ȘCOALA NA ȚIONALĂ DE ȘTIIN ȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [620622]

1
ȘCOALA NA ȚIONALĂ DE ȘTIIN ȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
Școala Doctorală de Științe Politice

– Rezumatul tezei de doctorat –

Construc ția statului Kosovo și stabilitatea Balcanilor de Vest.
Riscuri și vulnerabilită ți pentru securitatea regională și
interna țională

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Ioan Mircea Pa șcu

Autor:
George Surugiu

BUCURE ȘTI
2016

2
REZUMAT

Prezenta lucrare î și propune drept obiectiv fundamental să cerceteze efectele exercitate de
către procesul de construc ție a auto-proclamatului stat independent Kosovo asupra stabilită ții
regionale a Balcanilor de Vest și, indirect, asupra securită ții interna ționale. Sintagma „Balcanii
de Vest“ este folosită în se nsul delimitării operate de Uniunea Europeană în iunie 2003, la
Summit -ul de la Salonic, prin care conceptul include Albania, Bosnia -Herțegovina, Croa ția,
Muntenegru, Macedonia, Serbia și, desigur, Kosovo.
Premisă de pornire a tezei este fundamentată pe observarea directă a situa ției din teren și
susține că proclamarea unilaterală a independen ței Kosovo, după aproape opt ani de protectorat
interna țional, nu a deschis calea către rezolvarea conflictului prin reconciliere și stabilizarea
regiunii, ci do ar a inaugurat o nouă etapă a confruntării na ționaliste dintre sârbi și albanezi,
având ca miză statutul interna țional al teritoriului în cauză. În acela și timp, în ultimii
cincisprezece ani, Kosovo a devenit un spa țiu din ce în ce mai afectat de fenomene precum
naționalismul militant al unor grupări radicale albaneze, terorismul de inspira ție islamistă, crima
organizată, corup ția și migra ția economică ilegală.
Aceste amenin țări transfrontaliere la adresa securită ții regionale și interna ționale
reprezintă rezultatele indirecte ale unui proces de construc ție statală declan șat înainte de
conflictul din 1999, accelerat odată cu ie șirea provinciei de sub controlul Serbiei și al cărui motor
a fost, constant, na ționalismul popula ției albaneze, majoritară în Kosov o. Proiectul unui Kosovo
independent a demarat, ini țial, ca rezultatul al conflictului na ționalist dintre majoritatea albaneză
din provincie și autorită țile Serbiei. Teza de fa ță porne ște de la ideea că interven ția mi litară a
NATO împotriva Serbiei din 1999 a scos Belgradul din pozi ția de decident principal asupra
situa ției de facto din Kosovo. Din vara lui 1999, comunitatea interna țională, prin misiunile ONU
(UNMIK) și NATO (KFOR) , a devenit principalul interlocutor al kosovari lor albanezi, în cadrul
unui parteneriat pentru democratizarea societă ții ce s-a transformat treptat într -o competi ție
directă și chiar violentă între viziunile celor două păr ți privind viitorul Kosovo, între ideea
edificării unei societă ți democratice ca precondi ție pentru discutarea statutul ui final al provinciei
și, respectiv, construirea statului ca prioritate zero a programului na ționalist albanez.
Mi-am propus, în cadrul te zei, să răspund la câteva întrebări: de ce nu au reu șit
administra ția ONU și forța de pace a NATO să creeze condi țiile pentru o societate multietnică,
pașnică și stabilă în Kosovo , după 1999 ? Care este mecanismul problemelor de securitate

3
generate de Kosovo? În ce mod influen țează evolu țiile din societatea kosovară securitatea
regional ă și interna țional ă?
Primul dintre cele șase capitole ale lucrării prezintă contextul istoric al cercetării,
respectiv discursurile na ționaliste sârb și albanez referitoare la Kosovo, precum și reperele de
bază ale cadrul ui teoretic folosit la analizarea acestora. Am propus o abordare care integrează
conceptel e de stat, na țiune și naționalism alături de cele promovate de agenda extinsă a studiilor
de securitate post –Război Rece propusă de Școala de la Copenhaga .1 Această perspectivă
eviden țiază faptul că fenomenul naționalismul ui radical provoacă efecte în special la nivel
regional, între state care î și dispută teritorii în care trăiesc comunită ți consistente din ambele
națiuni. În acest context, Balcanii de Vest oferă o oportunitate deosebită pentru observarea
relației dintre na ționalism și securitatea regională, date fiind tensiunile etno -naționaliste din
spațiul ex -iugoslav care au dus, după 1990, la reconfigurarea prin violen ță a frontierelor din
regiun e. Această rela ție devine evidentă prin explorarea modului în care disputele teritor iale din
spațiul ex -iugoslav, sus ținute îndeosebi cu argumente istorice și demografice, structurează
relațiile de amici ție/inamici ție2 dintre statele Balcanilor de Vest , generând probleme pentru
securitatea societală3 a țărilor implicate, direct sau indirect. Securitatea societală este unul dintre
conceptele de bază propuse de Buzan și colaboratorii să și se referiră la securitatea identită ții,
respectiv la amenin țările ce vizează identită țile colective de tip na țional, etnic, religios, rasial etc.
În aceea și logică aflată la baza naționalismul ui, insecurită țile societale presupun și acuză
existen ța unor pericole generate de ac țiunile „celorlal ți” la adresa identită ții „noastre“ .4 În
Balcanii de Vest, aceste insecurită ți sunt hrănite de prezen ța „minorită ților încruci șate”, precum
albanezii în Serbia vs. sâ rbi în Kosovo, macedoneni în Albania vs. albanezi în Macedonia sau
croați în Serbia vs. sârbi în Croa ția.
Primul capitol al lucrării trece în revistă prin cipalele argumente istorice evocate de sârbi
și albanezi în disputa na ționalistă asupra Kosovo, prezent ând modul în care aceste a au fost
recuperate și readuse în actualitate de evenimentele istoriei recente a spa țiului ex -iugoslav (în
special conflictul violent din 1998 -1999) . Am urmărit să asigur înțelegerea originilor conflictului

1 Barry Buzan, Popoarele, statele și teama: o agendă pentru studii de securitate interna țională în epoca de după
războiul rece , trad. în limba română de Vivia Săndulescu, Cartier, Chi șinău, 2000 [1991]; B. Buzan, Ole Wæver și
Jaap de Wilde, Securitatea: un nou cadru de analiză , trad. în limba română de Geor ge Jiglău, CA Publishing, Cluj –
Napoca, 2011 [1998]; B. Buzan și O. Wæver, Regions and Powers. The Structure of International Security,
Cambridge University Press, New York, 2003.
2 Buzan, Popoarele, statele și teama , p. 195 -196.
3 Buzan et alii ., Securitatea: un nou cadru de analiză , pp. 42 -43.
4 Buzan et alii ., Securitatea: un nou cadru de analiză , p. 173.

4
contemporan din K osovo și a motiva țiilor din spatele pozi țiilor diametral opuse ale celor două
tabere. Atât sârbii cât și albanezii consideră Kosovo drept element fundamental al spa țiului
național propriu , fizic și cultural, ceea ce face ca preten țiile păr ții opuse să fie resim țite drept
atacuri la adresa identită ții naționale, respectiv a securită ții societale. Pentru partea sârbă,
dimensiunea religioasă are un rol aparte în acutizarea conflictului, motiv pentru care i -am dedicat
un subcapitol separat. Sârbii și albanezii sunt angrena ți într-o „bătăli e pentru istorie” în care sunt
invocate mituri identitare antagonice și exclusiviste. În acest sens, prezint „adevăruri le
aproximative ”5 ale sârbilor și albanez ilor referitoare la Kosovo prin raportarea acestora la
schemele mitizante ce domină memoria colectivă a popoarelor balcanice , așa cum au fost
definite ele de cercetătorul Paul Mojzes : sindromul crucific ării și învierii , mitul pământului și
sângelui , glorificarea violen ței și a războiului și percep ția mitologică a timpului .6
Atât pentru sâ rbi, cât și pentru albanezi, Kosovo apare ca un spa țiu sacru, în care
memoria timpurilor de glorie și luptă pentru independen ță este mereu vie, alături de cea a
sacrificiilor de sânge ale genera țiilor trecute , percepute la fel de acut precum suferin țele di n
prezent. Capitolul se încheie cu analiza interac țiunilor na ționaliste dintre elitele politice de la
Belgrad și Pri știna în perioada de autonomie a provinciei Kosovo în cadrul Serbiei și al
Iugoslaviei , respectiv de la sfâr șitul anilor ’60 și până la jumă tatea anilor ’80. Aceste interac țiuni,
care au culminat cu revoltele albanezilor kosovari din 1981, au facilitat ascensiunea politică a
liderului sârb Slobodan Milo șevici , al cărui program na ționalist s -a axat pe anularea autonomiei
Kosovo . Principala concluzie a capitolului este că miturile etno -istorice continuă să alimenteze
naționalismul resentimentar7 în care sun t prin și deopotrivă sârbii și albanezii din Kosovo, în
timp ce promovarea inflexibilă a propriilor pozi ții contribuie masiv la perpetuarea tensiunilor
interetnice .
Cel de -al doilea capitol al tezei este dedicat mi șcării d e gherilă albaneze „Armata de
Eliberare a Kosovo” (KLA)8. Apari ția acesteia, la mijlocul anilor ’90 , a fost rezultatul direct a l
eșecului politicii de rezisten ță non -violentă asumată de Ibrahim Rugova și partidul acestuia, Liga
Democratică din Kosovo (LDK) . La aces t moment, autonomia Kosovo fusese deja revocată, iar
independen ța Kosovo, proclamată de legislativul de la Pri știna în 199 1, nu fusese recunoscută

5 Julie A. Mertus, Kosovo. How Myths and Truths Started a War, University of California Pr ess, Berkeley, 1999, pp.
2-4.
6 Paul Mojzes, Yugoslavian Inferno: ethnoreligious warfare in the Balkans, Continuum, New York, 1994, pp. 39 -41.
7 Vesna Pešić, „Serbian Nationalism and the Origins of the Yugoslav Crisis”, Peaceworks nr. 8, USIP, Washington,
1996, p. 35.
8 Pentru coeren ța cu sursele citate, am folosit acronimul de la versiunea engleză a numelui grupării, Kosovo
Liberation Army .

5
decât de Albania. Cu toate acestea, Rugova și sus ținătorii săi au construit, în Kosovo, un „stat
paralel” finan țat de contribu țiile voluntare ale localnicilor albanezi și ale rudelor lor din diaspora.
Deși limitat, în principal, la organizarea clandestină a învă țământului în limba albaneză, a cest
„stat fantomă”, tolerat de regimul Milo șevici, a marcat primul exerci țiu de independen ță al
albanezilor kosovari. Rugova și suporterii săi au sperat că situa ția din Kosovo va fi reglementat ă
odată cu conflictul interetnic din Bosnia -Herțegovina, însă în 1995, comunitatea interna țională a
preferat să considere problema kosovară drept una internă a Serbiei. Această decizie i -a
nemul țumit pe sus ținătorii lupt ei armate , care au profitat de mediu l radical al diasporei albaneze
din statele Europei Occidentale pent ru a organiza rezisten ța față de Serbia, având ca obiectiv
secesiunea Kosovo .
Capitolul prezintă strategia de ac țiune a KLA și modul în care gruparea a evoluat de la
atacuri de tip t erorist la opera țiuni de gherilă pe scar ă largă împ otriva autorită ților sârbe.
Capacitatea de luptă a KLA a crescut treptat, odată cu afluxul de dona ții din partea albanezilor
din diaspora dar și în urma implicării insurgen ților în traficul de droguri pe a șa-zisa „rută
balcanică“ , ale cărui p rofituri au fost folosite pentru a cumpăra arme și echipament. În 1997,
colapsul schemelor financiare p iramidale din Albania au dus la jefuirea a numeroase depozite de
arme și muni ții ale poli ției și armatei din această țară, oferind KLA oportunitatea de a se înarma
rapid și ieftin .
În ultima parte a capitolului al doilea am abordat strategia prin care gherila albanezi lor
kosovari a reu șit să provoace reacții dispropor ționate din partea for țelor sârbe, care au declan șat
o criză umanitară de propor ții și au atras, în cele din urmă, interven ția militară a NATO
împotriva regimului Milo șevici. Concluzia capitolului este că strategia KLA a fost una de succes,
capitularea Belgradului în fa ța bombardamentelor NATO oferind ghe rilei un uria ș capital de
imagine în sânul comunită ții albaneze, precum și recunoa șterea interna țională dorită de liderii
acesteia, îndeosebi din partea principalului sus ținător al cauzei albanezilor kosovari, Statele
Unite ale Americii. De pe această pozi ție, KLA va reprezenta principalul concurent pentru LDK
în cadrul procesului de edificare a unui s tat independent în Kosovo, rezultat de facto în urma
retragerii Serbiei din 1999.
Am dedicat cel de -al treilea c apitol al tezei primului an al interven ției comunită ții
interna ționale în Kosovo , după bombardamentele NATO și capitularea Belgradului . Analiza
începe cu discutarea mandatul ui stabilit prin Rezolu ția 1244/1999 a Consiliului de Securitate al
ONU, care prevedea stabilizarea și pacificarea provinc iei, asigurarea securită ții pentru to ți

6
locuitorii Kosovo și orientarea societă ții kosovare pe drumul reconcilierii și democra ției.9 Acest
mandat a presupus oprirea c rimelor și violențelor motivate etnic, dezarmare a gherilei KLA și
construirea de la zero a unui sistem politic democratic . Argumentul în jurul căruia am construit
acest capitol sus ține că Misiunea O NU în Kosovo (UNMIK) și For ța NATO pentru Kosovo
(KFOR) au e șuat în efortul de combatere a violențelor interetnice și de promovare a unei
societăți pașnice, bazată pe toleranță și reconciliere între albanezii și sârbii din Kosovo.
Nereu șita s-a datorat înț elegerii greșite a situației din teren, deficitului de viziune strategică la
nivelul misiunii internaționale și, nu în ultimul rând, lipsei de fermitate a ONU și NATO fa ță de
actorii locali, sârbi și albanezi, și agendele politice na ționaliste ale acestora .
Principalul rezultat al acestui e șec a fost refugierea masivă a sârbilor și romilor din
provincie. La un an după sosirea NATO , din Kosovo plecaseră deja două treimi dintre cei
200.000 de sârbi care locuiau aici înainte de martie 1999. Acest exod a fost rezultatul violen țelor
declan șate împotriva minorită ților din Kosovo de către KLA și albanezi i kosovari, având ca
obiectiv omogenizare etnică a provinciei.10
În continuare, am dedicat câteva subcapitole analiz ării eșecului dezarmării KLA,
întârzier ii cu care a fost desfă șurată poli ția ONU în Kosovo și dificultă ților cu care s -au
confruntat militarii KFOR în încercarea de a ține provincia sub control și de a preveni 9fără
succes) izbucnirea de noi insurgen țe albaneze în s udul Serbiei și în nordul Macedoniei. Capitolul
se încheie cu prezentarea eforturilor UNMIK de a construi Serviciul de Poli ție din Kosovo (SPK)
și de a dota provincia cu un sistem de justi ție democratic și nediscriminatoriu . Concluziile
capitolului sunt legate de efectele pe termen scurt, mediu și lung ale compromisului prin care
UNMIK și KFOR au acceptat dezarmarea „de formă“ a gherilei albanezilo r kosovari și au permis
conservarea acesteia sub forma unei a șa-zise agen ții civile pentru situa ții de urgen ță, numită
Corpurile de Protec ție din Kosovo (KPC). Toate aceste evolu ții arată că interven ția comunită ții
interna ționale în Kosovo nu a reu șit să s e ridice la înăl țimea standardelor impuse prin Rezolu ția
1244 a Co nsiliului de Securitate al ONU.
Capitolul patru al tezei este dedicat modului în care a evoluat rela ția dintre UNMIK ,
majoritatea albaneză și minoritatea sârbă din Kosovo , pe parcursul anilo r 2001 – 2003. Primele
semne de nemul țumire de partea albaneză au fost legate de înlăturarea de la putere a „guvernului
provizoriu ” instalat de gherila KLA, de cadrul constitu țional impus de ONU pentru administrarea

9 United Nations Security Council Resolution (UNSCR) 1244/1999, document disponibil la http://www.un.org/
Docs/scres/1999/sc99.htm.
10 Ray Murphy, U.N. Peacekeeping in Lebanon, Somalia, Kosovo, Cambridge University Press, 2007, pp. 91-92.

7
provizorie a Kosovo și, mai ales, de lipsa de interes a administratorilor interna ționali fa ță de
discutarea statutului final al provinciei. Frustrările din tabăra albaneză au fost accentuate de lipsa
de cooperare a sârbilor kosovari și de menținerea structurilor administrative ale Belgradului, în
special în zona de nord a Kosovo. Radicalizarea albanezilor a fost încurajată și de acuza țiile din
ce în ce mai numeroase aduse fo știlor comandan ți ai „Armatei de Eliberare a Kosovo”,
considera ți eroi ai „războiului de eliberare” din 1999.
În paralel cu prezentarea evolu ției către radicalizare a comunită ții albaneze, am analizat
modul în care trupele NATO au reu șit să asigure o minimă securitate pentru sârbii din Kosovo
doar cu p rețul segregării și concentrării lor în enclave înconjurate de s ârmă ghimpată și solda ți
înarma ți. În acest context, am dedicat un subcapitol modului în care linia râului Ibar a devenit o
grani ță neoficială între centrul și sudul Kosovo, controlat e de albanezi, și partea de nord,
dominată de sârbi. Drama ora șului diviz at Mitrovica, împăr țit de râul Ibar, a început în toamna
lui 1999 și continuă și în prezent, localitatea fiind considerată drept cel mai periculos loc din
Kosovo.
Capitolul se încheie cu prezentarea exploziei de violen ță din martie 2004, când aproape
cincizeci de mii de albanezi au atacat comunită țile de sârbi și romi, precum și trupele de p oliție
ONU și forțele KFOR venite în apărarea acestora. Bilan țul ciocnirilor a înregistrat 19 mor ți și
aproape 1.000 de răni ți, distrugerea a 700 de case locuite de s ârbi și romi și a 32 de biserici și
mănăstiri ortodoxe sârbe.11 Concluzia capitolului este că momentul martie 2004 a exprimat, în
mod violent, voin ța politic ă a albanezilor pentru secesiunea completă de Serbia, după patru ani în
care ace știa au devenit din ce în ce mai nemul țumiți de lipsa de progres în direc ția independe ței
Kosovo. Începând cu martie 2004, UNMIK și KFOR au activat , practic, sub permanenta
amenințare a unei noi explozii de violen ță. Această situa ție a convins Na țiunile Unite să
demareze discu țiile privind statutul final al provinciei, deschizând perspectiva independen ței
Kosovo.
Cel de -al cincilea capitol al lucrării este dedicat influen ței na ționalismului radical în
societatea kosovară. An aliza pleacă de la ideea că na ționalismul păr ților în conflict a ie șit întărit
din confruntarea încheiată cu secesiunea de facto a fostei provincii sârbe, în 1999. Aceasta a
reprezentat o victorie pentru alba nezi și o înfrângere pentru sârbi, ambele însă par țiale, ca efect al
prevederilor Rezolu ției 1244 a Consiliului de Securitate al ONU. Astfel, Kosovo nu a devenit
stat independent în 1999, dar suveranitatea Belgradului asupra provinciei a rămas doar pe hârt ie.

11 International Crisis Group, Collapse in Kosovo , 22 aprilie 2004, ICG Europe Report nr. 155, p. 1.

8
În lipsa unui statut interna țional impus cu fermitate de comunitatea interna țională, nici
„învingătorii” și nici „învin șii” din 1999 nu au avut motive pentru temperarea politicilor
naționaliste. Comunită țile sârbă și albaneză au rămas, fiecare, în cee a ce s -ar putea numi o „stare
de asediu” care a permis justificarea na ționalismului și a politicilor inspirate de acesta prin
nevoia de unitate, solidaritate și vigilen ță în fa ța „inamicului“.
Capitolul analizează modul î n care conflictul interetnic violent a fost continuat, în
Kosovo, prin războiul simbolic perpetuat la nivelul ambelor comunită ți. Sunt analizate pozi țiile
și provocările na ționaliste manifestate în cadrul legislativului din Kosovo, între deputa ții sârbi și
albanezi, precum și mijloacele de cultivare a resentimentului și autovictimizării folosite în școlile
celor două comunită ți, segregate pe criterii etnice. Un subcapitol include un studiu de caz privind
rolul și semnifica ția steagurilor naționale în Kosovo , în opozi ție cu drapelul oficial adoptat de la
Priștina odată cu proclamarea independen ței. Analiza este extinsă la problema etnicizării
geografiei de către grupul dominant (schimbarea numelor de străzi, amplasarea de drapele și
monumente comemorative etc .), context în care este analizat fenomenul ridicării de statui în
mărime naturală dedicate „eroilor martiri” ai gherilei KLA. Capitolul continuă cu discutarea
acuza țiilor de genocid cu care se amenin ță reciproc Belgradul și Pri știna, în cadrul bătăliei
diplomatice purtată de cele două păr ți, la nivel interna țional. Ultimul subcapitol analizează
mecanismul derapajului na ționalist, folosind ca exemplu incidentul petrecut în octombrie 2014,
cu ocazia unui meci de fotbal oficial jucat de echipele Albaniei și Serbiei la Belgrad. Afișarea de
către albanezi a unui banner cu harta Albaniei Mari, cu ajutorul unei drone ajunsă deasupra
stadionului în timpul meciului, a declan șat un conflict diplomatic la nivel înalt între cele două
state, precum și violen țe interetni ce de diverse intensită ți în Albania, Serbia, Muntenegru și
Kosovo.
La finalul capitolului , am concluzionat că excesul de na ționalism de care dau dovadă
numero și albanezi și sârbi continuă să încurajeze comunicarea simbolică prin intermediul
simbolurilor percepute ca ofensatoare și amenin țătoare de opozan ți. În Kosovo, ambele
comunită ți au ales să celebreze evenimente și personalită ți care sus țin propria versiune
victimizantă a istoriei recente, fapt ce inhibă reconcilierea i nteretnică și acutizează tensiunile
identitare.
Ultimul capitol este dedicat analizării principalelor amenin țări de securitate generate de
Kosovo , cu efect la nivel regional și interna țional. Prima problemă luată în discu ție este legată de
stabilitatea pol itică a Kosovo, în contextul presiunilor comunită ții interna ționale pentru aducerea

9
în fa ța justi ției a liderilor gherilei albaneze KLA, suspecta ți de crime de război. Pentru elita
politică de la Pri știna, înfiin țarea unui Tribunal special care să se ocupe de astfel de cazuri
constituie cea mai gravă provocare de la proclamarea independen ței Kosovo, în 2008. În
condi țiile în care partidele de opozi ție au respins ideea, coali ția de guvernare a acceptat cu greu
proiectul, iar asocia țiile veteranilor KLA au amenin țat cu proteste de masă, este evident că acest
subiect are mari șanse să provoace instabilitate atât în mediul politic de la Pri știna, cât și în
relațiile Kosovo cu Statele Unite și Uniunea Europeană.
O evolu ție la fel de gravă o reprezintă ex portul de insurgen ță naționalistă din Kosovo în
Macedonia, ilustrat de incidentul din mai 2015, de la Kumanovo, unde au murit opt poli țiști
macedoneni și paisprezece insurgen ți albanezi, majoritatea kosovari. Ultimii erau membri ai unei
auto-proclamate „Ar mate Na ționale de Eliberare”, care și-ar fi asumat reunificarea teritoriilor
locuite de albanezi în Balcanii de Vest. Am decis să analiz ez în special modul în care societatea
albaneză din Kosovo s -a raportat la incident, concluzi onând că aceasta este în co ntinuare blocată
în mentalitatea de victimă și nepregătită să accept e că eroii KLA pot fi vinova ți de terorism
(potrivit acuza ției formulată oficial de guvern ul de la Skopje ). În acela și timp, consider că
incidentul de la Kumanovo este exemplar pentru modu l în care na ționalismul militant poate
afecta grav rela țiile dintre statele Balcanilor de Vest.
A treia provocare de securitate cu care se confruntă Kosovo este ame nințarea
radicalismului islamic. Am dedicat u n subcapitol acestui subiect, în încercarea de a lămuri
contrastul dintre orientarea pro -occidentală a majorită ții kosovarilor albanezi și poziția Kosovo
de lider regional în ceea ce prive ște numărul de voluntari pentru ISIS, raportat la popula ție.
Analiz ând atitudinea elitei politice și sociale din Kosovo fa ță de problema extremismului
islamist, am concluzi onat că noul stat de ține mjloacele necesare pentru a combate acest pe ricol,
inclusiv voin ța politică . Pe termen scurt și mediu, principala problemă este însă reformarea
Comunită ții Is lamice din Kosovo (organiza ția religioasă independentă care controlează
moscheile și numirile de imami ), a cărei conducer e este acuzată de societatea civilă că a permis
activită țile de propagandă religioasă extremistă ale unor „funda ții umanitare” saudite , în
schimbul unor favoruri personale . Pe de altă parte, colaborarea regională în lupta împotriva
radicalismului islamic riscă să devină victima tensiunilor na ționalist -identitare prezente în
relațiile bilaterale dintre majoritatea statelor regiunii: Kosovo și Serbia, Kosovo și Macedonia,
Serbia și Bosnia -Herțegovina, Serbia și Albania , Serbia și Croa ția.

10
Migra ția economică ilegală provenită din Kosovo, amploarea fenomenului corup ției în
societatea kosovară și amenin țarea re țelelor de crimă organizată repr ezintă subiectele pe care le
abordez în ultimele subcapitole ale capitolului al VI -lea al tezei. Ipoteza în sprijinul căreia
argumentez este că î ntre aceste fenomene, elementul comun este elita politică a albanezilor
kosovari, dominată de fo știi lideri ai gherilei KA și acuzată de proastă guvernare, corup ție,
clientelism și rela ții cu crima organizată. Am prezentat date și informa ții care conturează profilul
un grup de interese construit pe structura rela țiilor de clan și compus din oameni pol itici ale și sau
numi ți, foști lideri ai insurgen ței, capi ai lumii interlope și oameni de afaceri implica ți în afaceri
oneroase. Membrii acestei elite au ajuns, în Kosovo , în pozi ții care le permit să utilizeze puterea
politică pentru a accesa resursele pu blice, să controleze sectorul privat prin acordarea
preferen țială a contractelor publice către afaceri știi-clien ți, dar și să poată amenin ța credibil cu
violen ța atunci când interesele le sunt afectate . Aceste comportamente se reflectă în opinia
popula ției despre institu țiile controlate de elita politică. 73% dintre kosovari sunt convin și că
guvernul este corupt, jumătate dintre cetă țeni consideră administra ția locală ca fiind coruptă, în
timp ce o treime sus țin acest lucru despre Serviciul de Poli ție din Kosovo. Mai mult de jumătate
dintre kosovari afirmă că procurorii sunt corup ți, în timp ce procentul cetă țenilor care cred la fel
despre judecători ajunge la 64%.12
În Kosovo, 3% din popula ție de ține o avere totală de un miliard de euro.13 În acela și timp,
o treime din locuitori se află sub pragul de sărăcie și supravie țuiesc cu mai pu țin de 1,4 euro pe
zi.14 În Kosovo se înregistrează cea mai acută sărăcie din zona Balcani lor de Vest, cu un produs
intern brut (PIB) anual de 2.894,19 €, care înseamnă doar 11% din media PIB -ului statelor UE.15
În 2014, rata oficială a șomajului din Kosovo a fost de 30%, cu șase p rocente peste media
Balcanilor de Vest16, în timp ce rata neoficială a atins 45 de procente17. Peste 55% dintre
kosovarii cu vârsta între 15 și 24 de ani sunt șomeri.18 Principala ocupa ție a popula ției apte de
muncă este agricultura de subzisten ță, iar 85% din alimentele prod use sunt consumate în

12 Kosovar Center for Security Studies, Kosovo Security Barometer , ediția a IV -a, decembrie 20 14, pp. 10 – 18.
13 „Rich politicians, poor people”, IBNA , 2 iunie 2015.
14 Z. Dobruna, B. Ejupi și L. Hollaj, An overview of migrations of Kosovars into the EU: Migration as a
Multifaceted Phenomenon , Institute for Development Policy (INDEP), Pri știna, iunie 2015, p. 3.
15 Z. Dobruna et alii , An overview of migrations of Kosovars into the EU , p. 4.
16 BQK Macroeconomic Development, Report nr. 2, feb. 2015, p. 14 -17, disponibil la http://www.bqk -kos.org.
17 UNDP, Kosovo Human Development Report 2014 – Migration as a Force for Development , p. 4, disponibil la
http://www.ks.undp.org/content/dam/kosovo/docs/KHDR2014/KHDR_2014_ES_2.pdf
18 The World Ban k Group in Kosovo, Country Snapshot , aprilie 2015, p. 7, disponibil la www.worldbank.org/
content/dam/ Worldbank /document/eca/Kosovo -Snapshot.pdf.

11
gospodării.19 Economia kosovară se bazează pe consum ul stimulat de remiten țele trimise de
diaspora , majoritatea companiilor f iind firme comerciale care importă bunuri și magazine care le
vând către popula ție. La începutul lui 2015, deficitul comercial al Kosovo era de 111 milioane de
euro, rezult at din diferen ța între importuri de mărfuri de 137 de milioane și exporturi cifrate la
doar 26 de milioane de euro.20
Dezvoltarea economică a Kosovo este dependentă nu doar de politicile elaborate la
Priștina, c i și de deciziile luate la Belgrad. Cercetarea a relevat că o serie de obiective economice
din Kosovo sunt imposibil de privatizat ca urmare a opozi ției Serbiei, care reclamă drepturi de
proprietate asupra lor și amenin ță orice posibil investit or străin cu darea în judecată . Studiul de
caz pe care l -am ales se referă la cea mai importantă companie de stat care a func ționat în
Kosovo în perioada titoistă: complexul minier și metalurgic Trepča. În anii ’70 –’80, combinatul
angaja 21.000 de muncitori, excavând și procesând anual câte 100.00 0 de tone de plumb și de
argint și alte zeci de mii de tone de zinc, bismut și cadmiu.21 În ianuarie 2015, guvernul de la
Priștina a anun țat că pregăte ște un proiect de lege pentru privatizarea companiei Trepča.
Proiectul a fost abandonat după ce guvernul de la Belgrad a amenin țat că va întrerupe negocierile
purtate cu Kosovo sub e gida Uniunii Europene.22 Decizia a provocat furia partidelor de opozi ție,
care au acuzat guvernul de „capitulare” în fa ța Serbiei.23 La 24 și 27 ianuarie, aproape 15.000 de
demonstran ți au atacat sediul guvernului de la Pri știna și s-au încăierat cu poli ția, în cadrul celor
mai ample demonstra ții de stradă de după proclamarea indepen denței Kosovo, în 2008.24 Acest
exemplu arată că politicile e conomice elaborate la Pri știna sunt amânate din cauza conflictul ui
politic încă nerezolvat dintre Kosovo și Serbia.
Capitolul se încheie cu o analiză a fenomenului crimei organizate din Kosovo și a rolului
jucat în acest domeniu de structurile grupării de gherilă „Armata de Eliberare a Kosovo”. Am
analiza t modul în care politicile opresive ale regimului Milo șevici au stimulat orientarea
albanezilor că tre sectorul privat, emigrarea masivă în țările vest -europene și, nu în ultimul rând,
dezvoltarea pie ței negre și a rela țiilor economice informale, existente încă din perioada titoistă.
În climatul de persecu ție și discriminare impus de Serbia, a lbanezii k osovari au dezvoltat o

19 Kosovar Stability Initiative, Getting to Lisbon: Accessing Vocational Training Needs and Job Creation
Opportunities for Rural Women, Priștina, 2008, pp. 17 -18.
20 „Kosovo imports all its produce”, Gazeta Express , 22 martie 2015.
21 Jasminka Udovički, „Neither War Nor Peace”, în J. Udovički & James Ridgeway (eds.), Burn This House: The
Making and Unmaking of Yugoslavi a, p. 301.
22 „Serbia could privatise Trepča industrial complex”, IBNA , 19 ianuarie 2015.
23 „Delays Over Trepča Ignite Protests in Kosovo” , BIRN , 20 ianuarie 2015.
24 „Wave of Fury Pushes Kosovo to the Edge”, BIRN , 30 ianuarie 2015.

12
conștiință etnică și un pronun țat sens al identită ții, exprimate printr -un sentiment de solidaritate
care a împrumutat rețelelor de crimă organizată în Kosovo o legitimitate sui generis , în virtutea
inamicului comun: autorită țile sâr be. Pentru albanezi, traficul și contrabanda au devenit căi de
supravie țuire, depă șind stigmatul social cu care sunt constant asociate.25 Acest fenomen a
completat în mod firesc , mai ales în mediul rural, două tradi ții istor ice albaneze revitalizate de
discursul na ționalist: opozi ția clanurilor albaneze fa ță de controlul exercitat de autorită țile
otomane și imaginea mitologizată a bandi ților patrio ți de secol XIX care s -au implicat în lupta
pentru emancipare na țională.26 În baza acestei duble percep ții au devenit ac ceptabile din punct de
vedere social atât implicarea gherilei KLA în traficul de droguri și arme, c ât și asocierea re țelelor
mafiote kosovare la sus ținerea „statului paralel” al LDK și, ulterior, la lupta armată pentru
independen ța Kosovo.
Relațiile dintre KLA și crima organizată au făcut obiectul a numeroase specula ții încă de
la apari ția grupării, la mijlocul anilor ’90. Pentru sârbi, gherila albaneză nu reprezintă decât un
grup de criminali, trafican ți și contrabandi ști care și-au mascat practicile ilegale în mantia
naționalismului, cerând independen ța Kosovo pentru a scăpa de sub controlul poli ției și justi ției
sârbe.27 De partea albaneză , acest subiect este ignorat sau minimalizat, fiind considerat doar un
detaliu de fundal în marea epopee a luptei pentru independen ța Kosovo.
După intrarea Kosovo sub controlul for țelor ONU și NATO, traficul ilicit cu droguri și
arme a continuat , oferind o sursă sigură de venit într -o economie devastată de război . Unii lideri
ai gherilei sunt suspecta ți că s-au implicat direct în comer țul cu narcotice sau le -au acordat
protec ție trafican ților în schimbul unor beneficii financiare.28 De-a lungul anilor, volumul
traficului a sporit în așa măsură încât în 2008, surse al poli ției UNMIK sus țineau că în fiecare
săptămână, între 200 și 300 de kilograme de heroină tranzitează Kosovo , doar pentru a ajunge pe
piața neagră din Elveția.29 Comer țul cu droguri a crescut constant în compara ție cu traficul de
arme, care a stagnat începând cu 1999, când pia ța neagră a armamentului din Kosovo a ajuns la

25 Marko Hajdinjak, Smuggling in Southeast Europe. The Yugoslav Wars and the Development of Regional Criminal
Networks in the Balkans , Center For The Study Of Democracy, Sofia, 2002, p. 8.
26 Isa Blumi, Reinstating the Ottomans: alternative Balkan modernities,1800 –1912 , Palgrave Macmillan, New York,
2011.
27 Guvernul Republicii Serbia, Albanski terorizam i organizovani criminal na Kosovu i Metohiji [Crima organizată
și terorismul albanez din Kosovo și Metohija], Belgrad, septembrie 2003.
28 Gary Dempsey, Fool’s Err and: America’s recent encounters with nation building , Cato Institute, Washington
D.C., 2001, p. 150.
29 Cornelius Friesendorf, The Military and Law Enforcement in Peace Operations: Lessons from Bosnia –
Herzegovina and Kosovo, Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces, 2009, p. 105.

13
cota de satura ție. În 2009, rapoarte oficiale ale autorită ților de la Pri știna ofereau cifra de 260.000
de arme aflate în mod ilicit în posesia cetă țenilor kosovari.30
Conflictul din 1998 -1999 a contribuit decisiv la revigorarea tradi ției de ținerii de arme.
Printre albanezi, mai ales cei tineri, această atitudine este încurajată de glorificarea eroismului
militan ților gherilei KLA. Pentru sârbi, sentimentul de vulnerabilitate a stimulat apetitul pentru
arme, mai ales după violen țele declan șate de albanezi în martie 2004. Ambele grupuri sunt însă
prizonierele propriilor temeri: o cercetare sociol ogică din 2007 a arătat că atât sârbii cât și
albanezii din Kosovo trăiesc cu impresia că grupul „inamic“ este bine înarmat, drept pentru care
deținerea de arme contribuie la descurajarea unei poten țiale ac țiuni agresive împotriva propriului
grup.31
Concluzia acestui capitol este că în Kosovo, in stabilitatea politică și criza de încredere a
publicului în clasa politică este accentuată de fenomene precum extremismul religios și
insurgen ța naționalistă, precum și de cronicizarea stării de subdezvoltare a economiei, a corup ției
și a criminalită ții organizate. Pentru mul ți albanezi, clasa politică din Kosovo și-a consumat toate
rezervele de credibilitate. Până și mitologia construită în jurul gherilei „Armata de Eliberare a
Kosovo” a început să prezinte fisuri, sub povara suspiciunii implicării fo știlor militan ți în crime
de război, fapte de corup ție și activită ți ilicite. În 2014, doar 21% dintre kosovari s -au declarat
satisfăcu ți de activitatea guvernan ților.32 Dintre alb anezii care doresc să emigreze, 88%
consideră că sunt nevoi ți să ia această decizie din vina executivului kosovar.33 Insecuritatea
economică și frustrările create de corup ție și domina ția crimei organizate se combină cu
percep ția agresivită ții grupului etnic opus (majoritar sau minoritar), exprimată prin de ținerea
ilegală de arme. Rezultatul este transformarea Kosovo într -un loc din care aceia care au
posibilitatea pleacă, iar cei care nu o au încă, fac planuri de plecare.

Din perspectiva procesului de construc ție a „statului ” Kosovo, teza demonstr ează că
naționalismul albanez a fost și rămâne principalul ingredient al acestuia, încă dinainte de
interven ția militară a NATO împotriva Serbiei din 1999. Evenimentele produse după intrarea

30 Government of the Republic of Kosovo, National Small Arms and Light Weapons Control and Collection Strategy
and Action Plan of the Republic of Kosovo 2010 –2012 , Priștina, 2009, p. 47.
31 Astrit Istrefi, Anna Richards, Simon Rynn, Henry Smith și Juliana Sokolová, Small arms and human security in
Kosovo. An agenda for action , Safeworld și Forum for Civic Initiatives, Pri știna, 2007, pp. 6 -7.
32 USAID, Kosovo – Country Development Cooperation Strategy 2014 -2018 , 2014, p. 4.
33 A. Loxha și D. Elshani, Potential Migrant's Profiles: Who are the Kosovars most willing to migrate? , Group for
Legal and Political Studies, Priștina, mai 2015, p. 10.

14
Kosovo sub controlul comunită ții interna ționale demonstrează vitalitatea pro iectului na ționalist
albanez, reflectat ă prin proclamarea provinciei ca stat independent, în februarie 2008.
Din nefericire, na ționalismul albanezilor kosovari nu a fost suficient pentru a garanta
construirea unui stat func țional. Societatea kosovară cont inuă să fie marcată de clivajul etnic și
lipsa reconcilierii între sârbi și albanezi. Cantonarea în propriul statut de victimă a stimulat, de
ambele păr ți, un discurs na ționalist apodictic și inflexibil, care blochează comunicarea.
Pe cale de consecin ță, procesul de consolidare a „Republic ii Kosovo ” se confruntă atât cu
opozi ția sârbilor din provincie (care nu doresc să renun țe la legătura cu Belgradul) cât și cu
refuzul Serbiei de a accepta secesiunea fostei sale provincii autonome. La aceste probleme se
adaugă cele politice, sociale și economice ce țin de dinamica internă a societă ții kosovare. Unele
sunt derivate din conflictul na ționalist sârbo -albanez (precum domina ția partidelor politice
născute din gherila KLA), altele – precum sărăcia, corup ția și influen ța crimei organizate – își au
originea în subdezvoltarea cronică de care suferă Kosovo, încă din perioada socialismului
iugoslav.
Așa cum am argument at în lucrarea de fa ță, aceste probleme afectează nu doar stabilitatea
Kosovo și a Balcanilor de Ves t, ci au poten țialul de a influen ța în mod negativ securitatea
interna țională. Dezvoltarea economică și socială reprezintă singura solu ție pentru ie șirea Kosovo
și a vecinilor săi din condi ția de societate post -conflict, măcinată de na ționalism. În lipsa u nei
dezvoltări durabile, Kosovo va continua să exporte insecuritate, sub forma grupărilor militante
naționaliste, a armelor, drogurilor (ca sta ție de tranzit pentru traficul pe „ruta balcanică”), a
voluntarilor islami ști pentru ISIS și, nu în ultimul rând, a migran ților economici dornici să ajungă
în țările bogate ale Europei.
Este evident că „Republica Kosovo ” nu are resursele necesare pentru a ie și, prin for țe
proprii, din starea de sărăcie și subdezvoltare. Ajutorul extern, în special cel al Uniunii Eur opene,
reprezintă o condi ție necesară pentru succesul reformelor, la fel de mult pe cât înseamnă
patronajul UE pentru negocierile dintre Pri știna și Belgrad. Din această perspectivă, teza invită la
o mai mare aten ție acordată evolu țiilor din Balcanii de Ve st, dat ă fiind capacitatea acestei regiun i
de a dezvolta riscuri și amenin țări de securitate semnificative pentru întreaga Europă.

Bibliografie selectivă :
Bataković , Dušan T., Kosovo. Un conflit sans fin? , Editions L’Age d’Homme, Lausanne, 2008.

15
Berdal , Mats și Spyros Economides ( editori ), United Nations Interventionism 1991 -2004 ,
Cambridge University Press, 2007.
Bieber , Florian și Židas Daskalovski ( editori ), Understanding the War in Kosovo , Frank Cass
Publishers, Londra, 2003.
Buzan , Barry, Popoarele, statele și teama: o agendă pentru studii de securitate interna țională în
epoca de după războiul rece , (trad. în română de V . Săndulescu ), Cartier, Chi șinău, 2000 [1991] .
Buzan , Barry, Ole Wæver și Jaap de Wilde, Securitatea: un nou cadru de analiză , (trad. în
română de G . Jiglău ), CA Publishing, Cluj -Napoca, 2011 [1998] .
Buzan , Barry și O. Wæver, Regions and Powers. The Structure of International Security ,
Cambridge University Press, New York, 2003.
Bull, Carolyn, No entry without strategy: Building the ru le of law under UN transitional
administration , United Nation s University Press, 2008 .
Clark , Howard, Civil Resistance in Kosovo , Pluto Press, Londra, 2000 .
Clark , Janine N., Serbia in the Shadow of Milošević: The legacy of conflict in the Balkans , Tauris
Academic Studies, Londra și New York, 2008 .
Di Lellio , Anna (ed itor), The case for Kosova. Passage to Independence , Anthem, Londra, 2006.
Duijzings , Ger, Religion and the politics of identity in Kosovo , C. Hurst&Co., Londra, 2000 .
Friesendorf , Cornelius, The Military and Law Enforcement in Peace Operations: Lessons from
Bosnia -Herzegovina and Kosovo , CDCAF, Geneva, 2009 .
Gellner, Ernest, Nations and Nationalism , Cornell Unive rsity Press, Ithaca, 1983.
Gibbs , David, First Do No Harm: Humanitaria n Intervention and the Destruction of Yugoslavia ,
Vanderbilt University Press, Nashville, Tennes see, 2009 .
Guibernau , M. și J. Hutchinson ( ed.), Understanding Nationalism , Polity Press, Oxford, 2001 .
Hechter , Michael, Containing Nationalism , Oxford U niversity Press, New York, 2004.
Ingrao , Charles și Thomas A. Emmert, Confronting the Yugoslav Controversies: A Scholars'
Initiative (ed. a 2 -a), Purdue Univ ersity Press, West Lafayette, Indiana , 2012 .
Judah , Tim, The Serbs. History, Myth and the Destructi on of Yugoslavia , Yale University Press,
New Haven și Londra, 2000 .
Kaufman , Stuart J., Modern Hatreds: The Symbolic Politics of Ethnic War , Cornell University
Press , Ithaca, New York, 2001 .
Ker-Lindsay , James, Kosovo. The Path to Contested Statehood in th e Balkans , I.B.Tauris,
Londra, 2009 .
King , Iain și Whit Mason, Peace at Any Price. How the World Failed Kosovo , Cornell
Univ ersity Press, Ithaca, New York, 2006.
Koinova, Maria, Ethnonationalist Conflict in Postcommunist States. Varieties of Governance in
Bulgaria, Macedonia, and Kosovo , University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 2013.
Kola, Paulin, The Search for Greater Albania, Hurst & Company, Londra, 2003.
Kostovic ova, Denisa, Kosovo: the politics of identity and space , Routledge, Londra, 2005.
Merdjanova, Ina, Rediscovering the Umma. Muslims in the Balkans between Nationalism and
Transnationalism, Oxford University Press, New York, 2013.
Mertus, Julie A., Kosovo. How Myths and Truths Started a War , University of Califo rnia Press,
Berkeley, CA, 1999.

16
Malcom , Noel, Kosovo. A short history , HarperCollins, New York, 1999 .
Oberschall , Anthony, Conflict and Peaceb uilding in Divided Societies , Routledge, Londra, 2 007.
Paris , Roland și Timothy D. Sisk (editori) , Dilemmas of statebuilding. Confronting the
contradictions of postwar peace operations , Routledge, New York, 2009.
Perritt jr., Henry H. , The Road to Independence for Kosovo , Cambridge University Press, 2010 .
Perritt jr. , Henry H., Kosovo Liberation Army. The Inside Story of an Insurgency , University of
Illinois Press, Chicago, 2008 .
Pettifer , James, The Kosova Liberation Army. Underground War to Balkan Insurgency, 1948 –
2001, Hurst &Co., Londra, 2013.
Roshwald , Ariel, The Endurance of Nationalism: Ancient Roots and Modern Dilemmas ,
Cambridge University Press, Cambridge, 2006 .
Svante E. Cornell și M. Jonnson (editori) , Conflict, Crime, and the State in Postcommunist
Eurasia , University of Pennsylvania Press, Philadelphia, Pennsylvania, 2014.
Tansey , Oisin, Regime -Building. Democratization and International Administration , Oxford
University Press, 2009.
Todorova , Maria (ed.), Balkan Identities , New York University Press, New York, 2004 .
Vickers , Miranda, Between Serb and Albanian. A History of Kosovo , Columbia University Press,
New York, 1998 .