ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI SUBOFIȚERI A FORȚELOR TERESTRE ,,BASARAB I” PROIECT DE ABSOLVIRE Îndrumător: Lt.Col. Andreescu Doru Absolvent:… [614661]

MINISTERUL APARĂRII NAȚIONALE
ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI
SUBOFIȚERI A FORȚELOR TERESTRE
,,BASARAB I”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Îndrumător:
Lt.Col. Andreescu Doru
Absolvent: [anonimizat]. Martiș Marian

PITEȘTI
2017

MINISTERUL APARĂRII NAȚIONALE
ȘCOALA MILITARĂ DE MAIȘTRI MILITARI ȘI
SUBOFIȚERI A FORȚELOR TERESTRE
,,BASARAB I”
ARMA: Infanterie
CALIFICAREA PROFESIONALĂ:
Tehnician instructor auto

CONDUCEREA PREVENTIVĂ

PITEȘTI
2017

CUPRINS

ARGUMENT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
Capitolul 1: NOȚIUNI LEGISLATIVE PRIVIND EFECTUAREA
PREGĂTIRII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 10
Capitolul 2: NOȚIUNI PRIVIND CONDUCEREA PREVENTIVĂ
( definiții, factori) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
2.1.Elemente ale conducerii preventive. ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
2.2.Definiții ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 17
2.3. Factori ai conducerii pr eventive ………………………….. ………………………….. …………………… 21
2.4. Pregătirea pentru efectuarea deplasării ………………………….. ………………………….. ………… 23
Capitolul 3: INSTALAREA LA POSTUL DE CONDUCERE ȘI
MENȚINEREA UNEI POZIȚII CORECTE LA VOLAN ………………………….. ….. 25
3.1. Menținerea unei poziții corecte la volan ………………………….. ………………………….. ………… 25
3.2. Intrarea în trafic, utilizarea părții carosabile , măsuri de conducere preventivă …………… 34
3.3. Respectarea mijloacelor de semnalizare rutieră ………………………….. ………………………….. 39
3.4. Factorii de risc și măsurile de conducere preventivă în diferite situații de trafic, drum
și condiții meteo nefavorabile ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 41
Capitolul 4 : STRATEGII DIDACTICE ………………………….. ………………………….. …….. 14
4.1.Metode didactice. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 14
4.2.Mijloace de învățământ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 17
4.3. Forme de organizare a procesului de învățământ ………………………….. ………………………… 21
CONCLU ZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 50
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 52
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 52

4 din 3 8
NECLASIFICAT

ARGUMENT

Am ale s să studiez tema ,,Conducere Preventivă'' din dorința de a -mi extinde cunoștințele
personale, dar și de a ajuta alți participanți sau viitori participanți la trafic să cunoască câteva
noțiuni privind circulația pe drumurile publice.
În urma creșterii semnificative a numă rului de autovehicule care circulă pe d rumurile
publice, cunoașterea perfectă a legislației rutiere ș i practicarea conducerii autovehiculului conform
legii, nu sunt suficiente pentru a stopa numarul mare de accidente rut iere. Din această cauză fiecare
individ care participă la traficul rutier, are obligația de a fi conștient că este dator să adopte o
conduită care îl protejează și care îl ajută să prevină accidentarea celorlalți participanț i la trafic. În
zilele noastre c ând viteza de circulație nu se mai respectă este foarte important să analizăm cu
atenție potenț ialele pericole care pot apărea î n timpul unui drum lung și să reuș im să le facem față.
Niciodată nu este de prisos să vorbim de conducere a preventivă, mai ales atunci câ nd apar
noi pericole de accidente . Odată cu instalarea oboselii , sau pe măsura înaintării în vâ rstă, crește și
timpul de percepție -reacție la apariția unui pericol de accident. Pentru a păstra aceeași distanță de
oprire, care se mărește cu timpul de percepție -reacție, este necesar să micșorăm viteza, acest
comportament fiind obligatoriu. Preventiv este să reducem și mai mult viteza, deoarece nu put em ști
cu exactitate cu câ t a fost afectat timpul de percepție -reacție.
Conducerea preventivă este a ccesibilă tuturor participan ților la trafic indiferent de vârstă,
atât prin însușirea normelor ei, cât și prin perfecționarea cunostințelor practice în vederea prevenirii
și evitării accidentelor. Însușirea și aplicarea corectă a normelor de conduită preve ntivă depind în
egală măsură atât de nivelul de pregătire teoretică și practică, de vechime în conducere, cât și de
nivelul de inteligență al fiecarui individ î n parte. Ca el emente de bază ale conduitei pr eventive
putem enumera: vigilența, prevederea, înde mânarea, judecata și cunostinț ele practice, la care se
poate alătura și prudența de care trebuie să dăm dovadă în toate situațile care ne apar î n trafic. De
aceea este bine s ă nu considerați nicio dată că sunteți prea buni sau că v -ați întâlnit cu toate sit uațile
din trafic, din contră încercați să vă autoperfecționaț i conti nuu, deoar ece permanent mai este ceva
de învatat.

5 din 3 8
NECLASIFICAT

Capitolul 1:
NOȚIUNI LEGISLATIVE PRIVIND EFECTUAREA PREGĂTIRII

Circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a cel orlalte categorii de
participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice,
precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse
dispozițiilor prevăzute prin ordonanță de urgență .
Dispozițiile prevăzute în ordonanța de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în
siguranță a circulației pe drumuri le publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a
sănătății persoanelor particip ante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și
intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și
avizarea unor reglementări, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea
normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General
al Poliției Române.
Reglementările privind circ ulația pe drumurile publice se emit, după caz, de către autoritățile
publice centrale sau locale cu atribuții în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al
Poliției Române și cu respectarea acordurilor și convențiilor internaționale la care România este
parte.
Prevederile ordonanței de urgență se aplică tuturor participanților la trafic, precum și
autorităților care au atrib uții în domeniul circulației și siguranței pe drumurile publice, precum și în
domeniul protecției mediului.
Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile
publice se fac de către poliția rutieră din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, care are
obligația să ia măsurile legale în cazul în care constată încălcări ale aces tora.

6 din 3 8
NECLASIFICAT
Circulația pe drumurile publice din zona de frontieră și din alte zone pentru care, potrivit
legii, s -au stabilit restricții se face cu respectarea reglementărilor instituite pentru acele zone.
Controlul circulației vehiculelor aparținând instituțiil or din sistemul de apărare, ordine
publică și siguranță națională se efectuează de către poliția rutieră, precum și de personalul
desemnat de către aceste instituții.
Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform
compet ențelor ce îi revin, cu avizul Poliției R utiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte
dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și să
le mențină în stare corespunzătoare.
Administratorul drumul ui public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este
obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea
carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsur ile de
înlăturare a acestuia.
Autoritățile publice locale sunt obligate să amenajeze stațiile mijloacelor de transport
public de persoane, prevăzute cu alveole sau refugii, cu avizul poliției rutiere. Se interzic
amplasarea construcțiilor de orice fel și p racticarea actelor de comerț pe trotuar sau pe acostament,
în parcările amenajate sau pe partea carosabilă, în condițiile în care acestea ar afecta siguranța
circulației pietonilor și vehiculelor.
În perimetrul stațiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar
spații: de așteptare pentru călători, pentru comercializarea legitimațiilor de călătorie.
În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a
drumului public, a nesemnalizării sau a semnal izării necorespunzătoare a acestuia, precum și a
obstacolelor ori lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul
sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în
condiț iile legii. Orice măsură de restricție a circulației pe drumurile publice se dispune de către
administratorul drumului numai cu avizul poliției rutiere.
Prin excepție, în cazuri temeinic justificate, poliția rutieră poate dispune, fără acordul
administrato rului drumului public, măsuri temporare de restricție a circulației pe drumurile publice.
În scopul asigurării desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice,
poliția rutieră poate solicita administratorului drumului public execut area sau, după caz, desființarea
de amenajări rutiere.

7 din 3 8
NECLASIFICAT

Capitolul 2:
NOȚIUNI PRIVIND CONDUCEREA PREVENTIVĂ ( definiții, factori)

Conducerea preventivă (conduita preventivă) – reprezintă comportamentul conducătorului
auto caracterizat prin anumite tră sături esențiale cum ar fi:
1. anticiparea situațiilor ce pot devenii periculoase (anticiparea greșelilor participanților la
trafic), ceea ce presupune cunoașterea și recunoașterea particularităților celorlalți
participanți în mod aprofundat temeinic;
2. evitare a accidentelor pe cale de a se produce sau evitarea angajării în accidente care s -au
produs;
3. alegerea celei mai bune variante pentru a ieși cu minimum de consecințe dintr -un accident
ce nu a putut fi evitat sau corectarea unei decizii greșite care să dimin ueze consecințele unui
accident;
4. adaptarea modului de deplasare la condițiile de drum, trafic, condiții meteo nefavorabile.
În concluzie, prin conduită preventivă se înțelege comportamentul rutier care asigură
prevenirea accidentelor, prin anticiparea și e vitarea acțiunilor incorecte ale partenerilor de drum,
precum și adaptarea vitezei de deplasare la condițiile meteo -rutiere specifice. Conduita preventivă
asigură siguranța și fluența deplasării pe drumurile publice.

2.1.Elemente ale conducerii preventive

Cunoștințe teoretice și practice. Acest element presupune cunoașterea prevederilor actelor
normative, care reglementează circulația pe drumurile publice, a normelor conduitei preventive și
dobândirea cunoștințelor și capacităților legate de conducerea au tovehiculului.

8 din 3 8
NECLASIFICAT
Cunoașterea reglementărilor privind circulația pe drumurile publice trebuie să reprezinte o
obligație morală, izvorâtă din conștientizarea necesității respectării acestora întocmai. Acest aspect
pune în evidență faptul că nu teama de a fi sa ncționat trebuie să dicteze atitudinea în trafic. Este
necesar ca toți conducătorii auto să își împrospăteze periodic cunoștințele referitoare la prevederile
legale și chiar să rezolve chestionare în domeniu pentru a se asigura de cunoașterea problematicii .
Cunoașterea normelor de conduită preventivă presupune însușirea acestora și repetarea la
nevoie, vizionarea sau audierea emisiunilor cu o astfel de tematică sau participarea la diverse acțiuni
în domeniu. Perfecționarea tehnicilor de conducere are loc m ai ales atunci când o persoană conduce
zilnic și are pauze cât mai mici în conducere. Unele studii pun în evidență faptul că un conducător
auto trebuie să parcurgă circa o sută de mii de kilometrii, într -un număr mic de ani, în condiții
diverse de drum, ti mp, anotimp, în localități și în afara acestora, pentru a dobândi o experiență
corespunzătoare în conducerea autovehiculului.
În condiții de circulație variate și în timp foarte scurt, un conducător auto care a rulat numai
câteva zeci de mii de kilometrii , poate totuși dobândi certe aptitudini în conducerea autovehiculului.
Este totuși necesar să se țină cont de următoarele recomandări: conducătorii auto de ocazie
(de weekend) să manifeste prudență și să -și planifice judicios călătoriile pentru că lipsa de
experiență nu le permite să parcurgă distanțe mari în timp scurt și în condiții de siguranță; când
există întreruperi mari în conducerea autovehiculului este necesar ca reluarea activității de
conducere să se facă numai după un număr de ore de conducere p entru recăpătarea deprinderilor,
într-o școală autorizată, pe drumuri puțin circulate, pe distanțe scurte la început; dacă un conducător
auto constată că nu are aptitudini pentru a circula în siguranță, iar șofatul nu -i face plăcere, fiind
dominat de emoți i și teamă, poate renunța la a mai conduce, constituind un pericol pentru traficul
rutier. Baza conduitei preventive o reprezintă cunoașterea normelor de circulație și a regulilor de
conducere a autovehiculelor, precum și capacitatea de a fi politicos și d isciplinat în trafic.

2.2. Definiț ii

Vigilența . Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a observa atent și susținut, de a
supraveghea continuu ceea ce se întâmplă în jurul său atunci când conduce autovehiculul, pentru a
putea preveni un accident. C onducătorul auto trebuie să aibă atenția sporită și permanentă la tot ce
se află și se petrece pe drum, la modul de funcționare a propriului vehicul, precum și la celelalte
elemente de circumstanță, care pot f i întâlnite în traficul rutier.

9 din 3 8
NECLASIFICAT
Atenția sporită nu trebuie să se manifeste ca o stare de încordare, de teamă de a nu greși,
deoarece astfel se accentuează starea de oboseală sau stres. El trebuie să fie relaxat, dar nu excesiv
detașat de ceea ce se întâmplă în jur, întrucât astfel scade atenția.
Însușirile atenției:
Volumul . Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a selecta simultan mai multe
informații. Studii statistice arată că în sfera de atenție pot fi cuprinse, în același timp, 3 -4 obiecte.
Această calitate ne permite să supraveghem concom itent aparatura de bord, prezența altor vehicule
și să observăm semnalizarea rutieră.
Stabilitatea . Constă în capacitatea de a menține atenția asupra unor obiecte mobile sau
imobile sau asupra unor activități, chiar în condițiile existenței factorilor pert urbatori. Studiile arată
că atenția poate fi stabilă până la 2 secunde când privim obiecte fixe și că poate persista un timp
îndelungat când privim obiecte mobile.
Concentrarea . Constă în delimitarea dominanț ei atenției asupra unei anumite activități, în
condițiile în care acționează simultan și alți factori perturbatori. Cu cât aceștia vor fi mai numeroși,
cu atât mai mari vor fi și eforturile necesare pentru concentrarea atenției. Astfel, dacă pasagerii
avehiculului discută zgomotos, vorbesc la telefonul mobil, fumează sau mănâncă, conducătorul auto
va face eforturi deosebite pentru a-și fixa atenția la conducere.
Distributivitatea . Permite efectuarea în același timp a mai multor activități executate în mod
automat, dintre care una de bază, iar al tele comp lementare. Astfel, în timp ce conducem, activitatea
de conducere este de bază, în timp ce acționarea comenzilor autovehiculului reprezintă acțiuni
colaterale, complementare. Dacă în loc să ne concentrăm asupra conducerii autovehiculului, ne
preocupă în mod deosebit schimbarea casetei în radiocasetofon, se creează prezumția unui accident.
Mobilitatea (flexibilitatea atenției) . Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a urmări
alternativ, cu vioiciune , degajare, naturalețe, diverse acțiuni independente c e se derulează
concomitent. De exemplu, un conducător auto care schimbă direcția de mers într -o intersecție
nedirijată, trebuie să urmărească fluxurile de circulație, traiectoria de urmat, prioritățile
concentrându -se succesiv, în funcție de necesități, pr in reorientarea ate nției de la un aspect la altul.
Legătura informațională cea mai simplă a omului cu realitatea este realizată prin inte rmediul
senzațiilor care pot fi :
 Vizuale – ochiul este organul senzorial principal – 90% ; câmpul vizual este dependent de
viteză: la viteza de 1 km/h câmpul vizual este 180 grade iar la 100 km/h – 10 grade; vederea
bună permite distingerea formelor și detaliilor; vedere descriptivă: permite o percepție largă

10 din 3 8
NECLASIFICAT
fără detalii: vedere receptivă: permite evaluarea distanțelor și vitezelor;vedere analitică:
permite evaluarea culorilor. Dacă priviți înainte evitați situațiile dificile (coliziunile
frontale), aveți privirea distributivă evitați surprizele; priviți în față, lateral și spate conduceți
pentru alții.
 Auditive – cu simțu l auzului conducătorul auto percepe semnalele sonore, ale celorlalți
participanți la trafic, zgomotele stradale sau ale vehiculelor din tr afic și ale propriului
vehicul.
 Tactile – cu simțul tactil se simt trepidațiile volanului, ale schimbătorului de vitez e,
pedalelor de frână, ambreiaj, accelerație.
 Olfactive – cu simțul olfactiv se recepționează unele incidente apărute în funcționarea
autovehiculului, cum ar fi mirosul de ferodou încins, scurgerile de combustibil etc.
 Proprioceptive – semnalizează poziția mâinilor și picioarelor a trunchiului și a capului.
 Chinestezice – apar în cursul efectuării mișcărilor și informează despre direcția, durata și
intensitatea efortului pentru realizarea lui.

2.3. Factori ai conducerii preventive

Unii dintre factorii care duc la lipsa vigilenței: discuții cu însoțitorii de drum; obturarea
vizibilității în față, lateral sau în spate; preocupări mărunte ca: aprinderea unei țigări, manevrarea
radiocasetofonului, atenția concentrată l a peisaj.
Factorii care diminuează vigile nța: oboseala, consumul de alcool; consumul de medicamente
și droguri, starea psihică, zgomote permanente, traficul aglomerat, viteza ridicată, ambianța
nocturnă.
Pentru a vă păstra starea de vigilență pe tot parcursul deplasării, este necesar să vă
conce ntrați atenția, dar și să adoptați o atitudine relaxantă la volan, având control asupra efectuării
tuturor manevrelor de care depinde siguranța circulației. Neatenția în conducere, care se numără
printre principalele cauze de producere a accidentelor rutie re, poate fi evitată dacă vă concentrați
permanent doar asupra activităților pe care trebuie să le efectuați pentru conducerea autovehiculului
în condițiile de siguranță.
Prevederea . Capacitatea conducătorului auto de a anticipa situații din trafic cât mai din timp
și de a găsi soluții astfel ca în desfășurarea traficului să nu se producă evenimente rutiere.

11 din 3 8
NECLASIFICAT
Aceasta poate fii: prevederea îndepărtată -pregătirea pentru drum a autovehiculului;
pregătirea pentru drum a conducătorului – să fie odihnit, calm, inf ormat, să aleagă it inerariul de bază
și de rezervă, să etapizeze călătoria; Prevederea apropiată – folosirea centurii de siguranță, reducerea
vitezei, aprinderea luminilor de întâlnire atunci când vizibilitate a este redusă, pregă tirea piciorului
pentru frân are, la întâlnirea cu un alt vehicul care circulă din sens opus pe timp de ploaie să pună în
funcțiune ștergătoarele de parbriz, să mărească distanța la depășirea unui biciclist pe timp de ploaie
sau carosabi l alunecos.
Judecata . Este procesul psihic de gâ ndire și alegere a unei soluții cu cel mai bun rezultat
dintr -o situație conflictuală apărută în trafic la un moment dat. Judecata trebuie să fie: promptă –
impune reacția fără întârziere; rapidă – permite scurtarea timpului dintre analiza variantelor posi bile
și luarea celor mai bune decizii; selectivă – pentru ca să fie aleasă cea mai bună dintre soluțiile sau
alternativele posibile, prevăzându -se una de rezervă.
Astfel, pentru evitarea unei coliziuni frontale cu un alt vehicul care circulă din sens opu s, se
alege inițial variant reducerii vitezei de deplasare, pentru a asigura spațiul necesar reintrării
partenerului de drum pe sensul lui de mers, la nevoie ieșirea pe acostament cu partea dreaptă sau în
totalitate ori, dacă este necesar, în afara acostam entului; justă – înseamnă că soluția aleasă a fost în
concordanță cu prevederile actelor normative, iar accidentul a fost evitat sau a avut consecințe
minime;
Îndemânarea . Reprezintă capacitatea conducătorului auto de a executa cu ușurință, corect și
rapid , operațiunile și manevrele de pregătire și conducere a autovehiculului. Ea se dobândește în
procesul complex de conducere, prin executarea operațiunilor și manevrelor de cât mai multe ori, în
trafic, inițial sub supravegherea unui instructor, ulterior num ai prin efort propriu, având ca finalitate
automatismul în executarea operațiilor și acțiunilor.
Unele studii pun în evidență faptul că celelalte componente ale conducerii preventive, pot
duce la alegerea de către conducătorul auto a unei decizii juste, d ar finalitatea nu este cea dorită
întrucât îi lipsește îndemânarea. Lipsa îndemânării este cea care în majoritatea cazurilor generează
disconfort celorlalți participanți la trafic, iar uneori chiar accidente. Astfel, atunci când se
efectuează cu stângăcie operațiuni mai complexe, ca întoarcerea din mai multe manevre, parcarea
laterală cu spatele, se poate bloca traficul sau se pot produce accidente.
Normele și regulile conducerii preventive recomandă proaspeților conducători auto să
continue antrenamentul pentru perfecționarea deprinderilor în executarea manevrelor cu
îndemânare. Fiecare conducător auto trebuie să fie conștient de nivelul de îndemânare pe care îl

12 din 3 8
NECLASIFICAT
posedă, iar în cazul celor care nu au condus o perioadă mai mare de timp să -și reia practica, la
început pe drumuri neaglomerate, pe distanțe mici, în condiții meteorologice normale, sub
supravegherea, dacă este posibil, a unei persoane cu experiență în conducerea auto. Între toate
componentele conducerii preventive trebuie să existe o permanentă i nteracțiune.
Este important ca fiecare element să funcționeze perfect atât individual, cât și în strânsă
corelație cu celelalte. Toate acestea influențează rapiditatea cu care se acționează într -o situație
dificilă apărută spontan.
Timpul de reacție . Intervalul măsurat în secunde din momentul apariției unui semnal sau al
unui eveniment până în momentul acționării uneia sau mai multor comenzi ale autovehiculului
impuse de acesta.
Durata totală a timpului de reacție este cuprinsă între 0,5 -1,5 secunde fiind influențată de:
vârstă, starea psiho -fizică, nivelul de concentrare al atenției, oboseala, absorbția d e alcool, droguri,
medicamente.
În concluzi e, conducătorul auto trebuie să înțeleagă importanța comunicării vizuale (să vadă
și să fie văzut), să perceap ă și să înțeleagă în permanență intențiile celorlalți participanți la trafic; să
știe să comunice intențiile sale cu mijloacele de avertizare luminoase și/sau sonore și eventual prin
gesturi; să fie capabil în permanență să prevadă pentru a nu fi surprins; să știe să ia în considerație
deciziile adoptate de ceilalți participanți la trafic; să acționeze rapid, conform deciziilor luate, fără
să jeneze sau surprindă.
Regulile conduitei preventive se aplică atât în timpul conducerii efective, cât și atunci când
autovehiculul este oprit. Factorii principali care ajută un conducător auto să conducă preventiv sunt
atitudinea pozitivă în trafic, calmul, cunoștințele dobândite și politețea rutieră. Toți participanții la
traficul rutier, indiferent de situație, au obl igația de a respecta constant regulile de circulație pe
drumurile publice.

2.4. P regătirea pentru efectuarea deplasării

Urcarea în automobil – se face ocolind prin față pentru a avea privirea orientată către
participanții la trafic ce vin din spatele maș inii. Observi activitatea celor din jur și decizi să urci în
mașina atunci când nu deranjezi pe nimeni. De asemeni, coborarea se face doar după ce te -ai
asigurat și ocolind automobilul prin spatele acestuia .

13 din 3 8
NECLASIFICAT
Verificarea închiderii ușilor – dacă ușile nu su nt bine închise îți va apăre a în bord martorul
luminos care indică aceasta .
Reglarea scaunului – se face prin deplasarea scaunului cu ajutorul manetei a flată la baza lui.
Asigura -te că ai auzit clicul de blocare a scaunului după ce l -ai poziționat. Spătaru l scaunului se
poate înclina pe spate sau în față prin acționarea rozetei din partea stângă a scaunului. Tetiera,
element de siguranță pasivă, trebuie și ea ajustată prin ridicare sau apasare, în așa fel încâ t să
sprijine capul, nu ceafa. În cazul unei col iziuni din spate, la o frânare bruscă, capul trebuie să aibe
susținere verticală prin sprijinirea pe tetieră (vezi figura nr. 1 )

(figura nr.1)

Reglarea oglinzilor – oglinda interioară se reglează în înălțime și trebuie să ne permită
vederea clară a traf icului din spatele mașinii, prin lunetă. Oglinzile laterale se reglează prin butoane,
din interiorul mașinii. Niciodată nu regla oglinzile în timpul conducerii. Daca pe traseu observi ca
oglinzile retroviozoare nu sunt bine pozitionate, găsește un loc potr ivit pentru a opri și reglează -ți
oglinzile. Totuși, nu uita să reglezi oglinzile înainte de a porni la drum (vezi figura nr.2) .

14 din 3 8
NECLASIFICAT

(figura nr. 2)
Reglarea centurii de siguranță – se face prin mărirea sau micșorarea buclei de întindere a
acesteia, astfel c a distanța față de corp să permită introducerea a maximum două degete. Centurile
cu pretensionare nu necesită reglare. Este important să te asiguri că toți ceilalți pasageri din mașina
ta (și cei din spate) să poarte centura de siguranță.

15 din 3 8
NECLASIFICAT

Capitolul 3 :
INSTALAREA LA POSTUL DE CONDUCERE ȘI MENȚINEREA UNEI
POZIȚII CORECTE LA VOLAN

Prezentarea generala a autovehiculului: (postul de conducere, parbriz, geamuri laterale,
luneta, oglinzi; motor; transmisie; echipament de franare; echipament de dir ectie; echipament de
rulare; dispozitive de iluminare si avertizare luminoasa; dispozit ive de siguranță .
Prezentarea panoului de bord; prezentarea comenzilor, a rolului și influenței acestora asupra
funcționării autovehiculului : volan, pedale, shimbă tor d e viteze, frâna de mână , comenzile blocului
de lumini, ș tergatoare de parbriz, claxon .
Instalarea la postul de conducere , precauț ii la urcarea î n autovehicul: deschiderea și
închiderea portierelor; reglarea scaunului; reglarea ș i fixarea oglinzilor; reglar ea și fixarea centurii
de siguranță.
Pornirea: pornirea motorului; pornirea dispozitivelor de iluminare, climatizare și de
îmbunatățire a vizibilităț ii; asigurarea că manevra de pornire se poate desfășura în deplină siguranță,
inclusiv dacă există spaț iu suficient pentru efectuarea manevrei; semnalizarea intenției de pornire;
cuplarea în prima treaptă de viteză, slăbirea frâ nei de a jutor , pornirea de pe loc, menținerea
autovehiculului î n poz iție corectă de mers; schimbarea în trepte superioare de viteză.
Oprirea: asigurarea că mane vra de oprire se poate efectua în condiții de maximă siguranță,
inclusiv dacă există spaț iu suficient pentru efectuarea manevrei; semnalizarea intenț iei de oprire;
reducerea vitezei de depla sare, prin shimbarea vitezelor în trepte inferioare; acționarea frâ nei de
serviciu; acționarea consecutivă a frânei de serviciu și a ambreiajului, atunci când autovehiculul se
află în situația de a fi oprit, la punctu l stabilit; decuplarea cutiei de viteze, acționarea frâ nei de
ajutor, oprirea di spozitivelor de iluminare, semnalizare, etc; oprirea motorului; asigurarea
autovehiculului, precauții la coborâre și la pără sirea autovehicululu i.

16 din 3 8
NECLASIFICAT
3.1. Menținerea unei poziții corecte la volan

Poziția corectă la volanul mașinii este foarte importantă pent ru a evita accidentele și rănirile
grave în timpul condusului. Având în vedere faptul că principală modalitate de comunicare între
șofer și mijlocul de deplasare în cazul nostru, făcând referire la autoturism, este modalitatea în care
ne așezam în scaun, d eși pare în prima instanță puțin ciudat, odată cu setarea corectă a postului de
lucru, relația dintre noi ca și participanți la trafic și autotu rism va deveni una mai strânsă.
De ce? Pentu că după cum spun și vocile mai în vârstă, cheia unei relații este c omunicarea.
Iar noi pentru a comunică cu autoturismul trebuie să îi înțelegem limbajul. Mașina comunică cu
șoferul prin intermediul schimburilor de masă, iar acestea se simt cu atât mai bine cu cât
participanții la trafic au o suprafața de contact cât mai mare .
Din punctul de vedere al unor mari piloti exista trei puncte cheie de contact: s patele să aibă o
suprafața cât mai mare de contact cu spătarul scaunului.
Deși pare ciudat, punctul cheie în a simți mașina este partea dorsală, mai exact ș ezutul,
acesta fiind senzorul principal ce primește informațiile corecte atâta timp cât se află bine ancorat
între spătar și șezut (ancorarea făcându -se printr -o tehnică pe care o vom dezvoltă în postările
următoare, ea poartă denumirea d e „folosirea celei de -a 4 peda lă, sună ciudat, nu? Noi știm că
marea majoritate a mașinilor beneficiaza de 3 pedale, dar nu este așa).
Deși de multe ori nu este pus în lumina corectă, este foarte important ca cel de -al treilea
punct de comunicare cu mașina să fie genunchii, care trebu ie să aibă contact cu scaunul pentru a
transmite informațiile n ecesare comunicării cu mașină.
Pași în ceea ce privește setarea corectă a scaunului (postul de lucru):
1. Începem prin setarea șezutului, în funcție de poziția activă a piciorului stâng (poziț ia
apăsată a ambreajului), piciorul fiind activ dacă nu are posibilitatea să se întindă la maxim, acest
lucru î nsemnând că am setat șezutul corect. De ce? În caz de accident , poziția flexată a
genunchiului, conferă elasticitatea necesară, nea fectând articu lația respectivă.
2. După setarea corectă a șezutului, mergem mai departe cu spătarul, acesta reglându -se în
funcție de distanța dintre volan și pieptul șoferului. Noi recomandăm aproximativ 25 -30 de cm
distanță, pentru a nu ne pune în pericol în momentu l în care air -bagul s -ar activa. Această distanță
oferă siguranța că nu o să fim loviți de air -bag la activare (poziție prea aproape) și nici nu o să ne
lovim de air -bag la activarea lui (poziție prea departe).

17 din 3 8
NECLASIFICAT
3. Înălțimea corectă a scaunului se setează î n funcție de plafon. Pentru a fi la distanța corectă
este nevoi de aproximativ o palmă între plafon și capul șoferului, astfel în caz de răsturnare avem
protecție și totodată obținem o vedere de ansamblu asupra gabaritului mașinii.
4. În cele din urmă sta bilim poziția volanlui (dacă avem reglaj pe înălțime și adâncime) în
momentul în care fixăm umerii în scaun ducând mână deasupra volanului .

3.2. Intrarea în trafic, utilizarea părții carosabile, măsuri de conducere preventivă

Regula generala a deplasării vehiculelor .
Toate vehiculele se deplasează pe dru murile publice pe partea dreaptă a drumului, în sensul
de mers, indiferent că drumul este cu dublu sens sau cu sens unic. În timpul deplasării, vehiculele
sunt obligate să păstreze o distanț ă suficientă sau corespunzăto are faț ă de margi nea din dreapta a
drumului , față de vehiculele pe lângă care circulă în acela și sens sau din sens opus și față de
vehiculele din faț ă. Legal, nu se prevede o anumită distanț ă față de vehiculul ce circula în faț ă, dar
se pre cizează că dist anța păstrată față de vehiculul din faț ă treb uie să permită oprirea în condiții de
siguranț a, în cazul în care acesta frân ează sau oprește brusc –distanța de 2 secunde –adică spaț iul
dintre cele două vehicule în mișcare nu trebuie parcurs mai devreme de 2 secunde; distanț a de 3,4 s
atunci când carosabilul este acoperit de apă, zăpadă, polei etc.
Ordinea de deplasare a vehiculelor pe drumurile publice se face astfel :
Când benzile sunt materializate – pe banda 1 circula vehiculele simple, care se deplasează cu
viteză lentă, pe banda 2 circula vehiculele care se deplasează cu viteză sporită și cei de pe banda 1
care depășesc; pe banda 3 circulă autovehiculele pentru intervenții (poliț ie, salvare , pompieri în
misiune, etc.) și c ei de pe banda 2 c are depășesc.
Când benzile nu sunt materializate (rânduri) – pe rândul 1 circula toate vehiculele , rândul 2
rămânând liber pentru intervenții ș i pentru depășiri. Conducătorii de vehicule vor folosi b enzile
drumului public, în funcț ie de intensitatea circ ulației și de vi teza de deplasare, având obligaț ia să
revină pe banda din dreapta atu nci când este posibil, cu condiția ca aceasta să nu fie dedicată unei
anumite categorii de vehicule. Din acest motiv are prioritate de pătrundere pe banda 2 un vehicul
care vine de pe banda 3, simultan cu unul care vrea să pătrundă pe banda 2, ven ind de pe banda 1.
La schimbarea benzilor de circula ție și la depășire trebuie să se semnalizeze intenția
schimbării poziț iei de mers a autove hiculului respectându -se distanț a min imă de semnalizare care
este cel puțin 50 m în localități și cel puț in 100 m în afara localităților. Prin distanță minimă de

18 din 3 8
NECLASIFICAT
semnalizare se înțelege distanț a din locul în care se începe semnalizarea și până în locul în care se
începe schimbarea poziț iei de mers .
Preselecția . Repre zintă alegerea din timp (cel puțin 50 m față de colțul intersecț iei), a benzii
sau rândului ce corespunde cu direcția de mers dorită. Atenție – zona de preselecț ie este aceeași,
atât în loca litate cât și în afara acesteia.
Presel ectarea se va face astfel:
1. drum fără benzi materializate – rânduri: cei care merg la dreapta, pe primul rând; cei care
merg la stânga, pe rândul 2, cei care merg îna inte, pe oricare dintre rânduri.
2. drum cu benzi materializate – se respectă modul de p reselectare din zona respectivă – cu
respectarea indicatoarelor și marcajelor care concură la reali zarea manevrei în mod corect –
selectarea circulației pe direcț ii de mers în apropierea intersecției, săgeț i.
3. pe străzile cu sens unic – la ieșirea de pe o astfel de stradă și intrarea pe o stradă cu
circulaț ia în ambele sensuri – cei care vor merge înainte sau la dreapta, pe banda 1; cei care vor
merge la stânga, pe banda din stânga.
4. intersecț ie cu tramvaie – dacă între șina din dreapta și bordură n u există spaț iu suficient
pentru preselectare pe două rânduri, toate vehiculele vor fi preselectate pe un singur șir, indiferent
de direcț ia lor de deplasare.
5. în intersecț iile cu sens giratoriu – cei care vor să părăsească intersecț ia pe prima la dreapta
vor circula cât mai aproape de pa rtea dreaptă a drumului, ceilalț i vor circula pe lângă amenajarea
din centrul intersecț iei până în dreptul străzii p e care vor să iasă din intersecț ie.
Circulația pe autostrăzi . Autostrăzile sunt drumuri cu regim special, de stinate în
exclusivitate circulaț iei autovehicu lelor, fără a deservi proprietăț i alăturate. Nu se intersectează la
același nivel cu alte drumuri, căi ferate sau linii de tramvai. Platforma d rumului se compune din
două părț i carosabile, separate de un spaț iu care nu este destinat circulației; are cel puț in două be nzi
pe sens plus banda de urgenț ă. Conducătorii care intră pe autostradă folosind banda de accelerare
sunt obligaț i să cedeze trecerea autovehiculelor care circulă pe prima bandă și să nu stân jeneas că în
nici un fel circulaț ie acestora. Conducătorii care părăsesc autostrada sunt obligaț i să semnalizeze din
timp și să se angajeze pe banda de decelerare. Panourile pentru semnalizarea unei ieșiri de pe
autostradă sunt instalate la 300, 200 respectiv 100 m.
Zona rezidențială și zona pietonală . În zona rezidenț ială pietonii pot folosi toată lăț imea
carosabilului, jocul copiilor este permis; viteza de circulaț ie nu trebuie să depășească 20 Km/h.

19 din 3 8
NECLASIFICAT
Conducătorii de vehicule nu trebuie să stânjenească circulaț ia pietonilor – chiar dacă în aces t scop
trebuie să oprească.
Staționarea sau parcarea se vor face în zonele special amenajate și semnalizate. În zona
pietonală accesul este interzis; pot intra, prin excepț ie în aceste zone conducătorii de vehicule, dacă
locuiesc în zonă, sau prestează servicii „din poartă în poartă”. Viteza de deplasare nu trebuie să
depășească 5 Km/h.

3.3. Respectarea mijloacelor de semnalizare rutieră

Circulația pe drumurile publice se desfășoară în conformitate cu regulile de circulație și cu
respectarea semnificației semnalizării rutiere realizate prin mijloacele de semnalizare, semnalele și
indicațiile polițistului rutier care dirijează circulația, semnalele speciale de avertizare luminoase sau
sonore, de semnalizare temporară și semna lele conducătorilor de vehicule.
Participanții la trafic sunt obligați să respecte și semnalele polițiștilor de frontieră, ale
îndrumătorilor de circulație ai Ministerului Apărării Naționale, agenților căilor ferate, ale
persoanelor desemnate pentru dirija rea circulației pe sectoarele de drum pe care se execută lucrări
de reabilitare a acestora, ale membrilor patrulelor școlare de circulație care acționează în imediata
apropiere a unităților de învățământ, precum și ale nevăzătorilor, potrivit prevederilor din
regulament .
Mijloacele de semnalizare rutieră sunt:
sistemele de semnalizare luminoasă sau sonoră;
indicatoarele;
marcajele;
alte dispozitive speciale.
Mijloacele de semnalizare rutieră se constituie într -un sistem unitar, se realizează și se
instaleaz ă astfel încât să fie observate cu ușurință și de la o distanță adecvată, atât pe timp de zi, cât
și pe timp de noapte, de cei cărora li se adresează și trebuie să fie în deplină concordanță între ele,
precum și într -o stare tehnică de funcționare corespun zătoare.
Mijloacele de semnalizare rutieră, precum și alte dispozitive speciale de acest fel se asigură,
se instalează și se întrețin prin grija administratorului drumului public respectiv ori al căii ferate,
după caz. Instalarea mijloacelor de semnalizare rutieră și a dispozitivelor speciale se execută numai
cu avizul prealabil al poliției rutiere.

20 din 3 8
NECLASIFICAT
Mijloacele de semnalizare și presemnalizare a intersecțiilor dintre două drumuri de categorii
diferite se asigură, se instalează și se întrețin de către adminis tratorul fiecărui drum, cu respectarea
modului de reglementare a circulației stabilit în nodul rutier respectiv.
Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoțite și de disp ozitive speciale de avertizare.
Participanții la trafic trebuie să respecte regulil e de circulație, semnale le, indicațiile și
dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare
rutieră, în următoarea ordine de prioritate:
a) semnale le, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;
b) semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a circulației;
c) semnalele luminoase sau sonore;
d) indicatoarele;
e) marcajele;
f) regulile de circulație.
Semnalele speciale de avertizare luminoase sunt emise intermitent de dispozitiv e de
iluminare montate pe autovehicule și au următoarele semnificații:
 lumina roșie obligă participanții la trafic să oprească în direcția de mers cât mai
aproape de marginea drumului;
 lumina albastră obligă participanții la trafic să acorde prioritate de trecere;
 lumina galbenă obligă participanții la trafic să circule cu atenție.
Sunt autorizate să utilizeze semnale speciale de avertizare luminoase:
 pentru lumina roșie – autovehiculele aparținând poliției și pompierilor;
 pentru lumina albastră – autovehiculele aparținând poliției, jandarmeriei, poliției de
frontieră, serviciului de ambulanță sau medicină legală, protecției civile, Ministerului
Apărării care însoțesc coloane militare, un ităților speciale ale Serviciului Român de
Informații și ale Serviciului de Protecție și Pază, Administrației Naționale a
Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiției, autovehiculele de serviciu ale
procurorilor criminaliști din Ministerul Public, pre cum și cele aparținând
Departamentului Național Anticorupție, atunci când se deplasează în acțiuni de
intervenție sau în misiuni care au caracter de urgență;
 pentru lumina galbenă – autovehiculele cu mase și/sau dimensiuni de gabarit depășite
ori care înso țesc asemenea vehicule, cele care transportă anumite mărfuri sau
substanțe periculoase, cele destinate întreținerii, reparării ori verificării unor lucrări

21 din 3 8
NECLASIFICAT
efectuate în partea carosabilă sau executării unor lucrări de drumuri, curățeniei
străzilor, deszăpe zirii sau tractării, transportului și depanării autovehiculelor rămase
în pană sau avariate, precum și tractoarele car e tractează utilajele agricole ș i
tehnologice cu dimensiuni de gabarit depășite.
Semnalizarea și amenajările rutiere necesare pe drumurile publice se asigură de către
administratorul drumului respectiv și se efectuează numai cu avizul poliției rutiere.
Semnalizarea lucrărilor care se execută pe drumurile publice este obligatorie și se efectuează
de către executantul lucrărilor , cu avizul pol iției rutiere, astfel încât aceasta să asigure deplasarea în
siguranță a tuturor participanților la trafic, conform reglementărilor în vigoare.
Semnalizarea și amenajările rutiere se definesc și se realizează în condițiile stabilite prin
regulament, în co nformitate cu reglementările tehnice în vigoare.

3.4. Factori de risc și măsurile de conducere preventivă în diferite situații de trafic, drum și
condiții meteo nefavorabile

Conducerea autovehiculului pe timp de ploaie.
Factori de risc: reducerea vizibi lității spre exteriorul autovehiculului, fapt ce împiedică
observarea participanților la trafic; imposibilitatea aprecierii corecte a distanțelor și vitezelor cu care
se deplasează ceilalți participanți la trafic; reducerea puterii de penetrație a luminii farurilor;
oboseala apare mult mai rapid datorită consumului sporit de energie psiho -nervoasă; starea psiho –
fizică a unor șoferi este influențată negativ: moleșeală, nervozitate, somnolență, dureri reumatice,
astenie etc; reducerea aderenței între roțile a utovehiculului și drum; frânarea se realizează pe spații
mari; apariția neașteptată a unor pietoni, angajați în fugă, îndeosebi în zona staților mijloacelor de
transport public, școlilor și a altor locuri aglomerate; apariția fenomenului de acvaplanare.
Măsuri recomandate pentru contracararea factorilor de risc: pregătirea autovehiculului:
verificarea dispozitivelor de iluminare semnalizare; verificarea funcționării ștergătoarelor de parbriz
și a instalației de spălare a parbrizului; verificarea funcționări i instalației de climatizare; starea
psihică și fizică a conducătorului auto trebuie să fie bună: odihnit, calm informat asupra condițiilor
meteo; utilizare dispozitivelor de climatizare, dezaburire de curățire a parbrizului; aprinderea
luminilor de întâln ire; reducerea vitezei de deplasare; utilizarea frânei de motor; evitarea bruscării
comenzilor; la încrucișarea cu un alt vehicul care circulă din sens opus se pun în funcțiune
ștergătoarele de parbriz; curățirea zonelor unde nu poate să acționeze ștergăto rul de parbriz – când

22 din 3 8
NECLASIFICAT
devin opace; se va acorda o atenție deosebită manevrei de depășire; prudență sporită la depășirea
bicicliștilor; în traficul rural se va acorda o atenție deosebită intersecțiilor unde poate apărea mâzga;
când ploaia este torențială se reduce considerabil viteza și se scoate autovehiculul în afara părții
carosabile până ce condițiile permit continuarea deplasării; la drumuri lungi se impun opriri
frecvente pentru relaxare;
Conducerea autovehiculului pe timp de ceață.
Particularitățile m ediului: ceața uscată – generată de combinate chimice; ceața umedă –
apare frecvent în depresiuni, de -a lungul cursurilor de apă; ceața amestec – smog: o combinație între
cele două tipuri de ceață apare frecvent în marile aglomerări urbane, precum și acolo unde ceața
chimică este deplasată de-a lungul cursurilor de apă;
Factori de risc: vizibilitatea este redusă foarte mult; ceața ascunde numeroase pericole;
prezența în trafic a conducătorilor auto care se deplasează cu viteză mărită neadecvată condițiilor de
trafic; imposibilitatea aprecierii corecte a distanțelor și vitezelor celorlalți participanți la trafic;
reducerea puterii de penetrație a luminii farurilor; circulația în intersecții se desfășoară cu dificultate
în special în cele nedirijate; aderența redusă datorită particulelor de apă depuse pe carosabil;
oboseala în asemenea condiții intervine mult mai rapid;
Măsuri recomandate pentru contracararea factorilor de risc : starea tehnică și estetică
trebuie să fie ireproșabilă; farurile de ceață se montea ză cât mai jos pentru a asigura o iluminare cât
mai bună a părții carosabile; parbrizul să nu aibă zgârieturi sau alte defecte; regimul de viteză
trebuie considerabil redus; aprinderea luminilor de întâlnire și a celor de ceață; conducătorul auto
trebuie s ă fie în permanență preocupat pentru a -și crea condiții de vizibilitate sporită și de a se face
vizibil pentru ceilalți participanți la trafic; să se păstreze o distanță corespunzătoare față de
autovehiculul care ne precede; comenzile trebuie acționate cu mare finețe; virajele se vor aborda cu
prudență sporită; folosirea marcajelor de delimitare a părții carosabile .
Conducerea autovehiculului pe poduri, sub poduri, în tunele și pasaje rutiere.
Factori de risc: pe poduri sunt porțiuni de drum înguste, iar po sibilitatea de evitare a
coliziunilor este redusă; îmbinările dintre tronsoane în timp se uzează, apar gropi; aceste lucrări
inginerești fiind amplasate peste cursuri de ape, văi etc sunt supuse unui proces rapid de degradare,
iar frecvența mai mare a porț iunilor cu polei, mâzgă, gheață sporește gradul de insecuritate al
acestora; riscul acroșării vehiculelor este mai ridicat; lipsa trotuarelor conduce la o circulație
dezordonată a pietonilor; În tunele și pasaje rutiere: infiltrații de apă; trecerea bruscă de la lumina
naturală la cea artificială; apare fenomenul de orbire; obstacole care pot apărea brusc în trafic –

23 din 3 8
NECLASIFICAT
căderi de pietre, vehicule oprite părăsite etc; gabaritul în înălțime este limitat; apare fenomenul de
claustrofobie;
Măsuri recomandate pentr u contracararea factorilor de risc: la planificarea călătoriei
trebuie ales un itinerar care să evite aceste puncte caracteristice, pregătirea autovehiculului pentru
drum, observarea din timp a a cestor puncte caracteristice, sporirea at enției la condițiile de drum,
reducerea din timp a vitezei de deplasare, păstrarea unei distanțe corespunzătoare față de
autovehiculul care ne precede, comenzil e să fie acționate cu finețe, urcarea rampei și coborârea
pantei în aceeași treaptă de viteză, aprinderea din timp a luminilor de întâlnire chia r dacă pasajul
este iluminat, atenție deosebită la obstacole ce pot apărea brusc, conducerea diferențiată în condiții
meteo nefavorabile, alegerea din timp a benzii de circulație.
Conducerea aut ovehiculului în anotimpul rece.
Particularitățile mediului: temperaturile scăzute, ninsorile abundente care pot fi î nsoțite de
vânturi puternice, ceață.
Factori de risc: reducerea aderenței; spațiul de oprire se dublează sau tripl ează, stabilitatea
longitudinală și transversală a a utovehic ulului se diminuează, partea carosabilă se îngustează, apar
rezistențe mari l a înaintarea autovehiculului, se micșorează vizibilitatea spr e exteriorul
autovehiculului, apar dificultăți l a pornirea motorului, se ivesc dificultăți la plecarea de pe loc, în
abordarea virajelor precu m și la oprirea la punct fix, după o staționare prelungită sistemul de frân are
are o eficacitate redusă, pietonii se deplasează cu dificul tate folosind partea carosabilă.
Măsuri recomandate pentru c ontracararea factorilor de risc: pregătirea atentă a
autoveh iculului pentru sezonul rece, regimul de viteză treb uie să fie sensibil diminuat; aprinderea
luminilor de întâlnire pentru a fi cât mai mult vizibil, comenzile autovehiculului trebuie acționate cu
finețe, păstrarea unei distanțe s uficiente față de vehiculul care ne precede, utilizarea frânei de motor,
conducerea autovehiculului în trepte s uperioare la turații moderate, atenție deosebită la porțiunil e de
drum cu aderență scăzută, pe poduri, viaducte, sub poduri în tunele și pasaje r utiere; » pe drumuri în
rambleu; » în zona pădurilor; » în general unde sunt curenți de aer rece și umezeală.
Conducerea autovehiculului primăvara și toamna .
Factori de risc primăvara: alternanța porțiunilor de carosabil uscat cu mâzgă, polei, zăpadă
etc, carosabilul prezintă gropi și de nivelări datorită înghețului, marcajele sunt șterse, traficul în cepe
să aibă valori ridicate, apar noi participanți la trafic, autovehiculele ies din iarnă cu uzuri pronunțate
la echipamentul de direcție, frânare, motor et c, anvelopele sunt uzat e prematur datorită patinărilor,
trecerea dintr -un anotimp în altul creează unor persoane stări depresive în special celor în vârstă iar

24 din 3 8
NECLASIFICAT
celor tineri stări de euforie, fenomene meteo deosebite care pot apărea surprinzător: ploaie, la poviță,
ceață etc; peisajul aflat într -o continuă schimbare îl atrage pe conducător ul auto diminuându -i
atenția.
Suplimentar pentru toamnă: traficul cunoa ște valori extrem de ridicate; pe partea carosabilă
întâlnim porțiuni cu aderenț ă scăzută: frunze, pai e, fân; frecvența mai mare a celor care conduc sub
influența băuturilor alcoolice.
Măsuri recomandate pentru cont racararea factorilor de risc: starea tehn ică și estetică
ireproșabilă; starea psihică și fizică a conducătoru lui auto trebuie să fie bună; planificarea ju dicioasă
a cursei călătoriei; regimul de viteză trebuie adaptat în permanență în f uncție de condițiile de drum;
atenție deosebit ă la punctele caracteristice; să conducă diferențiat dimineața și seara – când
temperaturile coboară frecvent cătr e 0 grade; diferențiat trebuie să conducă și în mediul rural având
în vedere apariția mașinilor agricole la int ersecții cu drumuri laterale; adaptarea vitezei de deplasare
la condițiile de trafic .

25 din 3 8
NECLASIFICAT

Capitolul 4 :
STRATEGII DIDACTICE

Strategia a fost definită ca un mod de combinare și organizare cronologică a ansamblului de
metode și mijloace alese pe ntru a atinge anumite obiective. Strategia didactică este un termen
unificator, integrator, care reunește sarcinile de învățare cu situațiil e de învățare, reprezentând un
sistem complex ș i coerent de mijloace, metode, m ateriale ș i alte resurse educaționale care vizează
atingerea unor obiec tive – este necesară în orice act pedagogic, ocupând u n loc central în cadrul
activită ții didactice, deoar ece proiectarea ș i organizarea lecției se realizează în funcție de decizia
strategică a profesorului; – este concepută ca un scenariu didactic complex, în care sunt implicați
actorii predării – învățării, cond ițiile realizării, obiectivele și metodele viza te.
Astfel, strategia prefigurează traseul metodic c el mai potrivit, cel mai logic ș i mai eficient
pentru abordarea une i situații concrete de predare ș i învățare. În acest fel, prin proiectare strategică
se po t preveni erorile, riscurile ș i evenimentele ne dorite din activitatea didactică. În calitate de
elemen te factice , metodele sunt consubstanțiale strategiilor. Cu alte c uvinte, strategia nu se
confundă cu metoda sau cu metodologia didactică, deoarece aceste a din urmă vizează o activitate de
predare -învăț are-evaluare, în timp ce strategia vizează procesul de instruire în ansamb lu și nu o
secvenț ă de instruire. Principalele componente ale strategiei didactice sunt: – sistemul formelor de
organizare și desfășurare a activitații educaționale, – sistemul metod ologi c respectiv sistemul
metodelor ș i procedeelor didactice, – sistemul mijloacelor de învațamânt, respectiv a resurselor
utilizate, – sistemul obiectiv elor operaționale.
Strategia didactică are urmatoarele caracteristici: – implică pe cel care învată în situații
specifice de învațare; – raționalizează și adecvează conținutul instruirii la particularitățile
psihoindividuale – creează premise pentru manifestarea optimă a interacțiunilor dintre celelalte
componente ale procesului de instruire ; – presupune c ombinarea contextuală, originală, unică,
uneori, a elementelor pr ocesului instructiv – educativ. Construirea unei strategii adecvate intereselor

26 din 3 8
NECLASIFICAT
elevilor si nivelului lor de pregătire, reprezintă din acest punct de vedere o provocare continuă si un
efort pe rmanent de creativitate dida ctică din partea profesorului.
De cele mai multe ori specialiștii din învățământ folosesc strategiile mixte, îmbinând
armonios elementele de dirijare și independență, cu accent pe pr edare – învățare semidirijată.
Strategiile did actice sunt realizate cu ajutorul metodelor de predare și învățare, informative și activ –
participative, de st udiu individual, de verificare ș i evaluare .

4.1. Metode didactice
Principal ele metode de învățământ sunt:
Expunerea didactică . Metoda expunerii co nstă din prezentarea verbală monologată a unui
volum de informație, de către educator către educați, î n concor danță cu prevederile programei ș i cu
cerinț ele didactice ale comunicării. Sub aspectul funcției didactice principale, se înscrie între
metodele de predare; după mijloacele cu care operează pentru vehicularea conț inuturilor, avem a
face cu o metodă verbală; după gradul de angajare a elevului, este o metodă expozitiva, d eci care
situează elevul mereu î n postura de receptor.
Este o metodă ce a benefici at de o îndelungată utilizare in procesul de învățământ, de unde
încadrarea ei între metodele tradiționale ale scolii de pretutindeni. Poate să apară si în formă “pură",
dar de regulă se sprijină și pe alte me tode sau se împletește cu ele, î n funcție de ma teria la care este
utilizată. De pildă, se poate combina cu conversația, î n cadrul materiilor umaniste, cum ar fi istoria
ori literatura, ș i cu demonstrația în cadrul unor obiecte ca geo grafia sau științele naturale.
Conversația didactică . Este metoda de î nvațământ constâ nd din valorificarea didactică a
întrebărilor și răspunsurilor. Ea este o metodă tot verbală, ca și expunerea, dar mai activă decât
aceasta. C onversația euristică , este astfel concepută încât să conducă la “descoperirea" a ceva nou
pentru e lev. Se prezintă sub forma unor serii legate de întrebări ș i răspunsuri, la finele cărora să
rezulte, ca o concluzie, adevărul sau n outatea pentru elevul antrenat în procesul învăță rii. Esențial
este, de asemenea, f aptul că profesorul orientează î n permane nță gândirea elevului, prin felul și
ordinea î n care formulează întrebările, astfel că “din aproape în aproape” să ajungă la noutat ea
propusă.
Conversația euristică are și o formulă specifică de desfăș urare. Adică, se poate vedea că
întrebări le si răspunsu rile se încheagă î n serii compacte, fiecare nouă întrebare avându -și germenele
sau punctul de plecare î n răspunsul anterior. Posibilitatea de utilizare a conversației euristice nu este

27 din 3 8
NECLASIFICAT
nelimitată, ci condiționată de un fapt esențial. Anume, de experiență d e cunoaștere de până atunci a
elevului, care să-i permită să dea raspuns la î ntrebările ce i se pun.
Metoda demonstrației . Toate lucrările de didactică leag ă numele demonstrației de acelaș i
verb latin demonstro – demonstrare, cu sensul de a arăta, a înfățiș a. Noi o vom defini ca metodă de
predare – învățare, î n cadrul căreia mesajul de transmis către elev se cuprinde într -un obiect concret,
o acțiune concrete sau substitutele lor. Demonstrația este prezent ă într -o formă sau alta, în toate
materiile de învăță mânt. S -ar putea delimita cinci forme de d emonstrație relativ distincte, î n funcție
de mijloc ul pe care se bazează fiecare:
(1) demonstrația cu obiecte î n stare naturală;
(2). demonstrația cu acțiuni;
(3). demonstrația cu substitutele obiec telor, fenomenel or, acțiunilor;
(4). demonstrația de tip combinat;
(5). demonstrația cu mijloace tehnice.
Metoda observării . Constă din urmă rirea sistemat ică de către elev a obiectelor ș i
fenomenel or ce constituie conținutul învă țării, î n scopul surprinderii însușirilor s emnificative ale
acestora. Potrivit unor autori consacrați în problema metodelor de învățământ, observarea reprezintă
una dintre metodele de învățare prin cercetare și descop erire. Funcția metodei nu este î n primul rând
una informativă, ci mai accentuată a pare cea formativă, adică de introducere a elevului în cercetarea
științifică, pe o cale simplă. Potrivit mai multor autori , o observare presupune parcurgerea câtorva
etape: organizarea observării, observarea propriu -zisă, prelucrarea datelor culese, valor ificarea
observării .
Metoda exercițiului . Definiția pe care am considerat -o mai completă a fost: executarea
repetată și conșt ientă a unei acțiuni î n vederea însușirii practice a u nui model dat de acțiune sau a
îmbunătațiri unei performanțe. Exercițiul nu s e limitează doar la formarea deprinderilor, ci vizează
în același timp consolidarea unor cunoștințe, care reprezintă aspectul te oretic al acțiunilor implicate
în exercițiu. Aplicarea exercițiului este compatibilă cu orice conținut de învățământ, dat fiind că
fiecare materie, fie ea teoretică sau practic ă, implică o parte executorie.
Exercițiile pot fi grupate în funcție de cel puțin două criterii. Astfel, după formă, se pot
grupa în exerciții orale, exerciții scrise, e xerciții practice. După scopul ș i compl exitatea lor, rezultă,
în principiu, patru tipuri: – exerciții de introducere într -un model dat sau exerciții introductive;
elevilor li se explică pentru prima oară o a ctivitate, pe care ei o aplică î n paralel cu explicațiile
profesorului; – exerciții de î nsușire sau consolidare a modelului dat, denumite și exerciții de bază,

28 din 3 8
NECLASIFICAT
elevul reia în întregime și în chip repetat, acț iunea ce i s -a explicat; – exerciții de legare a
cunostințelor și deprinderilor mai vechi cu cele noi; sunt numite și exerciții paralele , având scopul
de a integra deprinderile în sisteme din ce în ce mai largi; – exerciții de creație sau euristice.

4.2. Mijloce de învățământ

Într-o definiție primară, mijloacele tehnice de instruire sunt considerate ansambluri de
proced ee mecanice, optic e, electrice ș i electroni ce – de înregistrare, păstrare și transmiterea
informației.
Mijloace de învățământ reprezintă ansamblul de obiecte, instrumente, produse, aparate,
echipamente și sisteme tehnice care susțin și facilitează transmiterea unor cunostin țe, formarea unor
deprinderi, evaluarea unor achiziții și realizarea unor aplicații în cadrul procesului instructiv –
educativ.
În literatura pedagogică românească, mijloacele tehnice de instruire sunt definite ca
ansamblu al mijloacelor de învățământ cu sup ort tehnic ș i care pretind respectarea unor norme
tehnice de utilizare speciale, respectiv echipamentele tehnice -aparatele dispozitivele, mașinile,
utilajele, instalațiile utilizate în procesul didactic.
Clasificarea mijloacelor tehnice de instruire, se fa ce în funcție de analizatorul sol icitat
precum ș i de caracterul sistemic sau dinamic al celor prezentate. În funcție de aceste criterii,
întalnim următoarele mijloace tehnice de instruire : – mijloacele tehnice vizuale : retropro iectorul,
hârti, fișe de lucr u – mijloacele tehnice auditive: radioul, casetofonul, etc – mijloacele tehnice audio –
vizuale : video -player , tv, calculatorul.
Sintagma ,,mijloace tehnice de instruire" include ansamblul cerințelor pedagogice de
utilizare eficientă a lor, în urmatoarele sc opuri didactice: – sensibilizarea elevilor în vederea
desfașurării activitătii didactice – sprijinirea pe rceperii noului de către elevi – comunicarea,
transmiterea, demonstrarea/ilustrarea noului – întelegerea noului de către elevi – aplicarea ș i
exersarea noilor c unostințe teoretice și practice – fixarea și consolidare a noilor cunoștințe și
competențe – verificarea și evaluarea cunoștinț elor și abilitaților elevilor. De altfel, utilitatea
mijloacele tehnice moderne constă, în principal, în ușurința de a re crea în permanență situația
educațională, prin includerea în câmpul educației a noilor achiziții din d omeniul științelor educației.
Având în vedere proprietățile mijloacelor tehnice, se poate spune că, pentru stabilirea
calitații mijloacelor tehnice de ins truire, se iau în considerare, simultan, patru categorii de factori, pe

29 din 3 8
NECLASIFICAT
care trebuie să -i aibă în veder e atât cei care le produc, cât ș i cei care le utilizeaza. Este vorba de
factori pedagogici – notați cu P, tehnici – notaț i cu T, economici – notați cu Ec și ergonomici – notați
cu Er. Astfel, calitatea mijloacelor tehnice de instruire – notată cu Cmt este în funcție de a ceste
categorii de factori. Grație exercitarii funcț iei de instruire, fiecare categorie de mijloace de
învățământ poate fi considerată o modalitate de transmitere a cunostințelor. De aceea, se impune ca,
în alegerea mijloacelor de învațamânt să se aibă în vedere eficiența lor în transmiterea unor
informații noi, precum ș i în formarea unor priceperi și deprinderi intelectuale, care se vor
transforma în instrumente uti le în asimilarea de noi informații.
De aceea, este necesară pregătirea clasei în vederea perceperii eficiente a mesajului audio –
vizual. Această pregătire constă într -o discuție prealabilă cu elevii, în cadrul căreia se reactualize ază
ceea ce elevii cunosc deja despre subiectul discutat, se precizează ideea fundamentală pe care o
transmite mesajul formulează câteva întrebări la care elevii vor căuta raspunsuri în timpul perceperii
mesajului. Este important ca profesorul să formu leze întrebări ,,de descoperire" pentru a obliga
elevii să gândească și să asimileze în mod conștient informațiile.
În comentariile sale, profesorului nu se va limita la simpla descriere și nici nu va epuiza
explicațiile; dimpotrivă le va lăsa elevilor o zonă de necunoscut și de investigare în legătură cu
imaginile prezentate, oferind, dacă este necesar – puncte de sprijin. Asigurarea condițiilor interactive
între profesor, elevi și mijloacele tehnice utilizate, vizează crester ea eficienței procesului de învă țare
prin: – aprofundarea proceselor de analiză și sinteză – clarificarea aspectelor insuficient sesizate prin
lectura imaginii – asigurarea pătrunderii prin gândire a celor receptate – formarea la elevi a unei
viziuni de ansamblu asupra celor studiale – integrarea noilor cunoștințe în sistemul cognitiv propriu
al elevilor.

4.3. Forme de organizare a procesului de învățământ

Practica didactică a identificat trei moduri de organizare a activită ții didactice, în funcție de
maniera de desfașurare, fiecare confi gurând conținuturi, relații, suporturi și resurse specifice:
a) activități frontale ;
b) activități de grup ;
c) activități individuale ;
a) Activitățile frontale cuprind: lecția, seminarul, laboratorul, activitățile în cabinetele pe
specialitați, vizita, ex cursia, spe ctacolul etc. Predarea frontală se bazează pe principiul tratării

30 din 3 8
NECLASIFICAT
nediferențiate, al muncii egale cu toți elevii din aceeași clasă. Predominanța este aici activitatea
profesorului, bazată exclusiv pe expunere, pe transmitere de cunoștințe unei c lase întregi de elevi,
ceea ce reduce învățarea la achiziționarea pasivă de cunoștințe și limitează foarte mult activ itatea
colectivă propriu -zisa. Motiv pentru care cei mai buni profesori se dezic, în multe feluri, de ea.
Este adevărat, elevii urmăresc ac eleași scopuri, numai că identitatea de scopuri nu este
totuna cu comunitatea de scopuri; identitatea de sarcini nu este tot una cu rezolvarea prin eforturi
comune a acestora. Într -o asemenea situație, elevii execută în același timp și în același sistem,
acelea și sarcini, dar fiecare lucrează strict in dividual, fără a se stabili legături de inter dependență
între ei. Comunitat ea între colegi și posibila învă țare prin cooperare sunt reduse la maximum, ele
având loc numai în afara predării, în pauze și în timp ul liber. Aflați în raporturi de depenedență față
de profesor, ei rămân, oarecum, unii față de ceilalți.
b) Activițățile de grup dirijate cuprind: consultații, meditații, exerciții independente, vizita în
grupuri mici, cercul de elevi, întâlniri c u special iști (oameni de știință , scrii tori), concursuri și
dezbateri ș colare, sesiuni de comunic ari și referate, reviste scolare.
De tip tradițional rămâne și instruirea în grup, pe clase convenționale, cu un efectiv de
aproximativ 30 de elevi. Un grup sau o clasă școlară se defineșt e prin comunitatea scopurilor
(obiectivelor) și această comunitate de finalități este generatoar e de legături de interdependență între
membrii casei respective. La rândul ei, această interdependență devine o sursă generatoare de
energii , întrucât creează posibilități favorab ile intercomunicării și cooperăr ii sau colabo rării în
activitate.
În consecință, fiecare dintre membrii grupului dat va dispune de posibilități în plus de a -și
mobiliza energiile și de a -și pune în valoare o cantitate sporită din energiile proprii. Clasa are astfel
toate șansele să se afirme ca un grup puternic ce utilizează o parte a energiei de care dispune pentru
a progresa, pentru a -și atinge scopurile și o altă parte pentru a -și regla acțiunile sale, pentru a -și
menține coeziunea necesară.
Se poate vorbi astfel despre o energie de proces și despre o alta de conservare. Important
este că o astfel de viață și activitate de grup favorizează structu rarea gândirii și a cunoașterii. Grupul
permite elevului să -și dezvă luie multe aspecte ale lui însuși și concomitent, să perceapă diferite
fapte al alto ra, de aici rezultând o imbunătă țire a imaginii de sine.
Organizarea colectivă a activității elevilor reprezintă acea varianta a organizării colective, în
care elevii clasei a lcătuiesc un grup, un colectiv autentic, în cadrul căruia colaborează și cooperează
între ei, se ajută reciproc în vederea at ingerii unor finalități comune.

31 din 3 8
NECLASIFICAT
c) Activitățile individuale cuprind studiul individual, efectuarea temelor pentru acasă, studiul
în biblioteci, lectura suplimentară și de completare, întocmirea de proiecte, referate, desene,
scheme, alte lucrări scrise, comunicări stiințifice, alte proiecte practice. Formele individuale de
activitate pun accentul pe munca independentă, fară supraveghe re directă și consultantă din partea
profesorului. Ele își găsesc o triplă justificare în d atele psihologiei, sociologiei ș i pedagogiei.
Psihologic – învățarea e ste, prin natura ei, individuală a casă sau în școală, o bună parte din
învățare se realizează pr in st udiu individual și independent. Deși, o clasă de elevi este supusă
acelorași experienț e, procesul de învățare este relativ diferit pentru fiecare în parte, pentru că fiecare
se angajează cu propria experiență anterioară, cu propriile sale potențialită ți, cu pr opria istorie a
devenirii sale î n procesul învățării; în plus, indivizii nu învață. – nici aceleași lucruri, nici în același
ritm.
Totodată, creșterea cerințelor de învățare continuă (educație permanentă) și de autoinstruire,
fac necesară deprinder ea elevilor cu studiul independent și intensificarea acestei modalități de lucru.
Instruirea bazată pe forme de muncă individuale se poate realiza prin:
o studiu independent (studiu a uto-dirijat, semi -autodirijat);
o învățare programată;
o învățare asistată de calculator;
o adaptarea unui sistem tutorial „învățare deplină" (de tip ul un profesor — 3-4 elevi);
o planuri de activitate individuală;
o elaborări de proiecte;
o activități de cercetare;
o programe individua lizate auto -propuse (autonome);
o programe puternic indepe ndente.
Organizarea individuală a activității elevilor se asigu ră în două categorii de sit uații
educaționale diferite: – în situațiile în care profesorul își exercită influențele educative asupra unui
singur elev (formă care se menține în educația estetică , muzicală, fizică, în învățământul special, în
cazul consultațiilor, meditațiilor și al activităților independente, desfăș urate cu sau fără ajutorul
cadrului didactic) – în situațiile în care fiecare elev realizează sarcinile de instruire în mod
independe nt de colegii săi, cu sau fără sprijin din partea profesorulu i sau se autoinstruiește. Se
impune aici precizarea că termenii "individual" și "independent" nu sunt superpozabili. Activitatea
individuală a elevilor poate fi independentă – atunci când elevii rezolvă sarcinile fară ajutor sprijin

32 din 3 8
NECLASIFICAT
din partea profesorului sau indrumată de catre profesor, în timp ce activitatea independentă poate, fi
individuală și pe grupe și presupune autoinformarea elevilor, au toorganizarea și autoînvățare.
Există mai multe var iante de organizare individuală a activității evilor: cu sarcini de instruire
comune pentru toti elevii, cu teme diferențiate pe grupe de nivel, cu teme diferite pentru fiecare
elev. Î n acest ultim caz, activitatea se numește individualizată sau personaliz ată, pentru că ține cont
de particularitățile fizice și psihice ale fiecărui elev, de nivelul pregătirii sale, aptitudinile lui , de
nevoile lui educaționale. Cele trei forme de desfășurare a activită ții didactice sunt complementare și
se pot desfășura conc omitent, în funcție de obiectivele și continuț ul didactic. Dintre ele, lecț ia este
considerată cea mai important ă, fiind cea mai eficientă formă de organizare a activită ții de predare –
învățare – evaluare.
Totuși profesorul va organiza activitațile didact ice astfel încât să sporeasca șansele de
reușită a atingerii obiectivelor propuse, adoptând o varieta te de activitați la specificul ș i potențialul
elevilor săi. În concluzie, se poate spune că fiecare dintre formele amintite prezintă evidente
avan taje, dar și unele dezavantaje. Dezavantajele uneia pot fi, însă, compensate prin avantajele
alteia.

33 din 3 8
NECLASIFICAT

CONCLU ZII

În România se î ntamplă 3.000 de accidente anual, asta înseamnă cam 8 pe zi, majoritatea
au loc în timpul săptămâ nii între orele 12 și 18, dar și șoferii de weekend sunt vinovaț i.
Înainte de plecarea la drum verifică vizual presiunea din cauciucuri; o presiune
neadecvată crește cu până la 30 % distanța de frânare, trebuie să pui exact cât specificațiile din
cartea mașinii, verifică li chidele – ulei, apă, lichid parbriz, curață farurile, numere, geam.
La planificarea călătoriei trebuie ales un itinerar care să evite aceste puncte caracteristice,
pregătirea autovehiculului pentru drum, observarea din timp a a cestor puncte caracteristice, sporirea
atenției la condițiile de drum , reducerea din timp a vitezei de deplasare, păstrarea unei distanțe
corespunzătoare față de a utovehiculul care ne precede, comenzil e să fie acționate cu finețe, urcarea
rampei și coborârea pantei în aceeași treaptă de viteză, aprinderea din timp a luminilor de întâlnire
chiar dacă pasajul este iluminat, atenție deosebită la obstacole ce pot apărea brusc, conducerea
diferențiată în condiții meteo nefavorabile, alegerea din timp a benzii de circulație.
Toate vehiculele se deplasează pe dru murile publice pe partea dreaptă a drumului, în sensul
de mers, indiferent că drumul este cu dublu sens sau cu sens unic. În timpul deplasării, vehiculele
sunt obligate să păstreze o distanț ă suficientă sau corespunzăto are faț ă de marg inea din dreapta a
drumului , față de vehiculele pe lângă care circulă în acela și sens sau din sens opus și față de
vehiculele din faț ă.
Înainte de plecarea la drum în condiții meteo nefavorabile (polei, ninsoare, lapoviță , etc)
trebuie să ne asigurăm că avem asupra noastră lopată, lanțuri antiderapare și nu în ultimul rând nisip
sau sare pentru a preveni o eventuală înzăpezire sau o posibilă derapare.
În caz de derapaj este foarte important ca șoferul să nu se panicheze, să nu bruscheze
volanul și întotdeau na să vireze de volan în direcția în care derapează autovehiculul.

34 din 3 8
NECLASIFICAT
Participanții la trafic trebuie să respecte regulile de circulație, semnale le, indicațiile și
dispozițiile polițistului rutier, precum și semnificația diferitelor tipuri de mijloace de semn alizare
rutieră, în următoarea ordine de prioritate:
 semnale le, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier;
 semnalizarea temporară care modifică regimul normal de desfășurare a
circulației;
 semnalele luminoase sau sonore;
 indicatoarele;
 marcajele;
 regulile de circulație.

35 din 3 8
NECLASIFICAT

BIBLIOGRAFIE

1. Dan Teodorescu, Curs de legislație rutieră. Mecanică, prim ajutor, conduită preventivă,
București, Editura SHIK, 2014.
2. Lepădatu Marin, Sandor Gabor, Conducerea prevntivă, Oradea, Editura I FPTR, 2013.
3. Titi Aur, Norin Păușan, Tehnici și tactici de conducere defensivă și sportivă, Cluj –
Napoca, Editura NAPOCA -STAR, 2011.
4. Tudorache Florian , Legislație rutieră, București, Editura C.H.BECK, 2016.
5. www.scrigroup.com/didactico -pedagogie/CONDUCERE -PREVENTIVĂ.
6. Http//.www.Setran.ro
7. Http//.www.începător.ro
8. Http//.ww.auto -contact.ro/conducere -preventivă.php.
9. Https:sites.googl e.com/site/școaladeșoferitimișoarakrebs/conduită -preventivă.
10. Http//.www.Ghidul rutier.eu.
11. Http//.Www.Școala de șoferi timișoara.ro.
12. Http//.www.et.upt.ro.
13. Http//www.turbosfox.ro.

36 din 3 8
NECLASIFICAT
ANEXE

PROIECT DIDACTIC
LA CONDUCERE PREVENTIVĂ

Tema Nr. 1: Conducere preventivă.
Ședința Nr. 7: Tehnici de conducere preventivă.
Obiectiv didactic general: Elevii/cursanții să enumere câteva dintre noțiunile și factorii de
conducere preventivă.
Detalii organizatorice:
– Durata: : 100 minute
– Loc de desf ășurare: sala de circulația
– Forma de organizare: lecție de transmitere a cunoștințelor
– Metode didactice: expunere, convorbire
– Mod de organizare a lucrului: frontal
– Asigurare materială: caiete/manuale de circulație, planșe, aspectomat.

DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE INDICAȚII METODICE;
MATERIALE
SECVENȚA INTRODUCTIVĂ – 5 min:
– verific prezența, ținuta, asigurarea materială;
– verific modul de îndeplinire a sarcinilor didactice;
– verific nivelul de însușire a cunoștințelor predate anterior;
– enunțarea temei, ședinței, a obiectivelor didactice și a
secvențelor de instruire.

Convorbire, expunere

37 din 3 8
NECLASIFICAT
SECVENȚA DE APROFUNDARE ȘI SISTEMATIZARE
A CUNOȘTINȚELOR NR. 1 – 40 min:
Conținut : Noțuni legislative privind efectuarea pregătirii.
– elevii/cursanții să cunoască legile care reglementează
circulatia pe drumurile publice;
– să stie ce reprezintă administratorul unui drum;
– să enumere care sunt autoritățile competente pe drumurile
publice.

Convorbire, expunere
SECVENȚA DE APROFUNDARE ȘI SISTEMATIZAR E
A CUNOȘTINȚELOR NR. 2 – 30 min:
Conținut : Noțiuni privind conducerea preventivă
OBIECTIV OPERAȚIONAL:
– să definească conducerea preventivă;
– să enumere elemente ale conducerii preventive;
-sa definească vigilența,volumul, concentrarea și factorii
condu cerii preventive.

Convorbire, expunere
SECVENȚA DE APROFUNDARE ȘI SISTEMATIZARE
A CUNOȘTINȚELOR NR. 3 – 15 min:
Conținut : Instalarea la postul de conducere și poziția corectă la
volan
OBIECTIV OPERAȚIONAL:
– prezentarea generală a autovehiculului , prez entarea
panoului de bord , instalarea la postul de conducere , precauții
la urcarea î n autovehicul;
– să cunoască mijloacelor de semnalizare rutieră;
– factori de risc și măsurile de conducere preventivă în diferite
situații de trafic, drum și condiții meteo nefavorabile.

Convorbire, expunere

38 din 3 8
NECLASIFICAT
DETALII ALE STRATEGIEI DIDACTICE INDICAȚII
METODICE;
MATERIALE
INTENSIFICAREA RETENȚEI – 5 min:
Subliniez problemele esențiale folosind planșele și panourile
existente în sală.
Asigurarea transferului.
Prezint cum vor fi aplicate pe timpul orelor de conducere
cunoștințele despre conducerea preventivă.

Convorbire, expunere
SECVENȚA FINALĂ – 5 min:
– reamintesc conținutul temei și ședinței;
– fac aprecieri asupra modului de desfășurare a ședinței;
– prezint bib liogafia: Legea 49/2006
– anunț tema/ședința următoare:
Convorbire

ÎNTOCMIT
Cap.Martiș Marian