Școala hipocratică înțelegea prin termenul de diaita studiul modului de viață al omului în [627040]

Introducere

Școala hipocratică înțelegea prin termenul de ”diaita’’ studiul modului de viață al omului în
întregimea sa, legat nu doar de alimentație, care ocupă un loc central, ci și de mediul
înconjurător.( )
’’Dieta’’ reprezintă în limba latină toate elementele care influențează într -un fel oarecare
menținerea stării de sănătate, ș i anume aer, hrană, temperatur ă, exercițiu fizic, odihnă etc.
Cuvântul ’’dietă’’ rezumând de fapt maniera omului de a trăi, de a se adapta, la mediul ambia nt.
()
O ali mentație nerațională poate provoca tulburări ce se manifestă prin subalimentație (deficit de
nutrienți), supraalimentație (exces de nutrienți) si diferite dezechilibre alimentare ()
Consumul unor cantități calorice exagerate în raport cu energia necesară, ascociat cu
sedentarismul, specific mai ales mediului urban, duce rapid la obezitate.
Obezitatea, în special cea dispusă la nivel abdominal, reprezintă un factor de risc pentru afecțiuni
precum dislipidemiile, hipertensiunea arterială, diabetul zaharat. A ceste afecțiuni sunt, la rândul
lor, factori de risc pentru bolile cardio -vasculare, principala cauză mortalitate și morbiditate în
țara noastră. ()

Figura 1 Efectele alimentației neraționale
Peste 80 -90% dintre actualii diabetici au fost sau sunt sufer inzi de obezitate. Legătura dintre
obezitate – dislipidemii – ateroscle roză – este deasemenea cunoscută astăzi. Consumul d e alcool,
de cafea, fumatul, adă ugat supraalimentației și sedentarismului, accentuează și mai mult
predispoziția omului modern de a aj unge, la diverse perturbări de natură atero sclerotică.()
Pavolv spunea că ,, alimentația este cel mai important factor de mediu extern care influentează
organismul ".()
Obezitatea se datorează depunerii de grăsime în organism, grăsime care rezultă fie din alimentele
introduse în plus în organism, fie din cauza lipsei de mișcare, a sedentarismului, care face ca o
alimentație normală să depășească nevoile energetice ale org anismului. Deci, obezul, este acel
individ care deasupra unui anumit prag arde mai putin decât absoarbe.()

În prezența unor necesități energetice sc ăzute ale organismului, datorită sedentarismului, glucoza
( provenită din glucide) și acizi grași (proveniți din grăsimi) nu își indeplinesc sarcina principală,
de a produce energie, ci se transformă din nou în grăsimi, depunîndu -se sub această formă în
tesutul adipos.
În acest fel, prin persistența viciului alimentar și al sedentarismului, cantitatea de tesut adipos
(grăsimea de rezervă) crește și apare obezitatea. ()
Pe lângă tulburările de estetică pe care le produce, obezitatea, are ca și consecință semnificativă
pentru organism faptulul că stimulează cronic secreția insulinei de către pancreas. ()
Pancreasul este situat în cavitatea abdominală, între duoden și splină și este singurul organ ce are
și funcție endocrină și exocrină, el excretând enzimele necesare digestiei, dar și insulina și
glucagonul cu rol în reglarea gli cemiei.()
Cuvantul "obezi tate" provin e din latinescu obesitas care derive el însăși de la verbul latin "ob
edo, ob edere" sinonim cu "a mînca în exces", "a mînca mult și lacom" –,,Obesitas" este
consecință acestui mod de alimentație.()
"Obezitate"/" Obe z" este un termen care marchează indiv idual, barbatul sau femeia, gras, având
o greutate peste greutatea medie a celorlalți indivizi.
De-a lungul anilor, obezității i -a fost oferită o largă paletă interpretativă. Astfel, este un exemplu
clasic, pictura lui Rubens, pentru care debordările carna le redate în celebrele sale pânze:
,,Toaleta Venerei ", ,,Răpirea fiicelor lui Leucip " și mai ales ,, Helene Fourment " erau simbolul
frumuseții în anii 1615 -1630.
Întreaga pictură se caracteriza prin abundența figurilor rubiconde, obeze, luate ca modelul
frumuseții. Această mentalitate va dăinui încă în secolul XIX. Pînza lui Ingres ,, Baia turcească "
este ilustrativă în acest sens. Abia în sec XX concepția despre frumusețe, mai ales frumusețea
feminină, începe să se schimbe.
În pâ nza lui Picasso ,, Domnișoar ele din Avignon ", creată î n 1907 nu se mai observă nici una din
deformările carnale atât de cultivate în secolele anterioare.( )

Exemple literare: Shakespeare în Iuliu Cezar (Opere, vol.II.ESPLA 1955) rostește, prin gura
eroului său Iuliu Cezar, admirația contemporanilor pentru obezi:
,,În preajma mea doresc doar oameni sănătoși
Cu fața lucitoare, care noaptea,
Dorm bine . . . . ."
Astfel, obezul din trecut, admirat și invidiat pentru presupusa sa sănătate este înlocuit de obezul
zilelor noastre, compătimit pentru suferință dar blamat pentru iresponabilitate.
Restângerea cuvântului ’’ dietă ’’ la noțiunea de regim alimentar apare în sec.I al erei noastre.
Modul în care ’’ dieta ’’ este sinonimă cu rest ricția sau interdicția alimentară nu aparține școlii
hipocratice, ci pare să corespundă unei concepții mult mai vechi, ale căror originii au rădăcini în
practica medicală a egiptenilor .()
Astfel, Herodot menționează în scrierile sale că egiptenii consider ă că ,,hrana este sursa tuturor
relelor ’’. Această concepție ajunge în Europa mult mai târziu, prin intermediul practicii unor
anumite secte pitagoreene.
Adepții lui Pitagora sunt cei care considerau – principiul esențial al practicii medicale și al
terapi ei- că hrana este izvorul tuturor bolilor. Această concepție străbate întreaga medicină
veche, iar rămășițele unor astfel de concepții le găsim și în zilele noastre.()

Obezitatea infantilă
Obezitatea nu este o problem ă de imagine, ci mai ales o pro blemă de sănătate, ea începând să
devină cauza principală de mortalitate prin bolile cardiovasculare pe care le determină, diabetul
zaharat și afectarea articulară care sunt întâlnite la multe persoane obeze. ()
Incidența obezității și a excesului de greutate la adulți, si la copii, crește constant. Controlarea
excesului de greutate la copii devenind o problemă din ce în ce mai frecventă pentru medicii de
asistenț ă primară.()
Obezitatea la copii diferă de obezitatea adulțior prin diferenț a că aceasta se produce în peri oada
de creștere. Prin urmare, tratamentul obezității la copil nu trebuie să influențeze creșterea și
dezvoltarea acestuia, necesitând o atenție sporita.()
Obezitatea infantile reprezintă un factor important al obezității și morbi -mortalității asociate la
adulți.
La ora act uală numeroși autori consider ă că un copil cu 10% peste greutatea sa ideală este
supraponderal, iar cel cu 20% peste greutatea ideală este obez însă alții consider ă că obez este
copilul a cărei greutate idea lă depașește 30%. ()
Obezitatea se poate defini prin indicele de masă corporală (IMC) numit și Indice Q uetelet (Qi)
sau Body Mass Index (BMI), definit prin raportul greutate/talie2 (kg/m2) corelându -se
semnificativ cu masa adipoasă totală, metoda cea mai folosită în practică și în studiile
epidemiologice.
Cea mai corectă definire a obezității la copil este dată de conținutul de masă grasă corporală
măsurată prin impedanță bioelectrică.
La vârsta de 16 ani copilul este considerat obez dacă masa grasă depă șește cu mai mult de 20%
valoarea de referință pentru vârstă și sex, iar peste 16 ani diagnosticul de obezitate presupune o
masă grasă mai mare de 25% din greutatea corporală la băieți și peste 32% la fete.()

Grade de obezitate
În anul 2000, Internationa l Obesity Task Force (IOTF), sub egida OMS, a propus o definiție
internațională pentru obezitatea infantilă (Cole, Bellizzi et al.2000). Treptele pentru
supraponderalitate și obezitate la copii sunt definite, respectiv, de către curbele de percentile care
vor atinge IMC 25 și IMC 30 la 18 ani. Aceste curbe permit continuitatea evoluției IMC copil –
adult.
Aceste curbe noi au permis experților să definească 2 grade de obezitate:
o Obezitatea de gradul I (supraponderalitate )= IMC în zona dintre curba care va atinge
IMC 25 la 18 ani (aproape de percentila 97) și curba care va atinge IMC 30 la 18 ani.
o Obezitatea de gradul 2 (obezitate)= IMC situat deasupra curbei care va atinge IMC 30 la
18 ani.

Tabel nr. Standardizarea stării de nutriție la copil în funcție de percentilele IMC (CDC 2000,
WHO 2010)

Tabel nr. . Valorile IMC pentru care un copil este considerat obez (după OMS)
Vârsta
IMC
Băieți Fete
<2 ani 20,09 19,81
2-5 ani 19,30 19,17
5-10 ani 24,00 24,11
10-15 ani 28,30 29,11

Obezitatea la nivel naț ional și mondial

Obezitatea reprezintă o problem ă mondială, af ectând în prez ent sute de milioane de oameni de pe
toate continentele. În numeroase țări, peste jumătate din populație este supraponderală sau
obeză.()

În lume trăiesc peste 250 milioane de obezi, iar Organizația Mondială a Sănătății (OMS)
estimează că în anul 2025 acest număr va crește la aproximativ 300 -400 milioane.()

De exemplu. În Statele Unite în anul 1961 obezii reprezentau 13% din populație ( unul din 8
americani), în 1991 acest procentaj crește la 22% ( unul din 5 americani), iar în 2025 proce ntul va
fi probabil de 40 -45% ( doi din 5 amer icani).()

În Anglia, în 198 0, 7% din populație era obeză ( unul din 14 englezi), în 1991 frecv ența s -a
dublat, fiind de 14% ( unul din 7 englezi), în 1995 obezii reprezentau 16% din populație (unul din
6 englezi), iar pentru anul 2025 se estimează o creștere a acestui procentaj la pes te 33% di n
populație (unul din 3 englezi) .

În Braz ilia, frecvența obezității era î n 1975 de sub 6% (un obez la 13 brazilieni), în 1989 aceasta
a ajuns la 9,6% (unul din 10 brazilieni), iar în anul 2025 aproximativ 20% din populație va fi
obeză. În majoritatea țărilor din Europa de Vest, frecvența obezități i este de 10 -25%. În țările est
europene și în țările mediteraneene, frecvența obezității este mult mai crescută, ajungând la sexul
feminin la 40%.
15-18 ani 30,00 30,00

Procentaj mai mare se constată la femeile de cu loare din America și Africa de Sud. În urma
prelucrări datelor din 79 de țări, experții OMS estimează că în lume există în prezent aproximativ
22 de milioane de copii obezi, cu vârsta sub 5 ani. ()

În România, conform unui studiu efectuat în partea de vest a țării, în 1980, pe un lot de 5250 de
copii 3 luni -16 ani, s -a înregistrat o prevalență a obezității de 14,7%, și anume: 18,6% la sugari,
15% la preșcolari și 14,2% la școlari, cu o predominanță la sexul feminin. OMS raportează o
prevalență a suprapo nderi la copiii de vârstă 0 -4 ani de 6,4% la fete și de 5,5% la băieți, date
provenite din studiul efectuat în cadrul Programului Național de Supraveghere a Stării de nutriție
1993 -2002 de către Institutul de Ocrotire a Mamei și Copilului (IOMC) „Alfred Ru sescu”,
București.()

Un studiu efectuat de Institutul de Sănătate Publică București, arată că prevalența obezității în
rândul copiilor de clasa a IV -a a fost în 2001 de 1,6 %, în 2008 ajungând la 3,6%, iar la copiii de
clasa a VIII -a a crescut de la 1,7% la 3,4%. O prevalență mai redusă a obezității s -a înregistrat în
rândul elevilor de clasa a XII -a, unde în 2001, era 1,4%, iar în 2008 de 2,8%. ()

Un alt studiu efectuat pe un lot de 7904 copii din clasele I -XII, proveniți din 20 de școli din Cluj –
Napoca, în anul 2008, a arătat o prevalență a supraponderii de 12,8%, iar a obezității de 8,2%.
Cea mai mare prevalență s -a înregistrat la grupa de vârstă 6 -10 ani atât pentru suprapondere
(15,9%), cât și pentru obezitate (13,3%), iar cea mai mică la adolescenți (7,6% pentru
suprapondere și 3,8% pentru obezitate).( )

Compartimentul de Igienă Școlară, din cadrul Direcției de Sănătate Publică Dolj, în anul școlar
2008 -2009, a efectuat un studiu privind gradul de dezvoltare fizică la copiii din mediul urban și
rural , și a evidențiat o prevalență crescută a obezității la fetele din clasa a XII -a, atât în mediul
rural (17,3%) cât și din urban (18,5%) și la băieții din clasa a X -a din mediul urban (20,4%) și
din clasa a XII -a din mediul rural (20,7%).()
Conform datelor furnizate de Centrul Național de Evaluare și Promovare a Stării de Sănătate din
România (CNEPSS), prevalența obezității la copiii 3 -16 ani a crescut din 2004 în 2010 de la
0,7% în mediul rural și 1,6% în mediul urban la 1,5%, respectiv 3,1%.()

Fiziopatolo gie
Obezitatea este reprezentată în primul r ând printr -un bilant energetic prelungit dintre aportul de
energie mai mare decât consumul. Caloriile acumulându -se în excesul de grăsime din țesutul
adipos. În ceea ce privește consumul de energie, soarta metab olică a unei substanțe nutritive
depin de de natura sa. ()
Nevoile energetice necesare pentru dezvoltarea și creșterea armonioasă au două componente:
energia utilizată pentru a sintetiza noi țesuturi și energia conservată în aceste tesuturi, în special
sub formă de proteine și grăsimi.()
În ceea ce privește consumul de energie, soarta metabolică a unei substanțe nutritive depinde de
natura sa. Carbohidrații, consumați în cantități rezonabile, sunt stocați în cantități mici sub formă
de grăsime, deoarece ei stimuleaza propria oxidare. Dimpotrivă lipidele pot fi stocate în cantități
aproape nelimitate în țesutul adipos. ()
Glucidele furnizează circa 4 kcal/g, la fel și pro teinele, pe când grăsimile oferă 9 kcal/g.
O cal orie = 4,18 jouli.
Printre elementele componente ale cheltuielilor energetice globale se pot distinge:
• Metabolismul bazal este proporțional cu masa slaba a corpului (69 -70%)
• Termogeneza este legată de produsele alimentare (10 -15%)
• Activitatea fizică (principalul factor modulabil)()
Cerințele necesare creșterii sunt în primele 3 luni de viață, de aproximativ 35% din necesitățile
totale de energie, se reduc în următoarele 3 luni la jumătate ( aproximativ 17,5%), iar la vâ rsta de
1 an doar 3 %. Din al doilea an de viață, nevoile necesare c reșteri i scad sub 2% din nevoile
cotidiene și rămân 1 -2% până la adolescență, moment în care cresc din nou, dispărând treptat
până la vărsta de 20 ani.()
Calculul nevoilor energetice se face adăugând la cheltuielile energetice totale și energia necesară
creșterii.

Tabel nr . Nevoile necesare de energue în funcție de vârstă

Nevoile relative de nutrimente, deasemenea, variază în functie de vârstă. La vârsta de 2 ani,
copiii au nevoie în principal de grăsimi, apoi proporția de lipide scade sub 35%. Aporturile
nutritive recomandate după vârsta de 2 ani sunt aceleași ca și la adulți, și anume, 15% proteine
maxi m 35% grăsimi (7 -10% grăsimi saturate și mai puțin de 300 mg de colesterol pe zi) și 50%
glucide.()

Conținutul de masă grasă al organismului

Organismul este format din țesut gras și din țesut slab. Țesutul slab conține o cantitate ridicată de
apă în timp ce țesutul gras este dominant alcă tuit din lipide. Termenul de “ grăsime corporală ”
reprezintă masa de țesut adipos pe care o deține un organism. ()

În mod normal, depunerile importante ( fiziologice) de grăsime încep după a 26 -a săptămână de
sarcină . La această vârstă, masa grasă reprezintă doar 1% din greutatea corporală totală. În
ultimul trimestru de sarcină se semnalează o mărire semnificativă a vomului de țesut adipos,
astfel încât la naștere aceasta reprezintă 11 -16% din greutatea copilului. În p rimele 4 luni de
viață extrauterină, volumul de grăsime se triplează, în timp ce greutatea corporală doar se
dublează, astfel încât țesutul adipos are o pondere de 26%.

Ulterior, odată cu creșterea motricității și a intensificării efortului fizic, procesu l de stocare
lipidică se încetinește. La vărsta de 5 -6 ani, organismul conține probabil cel mai mic procentaj de Nevoi necesare
3 luni 100 kcal/kg/zi
3-4 ani 80 kcal/kg/zi
12 ani băieți fete
60 kcal/kg/zi – 2500 kcal/zi 55 kcal/kg/zi – 2150 kcal/zi

grăsime de pe tot parcursul vieții. Mai târziu, în perioada prepubertară, se observă o importantă
creștere a tesutului adipos.

La băieți dezvoltarea pubertară se asociază cu o reducere a depozitelor de grăsime, în timp ce la
fete se notează o creștere a acesto ra în unele zone ale corpului ( sâni, șolduri, fese), ceea ce va
duce la definirea aspectului feminim caracteristic. Modificările gr ăsimii corporale sunt deci
influenț ate de vârsta și sex ( tabel nr. )

Tabel nr . Ponderea masei grase din greutatea corporală

Vârsta Masa grasă (%)
(ani) Băieți Fete
Nou născut 11,0 11,0
4 luni 26,3 26,3
1 an 23,9 23,9
2 ani 20,6 20,6
3 ani 18,3 18,3
4,5 ani 14,3 14,3
5 ani 16,5 15,4
10 ani 17,6 16,0
14 ani 18,4 27,0
15 ani 11,4 23,3
Adult tânăr 18,3 23,7

Perioadele de dezvoltare caracterizate printr -o creștere intensă a depozitelor de grăsime
reprezintă “perioade critice” în care copilul prezintă gradul cel mai crescut de vulnerabilitate
pentru instalarea obezității.

CLASIFICARE ȘI TIPURI DE OBEZITATE LA COPIL

Clasificarea etiopatogenică (după Moran, 1997) a obezității la copil și adolescent:
I. OBEZITATEA PRIMARĂ (comună, idiopatică, esențială), 95 -97%
• tipul comun (cu comportament alimentar abuziv, sedentarism sau ambele), debutează între 4 -6
ani, dar aspectul caracteristic este realizat la pubertate;
• tipul „cushingoid" rar (2%); debut de obicei la 5 -6 ani;
• obezitatea pletorică familială rară (5%), debutează la vârsta de sugar.
II. OBEZITATEA SECUNDARĂ (simptomatică, endogenă, de cauză cunoscută)
1. Endocrină: sindrom Cushing, sindrom Stein -Leventhal, hipotiroidism, insulinom
2. Hipotalamică: sindromul Babinsk i-Fronhlich
3. Boli genetice :
3.1. Obezitatea din sindroamele pleiotropice (obezitatea „simptom”)
3.1.1. Cu transmitere autosomal dom inantă: sindromul Prader -Willi, osteodistrofia ereditară
Albright, acondroplazie
3.1.2. Cu transmitere autosomal recesivă: sindromul Bardet -Biedl, sindromul Fanconi, sindromul
Cohen, sindromul Alström
3.1.3. Cu transmitere X -linkată: sindromul Turner, sindromul Mehmo
3.2. Obezitatea monogenică
3.3. Obezitatea poligenică
4. Boli de stocaj: glicogenoza de tip I von Gierke, sindr om Mauriac
5. Boli cu depunere particulară de țesut adipos: paralipodistrofia, lipomatoza

ETIOPATOGENIA OBEZITĂȚII LA COPIL
Obezitatea se explică printr -un dezechilibru al balanței de energie, la care contribuie: obiceiurile
alimentare, sedentaritate și lipsa de activitate fizică. ()
Parametrii care determină nocivitatea alimentației sunt: aportul calo ric excesiv, conținutul
crescut în produse zaharoase rafinante (zahăr, bomboane, răcoritoare, prăjituri, făinoase etc) și
grăsimi animale care conțin un pro centaj crescut de acizi grași saturați și colesterol (untură, unt,
șuncă, ouă, slănină).()
Analizele au identificat cinci factori de risc: excesul de greutate pentru cresterea copilului,
temperamentul copilului, excesul de alimente, preocupările parentale scăzute cu privire la
greutatea copilului și puținele ore de somn la vârsta de 3 -4 ani. ()
Factorii genetice și de mediu postnatal influențează atât aportul caloric cât și pierderile
energetice, iar interacțiunea complexă a acestora cu mediul înconjurător afectează sistemul
intricat de menținere a unei greutăți corporale normale. În gândirea ac tuală despre obezitate,
fiecare individ are programate genetic atât greutatea corporală/ masa de țesut gras cât și
mecanismele fiziologice necesare pentru menținerea acestora conform codificării
Factorii prenatali care deterimină debutul bolii înainte de vârsta de 10 ani sunt: aportul caloric
matern (infulențând talia și greutatea fătului, cât și viitoarea compoziție corporală a copilului),
diabetul matern, dismatur itatea, talia, respectiv circuferința craniană mică la naștere. Acțiunea
perinat ală a unor factori de mediu inf lueanțează nu doar greutatea la naștere ci și apariția tardivă
a obezității, la vârsta adultă. Astfel, în urma unui studiu efectuat în Anglia pe un număr de 1750
de persone născute între anii 1920 -1930, s -a constatat influența climat ului rece la naștere, 14%
barbați născuți în lunile ianuarie -martie fiind obezi, în comparaț ie cu doar 9% dintre cei născuț i
în lunile octombrie -decembrie. Greutatea la n aștere a bărbaților născuți în iernile reci, cu
temperaturi de sub – 4°C, fiind un factor predictiv al IMC și al obezității în viața adultă.()
Obezitatea parentală este un factor de risc important, care contribuie atât cu influenț e genetice
cât și familiale de mediu pentr u excesul de greutate din copilă rie. ()

Orele de somn au fost negativ legate de excesul de greutate. Ca un posibil mecanism s -a discutat
că părinții supraponderali, pot controla comportamentul acestor copii; de exemplu, prin
stimularea utilizării alimentare excesiv e care, la rândul său, poate crește aportul caloric. ()

Figura Înfluența ritmului circadian în metabolismul energetic
În ceea ce privește relația părinte -copil, s -a des coperit că o relație slabă mamă -copil urmată de un
atașament mamă -copil nesigur în copilarie este as ociată cu o prevalență mai mar e a obezității în
adolescență.( )
Exista posibilitatea ca numărul de celule adipoase să fie în unele cazuri transmis și ereditar. Însă
exista autori care susțin că însăși supraa limentația mamei în perioada de sarcină ar fi cea care
influențează numărul de celule adipoase ale copilului la naștere. Totuși alimentația din această
perioadă are rolul principal iar ,,tipul constituțional" sau ,, moștenirea familială" nu ar avea decît
un rol adjuvant. ()
Greutatea mult crescută din primele 6 luni de viață antrenează o obezitate care se menține atât în
copilărie cât și mai tâ rziu ca adolescent și adult. Dacă un copil la naștere are 12% din greutate
sub formă de grăsime, ajunge la 4 luni la 20%, iar la un an la 1/3 din greutatea corpului.
Depășirea celor 30% din greutatea corporală reprezintă stadiul de obezitate.()
Calitatea alimentației din primele luni de viață este cea care determinã creșterea rapidă și ușoară
a țesutului adipos. S -a observat că la copiii hrăniți artificial în timpul primelor 6 săptămâni cu
cantități mari de lapte greuta tea este depășită cu 80 -90% la peste 60% din acesti copii.

Introducerea făinosului mai departe în alimentație (pe lângă lapte de vacă, de exemplu),
greutatea copiilor va crește rapid și în următoarele luni, dezvoltându -se tesutul adipos . ()
Dintre acești copii obezi din primul an de viață, se recrutează cei mai multi obezi printre
adolescenții și adulții de mai tîrziu. (Peste 40% dintre obezii adulți au fost obezi și în copilărie și
peste 80% dintre copiii obezi vor fi supraponderali ca adulți). ()
Factorii comportamentali
Alimentația dezechilibrată și în exces poate duce la un aport energetic crescut la copil și
adolescent, favorizând apariția obezită ții. Actualele medii alimentare sunt obezigene, fiind
bogate în zaharuri și grăsimi. Cele mai spectaculoase modificări ale dietei copiilor nu sunt
numai calitative, ci și cantitative: alimente bogate în calorii, consum crescut de sucuri acidulate,
dulciur i concentrate, mâncare de tip fast -food, unele obiceiuri alimentare familiale.(
Aceasta ne arată că obezitatea este de cele mai multe ori legată de alimentație și de obiceiurile
alimentare din copilărie. Deci: alimentația dirijează dezvoltarea viitoare a țesutului adipos
pornind de la cea mai fragedă vârstă; obezitatea este în raport direct cu numărul și volumul
celulelor adipoase.
Factori sociali
Obezitatea a fost asociată cu un nivel de venituri mai mici și nive luri de educație inferioare. A
existat o t endință nesemnificativă în rândul familiilor africane pentru prevalența mai mare a
obezității cu venituri în creștere. În familiile africane cu venituri ridicate, 16 din 90 de copii (
17%) au fost obezi, comparativ cu 9% și 13% dintre familiile cu venituri mai mici. ()
Reducerea cheltuielilor energetice prin scăderea activității fizice. Inactivitatea, lipsa de sport și
de mișcare sunt factori ce predispun la obezitate. Inactivitatea copiilor obezi este legată și de
inactivitatea părinților. Sedentarismul poate fi atât cauză cât și efect al surplusului ponderal.

Figura Influența factorilor genetici asupra metabolismului energetic

Factorii favorizanți:
o Obezitatea mamei, atât anterioară gravidității, cât mai ales gestațională, și obezitatea
copilului
o Greu tate mică la naștere pentru vârsta de gestație. Din cauza unei malnutriții intrauterine și
asociată cu o creștere rapidă în greutate postnatal, copilul poate să prezinte obezitate .
o Greutatea mare la naștere conferă risc de obezitate
o Copiii care au o vârstă gestațională mare, probabil din cauza insulino -rezistenței materne și
intoleranței la glucoză, au risc, î n viitor, pentru obezitate
o Istoric familial pozitiv pentru obezitate. Riscul copiilor care au dezvoltat obezitate în primii
ani de viață de a deveni a dulți obezi este de 80% pentru cei cu ambii părinți obezi și de 40%
pentru copiii cu un singur părinte obez
o Creștere rapidă în greutate în primele 4 -6 luni. O creștere rapidă în greutate se asociază cu un
risc de obezitate în copilărie, cu o masă mare de adipozitate și cu o distribuție a adipozității la
nivel abdominal la copil .
o Absența alimentației naturale. Se recomandă alimentația la sân, ca factor de protecție
împotriva obezității la adolescență. Riscul de apariție a obezității scade direct proporțional cu
durata alăptării (până la 9 luni); fiecare lună de alăptare scade cu 4% riscul de obezitate .

o Alimentația artificială necorespunzătoare. Excesul de proteine în primul an de viață este
considerat un factor de risc pentru dezvoltarea ulterioa ră a obezității și suprasolicitarea
organelor imature. Proteinele din laptele de vacă stimulează în mod partic ular eliberarea
masivă de IGF1
o Alimentația în perioadele critice: diversificare precoce înaintea vârstei de 4 -6 luni,
alimentație hipercalorică, h iperglucidică, hiperproteică, sărăcia în fibre alimentare.
o Medicația. Creșterea în greutate este un efect secundar, frecvent la multe medicamente (table l
nr.)

Tabel nr. . Exemple de medicații asociate cu creșterea în greutate
Clasa Medicamente Mecanism Tipul de creștere în
greutate
Agenti psihotropi Antidepresive
(triciclice) ATC Neclar. Poate atenua transducția
semnalului mediat de
serotonină, poate produce o
reducere a vitezei
metabolismului (RVM) Variază de la -0,4
kg/lună la 4,14
kg/lună de terapie,
este în funcție de ATC
utilizat doza și durata
terapiei.
Litiu Produce polidipsie, cauzează
retenția de apă și sodiu, produce
RVM inhibă sinteza hormonului
tiroid, blochează receptorii
dopaminei, induce
hrănirea, crește duncțiile GABA
care stimulează aportul de
carnohidrați și produce RVM. 10 kg sau mai mult în
6-10 ani, până la 28
kg.
Anticonvulsivante Acid valproic Neclar. Mărește funcțiile GABA
( acid -gama -amino -butiric) 15-20 kg peste o
variabilă lungime de
tratament
Carbamazepine Reține apa -mecanism neclar. Până la 15 kg în

Posibilă implicare de hormone
antidiuretic. Posibil efect al
norepinefrinei și serotoninei. cursul a 3 luni de
tratament.
Hormoni/ Steroizi Corticosteroizi Stimulează ingerarea de
alimente, produc hiper –
insulinemie, care p romovează
depunerea de grăsimi. Prednisonul – in medie
2 kg în timpul a 6a
luni de tratament
zilnic
Agenți
antidiabetici Insulina Eliminare de glicozurile care
rezultă în creșterea masei grase. Până la 8 kg, în cursul
unui tratament
intensiv de 3 luni.

Complicații și riscuri de sănătate datorate obezității
 Tulbură ri cardiovasculare – obezitatea este un factor de risc independent pentru bolile
cardiovasculare.
 Hipertensiune – incidența de hipertensiune este de 3 ori mai mare la pacienții obezi .
 Lipide în sânge – obezitatea este asociată cu o valoare HDL .Orice creștere cu 10% a
greutății relative este asociată cu o creștere a colesterolu lui în plasmă de 0,3 mmol/L .
 Rezistența la insulină – creșterea celulelor grase duce la o scădere a sensibilității
acțiunilor lipogenice și antilipolitice ale insulinei.
 Diabet – o obezitate mai mare are un risc mai mare de a dezvolta diabetul de tip 2
 Cancer – oamenii supraponderali au o proporție mai mare de mortalitate pentru cancerele
de prostată și colorectal, iar femeile supraponderale au un procent mai mare pentru
cancerele: endometrial, vezică urinară, cervical, ovarian și mamar .
 Apneea de somn – obstrucția prin acumulare de grăsimi conduce la hipoventilație și
hipoxie.
 Boli circulatorii venoase – la pacienții o bezi sunt mult mai comune boli ca: vene
varicoase, stază venoasă , embolism pulmonar.
 Osteoartrite – odatå cu creșterea greutăț ii, prevalenț a cre ște de la 0,75%, la 1,45% la
bårbați ș i de la 0,4% la 1,45% la femei (17).

 Gută – s-a cons tatat că procentul de acid uric la bărbați mai mare de 416 ìmol/L creș te de
la 7% la 31% dacă BMI creș te de la 21 la 31. Femeile nu sunt afectate până ce IMC
atinge o valoare mai mare de 31, când procentajul prevalenț ei este de 7%.
 Boli ale vezicii urinare – apar de 3-4 ori mai mult la obezi decât la persoane neobeze.
 Piele – infecțiile cu fungi ș i ciuperci sunt mai frecvente la populația obeză .
 Psihologic – imagine de sine proastă, relaț ii sociale puț ine, depresie, anxietate sunt toate
agravate de obezitate.
 Endoc rin – rar, < 1%. Sindroamele: hipotalamic, pituitar, tiroid, adrenalinic, ovarian și
pancreatic, ca ș i ciclurile neregulate, reducerea fertilității și riscul de toxemie pot apă rea
la pacienții obezi .
 Mortalitate – o creștere de 1,67% la subiecț ii cu BMI > 26 kg/m2 decât a acelora cu IMC
<22,5 kg/m2.

Figura nr. . Complicațiile obezității
Criterii diagnostice

Evaluarea unui copil obez este un proces complex în care sunt coroborate date anamnestice, cu
cele ale examenului fizic, a măsurătorilor antropometric e și a investigațiilor de laborator . Pentru
aprecierea obezității și supraponderii la copil se folosesc: anamneză (cu identificarea copiilor cu
risc crescut pentru obezitate), metode clasice (de estimare a adipozității corporale) și metode
avansate (de determinarea a adipozității totale). ()
ANAMNEZA
• Vârsta la debutul obezității: „perioadele critice”, vulnerabile, pentru instalarea
obezității sunt perioada de sugar, prima copilărie și adolescența.
• Rol ul factorilor declanșanți,
• Dezvoltarea pe etape de vârstă a copilului,
• Agregarea familială,
• Ancheta alimentară,
• Ancheta activităților fizice,
• Relația aport alimentar – activitate fizică / sedentarism – obezitate vârsta apariției
surplusului ponde ral;

Determinări antropometrice
Determinările antropometrice sunt elemente definitorii în diagnosticul obezității a gradului
excesului ponderal. Se evaluează:
 Greutate, înălțime
 BMI
 Pliu cutanat (opțional): abdominal, tricipital, subscapular), cu ajutorul caliperului, se
folosește pentru a diferenția masa adipoasă de cea musculară, în cazul unui IMC
crescut.
Dintre investigațiile necesare menționăm :
– glicemie, glicozurie, eventual TTGO și insulinemie
– profilul lipidic
– testarea funcției tiroidiene

– teste hepatice
– cortizol urinar și plasmatic
– vârsta osoasă

Examenul fizic
Prin examenul fizic se identifică:
 caracteristicile distribuției țesutului adipos;
 prezenta unor tulburări de creștere (hipotrofie staturală) și de dezvoltare, inclusiv
dezvolta re pubertară (pubertate întârziată la băieți sau pubertate precipitată la fete);
 existența unor dismorfii somatice (mai frecvente în obezitatea genetică);
 apariția unor modificări cutanate (xantomatoza, hirsutism, acantosis nigricans,
vergeturi);
 prezența modificărilor care atestă o eventuală suferință de organ (ex: hepatomegalie
datorată steatozei)

ANAMNEZA

Figura nr.. Algoritm de evaluare al obezității la copil

Tratament
Tratamentul va fi inițiat precoce și va viza îndeosebi copiii cu risc crescut de obezitate pe termen
lung și de complicații ale acesteia. Tratamentul va fi individualizat, fiind adaptat vârstei
copilului, nevoilor sale de creștere și dezvoltare precum și nivelului socio -cultural al familiei.
Tratamentul trebuie sa include:
– terapia prin dieta
– efercițiu fizic
– terapia comportamentală, modifica rea regimului de viață inclusive a comportamentului
alimentar
– terapia medicamentoasă
– tratamentul chirurgical

La majoritatea copiilor obezi se obțin rezultate bune cu diete de 1000 -1500 de kcal/zi, regimuri
alcătuite prin scăderea aportului caloric anterio r cu 30%. ANCHETĂ ALIMENTARĂ
ANCHETA ACTIVITĂȚILOR
FIZICE
EVALUAREA SUPRAPONDERII ȘI
OBEZITĂȚII PARAMETRII
ANTROPOMETRICI EXAMEN CLINIC

Repartiția procentuală în principii nutritive este următoarea : 55 -58% glucide, 27 -28% lipide și
15-17% proteine.
Se recomandă consumul de glucide cu absorbție lentă ( polizaharide ) în detrimentul glucidelor
simple, cu absorbție rapidă ( mono și dizaharide ).
În ce privește aportul lipidic, 2/3 va fi reprezentat de acizii grași mono și polinesaturați și doar
1/3 de acizii grași saturați iar consumul de colesterol trebuie să fie mai mic de 100 mg/1000 kcal.
Proteinele de origine animală și vegetal ă trebuie să fie consumate în proporții egale iar aportul de
minerale va fi corespunzător necesităților impuse de vârstă ; va face excepție restricția moderată
de sare, o restricție mai mare indicându -se în cazul HTA asociate.
Este benefică o dietă boga tă în fibre alimentare care este mai puțin calorică, crește timpul de
masticație și determină mai repede senzația de sațietate.
Regimul dietetic presupune:
– ritm alimentar de cinci mese pe zi
– consum crescut de legume și fructe
– consum redus de grăsimi și dulciuri
– evitarea consumului de băuturi dulci
– evitarea alimentației fast -food.
Modificări cantitative:
– reducerea porției de mâncare.

Recomandări privind activitatea fizică: Creșterea activității fizice este un factor important în
schema te rapeutică a obezității la copil . Acest deziderat se realizează prin:
o includerea activității fizice în rutina zilnică (bicicletă ergonomică, înot);
o limitarea orelor petrecute la televizor sau la computer (2 ore/ zi).

Intervenția psihologi că. În prezent se recomandă includerea în terapia copilului obez a
intervenției psihologice cognitiv comportamentale. Aceasta se realizeză prin înscrierea zilnică de
către copil sau familie a modului de alimentație alimentar în condițiile regimului igieno -dietetic
prescris de medic.
În felul acesta copilul și familia au un control asupra comportamentului alimentar a celui afectat,
identifică cu ușurință discrepanțele dintre regimul prescris și cel urmat anterior și se poate ajunge
cu succes la corectarea g reșelilor alimentare.
Medicați i. În cazul obezității copilului medicația are o valoare limitată.
 Inhibitori ai apetitului sunt recomandați numai la copiii peste 16 ani. Se folosesc
împreună cu dieta și programul de activitate fizică. Se utilizează pe ter men scurt. Au
efecte secundare (hipertensiune și constipație).
 Inhibitor de lipază Orlistat (Xenical), are efecte secundare: flatulență, dureri abdominale.
Scăderea ponderală este minimă și nu se folosește de rutină.
 Tratament chirurgical. Se poate recom anda în cazuri excepționale la adolescenții cu
obezitate monstruasă (cu BMI peste 40) și complicații severe (diabet, apnee de somn,
complicații ortopedice).