Scoala Familie Comunitate

Introducere

Tematica importanței parteneriatului școală-familie-comunitate a suscitat interesul a numeroși cercetători, sociologi, pedagogi, care s-au străduit de-a lungul timpului să identifice care sunt mecanismele prin care acest parteneriat poate deveni viabil și poate aduce un câștig tuturor actorilor implicați.

Având în vedere dinamica economicii globale, transformările survenite pe piața muncii, se impune reconsiderarea acestui parteneriat, în vederea elaborării unor obiective comune privind problemele educaționale (modificări aduse curriculei școlare cu scopul de a dezvolta în rândul elevilor competențe pe care să le poată valorifica pe piața muncii actuală).

Inovația prezentului studiu constă în alegerea în cadrul studiului de caz a unor instituții școlare atât din mediul urban cât și din cel rural, cu scopul de a formula concluzii și propuneri ameliorative universal valabile.

Studiul este structurat în două părți componente. Prima dintre acestea vizează abordarea teoretică a noțiunilor de comunitate, parteneriat, evoluția comunității și diseminarea dintre comunitate locală și cea școlară. Am inventariat care sunt funcțiile pe care le îndeplinesc instituțiile de învățământ în cadrul societății, pentru a putea încadra școala și a o situa în relații de dependență sau interdependență în triunghiul școală – comunitate – familie. Un alt element important a fost identificarea nevoilor economice ale comunității locale pe care școala prin oferirea unor servcii educative de calitate, prin integrarea membrilor în societate le poate oferi.

Aderarea la activitățile de voluntariat, dezvoltarea parentingului, a implicării părinților în aparatul decizional sub diverse forme (comitetul de părinți, Consiliul școlii și Comitetul clasei) sunt tot atâtea manifestări ale prezenței părinților în viața școlară a elevilor, prezență corelată cu obținerea succesului școlar și cu reducerea gradului de abandon în rândul elevilor din mediul rural. Parteneriatul stabilit între cei doi actori, familia și școala trebuie să fie bine delimitat, așa încât să poată trece de la statutul de corvoadă sau cel care oferă primei părți posibilitatea de a pune presiune pe managementul instituției de învățământ, la cel de deziderat comun.

Pentru studiul de caz am ales analiza celor două componente, familia și actorii comunitari în viața școlară a elevilor din patru școli gimnaziale din municipiul Târgu Mureș.

Am plecat de la ipoteza că, prezența unui parteneriat stabil între resursele comunitare (Consiliul Județean, Primărie, agenți economici privați), familia (părinți, bunici) și instituția școlară este direct corelată cu rata de succes școlar și cu pozitivarea rezultatelor școlare.

Am analizat din această perspectivă modalitatea în care se actualizează acest parteneriat cu aceste instituții, propunând în acest sens acțiuni menite să depășească eventualele incongruențe apărute.

Prin utilizarea unor instrumente variate (precum chestionarul, interviul, analiza cu ajutorul matricei S.W.O.T, observația directă) am identificat câteva dintre problemele cu care se confruntă implementarea unui parteneriat de succes și am propus metode care să dinamizeze relația dintre familie și școală, cu repercutare directă asupra elevilor.

CAPITOLUL 1. RELAȚIONAREA DINTRE ȘCOALĂ ȘI COMUNITATE-FENOMEN ȘI CONCEPT PEDAGOGIC

Evoluția conceptului de comunitate și efectele acesteia asupra școlii

Pentru Merz și Furman ( 1997), noțiunea de comunitate desemnează un loc sau un mediu geografic, un grup specific de parteneri sau un grup care împărtășește un set de valori. Noțiunea poate face referire totodată și la calitatea de coeziune a unei școli ( școala privită ca

ca o comunitate ) .

Conform acestor doi autori, trei sunt elementele majore ce au un impact geografic asupra vieții noastre: gradul de specializare, de comunicare și de mobilitate, aceasta afectează în mod decisiv școala. Astfel, factorii care definesc comunitățile de astăzi sunt : mobilitatea, diversitatea și alegerea . În acest sens, Willie ( 2000) are în vedere o compilație de 94 de definiții ale termenului, realizată în 1955 de către Hillery.

Comunitatea este în general definită de trei aspecte: interacțiunea socială, localizarea geografică și interrelaționarea. Warren adaugă alte trei dimensiuni accepțiunii inițiale ale termenului : scopul, controlul social și socializarea. Deci, pentru Warren noțiunea de comunitatea desemnează o organizare socială (incluzând școala), care facilitează interacțiunea socială, legăturile comune, controlul social și funcția de socializare pentru a atinge anumite obiective, într-un context de localizare comun. Comunitatea cuprinde organismele comunitare, întreprinderile, grupările culturale, serviciile de sănătate, centrele de recreere, municipalitățile, universitățile.

Este util să identificăm ce funcții îndeplinesc instituțiile de învățământ în cadrul societății, pentru a putea încadra școala și a o situa în relații de dependență sau interdependență în triunghiul școală – comunitate – familie. Dintre acestea, Bedard Johanne, identifică:

Funcția tehnico-economică pune accentul pe contribuția sistemului educațional la nevoile tehnice sau economice ale societății. Centrată pe individ, educația oferă elevilor acces la o serie competențe care să-i individualizeze în raport cu ceilalți pe piața muncii. La nivel instituțional, școala are în vedere transparența serviciilor pentru clienți, angajați, pentru ca la nivelul societății, aceasta să se concentreze pe formarea tinerilor capabili să răspundă cerințelor sociale, economice, tehnologice ale societății.

Funcția socio-umană – educația contribuie în mod decisiv la formarea personalității și a integrării sociale a indivizilor, promovând conceptele de integrare armonioasă, ștergerea barierelor individuale, consolidarea conceptului de echitate socială.

Funcția politică – reflectă impactul activității educaționale asupra dezvoltării factorului politic. Educația urmărește la nivel individual dezvoltarea spiritului civic al educabililor, raportate la sistemul democratic și chiar încurajarea inițierii unor discuții pe teme politice.

Funcția culturală. Educația dezvoltă premisele dezvoltării unui simț artistic, stimulând creativitatea și gustul estetic.

Rolul școlii tinde să se diversifice din ce în ce mai mult, lărgindu-se sfera sa de impact.

Keyes și Gregg identifcă cinci stadii de dezvoltare ale comunității. Prima dintre acestea, denumită așteptarea, este urmată de un impas, apoi de etapa catalitică, dezvoltarea și reînnoire.

Tabel 1. Dezvoltarea comunității

Sursa: Keyes, M. C., Gregg, S., School-community connections: A literature review. Charleston, SC: AEL Inc. [N◦ 2.d-395], 2001, disponibil online la adresa: http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-g.1_EC_Rapport_09.pdf, accesat 14.03.2014.

În cadrul școlii, comunitatea este văzută drept un sistem complex, cu o influență mult mai mare decât spațiul fizic în care este ancorată. Comunitatea din care fac parte copiii și părinții lor, exercită o influență asupra dezvoltării acestora prin natura sa socială și psihologică, mai mult decât prin coordonatele spațiale, structurale și demografice.

În măsura în care interacțiunile frecvente dintre sub-sisteme (familii, școli, biserici, întreprinderi) sunt stabile, pozitive și privesc coeziunea socială și eficacitatea colectivă, contextul în care se dezvoltă tinerii se îmbunătățește vizibil. Influențele interacțiunilor în cadrul comunității se împart în următoarele categorii:

Tabel 2. Influențele interacțiunilor în cadrul comunității

Caracterizarea parteneriatului școală-comunitate

Principii, implicații și blocaje în cadrul parteneriatului

Relaționarea dintre școală și comunitate pune bazele coeziunii comunității și implementării unor proiecte cu sprijinul tuturor factorilor implicați.

Simbolic, școlile sunt văzute în unele comunități, ca cele mai importante instituții publice ale comunității datorită, pe de o parte, „potențialului de a forma cetățeni bine educați, pregătiți să-și asume responsabilități ca membri ai comunității”. Este un truism să afirmăm că școlile ce au reușit să se remarce prin calitatea actului educațional sunt acelea de au reușit să țeasă o legătură cu rețeaua formată din mediul cultural, social, economic, pedagogic și parental, parteneriatul reușit putând conduce la o pedagogie eficientă.

Cooperarea dintre școală și comunitate poate fi identificabilă, la nivelul societății românești, la trei niveluri, primul dintre acestea privește schimbul de opinii, de experiențe, participarea la luarea deciziei, asumarea responsabilității (prin reiterarea priorităților, participarea la monitorizarea și implementarea proiectelor).

Deși conceptul exista și era utilizat la scară largă, parteneriatul pedagogic este însă folosit în mod activ de puțin timp, originile acestei noi accepțiuni putând fi reperate la începutul anilor 80’. Originea acestui concept provine din sfera vieții economice. În anii '70 ai secolului trecut, semnificația dată se referea la activitatea de muncă productivă susținută împreună cu alți factori, nu neapărat în vederea realizării acelorași obiective, dar care concurează la atingerea aceluiași scop.

Printre cele mai des întâlnite obstacole în calea unui partenerait reușit dintre școală și comunitate se numără bariera culturii instituționale (cu cât sunt implicate mai multe organisme în parteneriat cu atât este mai greu procesul de reconsiliere a nivelurilor culturale). Condițiile politice și mai ales cele economice (care sunt impuse la nivel național și care traduc o lipsă de voință sau de mijloace), mediile diferite de actualizare (urban sau rural), sunt tot atâtea elemente care constituie veritabile ostacole în fundamentarea unui parteneriat stabil. Celelalte bariere sunt sintetizate în tabelul de mai jos.

Tabel 3 . Barierele parteneriatului școală-comunitate

Mittera identificat trei strategii de cooperare dintre școală ca instituție bazată pe furnizarea actului educațional și comunitate:

Sfatul- incluzând dreptul de a fi ascultat, de a propune;

Participarea la luare deciziei- cuprinde totalitatea formelor de angajare în acțiuni decizionale;

Responsabilitatea- discuțiie privind asumarea responsabilității de către părinți în cadrul consiliului administrativ.

Parteneriatul pedagogic impune realizarea unor acțiuni, îndeplinite prin cooperarea factorilor implicați în procesul educativ, acțiuni care-l situează în centrul problemelor pe elev, în jurul căruia se țes parteneriate între școli, între școli și întreprinderi, între școli și asociații locale.

Ferre F. a identificat 4 modele pornind de la modalitățile de intervenție ale comunității în managementul școlii:

Modelul administrativ- statul se consideră proprietarul școlii, directorul nefiind decât un reprezentant al administrației locale, care administrează și controlează deciziile aparatului administrativ;

Modelul profesoral- este caracterizat de o anumită autonomie acordată profesorilor. Principalul organ administrativ fiind consiliul profesoral, avânduțl drept reprezenant pe directorul unității de învățământ;

Modelul parental- ce pleacă de la premisa că familia este principala responsabilă de educația copiilor, fiind cea cu drept de inițiativă în aparatul administrativ al școlii, profesorii fiind consultați în luarea deciziilor, însă având o autonomie redusă;

Modelul comunitar- pleacă de la premisele respectării tuturor actorilor implicați în procesul educativ, gradul de autonomie fiind unul destul de ridicat. Probleme tehnice și cele pedagogice sunt în autoritatea profesorilor, consiliul profesoral ocupându-se de luarea diciziilor la nivel administrativ. Este modelul care favorizează intervenția comunității educative.

Școlile publice, situate în imediata vecinătate a cetățenilor, au o identitate comunitară puternică, fiind și elementul determinant pentru care unii cetățeni își aleg rezidența, în funcție de calitatea actului educativ realizat într-o instituție de învățământ. Keyes și Gregg identifcă două scopuri principale care stau la baza colaborării dintre școală și comunitate. Primul aspect este acela al consolidării și majorării capitalului social prin crearea de rețele puternice sociale; de a dezvolta participarea activă; de a favoriza un sentiment de încredere încomunitate. În cel de-al doilea rând vorbim despre creșterea capacității și competențelor cetățenilor de a utiliza acest capital social pentru a produce o reînnoire a comunității și a-i conferi acesteia un caracter durabil.

Determinarea obiectivelor în relaționarea școală-comunitate

Colaborarea dintre școală și comunitate, este menită să asigure bunăstarea și succesul unei generații viitoare, implementând programe de care tânăra generație să poată beneficia și să creeze premisele dezvoltării capitalului uman necesar în procesele de producție și cele de furnizare de servicii de sănătate.

Pentru a permite stabilirea unor programe de colaborare eficiente, adecvate și permanente , sunt necesare îndeplinirea următoarelor elemente:

Colaborarea școală- familie-comunitate trebuie să fie o responsabilitate comună.

Instituționalizarea colborării este o pierdere de timp.

Colaborările se realizează prin etape succesive și necesită o planificare în prealabil.

Importanța acordată colaborării și tipul de colaborare variază odată cu nivelul claselor (primare, gimnaziale)

Colaborările nu îi pot exclude pe elevi, aceștia aflându-se în centrul preocupărilor școlii ca instituție și familiei ca nucleu social.

Colaborările includ comunitatea.

Aceste colaborări pot facilita luarea contactului cu membrii comunității care nu sunt în mod normal accesibili.

Colaborările trebuie să se afle în deplin acord cu nivelul de învățământ și cu aria curriculară.

Colaborarea cea mai eficientă este cea care se sprijină pe modelul formulat de Epstein (privind cele șase tipuri de implicare).

Cu ajutorul comunității pot fi atinse trei tipuri de obiective (conform UNESCO):

Obiective economice- presupune mobilizarea sectoarelor sociale astfel încât să îmbunătățească situația existentă în școli;

Obiective educaționale- adoptarea de măsuri menite să dezvolte măsuri de protecție a tinerei generații și asigurarea sănătății fizice și mentale a acesteia;

Obiective sociale- ce privesc cooptarea în procesul educativ a tuturor actanților, așa încât aceștia să sprijine și să asigure condițiile de dezvoltare ale sistemului școlar.

Interacțiunea formelor educației din perspectiva parteneriatului școală-comunitate locală

Relația dintre mediul școlar și comunitate poate fi percepută din perspectiva unei relații de natură publică, astfel că o comunicare eficientă a scopurilor, activităților și rezultatelor  școlii se stabilește cu un public receptiv.

Condiția stabilirii unor relații eficiente între școală și comunitate este receptivitatea celor două și angajarea acestora într-un proces de întrajutorare reciprocă. Următorul tabel prezintă alternativele relaționale dintre școală și comunitate, în funcție de obiectivul relațiilor stabilite și a strategiei administrative a școlii.

Tabel 4. Ierarhizarea alternativelor relaționale

Sursa : Étude des représentations et des indices d’opérationnalisation de l’école communautaire au regard des approches et programmes visant la collaboration école-famille-communauté mis en œuvre au Québec, 2009, disponibil online la adresa : http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-g.1_EC_Rapport_09.pdf, p.19, accesat 02.04.2014.

Tabel 5. Caracteristicile școlii, comunitate educațională

Reprezentarea formală a comunității în administrația școlii: partenerii au de cele mai multe ori propriile mecanisme ale luării deciziilor, perspective și interese diferite și se dovedesc uneori neîncrezătoare în expertiza și implicarea altor actori în aceste procese.

1.3 Multiplicarea funcțiilor cu impact comunitar îndeplinite de școală în viitorul apropiat

Școala va sprijini nevoile economice ale comunității locale prin oferirea unor servcii educative de calitate, prin integrarea membrilor în societate, prin măsuri active menite să sprijine depășirea condiției sociale. La nivel cultural aceasta sprijină dezvoltarea valorilor culturale locale, promovând tradițiile și credințele înrădăcinate în mentalul colectiv. Funcția educațională este satisfăcută prin formarea unei rețele menite să asigure fluxul de informații, care să stimuleze procesele cognitive ale cetățenilor.

Școala are un potențial și de satisfacere a funcției politice, contribuind la popularizarea spiritului civic, fiind un spațiu predilect pentru elevi de a iniția dezbateri cu subiecte politice. De asemenea, conținuturile educaționale vizează și exercitarea funcției de cetățean activ și implicarea acestora în procesul de responsabilizare socială. Din perspectivă profesorală, școala reprezintăun loc al sprijinului profesional reciproc și al împărtășirii inovațiilor pentru îmbunătățirea metodelor de învățare și predare, fiind un loc de muncă ce stimulează dezvoltarea relațiilor interumane din interiorul organizației.

Formarea tinerei generații ca și forță de muncă de calitate, capabilă să se integreze în structura dinamicii pieței forței de muncă, se află în centrul preocupărilor actului educativ. Educarea unor tineri trebuie să țină cont în primul rând de dezvoltarea capacității de adaptare la schimbările de natură economică, socială, la nivel global, care se repercutează și asupra comunității locale. De asemenea facilitează promovarea profesiilor din spectrul educațional, punând totodata bazele unei cooperări internaționale în domeniul educației.

CAPITOLUL 2. PROBLEMATICA RELAȚIONĂRII ȘCOALĂ-FAMILIE

2.1 Importanța rolului parental în activități educogene

Această colaborare, deși se dorește a fi fondată pe un angajament reciproc al părinților și al elevilor pe tot parcursul școlar al acestora, pe respectul reciproc și pe stabilirea unei legături de încredere în parteneri,  se dovedește  a fi supusă schimbărilor instituționale și reformelor din domeniul educației. Analiza acestui demers teoretic se centrează asupra unui set de dimensiuni: reprezentarea școlii și a concepției despre profesie pe care o dezvoltă elevul de vârstă școlară gimnazială, funcționarea demersului educativ la nivelul familiei, sensul acordat educației parentale, așteptările părinților în ceea ce privește dezvoltarea funcțiilor cognitive ale elevilor, reprezentarea familiei, relația elevilor cu familiile lor.

În cadrul mediului familial, copiilor li se prezintă primele noțiuni de comunicare verbală și afectivă, activitatea din familie prezintă primul model care stimulează inițiativa copilului în acțiuni umane. În momentul în care copilul începe să ia contact și cu alte medii sociale, cu alți actori, și  se implică în activități menite să-i faciliteze devenirea profesională și umană, nu pierde legătura cu mediul familial, frații, rudele apropiate continuând să exercite o influență crescută asupra acestuia. Funcțiile educative ale familiei nu încetează să se exercite, ci se amplifică, venind în sprijinirea activității educaționale ale elevului (în activarea mecanismului de înțelegere a necesității angajării în procesul învățării, sprijinirea copilul în trecerea de la un ciclu școlar la altul). Implicarea părinților prin împărtășirea propriilor experiențe poate avea un efect asupra conștientizării și valorificării propriului eu.

„Complexitatea dezvoltării psihice în această etapă conferă școlii un statut special. Fără a subestima importanța mediului familial, care rămâne considerabilă, rolul activității școlare este hotărâtor. Școala contribuie în egală măsură la stimularea și consolidarea tutor aspectelor pe care le implică cele trei dimensiuni, intelectuală, afectivă și relațională. Acțiunea celor doi factori – familia și școala – se cere mereu coordonată pentru a se manifesta solidar și complementar, fiecare acționând însă prin mijloacele specifice de care dispune. »

Integrarea copilului în structurile școlare presupune o încărcătură afectivă mare, o discontinuitate între mediul familial (caracterizat de acceptare necondiționată, toleranță) și cel al școlii, în care profesorul este mai distant, mai puțin afectuos, mai rezervat și prin prisma metodologiei de respectat, mai puțin tolerant. “Datorită diversificării și amplificării câmpului interrelațional ce se înregistrează în această perioadă ea a fost numită vârstă socială”.

În ciuda progresului constat în ultima decadă, imaginea unui parteneriat școală – familie este încă una nedefinită. Cea mai mare parte din profesori și chiar administratori nu sunt încă pregătiți să înțeleagă – cu atât mai puțin să implementeze și să evalueze noi abordări ale dezvoltării programelor de implicare a familiei și a comunității în creșterea succesului școlar al elevilor.

Cea mai mare parte dintre directori nu sunt pregătiți să implementeze noi strategii în a-și ghida elementul profesoral pentru a promova programe școlare și practici educative menite să informeze și să implice familiile în educația și dezvoltarea elevilor în viitorul lor profesional.

În acest contact sunt necesare studii realizate asupra populației școlare, rezultatele acestora fiind definitorii în direcționarea politicilor de dezvoltare a parteneriatului școală – familie.

Sferele modelului Epstein privesc familia, școala și comunitatea, având în centrul lor copilul. Interacțiunea acestor sfere în beneficiul elevului depind în mare parte de factorul timp, experiență familială, experiență școlară și experiențele trăite în comunitate. “Atunci când elevii sunt expuși unei varietăți de influențe (comunitate, școala, familie), se interacționează doar cu scopul de a duce beneficii dezvoltării armonioase elevului, aceștia devin câștigători.”

Părinții se află în așteptarea unui feedback regulat din partea profesorilor și a instituțiilor de învățământ, sperând în crearea unei relații personale, concentrându-se pe evoluția copilului. La rândul său, instituția școlii poate întâmpina dificultăți în a percepe părinții drept un actor activ al universului educațional și un partener potențial. Cu atât mai mult cât nu există un model parental unic, ci o mulțime de personalități medii și modele educaționale, școlii revenindu-i gestionarea acestora și adaptarea funcției sale de comunicare.

Părinții, ce provin din medii defavorizate pot adopta patru tipuri de atitudini vis-a-vis de școală: să fie atitudine de teamă sau chiar de neînțelegere a mecanismelor sale, “fie o atitudine ostilă, sau una ambivalentă de așteptări ridicate sau de respingere, fie o dorință de a realiza o legătură directă cu mediul școlar fără a-i înțelege totuși mecanismele de funcționare”.

Părinții ce aparțin clasei de mijloc pot fi divizați și ei în trei categorii: cei puternic implicați și cooperativi (considerați uneori de către elevi mult prea insistenți), părinții cooperanți în mod pasiv, care nu intervin decât pentru a aproba și susține acțiunile elevilor și în ultimul rând, părinții care au o atitudine critică. Aceștia din urmă, din cauza faptului că sunt depășiți de problemele cu care se confruntă copii lor la școală, reproșează instituției că le impune elevilor probleme cu care aceștia nu se pot descurca.

Studiile întreprinse de Keyes C au analizat relația de stabilire a balanței puterii între educator-profesor și părinte, o provocare continuă. Spre deosebire de celelalte tipologii de relații stabilite între indivizi, relația părinte-elev este o relație constituită la bază din obligație mai degrabă decât prin libera alegere, construită în jurul interesului comun al copilului. Pentru ca aceasta să fie una fructuoasă, un factor decisiv este cel al luării în calcul al factorilor sociali și culturali care influențează valorile, mijloacele și modalitățile de implicare parentală.

Tabel 6. Tipologia relației părinți-elevi

2.2 Implicarea strategiilor funcționale de cooperare în dezvoltarea relației școală- familie

2.2.1 Dezvoltarea parentingului

Autoritatea parentală se manifestă, prin supraveghere și metode punitive, în cadrul categoriilor sociale superioare și medii (prin retragerea afecțiunii) sau este legitimată de rațiune. De la o vreme, se constată o tendință de imixtiune a formelor de manifestare a autonomiei în controlul asupra elevilor. În familiile obișnuite, accentul cade mai mult asupra educației fetelor, baieții sunt lăsați din ce în ce mai autonomi.

În ceea ce privește reușita școlară, încurajarea creativității și a inițiativei este favorabilă reușitei școlare, mai ales în cadrul cursurilor gimnaziale, rolurile stereotipe fiind mai puțin favorabile reușitei școlare în cadrul sexului masculin.

Familia, în rolul ei de instanță educativă reprezintă locul privilegiat al primelor interacțiuni și a primelor competențe relaționale, sociale și cognitive ale copilului. Este astfel prima instanță socializatoare și educativă a tânărului. În afara importanței acordată caracteristicilor structurale ale familiei, cele mai recente studii explorează legătura dintre practicile educative și aspectele interacționale ale funcționării familiei, în mod definitoriu acestea descriu și analizează atitudinile, practicile, comportamentele educaționale, așteptările, rolurile, nevoile, motivațiile, proiectele părinților și efectele acestora asupra copiilor.

Educația parentală este „o activitate voluntară a părinților care încearcă să transforme interacțiunile pe care le stabilesc cu copiii lor cu scopul de a-i încuraja pe aceștia din urmă și de a modifica comportamentele negative în comportamente eminamente pozitive.” Este important de știut faptul că pentru copii, etichetele puse de adulți, și cu atât mai mult de către părinți sunt definitorii și le vor marca viitorul.

Educația desemnează astfel ansamblul acțiunilor favorabile integrării copilului în viața socială prin dezvoltarea competențelor sale de către grupul social căruia îi aparține. În epoca modernă, educația este supusă multiplelor schimbări și evoluții demografice, economice și sociale. Astfel, cercetările ce privesc rolul parental în educația copiilor ar trebui să aibă în vedere transformările familiei occidentale, atât în ceea ce privește rolul său în societate cât și structura sa; modificările ce țin de statutul copilului și a structurii familiale afectează deopotrivă rolul educativ impunând existența unor noi preocupări și dificultăți.

Noua concepție asupra familiei aduce imaginea unui nucleu ce reprezintă securizare, mediul în care acesta se simte protejat, la adăpost de dificultățile economice și sociale ale perioadei grele prin care trece omenirea. Educația familială a fost ținta unor transformări radicale în repartiția rolurilor parentale: în familii monoparentale și homoparentale, ale violenței familiale, ale relațiilor ce se stabilesc între familie și școală ca factor de reușită/eșec școlar al copilului.

Educația familială este asociată cu colaborarea cu părinții, cu implicarea acestora, cu recunoașterea forțelor lor și cu dezvoltarea potențialului lor de acțiune.

Influența parentală asupra elevilor se manifestă la mai multe niveluri: elevii se orientează mai ușor în privința alegerii opționale având în vedere că părinții acestora reușesc să le identifice cel mai bine aptitudinile și sferele de interes. De asemenea influența pozitivă a segmentului familial poate fi repetată și la nivelul corectării și așezării temelor pentru acasă.

Cunoașterea copilului poate fi făcută de părinte printr-un cumul de mijloace, dintre care putem menționa: discuții periodice, observarea modului în care își pregătește temele, cum se comportă în cercul său de prieteni, analiza atentă asupra evoluției psihofizice.

Tot la nivel familial, se sedimentează transformarea procesului motivațional de la un proces extern la unul intern, menit să ofere elevilor argumente solide pentru a învăța.

Întrebarea care se naște este din ce cauză părinții se implică în educația copiilor de vârstă școlară și în ce măsură această implicare influențează în mod pozitiv dezvoltarea ulterioară a copilului.

Hoover – Dempy & Sandler (1995) au identificat trei constructe ce influențează dinamica dezvoltării copilului.

Părinții înțeleg rolul pe care-l au de îndeplinit în viața copiilor lor în procesul educațional. Părinții devin actori implicați în acest proces numai în măsura în care sunt conștienți de faptul că trebuie să se implice.

Părinții se simt eficienți atunci când se implică în obținerea succesului școlar al copiilor lor.

Părintele conștientizează faptul că implicarea sa in activitatea școlară a copilului este un fapt cerut atât de copil cât și de școală, ca autoritate educativă.

Implicarea părinților în educația copiilor este în cea mai mare parte un aspect spontan. Studiile realizate în acest domeniu mai mică măsură influențată de factorul vârstă sau sex.

Putem însă vorbi despre o legătură directă manifestată între nivelul de pregătire al părinților și nivelul implicării acestuia în activitățile școlare ale copilului. Statusul socio-economic, cuantificat în nivelul ocupației/nivelului de educație parental, este asociat în mod pozitiv cu implicarea parentală. Studiile de specialitate au demonstrat faptul că un procent de 70% dintre părinții ce dețin diplome universitare dovedesc un grad de implicare mai mare în activitatea școlară a copiilor decât cei ce sunt absolvenți ai cursurilor liceale.

Un alt element definitoriu îl constituie statutul socio-profesional și cel financiar. Implicarea parentală a familiilor din clasa socială reprezentată de persoane potent financiare vine ca o re-confirmare a statutului social.

Implicarea factorului parental și a celui comunitar aduce o serie de beneficii pentru toți partenerii implicați în procesul educativ.

În ceea ce privește nivelul profesoral, implicarea părinților în activitatea școlară a elevilor are un impact asupra cunoștințelor pe care personalul didactic le deține asupra mediului socio-cultural al elevului, determinându-i pe aceștia să conștientizeze rolul pe care-l dețin în cadrul instituției de învățământ.

Beneficiile pentru părinți privesc atât dezvoltarea relației angajate între părinți și elevi, dar și pe cea dintre părinți, aceștia reușind la nivelul comunității, să interrelaționeze în vederea dezvoltării și implementării unor acțiuni menite să sporească motivația și calitatea învățării la nivelul elevilor.

Implicarea activă a părinților în procesul de învățare este un bun prilej pentru aceștia pentru a se automotiva, dorința de realizare și de autodepășire, fiind scoase la iveală.

S-a demonstrat în urma unor studii de specialitate, că implicarea părinților (ce devin chiar avocați ai propriilor copii) are implicații directe asupra aparatului decizional de la nivelul administrativ al școlii.

Părinții adoptă adesea ideea conform căreia educația urmează stereotipul (dezvoltării naturale a copiilor, fără a lua în calcul intervenția lor)

Locul ocupat de familii în cadrul ierarhiei sociale marchează noțiunile de autonomie, de responsabilitate, de stimă de sine, de angajament social, de ideal, de solidaritate. Psihologii au identificat, de asemenea, o dinamică a implicării parentale în educația școlară a copiilor, drept răspuns la nevoile lor într-o continuă schimbare în cadrul mediului educațional. Dacă la nivelul claselor primare, implicarea se manifestă prin suport și instrucție, acesta tinde să se diminueze odată cu trecerea timpului astfel că monitorizarea performanțelor școlare și ale progresului, planificarea studiilor superioare sunt caracteristice nivelului liceal.

Joyce L Epstein identifică cinci tipuri de implicare parentală în educația copiilor:

Implicarea în sarcinile trasate de profesori și de realizat acasă (supervizarea temelor, achiziționarea unor materiale școlare);

Acțiuni de voluntariat, de asistență școlară;

Implicarea în forumul decizional al conducerii școlii;

Asistarea la activitățile educative la domiciliu;

Comunicarea bidirecțională școală/familie.

Programele care susțin implicarea parentală au un aspect multidimensional, incluzând în medie până la 3-4 componente (dintre cele identificate de Epstein). Cele mai vizate sunt implicarea părinților în studiul pentru acasă al tinerilor (75%), în îmbunătățirea competențelor de parenting (61%) sau în ameliorarea comunicării dintre familie-școală (54%)

Programele ce vizează promovarea implicării parentale în activitățile școlare pot fi clasificate confrom Desforges&Abouchaar (2003) în trei categorii: prima dintre acestea vizează conectivitatea imediată dintre părinți și instituția școlară, cea de-a doua privește încadrarea implicării parentale într-un cadru mai extins al programelor realizate la nivelul comunităților, și în ultimul rând programe de training specializate, menite să promoveze sănătatea psihosocială și abilitățile de interrelaționare specifice unei implicări eficiente.

2.2.2 Aderarea la activități de voluntariat

„ Spre sfârșitul anilor 90’ majoritatea experților au căzut de acord asupra faptului că implicarea parentală reprezintă o verigă importantă pentru creșterea calității educației și a rezultatelor academice ale elevilor, precum și în asigurarea unui mediu educațional coerent și mai sigur.”

O mamă ce ocupă un post în sistemul sanitar poate fi invitată să participe la orele de educație pentru sănătate, suținute la nivelul învățământului primar, pentru a le oferi copiilor informații pertinente și ancorate în realitate. Această întâlnire prezintă beneficii multiple: pe de o parte, elevilor le sunt furnizate informații de la un specialist, pe de altă parte contactul direct cu un profesionist le poate influența alegerile privind orientarea în carieră. Implicarea voluntară a părinților în activitățile de la clasă servește și ca reper orientativ pentru profesori, dându-le acestora ocazia de a observa modul în care își motivează copiii. Beneficiile se extind și la nivelul părinților, care pot aprecia mai realist progresul și gradul de adaptabilitate al copiilor lor.

Programul inițiat de organizația Salvați Copiii România vine pe fondul rezultatelor pozitive obținute la studiile privind impactul pe care-l are asupra copiilor, implicarea părinților în acțiunea de consiliere a parcursului educațional fiind materializată în următorii pași: indentificarea obiectivelor parentale pe termen lung, oferirea de căldură și structură/organizare în toate interacțiunile cu copilul, înțelegerea gândurilor și sentimentelor copilului în diferite situații, căutarea unei soluții pentru rezolvarea problemei, mai degrabă decât abordarea punitivă a conflictului.

2.2.3 Implicarea părinților în luarea deciziilor la nivel administrativ al școlii

Cercetările realizate asupra rolului implicării parentale s-au axat asupra captării problematicii contextualizării – determinări, bariere, factori de influență, altele asupra identificării problemelor care se dovedesc a fi eficiente sau dimpotrivă ineficiente pe termen mediu și lung.

Impactul se definește prin schimbarea produsă de în gradul de implicare parentală în urma programului, măsurarea realizându-se prin compararea rezultatelor cu ceea ce s-ar fi putut întâmpla în absența unui program, un contrafactor.

Nu este de ajuns organizarea de întâlniri periodice cu părinții, elevii își doresc ca părinții să ajungă la capacitatea de a înțelege, de a cunoaște toate dificultățile cu care aceștia se confruntă în sala de clasă, părinții dorind la rândul lor să fie înțeleși de copii, care să empatizeze cu ei în ceea ce privește greutățile financiare și sociale cu care trebuie să se confrunte în viața de zi cu zi.

Programul „Școala părinților” – propune asigurarea unui cadru organizat, formal și nonformal de derulare a activităților educaționale proprii, parteneriate în formarea și consolidarea părinților. Are în componența sa sesiuni de informare, formare și consilierea părinților. Are în componența sa sesiuni de informare pentru părinți, servicii de consiliere educațională cu rol de suport.

Mai jos am enumerat câteva dintre beneficiile parteneriatul școală-familie, așa cum au fost ele identificate în articolul citat .

Maximizarea resurselor limitate

Majoritatea guvernelor din toată lumea au avut trasată sarcina de a implica familiile și comunitatea în procesul educativ pentru a îmbunătăți calitatea viitorilor elevi, și cu scopul de a-i pregăti pe aceștia ca viitori profesioniști.

Prin apelul la părinți și la comunitățile locale, pot fi colectate date importante privind problemele cu care se confruntă elevii, și care generează slabele rezultate școlare pe de o parte și absenteismului școlar, cu scopul de a adopta măsuri de corecție. În cele ce urmează am sintetizat câteva manifestări ale implicării parentale în procesul decizional al instituției școlare.Astfel, părinții pot constata prin monitorizare și supraveghere neimplicarea profesorilor în procesul de predare, întârzierea la orele de predare, și pot astfel face propuneri privind utilizarea corectă a acestor resurse.

Adecvarea curricumului și a materialelor de studiu

Materialele utilizate în procesul de predare, dar mai ales curricula școlară, trebuie să conțină noțiuni aplicabile în viața de zi cu zi. În procesul asimilării cunoștințelor, acest aspect facilitează procesul retenției, prin care asocierile pe care aceștia le pot face cu obiceiurile, întâmplările și obiectivele întâlnite în cotidian.

Identificarea și direcționarea problemelor

Comunitățile pot ajuta în identificarea factorilor care duc la slaba participare și o performanță academică slabă.

Promovarea rolului educației în rândul persoanelor de sex feminin

Popularizarea importanței școlarizării (mai ales pentru fetele ce provin din mediul rural sau din zone defavorizare, asistate social) poate contribui la creșterea ulterioară a productivității economice, poate îmbunătăți sănătatea familiei, poate reduce rata mortalității infantile și a abandonului școlar. Implicarea părinților și a comunității locale în discuții oficiale în cadrul școlii, ajută la identificarea factorilor ce contribuie la abandonul școlar. Părinții sunt încurajați să se exprime în privința motivelor care-i împiedică să își trimită fetele la școală.

De exemplu, părinții din mediu rural invocă faptul că se tem pentru siguranța fetelor lor, în contextul în care drumul până la școală este unul destul de lung.

Parteneriatele dintre comunitățile locale și școală

Contribuția comunităților poate fi materializată prin implicarea unor membrii marcanți ai comunității în acțiune menite să popularizeze în rândul elevilor evenimente istorice, tradiții, obiceiuri, cultură. Chiar și școlile pot contribui la efortul comunității prin a propune soluții viabile pentru problemele acute prezente în cadrul comunității.

Democratizarea

Statutul autonom al instituției școlare îi determină pe părinți să creadă că nu pot interveni în actul educațional, considerând că este datorită celor abilitați să realizeze în totalitate actul educativ. Este o idee vetustă care constituie o barieră în calea unei cooperări fructuoase.

Asigurarea sustenabilității

Asigurarea fondurilor dezvoltării unor parteneriate școală-comunitate este prea puțin probabil să provină din fondurile proprii comunității, astfel că proiectul depinde într-o mare măsură de finanțarea externă, comunitatea fiind un partener ce poate asigura sustenabilitatea pe mai departe.

Făcând un scurt rezumat al beneficiilor

Ridicarea moralului personalului școlii, strângerea de fonduri, asigurarea permanentă a asistenței în rândul elevilor, construirea, repararea și îmbunătățirile aduse ansamblului școlii, monitorizarea performanțelor profesorilor, recrutarea și oferirea de suport profesorilor, suport acordat elevilor în procesul educativ, formarea competențelor și a informațiilor legate de cultura locală, promovarea educației și beneficiilor acesteia în rândul tinerilor, operaționalizarea bugetului, identificarea factorilor ce contribuie la problematica școlară (abandonul școlar, asigurarea nivelului decent de trai în vederea asigurării premiselor unei dezvoltări cognitive superioare)

Verba D. identifică cinci tipuri de parteneriate (surprinse în diversitatea lor) stabilite între școală și familie:

Tip A – este practic, reprezintă simplu compromis bazat pe interesele materiale, fără a se sprijini pe obiective comune reale;

Tipul B – există obiective comune între parteneri dar colaborarea concretă dintre actori lipsește cu desăvârșire;

Tipul C – există obiective comune între parteneri dar colaborarea concretă dintre actori lipsește cu desăvârșire;

Tipul D – Obiectivele sunt comune, există și un schimb de informații real și susținut, însă parteneriatul nu este bine stabilit.

Tipul E – Desemnează tipul de parteneriat complet, cu un schimb de informații regulat, obiective comune

Diversitatea tipologiilor de elevi antrenează cu sine și o varietate de parteneriate. Astfel tipul autoritar tradițional desemnează că părintele trebuie să investească încredere atât în elev cât și în profesor și acțiunile sale să vină în completarea acțiunilor profesorilor. Tipul neo-literal consideră că părintele trebuie să fie sprijinit și informat, iar tipul socio-civic luptă împotriva tuturor formelor de excluziune (conflictualitatea, reciprocitatea)

Dacă tipul autoritar nu vede cu ochi buni parteneriatul, din contră tipul socio-civic îl privește drept un prilej de a se întâlni cu părinții. Urmând modelul pedagogiei elevilor, Lercerie F a stabilit o tipologie a parteneriatelor stabilite între elev – părinte – școală.

Tabel 7. Relația părinte-elev, în funcție de modelul elevului

Sursa: Lercerie F., La relation familles – école, une perspective systémique, disponibil în articolul „Cahier proffesion banlieue,” juin 2006, p. 74.

„Părinții trebuie să se implice în mod concret în luarea de decizii referitoare la activități extrașcolare, la modificarea orarului, la stabilirea disciplinelor opționale.”

Cooperarea și parteneriatul școală – familie rămâne însă un subiect controversat. Evoluția percepției relației dintre elevi și părinți (prin implicarea din ce în ce mai intensă a acestora din urmă, în politica educațională trasată de școală) nu este pe placul tuturor membrilor cu statut profesional. Unii dintre aceștia reclamă solicitarea din ce în ce mai intensă din timpul erelor de curs, solicitare ce nu se află în concordanță cu remunerarea primită. Pentru o comparare calitativă, investițiile pe care trebuie să le facă depășesc fondurile primite. Pe acest fond, mulți se plâng de lipsa de recunoștință asupra muncii realizate, se descurajează și abandonează proiectul încă din fașă. De asemenea, această politică partenerială este percepută ca „un factor ce nu face decât să mărească inegalitățile dintre instituțiile școlare și să sublinieze diferențele dintre concepțiile pedagogice care divizează sistemul de învățământ românesc”.

Figura 1. Modelul piramidal ierarhic al parteneriatului școală-familie-comunitate

Propunând stabilirea unui acord cu familiile, școala nu ar deveni, în opinia contestatarilor acestui parteneriat, decât un instrument la îndemâna familiilor a căror principală grijă este aceea de a obține rezultate mulțumitoare pentru copii lor și care, ar putea să pună presiuni asupra actului educațional. Sistemul educațional s-ar transforma într-un serviciu prestat de profesori ca agenți, beneficiarii acestor servicii destinate satisfacerii unei cereri de piață, fiind elevi.

Cealaltă viziune asupra parteneriatului ia în calcul avantajele acestei colaborări, prilej de a descoperi viziuni complementare asupra vieții ce îmbogățesc practica pedagogică, un prilej pentru ansamblul școlar să se adapteze schimbărilor ce se succed cu rapiditate în comunitate, permițându-i educabilului să se deschidă către lumea exterioară și să-i activeze acestuia toate mecanismele pentru a-l face să înțeleagă, să descopere noi orizonturi.

Parteneriatul școală-familie trebuie să treacă de la statutul de simplă corvoadă la cel de succes indiscutabil.

CAPITOLUL 3. ÎMBUNĂTĂȚIREA PARTENERIATULUI ȘCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE. STUDIU DE CAZ-ȘCOLILE GIMNAZIALE DIN JUDEȚUL MUREȘ

3.1 Delimitarea obiectivelor și a ipotezelor de lucru

În cadrul studiului de caz am avut în vedere analiza celor două dimensiuni ale relaționării dintre școală (ce îl are drept element central pe elev și necesitățile sale) și familie, ca factor modelator pe de o parte; și dintre școală și comunitate, sarcină dificil de îndeplinit, realizabilă doar în urma unul demers prin care să fie bine stabilite obiectivele, identificând pentru fiecare dintre acestea metode care să îmbunătățească interrelaționarea.

Așa cum fiecare proiectare didactică se realizează urmând schema prestabilită, în același mod demersul nostru investigativ trebuie să-și fixeze obiectivele propuse (principale și secundare), să stabilească ipotezele de lucru, care urmează a fi validate sau infirmate de rezultatele obținute, să stabilească și metodologia de lucru: metode, instrumente.

Ipoteza- integrarea parteneriatului școală- comunitate-familie în practica și în peisajul educațional românesc va fi posibilă numai ulterior validării ipotezei că dezvoltarea laturii succesului școlar depinde în mod direct de implicarea celor doi factori- familie și comunitate.

O1. Obiectivul acestui studiu este acela de a identifica factorii ce exercită o influență pozitivă în procesul implementării unui parteneriat școală-familie-comunitate (îmbunătățirea climatului școlar, implicarea parentală și succesul școlar)

O2. Promovarea acestor strategii și tehnici și în cadrul altor unități școlare în vederea atingerii acelorași rezultate.

3.2 Prezentarea instrumentelor folosite în cercetare și a eșantionului reprezentativ

Instrumentele folosite în analiza noastră sunt: interviurile semi-structurate, observația directă, analiza documentelor existente, chestionarul, focus grupul, analiza SWOT.

Pentru analiza parteneriatului școală-comunitate am utilizat un inventar de 4 instrumente. Primul dintre acestea îl constituie interviurile cu managerii școlilor și cu partenerii comunitari. Interviul desemnează întâlnirea dintre cel puțin doi participanți la discuții, care are drept scop principal schimbul de informații prin intermediului succesiunii întrebări-răspunsuri, pe baza unui subiect particular. Interviurile sunt utilizate drept componentă a cercetării calitative pentru a facilita înțelegerea mecanismelor acestei relații.

În ceea ce privește segmentul comunitar, cercetătorului i s-a înmânat o listă cu partenerii sociali ai instituției de învățământ, incluzând toate datele de contact (agenți privați, biserica, instituții de sănătate, instituții educaționale, organizații private).

Interviurile au fost ținute fie la sediul social al organizațiilor și instituțiilor fie în incinta școlii. Participanților li s-au comunicat obiectivele studiului, convenind asupra unei date în care să aibă loc interviurile.

Informațiile pe care investigația a dorit să structureze din partea partenerilor comunitari privesc inițierea parteneriatului, motivația pe care aceștia o invocă în legătură cu demararea proiectului de parteneriat, dacă acesta și-a atins scopul (din punctul de vedere al partenerului local) și nu în ultimul rând nivelul de satisfacție atins în urma parteneriatului.

Interviurile s-au desfășurat pe o perioadă de 2 luni de zile, fiecare dintre acestea durând între 60-90 de minute.

Cea de-a doua tehnică a fost aceea a colectării documentelor relaționate cu studiul în sine. Aceste documente s-au constituit din minutele participării la întâlnirile și ședințele din cadrul Consiliului Școlii, incluzând notificările date către părinți, documentele activităților de voluntariat dar și acțiuni menite să întregească planul de dezvoltare a componentei educaționale din zonă.

Pentru colectarea datelor, a fost desemnat un reprezentant pentru a strânge informații cu privire la:

Caracteristicile demografice și sociale ale școlii și ale comunității;

Exemplificări ale angajamentului parental în activitatea elevilor precum și a strategiilor utilizate de aceștia;

Factorii care asigură succesul implicării părinților;

Rolul și influența școlii în întărirea relațiilor parteneriale dintre cei trei actori implicați.

Un alt instrument utilizat este acela al chestionarului. Respondenții au fost rugați să răspundă unui chestionar alcătuit dintr-un număr de 9 itemi, la care au fost invitați să răspundă atât instituțiile școlare cât și partenerii comunitari.

Un alt instrument utilizat a fost cel al matricei S.W.OT. Acest instrument, propriu sistemului managerial își dovedește importanța datorită prezentării în analogie a punctelor forte, a celor slabe, a oportunităților și a amenințărilor, ceea ce constituie un punct de reper în reconfigurarea politicii manageriale ale unei instituții școlare, în vederea optimizării rezultatelor. În cazul matricei S.W.O.T, dacă punctele tari și cele slabe sunt controlabile la nivel intern, putând fi influențate de acțiunile întreprinse la nivelul managementului școlar intern, oportunitățile și amenințările țin de mediul extern.

Amenințările potențiale pot deveni puncte slabe în lipsa unei strategii implementate în mod corect, formularea acestora fiind benefică pentru a identifica punctele de urmărit.

Prezentarea eșantionul reprezentativ

Am ales pentru eșantionul reprezentativ al cercetării noastre un număr de patru instituții școlare din municipiul Târgu Mureș, trei dintre acestea aparținând mediului urban, una fiind din mediul rural, cu scopul de a generaliza rezultatele studiului de față și de a propune concluzii ameliorative.

Prima dintre acestea este Școala generală gimnazială Tudor Vladimirescu Tărgu Mureș, situată pe strada Cutezanței, nr.51, Tărgu Mureș. Școala cuprinde trei cicluri de învățământ: preșcolar, primar și gimnazial. Este dotată cu salaă de educație fizică proprie, cabinete de limbi romanice, 2 cabinete de informatică cu acces la Internet, un teren de joacă pentru preșcolari, bibliotecă, cabinet medical și cabinet de asistență psiho-pedagogică.

Poza 1. Școala generală gimnazială Tudor Vladimirescu, Târgu Mureș

Sursa: http://www.edums.ro/cvclp/1230872.pdf, accesat 12.05.2014.

O altă școală avută în vedere a fost Școala gimnazială Romulus Guga. Înființată în anul 1993 sub denumirea de Școala Generală nr.18, în anul 2003 aceasta primește denumirea de Gimnaziul Romulus Guga. Prezintă 24 de săli de clasă, 4 laboratoare, săli de grădiniță, bibliotecă proprie, cabinet de psohologie, teren de tenis, handbal și fotbal.

Poza 2. Școala gimnazială Romulus Guga, Târgu Mureș

Sursa: Gimnaziul Romulus Guga, disponibil online la adresa:http://educatie.inmures.ro/gimnaziul-romulus-guga/despre-noi-gimnaziul-romulus-guga.html, accesat 02.06.2014.

Școala gimnazială cu clasele I-VIII, Albești, mediul rural. Structurile arondate sunt : Școala Gimnazială Chirileu, Grădinița cu program normal Dileu Nou, Școala Primară Sanmarghita și Grădinița cu program normal Sînpaul. Cursurile se desfășoară într-un singur schimb, dimineața. Școala este dotată cu cabinete de informatică, bibliotecă, terenuri de joacă și teren de sport.

Elevii provin din medii sociale diverse, cu o stare materială de cele mai multe ori precară și capacități intelectuale diferite.Majoritatea elevilor din școală sunt de etnie rromă .

Poza 3. Școala gimnazială Sînpaul, comuna Sînpaul

Sursa: http://www.edums.ro/cvclp/605329.pdf, accesat 03.06.2014.

Cea de-a patra unitate școlară avută în vedere a fost Școala gimnazială Friedrich Schiller constituită din trei secții de predare în limbile materne română, limba maghiară și limba germană. Școala Friedrich Schiller este fosta Școală Generală Nr. 16, situată în Cartierul Aleea Carpați, unul dintre cel mai vechi și pitorești cartiere din oraș, situat pe malul stâng al Mureșului și-a deschis porțile la 1 septembrie 1969. Baza materială a școlii este constituită din săli de sport și teren de sport, bibliotecă proprie, cabinet medical și pshiho-pedagogic, 2 laboratoare de informatică. Pentru învățământul gimnazial, școala funcționează cu un număr de 12 clase și un efectiv de 213 elevi.

Poza 4. Școala gimnazială Friedrich Schiller, Tg. Mureș

Sursa: http://www.edums.ro/cvclp/601579.pdf, accesat 12.06.2014.

Din aceste unități de învățământ, au fost selecționați un număr de 86 de elevi, 20 de profesori și un total de 42 de părinți.

Repartizarea acestora a fost realizată după cum urmează:

Tabelul 1. Repartizarea eșantionului reprezentativ pe clase de învățământ

Din cei 86 de elevi 25 au aparținut Școlii Gimnaziale Sînpaul, 26 din cadrul Școlii Gimnaziale Tudor Vladimirescu, 22 din Școala Friedrich Schiller și restul de 13 din cadrul Școlii Gimnaziale Romulus Gogu.

3.3 Analiza rezultatelor cantitative și calitative ale cercetării

Axa școală-comunitate

În ceea ce privește axa școală-comunitate, am analizat pe baza rezultatelor calitative modalitatea în care este stabilit parteneriatul dintre managementul instituției de învățământ și agenții comunității. În literatura de specialitate există foarte puține studii care privesc relația dintre școlile publice și comunitate.

Având în vedere dinamica economicii globale, transformările survenite pe piața muncii, se impune reconsiderarea acestui parteneriat, în vederea elaborării unor obiective comune privind problemele educaționale (modificări aduse curriculei școlare cu scopul de a dezvolta în rândul elevilor competențe pe care să le poată valorifica pe piața muncii actuală).

Obiectivele unui parteneriat între școală și comunitate vizează pentru elevi formarea deprinderilor în rândul elevilor de a:

O1. Reprimarea oricărei acțiuni violente;

O2. Cunoașterea dreptului de a trăi în deplină siguranță;

O3. Respectarea normele de prezervare a mediului, ecologia;

O4.Conștientizarea efectelor pe care le pot avea actele acestora în dezvoltarea comunității.

Pe de altă parte, este vizată relaționarea pozitivă în spațiul comunitar pentru elevi.

Printre aceste parteneriate, unele sunt formale, altele informale. Pentru școala ce aparține de mediul rural, directorul unității de învățământ a ținut să precizeze că fiecare activitate a instituției este întreprinsă cu ajutorul comunității. Răspunsurile au conținut și aspectul problematic al construirii unui parteneriat solid, fiindcă implică existența unor avantaje la nivelul ambelor părți implicate, baza fiind reciprocitatea.

Parteneriatele declarate de actorii sociali au fost analizate în funcție de obiectivele exprimate: axate pe elevi, pe școală, pe familie. Din cele patru unități școlare avute în vedere, în 100% dintre cazuri, elevul se situează în centrul preocupărilor stabilirii unui parteneriat viabil.

Două dintre acestea pun accentul asupra dezvoltării și reușitei globale a elevilor (Școala gimnazială Friedrich Schiller și Școala Romulus Guga), înscriindu-se în linia atingerii obiectivelor curriculare, facilitând tranziția către ciclul liceal, dezvoltarea comunicării orale, a științelor în celelalte materii de predat; acestea inițiază parteneriate în vederea obținerii de finanțări externe menite să asigure re-amenajarea clădirii instituției de învățământ, construirea sau renovarea instalațiilor uzate, obținerea de fonduri pentru anumite manifestări școlare pentru care nu se alocă buget intern.

Una dintre școli mizează pe angajamentul elevilor în acțiuni de voluntariat (Școala Gimbnazială tudor Vladimirescu), cooptând parteneriate cu instituții de ocrotire a bătrânilor, cu căminele de copii, cu scopul de a-i educa pe elevi în spiritul civic și de a le arăta importanța strângerii de fonduri pentru aceste cauze umanitare alături de dezvoltarea fizică a acestora prin accesul la informații vizând sănătatea sexuală, efectele nocive ale tutunului (știut fiind faptul că fenomenul acesta a luat amploare în ultima vreme în rândul tinerilor, chiar din școala gimnazială). Aceste inițiative se concentrează asupra asupra dezvoltării optime a elevilor.

Inițiativa de voluntariat a fost susținută de Consiliul Județean Mureș prin alocarea unui mijloc de transport până la căminul de bătrâni și prin achiziționarea unor felicitări confecționate de elevi în cadrul unui atelier special decidact acestei cauze.

O altă școală are drept obiectiv inițierea elevilor în domeniile culturale și artistice. Este vorba în acest caz despre parteneriate încheiate cu membrii ai comunității artistice sau asociații și centre culturale, datorită cărora elevii pot beneficia de accesul la resurse artistice sau pot participa la evenimente artistice de anvergură.

20 de elevi din cei 86 au fost susținuți să participe la concursul de muzică, ce de desfășoară anual în Târgu Mureș: Cântați cu noi. Li s-au oferit acestora costume si premii constând într-o zi petrecută cu părinții în parcul de distracții.

S-au inițiat și diverse întâlniri cu cadre ale comunității, în cadrul cărora elevilor li s-au explicat normele de conduită pe care trebuie să le abordeze în anumite condiții date (reguli de circulație, de conduită în situații compatibile cu statutul lor de elevi – vizita la teatru, la muzee, comportamentul în deplasări) sau dezbateri pe baza unor cazuri reale pentru a degaja anumite concluzii revelatoare.

Rezultatele acestor întâlniri au fost cuantificate și sub forma unor chestionare înmânate spre completare elevilor, cu scopul de a identifica la ce nivel se situează cumulul de informații reținut dar și de a repera problemele cu care se confruntă elevii.

Sprijinul acordat școlii de către comunitate (conducerea Apelor Române și Inspectoratul de Poliție Județean Harghita), în special elevilor merituoși (căștigătorii unei competiții pe tema protecției mediului și conservarea rezervelor de apă, organizat de Administrația Bazinală de Apă Mureș) s-a concretizat la nivelul Școlii gimnaziale Tudor Vladimirescu prin acordarea unui premiu pentru 10 elevi din clasele a-III-a și a IV-a, constând într-o tabără de 8 zile în stațiunea Praid.

O altă inițiativă a fost aceea a Concursului de Lectură, organizat cu ajutorul Primăriei și a Consiliului Local, concurs desfășurat în perioada 02 martie- 25 martie 2014. Scopul urmărit vizează atât familiarizarea elevilor cu conținutul beletristic (se cunoaște fenomenul care a căpătat din ce în ce mai multă amploare, acela de a înlocui sistematic și progresiv lectura cu jocurile prelungite pe calculator sau de a înlocui citirea unei cărți cu rezumatul găsit pe un site de specialitate) cât și promovarea unei colaborări între instituțiile culturale ale comunității și școală. Cu ocazia acestui parteneriat (obiectivele urmărite, condițiile desfășurării parteneriatului și participanții la acesta vor fi detaliate în anexe) a fost evidențiată o nouă deficiență a tinerilor elevi.

Profesorii au selectat din rândul elevilor pe aceia ce prezintă dificultăți în procesul de scriere și citire (din cei 86 de elevi, 38 din mediul rural, Școala gimnazială Sînpaul, 13 de la Tudor Vladimirescu, 15 de la Romulus Guga, 20 de la Friederich Schiller) și au analizat situația lor familială. Din această analiza au fost sedimentate următoarele concluzii:

Acești elevi nu beneficiau de un fond de carte în bibliotecile lor personale, părinții au avut carențe grave ei înșiși la scrisul și cititul formularului pe care profesorii i le-au înmânat să completeze. Această observație a impus următoarele măsuri de luat:

Elevilor le-au fost împrumutate cărți de la biblioteca școlii fiind încurajați să le povestească părinților despre ce au citit. De altfel în acea bibliotecă, aceștia intraseră de foarte puține ori până la acel moment. Au fost puși ulterior să citească cu voce tare mai multe pasaje din cărțile împrumutate, ore la care au fost invitați să participe și părinții pentru a constatat nivelul inițial al pregătirii elevilor și evoluția acestuia în timp.

Astfel, s-au urmărit atingerea a două tipuri de obiective. Primul dintre acestea vizează optimizarea interelaționării părinților cu copiii lor, cel de-al doilea a vizat luarea unor măsuri menite să-i determine pe aceștia dintâi să identifice adevărata cauza a deficiențelor și a insuccesului școlar al copiilor lor, fără a mai blama exclusiv instituția școlară pentru eșecul elevilor, asumându-și responsabilitatea.

Dintre acești elevi, Primăria comunei Sînpaul a alocat un buget de 100 de ron lunar pentru cei ce dovedesc progrese semnificative la capitolul citit și scris, reducând astfel rata de abandon și determinându-i pe părinții rromi să-și verifice periodic copiii pentru a nu pierde alocația.

Axa școală-familie

Parteneriatul dintre familie și școală a avut drept obiectiv principal îmbunătățirea competențelor de comunicare pentru elevi, care s-a materializat prin creșterea mediei generale cu variabile între 0,25-1 p. Obiectivul secundar a fost acela de a crește gradul de participare a părinților și a membrilor comunității cu numărul de participanți desemnați la studiu.

În cadrul activității ce face parte din programul Școala Altfel, au fost urmărite obiectivele de mai jos:

O1. Creșterea gradului de implicare parentală în activitățile școlarilor și a timpului petrecut alături de aceștia;

O2.Creșterea interesului elevilor pentru implicarea în organizarea unor activități interesante;

O3. Dezvoltarea capacității cadrelor didactice de a proiecta activități inovative;

O4. Repoziționarea școlii în comunitate (popularizarea acțiunilor întreprinse și a actului educațional în comunitate).

Rezultatele cantitative privind implicarea părinților în activitatea școlară a elevilor, în pregătirea temelor, în organizarea de acțiuni extra-curriculare trebuie corelate în mod direct cu cele ce țin de nivelul de instruire a părinților.

Ipoteza – Pentru ca părinții să se implice în educația copiilor lor, aceștia trebuie să se simtă capabili să facă acest demers. În acest sens un rol deosebit de important îl au profesorii care trebuie să faciliteze înțelegerea conținutului educațional în rândul părinților, transmițându-le acestora metode concrete prin care pot să-și ofere ajutorul copiilor lor.

Cei 42 de părinți au fost rugați să completeze în chestionarele înmânate și informații privind nivelul educațional pe care-l dețin, bifând în dreptul căsuțelor, ultimele studii absolvite.

Situația se prezintă în felul următor:

Tabelul 2. Nivelul educațional al respondenților (părinți)

Figura 5. Nivelul educațional al părinților respondenți la studiu

Înainte de a identifica ce relația se poate stabili între părinții și copiii din mediul rural, ar trebui făcute câteva precizări cu privire la modalitatea de percepție a școlii în viziunea părinților. Aceștia investesc școala cu capacitatea de a-i ajuta să scape de caracterul precar al existenței lor, singura modalitate de a putea accede la un alt statut, de a se descurca într-o realitate din ce în ce mai cuprinsă de dificultăți economice și de mișcări sociale, de a “avea o meserie”. (expresiile Dacă înveți o să ajungi om mare, Ai carte ai parte, sunt adesea invocate de părinți când se lovesc de refuzul copiilor de a învăța sau de a se supune regulilor școlare). În acest context, pot fi analizate atitudinile părinților vis-a-vis de materiile sau opționalele pe care nu le consideră ca făcând parte din pregătirea de bază, fundamentală, necesară obținerii unui statut socio-profesional.

S-a constatat, în urma analizei, că o parte dintre părinți sunt interesați de rezultatele școlare ale elevilor numai în măsura în care acestea se concretizează în notele primite în catalog. Cu cât acestea sunt mai aproape de 10, cu atât părinții emit judecăți de valoare prin care își cataloghează elevii drept “deștepți”, cu capacități intelectuale deosebite.

Cele trei modalități prin care părinții pot lua parte la luarea deciziilor în școală privesc: Apartenența la Consiliul școlii, la Comitetul Părinților, membrii ai Comitetului clasei.

Doar 17 părinți din totalitatea celor chestionați au declarat că sunt implicați în Consiliul Școlii. În cele 4 instituții în care s-a realizat studiul nostru (1 din mediul rural și 3 din cel urban) doar 16 părinți au declarat că fac parte din acest aparat decizional.

Tabelul 3. Implicarea părinților în aparatul decizional al școlii

Implicarea părinților (fie că este una voluntară, fie că este cerută de managerii unităților de învățământ) este una destul de redusă. Motivele care stau la baza acestei atitudini sunt variate:

În mediul rural, părinții susțin că din cauza situației materiale precare, nu-și pot aloca timp pentru a supraveghea temele sau a participa la întâlnirile Comitetului de părinți, preferând să muncească cu ziua pentru a câștiga bani să-și întrețină familia.

Cei din mediul urban au invocat lipsa timpului din cauza unui program solicitant la serviciu;

O altă parte dintre părinți sunt deja plecați peste hotare, activitatea educațională fiind supravegheată de bunici, cu carențele respective.

Fig.6. Motivele invocate de părinți privind neimplicarea acestora în deciziile școlare

În cazul școlilor situate în zona urbană a orașului Târgu Mureș, cea mai mare dificultate cu care se confruntă profesorii atunci când este vorba despre implicarea familiei în educația copiilor, este aceea de a stabili un contact direct cu părinții. Absenteismul acestora din acțiunile educaționale se manifestă cel mai adesea în cadrul elevilor care întâmpină cele mai mare dificultăți școlare și de adaptabilitate.

Chiar și în cazul în care aceștia sunt convocați în mod explicit, de multe ori aceștia refuză să participe la acțiunile comune, dovedindu-se nepăsători, profesorii semnalând prezența acelorași și acelorași părinți, ai căror copii nu pun probleme, fiind bine integrați și cu atât mai mult elevi cu rezultate bune școlare. În acest sens, din cei 42 de respondenți din rândul părinților, un număr de 22 au susținut că iau legătura cu diriginții o dată pe semestru, 14 o dată pe lună, restul de 6 susțin că iau legătura săptămânal.

Fig. 6. Frecvența comunicării părinților cu reprezentanții instituției de învățământ

O altă problemă cu care se confruntă cei ce asigură calitatea procesului educațional este aceea a agresivității (de cele mai multe ori verbală, dar și comportamentală) a părinților în momentul în care, în cadrul ședințelor școlare le sunt imputate anumite atitudini ale copiilor lor vis-à-vis de profesori. Având la rândul lor un istoric școlar, părinții își traduc acțiunile și evenimentele ce se petrec în viața școlară a copiilor lor, prin propria experiență școlară, în funcție de traiectul lor școlar, devenind frustrați sau dimpotrivă încurajându-și copiii în acțiunile lor.

Neimplicarea acestora în realizarea temelor pentru acasă poate avea însă și o justificare, astfel că, din cauza slabei pregătiri, unii părinți se simt incapabili să le acorde sprijinul copiilor lor, se simt inferiori în raport cu profesorii, acest lucru antrenând de cele mai multe ori obținerea unor rezultate slabe ale copiilor la învățătură.

În acest sens o propunere pe care directorul unității de învățământ Tudor Vladimirescu a dezvoltat-o, a vizat realizarea unor cursuri de pregătire a părinților în vederea obținerii de competențe de utilizare a PC-ului. Dat fiind faptul că o bună parte dintre temele pentru acasă solicitau operarea calculatorului și a motoarelor de căutare Google, de multe ori părinții se găseau în incapacitatea de a-și ajuta copiii să soluționeze temele.

Cursul a purtat denumirea de PC- bazele cunoașterii. Cursul s-a derulat pe parcursul unui semestru școlar, dinamica sa fiind de 50 de minute/săptămână. Elevilor li s-au oferit pliante pe care să le înmâneze părinților, în care li se explicau acestora dubla importanță a participării acestora la aceste cursuri; pe de o parte, în dezvoltarea capacităților profesionale (fiind știut faptul că pentru unii părinți folosirea calculatorului și mai ales a Internetului este un punct deficitar), pe de altă parte este subliniată importanța unui astfel de curs pentru îmbunătățirea relaționării părinte-copil, inversarea rolurilor, chiar și pentru căteva minute pe săptămână, fiind un lucru inedit în practica educațională românească. Cursul a fost implementat cu ajutorul profesorului de informatică, ce le-a explicat elevilor metodologia cursului, dându-l indicații despre cum să structureze acest curs, pentru a atinge rezultatele dorite.

Rezultatele acestui program sunt atât calitative, prin consolidarea relației dintre elevi-părinți, presupun și creșterea stimei de sine pentru elevii cu rezultate mai slabe la învățătură prin valorizarea acestora, cursurile aducând un plus de valoare și comunității prin integrarea în structurile sale a unor persoane calificate; dar și cantitative, prin verificarea progreselor înregistrate de participanții la cursuri în urma testului de evaluare.

Un număr de 20 părinți au obținut calificativ Bine, 16 Satisfăcător, 6 dintre aceștia Insuficient, neacumulând nicio experiență.

Fig.7 Rezultatele obținute de părinți în urma cursului de acumulare competențe PC

Astfel de inițiative sunt menite să aducă părinții mai aproape de instituția școlară, să dinamizeze implicarea acestora în viața școlară a elevilor, să sedimenteze un raport de respect reciproc între cei doi actori- școala și familia, care au un aport semnificativ în devenirea copilului, transformându-l în adultul de mai târziu, cu principii și valori morale bine fundamentate.

Dezvoltarea unui parteneriat între familie și comunitate va pune bazele unui tot unitar din care elevul va fi cel ce va avea de căștigat pe termen lung.

Concluzii și propuneri ameliorative

Ca și aspect conclusiv putem afirma că integrarea parteneriatului școală- comunitate-familie în practica și în peisajul educațional românesc va fi posibilă numai ulterior validării ipotezei că dezvoltarea laturii succesului școlar depinde în mod direct de implicarea celor doi factori- familie și comunitate.

Rezultatele studiului de față trebuie integrate într-o politică mai amplă de transformare a viziunii profesorilor care asigură actul educațional și să certifice faptul că implementarea acestui parteneriat joacă un rol vital în reforma educațională. În acest sens se pot dezvolta măsuri care să aducă din nou pe masa discuțiilor adoptarea unor proiecte de lege menite să reglementeze dezvoltarea unor parteneriate eficiente, nu numai prezente la nivel teoretic pe ordinea de zi a ședințelor consiliilor profesorale, ci care să se poată repercuta în viața și dezvoltarea succesului școlar al elevilor școlilor gimnaziale avute în vedere.

Neajunsurile studiului de față marchează dimensiunea populației studiate, numărul redus al membrilor comunității care au răspuns prezent la investigație dar și numărul redus de unități de învățământ avute în vedere. Pe de altă parte, îmbunătățiri pot fi aduse de asemenea și duratei de desfășurare a cercetării, concluziile putand fi validate pe durata unui întreg an școlar. Astfel că rezultatele la învățătură ale elevilor ar putea fi cunatificate în mediile generale obținute, dar și în rezultatele obținute la concursuri și olimpiade școlare desfășurate pe întreg anul școlar.

În urma trainingului propus ca metodă de ameliorare a relației dintre elevi și părinții acestora, s-a constatat creșterea nivelului de implicare parentală și consolidarea relației celor doi actori implicați. Aceasta s-a manifestat prin prezența mai activă a părinților la ședințe, o parte dintre aceștia au început să ia legătura cu diriginții claselor pentru a afla care este parcursul elevilor. În ceea ce îi privește pe elevi, aceștia au devenit mai încrezători în forțele proprii și și-au manifestat chiar inițiativa în anumite activități extra-școlare, ieșind din conul de umbră în care intraseră.

Părinții s-au simțit la rândul lor o verigă importantă în cadrul demersului educațional și au răspuns cu toții prezent trainingului organizat la nivel intern de școală. Acest parteneriat s-a dovedit a fi unul benefic pentru toți membrii implicați.

Parteneriatul încheiat între Biblioteca Județeană și Școlile Gimnaziale a avut și acesta un impact pozitiv asupra creșterii rezultatelor școlare. Participanților la concursul de lectură li s-au oferit pe lângă premii în cărți și recunoașterea colegilor, fiind valorizați odată cu reînceperea cursurilor de către diriginți, dar și cu punerea la avizierul școlii a pozelor realizate cu ocazia acestei manifestări culturale. De asemenea Primăria comunei Sînpaul a alocat un buget de 100 de ron pentru cei ce înregistrează progrese semnificative la nivelul competențelor de scris și citit, determinând în această modalitate și implicarea părinților (marea lor majoritate de etnie rromă) în verificarea copiilor, reducând rata de abandon școlar și pe cea a eșecului școlar.

În urma acestui studiu se pot degaja și concluzii referitoare la slaba implicare a agenților privați în susținerea actului educativ din comunitatea din care fac parte. Astfel că, pentru concursul bătălia cărților nu s-a identificat decât un singur sponsor, care a asigurat premii constând în produse de patiserie pentru toți participanții, singurul care a răspuns pozitiv apelului primăriei și al conducerii bibliotecii județene. Întreaga logistică a fost asigurată de conducerea bibliotecii, cu sprijinul consiliului Local. În acest sens ar trebui dezvoltată latura parteneriatului dintre școală și comunitate, prin acțiuni care să se bucure de sponsorizări din partea societăților comerciale de renume din zonă, în vederea valorizării elevilor care participă la concursuri sportive sau culturale, și de ce nu sprijinirea acestora și pe plan național.

BIBLIOGRAFIE

Băran-Pescaru, A., Parteneriat în educație, București, Editura Aramis Print, 2004.

Beznea Nicoleta, Familia și școala în relația de parteneriat educațional, Revista cadrelor didactice Nr ½ din 2005.

Cristea, S, Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iași, 2010.

Druță Maria-Elena, Cunoașterea elevului, Editura Aramis Print, București, 2004.

Joyce L Epstein School, Family and Community Partnerships, Westview, 2011.

Lercerie F., La relationfamilles – école, une perspective systémique, disponibil în articolul „Cahier proffesion banlieue,”juin 2006.

Merz, Carol, Furman, Gail, Community and schools: promise and paradoxe, USA, 1997.

Mitter W., The School in the Local Community. Autonomy and Responsibility, General Report, Council for cutural Cooperation, Strasbourg,1993.

Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis Print, București, 2000.

Popescu M., Implicarea comunității în procesul de educație, Centrul Educația, Editura Corint, București, 2000.

Țăranu Adela-Mihaela, Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării, Editura Institutul European, Iași, 2009.

Verba, D., Echec scolaire, travailler avec les familles, Edition Dunod, 2006.

Vrăjmaș, E. A., Consilierea și educația părinților, București, Editura Aramis, 2002.

Bardou, I, Réprésentation de l’engagementeducatif parental, estime de soi et mobilisation scolaire d’adolescents scolarises de la sixieme a atroisieme, 2011, Thèse de doctorat, disponibilă online la adresa: http://www.theses.fr/2011TOU20026.

Bedard ,Johanne, Étude des représentations et des indicesd’opérationnalisation de l’écolecommunautaire au regard des approches et programmesvisant la collaborationécole-famille-communautémis en œuvre au Québec, disponibil online la adresa: http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-

Keyes, M. C., Gregg, S., School-community connections: A literature review. Charleston, SC: AEL Inc. [N◦ 2.d-395], 2001, disponibil online la adresa: http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-g.1_EC_Rapport_09.pdf.

Keyes C., Parent-teacher, partrneships, challenging but essential, Teachers College Record, 2005, disponibil online la adresa: http:tcread.org, accesat în data de 20.02.2014.

Nilina Chargokokoti, Abdeljalil Akkari, Familles et écoles, dans un monde de diversité : au-déla des malentendus.,disponibil online la adresa: www.erudit.org.

Sarfati Jean Jacques, Réflexions génerales sur la politique de parténeriat à l’école, disponibil online la adresa :http://edso.revues.org/412.

http://www.edums.ro/cvclp/1230872.pdf, accesat 12.05.2014.

http://educatie.inmures.ro/gimnaziul-romulus-guga/despre-noi-gimnaziul-romulus-guga.html, accesat 02.06.2014.

http://www.edums.ro/cvclp/605329.pdf, accesat 03.06.2014.

http://www.edums.ro/cvclp/601579.pdf accesat 25.05.2014

*** Distracția la Praid pentru elevii de la Gimnaziul Tudor Valdimirescu,articol disponibil online la adresa : http://adevarul.ro/locale/targu-mures/distractie-praid-elevii-gimnaziul-tudor-vladimirescu-1_50ae48787c42d5a6639b50e8/index.html.

*** Sursa : Étude des représentations et des indices d’opérationnalisation de l’école communautaire au regard des approches et programmes visant la collaboration école-famille-communauté mis en œuvre au Québec, 2009, disponibil online la adresa : http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-g.1_EC_Rapport_09.pdf, p.19, accesat 02.04.2014.

*** Revue des scienes de l`éducation, vol. 34, numero 2, 2008.

*** Leseffets de l`éducation familiale sur la réussite scolaire, disponibil la adresa:ife_ens_lyon.fr.

*** Școala Părinților, articol disponibil online la adresa: www.fncip.ro.

ANEXA 1

Chestionarul adresat actorilor comunitari

Acest chestionar are drept scop principal identificarea parteneriatelor aflate în desfășurare în cadrul școlii dvs. Vă mulțumim pentru participarea la acest studiu.

Coordonatele școlii:

Numele responsabilului de proiect care completează chestionarul

Funcția acestuia în școală

Numele instituției de învățământ

Adresa completă a școlii

Telefon

Adresa de e-mail

Nivelul de învățământ

Numărul și tipul de clase, numărul elevilor din școală

Coordonatele parteneriatului

Numele parteneriatului

Obiectivele vizate de parteneriat

Cine a luat primul inițiativa, sectorul comunitar sau școala dvs.?

Durata proiectului

Început: b) Sfârșit:

Definiți comunitatea:

Identificarea partenerilor

Care persoană din cadrul școlii este implicată într-un parteneriat (membrii personalului, ai clasei, cluburi, elevi)?

Care sunt membrii din cadrul comunității sunt implicați în parteneriat (reprezentanți, asociații, părinți, întreprinderi, muzee, centre de știință, organizații, artiști etc.)?

Derularea parteneriatului. În ce etapă a proiectului vă aflați în acest moment ?

La început:

La mijloc:

La sfârșit.

Numiți unul sau două obstacole pe care a trebuit să le depășiți în cadrul acestor parteneriate?

………………………………………………………………………………………………………………………

Avantajele parteneriatului:

Numiți unul sau două avantaje pe care le-ați remarcat în cadrul parteneriatului dvs. cu agenții comunitari……

Credeți că acest parteneriat este benefic pentru:

Reușita școlară a elevilor

1_ 2_3_4_

Parcursul școlar al elevilor

1_ 2_3_4_

Punerea în valoare a școlii în cadrul comunității

1_ 2_3_4_

Relațiile cu comunitatea

1_ 2_3_4_

Scăderea nivelului abandonului școlar

1_ 2_3_4_

Climatul școlii

1_ 2_3_4_

Notați orice comentariu suplimentar considerați că este util pentru cercetarea de față.

ANEXA 2

PROTOCOL DE COLABORARE

Concursul Bătălia cărților- Convinge-mă să citesc!

Data încheierii: 02.03.2014, între

Școala gen. Cu cls. V-VIII,…………………………………..

Coordonator al activității, bibliotecar ……., profesor limba și literatura română, profesor religie…..

Parteneri: Biblioteca Județeană Târgu Mureș.

Obiectivele demersului:

Scopul urmărit vizează atât familiarizarea elevilor cu conținutul beletristic (se cunoaște fenomenul care a căpătat din ce în ce mai multă amploare, acela de a înlocui sistematic și progresiv lectura cu jocurile prelungite pe calculator sau de a înlocui citirea unei cărți cu rezumatul găsit pe un site de specialitate) cât și promovarea unei colaborări între instituțiile culturale ale comunității și școală.

RESPONSABILITATI

Școala generală cu cls. V-VIII se obligă :

să respecte orarul implementării proiectului ;

să redacteze condițiile parteneriatului ;

să popularizeze acțiunile acestui parteneriat în rândul elevilor;

să informeze partenerul asupra oricăror modificări ale programului stabilit de comun acord;

să se asigure de prezența elevilor în locul de desfășurare a activităților.

2. Biblioteca Județeană Tîrgu Mureș se obligă:

– Să stabilească lista celor 10 titluri – separat pentru fiecare grup țintă – în funcție de titlurile aflate în colecții, în afara bibliografiei școlare obligatorii ;

– derulează proiectul prin toate secțiile de profil: Biblioteca Copiilor ;

– asigură distribuirea materialelor specifice pentru fiecare participant la concurs.

PARTICIPANȚI:

…………………………………………………………………………………………………………………………….

GRUPUL ȚINTĂ

Elevii școlii, cadre didactice, bibliotecari, părinti, alți membrii ai comunității.

RESURSE UTILIZATE

– fondul de carte al Bibliotecii Județene, calculator.

Resursele interne ale școlii- videoproiector, planșe.

LOCUL DE DESFASURARE

Biblioteca județeană Târgu Mureș

PERIOADA PARTENERIATULUI :

Prezentul parteneriat se desfășoară pe perioada 02 martie 2014- 12 aprilie 2014, concursul propriu-zis având loc în data de 25 martie.

MEDIATIZAREA PROIECTULUI :

– pe site-ul bibliotecii județene : www. www.bjmures.ro;

– prin afișe poziționate la avizierul școlii.

– Promovare prin viu grai prin anunțuri făcute de profesori la orele de curs.

EVALUAREA PARTENERIATULUI PRIN :

Centralizarea rezultatelor într-o prezentare powerpoint care să fie supusă atenției părinților care au avut copiii implicați în proiect, în cadrul orelor de dirigenție.

ANEXA 3

Chestionar adresat părinților

Respondenți: Părinții elevilor cls. V-VIII

Vă mulțumim că ați acceptat să completați acest formular pentru a îmbunătăți relația școală-familie.

Alegeți din variantele de mai jos, frecvența cu care verificați documentele școlare ale copilului dvs. (aveți în vedere în acest sens carnetul de note, caietele de lucru)

În fiecare zi;

O dată pe săptămână;

O dată pe lună;

Nu le verific decât dacă sunt sunat(ă) de dirigintă.

Cât de des luați contact cu unitatea școlară de care aparține copilul dvs. ?

O dată pe săptămână ;

O dată pe lună ;

O dată pe semestru, cu ocazia ședințelor școlare.

Sunteți de acord cu procedurile de consultare cu părinții folosite de școală? (în alegerea opționalelor, în alegerea părinților în structurile reprezentative)?

DA.

NU.

Sunteți consultat în deciziile ce țin de repartizarea bugetului? Faceți parte din aparatul decizional al școlii (Comitetul de părinți, Consiliul școlii, Comtitetul clasei). Dacă da, nominalizați din care faceți parte.

Da.

Nu.

Numiți ultimele 2 persoane cu care ați relaționat privind rezultatele școlare ale copilului dvs.:

…………………………………………………………………………………………………………………….

Care este percepția dvs. cu privire la colaborarea dintre școală și comunitatea locală:

…………………………………………………………………………………………………………………

Alocați 3 adjective prin care să descrieți activitatea școlară a copilului dvs……………………………………………………………………………………………………………..

Care este modul în care manifestați interesul față de asigurarea continuității procesului educativ al copilului dvs. acasă:

…………………………………………………………………………………………………………………

Care este activitatea extra-școlară care v-a plăcut cel mai mult în ultimul an. Descrieți-o și precizați în ce mod credeți că aceasta a îmbogățit experiența copilului dvs.

…………………………………………………………………………………………………………………

Numiți 2 motive care vă împiedică să-i puteți ajuta pe copiii dvs. în a rezolva temele pentru acasă:………………………………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE

Băran-Pescaru, A., Parteneriat în educație, București, Editura Aramis Print, 2004.

Beznea Nicoleta, Familia și școala în relația de parteneriat educațional, Revista cadrelor didactice Nr ½ din 2005.

Cristea, S, Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iași, 2010.

Druță Maria-Elena, Cunoașterea elevului, Editura Aramis Print, București, 2004.

Joyce L Epstein School, Family and Community Partnerships, Westview, 2011.

Lercerie F., La relationfamilles – école, une perspective systémique, disponibil în articolul „Cahier proffesion banlieue,”juin 2006.

Merz, Carol, Furman, Gail, Community and schools: promise and paradoxe, USA, 1997.

Mitter W., The School in the Local Community. Autonomy and Responsibility, General Report, Council for cutural Cooperation, Strasbourg,1993.

Nicola Ioan, Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis Print, București, 2000.

Popescu M., Implicarea comunității în procesul de educație, Centrul Educația, Editura Corint, București, 2000.

Țăranu Adela-Mihaela, Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării, Editura Institutul European, Iași, 2009.

Verba, D., Echec scolaire, travailler avec les familles, Edition Dunod, 2006.

Vrăjmaș, E. A., Consilierea și educația părinților, București, Editura Aramis, 2002.

Bardou, I, Réprésentation de l’engagementeducatif parental, estime de soi et mobilisation scolaire d’adolescents scolarises de la sixieme a atroisieme, 2011, Thèse de doctorat, disponibilă online la adresa: http://www.theses.fr/2011TOU20026.

Bedard ,Johanne, Étude des représentations et des indicesd’opérationnalisation de l’écolecommunautaire au regard des approches et programmesvisant la collaborationécole-famille-communautémis en œuvre au Québec, disponibil online la adresa: http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-

Keyes, M. C., Gregg, S., School-community connections: A literature review. Charleston, SC: AEL Inc. [N◦ 2.d-395], 2001, disponibil online la adresa: http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-g.1_EC_Rapport_09.pdf.

Keyes C., Parent-teacher, partrneships, challenging but essential, Teachers College Record, 2005, disponibil online la adresa: http:tcread.org, accesat în data de 20.02.2014.

Nilina Chargokokoti, Abdeljalil Akkari, Familles et écoles, dans un monde de diversité : au-déla des malentendus.,disponibil online la adresa: www.erudit.org.

Sarfati Jean Jacques, Réflexions génerales sur la politique de parténeriat à l’école, disponibil online la adresa :http://edso.revues.org/412.

http://www.edums.ro/cvclp/1230872.pdf, accesat 12.05.2014.

http://educatie.inmures.ro/gimnaziul-romulus-guga/despre-noi-gimnaziul-romulus-guga.html, accesat 02.06.2014.

http://www.edums.ro/cvclp/605329.pdf, accesat 03.06.2014.

http://www.edums.ro/cvclp/601579.pdf accesat 25.05.2014

*** Distracția la Praid pentru elevii de la Gimnaziul Tudor Valdimirescu,articol disponibil online la adresa : http://adevarul.ro/locale/targu-mures/distractie-praid-elevii-gimnaziul-tudor-vladimirescu-1_50ae48787c42d5a6639b50e8/index.html.

*** Sursa : Étude des représentations et des indices d’opérationnalisation de l’école communautaire au regard des approches et programmes visant la collaboration école-famille-communauté mis en œuvre au Québec, 2009, disponibil online la adresa : http://www.criese.ca/Recherches/recherche_ec/Item_I-g.1_EC_Rapport_09.pdf, p.19, accesat 02.04.2014.

*** Revue des scienes de l`éducation, vol. 34, numero 2, 2008.

*** Leseffets de l`éducation familiale sur la réussite scolaire, disponibil la adresa:ife_ens_lyon.fr.

*** Școala Părinților, articol disponibil online la adresa: www.fncip.ro.

ANEXA 1

Chestionarul adresat actorilor comunitari

Acest chestionar are drept scop principal identificarea parteneriatelor aflate în desfășurare în cadrul școlii dvs. Vă mulțumim pentru participarea la acest studiu.

Coordonatele școlii:

Numele responsabilului de proiect care completează chestionarul

Funcția acestuia în școală

Numele instituției de învățământ

Adresa completă a școlii

Telefon

Adresa de e-mail

Nivelul de învățământ

Numărul și tipul de clase, numărul elevilor din școală

Coordonatele parteneriatului

Numele parteneriatului

Obiectivele vizate de parteneriat

Cine a luat primul inițiativa, sectorul comunitar sau școala dvs.?

Durata proiectului

Început: b) Sfârșit:

Definiți comunitatea:

Identificarea partenerilor

Care persoană din cadrul școlii este implicată într-un parteneriat (membrii personalului, ai clasei, cluburi, elevi)?

Care sunt membrii din cadrul comunității sunt implicați în parteneriat (reprezentanți, asociații, părinți, întreprinderi, muzee, centre de știință, organizații, artiști etc.)?

Derularea parteneriatului. În ce etapă a proiectului vă aflați în acest moment ?

La început:

La mijloc:

La sfârșit.

Numiți unul sau două obstacole pe care a trebuit să le depășiți în cadrul acestor parteneriate?

………………………………………………………………………………………………………………………

Avantajele parteneriatului:

Numiți unul sau două avantaje pe care le-ați remarcat în cadrul parteneriatului dvs. cu agenții comunitari……

Credeți că acest parteneriat este benefic pentru:

Reușita școlară a elevilor

1_ 2_3_4_

Parcursul școlar al elevilor

1_ 2_3_4_

Punerea în valoare a școlii în cadrul comunității

1_ 2_3_4_

Relațiile cu comunitatea

1_ 2_3_4_

Scăderea nivelului abandonului școlar

1_ 2_3_4_

Climatul școlii

1_ 2_3_4_

Notați orice comentariu suplimentar considerați că este util pentru cercetarea de față.

ANEXA 2

PROTOCOL DE COLABORARE

Concursul Bătălia cărților- Convinge-mă să citesc!

Data încheierii: 02.03.2014, între

Școala gen. Cu cls. V-VIII,…………………………………..

Coordonator al activității, bibliotecar ……., profesor limba și literatura română, profesor religie…..

Parteneri: Biblioteca Județeană Târgu Mureș.

Obiectivele demersului:

Scopul urmărit vizează atât familiarizarea elevilor cu conținutul beletristic (se cunoaște fenomenul care a căpătat din ce în ce mai multă amploare, acela de a înlocui sistematic și progresiv lectura cu jocurile prelungite pe calculator sau de a înlocui citirea unei cărți cu rezumatul găsit pe un site de specialitate) cât și promovarea unei colaborări între instituțiile culturale ale comunității și școală.

RESPONSABILITATI

Școala generală cu cls. V-VIII se obligă :

să respecte orarul implementării proiectului ;

să redacteze condițiile parteneriatului ;

să popularizeze acțiunile acestui parteneriat în rândul elevilor;

să informeze partenerul asupra oricăror modificări ale programului stabilit de comun acord;

să se asigure de prezența elevilor în locul de desfășurare a activităților.

2. Biblioteca Județeană Tîrgu Mureș se obligă:

– Să stabilească lista celor 10 titluri – separat pentru fiecare grup țintă – în funcție de titlurile aflate în colecții, în afara bibliografiei școlare obligatorii ;

– derulează proiectul prin toate secțiile de profil: Biblioteca Copiilor ;

– asigură distribuirea materialelor specifice pentru fiecare participant la concurs.

PARTICIPANȚI:

…………………………………………………………………………………………………………………………….

GRUPUL ȚINTĂ

Elevii școlii, cadre didactice, bibliotecari, părinti, alți membrii ai comunității.

RESURSE UTILIZATE

– fondul de carte al Bibliotecii Județene, calculator.

Resursele interne ale școlii- videoproiector, planșe.

LOCUL DE DESFASURARE

Biblioteca județeană Târgu Mureș

PERIOADA PARTENERIATULUI :

Prezentul parteneriat se desfășoară pe perioada 02 martie 2014- 12 aprilie 2014, concursul propriu-zis având loc în data de 25 martie.

MEDIATIZAREA PROIECTULUI :

– pe site-ul bibliotecii județene : www. www.bjmures.ro;

– prin afișe poziționate la avizierul școlii.

– Promovare prin viu grai prin anunțuri făcute de profesori la orele de curs.

EVALUAREA PARTENERIATULUI PRIN :

Centralizarea rezultatelor într-o prezentare powerpoint care să fie supusă atenției părinților care au avut copiii implicați în proiect, în cadrul orelor de dirigenție.

ANEXA 3

Chestionar adresat părinților

Respondenți: Părinții elevilor cls. V-VIII

Vă mulțumim că ați acceptat să completați acest formular pentru a îmbunătăți relația școală-familie.

Alegeți din variantele de mai jos, frecvența cu care verificați documentele școlare ale copilului dvs. (aveți în vedere în acest sens carnetul de note, caietele de lucru)

În fiecare zi;

O dată pe săptămână;

O dată pe lună;

Nu le verific decât dacă sunt sunat(ă) de dirigintă.

Cât de des luați contact cu unitatea școlară de care aparține copilul dvs. ?

O dată pe săptămână ;

O dată pe lună ;

O dată pe semestru, cu ocazia ședințelor școlare.

Sunteți de acord cu procedurile de consultare cu părinții folosite de școală? (în alegerea opționalelor, în alegerea părinților în structurile reprezentative)?

DA.

NU.

Sunteți consultat în deciziile ce țin de repartizarea bugetului? Faceți parte din aparatul decizional al școlii (Comitetul de părinți, Consiliul școlii, Comtitetul clasei). Dacă da, nominalizați din care faceți parte.

Da.

Nu.

Numiți ultimele 2 persoane cu care ați relaționat privind rezultatele școlare ale copilului dvs.:

…………………………………………………………………………………………………………………….

Care este percepția dvs. cu privire la colaborarea dintre școală și comunitatea locală:

…………………………………………………………………………………………………………………

Alocați 3 adjective prin care să descrieți activitatea școlară a copilului dvs……………………………………………………………………………………………………………..

Care este modul în care manifestați interesul față de asigurarea continuității procesului educativ al copilului dvs. acasă:

…………………………………………………………………………………………………………………

Care este activitatea extra-școlară care v-a plăcut cel mai mult în ultimul an. Descrieți-o și precizați în ce mod credeți că aceasta a îmbogățit experiența copilului dvs.

…………………………………………………………………………………………………………………

Numiți 2 motive care vă împiedică să-i puteți ajuta pe copiii dvs. în a rezolva temele pentru acasă:………………………………………………………………………………………………