Școala Doctorală Științe Cognitive Aplicate Teză de doctorat: Sindromul burnout în râ ndul personalului medical Doctorand: Mara Bria Coordonatori… [622361]

Universitatea Babeș -Bolyai
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Departamentul de Psihologie
Școala Doctorală Științe Cognitive Aplicate

Teză de doctorat:
Sindromul burnout în râ ndul personalului
medical

Doctorand: [anonimizat]:
Prof. Dr. Adriana Băban,
Prof. Dr. Dan L. Dumitrașcu, MD

2013

2

Cuprins:
1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 3
1.1. Sistemul medical în România ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 3
1.2. Sindromul burnout în rândul personalului medical ………………………….. ………………………….. … 5
1.3. Modelul Solicitări – Resurse Ocupaționale ………………………….. ………………………….. ………….. 6
2. Obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 8
3. Studiul 1. Analiză sistematică a factorilor de risc pentru sindromul burnout în rândul
personalului medical din Europa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 9
4. Studiul 2. Inventarul Maslach pentru sindromul burnout – varianta generală: Validitate
factorială și invarianță pe un eșantion din rândul personalului medical di n România …………………. 10
5. Studiul 3. Rolul mediator al interferenței muncă – viață personală între solicitările ocupaționale
și sindromul b urnout ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
6. Studiul 4. Rolul mediator al sindromului burnout între solicitările ocupaționale și două
consecințe organizaționale: intenția de a schimba locul de muncă și comportamente de îngrijire
medicală precară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
7. Discuții finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
7.1. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 13
7.2. Principalele rezultate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 13
7.3. Contribuțiile cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 15
7.3.1. Contribuții teoretice ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 15
7.3.2. Contribuții metodologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 15
7.3.3. Contribuții empirice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 16
7.4. Limite și direcții viitoare de cercetare ………………………….. ………………………….. ………………… 17
Referințe bibliografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 18

3

1. Introducere
Sindromul burnout a captat interesul atât al cercetătorilor cât și al practicienilor din cauza
efectelor insidiuase pe care le are la nivel individual, organizațional și a sistemului de sănătate.
Sindromul burnout este considerat o problemă de sănătate publică (Dyrb ye în Devi, 2011) în parte
din cauza frecvenței în creștere, dar în principal din cauza consecințel or negative pe care le are
asupra sistemului de sănătate . Îngreunează sistemul de sănătate în mo d direct – prin afectarea
sănătă ții persoanelor cu sind romul burnout, și indirect – prin consecințele pe care le are asupra
calității îngrijrii medicale. Conform unui studiu prospectiv publicat recent sindromul burnout a fost
identificat ca fiind un factor de risc pentru incidența ulterioară a afecțiunilor cardiace (Toker,
Melamed, Berliner, Zeltser, & Shapira, 2012). Durerile musculo -scheletal e reprezintă o condiție
medicală frecventă care de cele mai multe ori devine o dizabilitate cronică. Studii prospective au
arătat că sindromul burnout este un predictor pentru dezvoltarea ulterioară a durerilor musculo –
scheletale în rândul populației aparent sănătoase (Armon, Melamed, Shirom, & Shapira, 2010).
Erorile medicale sunt considerate cauza principală de deces în Statele Unite ale Americii,
estimându -se că anual mor 9 8.000 de pacienți și că se produc un milion de erori medicale (Holden
& Karsh, 2007; Kohn, Corrigan, & Donaldson, 2000). Cu toate că personalul medical raportează
rate mai scăzute de erori medicale (Chamberlain, Koniaris, Wu, Thimothy, & Pawlik, 2012),
studiile au identificat în mod constant că sindromul burnout în rândul personalului medical este
relaționat cu îngrijire medicală precară (Shanafelt et al. , 2010; Shanafelt, Bradley, Wipf, & Back,
2002). Personalul medical cu sindrom burnout prezintă rate mai mari ale părăsirii organizației,
împovărând astfel managementul resurselor umane . Studi ile estim ează că înlo cuirea unui medic
costă între 150.000 și 300.000 de dolari, fără a include costuri adiționale ca promovarea (Shi, 2006,
în Wallace, Lemaire, & Ghali, 2009).
Scopul cercetării prezente este de a oferi o analiză extinsă a sindromului burnout în rândul
unui eșantion din personalul medical din România. Cercetarea are două scopuri principale. În
primul rând ne propunem să studiem mecanismele care f avorizează dezvoltarea sindromului
burnout. În al doilea rând ne propunem să investigăm impactul sindromului burnout asupra
performanței spitalelor. Vom discuta rezultatele obținute î n contextul sistemului medical r omânesc
fragilizat de modificările contin ue la care a fost supus în ultimul timp.

1.1. Sistemul medical în România
Personalul medical descrie un sistem medical suferind și sufocat, dominat de o cultură a
neajutor ării care alimentează constant sentimente de nemulțumire, de înverșunare și neîncredere în

4

rândul lor și al pacienților (Spânu, Băban, Bria, & Dumitrașcu, 2012). Aceasta este consecința unei
reforme de aproape 25 de ani, fără continuitate sau obiective cla re, o constantă subfinanțare a
sistemului de sănătate, planificare și previzionare proastă a resurselor umane și, în ultimul rând, rate
epidemice de emigrare a personalului medical (Todorova, Băban, Alexandrova -Karamanova, &
Bradley, 2009; Vlădescu, Scînte e, Olsavszky, Allin, & Mladovsky, 2008).
Sistemul medical românesc este printre cele mai slab finanțate din Uniunea Europeană. Deși
produsul intern brut cheltuit pe sănătate a crescut ușor în ultimii ani, cheltuielile de sănătate pe
individ din România su nt de 353 dolari, în comparație cu media europeană de 2619 dolari (Schafer
et al. , 2010; Vlădescu et al. , 2008). Subfinanțarea cronică a sistemului de sănătate destructurează
munca personalului medical. Pe lângă echipamente și facilități medicale inadecvat e – investiții
majore în sănătate nu s -au făcut de mulți ani – personalului medical îi lipsește o remunerare decentă
(Vlădescu et al. , 2008) . Cu toate că salar iul mediu din sănătate este mai mic decât salar iul mediu
național, salariile din sănătate au fost reduse cu 25% în anul 2010, dublate de înghețarea angajărilor
(Băban et al. , 2005; Wismar, Maier, Glinos, Dussault, & Figueras, 2011).
În ciuda faptului că are una dintre cele mai scăzute rate ale densității personalului med ical din
Europa, cu doar 1, 9 medici și 3,89 asistenți medicali la 1000 de locuitori, de când a devenit membră
a Uniunii Europe ne în 2007 Româ nia se confruntă cu rate din ce în ce mai mari de emigrare a
personalului medical (World Health Organization, 2009). Deși doar o treime din cei care au solicitat
certificate pentru emigrare în 2007 au părăsit țara, aproximativ 3% din medicii din acea vreme au
plecat doar în anul 2007 (Ognyanova, Maier, Wismar, Girasek, & Busse, 2012; Wismar et al. ,
2011). Un raport din 2008 semnalează că emigrarea din 2007 a lăsat județe întregi fără medici în
anumite specialități precum cardiologia sau endocrinologia (de exemplu, în județul Botoșani) . Rata
emigrării a scăzut ușor în anii urnători dar a explodat iar în 2010 ca răspuns la descreșterea
economică, an în care au fost emise mai mult de 300 de certificate lunar (Ognyanova et al. , 2012).
Cu toate acestea, informațiile oficiale despre emigrarea personalului medical sunt insuficiente și
inconsistente, mai ales în ce privește asistenții medicali (Vlădescu & O lavsky, 2009).
Rata crescută a emigrărilor îngreunează personalul medical copleșit deja de volumul mare de
muncă. Inegalitățile mari în ce privește distribuția geografică a personalului medical se accentuează
pe măsură ce majoritatea pleacă tocmai din cele mai defavorizate regiuni (R ohova, 2011; Wismar et
al., 2011). În timp ce 86% dintre medici lucrează în zonele urbane, doar 14% dintre medicii activi
lucrează în zonele rurale, oferind îngrijire medicală pentru 47% din populația României (Rohova,
2011). Emigrarea personalului medical din România nu este un caz unic, deoarece țări precum
Ungaria, Estonia sau Polonia, de exemplu, se confruntă cu probleme similare. Cu toate acestea,

5

există puține studii care să fi investigat mecanismele psihologice care con duc la emigrare în rândul
personalului medical din țările Europei de sud – est și aproape nici unul în România .
Haosul din cadrul sistemului medical românesc perturbă nu numai munca personalului medical
dar și calitatea actului medical. Lipsa unui cadru legislativ coerent care să corecteze malpraxisul
dublat de proceduri neclare și întortocheate descurajează pacienț ii să depună plângeri și favorizează
ignorarea cazurilor de îngrijire medicală precară sau chiar a erorilor medicale majore. Date oficiale
ale Comisiei Superioare de Disciplină arată că numărul sa ncțiunilor pentru medicii reclam ați sunt în
scădere. Dacă în anul 2009 au fost sancționați pentru malpraxis 48 de medici (ceea ce reprezintă
30,5% din totalul reclamațiilor din acel an) , 38 (24,6%) în anul 2010 și doar 24 (12, 37%) au fost
sancționați in 2012 (Colegiul medicilor din România , 2012).

1.2. Sindromul bu rnout în rândul personalului medical
Sindromul burnout în rândul personalului medical afectează negativ nu numai individul și
organizația, dar și pacienții. Medicii, rezindenții și asistenții medicali afectați de sindro mul burnout
sunt mai predispuși să m anifeste uz de substanțe (Oreskovich et al. , 2012; Moustou, Montgomery,
& Panagopoulou, 2012), depresi e, (Hakanen & Schaufeli, 2012; Hakanen, Schaufeli, & Ahola,
2008), insomni e (Vela -Bueno et. al. , 2008) sau rate alarmant de mari de ideație suicidară (Shanafelt
et al. , 2011; Van Der Heijden, Dillingh, Bakker, & Prins, 2008).
Performanța spitalelor este afectată de sindromul burnout, studiile indicând că favorizează
formarea intențiilor de a schimba locul de muncă (Leiter & Maslach, 2009), absent eism ul (Davey,
Cummings, Newburn -Cook, & Lo, 2009) sau chiar intenții le de pensionare înainte de termen
(Linzer, Visser, Oort, Smets, McMurray, & de Haes, 2001).
Sindromul b urnout afectează aproximativ o treime dintre medici, rezidenți și asistenți
medic ali, studiile indicând frecvență mai mare în rândul rezidenților (Panagopoulou, Montgomery,
& Benos, 2006). Cercetăril e care au comparat frecvența sindromului burnout în rândul medicilor cu
populația generală au identificat scoruri semnificativ mai mari în rând ul medicilor, indicând că 1
din 2 medici americani prezintă simptome de burnout (Shanafelt et al. , 2012). Deși studiile
concluzionează că sindromul burnout afectează personalul medical indiferent de specialitate,
studiile indică rate mai mari în rândul cel or din specialitățile chirurgicale (Ksiazek, Stefaniak,
Stadnyk, & Ksiazek, 2011; Upton et al. , 2012), oncolo gice (Dorz, Novara, Sica, & Sanavio, 2003),
medicina primară ca cea de familie sau de urgență (Shanafelt et al. , 2012; Soler et al., 2008), și
obstetrică ginecologie (Becker, Milad, & Klock, 2006; Martini, Arfken, Churchill, & Balon, 2004).

6

1.3. Modelul Solicitări – Resurse Ocupaționale
Modelul solicitări – resurse ocupaționale (modelul S -RO; Demerouti, Nachreiner, Bakker, &
Schaufeli, 2001) oferă un ca dru teoretic complex care evidențiază rolul factorilor ocupaționali în
conturarea stării de bine (ex. sindromul burnout, angajamentul ocupațional ) a indivizilor . Modelul
construiește pe cele anterioare ca modelul cerințe – control – suport (Karasek, 1979; Karasek &
Theorell, 1990), modelul dezechilibrului efort – recompense (Siegrist, 1996) sau modelul
conservării resurselor (Hobfoll, 1989) dar oferă o conceptualizare mai fină a factorilor ocupaționali
(Bakker & Demerouti, 2007; Janssen, Bakker, & De Jonge, 2001).
Asumpția centrală a acestui model este că, indiferent de rolul profesional, caracteristicile
ocupaționale pot funcționa fie ca resurse fie ca solicitări. Solicitările ocupaționale descriu acele
aspecte fizice, psihologice, social e sau organi zațional e care necesită efort susținut și care au fost
asociate cu costuri fizice sau psihologice (ex. cu sindromul burnout). Spre deosebire, resursele
ocupaționale descriu acele aspecte fizice, psihologice, sociale sau organizaționale care facilitează
atingerea obiectivelor.
A doua asumpție a modelului este că solicitările și resursele ocupaționale declanșează două
procese diferite cu rezultant e diferit e: procesul energetic și procesul motivațional. Solicitările
ocupaționale cronice sunt predictori direcți pentru sindromul burnout și indirecți pentru probleme de
sănătate. Studiile au confirmat că solicitările ocupaționale sunt predictori direcți pentru sindromul
burnout și indirecți pentru simptome fizice (Korunka, Kubicek, Schauf eli, & Hoonakker, 2009),
absenteism (Bakker, Demerouti, de B oer, & Schaufeli, 2003), depres ie (Hakanen, Schaufeli, &
Ahola, 2008), sau intenția de a schimba locul de muncă (Jourdain & Chenevert, 2010).
Resursele ocupaționale disponibile, prin rolul lor intrinsec motivațional, sunt pr edictori direcți
pentru angajamentul ocupațional. Studi ile au evidențiat că un număr crescut de resurse ocupaționale
este un predictor distal pentru angajamentul organizațional (Boyd et al. , 2011), performanța
profesională (Halbesleben & Wheeler, 2008; Bak ker & Ball, 2010) sau comportamentul proactiv
(Salanova & Schaufeli, 2008).
Modelul propune, pe lângă aceste efecte, și un efect de interacțiune între solicitările și resursele
ocupaționale : resursele ocupaționale protejează individul de efectele solicită rilor ocupaționale.
Studiile au confirm at că sindromul burnout se dezvoltă în condițiile unui dezechilibru între
solicitările și resursele ocupaționale disponibile (Bakker, Demerouti, & Euwema, 2005).
Cu toate că asumpțiile modelului S -RO au fost validate ca și cadru teoretic pentru diferite
contexte ocupaționale, precum interferența muncă – viață personală (Bakker, Ten Brummelhuis,
Prins, & Van der Heijden, 2011), intimidarea ocupațională (Van den Broe ck, Baillien, & De Witte,
2011) sau identitatea ocupațională (De Braine & Roodt, 2011), modelul a fost cel mai mult utilizat

7

pentru a explica sindromul burnout. Deși nu au fost publicate încă studii metaanalitice despre
modelul S -RO, acesta a obținut susți nere prin studii longitudinale în rândul personalului medical,
(Hakanen, Schaufeli, & Ahola, 2008), academic (Boyd et al. , 2011) sau a celor care lucrează în
industria telecom (Schaufeli, Bakker, & van Rhenen, 2009). Studiile transversale desfășurate în
rândul profesorilor (Bakker, Hakanen, Demerouti, & Xanthopoulou, 2007), angajaților din industrie
(Bakker, Demerouti, de Boer, et al. , 2003) sau personalului medical (Bakker, Demerouti, Taris, &
Schaufeli, 2003; Xanthopoulou et al. , 2007) confirm ă rolul pre dictiv al solicitărilor personale în
dezvoltarea sindromului burnout . Studii tip jurnal (Xanthopoulou, Bakker, Heuven, Demerouti, &
Schaufeli, 2008) sau studii care au utilizat măsurători obiective (Xanthopoulou, Bakker, Demerouti,
& Schaufeli, 2009) au va lidat în principal procesul motivational al model ului.

8

2. Obiective
Principalul obiectiv al tezei prezente a fost să investigheze antec eden tele și consecințele
sindromului burnout în rândul personalului medical. Am optat pentru modelul S-RO (Demerouti,
Nachreiner, et al. , 2001) ca și cadru teoretic și am testat rolul factorilor ocupaționali în dezvoltarea
sindromului burnout. Am investigat de asemenea impactul pe care îl are sindromul burnout asupra
performanței spitalelor.

Obiectivul 1
Identificarea și analizarea factorilor de risc relevanți pentru personalul medical care lucrează în
spitalele europene. Acest obiecti v a fost adresat în primul studiu „ Analiză sistematic ă a factorilor
de risc pentru sindromul burnout în rândul personalul ui medical european ”.

Obiectiv ul 2
Testar ea validității factoriale și in varianței in ventarul ui Maslach pentru sindromul burnout –
varianta generală (Maslach Burnout Inventory – General Survey , MBI -GS; Schaufeli, Leiter,
Maslach, & Jackson, 1996) pe un eșantion din rândul personalului medical . Acest obiectiv a fost
adresat în studiul 2 “Invent arul Maslach pentru sindromul burnout – varianta generală : Validit ate
Factoria lă și invarianță în rândul personalului medical românesc ”.

Obiectiv ul 3
Analizarea ro lului factorilor de risc ocupaționali în dezvoltarea sindromului burnout. Acest obiectiv
a fost testat în studiul 3 „ Rolul mediator al interferenței muncă – viața profesională între
solicitările ocupaționale și sindromul burnout ”.

Obiectiv ul 4
Investigarea consecințelor organizaționale ale sindromului burnout. Acest obiectiv a fost adresat în
studiul 4 „ Rolul mediator al sindromului burnout între solicitările ocupaționale și două consecințe
organizaționale: intenția de a schimba locul de muncă ș i comportamente de îngrijire medicală
precară” .

9

3. Studiul 1. Analiză sistematic ă a factorilor de risc pentru sindromul burnout în rândul
personalului medical din Europa1

Introduc ere: Sindromul burnout în rândul personalului medical este un răspuns al expunerii
prelungite la stresul ocupațional și afectează negativ atât individul cât și organizația. Obie ctivul
principal al acestei analize sistematice este discutarea factorilor de risc ai sindromului burnout în
rândul personalului medical din spitale și clinici europene.
Metod a: S-a realizat o analiză sistematică a articolelor publicate în perioada ianuarie 2000 –
decembrie 2011 în câteva baze de date ( ISI Web of Knowledge, PsychArticles, SagePub, PubMed
și Cochrane database of systematic reviews). După analiza celor 4343 de articole identificate, 53 au
corespuns criteriilor de includere și au fost ulterior incluse în analiza de tip review .
Rezultate: Analiza articolelor incluse în analiză a confirmat rolul principal al factorilor de risc
ocupaționali și organizaționali spre deosebire de factorii psihosociali care au demonstrat că au u n
rol mic dar semnificativ în dezvoltarea sindromului burnout. Studiile arată că factorii s ocio-
demogra fici, deși au fost incluși în majoritatea cercetărilor, nu au un rol m ajor în dezvoltarea
sindromului burnout.
Conclu zii: Analiza sistematică a evidențiat că în ciuda diferențelor majore dintre sistemele de
sănătate europene, personalul medical se confruntă cu factori de risc si milari ai sindromului
burnout.

Cuvinte cheie : sindromul b urnout, factori de risc, personal medical, analiză sistematic ă

1 Bria, M., Băban, A., & Dumitrașcu, D. L. (2012). Systematic review of burnout risk factors among European
healthcare p rofessionals. Cognition, Brain, Behavior: An Interdisciplinary Journal, 16 , 423 -452

10

4. Studiul 2. Inventarul Maslach pentru sindromul burnout – varianta generală : Validitate
factorială și invarianță pe un eșant ion din rândul personalului medical din România

Introduc ere: Utilizarea instrumentelor psihologice în diferite culturi naționale sau profesionale în
absența unei evaluări sistematice a proprietăților lor psihomet rice împiedică comparațiile între
studii. Studiul de față are ca obiectiv testarea dimension alității i nventarului Maslach pentru
sindromul burnout – varianta generală pe un eșantion din rândul personalului medical din România.
Metod a: Au fost colectate date de la 1190 de medici, rezidenți, asistenți medicali și personal
auxiliar din cadrul a tre i spitale județene de urgență din Transilvania.
Rezultate: A fost utilizată analiza factorială confirmatorie pentru a testa structura factorială și
analize multigrup pentru a testa invarianța modelului în funcție de poziția organizațională, gender,
vârsta și experiența profesională. Deși datele confirmă modelul original trifactorial, indicii de
potrivire s -au îmbunătățit semnificativ după eliminarea unui item din scala de cinism. Analizele
multigrup au confirmat că modelul c u 15 itemi își păstrează aceeași structură indiferent de gen, rol
profesional, vârstă și experiență profesională. Toate cele trei scale au obținut scoruri ale consistenței
interne peste .70.
Concluzii : Datele studiului de față confirmă structura factorial ă a MBI -GS în rândul unui eșantion
mare din rândul personalului medical din România .

Cuvinte cheie : Inventarul Maslach pentru sindromul burnout – varianta generală , analiză factorială
confirmatorie, analize multigrup, personal medical

11

5. Stud iul 3. Rolul mediator al interferenței muncă – viață personală între solicitările
ocupaționale și sindromul burnout

Introducere : Studiul de față își propune să investigheze rolul mediator al interferenței muncă –
viață personală între solicitările ocupaționa le (volum de muncă, solicitări emoționale și cognitive) și
sindromul burnout în rândul unui eșantion din personalul medical din România.
Metod a: În cursul lunii aprilie 2012 au fost colectate date de la 327 de medici și asistenți medicali
din cadrul unui spital județean de urgență din Transilvania. Participanții au completat 1) inventarul
Maslach pentru sindromul burnout – varianta generală , 2) chestionarul despre experiența și
evaluarea muncii și 3) scala de interferență negativă între muncă și viața pers onală din cadrul
chestionarului interacțiunii dintre muncă și viața personală Nijmegen. Toate scalele au obținut
proprietăți psihometrice bune. Relațiile dintre variabile au fost testate prin ecuații structurale.
Relația de mediere a fost testată prin anal iză (interval de încredere ajustat de 95% și 2000 de
eșantioane) . Au fost utilizate analize multigrup pentru a testa dacă modelul este invariabil în funcție
de vârstă, specialitate medicală și numărul de copii în întreținere.
Rezultate: Modelul testat a ob ținut indicatori de potrivire buni: χ² (11) = 47.21, CFI = .95, NFI =
.93, GFI = .96, și RMSEA = .10. Solicitările ocupaționale sunt predictori atât pentru sindromul
burnout (β=.59, p < .001) cât și pentru interferența muncă – viață personală (β=.64, p < .001).
Interferența muncă – viață personală mediază parțial relația dintre solicitările ocupaționale și
sindromul burnout. Rezultatele arată că solicitările cognitive sunt direct relaționate cu eficiența
profesională. Analizele multigrup au confirmat inva rianța modelului în funcție de vârstă,
specialitate medicală și numărul de copii aflați în întreținere.
Discu ții: Studiul de față aduce argumente pentru rolul pregnant al interferenței muncă – viață
personală în dezvoltarea sindromului burnout în rândul p ersonalului medical. Rezultatele de față au
implicații practice în construirea atât a programelor de prevenție cât și intervenție în s indromul
burnout în rândul personalului medical din România.

Cuvinte cheie : sindromul burnout, solicitări ocupaționale, i nterferența muncă – viața personală,
personal medical

12

6. Stud iul 4. Rolul mediator al sindromului burnout între solicitările ocupaționale și două
consecințe organizaționale: intenția de a schimba locul de muncă și comportamente de
îngrijire medicală p recară

Introduc ere: În ultimii ani, emigrarea personalului medical din România a devenit epidemică.
Totuși, nu există studii care să fi investigat antecedentele intenției de a schimba locul de muncă în
rândul personalului medical din România. Studiile științifice au asociat frecvent atât intențiile de
schimbare a locului de muncă cât și comportamentele de îngrijire medicală precară cu sindromul
burnout. Cercetarea de față își propune să investigheze dacă sindromul burnout mediază relația
dintre solicită rile ocupaționale (volum de muncă, solicitări emoționale și cognitive) și două dintre
consecințele organizaționale: intenția de a schimba locul de muncă și comportamente le de îngrijire
medicală precară.
Metod a: Au fost colectate date în perioada noiembri e 2011 – mai 2012 de la un eșantion de 461 de
medici, rezidenți și asistenți medicali din cadrul unui spital județean de urgență din Transilvania.
Participanții au completat 1) inventarul Maslach pentru sindromul burnout – varianta generală , 2)
chestionar ul despre experiența și evaluarea muncii 3) o scală pentru măsurarea comportamentelor
autodeclarate de îngrijire medicală precară și 4) o scală construită pentru acest studiu pentru
măsurarea intențiilor de schimbare a locului de muncă. Toate scalele au ob ținut proprietăți
psihometrice bune. Relațiile dintre variabile au fost testate prin ecuații structurale. Relația de
mediere a fost testată prin analiză (interval de încredere ajustat de 95% și 4000 de eșantioane) . Au
fost utilizate analize multigrup pentr u a testa dacă modelul este invariabil în funcție de specialitatea
medicală, vârstă și experiența în muncă.
Rezultate: Conform indicilor de potrivire, datele au confirmat modelul testat: χ² (15) = 89.05, CFI
= .92, NFI = .91, GFI = .95, și RMSEA = .10. Solicitările ocupaționale sunt predictori pentru
sindromul burnout dar nu și pentru intenția de a schimba locul de muncă sau pentru
comportamentele de îngrijire medicală precară. Sindromul b urnout mediază în totalitate relația
dintre solicitările ocupațion ale și intenția de a schimba locul de muncă și comportamentele de
îngrijire medicală precară, respectiv. Analizele multigrup au confirmat că modelul nu variază în
funcție de rolul profesional, vârstă și experiență profesională.
Discu ții: Studiul prezent ev idențiază faptul că atât intențiile de schimbare a locului de muncă
precum și comportamentele de îngrijire medicală precară sunt conturate mai degrabă de sindromul
burnout decât de solicitările ocupaționale. Aceste rezultate au implicații practice în const ruirea
programelor de reducere a intențiilor de schimbare a locului de muncă și a comportamentelor de
îngrijire medicală precară în rândul personalului medical din România.

13

Cuvinte cheie : sindromul burnout, modelul solicitări – resurse ocupaționale, inten ția de a schimba
locul de muncă, comportamente de îngrijire medicală precară .

7. Discuții finale

7.1. Introduc ere
Obiectivul principal al cercetării de față a fost investigarea antecedentelor și consecințelor
sindromului burnout în rândul personalului medical. Congruent cu modelul solicitări – resurse
ocupaționale (pentru o prezentare detaliată consultați subcapitolul 1.3.), rezultatele studiilor de față
au confirmat procesul energetic stipulat în acest model . Am evaluat de asemenea impactul
sindromului burnou t asupra performanței spitalelor prin doi indicatori: intenția de a schimba locul
de muncă și comportamente de îngrijire medicală precară. Cercetarea noastră are la bază trei
asumpții:
În primul rând, factorii ocupaționali au rolul decisiv în conturarea sindromului burnout. În al
doilea rând, am optat pentru analiza sindromului burnout în rândul personalului medic al care
lucrează în același context ocupațional, adică spitale. În al treilea rând, schimbările legislative
frecvente din cadrul sistemului de sănătate românesc contribuie indirect la cristalizarea sindromului
burnout, prin modificarea permanentă a context ului muncii.
Discuția finală este orga nizată în trei secțiuni distincte. În prima secțiune sunt prezentate
succint obiectivele și principalele rezultate. În a doua secțiune sunt evidențiate principalele
contribuții teoretice și practice pe care le aduc re zultatele cercetării noastre. În ultima secțiune
discutăm limitele cercetării de față și direcțiile viitoare de cercetare.
7.2. Principalele rezultate
Pentru a înțelege în profunzime mecanismele care favorizeză dezvoltarea sindromului burnout
în rândul persona lului medical, am elaborat un studiu teoretic și trei cercetări empirice. Scopul
principal al studiului teoretic a fost de a analiza sistematic factorii de risc pentru sindromul burnout
în rândul personalului medical care lucrează în spitalele europene. În urma analizei sistematice am
identificat 53 de studii care au corespuns criteriilor de includere . Marea majoritate a studiilor sunt
descriptive și au optat pentru un design transversal, doar trei dintre acestea fiind studii
longitudinale. Majoritatea stu diilor au măsurat sindromul burnout cu ajutorul i nventarul ui Maslach

14

pentru sindromul burnout, doar trei dintre studiile incluse în analiză au operaționalizat diferit
sindromul b urnout . Personalul medical din sud -estul Europei au obținut cele mai mari scor uri ale
sindromului burnout, deși majoritatea cercetărilor au fost desfășurate în țările nord -vestice (18 față
de 25 studi i). Analiza studiilor a relevat că factorii de risc ai sindromului burnout se cristalizează în
patru mari categorii : factori socio -demografici, psihosocial i, ocupaț ional i și organi zaționali. Factorii
ocupaționali au fost cei mai studiați factori de risc (incluși în 35 de studii), cu majoritatea studiilor
investigând rolul volumului de muncă și al solicitărilor emoționale.
Al doilea studiu a urmărit testarea validității factoriale și invarianței chestionarului MBI -GS
în rândul unui eșantion heterogen format din 1190 de medici, rezidenți, asistenți medicali și
personal auxiliar. Am testat validitatea modelului prin analiză fa ctorială confirmatorie iar invarianța
modelului în funcție de rolul profesional, gender, vârstă și experiență profesională prin analize
multigrup. Cu toate că datele au confirmat structura trifactorială a modelului, indici de potrivire
semnificativ mai bun i au fost obținuți după eliminarea unui item din scala de cinism. Modelul cu 15
itemi nu variază în funcție de rolul profesional, gender, vârstă sau experință profesională. Studiul
noustru a confirmat structura trifactorială a modelului original în rândul unui eșantion mare din
rândul personalului medical românesc.
Scopul celui de -al treilea studiu a fost testarea rolului factorilor ocupaționali specifici în
dezvoltarea sindromului burnout. Primul obiectiv a fost de a investiga rolul volumului de muncă, al
solicitărilor emoționale și cognitive și al interferenței muncă – viața personală în dezvoltarea
sindromului burnout. Al doilea obiectiv a fost testarea relației de mediere a interferenței muncă –
viața personală între solicitările ocupaționale și sindromu l burnout. Rezultatele noastre au relevat o
relație surprinzătoare în ce privește rolul solicităril or cognitive. Mai precis, acest ea sunt în același
timp factori de risc și facilitatori pentru sidromul burnout . În timp ce contribuie la epuizare,
solicităr ile cognitive favorizează creșterea eficienței profesionale. Principalul rezultat obținut în
studiul 3 a fost confirmarea rolului de mediator parțial al interfer enței muncă – viață profesională
între solicitările profesionale și sindromul burnout.
Obiect ivul studiului patru a fost de a testa rolul mediator al sindromului burnout între
solicitările profesionale și două consecințe organizaționale: intenția de a schimba locul de muncă și
comportamente de îngrijire medicală precară. Solicitările ocupaționale sunt predictori ai
sindromului burnout dar nu și ai intenției de a schimba locul de muncă sau a comportamentelor de
îngrijire medicală precară. Rezultatele au confirm at că sindromul burnout mediază în totalitate
relația dintre solicitările ocupaționale și cele două consecințe organizaționale studiate. De
asemenea, congruent cu studiul 3, a confirmat relația pozitivă directă dintre solicităr ile cognitive și

15

epuizarea profesională respectiv eficiența profesională. Analizele multigrup au confirmat invarianța
modelului în funcție de rolul profesional, vârstă și vechime profesională.

7.3. Contribu țiile cercetării
Sindromul b urnout a captat atât atenția cercetătorilor cât și a practicienilor datorită efetelor
insiduoase pe care le are asupra indivizilor și organizațiilor. Înțelegerea în profunzime a
mecanismelor care favoriz ează dezvoltarea sindromului bu rnout și a consecințelor sale sunt
importante pentru cercetători și practicieni deopotrivă.
Cercetările de față aduc două contribuții majore. În primul rân d oferă o abordare
comprehensivă a sindromului burnout în rândul personalului medical din spitale, analizând atât
antecedentele cât și consecințele sale. În al doilea rând rezultatele noastre se bazează pe un eșantion
heterogen de medici, rezidenți și asis tenți medicali. Am testat modele care s-au dovedit a invariabile
în funcție de rolurile profesionale menționate anterior. Majoritatea studiilor despre sindromul
burnout care au raportat rezultate similare și -au bazat concluziile pe eșantioane compuse exclu siv
din medici sau asistenți medicali .
Cercetarea de față are o serie de contribuții teoretice, metodologice și empirice care vor fi
evidențiate în continuare.
7.3.1. Contribu ții teoretice
Analiza sistematică completează literatura existentă cu o analiză compre hensivă a factorilor
de risc ai sindromului burnout cu care se confruntă personalul medical din spitalele europene.
Rezultatele analizei relevă aspecte lacunare ale literaturii științifice, indicând că majoritatea
cercetăr ilor s -au desfășurat în țările E uropei de nord -vest și mult mai puține în țările europei de sud –
est, țări în care s -au raportat cele mai mari scoruri ale sindromului burnout. Studiul nostru
evidențiază că, în ciuda diferențelor majore dintre sistemele medicale europene, personalul medical
se confruntă cu factori de risc ai sindromului burnout similari. Totuși, în contextul în care țările
Europei de sud – est sunt dominate de restructurări socio -economice majore, factorii ocupaționali
relevanți pentru sindromul burnout pot avea valențe difer ite.
7.3.2. Contribuții metodologice
Lucrarea de față are trei contribuții metodologice. În primul rând, la recomandarea autoarei
testului, prof. Christina Maslach (comunicare personal ă în cadrul secțiunii “Meet the experts ” din
cadrul conferinței internaționale EHPS, 26 septembrie 2011) am testat o versiune a inventarului

16

Maslach pentru sindromul burnout care nu este utilizată în mod frecvent în rândul personalului
medical. Rezultatele obținute de noi arată că inventarul își păstrează structura originală trifactorială.
Validarea studiului justifică utilizarea chestionarului MBI -GS în rândul personalului medical din
România.
În al doilea rând, am testat și validat structu ra chestionarului în rândul unui eșantion
heterogen de p ersonal medical. Studiile anterioare care au validat acest instrument în rândul
personalului medical au optat pentru eșantioane compuse din asistenți medicali (e.g. Qiao &
Schaufeli, 2011; Leiter & Schaufeli, 1996) spre deosebire de studiul nostru care a i nclus un eșantion
heterogen de medici, rezidenți, asistenți medicali și personal auxiliar.
În al treilea rând, r ezultatele noastre au indicat că varianta tradus ă a instrumentului nu este
varia bilă în funcție de gen, v ârstă sau experiență profesională, ară tând astfel că instrumentul este
unul robust.
7.3.3. Contribuții empirice
În primul rând, studiile noastre aduc argumente care susțin rolul factorilor ocupaționali
specifici în dezvoltarea sindromului burnout. Mai mult decât confirmarea volumului de muncă și a
solicitărilor emoționale, aducem argumente pentru rolul solicitărilor cognitive în sindromul burnout.
După cum am menționat în subcapitolul 5.1.1.3, solicitările cognitive au fost testate în studii
anterioare în relație cu alte variabile, ca angajamentul s au interferența muncă – viață personală
(Bakker, Demerouti, & Euwema, 2005; Bakker et al. , 2011 ), dar aproape deloc în relaț ie cu
sindromul bunrout sau în rândul personalului medical. Două dintre studiile incluse în această teză
au evidențiat că munca solicitantă cognitiv are atât efecte de epuizare dar și de împlinire
profesională.
În al doilea rând, prin cercetările de față am arătat că intenția de a schimba locul de muncă
nu este rezultatul procesului motivațional din modelul S -RO cum au indicta studii anterioare (e.g.
Schaufeli & Bakker, 2004 ) ci am demonstrat că intențiile de schimbare a locului de muncă sunt
rezulta ntul procesului energetic. Studiile noastre arată că intenția de a schimba locul de muncă se
formează consecutiv sindromului burnout. Mai mult decît atât, rezultatele noastre arată că atât
intenția de a schimba locul de muncă precum și comportamentele medicale precare se conturează în
prezența sindromului burnout. Am arătat că sindromul burnout afectează negativ performanța
spitalelor, influ ențând în mod direct formarea intențiilor de a schimba locul de muncă și
comportamentele de îngrijire medicală precară.
În al treilea rând, am evidențiat două mecanisme prin care mediul organizațional contribuie
la starea de bine a angajaților. Mai întâi am confirmat relația di rectă dintre solicitările ocupaționale

17

și sindromul burnout. Apoi am arătat că solicitările ocupaționale contribuie la dezvoltarea
sindr omului burnout și indirect, mediate de interferența negativă a vieții profesionale asupra vieții
personale.
În al patrulea rând, nu am identificat o relație semnificativă între solicitările cantitative și
sindromul burnout. Estimarea numărului de pacienți consultați într -o zi și a numărului de ore lucrate
săptămânal nu s -au asociat cu nici una dintre dimensiunile sindromului burnout, ceea ce întărește
rolul pe care îl au solicitările ocupaționale în dezvoltarea sindromului burnout.
7.4. Limite și direcții viitoare de cercetare
Cercetarea de față aduce informații importante prin confirmarea procesului energetic al
modelului S -RO în contextul unui sistem medical viciat de un management inconsistent. Studiile
calitative aduc în atenție influențele bru tale ale managemen tului haotic din sistemul medic al
românesc asupra muncii și stării de bine a personalului medical (Spânu et. al. , 2012). Studiul
calitativ menționat anterior a investigat sursele de stres și tensiuni ocupaționale și modul în care
sunt ele experiențiate de personalul me dical din România. Analiza tematică a evidențiat că o sursă
majoră de stres pentru personalul medical o reprezintă guvernarea și managementul sistemului de
sănătate românesc. Ipotezele studiilor noastre au fost construite pe baza literaturii de specialitat e,
fără a pune accent pe particularitățile sistemului medical românesc. Studii viitoare ar putea investiga
mecanismele prin care managementul sistemului medical românesc afectează starea de bine a
personalului medical.
În al doilea rând, studiile au arăta t că sindromul burnout crește în momente de retructurare
(Burke & Greenglass, 2001). Studii longitudinale ar aduce informații valoroase despre influența
schimbărilor socio -politice asupra sindromului burnout. După cum am menționat în introducere,
emigrarea personalului medical a explodat în anul 2010, ca răspuns la instabilitatea socio –
economică din acel an, însă deși există date descriptive despre rata emigrării, nu există date despre
starea de bine a personalului medical .
În al treilea rând, deși studi ile de față prezintă relații implicit cauzale, studiile longitudinale
ar putea oferi argumente mai ferme decât rezultatele transversale prezentate în acest studiu. Prin
cercetările noastre am urmărit și un studiu longitudinal, însă acesta nu a putut fi rea lizat datorită
ratei de răspund foarte scăzută la momentul doi al studiului .
În al patrulea rând, concluziile noastre sunt extrase pe baza informațiilor declarate de
participanți, deci studii care să includă măsurători obiective ale variabilelor studiate ar putea oferi
argumente mai solide pentru relațiile identificate de noi. Am măsurat solicitările cantitative prin doi

18

itemi de estimare a numărului d e ore lucrate săptămânal și al numărului de pacienți consultați zilnic.
Măsurarea obiectivă a acestor info rmații ar putea oferi rezultate diferite.

Refer ințe bibliografice
*artic ole inclu se în analiza sistematică

*Ahola, K. & Hakanen, J. (2007) Job strain, burnout and depressive symptoms: A prospective study among dentists.
Journal of Affective Disorders , 104, 103–110. d oi: 10.1016/j.jad.2007.03.004.
*Alacacioglu, A., Yavuzsen, T., Dirioz, M., Oztop, I., & Yilmaz, U. (2009). Burnout in nurses and physicians working
at an oncology department. Psycho -Oncology , 18, 543 -548. do i: 10.1002/pon.1432.
*Alimoglu, M. K. & Donmez, L. (2005). Daylight exposure and the other predictors of burnout among nurses in a
University Hospital. International Journal of Nursing Studie s, 42 , 549 -555. do i: 10.1016/j.ijnurstu.2004.09.001.
Armon, G., Melamed, S., Shirom, A., & Shapira , I., (2010). Elevated burnout predicts the onset of musculoskeletal pain
among apparently healthy employees. Journal of Occupational Health Psychology, 15 , 399 –408. do i:
10.1037/a0020726
*Bakker, A. B., Killmer, C. H., Siegrist, J., & Schaufeli, W. B. (20 00). Effort -reward imbalance and burnout among
nurses. Journal of Advanced Nursing , 31, 884 -891. doi: 10.1046/j.1365 -2648.2000.01361.x
*Bakker, A. B., Le Blanc, P. M., & Schaufeli, W. B. (2005). Burnout contagion among intensive care nurses. Journal of
Advanced Nursing , 51, 276-287. doi: 10.1111/j.1365 -2648.2005.03494.x
Bakker, A. B. & Ball, P. M. (2010). Weekly work engagement and performance: A study among starting teachers.
Journal of Occupational and Organizational Psychology , 83, 189 –206. doi: 10.1348/096317909X402596
Bakker, A. B. & Demerouti, E. (2007). The job d emands -resources model: State of the a rt. Journal of Managerial
Psychology , 22, 309 -328. doi:10.1108/02683940710733115
Bakker, A. B., Demerouti, E., de Boer, & Schaufeli, W. B. (2003). Job demands and job resources as predictors for
absence duration and frequency. Journal of Vocational Behavior , 62, 341 –356. doi:10.1016/S0001 –
8791(02)00030 -1
Bakker, A. B., Demerouti, E., & Euwema, M. C. (2005). Job resources buffer the impact of job dem ands on b urnout.
Journal of Occupational Health Psychology , 10, 170 –180. doi:10.1037/1076 -8998.10.2.170
Bakker, A. B., Demerouti, E., Taris, W. , & Schaufeli, W. B. (2003). A m ultigroup analysi s of the job demands –
resources model in four home c are organisations. International Journal of Stress Management , 10, 16-38.
doi:10.1037/1072 -5245.10.1.16
Bakker, A. B., Hakanen, J. J, Demerouti, E., & Xanthopoulou, D. (2007). Job resources boost work engagement,
particularly when job demands are h igh. Journal of Educational Psychology , 99, 274 -284. doi:10.1037/0022 –
0663.99.2.274
Bakker, A. B., ten Brummelhuis, L. L., Prins, J. T., & van der Heijden, F. M. M. A. (2011). Applying the job demands –
resources model to the work –home interface: A study among medical re sidents and their partners. Journal of
Vocational Behavior , 79, 170 –180. doi:10.1016/j.jvb.2010.12.004
Băban, A., Balazsi, R., Bradley, J., Rusu, C., Szentagotai, A. & Tătaru, R. (2005). Psychosocial and health system
dimensions of cervical screening in Ro mania . Cluj -Napoca, Romanian Association of Health Psychology,
Engender -Health.

19

Becker, J. L., Milad, M. P., & Klock, S. C. (2006). Burnout, depression, and career satisfaction: Cross -sectional study
of obstetrics and gynecology residents. American Journal of Obstetrics and Gynecology , 195, 1444 -1449.
doi:10.1016/j.ajog .2006.06.075
Boyd, C. M., Bakker, A. B., Pignata, S., Winefield, A. H., Gillesp ie, N., & Stough, C. (2011). A l ongitudinal test of the
job d emands -resources model among Australian university academics. Applied Psychology: An International
Review , 60, 112 –140. doi:10.1111/j.1464 -0597.2010.00429.x
*Bressi, C., Manenti, S., Porcellana, M., Cevales, D., Farina, L., Felicioni, … & Invernizzi, G. (2008). Haemato –
oncology and burnout: an Italian su rvey. British Journal of Cancer , 98, 1046 -1052. do i: 10.1038/sj.bjc.6604270.
Bria, M., Băban, A., & Dumitrașcu, D. L. (2012). Systematic review of burnout risk factors among European healthcare
professionals. Cognition, Brain, Behavior: An Interdisciplinar y Journal , 16, 423 -452
*Buhler, K. -E. & Land, T. (2003). Burnout and Personality in Intensive Care: An Empirical Study. Hospital Topics , 81,
5-12. doi: 10.1080/00185860309598028
Burke, R. J. & Greenglass, E. R. (2001). Hospital restructuring, work -family c onflict and psychological burnout among
nursing staff. Psychology & Health, 16 , 583 -594. doi: 10.1080/08870440108405528
*Buunk, B. P., Ybema, J. F., Van Der Zee, K., Schaufeli, W. B., & Gibbons, F. X. (2001). Affect generated by social
comparisons among nurses h igh and low in burnout. Journal of Applied Social Psychology , 31, 1500 -1520.
doi: 10.1111/j.1559 -1816.2001.tb02685.x
*Castelo -Branco, C., Figueras, F., Eixarch, E., Quereda, F., Cancelo, M., Gonzalez, S., & Balasch, J. (2006). Stress
symptoms and burnout in obstetrics and gynaecology residents. BJOG An international Journal of Obstetrics
and Gynaecology , 114, 94 -98. doi: 10.1111/j.1471 -0528.2006.01155.x.
Chamberlain, C. J., Koniaris, L. G., Wu, A. W., & Pawlik, T. M. (2012). Dis closure of “nonharmfull” medical errors
and other events. Archives of Surgery, 147 , 282 -286. doi:10.1001/archsurg.2011.1005
*Chiron, B., Michinov, E., Olivier -Chiron, E., Laffon, M., & Rusch, E. (2010). Job Satisfaction, l ife satisfaction and
burnout in f rench a naesthetists. Journal of Health Psychology , 15, 948 -958.
doi: 10.1177/1359105309360072.
Davey, M. M., Cummings, G., Newburn -Cook, C. V., & Lo, E. A. (2009). Predictors of n urse absenteeism in hospitals:
A systematic review. Journal of Nursing Manag ement, 17 , 312 – 330. doi: 10.1111/j.1365 -2834.2008.00958.x
De Braine, R. & Roodt, G. (2011). The job demands – resources model as predictor of work identity and work
engagement: A comparative analysis. SA Journal of Industrial Psychology, 37, 1-11.
doi:10. 4102/sajip.v37i2.889
Demerouti, E., Nachreiner, F., Bakker, A., & Schaufeli, W. (2001). The j ob demands -resources model of burnout,
Journal of Applied Psychology , 86, 499-512.
*Demir, A., Ulusoy, M., & Ulusoy, M. F. (2003). Investigation of factors influencing burnout levels in the professional
and private lives of nurses. International Journal of Nursing Studies , 40, 807 -827. do i: 10.1016/S0020 –
7489(03)00077 -4.
Devi, S. (2011). Doctors in distress. The Lancet, 377 , 454. Retr ieved from
http://download.thelancet.com/pdfs/journals/lancet/PIIS0140673611601451.pdf
*Diez -Pinol, M., Dolan, S. L., Sierra, V., & Cannings, K. (2008). Personal and organisational determinants of well –
being at work: The case of Swedish physicians. International Journal of Health Care Quality Assurance , 21,
598-610. doi: 10.1108/09526860810900754

20

*Dorz, S., Novara, C., Sica, C., & Sanavio, E. (2003). Predicting burnout among HIV/AIDS and oncology health care
workers. Psychology & Health , 18, 677-684. do i: 10.1080/0887044031000141180.
Dragomirișteanu, A., Farcasanu, D. O., & Galan, A. (2008). Migratia medicilor din România. [Physicians immigration
from Romania]. Revista Medica , 17.03.2008
*Ersoy -Kart, M. (2009). Relations among s ocial support, b urnout, and experiences of a nger: An investigation among
emergency n urses. Nurses Forum , 44, 165 -174. doi: 10.1111/j.1744 -6198.2009.00139.x
*Escriba -Aguir, V., Martin -Baena, D., & Perez -Hoyos, S. (2006). Psychosocial work environment and burnout among
emergency medical and nursing staff. International Archives of Occupational and Environmental Health , 80,
127-133. doi: 10.1007/s00420 -006-0110 -y
*Escriba -Aguir, V. & Perez -Hoyos, S. (2007). Psychological well -being and psychosocial work environment
charac teristics among emergency medical and nursing staff. Stress and Health, 23 , 153 -160.
doi:10.1002/smi.1131.
*Garrosa, E., Moreno -Jimenez, B., Rodriquez -Munoz, B., & Rodriguez -Carvajal, R. (2011). Role stress and personal
resources in nursing: A cross -sectional study of burnout and engagement. International Journal of Nursing
Studies , 48, 479 -489. doi:10.1016/j.ijnurstu.2010.08.004.
*Gilibert, D. & Daloz, L. (2008). Disorders associated with burnout and causal attributions of stress among health care
professionals in psychiatry. Revue européenne de psychologie appliqué , 58, 263 -274.
http://dx.doi.org/10.1016/j.erap.2008.09.009
*Glasberg, A. L., Erik sson, S., & Norberg, A. (2007). Burnout and „stress of conscience‟ among healthcare personnel.
Journal of Advanced Nursing , 57, 4, 392 -403. do i: 10.1111/j.1365 -2648.2006.04111.x
*Grassi, L. & Magnani, K. (2000). Psychiatric morbidity and burnout in the med ical profession: An Italian study of
general practitioners and hospital p hysicians. Psychotherapy and Psychosomatics , 69, 6, 329 -334. doi:
10.1159/000012416)
*Gunnarsdottir, S., Clarke, S. P., Rafferty, A. M., & Nutbeam, D. (2009). Front -line management, s taffing and nurse –
doctor relationships as predictors of nurse and patient outcomes. A survey of Icelandic hospital nurses.
International Journal of Nursing Studies , 46, 920 -927. do i: 10.1016/j.ijnurstu.2006.11.007.
*Hansen, N., Sverke, M., & Naswall, K. (2009). Predicting nurse burnout from demands and resources in three acute
care hospitals under different forms of ownership: A cross -sectional questionnaire survey. International Journal
of Nursing Studies , 46, 96-107. doi: 10.1016/j.ijnurstu .2008.08.002
*Hochwalder, J. (2007). The psychosocial work environment and burnout among Swedish registered and assistant
nurses: The main, mediating, and moderating role of empowerment. Nursing and Health Sciences , 9, 205 -211.
doi: 10.1111/j.1442 -2018.200 7.00323.x.
Holden, R. J. & Karsh, B. T. (2007). A review of medical error reporting system design considerations and a proposed
cross -level systems research framework. Human Factors, 49, 257 -276. do i: 10.1518/001872007X312487
*Hudek -Knezevic, J., Maglica B. K., & Krapic, N. (2011). Personality, organizational stress, and attitudes toward work
as prospective predictors of professional burnout in hospital nurses. Croatian Medical Journal , 52, 538 -549.
*Ilhan, M. N., Durukan, E., Taner, E., Maral, I., & Ali B umin, M. (2007). Burnout and its correlates among nursing
staff: a questionnaire survey. Journal of Advanced Nursing , 61, 1, 100 -106. do i: 10.1111/j.1365 –
2648.2007.04476.x

21

Janssen, P. P. M., Bakker, A. B., & de Jong, A. (2001). A test and refinement of the demand -control -support model in
the construction i ndustry. International Journal of Stress Management , 8, 4, 315 -322. doi:
10.1023/A:1017517716727
*Jaworek, M., Marek, T., Karwowski, W., Andrzejczak, C., & Genaidy, A. M. (2010). Burnout syndrome as a me diator
for the effect of work -related factors on musculoskeletal complaints among hospital nurses. International
Journal of Industrial Ergonomics , 40, 368-375. doi: 10.1016/j.ergon.2010.01.006.
*Jenkins, R. & Elliott, P. (2004). Stressors, burnout and social support: nurses in acute mental health settings. Journal
of Advanced Nursing , 48, 6, 622 -631. doi: 10.1111/j.1365 -2648.2004.03240.x
Jourdain, G. & Chenevert, D. (2010). Job demands –resources, burnout and i ntention to leave the nursing profession: A
questionnaire survey. International Journal of Nursing Studies 47, 709 –722. doi:10.1016/j.ijnurstu.2009.11.007
Karasek, R. A. Jr. (1979). Job demands, j ob decision latitude and m ental strain: Implications for job redesign.
Administrative Science Quarterly , 24, 2, 285 -308.
Karasek & Theorell (1990). Healthy Work: Stress, Productivity, and the Reconstruction of Working Life. New York:
Basic Books.
*Kiekkas, P., Spyratos, F., Lampa, E., Aretha, D., & Sakellaropoulos, G. C. (2010). Level and correlates of burnout
among o rthopaedic nurses in Greece . Orthopaedic Nursing , 29, 203 -209.
*Klersy, C., Callegari, A., Martinelli, V., Vizzardi, V., Navino, V., Malberti, F., … & Polizi, P. (2007). Burnout in
health care providers of dialysis service in Northern Italy – a multicentre study. Nephrology Dialysis
Transplantation , 22, 2283 -2290. do i: 10.1093/ndt/gfm111.
*Koivula, M., Paunonen, M., & Laippala, P. (2000). Burnout among nursing staff in two Finnish hospitals. Journal of
Nursing Management , 8, 149 -158. doi: 10.1046/j.1365 -2834.2000.00167.x
Kohn, L. T., Corrigan, J. M., & Donaldson, M. S. (Eds.). (2000). To err is human: Building a safer health system
(Institute of Medicine Report on Medical Errors). Washington, DC: National Academy Press.
Korunka, C., Kubicek, B., Schaufeli, W. B. & Hoonakker, P. (2009). Work engagement and burnout: testing the
robustness of the job demands -resources model. The Journal of Positive Psychology , 4, 243 -255. doi:10.1080
17439760902879976
*Ksiazek, I., Stefaniak, T. J., Stadnyk, M., & Ksiazek, J. (2011). Burnout syndrome in sur gical oncology and general
surgery nurses: A cross -sectional study. European Journal of Oncology Nursing , 15, 347 -350. doi:
10.1016/j.ejon.2010.09.002.
Hakanen, J. J. & Schaufeli, W. B. (2012). Do burnout and work engagement predict depressive symptoms and life
satisfaction? A three -wave seven -year prospective study. Journal of Affective Disorders, 141 , 415 –424. do i:
10.1016/j.jad.2012.02.043
Hakanen, J. J, Schaufeli, W. B., & Ahola, K. (2008). The job demands -resources model: A three -year cross -lagged
study of burnout, depression, commitment, and work engagement. Work & Stress , 22, 224_241.
doi:10.1080/02678370802379432
Halbesleben, J. R. B. & Rathert, C. (2008). Linking physician burnout and patient outcomes: Exploring the dyadic
relationship between phys icians and patients. Health Care Management Review , 33, 29 -39. doi:
10.1097/01.HMR.0000304493.87898.72
Hobfoll, S.E. (1989). Conservation of resources: A new attempt at conceptualizing stress. American Psychologist , 44,
513–524.

22

*Leiter, M. P., Gascon, S., & Martinez -Jarreta, B. (2010). Making sense of work life: A structural equation model of
burnout. Applied Social Psychology , 40, 57–75. doi:10.1111/j.1559 -1816.2009.00563.x
Leiter, M. P. & Maslach, C. (2009). Nurse turnover: The mediating role of burnout. Journal of Nursing Management ,
17, 331 –339. do i: 10.1111/j.1365 -2834.2009.01004.x
Leiter, M. & Schaufeli, W. B. (1996). Consistency of the burnout construct across occupations. Anxiety, Stress and
Coping, 9 , 229 – 243.
Linze r, M., Visser, M. R. M., Oort, F. J., Smets, E. M. A., McMurray, J. E., & de Haes, H. C. J. M. (2001). Predicting
and preventing physician burnout: Results from the United States and the Netherlands. The American Journal of
Medicine , 111, 170 –175.
*Losa Iglesias, M. E., de Bengoa Vallejo, R. B., & Salvadores Fuentes, P. (2010). The relationship between experiential
avoidance and burnout syndrome in critical care nurses: A cross -sectional questionnaire survey. International
Journal of Nursing Studies , 47, 30-37. do i: 10.1016/j.ijnurstu.2009.06.104.
Martini. S., Arfken, C. L., Churchill, A., & Balon, R. (2004). Burnout compariso n among residents in different medical
special ities. Academic Psychiatry; 28 , 240 -242. doi: 10.1176/appi.ap.28.3.240
*McManu s, I., Winder, B. C., & Gordon, D. (2002). The causal links between stress and burnout in a longitudinal study
of UK doctors. The Lancet , 359, 2089 -2090. http://dx.doi.org/10.1016/S0140 -6736(02)08915 -8
Medical College of Physicians (2012). Activity report of the Superior Medical Etic Committee. Retrieved from
http://www.cmr.ro/category/cmr/comisia -de-disciplina/
Moustou, I., Montgomery, A., Panagopoulou E., & Benos, A. (2010). B urnout p redicts health behaviors in ambulance
workers; The Open Occupational Health & Safety Journal , 2, 16-18.
Ognyanova, D., Maier, C. B., Wismar, M., Girasek, E., & Busse, R. (2012). Mobility of health professionals pre and
post 2004 and 2007 EU enlargements: Evidence from the EU project PROMeTHEUS. Health Policy , 18, 122 –
132. doi:10.1016/j.healthpol.2012.10.006
Oreskovich, M. R, Kaups, K. L., Balch, C. M., Hanks, J. B., Satele, D., Sloan, … & Shanafelt, T. D. (2012). Prevalence
of alcohol use disorders among A merican surgeons. Archives of Surgery,147 , 168 -74. doi:
10.1001/archsurg.2011.1481
*Ozyurt, A., Hayran, O., & Sur, H. (2006). Predictors of burnout and job satisfaction among Turkish physicians. QJM
An international Journal of Medicine , 99, 161 -169. doi: 10.1093/qjmed/hcl019.
*Panagopo ulou, E., Montgomery, A., & Benos, A. (2006). Burnout in internal medicine physicians: Differences
between residents and specialists. European Journal of Internal Medicine , 17, 195 -200.
http://dx.doi.org/10.1016/j.ejim.2005.1 1.013,
*Pisanti, R., van der Doef, M., Maes, S., Lazzari, D., & Bertini, M. (2011). Job characteristics, organizational
conditions, and distress/well -being among Italian and Dutch nurses: A cross -sectional comparison. International
Journal of Nursing Studi es, 48, 829 -837. do i: 10.1016/j.ijnurstu.2010.12.006.
*Popa, F., Arafat, R., Purcărea, V. L., Lală, A., Popa -Velea, O. & Bobirnac, G. (2010). Occupational Burnout levels in
Emergency Medicine – a stage 2 nationwide study and analysis . Journal of Medicine a nd Life , 3, 4, 445 – 453.
*Prins, J.T., Hoekstra -Weebers, J.E.H.M., Gazendam -Donofrio, S.M., van de Wiel, H.B.M., Sprangers, F., & van der
Heijden, F.M.M.A. (2007). The role of social support in burnout among Dutch medical residents. Psychology,
Health and Medicine , 12, 1, 1 -6. http://dx.doi.org/10.1080/13548500600782214 .
*Putnik, K. & Houkes, I. (2011). Work related characteristics, work -home and home -work interference and burnout
among primary he althcare physicians: A gender perspective in a Serbian context. BMC Public Health , 11, 716.
doi: 10.1186/1471 -2458 -11-716.

23

Qiao, H. & Schaufeli, W. B. (2011). The convergent validity of four burnout measures in a Chinese sample: A
confirmatory factor -analy tic approach. Applied Psychology: An International Review , 60(1), 87 -111. doi:
10.1111/j.1464 -0597.2010.00428.x.
*Quattrin, R., Zanini, A., Nascig, E., Annunziata, M. A., Calligaris, L., & Brusaferro, S. (2006). Level of burnout
among nurses working in oncology in an Italian r egion. Oncology Nursing Forum , 33, 4, 815 -820.
*Rafferty, A. M., Clarke, S. P., Coles, J., Ball, J., James, P., McKee, M., & Aiken, L. H. (2007). Outcomes of variation
in hospital nurse staffing in English hospitals: Cross -sectional an alysis of survey data and discharge records.
International Journal of Nursing Studies , 44, 175 -182. do i: 10.1016/j.ijnurstu.2006.08.003.
*Renzi, C., Tabolli, S., Ianni, A., Di Pietro, C., & Puddu, P. (2005). Burnout and job satisfaction comparing healthcar e
staff of a dermatological hospital and a general hospital. Journal of European Academy of Dermatology and
Venereology , 19, 153 -157. do i: 10.1111/j.1468 -3083.2005.01029.x.
Rohova, M. (2011). Romania. Mobility of health p rofessionals . Medical University of Varna, Varna, Bulgary.
Salanova, M. & Schaufeli, W. B. (2008). A cross -national study of work engagement as a mediator between job
resources and proactive behaviour. The International Journal of Human Resource Management , 19, 116 –131.
doi:10.1080/09585190 701763982
Schafer, W., Kroneman, M., Boerma, W., Van Der Berg, M., Wester, W., Deville, W. & Van Ginneken, E. (2010). The
Netherlands. Health System Review. Health Systems in Transition , 12, 1. European Observatory on Health
Systems and Policies.
Schaufeli , W. B., Bakker, A. B, & van Rhenen, W. (2009). How changes in job demands and resources predict burnout,
work engagement, and sickness absenteeism. Journal of Organizational Behavior, 30 , 893 -916. doi:
10.1002/job.595
Schaufeli, W. B., Leiter, M. P., Mas lach, C., & Jackson, S. E. (1996). The MBI -General Survey. In C. Maslach, S. E.
Jackson, & M. P. Leiter (Eds.), Maslach burnout inventory manual (3rd ed.) . Palo Alto7 Consulting
Psychologists Press.
Shanafelt, T. D., Blach, C. M., Bechamps, G., Russell, T. , Dyrbye, L., Satele, D., …, & Freischlag, J. (2010). Burnout
and medical errors among American s urgeons; Annals of Surgery , 251(6), 995 -1000. do i:
10.1097/SLA.0b013e3181bfdab3
Shanafelt, T. D., Balch, C. M., Dyrbye, L., Bechamps, G., Russell, T., Satele, D., …& Oreskovich, M. R. (2011).
Special report: suicidal ideation among American surgeons. Archives of Surgery ,146, 54 -62. doi:
10.1001/archsurg.2010.292.
Shanafelt, T.D., Bradley, K.A., Wipf, J.E., & Back, A.L. (2002). Burnout and self -reported patient care in an internal
medicine residency program. Annals of Internal Medicine , 136(5): 358 -367.
*Sharma, A., Sharp, D. M., Walker, L. G., & Monson, J. R. T. (2007). Stress and burnout among colorectal surgeons
and colorectal nurse specialists working in the National Health Service. Colorectal Disease , 10, 397 -406.
doi:10.1111/j.1463 -1318.2007.01338.x
*Sharma, A., Sharp, D. M., Walker, L. G., & Monson, J. R. T. (2008). Stress and burnout in colorectal and vascular
surgical consultants working in the UK Nationa l Health Service. Psycho -Oncology , 17, 570 -576.
doi: 10.1111/j.1463 -1318.2007.01338.x
Siegrist, J. (1996). Adverse health effects of high effort -low reward conditions. Journal of Occupational Health
Psychology , 1, 27 -41.

24

Soler, J. K., Yamanb, H., Estevac, M., Dobbsd, F., Asenovae, R. S., Katićf, M., … & Ungan, E. (2008). Burnout in
European family doctors: the EGPRN Study. Family Practice , 25(4), 245 -265. doi:10.1093/fampra/cmn038.
Spânu, F., Băban, A., Bria, M., & Dumitrașcu, D. L. (2012). What happens to health professionals when the ill patient is
the health care system? [ORCAB Special Series] British Journal of Health Psychology . doi:10.1111/bjhp.12010
*Stordeur, S., D‟hoore, W., & Vandenberghe, C. (2001). Leadership, organizational stress, and emotiona l exhaustion
among hospital nursing staff. Journal of Advances Nursing , 35, 4, 533 -542. doi: 10.1046/j.1365 –
2648.2001.01885.x
*Sundin, L., Hochwalder, J., Bildt, C., & Lisspers, J. (2007). The relationship between different work -related sources of
social support and burnout among registered and assistant nurses in Sweden: A questionnaire survey.
International Journal of Nursing Studies , 44, 758 -769. doi: 10.1016/j.ijnurstu.2006.01.004.
Todorova, I., Băban, A., Alexandrova -Karamanova, A., & Bradley, J. (2009). Inequalities in cervical cancer screening
in Eastern Europe: perspectives from Bulgaria and Romania. International Journal of Public Health , 54, 1 – 11.
doi:10.1007/s00038 -009-8040 -6
Toker, S., Melamed, S., Berliner, S., Zeltser, D., & Shapira, I. (2 012). Burnout and Risk of Coronary Heart Disease: A
Prospective Study of 8838 Employees. Psychosomatic Medicine, 74, 840 -847.
doi: 10.1097/PSY.0b013e31826c3174
*Tselebis, A., Moulou, A., Ilias, I. (2001). Burnout versus depression and sense of coherence: Study of Greek nursing
staff. Nursing and Health Sciences , 3, 69 -71. doi: 10.1046/j.1442 -2018.2001.00074.x
*Tummers, G. E. R., Janssen, P. P. M., Landeweerd, A., & Houkes, I. (2001). A comparative study of work
characteristics and reactions between general and mental health nurses: a multi -sample analysis. Journal of
Advanced Nursing , 36, 1, 151 -162. doi: 10.1046/j.1365 -2648.2001.01952.x
*Tummers, G. E. R., Landeweerd, J. A., & van Merode, G. G. (2002). Work organization, work characteristics, and
their p sychological effects on nurses in the Netherlands. International Journal of Stress Management , 9, 3, 183 –
206. doi: 10.1023/A:1015519815319
*Tunc, T. & Kutanis, R. O. (2009). Role conflict, role ambiguity, and burnout in nurses and physicians at a university
hospital in Turkey. Nursing and Health Sciences , 11, 410 -416. doi: 10.1111/j.1442 -2018.2009.00475.x
Upton, D., Mason, V., Doran, B., Solowiej, K., Shiralkar, U., Shiralkar, S. (2012). The experience of bur nout across
different surgical specialties in the United Kingdom: A cross -sectional survey. Surgery , 151, 4, 453 -501. doi:
10.1016/j.surg.2011.09.035
*Van Bogaert, P., Meulemans, H., Clarke, S., Vermeyen, K., & Van de Heyning, P. (2009). Hospital nurse pr actice
environment, burnout, job outcomes and quality of care: test of a structural equation mode. Journal of Advanced
Nursing , 65, 10, 2175 -2185. doi : 10.1111/j.1365 -2648.2009.05082.x.
Van den Broeck, A., Baillien, E., & De Witte, H. (2011). Workplace bu llying: A perspective from the Job Demands –
Resources model. SA Journal of Industrial Psychology, 37 , 1-12, doi:10.4102/sajip.v37i2.879
Van Der Heijden, F., Dillingh, G., Bakker, A., & Prins, J. (2008). Suicidal thoughts among medical residents with
burnout . Archives of Suicide Research, 12 , 344 -346. doi:10.1080/13811110802325349
Vela -Bueno, A., Moreno -Jiménez, B., Rodríguez -Muño, A., Olavarrieta -Bernardino, S., Fernández -Mendoza, J., De la
Cruz -Troca, J. J., … & Vgontzas, A. N. (2008). Insomnia and sleep quality among primary care physicians with
low and high burnout levels. Journal of Psychosomatic Research ; 64:435 -442. doi: :
10.1016/j.jpsychores.2007.10.014

25

*Verdon, M., Merlani, P., Perneger, T., & Ricou, B. (2008). Burnout in a surgical ICU team. Intensive Care Medicine ,
34, 152 -156. do i: 10.1007/s00134 -007-0907 -5.
Vlădescu, C., Scîntee, G., Olsavszky, V., Allin, S., & Mladovsky, P. (2008). Romania: Health system review. In Allin
S. & Mladovsky P. (Eds.). Health Systems in Transition, 10 (3), 1 -172 Cop enhagen: European Observatory on
Health Systems and Policies.
Vlădescu, C., & Ol avsky, V. (2009). Migration of nurses: The case of r omania. Management in Health , 13(4).
Wallace, J. E., Lemaire, J. B., & Ghali, W. A. (2009). Physician wellness: a missing quality indicator. Lancet, 374 ,
1714 – 1721. doi:10.1016/S0140 -6736(09)61424 -0
Wismar, M., Maier, C. B., Glinos, I. A., Dussault, G., & Figueras, J. (Eds.) (2011). Health Professional Mobility and
Health Systems. Evidence from 17 European countries . European Observatory on Health Systems and Policies,
World Health Organization.
World Health Organization (2009). The European Health Report. Health and health systems.
Xanthopoulou, D., Bakker, A. B., Demer outi, E., & Schaufeli, W. B. (2009). Work engagement and financial returns: A
diary study on the role of job and personal resources. Journal of Occupational and Organizational Psychology ,
82, 183 –200. doi:10.1348/096317908X285633
Xanthopoulou, D., Bakker, A. B., Dollard, M. F., Dem erouti, E., Schaufeli, W. B., Taris, T. W., & Schreurs, P. J.G.
(2007). When do job demands particularly predict burnout?: The moderating role of job resources. Journal of
Managerial Psychology, 22, (8), 766 – 786. doi:10.1108/02683940710837714
Xanthopoulo u, D., Bakker, A.B., Heuven, E., Demerouti, E., & Schaufel i, W.B. (2008). Working in the sky: A diary
study on work engagement among flight a ttendants. Journal of Occupational Health Psychology , 13 (4), 345 –
356. doi:10.1037/1076 -8998.13.4.345