ȘCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINȚI” NATURA ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ TEZĂ DE DOCTORAT ZĂRNEȘTI. STUDIU DE GEOGRAFIE URBANĂ Coordonator științific,… [304173]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

ȘCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINȚI”

NATURA ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

ZĂRNEȘTI.

[anonimizat]. Univ. Dr. CRISTIAN TĂLÂNGĂ

Doctorand: [anonimizat]. CRĂCIUN LAURENȚIU

BUCUREȘTI

– 2016 –

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

ȘCOALA DOCTORALĂ „SIMION MEHEDINȚI”

NATURA ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ

ZĂRNEȘTI. [anonimizat]. Univ. Dr. CRISTIAN TĂLÂNGĂ

Doctorand: [anonimizat]. CRĂCIUN LAURENȚIU

BUCUREȘTI

– 2016 –

CUVÂNT ÎNAINTE

Prezenta lucrare se dorește a [anonimizat], dar și a celei economice a localității Zărnești.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], cât și a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], rolul pe care l-a [anonimizat] a peisajului natural al zonei. O [anonimizat]-economice, care au avut la bază conotații politice naționale și internaționale. [anonimizat], completându-[anonimizat], [anonimizat], istoriei, economiei, arheologiei, sociologiei, [anonimizat], arhitecturii, urbanismului, totodată actualizând și datele sintetice.

A fost utilizat de asemenea un bogat material statistic, a cărui prelucrare a [anonimizat] a [anonimizat], precum și pentru elaborarea unui material cartografic detaliat și original. Realizarea acestei lucrări face parte din programul de conștientizare și educație ecologică a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat].

[anonimizat] – și-a propus ca să pună în evidență cu cât mai multă rigoare științifică aspectele caracteristice ce definesc evoluția și perspectivele de dezvoltare durabilă a [anonimizat] a ariei sale periurbane.

„Prin prisma călătoriei pe care o descrie”, [anonimizat] o căutare de modalități de înțelegere a mecanismelor naturale și de adoptare a unui comportament prietenos și responsabil față de natură.

[anonimizat] „Zărnești. Studiul de geografie urbană”, își va putea aduce contribuția, măcar într-o mică parte, la o cunoaștere geografică mai detaliată asupra unui „loc de refugiu” din patria noastră dragă.

Țin să aduc mulțumiri și pe această cale tuturor celor care, sub o formă sau alta mi-au acordat, sau îmi vor acorda sprijin și înțelegere în realizarea acestei lucrări pe care mi-am propus-o.

Doresc în primul rând să adresez aceste mulțumiri Conducătorului meu științific – Dlui Prof. Univ. Dr. Cristian Tălângă, de la Facultatea de Geografie a Universității din București – coordonatorul științific al acestei lucrări, a cărui grijă pentru evoluția mea s-a manifestat pregnant.

Aduc aceste mulțumiri Conducătorului Școlii Doctorale de Geografie „Simion Mehedinți” – Dlui Prof. Univ. Dr. Cristian Braghină, deasemenea mulțumirile mele sunt îndreptate către toți profesorii din cadrul Catedrei de Geografie Umană a Școlii Doctorale de Geografie a Universității din București, precum și către toți ceilalți profesori de geografie din Facultatea de Geografie a Universității din București și nu în ultimul rând le mulțumesc sincer tuturor cercetătorilor în geografie și istorie, celorlalți profesori, sau autori de cărți, articole, etc., ale căror publicații au constituit pentru mine o bibliografie, o carte de vizită în viață, o sursă de inspirație, un ajutor incomensurabil și un punct de reper pentru realizarea lucrării mele științifice.

Prin intermediul acestei lucrări, am prilejul să mulțumesc tuturor instituțiilor care m-au sprijinit în obținerea datelor și informațiilor necesare pentru finalizarea studiului de față și mă simt onorat că am avut ocazia să cunosc niște oameni minunați pretutindeni pe unde am fost în cursul deplasărilor și cercetărilor mele în teren.

Doresc deasemenea să mulțumesc Conducerii Primăriei Zărnești care l-a avut atâția ani în frunte pe domnul primar Dorel Valeriu Bîrlădeanu (și care din păcate ne-a părăsit recent, nemaifiind printre noi), cu ajutorul cărora am obținut date statistice necesare realizării acestei lucrări. Deasemenea, adresez mulțumirile mele domnilor Șerban Marian și Păcuraru Lucian David din domeniul IT – pentru asigurarea suportului logistic pe perioada elaborării tezei mele de doctorat și nu în ultimul rând, doresc să le mulțumesc tuturor celor care au fost alături de mine în tot acest timp – familie, apropiați, prieteni, șefilor și colegilor mei de la locurile de muncă, tuturor le mulțumesc pentru suportul material sau moral, pentru răbdarea și încrederea acordată și că au fost alături de mine cu gândul, inima și faptele, iar la caz că am omis pe cineva dintre cei care m-au susținut, îmi cer scuze anticipat și mulțumiri pentru înțelegere.

Sincere mulțumiri tuturor !

Autorul

ÎN LOC DE ARGUMENT, …PREFAȚĂ,…INTRODUCERE ?!

La nivel planetar, cercetarea și studiul orașelor este de dată mai veche. În țara noastră, studiul localităților urbane a început acum 100 de ani, iar de atunci, s-au scris multe articole și lucrări pe această temă și s-au facut clasificări. Geografia românească, prin cercetătorii ei, a contribuit și în secolul trecut și contribuie și astăzi, la dezvoltarea cercetării științifice internaționale, punând „noi pietre” la temelia geografiei urbane a lumii. În zilele noastre, studiul de geografie urbană capătă încontinuare noi valențe prin eforturile susținute continuu de către o seamă de cercetători și profesori actuali din domeniul geografiei urbane, care continuă neobosiți cercetările în acest domeniu făcute de înaintașii lor.

Cercetătorii și geografii din zilele noastre ( Ion Velcea, Ioan Șandru, George Erdeli, Melinda Cândea, Ioan Ianoș, Cristian Tălângă, Nicolae Ilinca, Silviu Costachie și mulți alții, continuă studiile începute de înaintașii lor ( Simion Mehedinți, Vintilă Mihăilescu, Vasile Cucu, Alexandru Ungureanu și alții ).

Spre deosebire de alte orașe din țară, în cazul orașului Zărnești ( doar orașul în sine, fără împrejurimi ), cercetarea geografică, a fost „limitată”, constituind obiectul de studiu a doar câtorva cercetători, geografi, alți oameni de carte, etc., printre care: Rusten Seitabla-1977; Mihai Iancu-1988; Crăciun Laurențiu-1996, 2004, 2005, 2010,…; Ioan Lepădatu-1998; A.N.T.R.E.C. Brașov-2000; Prodan Monica Francisca-2003; Zah Oana-2003 și Ilie Vlad-2004, 2011.

Tuturor acestora care au constituit pentru mine o carte de vizită în pătrunderea în orizontul cunoașterii acestei localități, pentru realizarea acestei lucrări, le mulțumesc încă o dată din suflet !

Personal, alte publicații referitoare strict la orașul Zărnești, nu mai cunosc. Poate că mai există o lucrare-sau două, sub formă de Manuscris, sau Monografie-nepublicate-la care nu am avut acces ! Îmi cer multe scuze față de cei nenominalizați de mine ( dacă aceștia există… ) și pe care nu i-am omis în mod intenționat – ci doar faptul că eu nu am avut ocazia și onoarea să le răsfoiesc eventuale publicații ale Dumnealor) !

Privită din punct de vedere ecologic, această lucrare evidențiază o privire de ansamblu asupra spațiului zărneștean, unic în felul său.

Datorită faptului că este beneficiar al unui peisaj natural cu aspect tipic carpatic, de un farmec și atracție deosebită ( relief carstic, râuri de pietre, abrupturi, etc. ) cu dotări corespunzătoare, actualul oraș Zărnești deține un prestigiu și sub raport turistic. Dimensiunile arealului analizat în lucrare, ( localitățile componente – Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou, cu extravilanul aferent ), au suficientă complexitate fizico-geografică și economico-geografică, oferind posibilitatea de diferențieri microteritoriale asupra zonei luate în calcul.

Lucrarea „Zărnești. Studiul de geografie urbană”, este structurată în ( X.) Capitole ) și își propune să fie o carte deschisă spre lume și viață la care să se poată adăuga noi file de către viitorii cercetători ai acestor minunate locuri care iubesc natura și frumosul.

În al CAPITOLUL I acestei lucrări au fost evidențiate noțiuni și idei principale ,,legate de oraș în general ca așezare”, de la apariție și până în zilele noastre, care fac referire la toate etapele pe care le-a parcurs orice așezare umană încă de la „înființare” și până la „faza de oraș”. Acest capitol, include ( VI. ) Subcapitole, redate mai jos.

Pentru „redarea și reproducerea în scris” a unei situații cât mai corecte din teren, s-au folosit metode științifice de culegere, de analiză, de comparare, cât și de interpretare a datelor.

În acest sens s-a plecat de la ideea de definirea conceptului de oraș, prezentat în Subcapitolul I, scoțând în relief contribuțiile aduse în acest scop, de către mai marii geografi și istorici ai vremii, sau contemporani. În Subcapitolul II, au fost descrise amănunțit, criteriile de decretare ale orașelor și modul cum au apărut aceste orașe. prezentate În Subcapitolul III, fost abordate noțiuni despre părțile componente ale orașului, despre teritoriu, populație, bază economică și elemente vehiculatorii. Subcapitolul IV, tratează detaliat zonele funcționale ale orașelor, iar Subcapitolul V, detaliază toată tipologia așezărilor umane din țara noastră, iar în Subcapitolul VI s-a încercat descrierea legăturilor și relațiilor orașului Zărnești cu localitățile din teritoriu (urbane și rurale ). Temele abordate în celelalte 9 capitole sunt redate mai jos după cum urmează:

CAPITOLUL II: Istoricul cercetărilor;

CAPITOLUL III: Poziția și localizarea geografică;

CAPITOLUL IV: Favorabilități și restricții natural în dezvoltarea orașului

CAPITOLUL V:Factorii istorici, social, politici și economici cu influență asupra orașului;

CAPITOLUL VI: Dinamica, repartiția și structura populației;

CAPITOLUL VII: Evoluția și structura bazei economice;

CAPITOLUL VIII: Evoluția teritorială, funcțională și zonele funcționale;

CAPITOLUL IX: Locul orașului în sistemul județean și regional de așezări;

CAPITOLUL X. Concluzii + Analiza SWOT.

În încheierea acestor rânduri, voi fi cât mai succint și vă adresez un mesaj de provocare: Vizitați Zărneștiul !

Cuprins

CAPITOLUL I 1

PROBLEME TEORETICO – METODOLOGE PRIVIND AȘEZĂRILE UMANE 1

1.1.DEFINIREA CONCEPTULUI DE ORAȘ 1

1.1.1.Evoluția geografiei urbane în timp 1

1.2.CRITERII DE DECRETARE / URBANIZARE 4

1.2.1.Apariția și dezvoltarea orașelor 4

1.2.2.Criterii de decretare a orașelor 6

1.2.3.Unitățile administrativ – teritoriale din țara noastră 7

1.3.PĂRȚILE COMPONENTE ( STRUCTURA MAJORĂ A ORAȘULUI ) 13

1.3.1.Noțiuni despre habitatul uman 13

1.3.2.Populația – generalități 15

1.3.3.Elemente vehiculatorii 21

1.4.ZONELE FUNCȚIONALE 22

1.4.1.Structura funcțională așezărilor umane 22

1.4.2.Zonarea funcțională a unei localități 24

1.4.3.Planul unei zone funcționale 44

1.5.TIPOLOGIA AȘEZĂRILOR URBANE 45

1.5.1.Fenomenul de urbanizare. Factori ai urbanizării 46

1.6.RELAȚIA URBAN – RURAL 47

1.6.1.Relația dintre urban și rural 47

1.6.2.Relația așezărilor umane cu mediul natural de-a lungul vremii 48

1.6.3.Forme de locuire de-a lungul timpului în spațiul zărneștean 49

1.6.4.Dezvoltarea durabilă a așezărilor umane 50

CAPITOLUL II 50

ISTORICUL CERCETĂRILOR ORAȘULUI ZĂRNEȘTI 50

2.1.ISTORICUL CERCETĂRILOR ORAȘULUI 50

2.2.EVOLUȚIA SPAȚIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ORAȘULUI 53

CAPITOLUL III 62

POZIȚIA ȘI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ 62

3.1.POZIȚIA GEOGRAFICĂ. ELEMENTELE CADRULUI NATURAL 62

3.1.1.Elemente spațial geografice 62

3.1.2.Situația administrativ teritorială și vecinii orașului Zărnești 64

CAPITOLUL IV 73

FAVORABILITĂȚI ȘI RESTRICȚII NATURALE ÎN DEZVOLTAREA ORAȘULUI 73

4.1.RELIEFUL 73

4.1.1.Geologie 73

4.1.2.Specificul reliefului 73

4.1.3.Formele majore de relief 74

4.1.4.Formei medii de relief 76

4.1.5.Masivul Piatra Craiului 76

4.1.6.Golful depresionar Zărnești – Tohan 81

4.1.7.Perșanii Sudici 82

4.1.8.Procese geomorfologice actuale și de degradare a terenurilor 82

4.2.CLIMA 84

4.2.1.Elemente de climatologie urbană – ( Clima orașului Zărnești ) 84

4.2.2.Temperatura aerului 85

4.2.3. Precipitațiile atmosferice în arealul zărneștean 95

4.2.4. Vântul 100

4.3.HIDROGRAFIA 100

4.3.1. Apele de suprafață 100

4.3.2. Resursele de apă ale orașului 105

4.3.3. Lacurile 106

4.3.4. Apele freatice 107

4.3.5. Inundațiile 108

4.4. BIODIVERSITATEA – VEGETAȚIA ȘI FAUNA 110

4.4.1. Vegetația și flora 110

4.4.2. Fauna 117

4.4.3. Solurile 120

4.5.ELEMENTE GEOTEHNICE 125

4.5.1.Condiții natural 125

CAPITOLUL V. 127

FACTORI ISTORICI, SOCIALI, POLITICI ȘI ECONOMICI CU INFLUENȚĂ ASUPRA ORAȘULUI 127

5.1.FACTORI CARE AU INFLUENȚAT ORAȘUL ÎN TIMP 127

5.1.1.Factori istorici 128

5.1.2.Factorii sociali 130

5.1.3.Factorii politici 134

5.1.4.Factorii economici 137

CAPITOLUL VI 140

DINAMICA, REPARTIȚIA ȘI STRUCTURA POPULAȚIEI ORAȘULUI ZĂRNEȘTI 140

6.1.EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI 141

6.1.1.Scurt istoric al evoluției demografice 141

6.1.2. Evoluția în timp a populației 141

6.1.3.Densitatea populației 146

6.1.4.Structura populației după vârstă și sex 148

6.1.5.Structura populației pe vârstă 152

6.1.6.Structura etnică a populației 152

6.1.7.Structura religioasă 154

6.2.RESURSE DE FORȚE DE MUNCĂ 156

6.2.1.Populația activă și activitățile de bază ale orașului 156

6.2.2.Disfuncționalități zărneștene 162

6.2.3.Dinamica populației 164

6.2.4.Sporul natural 166

6.2.5.Sporul migrației 167

6.2.6.Mobilitatea teritorială 168

6.2.7.Servicii pentru populație 171

CAPITOLUL VII 174

EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA BAZEI ECONOMICE A ORAȘULUI ZĂRNEȘTI 174

7.1.EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA BAZEI ECONOMICE ÎN TIMP 174

7.2.ECONOMIA ORAȘULUI ZĂRNEȘTI 176

7.2.1.Agricultura 176

7.3.INDUSTRIA 187

7.3.1.Începuturile industrializării ( Scurt istoric ) 187

7.3.2.Principalele ramuri industriale zărneștene 187

7.4.CĂILE DE COMUNICAȚIE ȘI MIJLOACELE DE TRANSPORT 195

7.4.1.Transporturile rutiere 196

7.4.2.Transporturi feroviare 200

7.5.COMERȚUL 202

7.5.1.Funcția comercială 202

7.5.2.Unități de comerț 203

7.5.3.Evenimente locale – târguri și sărbători la Zărnești 206

7.6.TURISMUL ( SERVICII ) 206

7.6.1.Localizarea Parcului Național Piatra Craiului 207

7.6.2.Înființarea Parcului Național 209

7.6.3.Cercetarea științifică pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului 212

CAPITOLUL VIII 218

EVOLUȚIA TERITORIALĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI ZONELE FUNCȚIONALE 218

8.1.EVOLUȚIA TERITORIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ORAȘULUI 218

8.1.1.Apariția și evoluția localității 218

8.1.2.Evoluția funcțională orașului Zărnești 221

8.2.ZONELE FUNCȚIONALE 223

8.2.1.Zonarea funcțională unei localități 223

8.2.3.Potențialul economic al localității 229

8.3.ECHIPAREA TEHNICO-EDILITARĂ 232

8.3.1.Alimentarea cu apă a populației 233

8.3.2.Alimentarea cu energie electrică și gaze naturale 233

8.3.3.Dezvoltarea activităților turistice / vs Protecția și conservarea mediului 234

8.3.4.Anomaliile din zona zărneșteană 235

8.3.5.Zonarea funcțională privită în viitor 236

CAPITOLUL IX 238

LOCUL ORAȘULUI ÎN SISTEMUL JUDEȚEAN ȘI REGIONAL DE AȘEZĂRI 238

9.1.ORAȘUL ZĂRNEȘTI ÎN EUROPA ȘI ÎN LUME 238

9.2.CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI ORAȘULUI ZĂRNEȘTI – 239

ÎNTRE TRECUT ȘI PREZENT 239

9.3.RELAȚIA ORAȘULUI ZĂRNEȘTI CU ZONA INFLUENTĂ 239

9.4.STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ORAȘULUI ZĂRNEȘTI 240

9.4.1.Programul „Agenda locală 21” 240

CAPITOLUL X 242

ANALIZA SWOT ȘI CONCLUZII 242

10.1.ANALIZA SWOT 242

10.2.CONCLUZII ȘI ANALIZA SWOT 243

10.3.RECOMANDĂRI 248

10.4.DEZVOLTAREA DURABILĂ A ORAȘULUI ZĂRNEȘTI 249

BIBLIOGRAFIA 255

CAPITOLUL I

PROBLEME TEORETICO – METODOLOGICE

CONCEPTUL DE ORAȘ

Evoluția conceptului de oraș este legată de stadiul dezvoltării științei, în general, de cunoștințele acumulate, dar și de punctul de vedere al diferitelor științe și discipline științifice care vizează cunoașterea, analiza și prognoza fenomenului urban.. De-a lungul timpului, mulți cercetători și-au exprimat convingerile lor bazate pe faptul că orașul este o aglomerație spațială de persoane și de construcții de o mărime superioară unui prag minim și care se caracterizează printr-un mod de funcționare specific urban.

La sfârșitul secolului al-XIX-lea, geograful german Friedrich Ratzel (1844 – 1904), caracteriza orașul, făcând referire doar la 3 componente: activitatea profesională a populației, gradul de distribuție și de concentrare a clădirilor și numărul minim de populație.

O altă opinie definește ,,ca fiind locul care are o densitate mai mare a populației, ca oriunde în împrejurări și având o populație totală superioară unui prag minim” (Mills E.)

Simion Mehedinți considera că orașele sunt „grupări de clădiri, și de oameni, provocate de circumstanțe regionale în legătură cu circulația mărfurilor și a oamenilor” (Mehedinți S., 1994, Terra. Introducere în geografie ca știință, p. 309).

Conform DEX, ,,orașul reprezintă o formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale, având de obicei funcție administrativă, comercială, politică și culturală”, având ca sinonim și urbe, cetate, sau citadelă.

După Cristian Tălângă, 2010, Curs ID, p26, „Orașul desemnează un spațiu urban de extensiune limitată în raport cu spațiul rural, care îl înconjoară, detașându-se prin caracteristicile morfologice și demografice, prin funcție și rolul său economic, social și cultural”.

,…Altfel spus, orașul devine pentru cercetători un obiect de studiu complex,… .

Marele geograf, Simion Mehedinți, considera că orașul reprezintă „grupări de clădiri, și de oameni, provocate de circumstanțe regionaleîn legătură cu circulația mărfurilor și a oamenilor”( Mehedinți Simion, 1994, Terra. Introducere în geografie ca știință, p309, Editura Enciclopedică, București).

Din punct de vedere morfologic, orașul se deosebește față de sat, datorită modului de distribuție a cartierelor, prin rețeaua stradală și nu prin drumuri și ulițe ca la sate, prin habitatul dens și desfășurat pe verticală, dar și prin clădiri monumentale și altele. De multe ori însă, deosebirile dintre oraș și sat sunt aproape inexistente, fiind foarte greu ca să se poată tranșa o limită, extinderea zonelor urbanizate, apropiind de multe ori satul de oraș.

Comparativ cu satul, din punct de vedere demografic, orașul se distinge printr-un anumit volum mărit de populație, prin densități superioare a populației, dar și printr-o slabă participare a acesteia la muncă în sectorul primar. Spre deosebire de sat, la oraș identificăm de multe ori o comunitate cu probleme specifice, ( câteodată foarte complicate ), care pot viza segregarea socială, sau etnică, nivelul de poluare, gradul de echipare edilitară, modul în care este conectat acel oraș cu altele de rang superior, dar și așezările rurale aflate sub influența acestuia.

După alți specialiști ( geograful Simion Mehedinți ), orașele reprezintă un ansamblu de clădiri și oameni, vizând circulația mărfurilor și a oamenilor în interiorul acestuia.

1.2.CRITERII DE DECRETARE / URBANIZARE

1.2.1.Apariția și dezvoltarea orașelor

De-alungul timpului au apărut numeroase orașe în multe părți ale lumii, fiecare dintre acestea având însă, o anumită civilizație și un anumit grad de dezvoltare pentru acea vreme. În perioada Evului Mediu, o parte dintre acestea erau fortificate, aveau ziduri de apărare și s-au dezvoltat, iar altele au decăzut. Multe dintre acestea aveau funcții meșteșugărești, comerciale sau administrative. După cum e și firesc, o parte din orașe au fost inițial sate ( ulterior acestea devenind așezări urbane ); unele așezări urbane s-au dezvoltat în perimetrul unor foste târguri, sau iarmaroace de odinioară, iar altele s-au format în jurul unor lăcașe de cult ( mănăstiri ); în unele țări mai dezvoltate, o parte din orașe au apărut spontan fie din cauza condițiilor geografice favorabile, dar și a celor economice la acestea contribuind și sporul demografic, dar și migrația populației din localitățile din jur către un anumit centru.

Pe Glob, fenomenul de urbanizare s-a dezvoltat într-un ritm accelerat, în special în perioada anilor 1950-2000. În acest timp, procentul populației s-a situate undeva între 30-47%. În Europa, multe localități urbane, s-au format în jurul unor centre de exploatare petrolieră sau minieră – așa cum au apărut și în țara noastră o serie de orașe miniere ( în bazinul carbonifer ) în Valea Jiului.

În decursul istoriei sale, orașul a prezentat trăsături foarte diverse, în funcție de stadiul de diversitate istorică, mediu geografic, nivel de civilizație și mod de viață, având un rol militar și comercial . În funcție de perioada lor de apariție, pe Glob distingem mai multe tipuri de orașe astfel:

Orașe străvechi apărute înainte de antichitate, cu mai mult de 4000 de ani în urmă, cunoscute ca orașele perioadei arhaice vechi;

Orașe vechi, apărute acum 3000 – 4000 de ani în antichitate, cea mai frecventă denumire a acestora fiind aceea de orașe antice;

Orașe „intermediare” apărute în perioada Evului Mediu ( în funcție de continent – multe au apărut în perioada anilor 1350 – 1750, denumirea lor fiind aceea de orașe medievale, sau orașele Evului Mediu;

Orașe ale timpurilor noi, în stil renascentist, apărute în special în Europa în perioada Evului Mediu Târziu între secolele XIV-XVII, cunoscute sub denumirea de orașe din timpul Renașterii;

Orașele în stil baroc, apărute în decurs de circa 300 de ani ( de la sfârșitul anilor 1600 și până după mijlocul secolului XX ), acest stil revoluționând în arhitectură, sculptură, pictură, etc, denumirea acestora fiind de orașe în stil baroc;

Orașe noi, înființate odată cu apariția Erei industriale – ( aceasta a debutat în Anglia, Germania, S.U.A., la sfârșitul anilor 1700 și începutul anilor 1800, iar la noi în țară- după Reforma lui Cuza din 1859 ), aceste orașe nou create având denumirea uzuală de orașele erei industriale.

Dintre aceste tipuri de orașe, vom face referire mod expres, doar la orașele industriale, deoarece ne sunt cele mai apropiate ca apariție de zilele noastre.

Orașele industriale

Odată cu dezvoltarea atât a manufacturilor, dar și a o serie de industrii situate în centrele urbane, a început să crească numărul de locuitori urbani în primul rând prin atragerea populației sărace de la sate. Astfel, „revoluția industrial” a produs schimbări majore, contribuind la evoluția tuturor centrelor urbane din țara noastră. În sud-estul Transilvaniei, fabricile încep să apară începând cu anul 1810. La Zărnești, primele „semne ale industrializării” apar în anul 1810, când ia ființă o Fabrică de spirt, apoi în anul 1840 este pusă în funcțiune Fabrica de tors bumbac ( o Filatură mecanică ) a marelui negustor brașovean Constantin Ioanovici.

Datorită faptului că bumbacul venea din afara țării deja tors, începând cu anul 1860, această Filatură Mecanică, a fost nevoită să se reprofileze, producând articole de stofe. Ulterior, aceasta a devenit Fabrica de chibrituri ,,Aprindiore” , care mai apoi s-a desființat. Între anii 1850-1880, este menționată din nou Fabrica de spirt, care apăruse în anul 1810. Tot în această perioadă se înființează și Fabrica de cherestea.

Cel mai important moment al procesului de industrializare de care a depins într-o mare măsură procesul demografic și de dezvoltare a localității Zărnești , ,,a fost înființarea în anul 1852 a Fabricii de Hârtie Mecanică Letea”. Aceasta a intrat în producție în anul 1857, cu scopul fabricării hârtiei din cârpe, în prezent clădirea reprezintă corpul ce aparține secției de fabricație ,,Hârtie ( I )”. Precizăm faptul că la vremea respectivă, această fabrică de hârtie era cea mai mare și mai dotată din toată partea de sud-est a Transilvaniei, iar din anul 1889 se pun bazele înființării fabricii de celuloză, intrat în funcțiune patru ani mai târziu. Calea ferată Brașov-Zărnești, a fost realizată în anul 1890 și inaugurată pe data de 6 iunie 1891. După cum figurează în Arhivele stației C.F.R. Zărnești, această cale ferată a fost dată în exploatare la data de 17 iunie 1891. Până la sfârșitul secolului al-XIX-lea, Revoluția industrială a pătruns și în alte orașe existențe pe actualul teritoriu al României, într-o mai mică sau mai mare măsură – la fel s-a întâmplat și la Zărnești.

Între anii 1920-1947 pe actualul teritoriu al României are loc o industrializare forțată în mai toate orașele, inclusiv la Zărnești. Astfel în anul 1938, la Zărnești ia ființă Uzina Malaxa ( Uzina Mecanică Tohan de mai târziu ) și se dezvoltă Fabrica de Hârtie Letea. După anul 1990, datorită conjuncturilor politice interne și internaționale, a fenomenului de globalizare, dar și din punct de vedere al dezvoltării durabile a orașului, s-a trecut la o reprofilare a întreprinderilor. Astfel, autoritățile locale, împreună cu ceilalți factori de decizie, au trecut la elaborarea unor măsuri în această privință. În acest sens, întreprinderile existențe, au fost regândite și redimensionate în așa fel încât să devină cât mai profitabile. S-a redus numărul de muncitori, unele secții au fost desființate, altele și-au redus treptat activitatea lor, sau au încercat ca să se reprofileze și totodată s-au luat diferite măsuri pentru ca poluarea orașului și în general a orașelor să fie minimă.

1.2.2.Criterii de decretare a orașelor

Criterii de individualizare a oraselor

Pe Glob, criteriile de individualizare a orașelor sunt diferite și diferă de la o țară la alta și de la un continent la altul. În nenumărate țări ajunse la un stadiu înaintat de dezvoltare economică, nu există deosebire de fond între urban și rural. În acest sens, deciziile care se iau în privința conferirii statutului de oraș acestor localități sunt arbitrare și subiective uneori. De cele mai multe ori, la înființarea orașelor pe plan internațional, se ține cont doar de 4 tipuri de criterii, preum ar fi:

Nivelul minim de populație;

Criteriul administrativ;

Procentul ocupat de populație în agricultură;

Facilitățile și funcțiile urbane.

Totuși, la înființarea orașelor pe Glob, cele mai multe state țin cont doar de 3 criterii majore detaliate mai jos.

1) Numărul minim de populatie.

Din acest punct de vedere, multe țări au decalaje mari între ele. Înființarea de localități urbane folosind drept criteriu numărul minim de locuitori, diferă de la o țară la alta. În timp ce în unele țări sunt declarate orașe – localitățile care au minim 200 – 250 locuitori ( exemplu Danemarca sau Irlanda ), în altele, numărul locuitorilor poate ajunge la 15000 – 20000 ( în India), sau chiar 50000 ( în Japonia ), ( Cristian Tălângă, 1998 ), ( Gheorghe M.T. Rădulescu, 2007 ). Menționez că la noi în țară, pragul minim pentru care se aplică acest criteriu este de 2000 locuitori. Cel mai mic oraș ca număr de populație este considerat a fi Băile Tușnad, care are sub 2000 locuitori ( în urma scăderii populației la nivel național, acest oraș are la ora actuală în jur de 1700 locuitori).

2) Criteriul administrativ

Acest criteriu ia în calcul legile date de Parlamentul fiecărei țări. Fiecare stat are propria Constituție și propriile legi după care se ghidează, în momentul decretării trecerii unei localități rurale în rândul celor urbane. La noi în țară, ideea organizării administrativ-teritoriale, a apărut cu sute de ani în urmă de când există stat.

Organizarea administrativ-teritorială a țării noastre a fost în atenția conducătorilor de stat, cât și a autorităților locale fiind mai mult o problemă de ordin practic și mai puțin de ordin teoretic, prin care se urmărea o mai bună conducere de către stat a celor din subordine. Mult mai târziu unele state moderne, au recurs, la unele forme de organizare administrativ-teritoriale, găsind soluții practice impuse de cele mai multe ori de puterea politică. Printre statele care aplică acest criteriu se numără Bulgaria, Marea Britanie și Republica Africa de Sud.

3) Procentul ocupat de populație în agricultură

La nivel european, ponderea populației care lucrează în agricultură la data înființării unui nou oraș, variază de la o țară la alta, acest procent fiind cuprins de regulă între 25 % – 35 %. Există țări unde procentul este sub 25% ( Rusia 15% ), dar și peste 35% ( Ucraina 50% ), etc. Legislația românească prevede ca la înființarea unui oraș, procentul populației care lucrează în agricultură să nu depășească 25 %.

4) Facilitățile și funcțiile urbane

Acest criteriu are o importanță aparte, fiind mai greu de cuantificat și se bazează pe facilitățile și funcțiile urbane. În timp ce în Cehia acesta este foarte bine cunoscut ( precizat ), în alte țări mai îndepărtate ale lumii, acesta este lipsit de claritate și confuz. La noi în țară se utilizează cel mai frecvent doar primele 3 criterii.

1.2.3.Unitățile administrativ – teritoriale din țara noastră

Toate statele lumii caută să-și organizeze cât mai judicios teritoriul. În acest scop acestea își divizează teritoriul pe unități administrative teritoriale cărora le acordă și le recunoaște personalitatea juridică. Din punct de vedere administrativ-teritorial, suprafața României este organizată în județe, orașe și comune. Conform legii, nu de puține ori, o parte dintre aceste orașe, pot ajunge municipii, dacă întrunesc aceste condiții. În țara noastră, în anul 2007, figurau 42 județe ( cu municipiul București care are rang de județ ), (Fig. 1),

Fig. 1. Județele Românie. Hartă prelucrată. (Sursa contur hartă – Romania Map Contour Clip Art)

297 orașe, 103 municipii, 2859 comune și 12961 sate. Toate aceste unități administrativ-teritoriale, poartă o denumire, iar schimbarea sau atribuirea acestor denumiri, se face doar cu ajutorul Parlamentului, la propunerea Guvernului României”. Orașul este „o localitate” mai dezvoltată din punct de vedere economic, social, cultural și edilitar-gospodăresc, fiind și foarte bine populată. Sediile autorităților publice județene se află în orașele municipiu, denumite și reședințe de județ sau municipii. (Fig. 2).

Fig. 2. Reședințele de județe din România. Hartă prelucrată. (Sursa contur hartă – Romania map Contour Clip Art)

Legea Nr.2/1968 care se referă la organizarea administrativ-teritorială a țării noastre, mai prevede că „orașele și comunele situate în apropierea municipiilor sau a orașelor mai importante, pot aparține de acestea ca unități administrativ-teritoriale distincte”. Datorită așezării lor geografice, a condițiilor climatice și hidrologice, atât orașele cât și comunele, pot fi declarate stațiuni balneoclimaterice.

Criteriile și cerințele de înființare a unităților administrative în România

Întotdeauna înființarea sau reînființarea unor orașe sau comune, a unor unități administrativ-teritoriale în general, nu este o acțiune întâmplătoare. Prin efectele ei deosebite pe planul vieții economice și sociale, al organizării și funcționării statului și societății, organizarea administrativă a teritoriului României, trebuie să se bazeze pe criterii științifice, care să corespundă deopotrivă cerințelor prezente, cât și celor de viitor.

Timp de aproape un secol ( între anii 1900-1990 ), apariția orașelor în țara noastră a avut la bază câteva criterii precum: ponderea numărului de locuitori, gradul de concentrare al acestora, precum și ponderea activităților neagricole care detașa clar orașul de sat și care-i conferea „titlul de oraș”. La ora actuală, în România, criteriile de stabilire a unui oraș, țin cont ( sau ar trebui să se țină cont ) de mai mulți indicatori:

La înființarea unui oraș se va lua în calcul dimensiunea suprafeței acestuia, dar și a numărului de locuitori, care trebuie să fie de minim 5000 în cazul orașelor și de 25000 în cazul municipiilor;

Echiparea tehnico-edilitară:

Trama stradală ( localitatea trebuie să aibă cel puțin 50 % străzi modernizate );

Procentul minim de alimentare cu apă al localității trebuie să fie de 70 %, iar accesul la canalizare trebuie asigurat pentru cel puțin 55% din populație;

Mai sunt luate în calcul: zonele de dotări sociale ( clădiri rezidențiale, spații verzi, zonele de producție agricolă ), dotări social-culturale ( localitatea trebuie să aibă pe teritoriul său învățământ liceal sau alt tip de învățământ secundar ), clădiri cu alte destinații ( hoteluri / moteluri cu cel puțin 50 locuri ) și diverse altele );

Profilul economic al localității, impune ca aici să existe sedii de bănci, magazine, piață agroalimentară și alte unități economice );

Ocupația populației cât și sursa de existență a acesteia ( majoritatea locuitorilor vor presta activități cu profil neagricol care trebuie să fie de minim 75 % și vor lucra în industrie, servicii, asistență socială) și mai puțin în domeniul agricol.

În Legea Nr. 351/06 iulie 2001, care se referă la amenajarea teritoriului românesc, se stipulează că localitățile urbane de rangul III ( orașele ) se caracterizează prin anumite elemente și nivel de dotare specificat mai jos:

Populația acestor localități trebuie să fie de regulă între 5000 – 30000 locuitori;

Orașele de acest rang, deservesc localitățile din jurul lor pe o rază de circa 15 – 20 km;

Prin străzile și drumurile sale, localitatea trebuie să asigure accesul direct la un drum național sau județean, sau la un centru de rang de comunicație superior;

Legat de funcțiunile economice, multe dintre aceste orașe au capacități de producție din domeniul secundar-cum ar fi industria prelucrătoare și construcțiile, din domeniul terțiar-care face referire la serviciile sociale și comerciale, dar și din domeniul primar-care vizează industria extractivă, agricultura, piscicultura și silvicultura.

În privința nivelui de dotare-echipare, aceste orașe dispun de multiple servicii pentru populație în mai toate domeniile după cum urmează:

Administrație publică – primărie, parchet, judecătorie, sedii pentru autorități judecătorești, tribunal, notariat, etc.;

În domeniul sănătății și asistenței ( să aibă spital general sau secție-spital, dispensar policlinic, maternitate );

Asistență socială ( stație de salvare, creșă pentru copii, farmacie, cămin pentrubătrâni );

În domeniul culturii ( case de cultură, cinematografe, bibliotecă publică, muzee, săli de expoziții, cluburi );

Alte servicii prestate la nivelul orașului:

Sport și agrement ( să aibă terenuri de sport, chiar stadion, sală de sport, pe care să le folosească cel puțin pentru competițiile de pe plan local );

În ceea ce privește protecția mediului – să aibă funcționabil serviciu de protecția mediului;

Să posede de stații de epurare a apei;

În domeniul cultelor ( să dispună de lăcașe de cult pentru religiile predominante din zonă și care sunt recunoscute de Constituția României );

În privința transportului și comunicațiilor ( să aibă serviciu de poștă, centrală telefonică, autogară, eventual și gară;

Să asigure ordinea și securitatea cetățenilor și să dispună de sedii de poliție și de jandarmerie.

Înființarea și amenajarea teritoriului, unui oraș modern, poate avea un mare impact economic dacă se va ține cont de mai mulți indici precum ar fi:

„poziționarea zonelor cu blocuri de locuit față de eventual industrie a orașului;

poziționarea tramei stradale în raport de necesitățile orașului;

repartizarea în teritoriul orașului a activităților de producție;

poziționarea în oraș a locurilor de activitate a oamenilor în îuncție de amplasarea locuințelor acestora”. ( Virgil Ioanid, 1992 ;).

Înființarea, dar și desființarea de unități administrativ-teritoriale pe teritoriul României, duce la clasificarea localităților pe anumite ranguri ( șase la număr ) și care stabilesc condițiile și modul de trecere a acestor de la un rang la altul. Legea Nr. 351/06.07.2001, stipulează ierarhizarea localităților pe anumite ranguri, după cum urmează:

A) Localitățile de rangul (0) zero, vizează orașul București, care este în primul rând și municipiu, fiind de o importanță europeană;

B) Localitățile de rangul (I), includ municipiile reședințe de județe, acestea având o mare influență atât la nivel național, cât și pe continentul Europa;

C) Localitățile de rangul (II), cuprind celelalte municipii care au o influență județeană sau, interjudețeană la nivelul României;

D) Localitățile de rangul (III), include celelalte orașe ale țării;

E) Localitățile de rangul (IV), includ toate satele reședință de comună;

F) Localitățile de rangul (V), înglobează toate satele care intră în componența comunelor, dar și satele care aparțin orașelor și municipiilor.

Trecerea localităților de la un rang la altul nu este întâmplătoare, ci se face la propunerea consiliilor locale, după ce anterior, populația a fost consultată prin referendum. Pentru aceasta se va ține cont de acei indicatori minimali pe care fiecare localitate urbană sau rurală trebuie ca să-i îndeplinească pentru a obține un anumit rang și pe care i-am amintit mai sus.

Urmează și alți indicatori precum: procentul populației care prestează activități neagricole se situează între 85 % în municipii și 75 % în celelalte orașe; locuințele trebuie să aibă în dotare baie și W.C. interior în procent de 75 % în cazul municipiilor și 55 % în celelalte orașe. Organizarea de noi unități administrativ-teritoriale ( comune, orașe, municipii și chiar județe ), va trebui făcută, doar pe baza unor criterii obiective, determinate științific, măsurabile și cuantificabile și care să elimine intervențiile, sau alți factori perturbatori, precum și aprecierile subiective.

În țara noastră, este interzisă crearea de unități administrati-teritoriale pe anumite criterii ( etnice, religioase, lingvistice ), sau altele asemănătoare”.

Aceste criterii nu pot fi admise, deoarece s-ar produce discriminări între cetățenii aceleași țări, atât în funcție de apartenența lor la o minoritate națională, cât și de folosire a unei anumite limbi materne. Așadar, criteriile trebuie să fie generale și comune pentru toate unitățile administrativ-teritoriale de același rang, sau de același nivel.

Aceasta este o problemă care trebuie rezolvată la nivel național, nefiind o problemă de interes local. În acest caz, decizia juridică nu poate să aparțină decât autorităților publice statale abilitate și în niciun caz vreunei autorități locale-oricare ar fi aceasta. În această situație, autoritățile locale pot fi doar consultate în condițiile prevăzute de lege, așa cum este consultată și populația din unitățile administrativ-teritoriale în cauză, dar decizia finală este întotdeauna a Parlamentului României.

Orașul Zărnești, are în componența sa localitatea Tohanul Vechi, iar din 1968 „a anexat” și satul Tohanul Nou, ca localitate aparținătoare. (Fig.3,4,5).

Fig. 3. Componentele orașului Zărnești. Perimetrul intravilanului localității Zărnești. Hartă prelucrată și divizată pentru cele trei localități zărneștene – (localitatea Zărnești)

(Sursa contur hartă întreagă este – https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Fig. 4. Componentele orașului Zărnești. Perimetrul intravilanului localității Tohanul Vechi Hartă prelucrată și divizată pentru cele trei localități zărneștene – (localitatea Tohanul Vechi)

(Sursa contur hartă întreagă este – https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Fig. 5. Componentele orașului Zărnești. Perimetrul intravilanului din localitatea Tohanul Nou Hartă prelucrată și divizată pentru cele trei localități zărneștene – (localitatea Tohanul Nou)

(Sursa contur hartă întreagă este – https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Prin poziția geografică, dar și prin influența sa în teritoriu ( având influență pe arii mai extinse ), în conformitate cu datele oferite de Primăria Zărnești, orașul este înregistrat ca o localitate de rangul II, chiar dacă nu îndeplinește condițiile de municipiu.

1.3.PĂRȚILE COMPONENTE ( STRUCTURA MAJORĂ A ORAȘULUI )

1.3.1.Noțiuni despre habitatul uman

Definire și părțile componente

În evoluția sa de mii și mii de ani, omul a căutat ca să se adapteze naturii, care i-a oferit hrană și adăpost. Mai târziu, aflându-se în diverse stadii de dezvoltare, acesta a încercat și chiar a reușit ca prin diverse activități să modifice și să îmblânzească natura, lucru pe care l-a continuat de-a lungul timpului și până în prezent. Nu rareori însă au fost cazurile când natura s-a răzbunat împotriva lui, iar în funcție de situație, această răzbunare a fost imediată, sau în timp. Odată cu trecerea timpului și cu evoluția lui pe scara istoriei, omul a căutat ca pe lângă perfecționarea uneltelor folosite să-și îmbunătățească și condițiile de locuit ( habitatul ). Pentru acest lucru, încă de acum câteva mii de ani, de când au început ca să apară primele orașe, omul a depus mult efort pentru amenajarea urbană, lucru care este continuat și în zilele noastre.

Pentru început prin habitat înțelegem o suprafață locuită, în mod natural, de-o populație, sau o specie de plante, sau animale. Habitatul în care coexistă mai multe specii de plante, sau animale poartă denumirea de biotop. Prin extensie, habitatul se poate referi și la ansamblul condițiilor de mediu care determină existența unei comunități într-un loc, sau pe o arie. Denumirea de habitat provine din limba latină, unde cuvântul ,,habitat” înseamnă „locuiește”. Habitatul este rezultatul interacțiunii factorilor edafici, climatici, antropogeni și biotici. În natură, vietățile nu au o răspândire uniformă, iar fiecare organism își are propriul său loc de viață, numit și habitat. Habitatul nu trebuie confundat cu biotopul și nici cu arealul.

Habitatul uman reprezintă un anumit teritoriu în care trăiește și desfășoară activitatea o anumită comunitate sau grupare de oameni. După natura predominantă a activității, după aspectul calitativ, cât și gradul de concentrare umană, există două tipuri de habitat: habitatul rural și habitatul urban, de cele mai multe ori diferențele dintre ele fiind greu de stabilit. La general vorbind, la nivelul unei localități rurale, sau urbane, habitatul ei îl constituie acel teritoriu, sau acea zonă concretă, în care se află locuințele și unde se desfășoară activitatea umană cotidiană. Privit în ansamblu, habitatul cuprinde atât așezările umane propriu-zise ( așezări rurale, așezări urbane ), cât și condițiile naturale pe care le oferă mediul în care se află situate aceste așezări.

Habitatul uman include următoarele componente:

– o componentă teritorială, fiind constituită din vatră și moșie în cazul așezărilor rurale și vatră și hinterland în cazul așezărilor urbane;

– o componentă social-economică a așezărilor umane este populația și activitatea umană.

Vatra, reprezintă teritoriul pe care se află amplasate locuințele, denumită și intravilan sau vatra localității. Teritoriul extravilan se desfășoară de la exteriorul vetrei și până la limita localității respective – unde populația desfășoară anumite activități socio-economice. Extravilanul așezărilor rurale, mai este denumit și „moșie”, iar în cazul așezărilor urbane, poartă denumirea de „hinterland”. În habitatul rural, vatra reprezintă terenul delimitat de perimetrul construibil și ocupat de locuințe, alte construcții aferente, cât și drumuri. Moșia, denumită și locul de muncă, revine terenurilor destinate activităților de bază a populației ( culturi agricole, pășuni, fânețe ). Populația rurală trăiește în vatra respectivă și are ocupație predominant agricolă. În acest sens, vatra reprezintă perimetru construibil care se determină pentru fiecare sat sau oraș în parte. În cazul orașelor, intravilanul cuprinde toată suprafața aferentă construcțiilor, parcurilor, a zonelor de protecție, locurilor și amenajărilor sportive. Extravilanul ( numit și zona periurbană ) include restul suprafețelor teritoriului administrativ al orașelor, fiind situat la periferia respectivei localități.

La nivelul întregii populații a Globului, habitatul uman este planeta ca întreg, cu toate condițiile pe care le oferă aceasta, este „uriașa localitate” care ne adăpostește pe toți.

În cele ce urmează, vom încerca să definim termenul de localitate. Localitatea – reprezintă un anumit teritoriu, unde trăiește o populație stabilă. Localitatea, este locul de adăpost al oamenilor, este locul de domiciliu, este casa și căminul în care trăiesc, este tot ceea ce noi numim la prima vedere, sat. Dezvoltarea în timp și spațiu a acestui sat, duce de cele mai multe ori la „transformarea lui în oraș”.

Așezările umane ( localitățile ) se clasifică astfel:

localități rurale ( satele ) și

localități urbane ( orașele ).

Această clasificare ține cont de mai multe criterii: specificul activității economice care predomină, de numărul locuitorilor și densitatea acestora, de gradul de echipare tehnică, de nivelul de dotare rezidențială și social culturală.

Localitatea rurală „satul” – este localitatea în care majoritatea populației este angrenată în activități primare ( agricultură, pescuit, silvicultură ), iar în politicile sale de modernizare localitatea își va păstra și în viitor specificul de localitate rurală. În multe situații, majoritatea populației de la sat este angrenată în alte sectoare fără specific agricol și cu toate acestea, datorită dotării insuficiente necesare, localitatea nu poate fi declarată oraș. Există posibilități mari ca în timp, această localitate rurală să evolueze și să devină centru urban. Teritoriul oricărei localități ( rurală sau urbană ), include două părți: o parte de teren intravilan și o parte de teren extravilan.

În cadrul orașului, cei mai mulți locuitori efectuează activități cu profil neagricol. Orașul, are un nivel ridicat de dotare și poate avea influență asupra altor localități din zonă. Gradul de dezvoltare al fiecărui oraș, este strâns legat de teritoriul căruia îi aparține respectiva localitate. Unele orașe care au o importanță aparte din punct de vedere al vieții economice, sociale și culturale, pot fi declarate municipii. Dintre unitățile administrativ-teritoriale ale Romăniei, fac parte județele, orașele și comunele. Fiecare oraș și comună poate include, una, sau mai multe localități. Această localitate, poate fi urbană, iar în cazul în care ar include mai multe localități, una dintre acestea, va fi urbană.

Orașul Zărnești al zilei de azi, are în componența sa localitatea/orașul propriu-zis Zărnești, satul Tohanu Vechi ( din anul 1951 ) și satul Tohanul Nou ( din anul 1968 ). Menționăm în acest sens, că orașul Zărnești nu are rang de municipiu, deoarece nu întrunește de moment toate condițiile, care din punct de vedere legal, l-ar plasa pe lista orașelor declarate municipii.

1.3.2.Populația – generalități

Așezările omenești sau habitatul, constituie o realitate istorică prin vatra satului, sau a orașului, o realitate economică prin activitățile productive desfășurate aici, o realitate etnografică prin tradiții și edilitară prin procesul de modernizare la care sunt supuse.

Din vremurile îndepărtate și până în timpurile noastre, pe Glob, locuințele au avut forme diferite: scorburi, crăpături, grote, colibe, bordeie, corturi, iurte, iglu, case, blocuri, etc. În țara noastră, locuințele omenești ( casele ) îmbracă anumite forme, fie că sunt construite la sate ( în zona rurală ), sau la orașe ( în zona urbană ). În funcție de anumite zone geografice ale țării noastre unde acestea se află amplasate ( ținând cont de anumite regiuni istorice, sau de alte influențe externe în aceste regiuni ), în funcție de condițiile de relief ( munte, deal, podiș, câmpie, luncă și deltă ), de materialele disponibile din natură ( lemn, piatră, lut, trestie, stuf, paie, etc.), în funcție de tradițiile și obiceiurile locului, aceste case diferă mult între ele.

Deoarece orașul Zărnești se află situat într-o zonă de dealuri înalte ( altitudinea medie a orașului este de 722 metri ), dar și la poalele Munților Piatra Craiului, majoritatea caselor de aici sunt construite din lemn și piatră. Lemnul ( de rășinoase, dar și de foioase ), era luat din pădurile care înconjurau orașul și care, din păcate, la ora actuală, sunt din ce în ce mai restrânse ca suprafață. Piatra era adusă fie din albia râului Bârsa care străbate localitatea ( agregate de balastieră ), fie adusă direct din munte ( calcar și gresie ) – din imediata apropiere a Prăpăstiilor, unde, chiar a existat o carieră de calcar până în anii 1990, care ulterior a fost desființată. Precizăm că la ora actuală, funcționează la intrare în Zărnești o balastieră modernă, care folosește ca materie primă pietrișul și nisipul provenite din râul Bârsa.

Deoarece localitatea este situată într-o zonă submontană și montană, iar zăpezile sînt din abundență și persistă 5 – 6 luni pe an, acoperișurile caselor au pante mari de scurgere, pentru a preîntâmpina prăbușirea acestora sub greutatea zăpezii. Menționăm că în zona Prăpăstiilor și nu numai acolo, există anual „petece”( pâlcuri) de zăpadă netopită chiar și până în luna mai. (Fig.6).

Habitatul urban însumează activitățile antropice asupra mediului fizico-geografic.

În arealul zărneștean de astăzi, au existat oameni, încă de acum aproape 2000 ani, de pe vremea dacilor și romanilor. Se spune că aici chiar ar fi fost înmormântați mulți soldați romani care făceau parte din Legiunea XIII Gemina. Atât localitatea Zărnești, cu o vechime de 650 ani, cât și localitatea Tohan atestată de peste 700 ani, s-au dezvoltat pe vechiul așezământ al localităților Zărnești – Tohan, păstrând o continuitate de tradiție și cultură până în zilele noastre.

Fig. 6. Contraste zărneștene ! (Sursa – Arhiva personală)

Una dintre lucrările vechi care descrie aspecte privind localitatea Zărnești este ,,Geografia Transilvană”, apărută în limba germană la Sibiu, în anul 1824. În trecut, această localitatea a avut o arie de extindere destul de restrânsă față de ziua de astăzi. (Fig.7).

Fig.7 Zona veche de locuire a Zărneștilor (Prelucrat după Ioan Lepădatu, 1998, p.250)

Mai târziu, localitatea s-a extins în jurul Fabricilor de Celuloză și Hârtie. În perioada interbelică, au luat ființă colonii de așezări muncitorești, care s-au extins foarte mult până în jurul anilor 1955–1960. (Fig.8).

Fig. 8. Coloniile Fabricilor de Celuloză și Hârtie până în anul 1955 (Hartă prelucrată după Ioan Lepădatu, 1998, p.250)

Teritoriul administrativ – este prin lege o suprafață delimitată pentru județe, municipii, orașe și comune ”.

Teritoriul unui oraș are în componența sa:

suprafața aferentă intravilanului ( construcții și amenajări ).

suprafață agricolă (cu teren arabil pășuni, fânețe, vii și livezi );

suprafață a fondului forestier- care include toată suprafața cu păduri;

suprafață ocupată de construcții ( mai alesindustriale );

suprafața apelor și bălților;

În ultimele 4 decenii, s-au efectuat o serie de studii și cercetări, având o strânsă legătură cu soluționarea unor probleme de ordin practic pentru localitatea Zărnești, după cum reiese din lucrările de mai jos:

,,Zărnești – Studiu geografic complex” — Rustem Seitabla, 1977;

,,Județul Brașov” — Mihai Iancu și colaboratorii și „Monografia județului Brașov” în 1988;

„Funcțiile geoeconomice ale orașului Zărnești – Lucrare de Licență” — Crăciun Laurențiu, 1996;

,,Vechi așezări bârsene – orașul Zărnești” — Ioan Lepădatu, 1998;

,, — Experiența A.N.T.R.E.C”. — Brașov, 1994-2000;

„Turismul în orașul Zărnești și zonele limitrofe” — A.N.T.R.E.C. Brașov, 2000;

„Informația A.N.T.R.E.C”. — Filiala Brașov, 2003;

„Promovarea produsului turistic românesc”, Lucrare de Licență, — Prodan, Monica, Francisca, 2003;

„Orașul Zărnești – studiu geografic complex”. Lucrare de Licență, Zah, Oana, Maria, (2003) ;

„Optimizarea spațiului geografic în orașul Zărnești și zonele limitrofe – Lucrare de Disertație Masterat” — Crăciun Laurențiu, 2004;

„Orașul Zărnești. Studiu de geografie economică – Lucrare de Disertație Conversie Postuniversitar” — Crăciun Laurențiu, 2005;

„Studiu metodico-științific, asupra orașului Zărnești și zonelor limitrofe – Lucrare de Gradul I ” — Crăciun Laurențiu, 2010;

„La cumpăna timpului. Zărnești” – Ilie Vlad, Ediția I – 2004 și Ediția a-II-a – 2011, etc..

Odată cu dezvoltarea orașului ca mărime, acesta devine din ce în ce mai complex. Serviciile orașului sunt calibrate în funcție de desfășurarea teritoriului orașului. Vatra orașului Zărnești este dezvoltată la confluența Râului Mare denumit și Prăpastia cu Râul Bârsa. Localitatea se află la contactul depresiunii propriu-zise cu Zona piemontană a Sohodolului, având mai multe ieșiri către localitățile învecinate. Precizăm astfel ca Zărneștiul are o largă ieșire spre Bran prin Tohanu Nou pe D.N. 73, precum și o ieșire mai îngustă spre Poiana Mărului pe D.N. 73 A. Prin trecătorile Bran și Șinca, situate în apropiere, Zărneștiul are legături de comunicație rutieră cu regiunile din sudul arcului carpatic – prin trecătoarea Bran, iar cu depresiunea Făgărașului, aflată la nord, comunică prin Strâmtoarea Șinca. Ramura producției agricole care determină profilul agriculturii în orașul Zărnești, este dată de suprafața mare a pajiștilor naturale, care oferă condiții optime pentru creșterea animalelor. Suprafețe de relief care permit folosirea lor ca terenuri arabile se întâlnesc în partea de sud și est a orașului, precum și în jurul localității componente – Tohanul Nou. Economia naturală a orașului Zărnești se caracterizează printr-o pondere a economiei forestiere, iar secundar prin cea agricolă arabilă.

Funcțiile economice ale orașului Zărnești

Funcțiile economice ale unui teritoriu se bazează pe următoarele ramuri ale economiei țării respective și anume: Industria, Agricultura, Economia forestieră, Comerțul, Turismul, dar, ia în calcul și Populația, precum și Echiparea tehnică a teritoriului.

Industria – face o inventariere a unităților sale pe categorii de importanță. Clasifică toate bunurile din patrimoniul său după mai multe criterii astfel: ramura industrială specifică, localizarea zonelor industriale la nivelul orașului respectiv, forța de muncă folosită în prezent și în viitor de către fiecare ramură industrială în parte, suprafața de teren ocupată cu clădiri și ulilaje și nivelul de dotare edilitar-gospodăresc. Vor fi identificate unitățile producătoare de noxe, pentru a preveni impurificarea apei, a atmosferei și degradările de teren și vor fi marcate locurile unde vor fi amplasate containere pentru diferite tipuri de deșeuri.

La Zărnești, principalele ramuri industriale sunt: industria de echipamente speciale ( armament, motorete, biciclete, diverse ), reprezentată de S.C. Tohan S.A. și industria chimică ( celuloză, hărtie, drojdie furajeră, etc. ) produse la S.C. Ecopaper S.A. și Romoil ( depozit specializat în produse petroliere ). Aceste unități economice sunt amplasate oarecum în centrul intravilanului zărneștean și sunt întreprinderi poluatoare. S-au luat măsuri speciale care au constat în montarea de filtre și diverse accesorii pentru a reduce cât mai mult poluarea din zonă.

Agricultura – este ramura economiei naționale, care se ocupă cu cultura plantelor și cu creșterea animalelor. Deasemenea, agricultura, se îngrijește de zonarea terenurilor agricole ( cerealiere, pomicole, viticole, legumicole, zootehnice ), inventarierea și localizarea tuturor unităților complexe de producție agricolă și contabilizarea forței de muncă ocupată. Agricultura mai are în vedere și principalele lucrări hidrotehnice și hidroameliorative, dar și aprovizionarea orașelor cu produse agroalimentare.

Așezarea geografică, a orașului Zărnești la poalele Munților Piatra Craiului ( relieful ), dar și factorii climatici ( temperatură, precipitații și vânturi ), oferă posibilitatea practicării culturilor agricole, cât și a creșterii animalelor. În zonele joase sunt terenuri bune pentru culturile de câmp: cereale ( grâu, porumb, secară, orz, ovăz ), rapiță, legume și pomi fructiferi. Și în zonele joase, dar și în zonele mai înalte ( unde sunt pajiști și pășuni bogate ), se cresc animale (ovine, caprine ), dar și bovine. Pe teritoriul localității menționate se practică transhumanța ( în special ovine și caprine ), iar în gospodăriile individuale se cresc porcine, sporadic se cresc cabaline, se practică avicultura și apicultura.

Economia forestieră a unei zone – include suprafața fondului forestier a teritoriului analizat și ia în calcul unitățile principale de exploatare și întreținere, forța de muncă, precum și valorificarea fondului forestier ( atât din punct de vedere cinegetic, cât și peisagistic și terapeutic ). Totodată, economia forestieră face referire la structura fondului forestier și relațiile acestuia cu alte activități economice, dar și la gradul de echipare cu drumuri, șosele, căi ferate.

Din datele recente ale Instituției Prefecturii Brașov, reiese că din cei 204,75 km² / 20475 ha (cât însumează suprafața localității ), terenul intravilan ocupă o suprafață de 24,1152 km² / 2411, 52 ha ( 11,78 % ), iar terenul extravilan include 180, 6348 km² / 18063,48 ha ( 88,22 % ). (Fig.9).

Fig. 9. Suprafața totală a orașului Zărnești în anul 2016

Deoarece cea mai mare parte a extravilanului se suprapune zonei montane, implicit se suprapune și zonelor cu pădure. În afară de masa lemnoasă, pădurile din perimetrul orașului Zărnești, au pe teritoriul lor pășuni și pajiști bogate, o rețea de drumuri forestiere bine pusă la punct și sunt gestionate de două ocoale silvice care aparțin Regiei Publice Locale Piatra Craiului Zărnești.

Comerțul, reprezintă schimbul de mărfuri prin vânzare-cumpărare, fiind o activitate economică de valorificare a acestora. Localitatea Zărnești are relații strânse de colaborare cu parteneri mai apropiați din punct de vedere geografic ( Codlea, Râșnov, Ghimbav, Cristian), dar și mai mai îndepărtați ( Brașov, Predeal, Făgăraș și alții ).

Turismul – include identificarea resurselor turistice, distribuția acestora în teritoriu, valoarea lor, accesul spre acestea și gradul de echipare și dotare. Amplasarea orașului, cât și formele de relief existente în perimetrul acestuia, îi conferă localității titlul de „oraș turistic” – mai ales turism montan. Zărneștiul este căutat pentru alpinism și turism montan, pentru peisajele minunate, se poate vizita Rezervația de Urși, Parcul Național Piatra Craiului, se poate practica sporturi de iarnă, echitația, motocross-ul și altele.

Populația unei localități este analizată în urmă recensămintelor pe total teritoriu, sau pe localitățile care intră în componența orașului luat spre analiză. Se iau în calcul: densitatea, structura pe vârste, structura populației active pe ramuri, indicele de natalitate, mortalitate și spor natural, profilul economic și social, etc.. La nivelul orașului Zărnești se înregistrează o populație de peste 21500 locuitori ( 21681 la recensământul din 2011), fiind în scădere cu peste 4000 locuitori față de ultimii 10 ani. Din punct de vedere al structurii pe sexe, populația este sensibil egală ( ceva peste 50 % femei și aproximativ 50 % bărbați ). Dacă raportăm această populație la suprafața orașului ( 204,75 km² ), rezultă o densitate de 105 – 106 loc/km². La ora actuală, aproximativ 6000 zărneșteni, sunt angrenați într-o formă de activitate.

Echiparea tehnică a teritoriului este considerată primordială în dezvoltarea și organizarea complexă a oricărei localități și include toate tipurile de căi de comunicație și transport, gospodărirea apelor, sistemul energetic național, alimentarea cu gaze naturale, precum și protecția și conservarea mediului înconjurător.

Din punct de vedere al echipării edilitare, localitatea Zărnești, stă destul de bine la acest capitol. Rețeaua de căi de comunicație și transport este bună ( Drumul Național 73A este în stare bună, dar Drumul Județean 73 se află într-o stare tehnică nesatisfăcătoare ). Rețeaua de apă potabilă depășește 40 km este într-o stare tehnică satisfăcătoare, iar actualmente se află în reabilitare. Rețeaua de canalizare are o lungime corespunzătoare localității ( peste 23 km ) și se află într-o stare tehnică satisfăcătoare. Rețeaua de electricitate se află într-o stare bună, lungimea acesteia fiind de aproximativ 45 km de linii de joasă tensiune. Rețeaua de distribuire a gazului metan atinge 25 km de conducte de transport și de distribuție și se află într-o stare foarte bună. Rețeaua de telecomunicații ( telefon, GSM, internet ) este foarte bună și oferă servicii de o calitate bună și foarte bună pentru populație. Această rețea include peste 100 km cabluri pentru transmisii de informații și date, mai mult de 20 km de cablu cu fibră optică, are 7 km cabluri subterane pentru rețea telefonică fixă și 6 km cablu aerian pentru telefon fix. Din punct de vedere al telefoniei mobile, la Zărnești, activează mai mulți operatori de telefonie mobilă care oferă cetățenilor servicii de o foarte bună calitate.

De apropape 150 de ani de când a apărut termenul de urbanizare și până în prezent, la dezvoltarea orașelor și implicit a urbanizării și-au adus contribuția o serie de elemente precum ar fi: industrializarea localității respective; mărirea producției agricole în rândul orașelor cu profil mixt, dintre care una din ramurile de bază ale localității era cu specific agricol; diversificarea serviciilor existente în cadrul localității; capacitatea pieței respective; extinderea căilor de comunicație; ridicarea nivelului în educație; creșterea naturală a populației si altele.

Un rol important în viața orașului îl deține populația, prin creșterea sa numerică, prin forța de muncă pe care o deține, dar și prin consumul înregistrat pe plan local.

La recensământul din anul 2011, populația orașului era de peste 21.500 locuitori, din care aproximativ 50 % femei și 50 % bărbați, fiind în scădere cu peste 3700 locuitori față de valoarea înregistrată la recensământul anterior din anul 2002 când au fost consemnate 25299 persoane.

1.3.3.Elemente vehiculatorii

Noțiuni despre economia urbană

Economia urbană, este cea care definește utilizarea spațiului ocupat, prin determinarea activităților economice. În cadrul orașului, economia cuprinde dotările publice, personalul public, educație, sănătate, transporturi, administrație, bunuri, energie electrică, gaze naturale, energie termică, informații și comunicare, presă, telefonie, televiziune, radio, etc.

Elementele vehiculatorii sunt reprezentate de cele naturale ( aer, apă ), sau tehnogene ( vehicule ) și asigură o echilibrare a distribuției substanței în spațiul intraurban, cât și interurban, în asigurarea materiilor prime și ale produselor semifinite necesare industriilor, a servicilor specializate către populație, a bunurilor și servicilor destinate ariilor înconjurătoare, sau altor localități situate la distanțe mai mari. Aceste elemente, sunt reprezentate pe deoparte de populație, ca forță fizică de transport, iar pe de altă parte de sistemele de transport care asigură afluența transferului de masă de energie și informație dintr-un punct în altul. (Fig.10).

Fig.10. Elementele vehiculatorii. (Prelucrat și adaptat după Cristian Tălângă, 2010, p.24)

Acestor elemente li se mai alătură apa și aerul cu o funcție remarcabilă în garantarea împrospătării unui climat nenatural așa cum este orașul, în păstrarea cadrului natural. Un rol rol important în dezvoltarea orașelor ( implicit a orașului Zărnești ), l-a avut industria. Dacă la nivel național, industria asigura în anii 1950, un venit național de circa 44%, la finele anului 1989, acest venit național se cifra la 58%. În afară de industrie, celelalte ramuri ale economiei naționale sunt: agricultura, transporturile și comunicațiile, comerțul și turismul.

La Zărnești, industria a apărut în primele decenii ale secolului al-XIX-lea și a început să se dezvolte si să se diversifice. Apar mai multe fabrici-de tors, de spirt, de chibrituri, de hârtie, de celuloză și de armament. Cele mai importante întreprinderi până în anul 1989, erau: Combinatul de Celuloză și Hârtie-Celohart, Uzina Mecanică Tohan și S.I.L. cu industria lemnului.

După anul 1990, aceste întreprinderi și-au schimbat denumirea în S.C. Ecopaper S.A. , S.C. Tohan S.A. și a fost înființată Societatea Romoil ( un mare deposit privat de carburanți ). Datorită politicii naționale și internaționale, toate întreprinderi si-au redus personalul și activitatea, iar S.I.L. a dat faliment și s-a reprofilat. În afară de industrie, la dezvoltarea economiei zărneștene au contribuit și agricultura prin creșterea animalelor și cultura plantelor, transporturile rutiere și feroviare au asigurat mărfurilor și produselor înspre și dinspre Zărnești contribuind astfel la dezvoltarea comerțului. Și nu în ultimul rând, turismul din zonă – făcând referire la turismul montan, a contribuit la identificarea potențialului zonei și la dezvoltarea acesteia. Astfel, orașul Zărnești are posibilități enorme de dezvoltare turistică și urbanistică. Imediat după Revoluția din anul 1989, la Zărnești s-au pus bazele înființării Rezervației de Urși, foarte căutată de turiști. Ca urmare declarării masivului Piatra Craiului ca Parc Național, precum și a inițierii proiectului ,, Carnivore mari din Carpați”, aici s-a deschis totodată, perspectiva dezvoltării turismului internațional cât și a zonei în ansamblu ei.

1.4.ZONELE FUNCȚIONALE

1.4.1.Structura funcțională așezărilor umane

În ansamblul ei, structura funcțională a așezărilor omenești, se referă la identificarea și delimitarea în interiorul unei anumite localități, a unui perimetru, în care predomină, o anumită funcție. În mediul urban, se observă foarte rapid, existența unei funcții, precum și structura sau activitățile care predomină și care se realizează în spațiul respectiv. Zonele funcționale ale așezărilor, se îmbină teritorial, astfel încât în fiecare zonă, pot fi întâlnite simultan mai multe funcții grupate într-un nucleu.

Nucleul central al așezării respective, se referă la nucleul istoric, cel care are o structură funcțională complexă fie că e administrativă, culturală, comercială sau financiară.

Structura funcțională a așezărilor diferă destul de mult în funcție de tipul de așezare, ( care poate fi așezare urbană sau așezare rurală ), deasemenea în funcție de „vârsta” respectivelor așezări, de mărimea și importanța lor, precum și de nivelul de dezvoltare al acestora. În funcție de impactul asupra spațiului, în cadrul fiecărui oraș – inclusiv Zărnești, distingem mai multe zone funcționale, acestea reprezentând teritorii, echipate și amenajate, în care se desfășoară aceeași activitate în mare parte. La general vorbind, în cadrul unei localități urbane, distingem mai multe zone funcționale, fiecare având un profil dominant.

În acest sens orașul Zărnești este structurat astfel :

Zona utilităților social-culturale cuprinde toate suprafețele de teren unde se află utilitățile pe care le folosește întreaga populație a comunității. Această zonă centrală a localității, cunoscută și sub denumirea de Centrul Civic, include importante înzestrări orășenești.

Zona rezidențială – care cuprinde terenurile destinate clădirilor de locuit, a dotărilor și a căilor de circulație aferente.

Sunt situații în care anumite unități industriale se află situate chiar în zona de locuit. Și la Zărnești, Întreprinderea de celuloză și hârtie – S.C. Ecopaper S.A. se află înconjurată de zone rezidențiale, la fel și fabrica de pâine și produse de patiserie – S.C. Buganis Prod S.R.L. este amplasată în zona rezidențială. Deasemenea în zona rezidențială a oricărui oraș pot exista și mici ateliere de reparații.

În general, zonele rezidențiale, sunt destinate a mod expres activității de locuire permanentă a populației și ocupă cea mai mare suprafață. În cazul orașelor vechi, aceste zone rezidențiale se află la distanțe mult mai mari de întreprinderile industriale, pe când în cazul orașelor noi, clădirile rezidențiale se află în imediata apropiere a acestor întreprinderi. Zonele rezidențiale pot avea clădiri monofamiliale și multifamiliale. În general la marginea orașelor, cartierele de locuințe sunt mai sărace și diferă de la o zonă la alta în cadrul aceleași țări, diferă și de la o țară la alta, dar și de la un continent la altul;

Zona industrială din cadrul orașelor – include toate întreprinderile ( fabrici, uzine ) și de depozitare. În cazul așezărilor rurale, dintre aceste unități fac parte întreprinderile cu profil agricol, sau industrial.

După felul în care sunt poziționate întreprinderile în teritoriu în cadrul unui oraș, depide mai buna funcționare a activității orașului, sau dimpotrivă.

Zonele industriale, se află atât în perimetrul orașelor, cât și la periferia acestora. În cadrul țărilor în curs de dezvoltare, distingem activități industriale desfășurate în interiorul orașelor, pe când în cazul țărilor dezvoltate aceste activități se desfășoară în exteriorul acestora. În general, industriile poluante vor fi mutate la periferia orașului, sau în afara lui, pe când industriile nepoluante ( confecții, textile, sau obiectele de lux, își vor păstra vechile amplasamente. Întotdeauna, zonele industriale au unit orașele între ele atât pe plan național, cât și internațional;

Zona de circulație și transport a orașului – înglobează toate suprafețele de teren unde sunt amplasate căile de circulație, perimetrele folosite pentru desfășurarea transportului în comun, sau transportului în afara orașului (autogări, gări, aeroporturi sau chiar porturi ), etc. .

Zonele de transport, au porturi și anumite spații specializate, triaje feroviare și mari depozite în apropierea gărilor, cât și intersecții rutiere;

Alte zone funcționale:

Zona de spații verzi – includ toate spațiile verzi din orașe ( parcuri, grădini, square, alte spații verzi etc. ). Din această categorie mai pot face parte: zone de recreere, zone politico-administrative, zone speciale, zone de afaceri și altele.

1.4.2.Zonarea funcțională a unei localități

Prin zonare funcțională a unei localități urbane sau rurale, se înțelege o acțiune menită să remodeleze spațiul respectiv, prin precizarea zonelor existente aici. Împărțirea acestui spațiu se face pe anumite criterii sociale, economice sau tehnice. Denumirea zonei este dată de specificul activității dominante, însă apar destule probleme în momentul în care aceste zone se suprapun, neputându-se trasa o delimitare clară între acestea. Fiecare oraș are propriile zone funcționale – ( care diferă de la un oraș la altul ) în funcție de dimensiunea acestuia și vechimea lui, de populația sa, precum și de importanța pe care o prezintă.

ZONELE REZIDENȚIALE, dețin cea mai mare întindere și sunt destinate a mod expres activității de locuire permanentă a populației și pot avea clădiri monofamiliale și multifamiliale.

Aceste zone includ terenurile destinate clădirilor de locuit, a dotărilor și a căilor de circulație aferente.

În conformitate cu datele puse la dispoziție de autoritățile locale ale Primăriei Zărnești, în anul 2012 existau pe teritorul orașului un număr de 7798 locuințe, repartizate pe cartiere. După anii 1960, la Zărnești au urmat procesul de industrializare rapidă. De atunci a început adevărata sistematizare teritorială, care a dus la transformări mari în structura zonelor rezidențiale, locuințele unifamiliare fiind înlocuite de locuințe colective de tip bloc , construite în mai multe cartiere.

În general , criteriile social economice împarte orașul în mai multe tipuri de cartiere pe care le-am putea clasifica astfel :

Cartiere luxoase;

Clădirile centrale mai vechi degradate;

Cartiere de blocuri, locuințele noi marginale ( aflate la periferia marilor orașe ).

În privința zonelor funcționale, orașul este divizat în trei mari cartiere sau zone funcționale, ale căror suprafețe nu coincid cu cele ale cartierelor rezidențiale.

Cartierul Zărnești, este situat aproximativ în partea centrală a orașului și este „divizat” în două părți:

Centrul Vechi cu multe clădiri vechi și foarte vechi. Aici predomină în special casele și mai puțin blocurile de locuit. Casele au fost construite cu peste 130 – 150 ani în urmă, unele având chiar mai mult. Majoritatea caselor au câte un nivel, dar și două sau chiar trei. În zonă sunt magazine, grădiniță, spații verzi, iar unele străzi sunt scurte și înguste. Tot aici se află și S.C. Ecopaper S.A. care produce în special hârtie de ambalat.

Centrul Nou al orașului se desfășoară în lungul străzii Mitropolit Ioan Mețianu. Clădirile care compun spațiul de locuit sunt alcătuite din case și blocuri, multe dintre ele având aproximativ 100 ani vechime. În afara clădirilor de locuit, în această zonă se află și alte clădiri de importanță publică: sediul Primăriei Zărnești, sediul Judecătoriei și Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, Casa de Cultură cu Casa căsătoriilor, clădirea veche a Liceului Teoretic Zărnești, sediile unor filiale de bănci ( Banca Comercială Română, Reiffeisen Bank, C.E.C. Bank, clădirea oficiului de poștă și telecomunicații, Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae” construită în 1515, magazine și altele.

Clădirea Judecătoriei, cea a Primăriei, Liceul teoretic, Biserica „Sfântul Nicolae”, sediile băncilor Reiffeisen Bank, Băncii Comerciale Române și a Băncii Transilvania, sunt dispuse aproximativ într-un cerc, care formează „ o mică piață”, în mijlocul ei fiind amplasat Monumentul Eroilor de la 1877, 1914–1918 și 1940–1944. Lângă clădirea de poștă, se află un mic parc cu locuri de joacă pentru copii, iar între clădirea de Poștă și ce C.E.C. Bank se află un sens giratoriu de circulație rutieră, înființat în anul 2010, unde este amplasat monumentul generalului de armată Ioan Băncilă care a luptat în primul război mondial 1914–1918. Aici funcționează temporar o „viitoare posibilă autogară a Zărneștilor”, care nu are un sediu bine stabilit, acesta urmând a fi amenajat ulterior. Cartierul Tohanul Vechi, se suprapune fostului sat Tohanul Vechi, care a intrat în componența orașului Zărnești în anul 1951. Acesta se află situat la intrarea dinspre Râșnov către Zărnești. El are forma alungită pe direcția vest-est și se desfășoară pe o lungime de aproximativ 4 km în lungul străzii principale ce duce spre Zărnești. Clădirile de locuit includ case, blocuri mai vechi în stare bună de funcționare, blocuri mai vechi degradate, blocuri mai noi construite în zona Haltei comerciale C.F.R. – general Traian Moșoiu, cât și locuințe noi construite de tip A.N.L. .

După anii 1990, datorită reducerii de personal din mai multe întreprinderi zărneștene, o serie de blocuri de locuit au fost părăsite de către localnici, la ora actuală, acestea fiind degradate definitiv, unele dintre ele ne mai putând fi „recuperate”. În afară de clădirile de locuit, în Tohanul Vechi își au sediul o serie de agenți economici, sedii de firme, „Autogara Tohan”, Halta C.F.R. Tohan, sediul unor instituții ale statului – sediul Poliției Naționale, Liceul Energetic, Uzina Mecanică Tohan, etc. . Acest cartier are acces la multe terenuri agricole, în special terenuri arabile. Satul Tohanul Nou, se află situat în partea sud-estică a orașului, la o distanță de 5 km față de Tohanul Vechi.

Zona rezidențială a Tohanului Nou include în mare parte case, blocurile de locuit sunt în număr redus. După anul 1990, aici s-au construit mai multe moteluri și hoteluri. Localitatea Tohanul Nou este străbătută de Drumul Județean 73 Brașov–Râșnov– Bran– Câmpulung– Pitești și este „înconjurată” de mai multe terenuri agricole.

Cartierul Tohan Blocuri, numit și Cartierul „6 Martie”, se află la 1 km distanță spre nord de Tohanul Vechi, fiind situat peste râul Bârsa. Accesul în acest cartier se poate face atât pe drumul din zona gării Zărnești ce trece pe lângă S.C. Ecopaper S.A. și apoi pe strada Celulozei, cât și din Tohanul Vechi pe Drumul Județean 73 A ce duce spre Poiana Mărului. Cartierul, a fost construit, în perioada anilor 1965–1970 în urma industrializării forțate de la acea vreme. În acest cartier se găsesc magazine, hipermarket Lidl, restaurante, hotel – Hotelul Transilvania, școală, biserică, spital, sediul Poliției Locale, sediul Ocolului Silvic Zărnești, etc. . Aici se află cel mai mare spital din oraș – Spitalul „Dr. Caius Tiberiu Spârchez” foarte bine dotat cu aparatură de ultimă oră. (Fig.11).

Fig.11. Spitalul ,,Dr. Caius Tiberiu Spârchez”. (Sursa – Arhiva personală)

Cartierul Caraiman ( inclus în Cartierul Zărnești Sud ), ocupă o suprafață considerabilă, având o formă alungită. Acesta este situat ( relativ ) în partea sudică orașului și are desfășurare pe direcția vest-est de la cartierul Grui aflat la vest și până în zona gării C.F.R., aflată la est. În cartier se află două străzi importante: strada Zorilor și strada Florilor. Aici predomină în mare parte blocurile de locuit, multe dintre ele sunt noi sau reabilitate, dar existând și multe case. În afară de locuințe, cartierul are amenajate două parcuri, cât și locuri de joacă pentru copii, are școală, grădiniță ( Grădinița nr. 7), dispensar cu patru cabinete medicale particulare unde lucrează patru medici, magazine, pensiuni – pensiunea Elena ***, iar în apropiere de zona de contact cu cartierul Grui, primăria Zărnești amenajat două terenuri de sport cu dotări de ultima oră și altele.

Cartierul Grui este inclus în Cartierul Zărnești Sud, la fel ca și Cartierul Caraiman și se află în apropierea dealului Grui, ocupând o suprafață mai redusă decât Cartierul Caraiman. Zona rezidențială include mai puține blocuri de locuit decât în Cartierul Caraiman. La nivelul cartierului, repartiția locuințelor este sensibil egală, existând în jur de 50 % blocuri de locuit și 50 % case. În afară de zona rezidențială, acest cartier are amenajat un mic parc magazine, grădiniță ( Grădinița Nr. 2 ), locuri de joacă pentru copii și altele. Pe Dealul Grui se află montate două relee și două antene de emisie recepție semnale, care aparțin la doi operatori de telefonie mobilă care au arie de acoperire în oraș. (Fig.12).

Fig.12. Stație antene Emisie – Recepție, telefonie mobilă. (Sursa – Arhiva personală)

La doi-trei kilometri spre sudul orașului, în direcția Dealului Măgura este Cătunul Tohănița, unde se află doar case și vile. Aici, o parte din oameni, se ocupă cu agricultura ( creșterea animalelor, diverse culturi agricole și pomi fructiferi ). Din Tohănița, la circa 2–3 km tot spre sud se ajunge în satul Predeluț care aparține de comuna Bran, iar de acolo mai departe, în aceeași direcție se poate ajunge în Bran ( situat la 7–8 km de Zărnești ). Tot din zona cartierului Grui, în direcția sud-vest către drumul Prăpăstiilor se poate ajunge în satul Măgura aflat la o distanță de 8 km de oraș. De asemenea localitatea Zărnești se află situată la o distanță de 10 km de comuna Poiana Mărului aflată pe direcția nord, precum și la o distanță de 14 km față de comună Vulcan situată în direcția nord-est.

ZONA INDUSTRIALĂ – este o zonă funcțională din cadrul perimetrului construibil al unei localități urbane și include totalitatea activităților industriale, firmelor și regiilor, iar în localitățile rurale, cuprind unitățile agricole, cele industriale și agroindustriale.

Zonele industriale sunt împărțite în funcție de întinderea teritoriului, de gradul de nocivitate, cât și de distanța minimă admisă între această zonă și celelalte zone funcționale. Aceste zone pot exista atât în perimetrul localităților urbane ( în cazul orașelor vechi ), cât și spre periferia acestora ( în cazul orașelor de tip nou ).

La Zărnești, industria este destul de veche. Începând cu prima jumătate a secolului al-XIX-lea, aici s-au pus bazele industriei, construindu-se prima fabrică de hârtie, din sud-estul Transilvaniei. A urmat o fabrică de spirt, o fabrica de chibrituri, o întreprindere de prelucrare a lemnului și altele. În prima jumătate a secolului XX, se înființează Fabrica Malaxa cât și Uzina Mecanică Tohan care producea biciclete, motorete, armament, diverse accesorii și multe altele. Zona industrială zărneșteană, se află în perimetrul celor două mari întreprinderi, S.C. Tohan S.A. cu industrie constructoare de mașini și armament precum și S.C. Ecopaper S.A. cu industrie chimică – celuloză, hârtie și altele.

În mare parte, perimetrul zonei industriale se află pe teritoriul cartierului Tohanul Vechi unde se află amplasată S.C. Tohan S.A. cât și Parcul Industrial Zărnești – care a luat ființă în imediata apropierea a Uzinei Mecanice Tohan, ocupând o suprafață de 46 hectare de teren și o serie de construcții aferente. Perimetrul zonei industriale este mai greu de conturat, astfel că zona industrială se prelungește până în zona gării C.F.R. unde se află amplasată S.C. Ecopaper S.A. fostă S.C. Celohart S.A. . După anii 1990, tot în această zonă a luat ființă unul dintre cele mai mari depozite private de combustibil din țară denumit Romoil – care aparține societăților Rompetrol – Lukoil, celelalte unități industriale fiind dispersate în teritoriu. (Fig.13).

Fig. 13. Depozitul Romoil Zărnești (Sursa – Arhiva personală)

Începând cu anul 1995, producția s-a diminuat în toate întreprinderile zărneștene, iar personalul muncitor a început să scadă numeric cu fiecare an ce trecea. La ora actuală, Uzina Mecanică Tohan, S.C. Ecopaper S.A., ca de altfel și toate celelalte întreprinderi care mai activează în oraș, funcționează la capacitate restrânsă și cu personal diminuat. O parte din personal a plecat în șomaj, iar o altă parte rămânând fără serviciu, a părăsit orașul plecând la sate.

Fabrica de Celuloză și Hârtie – Trimitere în timp…!

Punctul de plecare în industrializarea zărneșteană, se găsește undeva la începutul secolului al-XIX-lea. În faza inițială apare „Fabrica de spirt”, apoi „Filatura de tors bumbac” și din nou „Fabrica de spirt” (reapărută din cea existentă anterior). Imediat după anii 1850 ( mai precis în anul 1852 ), ia ființă Fabrica de Hârtie „Letea”. Aceasta este pusă în funcțiune 5 ani mai târziu ( în anul 1857 ). Fabrica de hârtie a funcționat permanent până în anul 1889, moment în care apare „Fabrica de Celuloză”, fiind pusă în funcțiune abia în funcțiune în anul 1893. La începutul anului 1921, denumirea acestei întreprinderi era „Fabrica de Celuloză Zărnești”, care ulterior s-a transformat în „Fabrica de Celuloză și Hârtie Zărnești”- rămânând cu această denumire până la sfârșitul perioadei comuniste. În anii 1990, crescându-i productivitatea muncii, aceasta devine „Combinatul de Celuloză și Hârtie Zărnești”. În câțiva ani, denumirea i se schimbă în „Celohart Zărnești”. În jurul anilor 2000, fabrica își schimbă din nou numele în S.C. Ecopaper S.A., denumire care se păstrează și în prezent.

În anul 2002, această întreprindere a sărbătorit 150 de ani de existență ( fiind înființată în anul 1852 ). Cu ocazia acestui jubileu, a fost fixată o piatră comemorativă care evoca acest lucru. De la înființare și până în zilele noastre, fabrica a suferit multe modificări – legate de construcțiile aferente, de dotări interioare și exterioare, de produsele finite pe care le realiza dar și altele, cât și modificări privind denumirea ei vremelnică amintite mai sus. Astfel, desenele, picturile, sau fotografiile apărute de-a lungul timpului, ne arată evoluția fabricii în teritoriu – din punct de vedere al construcțiilor aferente. (Fig.14,15,16,17,18,19,20).

Fig. 14. Fabrica de Hârtie Zărnești, în anul 1900. (Carte Poștală ! )

Fig. 15. Fabrica de Celuloză și Hârtie Zărnești. Fig. 16. Fabrica de Celuloză și Hârtie Zărnești.

Vedere dinspre dealul Pleașa către munții Bucegi. Vedere dinspre munții Bucegi către dealul Pleașa.

Pictură de Ludwig Reinisch în anul 1937. Pictură de Ludwig Reinisch în anul 1937. (Sursa – Cele două picturi aparțin S.C. Ecopaper S.A., fiind fotografiate de Autor în anul 2012)

Fig. 17. Combinatul de Celuloză și Hârtie Zărnești. Fig. 18. S.C. Celohart S.A. Vedere către Cartierul

Vedere dinspre Cartierul „6 Martie”. Tohan Blocuri. (Sursa – Arhiva personală)

Astăzi, această întreprindere și-a redus foarte mult activitatea, cât și numărul de angajați. De-a lungul timpului, au fost perioade când fabrica avea 3200 angajați. Imediat după anii 1990, datorită faptului că s-a redus foarte mult cota de consum de gaz metan per întreprindere – gazul metan s-a redus la mai mult de jumătate din cota inițială, care era de 1.000.000 m³ pe lună, conducerea întreprinderii a fost nevoită să reducă numărul angajaților la 1800. Pe parcursul anilor, numărul salariaților de aici a scăzut treptat, astfel încât „ din sursele furnizate de către Conducerea societății în persoana Domnului Director, în luna mai 2012 numărul celor care mai lucrau aici atingea cifra de 130–140 persoane”. Reducerea personalului, s-a datorat și lipsei de comenzi de pe piață, întreprinderea fiind nevoită să-și reducă producția, cât și sortimentele de producție.

Fig. 19. S.C. Eco-Paper S.A.. Partea veche a fabricii. Fig. 20. S.C. Eco-Paper S.A.. Vedere dinspre

Vedere de ansamblu dinspre Tohan Blocuri. Râșnov. (Sursa – Arhiva personală)

Reamintim că în anul 2015, întreprinderea mai producea doar hârtie – predominând hârtia de împachetat și cartoane ondulate, pentru celelalte sortimente de produse finite care se obțineau aici, ne mai existând cereri pe piața de desfacere.

Din jurul anilor 2013, societatea Ecopaper S.A. Zărnești, este controlată de compania Ecopack din orașul Ghimbav județul Brașov, care este una dintre cele mai mari companii producătoare de carton ondulat, dar și de ambalaje din carton ondulat de la noi din țară. Acționarul lui Ecopack Ghimbav, este o companie elvețiană „Kameran Financial AG. Firma Ecopack Ghimbav, avea în proiect, ca începând cu anul 2015 să investească în Societatea Ecopaper S.A. 10 milioane euro pentru crearea de încă 200-250 locuri de muncă și chiar dublarea producției în cadrul Ecopaper S.A. . Acest proiect nu s-a finalizat în totalitate, în primul rând pentru că la noi în țară, consumul de carton ondulat / cap de locuitor este 10 kg / an, față de media Uniunii Europene care este de 50 kg /an.

Tot parțial și la capacitate redusă funcționează și Uzina Mecanică Tohan. Pe numele ei actual de S.C. Tohan S.A., această întreprindere produce echipamente de produse speciale, accesorii și mașini. Ea a produs biciclete, biciclete mobile, motorete–Carpați, Hoinar, Mobra. În perioada anilor 1962, această uzină, în colaborare cu Uzina Metrom Brașov a început să producă unele piese și accesorii de mașini unelte precum și motoferăstraie.

La Zărnești, funcționa până nu demult, dar la capacități foarte reduse – S.I.L. cu industria lemnului, care la finele anului 2012, era aproape de închidere și care actualmente dând faliment, s-a reprofilat. O unitate cu profil asemănător, care se ocupă actualmente cu exploatare de masă lemnoasă este S.C. Alabastru S.R.L. cu sediul în strada Dr. Ioan Șenchea Nr. 77.

Orașul Zărnești are industrie alimentară – fabrică de pâinea care asigură necesarul atât pentru localitatea Zărnești cât și pentru zonele învecinate. Fabricarea produselor de panificație și patiserie se face prin S.C. Buganis Prod. S.R.L., cu sediul în strada Tiberiu Spârchez Nr. 63, etc. . De asemenea în localitate este prezentă și industria ușoară prin unități de croitorie, confecții, cojocărie, blănărie și altele. (Fig.21).

Fig. 21. Industria zărneșteană. Hartă prelucrată

Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

ZONA DE TRANSPORT A ORAȘELOR – în funcție de tipurile de transport care le-au generat, se clasifica astfel:

Zona feroviară – alcătuită din gări, stații, halte și puncte de oprire, (Fig. 22,23),

ateliere și triaje, etc. .

Zona portuară – este alcătuită din avanporturi, vapoare, macarale, etc., fiind conectată complementar la o rețea rutieră și feroviară;

Zona aeriană – se află situată în afara orașului și dotată cu clădiri și amenajări speciale pentru aeronave. Precizăm ca zona portuară și zona aeriană nu sunt specifice orașului Zărnești ;

Zonă rutieră – include șosele, străzi, parcări și amenajări rutiere.

Fig. 22. Gara C.F.R. Zărnești în anul 2012. Fig. 23. Gara C.F.R. Zărnești în anul 1995 (Sursa – Arhiva personală)

Transporturile rutiere sunt foarte avantajoase mai ales pe distanțe scurte, atât pentru mărfuri cât și pentru pasageri și au avantajul că pot pătrunde cu ușurință în toate formele de relief.

Transporturile feroviare sunt foarte avantajoase atât pentru transport de persoane dar si pentru pasageri, mai ales pe distanțe lungi.

Localitatea Zărnești este legată de orașul Brașov printr-o cale ferată cu ecartament normal (1437 mm ), având o lungime de 28 kilometri, precum și o șosea națională având aproximativ 30 km lungime și care în mare parte urmează aproape același traseu ca cel al căii ferate.

Transportul feroviar pe relația Brașov–Zărnești este privatizat de mai mulți ani. În această zonă „operează” firma particulară de căi ferate „Regiotrans”. Cu plecare din gara Zărnești și până la Brașov sunt șapte stații C.F.R. – ( Brașov fiind a șaptea stație ). Pe teritorul orașului Zărnești există în afară de gara centrală încădouă puncte de oprire – ( Halta C.F.R. comercială – general „Traian Moșoiu”, precum și Halta C.F.R. muncitorească – Tohanul Vechi ). Ordinea stațiilor cât și denumirea acestora pe relația Zărnești–Brașov, sau invers este redată în Mersul trenurilor, pus la dispoziție de Societatea Regiotrans S.A. . Durata unei curse pe ruta Zărnești – Brașov sau invers Brașov – Zărnești se efectuează în circa 41–56 minute.

După cum reiese din site–ul publicat de Regiotrans. Ro, pe acest tronson de cale ferată, de la Zărnești spre Brașov și de la Brașov spre Zărnești circulă zilnic 14 perechi de trenuri conform „Mersul trenurilor” prezentat mai jos: (Tabel 1,2).

Tabel 1. Mersul trenurilor de persoane pe relația Zărnești–Brașov

(Sursa – Regiotrans C.F.R.)

Tabel 2. Mersul trenurilor de persoane pe relația Brașov–Zărnești.

( Sursa – Regiotrans C.F.R.)

La nivelul județului Brașov, converg mai multe drumuri care vin din diferite orașe din țară, unele dintre acestea ajungând și în zona orașului Zărnești. (Fig.24).

Principalele rețele și unități de transport existente la Zărnești, asigură legătura cu zonele învecinate, fiind materializate prin drumuri naționale, locale cât și prin cale ferată. Pe șosea, distanța de la Zărnești și până la Brașov, este de 30 km. Cele mai importante drumuri care trec prin zona Zărneștiului sunt de DN 73 Brașov – Râșnov – Tohanu Nou – Bran – Câmpulung – Pitești în lungime de 140 kilometri și DN 73 A Brașov – Râșnov – Tohanul Vechi – Poiana Mărului – Șercaia în lungime de 74 km.

Fig. 24. Principalele căi de acces spre orașul Zărnești

Diferite modalități prin care se poate ajunge la Zărnești:

Cu autoturismul;

Din Brașov, se poate folosi până la Râșnov, DN 73 ( cca.18 km ), care duce spre Pitești. Din Râșnov se urmează DN 73 A – drum care se ramifică spre dreapta din DN 73 și se continuă (cca. 12-13 km) pe acesta, până la Zărnești.

Venind dinspre Sibiu, pe DN 1 spre Brașov, se poate merge până la în comuna Șercaia aflată la 90 km, iar de acolo se poate urma DN 73 A cu ramificație spre dreapta în direcția de mers și se continuă pe acest drum încă 42 km până la Zărnești.

În localitatea Tohanul Nou, circulația principală se desfășoară pe DN 73, și pe DJ 112 E și DJ 112 H.

Cu trenul;

Accesul la Zărnești cu trenul, se face prin gara Zărnești, după ce se parcurg 28 km distanță pe linia C.F.R. secundară Brașov-Zărnești.

Cu avionul;

Din țară, se poate face accesul cu avionul spre orașul Zărnești, numai prin intermediul aeroporturilor din Sibiu, Târgu Mureș sau București, iar de la aeroporturi se poate continua cu mijloacele auto. Distanțele rutiere ( în km ) de la Zărnești și până la aeroporturi sunt următoarele: 135 km până la Sibiu, 175 km până la Târgu Mureș și 175 km până la București. Pentru viitorul nu foarte îndepărtat, va exista posibilitatea ca să se folosească drept cale de acces spre Zărnești și viitorul aeroport care se va construi la Brașov-Ghimbav, iar de aici și până la destinație vor fi folosite mijloacele auto sau trenul.

Lungimea totală a rețelei stradale, cât și străzile ce deservesc intravilanul este de 40.030 m și reprezintă străzi cu îmbrăcăminte asfaltică, pe o lungime de 12.500 metri, ( reprezentând 31,22 % ) și ușor pietruite sau din pământ cu o lungime de 5.130 m, ( constituind 12,18 % ). Aceste străzi fac parte din categoria a-III-a, a-IV-a și a-V-a. (Fig.25).

Fig. 25. Lungimea în metri a rețelei stradale a orașului Zărnești (După Primăria Zărnești 2012)

Trama stradală a localității Zărnești este într-o continuă modernizare. În urbanism se folosește sintagma tramă stradală pentru a desemna rețeaua de căi de comunicație, majore și minore dintr-o localitate sau dintr-o porțiune a acesteia.

Conform Regiei Naționale de Drumuri din țara noastră, preluat și de Primăria Zărnești, starea dezastruoasă a șoselelor și străzilor din Zărnești, ca de fapt și în majoritatea orașelor din țară, se datorește faptului că în perioada comunistă nu au mai fost făcute integral cu covor asfaltic deoarece în acea perioadă se efectuau doar reparații minore și anumite plombe în asfalt.

Durata de viață a drumurilor din România, a fost depășită cu 10–20 ani, acesta fiind și motivul pentru care în fiecare an, primăvara, gropile reapar în carosabil. Astfel că sumele necesare reparațiilor alocate anual, trebuiau realocate și în anii următori, după terminarea sezonului rece. De aceea, edilii orașului, au dorit găsirea unor soluții pentru a reabilita integral aceste drumuri, având garanția lucrării pe o perioadă mai lungă de trei ani, precum și o durată de viață de peste 10 ani. Asfaltarea orașului Zărnești, se va extinde pe o perioadă mai lungă și care va mai dura câțiva ani. Această îndelungire va fi motivată și de volumul mare al lucrărilor, precum și de corelarea acestora cu lucrările de reabilitare a deținătorilor de utilități publice de sub carosabil cum ar fi rețelele de termoficare, cabluri electrice rețele de gaze naturale – gaz metan, rețeaua de alimentare cu apă a localității, cabluri telefonice și multe altele.

În acest sens, Primăria sub conducerea fostului Primar Dorel Valeriu Bîrlădeanu și Consiliului Local Zărnești – au conceput un amplu proiect de reabilitare a întregii trame stradale care se va face eșalonat pe porțiuni – segmente de străzi, conform unui calendar dinainte stabilit, banii pentru aceste lucrări provenind în parte de la contribuabili – din taxe și impozite locale aprobate de Consiliul Local, dar și din anumite proiecte, sau alte sponsorizări.

În această privință începând cu anul 2008 au fost demarate mai multe lucrări, dintre care unele au fost finalizate, iar altele sunt în derulare, privind reabilitarea tramei stradale, amenajarea de intersecții și alei cu pavaje din beton, amenajarea de trotuare cu mixtură asfaltică, montat borduri, plombe asfaltice, marcaje rutiere, dirijarea circulației rutiere prin semne de circulație, amenajarea unui sens giratoriu de circulație în zona clădirii sediului C.E.C. Bank – sens giratoriu înființat în anul 2010, etc. S-a efectuat reamenajarea ,, Pieței Primăriei „unde se află Monumentul Eroilor zărneșteni care au luptat în Războiul de Independență din anul 1877, în Primul și în Al Doilea Război Mondial și s-a redirijat prin marcaje rutiere sensul de circulație rutieră atât în zona Primăriei, în zona clădirii C.E.C. Bank, cât și în alte zone din oraș. Deasemenea, pentru descongestionarea circulației rutiere, în oraș, s-au aplicat noi marcaje stradale longitudinale cât și transversale pentru automobiliști și pietoni, s-au refăcut marcajele existențe anterior, s-au amenajat multe parcări auto unde s-au aplicat marcaje corespunzătoare ( în zona Primăriei cât și în cartiere ) și totodată s-au aplicat noi marcaje străzilor cărora li s-a schimbat în totalitate covorul asfaltic, fie că acest covor asfaltic fusese deteriorat, sau fie că aceste străzi nu mai fusese niciodată asfaltate – cum ar fi de exemplu străzi din cartierul Caraiman și din cartierul Grui.

La Zărnești există o autogară în Tohanul Vechi și „un punct de plecare” al autobuzelor, care este în atenția Primăriei, pentru a-l transforma pe viitor într-o altă autogară. Această viitoare autogară, are un sediu provizoriu, amplasat de câți bani în apropierea clădirii C.E.C. Bank, pe când autogara din Tohanul Vechi are sediu bine amplasat – lângă vechiul Oficiul P.T.T.R. din Tohanul Vechi, fiind situată în imediata apropiere de halta C.F.R. – general „Traian Moșoiu”. Prin intermediul acestor „două” autogări, cât și a stațiilor C.F.R., se asigură legătura între orașul Zărnești și zonele învecinate, sau mai îndepărtate din țară. (Fig.26).

Fig. 26. Rute auto cu plecare din Zărnești. Hartă prelucrată.

(Sursa contur hartă: https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114)

Întregul transport rutier de la Zărnești și către Zărnești este privatizat, fiind asigurat în cea mai mare parte de „S.C. Codreanu S.A.”, „Dalmaco Prod Impex S.R.L”, „Marius Tour S.R.L.”, dar și de microbuze și Maxi – Taxi. Pe lângă acestea, pe raza orașului Zărnești, funcționează și trei firme de Taxi: Taxi Tur, Edy Taxi și CBR Taxi, precum și personae particulare care practică serviciul de Taxi pe cont propriu..

ZONA SOCIAL – CULTURALĂ ORĂȘENEASCĂ – înglobează toate clădirile și instituțiile care aparțin domeniului social-cultural ( grădinițe, școli, facultăți, dispensare, spitale, judecătorii, cinematografe, teatre, restaurante și altele ).

Pe teritoriul actual al orașului Zărnești, au apărut școli cu peste 250 de ani în urmă. Astfel, conform datelor furnizate de Prefectura Brașov, prima școală ia ființă în Tohanul Vechi în anul 1731. După 3 decenii, în jurul anului 1764, apare o școală și în satul Zărnești, iar până la sfârșitul lui 1764, în această zonă funcționau deja 3 școli. Fostele Uzine Rogifer din care s-a desprins Uzina Mecanică Tohan în anul 1938, înființează în anul 1939, prima școală de ucenici cu 30 de cursanți, denimită „Școala Profesională Malaxa”.

Imediat după venirea comuniștilor la putere, în anul 1949, această școală își schimbă denumirea în „Școala Profesională cu profil Metalurgic 6 Martie” – Tohan, Brașov. După 6 ani, numărul elevilor crescuse la peste 400, iar un an mai târziu, aici se înființează un liceu seral. După anii 1960, se construiește un nou local de școală, dar și un cămin pentru elevii care erau din afara localității și nu puteau face naveta zilnic. Începând cu anul 1971, ia ființă Liceul Industrial 6 Martie, iar școala se transform în grup școlar.

La începutul anilor 1980, aici existau toate formele de învățământ posibile într-o școală: liceu – cursuri de zi, școală profesională, liceu seral, cât și școală postliceală, care pregăteau personal calificat în multe domenii de activitate. Din 1991 și până în prezent, denumirea școlii este „Grup Școlar Industrial Zărnești, școala pregătind în peste 50 de ani de activitate peste 10000 absolvenți calificați, câteva sute de foști elevi fiind și absolvenți de facultate. În afară de acest liceu, în Zărnești mai funcționează Liceul Teoretic „Mitropolit Ioan Mețianu” Zărnești și 4 școli gimnaziale. Precizez că în oraș nu există unități de învățământ superior.

Din datele puse la dispoziție cu amabilitate de către Administrația Primăriei Zărnești aflăm că cele două licee funcționează cu denumirile și sediile la adresele de mai jos:

Liceul Teoretic „Mitropolit Ioan Mețianu” – str. Dr. Ioan Șenchea Nr. 23 și Grup Școlar „Malaxa” – str. Aleea Uzinei Nr.2, cu efectiv total de 1400 elevi și liceeni și 101 persoane–personal didactic în anul școlar 2011–2012.

Localitatea mai are 4 școli generale cu următoarele denumiri și adrese: Școala generală nr. 1, situată în str. Carpați Nr. 1; Școala generală numărul 2 – str. Piața Morii Nr. 1; Școala generală Nr.3 – str. Mitropolit Ioan Mețianu Nr. 87 + Nr. 115 și Școala generală Nr.4 ( situată în Tohanul Nou – str. Libertății Nr. 2). (Fig. 27,28,29).

În învățământul primar și gimnazial, numărul total de elevi în anul școlar 2012– 2013 a fost de aproximativ 1400, iar personalul didactic număra 121 persoane. Zărneștiul mai dispune de 7 grădinițe pentru copii care au denumirile și adresele de mai jos:

Grădinița nr. 1 – str. Mitropolit Ioan Mețianu nr. 11;

Grădinița Nr. 2 – str.Dr. Ioan Șenchea Nr. 61;

Grădinița Nr.3 – str. Carpați nr. 1 bis;

Grădinița Nr.4 – Grui;

Grădinița Nr.5 – str. Mihai Eminescu Nr.2;

Grădinița Nr.2 SG – str. Școlii Nr. 132;

Grădinița Nr.4 SG – str. Bisericii Nr.8.

În anul școlar 2012-2013, în învățământul preșcolar au fost înregistrați aproximativ 765 elevi și 38 persoane cadre didactice, iar în anul școlar 2015-2016, numărul elevilor era în jurul cifrei de 750.

Fig.27. Unități de învățământ, cultură și artă din Zărnești. Hartă prelucrată.

(Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Fig. 28. Clădirea veche a Liceului Teoretic Zărnești. Fig. 29. Clădirea nouă a Liceului Teoretic (Sursa – Arhiva personală) Zărnești.

În afară de licee, școli și grădinițe, la Zărnești există în funcțiune și spitale, dispensare, restaurante și două case de cultură. În oraș, nu există teatre, cinematograful este nefuncționabil, în schimb are o bibliotecă orășenească cu peste 38 mii cărți inventariate la nivelul anului 2010. În cadrul Bisericii ortodoxe „Sfântul Nicolae” construită în anul 1515, se află amenajat un muzeu. În imediata apropierea primăriei, se află clădirea și sediul Judecătoriei și Parchetului Zărnești, instituții înființate în jurul anului 1993, construcția clădirii datând din anul 1886. (Fig.30).

Fig. 30. Judecătoria și Parchetul Zărnești (Sursa – Arhiva personală)

În domeniul sănătății, la Zărnești funcționează două spitale, care sunt unități de stat, o policlinică și două dispensare de stat, 15 cabinete medicale dintre care 8 cabinete de stat și 7 cabinete particulare, precum și un dispensar veterinar de stat, dar care este concesionat. (Fig.31).

Fig. 31. Unități sanitare de pe raza orașului Zărnești. Hartă prelucrată.

Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Numărul cadrelor sanitare care activau în acest domeniu era la începutul anului 2014, de 179, din care 21 medici și 158 persoane cadre medii sanitare.

În privința hotelurilor, motelurilor și restaurantelor, situația este redată în capitolul „Turism” ( Primăria Zărnești, 2014 ).

ZONA ADMINISTRATIVĂ – caracteristică orașelor cu funcție de coordonare națională, regională sau județeană – ( cuprinde Primăria, Parlamentul, sediile partidelor politice, ambasadele, etc. ). Din punct de vedere al numărului de locuitori, Zărnești este un oraș mic, având doar o importanță zonală. Astfel, la Zărnești nu există sedii parlamentare sau sedii de ambasade, ci există doar primărie (Fig.32) precum și sedii ale partidelor care există la nivel actual pe scena politică din România. (Fig.33).

Fig. 32. Sediul Primărie orașului Zărnești este în strada Mitropolit Ioan Mețianu, nr. 1. (Sursa – Arhiva personală)

Fig. 33. Sediile principalelor partide politice din România. Hartă prelucrată.

(Sursa contur hartă – https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Prin funcțiile și rolul dobândit în teritoriu, orașul Zărnești reprezintă un sistem județean de sprijin, fiind un pol de echilibru în dezvoltarea zonelor din partea de sud a județului Brașov. Și în cadrul orașului Zărnești, ca dealtfel valabil pentru toate localitățile, rolul coordonator – îi revine primăriei. Primăria Zărnești, având în frunte pe Domnul Primar și echipa sa, s-a ocupat și se ocupă de partea administrativă a orașului și depune toate eforturile pentru a asigura binele în folosul cetățeanului. Întregii echipe de aici țin să aduc multe mulțumiri și pe această cale, pentru sprijinul acordat în realizarea acestei lucrări. În orice localitate,Primarul răspunde de buna funcționare a administrației publice locale și reprezintă orașul/comuna în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție. Autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală sunt reprezentate de Consiliul Local ca autoritate deliberativă și de Primar, ca autoritate executivă, acestea rezolvând treburile publice în condițiile legii. Primarul îndeplinește atribuțiile prevăzute de lege, sau încredințate de Consiliul Local.

Pentru îndeplinirea atribuțiilor sale, fiecare primar este ajutat de un viceprimar, de un secretar și de un birou de specialitate al primarului. Biroul de specialitate al primarului orașului Zărnești este alcătuit din anumite elemente ce intră în alcătuirea direcțiilor, serviciilor și compartimentelor, toate fiind coordonate de către primar, viceprimar și secretarul conform hotărârilor date de Consiliul Local. Primarul localitații Zărnești, fiind ajutat de viveprimar, de secretar și de biroul său de specialitate, reprezintă un sistemde lucru cu activitate permanentă în cadrul Primăriei. Toți aceștia duc la înfăptuirea hotărârile Consiliului Local, cât și dispozițiilor primarului, ajutând la rezolvarea problemelor comunității.

Atribuțiile viceprimarului sunt cele delegate de către primar, în condițiile legii. Secretarul orașului Zărnești este funcționar public de conducere și în condițiile legii trebuie să aibă studii superioare juridice sau administrative. Secretarul verifică și asigură respectarea legalității de către Organele Administrației Publice Locale, îndeplinind atribuțiile prevăzute de legile în vigoare, alte acte normative, hotârâri ale Consiliului Local sau Dispoziții ale Primarului.

Primăria, alături de celelalte instituții cu funcții de securitate din Zărnești ( Judecătorie, Parchet, Poliție Națională, Poliție Locală ) (Fig.34), veghează la bunul mers al societății asigurând totodată integritatea și liniștea cetățeanului.

Fig. 34. Instituții și funcții de securitate din orașul Zărnești. Hartă prelucrată.

(Sursa contur hartă https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

ZONA COMERCIALĂ A ORAȘULUI – înglobează clădiri de bănci comerciale, birouri, magazine, ateliere, sau alte clădiri cu destinații comerciale, care au legătură cu funcțiile comerciale și/sau meșteșugărești.

La Zărnești există magazine comerciale, complexe comerciale de cartier, hale agroalimentare și piețe alimentare, piețe comerciale, hipermarket, magazine depozit, sedii și sucursale ale unor bănci precum Reiffeisen Bank, Banca Transilvania, C.E.C. Bank, Banca Comercială Română, ateliere meșteșugărești și de creație.

Conform datelor primate de la Prefectura Brașov, pe teritoriul localității există peste 896 agenți economici active, reprezentate de un număr de aproximativ 25 agenți comerciali ( mai mari ), stipulați mai jos în mod descrescător ( oarecum aleatoriu ) ca venituri realizate ( S.C. Tohan S.A., S.C. Ecopaper S.A., SC Lukoil SA, S.C. Vectra S.R.L., S.C. Dip&Gip S.R.L., S.C. Morani Impex S.R.L., S.C. Buganis Prod S.R.L., S.C. Peștera Colțea S.R.L., S.C. Alimpex S.R.L., S.C. Rian Consult S.R.L., S.C. Tinion Serv S.R.L., S.C. Raldaca S.R.L., S.C. Periada Com S.R.L., S.C. Starmod S.R.L., S.C. Alabastru S.R.L., S.C. Studio Textile S.R.L., S.C. Ivor Prod S.R.L., S.C. Ymilrom S.R.L.), iar în completare până la 896 agenți, sunt incluși ceilalți formați din:

personae juridice;

personae fizice autorizate;

asociații familiale, toate acestea având în mod expres ca domeniu de activitate atât comerțul, cât și prestările de servicii.

ZONA VERDE – este o componentă a teritoriului urban amenajată corespunzător, cu scop de recreere și odihnă zilnică, sau cea de la sfârșit de săptămână. Datorită funcțiilor pe care le îndeplinesc, aceste zone verzi, acestea ajută la menținerea atât a echilibrului fizic, cât și psihic uman.

După criteriul folosirii putem deosebi: spații verzi de folosință generală, publică, cu acces nelimitat–parcurile grădinile, squarele și altele.

1.4.3.Planul unei zone funcționale

În urma analizei unei porțiuni din strada Mitropolit Ioan Mețianu aflată în zona principală a orașului Zărnești, am concluzionat că „acest sector” face parte din zona funcțională mixtă având o însușire comercială, socială, culturală și administrativă.

Din intersectarea mai multor zone funcționale centrale, ia ființă o nouă zonă specifică orașelor moderne, numită Central Bussines District ( C.B.D. ). În general, bunurile vândute în acest „centru commercial” ( în zona de C.B.D. ) prezintă un grad ridicat de calitate, intrînd de cele mai multe ori în categoria produselor de lux – (blănuri, haine de firmă, bijuterii, etc. ).

În perimetrul Primăriei se află „o mini piață” care reunește mai multe instituții și obiective, dispuse oarecum într-un cerc, cum ar fi: magazine, birou de avocatură, sediul Parchetului și Justiției, agenție de turism, clădiri vechi care funcționează ca sedii administrative ( Primărie ), birou notarial, sedii ale unor bănci ( Reiffeisen Bank, Banca Transilvania, Banca Comercială Română ), centrul de învățământ gimnazial al Liceului Teoretic Zărnești, Biserica ortodoxă „Sfântul Nicolae”, folosită și ca muzeu (Fig.35), etc. .

Fig. 35. Biserica ortodoxă Sf. Nicolae construită în anul 1515. (Sursa – Arhiva personală)

Reamintim că în mijlocu acestei „mini piețe” se află amplasat Monumentul Eroilor Zărneștii care au luptat în războaie de-a lungul timpului. Ceva mai la distanță de acest monument ( la 50–80 m în direcția sud-vest ) se află un parc, clădirea Poștei și telecomunicațiilor, precum și sediul societății C.E.C. Bank. În partea de est a acestei piețe, în lungul străzii Mitropolit Ioan Mețianu ce duce spre Râșnov–în prelungirea clădirii Judecătoriei Zărnești, se află clădirea Casei de Cultură Zărnești cu Casa Căsătoriilor și Biroul de Carte funciară.

1.5.TIPOLOGIA AȘEZĂRILOR URBANE

Vechimea orașelor pe actualul teritoriu al țării

Pe actualul teritoriu al țării noastre, procesul de urbanizare a început cu peste 2500 ani în urmă, prin apariția pe malul Mării Negre a coloniilor antice grecești ( Tomis / Constanța, Callatis / Mangalia și Histria / Istria ).

Mai târziu, acum aproape 2000 de ani, pe acest teritoriu apar o serie de orașe romane dintre care amintim: Drobeta / Drobeta Turnu Severin, Napoca / Cluj Napoca, Potaisa / Turda, Apullum / Alba Iulia, Dierna / Orșova, Turris / Turnu Măgurele, Cumidava / Râșnov și altele.

În Evul Mediu ( în perioada anilor 1300 – 1700 ) continuă să apară așa zisele orașe feudale-mult mai multe la număr decât cele antice și romane la un loc precum: Timișoara, Oradea, Sibiu, Brașov, Sighișoara, Iași, Baia, Suceava, Târgoviște, Curtea de Argeș, București, etc. . Între anii 1800 – 1947 apar o serie de orașe capitaliste ( unele fiind mai demult atestate documentar ca localități, dar care nu figurau ca orașe ): Reșița, Hunedoara, Anina, Petroșani, Mărășești, Vatra Dornei, Pașcani și Predeal.

Mai târziu au apărut orașele socialiste, al căror număr a crescut simțitor între anii 1947-1989. După Revoluția din anul 1989, au continuat ca să apară orașe până în zilele noastre. Începând cu anul 2002, 55 comune și-au schimbat statutul, devenind orașe, astfel că la ora actuală, țara noastră are 320 orașe.

Orașul Zărnești, este un oraș apărut în perioada socialistă, fiind înființat la 01 ianuarie 1951 ( după mai mult de 700 ani de la prima atestare documentară ca localitate ). În prezent are aproximativ 22000 locuitori și se află pe poziția 170 în rândul orașelor din România. Localitatea are mari perspective de dezvoltare turistică – turismul montan, fiind specific zonei.

Clasificarea orașelor la nivel național după numărul de locuitori:

orașe foarte mici, sub 20000 loc. – Fieni, Comarnic, Orșova, Pucioasa, etc.;

orașe mici, între 20.000 – 50000 loc. – Zărnești, Codlea, Făgăraș, Mangalia, etc.;

orașe mijlocii, între 50000 – 100000 loc. – Târgoviște, Tulcea, Suceava, Botoșani, etc.;

orașe mari, între 100000 – 300000 loc. – Târgu Mureș, Sibiu, Pitești, Arad, Bacău, Oradea, Brăila, Ploiești, Craiova, Brașov, Galați, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași, Constanța, etc.;

orașe foarte mari – peste 1 milion locuitori – București, capitala țării noastre cu aproape 2 milioane locuitori.

Clasificarea orașelor din România după funcțiile economice pe care le îndeplinesc:

orașe agricole – majoritatea acestora;

orașe cu activități industriale – ( București, Iași, Brașov, Craiova, Zărnești );

orașe cu industrie de prelucrare – ( Galați, Ploiești, Bacău, Târgoviște, Brăila );

orașe – centre miniere – ( Petroșani, Lupeni, Anina, Uricani );

orașe – centre forestiere – ( Gheorgheni, Toplița, Câmpulung Moldovenesc, Sighetu Marmației );

orașe – centre mixte ( foarte multe orașe );

orașe cu funcții de servicii – ( s-ar încadra și Zărneștiul, dacă ar avea o infrastructură corespunzătoare și funcțională );

orașe politico-administrative – ( precum ar fi capitala București, municipiile reședință de județ, municipiile, alte orașe cu influență locală asupra localităților din jur );

orașe-centre turistice – ( București, Sinaia, Bușteni, Predeal, Brașov, Zărnești în devenire );

orașe nod de cale ferată – ( București, Ploiești, Fetești, Mărășești, Pașcani, Teiuș, Simeria, Filiași, Brașov, etc. ); Orașul Zărnești, este punct terminal pe linia C.F.R. secundară Brașov-Zărnești, neconstituind un nod de cale ferată.

orașe și centre balneoclimaterice – ( Pucioasa, Băile Felix, Băile Herculane, Băile Olănești, Băile Govora, Băile Tușnad, Sovata, Geoagiu Băi, etc. ).

1.5.1.Fenomenul de urbanizare. Factori ai urbanizării

Noțiuni de urbanism

Ideea de urbanizare a localităților este de dată relativ recentă. Pentru început, amintim faptul că termenul de ,,urbanism” provine din limba latină de la ,,urbis- is ”, fiind denumirea care preciza noțiunea de oraș. Urbanismul înseamnă stilul de aranjare în sens rațional a unei localități, precum și viața pe care o duce populația într-un spațiu geografic bine reprezentat.

În anul 1867, inginerul catalan Ildefonso Cerda, este cel dintâi care folosește în acest sens termenul de urbanism apărut într-o publicație a sa intitulată „Teoria generală a urbanizării”. Prin urbanism se urmărește sistematizarea așezărilor existente, dar și proiectarea de așezări noi, se modifică organizarea orașelor, formele geometrice ale acestora, cât și arta urbană, care își au originea undeva în antichitate. Urbanismul modern pornește de la asigurarea bunăstării locuitorilor, a unor condiții civilizate de viață și nu în ultimul rând, a unui confort visual și în mod special a unei armonii între zona construită și natură. Nu de puține ori, în anumite perioade istorice, amenajarea orașelor se făcea ținând cont de anumite criterii politice sau religioase. În acest sens, „conceptul de urbanism privește: cadrul natural, funcțiile economice ale teritoriului, populația, echiparea tehnică a teritoriului și rețeaua generală de localități”. ( Gheorghe M.T. Rădulescu, 2007 ).

Prin urbanizare înțelegem procesul prin care o serie de teritorii cât și populația devin urbani, cu schimbările ce se produc în spațiu, dar și în structura populației respective. Procesul prin care se realizează urbanizarea, constă în dezvoltarea centrelor urbane existente, precum și crearea de noi orașe, sau prin transformarea localităților rurale în localități urbane.

În privința organizării distingem anumiți de factori dintre care amintim:

Factorii fizionomici, se referă la dotările tehnice care cuprind: ( organizarea rețelei stradale, alimentarea cu apă a localității, echiparea edilitară, transportul urban din localitate, dotări de producție, dotări sanitare și multe altele;

Factorii economici, țin seama de implicarea în producția industrială a localității, de structura ramurilor de activitate, de producția agricolă din zonă precum și de activitățile terțiare;

Factorii naturali, se referă la microrelieful zonei, la climă, la resursele naturale ale zonei, la resursele de apă, la potențialul turistic, cât și la posibilitățile de evacuare a reziduurilor industriale, dar și a reziduurilor menajere;

Factorii sociali, vizează în primul rând creșterea numărului de locuitori, structura socio-profesională a populației, mobilitatea teritorială a oamenilor și totodată gradul de acoperire cu servicii.

1.6.RELAȚIA URBAN – RURAL

1.6.1.Relația dintre urban și rural

Relația dintre urban și rural este definită de răspândirea activităților industriale și a serviciilor în zonele rurale, făcând ca vechea distincție dintre mediul orașului și mediul de provincie să fie mai puțin clară.

De mai bine de 100 de ani încoace, societatea omenească a contribuit în mod expres la dezvoltarea orașelor. Nu același lucru s-a întâmplat și cu satele, care au ramas foarte mult în urmă din punct de vedere economic.Există țări și continente unde majoritatea populației locuiește la sate (Portugalia, Republica Moldova și Albania din Europa, majoritatea țărilor din Asia, din Africa, din America Centrală și de Sud). Deopotrivă însă, există și țări unde majoritatea populației locuiește în zona urbană ( majoritatea țărilor din Europa ), SUA și Canada din America de Nord, etc. Condițiile de locuit din zona rurală, aproape că nu diferă de zona urbană. În toate aceste țări europene, dar și în SUA și Canada, aproape că nu există diferențe între așezările rurale și cele urbane, ceea ce ne face să precizăm că rural nu înseamnă întotdeauna activități agricole.

Cu toate acestea, în multe cazuri, rural ajunge să fie un teritoriu care are o economie variată aici putându-se dezvolta servicii și diferite activități industriale. În acest caz există mari posibilități pentru crearea de noi locuri de muncă.

Ruralul și urbanul se influențează reciproc alcătuind o structură unitară complexă. Multe localități rurale, ajungând la un stadiu de dezvoltare corespunzător, sunt declarate orașe.

Prin conlucrarea strânsă dintre urban și rural, se poate ajunge la identificarea multiplelor activități din zonă, astfel încât terenul să fie folosit cât mai judicios.

Foarte multe zone rurale de pe continentul nostru, nu mai reflectă nicidecum imaginea dominației sectorului agricol și a migrării în afara muncii.

Schimbul ( mutarea ) forței de muncă din anumite localități rurale spre centrele urbane, a căpătat o valență maximă, generat de migrarea către interior a persoanelor economic active, dar și a pensionarilor proveniți din zonele urbane.

Creșterea bunăstării în România, oferă oamenilor o paletă largă de posibilități de petrecere a timpului liber.

În acest sens, zonele rurale din jur în jurul orașului Zărnești, vin în întâmpinarea acestei cereri oferind multe plăceri rurale cum ar fi: un peisaj rural excepțional, așezări cu vestigii arhitectonice și zone protejate precum parcurile naționale și parcurile regionale.

Cu peste 30 de ani în urmă, s-au pus bazele studierii raporturilor existente între localitățile rurale și cele urbane, scoțând în evidență posibilitatea fiecărei așezări de a structura în mod diferențiat spațiul în care se află.

Peste ¼ din populația Uniunii Europene locuiește la sate, care însumează mai mult de 80 % din suprafața acesteia.

De mai mulți ani încoace, lumea rurală din Europa, a suferit un proces de schimbare radicală, care datorită unor factori ce acționează asupra ei, se află într-un echilibru fragil de existență.

Zonele rurale se confruntă și în ziua de azi cu probleme deosebite care vizează activitățile agricole tradiționale, precum și cu exodul din zonele rurale și îmbătrânirea populației, cu calitatea slabă a infrastructurii și ale servicilor de bază, precum și cu poziția îndepărtată acestor zone față de orașele mari. Uniunea Europeană, aplică de mai mulți ani strategii și politici, care vin în sprijinul și în dezvoltarea așezărilor rurale și încearcă să elimine pe cât posibil problemele cu care se confrunță acestea.

Orașul Zărnești are relații strânse de colaborare cu toate localitățile care intră în componența sa ( Tohanu Vechi și Tohanul Nou ), cu localități învecinate ( Bran, Râșnov, Vulcan, Poiana Mărului ), cu unele mai îndepărtate ( Brașov, Șercaia, Făgăraș, Pitești ), sau alte orașe din țară.

1.6.2.Relația așezărilor umane cu mediul natural de-a lungul vremii

Încă de la începutul apariției primelor locuințe în vatra satului și până la stadiul actual, așezările omenești s-au adaptat în permanență la mediul natural. În căutarea resurselor de apă, a solurilor rodnicie, a pășunilor, etc., satele au transformat peisajul natural tot mai accentuat, mai ales în ultimele secole, datorită defrișărilor pentru extinderea vetrelor, de obținere de noi terenuri agricole, de modernizarea căilor de comunicație, etc. Așa s-a întâmplat și în zona zărneștilor. La început au existat două sate: Tohanul Vechi și Zărnești, iar mai apoi ( acum aproape 250 ani în urmă ), a luat ființă, satul Tohanul Nou, – ( toate cele 3 sate de odinioară ), făcând parte, din orașul Zărnești de astăzi. După secolul XVII încoace, în zona actuală a orașului Zărnești, au început să se taie pădurile, fie pentru mărirea treptată a suprafeței localității, dar și pentru obținerea de noi terenuri agricole. Astfel, suprafața întregului oraș s-a mărit considerabil. Dacă privim evoluția în timp a acestui oraș, în special a satelor care intră în componența sa, constatăm următoarele: întâi este atestat documentar satul Tohan ( în anul 1288 ) sub numeleVilla-Tohon, unde „VILLA,, ar însemna moșie, conac sau fermă și care în zilele noastre ar corespunde cu așezare omenească sau sat. Tot referitor la Tohan, alte dovezi atestă faptul că localitatea ar fi datată din anul 1294. Dacă privim evoluția în timp a acestui oraș, în special a satelor care intră în componența sa, constatăm următoarele: întâi este atestat documentar satul Tohan ( în anul 1288 ) sub numeleVilla-Tohon, unde „VILLA,, ar însemna moșie, conac sau fermă și care în zilele noastre ar corespunde cu așezare omenească sau sat. Tot referitor la Tohan, alte dovezi atestă faptul că localitatea ar fi datată din anul 1294. Diferențele dintre ani de atestare a localității sunt mici ( 6 ani ) și oricare ar fi cu adevărat anul atestării documentare ( depinde de sursele și cronicile vremii ).

Din punct de vedere al atestării documentare, rezultă că ambele sate ( Tohan și Zărnești ) sunt foarte vechi, iar pe aceste meleaguri, a exista civilizație străveche, această zonă fiind populată cu mult timp înainte ( aceste atestări documentare fiind considerate printre cele mai vechi existente). În paralel cu Tohanul, după unele surse, prima atestare documentară despre localitatea Zărnești apare în anul 1367. După 7 decenii de la atestarea documentară), localitatea va fi cunoscută și sub denumirea Zerna, Villa Czerne și Zernyest. Oraș de azi este clădit chiar pe locul străvechiului Zărnești.

Astfel, „Tribunalul de la Alba Iulia reacordă magistratului Iacob – Dictus de Brasșov – Nobilis de Drag posesiunile ereditare Bodola, Zagzen, Pucha, Terch – ( Bran ), Tuhan ( Tohan ), Zernahaza ( Zărnești )”. ( Primăria Zărnești ).

Deci, putem spune că localitatea Zărnești era apărută cu mult timp înainte de invazia tătarilor din anul 1241. În vremuri de invazii ale cotropitorilor, locuitorii Tohanului, Zărneștiului, Branului, Râșnovului sau Vulcanului se ajutau în eventualele lupte și se sprijineau reciproc. În anul 1769, ia ființă satul Tohanul Nou care se alătură și el celorlalte sate menționate anterior. După anul 1810 în zona Tohan – Zărnești, apar primele „forme de industrializare”. În anul 1951, Zărneștiul evoluează și se transformă în localitate urbană. Prin industria sa, care se dezvoltă rapid ( mai ales în perioada 1970 – 1990 ), orașul Zărnești are șansa ca prin produsele sale industriale să fie recunoscut atât pe plan zonal, național și chiar internațional. De-a lungul timpului, orașul Zărnești, a avut multiple relații de colaborare și parteneriate cu multe orașe din județ ( în primul rând cu Brașov, apoi Săcele, urmat de Codlea și Făgăraș ), cu alte orașe din țară, dar și din afara țării. Mai trebuie să amintim faptul ca întreprinderile zărneștene au absorbit toată forța de muncă din orașul Zărnești, cât și din împrejurimile orașului.

1.6.3.Forme de locuire de-a lungul timpului în spațiul zărneștean

De-a lungul timpului, formele de locuire din spațiul zărneștean, ( atât în Zărnești căt și în împrejurimi ), au fost temporare sau permanente. De studiul așezărilor omenești se ocupă geografia rurală care studiază arealele rurale, precum și geografia urbană care studiază arealele urbane.

În CAPITOLUL I al acestei lucrări au fost evidențiate noțiuni și idei principale ,,legate de oraș în general ca așezare”, de la apariție și până în zilele noastre, care fac referire la toate etapele pe care le-a parcurs orice așezare umană încă de la „înființare” și până la „faza de oraș”.

Pentru „redarea și reproducerea în scris” a unei situații cât mai corecte din teren, s-au folosit metode științifice de culegere, de analiză, de comparare, cât și de interpretare a datelor.

În acest sens s-a plecat de la ideea de definirea conceptului de oraș, prezentat în Subcapitolul I, scoțând în relief contribuțiile aduse în acest scop, de către mai marii geografi și istorici ai vremii, sau contemporani.

În Subcapitolul II, au fost descrise amănunțit, criteriile de decretare ale orașelor și modul cum au apărut aceste orașe.

De asemenea au fost abordate noțiuni despre părțile componente ale orașului, despre teritoriu, populație, bază economică și elemente vehiculatorii , prezentate în Subcapitolul III.

În Subcapitolul IV, au fost descrise cu lux de amănunte zonele funcționale ale orașelor .

Totodată a fost detaliată toată tipologia așezărilor umane din România în Subcapitolul V.

În final, în Subcapitolul VI s-a încercat descrierea legăturilor și relațiilor din teritoriu pe care le-au localitățiile urbane și localitățile rurale .

1.6.4.Dezvoltarea durabilă a așezărilor umane

La întrunirile internaționale care au avut loc la Rio de Janeiro în 1992 cât și la Johanesburg în anul 2002, s-a avut în vedere Problematica dezvoltării durabile a Planetei noastre. În urma acestor discuții s-a elaborat Asociația „Asistență și Programare pentru Dezvoltare Durabilă-Agenda 21”, care este o Asociație Română Neguvernamentală, Nonprofit și care nu este afiliată religios sau politic. Obiectivul acestei asociații era acela de transpune în practică prevederile Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă, cât și al Programului Agenda 21, pentru Romania.

La nivel internațional, dar și național se are în atenție următoarele:

Fiecare locuitor al Terrei să aibă o locuință;

Reducerea decalajului dintre oraș și sat din punct de vedere al dezvoltării economico-sociale;

Utilizarea de surse de energie alternativă care să reducă consumul de combustibili neregenerabili;

Promovarea de noi tehnici în domeniul construcțiilor de locuințe în scopul izolării fonice și termice, cât și pentru reducerea consumului de combustibil ( cu degajare de căldură ) care se arde pentru încălzirea locuinței;

Folosirea instalațiilor ecologice în dotările de infrastructură generală;

Gestionarea mai judicioasă a terenurilor neagricole, lăsarea lor în circuitul natural, cu floră și faună sălbatică și neafilierea acestora la terenuri intravilane;

Reducerea și limitarea distrugerilor datorate unor factori de risc naturali și antropici;

Propunerea de proiecte care să corespundă nevoilor de dezvoltare la nivel local, precum și educarea cetățenilor localității, pentru a înțelege care este rolul lor, în aceasta schimbare.

CAPITOLUL II

ISTORICUL CERCETĂRILOR ORAȘULUI ZĂRNEȘTI

2.1.ISTORICUL CERCETĂRILOR ORAȘULUI

În cazul de față, orașul Zărnești este situat la poalele Munților Piatra Craiului, într-o zonă geografică de un pitoresc de neegalat. Prin poziția sa geografică, orașul Zărnești are posibilități mari de dezvoltare în domeniul turismului montan. Cu toate că nu dispune de o bază turistică dezvoltată, la Zărnești se poate practica turismul în bune condiții. Menționăm faptul că evoluția societății umane din zilele noastre, nu a diminuat acest rol al orașului de organizare a spațiului înconjurător, ci dimpotrivă l-a ajutat în a-și integra mai ușor potențialul și resursele în circuitul general de valori, deoarece din punct de vedere economic, social-cultural și edilitar gospodăresc, orașul rămâne cel mai dezvoltat centru.

La început, au fost două sate (Tohan, apărut în anul 1288 și Zărnești în anul 1367). În anul 1951 acestea se unesc și formează orașul Zărnești, care ulterior-în anul 1968, anexează și satul Tohanul Nou (înființat în anul 1769, actualmente fiind parte componentă a orașului). Precizez că de la data apariției localității Tohanul Nou în 1769, localitatea Tohan apărută în anul 1288, va purta denumirea de Tohanul Vechi, denumire păstrată și în prezent. Orașul s-a dezvoltat continuu, mai ales in perioada 1970-1990. După anii 1995, economia Zărneștiului a intrat în stagnare mai mult timp.

Ulterior, în ultimii 15 ani, economia localității, a scăzut foarte mult, înregistrând, o curbă descendentă. Astfel, toate tipurile de activități din oraș și-au redus aria de desfășurare, iar marea majoritate a acestora au înregistrat un regres. Singura ramură care s-a mai revigorat este turismul montan. La ora actuală, în țara noastră, numărul orașelor este în creștere. În jurul anului 2000, existau oficial în România un număr de 265 orașe. În perioada anilor 2000-2013, numărul orașelor înființate în România a crescut cu 55, ajungând la 320 orașe, iar Zărnești este unul dintre acestea.

Sectorul analizat în această lucrare, prin intravilanul și extravilanul orașului Zărnești, reprezintă o zonă cercetată inegal de diferiți specialiști cu profil geologic, geografic, pedologic, hidrologic, silvic, urbanistic, etnologic, economic și turistic. În acest sens, s-au făcut studii geografice privind evoluția teritorială și funcțională a orașului Zărnești, atât înainte de Revoluția din 1989, cât și după anul 1989 și până în prezent. Progrese remarcabile a înregistrat cercetarea geologică a localității, în legătură cu lucrările de exploatare, prospectare și exploatare a unor zăcăminte de minerale utile ( blendă, galenă, etc. ) efectuate pe acest teritoriul în ultimele trei-patru decenii.

Din lucrările de geografie fizică, cât și geografie generală care vizează împrejurimile și chiar orașul în sine, menționăm:

Mihai Iancu, 1957 – „Contribuții la studiul unității geomorfologice din depresiunea internă a Curburii Carpaților”;

Valeria Velcea, 1961 – „Piatra Craiului, considerații geomorfologice”;

Mihai Iancu, 1965 – „Terasele Oltului și Depresiunea Brașovului”;

Ion Ionescu Dunăreanu, 1967 – „Piatra Craiului, popularizare pentru sport și turism”;

Rustem Seitabla, 1977 – „Zărnești, studiul geografic complex”;

Ioan Lepădatu, 1998 – „Vechi așezări bârsane. – Orașul Zărnești”;

Cristian Tălângă, 1998 – „Studiu de geografie urbană”;

Ilie Vlad, 2004, 2011, – „La cumpăna timpului. Zărnești”.

Informațiile vechi de interes economico-geografic asupra localității cercetate, dețin documentele de arhivă existente la: Arhivele Statului din Brașov, Biblioteca Academiei Române, Primăria orașului Zărnești, Ocolul Silvic Zărnești, cât și din informații cu caracter de geografie istorică. Informațiile cu caracter de geografie istorică au fost preluate și din cartea lui Ion Turcu intitulată „Excursiuni pe Munții Țării Bârsei și ai Făgărașului, din punctul La Om de pe Buceciu până dincolo de Negoiu”, publicată în anul 1896, sub Editura Andrei Mureșanu din Brașov.

Analiza materialului bibliografic, a permis structurarea studiilor ce au abordat problematica acestui oraș în funcție de două criterii. Ținând cont de nivelul de analiză, au fost prezentate lucrările cu referire directă asupra orașului Zărnești, și cele cu caracter general, care fac referire indirectă asupra subiectului în cauză. Un alt criteriu care s-a avut în vedere, a fost diversitatea tematică a studiilor, făcând distincție între lucrările ce prezintă o analiză a evoluției istorice, a elementelor cadrului natural al orașului, cât și cele referitoare la populație sau aspectele economice și culturale. Importanța acestei lucrări constă în:

Determinarea popularii teritoriului urmărită într-un cadru istoric mai larg;

încercare de a analiza raporturile dintre caracteristicile demografice și economia locală a județului, precum și relația dintre economie, populație, urbanistică și ecologie–protecția mediului ambiant;

contribuție la caracterizarea fizionomiei localităților din cadrul orașului Zărnești, în sensul evolutiv, în timpul istoric (Fig.36);

Fig. 36. Dezvoltarea orașului în anumite perioade ale istoriei. (Prelucrată și adaptată după Ilie Vlad, 2004, 2011)

Prezentarea istoricului, structura și dinamica industriei din teritoriul cercetat;

evidențiere a principalelor aspecte legate de economia agricolă și forestieră; ponderea lor în cadrul județului Brașov, cât și la nivelul țării;

Turismul în zonă cât și ocrotirea naturii.

Aceste contribuții ajută la cunoașterea științifică a aspectelor geografice din teritoriul cercetat, care rămâne a fi studiat profund, complex și pe viitor, ținând cont de dinamica fenomenelor economice, demografice și urbanistice, datele statistice fiind depășite uneori de la un an la altul.

„Prima descriere a drumului Bran ( situat în zona Zărneștilor ), datează din secolul al III-lea după Chr. pe o hartă Romană – ( unde apare Dunărea – Zimnicea – Alexandria – Roșiori de Vede – Pitești – Câmpulung – Bran – Rupea”, etc. ). Precizăm că și dacii au folosit trecătoarea Bran, astfel că și la ora actuală pot fi văzute urme ale fostei șosele romane ( drum pietruit denumit „via gloria”. (Fig.37).

Fig. 37. Vechiul „Drum al Branului” situat în zona Zărneștilor.

2.2.EVOLUȚIA SPAȚIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ORAȘULUI

( Pe baza unor documente istorice și cartografice vechi )

Desfășurat în regiunea de șes a râului Bârsa într-un culoar depresionar, (Fig.38), orașul Zărnești este una dintre localitățile țării, a cărei istorie se pierde în negura vremurilor îndepărtate. Se presupune că localitatea datează de pe vremea Daciei Romane. Cu toate acestea, orașul are începuturile sale care oscilează între adevăr și legendă. Precizăm că populația acestei depresiuni, ca de altfel a multor altora din țară, este de dată foarte veche. Este și firesc dacă gândindu-ne istoric, ținem seama de condițiile geografice prielnice în care apărut așezarea. Unele sate brănene precum Șirnea și Fundata sunt atestate ca așezări vechi din epoca pietrei. În acest sens, urmele descoperite de arheologi precum ar fi unelte de silex (cremene), ciocane – ( cultura de prund, duc până în Neoliticul Inferior ).

Nu este foarte greu de explicat cum de au ales primii săi locuitori acest loc izolat, situat în afara drumurilor principale. Acești locuitori, au fost îndemnați de apa Bârsei, care a dat numele său regiunii, de codrii răcoroși care le ofereau hrană și le puneau la dispoziție un adăpost sigur, precum și apropierea de culoarul Branului într-o parte, dar și drumul Poienii Mărului în cealaltă parte. În urma descoperirilor arheologice efectuate în zona Valea Coacăzei, Peștera și Cheia de Râșnov situate în Țara Bârsei s-a ajuns la concluzia că „aici se află o veche vatră de locuire a oamenilor care datează din Paleoliticul Mijlociu”.

Fig.38. Așezarea și relieful orașului Zărnești

Peștera Coacăzei și Peștera Liliecilor se află situate în în satul Peștera care aparține de comuna Moieciu-comună situată în culoarul Bran-Rucăr, iar Peștera Gura Cheii, se află în zona Râșnov, toate 3 fiind pe teritoriul județului Brașov.Peștera Coacăzei este săpată în calcare kimmeridgian-tithonice la fel ca și întregul bazin al râului Turcu, râu care izvorăște de pe teritoriul comunei Moieciu. În afară de cele 3 peșteri enumerate mai sus, în perimetrul Culoarului Bran-Rucăr se află numeroase alte peșteri, grote, nișe și caverne al căror număr depășește peste 350 și care aparțin reliefului endocarstic. ( C. Goran, 1982 ).

Peștera Coacăzei se află situată într-o zonă carstică din culoarul Bran – Rucăr, într-o zonă cu calcare albe, conglomerate și brecii calcaroase. Gura peșterii se află situată la o altitudine maximă de 903 m, iar suprafața interioară a peșterii este de aproximativ 228 mp. ( Marin Cârciumaru, Elena-Cristina Nițu, J.-G. Bordes, G. Murătoreanu, M. Cosac, R. Ștefănescu, 2008 ).

Peștera Liliecilor, este dezvoltată pe conglomerate îmbogățite cu fragmente de șisturi cristaline, este constituită dintr-o singură galerie în lungime de 162 m, iar gura de intrare se află la o altitudine maximă de 950 m. Alfred Prox este cercetătorul care efectuează primele săpături arheologice în așezările paleolitice de pe raza județului Brașov. Astfel, în cursul anului 1934, acesta efectuează săpături în Peștera Coacăze în două rânduri și moment în care ne descrie amănunțit stratigrafia depozitului, dar și speomorfologia peșterii. ( Prox Alfred., 1938 ). Peștera Liliecilor a fost explorată și de către cercetătorul Constantin S.Nicolăescu-Plopșor în perioada 1957-1958, la fel și Peștera Gura Cheii de la Râșnov. Același cercetător, a efectuat un sondaj și la Peștera Coacăzei pe direcție longitudinală de la intrarea în peșteră spre interior, pe o suprafață de circca 12 mp. până la o adâncime de 280 cm. ( Ctin. S. Nicolăescu-Plopșor, D. Nicolăescu-Plopșor, I. Pop, C. Rișcuția, 1961 ). Astfel, A.C.Păunescu ( 1998 ), identifică speciile și le interpretează global în toate secțiunile care au făcut obiectul de studiu al microfaunei peșterii, luând drept argument adâncimea din strat și în niciun caz trăsăturile particulare care caracterizează fiecare strat din punct de vedere sedimentologic. În anul 2008 s-au continuat săpăturile arheologice la Peștera Coacăzei, de unde s-au recuperat peste 325 de fragmente scheletice. În urma determinărilor făcute de cercetătorul Dumitrașcu V., s-a constatat că cea mai mare parte a acestor bucăți de oseminte a aparținut urșilor. După dimensiunile pe care le putea avea animalul în cauză, este vorba de Ursus spelaeus. Conform studiilor specialiștilor, ursul de peșteră ( Ursus spelaeus ), a fost o specie de urs talie mare. Acesta a stăpânit munții și pădurile continentului nostru în perioada Pleistocenă. Dovezi elocvente stau drept mărturie prin nenumăratele picturi rupestre care apar în peșterile din România, dar și de pe Glob.( Marin Cârciumaru, Elena- Cristina Nițu, Roxana Dobrescu, Radu Ștefănescu, 2010 ).

În urma cercetărilor efectuate și în alte peșteri din zona Zărnești-Râșnov și Culoarul Bran-Rucăr, arheologii au constatat că strămoșii noștrii, alături de mamuți și urșii spelaeus, au coabitat foarte bine împreună timp de mii și mii de ani. În timpul glaciațiunii, datorită condițiilor extrem de aspre, această specie de urs stătea mai tot timpul în grote, peșteri și caverne carstice pe care le împărțea cu omul și cu alte animale. În lipsa acestor adăposturi nimeni nu ar mai fi putut supraviețui. Astfel, oamenii vremii, alături de animale au îndurat condițiile vitrege ale glaciațiunii, dar și lipsa de hrană. De la această specie de urs s-au găsit oase care fac parte din întregul schelet al acestuia: ( oase craniene, dentiție, diferite tipuri de vertebre – cervicale, toracale, lombare și caudale, precum și diverse elemente care aparțin scheletului apendicular. Deasemenea s-au analizat atent aceste oseminte și s-a constatat că în peșteră trăiau mai mulți indivizi de vârste diferite ( de la adulți și cei vârstnici cu o dentiție tocită și uzată și până la cei tineri și foarte tineri care aveau dinți încă neerupți ).

În aceste cercetări, unele specii de animale apar mai des ( ursul de peșteră, hiena de peșteră, capra de stâncă- ibex ), iar altele apar destul de rar: vulpe ( Vulpes vulpes ), animale din familia Cervidae ( Cervus elaphus sau Dama dama ), căprior ( Capreolus capreolus ), bursuc ( Meles meles ), o specie de Canidae de talie mijlocie, și o pasăre de talie mică din clasa Aves ( Aves indet ).

Cantitățile mari de fosile descoperite în peșteri, aparținând anumitor specii de animale, au făcut ca unora dintre aceste aspecii să i se atribuie denumirea de animale de peșteră astfel: ursul de peșteră, hiena de peșteră, lilieci, o serie de feline, etc. Acum circca 10000 de ani în urmă, odată cu încălzirea bruscă a vremii, s-a pus capăt ultimelei ere glaciare Würm. Tot în legătură cu apariția așezărilor străvechi încă din preistorie pe aceste meleaguri, precizez în anul 1956, arheologii au descoperit în satul Peștera, în groapa scobită în Dealul Bisericii, urme ale așezărilor din epoca de piatră ( aproximativ 70000 ani vechime ), aflate în trei faze de cultură: epoca paleolitică, epoca fierului și epoca migrațiilor popoarelor. Pe lângă acestia, au mai fost descoperite urme de viețuitoare cum ar fi: „ursul de peșteră ( Ursus Spelaeus ), hiena de peșteră, capra de stâncă – ibex, etc”.. După 20 de ani de la descoperirea de mai sus, mai precis în anul 1976, arheologii au adus la lumină o monedă din argint care purta efigia Împăratului Traian, aceasta fiind datată din anul 106 d.Chr. și care atestă prezența romanilor în această zonă locuită de daci. Urmașii dacilor și romanilor au găsit aici mijloace de trai suficiente pentru a nu fi îndemnați să părăsească vechea vatră strămoșească. Pe teritoriul de astăzi al orașului Zărnești se pare că au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. „În Perioada Romană, se pare că aici au fost înmormântați soldați ai Legiunii a-XIII-a Gemina”. Apoi au urmat și alte descoperiri din Epoca bronzului ( de exemplu Cultura Nouă – sec. al XIV – XII lea î.d. Chr. ), cât și din perioada Hallstattiană ce aparținea Epocii Fierului între anii 1200 – 400 î. d. Chr. Când romanii au sosit în ținuturile Bârsei, regiunea era locuită de către daci cumidavensi – având sediul central la Cumidava ( Râșnovul de astăzi ), unde ar fi fost cantonată Legiunea Romană în care ar fi activat ca militar fiul păstorului Zerne, care ar fi trăit pe aceste meleaguri. Atât conviețuirea daco-romană, dar și continuitatea populației romanizate în Țara Bârsei după Retragerea Aureliană din 261–265 d. Chr., sunt atestate și de tezaurul monetar care a fost descoperit în hotarul Branului.

Aceste monezi dateazădin secolele III-IV și au pe ele efigiile mai multor împărați romani, cum ar fi de la Claudius II și până laValentinianus II. Una dintre legende face referire la localitatea Villa Zernensis ( Zărnești ) și a cărei denumire se presupune că ar proveni chiar de la numele unui păstor de oi pe nume Zerne. Se spune deasemenea că un fiu de-al acestuia, ar fi fost înrolat mulți ani în armata romană ,,cu o Cohors VI Nova Cuvidavensium Alexandrina”, o unitate de pedestrași care era formată din dacii localnici, conform inscripției de pe piatra descoperită în anul1943de către Mihail Macrea în localitatea Râșnov ( Cumidava ). Cu timpul, după ce s-a lăsat la vatră, fiul lui Zerne s-a stabilit în această zonă întemeindu-și o familie, iar în cinstea lui această așezare a primit denumirea de„Zernensis”, adică satul lui Zerne. Satul Tohan ( Tuhan ) este atestat documentar din 1294. În acea perioadă, regalitatea maghiară a cucerit Transilvania, timp în care au avut loc și colonizări ale cavalerilor teutoni cât și a sașilor.

Localitatea Tohan, parte component a orașului de azi, datează din anul 1294, situîndu-se printre cele mai vechi așezări din România. Satul Tohanul Nou apare mult mai târziu – pe la anul 1769, inițial fiind format din peste 100 de familii care au fost alungate în 1765 din Tohanul Vechi pe criterii religioase. În acea perioadă, autoritățile habsburgice au încercat să constrângă oamenii din Tohanul Vechi ca să renunțe la religia strămoșilor și să treacă la religia catolică, însă aceștia au refuzat și au ales să părăsească satul întemeind la câțiva kilometri distanță o nouă așezare și anume Tohanul Nou. Astfel, localitatea Tohanul Nou intră în rândul satelor grănicerești românești de pe vremea Împărătesei Maria Tereza și a lui Iosif al-II-lea. Oamenii s-au luptat cu multă dârzenie și s-au opus religiei catolice impuse, fapt ce a dus la luarea unor măsuri aspre împotriva lor. Astfel, generalul Imperiului Habsburgic Siskovitz folosește tunurile împotriva oamenilor și le dă un ultimatum, obligându-i să părăsească localitatea în 24 de ore. Aceștia pleacă, iar în locul lor sunt aduși grăniceri din localitatea Țânțari. Ulterior, istoria Tohanului Nou va fi legată mai mult de istoria localității Bran și mai puțin de cea a Tohanului Vechi și mai ales a Zărneștiilor. „Această regiune a fost locuită încă din vremurile înaintate ( lucru atestat și prin prezența localităților pe harta Iosefină între anii 1769 – 1773 ), datorită poziției sale strategice și favorabilității factorilor de mediu”. (Fig.39). În anul 1211, regale Ungariei Andrei al-II-lea cedează acest ținut Cavalerilor Teutoni, pentru a asigura paza de sud-est a Ungariei împotriva cumanilor.

Cavalerii Teutoni au venit în zonă cu misiunea clară de a îndemna populația locală să adere la religia catolică. Aceștia constituiau o forță la vremea respectivă și au construit aici numeroase castele și au adus mulți coloniști din Imperiul Roman pentru a crește populația acestei zone.

Fig. 39. Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou pe harta Iozefină 1769-1773. (După Harta Austriacă, 1769-1773)

Se spune despre cavaleri că în anul 1224, aceștia au încercat să iasă din alianță cu ungurii și să se subordoneze Suveranului Pontif de la Roma, iar ca urmare, regele Andrei a evacuat ordinul în anul 1225. Cu toate că Teutonii n-au mai rămas în zonă, coloniștii germani au rămas în arealul zărneștean până după Al Doilea Război Mondial, punând bazele unuia dintre cele mai puternice districte – atât din punct de vedere militar, cât și economic. În anul 1288, Tohanul este menționat în „Villa Tohon ”, iar în secolul al-XIV-lea, localitatea Zărnești este menționată în documente „POSSESSIO REGALIS ZERNE”. Pentru numeroasele așezări cu deosebire la primele lor atestări apare specificația de moșie sau conac, care ar corespunde în zilele noastre cu denumirea de sat sau așezare omenească, unde termenul ( Villa ), ori cel de domeniu ( POSSIO VILLA ) mai poate fi tradusă și proprietatea la țară, gospodărie ( conac sau fermă ). Asupra denumirii de Tohan, nu s-au găsit consemnate dovezi ( păreri ). Referitor la Zărnești, părerile specialiștilor în domeniu sunt împărțite. Astfel marele istoric Augustulus Treboniu Laurian „susținea că acest sat s-a înființat pe ruinele fostei colonii romane ZERNENISIS”, de unde s-a primit probabil numele de Zărnești.

Prin descifrarea unor inscripții funerare (scoase la iveală în anul 1857 ) și a unor colecții de monezi ce se găsește actualmente la Muzeul din Cluj-Napoca, se presupune că pe căpetenia militarilor romani îl chema „ZERNESIS”. În cronicile lui Zimmermann, de la 1637, aflăm următoarele nume ale satului : „ZIRNA”, ZERNA”, „ZÎRNA”, „ZERNEHAZA”, iar Tomas Tartler afirmă că e fondat de coloniști romani și că „în dosul satului se află din vremuri vechi o ruină părăsită unde romanii ar fi spălat aur”. Într-o descriere asupra Ardealului, A. de Gerande, ginerele contelui Emeric Teleky, spunea despre Zîrnești ( azi Zărnești ): „este cel mai însemnat dintre satele transilvane situat la poalele Munților Branului”. Istoricul Nicolae Iorga, susținea că „denumirea acestei localități ar proveni din antroponimul ZÎRNEA, păstor care ar fi întemeiat această așezare”. Numele este frecvent întâlnit până în zilele noastre fiind însă derivat cu sufixul ESCU – ZĂRNESCU. Având în vedere că oiconimicul a fost atestat în unele documente de prin 1367 sunt forma: „ZIRNA”, „ZERNA”, „ZIMMERMANN”, se poate presupune ca etimon romanescul „ZÂRNĂ” – ( o plantă veninoasă cu flori albe, fructe mici negre ) a cărei numire științifică este SOLARUM NIGRUM, iar popular „ umbra nopții ”, în latina „pro-diorna”, consemnată în tabelele lui Dioscodies – medic botanist din Asia Mică. Alte documente „atestă existența localității înainte de anul 1367, iar după această dată localitatea apare sub diverse denumiri ca: „ZERNEBRAZA” – 1367, „ZÂRNA” – 1373, „ZERNA” – 1437, „CERNEANU” 1510, iar după aceea „ZERNEȘTI” – 1888, „ZÂRNEȘTI” și în prezent „ZĂRNEȘTI”.

De-a lungul timpului, localității Zărnești i-au fost atribuite mai multe denumiri cum ar fi: „ZERNEȘTI”, „ZÂRNEȘTI” în dialectul săsesc „SARNECHT”; în limba germană „ZERNESCH”, „ZERNESTEN”, „ZERNEN”, iar în limba maghiară „ZERNEST”, dar și „ZERNYEST”. Odată cu venirea slavilor începe procesul de asimilare cu populația daco-romană prezentă în aria menționată. Exemplificam Râșnovul, localitate în apropiere de Zărnești, care mai întâi a fost o așezare românesc-slavă, sosind ulterior coloniștii sași care s-au integrat. Faptul ca Zărneștiul se află aproape de drumul principal al Branului, a făcut ca la frământările Evului Mediu, localitatea să participe deseori fiind teatrul unor operațiuni militare care au provocat incendieri și distrugeri frecvente după cum spun cronicile vremii și despre care vom mai aminti în această lucrare.

Invazia tătarilor a constituit pentru mulți un semn al Apocalipsei, un oborâre a diavolilor pe Pământ. Sugestivă este relatarea cărturarului armean Kirakos ( Guiragos ): „tătarii aveau un aspect execrabil, fără sentimente; erau nemiloși la bocetele mamelor mamelor, nu aveau respect față de cei vârstnici. Prin intermediul oricărui măcelcare avea loc, aceștia găseau/vedeau un mod de distracție.

Nimeni nu mai avea curaj să plângă, iar la fiecare pas erau numai cadavre. Biserica și-a interupt slujbele, iar zona era învăluită într-o ceață deasă”.

Nimeni nu mai avea curaj să plângă, iar la fiecare pas erau numai cadavre. Biserica și-a interrupt slujbele, iar zona era învăluită într-o ceață deasă”. Acolo le-au ieșit în cale armata Voievodului de Transilvania, care ar fi căzut pe câmpul de luptă. Se pare că el ar fi fost înfrânt de oastea aflată sub comanda lui Bochetor, care ar fi trecut munții prin Pasul Oituz sau printr-o altă trecătoare din zona curburii Carpaților. „Trecătorile montane fuseseră apărate fără succes de români și secui – Olaci et Sicuuli, după cum stă scris în mai multe cronici occidentale. În Analele lui Tholomeus din Lucca, sunt pomeniți Oleracii și Siculi, popoare din Pannonia care locuiau în preajma pădurilor – ( Silvae = munții Riffei ), care au primit misiunea de a fortificat pasurile”.

În anul 1224, pe timpul regelui ungar Andrei al-II-lea a început colonizarea sașilor din Țara Bârsei ( unde trăiau bârsenii ) și le dă acestoraspre folosință terenuri de pășunat. Diploma regelui Sigismund prin care li se cedează sașilor din Vulcan Muntele Ciuma de pe hotarul comunei Zărnești este emis în anul 1427 și amintește de locuitorii băștinași ce aveau în stapânire și foloseau aceste pământuri. După colonizarea care au avut loc în secolele XIII și XIV, atât Zărneștiul, cât și Tohanul Vechi au fost incluse în domeniul Branului, iar locuitorii lor au devenit iobagi. Precizăm că înainte de 1651, ținuturile Branului și Zărneștilor aparțineau de Țara Făgărașului, fiind menționate și în anul 1888 – ( când Țara Făgărașului cuprindea 64 sate ). Localitățile Tohanul și Zărnești au căzut în mai multe rânduri pradă focului. S-a păstrat amintirea invaziei de la începutul secolului al-XV-lea sub regele Sigismund când turcii au distrus Țara Bârsei de trei ori ( în anii 1421, 1432 și 1438 ). În această perioadă, locuitorii satelor Râșnov și Tohanul Vechi construiesc în scop strategic „Cetatea Țărănească Râșnov”, așezată pe un vârf de deal înalt de 150 m și folosită în timpul năvălirii tătarilor și turcilor. În 1658, tătarii profită deja de ciuma care bântuia Țara Bârsei și năvălesc în această zonă, jefuind toate satele printre care și Zărneștiul, iar locuitorii au fost nevoiți să părăsească satul și să se ascundă în munți. Duminica se adunau cu toții la biserică ca să asculte slujba. Biserica era construită într-o mică peșteră de la Colții Chiliei din Munții Piatra Craiului. În urma acestor bătălii crâncene, purtate la Zărnești, în anul 1690, localitatea a fost devastată și arsă până în temelii ( cu excepția bisericii din centru care a scăpat de urgia focului ). Cronicarul Gheorghe Șincai relatează în cronica sa acest eveniment la pagina 152 astfel: „Anul 1690, Constantin al-II-lea Vodă Brâncoveanu, zicea Istoria Bălăcenească, văzând răutatea ce-o făcuse în anul trecut generalul neamț Heissler și Bălăceanu cu oștile nemțești și voind se răsplătească, s-au unit cu comitele Emeric Thököly carele aveau o sumă de oaste din Ungaria de Sus și amândoi au cucerit de la Împăratul Turcesc oști turcești și tătărești, ca să meargă în Ardeal să scoată pe nemți, făgăduind Costantin Vodă, că el va afla drum și plaiuri pe unde fără primejdie vor intra toate oștile în Ardeal”. Atât cronicarii cât și istorici sunt cu toții de acord în privința bătăliei turcilor cu nemții la Zărnești și anume că o parte din trupe au venit pe Culoarul Rucăr-Bran, iar alții pe valea Dâmboviței, au urcat Tămașul și-au coborât pe Valea Turcilor în apropiere de Rudărița și s-au postat deasupra comunei Zărnești sub Piatra Craiului și sub Muntele Măgura. Se spune că în urma bătăliilor de sub bârc, nemții s-au retras până la locul dintre râul Turcu și Tohan, unde au dat o a doua lovire, iar nemții au fost complet biciuiți. Au pierit atunci aproape 6000 de osteni, iar în amintirea acestora, anumite locuri din zonă poartă denumirea de „Calea roșie”, „La Morminte”, „Podu Turcului”. Din acele timpuri mai există și astăzi două cruci de piatră-ca monumente de însemnătate istorică și anume:

– „Crucea Brâncoveanului”, monument situat la capătul de jos ( gară ) al Tohanului Vechi, (Fig.40), precum și o altă cruce tot din piatră reprezentând inscripții romane cu litere chirilice, așezată tot în anul 1678 pe vârful dealului situat între Tohanul Vechi și comuna Poiana Mărului.

Fig. 40. Monumentul Brîncoveanului de la intrare în Zărnești (Sursa – Arhiva personală)

Mai există însă și eu o altă cruce din piatră, dar este ruinată. Toate aceste monumente istorice, amintesc de vremurile ce s-au scurs pentru aceste ținuturi, cât și de luptele care s-au dat aici ( inclusiv biserica din centrul satului care a scăpat de la incendiu din 1690 ). Amintim că în anul 1765, imperialii din Viena au instituit aici Miliția de Graniță. Generalul austriac pe nume Siskovitz ( despre care s-a vorbit anterior aici ), sosind în Tohanu Vechi a propus locuitorilor să devină grăniceri, obligând totodată să primească și unirea cu biserica catolică, iar dacă se împotrivesc să părăsească satul. Mulți dintre acești locuitori au refuzat această slujbă împărătească și au fost alungați în câmp liber.

Odată cu devenirea de „sat grăniceresc” a Tohanului Nou, începând cu a doua jumătate a secolului al-XVIII-lea, mai marii vremii acordă o mai mare importanță acestei localități. Dintre lucrările mai vechi care tratează anumite aspecte privind localitatea Zărnești, amintim Geografia Transilvană tipărită la Sibiu în limba germană în anul 1824. Până în jurul anului 1848 în satele Tohan și Zărnești se desființează iobăgia, localitățile încep să se dezvolte și să crească numeric ca populație. Mulți din locuitorii Zărneștiului au luat parte la acte istorice importante precum Marea Adunare de la Blaj din 1848. Unul dintre locuitorii Zărneștiului pe nume Ioan Bran de Lemeni, a fost purtător al marelui steag la Blaj fiind și unul dintre secretari. Până la Marea Unire din anul 1918, localitatea Zărnești a constituit un loc de refugiu în fața tuturor năvălitorilor, fiind situată la granița dintre Transilvania și Țara Românească în apropierea Culoarului Bran-Rucăr. Pentru a-și apăra pământul strămoșesc, mulți locuitori din Zărnești și din împrejurimi au luptat cu vitejie dîndu-și viața în războiul de independență din 1877, cât și în cele Două Războaie Mondiale. Studiile și cercetările efectuate în ultimii ani, tangente cu teritorul cercetat al orașului Zărnești, au o strânsă legătură cu rezolvarea problemelor practice ale dezvoltării sale economice, prin valorificarea cât mai rațională a resurselor existențe în această parte a țării.

Dintre acestea amintim următoarele:

„Istoria ilustrată a românilor” Dinu C. Giurescu, 1981;

„Județul Brașov” de Mihai Iancu și colaboratorii și „Monografia Județului Brașov” în 1988; „Vechii așezări bârsene – orașul Zărnești” de Ioan Lepădatu, 1998;

„Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață” – Ioan Janos și Cristian Tălîngă 1994;

„Turismul în orașul Zărnești și zonele limitrofe” de A.N.T.R.E.C. Brașov în anul 2000,

„La cumpăna timpului, Zărnești” de Ilie Vlad în anii 2004 și 2011, etc.

Așadar, lucrarea de față ,,Zărnești. Studiu de geografie urbană” încearcă în linii mari să sesizeze influența factorilor naturali asupra caracteristicilor fizico-geografice ale teritoriului cercetat.

CAPITOLUL III

POZIȚIA ȘI LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ

3.1.POZIȚIA GEOGRAFICĂ. ELEMENTELE CADRULUI NATURAL

3.1.1.Elemente spațial geografice

În cadrul Carpaților de Curbură, sau în sectorul sudic al Carpaților Orientali, se pune în evidență un complex depresionar, pe care geograful Mihai Iancu îl numea în 1956 „depresiunea internă a curburii Carpaților, care la origine aparține geosinclinalului carpatic”. Din ea se insinuează pregnant în rama de orogen numeroase golfuri depresionare. Această depresiune – unitate complexă compartimentată de masele muntoase este cunoscută în partea de vest sub denumirea de ,,Depresiunea Bârsei”, care împreună cu golfurile depresionare Zărnești – Tohan, Vlădeni, Baraolt și Sfântu Gheorghe, se leagă printr-un coridor îngust cu un alt compartiment – depresiunea Târgu Secuiesc. În partea sud-vestică, Golful depresionar Zărnești – Tohan, pătrunde în masa cristalină a Carpaților Meridionali, găsindu-se în parte de zona limită dintre aceștia și grupa Carpaților Orientali.

După geograful Vintilă Mihăilescu – 1963, depresiunea intracarpatică a Bârsei, a Brașovului, „este împărțită datorită unor prelungiri ale munților, în trei compartimente morfologice: Depresiunea Zărnești – Baraolt, Depresiunea Șesu Frumos și Depresiunea Târgu Secuiesc”. Depresiunea Brașovse află situată pe râul Olt cu afluenții lui: Râul Bârsa și Râul Negru. Ea se desfășoară în nord până la Munții Baraolt și Bodoc, spre sud până la Munții Ciucaș, Munții Bârsei, Munții Bucegi și Munții Piatra Craiului, spre est pâna la Munții Vrancei, iar spre vest pană la Munții Perșani. Aceasta, este cea mai întinsă depresiune intramontană din țara noastră, având o suprafață de 2004 km². După Amelia Velcea, 1989, „această depresiune reprezintă un areal tectono-eroziv, cu o formă specifică”.

Relieful este constituit din piemonturi, din terase și lunci. Două elemente caracterizează depresiunea Brașov: convergenta hidrografică și inversiunile de temperatură. Depresiunea Brașovului este îngustată în două zone, fapt pentru care ea este divizată în trei compartimente dispuse în general pe direcția NE – SV astfel: în partea de vest se află Depresiunea Țării Bârsei, în centru este situată Depresiunea Sfântu Gheorghe, iar în est se află depresiunea Târgu Secuiesc. (Fig.41).

Țara Bârsei, este situată în partea vestică a Depresiunii Brașovului sau Depresiunii Curburii Carpatice fiind o regiune istorică din partea de sud-est a Transilvaniei. Denumirea regiunii istorice Țara Bârsei, provine de la râul Bârsa, care se varsă în râul Olt.

Cu o lungime de 68 km, Râul Bârsa este cel mai lung afluent al Oltului, atât din Țara Bârsei, cât și din județul Brașov. Țara Bârsei este o depresiune dispusă în interiorul arcului carpatic și reprezintă o zonă etnografică unde cel mai mare oraș este Brașov.

Fig. 41. Harta Depresiunii Brașov (Prelucrată după Wikipedia.org)

Depresiunea Țara Bârsei este situat în interiorul arcului carpatic și se desfășoară de la Apața în nord, până la Bran în sud, în est până la Prejmer, iar în vest până la Vlădeni. (Fig.42 ).

Fig. 42. Așezarea orașului Zărnești în Țara Bârsei (Prelucrată după Commons.wikimedia.org)

Teritoriul Țării Bârsei include trei municipii ( Brașov, Săcele și Codlea ), trei orașe – Zărnești, Râșnov și Ghimbav și totodată un număr de 14 comune ( Bran, Vulcan, Holbav, Cristian, Hărman, Prejmer, Bod, Sânpetru, Feldioara, Hălchiu, Crizbav, Dumbrăvița, Măieruș, Apața ). După cum susține D. Patrulius, 1969, „aceasta reprezintă o continuare a culoarului tectonic al Dâmbovicioarei fiind formată din golfurile Râșnov Zărnești Vlădeni și Măieruș precum și din câmpiile joase ale Bârsei, Bodului și Feldioarei”. Profesorul Grigore Posea afirma în anul 1981, că Depresiunea Bârsei se compune din Câmpia Bârsei – ( care este o zonă joasă de subsidență de la Bod – Feldioara – Stupini ), câmpul Feldioara, câmpul Bodului ( terasa Bod – Sânpetru, Golful Vlădeni și Golful Bran – Râșnov ( compus din Golful Zărnești, piemontul Sohodol și Câmpia piemontană Sohodol – Râșnov )”.

Privită din punct de vedere fizico-geografic, localitatea Zărnești se află situată în „compartimentul depresionar” Zărnești – Barolt. Aceasta este amplasată în sud-vestul Depresiunii Brașovului, pe o câmpie cu aspect de golf prelungit și ușor ondulat, de-a lungul râului Bârsa și râului Turcu, fiind înconjurată de trei părți – porțiuni de munți și de dealuri astfel: la sud de Muntele Măgura, ce aparține platformei Branului, la vest versantul abrupt al Pietrei Craiului – Piatra Mică, la nord vest de muntele Ciuma situat în stânga pârâului Bârsa Mare, iar la nord de Dealul Pleașa care face legătura Măgura Codlei, aparținând Munților Perșani.

Orașul Zărnești are o singură ieșire spre Bran, Râșnov și Vulcan. Zărnești este situat în județul Brașov – care se suprapune mare parte peste regiunea istorică Țara Bârsei. În cadrul județului, orașul ocupând partea central sudică (Fig.44). După cum am specificat anterior, vatra orașului Zărnești este construită în partea sud-vestică a Depresiunii Brașov, în golful depresionar Tohan – Zărnești la contactul dintre Carpații Orientali și cei Meridionali. Precizarea a trebuit făcută, deoarece, după cum am menționat mai sus, deși vatra localității este construită în cadrul depresiunii, majoritatea teritoriului ( aproximativ 60 % ) se suprapune peste zona montană înconjurătoare ( Munții Piatra Craiului și Munții Țaga ). Ținând cont de această localizare, localitatea Zărnești se situează în spațiul carpato-danubiano-pontic în cadru macroregiunii carpatice.

Atât poziția geografică, cât și elementele de ordin genetic și evolutiv și deasemenea unele particularități geologice ale reliefului, au generat trăsături specifice în structura de bază a peisajului fizico-geografic din cadrul Depresiunii Brașov, respectiv în cadrul teritoriului zărneștean, între care mai importante sunt:

Zona descrisă mai sus prezintă un climat montan cu două nuanțe pregnante ( una depresionară și o nuanță alpină );

În această zonă există un peisaj diversificat ( care cuprinde est de la stâncării aflate la peste 2000 m altitudine și până la șesul creat de râul Bârsa, cu altitudini de aproximativ 600– 700 m );

În această zonă sînt prezentate resurse variate de sol cât și de subsol, care sunt caracteristice zonelor montane și depresionare, iar etajele de faună și vegetație sunt diverse.

3.1.2.Situația administrativ teritorială și vecinii orașului Zărnești

La nivel global și continental, Zărnești se prezintă ca în (Fig.43) de mai jos.

Fig. 43. Zărnești pe harta lumii – Hărți mute prelucrate

(Surse contururi hărți: contur harta lumii – webdidactic anova blogspot.com ; contur harta Europei – autor Prof. Dr. Marius Țiu-Revista Terra ; contur harta României-Romania Map Contour Clip Art ; contur hartă Județ Brașov – http:site.judbrasov.ro/page_H-r-i_43.html)

Orașul Zărnești se află situat aproximativ în partea centrală a României la intersecția paralelei 45° 30' 10" latitudine nordică cu meridianul 25° 20' 25" longitudine estică și aparține Județului Brașov. (Fig.44).

Fig 44. Coordonatele geografice ale orașului Zărnești. Hartă prelucrată. (Sursa contur hartă județ Brașov – http:site.judbrasov.ro/page_H-r-i_43.html)

Punctele extreme ale localității sunt străbătute de următoarele coordonatele geografice astfel: în nord – paralela de 45° 31' 20" lat, N, – paralela 45° 39' 25" lat. N, în vest – meridianul 25° 2' 20" long. E, iar în est – meridianul 25° 24' 20" long. E. (Fig.45).

Fig. 45. Punctele extreme ale localității Zărnești. Hartă prelucrată.

Sursa contur harta: https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

Accesul către Zărnești, se poate face din mai multe locuri din țară, aflate la anumite distanțe, atât pe căi rutiere cât și pe cale ferată, orașul fiind situat la o distanță de 30 km față de municipiul Brașov. (Fig.46).

Fig.46. Accesul din România către Zărnești. Hartă prelucrată. (Sursa contur harta României – Romania Map Contour Clip Art)

Vecinii orașului Zărnești

În partea de Nord, la o depărtare de 21 km de oraș se află comuna Șinca cu o suprafață de 199 km² și care include satele ( Șinca Veche, Bucium, Ohaba, Perșani, Vâlcea, Șercăița );

Tot în partea de Nord la aproximativ 10 km de oraș, peste dealul Pleașa se află comuna Poiana Mărului, având o suprafață de 147 km², având în componența sa satele ( Paltin, Între Văi, Poiana Mărului, Șinca Nouă ).

În partea de Nord-Est la de 14 km distanță de oraș, se află comuna Vulcan, ce are o suprafață de 70,53 km² și care include satele (Vulcan și Mina 1 Mai ). Precizez că satul Holbav, a aparținut comunei Vulcan până în luna februarie 2004, după care a devenit comună de sine stătătoare. Orașul Zărnești are limita administrativă cu comuna Vulcan, pe circa 5,5 km prin muchiile Secătura ( 814 m ) și Rugetului până la vârful Fundătura;

În partea de Est, se află orașul Râșnov-la o distanță de 11 km de Zărnești și care ocupă o suprafață de aproximativ 162 km². Lungimea limitei administrative pe care o are cu orașul Zărnești, este de circa 6,5 km, fiind mărginit prin muchia hotarului până la limita cu râul Bârsa – unde continuă zona de șes;

În partea de Sud-Est se află localitatea Tohanul Nou, la o distanță de aproximativ 8 km de centrul orașului Zărnești, și care constituie parte componentă a acestuia fiind anexat în anul 1968, la ora actuală constituind unul dintre cartierele orașului;

În partea de Sud se află satul Predeluț, situat la o distanță de 8 km de oraș și care aparține de comuna Bran, iar la încă 3 km depărtare tot spre sud se află comuna Bran cu o suprafață de km² care include satele ( Bran, Predeluț, Șimon, Poarta ), având limita administrativă pe 8 km cu orașul Zărnești.

Tot în aceeași direcție spre sudul orașului, la o depărtare de 15 km se află comuna Moieciu, având o suprafață de 103,4 km² și care include satele ( Moieciu de Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Drumul Carului, Peștera, precum și Măgura aflată la o distanță de 8 km sud-vest de Zărnești ), mărginindu-se cu orașul pe o distanță de 16,5 km prin Muchia Măgurii 1375 m, apoi Prăpastiile Zărneștiului, Zănoaga ( 1379 m ), Piatra Craiului Mică ( 1816 m ) și Piatra Craiului Mare ( 1923 m ) până la „Umerii” ( 2216 m ) acesteia;

În partea de Sud-Vest a orașului se află Parcul Național Piatra Craiului înființat în anul 1938 și care este parte componentă a orașului Zărnești.

Tot în partea de sud-vest se afla ca vecin județul Argeș, cu o suprafață de 6801 km², iar pe o distanță de 18 km, continuă limita de hotar culmea Tămașului, culmea muntoasă Lerescu ( 1516 m ) până spre Comisul asigurând legătura cu Munții Făgăraș.

În Sud-Vestul Zărneștiului, se află comuna Rucăr din județul Argeș, la o distanță de circa 45 km.

În partea de Nord-Vest, se află comuna Hârseni ( având o suprafață de aproximativ 152,7 km² ), fiind la o distanță de 47 km de Zărnești. Comuna se delimitează de oraș pe o distanță de 9 km, prin muchiile Văcărea Mică ( 1729 m ), Cenușii până la Vârful Țaga ( 1641 m ). Comuna Hârseni are în componență satele ( Hârseni, Copăcel, Măliniș, Mărgineni, Sebeș ). Satele comunei Hârseni sânt situate la o distanță apreciabilă de orașul Zărnești. Astfel Mărgineni se află la 42 km distanță, Sebeș la 44 km distanță, Măliniș la 46 km distanță, iar satul Copăceni se află la o distanță de 47 km. Menționăm că la filele anului 1950, Zărnești era un oraș în devenire, iar proclamarea lui s-a făcut la 01 ianuarie 1951.

Din luna februarie a anului 1968, de când s-a făcut împărțirea administrativă, teritoriul localității Zărnești urmărește bazinul râului Bârsa și are o formă relativ alungită. El este gâtuit la mijloc de curbura munților de hotar, iar Tohanu Vechi, cât și Tohanul Nou constituie cartiere ale orașului.

Aflat la 30 km distanță rutieră și 28 km distanță feroviară de Brașov, Zărneștiul poate fi accesat prin trei porți de intrare astfel: una dinspre Brașov – Râșnov și se intră prin Tohanu Vechi; una dinspre Bran prin Tohanul Nou, apoi Tohanu Vechi și altă intrare dinspre Poiana Mărului.

Suprafața totală a orașului Zărnești ( intravilan + extravilan ) era în luna februarie 1968, de 183,1 km² – adică 18310 ha, fiind reconfirmată și în anul 1988. Suprafața intravilană a orașului era la vremea aceea de 2411 ha (suprafață care a rămas nemodificată și până în prezent), iar extravilanul ocupa o suprafață de 15899 ha. (Fig.47)

Fig. 47. Suprafața (în ha) a orașului Zărnești în anul 1988 (După Primăria Zărnești și Prefectura Brașov)

În urma retrasării, recalculării și ajustării granițelor sale, s-a ajuns la concluzia că suprafața totală a orașului Zărnești s-a mărit cu minim 20 kilometri pătrați, față de acum 26 de ani urmă mai precis față de anul 1988. Așadar, din anul 2006, suprafața orașului este 204,75 km² ( 20475 ha ) din care terenul intravilan este de 2411 ha (rămânând nemodificat), iar terenul extravilan ( care s-a extins ) are 18064 ha. Autoritățile locale au luat în calcul ca pentru viitorul apropiat, terenul intravilan să mai fie extins cu încă 930 ha. (Fig.48).

Fig. 48. Suprafața (în ha) a orașului Zărnești în anul 2016 (După Primăria Zărnești și Prefectura Brașov)

Cu actuala suprafață pe care o are, orașul Zărnești, reprezintă aproape 3,78 % din suprafața județului Brașov.

Din punct de vedere administrativ teritorial, orașul Zărnești, cuprinde trei localități: Zărnești Centru aflat la 722 m altitudine absolută, Tohanul Vechi însumînd și Cartierul Muncitoresc „6 Martie” situat la contactul depresiunii cu zona montană pe râul Bârsa și Tohanu Nou așezat de-o parte și de alta a râului Turcu la contactul depresiunii propriu-zise cu zona piemontană a Sohodolului. (Fig.49).

Fig. 49. Vecinii orașului Zărnești și localitățile care intră în componența sa. Hartă prelucrată. Sursa contur hartă: https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

La rândul lor aceste localități sunt împărțite pe mai multe cartiere: cartierele Zărnești, Zărnești Sud – cu Caraiman și Grui, Tohanul Vechi, cartier blocuri fost cartier „6 Martie”, satul Tohanu Nou, cătunul Tohanița și cătunul Pleașa – cu Deal și Săticel. Din centru orașului Zărnești și până în centrul localităților ce-l compun – îi aparțin sunt următoarele distanțe:

Zărnești – Tohanu Vechi = 4 km;

Zărnești – cartierul blocuri fost cartier „6 Martie” = 4 km;

Zărnești – Tohanul Nou = 8 km.

Ca dimensiuni liniare ( distanțe ), localitatea Zărnești are lungime pe direcția de curgere a râului Bârsa de peste 3,5 km, iar lățimea luată în sens transversal este între 300 m – 1500 m; localitatea Tohanul Vechi are lungimea de aproximativ 4 km, iar lățimea este cuprinsă între 300 m – 500 m; localitatea Tohanul Nou are lungimea ce depășește 2,6 km, iar lățimea este cuprinsă între 150 m – 300 m. (Vezi și fig. 3,4,5).

Distanța dintre punctele aeriene extreme ale orașului Zărnești măsoară peste 26 km pe direcția est-vest și de numai 14,7 km pe direcția nord-sud, ceea ce confirmă alungirea localității pe direcția est-vest. (Fig.50).

Fig. 50. Suprafața intravilană și extravilană a orașului. Hartă prelucrată. Sursa contur hartă: https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

Lungimea limitelor localității – adică perimetrul hotarelor, este de aproximativ 90,5 km. (Fig.51).

Mai mult de 3/4, mai precis ( 84 % ) din ele, sunt hotare de muchie, fiind situate la cumpăna apelor, iar restul de ( 16 % ) sunt hotare de șes – pe care le întâlnim mai ales în partea de est a Zărneștiului, spre orașul Râșnov. Datorită poziției geografice cât și a reliefului pe care-l ocupă, teritoriul său administrativ nu a putut fi niciodată colectivizat.

La ora actuală, localitatea are o populație de 21681 locuitori ( în urma recensământului din anul 2011 ), are o industrie în decădere având mari perspective de viitor în domeniul turismului, constituit un centru polarizator în acest sens, mai ales turismul montan. În zonă există mult potențial turistic, dar infrastructura este încă nedezvoltată corespunzător, iar potențialul turistic neputând fi pus în valoare la întreaga lui capacitate.

Fig.51. Lungimea și lățimea perimetrului orașului. Hartă prelucrată. Sursa contur hartă: https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

Orașul Zărnești aparține rețelei de localități adiacente municipiului Brașov. Cele mai importante așezări umane din această regiune sunt: Codlea, Ghimbav, Cristian, Râșnov, Vulcan și Zărnești.

CAPITOLUL IV

FAVORABILITĂȚI ȘI RESTRICȚII NATURALE ÎN DEZVOLTAREA ORAȘULUI

4.1.RELIEFUL

4.1.1.Geologie

Din punct de vedere geologic, zona localității Zărnești, se încadrează unității mezozoice, aferente Masivului Piatra Craiului, cât și Culoarului Rucăr – Bran.

Formațiunile întâlnite aici, au un componența sa depozitele de roci cristaline cu filite, șisturi sericito – culoritoase, gnaise oculare, cuarțite, amfibolite, care sunt parțial sau total acoperite, de un strat de calcare sedimentare, șisturi argiloase, gresii, marne și conglomerate. Această zonă este drenată de multe ape curgătoare, care alcătuiesc o rețea hidrografică bogată, de o importanță deosebită în modelarea și fragmentarea reliefului. În perimetrul Zărneștilor, regimul precipitațiilor are un caracter torențial, iar în procesele de eroziune a solurilor, rețeaua hidrografică poate avea și rol de distrugere a orizontului organic, care este parte esențială a ecosistemului forestier. Modificarea climei zonale în perimetrul zărneștean, cât și crearea topoclimatelor de văi, de versant cu implicații în distribuirea vegetației forestiere, are drept cauză prezența în zonă a unei rețele hidrografice bogate care implicit „duce” la fragmentarea reliefului.

4.1.2.Specificul reliefului

Relieful zărneștean poate fi împărțită în trei categorii, din punct de vedere morfologic și anume: forme majore, forme medii și forme mici. (Fig.52).

Fig. 52. Formele de relief ale Zărneștilor (Sursa – Arhiva personală)

În afară de aceste categorii, mai sunt munții, dealurile și câmpiile înalte armonizate cu piemonturile din cadrul golfului depresionar al Zărneștiului. La Zărnești, relieful îndeplinește condiții optime pentru habitatul uman, în toate anotimpurile și pe toate cele trei trepte. La nivelul teritoriului administrativ zărneștean, Masivul Piatra Craiului, reprezintă circa 62 % din suprafață, dealurile cuprinzând 18 %, iar zonele joase de șes având aproximativ 20 %. (Fig.53).

Fig. 53. Repartiția formelor de relief la nivelul orașului Zărnești (Sursa: Primăria Zărnești)

„Cea mai mare diferență de nivel este de 1588 m între vârful La Om au Piscul Baciului – 2238 m altitudine, situat aproximativ în zona centrală a crestei, care se menține pe o lungime de circa 8 km la o altitudine de peste 2000 m și extremitatea estică a localității, situată în zona Haltei Zărnești, la o altitudine de 650 m”.

4.1.3.Formele majore de relief

Relieful teritoriului zărneștean cuprinde o treaptă montană înaltă, o zona deluroasă piemontană aceasta făcând tranziția între zona montană și câmpia piemontană. Treapta montană înaltă include Munții Piatra Craiului despre care geograful francez Emmanuel de Martonne a afirmat că este un accident în geografia Carpaților Meridionali. (Fig.54).

Fig. 54. Masivul Piatra Craiului. Principalele trepte de relief. (Sursa contur hartă: Administrația P.N.P.C. Hartă prelucrată)

Dealurile reprezintă o altă categorie a formelor majore de relief. Repartiția altitudinilor dealurilor din împrejurul Zărneștiului pune în evidență o etajare a formelor de relief reprezentate prin piemonturi și prin terase mai înalte. Zona mai înaltă corespunde măgurilor, piemonturilor de eroziune și de acumulare precum și glacisurilor.

„Piemontul Sohodolului este unicul rămas, fiind format din pietrișuri villafrankiene, suprafața sa coborând de la circca 900 m în sud, la 650 m în nord, după care se afunda sub aluviunile câmpiei piemontane a Sohodolului cărate de râurile Turcu și Glăjăriei ( Ghimbav )”.

„Grosimea inițială a pietrișurilor pare a fi atins până la 700 metri”, ceea ce dovedește că „Golful Râșnov – Zărnești funcționa atunci ca o puternica zonă de subsidență. Falia Branului este cea care a despărțit Podul Dâmboviței de Golful Zărneștiului sub aspect morfologic și-a declanșat formarea piemontului”. După părerea specialiștilor, acest piemont se desfășura cu mult mai spre est și anume până în zona orașului Predeal. În continuare se afla „pragul Timisului de Sus”, care mai apoi s-a transformat într-un bazinet intramontană”. Aproape toate aceste dealuri sunt situate în apropiere de zona construibilă a orașului Zărnești.

În zona joasă a teritoriului, se află dealurile Muscel – cu altitudine 827 m, Grui – denumit pe vremuri și „Gruiul țiganilor”, precum și Dealul Gruiului Morii, situat pe partea dreapta râului Mare, în apropierea unei foste mori bisericești, care i-a dat acest nume. El se aliniază în lungul străzilor Râului și Măgurii și are nisipuri grezoase, folosite de sute de ani la reparații de locuințe. Situat între râul Mare și pârâul Sughina, Dealu Grui ( cu o altitudine de 790 m ), adăpostește la poalele lui noul cartier Zărnești Sud. Cu o altitudine de 846 m, Dealul Coastei, se află situat în nord-estul teritoriului fiind utilizat ca pășune pentru animale de către locuitorii din Tohanul Vechi. Toate aceste dealuri au orientarea culmilor pe direcția sud-vest către nord est.

4.1.4.Formei medii de relief

Șesul din cadrul teritoriului analizat se află situat mai ales în zona sa estică, având altitudini cuprinse între 650 – 849 m și se suprapune pe depozitele aluvionare din zona principalelor ape precum: Bârsa și Râul Turcu. Studiul teraselor a fost abordat de mulți cercetători între care Nicolae Orghidan ( 1929 ), Iancu Mihai ( 1965 ), C. Ghenea ( 1971) și alții. Terasele din zona Râșnov – Zărnești au fost studiate mai amănunțit de D. Patrulius și N. Mihăilă, care „în anul 1966 descriu două trepte de terasă și anume terasa I de 5 – 10 m și terasa a-II-a de 15 – 20 m”. Ulterior aceștia cartează două terase în Golful Zărnești. În urma cercetărilor, geograful Grigore Posea, afirma în anul 1981, că au fost identificate două terase, mai bine dezvoltată fiind una care se scufundă spre suprafețele de subsidență, la care se adaugă conurile – terasă și glacisurile – terasă. Ele sunt formate cu precădere de râurile Bârsa și Turcu.

După datările lui E. Liteanu și colaboratorii ( 1962 ), „pietrișurile teraselor ar fi holocene, însă este mai probabil, să aparțină lui Wurm I și II. Terasele din culoarul Râșnov – Zărnești, care sunt bine păstrate și dezvoltate în continuitate până la pierderea lor în zona subsidență a Bârsei, pot aduce precizări mai sigure privind numărul de terase în Depresiunea Brașov. Ar fi vorba de cel mult „două terase inferioare ce vin în vârfurile golfurilor laterale, scăzând ca altitudine relativă spre zona de subsidență unde dispar”. Dar existența acestor terase se face simțită aproape exclusiv în Golful Zărnești – Bran – Râșnov, deoarece porțiunea respectivă a fost înălțată ( suprafața echivalentă nivelului terminal de umplere ) până la 700 m, dând râurilor posibilitatea să se adâncească treptat. Terasele de la poalele Măgurii și Pietrei Craiului au la bază grohotișuri stabile. Cu timpul, prin defrișări succesive, ele au devenit terenuri agricole. „În zona sud-estică se ridică micile terase ale Prăvăciorului și Tohăniței, încleștate de pârâul Tohănița și pârâul Sughina. În sud-vest, sub adăpostul muntelui se desfășoară terasa Bărcului și Priboaiele până la pârâul Crăpăturii”. Relieful de luncă se caracterizează prin maluri abrupte săpate în terase. Albiile minore, din cadrul luncilor au o mare mobilitate ( în regimul natural ) atât din cauza pantei reduse de scurgere, cât și din cauza aluviunilor cărate din munte. Cu toată această mobilitate se constată o tendință permanentă a Bârsei de a-și menține albia cât mai aproape de rama montană, adică de a folosi drumul cel mai scurt care-i dă panta cea mai mare.

4.1.5.Masivul Piatra Craiului

Masivul Piatra Craiului, se află situat în partea de est a Carpaților Meridionali, în sud-vestul Depresiunii Brașov, între valea Bârsei la nord, culoarul Bran –Rucăr la est și valea Dâmboviței la vest. Masivul are altitudinea maximă 2238 m ( Vârful La Om sau Piscul Baciului ). „Privit din depărtare, acest masiv are aspectul unei creste înalte, orientată NE– SV, lungă de aproape 25 km, golașa zimțată, o adevărată lamă calcaroasă. Șaua Crăpăturii ( 1620 m ), desparte masivul în două părți: Piatra Craiului Mare și Piatra Craiului Mică. Piatra Craiului Mare este orientată spre vest până la Vârful Turnul ( 1923 m ), după care cotește spre sud” Marcian Bleahu, ( 1956 ), prezentând numeroase țimbale , reprezentativ prin frumusețe fiind Țimbalul Mic ( 2231 m ). Piatra Craiului Mică se desfășoară de la Șaua Crăpăturii în sens opus, spre est, până la Gura Râului, de-acolo face o întoarcere spre sud, spre Prăpastiile Zărneștiului, unde în urma unor procese de remodelare a reliefului, s-au format chei, fiind reprezentate de pereți drepți și înalți de câteva sute de metri și apropiați pe alocuri la doar 10 m. (Fig.57). Acest masiv prezintă multe vârfuri ascuțite – La Om, Țimbalul Mic, Vârful Turnu amintit mai sus, etc. și multe forme carstice ( peșteri, chei, lapiezuri, doline, etc ), precum și o suprafață considerabilă cu grohotiș în partea de est, inclusă în Parcul Național Piatra Craiului ( 14800 hectare ), care cuprinde și un complex de chei din culoarul Rucăr-Bran ( Cheile Brusturetului, Cheile Dâmboviței, Cheile Dâmbovicioarei. În cadrul Parcului Național Piatra Craiului, se află o rezervație naturală complexă, floristică și faunistică, cuprinzând diverse rarități floristice printre care garofița Pietrei Craiului ( Dianthus callizonus ) unică în lume. Tot aici se găsesc numeroase plante ocrotite, ca de pildă floarea de colț, bulbucul de munte, smirdarul, etc, relicte glaciare ( Ligularia sibirica ) sau alte plante rar întâlnite. Fauna este bogată, ceea ce a determinat includerea acestui parc național în diverse programe de cercetare.

4.1.5.1.Geologia Munților Piatra Craiului

„Privit din punct de vedere fizico-geografic, suprafața județului Brașov, coincide unor unități morfostructurale importante, formate din zona cristalino-mezozoică specifică Carpaților Orientali și Meridionali, flișului cretacic din Carpații de Curbură, Podișului Transilvaniei, Depresiunii Brașiv și Depresiunii de contact a Făgărașului”. ( Marin Cârciumaru, Elena-Cristina Nițu, Roxana Dobrescu, Radu Ștefănescu, 2010 ). În partea sudică a județului, se află Munții Piatra Craiului, Leaota străbătuți de Culoarul Bran-Rucăr, precum și Munții Bucegi. Toți acești munți alcătuiesc o unitate de relief bine definită ce prezintă suprafețe de nivelare ce au un caracter structural și litologic ieșit în evidență, dovezi ce atestă clar prezența glaciațiunii pleistocene pe aceste meleaguri și mai ales procesele periglaciare care au urmat – dând naștere la forme de versant – grohotișuri ( mase imense de pietriș colțuros acumulate la baza versanților abrupți ); curgerile de noroi și alunecările – proces denumit solifluxiune, care este un proces de alterare a solului și pe care îl afectează pe o adâncime mică. În partea vestică dar și cea estică a masivului, curg râuri de pietre, care pot duce la formarea conurilor de grohotiș.

Relieful periglaciar al Masivului Piatra Craiului, a fost făcut cunoscut prima dată de către geograful francez Emmanuell de Martonne ( în anul 1897 ). Ulterior, acest tip de relief a mai constituit obiect de studiu pentru geografii Nicolae Orghidan ( 1936 ) și Micalevich-Velcea Valeria-Amelia în anul ( 1961 ). Relieful periglaciar este specific zonei de creastă din Piatra Craiului, în zone unde vegetația cât și solurile lipsesc pe aproximativ 50 % din suprafața totală a masivului. Geograful Emmanuell de Martonne a exclus posibilitatea dezvoltării ghețarilor în Piatra Craiului din cauza morfologiei masivului, unde versanții au o declivitate enormă, iar zona de creastă este nefavorabilă. Chiar dacă T. Constantinescu susținea în anul 2009, probabilitatea existenței unor ghețari în Munții Piatra Craiului, aceștia ar fi fost de dimensiuni mici. În sprijinul susținerii ideii lui Emmanuell de Martonne, care excludea posibilitatea dezvoltării ghețarilor în Piatra Craiului, vin geografii Niculescu Gheorghe și colaboratorii ( 1960 ) și Micalevich-Velcea Valeria-Amelia în anul ( 1961 ). (Mădălina Teodor, 2011 ).

„Din punct de vedere geologic, Masivul Piatra Craiului, reprezintă un sinclinal asimetric, format din calcare – ( kimmeridgian-tithonice, cu organisme de 300 – 1200 m ) puternic decât tectonizate cu diaclaze care favorizează pătrunderea apelor meteorice creându-se un labirint de forme subterane și conglomerate – apțiene, cu strate de 600 – 700 m grosime. „Masivul Piatra Craiului are în componența sa calcare recifale care s-au sedimentat peste șisturile cristaline care existau anterior. Recifele de corali vechi, care trăiau aici încă din mezozoic în marea caldă la mică adâncime, se regăsesc și la ora actuală în peretele nord-vestic și vestic”. ( Cristea Emilian, 1984 ).

Calcarele existente în apropierea masivului, cât și conglomeratele datând din perioada cretacică, oferă un peisaj pitoresc acestei zone. Calcarele marnoase și marnele din Munții Piatra Craiului au grosimi de până la100 m și provin din Jurasicul Mediu – ( Dogger ). Aceste depozite, apar la baza masivului și sunt așezate pe rocile cristaline ale seriei de Leaota, aflate în fundament. „În Jurasicul Superior – ( Malm ), cunoscut sub numele de Seria de Brașov, au apărut calcare alb – cenușii, în partea superioară, cu grosimi de peste 500 m, sau calcare filitomorfe cenușii, formații ce alcătuiesc în mare parte Masivul Piatra Craiului. ( Worlds Travel Blog, 2011 ).

Cretacicului Inferior – mediu ( Apțian ), îi aparțin conglomerate calcaroase, denumite conglomerate de Gura Râului, răspândite pe o arie restrânsă în sudul Zărneștiului, la ieșirea din munte a pârâului Prăpăstiilor, în zona captării Gura Râului, unde ating o grosime de aproximativ 100 m. Conglomeratele polimictice denumite și conglomerate de Bucegi, cum procent ridicat de elemente calcaroase, fac parte din Cretacicul Mediu – Albian. Conglomeratele, gresiile și marnele s-au format în Cretacicul Superior ( Turonian-Senonian ). În unele locuri, straturile de gresie se ridică de la orizontal către vertical. (Fig.55). Pliocenul este alcătuit din nisipuri, marne, argile și este caracteristic ramei de orogen din depresiunea Bârsei, iar la poalele masivului s-au creat adevărate „câmpuri de grohotișuri”. (Fig.56).

Fig. 55. Straturi de gresie înclinate spre vertical. (Sursa – Arhiva personală)

Fig. 56. Câmpuri de grohotișuri la poalele versanților Pietrei Craiului (Sursa – Arhiva personală)

Din punct de vedere litologic, în perimetrul Masivului Piatra Craiului, întâlnim o serie de tipuri de roci după cum urmează mai jos:

Șisturile cristaline – constituie fundamentul pe care s-au fixat recifurile de corali și au luat naștere prin procesul de metamorfism. Transformarea acestor roci foarte vechi, a avut loc în stare solidă sub influența temperaturii sau/și a presiunii. Există șisturile cristaline sub munții Leaota și Munții Păpușa și care coboară sub Piatra Craiului, unde apar în nord în zona localității Zărnești”. ( Cristea Emilian, 1984 ).

Roci sedimentare

„Conglomeratele și gresiile – constituie sedimente care s-au depus inițial peste șisturile cristaline și au în componența lor, pietrișuri și nisipuri. ( Daniel Popescu, 1995 ); ( Carpați Org. 2008 ).

Calcarele jurasice – au culoare cenușie – albicioasă și sunt sedimentele calcaroase care formează mormane și blocuri de calcare, fiind caracteristice versanților nord – vestic și vestic. În aceste roci sunt săpate chei, nișe, avene ( Cheile Prăpastiile Zărneștilor, Cheile Dâmboviței, ale Dâmbovicioarei și Brusturetului ), amintite mai sus.

Calcare cretacice: aceste calcare s-au format în cretacic împreună cu marnele și au culoare albă. În zona cheilor din Prăpastiile Zărneștilor pot fi identificate foarte ușor aceste straturi de calcare.

Conglomerate: Sunt roci sedimentare, formate prin cimentarea cu calcare, gresii și argile. Consolidarea acestor depozite de conglomerate, a avut loc pe la mijlocul perioadei cretacice, odată cu retragerea apelor, moment în care uscatul era corodat cu brutalitate. ( Daniel Popescu, 1995 ); ( Carpați Org. 2008 ).

Conglomeratele cu ciment greso – argilos ocupă o suprafață apreciabilă pe versantul estic al muntelui Pietricica. Datorită argilei, pe ele se formează râuri permanente. ( Daniel Popescu, 1995 ); ( Carpați Org. 2008 ).

Conglomerate cu ciment greso – calcaros, sunt întâlnite pe un spațiu foarte larg din Valea Curmăturii și până în Valea Funduri.” ( Daniel Popescu, 1995 ).

Conglomerate cu brecii calcaroase se găsesc în Piatra Mică. După formarea masivului, procesele de eroziune au continuat asupra calcarelor dând naștere la imense acumulări de grohotiș, o mare dezvoltare având la baza abruptului vestic, iar aceste procese de eroziune continuă și astăzi”. ( Cristea Emilian, 1984; Daniel Popescu, 1995 ). Printre cele mai reprezentative elemente rare din Piatra Craiului se numără: cheile, între care se remarcă Prăpastiile Zărneștiului, dar și altele, peșterile ( 161 pe toată suprafața masivului ), avenele ( între care cel mai adânc din România 540 m ), hornurile, orga, ponoarele, dolinele, lapiezurile, izbucuriile, etc. ( Daniel Popescu, 1995 ). (Fig.57,58). O caracteristică a Prăpăstiilor Zărneștiului, o constituie absența apei pe o mare lungime a acestora, datorită permeabilității calcarelor. După cum aminteam anterior, calcarele din Piatra Craiului generează un relief tipic de forme carstice de o deosebită valoare științifică și peisagistică. Din grupa munților înalți mai fac parte: masivele Tămașu, Ciuma și Măgura. Masivul Măgura, a luat naștere la a doua fragmentare a Masivului Piatra Craiului, fiind alcătuit din formațiuni calcaroase orientat spre est până la culoarul Bran.

Fig. 57. Prăpăstiile din Piatra Craiului Fig. 58. Forme de relief create în calcar

(Sursa – Arhiva personală)

De asemenea, tot la grupa montană se încadrează și munții de înălțime medie de 900 – 1500 m. Munții de înălțime medie prezintă vegetație până pe creastă. Aici predomină pădurea de foioase, ea fiind diminuată doar în zona gospodăriilor aflate aici.

4.1.6.Golful depresionar Zărnești – Tohan

Parte componentă a depresiunii Brașov, Golful depresionar Zărnești – Tohan, se află situat în partea sud-vesticăși pătrunde spre masa cristalină a Carpaților Meridionali. Depresiunea Brașov este o regiune de interferentă a unor fenomene tectonice, care au avut loc în rama de orogen din timpul mezozoicului și în special în terțiar. Spre sfârșitul perioadei terțiare, în Epoca Pliocenă, aceasta se scufundă și se formează un lac, care este treptat colmatat de apele văilor torențiale care transporta din munții înconjurători, alternativ, aluviuni fine ( nisipuri și pietrișuri ), bolovănișuri, pietre. „Aceste formațiuni sedimentare ale depresiunii, sunt așezate discordant pe un fundament cristalin și aparțin ca vârstă Pliocenului și Cuaternarului”.

Depresiunea Zărnești – Tohan se prezintă ca o veche unitate depresionară față de celelalte unități din cuprinsul depresiunii interne a curburii Carpaților și s-a individualizat în urma mișcărilor puternice care a avut loc înTerțiar”. Zona depresionară, în care se află vatra orașului și o parte din teritoriul, este formată din sedimente fluvii – lacustre de vârstă Levantin Superior – Cuaternar. În perimetrul Zărneștilor, pânzele de apă freatice ( ape subterane ) sunt depozitate în roci poroase ( nisipuri și pietrișuri ), în zona calcaroasă a Pietrei Craiului fiind numeroase izvoare carstice. Înălțimile din sudul Zărneștiului sunt constituite din marne cenușii – albicioase, argile cenușii ( din Miocen ), iar în fundamentul piemontului sunt depozite neocene de tip tuf dacitic. Înălțarea teraselor din sud și est spre amonte și frunțile lor foarte repezi sunt o dovadă a continuării mișcării de ridicare până în Cuaternar a munților din sudul depresiunii.

4.1.7.Perșanii Sudici

Peste două treimi din partea nordică a zonei montane, cât și jumătate din partea de nord a Tohanului Vechi – teritorii incluse în perimetrul orașului Zărnești, aparțin Munților Perșani Sudici și Munților Codlei. Legătura între Munții Perșani și Munții Făgăraș, este asigurată de munții Codlei. Relieful de aici, realizat pe formațiuni cretacice prezintă aspect diferit. Din partea de sud-vest, pe direcția nord-est, altitudinile reliefului înregistrează o scădere, mai precis de la 1640 m în Vârful Țaglei și până la 1479 m în culmea Nămaia și 1212 m în culmea Poiana Mărului. În partea de est, elementele hipsometrice consemnează un nivel de eroziune exprimat foarte clar pe interfluvii, 850 – 1000 m, care face parte dintr-un vechi nivel al Carpaților de Curbură. Munții Perșani, au o altitudine redusă fiind cuprinsă între 700 – 1000 m, la extremități fiind mai înalți. Treapta joasă – Poiana Mărului reprezintă o platformă de eroziune cu altitudinea de 800 – 950 m și seamănă cu un podiș slab ondulat cu văi adâncite pe vertical.

În partea de nord a orașului Zărnești, pe versanții munților, apar procese geomorfologice precum eroziuni cauzate de torenți, ablațiune ( eroziune areală ), alunecări de teren și altele. Aici au loc căderi masive de pietre care formează grohotișuri depuse la baza versanților. Trecerea de la versanții munților Piatra Craiului spre Depresiunea Brașov, se face prin intermediul unor dealuri de circa 800 – 900 metri, aflate pe teritoriul Tohanu lui Vechi. Treapta înaltă a Persanilor Sudici, se află pe teritoriul orașului Zărnești, între Bârsa Groșetului și Bârsa Fierului. Relieful acestei trepte cu aspect montan, are altitudini cuprinse între 1000 – 1700 metri în Munții Fața lui Ilie și Ciuma, sunt foarte bine împăduriți și au energia de relief cuprinse între 300 și 700 m .

4.1.8.Procese geomorfologice actuale și de degradare a terenurilor

Amplitudinea ridicată a reliefului de circa 600 metri, a impus etajarea atâta condițiilor climatic, cât și a vegetației, fapt pentru care se constată și modificări pe verticală a principalelor procese actuale de modelare. Formațiunile geologice, au impus o fragmentare felurită a reliefului, manifestându-se diferit în unitățile mai înalte, montane, față de cele mai joase, colinare. Etajul montan, prin valoarea mare a pantelor, prin densitatea mare a văilor, prin abundența precipitațiilor și prin frecvența temperaturilor scăzute are un potențial dinamic ridicat, față de suprafețele protejate de păduri. „Modificări pe verticală ale condițiilor de modelare impun și conturarea a două subetaje morfodinamice diferențiate prin predominarea fie a proceselor crionivale, fie a celor fluvio- torențiale”. Subetajul crionival, caracterizează culmile montane inalte, situate la partea superioară a limitei pădurilor din Masivul Piatra Craiului, dar și culmile mai joase ( 1600 – 1800 m ), lipsite de pădure. Menținerea stratului de zăpadă mult timp, precipitațiile bogate din zonă, temperaturile scăzute, cât și oscilațiile diurne, au determinat apariția și durata mare a proceselor crionivale puse în evidență prin dezagregare, curgeri de grohotișuri, solifluxiune, tasări nivale și avalanșe ( în Culmea Văcărea Mare ), mai ales unde era și lipsă de covor vegetal. Prin aceste procese se menține cu o dinamică deosebit de activă asupra crestelor montane și versanților Pietrei Craiului. Se remarcă în special, mobilitatea grohotișuri lor și acumulărilor de la baza versanților, sub forma unor morene nivale, trene și cornuri, așa cum se observă pe abrupturile Pietrei Craiului. Cel mai reprezentativ în acest sens este „Marele Grohotiș” din partea de vest abruptului Pietrei Craiului, alimentat și în prezent din procesele de gelifracție.

Precipitațiile abundente, precum și mulțimea pantelor înclinate fac ca să predomine procesele de eroziune și de transport în lungul albiilor fluviatile și torențiale, cât și apariția proceselor de eroziune în suprafață și ravenare, pe versanții mai puțin protejați, datorită tăierii pădurilor. Accentuarea acestor procese și determinarea unei instabilități mai accentuate a versanților se localizează în bazinul Șinca. În zona calcaroasă din Piatra Craiului, sunt de asemenea, prezente procese de dezagregare și dizolvare carstică așa cum este frecvent și procesul de torențialitate. Torenții de pe versantul vestic și nordic al masivului Piatra Craiului sunt caracterizați printr-o succesiune de marmite, surplombe, sectoare adaptate la linii de diaclaze, tuburi de presiune și dizolvare, etc, ceea ce confirmă încadrarea lor la tipul de văi „Horoabe” care este caracteristică și pentru Bucegi.

Degradarea terenurilor, ca efect al intensificării proceselor de modelare actuală are o pondere relativ crescută în ultimii ani. Au apărut surpări de drum – pe drumul ce duce spre prăpăstiile Zărneștilor, alunecări de teren (Fig.59), căderi masive de pietre, degradări ale drumurilor ce duc spre Măgura (Fig.60), Moieciu, Poiana Mărului, satele brănene, toate acestea având drept urmare, torenții, șiroirile. Asemenea fenomene se întâlnesc totuși în etajul crionival, unde dezagregarea, deplasarea de grohotișuri și solifluxiunea, afectează de cele mai multe ori atât pajiștile, cât și pășunile alpine (Fig.61).

Fig. 59. Alunecări de teren Fig. 60. Surpări de drumuri spre Măgura

Fig. 61. Eroziune de suprafață (Sursa – Arhiva personală)

De asemenea și în etajul fluviotorențial sunt prevăzute procese geomorfologice actuale, unde procesele de eroziune de suprafață și de ravenare, cu intensități medie, până la intensitate mărită, acționează asupra versanților lipsiți de păduri sau slab împăduriți, cât și în lungul văilor. Etajul colinar se caracterizează prin accentuarea proceselor morfodinamice actuale ca urmare a predominare formațiunilor sedimentare, mai puțin rezistente la eroziune ( Dealul Muscel ), cât și lipsei unui covor vegetal cu protecție eficientă. Procesele predominante care definesc morfodinamica actuală în acest etaj sunt: pluviodenudarea, eroziunea în suprafață, ravenarea, eroziunea fluviotorențială și alunecările de teren. Profunzimea acestor procese, durata, dar și ritmicitatea lor, sunt influențate de precipitațiile atmosferice, mai ales al ploilor torențiale, iar acțiunea lor înregistrează valori maxime primăvara și vara.

4.2.CLIMA

4.2.1.Elemente de climatologie urbană – ( Clima orașului Zărnești )

Având în vedere poziția geografică, fiind situat aproximativ în partea centrală a țării noastre, teritoriul orașului Zărnești are o climă temperat – continentală, localitatea fiind într-o zonă de interferență a influentelor climatice oceanice și continentale. De-a lungul timpului, s-au remarcat în domeniu istoric, geografic, climatologic și meteorologic o serie de oameni de știință precum Ștefan C. Hepites, Mihai Gold, Mihai Iancu, Elena Mihai, Ileana Pătru și alții. Mihai Gold, a furnizat în anul 1910 detalii turistice, istorice, geografice dar și climatice, despre regiunea cuprinsă între Brașov și Câmpulung Muscel și de la care avem și unul dintre primele ghiduri din literatura turistică românească. Mihai Iancu ne-a lăsat scrieri despre Depresiunea Brașov și județul Brașov. De la Elena Mihai 1975, avem multe date climatice și meteorologice din Țara Bârsei și Depresiunea Brașov, Ileana Pătru a descris în teza sa de doctorat din anul 2001, unele aspecte climatice evidențiate în culoarul Rucăr – Bran, cât și alții care au studiat fenomenele meteoclimatice din Depresiunea Brașov.

Datorită condițiilor geografice și configurației reliefului înconjurător care cuprinde șes depresionar, dealuri medii, dealuri înalte, cât și munți, condițiile climatice capătă trăsături specifice locale și împrumută regiunii un caracter de tranziție, cu o temperatură medie a aerului mai scăzută în vatra localităților decât în șesul Bârsei, dar mai ridicată în zona montană a Pietrei Craiului față de nivelul similar din Munții Bucegi sau Munții Făgăraș.

În Masivul Piatra Craiului, climatul este asemănător cu cele ale unităților înconjurătoare, cu deosebirea următoare: din punct de vedere zonal se încadrează climei temperate, iar din punct de vedere regional, corespunde climei de tranziție, dintre climatul continental din vest cu nuanță altantică și climatul excesiv continental. Arealul luat în discuție corespunde segmentului cu climă de munte, respectiv climatul munților mai înalți. Zărneștiul, are o temperatură medie anuală de 5 – 6 °C, iar în luna iulie sunt 16 – 17 °C. De asemenea remarcăm abateri frecvente de la valorile medii ale principalelor elemente climatice.

4.2.2.Temperatura aerului

4.2.2.1.Temperatura medie anuală a aerului

Pentru început facem precizarea că valorile medii ale temperaturii aerului, reprezintă rezultanta tuturor variațiilor termice, precum variații orare, zilnice, lunare cât și anuale. Dat fiind faptul că este o valoare rezultată din calcul, mulți cercetători o consideră ca nesemnificativă din punct de vedere al fenomenului fizic, dar pentru încadrare, stabilire de proporții și comparației, temperatura medie este „un intermediar de calcul”. Depresiunea Brașov are în cea mai mare parte a anului o temperatură medie mai scăzută comparativ cu alte regiuni din țara noastră, datorită faptului că pe șesul acestei depresiuni are loc acumulare de aer rece. Partea vestică a Depresiunii Brașov, denumită și Țara Bârsei, are o temperatură medie anuală mai ridicată cu 0,40°C decât în cea mai mare parte a Depresiunii Brașov, acest lucru datorandu-se influențelor oceanice care ajung aici. Între anii 2000 – 2010, Stația Meteorologică Ghimbav, a înregistrat pentru Depresiunea Bârsei ( care include și zona studiată ), următoarele temperaturi medii multianuale, redate în tabelul de mai jos. (Tabel 3).

Tabel 3. Temperatura (°C) medie anuală a aerului în Depresiunea Bârsei, în intervalul 2000-2010

(Sursa – După Stația meteorologică Ghimbav)

În urma analizei și a interpretării datelor privind temperatura medie multianuală a aerului, în intervalul 2000 – 2010, personal am constatat următoarele:

Cel mai răcoros a fost anul 2003, în care s-a înregistrat o temperatură medie anuală de 7,2 °C;

Alți ani relativ răcoroși cu valori de temperatură oarecum apropiate de anul de referință 2003, au fost: anul 2005 cu o temperatură medie anuală de 7,4 °C și anul 2006, având o temperatură medie anuală de 7,6 °C;

Temperatura medie multianuală a anilor răcoroși este de 7,4 °C;

Cel mai călduros a fost anul 2007, cu o temperatură medie anuală de 9 °C;

Am observat că anii călduroși au continuat să fie și după anul 2007, respectiv anul 2008 ( 8,5°C ), anul 2009 ( 8,7 °C ) și anul 2010 ( 8,5°C );

Între aceștia ani ( luați individual ) și anul de referință 2007, există o diferență foarte mică de temperatură ( de maxim 0,5 °C );

Media tuturor temperaturilor medii multianuale ale intervalului 2000 – 2010 este de 8,06 °C;

În partea două a intervalului 2000 – 2010, am constatat o încălzire a climei în Depresiunea Bârsei cu aproximativ 1,33 °C, care reprezintă diferența dintre temperatura medie multianuală a anilor călduroși (8,73 °C ) și temperatura medie multianuală a anilor răcoros ( 7,4 °C ), ceea ce ne face să tragem un semnal de alarma în acest sens, dacă ne gândim la încălzirea globală.

Temperatura medie lunară

În urma datelor furnizate cu amabilitate de către Institutul Local de Meteorologie și Hidrologie Ghimbav privind temperatura medie lunară multianuală pentru perioada 1991 – 2000 în Depresiunea Bârsei și Culoarul Zărnești, am constatat următoarele:

Evoluția temperaturii medii a aerului din cursul anului determină persistența iernii, care uneori se prelungește până în luna martie;

În acest anotimp are loc o intensă răcire relativă, favorizată de persistența regimului anticiclonic, de durată lungă a nopților și de prezența stratului de zăpadă;

Toate lunile de iarnă se caracterizează prin temperaturi negative, scăzând până la ( – 5,5 °C );

În zona piemontană, în timpul inversiunilor frecvente, temperatura este mai mare cu circa 1 °C. Aproximativ aceeași diferență se constată și între vatra așezării și împrejurimi. (Tabel 4 și Fig.62).

Tabel 4. Temperatura medie lunară multianuală între 1991-2000 (°C)

(Sursa – După Stația meteorologică Ghimbav)

Fig. 62. Temperatură medie multianuală între 1991-2000 în zona Zărnești și Depresiunea Bârsei

Primăvara, atunci când au loc pătrunderi ale maselor de aer vestice și sud vestice și intensificarea radiației solare, temperatura aerului devine pozitivă, înregistrând o creștere față de lunile de iarnă de circa 10 – 11 °C.

Cele mai mari creșteri interlunare se produc în lunile martie și aprilie când depășesc 6 °C;

Vara, ca urmare a creșterii valorilor radiației solare ( peste 150 kcal/cm3 ), a predominării timpului senin ( între 5 – 10 zile lunar ) și a dezvoltării convecției termice, temperatura aerului înregistrează cele mai ridicate valori, media fiind de 13,27 °C;

Toamna, pe măsură ce intensitatea fluxului de energie solară scade, numărul zilelor acoperite cu nori crește la 8 – 10 zile/lunar, temperatura scăzând cu până la 7 – 8 °C față de caracteristicile verii.

Cea mai bruscă creștere de temperatură se înregistrează între luna aprilie și luna mai, temperatura de creștere medie multianuală fiind de 4,6 °C;

Vara temperatura medie a aerului este mai mare cu circa 10 °C față de media temperaturii lunilor de primăvară. Totuși, lipsa stratului de zăpadă, încă neformat și permanent și a mișcărilor descendente ale aerului de pe versanții din jur, nu determină scăderea accentuată a temperaturilor ;

Am remarcat că cele mai mari scăderi bruște de temperatură au loc toamna, între lunile septembrie și octombrie, când temperatura medie multianuală scade brusc cu 4,7 °C. Începând din luna noiembrie, odată cu formarea continuă a stratului de zăpadă, temperatura aerului scade frecvent sub 4 °C. (Tabel 5).

Tabel 5. Temperatura medie pe anotimpuri în perioada anilor 1991-2000.

(Sursa – După Stația meteorologică Ghimbav)

Amplitudinea termică medie multianuală se situează în jurul valorii de 23 °C. Aceasta diferă de la un an la altul, fiind influențată de temperaturile din cursul iernii. Cu cât acestea sunt mai scăzute, cu atât amplitudinea este mai mare și invers.

4.2.2.2.Variația temperaturii medii anuale și lunare.

„Permanenta invazie, când a maselor de aer cald continental, când a maselor de aer rece arctic, face ca temperatura aerului său oscileze continuu și să înregistreze abateri, uneori destul de mari față de media multianuală luată ca normală”. Limita între care oscilează temperatura aerului în cursul unui an este variată. Iarna temperatura aerului prezintă oscilații foarte mari. Nu rare sunt cazurile în care temperaturile scăzute, din lunile de iarnă, au influențat media anuală, cum este cazul anilor 1928 și 1954. ( Elena Mihai, 1975 ). În lunile de iarnă însă, pot să apară și situații mai puțin caracteristice acestui sezon și anume încălzirii accentuate. La trecerea sistemelor ciclonice are loc scăderea presiunii atmosferice și advecția maselor de aer cald și umed, din vest și sud vest, care determină o creștere simțitoare a temperaturii aerului. În astfel de cazuri, acestea au ajuns în zona depresionară la peste 20 °C, cu 6 – 7 °C mai ridicată decât media multianuală a lunilor respective ( 1936, 1948 ).

„În anotimpul vara, diferența între cea mai mare și cea mai mică medie lunară este mai scăzută decât iarna, ceea ce duce la o variabilitate mai redusă a temperaturii. În această perioadă diferența variațiilor se situează între 4 – 7 °C, iar cele mai mari medii ale temperaturii aerului din lunile de vară s-au înregistrat în luna iulie 1936 și în luna august 1946, când temperatura medie a crescut peste 20 °C, ( fiind cu 2 – 3 °C mai ridicată decât media multianuală a lunilor respective ). Au fost calculate abateri înregistrate la media multianuală, luată ca normal, iar din analiza acestora, a reieșit o ritmicitate ciclică a anilor calzi și reci în proporții egale. Drept urmare, s-a descoperit că după o grupare de 4 – 7 ani calzi, cu temperaturi mai mari decât media multianuală, urmează o altă grupare de tot atâția ani reci”. (Vezi și Tabel 4 și Tabelul 5-de mai sus).

Frecvența și gradul de asigurare al temperaturii medii anuale și lunare

Variabilitatea temperaturii medii lunare și anuale, în timp și spațiu, poate fi evidențiată prin analiza frecvențelor acesteia. Se observă că cea mai mare răspândire și diversitate a temperaturii, se regăsește în lunile de iarnă, vara temperaturile medii anuale având o variabilitate mai mică. Iarna cea mai mare frecvență o au temperaturile negative. În zona orașului Zărnești temperaturile sub ( – 10 °C ), au o frecvență scăzută mai ales în zona piemontană. Pe șesul depresionar frecvența acestora crește considerabil ( de circa 6 ori ).

Primăvara, datorită scurgerii aerului din lungul versanților și acoperirii suprafeței adiacente cu un strat de zăpadă, temperaturile negative sunt mai frecvente. Vara temperaturile de peste 16 °C au o frecvență mare. Urmărind repartiția frecvențelor de tranziție se observă că primăvara temperaturile lunare cu valori negative sunt mai frecvente decât toamna, ceea ce evidențiază încălzirile târzii în timpul toamnei, în contrast cu răcirile frecvente de primăvară.

4.2.2.3. Variația diurnă a temperaturii aerului

Intensitatea radiației solare în timpul zilei și a radiației efective din cursul nopții, imprimă temperaturii diurne a aerului un caracter periodic, cu un maxim în orele imediate după amiază și un minim, noaptea, spre dimineață. Perioada cu cele mai intense răciri este iarna, în luna ianuarie. Pe înălțimile mijlocii situate în zonă, temperaturile medii diurne, scad în timpul orelor de noapte până la aproximativ ( – 7,7 °C ), ziua urcând până la aproximativ 2 – 3 °C, acestea fiind cu aproximativ 2 °C mai ridicate decât cele de pe șesul depresionar. În anotimpul vara, mai ales în luna august, au loc încălziri mari, mai ales în timpul zilei (între orele 12 – 15 ), moment în care temperatura aerului trece de 20 °C, iar noaptea temperatura se menține în jurul valorii de 14 °C. Primăvara au loc creșteri ale temperaturii medii diurne de aproximativ 3 – 4 °C de la o lună la alta. Cele mai mari diferențe interlunare se produc între lunile martie și aprilie. În luna martie temperaturile diurne se mențin încă negative în timpul orelor de dimineață ( în intervalul orelor 4 – 8 A.M.).

4.2.2.4. Temperatura maximă și minimă.

Din datele furnizate de la A.P.N.P.C., preluate de la I.L.M.H., mediile lunare multianuale ale temperaturilor maxime zilnice pentru orașul Zărnești sunt pozitive în toate lunile anului, pe timp de iarnă, aceste valori termice depășind 7 °C. Vara creșterile interlunare ale temperaturii sunt în jur de 2 – 3 °C. În lunile iulie și august, media lunară a temperaturii maxime este de peste 25 °C. Pe tot parcursul anului există diferențe vizibile de temperatură între zonele înalte din Masivul Piatra Craiului și zonele joase din depresiuni.

4.2.2.5.Temperatura minimă și maximă absolută

Principala cauză a producerii temperaturilor absolute este circulația maselor de aer. Alături de aceasta, un rol deosebit îl au și condițiile fizico-geografice locale. Astfel, regiunea depresionară bine încadrată de înălțimile muntoase, favorizează iarna acumulări și stagnări ale aerului rece, timp îndelungat și încălzirii accentuate vara. Temperaturile minime absolute se produc acolo unde aerul rece întâlnește condiții favorabile de stagnare. Minima absolută la nivelul României ( – 38,5 °C ) s-a înregistrat în comuna Bod ( zona cea mai joasă a Depresiunii Bârsei ), la 25 ianuarie 1942. De-a lungul anilor, cele mai mici temperaturi minime absolute s-au înregistrat și în alți ani: 1929, 1943 și 1963. După statisticile Institutului Local de Meteorologie și Hidrologie, la nivelul orașului Zărnești, în intervalul de timp 1991 – 2000, au fost înregistrate următoarele temperaturi minime absolute, redate în tabelul de mai jos. (Tabel 6 și Fig.63).

În această perioadă luată în calcul, am constatat că temperatura minimă absolută a fost de ( – 26,7 °C ), fiind înregistrată în anul 1991;

Intervalul de 10 ani luat spre analiză prezintă valorile cele mai scăzute de temperatură pentru ani: 1991, 1993, 1996, 1999;

Analizând aceste date am constatat de asemenea că pe teritoriul orașului Zărnești, media temperaturilor minime absolute multianuale în perioada 1991 – 2000, a fost de ( – 21,66°C ).

Tabel 6. Temperaturile minime absolute (°C) în intervalul 1991-2000

(Sursa – După datele furnizate de la Admin. P.N.P.C., preluate de la I.L.M.H)

Fig. 63. Temperaturi minime absolute la Zărnești în perioada 1991-2000

Tabel 7. Temperaturile maxime absolute (°C )în intervalul 1991-2000

(Sursa – După datele furnizate de la Admin. P.N.P.C., preluate de la I.L.M.H)

Fig. 64. Temperaturi maxime absolute la Zărnești

În urma analizei datelor culese de către I.L.M.H., pentru perioada anilor 1991 – 2000, am constatat următoarele :

Amplitudinea termică maximă, dintre temperatura minimă absolută de ( – 26,7 °C ) și temperatura maximă absolută de ( + 30,5 °C ) a fost de 57,2 °C;

Atât temperatura minimă absolută de ( – 26,7 °C ), cât și temperatura maximă absolută de ( 30,5 °C ) au fost înregistrate chiar în același an 1991;

Amplitudinea termică medie, dintre media multianuală a temperaturii minime absolute ( – 21,66 °C ) și media multianuală a temperaturii maxime absolute de ( 28,93 °C ) este de ( 50,59 °C ).

4.2.2.6. Frecvența zilelor cu diferite temperaturi calendaristice

În decursul anului temperatura aerului depășește sau coboară, sub anumite praguri, în funcție de care s-au stabilit zile cu îngheț de iarnă și zile de vară. În perioada rece a anului, sub influența advectiei aerului rece și a proceselor radioactive intense temperatura minima a aerului scade adesea sub 0 °C. În zona depresionară temperatura minimă a aerului scade sub 0 °C în proporție de 90 – 95 %, din numărul total al zilelor de iarnă. Primele zile în care temperatura aerului scade sub 0 °C apar în luna septembrie cu o frecvență de 15 % pe piemont și de 16 % în zona vetrei orașului, acestea durând până în martie – aprilie, când au o frecvență de 20 – 30 %. Numărul zilelor de iarnă ( temperatura maximă sub 0 °C ), sunt mult mai reduse decât numărul zilelor cu îngheț. În zona depresionară numărul zilelor de iarnă este mai mic ( 45 – 50 zile ) decât pe piemonturile vecine ( 50 – 70 zile ). De asemenea, acest număr crește și altitudinal ( la peste 2000 m este posibil să apară în orice lună a anului ). La Zărnești, primele temperaturi egale cu 0 °C apar în octombrie, dar au o frecvență redusă. Începând cu luna noiembrie frecvența crește depășind 2 – 4 zile/ lună. Pe măsură ce crește intensitatea și advecția aerului procesele de iarnă devin dominante. Numărul zilelor de vară ( cu temperatură maximă de peste 25 °C ) se regăsesc în intervalul lunilor martie – octombrie. Pe piemonturi acestea au o frecvență mai redusă ( 30 – 50 zile ) decât în vatra localității (50 – 60 zile ).

4.2.2.7. Fenomene extreme – înghețul și inversiunile de temperatură

În perimetrul orașului Zărnești, primului îngheț apare în medie la sfârșitul lunii septembrie în zona vetrei și în a doua decadă a lunii octombrie pe piemont. La peste 1000 m altitudine acestea apar înaintea celor menționate ( a doua decadă a lunii septembrie ). În medie înghețul dispare la sfârșitul lunii aprilie. În fiecare an, de când începe înghețul și până vine dezghețul definitiv, trec 5-6 luni ( aproximativ 150 – 170 zile cu îngheț ). Pe teritorul Orașului Zărnești, durata medie a intervalului fără îngheț este de 180 – 190 de zile în depresiuni și zone joase, iar în zona montană înaltă, numărul acestora este de 150 zile.

Prin trăsăturile lor proprii, depresiunile, introduc cele mai evidente modificări în zonalitatea verticală a elementelor climatice, cu precădere asupra temperaturii aerului. Ele constituie, în regiunile montane, arii în care, în unele perioade ale anului, în special iarna, are loc, timp îndelungat, acumularea și stagnarea aerului rece cu temperaturi mult mai coborâte decât pe înălțimile montane din jur. În aceste situații apar inversiunile de temperatură. Cauza principală o constituie interdependența dintre circulația generală a atmosferei și caracteristicile suprafeței active, la care se adaugă și radiația nocturnă. Condițiile locale din Depresiunea Bârsei favorizează apariția inversiunilor de temperatură în cursul întregului an. Producerea și dezvoltarea inversiunilor de temperatură în zona orașului sunt caracteristice sezonului rece, în special lunilor ianuarie și februarie, când se produc cele mai tipice și mai stabile inversiune de temperatură, cu durata și intensitatea cea mai mare. Această perioadă se caracterizează prin persistenta maximelor barice, care transportă mase de aer rece continental din nord, nord-est și care întâlnesc condiții favorabile de pătrundere și staționare în depresiune. „În lunile ianuarie și februarie, se înregistrează în medie 10 zile pe lună cu inversiuni termice. În sezonul cald, inversiunile de temperatură au loc doar dimineața, timp de aproximativ 1 – 2ore”. Inversiunile frecvente de temperatură care au loc pe fundul depresiunii, duc la o serie întreagă de urmări nefavorabile, scădere accentuată a temperaturii aerului, la apariția timpurie a înghețurilor de toamnă, precum și la întârzierea înghețurilor de primăvară, ceață, dar și altele care pot afecta culturile forestiere. Din cercetările efectuate a reieșit că în Depresiunea Bârsei inversiunile termice au cea mai mare frecvență iarna și toamna, primăvara și vara fiind foarte reduse ( aproximativ 0,2 – 0,4 zile/an )”. Zona piemontană și în special cea imediat de sub munte, este ferită de aceste oscilații termice accentuate, de cele mai multe ori situându-se deasupra stratului de inversiune termică. Muntele joacă pentru această zonă rolul de apărător, adăpostind-o atât de gerurile din timpul iernii, cât și de căldurile mari de vară. În aceste condiții zona piemontană se caracterizează din punct de vedere termic printr-un climat moderat.

4.2.2.8. Umezeala aerului

Gradul de umezeală al aerului reflectă caracteristicile circulației atmosferice , cea mai mare parte a vaporilor de apă fiind transportați de masele de aer umede, având locul de formare deasupra Oceanului Atlantic, Mării Mediterane și Mării Negre precum și a suprafeței activ-subiacente. Evaporarea apei de pe suprafețele râurilor, lacurilor, mlaștinilor, solurilor, din transpirația plantelor, etc, formează surse locale de creștere a conținutului de vapori de apă al aerului. „Cantitatea de vapori de apă care există în atmosferă la un anumit moment se poate cuantificată prin anumite mărimi precum: umezeală relativă, umezeală absolută deficitul de saturație și/sau punctul de rouă”. ( www.referat.ro/cursuri/Umiditatea atmosferică31ff9.html ).

4.2.2.8.1. Umezeala relativă

Din repartiția valorilor medii anuale ale umezelii aerului se constată că în Depresiunea Brașov, deci și pe teritoriul orașului Zărnești, sunt caracteristice valori ridicate de peste 75 % asemănător, sub acest aspect, cu regiunea Transilvaniei unde predomină advecția maselor de aer din vest, nord-vest și nord. Maximul anual din decembrie și ianuarie se datorează advecției aerului rece, frecvent în această perioadă și intensificării răcirii radiative din timpul nopților senine și liniștite, care au ca urmare apariția inversiunilor de temperatură. În această perioadă pe crestele înalte se înregistrează minimul anual ( sub 80 % ). Minimul anual principal se produce în perioada aprilie – mai ( 67 – 70 % ), iar cel secundar la începutul toamnei: septembrie – octombrie ( circa 70 % ). Caracterul variabil al circulației atmosferice aerului face ca umezeala relativă a aerului să prezinte oscilații mari față de valorile multianuale.

4.2.2.8.2. Umezeala absolută.

În zona depresionară zărneșteană, umezeala absolută poate varia între parametri ( 8,1 – 8,8 g/m3), în timp ce pe vârfurile înalte din jur se menține la valori mult mai mici circa 5 g/m3. În cursul unui an umezeala absolută este foarte redusă iarna în luna ianuarie, când scade sub 3,6 g/m3 și este ridicată vara ( 14 – 15 g/m3 ). Observăm că primăvara este mult mai uscată decât toamna, deoarece temperaturile mai scăzute din timpul primăverii precum și stratul de zăpadă care încă mai persistă cel puțin la începutul perioadei, nu va permite o evaporare intensă.

4.2.2.8.3. Deficitul de saturație.

Valorile medii anuale ale deficitului de saturație sunt cuprinse între 2,6 – 5,8 mb. Cele mai scăzute valori ale deficitului de a saturație au loc iarna, când evaporația este foarte redusă ( în timpul inversiunilor de temperatură, scăzând până la 0,5 – 0,7 mb. Primăvara, odată cu creșterea temperaturii, deficitul de saturație crește deci cu intensificarea procesului de evaporație. Vara deficitul de saturație atinge cele mai mari valori din cursul unui an. Toamna, odată cu scăderea temperaturii aerului, are loc o reducere substanțială a deficitului de saturație, mai ales în intervalul septembrie – octombrie.

4.2.2.9. Nebulozitatea

Prin forma și dimensiunea acestora, prin durata și constituția lor, norii, produc modificări importante în evoluția celorlalte elemente climatice, precum și asupra desfășurării normale a vieții pe Pământ. Prin structura lor, norii timpul zilei, schimbă intensitatea fluxului radiației solare, constituind totodată sursa de alimentare a precipitațiilor. Noaptea, norii diminuează intensitatea radiației efective, ducând de multe ori, la modificarea temperaturii atmosferice.

4.2.2.9.1. Nebulozitatea medie anuală și lunară

La Zărnești, valorile anuale ale nebulozitate ți se cifrează între 5,7 – 6,1 zecimi în zona depresionară și circca 6,5 zecimi pe înălțimile muntoase, iar la peste 2000 m altitudine aproximativ 6,9 zecimi. În cursul anului se produc oscilații între lunile de iarnă ( decembrie – februarie ), când valorile sunt maxime ( 7,2 – 7,7 ) și lunile de vară ( august – septembrie ) cu valori minime ( sub 4,4 la șes și aproximativ 6,3 pe culmile muntoase ).

4.2.2.9.2. Durata de strălucire a Soarelui

Până în momentul de față, acest element climatic, a fost destul de puțin studiat la noi în țară. Durata medie de strălucire a Soarelui, prezintă o importanță foarte mare prin condiționarea evoluției regimului de lumină și de căldură, care, la rândul său se reflectă în structura și etajarea vegetației, a solurilor, precum și a unor procese geomorfologice. (Tabel 8). Variațiile acestui indice, în zona Zărnești prezintă aproximativ aceleași valori ca în orice altă zonă depresionară din Carpați – media anuală a duratei strălucirii Soarelui prezintă variații între 1800 – 2100 ore/ an. Astfel, numărul orelor cu soare pe cer, crește odată cu venirea verii când se pot înregistra și peste 280 ore pe lună. Lunile cu cel mai mult soare pe cer sunt iulie și august – 260 – 280 ore/lună.

Tabel 8. Durata medie lunară de strălucire a Soarelui (ore) în în perioada 1991-2000

(Sursa – După datele furnizate de la Admin. P.N.P.C., preluate de la I.L.M.H.)

În urma analizei tabelului de mai sus care ne redă valori ale duratei lunare și anuale de strălucire a soarelui pe perioada 1991 – 2000, personal am constatat următoarele:

Anii care au cea mai mare medie multianuală a numărului de zile cu soare ( peste 2000 ore/an ) sunt:1996, 1999, 1992, 1998, 2000.

Anii care au cea mai mică medie multianuală a numărului de zile cu soare ( între 1800 – 1850 ore/an sunt:1995, 1997, 1993.

Cele mai crescute medii lunare multianuale ale numărului de zile cu soare ( peste 2000 ore ) se înregistrează în lunile august ( 2609 ore ), iulie ( 2451 ore ), septembrie ( 2085 ore), iunie ( 2049 ore ) și mai ( 2035 ore ).

Cele mai scăzute medii lunare multianuale ale numărului de zile cu soare ( sub 1050 ore ) se înregistrează în lunile decembrie ( 754 ore ), noiembrie ( 948 ore ) și ianuarie ( 1037 ore ).

Media multianuală rezultată din media tuturor anilor de referință pentru intervalul 1991 – 2000, a fost de 1979 ore cu Soare. (Tabel 9 și Fig.65).

Tabel 9. Media anuală și multianuală a strălucirii Soarelui (ore)

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

Fig. 65. Media multianuală a strălucirii Soarelui (ore)

„Din punct de vedere al repartiției pe unități de relief, durata medie anuală de strălucirea soarelui este de 1800 ore pe an în zona piemonturilor și de 2040 ore/an în cea mai joasă zonă a depresiunii, iar rama montană limitrofă este caracterizată de 1600 – 1800 ore /an de strălucirea soarelui în funcție de altitudine”. ( Ciprian Gabriel Șandor, 2012 ). Precizăm că se pot produce și devieri de la media anuală, determinate de diferiți factori climatici ( cum ar fi de exemplu nebulozitate atmosferică și/sau vînturile ), sau antropici ( poluare datorată omului ). Cercetând arhivele I.L.M.H. Ghimbav aflăm că pentru perioada 2000 – 2010, durata de strălucire a soarelui în șesul Bârsei, a avut o variație mare fiind cuprinsă între 1930 – 2200 ore/an, fiind corespunzătoare unui număr de 305 – 324 zile cu Soare.

4.2.3. Precipitațiile atmosferice în arealul zărneștean

Poziția geografică a depresiunii zărneștene, aproximativ în centrul țării, în aria de interferentă a influentelor climatice continentale din estul Europei cu cele vestice de origine oceanică, precum și configurația reliefului major, imprimă precipitațiilor atmosferice anumite trăsături specifice. Precipitațiile atmosferice se caracterizează printr-o mare varietate în timp și spațiu, în ceea ce privește intensitatea, frecvența și durata. Alături de temperatura aerului, precipitațiile atmosferice formează cuplul cel mai important de elemente climatice de care depinde în mare măsură viața, precum și economia întregii regiuni. Ca urmare a diversităților condițiilor de relief, regimul precipitațiilor prezintă și el o mare diversitate și se „supune acelorași legi” ca și temperatura. Cele mai mari cantități de precipitații ( ploi și zăpezi ) cad pe cele mai înalte culmi, înregistrând o medie de 800 – 900 mm/an. Menționăm că pe vârfurile a căror înălțime depășește 1100 –1200 m, cad anual peste 1000 mm precipitații. Din datele înregistrate la mai multe stații meteorologice din zonă ( Stația Fundata, Stația Ghimbav, Stația Vârful Omu, Stația Predeal ), se constată că precipitațiile au o distribuție neuniformă, ele crescând treptat din punct de vedere cantitativ în raport cu altitudinea, variind de la 900 – 1000 mm în zonele joase, la aproape 1300 milimetri în părțile cele mai înalte ale teritoriului. Precipitațiile căzute în arealul zărneștean, sunt puternic „coordonate” de direcția perpendiculară a masivului în raport cu vînturile din vest și nord-vest, acesta acționând, în general, ca un paravan în calea maselor de aer cald.

Cantitatea de precipitații crește cu altitudinea ( pâna la 1700 – 2000 m ), la partea superioară a acestei limite, precipitațiile fiind în scădere.

„În afara volumului de precipitații lunare și anuale, este important de cunoscut și modul în care acestea se repartizează în cursul anului, adică frecvența zilelor cu precipitații ( peste 0,1 mm )”. ( Câmpulung Muscel/Muscelpedia ). „Numărul acestor zile este de 180 – 200, cele mai multe zile înregistrându-se în sezonul de vegetație, în lunile mai – august, în această perioadă căzând 47 – 52 % din totalul precipitațiilor care cad aici pe parcursul unui an”. ( Georgiana Stoian, 2015 ).

4.2.3.1. Regimul precipitațiilor atmosferice

„Cantitatea de apă provenită din precipitațiile atmosferice la Zărnești, însumează o medie anuală de 787,0 mm, regimul acestora fiind de circa 850 – 900 mm/an. Frecvente sunt zilele când în zona de munte plouă, iar în zona de șes unde este amplasată localitatea nu plouă. Cele mai multe precipitații din Depresiunea Brașov se înregistrează în zona Munților Piatra Craiului, în Golful Zărnești, la poalele Munților Bucegi, dar și în zona râului Bârsa. În Golful Zărnești, numărul de zile cu precipitații, este în jur de 150. Din punct de vedere cantitativ, cele mai mari precipitații se înregistrează în sezonul cald, iar cele mai reduse precipitații în sezonul rece.

Cea mai ploioasă perioadă dintr-un an se înregistrează primăvara, cât și la începutul verii. Lunile mai și iunie, înregistrează o medie de 12 – 16 zile cu precipitații, iar în anotimpul iarna numărul de zile în care cad precipitații sub formă de zăpadă este de 7 – 9 zile. Numărul de zile cu precipitații solide – zăpadă poate ajunge la 30 în depresiunea Brașov și la 35 în zona piemontană. Acest fapt este determinat de circulația generală a atmosferei și particularitățile reliefului care prin bararea sau canalizarea maselor de aer are influențe asupra microclimei locale, determinând frecvențe inversiuni de temperatură precum și modificarea nebulozității precipitațiilor și circulației aerului. Odată cu trecerea timpului, precipitațiile au înregistrat fluctuații neperiodice în plus sau în minus, față de media multianuală.

4.2.3.2. Precipitațiile lichide

Masele de aer umed care traversează masivele muntoase din jur prin ascensiune, pierd din umezeală, astfel încât ajung în depresiune mai uscate. În urma acestor procese, aici în depresiune cad precipitații cu 50 % mai puține decât sus pe creastă. Iarna precipitațiile sunt mult mai scăzute, cauzate de frecventele inversiuni de temperatură din cadrul depresiunii. „Precipitațiile căzute iarna sunt frontale sau de selectie, foarte rar fiind de convecție”. Cele mai reduse precipitații se înregistrează în luna februarie în zona șesului și în ianuarie pe culmile înconjurătoare. Primăvara precipitațiile cresc ca urmare a intensificării ciclonului Atlantic, când sosesc mase de aer umede. Vara cad cele mai abundente cantități de precipitații, acestea fiind cele de natură convectivă. Cantitățile de precipitații lichide căzute în perioada 1991 – 2000 în orașul Zărnești cât și în Depresiunea Bârsei, sunt redate în tabelul și graficul de mai jos. (Tabel 10 și Fig.66).

Tabel 10. Repartiția lunară a precipitațiilor (mm) între anii 1991 – 2000.

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

Fig. 66. Repartiția lunară a precipitațiilor (mm) între anii 1991 – 2000.

În urma analizei tabelului de mai sus am constatat următoarele :

Cele mai mari cantități de precipitații medii anuale căzute în perioada mai sus amintită s-a înregistrat în anii : 1997 ( 70 mm ), 1994 ( 60,8 mm ), 1999 ( 59,5 mm ), 1991 ( 58,1 mm ), acești ani fiind considerați drept „ani cei mai ploioși”;

Cele mai mici cantități de precipitații medii anuale, căzute în perioada 1991 – 2000, au fost semnalate în anii: 1996 ( 40,9 mm ), 1998 ( 42,6 mm ) și 1992 ( 43,2 mm ), aceștia, fiind considerați „ani mai secetoși” față de anii precizați mai sus.

Tabel 11. Media cantităților de precipitații (în mm), ptr fiecare lună în parte, în perioada 1991-2000

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

Am constatat că lunile cu cele mai mari cantități de precipitații medii multianuale căzute în intervalul de timp 1991 – 2000 au fost: iulie = 93,8 mm, mai = 83,7 mm și august = 68,3 mm acestea fiind considerate ca lunile cele mai ploioase; (Tabelul 11).

Dintre acestea remarcăm luna iulie ca fiind „cea mai ploioasă” – avem cea mai mare valoare a precipitațiilor medii multianuale;

În această perioadă de timp, la polul opus, se situează, lunile cu cele mai puține precipitații medii multianuale astfel: ( ianuarie 22,7 mm ), noiembrie ( egal 33,7 mm ), decembrie ( 35,3 ) mm și februarie (35,9 mm );

În urma analizei comparative, am constatat ca luna ianuarie înregistrează media multianuală a unei luni cu cele mai scăzute valori de precipitații căzute, fiind luna cea mai secetoasă. După datele oferite de stația meteorologică Ghimbav – Brașov, în intervalul de timp 2000 – 2010, în zona orașului Zărnești și a Depresiunii Bârsei, cantitățile de precipitații căzute au avut valori conform tabelului de mai jos:

Tabel 12. Precipitațiile medii anuale (mm), căzute în intervalul 2000-2010

în Culoarul Zărnești și Depresiunea Bârsei

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

În urma interpretării datelor de mai sus, în perioada de referință, am constatat că cel mai umed a fost anul 2005 care a înregistrat o cantitate medie anuală de 887,4 mm;

De asemenea am remarcat că cel mai secetos a fost anul 2000, având o cantitate anualăde precipitații de 395,4 mm.

„În intervalul de timp analizat 2000 – 2010 numărul de zile cu precipitații lichide ( ploaie ) din Depresiunea Bârsei, a fost de 74 în anul 2003 și 137 zile în anul 2010”. ( Ciprian Gabriel Șandor, 2012 ). În sezonul călduros al anului, ploile au deseori caracter torențial, determinat de durata scurtă și de cuantumul ridicat al intensității. La intensități de peste 3 mm/min, ploile au un caracter torențial ( I = sau > cu 10 mm/min ), iar în cadrul pădurilor pot afecta grav plantațiile tinere. Atât prin cuantumul lor, cât și prin perioadele când acestea cad, precipitațiile asigură principalelor specii forestiere de molid fag și brad o favorabilitate mijlocie spre superioară. Toamna, când slăbește activitatea ciclonului și se intensifica anticiclonul continental, are loc o reducere a precipitațiilor și inversiune de temperatură.

4.2.3.3. Precipitațiile solide

În perimetrul Zărneștiului, prima ninsoare se înregistrează de regulă la jumătatea lunii octombrie ( media se situează la 12 octombrie în zonele mai joase ), ea devenind din ce în ce mai timpurie în funcție de creșterea altitudinii astfel că în partea superioară a pășunii Funduri Prelungi aceasta se produce și mai devreme, spre sfârșitul lunii septembrie ( media fiind la 27 septembrie ). Numărul de zile cu precipitații mixte ( lapoviță ), a înregistrat valoarea zero în anul 2003, precum și valoarea de 7 în anul 2005. Luna februarie, are cel mai mare număr de zile cu zăpadă, cu o medie lunară multianuală de 8,3 zile.

Tabel 13. Numărul anual de zile cu precipitații solide (zăpadă), în Culoarul Zărnești și Depresiunea Bârsei, în perioada 2000-2010

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

„În același interval de timp, numărul de zile cu precipitații solide ( zăpadă ), a fost de 21 în anul 2008 și de 48 în anul 2000”. ( Ciprian Gabriel Șandor, 2012 ). Analizând prin comparație, numărul de zile cu precipitații lichide (ploaie ) și precipitații solide ( zăpadă ) din tabelele de mai jos, am tras concluzia că în Depresiunea Bârsei și Culoarul depresionar Zărnești, numărul de zile cu precipitații lichide este mai mare decât numărul de zile cu precipitații solide. În perioada rece a anului, când temperaturile suprafeței active ajung să fie negative, sau să fii apropiate de 0 °C, precipitațiile solide care cad, formează stratul de zăpadă.

Stratul de zăpadă

Numărul de zile cu zăpadă este de 100 – 125 zile în zona de șes și de 80 – 90 zile la altitudinea orașului. Se remarcă persistenta stratului de zăpadă în intervalul noiembrie – martie. Stratul de zăpadă este dependent de scăderile de temperatură din aer și sol ( scăderi care sunt sub 0 °C ), ca dealtfel și de existența precipitațiilor solide. În perioada anilor 1965 – 2009, grosimea stratului de zăpadă, a avut anumite valori medii lunare ( în cm ), după cum reiese din tabelul de mai jos, întocmit de mai multe stații meteorologice de profil, stații aflate oarecum la o distanță mai mult sau mai puțin apropiată de Culoarul depresionar Zărnești și Depresiunea Bârsei.

Tabel 14. Valorile medii lunare multianuale (în cm) ale grosimii stratului de zăpadă, măsurat la diferite stații meteo între anii 1965-2009

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

Prin analiza și interpretarea datelor, privind valorile medii lunare multianuale în centimetri ale grosimii stratului de zăpadă, măsurat la diferite stații meteorologice în perioada 1965 – 2009 am constatat următoarele:

Tabel 15. Valorile medii anuale (în cm) ale grosimii stratului de zăpadă, măsurat la diferite stații meteo între anii 1965-2009

(Sursa – După Ciprian-Gabriel Șandor, 2012, preluate de la I.L.M.H.)

Stratul de zăpadă a înregistrat cea mai mare grosime medie multianuală la stația vârful Omu ( rezultând 33,83 cm de zăpadă – fiind media unui an de referință );

Stratul de zăpadă a înregistrat cea mai mică grosime medie multianuală la stația Brașov ( rezultând 1,5 cm de zăpada fiind media unui an de referință ).

Durata medie lunară de persistență a stratului de zăpadă se cifrează între zero cm în lunile de primăvară, vară și toamnă și peste 25 cm în lunile de iarnă.

În zona montană, numărul mediu de zile cu strat de zăpadă, depășește 110. Nu de puține ori, zăpada s-a menținut între 120 – 200 de zile. Datorită adăpostului oferit de munți, în Golful Zărnești, stratul de zăpadă poate să ajungă sau chiar să depășească 100 cm. Precizăm că pe șesul Depresiunii Brașov stratul de zăpadă poate avea între 20 – 40 cm lunar. De-a lungul timpului, în zonele sus amintite ar exista și straturi de zăpadă foarte mari. Amintim că în anul 1923 în depresiunea Brașov, zăpada atins 200 cm și chiar 299 cm în orașul Brașov. ( Ioan Lepădatu, 1998; Ilie Vlad, 2004 și 2011 ).

4.2.4. Vântul

Regimul vântului în Depresiunea Brașov ca și în toată țara este condiționat de principalii centrii barici de acțiune. Tipurile semnificative de circulație atmosferică în zona studiată sunt următoarele:

vara circulațiile din vest anticiclonul azoric și depresiunea islandeză;

iarna circulația de Est– anticiclonul siberian și depresiunea genoveză.

Aici, vântul poate avea o viteză medie anuală cuprinsă între 2,2 – 2,7 m/s, iar pe culmile muntoase depășește 7 m/s echivalentul a 25 km/h. Cel mai agitat anotimp este primăvara, iar cele mai liniștite anotimpuri sînt toamna și iarna. Pe câmpurile înalte vînturile pot să producă dezrădăcinării de arbori. Ca direcție, vînturile pot bate din NE, SE, V, cât și din NE, însă vântul dominant este de la SV către NE.

În zona studiată predomină vînturile care au o viteză mai mare de 10 m/s. Pe înălțimi și nu numai acolo, vântul înregistrează cele mai ridicate viteze medii în sezonul de iarnă mai ales în luna ianuarie și februarie, când rupe sau doboară copacii. Regimul de calm al vântului, reprezintă aproximativ 40 % din timpul anului. Multe zile cu ceață se înregiatrează în anotimpurile toamna și iarna. Jos, în depresiune, zilele cu ceață sunt în număr de 25 – 35, iar la altitudinea de 1000 m, numărul lor ajunge la 75. Diversitatea formelor de relief – munte și depresiune, poate duce la apariția unor mișcări locale ale aerului numite brize de versant. Precizăm ca la o viteză ce depășește 20 m/sec, vântul devine foarte dăunător pentru ecosistemele din zonă, provocând daune majore.

Referitor la daunele provocate pădurii de către vânt, putem spune că pe teritoriul ocolului silvic Zărnești, sunt considerate vulnerabile la vânt arboretele din U.P. V și VI. (Vezi Subcapitolele 4.4.1.3. – 4.4.1.6.). Concluzionând, putem afirma că pe teritoriul administrat de Ocolul Silvic Zărnești, climatul este favorabil dezvoltării arboretelor formate din molid, brad și fag, precum și alte specii de foioase.

4.3.HIDROGRAFIA

4.3.1. Apele de suprafață

Teritoriul administrativ al orașului Zărnești, este udat de două cursuri importante de apă: Râul Bârsa cu debit mediu multianual ce depășește 3 m³/sec, care are un bazin hidrografic de 150 km² situat la nord-vest de localitate, colectorii săi principali fiind Bârsa Tămașului, Bârsa Groșetului, Bârsa lui Bucur, Bârsa Fierului, și râul Turcu, care își adună apele din zona munților Bucegi și traversează de la sud la nord, până la confluența cu râul Bârsa, zona estică a localității. Majoritatea apelor de suprafață își au originea în exclusivitate pe teritoriul zărneștean. Excepție face pârâul Turcu, al cărui izvor se află în Munții Bucegi.

După ce străbate teritoriile brănene, de la sud spre nord, pătrunde în cel zărneștean și se varsă în râul Bârsa ca afluent principal, provenind din exterior. Întreaga rețea de pârâuri este orientată spre râul Bârsa, al cărui bazin hidrografic începe pe teritoriul Zărneștiului și se continuă până la vărsarea în Olt, însumând o suprafață totală a bazinului hidrografic de 530 km². Întreaga rețea de pârâuri este orientată spre râul Bârsa, al cărui bazin hidrografic începe pe teritoriul Zărneștiului și se continua până la vărsarea în Olt, însumând o suprafață totală a bazinului hidrografic de 530 km².

Pe mai multe porțiuni cu lungimi considerabile, râul Bârsa este îndiguit. Cele mai importante se află în zonă Prăpăstiilor Zărneștilor și Gura Râului, înainte de a fi captate având caracter de izbucurii, cu un debit mediu multianual de 0, 540 m³ secundă și două izvoare în zona Toplița, cu un debit însumat de 0, 0 9 m³ sec. Pe teritoriul orașului Zărnești întâlnim următoarele orizonturi freatice:

terasa inferioară a Bârsei, la o adâncime de 5 – 6 m;

conul de dejecție la o adâncime de 7 – 10 m;

sub depozitele coluviale la adâncimea care variază în funcție de grosimea acestora ieșind la zi sub formă de izvoare la marginea inferioară a depozitelor ( Izvoarele Toplița ).

Izvoarele cu un debit bogat, se găsesc la poalele treptelor piemontane cuprinse în unghiul de confluență ( izbucurile de la baza Pietrei Mici ). Râurile din teritoriul zărneștean, fac parte din bazinul hidrografic superior al Râului Olt.

Densitatea rețelei hidrografice din depresiunea Brașov este de 0,6 – 0,7 km/ km², mărindu-se în zona montană. Rețeaua de apă a acestor trei teritorii este formată în principal din râurile Bârsa, Turcu, Gura Râului denumit și Râul Mare, Tohănița, Valea Mărului și afluenți ai lor. (Fig.67).

Fig. 67. Rețeaua hidrografică a orașului Zărnești. Hartă prelucrată.

Sursa contur hartă: https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

Pe teritoriul zărneștean râul Bârsa este principalul curs de apă și tot aici își are izvoarele sale. Râul Bârsa are un debit de apă ce atinge de multe ori 3,90 m³ sec – media maximă la ieșire din teritoriul Zărneștilor (Fig.68), iar albia lui ocupă o suprafață de 233 km².

Fig. 68. Debitele (în m³/s), ale principalelor râuri din Zărnești în anul 1992 ( Sursa: Ilie Vlad, 2004, date prelucrate)

Drumul cel va urma râul Bârsa în teritoriu începe inițial printr-un evantai de pârâuri în partea de nord-vest a teritoriului și se continuă, în aceleași condiții spre est. După ce părăsește suprafața orașului, cursul Bârsei se îndreaptă domol spre NE și continua până la vărsarea în Olt. Lungimea râului Bârsa de la izvoare până la vărsare nord este de 66 km din care 30,5 km ( 46 , 2 % aparține orașului Zărnești ). Volumul total ce este transportat de râul Bârsa într-un an însumează la ieșirea din teritoriul orașului, aproximativ 94,6 milioane m³ apă strânse de la pârâurile interioare. Lungimea afluenților principali este de aproximativ 84 km, iar suprafața acestora se ridică la aproape 33 ha. Panta medie a râului, între Plaiul Foii și confluența cu râul Turcu, este de 110 /1000. Râul prezintă rupturi de pantă legate atât de natura litologică, cât și de tipul de relief pe care o străbate. Debitul mediu anual este de aproximativ 3 m³/sec la ieșirea din teritoriu, iar la vărsare în râul Olt însumează 7,2 m³/sec.

Debitul maxim al râului Bârsa s-a înregistrat în perioada marii viituri din anul 1975, când s-au scurs circa 170 m³/sec la ieșirea din teritoriu și circa 430 m³/sec la vărsarea în Olt. Cele mai mici debite s-au înregistrat în perioada „Marii Secete”, ce au urmat celui de-al doilea Război Mondial, când unele pârâuri ce străbat soluri argiloase au secat complet ( Brebina, Tohănița și Sughina ), iar debitul Bârsei a scăzut cu mult peste jumătate. (Tabel 16, Fig.69).

Datorită unor factori climatici de excepție ( creșterea exagerată a precipitațiilor, un regim redus al precipitațiilor, etc. ), debitele medii anuale pot varia foarte mult.

Tabel 16. Debitele medii lunare ale râului Bârsa (în mc/s) pe teritoriul localității Zărnești în anii 1991-2000

(Sursa – După Institutul Local de Meteorologie și Hidrologie)

Fig. 69. Debitele medii lunare pe râul Bârsa între anii 1991 – 2000

(Grafic bun, funcționabil, se deschide doar dacă e copiat pe o nouă pagină word) !

În urma analizei debitelor multianuale ale râului Bârsa din tabelul și graficul de mai sus, în perioada 1991 – 2000, am constatat că cele mai mari medii anuale ale debitului de apă ale râului, s-au înregistrat în anii 1991, 1994 și 1997;

De asemenea, am observat că cele mai mici medii anuale ale debitelor de apă ale acestui rău s-au înregistrat în anii 1993 și 1996.

Tabel 17. Debitele medii lunare multianuale ale râului Bârsa (m³/s) pe teritoriul localității Zărnești în perioada 1991-2000.

(Sursa – După Institutul Local de Meteorologie și Hidrologie)

În urma analizei (Tabelului 17) de mai sus, privind debitele medii multianuale în perioada 1991 – 2000, am constatat următoarele:

Cele mai mari debite medii lunare înregistrate de râul Bârsa în (m³/s) s-au înregistrat în lunile: iunie = 6,26 (m³/s); aprilie = 4,87 (m³/s); mai = 4,8 (m³/s);

Se detașează clar luna iunie care înregistrează cea mai mare valoare a debitului lunar mediu multianual 6,26 (m³/s);

Cele mai mici valori ale debitelor lunare medii multianuale s-au înregistrat în lunile: decembrie = 2,02 (m³/s) și octombrie = 2, 14 (m³/s).

În funcție de anotimp, alimentarea rețelei hidrografice este diferită, predominând alimentarea pluvio-nivală. Aproximativ 60 % din alimentare este nivală, deoarece râul Bârsa își are izvoarele acolo unde iarna durează 7– 8 pe an ( circa 220-230 zile/an ).

Restul alimentării este de origine pluvială și subterană. Principala excepție este reprezentată de râul Mare, care se alimentează din depozitele calcaroase ale Masivului Piatra Craiului și mai puțin pe cale nivală și pluvială. Se observă că alimentarea rețelei hidrografice este mixtă, fapt ce duce la mare flexibilitate a variațiilor. Condițiile climatice ( cantitatea de precipitații, evapo-transpirația, etc. ) și litologice influențează foarte mult caracteristicile hidrometrice și hidrologice ale scurgerii de suprafață, determinând fenomene precum creșteri sau scăderi mari ale debitului. Variabilitatea cantităților de precipitații imprimă scurgerii oscilații importante. Astfel, cea mai mare scurgere se produce în perioada aprilie – iunie ( 40 – 60 % ), când maximele anuale de precipitații, caracteristice acestui sezon, se suprapun cu perioada de topire a zăpezii.

Cea mai mică scurgere se produce toamnă în lunile septembrie – octombrie ( 10 – 20 % ), datorită cantităților minime de precipitații și evaporație ridicate și iarna ( mai ales în februarie ), când precipitațiile cad sub formă solidă, sunt scăzute, iar râurile îngheață. În lunile de iarnă ( de la începutul lunii noiembrie, cu o durată medie de 30 zile ) apar fenomene caracteristice precum: gheață la mal, pod de gheață sau scurgerea de sloiuri.

Bârsa, este un râu de munte, cu un debit mai mare decât toți ceilalți afluenți ai săi. Deși panta medie este relativ ridicată, viteza de curgere nu este prea mare deoarece este condiționată de cursul șerpuit al râului ( factor de frânare ). Izvoarele Bârsei se află atât în pantele interioare ale munților ce formează hotarul cu celelalte localități, cât și în masivele montane din teritoriu. Ele dau naștere la patru văi principale: 1. Bârsa Tămașului, 2 Bârsa Groșetului, 3 Bârsa lui Bucur, 4 Bârsa Fierului. Toate cele „patru Bârse”, au apele limpezi, au viteze mari, sar anumite praguri, ocolesc unele obstacole. Sunt și situații în care achiar devin zgomotoase, realizând câteodată nori de stropi in jur. Cele patru văi amintite se unesc astfel:

În zona Plaiul Foii se unesc Bârsa Tămașului și Bârsa Groșetului formând râul Bârsa;

În zona Gura Bârsei, Bârsa primește ca afluent pe stânga pe Bârsa lui Bucur;

Bârsa Fierului este a patra Bârsă se varsă în zona Crucea lui Gârniță tot pe partea stângă.

„Râul Bârsa Tămașului ( 4 km ), izvorăște din Masivul Piatra Craiului și Munții Tămașului și drenează arealul sud-vestic zărneștean. Acest râu confluează la Plaiul Foii cu o altă apă (Bârsa Groșetului) și formează râul Bârsa propriu-zis. Primește mai mulți afluenți, dintre care trei pâruri sunt mai însemnate. Râul Bârsa Groșetului (~14 km ), izvorăște zona montană a teritoriului nord-vestic al orașului, are o dispunere a apei pe direcția NV-SE, unde se întâlnește cu Bârsa Tămașului. Altă apă curgătoare este Bârsa lui Bucur ( 11 km ), care izvorăște tot din nord-vestul orașului, străbate localitatea pe direcția NV-SE și se unește cu râul Bârsa Mare în zona „Gura Bârsei”. Cu circa 11 km înainte să iasă din perimetrul zărneștean, râul Bârsa Mare, primește ca afluent, a patra Bârsă-tot pe partea stângă numit Bârsa Fierului ( 14 km ), în zona Crucea lui Gârniță.

Unul dintre afluenții principali ai râului Bârsa Mare, se numește Râul/Râul Mare și are ( 10 km ) – dintre care 5 km pe teritoriul orașului. Are sensul de curgere pe direcția sud-nord și un debit de apă de 2,31 m³/s (Fig.68). În zona Prăpăstiilor Zărneștiului, sunt multe locuri în care acest râu dispare sub pământ în zona calcaroasă. „O caracteristică deosebită a râului constă în temperatura constantă ( 6, 5 °C pe tot parcursul unui an calendaristic”). ( Ioan Lepădatu, 1998, p.128). Izvoarele sale încep să apară sub formă de izbucuri, cel mai reprezentative izvoare fiind în amonte de Cabana Gura Râului, numite „Izvoarele Domnilor” ( aproximativ 600 l/sec) Cu ani în urmă, aici s-a făcut captarea izvoarelor – inițial efectuată de Combinatul de Celuloză și Hârtie. La ora actuală, o mare parte din apă este folosită pentru populația orașului, dar și alimentarea cu apă a orașului Codlea. Pentru acest scop mai în aval au fost create două rezervoare de câte 500 m³ fiecare, pentru asigurarea variației debitului de apă. ( Ioan Lepădatu, 1998, p128-130; Ilie Vlad, 2004 ).

Râul Turcu – cunoscut sub această denumire în zona Zărnești, sau Râul Moieciu ( denumire sub care este cunoscut în zona Bran-Moieciu ), se formează la confluența dintre brațele Moieciu Cald și Moieciu Rece. Acest râu drenează localitățile: Moieciu de Sus, Cheia, Moieciu de Jos, Bran și Tohanul Nou, punctul de vărsare fiind în aval de Zărnești. Râul are foarte mulți afluenți pe ambele părți, dintre care doi afluenți mai importanți: Tohănița și Sughina.Râul Turcu are lungimea de 25 kilometri, un debit de apă de 1,50 m³/s (Fig.68), iar albia sa ocupă o suprafață de circa 200 km².

Acesta este cel mai important afluent al Bârsei, parcurge pe teritoriul orașului circa 5,5 km și la ieșire din Tohanul Vechi spre Râșnov, se varsă în Râul Bârsa, fiindu-i afluent pe partea dreaptă, în zona cea mai joasă a teritoriului zărneștean.

Râul Brebina ( 3 km ) este unul dintre cei mai mari afluenți ai Bârsei. Izvorăște din munții nordici, ce reprezintă hotarul cu Poiana Mărului și Vulcan. Râul are ape cu gust sălciu, constituind un mediu adecvat viețuirii râsului/linxului apelor din zonele de munte. Străbate orașul trecând prin zona „cartierului Tohan Blocuri” și se unește cu râul Bârsa în partea vestică a cartierului Tohanu Vechi. În figura de mai jos sunt redate lungimile în km ale principalelor râuri care drenează orașul Zărnești. (Fig.70).

Fig. 70. Lungimea (în km), a râurilor de pe teritoriul zărneștean. (Sursa – Ioan Lepădatu, 1998, p.127-128, date prelucrate)

4.3.2. Resursele de apă ale orașului

Captările locale de apă existențe în zona localității Zărnești, pot satisface în condiții optime, necesarul de consum ( apă potabilă cât și apă industrială ) atât pe teritoriul localității cât și în exteriorul acesteia. Apa potabilă care alimentează orașul Zărnești, corespunde standardelor naționale prevăzute de Legile din România, dar și standardelor și legislației europene. În acest sens, în țara noastră, Legea Nr. 458 din 8 VII 2002, în completare cu Legea Nr. 311 din 28 VI 2004, reglementează calitatea și parametrii pe care trebuie să-i întrunească apa potabilă. Resursele hidrografice se bazează atât pe apele de suprafață, cât și pe cele subterane ( freatice și de adâncime ). „Compoziția chimică a apei râului Bârsa în zona Zărneștilor, se caracterizează printr-un conținut ridicat de calcar ( 73,36 mg/l ), magneziu ( 1,2 mg/l ) ceea ce dau o duritate foarte mare a apei de 7,5 mg/l”. La general vorbind, duritatea unei ape este dată de sărurile de calciu și magneziu dizolvate în apa respectivă. Cu cât apa are o concentrație mai mare de săruri de calciu și de magneziu dizolvate în ea, cu atât are o duritate mai mare. Deasemenea, în urma analizelor de laborator efectuate s-a constatat că apa din această zonă este ușor sălcie ( având o tentă ușor leșioasă, astfel că PH-ul ei nu este de 7 – corespunzător unei ape neutre, ci ajunge la o valoare de PH 7,4 – 7,5, ceea ce-i conferă apei un caracter ușor alcalin ). În urma prelevării probelor de apă din râurile zărneștene și a analizelor efectuate, s-a constatat constatat că aceste ape au următorii parametri chimici: „PH = 7,4; duritatea este de 3,02, cea totală fiind de sub 20 g; alcalinitatea = 7,5; mineralizarea = 0,51 g/ l; Reziduuri fixe = 46 g/l; suspensii totale = 10,8 mg/l; oxigen dizolvat = 11 mg/l; substanțe organice = 10,2 mg/l”. CBO5 = 6,8 mg/l. ( Ioan Lepădatu, 1998, p.126 ).

CBO5, este un indice care reprezintă o măsură a impurificării organice a apelor reziduale. CBO5 se exprimă în cantitatea de oxigen ( mg/masă ), necesară degradării oxidative de către microorganisme a tuturor substanțelor organice conținute de un litru de apă aflat la o temperatură de 20 °C timp de 5 zile. Analiza pentru determinarea CBO ( conținutul biochimic de oxigen dizolvat ), se poate face în funcție de situație astfel: imediat, la 24 ore, la 5 zile, sau la 20 zile, – cea mai des întâlnită fiind analiza efectuată la 5 zile ( CBO 5 ).

Omul a constatat încă din vremuri îndepărtate forța energetică a apelor. Primele informații scrise ce consemnează experiența în acest domeniu sunt date în secolul al VI-lea. Această energie gratuită servea omului pentru punerea în funcțiune a numeroase instalații țărănești mori sau fierăstraie cum erau numite în trecut, pive și dârste, mori pentru măcinat boabe. La ora actuală, se pune accentul pe instalarea mai multor microhidrocentrale atât pe râul Bârsa, cât și pe râul Turcu – fiind deja materializate 3 dintre acestea.

4.3.3. Lacurile

Hidrografia orașului Zărnești, nu este reprezentată de lacuri semnificative. „Totuși începând cu anul 1975 s-a propus crearea a două lacuri de acumulare pe râul Bârsa, cu termen de finalizare în anul 1990,dar între timp, cele două obiective au fost abandonate”. (Ilie Vlad, 2004 ). În trecut, în incinta fabricii de hârtie a existat un lac de acumulare, care era înconjurat de zone verzi și sălcii-care avea o funcționalitate multiplă: de rezervor de apă industrială pentru nevoile proceselor tehnologice de fabricație, precum și acela de agrement. În concluzie s-au amenajat și valorificat suprafețe importante de terenuri care au fost redate agriculturii, prin regularizarea și îndiguirea râului Bârsa. S-au întreprins acțiuni de combatere a eroziunii solului și a diminuării gradului de poluare a apelor datorită deversării unor substanțe nocive de către marile întreprinderi ( mai ales Celohart S.A./Ecopaper S.A. ). Forța energetică a apelor zărneștene a fost valorificată prin înființarea a două microhidrocentrale pe râul Bârsa și a alteia pe râul Turcu.

4.3.4. Apele freatice

Apele subterane din Depresiunea Bârsei se află cantonate în strate acvifere destul de bogate, cu debite de circa 6 – 15 l apă/sec. În mare parte, apele freatice zărneștene de mică adâncime, au debite scăzute fiind influențate de regimul pluvial. În zona calcaroasă a Masivului Piatra Craiului, există numeroase izvoare carstice, unele din ele având un debit maxim de 600 l/sec. (Fig.71,72).

Fig.71. Izvorul „6 Martie” din zona Prăpăstiilor. Fig.72. Izvorul ,,Fântâna lui Botorog”

(Sursa – Arhiva personală)

„Forarea de puțuri de captare a apei potabile și industriale, s-a efectuat încă din anul 1950 la cererea Întreprinderii Mecanica, pe teritoriul orașului Zărnești, în zona de hotar cu Tohanul Vechi, pe terenul numit la țarina. Zona de forare care cuprindea o suprafață de 31,5 ha a fost trecută ulterior în administrației întreprinderii”. ( Ilie Vlad, 2004 ). Astăzi aceste puțuri nu mai sunt funcționale. Principalele captării sunt cele realizate pentru alimentarea cu apă a uzinelor. Consumatori locali cei mai importanți sunt cele două întreprinderi – Ecopaper S.A. și Uzina Mecanică Tohan.

Din surplusul de apă potabilă captată, o bună parte ( 375 l/sec ) se duce spre orașul Codlea. S-a trecut chiar și la realizarea unui canal de aducțiune al apei, lung de peste 10 km care să asigure cu apă întreprinderea de sere, însă de câțiva ani aceste sere s-au desființat parțial. În perimetrul construibil al orașului – cartierul Zărnești se remarcă existența a trei izvoare constante de apă potabilă, cu debite aproape identice. Acestea au fost amenajate și întreținute de gospodăriile din jur. În prezent, sunt acoperite cu plăci de beton și au conducte de scurgere în mici bazine de recepție. „Astfel, ele pot fi găsite în strada Crivina Nr. 33, în strada Barițiu Nr. 55 și în strada Râului Nr. 11”. ( Ilie Vlad, 2011). În ansamblu, resursele de apă subterane ale zonei Zărnești, au un volum substanțial, putând aduce o contribuție însemnată la satisfacerea necesarului de apă potabilă, industrială, etc, necesară pe acest teritoriu.

4.3.5. Inundațiile

Caracteristici cursurilor de apă din zonă, este existența în cursul anului a unor viituri sau ape mari, produse ca urmare a topirii stratului gros de zăpadă, a căderilor unor ploi torențiale, sau suprapunerii acestor fenomene. La aprecierea efectelor negative ale inundațiilor în sectorul analizat, în afară de pagubele produse economiei naționale trebuie ținut seama și de importantele probleme sociale pe care le ridică acestea atunci când afectează localități ( cartiere ), terenuri și bunurile unor unități productive sau ale locuitorilor – în cazul inundațiilor din anii 1864, 1879, 1882, iar în secolul trecut în 1970 și 1975.

Inundațiile provocate de cursurile de ape mici, torențiale, au loc aproape în fiecare an, dar au caracter izolat. Uneori de exemplu un anul 1970, 1975 aceste scurgeri torențiale au dus prin extinderea lor pe suprafețe mari la inundații și în luncile cursurilor de apă pe care le alimentează cu scurgerile de pe versanți. Din datele referitoare la inundațiile Bârsei și-a afluenților săi, culese de locuitorii localității Zărnești și Tohanul Vechi reiese următoarele: „Bârsa produce inundații la intervale neregulate. Inundațiile au fost în anii: 1906, 1929, 1934, 1940, 1948, 1969, 1970, 1975, ele producându-se în lunile iunie – iulie în urma ploilor torențiale. Rar se produc la începutul primăverii prin topirea zăpezilor. Apa se ridică cu ocazia inundațiilor până la 1 – 1,5 m. Concomitent se ridică și apa în fântâni. Inundațiile durează până la o săptămână și mai rar până la 20 de zile. Se produc mari pagube materiale…”. (Primăria Zărnești, Ilie Vlad, 2004). Apa a provocat mari distrugeri. A rupt poduri, malurilor apelor, diguri și altele. „Râul Bârsa, în data de 13 – 15 iulie 1969 a inundat 100 de case”. În strada 1 Mai la stația de benzină și pe strada Bârsei apa a ajuns la o înălțime de 30 – 50 cm, iar în unele case la aproape 1,30 m. În incinta fabricii de hârtie apa a afectat toate depozitele de material,provocănd pagube enorme.

Cauzele care au provocat aceste inundații sunt :

Capacitatea de transport a secțiunii râului Bârsa pe anumite sectoare este foarte mică în raport cu debitul colectat din bazinul hidrografic;

Existența a trei bazine micșorează viteza de scurgere creând fenomenul de supraînălțarea a apei;

Precipitațiile cu caracter torențial, ale căror volume nu pot fi preluate de albiile râurilor.

În acest sens, Primăria orașului Zărnești a luat o serie de măsuri de îndiguire și regularizare a râului Bârsa, (Fig.73) precum și consolidarea drumului ce duce spre Prăpăstiile Zărneștilor, distrus pe alocuri de Râul Mare (Fig.74) pe timpul căderilor de ploi abundente și de ieșire a acestuia din matcă.

Fig. 73. Albia îndiguită a râului Bârsa Fig. 74. Râul Mare în apropierea (Sursa – Arhiva personală) Cabanei Gura Râului

În acest sens s-au luat o serie de măsuri cum ar fi:

Întocmirea unui studiu referitor la zonele afectate de ape și proiectul de construire a unor diguri longitudinale din pământ și beton ( fiind vizat mai ales râul Bârsa );

Regularizări de cursuri de ape pe râul Bârsa și nu numai, curățarea albiei Râului Mare de lemne, crengi și aluviuni cărate din munte care bloca cursul râului provocând inundații și distrugeri în aval unde viteza apei scade putându-se produce depuneri masive colmatând albia de curgere;

Reprofilări ale secțiunii albiei râurilor care pot produce inundații;

Curățarea de depuneri a celor două baraje existențe pe Bârsa;

Consolidarea și întărirea mai multor maluri cu pereți din piatră- mai ales în zona Tohan Blocuri.

Au fost identificați o serie de factori care poluează apa râurilor zărneștene cât și pânza freatică, astfel:

„Apele reziduale provenite de la Combinatul de Celuloză și Hârtie – Ecopaper S.A.;

Apele reziduale rezultate în urma procesului de aburire din cadrul sectorului de industrializare a lemnului;

Scurgerile de motorină sau alte produse petroliere, rezultate în timpul deversărilor din cisterne în rezervoare la Întreprinderea de Foraje și Lucrări Geologice Speciale – Zărnești ( I.F.L.G.S. );

La poluarea apelor orașului, mai contribuie și alte sectoare, dar în cantități multmai mici.

Apele reziduale provenite de la Combinatul de Celuloză și Hârtie – Ecopaper S.A.;

Apele reziduale rezultate în urma procesului de aburire din cadrul sectorului de industrializare a lemnului;” ( Primăria Zărnești ).

Scurgerile de motorină sau alte produse petroliere, rezultate în timpul deversărilor din cisterne în rezervoare la Întreprinderea de Foraje și Lucrări Geologice Speciale – Zărnești. Râurile zărneștene au în general mult potențial hidroenergetic. De aceea debitul și viteza apei Bârsei suportă a mai fi construite câteva microhidrocentrale în zonă. Deasemenea, în zonele cu ape nepoluate, sau mai puțin poluate, se pot construi în lungul râurilor mai multe iazuri și heleștee populate cu pește. Toate aceste realizări s-ar putea face cu investiții moderate, ar crea locuri de muncă și ar aduce bani la bugetul local.

4.4. BIODIVERSITATEA – VEGETAȚIA ȘI FAUNA

4.4.1. Vegetația și flora

4.4.1.1. Particularități biogeografice

Particularitățile reliefului, climei și solului imprimă vegetației de pe teritoriul analizat al orașului Zărnești o serie de caracteristici locale. Formele de relief, muntele și depresiunea, măresc contrastele de vegetație. Zona depresionară aflată în perimetrul zărneștean se suprapune în mare parte zonei forestiere. Precizăm că în urmă cu zeci și sute de ani, această zonă ocupa suprafețe mult mai întinse și era mult mai bine împădurită. „Munții din rama depresiunii aparțin, în funcție de altitudine, atât zonei forestiere cât și într-o măsură mai redusă, zonei alpine”. ( Șandor Ciprian-Gabriel, 2012 ). În cea mai joasă zonă a depresiunii, spațiul forestier a fost degradat, pentru a face loc terenurilor cultivate, pentru lărgirea spațiului necesar așezărilor omenești, a sistemului de căi de comunicație și transport, precum și obținerea de noi locuri pentru pășunat. Distribuția altitudinală a climei și solului se reflectă în zonalitatea verticală a vegetație. Datorită preponderenței calcarelor, în zona Masivului Piatra Craiului, vegetația este destul de săracă în specii. În perimetrul orașului Zărnești sunt înglobate trei zone de vegetație care din punct de vedere altitudinal se prezintă astfel:

1). Zona alpină; 2 A,B). Zona montană și 3). Zona depresionară.

1). Zona alpină

Această zonă ocupă creasta și versanți abrupți ai masivului, desfășurându-se la partea superioară a limitei pădurii. Zona alpină se caracterizează prin două etaje: alpin și subalpin.

În perimetrul orașului Zărnești, etajul alpin se încadrează între limitele 1900 m – 2238 m. Acest etaj este caracterizat prin pajiști alpine și vegetație adaptată la condiții climatice vitrege. La aceste înălțimi, în afară de ierburi ( care vara par multicolore ), întâlnim și o serie de „plante târâtoare” printre care și murul ( Rubus ), iedera albă ( Daphne blagayana), etc, rezistente la temperaturi scăzute și vânturi puternice. În funcție de orientarea versanților cât și de grosimea stratului de sol care acoperă roca, flora alpină pot fi întâlnită până aproape de creastă.

Speciile caracteristice acestui etaj montan sunt: ghințura galbenă ( Gențiana Lutea ), țepoșica ( Nardus stricta ), coada iepurelui ( Sesleria haynaldiana ), rogozul alpin ( Carex curvula ), rogozul de munte ( Carex sempervirens ), tulichina ( Daphne cneorum ), argințica ( Dryas octopetala ), și altele.

Tot în zona înaltă, pe pajiștile alpine dar și subalpine, apare garofița Pietrei Craiului ( Dianthus callizonus ), specie endemică, unică în lume și care a împrumutat numele acestor munți pentru ai face cunoscuți pe mapamond ( Vezi fig.75 ). Alături de aceasta, în Munții Piatra Craiului mai există și un endemism strict local: Aubrieta intermedia ssp. falcata, obsiga bârsană ( Bromus marcensis ), etc. Tot aici întânnim una dintre podoabele neprețuite din Piatra Craiului – floarea de colț sau floarea Reginei ( Leontopodium alpinum Cass. ). (Vezi fig.76).

Fig. 75. Garofița Pietrei Craiului, unică în lume Fig. 76. Floare de colț (Leontopodium (Dianthus callizonus) (Sursa – ro.wikipedia.org) alpinum) (Sursa – proalpin.ro)

Etajul subalpin din Piatra Craiului ( de pe teritoriul zărneștean ), se desfășoară de la limita superioară a pădurii ( aflată aproximativ la 1650 m ) și până la circca 1900 m altitudine. Aceasta este zona tufișurilor de jneapeni, ienuperi și mărăcinișuri, alături de care se întâlnesc și pajiști subalpine rezultate în urma defrișărilor de acum sute de ani. Speciile reprezentate mai des aici sunt: jneapănul ( Pinus montana ), ienupărul ( Juniperus nana ), bujorul de munte sau smârdarul ( Rhododendron kotschyi Simonkai syn. Rh. Mirtifolium ), linarița ( Linaria alpina ), barba ungurului sau garofița albă de stâncă ( Dianthus spiculifolius – Schur ), mălaiul cucului ( Sesleria coerulans ), ciuboțica cucului de munte ( Primula elatior ), etc.

Dintre arbuști amintim: murul ( Rubus fruticosus ), zmeurul ( Rubus idaeus ), merișorul ( Vaccinium vitis idaea ), măceșul ( Rosa canina ), alunul ( Corilus avellana ), afinul ( Vaccinium myrtillus ), păducelul ( Crataegus monogyna ) și socul ( Sambucus ).

La contactul limitei superioare a pădurii, apar frecvent zone de grohotiș. Acestea se găsesc de regulă la poalele versanților și se află în diferite stadii de fixare. În unele zone, grohotișul este „mobil” și lipsit de vegetație, iar în alte locuri are un strat de sol fixat pe el și acoperit de vegetație. Flora acestor zone cu grohotiș cuprinde feriga ( Dryopteris robertiana ), frigurele ( Cardaminopsis arenosa ), macul galben ( Papaver alpinum ssp.corona-sancti-stefani ) și altele. În crăpăturile stâncilor de pe pereții înalți se întâlnesc pâlcuri sau exemplare izolate de plante ( saxicole și calcicole ), care împodobesc decorul stâncilor de calcar: coada iepurelui ( Sisleria coerulea ), iarba osului ( Helianthemum nummularium ),garoafe din specii endemice precum: ( Dianthus glacialis ssp. gelidus ); ( Duantus henteri ) și altele. Toate aceste endemisme și nu numai, sunt protejate de lege.

2 A). Zona montană ( 800 – 1800 m altitudine )

La nivelul orașului Zărnești, zona montană are cea mai largă acoperire. Mai este numită și zona pădurilor, deoarece între aceste limite predomină pădurile. În afară de păduri care includ arbori de foioase și rășinoase de diferite esențe, flora cuprinde diferite asociații de plante ce include graminee, leguminoase și diverse alte specii.

Graminae sau Poaceae ( „gramineele” ), reprezintă o familie de plante erbacee ( foarte rar plante lemnoase), monocotiledonate, care au inflorescența sub formă de spic, precum au cerealele.

Leguminoasele sau Fabaceae, sunt plante care ar data de peste 60 mil ani din Perioada Cretacică, având fructe sub formă de păstăi ( precum mazărea, fasolea, soia, roșcove, etc. ).

Procentul de graminee întâlnit în zona montană zărneșteană este cuprins între 50 – 65 %, cel de leguminoase variază între 15 – 25 %, iar diverse alte specii de plante ocupă un procent de 25 – 40 %. (Fig.77).

Aceste grupuri de plante, apar în zona montană în amestec în diferite combinații, constituind așa-zisele asociații de plante ierboase.

Marea majoritate a acestor plante, preferă un anumit tip de sol – solurile brune podzolice și nepodzolice, solurile brune cât și cele brune gălbui acide, etc. În funcție de aceste criterii, în zonă putem identifica mai multe tipuri de asociații de plante astfel:

Asociații de Agrostis tenuis precum și diverse specii mezofile ( plante de uscat care cresc pe soluri cu umiditate moderată – din această categorie făcând parte și Festuca rubra și diverse alte specii );

Asociația Agrostis capillaris ( cunoscută sub denumirea de „iarba vântultui” ), constituie pajiști caracteristice etajului nemoral. Aceste pajiști se se pretează foarte bine în zona păduri, cât și în amestec cu alte tipuri de plante.

Asiciația Agrostis tenuis în amestec cu Asociații de Nardus stricta preferă terenurile cu pajiști degradate și soluri puternic acide;

Asociația Festuca rubra fallax are o arie mare de extindere și face față cu succes temperaturilor scăzute și vânturilor puternice de la altitudini mai mari ( între 1200 – 1800 m );

Asociația Festuca rubra și Asociația Trisetum flavescens, în amestec cu Agrostis tenuis și diverse alte specii montane, preferă solurile cu strat calcaros.

Fig. 77. Repartiția plantelor ierboase în zona montană a Zărneștiului (Sursa – Admin. P.N.P.C. și Regia Publică Locală a Pădurilor „Piatra Craiului” RA – Zărnești prin Ocolul Silvic Zărnești – date prelucrate)

2 B). Zona de pădure ( 650 m – 1700-1800 m altitudine )

Pădurea ocupă cea mai extinsă formă de vegetație din întreg teritoriu zărneștean și se suprapune în cea mai mare parte, zonei montane. Teritoriul pe care se situează pădurile din studiul de față face parte din bazinul hidrografic al râului Olt, în partea mijlocie spre superioară a acestuia. Principalul curs de apă care străbate acest teritoriu este râul Bârsei cu afluenții săi. Pădurea asigură oxigenul necesar vieții pe Pământ, reprezintă un filtru uriaș pentru purificarea aerului, un loc de adăpost pentru animale dar și o sursă energetică, care din păcate este inepuizabilă, așa că pădurea trebuie exploatată cât mai rațional cu putință.

La nivelul orașului Zărnești, pădurile acoperă circa 55 % din suprafața Masivului Piatra Craiului. Din punct de vedere al suprafeței ocupate în teren, cea mai reprezentativă specie este fagul care ocupă 49 %, urmată de molid cu un procent de 37 %, bradul alb, cu doar 9 %, iar restul de 5 % îi revin altor specii. (Fig.78).

Fig. 78. Repartiția în procente a arborilor din Munții Piatra Craiului (Sursa – Ocolul Silvic Zărnești, date prelucrate)

Din suprafața totală a teritoriului administrativ al orașului Zărnești, pădurile ocupă 12935 ha ceea ce reprezintă 50,4 %, iar pajiștile 5466 ha din care 3073 ha pășuni și 2383 ha fânețe. (Fig.79).

Fig. 79. Suprafața totală a teritoriului administrativ al orașului Zărnești (Sursa – Ocolul Silvic Zărnești, date prelucrate)

Etajarea pădurii pe verticală, se face în funcție de tipurile de arbori care intră în componența sa.

Astfel identificăm mai multe etaje, după cum urmează:

Etajul coniferelor ( cunoscut și sub numele de pădure de molidișuri );

Etajul pădurilor de amestec ( fag cu brad și brad cu fag );

Etajul pădurilor de foioase ( mai ales fag, situat în special la poalele Munților Piatra Craiului ).

În ecosistemul montan, pădurea de conifere, reprezintă un etaj foarte important. Acest etaj, este situat de regulă între 1200 1600 m altitudine. Există și situații în care aceste păduri au o extindere mai mare pe verticală ( astfel, pe versantul nord-estic și vestic al Pietrei Craiului, au o extindere mai mare până la aproximativ 1750 – 1800 m ). De asemenea, pe văile râurilor ce brăzdează acești versanți s-a produs o inversiune de vegetație. Datorită umezelii mai mari de aic,i molidul este întâlnit pe fundul văilor, în timp ce pe versanți găsim făgete și brad. Etajul coniferelor este reprezentat de următoarele specii: Molid ( Picea abies ), brad ( Abies alba ), pin ( Pinus ), Zada (Larix ), larice ( Larix decidua ), zâmbru ( Pinus cembra ). Pe versantul nord-vestic al Pietrei Craiului, la aproximativ 1200 m , între Valea Crăpăturii și Padina lui Călineț, există și pâlcuri de tisă ( Taxus baccata ). Climatul zonei este favorabil și permite dezvoltarea amestecurilor de molid, brad și fag, iar la altitudini mai mari de 1400 metri este favorabil pentru molid.

Pădurea de amestec, reprezintă un segment de „pădure tampon”, care constituie o treaptă de trecere între cele două formațiuni biogeografice ( pădurile de foioase și pădurile de conifere ). Aceasta se dezvoltă la altitudinea cuprinsă între 1100 m – 1300 m și cuprinde foioase la partea inferioară ( mai ales fag ) și rășinoase la partea superioară ( molid și brad ).

Pădurea de foioase se desfășoară din zona depresionară ( circca 650 m ) și până la aproximativ 1200 m. În pădurea de foioase, predominant este fagul ( Fagus sylvatica ), dar nu lipsește de aici nici ulmul ( Ulmus glabra), frasinul ( Fraxinus excelsior ), mesteacănul ( Betula pendula ), gorunul ( Quercus petraea ), paltinul de munte ( Acer pseudoplatanus ), carpenul ( Carpinus betulus ), jugastrul ( Acer campestre ), arinul de munte ( Alnus viridis ), etc..

În zona pădurilor de fag ( făgetelor ) se dezvoltă pe strat calcaros specii rare de plante, dintre care amintim cateva: o orhidee denumită „papucul doamnei” ( Cypripedium canceolus ), crucea voinicului ( Hepatica transsilvanica – Fuss. ), care preferă locurile umbroase, fiind considerată un endemism al Carpaților, iar sporadic întâlnim iedera albă ( Daphne blagayana), toate fiind de o rară frumusețe și protejate de lege.

Corelând datele climatice cu limitele de răspândire ale principalelor specii forestiere, se poate realiza o altă clasificare a zonei de pădure, care zonă – poate fi împărțită pe subzone, specificând mai detaliat pentru fiecare specie de arbori în parte, altitudinea aproximativă la care aceasta vegetează.

Clasificarea zonei de pădure pe subzone în funcție de altitudine și de specii de arbori:

zona pădurilor de molid ( 1300 – 1800 m altitudine );

zona fagului și rășinoase ( 800 – 1700 m );

zona fagului ( 700 – 1000 m );

zona fagului și gorunului ( 700 – 800 m );

zona gorunului – până la altitudinea de 700 m.

Clasificarea pădurilor după modul de folosință:

pădurile de gradul I, ocupă 26 % din suprafața pădurilor și au ca obiectiv de protejarea solurilor

contra eroziunii acestora, precum și protejarea căilor de comunicație;

păduri de agrement;

păduri rezervații științifice ( asa-zisele păduri tampon aflate în jurul rezervațiilor științifice );

păduri rezervații de semințe ( categoria A – molid și pin ).

Pădurile de amestec de rășinoase cu fag cu floră cu mull dețin 18 la % din suprafața totală a pădurilor, pădure de amestec, molid, fag și brad dețin 35 %; făgetele ocupă 20 %; molidiș normal cu mull ocupă 6 %; pădurile de rășinoase cu fag și rubush ocupă 12 %. (Fig.80).

Aproape 49 % din arboretele Ocolului Silvic Zărnești, sunt tipuri naturale fundamentale.

Fig. 80. Repartiția arborilor în pădurile de amestec din zona Zărnești (Sursa – Regia Publică Locală a Pădurilor,, Piatra Craiului” R.A. – Zărnești – date prelucrate)

3). Zona depresionară ( până la 800 m altitudine)

Zona depresionară a Zărneștiului, se desfășoară începând cu altitudinea de aproximativ 600 m și până aproape de 800 m. În zonele joase ale orașului, pe malurile râurilor, vegetația este constituită din arbori de esență moale: plop tremurător ( Populus tremula ), salcie ( Salix alba), răchită ( Salix viminalis ), teiul ( Tilia cordata ), arin negru ( Alnus glutinosa), în amestec cu arbori de esență tare: stejar ( Quercus robur ), arțar ( Acer platanoides ).

Din flora zonei depresionare mai fac parte diferite asociații de plante ierboase precu ar fi:

Asociația Agrostis tenuis ( în limba greacă însemnând furaje, plante ), în amestec cu diverse specii mezofile, pot fi întâlnite pe văi, pe terase, dar și pe versanții puțin înclinați. Preferă solurile brune și brune-gălbui de pădure, soluri podzolice și nepodzolice, dar și soluri aluviale și aluvio-pluviale. Aceste asociații de plante au în componența lor graminee în procent de ( 35,50 % ), leguminoase ( 10 – 15 % ) și ciperacee sau cyperaceae, plante cunoscute și sub numele de rogoz ( 1 – 5 % );

Asociația Agrostis tenuis, în amestec cu Chrysanthemum leucanthemum ( asociații floricole – margarete, margarete ochi de bou, etc. ), întâlnite pe fânețe și pe pășuni care au fost degradate printr-un pășunat excesiv;

Asociația Agrostis tenuis, în amestec cu Festuca pratensis (păiușul de livadă), sunt specifice zonei depresionare și pe văi.

Asociația Agrostis tenuis în amestec cu diverse leguminoase, preferă solurile aluviale – cele mai tinere soluri formate în luncile râurilor pe depunerile aluviale recente.

La ora actuală, majoritatea suprafeței șesului aflat în arealul localității Zărnești, a fost transformat în terenuri arabile întinse, pășuni și fânețe.

4.4.1.6. Protecția pădurii și legile care ocrotesc pădurea

Pădurea este cel mai important factor stabilizator al mediului înconjurător. În orice împrejurare, oamenii trebuie ca să ocrotească pădurea. Din nefericire, în fiecare an, în România dispar aproximativ 350 hectare de pădure din cauza incendiilor. Dacă ținem seama de consecințele pe care acestea le presupun pe termen scurt ( modificarea peisajului, dispariția faunei sau flori, uneori aparținând speciilor rare ), sau pe termen lung ( reconstituirea biotopului ), pagubele sunt cu mult mai mari. Cicatrizarea rănilor pădurilor se face prin reîmpădurire și durează mult timp până pădurile se refac. Pădurea trebuie ferită de incendii. Incendiile în pădure pot fi provocate accidental prin descărcări electrice atmosferice, dar de cele mai multe ori de acțiuni neglijente ale omului. Toate persoanele care merg să se recreeze în pădure la sfârșit de săptămână și care fac focul, trebuie să respecte următoarele reguli de apărare împotriva incendiilor:

accesul autovehiculelor particulare pe drumurile forestiere este interzis, dar și instalarea corturilor și grătarelor în locuri la întâmplare;

în pădure, trebuiesc respectate indicatoarele în privința focului;

în pădure trebuie făcut focul decât în locuri permis;

copiii trebuie supravegheați permanent;

pentru prepararea hranei, turiștii pot face focul în pădure doar în locurile special amenajate, având la cu ei mijloacele pentru a stinge focul;

fumatul este interzis în pădure;

ambalajele din sticlă nu se arunca la întâmplare, existând posibilitatea ca sub acțiunea razelor solare să poată să poață fi aprinsă vegetația.

în perioadele călduroase, cu vânt sau secetoase este interzis focul în pădure;

înainte de plecare focul va fi stins complet;

stingeți focurile găsite în pădure!

orice incendiu trebuie anunțat imediat la tetefonul de urgență:112 !

De-a lungul timpului, legislația României, a venit în sprijinul salvării și ocrotirii pădurii, cu o serie de Hotărâri, Reglementări și Legi, unele fiind încă valabile după zeci de ani, după cum urmează: H.C.M. 114/1954; Ordinul M.E.F. Nr. 3134/1963; Legislație și Arii/1964; Legea pentru Protecția Mediului Nr. 137/1995; Legea Nr. 26/1996; Legea 407/2006; Legea 46/2008; Hotărârea Nr. 996/2008; Legea 17/2010 și altele .

4.4.1.7. Vegetația lacustră

Vegetația râurilor și pârâurilor de munte cu ape repezi și fund pietros pentru a rezista curentului puternic a luat o înfățișare filiformă, coloniile fiind dispuse de asemenea liniare în sensul curentului, iar unele alge ( Crenothrix ) secretă o teacă gelatinoasă sau cartilaginoasă ceea ce le-a ajutat să se fixeze de substrat.

Dintre algele microscopice, care formează o adevărată pătură vie alunecoasă și de culori diferite pe fundul stâncos semnalăm pe Diatoma hiemale, Surriella spiralis, broscăriță ( Potamogeton ), izma ( Mentha aquatica ), mătasea broaștei ( Spirogira ), diverse specii de pipirig ( Scirpus sylvaticus; Holoschoenus vulgaris sau Scirpus holoschoenus; Schoenoplectus lacustris; Equisetum hyemale. ) și altele. Pe lângă cursul apelor mai importante se întâlnește și o vegetație specifică de luncă cu specii iubitoare de umezeală ( plop, arin, salcie, etc., specificate și detaliate în subcapitolul de mai sus. (Vezi poziția 3. Zona depresionară-până la 800 m altitudine).

Privite în ansamblu, resursele vegetale, reprezentate de pajiștile naturale ( pășuni și fânețe ) precum și pădurile, constituie o bogăție importantă a teritoriului analizat. În zonele joase ale teritoriului vegetația suferit modificări importante. Pădurile ce ocupau odinioară șesul depresionar, dar și o parte din zona piemontană, au fost tăiate pentru a lăsa loc culturilor. Astfel, la poalele munților au apărut pajiști, caracterizate printr-o biodiversitate mare și folosite mai ales ca fânețe. În apropiere de cabana Gura Râului, la o altitudine de aproximativ 770 metri se află o pădure ce are arborii așezați într-o formă destul de interesantă – denumită simbolic de către localnici „Hora cu brazi” în cinstea Înfăptuirii Unirii din anul 1918. (Fig.81).

Fig. 81. ,,Hora cu brazi”, de la Zărnești (Sursa – Arhiva personală)

„Pădurea ce are forma de cerc aproximativ închis, era alcătuită inițial din mesteceni și a fost total distrusă în anul 1903, ulterior aceasta fiind replantată cu puieți de brad”. ( Ioan Lepădatu, 1998). În concluzie, pădurea trebuie protejată, ferită de incendii nu trebuie distrusă și să salvăm pe cât posibil fiecare copac de la tăiere. De asemenea trebuie să menținem ape curate cu alte cuvinte să protejăm natura !

4.4.2. Fauna

La general vorbind, fauna este strâns legată de vegetație și la fel ca și aceasta, este repartizată pe trepte de relief. În perimetru administrativ al orașului Zărnești, fauna este foarte bogată și diversificată, datorită multiplelor etaje de vegetație și a formelor de relief variate. Ea este reprezentată de viețuitoare din toate regnului animale: mamifere, păsări, reptile, pești și insecte. Aici, fauna se întâlnește pretutindeni – atât pe culmi muntoase, dar și în depresiuni și se adaptează la mediu. Din punct de vedere al reliefului, dar și al altitudinii, fauna aflată în zona studiată este răspândită pe anumite zone – ( pe anumite etaje ) de relief și vegetație, după cum urmează:

Zona alpină și subalpină. Fauna zonei alpine este caracterizată prin elementele tipice – capra neagră ( Rupicapra rupicapra ) – pe cale de dispariție și acvila de munte ( Acvila chrysaetos ) – foarte rar întâlnită, dar și prin alte specii de animale: jder de piatră sau beica ( Martes foina ), marmota ( Marmota marmota ) – întâlnită la o altitudine cuprinsă între 1600 – 2200 m; hermina ( Mustela erminea ), șobolanul de munte ( Arvicola scherman ), șoarecele alb ( Microtus nivalios ulpis ), șoarecele de pământ ( Microtus agrestis ), iar dintre reptile amintim vipera comună ( Vipera berus ), tritonul de munte ( Triturus alpestris ). Vipera neagră ( face parte din clasa Vipera berus Linnaeus ), care cu mulți ani în urmă popula pădurile din Munții Piatra Craiului și Făgăraș, a dispărut definitiv și din aceste zone , dar și din țară, în urmă cu 45 de ani. Se spune că ultimele exemplare în viață au fost semnalate în respectivele teritorii în anul 1970. O veste îmbucurătoare este aceea că după mai mult de patru decenii, această specie de viperă și-a făcut apariția și a fost fotografiată în Munții Parâng, în anul 2015. În afară de animalele specificate mai sus, nu este exclus ca în timpul verii, aici în zona alpină să ajungă și urul ( Ursus arctos ), sau lupul ( Canis lupus ), fiind atrași de turmele de oi de la stâne.

Zona pădurilor de conifere ( rășinoase ) are o faună bogată în animale de interes cinegetic precum ar fi : cerbul ( Cervus elaphus ), ursul ( Ursus arctos ), râsul sau linxul ( Lynx lynx ), pisica sălbatică ( Felis silvestris ), veveriță ( Sciurus vulgaris fuscoater ), reptile, păsări și insecte.

Zona pădurilor de foioase ( făgete și alte păduri de foioase situate la altitudini mai reduse față de conifere ), adăpostește nenumărate specii de mamifere: căpriorul ( Capreolus capreolus ), mistrețul ( Sus scrofa ), bursucul sau viezurele ( Meles meles ), lupul ( Canis lupus ), veverița ( Sciurus vulgaris fuscoater ), nevăstuica ( Mustela nivalis ), jderul de scorbură ( Martes martes ), pisica sălbatică ( Felis silvestris ), pârșul de alun ( Muscardinus avellanarius ), pârșul de stejar ( Eliomys quercinus ), pârșul de pădure ( Dryomys nitedula ), șobolanul cenușiu ( Rattus norvegicus ), șoarecele gulerat ( Apodemus flavicollis ), șoarecele de zăpadă ( Chionomys nivalis ), șoarecele scurmat ( Myodes glareorus ), numeroase păsări, insecte și reptile.

Zona pădurilor de deal și de câmpie depresionară cuprinde mamifere, păsări, reptile și insecte specifice zonelor mai joase, precum și zonelor de silvostepă. Dintre mamifere amintim: vulpea ( Vulpes vulpes ), dihorul ( Mustela putorius ), iepurele de câmp ( Lepus europaeus ), ariciul ( Erinaceus concolor ), popândăul european ( Spermophilus citellus ), șobolanul cenușiu ( Rattus norvegicus ), șoarecele de pământ ( Microtus agrestis ). În zona joasădepresionară corespunzător în bună parte silvostepei, remarcăm unele infiltrații de elemente provenite din zona stepei precum cioara grivă și popândăul european.

Fauna ornitologică, include o paletă largă de păsări. Astfel, zona alpină și subalpină, este caracteristică următoarelor specii: acvila de munte ( Acvila chrysaetos ) – din care mai sînt foarte puține exemplare; acvila țipătoare mică ( Aquila pomarina ), acvila de piatră ( Aquila heliaca heliaca ), zăganul sau vulturul bărbos ( Gypaetus barbatus aureus ), cocoșul de munte ( Tetrao urogallus ), cinghița alpină ( Montifringilla nivalis ), brumărița de stâncă ( Prunella collaris), mierla de piatră ( Monticola saxatilis ), fluturașul de stâncă ( Tichodroma muraria ) – pasăre eratică, care vara locuiește pe munții înalți, iar iarna coboară în depresiuni.

Zona pădurilor de conifere ( rășinoase ) reprezintă sălașul a o serie de păsări printre care: ciocănitoarea de munte ( Picoides tridactylus ), scatiul ( Carduelis spinus ), ierunca ( Tetrastes bonasia ), forfecuța ( Loxia curvirostra ), huhurezul mic ( Strix aluco ), bufnița sau buha ( Bubo bubo ), cucuveaua sau huhurezul de stâncă ( Athene noctua ) și altele.

Zona pădurilor de foioase constituie arealul următoarelor specii de păsări: mierla (Turdus merula ), sturzul ( Turdus pilaris ), corbul ( Corvus corax ), stăncuța ( Corvus monedula ), cucul ( Cuculus canorus), pupăza ( Upupa epops ), cinteză ( Fringilla coelebs ), pitulicea mică (Phylloscopus collybita ), pițigoiul de munte ( Poecile montanus ), fâsa de munte ( Anthus spinoletta ); multe specii de păsări răpitoare: acvila de munte ( Acvila chrysaetos ) – pe cale de dispariție, acvila țipătoare mică ( Aquila pomarina ), acvila de piatră ( Aquila heliaca heliaca ), vânturelul roșu ( Falco tinnunculus ), vulturul negru ( Aegypius monachus ), uliu păsărar ( Accipiter nisus ), uliul porumbar ( Accipiter gentilis ), șoricarul comun ( Buteo buteo ), șoimul rândunelelor ( Falco subbuteo ), șoimul călător ( Falco peregrinus ), și altele. În zona montană, până în prezent, au fost identificate 15 specii de lilieci, care se adăpostesc în peșterile sau în scorburile arborilor bătrâni. Reptilele teritoriului zărneștean sunt reprezentate de: șopârla de munte denumită și șopârla vivipară ( Zootoca vivipara cândva denumită Lacerta vivipara ), vipera comună ( Vipera berus ), șarpele de alun ( Coronella austriaca ), triton de munte denumit și sălămâzdră de munte ( Ichthyosaura alpestris ), sălămâzdră de uscat ( Salamandra salamandra ), broasca ( Anura ), broasca roșie de munte ( Rana temporaria ), brotăcelul de copac, numit și brotacul sau broatecul sau răcănel ( Hyla arborea ) – este singura broască arboricolă din România cât și din Europa, etc.

Fauna ornitologică din zona depresionară are următorii reprezentanți: ciocănitoarea neagră ( Dryocopus martius ), mierla (Turdus merula ), codobatura ( Motacilla alba ), ciocârlia ( Alaudidae ), sturzul cântător ( Turdus philomelos ), grangurul ( Oriolus oriolus ), pitulicea ( Phylloscopus), cioara grivă ( Corvus cornix ), gaița ( Garrulus glandarius ), coțofana ( Pica pica ), etc. . Dintre reptile, remarcăm gușterul ( Lacerta viridis ), năpârca ( Natrix natrix ) și vipera comună ( Vipera berus ). Observăm că în biotopul pădurilor montane, fauna cunoaște aceeași etajare ca și vegetația cu excepția câtorva animale: ursul, râsul, jderul și cerbul. Pe lângă toate aceste animale menționate anterior, întâlnim în toate zonele amintite și nenumărate specii melci, nevertebrate, animale de apă și insecte.

Fauna ihtiologică prezentă pe cursul superior al râurilor ( Bârsa, Turcu, Toplița, Brebina, Sughina ), este reprezentată de specii cum ar fi: păstrăvul ( Salmo trutto fario ), lipanul ( Thymallus thymallus ), zglăvoaca ( Cottus gobio ), iar pe cursul mijlociu al acestora, predomină: cleanul ( Leuciscus cephalus ), mreana ( Barbus barbus ) și scobarul ( Chondrostoma nasus ), alături de care mai întâlnim tritonul cu creastă ( Triturus cristatus ), broasca roșie de pădure ( Rana dalmatina ), raci, melci, lipitori, alte moluște și nenumărate insecte.

4.4.2.1. Protejarea faunei din arealul zărneștean

În arealul zărneștean, fauna este foarte diversificată și urmează zonele de vegetație. Defrișarea masivă și suprapopularea – consecințe ale urbanizării, au făcut ca o serie de specii să-și reducă numărul, sau chiar să dispară, omul, fiind principalul răspunzător pentru toate acestea. În zona luată în studiu, trăiesc aproximativ 35 de specii endemice nevertebrate, între care două: Nesticui Constantinescui și Rhagidia Carpatica – ( specii de arahnide ) sunt endemisme strict specifice locului. Menționăm că în aici trăiesc peste 90 de specii de fluturi, dintre care unele sunt foarte rare sau endemice, cum ar fi „fluturele Coada rândunicii” și „fluturele Ochi de păun”. În peșterile și grotele din Piatra Craiului, precum și în scorburile arborilor de aici, trăiesc 15 specii de lilieci, dintre care 14 specii sunt strict protejate, conform Convenției de la Berna. Relieful și vegetația zărneșteană, adăpostesc o serie de reptile și amfibieni: salamandra, năpârca, vipera de munte, gușterul, tritonul de munte, șopârla de munte, broasca râioasă brună, precum și specii răpitoare: acvila de munte – aflată pe cale de dispariție, zăganul sau vulturul bărbos – a reapărut în zonă, acvila țipătoare, vânturelul roșu, vulturul negru și șoimul călător. Deasemenea întâlnim faună de interes cinegetic: cerbul, mistrețul, ursul, râsul, cocoșul de munte, ierunca, etc., sau „mamifere emblematice” precum ar fi capra neagră – întâlnită pe vârfurile înalte ale masivului. Dintre mamiferele mari ale zonei, amintim lupul și ursul și care fac obiectul unor cercetări începute cu 10 ani în urmă, în cadrul unui proiect internațional, denumit „Carnivorele mari din Carpați”. La Zărnești, se află și „Rezervația de urși”, localizată pe partea dreaptă la intrarea în oraș, venind dinspre Râșnov. Fauna acvatică, este reprezentată de nevertebrate și pești oxifili și reofili, fiind specifică apelor de munte – păstrăv indigen, lipan și sporadic chiar lostriță, iar în zonele de dealuri mai joase trăiește cleanul și merana. Pe pâraiele Tohănița, Brebina și Sughina se întâlnesc raci. Numărul acestora a scăzut considerabil datorită pescarilor amatori și braconierilor. Noi oamenii, trebuie să conștientizăm că natura trebuie protejată și că toate animalele sălbatice, au un loc și un rol bine stabilit în natură.

4.4.3. Solurile

4.4.3.1. Solurile – Particularitățile edafice

Formarea solurilor

Pentru început se pleacă de la ideea că pedosfera constituie învelișul subțire și discontinuu, format din totalitatea solurilor existente pe suprafața scoarței terestre, iar pedogeneza reprezintă procesul formării solurilor și care este un mecanism foarte complicat, fiind influențat de foarte mulți factori precum: clima, roca, vegetația, relieful și timpul. Solul este un strat superficial în care se combină elementele minerale rezultate din alterarea rocilor, cu cele provenite din descompunerea materiei organice. Precizăm că solul nu este un înveliș mort,ci el este un strat dinamic, în care au loc anumite procese complexe de natură fizică, chimică și biologică. Prin procesele de dezagregare și dizolvare care au loc la suprafața litosferei se formează scoarța de alterare. Menționăm că pedogeneza ( procesul de formare solurilor denumit și solificare ) poate ca să dureze între câteva sute de ani și câteva mii de ani. Prin procesele de dezagregare și dizolvare care au loc la suprafața litosferei se formează scoarța de alterare. Menționăm că pedogeneza ( procesul de formare solurilor ) poate ca să dureze între câteva sute de ani și câteva mii de ani. Pentru ca reacțiile chimice să aibă loc, este nevoie de prezența aerului în sol, care este asigurată de către vietăți precum viermi și râme. Materia organică rezultată din resturi de vegetale și animale moarte formează solul. Principala calitate a solului este fertilitatea sau rodnicia acestuia. Un sol este cu atât mai fertil, cu cât este mai bogat în humus. Humusul reprezintă amestecul complex de substanțe organice amorfe, aflate în stratul superficial al solului, până la o adâncime ce nu depășește 30 cm. Acizii humici, acizii fulvici și humina, sunt substanțe care intră în componența humusului. Toate acestea ajută la transformarea resturilor organice și produșilor de resinteză microbiană, materia humică astfel creată asigurând hrana plantelor. ( Humus-Wikipedia ). După cantitatea de humus aflată în componența lor, solurile se clasifică astfel:

„ solurile foarte sărace, au culoarea galben-cenușie și au în componența lor un conținut de humus de cel mult 2 %;

soluri medii au în componența lor un conținut de humus cuprins între 3 – 6 %;

soluri bogate, au culoarea neagră și au în componența lor un conținut de humus ce depășește 7 %”.

Plecând de la ideea că pentru formarea unui strat de sol cu o grosime de 1 cm îi sunt necesari aproximativ 300 de ani, trebuie avută mare grijă și evitarea pe cât posibil a degradării solului. Din cercetări efectuate de către pedologi, s-a stabilit că în funcție de tipul de sol, compoziția acestea variază foarte mult, apreciind că în medie un sol evoluat prezintă aproximativ 45 % materia anorganică, 5% humus, 25 % aer și 25 % apă. (Fig.82).

Fig. 82. Compoziția solurilor evoluate din zona orașului Zărnești (Sursa – Regia Publică Locală a Pădurilor,, Piatra Craiului” R.A. – Zărnești – Date prelucrate)

Orizonturi de sol

În procesul de formare a solului, elementele minerale și organice, în deplasarea lor în stratul de roci, sunt supuse la o serie de transformări, în urma cărora în funcție de conținutul și compunența acestor substanțe se evidențiază diferite orizonturi de sol.

Aceste orizonturi, se află într-o anumită ordine de la suprafața scoarței terestre și până la roca parentală, alcătuind profilul de sol, care reprezintă secțiunea verticală a solului. Orizonturile de sol sau orizonturile pedogenetice, se deosebesc între ele prin culoare, structură, textură și scheletul solului. Ele sunt marcate cu una din literele alfabetului, această notare fiind diferită de la un stat la altul. Fiecare identificarea și notarea orizonturilor unui tip de sol se face cu litere majuscule.

Au fost identificate mai multe tipuri de orizonturi, astfel:

1 Orizonturi de bază marcate cu majuscule – A, B, C, O, R, T, etc., unde:

A = orizontul bioacumulativ;

B = orizontul de subsuprafață;

C = materia subiacentă;

O = orizontul organic nehidromorf;

R = roca subiacentă consolidată compact;

T = orizontul turbos sau organic hidromorf.

Mai există și alte tipuri de orizonturi:

2 Orizonturi de tranziție scrise în principiu cu două litere majuscule;

3 Orizonturi de asociere precum:

G = orizontul gleic;

W = orizontul stagnogleic sau pseudogleic;

(na) = orizont alcalin bogat în sodium (Na+);

(x) = orizontul cu fragipan;

(y) = orizontul vertic.

În funcție de situație, pentru o identificare cât mai amănunțită a straturilor de sol, la unele orizonturi de sol, pedologii pot adăuga pe lângă literele majuscule, fie o altă literă mică, sau o cifră.

Clasificarea solurilor din Țara Bârsei și din arealul Zărneștean

La nivelul Țării Bârsei, respectiv al orașului Zărnești, paleta de soluri este variată. Astfel, raportată la zona montană din Țara Bârsei, au fost identificate o serie de clase, tipuri și subtipuri de soluri: soluri brune acide ( cu diferite subtipuri – 1. soluri brune acide; 2. soluri brune acide și soluri brune feriiluviale; 3. soluri brune luvice pseudogleizate și luvisoluri albice pseudogleizate local pseudogleice ) întâlnite în arealul Măgura Codlei-Masivul Postăvarul-Platforma Branului, Zona Sohodolului și extremitatea sudică a Zărneștiului. Pe alocuri există și soluri litomorfe, din această categorie făcând parte rendzinele, rendzinele brune și altele ( 4. rendzine litice și litosoluri rendzinice-inclusiv alpine; 5. soluri brune cu mezobazice-rendzinice sau tipice, rendzine și stâncărie; 6. rendzine litice și stâncărie; 7. rendzine, podzoluri și stâncărie ), soluri aflate în zona Măgura Codlei, Muntele Ciuma la nord de Zărnești, în Masivul Postăvarul, etc. .

Solurile din zona colinară submontană (pe piemonturi), sunt reprezentate de: soluri podzolice argiloiluviale ( 8. Luvisoluri albice-soluri podzolice argiloiluviale tipice; 9. soluri brune argiloiluviale pseudogleizate și soluri brune luvice pseudogleizate; 10. soluri brune feriiluviale-podzolice, rendzine și stâncărie; 11. luvisoluri albice pseudogleizate ) și soluri brune podzolite ( 12. soluri brune feriiluviale și podzoluri brune ), toate având fertilitate scăzută, fiind întâlnite în Piemontul Sohodolului și Piemontul Vlădeni. Pentru a avea un randament mai mare din punct de vedere agricol, acestor soluri li se aduc anumite amendamente, prin administrarea de îngrașăminte naturale și/sau chimice.

Solurile din zona șesului piemontan, sunt mult mai rodnice ( în general au un conținut de humus mai mare, ceea ce-i conferă o fertilitate mai ridicată ). În partea centrală a Țării Bărsei predomină cernoziomuri levigate rendzinice și cernoziomuri rendzinice ( 13. soluri cernoziomoide rendzinice, inclusiv rendzinice litice și soluri cernoziomoide cambice rendzinice; 14. soluri cernoziomoide cambice-gleizate; 15. soluri cernoziomoide cambice-freatic umede ) și lăcoviști ( 16. soluri cernoziomoide gleizate puternic și lăcoviști cu gleizare relictă; 17. lăcoviști, inclusiv semiturboase ).

În partea sudică a Țării Bârsei, inclusiv în apropiere de Zărnești, predomină solurile brune eumezobazice ( 18. soluri brune cu mezobazice; 19. soluri brune cu mezobazice tipice și soluri brune; 20. soluri luvice tipice oligobazice și/sau holoacide ). În luncile râurilor ( Olt, Bârsa, Râul Turcu, Tohănița, Ghimbășel ), se află cernoziomuri levigate și argiloiluviale; 21. soluri cernoziomoide cambice precum și 22. soluri brune luvice, erodate și erodisoluri. În afară de acestea mai există soluri aluviale de luncă ( 23. soluri aluviale, inclusiv protosoluri aluviale; 24. soluri aluviale, inclusiv protosoluri aluviale frecvent gleizate; 25. soluri aluviale litice, uneori gleizate, pe conuri de dejecție ).

În afară de aceste tipuri de sol, în lunci mai există soluri nou formate ( 26. soluri brune cu mezobazice gleizate, pe depozite fluviatile și fluviolacustre recente ), dar și soluri care prezintă un exces de umiditate – solurile cernoziomoide cambice, freatic umede. (Fig.83).

Fig. 83. Harta Solurilor din Zărnești și împrejurimi (Sursa – Admin. P.N.P.C. și Ocolul Silvic Zărnești. Hartă prelucrată)

4.4.3.2. Solurile Zărneștiului

Teritoriul zărneștean beneficiază de o gamă diversificată de soluri. (Fig.84,85,86,87).

Fig. 84. Soluri cu destinație agricolă Fig. 85. Soluri neproductive

Fig. 86. Sol cu grohotiș Fig. 87. Soluri pietroase de munte (Sursa – Arhiva personală)

Acestea sunt condiționate de evoluția fixării lor, sub influența factorilor pedogenetici naturali. Din punct de vedere genetic solurile din perimetrul teritoriul orașului Zărnești pot fi grupate astfel:

soluri brune și brun-gălbui de pădure – ( include și solurile podzolice );

soluri podzolice argilo-iluviale pseudogleice;

soluri brune montane – ( soluri podzolice );

rendzine și pseudorendzine;

soluri hidromorfe;

soluri aluviale;

soluri aluvio-pluviale;

soluri slab evoluate precum și soluri erodate excesiv, toate aceste tipuri de sol având și alte subtipuri.

În partea de vest a teritoriului, în regiunile de obârșie a Bârselor, cea mai mare răspândire o au solurile brune acide și brune podzolice, pe alocuri și podzolurile brune. În Munții Piatra Craiului, la înălțime, caracteristice sunt rendzinele și solurile brune, iar în zona forestieră solurile silvestre brune și brune-gălbui dezvoltate pe suprafețe cu roci consolidate. De-a lungul Râului Bârsa ( aval de „Între Bârse” ) întâlnim frecvent soluri brune. Pe unele porțiuni apar și solurile aluvionare de luncă, iar la poalele Munților Măgura, se află mici areale cu soluri argiluviale. Solul zonal este reprezentat de solul brun de pădure. Predominante sunt solurile brune și brune-gălbui acide în zona montană și solurile aluvio-pluviale în depresiune. Utilizarea cu succes a solurilor aluviale în agricultură reclamă măsuri hidroameliorative. Măsuri pedo-hidro-ameliorative ce se impun pe teritoriul analizat:

evacuarea excesului de umiditate în sol și la suprafață prin lucrări hidroameliorative și agrotehnice specifice;

aplicarea amendamentelor calcaroase pe solurile acide și fertilizarea solurilor pe baza recomandărilor agrochimice;

lucrări de combatere și prevenire a eroziunii solului;

lucrări de îmbunătățire a pajiștilor.;

organizarea teritoriului și tehnologiei producției agricole în funcție de condițiile ecologice și economice. În figurile de mai jos, se pot vedea diferite tipuri de soluri existențe în zona Zărnești.

4.5.ELEMENTE GEOTEHNICE

4.5.1.Condiții natural

Date geomorfologice, litologice și hidrogeologice

Din punct de vedere geomorfologic, zona Zărnești se caracterizează prin următoarele subunități: – conul de dejecție al Râului Prăpastia ( Râul Zărneștilor ), cu depozite deluviale și aluviale, servește drept temelie vetrei vechi al localității;

În lungul Bârsei, de o parte și de alta a malurilor sale, la înălțime de circa 3-4 m, se desfășoară o terasă inferioară. În partea nordică a terasei ( mai îngustă ) se află situate Cartierul Tohan Blocuri – fost „6 Martie”, iar în partea sudică a acesteia ( mai lărgită ), se găsește Uzina Tohan S.A. .

Terasa este situată pe un teren format din nisipuri amestecate cu pietrișuri, iar pe alocuri prezintă un liant slab argilos. Aici lunca se lărgește la aproximativ 200 m, fiind pardosită cu aluviuni grosiere, recente;

Masivul calcaros-conglomerativ al Pietrei Craiului – 2000 m predomină în tot arealul zărneștean. Geotehnic, nucleul Zărnești, care se suprapune peste cornul de dejecții amintit anterior, oferă un suport rigid, motiv pentru care, aici se pot construi clădiri cu mai multe niveluri, adâncimea de fundare estimându-se la 1,10 m, iar presiunea admisibilă 3,5 – 4 kgf/cm².

În arealul zărneștan, climatul este submontan cu temperaturi ceva mai scăzute în teritoriul orașului, față de zona de șes a râului Bârsa. Totuși, pe înălțimile Pietrei Craiului, climatul este ceva mai blând fată de înălțimile asemănătoare din împrejurimi ale Munților Bucegi sau Făgăraș.

Acest fapt se întâmplă datorită circulației generale a atmosferei și particularităților reliefului, care prin bararea, sau prin canalizarea maselor de aer, are o influență semnificativă asupra microclimei locale, determinând frecvente inversiuni de temperatură precum și modificarea nebulozității precipitațiilor și circulației aerului.

La Zărnești, nivelul hidrostatic al pânzei de apă freatică se situează la o adâncime de circa 7 – 10 m, fiind mai puțin adâncă în apropierea confluenței Râului Mare cu Bârsa, unde este de numai 3 – 4 m. Pentru prevenirea inundațiilor cauzate de viiturile de pe râul Bârsa, pe teritoriul localității Zărnești, acest râu a fost în cea mai mare parte regularizat.

La Zărnești, agricultura se poate desfășura fără a ține cont de mersul vremii. Ea folosește prognozele meteorologice pentru planificarea și organizarea lucrărilor curente, iar studiile climatologice servesc la zonarea măsurilor agrotehnice, selecția plantelor, sau protecția culturilor.

Nu toate plantele se vor putea dezvolta și crește în zonă. Pot exista și restricții pentru unele dintre ele, ceea ce impune o selecție a tipurilor acestora, în funcție de condițiile climatice. Pentru zonarea administrativă a orașului Zărnești, studiul relevă faptul că zona montană – este improprie culturilor agricole – începând de la temperatura anuală de 4 – 5 °C și până la peste 1150 mm precipitații. În zona joasă depresionară a teritoriului, grâul are condiții foarte favorabile pentru climă ( mai ales pe terase ), însă porumbul fiind mult mai pretențios la căldură, nu are condiții climatice optime. Astfel, în luna mai, la Zărnești, temperatura este de 12 – 13 °C, fiind insuficientă pentru creșterea și dezvoltarea lui, pentru o vegetație normală findu-i necesare 16 – 20 °C. Cartoful, are condiții optime de climă, ( 18 °C temperatura lunii iulie, apropiată de limita optimă de 19 °C pentru formarea cartofilor ). Pe terase se cultivă sfecla de zahăr, care are condiții bune de climă. Climatul zonei studiate permite dezvoltarea în bune condiții a arborilor și arbuștilor din păduri, care dau un mare randament privitor la masa lemnoasă.

Adâncimea de îngheț în zona Zărnești

În conformitate cu STAS 6054 din 77, adâncimea de îngheț, pentru localitatea Zărnești, este de 110 cm. Acest standard, stabilește zonarea teritoriul României după adâncimea maximă de îngheț a terenului natural, de care se va ține seama la proiectarea lucrărilor de fundații, în conformitate cu prescripțiile tehnice în vigoare. Acest standard, nu poate fi aplicat nici zonelor joase din Delta Dunării și nici zonelor care au o altitudine mai mare de 1000 m. Precizăm că pentru aceste zone, adâncimea de îngheț va putea fi stabilită doar pe baza observațiilor locale. De asemenea menționez că adâncimea maximă de îngheț se exprimă prin geoizoterma de 0 °C, care ne indică adâncimea maximă, în cm, până la care temperaturile pot ajunge la valori de 0 °C. În perimetrul limitrof al orașelor, inginerii proiectanți, vor trebui sa aleagă adâncimea de îngheț în funcție de posibilitățile de dezvoltare a orașelor, dar și de limitele prevăzute pentru respectiva zonă luată în calcul.

Intensitatea seismică

„Din punct de vedere al intensității seismice, conform STAS 11100/1-77, orașul Zărnești se încadrează în macrozona seismică corespunzătoare gradului 7”.

„Conform normativului P100/92 privind proiectarea antiseismică a construcțiilor, zona este caracterizată prin coeficient Ks = 0,16 și Tc = 1,00 sec. .

Despre cutremurele întâmplate aici, (Tabel 19).

Toate aceste catastrofe naturale, au schimbat viața oamenilor de la Zărnești, măcar pentru moment.

Tabel 19. Rezumatul pe scurt al evenimentelor întâmplate pe teritoriul actualului oraș Zărnești

CAPITOLUL V.

FACTORI ISTORICI, SOCIALI, POLITICI ȘI ECONOMICI CU INFLUENȚĂ ASUPRA ORAȘULUI

5.1.FACTORI CARE AU INFLUENȚAT ORAȘUL ÎN TIMP

( pe baza unor documente istorice, cartografice vechi )

În urma cercetărilor și descoperirilor efectuate în arealul zărneștean, s-a ajuns la concluzia că în zona studiată au existat urme de locuire umană încă din cele mai vechi timpuri. Populația acestei zone depresionare, ca dealtfel a multor altora din țară, este de dată foarte veche. Aceasta are legătură cu condițiile geografice prielnice în care a apărut așezarea. E foarte simplu de explicat cum de au ales primii săi locuitori, acest loc izolat în situat afara drumurilor principale. Aceștia au fost îndemnați de apa Bârsei, care a dat și numele sau regiunii, de pădurile care le-au oferit vânat din belșug și adăpost sigur, dar și apropierea de trecătoarea Branului și de drumul Poienii Mărului, pe care le-au considerat locuri strategice. Urmași ai dacilor și romanilor, locuitorii acestui ținut, au găsit întotdeauna mijloace de trai, suficiente pentru a nu fi nevoiți să părăsească vatra strămoșească. Menționăm că localitatea Zărnești este atestată documentar în secolul al XIV-lea, iar unele sate din zonă precum Șirnea și Fundata sunt atestate ca vechi așezări încă din Epoca pietrei. Cu aproape 2000 ani în urmă și dacii au folosit trecătoarea Bran. Astăzi se mai văd încă urme ale fostei șosele Romane – ( drum pietruit denumit „via gloria” ). Despre drumul Branului – situat în zona Zărneștilor aflăm noi date din prima descriere făcută în acest scop și care datează din perioada romană a secolului al-III-lea î.d.Chr. Astfel pe o hartă romană, apar o serie de denumiri de localități și ape de pe teritoriul țării noastre dintre care amintim: „Dunărea – Zimnicea – Alexandria – Roșiori de Vede – Pitești – Câmpulung – Bran – Rupea – etc”. .

5.1.1.Factori istorici

Încă de la apariția localităților Tohan și Zărnești, factorii politici au influențat istoria localităților.

Faptul că Zărnești se află aproape de drumul principal al Branului, a făcut ca la frământările Evului Mediu, localitatea să participe deseori fiind teatru unor operațiuni militare care au provocat incendieri și distrugeri frecvente după cum spun cronicile vremii. Redăm în continuare câteva dintre spicuiri le acestor cronici.

Din tradiția moștenită din tată în fiu, se povestește despre strămoșii actualilor zărneșteni care au îndurat invazia tătarilor sub conducerea lui Han Tătar care au distrus satul din temelie. Probabil ca aceasta invazie este una și aceeași cu invazia tătarilor de la 1241 ( atestată de istorie ), când sub conducerea lui Batu, acesta a trecut prin foc și sabie regatul Ungariei în urma înfrângerii ungurilor lângă Râul Sajo. Referitor la năvălirea tătarilor în Ungaria sub conducerea hanului lor în anul 1421 , cronicile vremii citează: … . ,, la anul 1421 năvălind iară și turcii și tătarii în Transilvania, au jefuit, au ars și au nimicit în calea lor tot ținutul țării Bârsei, astfel că zărneștii, câți au mai putut scăpa cu viață, s-au retras din nou în munți pentru a se ascunde de acești tirani. Locuitorii din ținutul zărneștilor au fost refugiații în munți mai multe sute de ani ( cu mici întreruperi ). Aceleași cronici vechi menționează faptul că pe timpul regelui ungar Andrei al-II-lea 1224, a început colonizarea sașilor din Țara Bârsei și le-a dat acestora dreptul de a stăpâni ca moșie și de a folosi anumite terenuri de pășunat. Diploma regelui Sigismund prin care li se cedează sașilor din Vulcan Muntele Ciuma de pe hotarul comunei Zărnești este emisă în anul 1427 și amintește de locuitorii băștinași ce stăpâneau aceste moșii.

În secolele XIII, XIV, au loc anumite colonizări, în urma cărora locuitorii satului au devenit iobagi, iar Zărneștiul cât și Tohanu Vechi au fost incluse în domeniu Branului. Atât comuna Tohan dar și Zărnești au căzut pradă focului de mai multe ori. S-a păstrat amintirea invaziei de la începutul secolului al-XV-lea sub regele Sigismund, când turcii au distrus Țara Bârsei de trei ori ( în anii 1421, 1432 și 1438 ). În această perioadă, locuitorii satelor Râșnov și Tohanu Vechi construiesc în scop strategic Cetatea Țărănească de la Râșnov, așezată pe-o muchie de deal la 150 m altitudine și folosită în timpul năvălirii tătarilor și turcilor. Ținuturile Branului și Zărneștilor vor aparține de Țara Făgărașului înainte de anul 1651, fiind menționate și-n anul 1888 ( când Țara Făgărașului cuprindea 64 de sate ). În anul 1658, tătarii profitând de ciuma existentă în Țara Bârsei, au năvălit și au jefuit satele din zona aceasta printre care și Zărnești. Ca și de alte zeci de ori, locuitorii au fost nevoiți să părăsească satele și să se ascundă în munți. Acești oameni pribegi nu și-au pierdut credința în Dumnezeu și se adunau în fiecare duminică, ca să asculte slujba la o biserică, construită într-o mică peșteră de la Colțul Chiliilor din Piatra Craiului. Zărneștenii au fost sortiți ca „să asiste” la multe lupte duse pe teritoriul lor. Astfel, în urma unei astfel de bătălii, trupele austriece au fost înfrânte, iar generalul lor pe nume Heissler, este prins și luat prizonier. Tot din Cronicile vechi, aflăm că în ziua de Sfânta Marie a anului 1690, voievodul Constantin Brâncoveanu este înfrânt la Zărnești … ,,. În urma acestei ultime bătălii, biserica din centrul satului a fost singura clădire ( monument istoric ), care a mai rămas ne arsă în urma asediului din anul 1690 când a fost incendiat orașul.

Nemaiputând suporta chinurile și umilințele la care erau supuși, în anul 1750, locuitorii satelor Tohan, Vlădeni și Zărnești se răscoală împortiva autorităților și se declară sate libere. După aproape 15 ani ( în anul 1765 ), Imperialii de la Viena au instituit miliția de graniță în zona Tohan/Zărnești. Cu această ocazie, a sosit în Tohanu Vechi un general austriac pe nume Siskovitz și a sfătuit locuitorii să devină grăniceri îndemnându-i să devină adepți ai bisericii catolice, iar dacă nu sunt de acord, să părăsească satul de urgență.

O bună parte din tohăneni au refuzat această propunere venită din partea Împărăției, fiind alungați cu forța din sat, în câmp liber, astfel că în anul 1765, un număr de 119 familii au format Vatra Tohanului Nou – colonizare care a durat încă 4 ani ( până în anul 1769 ). După ce Tohanul Vechi a devenit sat grăniceresc, autoritățile vremii au început ca să acorde o mai mare importanță acestor localități de graniță. ( Ilie Vlad, 2004; 2011 ). Pe teritoriul Zărneștilor, au avut loc mai multe evenimente istorice la care a fost implicață toată suflarea omenească. Cu sute de ani în urmă, acestia au fost martorii tuturor luptelor care s-au dat pe acest teritoriu. Mult mai târziu, mulți dintre locuitori au luat parte la o serie de acte istorice importante, precum Marea Adunare de la Blaj din 1848 și/sau Marea Unire din 1918. (Tabel 20).

Tabel 20. Rezumatul pe scurt al evenimentelor pertecute pe teritoriul actualului oraș Zărnești

Fiind situată la limita dintre Țara Românească și Transilvania, localitatea Zărnești a constituit de-a lungul veacurilor un ultim refugiu în apropierea Culoarului Rucăr – Bran, în fața tuturor invadatorilor.

5.1.2.Factorii sociali

Factorii sociali, sunt determinați de împrejurările istorice care au avut loc de-a lungul vremii și care s-au desfășurat de acum 2000 de ani ( de pe timpul dacilor ) și până în zilele noastre. Influența austro ungară – pe de o parte, dar și religiile – pe de altă parte, au influențat și au generat într-un fel sau altul un anumit ,,tip social – lingvistic” ( români, maghiari, germani, slovaci, țigani/rromi ), și care în prezent conviețuiesc împreună în același spațiu. Primele date referitoare la demografia zonei luate în calcul, le aflăm dintr-o conscripție ( înscriere anuală a militarilor ce urmau a fi luați la oaste, ), datată din anul 1490, în care Tohanul figura în grupa minimă de populație „( aproximativ 203 persoane grupate în 45 de gospodării ), iar Zărneștii în grupa medie de populație ( 50 de gospodării, cu aproximativ 250 de persoane )”. ( Ioan Lepădatu, 1998; Ilie Vlad, 2004 și 2011 ). La vremea respectivă, acest calcul a vizat doar persoanele impozabile excepție făcând copiii, văduvele, persoanele cu handicap, bărbații sau femeile fără avere. Deoarece la acea vreme, familiale aveau 4 – 5 membri, s-a luat în calcul media de 4,5 membri/familie rezultând 203 persoane în Tohan și 248 – 250 persoane în Zărnești. (Vezi Cap.VI–Populația).

Într-o perioadă de peste o jumătate de mileniu, populația din prezentul spațiu al orașului a crescut de peste 58 de ori. În timp populația din regiunea suferit datorită marilor invazii de lăcuste (1388, 1542 ), inundațiilor din 1529, 1753, 1864, 1970, 1975, cutremurelor din 1882, 1940, 1977. Ciuma a fost cea care secera mai multe vieți omenești decât orice altă calamitate în Țara Bârsei în anii ( 1493, 1510, 1529, 1553, 1572, 1584, 1658, 1770, 1771. ).

Tabel 21. Rezumatul pe scurt al evenimentelor întâmplate pe teritoriul actualului oraș Zărnești

De-a lungul istoriei omenirea s-a confruntat constant cu numeroase epidemii care au făcut ravagii în rândul populației. Datorită lipsei de igienă minimă ( atât în țara noastră cât și pe Glob ), în sec. al-XIV-lea, încep să apară noi boli. Apa consumată de oameni era infestată cu virușii, bacterii, iar normele de igienă erau lipsă, mai ales la oamenii săraci. Aceste condiții ( printre altele ), au facilitat apariția și pe teritoriul actual al țării noastre a o serie de „boli ale vremii” menționate mai sus, unele dintre acestea nefiind eradicate la nivel global nici la ora actuală. În secolul al-XIV- lea, în Țara Bârsei, boala care a afectat cel mai mult populația, a fost ciuma. Pe teritoriul actualului Zărnești, „ciuma sau moartea neagră”, a curmat multe vieți omenești ( înregistrându-se e opt epidemii de ciumă în aproximativ 300 de ani ). (Tabel 22).

Tabel 22. Rezumatul pe scurt al evenimentelor întâmplate pe teritoriul actualului oraș Zărnești

Inundațiile

Furtunile și inundațiile căzute de-a lungul timpului asupra localităților Tohan și Zărnești, au provocat distrugeri și pierderea multor vieți omenești. Unii experți consideră că, parțial, activitatea umană este responsabilă pentru creșterea frecvenței și intensității multor dezastre naturale. Inundațiile se pot produce foarte rapid când ploaia torențială umflă apele unui rău, făcându-l să se reverse peste maluri în regiunile învecinate. Unele dintre cele mai mari inundații care au avut loc în Țara Bârsei și în zona Tohan/ Zărnești, au fost în anii 1529, 1753, 1864, 1970,1975. (Tabel 23).

Tabel 23. Rezumatul pe scurt al evenimentelor întâmplate pe teritoriul actualului oraș Zărnești

În perioada secolului al-XVIII-lea, au avut loc migrații ale populației din zonă spre Muntenia, iar la începutul secolului al-XIX-lea, migrațiile au fost invers. Astfel, în afară de români, maghiari și germani în zonă au început să sosească și populații de alte etnii ( slovaci, țigani/rromi, ucrainieni, ruși etc. ). Din punct de vedere al populației pe naționalități, în anul 1880, în Zărnești și Tohanul Vechi, situația era ca în tabelele de mai jos:

Tabel 24. Populația pe naționalități în anul 1880 în localitățile Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 88. Populația pe naționalități în anul 1880

Din punct de vedere confesional, tot în același an 1880, situația cetățenilor din localitățile mai sus amintite era următoarea: (Tabel 25).

Tabel 25. Populația pe confesiuni în anul 1880 în localitățile Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou

(După Primăria Zărnești)

Treizeci de ani mai târziu, ( mai precis în anul 1910 ), situația populației pe confesiuni în această zonă era următoarea (Tabel 26).

Tabel 26. Populația pe confesiuni în anul 1910

în localitățile Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou

(Sursa – Primăria Zărnești)

Constatăm că în anul 1880, la Zărnești era o populație predominant ortodoxă și care se menținea pe prima poziție și în anul 1910. În Tohanul Vechi predomină în ambele cazuri populația de religie greco-catolică, iar în Tohanul Nou era o populație net majoritară care aparținea cultului ortodox atât în 1880 cât și în anul 1910. Deoarece între recensămintele din anii 1992 și 2011 s-a constatat o scădere a populației orașului cu aproximativ 5000 de persoane, la ora actuală apartenența locuitorilor rămași la o confesiune este în număr mai mic, rămânând direct proporțional pentru fiecare confesiune, cu numărul celor plecați. Deoarece la Zărnești predomină religia ortodoxă, în oraș predomină net bisericile ortodoxe, celelalte lăcașuri de cult aparținând altor confesiuni, fiind sporadice, sau chiar lipsesc. În perioada 1888 – 1977 ( deci in decurs de 89 de ani ), populația strictă a localității Zărnești a crescut de 6,4 ori; sporul de populație s-a datorat și adaosului populației Tohanului Vechi în 1951 când Zărnești a fost declarat oraș, iar în 1968 s-a adăugat și populația Tohanului Nou. Astfel suma cumulată a populației celor trei localități, va deveni populația reala orașului, după această dată.

După anii 1960, la Zărnești începe să ia amploare industria. Au fost create locuri de muncă, care au implicat și factorii sociali. Toate întreprinderile construite în perimetrul orașului Zărnești au dezvoltat economia orașului prin crearea de locuri de muncă, cât și prin productivitatea muncii. Oamenii, au început să aibă mai mult acces la cultură și la sănătate. În urma creșterii nivelului de trai, oamenii și-au putut permite ca din punct de vedere familial să aibă mai mulți copii, să-i dea la școli, să-și realizeze copiii din punct de vedere profesional, iar din punct de vedere social să iasă din starea de sărăcie. A fost atrasă forța de muncă din localitățile adiacente și nu numai.

În anii 1970 – 1990, economia orașului avea o curbă ascendentă, iar nivelul de trai al oamenilor a început să crească. Industrializarea forțată a tras după ea multă forță de muncă la care orașul nu putea face față situației, deoarece populația orașului anilor 1970 era de maxim 20000 locuitori pe când numărul total al salariaților care asigurau forța de munca din zonă depășea valoarea de 35000 de persoane. A fost atrasă forța de muncă din localitățile adiacente și nu numai. În anii 1970 – 1990, economia orașului avea o curbă ascendentă, iar nivelul de trai al oamenilor a început să crească. Industrializarea forțată a tras după ea multă forță de muncă la care orașul nu putea face față situației, deoarece populația orașului anilor 1970 era de maxim 20000 locuitori pe când numărul total al salariaților care asigurau forța de munca din zonă depășea valoarea de 35000 de persoane.

Fig. 89. Situația comparativă a populației și salariaților din orașul Zărnești în anul 1970.

(Sursa – Primăria Zărnești și Prefectura Brașov. Date prelucrate).

Atât întreprinderile construite, cât și populația ca atare, separate fiecare, a avut impactul negativ deasupra mediului. Populației venite din afară, trebuia să i se asigure locuințe și deci mediul geografic se degrada ( din cauza populației ). Astfel, în anul 1952, în zona Tohanul Vechi, peste apa Bârsei, s-au construit primele două blocuri, în acest sens, punându-se bazele construirii cartierului de blocuri de locuit numit sugestiv cartierul „6 Martie”, denumire împrumutată de la numele pe care-l purta la acea vreme fabrica de armament. Pe de altă parte, întreprinderile, au început să polueze, fiecare în funcție de specificul, de mărimea, sau de capacitatea de producție a acestora. Întreprinderile au poluat aerul, apele și solurile. Fauna, dar și flora acvatică au fost grav afectate. Dintr-un total de 12000 de angajați, cât avea Uzina Mecanică Tohan în anul 1990, la ora actuală numărul acestora nu depășește 500. Nici la Combinatul de Celuloză și Hârtie – actualmente S.C. Ecopaper S.A., lucrurile nu stau deloc bine. Din aproape 15000 de salariați ai anilor 1980-1985, numărul lor s-a redus de 100 de ori, iar astăzi mai lucrează în întreprindere aproximativ 150 de angajați.

5.1.3.Factorii politici

De generații întregi, „regimurile statale” au influențat Zărneștiul ca structură administrativă ( sat, comună, oraș ). Sub regimul austro-ungar, Tohanul și Zărneștiul erau sate și avea o populație sub 5000 de locuitori fiecare. În 1951, regimul comunist „proclamă Zărneștiul ca oraș sub unirea celor două sate – Zărnești și Tohanul Vechi, iar mai apoi, în 1968, în componența orașului intră și satul Tohanul Nou”. Drept urmare, populația orașului creat este mult mai mare, ca rezultat al cumulării populației celor trei sate. Ulterior, prin accelerarea industriei și atragerea de noi forțe de muncă din exterior, populația orașului continuă să crească. Încă de la apariția Zărneștiului ca așezare factorii politici au fost mână-n mână cu factorii istorici și sociali și au contribuit într-un fel sau altul la progresul, sau regresul localității din cele mai vechi timpuri și până astăzi. Întotdeauna factorii politici au determinat factorii istorici. Cu alte cuvinte factorii politici și deciziile politice au stat la baza „scrierii istoriei lumii”. Teritoriul actualului oraș Zărnești, a fost populat cu foarte mult timp în urmă, existând urme de viețuire mult înaintea locuirii acestor pământuri de către daci. Oamenii se ocupau cu agricultura și meșteșugurile. Până în jurul anilor 1500, niciodată nu s-a știut oficial câți locuitori au trăit pe aceste meleaguri. Totuși în anul 1490, la aproape 200 de ani de la atestarealor documentară, apare prima dovadă care atestă că la vremea aceea existau aproximativ 250 de persoane care trăiau în localitatea Zărnești și 203 persoane care locuiau în Tohan. Odată cu scurgerea anilor, în ciuda vitregirii vremurilor ce urmau să apară, populația de aici continua să crească, astfel că după un secol, aceasta crescuse de 4 ori ajungând la 1000 de persoane în fiecare localitate. În timp, populația acestei zone s-a modificat, fiind într-o continuă creștere, în ciuda vitregiei istoriei. (Tabel 27).

Tabel 27. Populația localităților Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou în anumite perioade ale istoriei

(Sursa – Primăria Zărnești)

,,Deoarece Tohan și Zărnești se aflau ca poziție geografică în zona de graniță dintre Țara Românească și Transilvania ( ocupată vremelnic de Imperiu Austro-Ungar ), în anul 1761 se înființează aici regimente de graniță”. O parte din locuitorii Tohanului care s-au opus militarizării, au părăsit localitatea și s-au retras spre sud-estul Zărneștilor, la granița cu Branul punând bazele înființării localității Tohanul Nou, care apare în scriptele vremii că aceasta datează documentar din anul 1769. Din acest moment, localitatea Tohan apărută în anul 1288, o vom numi Tohanu Vechi – denumire care se păstrează și la ora actuală. Dezvoltarea la Zărnești a meșteșugului olăritului, mai ales la Tohan, de-a lungul aproape a unei jumătăți de mileniu și poate și mai mult, își găsește explicația în faptul că tohănenii nu beneficiau de pământ suficient pentru agricultură, satul fiind așezat la marginea unei regiuni odinioară mlăștinoase. Datorită factorilor istoricii și politici de la acea vreme, în anul 1777, mulți locuitori din Tohan au fugit în Țara Românească. Acestea erau ocupațiile oamenilor de la acea vreme, ocupații care au predominat până în ultimele decenii ale anilor 1800. Până la reorganizarea județului Brașov petrecută în anul 1925, localitatea Tohanul Nou nu aparținea județului Brașov. „În urma divizării județului Brașov în trei plăși din anul 1925, localitatea Tohanu Vechi cât și Zărnești vor aparține din punct de vedere teritorial de plasa Branului”. (Fig.90).

Fig. 90. Împărțirea județului Brașov pe Plăși în anul 1925. Hartă prelucrată. (Sursa contur hartă – ro.wikipedia.org)

Din publicația Telegraful Român Nr.57-58, apărut la data de 20 – 27 august 1932, „Aflăm lista vechilor familii care au fost silite prin forța armatei să părăsească Tohanul Vechi și care s-au refugiat la 5 km în partea de sud-est a Tohanul Vechi, punând bazele înființării localității Tohanul Nou în anul 1769”. Astfel localitatea Tohanul Nou, a preluat o parte din populația Tohanul Vechi, dar în ansamblu populația se afla în creștere în toate cele trei localități. În acest timp, localitatea Zărnești avea circa 1500 locuitori, iar cele două localități Tohan aveau împreună 1500 de locuitori. (Tabel 28).

Tabel 28. Populația localităților Z TV și TN în 1769

(Sursa – Primăria Zărnești)

Războiul de independență din anul 1877, duce la o stagnare din punct de vedere numeric a populației în cele trei localități, față de situația care era cu 10 ani înaintea războiului. Între anii 1900 – 1956, se înregistrează creșteri de populație în toate cele trei sate, în Tohanul Vechi înregistrându-se e și ceva fluctuații. Astfel populația atingea peste 6000 locuitori în Zărnești, peste 4000 locuitori în Tohanul Vechi și peste 1000 locuitori Tohanul Nou. (Tabel 29).

Tabel 29. Populația loc Zărnești, Tohanul Vechi și Tohanul Nou între anii 1900-1956

(Sursa – Primăria Zărnești)

Industrializarea forțată din anii 1960 – 1980 nouă, face ca populația să crească continuu.

Între 1992 – 2011, populația orașului scade cu peste 5000 locuitori, datorită dezindustrializării localității și a perioadei de tranziție prin care treceam cu toții – ( natalitate scăzută inclusiv la nivelul țării, lipsa unui loc de muncă, etc. ), scăzând de la 26000 locuitori în 1992 la 21000 locuitori în 2011. (Tabel 30).

Tabel 30. Populația orașului Zărnești în scădere între anii 1992-2011

Din punct de vedere al factorilor politici care și-am pus amprenta asupra orașului Zărnești, aceștia nu au avut o influență întotdeauna benefică, decât pe termen scurt alteori influența benefică s-a văzut în timp după decenii, sau secole. Exemplu este dat înființarea localității Tohanu Nou care a apărut întâmplător. În acest caz, lucrurile au devenit pe parcurs benefice. S-a constatat că pe termen lung, factorii politici au avut o influență nefastă asupra localității. În acest sens precizăm următoarele: după naționalizarea mijloacelor de producție produsă în anul 1948, pe tot teritoriul României, inclusiv la Zărnești, au urmat o politică de industrializare forțată impusă de către regimul comunist care venise la putere în țara noastră cu doi ani mai înainte. S-au construit multe fabrici și uzine. Pentru moment a fost un lucru bun doar din anumite puncte de vedere: se crease locuri de muncă, se produceau bunuri materiale de larg consum, și altele. Toată această industrializare „bruscă” a avut și un impact negativ asupra orașului. Unele dintre efecte negative s-a observat atunci de moment, iar altele s-a observat în timp ( exemple fiind poluarea apelor, poluarea solului, poluarea aerului și altele ).

5.1.4.Factorii economici

Acești factori, fac referire la economia localității Zărnești în perioada de stat/comuna/oraș, la domeniile economice ale zonei: domenii economice industriale ( militar industriale, industrie chimică cu celuloză și lemn ), servicii și turism. Atestate documentar în preajma anilor 1300, satele Tohan și Zărnești, erau foarte apropiate din punct de vedere teritorial, iar locuitorii se ajutau și se sprijineau reciproc în lupte dar și la caz de nevoie. Locuitorii ambelor sate erau agricultori ( cultivau plante și creșteau animale ). Printre aceștia, mulți erau meșteri olari, iar alții lucrau la pădure și prelucrau lemnul. O parte din ei însă, prelucrau metal – confecționau o serie de arme ale vremii, sau erau bun meșteri în construcții din lemn și din piatră. Mulți dintre acești locuitori au participat în perioada 1377 – 1388 la construcția castelului Bran. Femeile se ocupau cu țesutul, cusutul, culesul fructelor de pădure, etc. . Alte ocupații ale bărbaților erau: pielărie, cojocărie, transportul ( cărăușie ), comercianți, negustori și alții. „Mult mai târziu în anul 1757, în localitatea Tohan, ia ființă o moară arendată de către negustorul Bucur Ureche”. Reamintim căci tot în anul 1757, în castelul Bran, un renumit sobar din Tohanul Vechi, pe nume Beșinar, a construit o sobă pentru încălzit și gătit, precum și un cuptor de pâine. În jurul anului 1810, la Zărnești, ia ființă o fabrică de spirt, în anul 1832, în localitatea Tohanu Vechi, se înființează o întreprindere pentru arnici turcesc. Tot aici a luat ființă o mică „fabrică” de lumânări și o alta de postav. Astfel, perioada anilor 1832, marchează în Tohanul Vechi începutul industriei în această zonă a țării noastre, localitatea nemaiavând o economie în procent de sută la sută agrară. „În anul 1852, începe construirea viitoarei fabrici de hârtie din Zărnești și care urma să-și înceapă activitatea de producție în luna august 1857”. Activitățile din perimetrul Tohan-Zărnești se intensifică spre sfârșitul secolului al-XIX-lea. Astfel în anul 1889, se înființează fabrica de celuloză, iar în 1892, este pusă în funcțiune calea ferată Zărnești-Brașov, în lungime de 28 km. „Tot din punct de vedere economic, în urma unor statistici apărute în anul 1895, localitatea Tohanul Vechi era înregistrată cu un procent de 28 % din suprafață acoperită cu pădure, 25 % pășuni, 20 % fânețe și 27 % teren arabil. (Fig.91).

Fig. 91. Repartiția fondului funciar al orașului Zărnești în anul 1892. (După Ocolul Silvic Zărnești)

Datorită factorilor istorici ( și anume a războaielor pe care țara noastră a fost nevoită ca să le poarte cu cotropitorii ( Războiul de Independență din 1877, Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial ), toate acestea au impus necesitatea și luarea unor decizii în privința construirii unei fabrici care să producă o parte din armamentul necesar în scop de apărare pe timp de război.

Societatea forestieră pentru prelucrarea lemnului – S.I.L., înființată cu aproape 100 de ani urmă și-a întrerupt activitatea cu ceva timp în urmă, urmând a se reprofila pe viitor. Pe teritoriul orașului Zărnești mai funcționează unul dintre cele mai mari depozite de carburanți al Companiei Rompetrol, depozit numit „Romoil”, Regia Pădurilor – Romsilva, Administrația Parcului Național Piatra Craiului, alte societăți și agenți comerciali mai mici.

De-a lungul timpului, localitățile Tohan și Zărnești au avut un profil agricol 100 % timp de 500 de ani – de la atestarea lor documentară și până în anul 1832 când a fost prima tentativă de industrializare. Cu trecerea vremii, viața acestor localități a început ca să se schimbe înspre mai bine, căpătând un grad mic de industrializare, dar care a evoluat continuu. Cu 25 – 30 de ani urmă, orașul a evoluat din punct de vedere industrial, la vremea respectivă având o economie predominant industrială. Acest lucru s-a întâmplat în primul rând datorită factorilor istorici, politici, sociali și economici din acele vremuri.

Concluzionând, putem spune că factorii economici au fost benefici ( având o influență pozitivă asupra localității studiate ). Toate întreprinderile construite în perimetrul orașului au dezvoltat economia orașului prin crearea de locuri de muncă cât și prin productivitatea muncii.

În prezent se reformează o infrastructură turistică modernă adaptată la restricțiile naturale: apariția rezervației Piatra Craiului, iar în paralel conform elementelor naturale descrise anterior, orașul Zărnești s-ar încadra într-un oraș terțiar carpatic turistic, asemănător cu orașele Bușteni, Gheorghieni care au o industrie de prelucrare a lemnului, dar și turiști și creșterea animalelor. Zărnești este reprofilează de la sine. Pe lângă potențialul natural oferit de Parcul Național Piatra Craiului, cât și a potențialului turistic montan din zonă, în sprijinul ofertelor turistice din zonă vin și localitățile din împrejurimile Zărneștilor, care oferă o gamă largă de produse agroturistice, apreciate la nivel european ( lapte, brânză, carne ). (Fig.92).

La final, precizăm câteva detalii despre aceste localități menționate :

Localitatea Zărnești se află la 722 metri altitudine, fiind cel mai important loc de plecare spre Piatra Craiului spre Plaiul Foii, sau spre Curmătura;

Localitatea Peștera – este situată la 1112 m altitudine;

Localitatea Dâmbovicioara – situată la 850 m altitudine;

Localitatea Cojocaru se află la 850 m altitudine, din aceste localități pornind trasee turistice spre toți versanții munților.

Fig. 92. Localități care sprijină turismul în Piatra Craiului (Sursa contur hartă – www.tourismguide.ro; Hartă prelucrată)

În final, putem spune că factorii economici au fost benefici – având o influență pozitivă asupra localității. Din punct de vedere al factorilor politici care și-au pus amprenta asupra orașului Zărnești, aceștia nu au avut o influență prea benefică asupra orașului, decât atunci pe termen scurt. S-a constatat că pe termen lung, factorii politici au avut o influență nefastă asupra localității.

CAPITOLUL VI

DINAMICA, REPARTIȚIA ȘI STRUCTURA POPULAȚIEI ORAȘULUI ZĂRNEȘTI

Teritoriul României reprezintă spațiul de formare, de dezvoltare și de locuire permanentă a poporului nostru. Strămoșii noștri au folosit cu multă pricepere bogățiile acestui pământ aflat în aceste ținuturi. După cum ne arată dovezile arheologice, spațiu nostru geografic, a fost populat încă din paleolitic și neolitic. Ulterior, izvoarele din toate timpurile, inclusiv cele scrise indică o permanentă populare pe tot teritoriul țării noastre, respectiv în zona Zărnești din Depresiunea Bârsei. În urmă cu 4 decenii, arheologii au adus la lumină o monedă de argint purtând efigia Împăratului Traian, datată din anul 106 d.Chr. și care atestă prezența românilor în această zonă locuită de daci. Urmașii dacilor și romanilor au găsit în zonă mijloace suficiente de trai pentru a nu fi nevoiți ca să-și părăsească vatra de odinioară.

Chiar dacă localitatea ( actualmente Zărnești ) a fost atestată documentar doar în secolul XIV, există dovezi clare, care atestă că în această regiune au locuit oameni cu foarte mult timp înainte. Există documente care atestă existența acestei așezări cu mult înainte de anul 1367, iar după această dată localitatea figura sub diverse denumiri ca: Zernebraza – 1367, Zârna – 1373, Zerna – 1437, Cerneanu 1510, iar după aceea Zernești – 1888, Zîrnești și în prezent Zărnești. Odată cu venirea slavilor în acest ținut, va începe procesul de asimilare cu populația daco-romană prezentă aici în aria menționată. Ca exemplu poate fi luat Râșnovul, aflat aproape de Zărnești, care la început a fost așezare românească cu unele influențe slave, iar apoi, coloniștii sași sosiți aici, au fost integrați.

Faptul că așezarea zărneșteană se afla aproape de drumul principal al Branului, a făcut ca la tulburările sociale ale Evului Mediu, localitatea să participe deseori, fiind teatrul unor operațiuni militare care au provocat incendieri și distrugeri mari”.

Până la anul 1848, prin desființarea iobăgiei, dezvoltarea localității ca și creșterea numerică a populația căpătat o nouă amploare. În amintirea luptelor care s-au dat pe teritoriul localității Zărnești, precum și în cinstea eroilor căzuți la datorie pe câmpul de luptă, în oraș s-a ridicat monumente care să amintească peste veacuri despre aceste fapte. Anual anumite sărbători religioase, precum și de Ziua Eroilor, la aceste monumente au loc manifestări cu depuneri de coroane și jerbe.

6.1.EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI

6.1.1.Scurt istoric al evoluției demografice

Evaluări demografice s-au făcut din cele mai vechi timpuri, acestea fiind datorate în special cărturarilor. Astfel știm de la cărturarul german Johannes Aubanus că „populația contribuabilă a Țării Românești din secolul al-XV-lea se cifra la 520000 – 560000 suflete”, iar „Cronica lui Trăscău” – „subliniază că în districtul orașului Brașov au murit din cauza ciumei în anul 1770 aproximativ 1645 de persoane”. Dintre cele mai vechi lucrări cu referire la populația și așezările umane din România amintim,, „Chronografia Transylvanie” a lui Georgios de Reichersdorffer, „Reiese Durch Siebenberger” a lui Iacob Bougars sau opera sa – „Analiza unor probleme privind:Toponimia, evoluția, ierarhia așezărilor urbane”. O lucrare de referință în acest sens este „Manualul de Geografie” ( primul de acest gen din țara noastră ) al lui Amfibolie Hotinul, tipărit în anul 1795, până la această dată circulând sub formă de manuscris.

După Primul Război Mondial, are loc prima evaluare demografică ce s-a efectuat în anul 1919, însă aceasta nu cuprindea și provincia istorică Bucovina.

În anul 1920 actualul teritorul al țării noastre, va fi inclus în Anuarul statistic. Astfel, primul recensământ interbelic nepublicat însă, a fost realizat în anul 1927. Trei ani mai târziu, ( în anul 1930 ), este efectuat primul recensământ pe criterii științifice. Societatea geografică a editat între 1879 și 1942 Buletinul Societății Geografice Române, care cuprindea studii cu privire la populație și așezările omenești.

În 1937, Simion Mehedinți „definește Geografia Populației și Așezărilor Umane în manualul Geografia Umană și Politică”. Pe această temă apare în perioada interbelică mai multe lucrări. Printre autori se disting istorici ca Nicolae Iorga și Vasile Pârvan, geografi ca Simion Mehedinți, George Vâlsan, Ion Conea și/sau Constantin Brătescu. După anii 1945 apar monografii geografice despre orașe și lucrări privind mărimea satelor din România, densitatea așezărilor rurale și repartiția lor teritorială.

6.1.2. Evoluția în timp a populației

Dintotdeauna, pe actualul teritoriu al țării noastre, populația fost într-o creștere continuă într-un ritm mai lent sau mai accentuat, în funcție de perioadele istorice prin care a trecut țara ( în funcție de factorii politici, sociali și economici ai vremii ). (Tabel 31 și Fig.93).

Tabel 31. Evoluția numerică a populației României în diferite perioade istorice – între anii 1859-2011 (indicatori comparativi).

(Sursa – Anuarele statistice ale României).

Fig. 93. Număr aproximativ de locuitori între 1859-2011. Date prelucrate. (Sursa – Anuarele statistice ale României).

Conform Recensământului din anul 2011, publicat de I.N.S., populația stabilă a României era de 20121641 locuitori , în scădere cu 1559333 persoane, ( reprezentând 7,2 % ) față de situația arătată de recensământul din anul 2002. Din totalul populației României, 505442 locuitori îi revin județului Brașov, populația acestui județ fiind în scădere de 25 de ani încoace după cum se poate vedea în figura de mai jos. (Tabel 32 și Fig.94).

Tabel 32. Evoluția populației județului Brașov în perioada 1988-2011

(Sursa – Instituția Prefecturii Brașov)

Fig. 94. Populația județului Brașov între 1988-2011

În anul 2011, din cei 505442 locuitori ai județului Brașov, un număr de 21681 persoane aparțineau orașului Zărnești. De-a lungul vremii, numărul de locuitori ai arealului în cauză a crescut de la 250 persoane în Zărnești și 203 persoane în Tohanul Vechi ( la nivelul anului 1490 ), la peste 22.000 locuitori în present ( 2016 ). În istoria Zărneștilor, evoluția populației a fost foarte mult influențată de cele două războaie mondiale, de ritmul de dezvoltare a economiei precum și de politica demografică prevăzută de legislația vremii. Și în țara noastră ca și în alte țări europene, la vremea respectivă o creștere bruscă a populației a apărut la limita de trecere de la stadiul de subdezvoltare la stadiul de dezvoltare și se acutizează în momentul când încep să se resimtă în mai mare măsură îmbunătățirile nivelului de satisfacerea cerințelor populației în ceea ce privește aprovizionarea, confortul, cât și nivelul sanitar.

Astfel, prin politica statului nostru, de a trece la o economie planificată, prin îmbunătățirea condițiilor de viață, ritmul de creștere postbelic atinge valori mai mari, ca ulterior să se simtă o scădere a creșterii numerice a populației autohtone, datorită afluxului de forțe de muncă noi prin procesul intens de industrializare. Lipsa spațiului de locuit, cât și liberalizarea avorturilor, creșterea duratei de școlarizare și alți factori socio-profesionali, au dus la scăderea natalității populației. După anul 1840, odată cu începutul industrializării zonei, localitatea Zărnești atrage treptat un număr din ce în ce mai mare de persoane, motiv care a dus la dezvoltarea economică a zonei.

Creșterea populației zonei este determinate de sporul natural, sporul migratoriu, trecerea unor localități de la o categorie rurală la cea urbană cum ar fi Zărnești – 1951 și totodată includerea unor comune în categoria suburbanului precum ar fi Tohanul Vechi și Tohanu Nou ca localități componente. Aceste regiuni suburbanizate s-au remarcat prin afluxul intens al populației rurale spre oraș. În cazul orașului Zărnești, rolul important al sporului migratoriu demonstrează capacitatea mare de absorbția a sa. Localitățile componente, prin activitățile industriale proprii – Tohanul Vechi, sau prin participarea forței de muncă în alte centre – Tohanul Nou, au cunoscut o schimbare a structurii populației active, o transformare funcțională. Industrializarea forțata de pe timpul perioadei comuniste, face din orașul Zărnești un fel de pol magnetic, care atrăgea multă forță de muncă din aproape toate localitățile limitrofe, precum și din alte localități mai îndepărtate – chiar și din afara județului Brașov ( cum ar fi localități din Moldova ).

Pentru orașul Zărnești, cei mai prosperi ani din perioada comunistă, se situează în perioada 1970 – 1985 ( chiar până în anul 1989 ). De aceea cele mai multe statistici, referințe și comparații datează din perioada anilor 1970 – 1980. Scăderea natalității în primii ani de după Revoluția din anul 1989, s-a datorat faptului ca foarte multe persoane au părăsit orașul, sau chiar țara, pentru a căuta locuri de muncă mult mai bine plătite.

Alte cauze sunt: creșterea numărului de divorțuri, violența în familie, economia de tranziție, dar și dorința de continuare a studiilor în vederea unei cariere de succes. Pe baza recensămintelor efectuate de-a lungul anilor s-a constatat că evoluția numerică a populației orașului Zărnești avut o creștere considerabila și continuă. (Tabel 33).

Tabel 33. Evoluția populației orașului Zărnești în anumite perioade ale istoriei

(Sursa – Ioan Lepădatu, 1998, p.168 și I.N.S.)

Fig. 95. Evoluția populației orașului Zărnești, în anumite perioade ale istoriei (1490-2013)

Astfel, în anul 1950 în zona Zărnești – Tohanu Vechi – Tohanul Nou erau înregistrate 10015 locuitori, iar numărul acestora a crescut la 13378 în anul 1956. După anii 1960, odată cu industrializarea, se constată o creștere constantă a populației. În anul 1966, populația ajunsese la 17674 locuitori, iar în 1969 aceasta număra 17933 locuitori. În intervalul 1950 – 1969, am constatat o creștere a populației cu 7918 locuitori în 19 ani, spre sfârșitul intervalului creșterea fiind mai lentă.

Conform statisticilor oferite de către Primăria Locală, la 1 ianuarie 1970, erau deja 18207 locuitori, din care populația de sex masculin reprezenta 9496 locuitori, adică 52 % cu puțin superior față de județul Brașov ( calculată pentru același an ca fiind de 50,7 % ). În același an, numărul femeilor era de 8711, reprezentând un procent de 48 % din populația orașului. În decurs de 22 de ani între 1970 – 1992, populația orașului Zărnești a înregistrat o creștere de 8084 persoane, de la 18207 persoane în anul 1970 la 26291 persoane în 1992. Într-o perioadă de 19 ani cuprinsă între recensămintele 1992 și 2011, populația orașului a înregistrat un deficit de peste 4000 persoane scăzând de la 26291 locuitori în 1992 la aproximativ 21681 persoane în anul 2011, cauzele fi multiple. Per ansamblu am constatat în final, că de-a lungul istoriei, de la apariția localităților Zărnești și Tohan, care inițial avea fiecare câte o populație medie de 250 de persoane și până la ora actuală, populația întregii localități de astăzi a înregistrat o creștere de aproape 90 de ori ajungând la 22000 de locuitori în anul 2013, același număr de locuitori menținându-se și în anul 2016.

6.1.3.Densitatea populației

Repartiția populației pe actualul teritoriu al orașului Zărnești, a fost condiționată de o serie de factori istorici, sociali economici și naturali și s-a modificat de la o etapă la alta. Odată cu trecerea timpului, datorită factorilor istorici și sau politici, în afară de populație, a suferit anumite modificări și suprafața pe care se desfășoară orașul. Nu se știe cu exactitate ce suprafață corectă ( exactă ) avut orașul înainte de 1968, dată la care a avut loc o nouă reîmpărțirea administrativ-teritorială a României.

De la apariția lor și până la ora actual, atât localitatea Zărnești, cât și Tohanul Vechi, chiar dacă s-au aflat în aceeași regiune, geografică, acestea au aparținut vremelnic Imperiului Austro-Ungar, altui județ decât Brașov ( zonei Făgărașului ), Plasei Branului și chiar altei regiuni istorice ( Țara Românească ). Chiar și legile și decretele din țara noastră, apărute înainte de noua reorganizare administrativ-teritorială a României di anul 1968, au făcut ca cele două localități să aparțină vremelnic de o zonă sau alta.

Argumentez toate acestea cu câteva citate, care atestă cele scrise mai sus: în perioada 11 – 24 dec., anul 1918 s-a emis Decretul de Organizare a Provinciei Transilvania, prin care serviciile publice rămâneau sub conducerea Consiliului Diligent, prin care se proceda la împărțirea teritoriului în 23 de județe. Constituția din 1923 prevedea că din punct de vedere administrativ-teritorial, România se împărțea în județe, iar județele erau formate la rândul lor din comune. „Deoarece Tohan și Zărnești se aflau ca poziție geografică în zona de graniță dintre Țara Românească și Transilvania ocupată vremelnic de Imperiu Austro Ungar ), „până la reorganizarea județului Brașov petrecută în anul 1925, localitatea Tohanu Vechi nu aparținea județului Brașov”. Reamintesc faptul că în urma divizării județului Brașov în trei plăși în anul 1925, localitatea Tohanu Vechi, cât și Zărnești vor aparține din punct de vedere teritorial de „Plasa Branului”.

„ Decretul Regal Nr. 2465 din data de 25 septembrie 1925, prevedea că 17 comune urbane, erau declarate municipii. Legea Administrativă din data de 27 martie 1936, precum și Regulamentul său de aplicare, apărut la data de 18 februarie 1937, prevedea că teritoriul României era împărțit în județe și comune, investite cu personalitate juridică, având un patrimoniu și organe administrative proprii de conducere. Astfel, „Plasa” era definită ca o circumscripție administrativă a județului, fiind necesară pentru controlul activității autorităților locale. Marea Adunare Națională a votat la data de 6 septembrie 1950, Legea Nr. 5 pentru împărțirea administrativ-teritorială a Republicii Populare Române, conform căreia teritoriul României era împărțit în regiuni, orașe, raioane și comune”. ( Constituția României din anul 1923 ).

„În perioada 5 – 6 octombrie 1967, Plenara Comitetului Central a Partidului Comunist Român, a propus noi principii pentru reorganizarea administrativ-teritorială a României, modificările fiind adoptate la Conferința Națională a Partidului Comunist Român din perioada 6 – 8 decembrie 1967. Începând cu această dată s-a revenit la denumirea tradițională de județe și s-au desființat regiunea și raionul”. ( Constituția României din anul 1965 ). Cert este faptul că în anul 1968 suprafața orașului apare ca fiind 184 km² – suprafața ce va figura în toate actele oficiale care vor apărea până în anul 1988. În urma retrasării și recalculării granițelor orașului, s-a ajuns la concluzia că suprafața reală a orașului este de 204 km² – suprafață care apare în toate actele oficiale din anul 1988 și până în prezent.

În urma recensământului din anul 1910, alături de alte așezări din jud. Brașov, Zărnești se încadra la data respectivă în categoria orașelor cu densitate mijlocie ( 40 – 60 loc/ km²). Cea mai mare densitate a populației așezărilor din zonele depresionare se află localitățile care au fost grupate în jurul centrelor industriale, pe traseele principalelor căi de comunicație. În urma dezvoltării industriei zărneștene, în oraș a avut loc o concentrare a populației și odată cu aceasta, a apărut Complexul de Cămine pentru tineret, Grupul Școlar Industrial, Cartierul Muncitoresc numit „6 Martie”, iar ulterior numit Tohan Blocuri, etc. Tot din punct de vedere al densității populației, amintim că între anii 1956 – 1970, orașul Zărnești a avut cea mai mare creștere a densității populației, care a fost de 56 loc/km². Pentru acest interval de timp amintit, doar Brașovul cu 202 loc/ km² depășea Zărneștiul, pe cănd, Codlea avea o densitate a populației de 43 loc/ km², iar Râșnovul avea o densitate a populației de doar 13 loc/ km², aceasta fiind afirmația geografului Mihai Iancu, 1988. (Fig.96).

Fig. 96. Creșterea densității populației orașelor, între 1956-1970 (Sursa – Mihai Iancu, 1988)

Începând din anul 1969, densitatea populației început să înregistreze valori crescute. (Tabel 34).

Tabel 34. Densitatea populației orașului Zărnești, în perioada 1969-2013

(Sursa – Instituția Prefecturii Brașov și Primăria Zărnești)

Zărneștiul care era în categoria orașelor mici ( cu o populație mai mică de 20000 de locuitori ), a promovat în anul 1976 la 21170 locuitori, trecând în categoria orașelor mijlocii o populație între 20000 – 100000 de locuitori și înregistra la acea dată o densitate 115 loc./km².

Între anii 1977 – 2007, densitatea se menține foarte ridicată depășind 120 loc./km². Densitatea populației orașului Zărnești se considera a fi redusă în comparație cu densitatea mediului urban din județul Brașov care indica o valoare medie de 428 loc./km². Totuși, față de valoarea densității populației din mediul rural al județului Brașov care este de circa50 loc./km², localitatea Zărnești are o densitate dublă. Ora 0514 20072016

Precizăm că fenomenele demografice sunt determinate de variabile demografice multiple precum: sexul persoanelor, vârsta, starea civilă, categoria socio-profesională – ocupația și altele. În perioada anilor 1975 – 1985, când orașul era în plină industrializare, elementul caracteristic care apărea atunci, constituia concentrarea populației în oraș, ca urmare a migrării definitive a unei părți din populația sătească spre centru industrial de apel, ca și ponderea zilnică a forței de muncă spre centrele industriale, cu tendințe de stabilire treptată în apropierea locului de muncă. Drept urmare, la vremea respectivă, densitatea populației orașului, era foarte mare. Dacă ținem seama că o parte apreciabilă din locuitorii orașului erau cuprinși în activități cu caracter agricol și forestier cum sânt cei din Tohanul Nou și mulți din Tohanul Vechi și Zărnești, vom înțelege importanța sectorului agrosilvic. Am constatat că după anul 2007, populația început să scadă treptat, până în anul 2010. Cea mai mare scădere s-a înregistrat brusc între anii 2010 – 2011 de peste 4000 persoane, de la 25712 persoane în 2010 la 21681 persoane în 2011. Evident, căci cu această ocazie a scăzut și densitatea populației, care în anul 2011, era de 106,27 loc./km². (Tabel 34).

6.1.4.Structura populației după vârstă și sex

După cum reiese din datele furnizate de Primăria Zărnești, repartiția populației după vârste și sexe la nivelul anului 1972, arăta ca în tabelul de mai jos: (Tabel 35).

Tabel 35. Populația după vârstă și sexe în anul 1972

(Sursa – Primăria Zărnești)

Timp de cinci ani, mai precis până în anul 1977, populația orașului ajunsese deja la 23288 persoane ( crescând cu încă 4109 persoane în total ) și reprezenta 4 % din populația județului Brașov. După anul 1989, micșorarea numărului de locuitori se poate pune pe seama unor mutații sociale care au avut loc în toată țara și care au determina modificări structurale și în domeniul cifrei populației stabile în mediul rural și urban. Din datele statistice din 1994 rezultă următoarele: (Tabel 36).

Tabel 36. Populația pe vârstă și sexe în Zărnești și Tohanul Nou în anul 1994

(Sursa – Primăria Zărnești)

Persoanele cu vârsta de 0 – 14 ani dețineau 19,37 %, persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 – 59 de ani reprezentau 67,24 % , pe când persoanele ce depășeau vârsta de 60 de ani reprezentau 13,39 %. De aici rezultă că populația orașului Zărnești este relativ îmbătrânită din punct de vedere demografic. Principala cauza procesul de îmbătrânire o reprezintă pe termen lung scăderea natalității, scăderea mortalității exprimată prin creșterea duratei medii de viață, dar și migrație internă. În urma unor verificări efectuate de către Primăria Zărnești, reiese că la 1 ianuarie 1995, populația orașului Zărnești era de 26752 de locuitori, din care 13187 bărbați și 13565 femei. (Fig.97).

Fig. 97. Repartiția pe categorii de sexe a populației, în anul 1995 (Sursa – Primăria Zărnești. Date prelucrate)

Precizăm că din totalul de 26742 locuitori existenți în 2001, populația de sex masculin însuma 13189 persoane ( reprezentând 49,31 % ), iar populația de sex feminin era de 13553 persoane ( reprezentând 50,69 % ). (Fig.98).

Fig. 98. Repartiția pe categorii de sexe a populației, în anul 2001 (Sursa – Primăria Zărnești. Date prelucrate)

La recensământul din anul 2002, populația Zărneștiului se cifra la 26479 locuitori, iar la verificarea care a avut loc în anul 2007, populația scăzuse la 25387 locuitori. Pentru anul 2007, reținem următoarele date demografice prezentate în tabelul următor: (Tabel 37 și Fig.99).

Tabel 37. Populația pe grupe de vârstă în anul 2007

(Sursa -Primăria Zărnești)

Fig.99. Populația pe grupe de vârstă la Zărnești în anul 2007

Din graficul cu structura pe vârste prezentat anterior (Fig.99), se poate trage concluzia că orașul dispune de o forță de muncă excedentară, lucru ce se va menține încă cel puțin 10 – 20 de ani. De aceea este absolut necesară crearea de noi locuri de muncă. Menționez că la recensământul din 2011, populația localității era de 21681 locuitori, fiind în scădere cu peste 4000 de locuitori față de anul 1992.

6.1.5.Structura populației pe vârstă

La nivelul orașului Zărnești, populația ocupă un loc important în activitățile de urbanism și amenajarea teritoriului, în cadrul acesteia, fiind luate în calcul mai multe aspecte cum ar fi:

numărul de locuitori – adică numărul de locuitori stabiliți definitive în oraș în ultimii 20 de ani;

structura populației pe sexe și pe grupe de vârstă la ultimele două recensăminte 2002 și 2011;

mișcarea naturală a populație și migrația acesteia;

disfuncționalitățile privind evoluția și structura populației, modul de ocupare a resurselor de muncă;

evoluția populației în ultimii ani și prognoza populației după sporul natural.

Pentru a acestea s-au folosit în mod expres rezultatele ultimului recensământ din anul 2011. Au fost luate în calcul și undele date referitoare la structura populației de la recensământul populației din 1992, evoluția populației după 1990 până în anul 2010, numărul de născuți vii și decedați după 1990 până în prezent, numărul de stabiliri și plecări din localitate, date privind șomajul și altele. Din punct de vedere al numărului de locuitori, după 1990, orașul a avut o evoluție descendentă, pierzând peste 4000 locuitori între recensămintele 1992 – 2011. La recensământul din anul 2011 densitatea populației orașului era de 106, densitate dublă față de densitatea medie din zonele rurale ale județului Brașov, care se cifrează la 50loc./km². Din punct de vedere al structurii pe sexe, în anul 2010 la Zărnești predomina o populație feminizată respectiv 12930 femei față de 12782 bărbați, ( cu 148 mai multe femei decât bărbați ), adică 50,3 % femei și 49,7 % bărbați. Excedentul feminin poate fi justificat de supramortalitatea masculină la vârste înaintate, speranța de viață mai mare în rândul femeilor comparativ cu cea a bărbaților, precum și pierderea unui număr mare de bărbați în timpul celor două războaie mondiale.

Conform I.N.S., ( baza de date Tempo online ), prin îmbătrânirea demografică se înțelege creșterea relativă a populației vârstnice ( 60 sau 65 de ani și peste ), din totalul unei populații date ca un proces de lungă durată, paralel cu scăderea numărului tinerilor 0 – 19 ani, în timp ce ponderea persoanelor de vârstă adultă 20 – 64 ani înregistrează modificări nesemnificative”. Din punct de vedere demografic, populația orașului Zărnești se consideră îmbătrânită cu o pondere peste 5 % a persoanelor cu vârsta peste 65 ani în anul 2010.,, Astfel, putem spune că populația este tânără dacă ponderea populației cu vârstă de peste 65 de ani este sub 5 %”.

6.1.6.Structura etnică a populației

În orașul Zărnești, ( ca de altfel în toată țara ), predomină populația română cu peste 24851 locuitori în anul 1992. Dintre etnii predomină cea rromă/țigani, urmați îndeaproape de unguri/maghiari și într-un procent mult mai mic de germani precum și alte naționalități. Procentul naționalităților întâlnite localitatea Zărnești este următorul: români 94,4%, țigani/rromi 2,61 %, unguri/maghiari 2,55 %, germani 0,35 %, croați 0,003 %, greci 0,003 %, iar alte naționalități nu depășeau 0,02 % în anul 1992. În anul 2012, acest procent privind naționalitățile era foarte puțin modificat. (Tabelele 38,39,40).

Tabel 38. Structura etnică a populației în anul 1992

(Sursa – Primăria Zărnești)

Tabel 39. Structura etnică a populației în anul 2007

(Sursa – Primăria Zărnești)

Tabel 40. Structura etnică a populației în anul 2011

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 100. (M, Ț/Rr, G, Alții) Fig. 101. (Români și Total populație).

Comparații pe baza celor trei grafice de mai sus:

Comparând graficele structurii pe naționalități apărute la o diferență de 15 ani unul față de altul,( între 1992 – 2007 ) am constatat următoarele:

Populația totală a întregului oraș a scăzut în 15 ani cu 904 locuitori;

Populația de etnie română a scăzut cu 982 persoane ;

Populația de etnie maghiară/unguri a scăzut 180 persoane;

Populația de etnie rromă/țigani a crescut cu 201 persoane;

Populația de etnie germană a scăzut cu 29 persoane;

Populația de alte naționalități decât cele prezentate a scăzut cu două persoane.

Comparând graficele ale structurii pe naționalități apărute la o diferență de 4 ani unul față de altul, ( între 2007 – 2011 ) observăm următoarele:

Populația totală a întregului oraș a scăzut în 4 ani cu 3706 locuitori;

Populația de etnie română a scăzut cu 3125 persoane;

Populația de etnie maghiară/unguri a scăzut cu 209 persoane;

Populația de etnie rromă/țigani a scăzut cu 281 persoane;

Populația de etnie germană a scăzut cu 22 persoane;

Populația de alte naționalități decât cele prezentate a crescut cu 19 persoane.

Comparând graficele ale structurii pe naționalități apărute la o diferență de 19 ani unul față de altul, ( între 1992 – 2011 ) am constatat următoarele:

Populația totală a întregului oraș a scăzut 19 ani cu 4610 locuitori;

Populația de etnie română a scăzut cu 4107 persoane;

Populația de etnie maghiară/unguri a scăzut cu 389 persoane;

Populația de etnie rromă/țigani a scăzut cu 80 persoane;

Populația de etnie germană a scăzut cu 51 persoane;

Populația de alte naționalități decât cele prezentate a crescut cu 17 persoane (s-a dublat).

6.1.7.Structura religioasă

În urma analizei anilor de recensământ – 1992 privind structura confesională, se observă că în oraș religia majoritară este ortodoxă. Având în vedere populația românească care deține ponderea cea mai mare, alături de români apar și alte minorității etnice țigani/rromi care împărtășesc aceeași concepție religioasă, în același sens în oraș predomină bisericile ortodoxe, dar mai sunt și alte lăcașe de cult. (Fig.102). Pe teritoriul orașului Zărnești figurează și sunt active mai mult de 10 lăcașe de cult, printre care se află un schit ortodox, iar restul sunt biserici, astfel:

Schitul de la „Colțul Chiliilor” datată din anul 1421;

Biserica „Nașterea Maicii Domnului”, datată din anul 1791;

Biserica „Sfântul Nicolae”, construită în anul 1515

Catedrala „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, construită în anul 1947;

Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena”, construită în anul 1994;

Biserica „Înălțarea Domnului”, datată din anul 1841;

Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, construită în anul 1779;

Biserica „Adventistă”;

Biserica „Evanghelică”, construită în anul 1910;

Biserica „Reformată – Calvin”, construită între anii 1923-1925;

Biserica „Catolică Sfântul Anton de Padova”, datată din anul 1905;

Biserica „Penticostală”, înființată în anul 1990.

Religia ortodoxă predomină cu un procentaj de peste 90 %, urmată de cea romano-catolică, reformată, baptiști, penticostali și alte religii. (Tabel 41).

Tabel 41. Structura confesională (Religiile). Media nr. pers. între anii 1992-2009

(Sursa – Primăria Zărnești)

La nivelul anului 2011, structura religioasă a rămas cam aceeași ca anul 1992, numai că procentele pentru fiecare tip de religie în parte au scăzut proporțional cu scăderea per/ansamblu a populației orașului.

Lăcașurile de cult de la Zărnești. Hartă prelucrată.

(Sursa contur hartă https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

6.2.RESURSE DE FORȚE DE MUNCĂ

6.2.1.Populația activă și activitățile de bază ale orașului

În anul 1990 activitatea de baza orașului cuprindea un total al forței de muncă de peste 12200 persoane, din care 35 %erau femei. Pe ramuri situația se prezenta astfel: 65 % în industria bunurilor de larg consum și constructoare de mașini, 25,3 % în industria chimică și-n economia forestieră și 9,7 % în alte ramuri.

Din anul 1994, numărul mare al salariaților din industrie s-a diminuat considerabil, astfel că în anul 1997, orașul dispunea de 11737 salariați ( adică 44,5 % din populație ). În anul 2001, numărul salariaților era în jur de 6500, diferența reprofilându-se spre alte domenii ( mai ales agricultură, construcții și comerț ). Populația ocupată în industrie a continuat să scadă și în următorii ani, astfel că în anul 2007, aceasta număra 3300 angajați, iar în anul 2012, numărul acestora nu depășea 825. (Fig.103).

Fig. 103. Evoluția numărului de salariați din industrie între anii 1990-2012 (Sursa – Primăria Zărnești, date prelucrate)

La nivelul anului 2015, numărul salariaților care lucrau în industria zărneșteană era aproximativ același ca în anul 2012, fiind repartizați astfel: aproximativ 500 persoane lucrau în industria de apărare, circca 150 angajați în industria chimică, iar restul de 175 salariați își desfășurau activitatea în industria lemnului cât și alte ramuri industriale aflate pe teritoriul orașului.

În perioada anilor 1991 – 2000, în Zărnești, forța de muncă era repartizată ca în tabelul de mai jos: (Tabel 42).

Tabel 42. Repartiția forței de muncă pe ramuri de activitate

(Sursa – Primăria Zărnești)

Populația activă are un înalt grad de calificare, având în vedere ramurile industriale în care își desfășoară activitatea ( industria de apărare, industria chimică, industria lemnului, etc.). În perioada dintre 1992 – 2002, numărul total al locuitorilor orașului Zărnești se menține în jurul valorii de 26300 și nu prezintă oscilații mari – rămânând relativ constant. Totuși se observă o mică scădere a numărului populației pe fondul general al migrațiilor, care au dus la modificări structurale. Anul 2002, prezintă o populație totală a orașului de 26446 locuitori, din care femei circca 13500, iar bărbați în jur de 13000. Numărul salariaților ( mai ales cei din industrie ) s-a menținut într-o continuă scădere și după anul 2001, ajungând ca în anul 2007, cifra acestora să fie puțin peste 3300 angajați. În afară de cei din industrie, alți 1400 angajați lucrau în diverse alte sectoare de activitate (construcții, comerț, sănătate, învățământ, transporturi, agricultură, servicii administrative, turism și administrație publică. (Tabel 43 și Fig.104).

Tabel 43. Structura populației după venituri

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 104. Structura populației după venituri (Sursa – Primăria Zărnești, date prelucrate)

În anul 2008, erau plecate la muncă în străinătate 348 persoane. Datorită crizei economice internaționale declanșate în anul 2008, populația salariată a Zărneștiului nu am mai reușit să crească, în primăvara anului 2012 fiind înregistrați în jur de 5700 persoane. Resursele de forță de muncă au început să scadă la Zărnești după anul 2008 , când s-a declanșat mai acut criza mondială. Comparația dintre acești doi ani se poate vedea orientativ din tabelul de mai jos. (Tabel 44).

Tabel 44. Comparație între anii 2008-2009, privind forța de muncă

(Sursa – Primăria Zărnești)

Pe viitor, se speră ca să crească numărul de salariați care vor lucra în administrarea Parcului Național Piatra Craiului, cât și în domeniul turismului și totodată să se mențină numărul salariaților care vor lucra în construcții și comerț.

Zărneștii din perspectiva etnofolclorică

Localitatea Zărnești face parte din zona geograficaȚării Bârsei ( Bârsa de Sus ), apropiată și foarte asemănătoare cu cea Branului. Datorită unor factori geografici deosebiți, aici s-a păstrat o vastă cultură populară pînă în zilele noastre. Teritoriul administrativ este situat în bazinul hidrografic superior al Bârsei. Începând din secolul XIII – XIV, în această zonă apar noi căi de comunicație cu Branul și noile așezări săsești din apropiere: Râșnov, Vulcan și Brașov. Întotdeauna păstoritul a constituit ocupația tradițională de bază a zărneștenilor, el fiind practicat neîntrerupt atât de înaintași, fiind și în atenția celor prezenți. „Și în vremurile îndepărtate ca și acum, păstoritul la munte începea de îndată ce dedea colțul ierbii și dura până cădea zăpada. Plecarea animalelor spre munte se făceam mai târziu în primele zile ale lunii mai și dura până la Sfânta Marie, când animalele coborau la vale ….”. Transhumanța a devenit un obiceiul indispensabil pentru marii oieri și păstori de animale care treceau Carpații în Țara Românească, iar numărul stânelor de oi era diferit de la un an la altul. Recensământul din anul 1746, scotea la iveală că Zărneștii aveau 350 două gospodării, iar dintre acestea numai 20 dispuneau de peste 10 care de fund pentru iernat, ceilalți fiind obligați să se asocieze și să practice transhumanta. Locuitorii își alegeau stâna preferată după anumite criterii, simpatii sau grad de rudenie, calitatea pășunilor, cantitatea și prepararea produselor primite. Primăvara, în luna mai, oile erau urcate la munte și stateau acolo până la Sfânta Maria, iar de la această dată, erau „coborâte la vale”, unde li se pregăteau din timp condițiile de iernat !

Pentru perioada cât oile au fost pe munte fiind mules de ciobani, aceștia le dădeau proprietarilor de oi caș, telemea și urdă, în funcție de cât de mult lapte avea fiecare oaie. Din când în când, proprietarii mai mergeau pe munte ca sa vadă cum le merge oilor, iar aceste întâprietarii de oi și ciobani se lăsau de cele mai multe ori cu seri festive cu povești , ghicitori și întâmplări hazlii din viața acestora. Precizez că satul Tohanu Vechi nu are munte în stăpânire și dispune doar de un izlaz comunal pentru pășunat, iar Tohanul Nou are ca proprietăți comunale muntele Guțanu din Masivul Bucegi cu o suprafață considerabilă ( 150 ha ), precum și un izlaz pe Tabăra cu o suprafață având jumătate din suprafața Muntelui Guțanu.

În alealul zărneștean, agricultura a devenit ocupația locuitorilor asigurându-le pe lângă o gamă de produse și un trai mai decent. Pe vremuri se cultiva: grâu de toamnă, porumb, secara, orzul și ovăzul, precum și cartoful, sfecla furajeră, sfecla de zahăr și plantele textile ( in și cânepă ). Astăzi, cultivarea inului și a cânepii este de domeniul trecutului, acestea ocupând arii din ce în ce mai restrânse. În afară de culturile agricole, oamenii se ocupau cu prelucrarea lânii de la oi precum și cu țesutul de pânză de in în războiul de țesut ( această ocupație fiind mai mult a femeilor ), pe când bărbații aveau alte preocupări ( inclusive lucrul la pădure ). Mai multe sute de ani, în zona Tohan-Zărnești a existat o moară pentru scândură, care aducea localității venituri substanțiale. Ocupație străveche de la daci, albinaritul era o îndeletnicire pe care mulți locuitori o făceau cu plăcere, obținând miere și ceară. În jurul anului 1746 în zona Zărnești erau 87 stupi. În anul 1937, erau la Zărnești 80 stupi, la Tohanu Vechi 16 stupi, iar la Tohanul Nou 40 de stupi. La nivelul anul 1992, în Zărnești erau 250 stupi, iar la ora actuală numărul familiilor de albine este relativ același.

În afară de agricultură și păstorit, în zona zărneșteană oamenii aveau și alte ocupații ( culesul în natură, pescuitul, vânătoarea, culesul de ciuperci, bureți, mure, zmeură, afine, etc. ). Toate acestea asigurau hrana oamenilor ( proaspătă, sau conservată prin uscare și/sau murată ). De asemenea se culegeau plante medicinale precum: frunze și fructe de afin, de călin, de alun, chimionul, cimbrișorul de câmp, fragul, măceșul, socul, cireșul, salcâmul, coada șoricelului, mușețelul, păducelul, mesteacănul, pătlagina, păpădia, mătasea de porumb, zmeurul, teiul și urzica – plante cunoscute pentru efectele lor benefice încă din Antichitate. Bărbații se ocupau și cu vânătoarea, încă din anul 1537 fiind nominalizați aici doi vânători ( Coman din Tohan și Vlad din Zărnești ). După anul 1800, pe teritoriul Brașovului, se iau măsuri de protecție privind pescuitul dar și vânatul și se introduce carnetul de vânător și permisul de port armă. Dintre meșteșugurile și îndeletnicirile practicate de secole la Zărnești, mai amintim meserii precum: ( fierari, olari, dulgheri, tăbăcari, cojocari vărari, etc. ).

Gospodăria țărănească zărneșteană

Întotdeauna, oamenii și-au construit case de locuit cu materiale aflate la îndemână, pe care le-a găsit în natură în funcție de relieful locului. Casa de locuit zărneșteană, era ridicată din lemn, fiind așezată pe un postament de piatră și avea acoperiș din șindrila de regulă în 4 ape. În urmă cu aproape 60 de ani ( mai precis în anul 1957 ), a fost demolată cea mai veche casă din Zărnești, construită în 1778 ( scris pe grindă cu mâna proprie de către Nicolae Baiul ), iar alături era încrustat și semnul Soarelui. Această casă avea trei camere, tindă și căsuță. În spatele tindei se afla celaru din care se putea urca în pod. Ca în mai toate casele de la țară din România, în „casa mare” era locul unde nu prea se dormea, ci aici era doar un mic muzeu de artă populară, unde pe pat, sau în lada de zestre se păstrau adevărate comori ale portului popular ( țoale și coverturi, ștergare și perne, iar pe pereții camerei erau agățate căni, ulcele și blide din lut ars frumos ornamentate ).

În zona Zărnești, portul popular este general simplu. Portul bărbătesc se compune din cioareci foarte strâmți, făcuți de regulă din dimie albă, cămașa era lungă și largă, peste care se punea chimirul. Peste cămașă se pune pieptarul foarte colorat, pe cap se poartă căciulă neagră cu vârful îndoit spre partea dreaptă, pe partea stângă, fiind drept simbol-floarea. Timp de sute de ani, acești oameni purtau opinci în picioare, iar în ultimii 150 ani purtau ghete, și/sau cizme model ofițeresc. În anotimpul friguros, bărbații purtau o zeghe făcută din stofă groasă de culoare maro. Portul popular femeiesc, este simplu și grațios, fiind compus dintr-o iie scurtă strânsă în talie, o fustă cu danteluță la poale, peste care se înfășoară fota. Peste fotă se încinge cu un brâu înflorat. In anotimpul rece, multe femei căsătorite, poartă gheba, o piesă de îmbrăcăminte de prestanță, ce se poartă pe umerii femeii având mânecile false.

Jocurile și dansurile populare, au un repertoriu destul de diversificat ( hora ardeleană, brâul, sârba breaza, polca, etc.. După afirmațiile lui Ioan Lepădatu, 1998 și ale lui Ilie Vlad, 2004 și 2011, aceste dansuri pot fi încadrate în topologia celor: de cerc ( horele perinița ); de linie alunelul, cățeaua, chindia, hodoroaga, mutul, parâmbul, sârbele, slănicul ); de grup ( fedeleșul ); de perechi ( ciobănașul ); cele amintite în Șapte Taine, ( geamparale, schioapa ); de ceată ( călușarul ); solistic ( lepedeul ); hora pe perechi ( mânioasa, foișoreanca ).

De regulă, la obiceiul de naștere participă și în ziua de zi doar persoane apropiate familiei. Moașa este prima care urează sănătate noului născut. Prima dată când i se face baie micuțului, se arunca în cada be baie o monedă mică de argint, ca cel mic să rămână curat ca argintul. În ziua de botez, copilul este dus la biserică de către nașa lui, iar apoi este adus acasă și îapoiat mamei lui spunându-i că „i-a luat un păgân și i-a adus un creștin”. După un an de zile, avea loc tăierea moțului copilului, iar cu această ocazie se așează în jurul acestuia obiecte ce exprima anumite simboluri pentru agricultură, pentru anumite meserii, știință, comerț și artă.

Un alt obicei din viața omului este obiceiul de nuntă. Acesta s-a adaptat condițiilor actuale și a căpătat tentă orășenească, fiind prezentat destul de succint la trecut.

Fig. 105. Casa de Cultură Zărnești (Sursa – Arhiva personală)

Ceremonialul funerar respectă cu strictețe ritualurile creștine, fiind mai degrabă o cronică a vieții defunctului. Obiceiurile calendaristice au un farmec mai deosebit în perioada sărbătorilor de iarnă, decât în celelalte anotimpuri. Astfel, în noaptea de 5/6 decembrie, Moș Nicolae aduce primele daruri copiilor cuminți și ascultători. La data de 25 decembrie, Moș Crăciun aduce pom de Crăciun și nenumărate cadouri.

În ajunul Crăciunului ( pe 24 decembrie ), ca în mai toate satele și orașele din țara noastră, copiii cei mari merg cu colinde pe la casele oamenilor și amintesc în cântecele lor de nașterea Domnului nostru Iisus Christos.

Printre multele obiceiuri existente pe plaiurile zărneștene se numără și obiceiurile agricole, acestea depinzând de anumiți factori naturali observați de-a lungul vremii. În situația, în care înțelegerea oamenilor era depășită, se făcea apel la superstiții urmate de ritualuri păgâne sau religioase. După ce erau culese toate „bucatele” de pe câmp, toamna foarte târziu, aveau loc și alte obiceiuri strămoșești precum: claca și șezătorile ( astăzi sunt din ce în ce mai rare ). Acestea erau de regulă erau organizate în zilele de sămbătă spre seară și se terminau duminica dimineața. Oamenii se ajutau la treburi reciproc și îmbinau munca cu petrecerea, ca în mai toate localitățile din țară, unde spuneau povești, ghicitori, legende și glume, se cânta vocal, dar și din clarinet și /sau vioară, participanții fiind serviți cu gogoși și țuică.

6.2.2.Disfuncționalități zărneștene

Conform statisticilor efectuate la nivel județean, în viitorul apropiat populația localității Zărnești va avea de suferit datorită fenomenelor demografice ce vor avea efecte asupra situației economico-sociale cum ar fi:

„scăderea numărului populației zărneștene și probabil o migrare a acesteia spre orașul Brașov;

amintim că în perioada anilor 1992 – 2010, numărul populației tinere între 0 – 19 ani a scăzut la 50 % din totalul populației înregistrat în anul 1992, motiv pentru care s-a recurs la comasarea și închiderea unor școli, ceea ce a dus implicit la reducerea cadrelor didactice din unitățile de învățământ”. (După Primăria Zărnești)

Precizăm că, atât la Zărnești, cât și la nivel național, numărul cadrelor didactice este într-o continuă scădere. Exemple concludente ne arată că în perioada anilor 2007 – 2009 numărul cadrelor didactice a scăzut cu 23 astfel: dintr-un total de 246 cadre didactice existente în anul 2007, numărul acestora s-a redus la 230 în anul 2008 și a continuat să scadă la 223 în anul 2009. (Fig.106).

Fig. 106. Evoluția numărului de cadre didactice la Zărnești în perioada 2007-2009 (Sursa – Primăria Zărnești)

În privința dezvoltării orașului, pentru anii care vor urma, scăderea efectivelor de populație în rândurile tinerilor, va constitui un factor restrictiv prin deficitul de resurse pe piața locurilor de muncă. În viitorul apropiat vor exists multe probleme sociale legate de asigurarea cu locuințe, crearea de locuri de muncă, asigurarea de programe sociale și educaționale corespunzătoare pentru populația de etnie romă/țigani care are deja un efectiv cu tendință de creștere. Evenimentele care influențează dimensiunea demografică sînt pe deoparte nașterile și decesele care determină mișcarea naturală a populației, iar pe de altă parte imigrările și emigrările care determină mișcarea migratorie teritorială a populației zărneștene. În intervalul analizat 1990 – 2010, rata natalității a fost mai mare decât cea mortalității ( cu mici excepții la sfârșitul intervalului ), ceea ce arată existența unei populații tinere cu rată ridicată a fertilității în comparație cu alte centre urbane. În orașul Zărnești, măsurile de liberalizarea avortului luate la sfârșitul anului 1989, nu au determinat schimbări majore ale comportamentului demografic în sensul reducerii drastice a numărului de nașteri. Rata natalității a scăzut pe teritoriul orașului cu 5,3 procente în 6 ani ( de la valoarea maximă de 14, 3 născuți vii /1000 de loc. în anul 1990 la valoarea minimă de 9,0 în 1996 ). În intervalul de timp 2000 – 2010, media ratei natalității a fost de 9,7 născuți vii/1000 de loc.

Evoluția populației pe zone

În anul 1951, localitatea Zărnești dobândește statutul de oraș – pe lângă alte 32 de comune din România, având 6150 de locuitori împreună cu Tohanul Vechi, iar după 1968 este anexat și Tohanul Nou.La nivelul anului 1994, orașul Zărnești avea o populație de 26319 locuitori, de 4,27 ori mai mare decât în anul 1951. Creșterea populației orașului este o consecință a industrializării localității prin cele două mari întreprinderi ( Uzina Mecanica Tohan și Combinatul de Celuloză și Hârtie ).

6.2.3.Dinamica populației

Creșterea sau descreșterea numărului de persoane într-un anumit areal pe o perioadă anumită este dată de natalitatea ( N ) și mortalitatea ( M ). Din diferența dintre natalitate și mortalitate rezultă sporul natural ( Sp. Nat. ) care poate fi pozitiv ( + ), negativ ( – ), sau nul ( egal zero ). În perioada 1970 – 1995, sporul natural a fost pozitiv la Zărnești. În anul 1994 de exemplu, numărul născuților vii era de 295, numărul total de decedați era 232 din care decedați sub 1 an au fost 8 persoane. În Tabelul 46, este redată situația nașterilor, căsătoriilor și deceselor în perioada anilor 2005 – 2009, iar în Tabelul 47, este prezentată evoluția numerică a populației localității Zărnești perioada 1948 – 2011 . (Fig.107,108,109)

Tabel 45. Mișcarea naturală a populației în anul 1994

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 107. Mobilitate populație în anul 1994

Tabel 46. Evoluția demografică în intervalul 2005-2009

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 108. Evoluția demografică în intervalul 2005-2009

Tabel 47. Evoluția numerică a populației localității Zărnești, între anii 1948 – 2011

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 109. Evoluția numerică a populației localității Zărnești, între anii 1948 – 2011

Aceste date sunt furnizate de către Primăria Zărnești, Oficiul de Cadastru Brașov și au ca scop cunoașterea aspectelor locale de dinamica populației orașului Zărnești și a importanței acestora în cadrul dezvoltării economico-sociale a județului Brașov. Comparând datele din Tabelul 46 am constatat următoarele:

În anii 2005 și 2006 numărul nașterilor a depășit numărul de decese;

În anii 2008 și 2009 numărul deceselor a depăși numărul de nașteri.

În urma analizei și a comparării datelor din Tabelul 47 de mai sus am ajuns la următoarea concluzie:

Între anii 1948 – 2011 ( în 63 de ani ), populația localității Zărnești a crescut de 6,2 ori;

Între anii 1948 – 1956 ( în 8 ani ), populația aproape că s-a dublat;

Între anii 1956 – 1966 ( în 10 ani ), populația înregistra creșteri de peste 2,6 ori;

La ora actuală, indicele privind numărul populației este în stagnare, înregistrând valoarea de aproximativ 22000 de locuitori în anul 2013.

6.2.4.Sporul natural

Numărul locuitorilor a variat de-a lungul timpului fiind influențat de evenimentele politice sau de calamitățile naturale. De asemenea a variat și densitatea populației, care este de aproximativ 143,74 loc./ km². depășim media țării însemnând de circa 2,5 ori mai mică decât a Depresiunii Brașov din care face parte Zărnești. Suprafața intravilanului vetrei orașului Zărnești este de 705,4 ha, ceea ce reprezintă circa 3,8 % din teritoriu. Se observă că între recensămintele din 1977 și 1992 populația orașului a crescut cu 3003 locuitori, lucru care nu s-a mai întâmplat între 1992 și 2002, când populația rămas relativ constantă.

În perioada 1970 – 1985, multe persoane care lucrau la Zărnești erau navetiste, făcînd naveta din zonele învecinate, sau mai îndepărtate. În acest timp, o bună parte din ele s-au stabilit definitiv cu domiciliul în orașul Zărnești, locuind in blocuri de locuințe, în special în cartierele Tohan Blocuri ( fostul Cartier 6 Martie ), Tohanul Vechi, sau Grui. Micșorarea numărului de locuitori după 1989, poate fi pusă pe seama unor mutații sociale care au avut loc în toată țara și care, au determinat modificări structurale și în domeniul cifrei populației stabilite în mediu rural și urban .

După anul 1989, datorită reducerii numărului de locuri de muncă în mai toate ramurile de activitate de pe raza orașului Zărnești , o bună parte dintre locuitori ( mai ales dintre cei foști navetiști și ulterior stabiliți la Zărnești ), au fost nevoiți ca să părăsească orașul în căutarea de noi locuri de muncă. Astfel multe dintre clădirile locuite de aceștia au fost părăsite , dezafectate și care s-au degradat în timp.

6.2.5.Sporul migrației

În cadrul migrației, distingem migrația internă, în cadrul aceleiași țări între unități teritorial-administrative, între sate și orașe și migrație internațională, sau externă. Atât creșterile sau reducerile de elevi, cât și populația activă sau pensionarii pot produce tulburări în învățământ, pe piața muncii, în sistemul de sănătate, sau de pensii.

Din calcule a reieșit că în perioada 2010 – 2020 efectivul de persoane cu vârsta peste 60 de ani, va crește, datorită intrării în acest segment a persoanelor născute după încheierea păcii și în perioada micului baby boom românesc. Din calculele efectuate, rezulta faptul că urma să apară o nouă scădere, corespunzătoare sosirii la vârsta pensionării a generației din ce în ce mai reduse ( persoane născute în perioada anilor 1960 – 1966 ), înaintea creșterii numerice a acestor pensionari, odată cu apariția acestor generații colosale care veneau din „perioada natalistă”.

Din datele avute și prognozele efectuate, rezultă faptul că în următorii 20 de ani, populația cu vârsta de peste 64 de ani, își va accentua importanța în cadrul economiei orașului. Astfel, pentru acest segment de populație, vor crește progresiv nevoile legate de servicii sociale și sănătate. Populația de vârstă activă a localității va descrește foarte lent, dar numai până în jurul anilor 2027 – 2030, când efectivele supraabundente ale populației din perioada natalistă 1967 – 1989 vor începe să iasă la pensie, ca urmare volumul de populație activă, va intra într-un proces accelerat de scădere.

La momentul actual, România se află în plin proces de îmbătrânire demografică, fenomen ce va fi mult mai accentuat în anii următori. „În Regiunea de Dezvoltare Centru a României, din care face parte și orașul Zărnești, grupa de vârstă peste 65 de ani este singura grupă care va crește continuu cu aproape 20 % până în anul 2025 și cu aproximativ 75 % până în anul 2050”. (Fig.110).

Grupul de vârstă respectiv, va avea nevoie ridicate în ceea ce privește serviciile sociale și cele de sănătate. Ne referim la amenajări de îngrijire pe deoparte, dar și de asigurarea cu infrastructură specifică pentru persoanele care nu se mai află în procesul muncii, însă cu cerințe privitoare la educație, cultură și amenajări de petrecerea timpului liber.

Fig. 110 . Regiunea de Dezvoltare Centru, din care face parte orașul Zărnești (Sursa contur harta României – Romania Contour Clip Art. Hartă prelucrată).

6.2.6.Mobilitatea teritorială

Industrializarea începută în anul 1820, atrage un număr din ce în ce mai mare de locuitori, fapt care duce la dezvoltarea economiei zonei începând cu sfârșitul secolului al-XIX-lea. După aproape un secol și jumătate de la apariția industriei, Zărnești era un oraș în plină dezvoltare. Astfel, dintr-o statistică a Primăriei Locale, rezultă că la sfârșitul anului 1966, populația stabilă a orașului Zărnești era 17764 locuitori, la care se mai adăugau peste 4000 de locuitori flotanți. În anul 1980 populație era de aproximativ 22700 locuitori stabiliți în oraș, iar populația flotantă atingea și chiar depășea 5500 locuitori. Populația activă ( ocupată ) la sfârșitul lui 1976, era de 14393 locuitori.

Dintre aceștia, 12389 salariați lucrau în industrie și reprezentau 86,08 %, 235 persoane lucrau în agricultură, iar 1769 persoane se ocupau cu alte activități. Populația navetistă era în 1976 de 4912 locuitori din care 4287 salariați proveneau din alte localități, iar 625 salariați se îndreptau pentru serviciu, din Zărnești, spre alte localități. În anul 1980, populația activă ajungea la 15359 persoane din care 13378 lucrau în industrie.

Până în anii 1990, orașul Zărnești, era unul dintre localitățile industriale din jurul municipiului Brașov. Acesta constituia un important centru de atracție a forței de muncă ce se deplasa zilnic din zona preorășenească și din zonele învecinate, generând o mișcare zilnică centripetă de mare amploare, 44 % din totalul populației orașului lucrând în industrie, iar din zonele învecinate se îndreptau spre industria zărneșteană ( practicând navetismul ) circa 6500 de persoane. Alte aproximativ 1500 persoane făceam naveta zilnică în zonele învecinate unde și aveau serviciu.

Fig. 111. Populația activă a orașului Zărnești în anul 1980. Date prelucrate. (Sursa – Primăria Zărnești)

Fenomenul de deplasare zilnică forței de muncă a constituit o problemă importantă de ordin teoretic și practic, fiind unul din indicatorii de bază în stabilirea limitelor zonei preorășenești și a zonei de influență a orașului – probleme de actualitate în lucrările de sistematizare.

Comparativ cu 1970, când prin producția sa globală industrială, orașul participa cu 4,8 % la producția industrială a județului Brașov, în anul 1989, procentul de participare la producție industrială județeană se ridica la 9,4 %. Putem spune în linii mari că în 19 ani, cota de participarea Zărneștiului la producția industrială a județului Brașov, aproape că s-a dublat. În cursul anului 1994, și-au stabilit domiciliul în localitatea Zărnești 234 persoane, iar în același an și-a schimbat domiciliul în altă localitate 251 de persoane. (Tabel 48).

Tabel 48. Mobilitatea teritorială a anului 1994

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 112. Mobilitate teritorială la Zărnești. Date prelucrate

Din punct de vedere al mobilității teritoriale, în intervalul de timp 2005 – 2008, s-au stabilit în orașul Zărnești 1148 persoane. Tot în această perioadă, au plecat definitiv cu domiciliu din orașul Zărnești 1301 persoane. Dintre cele prezentate anterior reiese că în perioada de un secol 1900 – 2001, populația orașului Zărnești a crescut de 3,1 ori de la 6406 locuitori în anul 1900 la 26742 locuitori în anul 2001. Sporul de populație s-a datorat și adaosului populației Tohanul Vechi în 1951, când Zărnești a fost declarat oraș, iar în 1968 i s-a adăugat și populația Tohanul Nou. Dezvoltarea în ansamblu a economiei și mai ales a industriei ca factor dinamic, a influențat creșterea numerică a populației, atât prin spor natural, cât și prin stabilirea definitivă a persoanelor atrase din alte localități și județe, de marile întreprinderi zărneștene. Mai jos vom prezenta situația populației din Zărnești în perioada 1966 – 1967.

Tabel 49. Dinamica creșterii medii a populației orașului Zărnești în perioada 1966-1977.

(Sursa – Primăria Zărnești)

În decursul unei perioade de 10 ani se înregistrează o dublare a populației Cartierului de Blocuri Muncitorești „6 Martie”, marea lor majoritate fiind imigranți. Acești imigranți proveneau din zone mai apropiate, sau mai îndepărtate și au dobândit domiciliu stabil pe raza localității Zărnești, fiind mai aproape de serviciu. Peste ani, după ce în toate sectoarele de activitate de pe raza orașului se vor face disponibilizări de personal, acești „imigranți” vor fi printre primii care devenind șomeri, vor părăsi orașul în căutare de muncă, care totodată vor contribui negativ la scăderea populației orașului în ansamblu. Între recensământul din 1992 și recensământul din 2011, populația orașului Zărnești a scăzut cu peste 4600 locuitori, motivele fiind diverse – mai ales din lipsa locurilor de muncă fi nevoiți ca să părăsească localitatea, sau chiar să părăsească țara pentru a-și găsi serviciu. Datorită condițiilor de trai din ce în ce mai grele, multe familii au 1 – 2 copii, sunt destule sunt familiile care au divorțat, iar o bună parte din persoane nu s-au căsătorit, deoarece în vremurile actuale nu sunt îndeplinite condițiile necesare întemeierii unei familii.

6.2.7.Servicii pentru populație

Protecția socială

În vederea asigurării protecției sociale, în oraș funcționează 4 creșe pentru copii, un birou pentru protecția șomerilor și două cantine pe lângă cel două întreprinderi din oraș ( Uzina Mecanică Tohan și S.C. Ecopaper S.A. ).

Servicii bancare

Agenții economici de stat și privați beneficiază din anul 1992 în stabilirea relațiilor bancare de serviciile oferite de Filiala Sucursalei Brașov a Băncii Române de Comerț. Amintim că la Zărnești își au sediul mai multe unități bancare: CEC Bank, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, Banca Comercială Română.

Servicii juridice

După anul 1993, în Zărnești a luat ființă Parchetul General Zărnești, unitate care aparține de Ministerul Justiției și care este afiliată Parchetului General Brașov și Tribunalul județean Brașov. Astfel, la Zărnești funcionează și alte servicii: cabinete de avocați și birouri notariale (Fig.113). În afară de servicii de protecție socială, servicii bancare și juridice, pe teritoriul orașului funcționează diverse și nenumărate alte tipuri de servicii, serviciul de Salvamont în zonele montane și altele după cum reiese și de pe harta schematică prezentată mai jos ( care redă doar o parte dintre aceste servicii ). (Fig.114).

Unitățile prestatoare de servicii ale orașului

Realizarea tuturor activităților presupune prezența alături de un potențial natural antropic și echipamente, a resurselor umane factori ce asigură funcționalitatea celorlalte component. Pe fondul actualei organizări administrativ-teritoriale a orașului, viața cotidiană cu multiplele sale activități se desfășoară armonios pe întreaga suprafață a acestuia și îndeosebi în perimetru construibil unde se află concentrată majoritatea forței de muncă activă în instituții și întreprinderi. Restul activităților economice aparțin agriculturii, silviculturii, mineritului ( până în anul 1991 ) și turismului. Pe teritoriul localității Zărnești, funcționează mai multe unități prestatoare de servicii din diverse domenii. Acestea, pe lângă utilitatea pe care o reprezintă, asigură zărneștenilor nenumărate locuri de muncă, dar și servicii.

Fig. 114. Unități prestatoare de servicii pentru populația zărneșteană. Hartă prelucrată.

(Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

CAPITOLUL VII

EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA BAZEI ECONOMICE A ORAȘULUI ZĂRNEȘTI

7.1.EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA BAZEI ECONOMICE ÎN TIMP

Se presupune că pe actualul teritoriu al orașului Zărnești ar fi locuit oameni încă din cele mai vechi timpuri. În perioada Daco-romană, aici ar fi fost înmormântați soldați ai Legiunii 13 Gemina. În anul 1373, apare prima atestare a orașului Zărnești cunoscut sub numele de Zârna, iar în 1395 este amintit ca și „ posessio regalis zerne”. Atestat documentar din 1367, orașul Zărnești s-a dezvoltat pe vechiul așezământ al localității Zărnești, localitatea Tohan fiind atestată documentar încă din anul 1294, situându-se printre cele mai vechi așezări care și-au păstrat un fond național nealterat.

Cele două localități – Zărnești și Tohan, făceau parte din aceeași zonă geografică, erau apropiate ca distanță, ceea ce le oferea oamenilor posibilitatea de întrajutorare fie pe timp de pace, fie pe timp de război. Locuitorii ambelor localități erau cultivatori cultivau plante și creșteau animale, mulți dintre aceștia erau olari vestiți, alții lucrau la pădure și prelucrau lemnul și metalul, confecționau și o serie de arme de-ale vremii, iar alții erau buni meșteri în construcții din lemn și din piatră. O bună parte din locuitorii acestor sate au participat cu mult timp înainte 1377 – 1388 la construcția Castelului Bran. Femeile se ocupau cu țesutul, cusutul, culesul fructelor de pădure și altele, iar dintre ocupațiile bărbaților mai amintim cojocărie, pielărie, transportul ( cărăușia ), negustori, comercianți, etc. . Practic, în vremurile acelea nu exista progress, iar dacă acesta „tindea ca să apară”, progresul localităților respective se plăcea lent și cu multe sacrificii. „În 1757 se vorbește despre o moară instalată în Tohan și care era arendată de către un negustor pe nume Bucur Ureche” ( după Țara Bârsei, Vol. I, pag. 331. ). Tot în același an, 1757, în incinta Castelului Bran se va instala o sobă, cât și un cuptor, de un renumit olar din Tohan pe nume Dezvoltarea și menținerea meșteșugului olăritului la Zărnești și mai ales la Tohan, de-a lungul aproape a unei jumătăți de mileniu și poate mai mult, își găsește explicația în faptul că tohănenii nu beneficiau de pământ suficient pentru agricultură, satul fiind așezat la marginea unei regiuni cândva mlăștinoasă. Pe la 1810, la Zărnești apare o fabrică de spirt, iar în 1832, în localitatea Tohanu Vechi se înființează o întreprindere cu specific turcesc pentru arnici turcesc. Aproximativ în aceeași perioadă „aici ia ființă o fabrică de lumânări și alta fabrică de postav ” ( după Țara Bârsei, Vol. I, pag. 54.).

Începând cu perioada anilor 1810, localitatea Tohanul Vechi începe să figureze pe listele localităților cu mică induse din țara noastră, din punct de vedere economic, localitatea nemaiavând o economie în procent de 100 % agrară”. „La data de 20 septembrie 1851, la Zărnești se încheie Contractul de însoțire în urma căruia se pun bazele înființării Societății pe acțiuni și care avea drept scop construirea viitoarei fabrici de hârtie Zărnești și care urma să-și înceapă activitatea de producție 6 ani mai târziu, mai precis în luna august 1857”. Activitățile economice din perimetrul Tohan – Zărnești se intensifica spre sfârșitul sec. al-XIX-lea. Astfel în 1892, este pusă în funcțiune calea ferată Zărnești – Brașov în lungime de 28 km. Tot din punct de vedere economic, în urma unor statistici apărute în an 1895, „localitatea Tohanu Vechi era înregistrată cu un procent de 28 % din suprafață acoperită cu pădure, 25 % pășuni, 20 % fânețe și 27 % teren arabil”. (Vezi Fig.115).

Fig. 115. Fondul funciar al localității Zărnești în anul 1895 (Sursa – Primăria Zărnești, date prelucrate)

În preajma anilor 1938, ia ființă Uzina de Armament Malaxa-București, iar în perioada1948 – 1990 aceasta, va purta denumirea de „Uzina 6 martie Zărnești”. În acest sens, factorii economici au fost benefici având o influență pozitivă asupra localității. În intervalul 1990 – 1998, această societate s-a numit „Uzina Mecanică Tohan Zărnești”, ulterior schimbându-și numele în S.C. Tohan S.A., denumire care se păstrează și în present. De la înființare și până în prezent, această uzină a produs pe lângă armament și produse civile, precum accesorii pentru mașini-unelte, construcții metalice sudate, biciclete pentru adulți ( Victoria, Tohan, Pegas și Campion), biciclete pentru copii ( Pionier, Junior și Pegas ), motorete ( Carpații, Carpați Super, Mobra 50, Mini Mobra și Mobra Hoinar ). În procesul de producție, întreprinderea zărneșteană a colaborat cu alte întreprinderi din țară, care furniza o serie de părți componente pentru mașini și agregate plus diverse altele care se produceau aici. În anul 1994, uzina din Zărnești, întrerupe colaborarea cu Uzina Metrom Brașov care furniza motoarele necesare pentru motorete și este nevoită să oprească producția de motorete Mobra Hoinar. Amintim că în ziua de astăzi, producția acestei întreprinderi a scăzut foarte mult, multe sortimente de mașini și agregate nu se mai produc, sau se producă număr limitat, numărul angajaților este în scădere ca și la celelalte societăți zărneștene, nemaiexistând materii prime suficiente și o piață de desfacere sigură a produselor realizate.

Alte societăți cum ar fi Societatea forestieră pentru prelucrarea lemnului S.I.L. înființată cu aproape 100 de ani urmă și-a întrerupt activitatea cu ceva timp în urmă intrând în faliment urmând a se reprofila pe viitor. Pe teritoriul orașului Zărnești mai funcționează unul dintre cele mai mari depozite de carburanți al companiei Rompetrol denumit Romoil, Regia Pădurilor Romsilva, Administrația Parcul Național Piatra Craiului, alte societăți și agenți comerciali mai mici. Timp de 500 de ani – de la atestarea lor documentară și până în jurul anilor 1810 când a fost prima tentativă de industrializare, localitățile Tohan și Zărnești au avut doar profil agricol. Apoi prin punerea în funcțiune a unei fabrici de spirt, a unei întreprinderi pentru arnici turcesc,a unei fabrici de lumânări și una de postav, localitatea a dobândit un profil industrial devenind agroindustrială. Treptat viața acestor localități a început să se schimbe înspre mai bine, căpătând un grad de industrializare care a evoluat continuu. Cu 25 – 30 de ani urmă, orașul evolua din punct de vedere industrial, la acea vreme, având o economie predominant industrială. Acest lucru s-a întâmplat în primul rând datorită factorilor istorici, politici sociali și economici din acele vremuri.

7.2.ECONOMIA ORAȘULUI ZĂRNEȘTI

7.2.1.Agricultura

7.2.1.1.Funcția agricolă și forestieră ( Funcția agro-forestieră )

Așezarea orașului Zărnești la contactul depresiunii cu zona montană influențează de asemenea structura agriculturii și determină importanța turistică a orașului. Peste 50 % din teritoriu orașului ( extravilanul ) aparține zonei montane, caracterizată aproape exclusiv prin economie forestieră ( astăzi pădurile acoperă 54,7 din suprafața teritoriului administrativ ).

Silvicultura

În cadrul teritoriului, economia forestieră joacă un rol important în gospodărirea fondului forestier prin :

protecția împotriva eroziunii solului, sau a unor factori climaterici dăunători, protecția în interes social, sau unor obiective ca monumente naturale, rezervații științifice, etc.;

rol hidrologic, de atenuare a curgerii apelor prin capacitatea de reținere a apei în sol.

Fondul forestier din zona de influență a orașului Zărnești are o suprafață de 29984 ha. Din statisticile Ocolului Silvic Zărnești reiese că pe teritoriul zonei studiate, suprafața totală a pădurilor reprezintă 54,7 % din totalul suprafeței zonei de influență. Acest procent ne indică ponderea ridicată a pădurilor, mult mai mare decât media de 37,3 % cât este pe județul Brașov. Raportate la teritoriu administrativ, pădurile sunt reprezentate procentual ca în tabelul de mai jos. (Tabel50 și Fig.116).

Tabel 50. Suprafețele ocupate cu păduri pe localități

(Sursa – Ocolul Silvic Zărnești)

Fig. 116. Suprafețele ocupate cu păduri pe localități (Sursa – Instituția Prefecturii Brașov).

Pădurea este împărțită și administrată în teritoriu de două Ocoale Silvice, care sunt coordonate de Filiala Brașov a Regiei Autonome Romsilva și anume:

Ocolul Silvic Zărnești care cuprinde pădurile de pe teritoriul localității Zărnești, cât și din comunele Fundata, Bran și Moieciu;

Ocolul Silvic Șercaia care cuprinde pădurile de pe teritoriul comunei Poiana Mărului.

Fondul forestier zărneștean, se află în zona de munte, unde ocupă versanții nordici ai munților Piatra Craiului, dar și o parte din rama vestică a Munților Perșani. În zona localității, pădurile se află situate la o altitudine cuprinsă de regulă între 700 – 1700 m. În zonele montane, procentul de împădurire este mai mare ( 60 % ), față în zonele depresionare ( de doar 10 % ). Panta terenului din zona de munte este de 20 – 30 %, iar poziția este determinată de configurația reliefului și respectiv de direcția de curgere a râului Bârsa și afluenților săi, în general nordică, nord-estică și estică, la fel ca și orientarea culmilor principale ale munților. După funcțiunile pe care le au pădurile sunt împărțite în două grupe astfel:

Grupa I. – 26 % păduri cu rol de protecție deosebit;

Grupa II. – 74 % păduri cu rol de protecție și de producție.

Procentul pădurilor în amestec de molid, brad și fag este de 65%, etajul molidișurilor pure ocupă 20%, făgetul 12%, iar 3% din suprafață este ocupată de alte specii. Clasificarea pădurilor după clasa de vârstă este redată în tabelul de mai jos. (Tabel 51 și Fig.117).

Tabel 51. Clasele de vârstă ale pădurilor

(Sursa – Regia Națională a Pădurilor și Ocolul Silvic Zărnești)

Fig. 117. Clasele de vârstă ale pădurilor. Date prelucrate. (Sursa – Regia Națională a Pădurilor și Ocolul Silvic Zărnești)

Amintim că predomină pădurile tinere și foarte bătrâne. Producția anuală la Ocolul Silvic Zărnești este:

la produse principale = 82000 m3;

la produse secundare = 20640 m3;

La ocolul silvic Poiana Mărului:

produse principale = 17000 m3;

produse secundare = 8000 m3.

Anual pe aproximativ 1300 hectare se efectuează lucrări de îngrijire care se realizează prin :

degajări = 13 %;

curățirii = 22 %;

rărituri = 65 %.

7.2.1.2.Economia forestieră

Încă înainte de naționalizare au fost luate unele măsuri pentru protecția și gospodărirea rațională a pădurilor din zona inclusiv a celor aflate în post proprietate particulară. O primă măsură a fost împădurirea suprafețelor dezgolite prin tăieri neraționale din trecut și din ameliorarea arboretelor degradate, sau brăcuite. S-a trecut la o campanie de amenajare a pădurilor, lucrare încheiat în anul 1955, România aflându-se printre primele țări din lume cu fondul forestier integral amenajat pe baze științifice. Ținând seama de condițiile specifice de relief și de climă în care se află și se dezvoltă fondul forestier al țării, în anul 1954 s-a aprobat zonarea funcțională a pădurilor statornicindu-se împărțirea acestora pe grupe funcționale și anume:

Păduri de producție și de protecție și

Păduri de protecție cu rol deosebit.

Ocolul Silvic Zărnești are în total 22897 ha de pădure inclusiv 49,6 ha de pădure comunală în folosința comunei Moieciu. Fondul forestier de stat este împărțit în 10 unități de producție la Amenajamentul din anul 1972.

Pădurile de gradul I – 26 % au ca obiectiv protejat următoarele: (Fig.118).

Solul contra eroziunii lor = 416 ha;

Căi de comunicație = 70,3 ha;

Pădurea spre golul alpin = 178,4 ha;

Păduri de agrement = 84,5 ha;

Păduri rezervații științifice = 2054,3 ha;

Pădurile tampon aflate în jurul rezervației științifice din Bucegi și Piatra Craiului = 3103,6 ha;

Pădurile rezervații de semințe = 64,6 ha – ( categoria A – molid și pin ).

Fig. 118. Obiectivele protejate ale pădurilor de gradul I din Zărnești. Date prelucrate. (Sursa – Regia Națională a Pădurilor și Ocolul Silvic Zărnești)

Stațiunile de producție superioară ocupă 35 % din suprafața fondului forestier, cele de producție mijlocie 54 %, iar cele de producție inferioară 11 % . Altitudinea fondului forestier luat în studiu variază între 700 – 1700 m, ( media fiind între 1000 – 1300 m ). Ponderea cea mai mare o are etajul montan al amestecului de molid, brad, fag 65 %, urmate etajul montan al molidurilor pure 20 %. Predomină stațiunile montane de amestecuri cu mull I 30 %, urmate de amestecuri cu mull cu brun II 24 %. Tipurile naturale de pădure cu ponderea cea mai mare sunt amestecurile de rășinoase și fag cu Rubus 12 % și molid normal cu floră de mull 6 %. Aproape jumătate 49 % din arboretele acestui ocol sunt tipuri naturale fundamentale. Pentru o suprafață de 2212,5 ha, nu s-a organizat producție forestieră având funcție de protecție absolută. Ca lucrări de îngrijire se parcurg anual: degajări, curățirii, rărituri de suprafețe ( total 1098,8 ha ). Anual se recoltează 72 % din creșterea curentă anuală. S-au prevăzut lucrările de ajutorare a regenerării naturale pe o suprafață de 684,3 ha, iar ca lucrări de regenerare artificială, s-au făcut completări de arborete tinere în poieni și goluri. Ca specie de împădurit, rășinoasele ocupă 98 % din puiet.

7.2.1.3.Exploatarea pădurilor

Organizarea procesului de producție forestieră s-a prevăzut pentru toate arboretele din grupa a-II-a ( vârsta medie 63 de ani) și pentru o parte din cele din grupa I-a ( vârsta medie 78 ani ). Indicele de recoltare la grupa a-II-a este de 70 m3/an/hectar, iar cel din grupa I-a de 6,5 m3. Masa lemnoasă exploatabilă la data de 1 ianuarie 1972 a fost de 2431520 m3. Producția anuală pe ocol este de 82570 m3 masă lemnoasă din care: 41520 m3 lemne rășinoase (21570 m3 molizi, 19950 m3 brad ); 40110 m3 fag și 890 m3 diverse esențe tari ( stejar frasin ), 50 m3 esență moale (plop, mesteacăn, arin, răchită. ).

Fig. 119. Producția anuală de masă lemnoasă pe Ocolul Silvic Zărnești, în anul 1972. Date prelucrate.

Producția masei lemnoase, stabilită nu numai pentru pădurea cuprinsă în sectorul administrativ Zărnești este de 58070 m3 masă lemnoasă din care 9860 m3 molid , 16450 m3 brad, 30820 m3 fag, 80 9 m3 diverse esențe tari; 50 m3 diverse esențe moi.

Instalații de transport în domeniul forestier

În prezent pădurile din raza Ocolului Silvic Zărnești, sunt deservite de o rețea de transport de 116,6 km drumuri, din care 22,5 km drumuri publice și 94,1 km drumuri auto forestiere. Această rețea deservește 41 % din suprafața fondul forestier asigurându-le indice de densitate de 5,1 m liniari/ha. Prin construirea instalații de transport propuse de curs la 20 de ani, posibilitățile de acces și exploatare devin în întregime accesibile.

7.2.2.Funcția agricolă

7.2.2.1.Introducere

În paralel cu suprafețele întinse acoperite de păduri de rășinoase și/sau foioase, în lungul văilor și cursurilor de apă, spre culmile muntoase și golurile alpine, suprafețe considerabile sunt folosite ca pajiști naturale, pășuni și fânețe.

În urma studiilor efectuate pe anumite domenii de activitate, s-a ajuns la concluzia că în domeniul agriculturii sunt angrenate puține persoane, dar că acest domeniu are mari șanse de dezmătorii ani.

Terenurile agricole reprezintă doar 29,6 % din suprafața extravilanului din care pajiștile naturale ocupă 76,2 %, iar terenurile arabile numai 22,5%, restul de 1,3 % fiind luciul apelor. Suprafața fondului funciar este de 20475 ha și include mai multe categorii și destinații astfel:

teren arabil = 1289 ha;

teren cu pădure = 14115 ha;

teren cu pășuni = 2428 hectare;

teren cu fâneață = 1190 ha. (Fig.120 și Fig.121).

Fig. 120. Suprafața fondului funciar pe categorii a orașului în anul 2011. Date prelucrate. (Sursa – Regia Națională a Pădurilor și Ocolul Silvic Zărnești)

Fig. 121. Harta utilizării terenurilor. Hartă prelucrată după R. N. P. și Ocolul Silvic Zărnești.

Contur hartă : https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

Suprafața mare a pajiștilor naturale indică condițiile existente aici pentru creșterea animalelor, ramura producției agricole care determină profilul agriculturii în orașul Zărnești. Singurele suprafețe al căror relief permite folosirea lor ca terenuri arabile, se întâlnește la sud și la vest de orașul Zărnești, precum și cea mai mare parte a terenurilor din jurul localității componente Tohanul Nou. Solurile de aici se pot grupa în soluri fertile și soluri foarte fertile, cele de pe lunci și terase ușor ondulate și soluri mai sărace în substanțe nutritive fiind cele de pe versanții ale căror pante fiind sub 14 – 15° înclinare, sunt utilizate pentru cultura cerealelor, a plantelor furajere a plantațiilor de pomi, etc. . Clima orașului Zărnești este temperată de tipul submontan de tranziție, cu precipitații medii anuale ce depășesc 800 l/m², cele mai multe precipitații căzând în perioada sezonului de vegetație. În aceste condiții economia naturală a orașului se caracterizează printr-o pondere mare a economiei forestiere și pastorale, iar secundar prin cea agricol-arabilă. Subsolul teritoriului administrativ cuprinde piatră de calcar, argila și agregate de balastiere ce se extrag din râul Bârsa. Putem spune deci că în orașul Zărnești se menține importantă activitatea agricolă ( orașul având un profil industrial–forestier–agricol ). Până în anul 1989 aici își desfășura activitatea Cooperativa Agricolă de Producție sediul în Tohanu Vechi și deținea 90 % din terenul agricol. Asociația intercooperatistă locală a organizat o fermă specializată în creșterea și îngrășare a bovinelor amplasată la periferia Tohanul Vechi la marginea șoselei ce duce spre Tohanul Nou. În vara anului 2012, această fermă avea peste 100 de capete bovine și furniza carne și lapte atât pe plan local, cât și orașului Brașov. Pentru asistența sanitară veterinară există o circumscripție veterinară și un dispensar veterinar cu sediul în Zărnești. Din suprafața totala orașului de 20874 ha, terenurile agricole reprezintă 6635 ha, din care 1042 ha teren arabil.

7.2.2.2.Cultura plantelor agricole la Zărnești

7.2.2.2.1. Scurt istoric

Până la apariția industriei, multe sute de ani, agricultura a constituit principala îndeletnicire a majorității populației, jucând un rol însemnat. În trecut, în sectorul agricol, pământul arabil forma mici proprietăți necomasate care nu depășeau 1,5-2,5 ha. Pământul arabil se împărțea în două: „Câmpul de jos” și „Câmpul de sus” – la Zărnești. Câmpul cel mai bun, era ca și astăzi câmpul de jos, sau obrațul situat între Zărnești și Uzina „6 Martie”. Se cultiva la fel ca și astăzi păioase ( „spicoase” ) și porumb. Marginile câmpului erau cultivate cu cartofi. Și la Tohanul Nou se păstrează denumirea populară a zonelor de cultură, de exemplu: „Câmpul de sus” – cultivabil. Terenul arabil de pe partea dreaptă a șoselei Branului se numește „Într-ale strîmbe”, iar cel din partea stângă se numește „Într-ale late”, urmând la partea superioară acestui sector denumirea de „În Podeie”.

„Câmpul de jos” ( Tohanul Nou ) este situat în spatele „Grădinii avocatului” și a porțiunii numite „La Nămete”. Terenul situat în partea dreaptă a șoselei Bran – Râșnov la ieșirea din Tohanul Nou se numește „În Rădăcini”, în continuare pe aceeași parte se numește „În Blăni”, iar la 2 km de Tohanul Nou spre Râșnov se numește „La Zneamin”, apoi „Podul Sohodolului”. Deasupra terenurilor „În Rădăcini”și „În Blănuri” se află „Podeielele de din jos”, locuri folosite pentru culturi de cartofi, grâu, orz, ovăz, și altele. Pe partea stângă a șoselei Bran – Râșnov, pe malul drept al Râului Turcu, locul se numește „În Malul Turcului”, continuat cam 1 km de la Tohan cu terenul numit „Hotar” ( probabil un fost hotar al terenurilor agricole ), urmând terenurile folosite în exclusivitate pentru cultura plantelor „În holde”, iar în continuare este terenul „În Pogon”. Știm că un pogon, în trecut avea 0,25 ha terenuri parcelate și erau utilizate mai mult pentru culturi de cartofi făcându-se totuși rotația culturilor. După „Pogoane” urmează pe aceeași parte stângă o zonă numită „Tabăra” folosită în trecut pentru pășunat ( aproximativ 30 ha ) și ( fiind o pășune mai bună decât cea din Mesteceni ), iar actualmente se află cultivată. Terenul cuprins între Tohanul Nou și Pârâul Tohănița se numește „Pe poduri” și reprezintă un hotar al câmpurilor între Tohanul Nou și Tohanul Vechi. Pe o suprafață de câteva hectare la circa 1 km de Tohanu Nou, pe stânga luncii pe terasa a-III-a cu aspect de platou, este câmpul numit „La Câmpușor” și care este folosit pentru culturi cerealiere.

Deși, aparent, ponderea sa în cadrul economiei orașului a scăzut, agricultura s-a dezvoltat continuu cu forme de organizare superioare. În prezent pe cea mai mare parte din suprafața arabilă se cultivă grâu de toamnă și de primăvară, orz, ovăz, orzoaică, cartof, sfeclă de zahăr și plante furajere.

Producțiile medii realizate pentru anii 2010 și 2011 au fost următoarele: (Fig.122).

Grâu /secară–3200 kg/ha;

Orzoaică –2700 kg/ha;

Ovăz – 2500 kg/ha;

Cartofi – 22000 kg/ha.

Fig. 122. Producția agricolă medie pentru anii 2010-2011. (Sursa – Primăria Zărnești. Date prelucrate).

Ritmul de dezvoltare a agriculturii pe ramuri de activitate precum și investițiile de fonduri se află în continuă creștere. ( Primăria Zărnești ).

7.2.2.2.2.Pomicultura zărneșteană

Livezile de pomi se întind pe o suprafață 165 ha, fiind amplasate pe perimetru „Sohodol” și o parte din Dealul Muscel. O bună parte din pomi nu se găsesc în masiv ( livezi organizate ), ci răzlețe pe Pleașa, Brebina, Tohănița, Sub Bârc, etc. . Structura pe specii ai efectivului de pomi fructiferi ar fi: meri, peri, pruni, cireși, vișini și nuci. Livada din Tohanul Nou ( 150 ha ) care a aparținut fostei Cooperative Agricole de Producție Zărnești are următoarele soiuri de meri de bază:

soiuri intercalate: Golden delicios, Red delicios,

soiuri de vară: Car Alb – ( producție mare ), astrahan roșu – ( producție mare ).

soiuri de prune: vinete românești – ( producție foarte mare ), vinete de Italia – ( producție bună ), Reglot Danton – bune dar se coc târziu, Anașpet – se coc târziu ;

Soiuri de cireș neagră de Cisnădie, Ghermersdorf. Producția de fructe obținute la Zărnești satisface consumul pe plan local, sau fructele sunt comercializate și în afara localității în județul Brașov, sau restul țării în mică parte.

7.2.2.3.Zootehnia zărneșteană

Producția animală constituie ramura de bază a economiei agricole din zona studiată. Dezvoltarea producției animale e favorizată de disponibilitatea unei bogate și variate baze furajere, alcătuită din pășunile și fânețele naturale care însumează o suprafață de circa 5466 hectare, la care se adaugă și culturile de plante de nutreț, furaje ( cartofi, coceni, paie și altele ) ce constituie hrana de bază animalelor. În zonă nu se semnalează sectoare cu un deficit furajer. Varietatea resurselor furajere favorizează diversificarea producției animale ( bovine, bubaline, cabaline, porcine, ovine, caprine, albine, păsări, și altele ). Zootehnia reprezintă unul din principalele domenii ale agriculturii din orașul Zărnești. De-a lungul timpului, această ramura a agricultorii a înregistra progrese până la începutul anilor 2000, după această dată, unele specii de animale înregistrând regresie. În acest sens vă prezentăm situația efectivelor de animale între anii 1974 – 1992. (Tabel 52).

Tabel 52. Situația efectivelor de animale între anii 1974-1992

(Sursa – Primăria Zărnești)

Situația efectivului de animale existentă în anul 2005 era următoarea: (Fig.123).

bovine 3173 din care vaci și junici 877;

ovine 5060 ;

porcine 982;

păsări 11415.

Fig. 123. Situația efectivului de animale existent la Zărnești în anul 2005. (Sursa – Primăria Zărnești. Date prelucrate)

Din anul de referință1974, efectivele de animale erau în creștere până în anul 2005, când a început să scadă la bovine, ovine, și altele. Pentru redresarea declinului și punerea în valoare a posibilităților reale existențe sunt necesare măsuri organizatorice și economico-financiare pe termen scurt, mediu și lung. Comparativ cu anul 1992, în anul 2010 primăria Zărnești, punea la dispoziție următoarele date în domeniul agricol – dezvoltarea rurală printre care: exploatații agricole 32 ha și suprafață cultivată 510 ha. Pe teritoriul localității Zărnești, nu există unități de cercetare și producție. Efectivele de animale în gospodăriile populației, pe specii, eram în anul 2011, după cum urmează puncte (Tabel 53).

Tabel 53. Situația efectivelor de animale.

( Sursa – Registrul Agricol Zărnești ).

Comparație între anii 1974 și 2011

Din tabelul alăturat, reiese că față de anul 1974, la efectivele de animale au fost înregistrate creșteri lente în ultimii 37 de ani la majoritatea speciilor, cu excepția păsărilor la care s-a înregistrat o scădere de 25 %.

7.2.2.4.Zona pășunilor și fânețelor

Din evidența funciară rezultă că pășunea curată cuprinde 1474 hectare, iar fânețele curate cuprind 2626 hectare. Cadrul natural al orașului Zărnești, prin specificul montan, are potențial care trebuie depistat caracterizat și apreciat cantitativ și calitativ. În funcție de aceste resurse naturale poate fi îndrumată și planificată producția agricolă în scopul realizării și valorificării totale a potențialului agricol pe care teritoriul îl posedă. Amenajarea și ameliorarea pășunilor constituie o problemă de interes agricol apreciabil ( insuficient au fost valorificate cele 130 ha inclave cuprinse în perimetrul pădurilor ). Pășunile și fânețele montane, dintre care unele rezultate am urma unei activități îndelungate de despădurire, oferă hrana unui număr impresionant de cornute mari și mici.

Transhumanta oilor în special – constituie unul din aspectele agricole cele mai interesante. Variației de relief îi corespunde și o diversitate în producția agricolă, deoarece fiecare categorie de relief are un anumit potențial agricol: zona muntoasă, bogate în pășuni, are o economie agrară de tip montan dominată de zootehnie; zona de luncă și câmpie îmbină în proporții nu mai puțin diferențiate folosința zootehnică cu cea culturilor de câmp ( plante tehnice, cartofi și furaje ). O parte din suprafețele productive destinate ca pășuni și fânețe nu au fost valorificate corespunzător, ducând la diminuarea potențialului de furaje și la degradarea terenurilor. Astfel, numai terenurile destinate pentru fânețe au fost inundate cu lăstăriș pe o suprafață de 900 ha, ceea ce a diminuat producția furajeră și respectiv limitarea creșterii numărului de bovine și ovine față de posibilitățile pe care le atestă zona analizată. Au fost luate măsuri și s-au întreprins noi acțiuni în special pentru curățirea pășunilor din sectoarele: Blidarul, Țânțăreaua, Valea lui Ivan, Maicanul, Tămașul și Brebina. Dintre lucrările considerate ca fiind de urgență amintim: însămânțarea tuturor suprafețelor, reducerea suprafețelor ocupate de drumuri, reducerea suprafețelor neproductive din jurul grajdurilor și saivanelor, regularizarea cursurilor pâraielor și a Bârsei, întreținerea optimă a pășunilor, curățirea de lăstăriș, aplicarea amendamentelor naturale și chimice pentru fertilizarea solului și altele. Noroiul ce se creează în strungă și-n țarcuri poate degrada terenul pe 2 – 3 ani. Se poate executa tarlale împrejmuite prin rotația pășunatului ( de exemplu Dealul Muscelul și Tohanul Nou ). Se poate îngrășa solul prin târlire, valorificând gunoiul celor 3000 de oi ce coboară toamna de la munte, staționând până în primăvară. Cu bălegarul de la saivane se poate îngrășa terenurile printr-o rotație bună și schimbarea după cel mult 7 zile a strungii în suprafață de 300 hectare în fiecare an.

7.2.2.5.Vânătoarea și pescuitul

Ocolul Silvic de Vânătoare deține trei fonduri de vânătoare care cuprind cele 10 unități de producție. Vânatul de bază este compus din cerb, urs, mistreț, căprioare și iepuri. De asemenea în abrupturile Piatra Craiului există capra neagră, vânat deosebit de valoros, valorificat rațional. Efectivul de vânat este relativ normal la principalele specii de vânat: cerb, urs, capre negre, dar mult sub normal la iepuri și căpriori. S-au luat măsuri să se întregească acest efectiv. Ocolul Silvic de Vânătoare dispune de trei fonduri de pescuit a căror lungime este de 141 km. Fondul de pescuit numărul 3 pe Bârsa Inferioară cu o lungime de 14 km este infectat în întregime, deci fără pește. Celelalte fonduri sunt populate pe toată lungimea lor cu păstrăvi. Toate cele trei fonduri sunt arondate Filialei Brașov.

7.3.INDUSTRIA

7.3.1.Începuturile industrializării ( Scurt istoric )

Industrializarea localității Zărnești a început în anul 1810. Atunci a luat ființă o fabrică de spirt, iar mai apoi o filatură de bumbac mecanică de tors care era în proprietatea negustorului brașovean Constantin Ivanovici. Mai apoi apare o fabrică de arnici turcesc. În anul 1860 filatura s-a reprofilat pe articole de stofe, iar mai apoi a luat ființă o fabrica de chibrituri. În anii 1850 – 1880, a funcționat la Zărnești o Fabrica de spirt. În 1860 la Zărnești ia ființă o Fabrica de cherestea, în 1889 se pun bazele înființării Fabricii de celuloză, iar în 1938 intră în producție Fabrica de Armament Malaxa a Concernului Malaxa din București. Cam acestea sunt orientativ începuturile industrializării la Zărnești.

7.3.2.Principalele ramuri industriale zărneștene

7.3.2.1.Istoricul fabricii de hârtie

Debutul industrializării Zărneștilor, se află în imediata apropiere a începutului de secol al-XIX-lea. În afară de „Fabrica de spirt”, „Filatura de tors bumbac” și din nou „Fabrica de spirt” (reapărută din cea existentă anterior), imediat după jumătatea secolului al-XIX-lea, mai precis în anul 1852, ia ființă Fabrica de Hârtie „Letea”, intrată în funcțiune 5 ani mai târziu ( în anul 1857 ).

Întreprinderea industrială nou creată, prelucra materia primă ( cârpele ), pe care le transforma în produs finit ( hârtia ), folosind mașini aduse din Belgia. La vremea respectivă, localitatea Zărnești îndeplinea toate condițiile favorabile necesare amplasării fabricii de hârtie, dispunând de ape curgătoare necesare procesului de fabricație, cât și forță de muncă disponibilă și ieftină. Fabrica este cea mai importantă creație industrială a negustorilor români care au exercitat în orașul Brașov – până la jumătatea secolului al-XIX-lea acest tip de comerț. „Inițiatorul înființării acestei întreprinderi a fost marele comerciant din Brașov pe nume Rudolf Orghidan și vestitul cărturar George Barițiu, care au avut un rol important în întemeierea acestei fabrici”. Fabrica de hârtie a fost totuși una dintre cele mai importante realizări pe linia procesului de formare și dezvoltare a industriei mecanizate din sud-estul Transilvaniei.

Această fabrică de hârtie funcționează neîntrerupt până în anul 1889, când apare „Fabrica de Celuloză”, intrată în funcțiune în anul 1893 și a avut pentru început, o producție zilnică de 10 tone.

Fabrica nou înființată, continuă să producă până în anul 1921, moment în care denumirea i se schimbă în „Fabrica de Celuloză Zărnești”, care ulterior s-a transformat în „Fabrica de Celuloză și Hârtie Zărnești”- rămânând cu această denumire încă foarte mulți ani.

În anul 1922, întreprinderea se modernizează, începe să folosească și deșeuri de rășinoase, iar producția zilnică va crește la aproape 80 t/zi.

Începând din anul 1925, pentru o perioadă nu foarte îndelungată, s-a numit Combinatul de Celuloză și Hârtie și Cartoane.

„În anul 1939, fabrica este preluată de Mica Brad”. De-a lungul timpului, industria chimică zărneșteană, este reprezentată cu mare cinste, de industria celulozei și hârtiei. Astfel, cele două fabrici existențe „Fabrica de Celuloză cât și Fabrica de Hârtie se unesc și formează după naționalizarea din anul 1948, Fabrica de Celuloză și Hârtie – Nicolae Bălcescu”. Pe parcursul vremii, începând cu anul 1969, această fabrică de celuloză și hârtie avea să se numească Combinatul de Celuloză și Hârtie. În perioada anilor 1970 – 1980, a fost modernizată secția de celuloză, iar întreg combinatul ocupa o suprafață de peste 50 ha. În anii 1980, a fost adus la secția de hârtie un utilaj complex care mai funcționează și astăzi și care producea peste 200 tone de hârtie /zi, provenită din maculatură.

În perioada anilor 1981 – 1983, a fost pusă în funcțiune Fabrica de celuloză pentru a produce vâscoză ( celofibră vâscoză ). ( Fibrele de vâscoză au luciu argintiu și se obțin prin procedee chimice de prelocrare a foilor de celuloză din lemn. Țesăturile din vâscoză sunt rezistente, absorb bine umiditatea, iar higroscopicitatea fibrelor de vâscoză este net superioară altor fibre naturale precum bumbacul ).

Crescându-i productivitatea muncii, în perioada anilor 1990, această fabrică devine „Combinatul de Celuloză și Hârtie Zărnești”. După câțiva ani, denumirea se schimbă în „Celohart Zărnești”. În perioada anilor 2002, întreprinderea își modifică din nou numele în S.C. Ecopaper S.A., denumire pe care o arecare se păstrează și actualmente. (Fig.124,125).

Fig. 124. S.C. Eco-Paper S.A.. Secția veche. Fig. 125. S.C. Eco-Paper S.A.. Clădirea nouă. Vedere dinspre Râșnov. (Sursa – Arhiva personală)

În anul 2002, această întreprindere a sărbătorit 150 de ani de la înființarea ei, în anul 1852. Cu ocazia acestui jubileu, a fost fixată o piatră comemorativă care evoca acest lucru. În cei 164 de ani care au trecut de la înființarea ei în 1852 și până în prezent, această întreprindere a suferit multe schimbări pe toate planurile – fie legate de construcțiile aferente, de dotări interioare și exterioare, de produsele finite pe care le realiza, sau altele legate de denumirea acesteia avută de-a lungul vremii. Datorită lipsei de comenzi, în ultimii ani această întreprindere și-a redus foarte mult atât activitatea cât și numărul de personal.

7.3.2.2.Istoricul întreprinderii S.C. TOHAN S.A.

În anul 1937, se continuă procesul de industrializare a localităților Tohan/Zărnești, prin construirea de către concernul „Malaxa”, a Fabricii de muniție „Malaxa”. Prin decretul regal 2233 din data de 15 martie 1937, s-a expropriat 345 hectare, ce aparținea locuitorilor din satul Tohanu Vechi. Astfel, la data de 02 mai 1938, este fondată viitoarea Uzină Mecanică din Zărnești, fiind parte a Grupului Industrial Malaxa din București, care a fost concepută pentru scopuri strategice și militare – de a produce armament. De la înființare și până la ora actuală, întreprinderea a a avut mai multe denumiri în funcție de perioadele vremii. Între anii 1937-1941, fabrica se numește „Malaxa”; între 1941-1945, uzina se numește „Rogifer”; între 1945-1948 fabrica se va numi din nou „Malaxa”. În acest sens, până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, aici s-a fabricat mult armament necesar în război – în special muniție pentru artilerie. Unele produse fabricate aici – precum erau țevile, aveau dublă întrebuințare, fiind folosite atât în viața civilă cât și în domeniul militar de apărare. Începând cu anul 1945, această uzină mecanică apare sub denumirea de Uzina „6 Martie ” Zărnești. După un an de la venirea comuniștilor la putere în România, aici se pun bazele înființării unor secții de pentru fabricarea de biciclete și motorete, astfel că începând cu anul 1948, în această uzină încep să se fabrice și produse civile. Suprafața pe care se desfășura uzina era de peste 280 ha, iar suprafața secțiilor unde se fabricau biciclete era de 2 hectare. În toată întreprinderea își desfășurau activitatea peste 13000 de salariați. Unii lucrau la partea civilă, iar alții la partea militară, existând și o secție în care oamenii lucrau pentru ambele ramuri.

Primele biciclete fabricate la Zărnești, s-au numit „Victoria”, erau destinate adulților și au ieșit pe poarta uzinei în anul 1954. Anul 1962 aduce primul export de biciclete ( în Cipru – 50 bucăți, îar în Libia – 100 bucăți). În anul 1967, este fabricată bicicleta pentru copii, denumită „Pionier”, precum și bicicleta „Tohan”- în două variante ( bicicletă bărbătească la prețul de 699 lei bucata și bicicletă de damă la prețul de 714,50 lei bucata ). La începutul anilor 1970, la Uzina din Zărnești continua să se fabrice biciclete, motorete, precum și armament. În acești ani apar pe piața românească două brand-uri de renume: bicicleta „Pegas” și motoreta „Mobra” care vor dăinui în țară peste 20 de ani. În anul 1972, uzina scoate pe piață primul model de bicicletă pentru adulți sub marca „Pegas”, iar din 1975, se fabrică primele biciclete pentru copii. În anul 1980, la Zărnești încep se fabrice și biciclete cu dublă tragere și apare bicicleta cu mai multe viteze. Prima bicicletă de acest tip a fost denumită „Pegas 1027 Campion” și avea 5 viteze.

În perioada 1963-1989, la Zărnești se fabricau anual în medie 155000 biciclete. Dintre acestea, în jur de 150000 buc. erau trimise la export cu un preț de 100 $ (USD)/buc., pentru care uzina încasa 15 mil.$ (USD), iar restul de 5000 buc., se vindeau în țară, prețul acestora fiind în LEI, echivalent cu 48-50 $ (USD) – paritate Leu/Dolar la vremea respectivă. Bicicletele erau fabricate cu o frecvență de 150-200 bucăți pe un schimb de 8 ore, se lucra în 3 schimburi, iar la asamblarea unei biciclete lucrau 30 muncitori. Se ajunsese la un moment dat ca să se producă o medie de aproximativ 600 biciclete pe zi, iar in cazuri excepționale, producția putea ajunge la chiar 800 de bucăți în 24 ore. În preajma Revoluției din anul 1989, la Zărnești se fabrică încă 3 tipuri de biciclete: bicicletă de munte cu 18 viteze, bicicletă pentru cros, precum și biciclete de cameră în mai multe variante și dotate cu bord electronic. În ceea ce privește producția de biciclete, la Zărnești se făcea aproape totul, începând de la proiectare și execuție și până la ultima piesă, mai puțin reperele din plastic și cauciuc ( anvelope și camere de aer, etc. ), care se primeau de la Luduș. Puține piese se importau – fie din Franța, fie din Vietnam.

Pe tot parcursul procesului tehnologic de fabricare a bicicletelor, exista un control amănunțit al calității, astfel încât produsele finale erau de calitate foarte bună. „Pegas” și „Mobra”, erau brand-uri foarte apreciate în afara țării. Același lucru se întâmpla și la fabricarea motoretelor. În 1959, la uzina din Zărnești ies de pe banda de montaj primele motorete, denumite „Carpați”, fiind fabricate în două variante: „Carpați” cu motor de 49 cmc, precum și „Carpați Super”, având un motor de 68 cmc. Motoretele românești, au fost fabricate după modelul unei motociclete germane –Simson SR 2 „SR” însemnând „Simson Rheinmetall”, fabricată în perioada 1957-1959 de Firma VEB Fahrzeug und Gerätewerk Simson din orașul Suhl – aflat pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane în actualul land Turingia, land înființat după Reunificarea Germaniei din 1990.

La începutul anilor 1970, producția de motorete „Carpați” începe să scadă, iar începând cu anul 1971, începe producția de serie a motoretei Mobra. Denumirea „Mobra” provenea de la expresia „Motorete-Brașov. În general pentru producerea unei motorete, pe linia de asamblare lucrau 10 angajați. Din cele 10 prototipuri de motorete existente în faza inițială, au rezistat pe piață și s-au fabricat în serie următoarele modele și repere: Mobra -50; Mobra -50 Super; Mobra Turist; Mini-Mobra, apărută în 1976; Mobra – Hoinar fabricată între 1986-1994 – ( după 4 ani de proiectare ), este scoasă definitiv din uz în anul 1994, deoarece motorul nu mai corespundea standardelor Uniunii Europene.

Motoarele care echipau aceste motorete erau fabricate la Uzina Metrom Brașov – care avea același profil tehnologic precum uzina de la Zărnești. De regulă, aceste motoare, erau monocilindrice, având o capacitate de 49 cmc, un consum cuprins între 1,8-2,5 litri % km și dezvolta o viteză de 70-80 km/h. În 1987, întreaga echipă de proiectare a lucrat la un model electric de motoretă care avea o autonomie de 2 ore de mers sau maxim 40 de km distanță, însă acest proiect nu s-a concretizat în final funcționând doar în faza de prototip. Înainte de a fi vândute, toate motoretele erau supuse unor teste, trebuind să îndeplinească anumite standarde privitoare la consum, viteză, demaraj, etc. Unele motorete produse aici, au participat la mai multe concursuri de motocros ale anilor 70-80, fiind pilotate de fostul campion de motociclism – Octavian Vrăjitorul, precum și de Emil Banu, fost angajat și sportiv, care a facut parte din echipa de motocros a Uzinei Zărnești și care au obținut nenumărate medalii.

Anual se fabricau peste 7000 de motorete Mobra de toate tipurile, din care aproximativ 6500 buc. erau livrate la export cu un preț mediu de 650 $ (USD) pentru care întreprinderea primea peste 4,25 mil. $ (USD). Ceva mai mult de 500 buc. motorete Mobra de diferite tipuri, erau vândute în țară cu următoarele prețuri: „Mobra 50” și „Mobra 50 Super”, erau vândute cu 6325 Lei/buc. – echivalentul a 420 $ (USD); Mini – Mobra costa aproximativ 5000 Lei/buc. – echivalentul a 325 $ (USD), Mobra – Hoinar costa aproximativ 11800 Lei/buc. – echivalentul a 785 $ (USD). Sume echivalente în dolari ($ USD) au fost „raportate” la paritatea Leu/Dolar USA de la acea vreme.

În urma acestui calcul estimativ, reiese că înainte de anul 1989, Uzina „6 Martie”din Zărnești, încasa anual în medie peste 19,25 mil. $ (USD) în urma vânzărilor de biciclete și motorete. Despre banii încasați din industria armamentului nu s-a vorbit niciodată oficial, cu toate că se vehiculează ideea că producția civilă a Uzinei 6 Martie, din Zărnești, ar fi constituit doar un fel de acoperire pentru producția militară de aici. Anul 1990, aduce odată cu el o serie de schimbări în viața uzinei din Zărnești. Uzina își schimbă numele în „Uzina Mecanică Tohan Zărnești”, iar odată cu aceasta, are loc o scădere a producției industriale atât la biciclete, cât și la motorete, implicit având de suferit ambele ,,brand”- uri – „Pegas” și „Mobra”, care dominau piața la vremea respectivă.Una dintre cauzele care a dus aceste scăderi de producție, a fost accea că după anul 1990, în România, a scăzut brusc interesul cetățenilor pentru aceste două mărci amintite, după ce piața din România a fost pur și simplu „bombardată” cu produse venite de pe continentul Asia.

Imediat după Revoluție, întreprinderea din Zărnești, avea un stoc de 15000 de biciclete, precum și alte 15000 biciclete care erau reprezentate în piese de schimb și care își așteptau clienții. În anul 2001, Uzina Mecanică Tohan Zărnești, devine S.C. TOHAN. SA., fiind o societate comercială controlată re Romarm, acesta fiind principalul producător cât și exportator de produse militare și tehnică de apărare din țara noastră. La acea dată, în România încă se mai produceau atât biciclete Pegas, cât si motorete Mobra. Până în anul 2004, la întreprinderea Tohan S.A., se mai fabricau anual aproximativ 1500 biciclete și 100 motorete. Producția de bicicletele românești se afla în scădere și datorită prețului foarte scăzut al bicicletelor importate din Asia, comparativ cu „prețurile practicate de Pegas”, pe când în cazul motoretelor Mobra, a existat pur și simplu o lipsă de cerere pe piață, dar și un marketing defectuos.

La începutul anilor 1990, mai multe firme străine, printre care și japonezii de la Honda, ar fi fost interesați să investească la Zărnești și să fabrice biciclete și motorete folosind mărcile „Pegas” și „Mobra”. Guvernul României de la acea vreme a impus un plan de producție foarte ridicat, iar tentativa de de investiție a japonezilor a eșuat. Imediat după anul 2000, câțiva investitori olandezi, doreau să mute la Zărnești o fabrică de asamblare biciclete din India, unde urmau sa fie produse peste 600000 biciclete /an. Acest contract nu a putut fi finalizat, deoarece angajații zărneșteni care trebuia se ocupe de această producție, au fost cu toții concediați. Din interviurile și declarațiile date unor posturi de televiziune publice și comerciale de către foștii șefi de secții, muncitori, proiectanți și foști sportivi ai Uzinei Tohan, reiese că angajații care lucrau în tehnica militară ( tehnica de apărare ), erau retribuiți cu 25-30% mai mult față de cei care lucrau în secțiile civile.

Guvernele României din perioada anilor 2000 și 2001, au aprobat planul de restructurare pentru mai multe întreprinderi printre care și S.C. Tohan S.A., fapt care a dus la disponibilizări în masă. Dacă în anul 1987, erau înregistrate 12650 persoane angajate, numărul acestora a continuat să scadă la 11700 în jurul anului 1991. Ulterior, scăderea numărului de personal s-a făcut alarmant, astfel încât în anul 2002, acesta era de aproximativ 5500 persoane, iar în anul 2005, ajunsese la 1200 angajați. În perioada 2005-2007, numărul angajaților s-a înjumătățit, ajungând la 600 persoane. Din anul 2008 și până în anul 2012, numărul angajaților s-a menținut la circca 500 persoane, iar începând cu anul 2014, aici mai lucrează puțin peste 470 angajați, care în mare parte lucrează în domeniul apărării. Chiar dacă s-au făcut restructurări prin reducerea numărului de angajați, cât și prin închiderea secțiilor civile, S.C. TOHAN S.A., nu s-a mai putut redresa.

După anul 2001-2002, întreprinderea zărneșteană „pierde” brand-urile „Pegas” și „Mobra”.

În anul 2010, un producător român din Bucuresti, observând că la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci ( O.S.I.M. ) brand-ul „Pegas” era expirat, s-a gândit să înregistreze această ,,marca Pegas” pe numele său și să o folosească tot în scopul producției și asamblării de biciclete, lucru care s-a și concretizat. În prezent acest deținător de brand „Pegas”, colaborează cu fabrici de biciclete din mai multe țări și are o fabrică de asamblat biciclete în București.

Marca „Mobra” și „Mobra Hoinar” au fost inregistrate ca brand în 2014, tot in Romania de către 3 parteneri români la Bucuresti, pasionați de motociclete și care doresc să fabrice motorete în București, iar cu timpul să „aducă” această fabrică de asamblat motorete de la București și să o „mute” înapoi la Zărnești. Către sfârșitul anului 2013, uzina zărneșteană, înregistra o datorie de aproximativ 2,5 mil. €. În contextul regional si geopolitic al României de la nivelul anilor 2013-2014 Guvernul României decide anularea acestei datorii în luna mai 2014, aceasta făcând parte din ÎNTĂRIREA CAPACITĂȚII DE APĂRARE A ȚĂRII. La nivelul anului 2014, S.C. TOHAN S.A., a înregistrat o cifră de afaceri de 7,5 mil. €, precum și un profit de peste 44.000 €.

7.3.2.3.Parcul Industrial Zărnești și Parcurile Industriale din România

Printr-o ordonanță de guvern dată în cursul anului 2001, în țara noastră iau ființă așa zisele parcuri industriale. Acestea au fost create în speranța menținerii încontinuare a gradului de industrializare la un nivel oarecum rezonabil după o perioadă în care marii giganți ai industriei românești s-au desființat atât din cauza costurilor mari de producție, dar și a concurenței de pe piața externă. Acestor parcuri industriale create, guvernul le pregătea facilități importante prin reduceri de taxe și impozite locale precum și după caz – stabilirea pentru acestea a unor chirii anuale minime, sub nivelul pieții.

Guvernele României din perioada 2004-2013, au prevăzut ca strategie națională înființarea cât și dezvoltarea parcurilor industriale în scopul susținerii micilor firme existente pe piață și care nu aveau spații de producție, urmărind totodată crearea locurilor de muncă în special pentru cei dispnibilizați din industrie. Prin crearea de parcuri industriale, se urmărea atragerea în țara noastră a mai multor companii existente pe piața externă, care să faca mari investiții, găsind la noi spații de producție, dar și forță de muncă ieftină.

„Pentru a înființa un parc industrial-respectiv Parcul Industrial Zărnești, trebuia ca terenul vizat să îndeplinească anumite condiții:

Suprafața minimă de teren a parcului să fie de 10 ha;

Să aibă acces la drum național sau un drum european;

Parcul industrial să fie racordat la infrastructura utilităților publice ( curent electric, apă, canalizare, gaze naturale, fibră optică pentru comunicație, etc );

Terenul trebuia să îndeplinească anumite norme privind protecția mediului;

Parcurile industriale sunt scutite de unele taxe și impozite pe pe terenuri, pe construcții, pe clădiri, etc”.

http://www.capital.ro/parcul-industrial; http://www.financiarul.ro/…/parcurile-industriale

La începutul anului 2013, în România existau 52 de parcuri industriale având o suprafață de peste 2237 ha, în care funcționau 783 societăți comerciale, cu peste 34500 angajați. Dintre acestea, mai mult de jumătate din numărul lor sunt funcționabile, iar restul se află în diferite stadii de amenajare. La nivelul județului Brașov, se află 10 parcuri industriale, jumătate se află în funcțiune iar celelalte se află în amenajare. Printre parcurile industriale funcționabile din județul nostru, se află și cel de la Zărnești. La data de 18 feb 2003, pe teritoriu orașului Zărnești se pun bazele înființării unui parc industrial. Prin asocierea a trei firme italiene care au format un consorțiu reprezentat prin compania „Brem Company”, a companiei românești „Romarm” – deținută de stat ( principala furnizoare de tehnică de apărare ) și a Consiliului Local al orașului Zărnești, s-a creat „Parcul Industrial Zărnești”.

Situat în perimetrul S.C. Tohan S.A., Parcul Industrial Zărnești deține o suprafață de peste 46 hectare ( 46000 mp – din care 36000 mp teren intravilan ), dintre care – 26 hectare fiind atribuite de către compania Romarm din teritoriul uzinei, iar 20 hectare au fiind puse la dispoziție de Consiliul Local Zărnești. Din punct de vedere geografic, parcul industrial este foarte bine amplasat, fiind la o distanță de aprox. 27-28 km față de Brașov. 10-11 km față de Râșnov, are o haltă C.F.R. în incinta sa și dispune de terenuri intravilane, spații industriale, spații comerciale și birouri. Beneficiază de personal calificat, specializat în domeniul mecanic și al metalelor ( în zonă fiind Liceul Mecanic Zărnești – care furnizează specialiști calificați cu pregătire medie, iar orașul Brașov fiind centru universitar, oferă specialiști cu studii superioare ). Acest parc industrial, este dotat cu infrastructură proprie având toate utilitățile funcționale ( rețele proprii de apă – cu puțuri și bazine de captare + alimentare din râul Tohănița, rețea de gaz metan, rețea electrică – de înaltă, de medie și de joasă tensiune, fibră optică pentru comunicații și antene satelit, etc. ).

La momentul înființării acestui parc industrial, scopul urmărit era acela de a asigura un loc de muncă pentru aproximativ 4000 persoane, dar lucrurile nu s-au dovedit a sta chiar așa. Cei trei semnatari ai actului de înființare a Parcului Industrial Zărnești ( Primăria Zărnești, compania românească „Romarm” și consorțiul italian „Brem Company”, au avut printre obiective și acela de realizare a unui centru cu produse agro-alimentare cu specific italian. Ulterior pe teritoriul parcului s-a aprobat construcția unei stații electrice cu celule solare fotovoltaice ( producând 7200 kw/oră ), care au fost conectate la sistemul energetic național pentru a produce curent electric – realizarea și autoproducția de energie electric cu ajutorul surselor regenerabile fiind un alt obiectiv al acestui consorțiu. La ora actuală, parcul industrial este funcțional și produce hale industrial, prefabricate din beton armat și metal, realizând venituri considerabile atât pentru consorțiul italian cât și pentru bugetul local..

7.3.2.4.Exploatarea și industrializarea lemnului la Zărnești

Pentru valorificarea resurselor locale ( lemnul ), în anul 1925, la Zărnești,a luat ființă Cooperativa Forestieră care se ocupa cu exploatarea și transportul lemnelor de pe Bârsa. Această cooperativă forestieră a fost înființată prin eforturile economistului Ioan Manailă, iar printre beneficiari se aflau fabricile de celuloză și hârtie și societatea Lomaș. În vara anului 1948, societatea germană Lomaș cât și Cooperativa Forestieră se unesc formând I.P.E.I.L. Brașov, care mai apoi se diversifica în S.E.L. și S.I.L. În acea perioadă, transportul lemnelor se făcea în mare parte pe apă – pe râul Bârsa. Lemnul era tăiat din pădure și depozita pe malul râului, iar primăvara când nivelul apei era suficient de mare lemnele erau date pe apă la vale. „Până în anul 1975, a exista și o cale ferată forestieră pentru transportul lemnelor, dar care a fost desființată”. Dezvoltarea economică a orașului a permis modificări substanțiale în structura populației, orientând-o spre profilul industrial, apoi cel agricol și de servicii.

7.3.2.5.Industria materialelor de construcție

La Zărnești, s-a dezvoltat și o industrie a varului. Pentru producerea varului au existat mai multe cuptoare amplasate în perimetrul cuprins între Combinatul de Celuloză și Hârtie și actuala Haltă C.F.R. Traian Moșoiu situată în Tohanul Vechi. După cum se spune, „au existat 14 cuptoare de var la Zărnești”. Acestea foloseau calcarul care se găsea din abundență în zonă. „Calcarul se exploata din cariere de suprafață, cea mai apropiată fiind situată imediat în amonte la câteva sute de metri pe partea stângă de Cabana Gura Râului ”. O altă carieră era la Padina Lupului care transporta cu funicularul calcarul spre cuptoarele de var. În urma unor decizii luate pe plan local, cât și pe plan județean de către mai marii vremii, în anul 1976 s-a luat hotărârea ca această carieră să fie închisă, iar cuptoarele de var au fost desființate în cea mai mare parte. Ulterior, după anul 1990, această carieră s-a desființat, la ora actuală în zona fostei cariere nemaiexistând niciun indiciu care să amintească de aceasta. Astăzi la intrare în localitatea Tohanul Vechi venind dinspre Râșnov, pe partea dreaptă, se află în funcțiune o balastieră care triază, concasează și prelucrează agregate de balastieră ( pietriș, nisip, cuarț ). Aceste agregate de balastieră se folosesc ca materiale de construcție pentru localitățile din zona cum ar fi Tohan, Zărnești, Râșnov, etc. .

7.3.2.6.Industria ușoară și industria alimentară ( în anii 1990 – 1992 )

După revoluția din 1989, industria ușoară și industria alimentară zărneșteană era foarte slab reprezentată, unele întreprinderi din oraș s-au constituit în societăți comerciale ( exemplu Societatea Comercială Cooperatistă pe acțiuni „Voința” – Zărnești – fostă meșteșugărească ). Aceasta fusese înființată la 1 ianuarie 1988, avea în componență 102 persoane dintre care 64 femei iar restul bărbați. Dintre aceștia 30 % erau navetiști din comunele limitrofe ( Bran, Poiana Mărului ) diverse obiecte de activitate: „Voința Zărnești” se ocupa cu producția de textile; Confecții și tricotaje; Mecanică – producție de ștanțe din metal, construcții; Prestări servicii – coafuri, frizerii, cosmetică, croitorie, cizmărie, tâmplărie, geamuri, cojocărie, etc. . Materia prima pentru confecții ( materia textilă ) o obținea de la Codlea, București și alte centre; melană ( de la Ghimbav, Buzău, Mizil, Focșani, etc. . În principal, Societatea Voința Zărnești își desfăcea produsele proprii și avea contracte cu Brașov, Timișoara – pentru livrarea către acestea de echipament de protecție, iar pentru Bucuresti producea saltelele, etc. Pe lângă întreprinderile menționate, Zărneștiul avea și o întreprindere de panificație. Construcțiile – clădirile care adăpostea sediul acestei întreprinderi sînt foarte vechi, anterior el e constituit un spital uman, iar mai apoi aici a existat o crescătorie de cai. La ora actuală această clădire adăpostește sediul I.S.U. ( Inspectoratul pentru Situații de Urgență Brașov filiala Zărnești ). Întreprindera de panificație existenta între anii 1990 – 2000 cuprindea o fabrică de pâine unde se producea numai pâine simplă fără alte sortimente. Aici lucrau 45 de salariați – majoritatea fiind femei, o parte din salariați fiind localnici. Întreprinderea lua materia prima din Brașov și împrejurimile Brașovului, iar pâinea produsă era livrată în mare parte pentru consum orașului Zărnești, dar și pentru consumul sau cel puțin pentru completarea consumului unor localități apropiate: Bran, Râșnov, Vulcan, etc. . Cu timpul, societatea voința s-a divizat în mai multe societăți meșteșugărești și își desfășoară încontinuare activitatea textilă, cojocărie, etc., la fel și fabrica de paine. La ora actuală, la Zărnești sînt alte firme cu profile similare ( textile și fabrici de paine ) care „completează” activitatea Societății Voința și a fabricii de paine de la acea vreme.

7.3.2.7.Comerțul și schimburile de mărfuri ale orașului

Încă din cele mai vechi timpuri, locuitorii din zona Zărnești și Tohan au făcut schimb de mărfuri și comerț. Fie că erau meșteri iscusiți, sau simplii agricultori, zărneștenii umblau cu care cu mărfuri în toată țara. Transportul cu carele s-a făcut până în jurul anilor 1900, când acestea treptat au fost înlocuite, deoarece s-a construit linia ferată Brașov – Zărnești de la sfârșitul secolului XIX, iar apariția trenurilor a-nceput să cîștige teren în fața carelor trase de cai.

7.4.CĂILE DE COMUNICAȚIE ȘI MIJLOACELE DE TRANSPORT

Teritoriul orașului Zărnești care este situat într-un golf depresionar ( Zărnești – Tohan ) a constituit din cele mai vechi timpuri un cadru prielnic pentru dezvoltarea căilor de comunicație locală, fără a beneficia însă de posibilitățile de tranzit pe direcția axei golfului depresionar. Acest lucru face ca artera principală Râșnov – Zărnești ca și calea ferată secundară Brașov – Zărnești, să constituie linii terminus. Beneficiind de apropierea drumului comercial care străbătea culoarul Rucăr – Bran zărneștenii încă din trecut îl foloseau pentru transportul mărfurilor, realizând astfel intense legături de schimb cu așezările din țara românească. Alături de celelalte componente ale bazei materiale, căile de comunicație aduc o contribuție importantă actului turistic, deoarece orientează și canalizează fluxurile turistice spre obiectivele de importanță majoră: unități montane sau areale cu fond turistic antropic. Acest lucru se întâmplă și în regiunea analizată. În mod firesc infrastructura trebuie să preceadă orice amenajare turistică. Multă vreme transportul tradițional din regiune a fost cărăușia. Acesta se facea cu căruțe și sănii, care erau trase de animale ( cai și boi ).

Mecanizarea tăierilor de material lemnos și a transporturilor ( apariția trenului, abia să ducă inevitabil la dispariția animalelor de povară, printre care și a calului. În prezent această metodă este folosită pe scară redusă. Dezvoltarea succesivă a rețelei feroviare și rutiere, în strânsă legătură cu sporirea funcțiilor urbane, încadrează astăzi orașul Zărnești, după densitatea lor ( drumuri rutiere asfaltate ) între primele localități ale județului; toate localitățile componente și învecinate au posibilități de acces lesnicios la principalele căi de comunicație. Calea ferată Brașov – Zărnești, cât și drumurile de diferite categorii, au un rol important în sistemul comunicațiilor pe plan județean, național, cât și internațional. Structura rețelei de transporturi include trei categorii după cum urmează: transporturi feroviare, rutiere și speciale – transportul gazului metan prin conducte și al energiei electrice prin linii de înaltă tensiune , rețeaua de termoficare prin conducte telecomunicații cum sunt poșta, telefonul, telegraful, Radioficarea și altele. Căile de comunicație din Zărnești reprezintă o rețea densă cu un nivel ridicat de modernizare.

7.4.1.Transporturile rutiere

Căile rutiere, sunt mult mai extinse, față de căile feroviare, deoarece pot pătrunde și în zone mai greu accesibile și formează o adevărată rețea în regiunea analizată. În arealul zărneștean, se întâlnesc șosele naționale, drumuri județene, comunale și forestiere. Dintre acestea, două categorii – ( șoselele naționale și județene ) prezintă o importanță mai deosebită pentru ansamblul circulației turistice, cele locale și forestiere facilitând penetrația nemijlocită către mijloacele turistice mai greu, sau mai ușor accesibile.

Dotări edilitar gospodărești – ( lungimea rețelelor și starea lor tehnică )

Teritoriul localității este străbătut de următoarele căi de comunicație:

Drumul Național 73 (DN 73) – Brașov – Râșnov – Câmpulung – Pitești, ce străbate orașul în sectorul Tohanu Vechi pe o distanță de 4,5 km;

DN 73 – Râșnov – Poiana Mărului – Șercaia, drum ce trece prin Tohanul Vechi;

Șoseaua Comunală 121 (DC 121), care leagă Zărneștii de Tohanu Vechi făcând joncțiunea cu DN 73 și având o lungime de 3,8 km asfalt;

Drumul Comunal 50 (DC 50) Tohanu Nou – Sohodol;

Drumul Comunal 57 (DC 57) Zărnești – Măgura, are 3 km fiind pardosit cu garnitură de calcar;

Drumul Comunal 58 (DC 58) Zărnești – Predeluț – Bran, are 4 km fiind întreținut cu pietriș – ( o parte fiind asfaltat );

Drumul Comunal 59 (DC 59) Tohanu Vechi – Tohanu Nou are o lungime de 3,5 km fiind asfaltat;

Drumul Național 73 A și Drumul Județean 73 se află într-o stare tehnică nesatisfăcătoare pentru circulația din zona Zărnești.

Astfel cele două șosele naționale și patru drumuri comunale au pe teritoriul orașului Zărnești o lungime de 25,3 km. La ieșirea din Zărnești spre Poiana Mărului se aflau o modernă stație Peco. Rețeaua de drumuri rutiere depășește 45 kilometri și cuprinde drumuri de mai multe categorii:

drumuri asfaltate (14,8 km);

drumuri modernizate (29,4 km);

drumuri pavate (1,6 km);

drumurile pietruite (0,5 km). (Fig.126).

Fig. 126. Categorii ale rețelei de drumuri rutiere din Zărnești. (Sursa – Primăria Zărnești, date prelucrate).

Circulația principală în localitatea Zărnești se desfășoare pe drumurile naționale DN 73 și DN 73A, drumurile județene DJ 112 G spre relația Măgura, Peștera, Moieciu, DJ 112 H spre relația Tohanul Vechi – Tohanul Nou. Lungimea totală a rețelei stradale, cât și străzile de deservire ale intravilanului este de 40030 m și sunt străzi cu îmbrăcămintea asfaltică în lungime de 12500 m ceea ce reprezintă 31,22 % și ușor pietruite, sau din pământ având o lungime de 5130 m și care reprezintă 12,18 la %. Aceste străzi sunt de categoria a-III-a, a-IV-a și a-V-a.

Localitatea Tohanul Nou:

În localitatea Tohanul Nou, circulația principală se desfășoară pe DN 73, DJ 112 și DJ 112 H. Localitatea Zărnești dispune de o rețea de transporturi cu autobuzul pe o lungime de peste 28 km dintr-un total de peste 45 km, cât reprezintă lungimea totală a străzilor orașului. În 1976 a luat ființă Autobaza Zărnești, unde lucrau aproximativ 90 de salariați. Actualul sediu al autogării orașului a fost înființat în anul 1983 și se află în perimetrul Tohanului Vechi. Aici activează 35 și salariați ai coloanei I.T.A. Zărnești. În apropierea clădirii C.E.C. Bank mai există un punct de plecare al autobuzelor spre diferite direcții în afara orașului, autoritățile locale luând în calcul construirea unei locații noi pentru această viitoare autogară. Actuala coloană I.T.A. deține un parc de 26 de autobuze care efectuează curse zilnice pe o distanță de 5 km interiorul orașului și pe 1300 km în afara orașului. Prin intermediul autobuzelor se efectuează legătura între Zărnești și zonele învecinate, precum și alte localități mai îndepărtate din județ. Într-un interval de 24 de ore, autobuzele efectuează 60 de semicurse echivalent cu 30 de curse. Redăm mai jos distanțele în kilometri, numărul de semicurse, localitățile spre care se efectuează deplasări, cât și numărul mediu de călători transportați într-o zi de autobuzele aparținând coloanei I.T.A. Zărnești. (Fig.127 și Tabel 54).

Fig. 127. Traseele auto cu plecare din Zărnești. Sursa contur hartă:

https://www.google.ro/maps/place/Ora%C8%99ul+Z%C4%83rne%C8%99ti/@45.5904029,25.1880802,12z/data=!4m2!3m1!1s0x40b34bbce0d28299:0x567b55985f8ad114

Datele din tabelul de mai jos sunt culese de pe teren în luna mai 2009 și reactualizate în anul 2014.

Tabel 54. Mersul autobuzelor cu plecare din Zărnești

(Sursa – Autobaza din Punctul Zărnești)

Întreaga rețea rutieră zărneșteană, însumează mai mult de 145 km. Drumurile publice asfaltate reprezenta un anul 1988 – 26 km, cele publice pietruite sau modernizate – 24 kilometri, iar drumurile forestiere – 95 km. În general, drumurile forestiere sunt bine întreținute ( pietriș ) putând fi circulate în tot timpul anului de către mijloacele auto. Rețeaua de drumuri forestiere ce aparține Zărneștiului are o densitate de 7,4 m liniari/ha și deservea 48 % din întinderea Ocolului Silvic Zărnești. Deoarece zona forestieră se suprapune peste o mare parte a zonei montane, căile de acces create pentru valorificarea economică a acesteia ( drumurile forestiere ) – pot fi și sunt utilizate în accesul, sau chiar în organizarea spațială a unei zone turistice. Traseele acestora urmează, în general, rețeaua hidrografică ( care a fost și este puternic afectată atât ca regim al scurgerii, cât și ca potențial biologic ), sau versanții adesea foarte puternic înclinați, ceea ce a impus un mare volum de lucrări și măsuri speciale pentru consolidare și stabilitate.

Drumurile forestiere se desprind din rețeaua rutieră modernizată, iar în situația reducerii sau suspendării exploatării forestiere, pot deveni drumuri forestiere – turistice. Aceste drumuri pot pătrunde până la limita superioară a pădurilor. Între poala muntelui și zona sa înaltă, există o rețea densă de drumuri forestiere. Datorită utilizării crescânde în scopuri turistice se impune modernizarea celor mai reprezentative, care nu necesită tratamente speciale. A între acestea s-a remarcat: Zărnești – Plaiul Foii ( 12 km ) și Zărnești – Măgura – Peștera ( 6 km ). Rețeaua rutieră zărneșteană cuprinde și drumuri auto forestiere bine amenajate, drumuri ce sunt incluse în categoriile ( de drumuri ) de la IV laVI. Dintre aceste drumuri forestiere, enumerăm o parte în tabelul de mai jos, după datele puse la dispoziție de către Ocolul Silvic Zărnești. (Tabel 55).

Tabel 55. Drumuri auto forestiere

(Sursa – Ocolul Silvic Zărnești)

Orașul Zărnești are legături de comunicație rutieră cu regiunile din sudul arcului carpatic efectuate prin trecătoarea Bran, iar cu depresiunea Făgărașului, comunică prin trecătoarea Șinca. Aceste trecători au fost folosite și în timpul perioadei daco-romane, strămoșii noștri dacii folosi și trecătoarea Bran. Se pot vedea și astăzi urmele fostei șosele romane – drum pietruit denumit „via gloria”. În circulația turistică montană, cea mai mare căutare o au potecile turistice. Acestea facilitează accesul pietonal direct spre zona montană înaltă și deplasările în spațiul montan. Se pot desfășura la poala muntelui, pe versanți, în lungul crestei, de-a lungul unei pârâu, etc. Masivul Piatra Craiului este singurul de pe teritoriul administrativ al orașului care dispune de poteci turistice. Friederich Deubel a fost primul care a marcat un traseu turistic în masiv în 1886 ( Cabana Plaiul Foii – Vârful Piscul Baciului ). Cea mai mare parte a traseelor au fost marcate datorită lui Carol Lehman, unul dintre iubitorii muntelui Piatra Craiului. La ora actuală în masiv există peste 30 de trasee turistice, între care:

Zărnești – Cabana Plaiul Foii – Refugiu Șpârla – Vârful La Om – Refugiul Grind – La Table – Satul Peștera – Zărnești ( marcaj – banda roșie );

Zărnești – Fântâna lui Botorog – Cabana Curmătura – Șaua Crăpăturii – Zărnești ( marcaj – bandă galbenă );

Zărnești – Prăpăstii – Cabana Curmătura – Vârf Ascuțit – Refugiul Diana – Colții Chiliilor – Zărnești ( marcaj – bandă albastră );

Cabana Curmătura – Vârful Piatra Mică – Poiana Zănoaga – Cabana Curmătura ( marcaj – punct albastru );

Cabana Curmătura – Vârful Turnul – Vârful Ascuțit – Zona Țimbalelor – Zona Clăilor – Vârful Piscul Baciului – Vârful Grind – Coama lungă – Șaua Funduri – Poiana Funduri ( marcaj – punct roșu );

Cabana Plaiul Foii – Umerii Pietrei Craiului – Marele Grahotiș – Cerdacul Stanciului – Șaua Funduri – Poiana Funduri ( marcaj triunghi albastru ). Acesta este unul dintre cele mai frumoase trasee turistice din masiv.

Pentru descoperirea intimității muntelui, a frumuseților carstice alpine, se poate parcurge traseul: Cabana Plaiul Foii – Padina lui Călineț – Refugiul Ciorânga Mare – Vârful Ascuțit. (După Administrația P.N.P.C.).

Deasemenea, mai există, o serie de poteci nemarcate, o parte utilizate și de turiștii cunoscători.

7.4.2.Transporturi feroviare

Orașul Zărnești este legat de municipiul Brașov printr-o cale ferată simplă în lungime de 28 kilometri, care trece și prin orașul Râșnov, Zărneștiul fiind cap de linie. Această cale ferată a fost introdusă în Zărnești cu aproape 125 de ani în urmă, când i s-a descoperit utilitatea ei în zonă. Ea a fost realizată în anul 1890, a fost inaugurată pe data de șase iunie 1891 fiind dată în exploatare la data de 17 iunie 1891, după cum figurează în arhivele C.F.R., ale stației C.F.R. Zărnești. (Fig.128). Pe teritoriul localității Zărnești – pe direcția Brașov Zărnești se află o haltă C.F.R. pentru călători la Uzina „6 Martie”, o stație C.F.R. pe teritorul Tohanului Vechi, precum și o gară în Zărnești folosită pentru călători și mărfuri și care constituie punctul terminal al căii ferate Brașov – Zărnești. Actualul sediu al gării din Zărnești, a fost construit cu cel puțin 40 ani în urmă. Imediat după înființarea căii ferate zărneștiene, aici s-a construit o gară, care ulterior a fost demolată luându-i locul actuala gară de astăzi, ce are o arhitectură modernă, perfect încadrată în peisajul natural. Din anul 2005, transportul feroviar pe relația Zărnești Brașov a fost privatizat. Firma care efectuează aceste servicii se numește Regiotrans și nu a dorit să dea detalii despre numărul de angajați, sau amănunte despre activitatea pe care o desfășoară. Într-un interval de 24 de ore, din Zărnești pleacă spre Brașov 6 perechi de trenuri de persoane și o pereche de trenuri de marfă. Trenurile de marfă transportă din Zărnești spre localități din țară cherestea, hârtie și alte materii prime de la întreprinderile zărneștene, iar din alte localități din țară, garniturile de tren sosesc la Zărnești încărcate cu materie primă care urmează a fi prelucrată în întreprinderile de aici.

Fig. 128. Calea ferată Zărnești-Brașov

La ora actuală, pe ruta Zărnești Brașov, cât și pe ruta inversă, trenurile de persoane transportă zilnic circa 1000 – 1500 pasageri. Conform arhivelor C.F.R., la ora actuală, numărul pasagerilor este în scădere cu 50 % față de anul 2002. Pe teritoriul localității Zărnești calea ferată totalizează 5,5 km linii cu ecartament normal și cuprinde o singură cale ferată. În cadrul întreprinderii de exploatarea lemnului, în trecut a funcționat o cale ferată îngustă – ( cale ferată forestieră – C.F.F. ) în lungime de aproximativ 48,8 km și care în preajma anilor 1970 – 1971 a fost desființată din motive de eficiență economică. În perioada interbelică, din 1931 au început să fie construite în zonă căii ferate forestiere. Tronsonul principal al acestei căi ferate forestiere în lungime de 22 km, terminat după șase etape lega zona Rudărița pe Bârsa Groșetului cu orașul, prin Cabana Plaiul Foii. După anul 1950, după finalizarea acestuia căile ferate forestiere au început să se extindă rapid pe toate cele patru burse însumînd aproximativ 65 km lungime. După inundațiile din 1975, când rețeaua feroviară forestieră a suferit distrugeri însemnate, aceasta a fost desființată definitiv. În cărțile vechi se specifica, că „trenulețul nu emana multe noxe și nici nu consuma, asemeni transportului auto”, mii de tone de motorină și de benzină pe an, energia acesteia fiind furnizată prin simpla arderea resturilor de lemne de la sutele de m³de material lemnos transportat zilnic spre baza de descărcare, din zona de sud-est a orașului. În aval vagoanele încărcate rulau singure. ( Ilie Vlad, 2004, 2011 ). Atât transporturile rutiere cât și transporturile feroviare interesează în mod deosebit economia locală și a județului. Salariații în deplasarea zilnică și pentru lucru pe distanțe de maxim o oră, precum și turiștii al căror flux se ridică în sezonul estival, dar și toamna, evidențiază de asemenea importanța atât a rețelei rutiere, cât și a celei feroviare. În mod firesc, cel mai mare și intens trafic de mărfuri și pasageri de pe calea ferată se îndrept dreaptă spre municipiul Brașov, sub directa influență a mărimii și funcționalității sale. Halta „6 Martie” folosită pentru deservirea uzinei și Cartierului Muncitoresc „6 Martie” este o realizare mai recentă, iar stația din Tohanul Vechi, folosită în special pentru trenurile de marfă este de asemenea reamenajată.

7.5.COMERȚUL

7.5.1.Funcția comercială

Situația activităților comerciale înainte de anul 1989, cât și după anul 1989

Dezvoltarea într-un ritm susținut a tuturor ramurilor economice, ridicarea productivității muncii, sînt reflectate în mod sintetic în venitul național, care în ultima perioadă a sporit mult și care până în anul 1989 avea un ritm anual de creștere de 10 %. În condițiile sporirii veniturilor salariaților și ale țărănimii, s-a îmbunătățit structura consumului populației. În ultimii ani după 1989, o preocupare deosebită a constituit-o înființarea de noi unități comerciale, din care 21 unități erau de alimentație publică, dintr-un total de 96 unități comerciale existențe în Zărnești. Între anii 1977 – 1989, servitul mesei se putea efectua în mai multe unități din oraș ale căror capacități de preparare și servire a mesei difereau de la o unitate la alta. Dintre vechile unități de acest profil menționăm :

Cantina „6 Martie”, cu capacitate de 2000 de meniuri/zi;

Restaurantul Carpați, cu o capacitate de 500 meniuri/zi;

Restaurantul Bucegi, cu o capacitate 300 meniuri/zi;

Grădinița de copii numărul 5, situată în Cartierul „6 Martie”, cu o capacitate de 300 meniuri/zi;

Grădinița de copii situată în Str. Republicii nr. 108 cu o capacitate de 215 meniuri/zi;

Cantina „Celuloza”, cu o capacitate de 200 de meniuri/zi;

Restaurantul Miorița, cu o capacitate de 200 meniuri/zi;

Spital orășenesc situat în strada Postăvarul Nr.8, cu o capacitate 140 de locuri/zi;

Restaurantul Plaiul Foii, cu o capacitate 120 meniuri/zi;

Creșa orășenească de copii situată în Str. Caraiman, Nr. 61, cu o capacitate 100 meniuri/zi;

Cabana Gura Râului, cu o capacitate 100 meniuri/zi;

Creșa de copii Cartier „6 Martie”, situată pe Str. Postăvarul Nr. 5, cu o capacitate 100 meniuri/zi;

Spitalul neurologic situat în Str. Republicii Nr. 41, cu o capacitate 80 meniuri/zi;

Cabana Plaiul Foii, cu o capacitate 50 meniuri/zi;

Cabana Curmătura cu o capacitate 20 meniuri pe zi. ( Primăria Zărnești ).

După anul 1991, au mai apărut un oraș in câteva unități private pentru servitul mesei, dar acestea erau sporadice și avea o capacitate redusă. Multe dintre aceste unități prezentate mai sus și-au redus treptat activitatea, iar o parte din ele nu mai funcționează. În primii ani după Revoluție, la Zărnești funcționau 10 unități alimentare, 3 unități cu caracter universal-mixt, 7 unități nealimentare, 3 chioșcuri și 13 unități de alimentație publică, restaurante cabane și bufete. După jumătatea anilor 1990, pe raza localității Zărnești erau un activitate un număr de 6 agenții economici cu capital integral de stat, o regie autonomă, 5 societăți comerciale și un număr de 161 agenți economici cu capital privat. În anul 2016, situația se prezintă astfel: Întreprinderea SC Tohan SA este privatizată; întreprinderea SC Ecopaper SA este privatizară-ba mai mult, răspunde de ea un mare Concern de la Ghimbav; S.I.L. –societatea de industrializare a lemnului, a dat faliment și încearcă să găsească o modalitate ca să se reprofileze; Romoil SA este unul dintre cele mai mari depozite de carburanți din țară și este complet privatizat; Parcul industrial din incinta Tohan SA este complet privatizat, restul societăților comerciale aduc un venit mai mic la bugetul orașului.

7.5.2.Unități de comerț

După anul 1989, procesul de restructurare și dezindustrializare a dus la închiderea fabricilor, unele dintre acestea fiind transformate în parcuri industriale. Parcul industrial creat la Zărnești, se află amplasat la 16 km de viitorul aeroport al Brașovului și la 6 km de viitoare autostradă Comarnic-Brașov, având reale șanse de dezvoltare activităților industriale nepoluante.

Un alt atu important îl constituie specializarea forței de muncă din zona Brașov în domeniul metal – mecanic, existând structuri de învățământ cu profil industrial, respectiv un liceu industrial în orașul Zărnești și Universitatea Tehnica din Brașov. Apariția a numeroși investitori și beneficiari particulari de spații și unități comerciale – după 1990, precum și modificările intervenite în cadrul vechilor structuri ale funcțiunii comerciale ( de stat și cooperatiste ), au condus la mutații incomplet sedimentate. Din această cauză nu se pot trage concluzii funcționale. Conform datelor statistice, în anul 2001, în Zărnești funcționa un număr de 209 unități comerciale, valoarea anuală a vânzărilor fiind de:

Vânzări mărfuri cu amănuntul – total 5350989 mii lei din care mărfurile alimentare – 2093360 mii lei și mărfuri nealimentare – 3257629 mii lei. (Fig.129).

Fig. 129. Vânzări mărfuri cu amănuntul la Zărnesti în anul 2001. (Sursa – Primăria Zărnești. Date prelucrate)

În anul 2011, erau active 489 unități comerciale cu capital privat având obiect de activitate în mai multe domenii: silvicultură exploatarea forestieră, tăierea și rindeluirea lemnului, fabricarea de construcții metalice, fabricarea de mobilă, lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale, lucrări de instalații sanitare electrice, lucrări de tâmplărie și dulgherie, comerț cu amănuntul, producția de pâine, transporturi rutiere de mărfuri, hoteluri și alte facilități de cazare similare, activități de inginerie și consultanță tehnică legate de acestea, etc. . De asemenea, în Parcul Industrial Zărnești, sunt amplasate 3 companii italiene specializate în producția de hale industriale, prefabricate din beton armat și metal.

Integrarea unei părți din teritoriul orașului în Parcul Național Piatra Craiului, a determinat intensificarea dezvoltării infrastructurii turistice și creșterea ocupării în acest domeniu economic. La sfârșitul anului 2010 era înregistrat un număr de 197 firme inactive, reprezentând o pondere ridicată în numărul total de firme, respectiv 40,3 %. Cei mai mulți agenți economici au între 1 – 9 angajați ( jumătate din firmele din oraș ). Un număr redus de firme au peste 50 de salariați reprezentând 9,7 % din întreprinderi. În prezent cei mai importanți agenți economici sunt redați mai jos. (Tabel 56 și Fig. 130).

Tabel 56. Precizare: Numărul total de agenti economici activi este de 896, din care:

(Sursa – Primăria Zărnești)

Pe harta de mai jos sunt redate o parte dintre principalele firme pe diverse domenii de activitate care activează în oraș.

Fig. 130. Societăți comerciale și firme situate în perimetrul orașului Zărnești. Date prelucrate.

(Sursa contur hartă : https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Orașul Zărnești are relații comerciale strânse cu mari întreprinderi și centre de desfacere atât din țară cât și din străinătate. Întreprinderile zărneștene livrează atât către piața internă, cât și pe cea externă o gamă variată de produse cum ar fi: biciclete, celuloză, cherestea, hârtie, drojdie, furajeră , produse de artizanat, covoare și multe altele, veniturile obținute de pe urma acestor produse livrate contribuind la îmbunătățirea economiei orașului a cărei creștere, din anul 2008 încoace s-a făcut mai lent.

7.5.3.Evenimente locale – târguri și sărbători la Zărnești

La Zărnești au loc săptămânal târguri atât pentru animale, cât și de produse alimentare: în fiecare an, în un august, la Zărnești are loc Festivalul „Floare de colț” unde participă mulți tineri și vârstnici atât din localitate, cât și din zonele învecinate și chiar din alte județe aparținând Regiunii de Dezvoltare Centru.

La 21 august 2011, cu ocazia sărbătoririi celei de-a 33-a Ediție a Festivalului folcloric „Floare de colț”, manifestarea a avut dublu scop, debutând ca un moment solemn, prin dezvelirea monumentului ridicat în cinstea Eroilor căzuți în Războiul de Independență; Primul Război Mondial și Al Doilea Război Mondial, însoțit de ceremonial militar în fața Primăriei Zărnești. Precizăm că în anul 2012, a avut loc cea de-a 34-a Ediție a acestei manifestări, organizată la data de 26 august. În anul 2013, Primăria orașului a organizat Ediția a35-a Floare de colț la data de 4 august pe Stadionul Torpedo – Zărnești. Anul acesta, în 2016, Festivalul folcloric este programat să aibă loc în luna iulie. În afară de festivalul folcloric Floare de colț, la Zărnești s-au desfășurat și se desfășoară și alte manifestații cu caracter cultural cum ar fi Festivalul național de muzică pentru copii și tineret „Ecoul Pietrei Craiului – Tavi Bălășcău, anul acesta aflându-se la Ediția a-VI-a și care va avea loc la Casa de Cultură din oraș, în luna iulie – 2016, sub sigla Uniunii Artiștilor Tineri ( U.A.T. ) – oraș Zărnești județul Brașov. De asemenea, de fiecare dată când se omagiază zilele orașului, zilele aniversare în memoria anumitor eroi, sau personalități marcante ale localității, în zilele de anumite sărbători religioase, orașul este în sărbătoare, aici având loc manifestări culturale, dar și sportive cu premii – ( atletism, concursuri de șah etc. ), cum se întâmplă în fiecare an la data de 1 Decembrie de Ziua națională a României.

7.6.TURISMUL ( SERVICII )

Prin așezarea geografică în peisajul natural, fiind situat la contactul depresiunii cu zona montană, Zărneștiul este unul din cele mai importante centre turistice ale țării, cu perspective mari în viitor în privința dezvoltării turismului în această zonă. Este cea mai importantă localitate turistică din zona Masivului Piatra Craiului. Atât localitatea ca atare, cât și zonele învecinate, oferă turiștilor un bun prilej de drumeție, de cunoaștere și cercetare a frumuseților patriei, zonele amintite dispunând de un potențial turistic foarte ridicat și diversificat. Munții Piatra Craiului, se numără printre cei mai pitorești, mai cercetați și mai căutați mulți din țară, mai ales pentru alpinism și nu numai atât. În toată zona din jurul Zărneștiului există o multitudine de trasee turistice ce au un grad variat de dificultate, turistul având posibilitatea de a-și alege traseele adecvate, ținând cont și de capacitatea sa fizică, de îndrăzneala și de antrenamentul său. Se știe foarte bine că muntele este neiertător cu cei neavizați și cu cei care îi încalcă regulile sale. În ultimele 2-3 decenii, turismul din acest areal a început să capete o amploare deosebită. În viitorul apropiat, există multe șanse ca turismul, alături de alte ramuri economice ale orașului, să-și aducă aportul într-o mai mare măsură la creșterea veniturilor economiei locale. Printr-o mai bună punere în valoare a potențialului turistic din oraș, cât și din zonă, orașul Zărnești are foarte multe șanse ca într-un viitor apropiat să devină un oraș industrial-turistic.

7.6.1.Localizarea Parcului Național Piatra Craiului

Parcul Național Piatra Craiului se află situat în Carpații Meridionali și are în componența sa toată creasta Pietrei Craiului, împreună cu spațiile și arealele montane din împrejurimi ( Bran –Rucăr și Zărnești – Rucăr). Parcul Național Piatra Craiului, se află situat în partea centrală a României, iar aria sa naturală, se suprapune în totalitate Masivului Piatra Craiului – grupare montană ce se desfășoară în partea central-sudică a județului Brașov, cât și în partea nordică a județului Argeș. (Fig.131).

Fig. 131. Desfășurarea P.N.P.C. în județele Brașov și Argeș (Sursa contur hartă județ Brașov – http:site.judbrasov.ro/page_H-r-i_43.html)

O bună parte din suprafața parcului aparține orașului Zărnești precum și comunelor Moieciu ( cu satele Măgura și Peștera ), Bran, Rucăr și Dâmbovicioara. Celelalte localități adiacente, ocupă o suprafață mai mică din teritoriul parcului. (Fig.132).

Fig. 132. Unități administrativ teritoriale adiacente Masivului Piatra Craiului (Sursa – Hartă prelucrată după Mădălina Teodor)

Fac precizarea, că la nivelul României, din punct de vedere al coodonatelor geografice, pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului, se intersectează paralela de 45° 22' 1,73" latitudine nordică, cu medidianul de 25° 08' 51,61" longitudine estică. (Fig.133).

Accesul în Parcul Național Piatra Craiului se poate face în mai multe moduri:

Din județul Brașov, accesul se poate face prin orașul Zărnești ( situat la 30 km SV de Brașov ). Localitatea se află în apropierea DN 73 A ( Predeal –Râșnov – Șinca ) și a DN 73 ( Brașov – Pitești ); deasemenea, accesul se mai poate face și din comunele Bran, Moieciu și Fundata ( și din satele care aparțin acestor comune ). Din orașul Zărnești, se poate accesa partea nordică a Parcului Național Piatra Craiului, fie mergând prin Valea Bârsei, sau urmând drumul prin Valea Prăpăstiilor.

Din județul Argeș, accesul spre parc se poate face din zona orașului Câmpulung-Muscel (aflat pe DN 73 ce leagă Brașov de Pitești ), cât și prin intermediul comunelor Dâmbovicioara, Dragoslavele și Rucăr, împreună cu satele care intră în componența acestora. Pentru a intra pe teritoriul parcului național cu mai multă lejeritate și în deplină siguranță, se vor folosi drept căi de acces Văile Dâmboviței, cât și ale Dâmbovicioarei.

Fig. 133. Așezarea Parcului Național Piatra Craiului la nivelul României. Hartă prelucrată. (Sursă contur harta României – Romania Map Contour Clip Art)

La data înființării, acest parc a avut o suprafață redusă ( doar 440 ha ). Ulterior suprafața sa s-a dublează, ajungând la 900 ha în anul 1972.

Odată cu trecerea timpului, Parcul Național Piatra Craiului, și-a mărit aria de extindere, ajungând ca la ora actuală să aibă o suprafață de 14800 ha ( 14.773 ha ), dintre care7806 ha aparțin județului Brașov, iar 6967 hectare aparțin județului Argeș.

7.6.2.Înființarea Parcului Național

Scopul Parcului Național cuprinde elemente naturale de o deosebită valoare și

Parcul Național Piatra Craiului,face parte din categoria parcurilor naționale, care au ca drept scop protecția și conservarea unor elemente reprezentative de pe teritoriul național. Acest parc, ca toate celelalte din țară, are în vedere tratarea problemelor din punct de vedere fizico-geografic, vizând elemente geologice, paleontologice, hidrologice, floristice, faunistice, sau de altă natură. Turiștii pot vizita Parcul Național Piatra Craiului din diferite motive care vizează domeniul educativ, recreativ, turistic și/sau științific.

Înființat prin Hotărârea Consiliului de Miniștrii din 28 martie 1938, Parcul Național Piatra Craiului, a avut și are ca scop primordial menținerea tuturor elementelor cadrului fizico-geografic – cât mai aproape de starea lor naturală, precum și asigurarea protecției ecosistemelor, conservarea diversității biologice și a resurselor genetice. Prin înființarea acestui parc național, s-a urmărit menținerea și îmbunătățirea stării de conservare a tuturor speciilor de plante și animale din zonă și totodată încurajarea, dar și susținerea modului tradițional de viață al populației locale, din incinta respectivului parc nou creat.

Sediul Administrației Parcului Național Piatra Craiului se află în Zărnești. (Fig.134).

Fig. 134. Sediul Administrației Parcului Național Piatra Craiului. (Sursa – Arhiva personală)

La înființare s-a stabilit ca să se folosească următorii termeni: „Administrația Parcului Național Piatra Craiului”, cât și „Parcul Național Piatra Craiului”. Administrația Parcului Național Piatra Craiului, în colaborare cu Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, cu Ocolul Silvic Zărnești, precum și cu Administrația Rezervației de Urși, fac cercetări științifice care să contribuie la menținerea unui echilibru dinamic dintre plantele și animalele zonei. Sediile Administrațiilor și Regiilor existențe pe teritoriul orașului Zărnești, sunt redate în figura de mai jos. (Vezi fig. 135). „Rezervația Parcul Național Piatra Craiului”, constituie una dintre cele mai semnificative resurse din România pentru dezvoltarea turismului montan internațional, a ecosistemului, precum și a pieții turismului de aventură ușoară. Înființată pentru ocrotirea elementelor unice din endo și exocarst ale masivului, atenția rezervației se extinde și asupra rarității lor floristice și faunistice, încercând menținerea unui echilibru național în această zonă.

Pentru conservarea biodiversității și a peisajului din arealul său, începând cu anul 1990, Parcul Național Piatra Craiului a devenit „Arie protejată” dobândind titulatura de parc național, contribuind la promovarea și încurajarea turismului.

Parcul a fost înființat prin Ordinul 7al M.A.P.P.M./1990 ( care face referire la înființarea parcurilor naționale din țara noastră și confirmat de Legea 5/2000 ), privind planul de amenajare a teritoriului la nivelul țării – fiind o arie protejată de interes național și care cuprinde multe valori naturale, culturale și istorice.

Fig. 135. Sedii ale unor Administrații și Regii din perimetrul Zărneștilor

(Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Reguli de acces în parc

Accesul în incinta Parcul Național Piatra Craiului se face numai pe traseele turistice oficiale, declarat oficial deschise cu excepția:

Persoanelor care aparțin localităților menționate anterior în incinta parcului;

Echipelor de la Salvamont Zărnești cât și de la Salvamont Câmpulung.

Administrației Parcului Național, sau persoanelor împuternicite de Administrația Parcului Național Piatra Craiului;

Instituțiilor care sînt în măsură să efectueze controale în Parcul Național Piatra Craiului.

7.6.3.Cercetarea științifică pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului

În conformitate cu planul de management al Parcului Național Piatra Craiului, apărut în Monitorul Oficial 679 din 28 iulie 2005, cercetarea științifică în Parcul Național Piatra Craiului ce are ca scop conservarea patrimoniului floristic, faunistic, geologic, geomorfologic, speologic și peisagistic al Parcului Național Piatra Craiului, este promovată de Administrația Parcului Național Piatra Craiului;

Toate activitățile de cercetare științifică ce se desfășoară în perimetru Parcului Național Piatra Craiului se vor face cu avizul Administrației Parcului Național Piatra Craiului, care în limita posibilităților sale vor sprijini logistic și financiar aceste cercetări;

Pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului recoltarea de eventuale probe și eșantioane pentru temele de cercetare științifică, precum și analize sau material educativ, se va face cu respectarea protocoalelor stabilite cu Administrația Parcului Național Piatra Craiului;

Anual, Administrația Parcului Național Piatra Craiului elaborează un plan de cercetare științifică și care va fi supus unei aprobări Consiliului Științific;

Toate activitățile de cercetare științifică desfășurate în Parcul Național Piatra Craiului de către colaboratori externi se vor derula pe baza contractelor de cercetare cu Administrația Parcului Național Piatra Craiului. Această administrație va avea în atenție includerea permanentă a Parcului Național Piatra Craiului în acțiuni și programe de cercetare națională și internațională. Deasemenea

va iniția după caz, acțiuni de repopulare cu specii de animale și de plante dispărute în baza unor studii efectuate în prealabil. Pe teritoriul parcului este interzisă reproducerea de specii alohtone – specii care nu apar și nici nu au apărut în trecut în acest areal.

La caz că se constată invazii de plante și de animale care ar împiedica dezvoltarea ecosistemelor, se vor lua măsuri urgente de înlăturare a acestora.

Turiștilor care ajung în Piatra Craiului le recomandăm să viziteze următoarele obiective turistice ( monumente naturale protejate și rezervații ): (Tabel 57).

Tabel 57. Obiective turistice naturale de vizitat, din Masivul Piatra Craiului

(Sursa – Admin. P.N.P.C.)

Traseele turistice marcate, indicatoarele de orientare și marcajele ce duc spre Zărnești și Piatra Craiului, chiar și indicatoarele rutiere, prezintă trăsături specifice care impun seriozitate sporită în abordarea lor:

Peisaje stâncoase care cer cunoștințe de cățărare;

Diferențe mari de nivel;

Dificultăți de orientare datorită reliefului foarte accidentat;

Lipsa apei;

Numărul redus de adăposturi, sau refugii.

Turiștii sosiți la Zărnești care vor să străbată Munții Piatra Craiului, sau zonele învecinate localității pot folosi diverse și trasee turistice. Pentru a ajunge la cabana Curmătura turiștii pot folosi următoarele trasee cu plecare din Zărnești: (Tabel 58).

Tabel 58. Trasee turistice

(Sursa – Administrația P.N.P.C.)

Alte trasee turistice cu plecare din Zărnești:

Zărnești – Valea Crăpăturii – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Zărnești;

Zărnești – Valea Crăpăturii – Padina Hotarelor – Vârful Turnul;

Zărnești – Plaiul Foii – Refugiu Șpârla – La zaplaz – La Lanțuri – Șaua Grind – Refugiul Grind – La Table.

Activitatea turistică din Piatra Craiului este sprijinită de câteva localități care permite apropierea cât mai mult de masiv. În zonă se află mai multe trasee turistice cu grad variat de dificultate. În fiecare an, zona turistică Zărnești este vizitată de un număr de 30000 – 40000 turiști. În acest sens baza materială existentă aici este total insuficientă. Pentru a se putea dezvolta serviciile turistice și a se promova potențialul turistic al zonei a fost întocmit un studiu privind potențialul turistic al orașului Zărnești. Conform studiilor efectuate de către inspectorii Primăriei Zărnești, s-a pus accentul pe posibilitatea de valorificarea terenurilor situate pe traseul Zărnești – Plaiul Foii.

În acest scop au fost elaborate 4 planuri urbanistice zonale pentru :

Zona Șub Bortilă – suprafața 45 ha – destinația construire case de vacanță, vile turistice și dotări comerciale;

Zona Gura Bârsei – suprafață 15 ha – destinația construire, dotări turistice, case de vacanță;

Zona turistică Plaiul Foii – suprafața 19 ha – destinația construire, dotări turistice, amenajări sportive și case de vacanță;

Zona destinata construcțiilor de locuințe din satul Tohanul Nou – ce ocupă o suprafață de 16, 80 ha – unde vor fi ridicate clădiri de apartamente.

În ultimele 2 – 3 decenii turismul din aceste zone a început să capete o amploare deosebită, existând mari șanse ca în viitorul apropiat, turismul ca ramură, alături de celelalte ramuri ale economiei orașului, să-și aducă aportul într-o mai mare măsură la creșterea veniturilor economiei zărneștene. La ora actuală, Parcul Național se confruntă cu serioase amenințări, inclusiv de distrugerea mediului, din cauza turiștilor, care subminează potențialul său de dezvoltare durabilă ca monument natural. Printr-o mai bună punere în valoare a potențialului turistic din oraș, cât și din zonă, orașul Zărnești are foarte multe șanse ca într-un viitor apropiat să devină un oraș industrial – turistic. Pentru aceasta însă, până atunci va fi nevoie de o reorganizare la nivelul turismului local, o punere în valoare cât mai bună a potențialului turistic din zonă, vor trebui făcute reamenajări și îmbunătățiri ale spațiilor și zonelor turistice, oferirea condițiilor cât mai bune turiștilor în orice împrejurare prin servicii turistice de o bună calitate și de un înalt profesionalism, astfel încât și încasările de pe urma turismului să fie cât mai mari – pe măsura așteptărilor. În acest sens, toți agenții economici din zonă care se ocupă cu servicii turistice ( organizare sau cazare ) vin cu oferte din ce în ce mai atrăgătoare. În tabelul de mai jos (Tabel 59 și Fig. 136), sunt cuprinse aproape toate societățile turistice din perimetrul orașului Zărnești care pot oferi turiștilor servicii de cazare, cât și alte oferte turistice în pachete promoționale.

Tabel 59. Număr de unități destinate turismului și capacitatea lor de cazare

(Sursa – Primăria Zărnești)

Alte obiective turistice:

Dintre obiectivele turistice din zona orașului amintim:

Zona turistică Plaiul Foii; Schitul Colțul Chiliilor; Refugii montane și cabane; Sărbători tradiționale „Floare de colț” cât și „Târgul de toamnă”; Festivalul Național de Muzica pentru copii „Ecoul Pietrei Craiului” – Tavi Bălășcău; Rezervația de Urși situată la intrare în orașul Zărnești; Monumente ale naturii – capra neagră; floarea de colț și garofița Pietrei Craiului.

Tot legat de domeniu turistic, în Zărnești mai poate fi vizitat și admirat un monument istoric datând din Evul Mediu. Acesta este reprezentat de Biserica Ortodoxă „Sfântul Nicolae” din centrul orașului, care a fost zidită în anul 1515din ordinul Voievodului Ioan Vasile – domn al Țării Românești și al soției saleVoievodeasa Ecaterina împreună cu ucenicii lor. La finalizarea acestei lucrări de construcție a bisericii, domnitor era Neagoe Basarab, care a construit și biserica de la Argeș în aceeași perioadă. În forma ei actuală, biserica a fost reconstruită în anul 1810. În incinta bisericii se află un muzeu. Un al muzeu se află în Casa memorială a lui „Ioan Lepădatu” din Zărnești. Referitor la biserica ortodoxă, putem afirma că locuitorii comunei Zărnești au fost până la mijlocul secolului trecut de naționalitate română și de religie ortodoxă. Orașul este unul dintre cele mai importante centre turistice ale țării, cu perspective mari în viitor în privința dezvoltării turismului din această zonă.

Fig. 136. Hartă cu unitățile de cazare de la Zărnești

(Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Dotările pentru agrement existente la Zărnești :

Pe teritoriul orașului Zărnești se află mai multe cabane și dispune de Serviciul Salvamont și de Serviciul pentru Informare turistică.

Turiștii pot face echitație, închiriere de biciclete, de motorete și ATV-uri, plimbare cu căruța, cu sania trasă de cai, ski-pârtiei neamenajată, sală de sport, ștrand, bowling, paintball, alpinism. Pentru petrecerea timpului liber, atât locuitorii zărneșteni, cât și turiștii care vizitează zona Zărneștilor au la îndemână o serie de atracții turistice și sportive, unele dintre acestea fiind redate pe harta de mai jos. (Fig.137).

Fig. 137. Atracții sportive și turistice din perimetrul Zărneștilor

(Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

CAPITOLUL VIII

EVOLUȚIA TERITORIALĂ, FUNCȚIONALĂ ȘI ZONELE FUNCȚIONALE

8.1.EVOLUȚIA TERITORIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ORAȘULUI

8.1.1.Apariția și evoluția localității

Încă de la începutul apariției primelor locuințe în vatra satului și până la stadiul actual, așezările omenești sau a adaptat în permanență la mediul natural. În căutarea resurselor de apă, a solurilor rodnice, a pășunilor, etc., satele au transforma peisajul natural tot mai accentuat, mai ales în ultimele secole, datorită defrișărilor pentru extinderea vetrelor, de obținere a noii terenuri agricole, sau de modernizarea căilor de comunicație. Așa s-a întâmplat și în zona Zărneștilor. Este și normal, dacă gândindu-ne istoric ținem seama de condițiile geografice prielnice în care apărut așezarea.

Una din legende face referire la apariția și întemeierea localității „Villa Zernensis” ( Zărnești ) și a cărei denumire se presupune ca ar proveni, chiar de la numele unui păstor de oi pe numeZerne care ar fi pus bazele întemeierii acestei așezări și de care am amintit în capitolul al-II-lea al acestei lucrări. Se spune de asemenea că un fiu de-al acestuia, ar fi fost înrolat mulți ani în Armata romană „Cohors VI Nova Cuvidavensis Alexandrina”, o unitate locală de pedestrași care era formata din dacii localnici, conform inscripției de pe piatra descoperită în anul 1943 de către Mihail Macrea în localitatea Râșnov ( Cumidava ). Dacă privim evoluția în timp a acestui oraș în special a satelor care intră în componența sa, constatăm următoarele: întâi este atestat documentar satul Tohan în anul 1288 sub numele Villa Tohon unde „Villa” ar însemna moșie, conac, sau fermă și care în zilele noastre ar corespunde cu așezare omenească sau sat. Tot referitor la Tohan, alte dovezi atestă faptul ca localitatea ar fi datată din 1294.

Orașul Zărnești s-a dezvoltat pe vechiul așezământ a localității Zărnești. Astfel Tribunalul de la Alba Iulia reacordă magistratului Iacob – Dictus de Brașșov – Nobilis de Drag posesiunile ereditare Bodola, Zagzen, Pucha, Terech ( Bran ), Tuhan ( Tohan ), Zernahaza ( Zărnești ). Deci putem spune că localitatea Zărnești era apărută cu mult înainte de invazia tătarilor din anul 1241. În secolul al-XIII-lea, satele românești Tohan și Zărnești devin posesiuni feudale ale Bisericii Catolice din Brașov, locuită de iobagi români și sunt incluse în domeniul Branului. Reamintim, că localitatea Zărnești este atestată documentar în secolul XIV.

Odată cu venirea slavilor pe teritoriul zărneștean, începe procesul de asimilare cu populația daco-romană prezentă în aria menționată. Exemplificăm Râșnovul, ca localitate în apropiere de Zărnești, care mai întâi a fost o așezare românesc – slavă, sosind ulterior coloniștii sași care s-au integrat. Comunele Tohanul și Zărnești au căzut în mai multe rânduri pradă focului. S-a păstrat amintirea invaziei de la începutul secolului al-XV-lea sub regele Sigismund, când turcii au distrus Țara Bârsei de trei ori ( în anii 1421, 1432 și 1438 ). În această perioadă locuitorii satelor Râșnov și Tohanu Vechi construiesc în scop strategic Cetatea Țărănească de la Râșnov, așezată pe un vârf de deal la 150 m altitudine și folosită în timpul năvălirii turcilor și tătarilor. În mai multe rânduri, în urma războaielor desfășurate pe teritoriul zărneștean, localitatea fost incendiată și distrusă aproape în totalitate, iar oamenii au trebuit ca să reclădească totul din temelie. O dovadă elocventă în acest sens, o constituie luptele purtate aici în anul 1690. Și în acest caz, ca în multe altele, oamenii s-au unit în jurul bisericii încercând să reconstruiască așezarea. După secolul XVII încoace, în zona actualului oraș Zărnești, a început să se taie păduri, fie pentru mărirea treptată a suprafeței localității, dar și pentru obținerea de noi terenuri agricole. Astfel, suprafața întregului oraș s-a mărit considerabil. Putem spune deci, că începând cu a doua jumătate a secolului al-XVIII-lea, satul Tohanul Vechi devine „sat grăniceresc”, o dovadă în plus a importanței acordate de mai marii vremii acestei localități de graniță.

În anul 1765, Imperialii de la Viena impun cu forța catolicismul în zona Tohanului Vechi și îi alungă în câmp deschis către perimetrul actual al Tohanul Nou de azi, pe cei care se împotrivesc. Această colonizare a durat până în anul 1769, când a luat ființă actualul sat Tohanul Nou.

În primele decenii ale anilor 1800, începe procesul de industrializare zona Zărneștilor. Se pun bazele construirii întreprinderilor și atelierelor și totodată se construi spații suplimentare pentru locuit, ceea ce a dus în final la creșterea suprafeței localităților respective. Evoluția industrială a fost un factor benefic pentru dezvoltarea localității Zărnești atât din punct de vedere al evoluției spațiale, dar și din punct de vedere economic. Extinderea și diversificarea industriei, a dus implicit la extinderea zonelor funcționale ale orașului. La început au existat două sate: Tohanul Vechi și Zărnești, iar mai apoi acum aproape 250 de ani a luat ființă satul Tohanul Nou, toate cele trei sate de odinioară făcând parte din orașul de astăzi. De menționat este faptul că de-a lungul istoriei, locuitorii de aici, în ciuda vitregirii sorții și a luptelor care s-au dat pe acest teritoriu, nu au lăsat nicio palmă de pământ să le fie smulse de către cotropitorii care le-au călcat ținutul. În toată istoria evoluției teritoriale a localităților care mai târziu aveau să formeze orașul Zărnești, nu au fost cazuri în care locuitorii zărneșteni să fii pierdut din teritoriu în vreun fel. Chiar dacă vremelnic zona Zărneștilor a fost sub diferite ocupații străine – ( tătari, turci, austro-ungari, germani,.. ) la revenirea sa la patria mama, perimetru ei a fost retrocedat integral și cu populație cu tot. Luptând cu vitejie, mulți cetățeni din Zărnești cât și din împrejurimi, și-au dat viața în cele două războaie mondiale, apărând pământul drag strămoșesc. La data de 1 ianuarie 1951, localitatea Zărnești este declarată oraș și anexează satul Tohanul Vechi, care va face parte din componența sa. Odată cu anexarea Tohanul Vechi, bineînțeles că și teritoriu administrativ al orașului se mărește. În anul 1968, orașul Zărnești anexează localitatea Tohanul Nou, iar suprafața teritoriului se modifică mărindu-se din nou. Până în anul 1989, localitatea Zărnești s-a dezvoltat foarte mult crescând și ca populație ajungând la peste 25000 locuitori, teritoriul său lărgindu-se cu câteva cartiere de locuințe. La ora actuală localitatea Zărnești are o suprafață de 204,75 km² ( revizuit în anul 2006 ), ceea ce reprezintă 3,78 % din suprafața județului Brașov. Din punct de vedere administrativ-teritorial, localitatea Zărnești cuprinde mai multe cartiere care sunt următoarele: Zărnești ( cu Caraiman și Grui ), Tohanul Vechi, Cartier Blocuri ( fost Cartier „6 Martie” ), Zărnești Sud, Satul Tohanul Nou, Cătunele Tohănița și Pleașa ( cu Deal și Săticel ). (Vezi fig.138). Din punct de vedere al zonelor funcționale, orașul este divizat în trei mari cartiere – ( sau zone funcționale ), ale căror suprafețe nu coincid cu cele ale cartierelor rezidențiale. Zărnești a devenit un oraș destul de puternic industrializat în anii 1960 – 1990, cu multe sute de ani în urmă, el având la bază două sate ( Tohan și Zărnești ) ambele cu economie 100 % agrară.

Fig. 138. Perimetrul orașului (zona intravilană), divizat pe subunități teritoriale. (Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Fig. 139. Planul orașului Zărnești. Zonarea pe cartiere și zone. Principalele străzi și calea ferată. (Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

8.1.2.Evoluția funcțională orașului Zărnești

Vechea economie a strămoșilor noștri, consta în luarea în stăpânire a unei părți din natură în scopul sprijinirii materiale a existenței lor, ( ocupații, tehnicile folosite, organizarea, dar și funcționarea proprietății, a producției în general, comerțul și altele ).

Cea mai însemnată problemă ivită în economia strămoșilor noștri, a fost cea a organizării, cât și a funcționării proprietății, dar și a relațiilor de proprietate.

Într-o societate predominant pastoral – agrară precum cea a urmașilor noștri daci, proprietate asupra pământului constituie principalul aspect. Forma dominantă de stăpânirea a pământului era cea comună, dar nu arhaică. Despre ocupațiile și tehnicile productive ale strămoșilor noștri avem mai multe cunoștințe. Astfel cele mai multe date, îndeosebi despre strămoșii noștri care au trăit în zona centrală transilvăneană, le avem în urma descoperirilor arheologice.

Evoluția agriculturii la Zărnești și alte îndeletniciri și meșteșuguri

O obște sătească reprezintă o grupare de mai multe familii. Toți membrii obștii dădeau ascultare unui sfat al bătrânilor și unui conducător al obștii. Obștea sătească avea în stăpânirea sa un anumit teritoriu care cuprindea pământuri arabile, pășuni, păduri care puteau fi folosite în comun, sau individual.

După opinia specialiștilor, principala ocupație a strămoșilor noștri care au trăit pe meleagurile zărneștene, a fost creșterea animalelor ( vite, capre, porci, cai , oi, precum și alte animale domestice ), acestea furnizând hrana, ajutând la tracțiune și constituind o bogăție. În afară de aceste lucruri, se cultivau cereale grâul, porumb ( mai tărziu ), secara, orzul, meiul, orzoaica, rapița, spanacul, macul, cânepa și inul ( pentru produse textile grosiere din cânepă și fine din in ). De asemenea se cultivau pomi fructiferi rezistenți la climatul mai răcoros ( în special meri și pruni, dar și nuci și cireși ). Se facea comerț cu diferite produse agricole și/sau meșteșugărești ( miere, cearructe, produse ceramic, var, plante medicinal și altele.

Prelucrarea fierului și alte meșteșuguri

Printre alte ocupații și meșteșuguri, oamenii din zona Zărneștilor erau preocupați de prelucrarea metalelor ( în special a fierului ). Se confecționau unelte agricole ( sape, coase, hârlețe, etc. ), dar și târnăcoape, securile, țapinele, lanțuri, dălți, sfredele, topoare, bardă pentru cioplit, teslă, cioplitoare, instrumente pentru vânătoare și pescuit, pluguri pentru arat, dar și potcoave pentru potcovitul animalelor ( bovine și cabaline ). Alți meșteșugari produceau mijloace de transport – mai multe tipuri de căruțe, tot felul de obiecte de uz casnic ( cuțite, frigărui, cazane, căldări, crampoane pentru încălțăminte, a podoabelor cea a armelor ). Existau și meșteri care confecționau scuturi din lemn, lănci, sulițe, săgeți, diferite săbii și pumnale.

Exploatarea lemnului

În ținutul Zărneștilor, exploatarea pădurilor s-a efectuat încă din cele mai vechi timpuri. Pădurea a oferit zărneștenilor loc de adăpost în vremuri de restriște, lemnul necesar în viața de zi cu zi și o importantă sursă de hrană prin vânatul existent aici. Prin pădurărit, sau lucru la pădure, înțelegem exploatarea propriu-zisă a lemnului și eventual o primă prelucrare a lui în joagăre. Desigur primele exploatări forestiere au început odată cu fixarea omului pe agricultură, când acesta avea nevoie de defrișări pentru eliberarea terenurilor în vederea cultivării lor. Lemnul era însă exploatat nu doar pentru introducerea terenurilor în circuitul agricol sau pentru pășunat, ci și pentru utilizarea lui ca materie primă în practicarea a numeroase meșteșuguri tradiționale în construcțiile de case, construirea de poduri peste ape, sau pentru încălzirea interioarelor. După anii 1840, când a început cu adevărat industrializarea Zărneștilor, lemnul a devenit materie primă pentru fabricile deschise aici – ( Fabrica de chibrituri „Aprindeore”care a funcționa doar câțiva ani; Apoi s-a folosit la Fabrica de Hârtie Letea și la Fabrica de Celuloză, iar după 1889 când aceste două fabrici de celuloză și hârtie s-au unit formând Combinatul de Celuloză și Hârtie, lemnul a constituit mult timp materia primă de bază a combinatului, până în ziua de astăzi.

Prelucrarea ceramicii la Zărnești

Ceramica era un meșteșug larg răspândit la Zărnești, întâlnim mai ales în zona Tohan. Roata olarului, care a început să fie folosită în secolele V-IV î. d. Chr., a determinat atât creșterea numărului, cât și îmbunătățirea calității vaselor. Pentru tohăneni și zărneșteni, olăritul reprezentau o artă. Prin ceramică înțelegem civilizație, înțelegem tehnica și priceperea îmbinării și modelării unui amestec plastic format din diverse argile și alți ingredienți, a decorării, eventual zmălțuirii, uscării și arderii. Meșterii olari tohăneni și zărneșteni s-au bucurat de o mare faimă atât în Transilvania dar și în Țara Românească și chiar în Moldova. Autoritățile locale ale vremii din orașul Brașov au emis un act prin care localitățile Tohan și Zărnești aveau dreptul să efectueze lunar câte un transport de oale și obiecte de ceramică peste munți în ȚaraRomânească mai ales, dar și în Moldova. În afară de meșterii olari care prelucrau ceramic, mai existau și meșteri cioplitori în piatră, iar alții ardeau calcarul și îl transformau în var.

Comerțul

Comerțul zărneștean a existat dintotdeauna. Majoritatea schimburilor de mărfuri aveau la bază

„trocul”, chiar dacă la vremea respectivă sau/și în zilestre circulau în paralel și banii. Acest mod de a face comerț s-a păstrat în societatea noastră, până în ziua de azi, mai cu seamă în mediul rural. Se vindeau de toate ( miere, ceară, unelte, lemn, vite, unelte agricole, pește, produse din ceramică și altele ) și se cumpărau ( alimente, uneori grâne, îmbrăcăminte, încălțăminte și diverse altele ).

8.2.ZONELE FUNCȚIONALE

8.2.1.Zonarea funcțională unei localități

Zonele funcționale reprezintă acțiuni de reîmpărțire a teritoriului unei localități, iar delimitarea va fi în funcție de activitatea predominant din zona respectivă. Aceste zone funcționale diferă de la un oraș la altul în funcție de dimensiunea lui, de numărul de locuitori ai săi, dar și de vechimea orașului și/sau de importanță economică și social a sa. Datorită faptului că aceste zone funcționale se suprapun frecvent, există posibilitatea ca de multe ori înpărțirea acestor zone să nu se facă corect. (Vezi fig.140).

Fig. 140. Zonele funcționale ale orașului Zărnești în anul 2015. (Sursa – Ilie Vlad, 2011. Hartă prelucrată)

8.2.2.1.Zona centrală – este cea mai însemnată și se suprapune aproape în totalitate peste suprafața intravilanului. Această porțiune este situată în partea estică a orașului și cuprinde dotări principale, administrative și comerciale: ( Primărie, Poliție Națională, Poliție Locală, bancă, circumscripție financiară, poștă, magazine. Zona centrală se divide în două părți:

1) – zonă cultural-administrativă și comercială;

2) – zona de locuințe și funcțiuni complementare.

8.2.2.2.Zona cultural-administrativă

În afara clădirilor de locuit, în cartierul Zărnești se afla și alte clădiri publice importante: sediul Primăriei și administrației publice locale Zărnești, sediul Judecătoriei și Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, sediul partidelor politice, Casa de Cultură cu Casa căsătoriilor, clădirea veche a „Liceului Teoretic” Zărnești, clădirea Bisericii Ortodoxe „Sfântul Nicolae” construită în 1515. În teritoriu sunt dispersate mai multe instituții: Administrația Parcului Național Piatra Craiului, ce are sediul pe drumul ce duce spre Plaiul Foii, cât și sediul Ocolului Silvic Zărnești, aflat în cartierul Tohan Blocuri. Deasemenea sunt dispersate în toate cartierele fie sedii de școli și sau licee, fie lăcașe de cult – biserici, muzee. În acest sens precizez că peste 80 % din locuitorii orașului sunt de religie ortodoxă. Majoritatea bisericilor din oraș sunt ortodoxe, dar întâlnim și biserici ale altor confesiuni decât de religie ortodoxă ( reformată, biserică ortodoxă veche, penticostală, creștină după evanghelie, adventistă de ziua șaptea, catolică, baptistă, unitariană ). În central orașului, există mai multe clădiri ( clădirea Judecătoriei cea a Primăriei, Liceul Teoretic, Biserica „Sfântul Nicolae”, sediile băncilor Raiffeisen Bank, Banca Transilvania și Băncii Comerciale Română, dispuse aproximativ într-un cerc și care formează „o mică piață”, în mijlocu ei fiind amplasat Monumentul Eroilor de la 1877, 1914 – 1918 și 1940 – 1944.

Lângă clădirea de Poștă se află un mic parc cu locuri de joacă pentru copii, iar între clădirea de Poștă și ceea a C.E.C. Bank, se află un sens giratoriu de circulație rutieră unde este amplasat monumentul generalul de armată Ioan Băncilă care a luptat în Primul Război Mondial 1914 – 1918. Funcțiile administrative, culturale și comerciale sau conturat în ansamblu într-o singură zonă centrală, constituind primul nucleu a structurii localității Zărnești. Acestea predomină în zona centrală a orașului, dar sunt dispersate și în teritoriu. „Centrul civic” al orașului, concentrează în prezent cele mai numeroase unități comerciale, sediile instituțiilor cu caracter politic și administrativ, monumente, muzeu, școli, grădinițe, biblioteci și instituții pentru protecția mediului. Tot în zona administrativă se încadrează și institutele de sănătate și asistență socială, reprezentate prin: spital general, stație de salvare, creșe, cămin de bătrâni, leagăn de copii, iar instituțiile de ordine publică sunt reprezentate de sediu comunitar pentru pază și protecție, secția de Poliție Națională cu sediul în Tohanul Vechi, și secția Poliția Locală cu sediul în cartierul Tohan Blocuri. Menționăm că sănătatea publică este asigurată de Spitalul Dr. Caius Tiberiu Spârchez – spital foarte dotat aflat în cartierul TohanBlocuri, de o policlinică și 8 dispensare. În toate aceste unități medicale își desfășoară activitatea 46 de medici și aproximativ 120 de cadre sanitare medii asistente medicale și moașe.

8.2.2.3.Zona comercială

Este prezentă în peisajul urban pe toată suprafața orașului. Densitatea mare a unităților comerciale se află cu precădere în „Centrul Civic”, unde se află sediul administrativ, dar unități comerciale cu profil diversificat sunt prezente și în cartierele orașului, în cătune și în satul Tohanul Nou.

La Zărnești predomină serviciile comerciale, reprezentate de unități cu diferite profiluri: magazine universal și de specialitate, supermagazine, piață agroalimentară, restaurant, cabane, pensiuni, moteluri și hoteluri.

La Zărnești există și unități cu prestări de servicii: croitori, coafor și frizerii, cizmării, atelier foto și altele. Caracterul complex al acestei zone, s-a accentuat în ultimii ani și prin dezvoltarea activităților financiar-bancare. În acest spațiu urban, și-au impus prezența sediile unor filiale de bănci – Banca Comercială Română, Banca Transilvania, Raiffeisen Bank, C.E.C. Bank și totodată aici se află și clădirea Oficiului de Poștă și Telecomunicații. (Fig.141).

Fig. 141. Sedii de Bănci și Administrații Fiscale (Sursă contur hartă – https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

În localitatea Zărnești funcționează trei cabane a căror capacitate de cazare însumează 100 de locuri. Aceste cabane sunt: Cabana Gura Râului, Cabana Plaiul Foii și Cabana Curmătura. După anul 1990 s-au construit în satul Tohanul Nou câteva moteluri și hoteluri. Localitatea este străbătută de drumul județean 73 Brașov – Râșnov — Bran – Câmpulung – Pitești, care poate fi folosit ca drum de acces spre aceste hoteluri.

8.2.2.4.Zona rezidențială orașului

Include în cea mai mare parte clădiri de locuit, însă pot apărea și dotări social-culturale unități industriale nepoluante sau amenajări de diferite tipuri. Aceste zone industriale nepoluante, pot avea o dimensiune de până la 32 – 35 % din suprafața orașului în cazul orașelor mari și chiar de 55 – 60 % din suprafața orașelor mici. De la început facem precizarea că în conformitate cu datele puse la dispoziție de autoritățile locale ale Primăriei, în anul 2012 existau pe teritorul orașului un număr de 7798 locuințe repartizate pe cartiere. (Tabel 60).

Tabel 60. Locuințele la Zărnești

(Sursa – Primăria Zărnești)

După anii 1960, la Zărnești a urmat procesul de industrializare rapidă. Tot atunci începe adevărata sistematizare teritorială care a dus la transformări mari în structura zonelor rezidențiale, locuințele unifamiliale fiind înlocuite de locuințe colective de tip bloc construite în mai multe cartiere. Din punct de vedere al criteriilor social-economice putem deosebi mai multe tipuri de cartiere pe care le-am putea clasifica astfel:

cartiere luxoase;

clădirile centrale mai vechi degradate unii numindu-le în multe cărți chiar și adevărate maghernițe, cartiere de blocuri, locuințe noi marginale – aflate la periferia marilor orașe respectiv a orașului Zărnești.

Din punct de vedere administrativ-teritorial, localitatea Zărnești cuprinde mai multe cartiere care sunt: Zărnești, Zărnești Sud ( cu Caraiman și Grui ), Tohanul Vechi, Cartier Blocuri ( fost „6 Martie” ), satul Tohanu Nou, cătunele Tohanița și Pleașa ( cu Deal și Săticel ). (Vezi Fig. 142).

Referitor la zonele funcționaleale orașului, acesta este divizat în trei mari cartiere sau zone funcționale, ale căror suprafețe nu coincid cu cele ale cartierelor rezidențiale. Cartierul Zărnești este situat aproximativ în partea centrală a orașului fiind divizat în două părți: centrul vechi cu multe clădiri vechi și foarte vechi. Aici predomină în special casele și mai puțin blocurile. Unele case sunt construite cu peste 130 – 150 de ani în urmă, sau chiar mai mult. Majoritatea caselor au câte un nivel, două, sau chiar trei. Această zonă nu are foarte multe blocuri de locuit, fie ele mai vechi, sau mai noi. Centrul nou al orașului se desfășoară în lungul străzii Mitropolit Ioan Mețianu. Clădirile care compun spațiul de locuit sunt alcătuite din case și blocuri multe dintre ele având între 60 și 100 de ani.

Figura 142. Planul orașului Zărnești pe zone și cartiere. (Sursa contur hartă: https://www.google.ro/webhp?sourceid=chrome-instant&ion=1&espv=2&ie=UTF-8#q=harta%20zarnesti%20jud%20brasov)

Cartierul Zărnești Sud, se află situat în partea sud-estică a orașului și include două subdiviziuni pe care le vom numi „mini cartiere” sau cartiere și anume: Cartierul Caraiman și Cartierul Grui. Cartierul Caraiman are o formă alungită, având o desfășurare direcția Vest – Est de la Cartierul Grui aflat în vest și până în zona gării C.F.R. aflată la est. Acest cartier ocupă o suprafață însemnată, având două străzi importante: Strada Zorilor și Strada Florilor. Zona rezidențială de aici include în mare parte blocuri, multe dintre ele fiind noi sau reabilitate, dar există și multe case.

Cartierul Grui este inclus în Cartierul Zărnești, la fel ca și Cartierul Caraiman și se află în apropierea Dealului Grui și se desfășoară pe o suprafață oarecum mai restrânsă decât Cartierul Caraiman. La nivelul cartierului repartiția locuințelor este sensibil egală având în jur de 50 % blocuri și 50 % case.

Cartierul Tohanu Vechi, se suprapune fostului sat Tohanu Vechi, care a intrat în componența orașului Zărnești în anul 1951. Acest cartier se află la intrarea dinspre Râșnov către Zărnești. El are o formă alungită pe direcția Vest – Est și se desfășoară pe o lungime de aproximativ 4 km în lungul străzii principale ce duce către Râșnov. Zona rezidențială, include case, blocuri mai vechi în stare bună de funcționare, blocuri mai vechi degradate, așa zisele maghernițe, blocuri mai noi construite în zona Haltei Comerciale C.F.R. „general Traian Moșoiu” cât și locuințe noi construite în stil A.N.L. . După anii 1990, datorită faptului că au avut loc multe reduceri de personal în întreprinderile zărneștene, o serie de blocuri de aici au fost părăsite definitiv de către localnici, la ora actuală fiind degradate definitiv, iar unele dintre ele nemaiputand fi „recuperate”.

Cartierul Tohan Blocuri numit și Cartierul „6 Martie”, se află la 1 km distanță spre nord de Tohanul Vechi, fiind situat peste râul Bârsa. Accesul în cartier se poate face atât pe drumul din zona gării Zărnești, ce trece pe lângă S.C. Ecopaper S.A. și apoi pe Strada Celulozei, cât și din Tohanul Vechi pe Drumul Județean 73 ce duce spre Poiana Mărului. Bazele construirii acestui cartier au fost puse între anii 1952 – 1956, cartierul urmând a fi îmbunătățit până în anii 1970, ( în urma industrializării forțate de la acea vreme ). Zona rezidențială include atât blocuri, cât și case.

Satul Tohanul Nou se află situat în partea sud-estică a orașului , la o distanță de 5 km de Tohanul Vechi și a intrat în componența orașului Zărnești în anul 1968, devenind ca sat aparținător. Zona rezidențială a Tohanul Nou cuprinde mare parte case și mai puțin blocuri de locuit.

Cătunul Pleașa se află situat în partea de nord-est a Zărneștiului. Acesta cuprinde două subdiviziuni Deal și Săticel. Spațiul locuibil include case și vile. În zona cătunului Pleașa, se află un ,, Mini cătun al țiganilor ( rromilor ), racordat recent la rețeaua de apă potabilă a orașului.

Cătunul Tohănița, se află la 2 – 3 km depărtare de Cartierul Grui, spre sudul orașului, în direcția Dealului Măgura și are în componența spațiului de locuit case și vile. O parte din locuitorii de aici, se ocupă cu agricultura ( creșterea animalelor, diverse culturi agricole și pomi fructiferi ). Din Tohanița la 2 – 3 km spre sud se ajunge în satul Predeluț care aparține de Bran, iar de acolo mai departe în aceeași direcție se poate ajunge în Bran ( 7 – 8 km de Zărnești ). De asemenea, din zona Cartierului Grui în direcția Sud-Vest către drumul Prăpăstiilor, se poate ajunge în satul Măgura afla la o distanță de 8 km de oraș. Precizez că localitatea Zărnești se află la o distanță de minim 8 km de Poiana Mărului în Nord precum și la o distanță de 14 km de Vulcan în direcția Nord-Est.

8.2.2.5.Limitele cartierelor și Unitățile Teritoriale de Referință

( U.T.R. ) componente

Orașul Zărnești a fost împărțit în 4 cartiere mari, care au următoarele suprafețe:

Zărnești = 137,62 km² ;

Tohan Blocuri = 32 km² ;

Tohanu Vechi = 17,86 km² ;

Tohanul Nou = 17,26 km² .

„Cartierul Zărnești este situat în vestul orașului și are următoarea delimitare: în partea de nord, limita cartierului coincide cu limita intravilanul localității, iar apoi limita urmărește în partea estică a cartierului un drum de acces, urmează limita incintei spitalului orășenesc, limita estică a incintei întreprinderii S.C. Ecopaper S.A.”. ( Planul Urbanistic General – P.U.G. oraș Zărnești ). În partea sudică și vestică, limita cartierului coincide cu limita intravilanului localități. Cartierul Zărnești, la rândul său cuprinde șapte unități teritoriale de referință care constituie niște subdiviziuni administrativ teritoriale ale cartierului fiind numerotate UTR1, … până la U.T.R. 7.

„Cartierul Tohan Blocuri, este situat în partea centrală a orașului având următoarea delimitare: limita acestui cartier, coincide cu limita intravilanului localității în partea de nord și în partea de est ( până la limita sud-estică a proprietăților de pe strada Carpați ), continuă pe limita sudică a proprietăților ( construcțiilor ) de pe strada Ciucaș, strada Celulozei până la intersecția cu limita incintei spitalului orășenesc și apoi drumul de acces spre zona Pleașa. Acest cartier are în componența sa numai o unitate teritorială de referință ( U.T.R. Nr. 8 )”. ( Planul Urbanistic General – P.U.G. oraș Zărnești ).

„Cartierul Tohanu Vechi, se află în partea de est a orașului, având următoarea delimitare: limita cartierului în partea nordică, estică și sudică se suprapune limitei intravilanului localității”. ( Planul Urbanistic General – P.U.G. oraș Zărnești ). În partea vestică a cartierului, această limită coincide cu limita incintei S.C. Ecopaper S.A., apoi strada Celulozei, limita sudică a proprietăților de pe strada Ciucaș, limita sud-estică a proprietăților de pe strada Carpați. Cartierul Tohanul Vechi, cuprinde 5 UTR numerotate UTR 9 . . . până la UTR 13. De menționat faptul că fiecare unitate teritorială de referință are limitele sale clare ca și limitele unui cartier, dar redarea acestora pe un format A4 este de cele mai multe ori indisponibil de realizat pentru toate UTR din oraș în același timp.

8.2.3.Potențialul economic al localității

Principalele funcții economice ale orașului Zărnești sunt:

„industria reprezentată prin S.C. Tohan S.A. ( industria de apărare ), S.C. Ecopaper S.A. – ( industria chimică ) și S.E.I.L. – industria lemnului în curs de reprofilare”; ( Primăria Zărnești & S.C. Ecopaper S.A. ).

agricolă cu profil mixt-vegetal ( cultura plantelor ) și zootehnic ( creșterea animalelor);

silvică reprezentată prin sectorul de exploatare a pădurilor și prelucrarea lemnului;

turistică, care este slab dezvoltată, dar cu tendințe mari de dezvoltare pe viitor;

funcția de cazare a forței de muncă. La ora actuală se efectuează studii amănunțite referitoare la dezvoltarea potențialului turistic al zonei în care se află orașul, studii care se vor continua și în viitor.

8.2.3.1.Industria

Industria are urme vechi pe teritoriul zărneștean.

Zona industrială și de depozit este o zonă funcțională în cadrul perimetrului construibil al orașului specializată, în care se amplasează industria, depozitele și alte obiective economice, instalații, construcții anexe, dotări speciale și alte amenajări. Începând cu prima jumătate a secolului XIX la Zărnești s-au pus bazele industriei, aici construindu-se prima fabrică de hârtie din sud-estul Transilvaniei. În prima jumătate a secolului al-XX-lea ia ființă Fabrica Malaxa, cât și Uzina Mecanică Tohan care producea biciclete, motorete și diverse altele. Zona industrială se află în perimetrul celor două întreprinderi zărneștene S.C. Tohan S.A. ( cu industrie constructoare de mașini și armament ), precum și S.C. Ecopaper S.A. ( cu industriei chimică hârtie și celuloză ).

Această zonă este situată în centrul de greutate al orașului incluzând cele două mari unități economice mai sus amintite. Poziția față de oraș și relațiile funcționale necesare ale activității normale creează disfuncții majore cu influență asupra ansamblului urban. În mare parte, perimetrul zonei industriale se află pe teritoriul Cartierului Tohan unde se află amplasată Tohan SA, cât și Parcul Industrial Zărnești – care a luat ființă în apropierea Uzinei Mecanice Tohan. Perimetrul zonei industriale este mai greu de conturat, astfel că zona industrială se prelungește până în zona gării C.F.R. Zărnești unde se afla amplasată S.C. Ecopaper S.A. ( fost Celohart S.A. ).

După anii 1990, tot în această zonă a luat ființă un mare depozit de carburanți denumit Romoil. Acesta este unul dintre cele mai mari depozite private de combustibil din țară și aparține societății Rompetrol Lukoil.

Celelalte unități industriale din oraș sunt dispersate în teritoriu. După anul 1990, producția s-a diminuat în toate întreprinderile zărneștene, iar personalul a scăzut numeric cu fiecare an ce trecea. La ora actuală Uzina Mecanică Tohan, S.C. Ecopaper S.A. ca și dealtfel și toate celelalte întreprinderi care mai activează în oraș, funcționează la capacitate redusă și cu personal diminuat.

Fabrica de celuloză și hârtie

Pe parcursul anilor, această întreprindere și-a redus activitatea foarte mult, cât și numărul de angajați. Din sursele furnizate de către conducerea societății în persoana domnului Director, numărul salariaților a scăzut treptat, astfel că în luna mai 2012, aici lucrau aproximativ 150 de persoane. Reducerea personalului, s-a datorat și lipsei de comenzi de pe piață , întreprinderea fiind nevoită să-și reducă producția, cât și sortimentele de producție. La ora actuală, aici se mai produce doar hârtie – predomină hârtia de împachetat și cartoane ondulate, pentru toate celelalte sortimente de produse finite care se obțineau aici, momentan nemaiexistând cererii pe piața de desfacere. De la înființare și până în zilele noastre, fabrica suferit multe modificări privind denumirea ei de-a lungul timpului denumiri menționate în capitolul I (IV). Desenele, picturile sau fotografiile apărute de-a lungul timpului ne arată evoluția fabricii în teritoriu din punct de vedere al construcțiilor aferente. Tot parțial și la capacitate redusă funcționează și Uzina Mecanică Tohan. Pe numele ei actual S.C. Tohan S.A., această întreprindere produce echipamente de produse speciale, accesorii și mașini. Ea a produs biciclete, motorete, iar în perioada anilor 1962, Uzina din Tohan în colaborare cu Uzina Metrom produce unele piese și accesorii de mașini unelte precum și motoferăstraie. În imediata apropiere a Uzinei Mecanice Tohan, se află dezvoltat Parcul Industrial din cadru S.C. Tohan S.A., care are aproximativ 46 hectare teren și o serie de construcții aferente.

S.E.I.L. Zărnești, avea până nu demult ca profil de activitate prelucrarea primară a lemnului, produse de cherestea și ambalaje. Anual se prelucrau 15100 m³ cherestea. Numărul de salariați era înainte de încetarea activității de 358, din care 272 lucrau la prelucrarea lemnului pentru cherestea, iar restul 86 lucrau în exploatare. În domeniul construcțiilor, lucrau în oraș 207 și salariați, iar numărul acestora este în ușoară creștere. În afară de acestea, la Zărnești există prezentă industria alimentară – fabrici de pâine, industrie ușoară ( ateliere de croitorie, cojocărie și blănărie ).

8.2.3.2.Agricultura

Ramură a economiei zărneștene, agricultura este a doua ramură de activitate din cadrul orașului. Așa cum a fost menționat, din totalul de 20475 ha, teritoriul administrativ, suprafața terenurilor agricole este de 5971 ha ceea ce reprezintă aproximativ 30 %. Din această suprafață, 1291 hectare sunt terenuri arabile, 3462 ha sunt pășuni și 1192 ha fâneață. Această structură a terenurilor agricole, ca și factorii de tradiție, au determinat profilul mixt vegetal și animal al agriculturii. Principalele culturi sunt: grâu, secară, orzoaică, ovăz, legume, și cartofi. Creșterea animalelor se bazează pe bovine, ovine, porcine și păsări. Pentru următorul interval de timp conducerea orașului Zărnești are în atenție elementele esențiale referitoare la organizarea producției agricole astfel:

Formele organizatorice de exploatare agricolă, înființate după 1990, să aibă un caracter de stabilitate și durabilitate, cu respectarea și protejarea drepturilor de proprietate asupra pământului;

Dimensiunile exploatației agricole vor trebui să permit aplicarea unor tehnici avansate, irigații, alchimizare, respectiv mecanizare, mijloace de mare tehnicitate;

Exploatația culturilor va trebui să permită rotația culturilor în asolament, lucru ce se poate realiza mult mai greu pe suprafețe mici. Deoarece în perioada anilor 1990 – 1994, producția animală a scăzut, s-au luat măsuri imediate pentru redresarea situației, iar în final, producția a început din nou să crească.

Zona de transport – în funcție de tipurile de transport existențe amintim:

Zona feroviară a unui oraș – este alcătuită din gări, stații, halte, puncte de oprire, ateliere și triaje. Zărneștiul este legat de Brașov printr-o cale ferată cu ecartament normal 1437 mm și lungă de 28 km ( Zărneștiul fiind cap de linie), precum și o șosea având aproximativ aceeași lungime, care în mare parte urmează aproape același traseu ca cel al căii ferate. Calea ferată a fost construită cu câțiva ani înainte de anul 1900 și a înlocuit cu succes atelajele trase de animalele de povară. Actuala gară CFR este construită la mijlocul secolului XX, gara cea veche construită odată cu linia ferată, fiind dărâmată. Transportul feroviar pe relația Zărnești – Brașov, este privatizat de mai mulți ani încoace. Cu plecare de la Zărnești și până la Brașov, sunt șapte stații C.F.R., ( Brașov fiind a șaptea stație ). Cu mai mulți ani în urmă orașul a avut și cale ferată industrială îngustă, dar între anii 1970-1980, aceasta a fost desființată din două motive: primul motiv a fost de nerentabilitate pentru vremea respectivă, iar al doilea motiv a fost acela că în urma inundațiilor din anii 1975, s-a distrus o mare parte din această cale ferată.

8.2.3.3.Transporturile rutiere

Orașul Zărnești este legat de zonele învecinate, dar și de cele îndepărtate, prin șosele drumuri județene și drumuri naționale. La Zărnești, principalele rețele și unități de transport existențe constau în relații spre zonele învecinate, materializate prin drumuri naționale locale, cât și cele de cale ferată. Primăria Zărnești sub conducerea domnului Primar Dorel Valer Bîrlădeanu și Consiliul Local Zărnești au conceput un amplu proiect de reabilitare pe termen lung a întregii trame stradale, care se va face eșalonat pe porțiuni/segmente de străzi, cât și pe porțiuni de timp ca durată, banii pentru aceste lucrări provenind în mare parte de la contribuabili din taxe și impozite locale aprobate de Consiliul Local, dar și din anumite proiecte, sau din alte surse. La Zărnești există o autogară în Tohanul Vechi și un punct de plecare al autobuzelor ( o viitoare autogară ) care ar urma să se dezvolte în centrul orașului, având sediul amplasat provizoriu de câțiva ani în apropierea clădirii C.E.C. Bank. Autogara din Tohanul Vechi are sediu bine amplasat lângă oficiul P.T.T.R. din Tohanul Vechi și totodată în imediata apropiere de halta C.F.R. general Traian Moșoiu. Prin intermediul acestora se asigură legătura între orașul Zărnești și zonele învecinate, sau mai îndepărtate din țară. Tot transportul rutier de la Zărnești și către Zărnești este privatizat și se efectuează cu autobuze, sau cu Maxi-Taxi și Taxi.

8.3.ECHIPAREA TEHNICO-EDILITARĂ

La Zărnești, echiparea edilitară este foarte bună în cazul rețelei de distribuție a gazului metan, cât și în domeniul comunicațiilor – rețele de telefonie fixă, rețele de telefonie mobilă și internet. Rețeaua de căi de comunicație și transport este în general bună ( Drumul Național 73A este în stare bună, însă Drumul Județean 73 nu se află într-o stare tehnică corespunzătoare ).

Rețeaua de telecomunicații ( telefon, GSM, internet ) este foarte bună și oferă servicii de o calitate bună și foarte bună pentru populație. Această rețea include peste 100 km cabluri pentru transmisii de informații și date, mai mult de 20 km de cablu cu fibră optică, are 7 km cabluri subterane pentru rețea telefonică fixă și 6 km cablu aerian pentru telefon fix. Din punct de vedere al telefoniei mobile, la Zărnești, activează mai mulți operatori de telefonie mobilă care oferă cetățenilor servicii de o foarte bună calitate.

Operatorii pentru telefonie fixă sunt: Compania Romtelecom și Compania RCS-RDS. Serviciul de telefonie mobilă este asigurat de Companiile Vodafone România, Orange România, Cosmote, Digi Mobil și Telecom. Pe Dealul Grui se află montate două relee și două antene de emisie recepție semnale care aparțin la doi operatori de telefonie mobilă care au arie de acoperire în oraș. În privința alimentării cu apă a rețelei de drumuri naționale și județene, precum și alimentării cu curent electric folosit la iluminatul public și utilizatorilor casnici, dotarea este bună. La Zărnești, străzile, ulițele, cât și rețeaua de canalizare, sunt dotate corespunzător. (Vezi Tabel 61).

Tabel 61. Echiparea tehnico utilitară

(Sursa – Primăria Zărnești)

8.3.1.Alimentarea cu apă a populației

Afluent al râului Olt, Bârsa este principalul rău care străbate orașul Zărnești. Râul are caracter torențial, iar la ape mari produce eroziuni la maluri și chiar inundații, fapt pentru care în perioada anilor 1979 – 1980 albia sa a fost calibrată – reprofilată pentru trecerea debitelor maxime cu asigurarea de5 %, iar totodată malurile au fost consolidate cu perete de bolovani înglobați în beton. Această consolidare s-a realizat pe o lungime de 2400 m. În zona Zărnești există surse de apă care se folosesc în scopuri potabile, dar și industriale. Rețeaua de distribuție a apei potabile în orașul Zărnești are o lungime simplă de 50 km, iar conductele care alcătuiesc rețeaua de alimentare cu apă a orașului, sunt din oțel și azbociment. Întreaga rețea de apă potabilă a localității se află într-o stare tehnică corespunzătoare, iar o bună parte din lungimea acestei rețele se află în reabilitare. Alimentarea cu apă a consumatorilor din localitate, se realizează prin rețele de distribuție și racorduri la acestea în mod centralizat, iar prepararea apei calde se face în fiecare gospodărie individual. Satul Tohanul Nou se alimentează cu apă din sursa Prăpăstii a S.C. Tohan S.A., dintr-un rezervor de 500 m³ amplasat la cota 675 m de unde pe cale gravitațională, pe o conductă DN 300 mm se alimentează cu apă consumatorii.

Stația de tratare a apei și rețeaua de canalizare

În orașul Zărnești, există o stație de epurare a apelor, care preia printr-un conector comun toate apele uzate, constituind sistemul de canalizare al apelor menajere, cu o lungime simplă a rețelei de canalizare de 15 km. Rețeaua de canalizare are o lungime corespunzătoare localității ( peste 23 km ) și se află într-o stare tehnică satisfăcătoare.

8.3.2.Alimentarea cu energie electrică și gaze naturale

Rețeaua de electricitate se află într-o stare bună, lungimea acesteia fiind de aproximativ 45 km de linii de joasă tensiune.

Rețeaua de distribuire a gazului metan atinge 25 km de conducte de transport și de distribuție și se află într-o stare foarte bună. Pentru alimentarea cu gaze naturale a noilor obiective, se vor extinde rețelele de distribuție existențe care au capacitatea de a prelua și noi consumatori și se vor realiza branșamente pentru fiecare obiectiv în parte. Menționăm faptul că prin zona Prăpăstiilor Zărneștiului trece magistrala de gaz metan ( CH4) ce vine de la Mediaș spre Rafinăria de la Bacău. Această magistrală este compusă din trei conducte de oțel în paralel două conducte au diametru de 800 mm, iar cea de-a treia are 300 mm – una dintre conducte mari de 800 mm, fiind de rezervă. Aprobarea de debite de gaze pentru locuință se face pe baza H.G. 623/1993, prin cota semestrială ce se acordă de către Romgaz Mediaș pe județul Brașov, de unde se repartizează pe toate localitățile în funcție de solicitări. Pentru alți consumatori – ( hoteluri, restaurante, magazine, case de vacanță, cabane ), aprobarea se solicită de la Romgaz Mediaș, pe baza de documentații de acord combustibil, care să justifice debitul solicitat și a unui aviz tehnic eliberat de către regionala de distribuție a județului Brașov.

8.3.3.Dezvoltarea activităților turistice / vs Protecția și conservarea mediului

Dezvoltarea activităților turistice și de agrement

Localitatea Zărnești beneficiază de un cadru natural variat și condiții deosebite pentru dezvoltarea activităților turistice în tot timpul anului, dar, această activitate este în curs de dezvoltare. La Zărnești, potențialul turistic natural existent poate fi exploatat prin:

valorificarea cadrului natural printr-o exploatare rațională, precum și depistarea domeniilor pentru practicarea turismului de vară și de iarnă;

realizarea unei baze materiale corespunzătoare practicării unui turism modern și civilizat, având un profil complex:

de odihnă și odihnă activă, bazat pe multiple posibilități de a oferi plimbări de lungimi și grad de efort foarte variat;

de tratament, bazat pe condițiile oferite de cadrul natural și microclimatul caracteristic – nevroze;

de practicarea sporturilor de iarnă și de vară;

de turism montan.

Dezvoltarea acestei ramuri economice, se va putea face în urma unui studiu interdisciplinar, care să analizeze toate posibilitățile, aferente de întreaga zonă limitrofă. În urma dezvoltării turismului, în localitate există mai multe avantaje cum ar fi:

Crearea multor locuri de muncă;

Avantaje economice care aduc un venit substanțial la bugetul localității;

Crearea multiplelor posibilități de petrecere a timpului liber, atât pentru localnici, cât și pentru cei din localitățile învecinate, sau chiar din alte județe.

Spațiul verde și recreere

Zona verde – este o parte componentă a spațiului urban, care este supusă unui regim de amenajare specific, folosită pentru recreere și odihnă atât zilnică, cât și săptămânală. Prin funcțiile pe care le îndeplinesc, spațiile verzi sunt importante în menținerea echilibrului fizic și psihic al omului. După criteriul utilizării, spațiile se clasifică astfel: spații verzi de folosință generală, spații de folosință publică, spații cu acces nelimitat, square, parcuri. Datorită faptului ca orașul se află situat la poalele munților Piatra Craiului, atât munții,cât și pășunile și pădurile, oferă prin verdeață și pitorescul lor, clipe de neuitat pentru petrecerea timpului liber, pentru recreere și odihnă. În oraș au fost create spații verzi, prin amenajarea de parcuri și locuri de joacă pentru copii.

La Zărnești, există la ora actuală trei terenuri de sport, dintre care, unu este administrat de Asociația sportivă Torpedo, fiind dotat corespunzător. Aici au fost aduse rezultate foarte bune în domeniul alpinismului, motocrosului, dar și gimnasticii, cu toate că baza materială existentă este insuficientă.

Protecția și conservarea mediului

Față de alte orașe așezate în câmp deschis, cu multă circulație rutieră, cu industrii și fără vegetație abundentă, orașul Zărnești are o poluare redusă. Acest lucru se datorează poziției sale geografice și așezării la poalele Masivului Piatra Craiului, fiind situat într-o zonă închisă ( punct terminal al căii ferate Brașov – Zărnești, dar și al șoselei rutiere ). Reducerea capacităților de producție ale celor două mari întreprinderi S.C. Ecopaper S.A. și S.C. Tohan S.A. a dus la diminuarea poluării, contribuind pe lângă cele mai sus menționate. În privința circulației rutiere, pentru viitor se are în vedere necesitatea atenuării proceselor de poluare datorate automobilelor care circuă pe DN 73 și DN 73 A – drumuri care străbat orașul pe la margini.

8.3.4.Anomaliile din zona zărneșteană

În circulația rutieră generală, la nivelul orașului Zărnești se constată următoarele disfuncțiuni astfel:

Circulația se desfășoară greoi, aceasta nereușind preluarea traficului la parametrii normali la intersecția străzilor Gheorghe Barițiu, strada T. Sperchez, strada Ioan Șenchea;

Din cauza vizibilității reduse, se confruntă cu probleme și intersecția străzilor Mihai Eminescu, 13 Decembrie, I. Alduleanu, Strada Ioan Mețianu, precum și intersecția dintre strada Mare ( DN 73 A ) și DN 70 A.

În zona de vest, de sud si centrală a intravilanului, se remarcă lipsa căilor de acces, care să descongestioneze zonele aglomerate ale localității și totodată care să deservească viitoarele zone de locuințe;

La nivelul circulației rutiere, localitatea Tohanul Nou se confruntă cu lipsa parțială de vizibilitate la intersecția drumul național 73 cu strada Libertății, precum și intersecția străzii general Traian Moșoiu cu strada Libertății.

De asemenea principalele străzi de aici nu sunt modernizate corespunzător, acestea având elemente geometrice neadecvate, iar îmbrăcămintea asfaltică este nesatisfăcătoare. Pentru viitor se are în vedere eliminarea din zona intravilanului a drumurilor naționale. Atât DN 73 cât și majoritatea străzilor rezistente au trasee sinuoase, cu profil transversale sub normal, această situație ducând la perturbarea circulației în zonă prin blocări de trafic, precum și viteze foarte mici de circulație, care rar depășesc 30 – 40 km/h. Din fondul de locuit fac parte locuințele individuale, proprietate particulară cu caracter rural. Multe dintre acestea sunt construite din zidărie de cărămidă cu planșee de lemn. Deasemenea nici în domeniul învățământului, culturii sportului și agrementului, dotările existențe nu sînt corespunzătoare. Ar fi indicat ca pe viitor, orientarea orașului să fie îndreptată către activitatea turistică. Aceasta s-ar putea desfășura și dezvolta în zona Plaiul Foii, în zona din sudul localității, precum și în sud-vestul satului Tohanul Nou. Printre cei mai mari poluatori ai localității se află S.C. Tohan S.A. și S.C. Ecopaper S.A. . Stația de epurare a localității Zărnești, este subdimensionată, aceasta funcționând în combinație cu stația de epurare a Uzinei Tohan S.A., deoarece singură nu poate asigura depoluarea apei în limitele prevăzute de legislația în vigoare. Principalii poluatori ai apei din zonă sunt unitățile industriale, dar și gospodăriile individuale, care deversează multe substanțe, cele mai des întâlnite în cazul industriei fiind amoniacul și azotații ( substanțe anorganice ) precum și substanțe organice. Începând cu anul 1990 și până în prezent, s-a ajuns la o îmbunătățire semnificativă a situației din punct de vedere al poluării, deoarece s-au luat măsuri suplimentare de protecție, dar și datorită restrângerii activității industriale. Au fost luate măsuri suplimentare de protejarea zonelor cu resurse naturale valoroase, a siturilor și monumentelor de arhitectură precum: Biserica Ortodoxă Nașterea Maicii Domnului din secolul XVIII – XIX, Biserica Ortodoxă Sfântul Nicolae cu Fundațiile Sfântul Nicolae din secolul XVI și paraclisul din secolul XIX.

8.3.5.Zonarea funcțională privită în viitor

Pentru viitor, se preconizează că dezvoltarea localității Zărnești nu va fi mare datorită faptului că este puțin probabil să apară funcțiuni noi, altele decât existentei acum și care să relanseze funcția economică într-un timp scurt. Precizăm că din acest motiv, atât relația zonelor funcționale față de ansamblul localității și condițiile de interdependență cu celelalte zone funcționale, cât și propunerile de măsuri de organizare a acestora, în vederea asigurării unei dezvoltări armonioase a tuturor funcțiunilor, se păstrează în limitele descrise la situația existentă. În structurarea zonifiecărilor funcționale, se menține în general configurația ( cu disfuncțiile cunoscute ) existentă a părților ce compun intravilanul. Astfel că datele din bilanț al suprafețelor cuprinse în intravilan pe zone funcționale, se prezintă ca în tabelul de mai jos. (Vezi Tabel 62 și Fig.143,144).

Tabel 62. Bilanț teritorial

(Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 143. Bilant teritorial – EXISTENT (Sursa – Primăria Zărnești)

Fig. 144. Bilant teritorial PROPUS (Sursa – Primăria Zărnești)

CAPITOLUL IX

LOCUL ORAȘULUI ÎN SISTEMUL JUDEȚEAN ȘI REGIONAL DE AȘEZĂRI

9.1.ORAȘUL ZĂRNEȘTI ÎN EUROPA ȘI ÎN LUME

Relația în teritoriu a orașului Zărnești

Orașul Zărnești și teritoriul său administrativ este situat în partea de sud a județului Brașov și la sud-vest de municipiul Brașov.

Fig. 145. Zărnești pe harta României și a județului Brașov. Hartă prelucrată. (Sursa contur harta României – Romania Map Contour Clip Art)

Facem precizarea că Zărnești se încadrează în rețeaua de localități care gravitează spre municipiul Brașov făcând parte integrantă din Microzona Industrială Brașov și sistemul de localități determinat de municipiul Brașov.

Localitatea Zărnești, în circumstanță zonală și județeană

Printre cele 26 de localități situate în aria metropolitană Brașov și în jurul acesteia, se află și orașul Zărnești.

Aproape 80 % din populația județului Brașov este concentrat aici, având o densitate de 202 loc/km², ceea ce duce la dezvoltarea infrastructurii cu costuri mici. Numărul de firme ( 489 ) existente la Zărnești în 2010, situează localitatea pe locul V între orașele județului, Zărneștiul fiind poziționat după Brașov, Făgăraș, Codlea și Săcele.

9.2.CARACTERIZAREA GENERALĂ A ECONOMIEI ORAȘULUI ZĂRNEȘTI –

ÎNTRE TRECUT ȘI PREZENT

Între anii 1970 – 1990 orașul Zărnești dispunea de condiții favorabile desfășurării activității economice. Resursele bogate din zona de munte ( lemnul, calcarul, etc. ) au dus la amplificarea unor activități cu tradiție în Zărnești: exploatarea și prelucrarea lemnului, industria celulozei și hârtiei, industria materialelor de construcții. La vremea aceea, economia orașului era caracterizată printr-o puternică industrializare. Atunci, predomina activitatea industrială față de celelalte activități și anume: 40,3 % din perimetrul construibil era ocupat de zona industrială, iar 43,3 % din totalul populației lucra în industrie. Peste 4300 de persoane din zonele învecinate făceau naveta la Zărnești, numărul navetiștilor depășind 6500 de persoane în anii 1990. Dezvoltarea industriei zărneștene a mărit capacitatea de atracție a forței de muncă, care se deplasează zilnic, orașul Zărnești fiind al doilea centru după Brașov din cadrul grupării urbane Brașov. Industria zărneșteană exercita o puternică influență îndeosebi asupra populației active din așezările brănene. În acest sens Fabrica de Celuloză și Hârtie și-a mărit considerabil capacitatea de producție extinzându-se atât zona de aprovizionare cu materii prime, cât și zona de desfacere. Dezvoltarea industriei în județul Brașov a dus la formarea unor concentrări generale în teritoriu, care după structura și gradul lor de specializare, îndeplineau un rol aparte în viața economică. Concentrările industriale de pe valea superioară a Râului Bârsa au avut drept centru depolarizare localitățile Zărnești, Râșnov, Vulcan, Cristian, Ghimbav și Codlea. La Vulcan existat o mină de cărbuni ( Mina 1 Mai ), care-a fost exploatată timp de un secol și care a fost închisă și desființată imediat după anul 1990. La ora actuală la peste 25 de ani de la Revoluție, numărul navetiștilor care lucrează la Zărnești a scăzut la câteva sute de persoane. Multe unități care mai sunt în funcțiune caută să-și reducă activitatea, să-și reducă numărul de salariați, sau să se reprofileze. În comparație cu anii 1970-1980, zona de influență a orașului Zărnești, a scăzut simțitor, având o mai mare influență asupra satelor din zona Branului și Poiana Mărului. Dezvoltarea regională este una dintre prioritățile Uniunii Europene, iar autoritățile locale încearcă să aplice aceste politici. Localitatea Zărnești are relații comerciale strânse cu multe întreprinderi și centre de desfacere atât din țară cât și din străinătate. Întreprinderile zărneștene livrează atât către piața internă, cât și către piața externă o gamă variată de produse cum ar fi: biciclete, celuloză, cherestea, drojdie furajeră, produse de artizanat, covoare și multe altele veniturile obținute de pe urma acestor produse livrate contribuind la creșterea economiei orașului.

9.3.RELAȚIA ORAȘULUI ZĂRNEȘTI CU ZONA INFLUENTĂ

Indiferent de mărimea lui ca populație sau de arealul pe care se desfășoară, fiecare oraș deține relații de diferite tipuri, relații care-i asigură acestuia existența și care poate să definească zona sa de influență urbană. Altfel spus, zona de influență a unui oraș are o structură proprie și se exprimă prin relațiile foarte strânse dintre respectivul oraș și celelalte localități urbane și rurale din jurul său. În funcție de anumite elemente ( nivelul de dezvoltare al țării, poziția geografică a orașului, densitatea centrelor urbane și talia orașului ) putem determina mărimea zonei de influență a orașului.

Până în preajma anilor 1990, populația localității Zărnești a crescut în permanență, datorită atracției forței de muncă prin unitățile industriale din zonă. Așadar, pe lângă sporul natural, localitățile din întreaga zonă de influență și implicit și din orașul Zărnești, au suferit un fenomen migrator în căutarea de locuri de muncă și cazare stabile, sau numai pentru cazare stabilă, pentru activități desfășurate în localitățile apropiate și în special pentru Brașov. După anul 1990, la Zărnești au avut loc mutații, ca și în majoritatea localităților județului. Odată cu scăderea destul de rapidă a sporului natural, se constată și o scădere a migrației forței de muncă, aceasta preferând acum cazare stabilă în localitatea cu posibilități de asigurarea forței de muncă. Localitatea Zărnești, are o mare influență în zonă și colaborează cu o serie de localități din Microzona Brașov ( Râșnov, Codlea, Ghimbav, Cristian, Vulcan, Bran, Poiana Mărului, etc.), constituind un centru polarizator pentru acestea.

9.4.STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ORAȘULUI ZĂRNEȘTI

Dezvoltarea durabilă a așezărilor umane

La întrunirile internaționale care au avut loc la Rio de Janeiro în 1992 cât și la Johanesburg în anul 2002, s-a avut în vedere Problematica dezvoltării durabile a planetei noastre. În urma acestor discuții s-a elaborat Asociația „Asistență și Programare pentru dezvoltare Durabilă – Agenda 21”, care este o asociație română neguvernamentală, nonprofit și care care nu este afiliată religios sau politic. Scopul acestei asociații este acela de transpune în practică principiile și obiectivele Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă cât și a Programului Agenda 21, pentru Romania.La internațional dar și național se are în atenție următoarele:

Fiecare locuitor al Terrei să aibă o locuință;

Reducerea diferențelor majore dintre oraș și sat din punct de vedere al dezvoltării economico-sociale;

Reducerea pe cât posibil a consumului de combustibili neregenerabili și folosirea altor surse;

Promovarea altor tehnici în domeniul construcțiilor de locuințe omenești având drept scop izolrea fonică și termică, dar și pentru reducerea consumului de energie și combustibil combustibil pentru încălzire;

Folosirea instalațiilor ecologice în dotările de infrastructură generală;

Gestionarea mai judicioasă a terenurilor neagricole, lăsarea lor în circuitul natural, cu floră și faună sălbatică și neafilierea acestora la terenuri intravilane;

Reducerea și limitarea distrugerilor datorate unor factori de risc naturali și antropici;

Propunerea de proiecte care să corespundă nevoilor de dezvoltare la nivel local, precum și educarea cetățenilor localității, pentru a înțelege care este rolul lor, în aceasta schimbare.

9.4.1.Programul „Agenda locală 21”

România cât și alte 170 de țări de pe Glob, au fost de acord ca în urma Conferinței de la Rio de Janeiro – Braziliadin anul 1992, să adopte o strategie globală pentru viitorul omenirii. Această strategie s-a numit Agenda 21 și a avut ca scop aplicarea principiilor dezvoltării durabile. Problemele abordate de Agenda 21 prevedeau atât dezvoltarea economică și socială, cât și protecția și îmbunătățirea stării mediului, ca să lăsăm Pământul curat pentru generația viitoare. În urma Conferinței de la Rio, s-a căzut de accord ca fiecare autoritate locală să aplice propia strategia ei de dezvoltare durabilă a zonei.

Pentru aceasta, trebuiesc identificate problemele sociale și economice cu care se confruntă comunitatea locală. Deasemenea se vor lua în calcul normele care vor trebui aplicate pentru protecția mediului înconjurător. Pentru a schimba ceva în cadrul unei comunități, trebuie explicat înainte ce trebuie ca să facă respective comunitate, dar și ca aceasta să fie de accord cu acest lucru. În luna iulie a anului 1999, guvernul țării noastre a ratificat „Strategia Națională Pentru Dezvoltare Durabilă”, program sprijinit de Națiunile Unite. Fiecare autoritate publică locală trebuie ca să aplice aceste norme prevăzute în Agenda 21. Primăriile localităților vor include aceste prevederi pe agenda lor de lucru și vor avea loc dezbateri și consultări în această privință. Va fi anunțată și populația localității, iar deciziile și concluziile pe această temă vor fi dezbătute în Consiliul Local, în urma căruia aceste concluzii vor deveni Hotărâri de Consiliu Local care vor avea caracter de Lege. Orașul Zărnești, prin Autoritățile sale locale, trebuie să adopte și să implementeze și politicile duse de către mai marii regiunii Centru. La nivelul Regiunii de Dezvoltare Centru, din care face parte și Zărneștiul, au fost stabilite o serie de priorități care prevăd următoarele:

dezvoltarea infrastructurii locale ( transport, mediu, reabilitare urbană, utilități publice, dar și infrastructură socială – școli, grădinițe, spitale, azil pentru cei nevoiași și altele;

prevede sprijinirea afacerilor;

prevede dezvoltarea turismului;

prevede dezvoltarea rurală;

prevede creșterea ocupării forței de muncă , dezvoltarea resurselor umane și a servicilor sociale;

prevede dezvoltarea urbană durabilă.

CAPITOLUL X

ANALIZA SWOT ȘI CONCLUZII

10.1.ANALIZA SWOT

Analiza S.W.O.T. este o metodă utilizată de o gamă variată de domenii, în vederea realizării unor strategii de dezvoltare durabilă. În cazul de față, în studiu urbanistic al orașului Zărnești, am încercat să realizez o analiza S.W.O.T., utilizând și informațiile ce revăd dezvoltarea orașului Zărnești, având în vedere punctele favorabile și cele mai puțin favorabile ale cadrului natural și potențialului socio-economic local – regional. În paralel am identificat oportunitățile de dezvoltare ale orașului, precum și posibilele riscuri/pericole care ar putea amenința dezvoltarea în perspectivă. Analiza S.W.O.T. este realizată în sfera celor trei direcții, identificate ca strategice – obiective, politici și acțiunile la nivel local. Ea permite formularea primelor obiective concrete, cu termene și responsabilități. Prin aceasta se urmărește valorificarea și maximizarea punctelor tari și a oportunităților locale, zonale, naționale, simultan cu diminuarea efectelor punctelor slabe și a amenințărilor, toate urmând să conducă la realizarea viziunii stabilite. Se are în vedere consultarea cetățenilor printr-un sondaj de opinie și prelucrarea datelor colectate. Rezultatul sondajului reprezintă punctul de plecare în procesul de elaborare a strategiei.

Stabilirea obiectivelor strategice:

creșterea economică a orașului Zărnești;

edificarea unei comunități locale fără categorii excluse social;

îmbunătățirea calității vieții și o continuă afirmare a identității și personalității orașului Zărnești;

constituirea unui grup consultativ;

colectarea centralizată și sintetizarea datelor de interes.

Creșterea economică a orașului Zărnești:

crearea unui climat de afaceri favorabil dezvoltării sectorului privat și relansării economice;

promovarea unui management urban strategic;

îmbunătățirea infrastructurii instituționale;

îmbunătățirea infrastructurii fizice – sisteme urbane.

Edificarea unei comunități locale zărneștene fără categorii excluse social:

Combaterea sărăciei și a șomajului;

Dezvoltarea resurselor umane – Piața Muncii;

Crearea unui mediu social stabil și favorabil dezvoltării;

Îmbunătățirea calității vieții și continua afirmarea identității și personalității orașului Zărnești:

asigurarea măsurilor de protecție a mediului;

dezvoltarea și valorificarea resurselor educaționale și culturale proprii.

Se va trece la elaborarea unei prime forme a documentului de prezentare în Consiliu Local pentru analiza și dezbatere. Se urmărește adoptarea prin hotărârea Consiliului Local Zărnești a „Programului de Dezvoltare strategică a orașului Zărnești”, document care stabilește principalele direcții de acțiune pentru următorii patru ani în plan economic, social și de mediu. Acest document ce se va elabora în procesul de planificare strategică va avea următoarele caracteristici:

Se va bucura de o largă susținere;

Va reflecta complexitatea și specificitatea locală;

Va permite consolidarea avantajelor competitive ale orașului Zărnești;

Se va subscrie programului de guvernare, planului Operațional Regional, planurilor operaționale sectoriale. După adoptare, procesul va continua urmărindu-se aprofundarea problemelor și elaborarea de strategii sectoriale.

10.2.CONCLUZII ȘI ANALIZA SWOT

10.3.RECOMANDĂRI

În urma studiului efectuat de mine în teren, am ajuns la concluzia că orașul Zărnești trebuie ca să urmărească de dezvoltarea sa pe toate planurile, nu numai folosind latura turistică. Localitatea dispune de un potențial bogat, de terenuri întinse – multe dintre ele fiind terenuri arabile și având soluri bogate, precum și de vaste suprafețe forestiere. În acest scop, se va urmării punerea în valoare a potențialului agricol în direcția unei agriculturi durabile și dezvoltarea producției produselor agricole ecologice precum și promovarea pieței agroalimentare a producătorilor locali către consumatorii zărneșteni. Referitor la toate acestea, în urma observațiilor mele efectuate asupra locului cercetat, voi propune Primăriei și autorităților locale din Zărnești, respectiv actualului domn Primar în persoană, ca să depună toate eforturile și priceperile pentru înființarea pe teritoriul orașului a încă unei piețe mari agroalimentare cu legume, fructe lactate, ( chiar și cereale ) și altele aceasta urmând să aibă un program zilnic de funcționare, unde vor putea veni cu mărfuri atât producătorii localnici cât și cei din afara localității. Tot în sprijinul locuitorilor orașului, cu scuze și respect față de autoritățile locale îmi permit ca să lansez câteva propuneri și anume înființarea – deschiderea la Zărnești a unui mic târg de tip talcioc cu program săptămânal la sfârșitul fiecărei săptămâni de unde cetățenii să-și poată cumpăra obiecte noi sau chiar folosite fiecare după buget, cereale păsări animale mici-iepuri sau după un calendar bine stabilit de aici să se poată achiziționa și animale mari – ovine, caprine, bovine, porcine și cabaline. Chiar și cu o taxă modică – achitată de către comercianții care participă la aceste târguri, s-ar strânge ceva bani la bugetul local, iar localnicii ar avea de câștigat de pe urma acestor târguri. De asemenea în perimetrul localității s-ar putea construi înființa un abator nou pentru animale și încă o farmacie veterinară toate acestea venind în sprijinul crescătorilor de animale care trebuie stimulați. Se știe prea bine că în urma directivelor europene, animalele mari nu mai să pot fi vândute decât în târgurile de animale care funcționează după un calendar dinainte stabilit.

Aceste târguri de animale funcționează doar în anumite localități, aflate la distanțe mari de Zărnești, la anumite date calendaristice și la intervale foarte mari de timp – unele funcționând doar odată pe an. Pentru valorificarea animalelor din zona zărneșteană este nevoie de un târg de vite și/sau un abator nou. Toate acestea propuse, ar crea o viață mai bună atât pentru crescătorii de vite, cât și pentru ceilalți localnici. „Ideile” lansate de mine, ar duce la crearea de noi locuri de muncă, cât și la creșterea nivelului de bunăstare a oamenilor, și ar aduce și ceva bani la bugetul local. De asemenea, s-ar putea deschide cu investiții nu foarte mari, o linie tehnologică – o microfabrică de procesare a laptelui provenit de la animale vaci, oi, capre, crescute în gospodăriile proprii de locuitori zărneșteni. Se știe prea bine că laptele obținut în special de la vacile persoanelor particulare, nu prea are căutare pe piață, iar prețul de vânzare este relativ scăzut.

Dacă ar exista un centru de colectare al laptelui precum și o unitate de procesare, care să-l prelucreze și să obțină din el diverse produse lactate, ar fi un mare avantaj, atât pentru producătorii individuali care ar avea o „piață de desfacere”, cât și pentru toți consumatorii zărneșteni și nu numai, care ar putea cumpăra produse lactate la un preț mult mai scăzut. S-ar crea și și niște locuri de muncă stabile, ar intra și niște bani la bugetul local din taxe și impozite – pe teren, pe clădiri necesare desfășurării activității „Microfabricii de produse lactate” și multă lume ar fi mulțumită. Se știe foarte bine că în general „producătorii” individuali indiferent de domeniul agricol de referință, nu prea au sprijin material din partea statului, iar „o mâna întinsă” oferită de către autoritățile locale, ar fi întotdeauna binevenită.

Autoritățile Locale însă, știu mai bine ce au de făcut, iar dacă doresc ca să țină cont de opiniile mele în funcție de posibilitățile financiare pe care le audumnealor la dispoziție, ar fi foarte bine, deoarece ar beneficia foarte mulți oameni de pe urma acestor „realizări”. După cum am menționat anterior, pentru dezvoltarea localității, trebuie acționat pe toate planurile, nu numai pe latura turistică, precum și găsirea de noi soluții în acest sens, iar autoritățile cunosc deja aceste lucruri și au metode necesare în dezvoltarea acestor probleme pentru binele comunității locale. Pentru toate acestea și eu le mulțumesc frumos pentru ceea ce realizează în slujba cetățenilor.

10.4.DEZVOLTAREA DURABILĂ A ORAȘULUI ZĂRNEȘTI

Potențialul de dezvoltare al așezărilor umane

Potențialul de dezvoltare al așezărilor umane cuprinde potențialul natural geomorfologic, climatic hidrologic și altele, potențialul demografic – numărul de locuitori, bilanțul, densitatea și structura populației, resursele de muncă, potențialul economic – agricole, forestiere, industrial, de comunicație, turistic, potențialul de poziție și cel de dotare edilitară și socio – culturală.

Dispoziția armonioasă în teritoriu a diverselor unități naturale – munți, dealuri, depresiune și șes depresionar, precum și potențialul lor economic variat, au constituit primele elemente care au stat la originea apariției și dezvoltării așezărilor omenești în zona zărneștilor.

Prin studiul de față, se dorește efectuarea unei prezentări sumare a principalelor caracteristici ale zonelor industriale, ale construcțiilor, ale unităților agricole și silvice, ale transporturilor, serviciilor sau turismului din zonă.

Aceste studii au fost necesare pentru a vedea „posibilitățile” pe care le are orașul și ce poate el să ofere populației.

Demersul acestei lucrări, a fost acela de a urmării transformările majore ale orașului Zărnești pe toată perioada evoluției sale ca așezare, dar mai ales în această perioadă de tranziție, făcând o permanentă raportare la dinamica și modificările vieții urbane din perioada naționalizări mijloacelor de producție – 1948 și până la Revoluție – 1989, precum și din perioada de tranziție, în intervalul de la Revoluție 1989 și până în în anul 2015.

Dinamica pozitivă a populației orașului Zărnești între anii 1948 – 2009, a fost rezultatul cumulat atât al bilanțului natural pozitiv, dar și al intensificării bilanțului migrator ca urmare a dezvoltării funcției industriale.

Creșterea populației și intensificarea activităților economice au determinat modificări majore, astfel că Zărneștiul s-a transformat în oraș, iar odată cu aceasta și-a mărit și suprafața. Privind înapoi în timp, Zărnești a fost un sat la origine, la fel ca și Tohanul și la fel ca toate localitățile care ulterior au devenit orașe. În anul 1951, Zărnești devine oraș și anexează în componența sa și localitatea Tohanul Vechi mărindu-și suprafața administrativă, iar în anul 1968, orașul deja creat, anexează în componența sa și localitatea Tohanul Nou. Și prin această „anexare”, Zărnești își mărește din nou perimetru administrativ, la ora actuală, suprafața orașului fiinde 204, 75 km² în anul 2006 și reprezentând 3,78 % din suprafața județului Brașov.

După cum am menționat și anterior, încă de la înființarea lor și până în jurul anului 1800, atât Tohan că și Zărnești erau niște sate unde locuitorii se ocupau cu agricultura și meșteșugurile, iar economia acestora era în totalitate bazată pe agricultură. La începutul anilor 1800, aici însă începe procesul de industrializare. Între anii 1810 – 1940, în această zonă se construiesc mai multe fabrici printre care:

„1810 – Fabrica de spirt;

1840 – Filatura Mecanică de tors bumbac;

1850 – reapare Fabrica de spirt înființată în anul 1810;

1852 – Fabrica de Hârtie Letea înființată în funcțiune în 1857– intrat în funcțiune;

1889 – Fabrica de Celuloză, intrat în funcțiune 1893;

1921 – Fondarea Societății anonime Fabrica de Celuloză Zărnești, care a preluat în mare parte vechea fabrică de celuloză existenta;

1925 – Înființarea Cooperativei Forestiere – unitate pentru exploatarea resurselor locale – ( lemnul ), beneficiar fiind Fabrica de Celuloză și Hârtie și Societatea Lomaș;

1928 – 1948 a funcționat Societatea Lomas, care prelucra și soarta material lemnos;

1937 – construirea Fabricii de Muniție Malaxa Tohan care de la înființare și până astăzi, a avut mai multe denumiri, în funcție de perioada respectivă astfel: „Malaxa” 1937 – 1941; „Rogifer” 1941 – 1945; „Malaxa” 1945 – 1948; „6 Martie” – 1945 – 1990; „Întreprindea Mecanica Tohan” 1995; „S.C. Tohan S.A.” după 1995 până în present”. ( Ilie Vlad, 2004 și 2011 ).

Dezvoltare Economică orașului Zărnești s-a produs mai ales după anii 1960 – respectiv aproape de începutul anilor 1970. Această dezvoltare a durat până în jurul anilor 1989-1990 și a avut la bază activități industriale, pe primele locuri situându-se prin producțiile lor fabrica de biciclete, armament și diverse accesorii tehnice, ( cunoscută astăzi S.C. Tohan S.A. ), Combinatul de Celuloză și Hârtie fost Celohart – azi S.C. Ecopaper S.A., întreprinderea de exploatare și industrializare a lemnului Zărnești I.F.E.T. – U.I.L. , care prin încorporarea societăților Lomaș la naționalizare, devine I.P.E.I.L. Brașov și care de ceva timp și-a încetat activitatea urmând a se reprofila, industria materialelor de construcție care producea var din calcar, cât și prospectarea minieră.

Menționăm că la Zărnești exsistat o carieră de calcar pe drumul ce duce spre Prăpastiile Zărneștilor, aflată pe partea stângă în amonte de cabana Gura Râului, iar o altă carieră de calcar era situată la Padina Lupului – de unde până la Halta Tohan, transportul calcarului era efectuat cu funicular, ambele desființate în jurul anilor 1990.

Deasemenea, în anul 1976, au fost demolate mai multe cuptoare de var situate în perimetrul Haltei Tohan. Funcția industrială, a generat noi tipuri de relații între orașul Zărnești și multe alte localități din țară ceea ce a condus la creșterea gradului de integrare în sistemul economiei naționale. În urma acestei integrări la nivel național, Zărneștiul a putut colabora strâns, cu o serie de parteneri interni, în acest sens, oferindu-i-se posibilitatea ca să fie cunoscut și peste granițele țării, prin produsele sale furnizate de S.C. Ecopaper S.A., cât și de la S.C. Tohan S.A. . În afară de industrie, la dezvoltarea economiei orașului au mai contribuit agricultura, economia forestieră, transporturile, comerțul și nu în ultimul rând turismul. După anul 1990, activitatea economică a cunoscut o scădere considerabilă legată de declinul general înregistrat la nivel național, în actuala perioadă de tranziție. În acest timp și-a început activitatea la Zărnești unul dintre cele mai mari depozite private de combustibil din țară denumit Romoil aparținând companiei Rompetrol – Lukoil. Astăzi, Uzina Tohan, S.C. Ecopaper S.A. de altfel și toate celelalte întreprinderi care mai activează în oraș, funcționează la capacitate restrânsă și cu personal diminuat. O parte din personal a plecat în șomaj iar o altă parte rămânând fără serviciu a părăsit orașul plecând la sate. Singura șansă viabilă de redresarea localității, rămâne exploatarea potențialului turistic natural și antropic din zonă. Pentru mai mare diversitate, în alegerea circuitului, cât și a traseelor turistice, pot fi incluse cu siguranță și cele care aparțin zonelor învecinate. În urma reducerii activităților la anumite societăți, precum și a încetării de activitate la altele, la ora actuală, ca urmare regândirii economie orașului, s-a trecut la un plan de măsuri luate la nivel local, care prevedea ca unele firme să-și diversifice, sau să-și schimbe profilul activității și nu în ultimul rând să fie pus în valoare potențialul turistic natural, dar și antropic. Ca urmare a acestei evoluții s-a propus schimbări și în structura zonelor funcționale ale orașului. În acest sens, cu mai mulți ani în urmă, nu departe de perimetru de activitate a Întreprinderii S.C. Tohan S.A. a fost înființat un parc industrial, având o suprafață de 46 hectare. În urma înființării acestui parc industrial zona funcțională industrială aflată în cartierul Tohanu Vechi și-a modificat suprafața. La ora actuală se regândește orientarea industriei spre prelucrarea resurselor și produselor existențe în regiune. Existența unei infrastructuri de producție disponibilă în zonă, duce la creșterea numărului de Întreprinderi Mici și Mijlocii. Suprafața întinsă a terenului agricol, precum și microclimatul local, au creat condiții favorabile dezvoltării culturilor agricole în zona cercetată, însă din păcate neexploatate la maxim. Pajiștile imense de pe teritoriul administrativ al localității, au facilitat creșterea animalelor erbivore, iar în afara acestora se mai cresc și alte animale. Pentru viitor, există mari posibilități pentru redresarea și revigorarea agriculturii primare, prin mărirea suprafețelor cultivate și creșterea numărului de efective de animale. Toate acestea sunt posibile în urma unei retehnologizări a agriculturii pe plan local – ( mecanizare, dotare cu mașini și utilaje, irigații ), cât și a sprijinului acordat pentru agricultorii Zărneștiului de către autoritățile locale și Guvernul României ( sub formă de subvenții și logistică ). În privința turismului, lucrarea de față se bazează pe o analiză complexă asupra resurselor turistice aparținând cadrului natural, așezărilor umane din perimetrul studiat, a populației și a istoriei zbuciumate a locuitorilor zonei, a spațiului rural din împrejurimi cu influențe pozitive în dezvoltarea orașului, a infrastructurii și circulației turistice, a protecției și conservării resurselor turistice, identificării de noi forme de turism. În acest sens s-a mărit existența unor determinări între potențial, perioade de favorabilitate corelate cu potențiale manifestări turistice avându-se în vedere resursele financiare și disponibilitatea temporară, factori importanți în declanșarea deplasării. Modelul conceptual pe care l-am abordat, mi-a facilitat posibilitatea de a înțelege în ce măsură se implică fiecare component al cadrului natural și antropic, prin caracteristicile sale atât cantitative, cât și calitative, în realizarea potențialului turistic al orașului Zărnești, care include în perimetrul său și o bună parte din Masivul Piatra Craiului unde se află Rezervația Parcul Național Piatra Craiului. Și în acest sens am analizat și cercetat rolul și importanța elementelor cadrului natural precum și influențele sale asupra potențialului turistic al regiunii.

Drept urmare, consider că potențialul natural trebuie să fii obiectiv asociat cu cel antropic, ambele având aceleași aceeași valoare, punând în balanță „greutatea” fiecăruia în așa fel încât cu greu vom deosebi unul de celălalt, indiferent de educația și de pregătirea turistului. În lucrare am identificat și apreciat valoric principalele obiective turistice naturale, dar și antropice, iar în context am efectuat o clasificare a lor. Am analizat și stabilit principalele elemente de infrastructură: căi de comunicație, capacități de cazare și de alimentație publică. Am identificat principalele tipuri de forme de turism specifice regiunii din care face parte localitatea studiată. Datorită climei, dar mai ales a poziției geografice a orașului, în Zărnești se pot practica o serie de sporturi cum ar fi alpinismul, schiul, motocross–ul, mountainbiking, fotbalul și altele. Orașul Zărnești este cunoscut în special datorită alpinismului care a fost o lungă perioadă de timp un sport consacrat pentru această localitate. De mai mulți ani încoace mulți sportivi zărneșteni au provenit de la Clubul Torpedo, care au câștigat multe premii. Un sport mai nou care este practicat mai ales de turiști este echitația/călăria care începe să se dezvolte vertiginos în câteva centre unde se pot închiria cai și echipament necesar. S-a vizat o cercetare complexă asupra fondului turistic antropic, a resurselor turistice antropice, cu numeroase vestigii istorice, unele cu o vechime de mai multe secole, edificii religioase, culturale, a unor activități cu funcție turistică, a resurselor turistice etnografice cum ar fi: obiceiurile la Zărnești, portul, jocurile și cântecele populare, ocupațiile și meșteșugurile țărănești, a arhitecturii și instalațiilor țărănești, bucate și băuturi tradiționale. ( Emanuel Tatomir, 2010 ). Localitatea Zărnești face parte din zona etnografică a Țării Bârsei, apropiată și foarte asemănătoare cu cea a Branului. Dintre ocupațiile tradiționale amintim păstoritul care a fost practicat neîntrerupt de către înaintași, agricultura a devenit ocupație predominantă a locuitorilor din zonă, asigurându-le acestora un trai decent.

Turismul în Parcul Național Piatra Craiului

Prin intermediul Masivului Piatra Craiului și Rezervația Naturală Parcul Național Piatra Craiului, Zărneștiul, este un oraș complex cu un potențial natural propice dezvoltării laturii turistice – mai ales turismul montan. Turiștii sunt atrași de Munții Pietrei Craiului, având o înălțime de 2238 m în vârful La Om – Piscul Baciului. Masivul prezintă o creastă calcaroasă în lungime de aproape 25 km, fiind orientată pe direcția NE – SV.

Unicitatea parcului național, conferită și de superlativele geografice naturale și antropice, alături de vestigiile istorico-culturale din zonă, asigură favorabilitate maximă pentru formarea și dezvoltarea unei noi destinații și a unui produs turistic competitiv pe piața națională și internațională de profil. Atractivitatea acestui peisaj al parcului, reprezintă importanța acordată acestuia de către vizitatori, evaluată pe harta percepției umane asupra frumuseții intrinsece a principalelor elemente de mediu relief, ape, vegetație și faună.

În conformitate cu noul cadru legislativ, autoritățile locale au adoptat strategia de dezvoltare, ce urmărește obținerea dezvoltării durabile și a creșterii coeziunii economice și sociale în orașul Zărnești pentru perioada 2007 – 2013. Principalele direcții de dezvoltare în perspectivă, la nivel local, vizează creșterea economică, creșterea nivelului de trai și reducerea sărăciei, reabilitarea și dezvoltarea infrastructurii și a servicilor. Viitorul orașului Zărnești, este prevăzut ca un oraș în curs de modernizare, dinamic bazat pe tradițiile sale cultural istorice, o urbe de mărime mijlocie, cu multe performanțe în dezvoltarea turistică, ce dispune de un mediu curat și cu un potențial economic de dezvoltare durabilă.

Conservarea și protecția ariilor protejate element al dezvoltării durabile

Intervențiile omului, care par din ce în ce mai agresive, presiunea umană puternică și în continuă creștere cauzată de industrializare, au afectat componentele mediului geografic. Aceste efecte nedorite și adesea profund negative, au determinat contra reacții, adoptarea unor măsuri legislative, găsirea unor instrumente eficiente în sprijinul conservării naturii, definirea unor categorii de arii protejate. Crearea amenajarea și ocrotirea ariilor protejate are un dublu obiectiv:

Pe deoparte protecția naturii față de aspectele nefaste ale evoluției societății contemporane, care au determinat, în numeroase situații, un proces intens de distrugere a mediului înconjurător, uneori cu implicații grave asupra echilibrului biologic al zonei respective. Pe de altă parte, de a proteja cadru natural pentru a-l pune la dispoziția oamenilor pentru odihnă și recreere. Ariile naturale protejate sunt din ce în ce mai căutate de turiști prin faptul că ele prezintă o stare ideală a mediul înconjurător, mai puțin afectată de presiunea antropică. Zonele naturale protejate sunt considerate de specialiști în geografia turismului, ca parte a potențialului turistic, resursa turistică ce poate fi valorificată ca atare. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii ( U.I.C.N. ), a stabilit și definit, chiar o serie de categorii operaționale de arii protejate:

Parcuri naționale destinate cercetării științifice și Turismului de recreere;

Parcuri naturale cu rol de conservare a peisajului natural;

Rezervații peisagistice care să aibă forme de relief sau vegetație cu valoare estetică;

Monumente ale naturii, care pot fi forme unice de relief, sau specii de animale și plante rare, unele pe cale de dispariție.

În acest sens țara noastră are o serie de legi care protejează parcurile naționale, ariile protejate, rezervațiile biosferei, dar și rezervațiile științifice și monumentele naturii, precum:

Legea Protecției Mediului L.137/1995;

Codul Silvic L.26/1996;

Legea apelor L107/1996;

Legea Fondului Cinegetic L 103/1996;

Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului Nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a flori și faunei sălbatice.

BIBLIOGRAFIA

Albăstroiu, Elena-Simona, (2009) – Evoluția funcțională, teritorială și urbanistică a municipiului Bârlad, Editura Taida, Iași.

Albu, C, (1969) – Bateria albastră în Cumidava III, Brașov.

Albu, N, (1944) – Istoria învățământului românesc în Transilvania până la 1800, Sibiu.

Alexe, Rădița; Simion Teodor; Simion, Maria; Samoilă, Eduard, (2000) – Capitalele lumii – curriculum opțional, Editura Sfinx 2000, Târgoviște.

Andrei, Mădălina Teodora, 2000, – Geografia așezărilor umane, Facultatea de Geografie, Universitatea Spiru Haret, București

Anna Chivu, 2016, – Urbanizarea, Academia, București, București.

Anastasiu, Viorela, (1999) – Atlas România, Editura Didactică și Pedagogică, București.

asupra teritoriului României), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Băcănaru, I., Velcea, Ion, (2003) – Zona și mediul geografic, Editura Universității Lucian Blaga, Sibiu.

Băcănaru, I.; Mihăilescu, V.; Herbst, C., (1962) – Considerații asupra criteriilor de clasificare funcțională a orașelor, Probl. Geogr., IX.

Bălteanu, D., Alexe, Rădița, (2001) – Hazarde naturale și antropogene, Edit. Corint, București.

Bălteanu, Dan, (1996) – Semnificația geografică a modificării utilizării terenurilor, AUSM-Geol.-Geogr.,V.

Bălteanu, Dan, (2000) – Orientări actuale în cercetarea geografică, Terra, XXX (L), I.

Bălteanu, Dan; Popescu, Claudia, (1996) – Dezvoltarea durabilă în context geografic est-european, Terra, XXVI – XXVII.

Bălteanu, Dan; Popescu, Claudia, (1994) – Dezvoltarea durabilă de la concept la o posibilă strategie de dezvoltare a României, Considerații geografice, SC- Geogr., 41.

Barițiu, Ghe., (1887) – Noțiuni relative la economia socială și la istoria civilizațiunii în Transilvania, Numărul 20, Sibiu.

Bleahu, M., Decu, V., Negrea, Șt., Pleșa, C., Povară, I., Viehmann, I., (1976) – Peșteri din România, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Bleahu, Marcian, (1985) – Pământul se destăinuie, Editura „Ion Creangă”, București.

Bogdan, Octavia; Dragotă, Carmen, (1997) – Calmul atmosferic în România, AUO-Geografie,VII.

Bogdan, Octavia; Niculescu, El., (1999) – Riscurile climatice din România, Academia Română, Institutul, Geografic.

Braghină, Cristian, (2000) – Așezările umane din dealurile piemontane dintre Motru și Gilort, Edit.Tehnică, București, 207 p.

Bran, Florina; Trufaș, Constanța, (2000) – Geografie. Manual pentru clasa a X a, Editura Economică Preuniversitaria, București.

Bugă, Dragoș; Tălângă, Cristian; Ghenovici, Alexandra; Săgeată Radu, (2005) – Sectorul Gura Văii-Călărași, Populația, așezările, aspecte economice, Geografia României, V, Edit. Academiei, p. 559-564.

Bugă, Dragoș; Tălângă, Cristian; Săgeată, Radu, (2005) – Caracterizare generală a Văii Dunării, populația și așezările umane, Geografia României, V, Editura Academiei p.514-521.

Bujor, Liliana, (2009) – Orașul Sighișoara și aria sa periurbană în perspectiva dezvoltării durabile, Teză de Doctorat, Universitatea din București.

Călinescu, R., Bunescu Alexandra, Pătroescu-Nardin Maria, (1972) – Biogeografie, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Călinescu, R., (1930) – Considerații zoogeograficeasupra migrației păsărilor din România, Buletinul Agricol, XI, seria II, I-II, 1-4.

Călinescu, R., (1931) – Mamiferele României.Repartiția și problemele lor biogeografice-economice, Imprimeria Națională București.

Cândea, Melinda, (2005) – Podișul Dobrogei de Sud- Populația, Așezările umane, apărut în Geografia României, Vol. V, Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul românesc al Mării Negre și Platforma continentală, Edit. Academiei Române, București, p. 774-782.

Cândea, Melinda, (1996) – Dealurile și depresiunile Crișukui Alb, apărut în Geografia României, Vol. IV, Regiunile pericarpatice, Edit. Academiei Române , București, p. 63-71.

Cândea, Melinda, (1996) – Piemontul Getic. Considerații de geografie istorică și populația, apărut în geografia României, Vol. IV, Regiunile pericarpatice, Edit. Academiei Române, București, p. 469-474.

Cândea, Melinda; Bran, Florina, (2001) – Spațiul Geografic Românesc – organizare, amenajare, dezvoltare, Edit. Economică, București, 445 p. ( Zamfir Daniela colaborare cap.VIII și IX.).

Cândea, Melinda; Bran, Florina; Cimpoeru, Irina, (2006) – Organizarea, amenajarea și dezvoltarea durabilă a spațiului geografic, Edit. Universitară, 363 p. (Zamfir, Daniela, colaboratoare cap. VIII și IX.).

Cândea, Melinda; Erdeli G.; Peptenatu, D.; Simon. T., (2003) – Potențialul turistic al României

Chiriță, C., (1995) – Pedologie generală, Editura Agrosilvică, București.

Ciangă, Nicolae, (1984) – Economia turismului în Depresiunea Transilvaniei, în Studia Universitatis

Ciulache, Sterie, (1999) – Temperaturile minime pe teritoriul României,Com, Geogr.,III.

Ciulache, Sterie; Ionac, Nicoleta, (1995) – Fenomene atmosferice de risc, Edit. Științ., București.

Ciulache, Sterie; Ionac, Nicoleta, (2002) – Schimbările climatice globale. Cauze și efecte, Terra XXI (LI), 1-2/2001.

Cocean, Pompei, (1996) – Geografia turismului, Edit. Carro, București.

Cocean, Pompei, (2005) – Geografie Regională. Evoluție, concepte, metodologie, Ediția a II-a, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Coldea, Gh.; Doniță, N.; Ioan, Doina, (1992) – Vegetația României, Editura Tehnică Agricolă, București.

Conea, Ion, (1969) – Originea și importanța cuvântului nostru ,,sat,, – în lumina geografiei istorice, Lucrări Simpozion Geografia Satului (sept.1967), Institutul Geografic, București.

Constantiniu, Fl., (1997) – O istorie sinceră a poporului român, Editura Universitătii Enciclopedice, București.

Coteț, Petre, (1973) – Geomorfologia României, Editura Tehnică, București.

Crăciun, Laurențiu, (1996) – Funcțiile geoeconomice ale orașului Zărnești – Lucrare de Licență.

Crăciun, Laurențiu, (2004) – Optimizarea spațiului geografic în orașul Zărnești și zonele limitrofe – Lucrare de Disertație Masterat.

Crăciun, Laurențiu, (2005) – Orașul Zărnești. Studiu de geografie economică – Lucrare de Disertație Conversie Postuniversitar.

Crăciun, Laurențiu, (2010) – „Principalele atracții turistice în Masivul Piatra Craiului” – Sesiunea de Comunicări Științifice a Doctoranzilor, Ediția a-III-a, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, București, 18 septembrie 2010.

Crăciun, Laurențiu, (2010) – Dezvoltarea turismului religios și de pelerinaj în zona Vulcana Băi- Târgoviște, Sesiunea Științifică Internațională „Geografie și Educație”, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București, 30 Septembrie 2010.

Crăciun, Laurențiu, (2010) – Activitatea turistică în aria orașului Zărnești (pag.13), Simpozion Internațional dedicat Zilei Internaționale a Biodiversității – Să apărăm verdele Terrei prin programul concursului internațional „Școli pentru un viitor verde”, Editura SITECH, Craiova, 2010, ISBN 978-606-11-0570-0, pag.169.

Crăciun, Laurențiu, (2010) – Studiul metodico științific asupra orașului Zărnești și zonelor limitrofe – Lucrare de Gradul I.

Crăciun, Laurențiu, (2010) – Valorificarea potențialului turistic al stațiunii balneoclimaterice Pucioasa, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, comunicările de geografie, Volumul XIV, Editura Universității din București, 2010.

Crăciun, Laurențiu, (2011) – Evoluția și structura bazei economice a orașului Zărnești, Sesiunea de Comunicări Științifice a Doctoranzilor, Ediția a IV-a, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, București, 17 Septembrie 2011.

Crăciun, Laurențiu, (2011) – Calitatea mediului ambiant și ariile protejate din zona Zărnești, “Calitatea mediului, Dezvoltarea durabilă și valorificarea spațiului geografic”, Revista Pangeea, eleborată de Universitatea 1 Dec. 1918 Alba Iulia urmând a fi tipărită la Editura ETERNITAS Alba Iulia.

Crăciun, Laurențiu, (2011) – Poluarea Oceanului Planetar, Apa – Izvorul Vieții și Cunoașterii Europene, Simpozionul Internațional, Editia a II-a, Fetești, 26 martie 2011, ISSN 2068-341.

Crăciun, Laurențiu, (2012) – Izvoarele de la Vulcana Băi – o legendă, “Apa – Izvor al Vieții și Cunoașterii Europene”, Simpozion Internațional, Ediția a III-a, Fetești, 31 martie 2012, ISSN 2068-341.

Crăciun, Laurențiu, (2012) – Managementul calității în Învățământul Postliceal, Sesiunea de Comunicări Științifice ale Cadrelor Didactice, Faza Națională, desfășurată în cadrul FUNDAȚIEI ECOLOGICE GREEN, Ediția a-XI-a, Brașov, 26 mai, 2012.

Crăciun, Laurențiu, (2016) – Un altfel de „Sarea în bucate”, articol, publicat în luna aprilie 2016 și tipărit în luna iunie 2016, în REVISTA „Suflet de copil”, Nr. 1 – Semestrială, p.35, a Școlii Gimnaziale Tărlungeni, Județul Brașov.

Cucu, V, (1973) – România,. Cartea de vizită a orașelor, Edit. pentru Turism, București.

Cucu, Vasile, (1994) – Geografia populației și a așezărilor umane, Universitatea Independentă ,,Dimitrie Cantemir” Facultatea de Geografie-Turism, Sibiu.

Cucu, Vasile, (1998) – România – Geografie umană și Economică, Editura Printech.

Cucu, Vasile, (2000) – Geografia așezărilor rurale, Editura Domino, Târgoviște.

Cucu, Vasile, (2003) – Populația Terrei, Editura Transversal, Colecția Geographica, Târgoviște.

Cucu, Vasile; Cândea, Melinda, (1984) – Tipuri funcționale de așezări rurale, apărut în Geografia României, Vol. II, Geografie umană și Economică, Editura Academiei Române, București, p. 186-194.

Cucu,V; Ion, Iordan (coordonatori), (1984) – Geografia României II – Geografie umană și economică, Edit. Academiei Republicii Socialiste România, București.

Epuran, Gheorghe, (1962) – Țara Bârsei, Editura Uniunii de cultură fizică și sport, București.

Erdeli, G; Istrate, I., (1996) – Potențialul turistic al României, Edit. Univ. din București.

Erdeli, George; Cucu Vasile, (2007) – România, Populație, Așezări umane, Economie, Editura Transversal, București, p. 450.

Erdeli, G; Șerban, Cătălina; Vlăsceanu, Gheorghe, (2004) – Geografie. Manual pentru clasa a X a, Edit. Economică Preuniversitaria, București.

Erdeli, George, (1984) – Forme regionale de habitat, apărut în Geografia României, Vol. II, Geografia umană și economică, Edit. Academiei Române, București.
Erdeli, George; Cândea, Melinda; Braghină, Cristian; Costachie, Silviu; Zamfir, D., (1999) – Dicționar de geografie umană, Editura Corint, București.

Erdeli, George; Cândea, Melinda, (1996) – Densitatea populației în România. Atlas istorico-geografic, Edit. Academiei române, București, pl., 32.

Erdeli, George; Cândea, Melinda; Deică, Petre, (1984) – Așezările urbane, Dinamica și căile de creștere a orașelor, apărut în Geografia României, Vol. II , Geografia umană și economică, Editura Academiei Române, București, p.137-149.

Erdeli, George; Dumitrache, Liliana, (2001), Geografia populației, Editura Corint, București

Florea, Miron, (2000) – Geografie economică mondială, Editura ,,AULA”, Brașov.

Florea, Nicolae, (1994) – Pedogeografie, cu noțiuni de pedologie, Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de Geografie, Sibiu.

Gâștescu, Petre, (1975) – Lacurile din România. Stadiul cunoașterii lor și gospodărirea apelor în viitor. Terra, VII (XXVII), 2.

Gâștescu, Petre; Ianoș, Ioan; Tălângă, Cristian, (2005) – Criterii geografice de delimitare a litoralului românesc, Litoralul românesc al Mării Negre, Geografia României , Vol. V, Edit. Academiei Române, București, p. 791-796.

Georgescu, Mitică, (1989) – Mamiferele sălbatice din România, Edit. Albatros, București.

Giurcăneanu, Claudiu, (1982) – Terra izvor de viață și bogății, Edit. Did. și Pedag., București.

Giurcăneanu, Claudiu, (1987) – Înfruntând natura dezlănțuită, Edit. Albatros, Colecția Cristal, București.

Giurescu, C., Constantin; Giurescu, C., Dinu, (1974-1976) – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, I, II, Edit. Șt., București.

Gregorian, C., Eustațiu; Dumitrescu, Victor; Gheorghiu, Nicolae, (2005) – Atlas geografic școlar – Ediție revizuită -, Ed. Did. și Pedag. București.

Hanganu, Elisabeta, (1994) – Geologia României, „Univ. Creștină Dimitrie Cantemir”, Facultatea de Geografie, Sibiu.

Hristache, I., (1996) – Demografie și statistică socială, Editura Economică, București.

Iancu, I., (1996) – Mica enciclopedie a pădurii, Ediția a II-a, Editura Grupul Drago Print, București.

Ianoș, Ioan; Tălângă, Cristian; (1994) – Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață , Institutul de Geografie București.

Ianoș, Ioan, (1994) – Regiunea și ariile de interferență regională, Lucr. Ses. șt. Anuale, 1993, Institutul de Geografie, p. 202-208.

Ianoș, Ioan ; Humeau, Jean – Baptiste, (2000) – Teoria sistemelor de așezări.Studiu introductiv, Edit. Tehnică, București, p. 174.

Ianoș, Ioan, (1997) – Progrese în geografia umană românească, Buletin geografic, I, 1, p. 7-11.

Ianoș, Ioan, (2000) – Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Edit. Tehnică, București, p. 197.

Ianoș, Ioan, (1994) – Cercetările de geografie umană în Institutul de Geografie, Revista Geografică, L, (I), 1, p. 95-102.

Ianoș, Ioan, (2000) – Sisteme teritoriale. O abordare geografică, Editura Tehnică, București.

Ianoș, Ioan; Iacob, Gheorghe, (1989) – Câmpiile Terrei, Editura Albatros, București.

Ianoș, Ioan; Tălângă, Cristian, (1993) – Impactul imediat al prăbușirii regimului politic comunist asupra sistemului urban românesc, AUB-G, XLII.

Ianoș, Ioan; Heller, W., (2006) – Spațiu, economie și sisteme de așezări, Editura Tehnică, București.

Ianoș, Ioan; Humeau, J.-B., (2000) – Teoria sistemelor de așezări umane, Editura Tehnică, București

Ianoș, Ioan; Popescu, Claudia; Tălângă, Cristian, (1989) – Coordonate geodemografice actuale în Delta Dunării, Terra, XXI, ( (XLI), 3-4.

Ianoș, Ioan; Tălângă, Cristian, și colectiv (1994) – Principii ale funcționării sistemului de localități și factori geografici cu influență asupra organizării rețelei naționale de localități, manuscris Institutul de Geografie.

Ianoș, Ioan; Tălânga, Cristian; (2005) – Curs Geografie Urbană si Geografie Rurală; Universitatea din București; București.

Ielenicz, Mihai, (1999) – Dealurile și podișurile României, Editura Fundației ,,România de mâine”, București.

Ielenicz, Mihai, (2000) – Geografia României – Mică Enciclopedie, Edit. Corint, București.

Ielenicz, Mihai, (2004) – Geomorfologie, Edit. Universitară, București.

Ielenicz, Mihai, (1995) – Reflecții la Teoria Peisajului, Revista Academica, V, 6. 248.

Ielenicz, Mihai, (2001) – Geografie Generală. Georgafie Fizică, Edit. Fundației România de Mâine,

Ielenicz, Mihai; Ene, M., Comănescu, Laura, (2003) – România enciclopedie turistică, Editura Corint, București.

Ielenicz, Mihai; Nedelea, Alexandru, (2009) – Dicționar de Geomorfologie, Vol.2, Editura Universitară, București.

Ielenicz, Mihai; Pătroescu, Maria, (2002) – Ghidul Aplicației Practice Anul II, Editura Credis, București.

Ilinca, Nicolae, (1999 ) – Geografie umană, Editura Corint, București.

Ilinca, Nicolae, (1999) – Geografie urbană, Edit. Atlas Multimedia, Tipărit la SC Infopress SA, Odorheiul Secuiesc.

Ilinca, Nicolae, (2000), Geografe umană, populația și așezările omenești, Editura Corint, București

Ionescu, Dunăreanu, I., (1974) – Piatra Craiului , popularizare pentru sport și turism, Editura Sport-Turism, Sibiu.

Iordan, Ion, (2003) – România încotro ? Regionalizare – Cum ? Când ? Structuri administrativ teritoriale în România, Edit. CD PRESS, București.

Iordan, Ion; Tălângă, Cristian; Ghenovici , Alexandra; Săgeată, Radu, (2005) – Caracterizarea generală a Văii Dunării. Economia , Geografia României, V, Editura Academiei Române, p. 522-529.

Iordan, Ion; Tălângă, Cristian; Ghenovici, Alexandra (2005) – Caracterizarea generală a Văii Dunării. Turismul, Geografia României, V, Editura Academiei Române, p. 530-531.

Lepădatu, Ioan, (1998) – Vechi așezări bârsene — Orașul Zărnești, Editura Transilvania Expres, Brașov.

Mândruț, Octavian, (1993 ) – Geografia Romaniei , Editura Coresi.

Mândruț, Octavian, (2005) – Geografie. Manual de clasa a X a, Edit. Corint, București.

Marin, Marin; Marin, Ion, (2003) – Continentele, Universitatea București.

Marin, Ion, (1993) – Geografia lumii, Univ. Independentă ,, Dimitrie Cantemir,, , Fac. de Geografia turismului, Sibiu.

Marin, Ion, (1995) – Continentele – Geografie regională, Edit. Universității din București.

Measnicov, I., Hristache, I.; Trebici, Vl., (1977) – Demografia orașelor României, Edit. Științifică și Enciclopedică București.

Mehedinți, Simion, (1928) – Dacia Pontică și Dacia Carpatică. Observații antropogeografice, în Volumul festiv Dobrogea –cincizeci de ani de viață românească, Anal.Dobrogei, IX, I, Edit. Cult. Naț., București.

Mehedinți, Simion, (1931) – Terra, Edit. Cult. Naț., București.

Mihai, Iancu, (1965) – Terasele Oltului, Depresiunea Brașovului, București.

Mihai, Iancu; Colaboratorii, (1988) – Monografia Județului Brașov, Brașov.

Mihai, B.; Ene, Marian, (1999) – Potențial de habitat al unor depresiuni intramontane din Carpații Orientali, Anal. Univ. București, Geografie.

Mihai, Elena, (1975) – Depresiunea Brașov – studiu climatic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București.

Mihăilescu, Vintilă, (1936) – România, (Geografie Fizică), București.

Mihăilescu, Vintilă, (1971) – Marile regiuni geografice ale României, SCGGG-Geogr., XVIII, 2.

Mitescu, Veronica, (2009) – Dinamica peisajului rural din Dobrogea de Nord, Teză de Doctorat, Univ. din București.

Mitescu, Veronica; Dumitru, Virgil; Lungu, Marius, (2004) – Constanța. Ghid turistic al municipiului Constanța și al zonei litorale, Editura EX PONTO, Constanța.

Morariu, Tiberiu; Pișota, Ioan; Buta, I., (1962) – Hidrologie generală, Ed. Did. și Ped., București.

Mureșan, C., (1999) – Evoluția demografică a României. Tendințe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca.

Musinschi, Andrei, (2009) – Evoluția Văii Prutului în cuaternar, Editura Univ. Transilvania, Brașov.

Musinschi, Andrei, (2009) – Geografia agroturismului, Editura Universitatea Transilvania Brașov.

Mutihac ,V.; Stratulat, Maria-Iuliana; Fechet , Roxana-Magdalena, (2004) – Geologia României, Edit. Did. și Ped. , București.

Neguț, Silviu; Ielenicz , Mihai; Apostol , Gabriela; Bălteanu Dan, (2003) – Geografie fizică generală. Manual de clasa a IX a., Edit. Humanitas Educațional, București.

Oncescu, Nicolae, (1965) – Geologia României, Editura tehnică, București.

Peptenatu, D. (2001) – Investiții străine în Europa Centrală și de Est, AUSH – Geogr., 4.

Petrescu, Iustin, (1990) – Perioadele glaciare ale Pământului, Edit. Tehnică, București.

Popescu, Claudia; Dobraca, L.; Tălângă , Cristian (1997) – Schimbări recente în structura activităților de servicii și industrializare în București, Rev. Geogr., IV.

Popescu, Nicolae; Ielenicz, Mihai; Posea, Grigore, (1973) – Terasele fluviatile din România, în Volumul Realizări în Geografia României, Editura Științifică, București.

Popescu, G., (2004), Pădurea și omul, Editura Nord Carta, Suceava.

Posea, Grigore, (1993) – Sistemul morfologic al teritoriului României, Terra, XXIII (XLIII), 1-4.

Posea, Grigore, (coordonator), (1982) – Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Povară, Ioan; Goran, Cristian; Gutt, F., Walter, (1990) – Speologie. Ghid practic, Edit. Sport-Turism, București.

Prodan, Monica, Francisca (2003) – Promovarea produsului turistic românesc, Lucrare de Licență, Universitatea din Brașov.

Ratzel, Friedrich, 1888, – „Antropogeografia” publicată în anul 1888, precum și „Geografia politică”, apărută în anul 1897, Berlin, Germania.

Rădulescu, M.T.Gheorghe, (2007), – Urbanism și Amenajarea Teritoriului, Facultatea de Științe,Universitatea de Nord, Baia Mare, Editura Universității de Nord, Baia Mare.

Ritter, Karl, 1852, – Geografie comparată, Berlin, Germania

Roșu, Alexandru, (1980) – Geografia fizică a României (ediție restructurată și completată), Editura Didactică și Pedagogică, București.

Rotariu, T., (2003) – Demografia și sociologia populației, Editura Polirom, Iași,

Rudolf Kjellen ( 1864 – 1922 ). Acesta, a publicat în anul 1917, lucrarea intitulată „Der Staat als Lebensform” ( „Statul ca formă a vieții” ),

Rustem, Seitabla, (1977 ) – Orașul Zărnești . Studiul Geografic Complex . Lucrare de Gradul I.

Șandru, L., (1975) – România, Geografie Economică, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Sârbu, Cătălin, (04 iun. 2011) – Resurse, rural, teritoriu, Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,,Ion Mincu” , Urban, București.

Sârbu, Cătălin, (1999) – Reabilitare urbană și dezvoltare – o dimensiune principală a tranziției socio-economice. Un exemplu de abordare – Textura urbană, în: Dezvoltarea Durabilă, volumul II – Mecanisme și instrumente, Editura Universității din București,
Sârbu, Cătălin, (2005) – Habitatul urban în expansiune periurbană, Editura Universității de Arhitectură și Urbanism “Ion Mincu” și amenajarea turistică a spațiului, Edit. Universității din București.

Silviu, Pop, (1974) – Brașov. Ghid turistic. Editura pentru Turism, București.

Strahler, N., Arthur, (1973) – Geografia Fizică, / (Profesor la Universitatea Columbia-USA) , publicat în România în anul 1973 la Editura Sșiințifică, București.

Tălângă , Cristian, (2000) – Transporturile și sistemele de așezări din România, Editura Tehnică, București, p.192.

Tălângă, Cr istian, (1998) – Studiu de Geografie urbană , Universitatea București.

Tălângă, Cristian, (1994) – Tipologia porturilor după riscul degradării potențiale a mediului ,Conf. Reg. Geogr.-UVT.

Tălângă, Cristian, (1994) – Considerații geografice privind punctele de convergență feroviară din România, Lucr. Ses. Științifică Anuală-IG/1993, București.

Tălângă, Cristian, (1995) – Considerații teoretico – metodologice privind sistemele de transport, Studii și cercetări de geografie, XLII, Edit. Academiei Române, București, p. 107-111.

Tălângă, Cristian, (1996) – Considerații privind funcția de transport a orașelor României, Conf. Reg. Geogr.-UVT.

Tălângă, Cristian, (2010), – Geografie urbană, Note de Curs, Anul III ID, Facultatea de Geografie, Universitatea din București, București.

Tălângă, Cristian, (2015), Organizarea și dinamica sistemelor de transport, Editura Universitară, București

Tălângă, Cristian; Ghenovici, Alexandra; Săgeată, Radu, (2005) – Sectorul Baziaș – Gura Văii (Defileul Porțile de Fier), Populația, așezările și aspecte economice, Geografia României, V, Edit. Academiei Române, p. 559-564.

Tălângă, Cristian; Popescu, Claudia; Ianoș, Ioan, (1988) – Caracteristici ale evoluției numerice a populației Deltei Dunării în secolul XX, SCGGG-Geogr., XXXV.

Țarcă, M., (1997) – Demografie, Editura Economică, București.

Tatomir, Emanuel, (2010) – Dezvoltarea turismului cultural, cu deosebire a celui religios și de pelerinaj în Țara Făgărașului, Teză de Doctorat, Univ. din București.

Topor, Nicolae, (1958) – Bruma și înghețul . Prevederea și prevenirea lor, Editura Agrosilvică , București.

Topor, Nicolae, (1964) – Anii ploioși și anii secetoși în R. P. Română, CSA, IM, București.

Topor, Nicolae, (1970) – Cauzele unor ploi cu efecte catastrofale în România, Hidrot., XV, 11.

Trebici, Vl., (1979) – Demografia, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

Trufaș, Valer; Trufaș, Constanța, (1980) – Duritatea râurilor din Bazinul Ialomiței, AUB-G, XXIX .

Tufescu, Victor, (1958) – Densitatea populației active în agricultura R. P. R. , Probl. Agr., 10.

Ujvari, I., (1972) – Geografia apelor României, Editura Științifică, București.

Universitatea „Valahia” Târgoviște.

Vâlsan, George, (1971) – Opere alese, Editura științifică, București.

Velcea, Ion, (1992) – Geografia economică și a populației României, Sibiu.

Velcea, Ion, (1996) – Geografia rurală, Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de Geografie, Sibiu

Velcea, Ion; Popescu, Claudia; Nicolae, Ion; Dumitru, Dan, (2004) – Geografie. Manual de clasa a X a, Edit. Did. și Ped., București.

Velcea, Ion; Ungureanu, Al., (1993) – Geografia ecanomică a lumii contemporane, Casa de Editură și Presă ,, ȘANSA,, SRL., București.

Velcea, Valeria, Amalia, (1991) – Geografia României, Universitatea Dimitrie Cantemir, Facultatea de Geografie, Sibiu.

Velcea, Valeria, Amalia, (1993) – Geografia fizică a României, Univ. Dimitrie Cantemir, Facultatea de Geografie, Sibiu.

Velcea, Valeria, Amalia, (1995) – Riscurile naturale și tehnogene, Facultatea de Geografia turismului, Sibiu.

Velcea, Valeria; Badea, L., (1979) – O propunere de regionalizare geografică a R. S. România , Terra, IX (XXIX), 3.

Virgil, Ioanid, (1992) – Mediu și urbanism, Editura Știintifică, București

Virgil, Ioanid, (1992) – Teoria și Practica Urbanismului și Amenajării Teritoriului, Note de curs,Universitatea din Bucuresti,

Vișan, Gheorghe, (1999) – Câteva considerații asupra populației și așezărilor din Depresiunea Brașovului, Terra vol 1 -2, București.

Vlad, Ilie, (2004) – La cumpăna timpului. Zărnești, Editura Garofița Pietrei Craiului, Zărnești.

Vlad, Ilie, (2011) – La cumpăna timpului. Zărnești, Editura Transilvania Expres, Brașov.

Zah, Oana, Maria, (2003) – Orașul Zărnești – studiu geografic complex. Lucrare de Licență, Univ. din București.

Zaharia, Liliana, (1999) – Studii de ecologie <Influența poluării chimice asupra covorului vegetal din România >, Editura Economică, București.

Zăvoianu, I., (1988) – Râurile bogăția Terrei, Editura Albatros, București.

Zăvoianu, Ion, (coordonator, + colaboratorii), (1981) – Studii geografice cu elevii asupra calității mediului înconjurător, Edit. Did. și Pedag. București.

*** (1979) – ,,Invitație în Carpați” , Mic atlas montan – apărut și publicat la Publiturism P XI / 6 / 79, sub egida Ministerului Turismului.

*** (1983) – Geografia României, I, Geografie fizică, Edit. Academiei. București.

*** (1990) – Atlasul Geografic al Lumii, Edit. Didactică și Pedagogică R.A., București.

*** (1994) – România. Atlasul turistic rutier, Edit. Flomarco, București.

*** (2000) – A. N. T. R. E. C . Brașov.

*** (2000) – A. N. T. R. E. C . București.

*** (2001) – Analiza de evaluare a impactului asupra mediului privind PUG – oraș Zărnești, județ Brașov, Primăria orașului Zărnești.

*** (2001) – Anuarul Statistic al Romaniei, Institutul National de Statistică.

*** (2001) – Carpații României. Dezvoltarea Durabilă – Calitate – Tradiții – Diversitate,

*** (2001) – Planul Urbanistic General al Orașului Zărnești.

*** (2002) – Studiu de fezabilitate „Reabilitare rețele de distribuție a apei potabile – etapa a II a, în orașul Zărnești, Județul Brașov.

*** (2003) – Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, București.

*** (2004) – Recensământul populației și locuințelor din 18 martie 2002, C.N.S., București.

*** (2005, iulie,28) Planul de Management al Parcului Național Piatra Craiului, – Monitorul Oficial Nr. 679, Editat SintACT (R) EON Programming SA- Ordinul 643/2005.

*** (2007) – România, Atlas Istorico – Geografic, Institutul de Geografie al Academiei, Edit.

*** (2010) – Planul Urbanistic General al Orașului Zărnești.

*** (2011) – Analiza de evaluare a impactului asupra mediului privind PUG – oraș Zărnești, județ Brașov, Primăria orașului Zărnești.

*** (2011) – Comisia județeană Brașov pentru recensământul populației și al locuințelor,

*** (2012) – Administrația Parcului Național Piatra Craiului.

*** (2012) – Arhivele SC ,,Eco Paper SA,, , Conducerea Întreprinderii prin Dl. Director.

*** (2012) – Fundația Social Culturală ,,Sfântul Nicolae,, – Zărnești, prin Președintele de Onoare al Fundației – Dl. Profesor Baiu.

*** (2012) – Primăria orașului Zărnești coordonată de către Dl. Primar Valer Bârlădeanu.

*** (2012) – Regia Publică Locală a Pădurilor,, Piatra Craiului” RA – Zărnești prin Ocolul Silvic Zărnești.

*** Acasandre Andreea, Management Urban si orașe competitive, Master anul II, UAUIM – Ion Mincu, Bucuresti ,postat 17 feb 2012, Adrian Majuru Antropologie urbană, București.

*** Agenția de Dezvoltare Durabilă a județului Brașov, Strategia de dezvoltare a județului Brașov. Orizonturi 2013 – 2020 – 2030.

*** Agenția pentru Dezvoltare Regională, Analiza demografică a Regiunii Centru. Disparități geodemografice. Tendințe și prognoze.

*** Agenția Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Brașov

*** Analiza sistemului de așezări la nivelul Regiunii Centru

*** Arhivele A.N.M.H. București.

*** Arhivele I.L.M.H. Fundata.

*** Arhivele I.L.M.H. Ghimbav.

*** Arhivele I.L.M.H. Vf. Omu.

*** Codul Fiscal 2015

*** Codul Silvic L.26/1996;

*** Colectiv, (1981) – Județele Patriei, Editura Sport-Turism, București.

*** Constituția României din anul 1923

*** Dicționarele Limbii Române, DEX, DOMO,.

*** Google Translate, Google Maps, Internet,.

*** Hotărârea Guvernului Nr. 850/27 octombrie 2003 privind procedura de încredințarea administrării, sau de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate.

*** Institutul Național de Statistică, Baza de date TEMPO online.

*** Legea 350 din 6 iulie 2001, privind menajarea teritoriului și urbanismului

*** Legea 462/2001 pentru aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului Nr. 236/2000, privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a flori și faunei sălbatice.

*** Legea 462/2001 privind regimul ariilor protejate,

*** Legea 5/2000

*** Legea apelor L107/1996;

*** Legea apelor L107/1996;

*** Legea Fondului Cinegetic L 103/1996;

*** Legea Fondului Cinegetic L 103/1996;

*** Legea Nr. 351/06 iulie 2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național

*** Legea Nr. 458 din 8 VII 2002, în completare cu Legea Nr. 311 din 28 VI 2004.

*** Legea Nr.2/1968 privind organizarea administrativ-teritorială a teritoriului României, p18

*** Legea 186/2013, privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale

*** Legea Protecției Mediului L.137/1995;

*** Legea Protecției Mediului L.137/1995;

*** Ordinul 7al M.A.P.P.M./1990

*** Worlds Travel Blog, 2011

www.academia.edu/5258054/Urbanizarea

http://www.affoundation.org/cms/pages/19_1.html-educația forestieră

http://www.bucovina-forestiera.ro/ – articole privind pădurile sucevene

http://www.capital.ro/parcul-industrial

http://www.financiarul.ro/…/parcurile-industriale

Acasa

http://www.silvant.ro/ – material pentru împădurire

http://www.silvic.usv.ro/ – lucrări de împădurire

www.adrcentru.ro/…/q1dwf_Analiza%20sistemului%20de%20asezari%2…

www.capital.ro/parcul-industrial-un-instrument-de-dezvoltare-la-indemana-investitoril…

www.financiarul.ro/…/parcurile-industriale-din-romania-ce-scutiri-de-taxe-se-acorda/

www.rosilva.ro – lucrări de împădurire, produse forestiere

www.tvet.ro: auxiliare curriculare nivelul 1, domeniul silvicultură

www.Zărnești.ro