ȘCOALA DOCTORALĂ PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI DOMENIUL PSIHOLOGIE ASPECTE PSIHOLOGICE ALE IMAGINII DE SINE LA ADOLESCENȚII DIN FAMILII… [615270]

1 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
ȘCOALA DOCTORALĂ PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DOMENIUL PSIHOLOGIE

ASPECTE PSIHOLOGICE ALE IMAGINII
DE SINE LA ADOLESCENȚII DIN FAMILII
MONOPARENTALE
REZUMAT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, DOCTORAND: [anonimizat].UNIV. DR. MITROFAN NICOLAE SANDU (CALOTĂ) ELENA DANIELA

2018

2 Cuprins

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
RELEVANȚA TEMEI ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 5
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 6
CADRUL TEORETIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
I.1. PERSPECTIVE ÎN ABORDAREA IMAGINII DE SINE ………………………….. ……… 6
I.2. DIRECȚII DE DEZVOLTARE ÎN ADOL ESCENȚĂ ………………………….. …………… 7
I.3. FAMILIA ÎN CONTEXTUL SOCIETĂȚII CONTEMPORANE ……………………….. 8
I.4. FAMILIA MONOPARENTALĂ – ASPECTE PSIHOSOCIALE ………………………… 9
I.5. DETERMINANTE PSIHOSOCIALE ALE IMAGINII DE SINE LA
ADOLESCENȚII DIN FAMILII MONOPARENTALE ………………………….. ……………. 10
CAPITOLUL II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 12
STUDII APLICATIVE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 12
II.1. STUDIUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 12
ASPECTE PSIHOLOGICE ALE IMAGINII DE SINE LA ADOLESCENȚI …………… 12
II.1.1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………………………. 12
II.1.2. IDENTITATEA DE SINE ÎN ADOLESCENȚĂ ………………………….. …………. 13
II.1.3. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE ………………………….. ………………………….. ……………. 14
II.1.4. PARTICIPANȚI ȘI PROCEDURĂ ………………………….. ………………………….. .. 15
II.1.5. INSTRUMENTE ………………………….. ………………………….. …………………………. 15
II.1.6. VARIABILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 16
II.1.7. ANALIZA DATELOR ………………………….. ………………………….. …………………. 16
II.1.8. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 16
II.1.9. DISCUȚII ȘI IMPLICAȚII PRACTICE ………………………….. ……………………… 19
II. STUDIUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 21
PARTICULARITĂȚI ALE IMAGINII DE SINE LA ADOLE SCENȚII DIN FAMILII
MONOPARENTALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 21

3 II.2.1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. …………………………. 21
II.2.2. SPECIFICUL DEZVOLTĂRII ADOLESCENȚI LOR DIN FAMILII
MONOPARENTALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 21
II.2.3. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE ………………………….. ………………………….. ……………. 22
II.2.4. PARTICIPANȚI ȘI PROCEDURĂ ………………………….. ………………………….. .. 23
II.2.5. INSTRUMENTE ………………………….. ………………………….. …………………………. 24
II.2.6. VARIABILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 24
II.2.7. ANALIZA DATELOR ………………………….. ………………………….. …………………. 25
II.2.8. REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 25
II.2.9 . DISCUȚII ȘI IMPLICAȚII PRACTICE ………………………….. ……………………… 26
II. STUDIUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 29
II.3.1. INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 29
II.3.2. ASPECTE ALE STRUCTURĂRII PERSONALITĂȚII ÎN ADOLESCENȚĂ .. 29
II.3.3. RELAȚIA STIMA DE SINE – PERSONALITATE ÎN ADOLESCENȚĂ ……… 30
II.3.4. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE ………………………….. ………………………….. ……………….. 32
II.3.5. PARTICIPANȚI ȘI PROCEUDRĂ ………………………….. ………………………….. …… 33
II.3.6. INSTRUMENTE ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 34
II.3.7 . VARIAB ILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 34
II.3.8 . ANALIZA DATELOR ………………………….. ………………………….. ……………………. 35
II.3.9 . REZULTATE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 36
II.3.10 . DISCUȚII ȘI IMPLICAȚII PRACTICE ………………………….. ………………………. 39
CAPITOLUL I II ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40
MODEL DE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGICĂ A ADOLESCENȚILOR DIN
FAMIILII MONOPARENTALE ………………………….. ………………………….. ……………….. 40
III.1. SPECIFICUL CONSILIERII PSIHOPEDAGOGIC E ………………………….. ……….. 39
III.2. ROLUL FACTORILOR EDUCAȚIONALI ÎN DINAMICA IMAGINII DE
SINE ……… . ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 42

4 III.3.PROGRAM DE CONSILIERE A ADOLESCENȚILOR DIN FAMILII
MONOPARENTALE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 43
III.3.1. FUNDAMENTAREA PSIHOLOGICĂ A PROGRAMULUI DE
CONSILIERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 43
III.3.2. GRUPUL DE PARTICIPANȚI ………………………….. ………………………….. ……. 45
III.3.3. METODE ȘI TEHNICI D E CONSILIERE ………………………….. ………………… 45
III.4. VALIDAREA PROGRAMULUI DE CONSILIERE A ADOLESCENȚILOR DIN
FAMILII MONOPARENTALE ………………………….. ………………………….. …………….. 46
CAPITOLUL I V ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 48
CONCLUZII GENERALE ȘI DISCUȚII ………………………….. ………………………….. …… 48
IV.1. REZULTATE OBȚINUTE ȘI CONCLUZII ………………………….. ……………………. 48
IV.2. CONTRI BUȚII O RIGINAL E LA CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ …………………. 51
IV.3. DIRECȚII VIITOARE DE CERCETARE ………………………….. ……………………….. 52
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 53

5 INTRODUCERE
În contextul societății actuale , conceptul de familie clasică în accepțiunea de părinți
(mamă, tată ) și copii este înlocuit tot mai fre cvent cu termeni de consi mțământ liber,
monoparentalitate, familie substitut. Acest aspect aduce o serie de particularități în analiza
dezvoltării indivizilor, a structurării unor statusuri și exercitării diferitelor rol uri.
Procesul devenirii umane presu pune accesarea tuturor disponibilităților și
valorificarea elementelor specifice situației familiale.
Monoparentalitatea este o experiență de viață ce se manifestă cu o frecvență destul de
mare în actuala societate și ar e multiple implicații în sfera relaț iilor fam iliale, personal e și
sociale ce imprimă o anumită dinamică a familiei.
În funcție de caracterul situațional sau permanent al structurii familiale, dinamica
dezvoltării comportă caracteristici specifice.
În etapa de vârstă în care dinamica familiei se orien tează către schi mbarea polilor d e
putere – momentul în care se conturează independență tânărului – adolescenții care trăiesc
cu un singur părinte inițiază și întrețin relații specifice în contextul unor experien țe filiale,
fraterne, cu congeneri ș i cadre d idactice.
Corela rea celor două elemente , monoparentalitatea și adolescența , în analiza
structurării și dinamicii imaginii de sine deschide cadrul unei abordări complexe care oferă
perspective variate și comprehe nsive.

RELEVANȚA TEMEI

Tema abord ată prezintă importanță atât pentru psihologia educațională, consilierea
psihologică, psihologia clinică , psihoterapie , cât și pentru societate , în perspectiva devenirii
și funcționării optime a individului.
Realizând o analiză a competențelor necesa re ind ividului pentru a face fa ță cu succes
solicitărilor vieții, observăm că trăsăturile de personalitate , corelate cu o imagine de sine
realistă, obiectivă și consistentă reprezintă condiția primordială a reușitei individual e și
colective.
Necesitatea ab ordări i aces tui subiect derivă din motive de ordin practic și este extras
din cazuistica întâlnită în activitatea de psiholog cu practică privată și de profesor psiholog
în cabinet școlar de asistență psihopedagogică.

6 Modul în care evolueaz ă adolescentul, direc țiile și specificul dezv oltării sunt în
relație direct ă cu calitatea rela țiilor instituite în cadrul familiei. Redimensionarea rolurilor,
schimbarea polilor de putere și ajustarea fuc țiilor în familia cu un singur p ărinte constitue
elemente care inf luențează formarea imaginii de sine și structurarea factorilor de
personalitate.
Considerăm că , o bună cunoaștere a condițiilor de vulnerabilitate și o evaluare
corelațională a mecanismelor psihologice implicate în dezvoltarea adole scentului cu un
singur părinte ne conduc către evidenți erea unui model de abordare psihodiagnostic și
oferă perspectiva unui demers de intervenție adecvat realității familiei monoparentale.
Lucrarea își pro pune să descrie un model de consiliere de g rup venit în sprijinul
dezvoltării o ptime a adolescenților ca re au experimentat monoparentalitatea și are ca scop
potențarea caracteristicilor de personalitate.

CAPITOLUL I . CADRUL TEORETIC
I.1. PERSPECTIVE ÎN ABORDAREA IMAGINII DE SINE

Imaginea de sin e este un construct psihic complex ș i constă în reprezentarea mentală
a propriilor caracteristici fizice, cognitive, emoționale, sociale și spirituale. Acest aspect
este indisolubil legat de procesul de cunoaștere de sine pe baza căruia se conturează
ident itatea personală. Autocunoașterea se dezvoltă pe baza experie nțelor pers onale, se
intensifică odată cu creșterea în vârstă și presupune acțiuni continue de auto -reflecție.
Din punct ul de vedere al formării și dinamicii personalității , imaginea de sine are un
rol central prin faptul că impun e persoanei un mod de fun cționare ad ecvat și exercită
funcție de con trol asupra comportamentului.
Abordată ca integrator și organizator al vieții psihice imaginea de sine are legătură cu
mai multe fațete ale personalită ții – personalitatea ideală, persona litatea mani festă,
person alitatea proi ectată.
Imaginea de sine (Eul) are o structură complexă, multidimensională în cadrul căreia
se pot diferenția mai multe componente:
 Eul actual : reprezintă totalitatea concepțiilor d espre sine, ceea ce individul
consid eră că este într -un anumi t moment al existenței sale;
 Eul ideal : reflectă dorințele, aspirațiile, ceea ce ar dori să fie individul;

7  Eul viitor : reprezintă ceea ce ar putea să devină o persoană într -un moment viitor al
existenței sale.
Analiza multidimensio nală a imaginii de sine, cunoașterea dinamicii și evidențierea
rolului reglator în cadrul personalității sunt elemente importante care trebuie incluse în
abordarea individului și în organizarea cadrului de consiliere psi hologică.
Imaginea de Sine , ca parte integrantă a co ncepției de sine , este în strânsă legătură cu
stima de sine – partea evaluativă care operează cu judecăți de valoare.
Stima de sine presupune un demers de autoevaluare, include component a afectivă și
se referă la modul în care ne consideră m ca persoane co mparativ cu propriile expectanțe și
cu alții. Valoarea unei persoane decurge din ansamblul acțiunilor, comportamentelor și
resurselor trecute, prezente și viitoare , în toate segmentele vieții.
O incursiu ne în analiza Eului, ne aduce în pri m-plan o succesi une de te orii, de
modele și de abordări diferite , care duc demersul de cunoaștere în sfera personalității.
Sintetizând aceste abordări , din punct ul de vedere al conținuturilor conceptuale și din
punct ul de vedere al perspectivei istorice, o bținem patru eta pe import ante ce pot fi
încadrate temporal în următoarele perioade (Zlate, 2008) :
 Etapa psihofilosofică (derulată până la 1900) ;
 Etapa psihanalitică și interacționistă ( interval 1900 -1940) ;
 Etapa psihoum anistă (1940 -1980) ;
 Etapa psihosocia lă (din 1980 pân ă în prez ent).

I.2. D IRECȚII DE DEZVOLTARE ÎN ADOLESCENȚĂ

Procesul dezvoltării în adolescență însumează modificările secvențiale care
determină evoluția și maturizarea fizică, cognitivă și psihosocială.
Specialiștii cu preocupări în dome niul psihologie i dezvoltă rii au ide ntificat cinci
elemente existențiale pe baza cărora indivizii își construiesc și își definesc identitatea:
societatea, profesia, sexualitatea, Eul și spiritualitatea (Dreikurs, 1953 , Mosak & Dreikurs,
1967).
Fundamentele teoretice care susțin de zvoltarea se conturează c a modele descriptive
și explicative, realizând perspectiva analizei și a dimensiunilor implicate. În literatura de
specialitate au fost descrise abordări care aduc anumit e contribuții la prezent area și la
înțelegerea etapelor de vâ rstă. Deși sunt conturate o multitudine de modele ale dezvoltării,
cele mai relevante din punct de vedere explicativ – descriptiv sunt următoarele:

8  Modelul bio -psiho -social;
 Modelul sarcinilor de dezvoltare;
 Modelul tra nzacțional;
 Modelul patternurilor de dezvoltare.
Modelul bio -psiho -social al dezvoltării accentuează și descrie influența celor trei
factori în dezvoltarea individului (Dacey & Traves, 1994). Determinarea biologică corelată
cu evolu ția psihologică și influ ența mediulu i social sun t direcții ma jore în dezvo ltarea
individului .
Modelul sarcinilor de dezvoltare identifică existența anumitor sarcini de dezvoltare
critice pe parcursul existenței individului ( Havighurst , 1972). Sarcina de d ezvoltare este
specifică unui anumit moment al vieții și de a cărei real izare cu succes depind starea de
bine a individului și performanța în sarcinile viitoare. De asemenea, nerealizarea sarcinilor
de dezvoltare determin ă o stare tensionată, de conflict, dificultăți în sarcinile viitoa re.
Modelul tranzacțional de dezvoltare explică modu l în care caracteristicile
individului și caracteristicile mediului interacționează. Acest proces de interacțiune are la
bază mecanisme de condiționare activă. În dezvoltar ea comportamentului adolescenților
este frecvent utilizat mod elul tranza cțional , pentru a explica relația de condiționare între
caracteristicile mediului și modul de manifestare, de acțiune și de reacție.
Modelul patternurilor de dezvoltare avansează idee a conform căre ia indivizii ar fi
programați genetic să se dez volte pe baza unor tipa re numite patternuri. Fundamentat pe
analiză genetică , se consideră că , aproape orice tip de comportament se dezvoltă pe baza
unui anumit pattern și a unor stadii general v alabile (Ilg & Bates, 1955).

I.3. FAMILIA ÎN CONTEXTUL SOCI ETĂȚII CONTEMPORANE

O analiză a tipologiei familiei la nivel european, relevă faptul că în România familia
se conformează într -o măs ură mai mare unor modele tradiționale bazate pe valori
conser vatoare. Instituția familiei este fu ndamentală în societate, cu o importanță
determinantă în cadrul relațiilor dezvoltate de individ pe parcursul vieții. Nevoia de
atașament și de relație stabilă plasează căsătoria pe un loc important în societatea
românea scă, situație ce tinde să se mențină și în perioada următoare .
Realizându -se o abordare normativă a familiei , se pune accentul pe drepturile și
obligațiile morale , juridice, economice și sociale , care se impun atât în plan social , cat și în
plan personal (Strauss, 1969). Indivizii funcționează prin rap ortare la norm e și repere care

9 reglează comportamentul în situații diferite de viață. Un prim contact cu regulile s e
realizează în copilăria mică, în familie, când copilul este expus unor situații și experiențe
care cond uc la asimilarea și interiorizarea a cestora.
Abord area psihologică vizează manifestarea personalității și evoluția în cadrul
grupului familial. Avem în vedere nevoile, dorințele și aspirațiile individului, care își
găsesc expresia în contextul vieții de fa milie prin intermediul relațiilor și schimburilor.
Această dinamică spec ifică a familiei se regăsește în teoriile psihanalitice sub denumirea
de ”apara t psihic familial” (Ruffiot, 1981) prin care se explică modalitățile de transmitere
a conținuturilor psih ice în cadrul grupului familial.
Ceea ce este imp ortant din punct ul de vedere al demersului nostru este realizarea
funcțiilor și rolurilor în familie. În societatea românească, specificul activităților și
atribuțiilor membrilor familiei se manifestă în se nsul asigurării nevoilor biologice,
economice și d e socializare. În aces t sens, din perspectiva sistemică a schimburilor, sunt
delimit ate funcții inter ne (orientate spre interiorul grupului) și funcții externe familiei
(orientate către lume):
Referitor la realizarea funcțiilor familiei, teor ia funcționali stă con sideră că familia
există atât timp cât realizează anumite funcții, inițiate și susținute prin roluri specifice.
Perspectiva int eracționist – simbolică implică o abordare specifică a familiei, analiz a
realizându -se în direcția semnific ațiilor pe car e individul le atribu ie lucrurilor
înconjurătoare, experiențelor personale. Simbolurile , rezultate în urma interacțiunii
membrilor fami liei, sunt construite în mod activ prin interpretarea rezonanțel or și
semnif icațiilor evenimentelor trăite. Rolurile sunt determinate în f uncție de simbolistica și
negocierile din interiorul familiei.

I.4. FAMILIA MONOPARENTALĂ – ASPECTE PSIHOSOCIALE

Familia monoparentală ca alternativă de viață este un fenomen norm al al societății
contemporane. Acest aspect de rivă din proc esul de adapt are a instituției familiei la
schimbările determinate de evoluția socială, industrială și politică. Procesul de tranziție a
familiei de la instituțional la parteneriat , precum poziția femeii î n societatea contemporană
și migrația forței de mun că, sunt elem ente care contribuie la creșterea ponderii familiilor cu
un singur părinte.
Familia cu un singur părinte este un grup social distinct care implică experiențe și o
dinamică specifică. D incolo de conotațiile subiective ale termenulu i, experiența de viață a

10 părintelui care își crește singur copilul/copiii implică trăiri și situații complexe. Din punct ul
de vedere al referirii la situația de monoparentalitate are relevanță un aspect ce ține de
determinarea evenimentului:
 monoparentali tatea ca situ ație traumatizantă , ca proces de separare
 model familial alternative, liber ales, ca opțiune de viață.
Procesul de determinare a monoparentalității , ca situație traumatizantă , este efectul
unor ev enimente de viață care au consecințe puternice în plan emoț ional: decesu l unui
părinte sau divorțul.
Un aspect important în abordarea familiilor monoparentale îl constituie analiza
factorilor psihologici implicați. O analiză comparativă , familie cu un sing ur părinte -familie
cu doi părinți , relevă următoarele aspec te (Rincover, 1993): tipul liderilor, perspectiva
copilului, perspectiva adultului, izolarea socială.
În ceea ce privește realizarea funcțiilor familiei, în comp arație cu familia tipică, în
familia monoparentală funcționalitatea este limitată, în sensul că realizarea anumitor
funcții se realizează deficitar , ceea ce în limbaj de specialitate este numit „ structură
familială atipică” (Voinea, 1993) care pune în evid ență anumite caracteristici referito are la
reguli, roluri și redefinirea granițelor.
Această st ructură sp ecifică este dată de poziția membrilor în cadrul grupului familial
în care se manifestă ”o proeminență ierarhică, determinată de statutul de susținător și
ocrotitor al părintelui și acela de dependent și, în mare măsură, de neajutorat, al copilul ui”
(Ștefan, 2009). Acest fapt are ca efect modificarea regulilor în familie, manifestându -se
două tendințe: mamele singure au tendința de a fi mai autorita re, suplinind și rolul tatălui;
tații man ifestă comportamente dominate de afe ctivitate și suport emo țional.

I.5. DETERMINANTE PSIHOSOCIALE ALE IMAGINII DE SINE LA
ADOLESCENȚII DIN FAMILII MONOPARENTALE

Monoparentalitatea determină nu numai modificări în structura familiei, dar are și
implicaț ii asupra relațiilor dintre membri. Se constată o creștere a nevoii de comunica re, o
intensificare a relației părinte -copil/copii. În acest context, implicarea părintelui singur în
creșterea copilului va fi mai mare, ceea ce produce o apropiere emoțională.

11 Specialiști i sunt de părere că redu cerea mărimii familiei transformă nu numai
proporțiile comunicării, ci și gradul satisfacției produse de comunicare (Gongola &
Thompson, 1985)
Monoparentalitatea ca situație de viață nu este staționară, ea poate evolua către
familia reconstitutivă, în sens ul că părintele singur poate decide să se recă sătorească .
Rolul familiei și al interacțiuni lor sociale în dezvoltarea adolescentului este un
element important în analiza imaginii de sine. Schimbarea perspectivei asupra poziției
copilului în familie , în se nsul în care acesta rep rezintă o valoare intrinsecă și n u o forță
economică, precum și prelu area funcțiilor economice și educațional -socializatoare de către
alte instituții ale statului, determină o nouă abordare a relațiilor familiale (Popescu, 2009) .
Parentalitatea ca sistem d e relații de rudenie influențează și condiționează
dezvoltarea pe lin ia filiației prin rețeaua de suport pertinent și prin susținerea nevoii de
identificare. Primele experiențe de viață și comportamentele de socializare sunt realizat e în
cadrul familiei, î n interiorul spațiului parental.
Schimbarea structurii familiale și reconfigurarea rolurilor în cadrul grupului de
apartenență primară determină o schimbare a dinamicii relațiilor și a influențelor parentale
exercitate. Adolescentul care trăiește doar cu un singur părinte, fie de gen mas culin, fie de
gen feminin , va cunoaș te o raportare limitată și o validare restrânsă a comportamentelor și
atitudinilor manifestate.
Capitalul informațional și social disponibil la nivelul grupului fam ilial la care are
acces adolescentul cu un singur părint e este fragmentat și diluat. Absența unui părinte îl
pune pe tânăr în situația de a compensa lipsa resurselor parentale prin modalități de
reziliență orientate fie către sine însuși, fie către alte pe rsoane din afara famili ei. Rolul de
suport exercitat de persoane din afara grupului familial este un element important în
procesul formării imaginii de sine a adolescenților din familii monoparentale.
Este de reținut analiza relației dintre structura famil iei și starea de bine a tinerilor
realizată în tr-un st udiu care vizează bunăstarea adolescen ților din familiile monoparentale
și tipice în condițiile sprijinului cong enerilor . Rezultatele obținut e relevă faptul că , în
condițiile disoluției grupului de apar teneță primar (familia) , sunt importante resursel e
dispon ibile în proximitatea adolescentului și pe care acesta le poate accesa în mod direct
(Rodgers & Hilary , 2002).
Mai mult, cercetările recente indică faptul că specificul proceselor și calitatea
relați ilor dintre membrii fam iliei explică mai bin e bunăstarea adolescenților decât st ructura
familiei. De asemenea, se re levă faptul că aspectele financiare po t avea un efect indirect

12 prin faptul că det ermină anumite pat ternuri comportamentele și au ca efect bu năstarea
parentală (Dem o & Acock, 1996; Voyd anoff & Donnelly , 1998).
Monoparenta litatea rezultată ca urmare a disoluției familiei relevă o serie de aspecte
ce țin de efectele psihologice ale separării și ale pierderii. Examinarea diferențelor de
funcționar e între copiii cupluril or care au experiment at divorțul arată totuși dimensiuni
relativ mici ale efectelor, ceea ce indică faptul că majoritatea copiilor ai căror părinți s -au
separat sunt r ezilienți (Amato & Keith, 1991). După aproximativ 2 ani, majoritat ea
familiilor par să re stabileasc ă echilibru l și să înceapă să funcționeze relat iv bine
(Hetherington, 1992).
Din cele prezentate mai sus distingem faptul că monoparentalitatea implică o sit uație
de vulnerabilitate în sine, fără a determina în mod direct d ificultăți și blocaje î n dezvoltarea
adolesc enților. Prezența și rolul factorilo r de rezilență care acțio nează în sensul creșterii
rezistenței și activării mecanismelor de coping conferă un nou cadru de abordare a
dezvoltării adolescenților din familii mon oparentale sau care au experimentat tranziți onal
situația familiei cu părinte un ic.

CAPITOLUL II . STUDII APLICATIVE
II.1. STUDIUL 1. ASPECTE PSIHOLOGICE ALE IMAGINII DE SINE LA
ADOLESCENȚI
II.1.1. INTRODUCERE
În contextu l relațiilor sociale, adolescentul are ocazia de a experim enta relații
multiple și complexe, este pus în situația de a interacționa cu ceilalți, de a răspunde
provocărilor venite din grupurile de apartenență.
Lărgirea sferei relaționale corelată cu procesu l dezvoltării fizice și emoționale oferă
un tab lou complex al structurării iden tității în adolescență. Interacțiunea cu familia, cu
prietenii, cu profesorii și stabilirea unor relații amoroase conferă tânărului e xperiențe
variate care stimulează introspecț ia și reflecția asupra sinelui și a supra lumii.
În aceast ă etapă de vârstă con statăm o schimbare a dinamicii de putere în familie,
căci adolescentul , conștient fiind de maturizarea sa psihică și relațională, man ifestă
tendința de a ieși de sub autoritatea parentală și de a -și contura propr iul rol în cadrul
famil iei (Sandu & Mitrofan , 2017) . Acest proces de diferențiere familială creează noi
oportunități pentru adolescent în procesul definirii identității .

13
II.1.2. IDENTITATEA DE SINE ÎN ADOLESCENȚĂ
Din pun ctul de vedere al interacțiunii și al formării imaginii de sine reținem
următo arele aspecte care influențează acest proces: maturizarea, tranzițiile școlare, familia
(Adams & Berzonsky, 1999).
În analiza constitu irii sinelui un rol deosebit de important îl are familia, relațiile
dintre memb rii familiei – parental e, conjugale ș i de frăție. Familia de origi ne este
principala sursă de socializare primară, de formare a Eului, de identificare a resurselor
personale, ce oferă și induce copiilor și tinerilor anumi te valori, norme, atitudini și
comp ortamente (Minuchin & Fishman, 2009) . În procesul de dobândire a identi tății,
modelul matern sau patern reprezintă elementul primar al identificării constituit pe baza
similitud inilor fizice și psihice.
Adolescentul exper imentează și preia modele de compor tament, norme de viață,
valori și ati tudini în contextul relațiilo r familiale (Sandu & Mitrofan, 2017) . Influențele
exercitate din sfera cadrului familial constituie elemente de terminante ale formării imaginii
de sine și dezvoltării încrederii în sine.
În acest context, între st ilul parental adoptat de familie și nivelul stimei de sine al
adolescentului există corelații directe, în sensul în care nivelul autoevaluării este influe nțat
de tipul practicilor parentale. Studiil e efectuate pe tineri adolescenți r elevă faptul că
părinți i care foloses c practici de educație/crește re pozitive, bazate pe încurajare și
încredere, au copii care se valorizează pe sine, relaționează bine cu ceil alți și sunt capabili
să-și formeze abilităț i de viață, deoarece atmosfera din familie este una de spr ijin,
suportiv ă și stimulează dezvoltarea p ersonală (Dekovic & Meeus, 1997).
Pe de altă parte, în familiile care utilizează preponderent practici parenta le intruzive,
limitative și crearea din part ea părinților a sentimentului de vi nă pentru a controla
comportamentul a dolescentului sunt asocia te cu o stimă de sine scăzută și cu o imagine de
sine nerealistă (Litovsky & Dusek, 1985) .
Mediul de rezidență est e un factor important î n formarea imaginii d e sine în
adolescență , deoarece spe cificul relațiilor, val orile și experiențele trăite sunt circu mscrise
regulilor, normelor, patternurilor de comportament specifice contextului social respectiv
(Sandu & Mitrofan , 2017) . Modalitățile de petrecere a timpulu i liber, gradul de acces la
informa ții și presiunea grupul ui sunt elemente care , abordate în cont extul caracteristicilor
de mediu – rural/urb an – dobândesc valențe diferite. Astfel, putem opina c ă adolescenții

14 din mediul urban, p rin caracterul experiențelo r de viață, au multiple ocazii de v alidare a
stimei de sin e, iar din punct de vedere sociometric ar putea înregistra scoruri mai ridicate
față de adolescenții din mediul rural.
În contextul relațiilor sociale, al interacțiunii cu ceilalți, tânărul își cuno aște propriile
caractersitici, abil ități și competențe, ex ersează roluri sociale ș i se formează ca persoană
adultă. Capitalul social disponibil la un moment dat reflectă ansamblul relațiilor și
influențelor în ca re evoluează individul și potențiale resurs e cu rol de suport.
Familia nucleu , rudele, cadrele didacti ce, prieteni i și colegi i reprezintă cadrul de
referință al socializării adolescentului.

II.1.3. O BIECTIVE ȘI IPOTEZE
Obiectivul studiului este investi garea aspectelor psihologice ale imaginii de s ine în
adolescență. Studiul își pro pune să evalueze încred erea în sine, iubirea de sine si stima de
sine, prec um și relația imaginii de sine cu variabilele încredere în sine și iubire de sine .
Studiul cuprinde 6 ipoteze.
1. Se prezumă că există diferențe î ntre sexe în ceea ce privește niv elul stimei de sine în
adolescenț ă, subiecții de gen feminin înregistrează un nivel semnificati v crescut al stimei
de sine comparativ cu subiecții de gen masculin.
2. Se prezumă că există diferențe între adolescenți în ceea ce privește stima de sine în
funcț ie de me diul de reziden ță, subiecții proveniți din mediul urban înregistrează un nivel
semnif icativ crescut al stimei de sine comparativ cu subiecții proveniți din mediul rura l.
3. Se prezumă că relația dintre imaginea de sine și iubirea de sine (ImS, IS) este
independentă de nu mărul fraților di n familie.
4. Se prezumă că există diferențe între se xe în ceea ce privește nevoia de identificare cu o
altă persoană, subiecții de gen feminin înregis trează un nivel semnificativ c rescut
comparativ cu subiecții de g en masculin.
5. Se prez umă că relația dintre încrederea în sine și imaginea de sine este infl uențată de
vârstă.
6. Se prezumă că relația dintre imaginea de sine și încredere a în sine (ImS, ÎS) este
independentă de nivel ul intelectual.

15 II.1.4. PARTICIPAN ȚI ȘI PROCED URĂ
Cercetarea include 325 de subiecți, adolescenți cu vârsta cuprinsă în tre 14 -19 ani,
elevi în ciclul liceal (clasa a IX-a, clasa a X-a , clasa a XI -a, clasa a X II-a) și școală
profesională. Dintre aceștia 5 5% au vârsta cup rinsă în intervalul 14-16 ani și 45% au vârsta
cuprinsă în intervalul 17-19 ani. Participanții sunt sele ctați din rândul elevilor din mai
multe unități școlare din județul Vâlcea. Mediul de prov eniență este urban și rural.
Procentul partici panților de gen feminin este de 53% .
Am selectat adolesc enți cu nivel intelectual bun, din unități școlare unde media de
admitere este peste 9. Ponderea acestora din totalul participanților este 68%. Adolescenț ii
cu nivel intelectual scăzut au fost selecta ți din licee și școli profesionale unde media de
admiter e a fost în jurul notei 5.
Participanții au fost recrutați volu ntar în urma prezentării scopului cercetării de către
dirigintele de la clasă. A fost obți nut consimțământul informat al părinților și al sub iecților
majori . Pe parcursul unor întâlniri fronta le (clasă), de grup mic și individuale am aplicat
instrumentele de cercetare .
Chestionarele au fost administrate în timpul orei de dirigenție în format cr eion-hârtie.
Completarea chestionarelor a dura t în medie 20 de minute.
Metoda de eșantionare este neal eatorie.

II.1.5. INSTRUMENTE
Informațiile obținute în urma observației și a aplicării chestionarului privind capitalul
social al adolescentului (tipul fa miliei, număr de frați, vârstă, persoane resur să, mod alități
de comunicare, relaț ii cu ceilalți, abili tatea de autocunoaștere) sunt completate cu datele
colectate prin intermediul instrumentului psihometric Scala Tridimensională a Stimei de
Sine.
Am utiliz at Scala Tridimensională a Stimei de Sine (STS S) – instrument dezvoltat de
Coman Petruța Daniela – pentru a evalua Imaginea de sine în adolescență. Acesta a fost
validat pe populatia romaniei, într -un studiu pe un lot de subiecți adolescenți pentru a
evide nția trăsături ale sinelui în condițiile unei dezvolt ării normale și în situații de abuz
(Coman, 2010) . Am selectat Scala Tridimensională a Stimei de Sine deoarece permite o
aplicare facilă și măsoară cu acuratețe imaginea de sine corelată cu încrederea în sine și
iubirea de sine.

16 II.1.6. VARIABILE : tipul familiei (clasică/monoparenta lă), vârsta , gen, mediul de
rezidență (U/R) , iubirea de sine , încrederea în sine , stima de sine .

II.1.7. ANALIZA DATELOR
Cu datele obținute am construit o bază de date în SPS S. Am utilizat prelucrările
disponibile în ver siunea SPSS 16 în demersul de preze ntare statistică a lo tului de cercetare
și de ve rificare a ipotezelor.
Înainte de verificarea ipotezelor am verificat normalitatea distribuției cu testul
Kolmogorov -Smirnov, c oncluzia fiind că distribuția datelor poate fi asimilată unei
distribuții normale . Pentru a testa rela țiile dintre variabilele st udiului s -a folosit corelația
liniară Pearson. În acest sens, s -a realizat un proces de screening al datelor cu scopul de a
investiga în ce măsură sunt îndeplinite asumpțiil e necesare de utilizare a corelație i liniare
precum dist ribuția normală a variabile lor.
Pentru a testa diferențele cu privire la variabil a stima d e sine între adolescenții în
funcție de gen, mediul de proveni ență și vârstă , a fost utilizat testul t pentr u eșantioane
independente.
Pentru a testa efectul unor variabile în relația dintre imaginea de sine și iubirea de
sine și relația dintre imaginea de sine și încrederea în sine a fost utilizat ă procedura
corela țiilor parțiale.

II.1.8. REZULTATE
Datele cuprinse în talelul de mai jos reflect ă numărul de subiecți , media și abaterea
stand ard pentru variabilele stima de sine, iubire de sine, încredere în sine și imagine de
sine.
Tabel II.1: Statistica descriptivă pe ntru variabilele cercetăr ii STSS, ImS, Is,Îs
Variabilă
M SD N
Stima de sine 85.31 8.76 325
Imagin e de sine 27.57 3.51 325
Iubire de sine 28.68 3.62 325
Încredere în sine 29.27 3.74 325

17
Tabel II.2: Rezultatele testului t pentru eșantioane independ ente „STSS – gen” , „Identificare
perosană – gen”și coeficientul d Cohen

Variabil ă M SD Levene t df sig d
F M F M
Stima de sine 85.28 85.36 8.85 8.68 0.29 0.08 323 0.93 0.09
Identificare
persoană 3.61 3.41 10.37 11.10 0.79 -0.16 323 0.86 0.01

Tabelul II.2. arată pentru fiecare gr up în parte, media, abaterea standa rd și rezultatul
testului t .
Rezultatele obținute indică faptul că n u exist ă diferențe semnificative cu privire la
stima de sine și nevoia de identificare cu o altă persoană în funcție de variabila gen , ceea ce
înseamnă că ipotezele 1și 4 nu sunt susținut e de datele statist ice.
Pentru a calcu la marimea efectului s -a utilizat indicatorul d a lui Cohen. Valorile
obținute pentru perechile de variabile stima de sine și nevoia de identificare cu o altă
persoană în funcție de gen sunt 0.09 și 0.01, ceea ce ind ică un nivel de asoci ere scăzut.

Tabel II.3: Rezultatele testului t pentru eșantioane independente „STSS – mediu” și coeficientul d
Cohen
Variabilă M SD Levene t df sig d
U R U R
Stima de sine 86.00 84.30 8.75 8.70 .293 1.72 323 .086 0.19

Tabelul II.3. conține Testul Levene pen tru egalitatea varianțelor și indică faptul că
varianțele sunt egale , deoarece valoarea lui de 0 .29 nu este semnificativă statistic.
Rezultatul este t(323) =1.72, p >.01, ceea ce în seamnă că nu există diferențe semni ficative
între cele d ouă perec hi de valori.
Valoarea indicatorului d al lui Cohen este 0.19, ceea ce indică un nivel de asociere
scăzut. În acest context, ipoteza număr ul 2 n u este susținută de date.

18 Tabel II.4: Rezultat ele testului corelații parțiale „Im S, Is, Nr frați”
Variabile de control Imagine
de sine Iubire
de
sine Număr
frați
(impreuna
cu tine)
Imagine de sine Corelația 1.00 0.27 -0.12
Iubire de sine Corelația 0.27 1.00 0.01
Număr frați Imagine de sine Corela ția 1.00 0.28
Iubire de sine Corelația 0.28 1.00

Rezultatele obținute ne indică corela ția parțială (r = 0. 28) și corelația totală ( r =
0.27). Constatăm că valorile sunt aproximativ egale. În această situa ție cea de a treia
variabilă „numărul fraților și al surorilor în familie” nu are nicio contribuție e xplicativă cu
privi re la re lația dintre celelalte variabile „imagine de sine” și „iubire de sine” .
Corelația dintre Imaginea de sine și Iubirea de sine după introducerea variabilei
moderatoare (număr ul fr aților din familie), deși creș te după introducerea variabilei
moderatoare numărul fraților din familie, rămâne nesemnificativă din punct de vedere
statistic. Ipoteza numărul 3 este este sprijinită de datel e obținute prin procedura de lucru
corelații p arțiale.
Tabel II.5: Rezultatele te stului corelații par țiale „ImS, Îs, Vâr sta”, „ImS, Îs, Școala”
Variabile de control Imagine
de sine Iubire
de
sine Număr
frați
(impreuna
cu tine)
Imagine de sine Corelația 1.00 0.33 -0.22
Încredere în sine Corelația 0.33 1.00 -0.07
Școala Imagine de sine Corelația 1.00 0.32
Încredere în sine Core lația 0.32 1.00
Vârsta Imagine de sine Corelația 1.00 0.32
Încredere în sine Corelația 0.32 1.00

Rezultatele statisti ce din tabelul de mai sus ne indică corela ția parțială (r = 0. 32) și
corelația to tală (r = 0 .33). Ana lizând datele obținute constat ăm valori aproximativ egale. În
această situație , cea de -a treia variabilă „școala – nivel intelectual” nu are nicio contribu ție
explicativă cu privire la relația dintre „imaginea de sine” și „încrederea în sine” (Sandu,
Mitro fan, 2017) .

19 Aceste rezultate i ndică faptul că relația dintre variabilele „imagine de sine” și
„încredere în sine” este independentă de școala de provenienț ă (în fapt , de nivelul
intelectual).
Comparând valorile corela ția parțială (r = 0 .32) și corelația to tală (r = 0 .33),
observăm că s unt aproximativ egale. În această situație cea de a treia variabilă „vârsta” nu
are nicio contribuție explicativă cu privire la relația dintre „imaginea de sine” și
„încr ederea în sine”.
Aceste rezultate conduc la ideea că relația dintre variabilele „ima gine de sine” și
„încredere în sine” nu este influențată de vârstă.
Corelația dintre Imaginea de sine și Încrederea în sine după introducerea variabile lor
moderatoare ( vârsta, școala/nivel intelectual ), deși crește, rămâne nes emnificativă d in
punct de vede re statistic.
Așadar, ipoteza numărul 5 nu este susținută de rezultate. Ipoteza numărul 6 este
sprijinită de date.

II.1.9. DISCUȚII ȘI IMPLICAȚII PRACTICE
Rezultatele cercetării au scos în evidență o ser ie de aspecte cu imp licații practice ș i
teoretice care se con turează ca direcții de abordare în p sihologia adolescenței.
 Rezultatele statistice indică faptul că stima de sine – percepția subiectivă a
propriei valori – nu prezintă diferențe semnificative în funcție de ge n. Da că
luăm în conside rație aspectele legate de psihologia adolescenței , care ne aduc
în atenție ideea că fetele au un ritm de maturizare mai accelerat decât al
băieților (Adams & Berzonsky, 2009), corelat cu faptul că stima de sine
implică o concepție ps ihică comp lexă, ar treb ui să identificăm difer ențe în
perechea de var iabile S tima de sine fete – Stima de sine băieți, fapt
neconfirmat statistic.
 Întrucât cercetările recente subliniază influența factorilor macrosociali ai
mediului (urban/r ural) în formar ea st imei de sine (Orr & Dinur, 1995) , am
considerat că există diferențe între var iabilele Stima de sine adolescenți
mediul rural – Stima de sine adolescenți mediul urban. Deși la nivelul
practicii se pot observa aceste diferențe , din punct de vedere stati stic nu se
confirmă. Ac este rezultate au ca po sibile explicații faptul că, atât ad olescenții
din mediul rural, cât și adolescenții din mediul urban, au acces la o serie de

20 mijloace de comunicare și socializare virtuală, care prin specificul contactelor
implicate uniformizează re lațiile și atenuează in fluența f actorilor contextuali
de me diu.
O altă explicație ar putea fi susținută de faptul că tinerii implicați în studiu,
deși provin din medii cu rezidență diferită, sunt școlarizați în mediul urban
ceea ce d eterm ină o serie de con diții specifice.
 Pentru susținerea ipotezei, care prezintă independența variabilei „ număr
frați” în relația imagine de sine – iubire de sine, am plecat de la premisa că
formarea imaginii de sine și a iubirii de sine se centrează pe n evoia de
separare , specifică acestei etape de vârstă. În procesul de definire a pr opriei
identității și de obținere a independenței, tânărul își reconsideră relațiile cu
ceilalți. Din această perspectivă am considerat că introducerea acestei
variabile la v ârsta adolescenței nu a re o influență prea mar e. Deși din punct
de vedere psiholog ic relațiile de frăție au un rol important în formarea
personalității, din punctul de vedere al stimei de sine sunt nesemnificative
statistic. Este probabil, c a la un nivel d e vâr stă anterior – etapa pubertății –
variabi la „număr frați” să aibă o contribuț ie relevantă .
 Ipoteza conform căreia ar exista diferențe între adolescenți în ceea ce privește
stima de sine în funcție de vârstă are la bază faptul că dimensi unile acesteia –
imaginea de sine, iub irea de sine și încrede rea în sine – au la baz ă capacități
emoționale, a fectiv -motivaționale și intelectuale, a căror dezvoltare depinde
de vârsta cronologică. Rezultatele statistice infirmă această ipoteză, ceea ce
ne indică faptul că al te as pecte, probab il cele de ordin relați onal, potențează
proce sul autoevalu ării de sine.
Rezultatele acestei cercetări sunt importante în practica profesională a psihologilor
practicieni din domeniul educațional și social. Cunoscând c are su nt caract eristicile care
influențează stima de sine în adolescență, rolul factorilor ce țin de gen, vârstă și mediul de
rezidență , pot fi dezvoltate programe de instruire sau dezvoltare personală fundamentate pe
o serie de principii (Sandu & Mitrofan , 2017 ).
 Capita lul s ocial al tânărului, relațiile acestuia cu familia, prietenii, colegii,
profes orii, constituie realitatea sa imediată, mediul în care se formează imaginea de
sine.
 Stima de sine în adolescență este un construct ce încorporează aspecte le gate d e
imagine a de sine, iubirea de sine și încrederea în si ne.

21  Variabilele mediul de rezidență (rural/urban), genul, vârsta, n u influențează nivelul
stimei de sine.
 Numărul fraților din familie este o variabilă independentă în relația cu imaginea de
sine și i ubirea de sine.
 Nivelul intelectual este o variabilă in dependentă de imaginea de sine și în crederea
în sine.

II. STUDIUL 2. PARTICULARITĂȚI ALE IMAGINII DE SINE LA
ADOLESCENȚII DIN FAMILII MONOPARENTALE
II.2.1. INTRODUCERE

Monoparentalitatea este o experiență d e viață tranzi torie sau permanentă ce se
manifes tă cu o frecvență destul de mare în actuala socie tate și are multiple implicații în
sfera relațiilor familiale, personale și sociale. Ca urmare a disoluției căsătoriei sau
consecința unei situați i liber alese , aceas tă stare familială determină o situație d e viață
specifică, multiplu determin ată.
Sistemul familial se restructurează în cazul monoparentalității , în sensul în care
relațiile se orientează în direcția altor persoane din proximitatea ado lescentului: alte ru de,
prieteni, adulț i din zona educațional ă. Acest aspect produc e o analiză sp ecifică a modu lui
în care se formează identitatea de sine.
În acest context este deosebit de important procesul structurării imaginii de sine și al
identific ării propriil or cara cteristici prin rap ortarea la ceilalți și la situația de famili e cu un
singur părinte. În procesul dezvoltării și al maturizării psihologice este necesară analiza
mediului școlar, familial, anturajul și schimburile realizate în această dinamică a ro lurilor
și statusurilor.

II.2.2. SPECIFICUL DEZ VOLTĂRII ADOLESCENȚILOR DIN FAMILII
MONOPARENTALE

Analiza familiei monoparentale implică o abordare multifactorială: modelul socio –
cultural, rețeaua socială disponibilă la un moment dat, resurse le parentale, rezona nța
emoțională, disponibilitățile materia le.

22 Dinamica separării presupune un ciclu constituit din următoarele elemente (Amato,
2000):

DIVORȚ
STRES
AJUSTARE

De moda litatea în care se realizează procesul ajustării sunt antrenat e mecan isme de
reziliență și dezvoltate strategi i de coping. Cercetările în domeniu indică faptul că o
mediere parentală eficientă și disponibilitatea persoa nelor resursă constituie elemente
importante care susțin adolescentul în dezvoltarea personalități i sale și formarea unei
imagini de sine realiste .
Din analiza dinamicii familiei, pă rinții divorțați și familia cu un singur părinte (ca
opțiune de viață) acordă mai puțină susținere si control asupra copiilor, dat fiind declinul
resurselor pa rentale. Aces t aspec t subliniază necesitatea deplasării și co mpensării
resurselor în direcții din proximitatea adolescentului.
Luând în considerație principalele direcții ale dezvoltării adolescentului , asociat cu
limitarea resurselor parentale în familiil e cu un singu r părin te, este imperios necesar să
identificăm particularitățile psihologice ale fo rmări i identității în acest context. Elementele
cele mai evidente care influențează viața familiilor monoparentale sunt: fragilitatea
materială, reducerea cont actelor socia le și r estructurarea relațiilor intrafamiliale.
Imaginea de sine este abordată din p erspectiva procesului de autoevaluar e personală ,
corelată cu capacitatea tânărului de a se accepta necondiționat (iubirea de sine), cu
siguranța de sine și nev oia de autoaf irmare și devenire persona lă (încrederea în sine ).
Formarea identității are la bază un proces de socializare primară în cadrul familiei,
prin intermediul sc himburilor și relațiilor. Structurarea familiei în subsisteme „subsistemul
parental, al adulților, s ubsiste mul frățiilor” (Minuchin , 1974) oferă o i magine complexă a
rolurilor și exerc itării influențelor.

II.2.3. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

Obiectivul studiului este investigarea aspectelor psihologice ale imaginii de sine la
adolescenții din fam ilii c lasice și din familii monoparentale. Studiul își propun e să

23 evalueze încrederea în sine, iu birea de sine si stima de sine, precum și relația imaginii de
sine cu variabilele încredere în sine și iubire de sine.
Studiul cuprinde 6 ipoteze.
1. Se prezu mă că există diferen țe între adolescenți în ceea ce privește imaginea de sine în
funcție de tipul familiei , subiecții din familii clasice înregistrează un nivel semnificativ
crescut al imaginii de sine comparativ cu subiecții din familii monoparentale.
2. Se prezumă că există diferențe între adolescenți în ceea ce p rivește încrederea în sin e în
funcți e de tipul familiei, subiecții din familii clasice înregistrează un nivel semnificativ
crescut al încrederii în sine comparativ cu subiecții din familii monopa rentale.
3. Se prezu mă c ă relația dintre imaginea de sine, iu birea de sine și încrederea în sine (ImS,
IS, ÎS) este independentă de tipul familiei (clasică, monoparentală) .
4. Se prezumă că există diferențe între adolescenții din familii monoparentale și
adolescenții d in fami lii clasice în ceea ce privește abilitate a de a identifica persoane
resursă , subiecții din familii monoparentale înregistrează un nivel semnificativ scăzut al
abilității de a identifica persoane resursă comparativ cu subiecții din fami lii clasice.
5. Se p rezumă că există diferențe între adolesce nții din familii monoparentale și
adolescenții din familii clasice în ceea ce privește nivelul de satisfacție în familie , subiecții
din familii monoparentale înregistrează un nivel semnificativ s căzut al satisfacție i ăn
familie comparativ cu subiecții din familii clasice.
6. Se prezumă că ex istă diferențe în tre adolescenții din familii monoparentale și
adolescenții din familii clasice în ceea ce privește abilitatea de a stabili relații suportive ,
subiecții din famili i monoparentale înregistrează un nivel se mnificativ scăzut al abilității de
a stabili relați i suportive comparativ cu subiecții din familii clasice.

II.2.4. PARTICIPANȚI ȘI PROCEDURĂ

Cercetarea include 325 de subiecți, adolescenți cu vârsta cuprin să într e 14-19 ani,
elevi în ciclul liceal (clas a a IX-a, clasa a X-a , clasa a XI -a, clasa a XII -a) și școală
profesională. Dintre aceștia 55% au vârsta cuprinsă în intervalul 14 -16 ani și 45% au vârsta
cuprinsă în intervalul 17 -19 ani. Parti cipanții sunt select ați din rândul elevilor din mai
multe uni tăți școlare din județul Vâlcea. Med iul de proveniență este urban și rur al.
Procentul participanților de gen feminin este de 53%.

24 Din lotul de cercetare am reținut grupul de cercetare referitor l a adolescenți i din
familii monoparentale care cuprinde un num ăr de 41 subiecți cu v ârsta cuprinsă între 14 -18
ani, proveniți din familii monoparentale materne și familii monoparentale paterne.
Am selectat adolescenți cu nivel intelectual bun, din unități ș colare unde media de
admitere este peste 9. Ponderea acestora din totalul participanților este 68 %. A dolescenț ii
cu nivel intelectual scăzut au fost selectați din licee și școli profesionale unde media de
admitere a fost în jurul notei 5.
Participanții au fost recruta ți volu ntar în urma prezentării scopului cercetă rii de către
dirigintele de la clasă . A fost obținut consimțământul informat al părinților și al subiecților
majori . Pe parcursul unor întâlniri frontale (clasă), de grup mic și individuale am ap licat
instrum entele de cercetare.
Chestionarele au fost admi nistrate în timpul orei de dirigenți e în format creion -hârtie.
Completar ea chestionarelor a durat în medie 20 de minute.
Metoda de eșantionare este nealeatorie.

II.2.5. INSTRUMENTE

Informațiile obținute în urma ob servației și a aplicării chestionarului p rivind capitalul
social al adolescen tului (tipul familiei, număr de frați, vârstă, persoane resursă, modalități
de comunicare, relații cu ceilalți, abilitatea de autocunoaștere) sunt completate cu datele
colectate p rin intermediul instrumentului psihometri c Scala Tridimensională a Stimei de
Sine.
Am utilizat Scala Tridimensională a Stimei de Sine (STSS) – instrument dezvoltat de
Coman Petruța Daniela – pentru a evalua Imaginea de sine în adolescen ță. Acesta a fost
validat pe populatia romaniei, într -un stud iu pe un lot de subiecți adolescenți pentru a
evidenția trăsături ale si nelui în condițiile unei dezvoltării nor male și în situații de abuz.
(Coman, 2010). Am selectat Scala Tridimensională a Stimei de Si ne deoa rece permite o
aplicare facilă și măsoară cu acuratețe imaginea de sine corel ată cu încrederea în sine și
iubirea de sine.

II.1.6. VARIABILE : tipul familiei (clasică/monoparentală) , vârsta , gen, iubirea de sine ,
încrederea în sine , stima de sine .

25 II.2.7. ANALIZA DATELOR

Înainte de verificarea ipotezelor am analizat normalitatea distribuției cu testul
Kolmogorov -Smirnov, concluzia fiind că distribuția datelor poate fi asimilată unei
distribuții normale.
Cu datele obținute a m construi t o bază de da te în S PSS. Am utilizat prelucrările
disponibile în versiunea SPSS 16 în demersul de prezentare statistică a lotului de cercetare
și de verificare a ipotezelor.
Pentru a testa diferențele cu privire la variabil ele imagine de sine , încredere î n sine,
abilit atea de a identifica persoane resursă, nivel de satisfacție în familie și abilitatea de a
avea relații supori ve în funcție de tipul familiei a fost utilizat testul t pentru eșantioane
independente.
Pentru a testa efectul variabile i tipul fa miliei în rela ția din tre imaginea de sine ,
încrederea în sine și iubirea de sine a fost utilizată procedura corel ațiilor parțiale.

II.2.8. REZULTATE

Tabel II. 6: Rezultatele testului t pentru eșantioane independente Tip familie și coeficient ul
d Coh en
Variabilă M SD Levene t df sig d
Clasică Mono Clasică Mono
Imagine de
sine 27.71 26.73 3.36 4.37 0.00 1.36 47.11 0.17 0.28
Încredere în
sine 29.26 29.41 3.72 4.01 0.37 0.25 320 0.80 0.04
Persoane
resursă 2.80 2.71 0.46 0.68 0.01 -0.85 47.60 0.39 0.18
Satisf acție
fam. 2.78 2.68 0.50 0.61 0.04 -0.97 48.14 0.33 0.19
Relații
suportive 2.76 2.51 0.55 0.71 0.00 -2.16 47.21 0.03 0.44

Tabelul II.6 indică pentru fiecare grup în parte, media, abaterea standard, testul
Levene, grad ul de li bertate, testul t și coef icientu l de semnificație.

26 Din rezultatele de mai sus reiese faptul că ipoteze le 1,4,5,6 sunt susținute de date.
Ipoteza numărul 2 nu e ste sprijinită de rezultatele statistice.

Rezultatele obținute ne indică corela ții parțiale (r1 = 0 .33; r2=0 .27; r3=0 .34) și
corelații t otale (r1= 0 .34; r2=0 .26; r3=0 .35). Constatăm că valorile sunt aproxim ativ egale.
În această situație , cea de a patra va riabilă „tipul familiei” nu are nicio contribuție
explicativă cu privire la relația dintre celelalte va riabile „imagine d e sine” , „iubire de
sine” și „încredere în sine ”.
Aceste rezultate indică faptul că relația dintre variabilele „imagine de sine” , „iubire
de sine” și „încredere în sine” este independentă de tipul familie.
Ipoteza numărul 3 este este spr ijinită de datele obținut e prin procedura de lucr u
corelații parți ale.

II.1.8. DISCUȚII ȘI IMPLICAȚII PRAC TICE
Pe parcursul cercetării am evaluat gradul în care adolescentul identi fică persoane din
proximitatea sa , care pot constitui un eventual sprijin, resursă în dezvolt are. Du pă aplicarea
chestionarului Capitalul social al adolescentului am analizat cu precădere rezultatele
obținute la următorii itemii:
 Când ai nevoie, știi cui s ă ceri ajutor?
 Pentru a rezolva anumite probleme personale, din familie sau de la școală apel ezi
la… Tabel II.7: Rezultatele testului corelații parțiale ” ImS, Is, Îs Tip fa milie”
Variabile de control Încredere
în sine Imagine
de sine Iubire
de sine Tip
familie
Încredere în sine Corelația 1.00 0.33 0.34 0.02
Imagine de sine Corelația 0.33 1.00 0.27 -0.13
Iubire de sine Corelația 0.34 0.27 1.00 -0.09
Tip familie Corel ația 0.02 -0.13 -0.09 1.00
Tip
familie Încrede re în sine Corelația 1.00 0.34 0.35
Imagine de sine Corelația 0.34 1.00 0.26
Iubire de sine Corelația 0.35 0.26 1.00

27 Din răspunsurile obținute reiese faptul că cea mai mare parte a adolescenților
identifică persoane cărora le pot solicita ajutor. De ase menea, pentru a rez olva anumite
probleme personale, de acasă sau de la școală , adolescenții ap elează la dirigint ele cla sei în
aceeași proporție în care apelează la alte persoane din afara școlii (familie, prieteni, rude).
Un aspect relevant pentru cerceta rea noastră îl cons tituie faptul că frecvența cu care
adolescenții din familii monoparentale a pelează la suportu l direc torului sau a l altor
persoane din conducerea școlii este semnificativă din punct de vedere statistic față de
frecvența cu care apelează l a acest tip de supo rt adolescenții d in familii clasic e. Acest e
rezultate ne sugerează opinia c ă adolescenții cu un sing ur părinte au tendința de a rezolva
anumite probleme apelând la persoane cu autoritate și recunoaștere socială (director,
persoană din co nducere) , compensân d în acest sens d iminuarea resurselor parentale. Am
putea avansa ideea că l a nivel subconștie nt exis tă un mecanism de compensare sau transfer
a autorității de nivel pare ntal la nivelul școlii.
În urma demersului metodologic s -a avut în v edere investigarea unor eventuale
diferențe între perechile de variabile:
 Imaginea de sine ado lescenți familii m onopare ntale – Imaginea de sine adolescenți
familii clasice
 Încrederea în sine adolescenți familii monoparentale – Încrederea în sine
adolescenț i familii clasice
Analizând cele dou ă perechi de variabile constatăm că imaginea de sine în
adolescență este în relație direct ă cu tipul familiei, în timp ce încrederea în sine este
indepe ndentă de tipul familiei.
Rezultatele statistice indică faptul că im aginea de sine prez intă diferențe
semnificative în fu ncție de tipul familiei. Astfel, adolesce nții proveniți din famili i
monoparentale înregistrează scoruri mai mici decât adolescenții din familii clasice în ceea
ce privește nivelul imaginii de sine. Acest lucru ar putea fi explicat prin fap tul că , în
procesul formării imaginii de sine , un rol impo rtant îl au validă rile ve nite din partea
familie i, iar în cazul familiilor cu un singur părinte câmpul de influență parental este
limitat (Sandu, 2017) .
Din cerc etare reiese faptul că variabila „încrederea în sine” este independentă de
tipul familiei. Ace st rezultat poate fi expl icat prin prisma faptului că vectorii care
contribuie la siguranța de sine aparțin în această etapă de vârstă și mediului școlar. Școala
este principala sur să de activitate în această etapă de vârstă și satisfacțiile de ordin școla r –

28 nota, aprecier ile pro fesorilor, colegilor – constituie elemente ce influențează încrederea în
sine (Sandu, 2017) .
De asemenea, constatăm că adolescenții din familii clasice dis pun de abilități sporite
de a iden tifica persoane resursă, fapt explicat pr in mediul socio -emoțional creat în familiile
cu doi părinți comparativ cu fam iliile cu un părinte. Acest aspect este evidențiat și în
cercetări care vizează rezil iența copiilor ai c ăror părinți s -au separat (Amato & Keith,
1991).
De altfel, analizând gradu l de satisfacție e valuat de adolescenții din familii clasice ,
comparativ cu adolescenții din familii monoparentale , identificăm diferențe statistice în
ceea ce pr ivește nivel ul de satisfacție crescu t la adolescenții din familii clasice. Apreciem
că atât îngustarea funcțiilo r famil iei în cazul adolescenților cu un singur părinte , cât și
restrângerea ariei de socializare, corelat cu alterarea statutului material , constituie elemente
ce influențează for marea imaginii de sine la adolescenți.
De menționat că ce rcetarea s -a reali zat pe subiecți adolescenți, din fam ilii
monoparentale, școlarizați la nivel de învățământ liceal. Acest fapt ar putea fi o explicație
privind c ompensarea și forma rea unor strategi i adaptative corelate cu un nivel bun al
încrederii în sin e. Activitățile ed ucative școlare și extrașcolare pun elevul în situații de a se
cunoaște/auto cunoaște și de a exersa diferite roluri și situații de viață.
Acest demers de cercetare evidențiază o serie de aspecte importante î n formarea
imaginii de sine în adolescență , care trebuie luate în considerare de specialiștii care
activează în sfera educației, a asistenței sociale și a serviciilor psihologice. Evidențierea
unor diferen țelor legate de identita te la adolescenții din f amilii monoparentale comparativ
cu adolescenții care trăies c cu am bii părinți, constituie baza teoretică în dezvoltarea unor
programe de dezvoltare personală.
Elementele conceptuale ce se desprin d din efectuarea acestui studiu se referă la
aspecte cu implicații practice.
 Sistemul relațiil or sociale al ado lescentu lui din famili a monoparentală are o
structură specifică (Sandu, 2017) și o dinamică reconfigurată (comparativ cu familia
clasică).
 Tipul familiei (clasică, monoparentală) in fluențează nivelul imaginii de sine la
adolescenți.
 Adoles cenții cu un singu r părin te deți n abilităț i mai scăzute în a stabili relații
suportive și a identifica persoane resursă comparativ cu adolescenții din familii
clasice (Sandu, 2017) .

29  Tipul familiei e ste o variabilă independentă de iubirea de sine și încrede rea în sine.
 Perso ane din mediul școlar (dirigintele) pot fi vectori în formarea personalității
adolescenților (Sandu, 2017) .

II. STUDIUL 3. FACTORII DE PERSONAL ITATE, OPTIMISMUL ȘI
STIMA DE SINE L A ELEVII DE LICEU
II.3.1. INTRODUCERE

Apogeul conștiințe i de sine este at ins în a dolescență prin reflecția fr ecventă asupra
propriei persoane pentru a răspunde la întrebări legate de cunoașterea de sine, sen sul și
direcția existe nței, rolul și locul în s istemul relațiilor social e, devenirea și autoafirmarea
personală.
În această etapă de vârstă dezvoltarea imaginii de sine este asociată cu afirmarea de
sine și cu preocuparea pentru o autoprezentare avantajoasă , prin cre area unei imagini de
referință în co ntextul unor experiențe filiale, fra terne, cu congeneri și cadre didactice.
Repreze ntarea de sine tinde spre globali tate extinzându -se spre majoritatea trăsăturilor
personalit ății.
În procesul dezvoltării și al maturiză rii psihologice a adolescentului est e necesară
analiza factorilor de personalitate și structur area imaginii de s ine pri n raportarea la ceilalți
și la situația familială specifică – famil ie clasică, familie monop arentală.

II.3.2. A SPECTE ALE STRUCTURĂRII P ERSONALITĂȚII ÎN ADOLESCE NȚĂ

Atribu tul de bază al dezvoltării în adolescență este maturizarea personalității, a l
desăvârși rii evoluției sub influența factorilor de mediu și educaționali. În această etapă de
vârstă se constată o accentuare a dezvoltării, p otențată , de pe de o parte , de dezvo ltarea
fizică și funcțională, iar , pe de altă parte , de pr eocuparea acerbă a tânăr ului față de
modalitatea de autoprezentare și de grijă permanentă față de modul în care este perceput de
ceilalți. În acest context, final itatea ciclului de dezvoltare fizico -somatică și nevoia internă
de autoeficiență personală sun t aspecte ce trebu ie cor elate cu mediul social în care
funcționează adolescentul.

30 În analiza structurării și funcționării personalității am ales să adoptăm modelu l
factorilor de personalitate , întru cât oferă un cadru de analiză coerent și surprinde dinamic a
relației cu stima de sine. Conținutul psihologic al factorilor de personalitate evidențiază
sinteza trăsăturilor, dispozițiilor și a caracteristicilor unui indi vid realizând convergența cu
descrie rile sociopsihologice care implică a specte de ordin ambien tal.

II.3.3. RELA ȚIA ST IMA DE SINE – PERSONALITATE ÎN ADOLESCENȚĂ

Cercetările anterioare au arătat că multe trăsături de perso nalitate se pot înțelege prin
intermediului strategiilor de tip isto rii de viață (life -history strategies). Multe cercetări au
arătat că adoptarea unor astfel de strategii este dependentă de experiențele timpurii de viață
și de contextul în care se dezvolt ă individul. Teoria istoriei de vi ață reprezintă un cadru
evoluționi st al diferențelor individuale. Teoria identifică o diversit ate de compromisur i
fundamentale pe care organismele trebuie să le rezolve atunci când alocă r esurse pentru
diferite aspecte ale vieții lor (ex. a investi în cali tatea sau cantitatea descendențilo r). Mai
mult decât atât, teoria scoate în evidență condițiil e ecologice care f avoriz ează alocarea
resurselor (Kaplan & Gangestad, 2005). Aceste compromisu ri au consecințe importante
pentru multe dintre comportamentele pe c are o persoană le manifestă în secto arele vieții
sale precum sănătate, n utriție, relații roman tice și sociale, i nvesti ții economice. Prin
urmare, teoria istoriei de viață oferă baza pentru a înțelege cum, de ce și când ace ste
compromisuri influențează comp ortamentul oamenilor (Griskevicius et al., 2011).
Strategiile de istoric al vieții variază pe continumul încet -rapid, în acord cu maniera
în care indivizii rezolvă compromi surile de tip life -history (Ellis et al., 2009). Strategiile
încete și rapide sunt asociate cu o varietate de trăsătu ri. La nivel psihologic, strategiile
rapide sunt asociate cu dezvoltare fiziol ogică și sex uală rapidă. Strategiile rapide sunt
asociate cu preferința pentru satisfacție imediată (immediate gratification), oportunism pe
termen scurt și asumarea riscurilor. St rategiile încete sunt asociate cu pr eferința pentru
planif icare și decizii p e term en lung care au rolul de a scade c onsecințele ulterioare
(Griskevicius et al., 2013).
Adoptarea unor st rategii rapide sau încete este put ernic influențată de contextul de
viață și experiențele din copilărie al e individului (Belsky, Steinberg, & Drap er, 19 91).
Contextele de viață din copilărie ce sunt caracterizate de condiții aspre de viață și lipsă de
predictibilitate îi determină pe indiv izi să adopte strategii rapide car e rezultă în maturizare
sexuală precoce și dezvoltare accele rată. De exemplu, studii recentă au arătat că

31 dezvoltarea în medii defavorizante conduce la a da naștere primului copil la o vâr stă mai
mică în comparație cu pers oanele ce trăiesc în medii mai pro pice (Low et al., 2008).
Adoptarea unor strategii rapide de viață ce se soldea ză cu reprod ucerea timpurie reprezintă
un avantaj evoluționist pentru persoa nele care trăiesc în medii nefavor abile și
impredictibile pentru că speranța de viață este mai scurtă (Chisholm et al., 1993). Totuși, în
mediile mai propice de v iață de obicei sun t adop tate strategii mai încete pentru că speranța
de viață este mai mare, l ucru ce le permite persoanelor să investească mai mult în
dezvoltare a lor cu scopul de a naște și creș te descendenți.
Teoria istoriei de viață are prin urmare consecințe important e și a supra dispozițiilor
de personalitate. Persoanele care c resc în medii nefavorabile precum cele descrise a nterior,
datorită implicării în ac tivități riscante, concentrării pe obținerea unor s atisfacții imediate,
sunt persoane cu un nivel mai ridicat al extra versiei și un nivel mai scăzut al
conștiinciozității și stabilității emo ționale decât cei care se dezvol tă în medii favorabile
(Jonason et al. ,2013). Plecând de la aceste constatări putem presupune că elevii care
provin din familii monoparentale sun t pers oane care adoptă strategii rapide de viață
întrucât resursele pe care le -au avut la dispoziție în dezvol tarea lor au fost mai puține
comparativ cu cei care provin din famil ii clasice. Prin urmare, este probabil ca elevii care
provin din familii monop arentale să aibă un nivel mai scăzut al extraversiei, stabilității
emoționale și conștiinciozității mai scăzut decât cei care provin din familii clasice. Mai
mult decât atât, deo arece persoanele care adoptă strategii rapide de viață sunt concentrate
pe opo rtunism, obținerea unor satisfacții imediate și pentru că se confruntă cu o
disponibilitate a resurselor limit ată este posibil să fie caracterizați de un nivel al
optimismului ma i scăzut decât ce i care provin din familii tipice. Mai mult decât atât,
resurs ele limitate adesea conduc la un statut socio -economic scăzut, caracteristică ce este
asociată cu o stimă de s ine scăzută. Drept consecință, persoanele ce provin din familii
mono parentale este po sibil să aibă o stimă de sine mai scăzută decât cei care prov in din
familii tipice.
În context educațional și de dezvoltare personală, stima de sine este o caracteristică
de care depinde buna funcționare și adaptare la mediu a individului (Cheng & Furnham ,
2003). Prin urmare, cunoscând caracteristicile care influen țează stima de sine generală este
util în design -ul de programe de dezvoltare personală pentru elevi. Printre caracteristicile
individuale asociate cu stima de sine se află extra versia și stabili tatea emoțională (Chen &
Furnham, 2003). Totuși, majoritatea studiilor care au ajuns la aceste concluzii au fost
realizate pe populații din Occident care au un statut soci o-economic ridicat. Este important

32 să cunoaștem în ce măsură aceste caracteristici su nt asociate cu stima de sine și în cazul
unor persoane din so cietăți colectiviste ce provin din medii defavorizate și care adoptă
probabil strategii rapide de viață. O alt ă caracteristică individuală asociată cu stima de sine
este optimism ul (Symister & Fr iend, 2003). De asemenea, optimismul este asociat și cu
extra versia și stabilitatea emoțională (Ashton & Lee, 2009). Având în vedere aceste relații
este important să se cl arifice ce rol joacă optimismul în relația dintre personalitate și s tima
de sine. Cun oscând acest aspect este important pentru procesul educaționa l deoarece
optimismul nu este doar o trăsătură de personalitate care să fie considerabilă oarecum
invariabilă. Datorită naturii sale poate fi influențată prin tehnici și interven ții de dezvoltare
personală. Astfel, pot fi dezvoltate programe care să aibă î n vedere optimismul elevilor.

II.3.4. OBIECTIVE ȘI IPOTEZE

Obiectivul acestui studiu este de a t esta în ce măsură există diferențe semnificative
între elevii ce provin din fam ilii monoparental e și elevii ce provin din familii clasice în
ceea ce privește structura personalității, gradul de autonomie, nivelul de optimism și stima
de sine.
De asemenea, studiul îș i propune să testeze dacă în cazul elevilor autonomia și
optimismul prezic nivelul st imei de sine peste factorii de personalitate. Mai mult decât atât
se va testa rolul mediator al optimismului în relația dintre factorii de personalitate si stim a
de sine.
Studiul cuprinde 14 ipoteze.
1. Elevii ce provin din familii monopa rentale au un niv el al stabilității emoționale
semnificativ mai scăzut decât c el al elevilor ce provin din familii clasice.
2. Elevii ce provin din familii monoparentale au un nivel al co nștiinciozității semnificativ
mai scăzut decât cel al elevilor ce pr ovin din familii clasice.
3. Elevii ce provin din familii monoparentale au un nivel al optimismului semnificativ mai
scăzut decât cel al elevilor ce provin din familii clasice.
4. Elevii ce provin din familii monoparentale au un nivel al stimei de sine semnificativ mai
scăzut decât cel al elevilor ce provin din familii clasice.
5. Există o relație pozitivă semnificativă statistic între extraversie și stima de sine.
6. Există o rela ție pozitivă semnificativă statistic între amabilitate și stima de sine.
7. Există o rela ție pozitivă semnificativă statistic între conștiinciozitate și stima de sine.

33 8. Există o relație pozitivă semnificativă statistic între stabilitate emoțională și s tima de
sine.
9. Există o relație pozitivă semnificativă statistic între autonomie compor tamentală și stima
de sine.
10. Există o relație pozitivă se mnificativă statistic între optimism și stima de sine.
11. Autonomia comportamentală are validitate incr ement ală în predicția stimei de sine
peste factorii de personalitate.
12. Optimismul are validitate incrementală în predicția stimei de sine peste fac torii de
personalitate.
13. Optimismul mediază relația dintre extraversie și stima de sine.
14. Optimis mul m ediază relația dintre conștiinciozitate și stima de sine.

II.3.5. PARTICIPANȚI ȘI P ROCEUDRĂ

Cercetarea include 334 de subiecți, adolescenți cu vârsta cuprinsă între 14 -19 ani
(Mage = 16.52, SD = .98) , elevi în ciclul liceal (clasa a IX-a, clasa a X-a , clasa a XI -a,
clasa a XII -a). Participanții sunt selectați din rându l elevilor de lic eu din municipiul
Râmnicu Vâlcea. Dintre aceștia 64.7% au fos t de sex feminin. Mediul de proveniență este
urban și rural. Participanții au fost recrutați voluntar î n urma prezentării scopului cercetării
de către dirigintele de la clasă. A fost obținut cons imțământul informat al părinților.
Chestionarele au fost admi nistrate în timpul orei de dirigenție în format creion -hârtie.
Completarea chestionarelor a durat în me die 20 de minute.
Participanții la studiu au fost informați cu referire l a cercetarea desf ășurată. Pe
parcursul unor întâlniri frontale (clasă), de gru p mic și individuale am aplicat instrumentele
de cercetare. ( Chestionarul privind capitalul social al a dolesce ntului ; Scala
Tridimensională a Stimei de Sine – STSS, Chestionarul de personalitate cu 5 factori,
Chestionarul de evaluare a optimismului, Chesti onar de autonomie personală ).
Cu datele obținute am construit o bază de date în SPSS. Am utilizat pre lucrări le
disponibile în versiunea SPSS 16 în demersul de prezentare statis tică a lotului de cercetare
și de verificare al ipotezelor.
Metodele statisti ce utilizate în cercetare sunt:
– calculul frecvențelor între cele două loturi de subiecți ;
– calculul abater ii standard ce indică variabilitatea scorurilor în jurul mediei aces tora;

34 – aflarea m edianei și a modulului, în funcție de vârstă pentru cele două loturi de
subiecți ;
– realizarea testului t pentru eșantioane independente, pentru a calcula dacă medi ile
pentru două seturi de variabile diferă din punct de vedere statistic ;
– corelații bivari ate testul Pearson pentru stabilirea corelației între grupe d e variabile ;
– metoda one -way ANOVA cu scoruri corelate pentru analiza de varianță scoruri
corelate ;
– testul Kolmogorov -Smirnov pentru calcularea distribuției datelor.
Înainte de verificarea ip otezelor am analizat normalitatea distribuției cu testul
Kolm ogorov -Smirnov, concluzia fiind că distribuția datelor poate fi asimilată unei
distribuții normale.

II.3.6. INSTRUMENTE

Informațiile obținute în urma observației și a interviu lui semistructura t (tipul familiei,
număr de frați, vârstă, persoane resursă, modalități de comunicare, relații cu ceilalți,
abilitatea de autocunoaștere) sunt completate de datel e colecta te prin intermediul
instrumentelor psihometrice:
– Scala Tridimension ală a Stimei de S ine ;
– Chestionar de personalitate cu 5 factori (CP 5PF);
– Chest ionar de evaluare a optimismului (OPT);
– Chestionar de autonomie personală (AP) ;
Am utilizat Scala T ridimensi onală a Stimei de Sine (STSS) – instrument dezvoltat de
Coman Petruța Daniela –pentru a evalua Imaginea de sine în adolescență.
Factorii de persona litate au fost măsurați utilizând Chestionarul de personalitate cu 5
factori (CP5PF ; Cognitro m).
Pentru a evalua autonomia personală am utilizat Chestionarul de autonomie
personală .
Optimismul a fost evaluat cu ajutorul chestionarului OPT (Optimism)

II.3.7. VARIABILE :

 Date personale: tipul familiei (clasică/monoparentală), vârsta, gen
 Stima de sine: imaginea de sine, iubirea de sine, încrederea în sine

35  Factori de personalitate: amabilitate, con știinciozitate, stabilitate e moțională,
extraversiune, auton omie
 Optimism
 Dezirabilitatea socială

II.3.8. ANALIZA DATELOR
Pentru a testa relațiile dintre variabilele studiului s -a utilizat corelația liniară Pearson.
În ace st sens, s -a realizat un proces d e screening al datelor cu sc opul de a investiga în ce
măsură sunt îndeplinite asumpțiile necesare de utilizare a corelației liniare precum
distribuția normală a variabilelor. Au fost luați în calcul indicatorii de fo rmă a d istribuției,
Skewness și Kurtosis (West, 1997).
Pentru a tes ta diferențele cu privire la var iabilele considerate între elevii din familii
monoparentale și elevii din familii clasice a fost utilizat testul t pentru eșantioane
independente. Pentru a testa v aliditatea incrementală a autonom ie comportamentale și
optimi smului a fost utilizată regresia liniară ierarhică ( Haynes & Lench, 2003). Pentru a
testa efectul mediator al optimismului în relația dintre personalitate și stima de sine a fost
utilizată aplica ția PROCESS (Hayes, 2018).

36 II.3.9. REZULTATE
Tabel II. 8: Statistică descri ptivă pentru vari abilele cercetării

Variabilă
M SD Asimetria Aplatizarea
Extraversie 74.13 12.10 -.26 .30
Amabilitate 88.30 13.21 -.82 1.10
Conștiinciozitate 93.49 12.81 -.95. 2.20
Stabilitate
emoțională 76.11 12.15 -.84 .76
Autonom ie 76.76 10.27 -1.40 .14
Autonomi e
personală 129.27 18.93 -2.00 .14
Optimism 27.24 10.17 1.2 .14
Stimă de sine 86.26 7.97 -.35 1.50

În Tabelul II.8. se observă mediile, abaterile stan dard și indicatorii pentru forma
distribuț iei pentru toate variabile le cercetării. Pr in urmare, având în vedere valorile
Skewness și Kurtosis pot fi utilizate teste statistice de tip parametric pentru a testa
ipotezele cercetării (West, 1997).

Tabel II.9: Rezultate test t pentru eșantioane inde pendente
Variabilă M SD t d
Familie
mono Familie
clasică Familie
mono Familie
clasică
Extraversie 85.23 86.42 9.85 7.63 -.80 -.13
Stabilitate
emoțională 69.43 77.20 12.35 14.22 -2.49** -.20
Optimism 27.13 27.47 18.31 8.26 -.20 -.03
Stimă de
sine 85.23 86.42 9.85 7.63 -.93 -.15

37 În Tabelul II.9 sunt prezen tate rezultatele testului t pentru eșantioane independente.
Se observă că a existat o diferență semnificativă statistic în ceea ce privește stabilitatea
emoțio nală la elevii din familii monoparent ale comparativ cu elevii d in familii clasice ,
t(310) = -2.49, p<.01. Prin urmare, elevii ce provin din familii monoparentale au un nivel
semnificativ mai scăzut al stabilității emoționale, însemnând că ipoteza nr.1 este susținută
de date. Nu au existat dif erențe semnificative cu pr ivire la extravers ie, optimism și stimă de
sine, ceea ce înseamnă că ipotezele 2, 3 ș i 4 nu sunt susținute de date.

Tabel II.10: Corelațiile liniare Pearson între variabilele cercetă rii
Variabilă
1 2 3 4 5 6 7 8
(1) Extraversie –
(2) Amabilitate .09 –
(3) Conștiinci ozitate .15** .35** –
(4) Stabilitate
emoțională .14* .10 .07 –
(5) Autonomie .33** -.14 .18** .07 –
(6) Autonomie
personală .31** .01 .20** .31** .33** –
(7) Optim ism .20** .04 .09 .29** .07 .22** –
(8) Stimă de sine .27** .09 .14* .08 .10 .33** .21** –

În Tabelul II.10 se observă corelațiile liniare Pearson pentru variabilele cercetării.
Se observă că a existat o relație pozitivă semnificativă statistic între ext raversie și stima de
sine (r = .27, p <.01), ceea ce înseamnă că ipoteza nr.5 este susținut ă de datele cer cetării. A
existat o relație pozitivă semnificativă statistic și între conștiinciozitate și stima de sine (r =
.14, p <.05), însemnând că ipoteza nr.7 este susținută de evidență empirică. O relație
pozitivă semnificativă st atistic a existat ș i între autonom ia comportamentală și stima de
sine (r = .33, p<.01), ceea ce înseamnă că ipoteza nr.9 este susținută de date. Mai mult
decât atât, a existat o relați e pozitivă semnificativă statistic și între op timism și stima de
sine (r = .21, p<.01), îns emnând că ipote za nr.10 este susținută de date. Nu a existat o
relație semnificativă între amabilitate, stabilitate emoțională pe de -o parte și stima de sine
pe de a ltă partc, însemnând că ipotezele nr. 6 și 8 n u sunt susținute de date.

38 Tabelul II.11. Val iditatea incre mentală a autonomiei și optimismului în predicția
stimei de sine
Model
Predictor Stimă de sine
 R2  R2
1 Extraversie .21** .26** –
Amabi litate -.06
Conștiinciozitate .06
Stabilita te emoțională .41**
Autonomie -.07
2 Autonomie compor tamentală .19** .29** .03**
3 Optimism .06 .29** .00

În Tabelul II.11 sunt prezentate rezultatele regresiei ierarhice ce a fost utilizată
pentru a tes ta validitatea incrementală a autonomiei co mportamentale și optimism ului. În
Modelul 1 au fost introduș i cei cinci factori de personalitate (extraversie, amabilitate,
conștiinciozitate, stabilitate emoțională și autonomie) în modelul 2 au fost int roduși fa ctorii
de personalitate și autonomia și în modelul 3 au fost introdu și factorii de person alitate,
auton omia comportamentală și optimismul. Se observă că autonomia comportamentală a
prezis stima de sine peste factorii de personalitate (  R2 = .03, p<.01), ceea ce înseamnă că
ipoteza nr. 11 este sus ținută de date. Optimismu l nu a avut validitat e incrementală în
predicția simei de sine, i poteza nr.12 neconfirmându -se.
Ipotezele nr. 13 și 14 au presupus că autonomia comportamentală și optimismul
medi ază relaț ia dintre extraversie și conștiinciozitate pe de -o parte și stima de sine pe de
altă part e. Medierea a fost testată cu ajutorul aplicației PROCESS (Hayes, 2018).
Extraversia a prezis semnificativ stima de sine (  = . 21, p<.01). Extraversia a prez is
semnif icativ optimismul ( = . 17, p<.01). Rezult atele regresiei au arătat că mediatorul
optimi sm a prezis se mnificativ stima de sine ( = .13, p<.01). Pentru că toate relațiile au
fost semnificative, analiza de mediere a fost testată utilizând metoda b ootstrapp ing cu
estimare de încredere corectată pent ru bias (MacKinnon et al. , 2004). Au fost folo site
intervalu rile de incredere de 95% semnificație pentru testarea efectului indirect al
extraversiei asupra stimei de sine cu 5000 de re -eșantionări de tip bootstrap (Preacher &
Hayes, 2008). Rezultatele au s usținut rolul mediator al optimismului în rela ția dintre
extraversie și stima de sine (  = .02, CI = 0.0036 la 0.0543). De asemenea, rezultatele au
arătat că efectul direct al extraversiei asupra stimei d e sine a fost mai slab (  = .19, p<.01)

39 când s -a con trolat efectul optimismul ui, sugerând mediere parțială, ipot eza nr.13 fiind
susținută de datele cercetării.
S-a observat că conștiinciozitatea a prezis semnificativ stima de sine ( = .09,
p<.01). Totuși , conștii nciozitatea nu a prezis semnificativ optimi smul ( = .07, p = .12),
ceea ce înseamnă că n u sunt îndepli nite condițiile pentru a testa mai departe rolul mediator
al optimismului în relația dintre conștiinciozitate și stima de sine. Prin urmare, ipo teza
nr.14 nu este susținută de datele cercetării.

II.3.10. DISCUȚII ȘI IMPL ICAȚII PRACTICE

Obiectivul acest ui studiu a fost de a testa în ce măsură există diferențe
semnificative între elevii ce provin din familii monoparentale și elevii ce provin din familii
clasice în ce ea ce privește structura perso nalității, gradul de auton omie, nivelul de
optimism și stima de sine. De asemenea, studiul și -a propus să testeze dacă în cazul
elevilor autonomia și optimismul prezic nivelul stimei de sine peste factorii de
perso nalitate. Ma i mult decât atât s -a testat r olul mediator al optimismu lui în relația dintr e
factorii de personalitate si stima de sine.
Rezultatele cercetării au scos în evidență faptul că elevii ce provin din familii
monoparentale au un nivel semnificativ mai scăzut a l stabilității emoționale. Ace ste
rezultate sunt parțial similare cu cele al e studiilor an terioare (Ellis et al., 2009). O posibilă
explicație pentru aceste rezultate este dată de teoria istoriei de viață (Jonason et al., 2013).
Persoanele care provin din familii monoparentale s -au dez voltat probabil în medii p recare
unde resursel e au fost limi tate, adoptând astfel strategii rapide de viață caracterizate de
oportunism, asumarea riscurilor, concentrarea supra satisfacerii imediate a unor nevoi.
Aceste caract eristici probabil conduc la un nivel scăzut al stabilită ții emoționale.
S-a demonstrat că optimismul prezintă validitate incrementală în predicția stimei de
sine la elevi, peste factorii de personalitate. O posibilă explicație în acest sens es te aceea
conform căreia optimismul nu este o caracteristică stabilă și invariabilă precu m trăsăturile
de personalitate, fiind supusă modificărilor și cuprinzând diferențe individuale specifice
emoțiilor pozitive care la rândul lor sunt asociate cu un nivel ridicat al stimei de sine.
De asemenea, optimismul s -a dovedit a f i un mediator în rel ația dintre ex traversie și
stima de sine. Prin urmare se poate afirma că extraversia nu are un efect direct asupra
stimei de sine, ci, unul indirect prin intermediul op tismismului.

40 Rezultatele acestei cercetăr i sunt importante în pract ica profesională a p sihologilor
practicieni din domeniul educațional și social. Cunoscând care sunt caracteristicile care
influențează stima de sine, caracteristică aso ciată cu adaptarea f uncțională la mediu, pot fi
dezvoltate pro grame de instruire sau dez voltare personală cu scopul de a d ezvolta
predictorii stimei de sine precum optimismul sau extraversia. Astfel, nivelul stimei de sine
poate fi crescut, aspect ce poate contribui la o perf ormanță academică și adaptabilitate în
carieră ridicate.

CAP III . MODEL DE CONSILIERE PSIHOPEDAGOGIC Ă A
ADOLESCENȚILOR DIN FAMIILII MONOPARENTALE
III.1. S PECIFICUL CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE

Consilierea psihopedagogică este o ramură aplicativă a psiho logiei rezultată din
solicitările actuale i societăți și se cons tituie la intersecția ma i multor domenii științifice.
Demersurile de intervenție antrenează strategii și tehnici din sfera psihologică, pedagogică,
medicală și sociologică. Activitățile desfășu rate se circumscriu influențelor educațio nale ce
presupun acțiu ni de creștere -dezvoltar e-maturizare -optimizare.
Consilierea psihoeducațională este un tip de intervenție ce are la bază două
dimensiuni (dimensiunea psihologică și dimensiunea pedagogică) și presupune acțiuni sub
forma activităților de consiliere școlară realizate, de regulă , în cabinete școla re de asistență
psihopedagogică sau cabinete și structuri de psihologie. Dimensiunea psihologică vizează
acțiuni realizate cu tehnici specifice în vedere a optimizării funcționării individului,
dezvoltării personale ș i for mării unor strategi i de coping și r eziliență. Dimensiunea
pedagogică a consilierii psihopedagogice implică activități de informare și formare de
comportamente, noțiuni, atitudini în scopul dezvoltării și evoluției personale. Aces te
aspecte se realizea ză în contextul procesul ui instructiv -educativ organizat instituțional
(formal) și în situații și contexte de viață ce presupun experiențe de învățare variate (non –
formal). Pornind de la ideea că omul este o ființă orientată spre creș tere, evoluție și
dezv oltare, considerăm că di mensiune a pedago gică trebuie reținută și accentuată și în alte
tipuri de consiliere și psihoterapie.

41

Figura III.1: Relația consiliere psihopedagogică -consiliere pedagogică -consiliere psihologică
În figura numărul III.1. avem r eprezentarea gr afică a procesulu i de consiliere
psihopedagogică desfășurată în Cabinete Școlare de Asistență Psihopedagogică sau
Cabinete și Structuri de Psihologie. Dimensiunea ped agogică a consilierii este corelată cu
dime nsiunea psihologică de in tervenț ie. În practica psihologică, în funcție de formarea
consilierului, pot fi utilizate metode și tehnici specifice diferitelor modele de consiliere.
Realizând o incursiune în domeniul consilierii psihologice de -a lungul istori ei
moderne și postmoderne a aces tui domeniu apl icativ, se eviden țiază trei curente (Mitrofan,
2008):
 Abordări psihodinamice;
 Abordări comportamental – cognitive;
 Abordări umanist – experiențiale și holiste ;
Ca par te integrată procesului educațional, activi tatea de consiliere are c u precă dere
un rol pro activ , în sensul că vizează prevenirea u nor eventuale stări de dezechilibru și
facilitează adaptarea la diferite contexte școlare, familia le și sociale. Asistența
psihoeducațională se constituie ca un veritabi l mecanism de suport, acc esibil tinerilor atât
din punct ul de ve dere al amplasamentului (în proximitatea școlilor) , cât și din punct ul de
vedere al conținutului (elemente de consiliere psihologică și de suport edu cațional).
Constituită la intersecția consi lierii psihologice cu int ervenți a pedagogică, a cest tip
de activ itate reunește metode și tehnici de explorare, investigare și optimizare a
personalității cu acțiuni legate de instrucție și educație. În procesul co nsilierii școlare

42 obiectivele ce vizează fo rmarea imaginii de sine, dezvolt area personalit ății se asociază cu
obiective ce urmăresc transmiter e de cunoștințe și formare de deprinderi.

III.2. R OLUL FACTORILOR EDUCAȚIONALI ÎN DINAMICA IMAGINII DE SINE
Pornind de la premisa că activitatea de bază î n adolescență este învăța rea, in fluența
școlii c a factor cu impa ct major în formarea personalității este un asp ect ce trebuie luat în
considerație atunci când analizăm dezvoltarea tinerilor.
Factorii care influenț ează procesul învățării sunt constituiți la nivelul școlii de
resurs ele uma ne: profesor, el ev, părinte și a lte persoane care intervin în realizarea
procesul ui instructiv -educativ. Profesorul se constituie ca model socio -cultural, care
transmite cunoștințe, formează atitudini și comportamente. În re lația didactică elev –
profesor, s e realizează un schimb de conțin uturi informaționale care direcționează
învățarea și care au ca efect formarea competențelor și a abilităților de viață.
Școala este instituția care oferă cadrul formal, informal și nonformal de dezvoltare a
tânărului și car e, prin intermed iul curriculumul ui transmis , contribuie la conturarea unui
profil al individului cerut de modelul socio -cultural valabil la un moment dat. Alături de
grupul familial , mediul școlar exercită o influență de soc ializare, învățare și for mare fo arte
importantă din perspectiva evoluției tinerilor în plan social, profesional și pe rsonal.
Realizând o incursiune în programele școlare pentru ciclul liceal observăm că la
nivel d eclarativ finalitățile educației cuprind ob iective referitoare la fo rmarea personalității.

Figura III.2: Relația imagine de sine -factori educa ționali

43
În figura III.2 avem reprezentarea grafică a principalilor factori educaționali care
contribuie la formarea imaginii de sine a adolescentului, precum și a siste mului de relații
ce se instituie în cadrul școlar.
În centrul sferei de influență este situat adolescentul aflat în relație directă cu adulții
care contribuie la formarea și dezvolt area personalității sale. În partea sup erioară a
graficului este rep rezenta tă dimensiunea didact ică, iar în pa rtea inferioară dimensiunea
parentală, cele două niv ele de influență fiind interconectate și interdependente

III.3. PROGRAM DE CONSILIERE A ADOLES CENȚILOR DIN FAMILII
MONOPARENTALE

III.3.1. FUNDAMENTAREA PSIHOLOGI CĂ A PR OGRAMULUI DE CONSILI ERE

Consili erea adolescenților din familii monoparentale se constituie ca un program de
consiliere ps ihopeda gică cu valențe în direcția formării unor abilități de viaț ă și strategii de
coping. Activitățile de consiliere , cu efec te în s fera dezvoltării per sonale a ado lescenților ,
sunt parte integrantă a procesului instructiv -educativ din școală și ele au a vut loc în
cabinetul școlar de asistență psihopedagogică.
Modelul de consiliere conține elemente d e consiliere educațională și element e de
consiliere psih ologică de f actură experiențială și cognitiv – comportamentale.
Scopul te oretic îl constituie ideea că aplicarea modelului de consiliere are ca efect
creșterea s timei de sine, diferențierea sinelui, a utocunoaștere și valorificare a maxim ală a
propriilor res urse. În sen s larg, finalitatea acestui program o constituie dezvoltarea
personală a adolescenților.
Fundamentarea psihologică a programului de consiliere a ado lescenților din familii
monoparentale o constituie studiile prezenta te în p rima parte a lucrări i și are la bază o serie
de idei consecutive cercetării realizate.
Cunoscând faptul că nivelul stimei de sine poate fi potențat prin predictori precum
optimismul și extraversia , dezvoltarea unui progr am de consiliere trebuie să c onțină
elemente care vizeaz ă aceste asp ecte.

44 Activitatea de consiliere are două dimensiuni esențiale :
 evaluare (testare, post testare) ;
 intervenție ;
În procesul de evaluare am utilizat in terviul semistructurat, observația, teh nici
proiective și teste psih ometr ice pentru a măsura n ivelul stimei de sine (încredere în sine,
iubire de sine, imagine de sine), factorul de personalitate autonomie, nivelul motivației
pentru activitatea de consilie re și disponibilitatea resurselor perso nale.
Metodologia programulu i de consiliere cuprinde m ai multe etap e bine dimensionate și cu
rol de operaționalizare a acțiunilor componente.
 Selectarea grupului de participanți după criterii stabilite: adolescenți i, gen feminin
și masculin, au experiment at situația monoparentalități i, manifestă motivație pen tru
activitat ea de consiliere;
 Desfășurarea ședințelor de consiliere psiho peda gică – 15 ședințe, durata 2 ore,
interval de derulare 1 săptămână;
 Evaluarea program ului și a participanților – evaluare in ițială și evaluare finală.
Desfășurarea ședințelor de c onsiliere psi hopedagogică
Activitățile de consiliere s -au desfășurat în perioada octombrie -februarie,
săptămânal, în aceeași zi a săptămânii, în interval orar de 2 ore . Modul de realizare a
activitățil or s-a realizat frontal, pe g rupe (3/5 participanți), î n diadă și in dividual.
Evaluarea programului și a participanților.
Evaluarea îndeplinește un rol reglator și s-a realizat în prima etapă a programului , pe
parcur sul desfășurării activităților și la f inal.
Evaluarea inițială a v izat mo tivația pentru cons iliere, nive lul stimei de sine, a
imaginii de sine, a încrederii în sine și a iubirii de sine.
Pe parcursul desfășurării ședințelor s -a realizat evaluarea de par curs prin intermediul
observației, ana lizei de situație, reflecție, chestio nare, conversație.
Ultima activ itate de consiliere „Jurnalul meu” a constituit evaluarea finală a
programului prin evidențierea reflecțiilor personale ale part icipanților pe parcurs ul celor 1 5
ședințe.
Din punct de vede re statistic, evaluarea progra mului ș i validarea activit ăților s -a
realizat prin intermediul SPSS, testul t pentru eșantioane pereche .

45 III.3.2. GRUPUL DE PARTICIPANȚI
Activitatea a fost realizată sub forma grupului de consiliere constituit din 10
adolesce nți proveniți din mediul urban și med iul rural, princip alul criteriu de selecți e fiind
tipul familiei.
Subiecții au fost selectați de către profesorul diriginte pe baza criteriului enunțat
anterior și care au experimen tat situația monoparentalități i ca exp eriență prezentă sau ca
stare de tran ziție. Tinerilor l i s-a comunic at că au fost selectați pentru că sunt frecven t puși
în situația de a lua decizii singuri , întrucât trăiesc doar cu un părinte.
Cadrele didactice diri ginți au luat la cunoștință despre spe cificul grupului de
consiliere psiho pedagică și au avut ca principal ă responsabilitate sarcina de a oferi
informații necesare în procesul evaluării fiecărui adolescent.
Grupul este format din elevi ciclul liceal, clasa a X-a, a XI -a, a XII -a, șapte fete, t rei
băieți cu vârste cuprinse între 1 5-18 ani. Particip anții au rezu ltate școlare bune.
Înainte de constituirea grupului de consiliere , s-a testat motivația tinerilor de a
participa la activități precum și disponibilit atea acestora de a lucra în grup.
Într-o primă etapă , numărul adole scențil or dispuși să part icipe la acti vitate a fost
mare, dar selecția s -a făcut având în vedere criteriul „interval de timp”, perioada stabilită
pentru desfășurarea întâlnirilor.
Părinții adolescenților au fost informați cu p rivire la scopul și specificul activi tăților
desfășurat e și și -au ex primat consimțământul scris.

III.3.3. METODE ȘI TEHNICI DE CONSILIERE
Metodele și tehnicile utilizate sunt de factură experiențial unificatoare (PEU) ,
cognitiv comportamentale și vizează a ctivarea resurselor pers onale în sco pul optimizării
sau schimbării scenariului de viață.

46 III.4. VALIDAREA PROGRAMULUI DE CONSILIERE A ADOLESCE NȚILOR DIN
FAMILII MONOPARENTALE

III.4.1. SCOPUL PROGRAMULUI DE CONSILIERE

Scopul programului de consiliere îl constituie dezvoltarea perso nală a adolescențil or,
concretizată în creșterea stimei de sine, pe cele trei componente: imagine de sine, iubire de
sine și încredere în sine

III.4. 2. OBIECTIVUL PROGRAMULUI DE CONSILIERE

Obiectivul programului de consiliere este creșterea stimei de si ne – imaginii de si ne,
încrederii în s ine, iubiri i de sine – a adolescenților din familii monoparentale în urma
participării la ședințele de consiliere de grup.

III.4.3. IPOTEZ A DE STUDIU

Se prezumă că există diferențe între s tima de sine , încrederea în sine, iu birea de si ne
și imaginea d e sine a adolescenților din familii monoparentale între momentul 0 ( înainte de
parcurgerea programului de consiliere) și momentul 1 (după parcurgerea programului de
consiliere) .

III.4.4. METOD OLOGIA

Metodologia progra mului de consiliere psihopedagogică vi zează proiectarea și
elaborarea activităților, desfășurarea ședințelor de co nsiliere, evaluarea rezultatelor și
stabilirea valorii adăugate.

47 III.4.5 REZULTATE
Tabel III.1: Statistică desc riptivă STSS, ImS, IS, ÎS
Variabilă
M
0
1 SD
0
1

Stima de sine 75.50 90.90 7.79 3.95 10
Imagine de sine 23.60 28.40 4.00 2.95 10
Iubire de sine 25.90 30.70 2.64 1.63 10
Încredere în sine 26.20 30.80 3.15 1.68 10
Tabelul III.1 ne indică media va riabilelor scor în momentul 0 (pre consilie re) și în
momentul 1 (post consiliere), numărul de cazuri și abaterea standard.

Tabel III.2: Rezultatele testului t privind corelația celor două seturi de eșant ioane pereche
Perechi de variabile Corelația Semnificație
Stima de sine 0 – Stima de sine 1 0.70 0.02
Imagi ne de sine 0 –Imagine de sine 1 0.75 0.01
Iubire de si ne 0 – Iubire de sine 1 0.35 0.31
Încredere în sine 0 – Încredere în sine 1 0.67 0.03
Tabelul III.2 ne arată măsura în care cel e două seturi de scoruri sunt corelate.
Coef icienții de corelaț ie Pearson între perechile de variabile este de 0 .70, 0 .75, 0.35, 0 .67
și semnificația statistică este 0 .02, 0 .01, 0 .31, 0 .03.

Tabel III.3: Rezulta tele testului t privind corelația celor două seturi de eșantioane pereche
Perechi de va riabile
M
SD
t
Df Semnf.
Stima de sine 0 – Stima de sine 1 -15.40 1.80 -8.51 9 0.00
Imagine de sine 0 –Imagine de sine 1 -4.80 0.84 -5.71 9 0.00
Iubire de sin e 0 – Iubire de sine 1 -4.80 0.81 -5.89 9 0.00
Încredere în sine 0 – Încredere în sine 1 -4.60 0.74 -6.14 9 0.00

48
Rezultatele evidențiate în tabelul III.3 indică elementele de bază pentru calcularea
testului t pentru eșan tioane -pereche.

III.4.6. DISCUȚ II IMPLICAȚII PRACTICE
Se constată că efectel e psihologice ale programului de consiliere a adolescenților d in
familii monoparentale sunt evidențiate în valori ce prezintă creșteri între momentele testare
și posttestare. Acest aspect confi rmă valoarea adăug ată stimei de sine consecutiv derulării
activităților de consiliere.
Modelul de consili ere validat se con stituie ca un instrument de lucru specific
consilierii psihope agogice și poate fi utilizat în practica educațională, psihologică și în
domeniul asistenței sociale .

CAPITOLUL IV . CONCLUZII GENE RALE ȘI DISCUȚII
IV.1. REZULTATE OBȚINUTE ȘI CONCLUZII

Lucrarea prezintă o analiză a modului în care se structurează imaginea de sine la
adolescenții din familii monoparentale prin încadrarea problematici i în c ontextul vârstei și
al factorilor implicați î n dezvoltare.
În prima parte , este prezentată partea teoretică, principalele teorii care explică și
fundamentează structurarea imaginii de sine și a factorilor de personalitate în adolescență ,
în contextul famil iei cu un singur părinte.
Partea a dou a cupri nde cercetarea referitoare la formarea identi tății și dezvoltare a
unui program de consiliere psiho pedago gică. Cercetarea este structurată pe două
dimensiuni care vizează:
 elemente ale structurării imaginii de si ne și influența acesteia asupra dezvoltării
personalității adolescenților din familii mono parentale. Studiile realizate implică
analiz a comparativă pe baza variabilei tip familie (adolescenți i familii nucleare –
adolescenții familii monoparentale).
 validar ea unui program de consiliere psiho pedago gică care are ca scop creșterea
stimei de sine, a utocunoaștere, dife rențierea sinelui și valorificarea maximală a

49 propriilor resurse. Activitățile de consiliere cuprind obiective care derivă din
rezultatele ob ținute în studiile aferente primei dimensiuni a cer cetării.
Cercetarea realizată pe lotul de stu diu prin raportarea la anumite variabile rele vă
rezult ate și relații a căror evidențiere determină un tabloul complex al formării identității în
adolesecență:
 variabi lele mediul de rezidență (rural/urban), genul , vârsta nu influențează nivelul
stimei de si ne.
 numărul frațilo r din familie este o variabilă inde pendentă în relația imaginea de sine
și iubirea de sine.
 nivelul intelectual este o variabilă independentă de im aginea de sine și încrederea în
sine.
Monopar entalitatea , ca situație de viață , este o exp eriență care confer ă condiții
specifice existențiale și de dezvoltare a membrilor familiei. Cercetarea prezentă analizează
și evidențiază con secințele sociale ș i psih ologice ale acestei situații. Din punct ul de vedere
al capitalului social, sistemul relați ilor sociale al e adolescentului din familie monoparent ală
are o structură specifică și o dinamică reconfigurată, comparativ cu adolescentul care
trăiește într -o famil ia nucleară.
Un element important , evidențiat în cercetarea realizată , îl constituie nivel ul scăzut al
abilit ăților deținute de adolescenții cu un singur părinte în a stabili relații suportive și a
identifica persoane resursă comparativ cu adolescenț ii car e trăiesc cu ambii părinți.
Concluziile lucr ării referitoare la imaginea de sine a adoles centului relevă fap tul că
tipul familiei (clasică, mon oparentală) influențează nivelul imaginii de sine la adolescenți.
Astfel, adolescenții care provin din fam ilii m onoparentale înregistrează scoruri mai
scăzut e, semnificative din punct de vedere statisti c, la evaluarea ima ginii de sine
comparativ cu adolesc enții din familii nucleare.
Referitor la influența imaginii de sine asupra dezvoltării personalității adol escenț ilor
din familii tipice și din familii monopa rentale se desprind o serie de concluzii cu r ol
comprehensiv:
 persoane din mediul școlar ( de exempl u, dirigintele) pot fi vectori în formarea
personalității adolescenților;
 relația dintre im aginea de sine, iubir ea de sine și încrederea în sine (ImS, IS, Îs ) este
independentă de factorul de personalit ate stabilitate emo țională;
 stima de sine corelează po zitiv semnificativă cu extraversia, conștiinciozitatea,
optimismul, autonomia autonomie comportamentală;

50  optimis mul mediază relația dint re extraversie și sti ma de sine;
 autonomia comportamentală are val iditate incremental ă în predicția stimei de sine
peste factorii de personalitate;
În procesul dezvoltării personalității , tipul și structura familiei reprezint ă vari abile cu
semnificație statistică , care oferă o direcție specifică cu rol aplicati v în abord area
adolescenților :
 tipul familiei (nucleară, monop arentală) influențează nivelul stabilității emoționale
la adolescenți și imaginea de sine;
 stima de sine ș i încr ederea în sine sunt independente de variabila tipul familiei
(nucleară, monoparentală) .
Realizând o incursiune în formarea și structurarea imagi nii de sine în adolescență,
particularizând demersul științific în funcție de variabila tip familie, const atăm c ă influența
monoparentalității se evidențiază în nivelul imaginii de sine și în scorurile o bținute la
evaluare a stabilității emoționale.
Consec utiv cercetării din prima parte a lucrării , a fost construit programul de
consiliere psiho pedago gică, care vizea ză reținerea acelor rezultate c e se constitui e ca
elemente suport, cu rol dinamizator în fo rmarea imaginii de sine și stimularea acelor
aspecte cu rol adaptativ.
Programul de consiliere psiho pedago gică cuprinde în structura sa elemente de
autocunoaș tere, explorare personală, conștientizare, clarific are și accesarea resurselor
personale. Destina t cu precădere adol escenților care provin din familii monoparentale, prin
extindere , se poate aplica tuturor categoriilor de ado lescenți, fiind realizat la int ersecț ia
consilierii școlare și psihologice.
Rezul tatele obținute în urma participării la ședințe le de consiliere ps ihopedago gică
relevă o evoluție în sfera dezvoltării personale. Val orile testare și pos testare ale stimei de
sine, imaginii de sine, încred erii î n sine și iubirii de sine, validează efectele activităților de
consiliere psiho pedago gică.
Așadar, monoparent alitatea poate determina o serie d e limitări în plan economic
(prin deprivări de ordin material), social (prin restructurarea relațiilor soc iale) și
psihologic. Identificarea obiectivă a aces tor vulnerabilități și instituirea unor elemen te
suport vor deter mina diminuarea diferențelor deter minate de tipul familiei.
Dezvoltarea adolescentului care trăiește cu un singur părinte urmează , în linii mari,
etapelele și sarcinile generale ale maturizăr ii, influența mediului familial fiind corelată cu

51 factorii educaț ionali și elementele de suport pe care adolescentul le poate accesa la un
moment dat.
Activitățile de consiliere psiho pedago gică furnizate p rin ca binetele școlare de
asistență psihopedagogică și prin cabinete și structuri de psihologie, constituie servicii
specializate care au un rol impor tant în formarea imaginii de sine a adolescenților.

IV.2. CONTRIBUȚII ORIGINALE LA CERCETAREA ȘTIINȚIFIC Ă

Problematica dezvoltării în adolescență este o t emă de interes general și amplu
abordată în ps ihologie. Principal ii factori ai maturizări i, precum și rolul acestora în diferite
perioade de vârstă , constituie preocupări intense cu abordări multiple și in terdis ciplinare.
Influența variabilei tip familie î n formarea imaginii de sine a adolescentului a fost analizată
circumstanțial și fără a se stabili corelații cu structurarea factorilor de personalitate.
Lucrarea și -a propus să realizeze o analiză a aspect elor p sihologice ale
imaginii /stimei de sine la ad olescenții din familii monoparentale , evidenți ind o serie de
factori care aparț in contextului parental, școlar și al grupului de suport social.
Incursiunea efectuată în sfera factorilor educaționali și pr ezenta rea rolului acestora în
dinamica imaginii /stimei de sine a adolescenților constituie un ele ment de noutate.
Realizarea unei analize care abordează aspectele psihologice ale imaginii /stimei de
sine a adolescenților în funcție de variabila tip familie reprez intă o perspectivă relativ nouă
în psihologia românească. Stabilirea și prezentarea modului în care se structu rează/
restruc turează sistemul relațiilor sociale în familia cu un singur părinte, constituie o
premisă comprehensivă a problematicii.
Lucra rea pr ezintă importanță științifică prin evidențier ea modelului de structurare a
imaginii de sine la adolescenții di n familii mono parentale comparativ cu adolescenții din
familii tipice. Harta capitalului social și evidențierea factorilor de influență în f ormare a
personalității și a imaginii de sine în ado lescență constiuie o nouă paradigmă în abordar ea
monoparentalităț ii.
Utilizare a rezultatelor obținute în prima parte a cercetării fundamentează conceperea
programului de consiliere psihopedagogică destina t aces tui grup țintă. Proiectarea unor
activități destinate să potențeze dezvoltarea adolescențil or din familii mono parentale
reprezintă un element de noutate și cu aplicabilitate în domeniul consil ierii psihologice și
asistenței psihopedagogice.

52 Analiza m odului în care activitățile de consiliere și orient are desfășurate de
profesorul diriginte în șco ală determină forma rea și dezvolt area personală a adolescenților
este un aspect relevant, a cărui importanță este necesar a fi evidențiată .
Elaborarea unui pro gram d e consiliere psiho pedago gică a adolescenților din familii
monoparentale implementat în cabi nete școlare de con siliere psihop edagogică și/sau în
cabinete individuale de psihologie relevă importanța practică a lucrării și se constituie ca
un demers car e îmbi nă procese și tehnici ale consilierii psiholo gice cu metode și activități
specifice consili erii școlare. Anali za specificulu i activității de consiliere psihopedagogică
realizată în școală și interferențele cu diferite teorii și modele de intervenție specif ice
diferitelor școli și orientări reprezintă un element de noutate.
Conținutul celor 15 șe dințe, obiectivele vizate și moda litățile de realizare a
activităților, c onstituie un demers original ce poate fi preluat și implementat ca atare sau
adaptat î n func ție de nevoile grupului țintă și de competenț ele psihologului. Programul de
consiliere psih oedagigică a adoles cenților dezvo ltat și validat în această cercetare
constituie un instrument de intervenție nou , fundamentat pe date statistice și adaptat
realităț ii din România ..
De asemenea, pentru speciali știi care activează în domeniul psihologiei șc olare
modelul de co nsiliere propu s reprezintă un instrument de lucru ce poate fi utilizat în
activitatea cu adolescenții.
În ansamblu, cercetarea realizată ofe ră cad rul necesar depășirii unor limitări care
abordează monoparentalitatea ca o situație de vuln erabilitate economi că, socială și
psihologică. Cercetarea aduce în prim plan și susțime științific că din punct de vedere
practic, individual, posibilele limit ări de ordin economic și social care privesc famili le cu
un singur părinte nu determină în mod di rect consecin țe maj ore în plan ps ihologic.
Validarea programului de consiliere psiho pedago gică a adolescenților din familii
monoparentale constituie un argume nt al faptului că activitățile care vizează dezvolt area
personală și accesarea resurselor diponib ile constituie elem ente suport ca re potențează
formarea unei imagini /stime de sine obiective .

IV.3. D IRECȚII VIITOARE DE CERCETARE

Un aspect important care t rebuie analizat din punct ul de vedere al releva nței în
influența rezulta telor obținute, îl rep arezintă variabila „timp în care a ex perimentat situația
de monoparentalitate”. Este probabil ca studierea implicării acestui tip de variabilă în

53 determinarea asp ectelor psihologice ale imaginii de sine să ofe re informații relevante în
problematica abordată.
În cee a ce priveșt e programul de consiliere psihologică a adolescenților din familii
monoparentale , o direcție viitoare de analiză vizează extinderea duratei a ctivităților pe o
perioada de 12 luni pentru a putea fi abordate și alte elemente cu impact în de zvolta rea
personal ă.
În contextual actualei cercetări a fost evidențiat rolul profe sorului diriginte în
dezvoltarea personalității și formarea imaginii de sine a adolescenților.
Ca perspectivă a aprofundăr ii acestui aspect se impune elaborarea și implemen tarea
unui program de formare a diriginților în scopul dobândirii unor abilități și competențe de
formare/dezvoltare personală a adolescenților.

BIBLI OGRAFIE
Acriș, C. (2013) . Cuplul în impas – repere teoretice și aplicative. București : Editura SPER .
Adam s, G. R., Berzons ky, M. D. (2009) . Psihologia adolescen ței. Manualul Blackwell.
București : Editura Polirom .
Adler , A. (1996 ). Cunoașterea omului . Bucur ești: Editura Științifică.
Adler , A. (1996 ). Sensul vieții . Bucureșt i: Editura Iri.
Amato, P. R . (2000). The consequences of divorcefor adults and children. Journal of
Marriage and Family , 62 (4), 1269 -1287.
Amato, P . R. (1993). Children's adjustment of di vorce: Theories, hypotheses, and empirical
support. Journal of Marriage and Family , 55, 23 -38.
American Psychiatric Assoc iation. (2003). DSM IV – R . București : Aosciației Psihiatrilor
Liberi din România.
Ardeleanu, A. et al. (2006). Marele dicționar al p siholog iei. București : Editura Trei .
Ashton, M. C., & Lee, K. (2009). The HEXACO –60: A short measure of t he major
dimensio ns of personality. Journal of Personal ity Assessment, 91(4), 340 -345.
Bachman, J. G., O'Malley, P. (1986) . Self-concepts, self -esteem, and ed ucational
experiences: The frog pond r evisited (again) . Journal of Personality and Social
Psycholo gy, 50, 35-46.

54 Bakan, D. (1966). The duality of human e xistence . Rand McNally, Chicago .
Bastaits. K., Ponnet. K., Mortelmans. D. (2012). Parenting of d ivorced fathers and the
association with chil dren's self -esteem . Journal Youth Adolescence , 41, 1643 -1656 .
Batâr , D. apud Tonnies, F. (2004). Familia în dinamic a societății . Sibiu : Editura
Universității Lucian Blaga .
Băban, A . (2011). Consiliere educaționa lă. Cluj – Napoca : Editura ASCR .
Belsky, J., Steinberg, L., & Draper, P. (1991). Childhood experience, in terpersonal
devel opment, and reproductive strategy: An evolutionary theory of socialization. Child
Development, 62, 647 –670.
Bergson, H. (1926). Essai sur les donnees immediates de la conscience . Felix Alcan , Paris .
Berzonsky, M. D., Adams, G. R. (1999). Reevaluating the i dentity status paradigm: Stil
useful a fter 35 years . Deveplomenta l Review, 19, 557-590.
Berzonsky, M. D., Kuk, L. S. (2000). Identity status, identity processing style, and
transi tion to university . Jornal of Adolescents Research, 15, 81-98.
Berzonsky, M. D., Rice, K. G., Neimeyer, G. J. (1991). Identity status and self -construct
systems:Proces X structure interaction . Journal of Adoles cence, 13, 251 -263.
Bracken, B. A. (ed.) (199 6). Handbook of Self – Concep , Wiley, New York .
Byrnes , J. P. (1999). The nature and development of representation : Forging a synthesisof
competing approaches in I. Sigel (ed.) Development of Representation , 273-294, Erlbaum,
Mahwah, New York .
Byrnes , J. P, Miller, D. C, Reynolds, M. (1999). Lerning to make good decisions : a sel f-
regulation perspective, Child Devel opment, 70, 1121 -1140 .
Blyth, D. A, Simmons, R. G., Carlton -Ford, S . (1983). The adjustment of early a dolescents
to school transitions. Journal of Early Adolescence, 3, 105-120.
Bumpass, L. (1990). What´s happening to the family? Interactions between demog raphic
and institutional change. Demography, 27, 483 -498.

55 Calsyn, R. J., Kenny, D. A. (1977). Self-conc ept of ability and perceveid evaluatio n of
others: Cause or effect of academic achievement? Journa l of Educational Psychology , 69,
136-145.
Ceaușu, V. (1 983). Autocunoaștere și creație . București : Editura Militară .
Cheng, H., & Furnham, A. (2003). P ersonal ity, self -esteem, and demographic pred ictions
of happiness and depression. Personality and Individ ual Differences , 34(6), 921 -942.
Chisholm, J. S., Ellis on, P. T., Evans, J., Lee, P. C., Lieberman, L. S., Pavlik, Z., &
Worthman, C. M. (1993). Death, hope, and sex: Life -history theory and the d evelopment
of reproductive strategies [and comments and repl y]. Current Anthr opology, 34(1), 1 -24.
Collins, W. A., Gleason, T., Sesma, Jr. A. (1997). Internalization, autonomy, and
relationships Development duri ng adol escence, in J.E.Grusec, L. Kuczynski .
Coman, P. D. (201 0). Study on the validation of the Self – Esteem Three – dimensional
Scale(SETS) – three -dimensi onal instrument to mesure the self -esteem of the abused
teenager, p. 632 -642, vol 3 . Internation al Conf erence Edu -Word 2010, ediția 4
Coman , P. D. (2013). Abuzul în familie . Argeș : Editura Tiparg .
Corey, G. (1990). Theories and practice in Counseling and Psychontherapy, Brooks -Cole,
California .
Cramer , P. (199 7). Identity, personality, and defense mechani sms: And observer -based
study . Journa l of Research in Personality, 31, 58-77.
Crețu, T. (20 16). Psihologia vârstel or. București : Editura Polirom .
Critte nden, P. M. (1990). T oward a concept of autonomy in adolescents with disability,
Children 's Heal th Care , 19, 162-168.
Crețu, Z. R. (2005). Evaluarea personalității. Modele alternative. București: Editura
Polirom .
Dace y, J., Travers, J. (1994). Human devel opment across the lifespan. Dubuque . Brown
and Benchmark Publishers ,Iowa .
David, D. (2015). Evaluarea personalității. Modele alternative. București : Editura
Polirom .

56 Dekovic, M., Meeus, W. J. (1997) . Peer relations i n adolescence: Effects of parenting an d
adolescents „self-concepts”. Journal of Adolescence, 20, 163 -176.
Demo, D. H., & Acock, A. C. (1996). Family structure, family process, and adolescent
well-being. Journal of Research on Adolescence 6 , 457-488.
Dolto , F. (2008) . Psihologia poporului român : București: Editura Trei.
Dolto , F. (2007) . Când părinții se despart. Cum să prevenim suferințe le copi ilor.
București : Edituta Trei .
Dreikur s, R. (1953) . Fundamentals of Adlerian psychology. Alfred Ad ler Istitute , Chicago.
Dumitru , I. A. (200 8). Consilier e psihopedagogică . București : Editura Polirom .
Dusek, J. B. (2000). Commentary on the special is sue: Th e maturing of self -esteem
research wit h early adolescents . Journal of Early Adolescence , 20, 231 -240.
Dusek, J. B., Flaherty, J. (1981). The development of the self concept during the
adolescent years . Monographs Society for Research in Child Dvelop ment, 46, 1-67.
Ellis, B. J., Figueredo, A. J., Brumbach, B. H., & Schlomer, G. L. (2009). Fundamental
dimensions of envi ronmental risk: The impact of harsh ve rsus unpredictable environments
on the evolution and development of life -history strategies. Hum an Natu re, 14 20, 204 –
268.
Erikson, E. H., Er ikson , J. M. (1997) . The life cycle completed. Norton Compan y, New
York.
Erikson, E.H. (19 68). Identity. Youth and Crisis . Norton Company , New York.
Fleming, M. (2005) . Gender in Adolescent Autonomy: Distimctio n betwe en Boys and
Girls Accelerateset 16 Yea rs of Age”.Electronic . Journal of Research in Educational
Psychology , nr. 6-3, 33-52.
Freud, S. (1980 ). Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză.Psihopatologia vieții
cotidiene. București : Editura Di dactică și Pedagogică .
Freud, S. (2000 ). Psihologia inconștientului. București : Editura Trei.
Garrison , K. C. (1962). Before you teach teenagers. Lutheran Churc h Press, Philadelphia,
Pennsylvania.

57 Gerald, D. (2011). Statistică pentru psihologi. București : Editura Trei.
Gilligan , C. (1982). In a Diffe rnt Voice . Harvard University Editura Press, Cambridge .
Godeanu, S. A. (2015 ). Manual de psihologia cuplului și fa miliei . București : Editura
SPER .
Godeanu, S. A. (2013). Metamorfozele generozității . București : Editu ra SPER .
Godeanu, A, S . apud Strauss, L.C. (2013) . Metamorfozele generozității – experiența
relați onală între dar ș i datorie. București : Editura SPER .
Golu, B. (1970). Omul și procesele psihice în perspectiva psihologiei sociale. Revista de
filozofi e, 9.
Golu, F. (2015). Manual de psihologia d ezvoltării. București : Editura Polirom ,
Golu, P. (1974). Psihologie socială. București: Editura Didactică și pedago gică.
Gongola, P., Thompson, E. H. (1985). Single familie: in The Mainstream of american
Society . Saye Publications , Beverly Hills , Cafilforn ia.
Griskevicius, V., Ackerman, J. A., Cantu, S. M., Delton, A. W., Robertson , T. E., Simpson,
J. A., Tybur, J. M. (2013). When the economy falters, do people spend or save? Responses
to resource scarcity depe nd on c hildhood environment. Psychological Sc ience, 24, 197 – 13
205.
Griskevicius, V., Delton, A. W., Rob ertson, T. E., an d Tybur, J. M. (2011). Environmental
contingency in life -history strategies: The influence of mortality and socioeconomic status
on re product ive timing. Journal of Personality and Social Psychology, 100, 241 –9 254.
Harter, S. (1999). The c onstruction of th e Self: A Developmental Perspective . Guilford,
New York.
Hayes, A. F. (2018). Partial, conditional, and moderated moderated mediation:
Quanti fication, inference, and interpretatio n. Communication Monographs, 85(1), 4 -40.
Haynes, S. N., & L ench, H. C. (2003 ). Incremental validity of new clinica l assessment
measures. Psychological Assessment, 15(4), 456.
Haviland, J. M., Davidson,R.B., Rue tscsch, C., Gebelt, H.L. (1994). The place of emotion
in identity . Journal of Research on Adolecence, 4, 503-518.

58 Havighur st, R. (1972). Developmenal Tasks and Education . Mckay .
Hattie, J. (1992). Self-Concept. Erlbaum, Hillsdale.
Herman,M.R., Dornbusch, S .M., He rron, M.C., Herting, J. R., (1997). The influence of
familiy regulation, connection, and psycholo gical autonomy on six measures of adolescent
functionin g. Journal of Adolecence Research, 12, 34-67.
Hetherington, E. M. (1992). Coping with marital transit ions: A family systems perspective.
Monographs of the Society for Research in Child Development, 58, 2-3. Serial No . 227, 1-
14.
Howit, D., Cramer, D. (2 010). Introducere in SPSS pentru psihologie . București : Editura
Polirom .
Hill, R. (1947). The American Family: Problem or Solution? . The Amer ican Journal of
Sociology, 53/2, 125-130.
Husen, T, Postleth waitw, T, N. (199 1). The Internațional Enciclopedia of Education,
Pergamon Press , Oxford .
Kohlberg , L. (19 84). Essays on Moral Development, vol 2: The Psychol ogy of Moral
Development, Harper&Row, San Francisco.
Ilg, F. L., Bates, A. L. (1995). Child behavi our. Harper and B rothers, New York .
Ionescu, G. (1990). Psihoterapie ., București : Editura Științifică .
Iluț, P. (2005). Sociologia și antropologia fami liei., București : Editura Polirom .
James, W. (1929). Precis de Psychologie . Paris: Editeur Marcel Riviere.
Jonason, P. K. , Webster, G. D., Schmitt, D. P., Li, N. P., & Crysel, L. (2012). The antihero
in popular culture: Life history theory and the dark tr iad per sonality traits. Review of
General Psy chology, 16(2), 192 -199.
Jung, C.G. (1997). Personalitate și transfer. Bucure ști: Editura Sigma.
Jung, C.G. (1997). Tipuri psihologice. , București : Editura Humanitas.
Jung, C.G. (2003 ). Arhetipurile și inconștie ntul co lectiv . București ; Editura Trei.

59 Lewi s, M., Michalson, L. (1983 ). Children 's Emotions and Moods: Developmental The ory
and Measurement, Plenum, New York .
Litovsky, V. G., Dusek, J. B. (1985). Perceptions of child -rearing and self -concept
developmen t durin g the early adolescents years . Journal of Youth and Adolescence, 14,
373-387.
Low, B. S., Hazel, A ., Parker, N., an d Welch, K. B. (2008). Influences on w omen’s
reproductive lives: Unexpected ecological underpinnings. Cross -Cultural Research, 42, 10
201–219.
Lupu , A.D. (2013). Activitățile de c onsiliere. Reușita și stima de sine în viața
preadolescențil or. Cluj Napoca: Editura ASCR .
Marcelli, D. (2003 ). Tratat de psihopatologia copilului . București: Editura Fundației
Generația .
Marcelli, D. Braconnier , A. (2006). Tratat de psihopatologia adolesc enței . București:
Editura Fundației Generația .
Marsh, H.W., Hattie, J. (1996) . Theoretical perspectives on the stru cture of the structure of
the self -concept în B.A. Bracken (ed.) Handbook of Self Concept 38 -90, Wiley, New York
Mead, H.G. (1963). L esprit , le soi et la societe . P.U.F. Paris .
Mihăilescu, I. (1999). Familia în socie tățile europene. București: Editura Un iversității din
București .
Miclea, M., Lemeni, G. coord. (2004). Consiliere și orientare. Cluj-Napoca : Editura
ASCR .
Miclea, M., Bălaj, A., coord. (2012). Platforma de evaluare a dezvoltării 6/7 ani -18 ani.-
PEDb . Cluj-Napoca: Editura ASCR .
Minuchin, S. (1 974). Families and family therapy. Harvard University Press .
Minuchin, S., Fishman , H. C. (2009 ). Fami ly therapy tehniques concept . Harvard
University Pre ss.
Mitrofan, I. (1989). Cuplul conjugal – armonie și dizarmon ie. București : Editura Științifică
și Enciclopedică .

60 Mitrofan, I. (1997). Psihologia relațiilor dintre sexe. București : Editura Altern ative .
Mitrofan, I. (2008). Psihoterapie: rep ere teoretice, metodologice si aplicative. Bucuresti :
Editur a SPER .
Mitrofan, I., & Ciupercă, C. (1994). Psihologia vieții de cuplu, între iluzie și realitate.
București : Editura SPER .
Mitrofan, I., Ciupercă, C. (1998) . Incursiune în psihosociologia și psi hosexologia familiei.
București : Editura Press Mihaela SRL.
Mitrofan, I., Mit rofan, N. (1991). Familia de la A la Z . București : Editura Științifică .
Mitrofan, I.; coord. (2014). Copii și adolescenți. București : Editura SPER .
Mitrofan, N. (1985 ). Elevul și dezvoltarea personalității lui . Revista de pedagogie nr.9.
Mead, G. H. (1963 ). L'esprit, le soi et la societe . P.U.F. Paris.
Mosak, H. H., Dreikurs, R. (1967). The life tasks III: The fifth life task. Jounal of
Individ ual Psychology, 5 (1), 16 -22.
Nelson -Jones, R. (2009). Manual de consiliere. Bucuresti : Editura Tr ei.
Orr, E., Dinu r, B. (1995 ). Social setting effects o n gender differences in self –
esteem:Kibbutz and urban adolescentes. Journal of Youth and Adolesc ence, 24, 3-27.
Pearls , F. (1969 ). Gestalt Th erapy Verbatim . MoabU.T. Real People Press .
Popa, M. (2010). Statistici multi variate aplicate în psihologie. Bucure ști: Editura Polirom,
171-178.
Popescu , R. (2009). Introducere în sociologia familiei. Familia r omânesc ă în societatea
contemporană. Bucureșt i: Editura Polirom .
Pânișoară,G., Sălăvăstru, D., Mitrofan, L. (2016). Copilă ria și adolescența. București :
Editura Polirom .
Rincover, A . (1993). Single -parent families face a variety of special problems. The Ot tawa
Citizen ; Ottawa, Ont. 26 Nov 1993: B4.
Rogers, C. (1961). On becoming a person. A Therapist^s view of Psychoterapy, Houghton
Miffin Company, Boston .

61 Rodg ers, K. B., Hilary, R. (2002). Risk and resiliency factors among adolescents who
experience mari tal tra nsitions . Journal of Marriage of Famil y, Minneapolis 64, p. 1024 –
1037
Rosenberg, M. (1985). Societ y and the Adolesc ent Self-Image, Princeton University P ress,
Princeton, NJ .
Ruffiot, A. (1981) . Le groupe –famille en analyse. L`appareil psychiquegru pal, Paris.
Rașcanu, R. (2001). Psihologie și Comunicare. București : Editura Universității București .
Sandu (Calotă), E. D . (2018). Aspecte psihologice ale imag inii de sine la adolescentul din
familii monoparentale (Teză doctorală nepublicată). Universitat ea din București,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Departamentul de Psihologie, București .
Sandu (Calotă), E. D., Mitrofan.N. (2017). Psychologi cal aspects of self esteem in
adolescents. Journal of Experiențial Psychotherapy, vol.20, pag.37 -42.
Sandu (Calotă), E. D. , (2017). Particula rități ale imaginii de sine la adolescenți din familii
monop arentale – Direcț ii în managementul școlar. Management educațional perspective în
România și în lume. Iași: Edidura Lumen, pag.221 -227.
Sandu (Calotă), E. D. , Lațiu. A., (2010). Pași către viitor! – dezvoltarea serviciilor de
consiliere și orientare școlar ă. Vâlcea : Editur a Prisma.
Scutaru, A . (2006) . Familia monoparentală de la vulnerabilitate la autocontrol . Iași:
Editura Lumen .
Seidman, E., Shaveson, R. J., Bolus, R. (1982). Self – concept The i nterplay of theory and
methods. Journal of Educational Psych ology, 74, 3 -17.
Simmons, R .G., Blyth, D. A. (1987). Movind into Adolescence: The impact of Pubertal
Change and School Context, Aldine de Gruyter, New York.
Simmons, R. G., Burgeson, R., Carlton -Ford, S., Blyth, D. A. (1987) . The impact of
cumulative chan ge in early adole scence. Child Development, 58, 1220 -1234.
Simmons, R. G., Blyth, D. A., Van Cleave, E. E., Bush, D. M. (1979). Entry into early
adole scence: The impact of school structure, puber ty, and early dating on self -esteem,
American Sociological R eview , 44, 948 -967.

62 Symister, P., & Friend, R. (2003). The influence of social support and problematic support
on optimism and depression in chronic il lness: A prospective study evaluating self -esteem
as a mediator . Health Psychology, 22(2), p. 123 – 129.
Stănciulescu, E. (1999). Sociologia educației în famili e. Iași: Editura Polirom .
Șchiopu, U. (coord.) (1997). Dicționar de psihologie. , București : Editura B abel.
Ștefan , C. (2001 ). Familia monop arentală . București : Editura Arefeană.
Vasile, L. D. (2012). Trauma familială și resursele compensatorii. București : Editura
SPER .
Vasile, D. L. apud Cicirelli, V . (2012 ). Trauma familială și resursele compensat orii.
București : Editura SPER .
Voinea, M. (1993). Sociologia familiei . Editura Universității București .
Voinea, M. (1994) . Restructurarea familiei: modele alter native de viață . Sociologie
Românească, 5 .
Voydanoff, P, Donnelly, B. W. (1998 ). Parents' risk a nd prot ective factors as predictors of
parent al well -being and behavior. Journal of Marriage and Family , 60, 344-355.
West, S. G., Finch, J. F., & Curran, P. J . (1995). Structural equation models with
nonnormal variables: Problems and remedies.
Williams J . M., C urrie, C. (2000). Self-esteem and phys ical development in early
adolescence: Pubertal timing and b ody image . Journa l of Early Adolescence , 20, 129 -149.
Zinker, J. (1976). Creative procesesin Gestaly Therapy . Bruner &Mazel Publishers, New
York.
Zlate, M. (2008). Eul și personalitatea. București: Editura SPER .
Platforma de evaluare a dezvoltării 6 /7-18 ani – PEDb – Cognitrom .
Studiu l „Familia monoparentală, incursiune economică și politică guvernamentală.
Metodologie de evaluare a calității vi eții fami liilor monoparentale din România” –
Universitatea București .