Școala doctorală Isidor Todoran [618056]

Universitatea BabeșGBolyai,
Facultatea de Teologie Ortodoxă
Școala doctorală „Isidor Todoran”

Cuvânt și imagine în misiunea Bisericii

REZUMAT

Coordonator:
Pr. Prof. Univ. Dr. V ALER BEL

Doctorand: [anonimizat]
2011

2
Cuprins

Introducere …………………………………. …………………………………………. Error! Bookmark not defined.
I. Stadiul cercetării. Cuvânt și imagine în preocup ările teologilor români Error! Bookmark not defined.
I. 1 Problema cuvântului în teologia românească …. …………….. Error! Bookmark not defined.
I. 2. Problema imaginii și a icoanei în teologia ro mânească. Un tur de orizont …………… Error!
Bookmark not defined.
I. 2. 1. Articole și studii în periodicele de teolo gie românești Error! Bookmark not
defined.
I. 2. 2. Teologia icoanei în periodicele ortodoxe o ccidentale Error! Bookmark not
defined.
I. 3. Cuvânt și imagine ………………………. ……………………………. Error! Bookmark not defined.
II. Cuvânt și imagine, o analiză semantică și filos ofică………………… Error! Bookmark not defined.
II. 1. 1. Cuvânt și/sau logos. O abordare semantic ă ……. Error! Bookmark not defined.
II. 1. 2. De la logos la cuvânt……………….. …………. Error! Bookmark not defined.
II. 2. Imagine – abordare semantică ……………. ……………. Error! Bookmark not defined.
II. 2. 1. Termenii filosofiei grecești cu privire l a imagine: eikon și eidolon… Error!
Bookmark not defined.
II. 2. 2. Distincția eikon/eidolon din perspectiva teologiei românești Error! Bookmark
not defined.
II. 2. 3. Preluarea în limba română a conceptului e ikon Error! Bookmark not defined.
II. 2. 4. Termeni latini privind imaginea: imago, forma și figura Error! Bookmark not
defined.
II. 3. Misiune ………………………………. ………………………… Error! Bookmark not defined.
III. Logos și Eikon, o abordare hristologică ……. …………………………. Error! Bookmark not defined.
III. 1. Logosul întrupat al lui Dumnezeu G Iisus Hr istos ……….. Error! Bookmark not defined.
III. 1. 1. Scurtă incursiune în filosofia λογοςGulu i……….. Error! Bookmark not defined.

3
III. 1. 2. Tema teologică a Logosului divin …….. …………. Error! Bookmark not defined.
III. 2. Semnificația hristologică a conceptului eik on ……………. Error! Bookmark not defined.
III. 2. 1. De la chip la imagine………………. …………………. Error! Bookmark not defined.
III. 2. 2. Cadrul scripturistic ……………….. …………………… Error! Bookmark not defined.
III. 2. 3. Incursiune în istoria conceptului eikon. …………. Error! Bookmark not defined.
Excurs. Semnificația conceptului eikon în Noul Test ament conform lui FriedrichG
Wilhelm Eltester …………………………….. …………….. Error! Bookmark not defined.
a. Platon…………………………………… …………… Error! Bookmark not defined.
b. Filon din Alexandria………………………. …… Error! Bookmark not defined.
c. Eikon, imaginea creată și imaginea naturală Error! Bookmark not defined.
d. Teologia eikonGului la Apostolul Pavel….. Error! Bookmark not defined.
III. 3. Eikon în teologia protestantă modernă…… …………………. Error! Bookmark not defined.
III. 3. 1. Considerații generale ………………. …………………. Error! Bookmark not defined.
III. 3. 2. Jérôme Cottin……………………… …………………….. Error! Bookmark not defined.
III. 4. Teologia ortodoxă a chipului…………… ………………………. Error! Bookmark not defined.
II. 4. 1. Persoana…………………………… ……………………….. Error! Bookmark not defined.
III. 5. Dimensiunea misionară a întrupării, calitat ea de trimis a Fiului, ca paradigmă a misiunii
creștine ……………………………………. ……………………………………. Error! Bookmark not defined.
IV. Omul și creația din perspectiva binomului cuvân tG chip/imagine Error! Bookmark not defined.
IV. 1. Omul, chip a LogosuluiGEikon ……………. …………………… Error! Bookmark not defined.
IV. 1. 1. Crearea omului după chipul lui Dumnezeu ș i pentru asemănarea cu El …. Error!
Bookmark not defined.
IV. 1. 2. Libertatea, componentă a chipului lui Dum nezeu din om Error! Bookmark not
defined.
IV. 2. Dubla deschidere a omului către comuniune, f ața și cuvântul …… Error! Bookmark not
defined.
IV. 3. Lumea, rațiune plasticizată…………….. ……………………….. Error! Bookmark not defined.
V . Logos și eikon în perioada iconoclastă………. ………………………….. Error! Bookmark not defined.
V . 1. Cauzele disputei iconoclaste și contextul doc trinar în care a izbucnit .. Error! Bookmark
not defined.
V . 2. Context doctrinar ………………………. ……………………………. Error! Bookmark not defined.

4
V . 3. Scurt istoric al perioadei iconoclaste ……. ……………………. Error! Bookmark not defined.
V . 3. 1. Prima perioadă iconoclastă ……………. …………….. Error! Bookmark not defined.
V . 3. 2. A doua perioadă iconoclastă…………… …………….. Error! Bookmark not defined.
V . 4. Critica imaginii la iconoclaștii bizantini… …………………… Error! Bookmark not defined.
V . 4. 1. Hristologia iconoclastă………………. ………………… Error! Bookmark not defined.
V . 5. Pozițiile teologice ale iconodulilor …….. …………………….. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 1. Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopo lului Error! Bookmark not defined.
V . .5. 1. 1. Biografia……………………….. ……………… Error! Bookmark not defined.
V . 5. 1. 2. Opera …………………………… ………………. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 1. 3. Învățătura despre icoane a Sfântului Gh erman al Constantinopolului Error!
Bookmark not defined.
V . 5. 1. 4. Discursul despre Sfânta Cruce și Sfinte le icoane, al Sfântului Gherman Error!
Bookmark not defined.
V . 5. 2. Monahul Gheorghe din Cipru ……………. …………. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 3. Ioan Damaschin………………………. ………………….. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 3. 1. Biografia………………………… ……………… Error! Bookmark not defined.
V . 5. 3. 2. Ioan Damaschin, apărător al icoanelor .. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 3. 3. Relația cuvânt – imagine la Sfântul Ioa n Damaschin Error! Bookmark not
defined.
V . 5. 4. Cuvânt și imagine în HorosGul Sinodului al VIIGlea Ecumenic, Niceea 787 Error!
Bookmark not defined.
V . 5. 4. 1. De la Hieria (754) la Niceea (787) ….. … Error! Bookmark not defined.
V . 5. 4. 2. Cuvânt și imagine la Sinodul de la Nice ea din 787 Error! Bookmark not
defined.
V . 5. 4. 3. HorosGul de la Niceea II …………… ……… Error! Bookmark not defined.
V . 5. 5. Nichifor al Constantinopolului………… ……………. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 5. 1. Biografia………………………… ……………… Error! Bookmark not defined.
V . 5. 5. 2. Apologia imaginii la Sfântul Nichifor al Constantinopolului ……. Error!
Bookmark not defined.
V . 5. 6. Sfântul Teodor Studitul ………………. ……………….. Error! Bookmark not defined.
V . 5. 6. 1. Biografia………………………… ………………………. Error! Bookmark not defined.

5
V . 5. 6. 2. Învățătura despre icoane a Sfântului Te odor… Error! Bookmark not defined.
V . 5. 6. 3. Cuvânt și imagine la Sfântul Teodor Stu ditul . Error! Bookmark not defined.
VI. Cuvânt și imagine în teologia apuseană……… ………………………… Error! Bookmark not defined.
VI. 1. Iconoclasmul în Occident ……………….. ……………………… Error! Bookmark not defined.
VI. 2. Raportul dintre cuvânt și imagine G Jean Ph ilippe Ramseyer …… Error! Bookmark not
defined.
VI. 2. 1. Teologia imaginii în raportul său cu cuvâ ntul… Error! Bookmark not defined.
VI. 2. 2. Cuvântul și imaginea înainte de venirea l ui Hristos Error! Bookmark not
defined.
VI. 2. 3. Faptul creștin ca expresie a imaginii lui Dumnezeu Error! Bookmark not
defined.
VI. 2. 4. Cuvântul și faptul creștin…………… ……………….. Error! Bookmark not defined.
VI. 2. 5. Credința și vederea …………………. …………………. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. Critica imaginii și valorizarea cuvântului l a Jacques Ellul……….. Error! Bookmark not
defined.
VI. 3. 1. Introducere ………………………… …………………….. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 2. Văzul și auzul ……………………… ……………………. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 3. Adevăr și realitate…………………. …………………… Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 4. Cuvântul și adevărul………………… ………………… Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 5. Cuvânt și persoană ………………….. ………………… Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 6. Cuvântul și judecata critică …………. ……………… Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 7. Ambiguitatea cuvântului ……………… …………….. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 8. Cuvântul și scrisul …………………. ………………….. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 9. Imaginea și realitatea………………. …………………. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 10 Concretul imaginii………………….. ………………… Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 11. Cuvânt și imagine în creștinism ……… …………. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 12. Istoria recentă: exacerbarea imaginii și umilirea cuvântului Error! Bookmark
not defined.
VI. 3. 13. Conflictul religios dintre cuvânt și ima gine …. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 14. Din nou despre vedere, observații critic e…….. Error! Bookmark not defined.
VI. 3. 15. Porunca iconoclasmului ……………… ……………. Error! Bookmark not defined.

6
VI. 3. 16. Observații ………………………… …………………….. Error! Bookmark not defined.
VII. Cuvânt și imagine în modernitate………….. …………………………… Error! Bookmark not defined.
VII. 1. Modernitate și postmodernism …………… ………………….. Error! Bookmark not defined.
VII. 2. Problema autoreferențialității ca element d efinitoriu al modernității și
postmodernismului……………………………. ……………………………. Error! Bookmark not defined.
VII. 3. Cuvânt și limbaj……………………… ……………………………. Error! Bookmark not defined.
VII. 4. Imaginea în modernitate ……………….. ………………………. Error! Bookmark not defined.
VII. 4. 1. Desprinderea imaginii de original sau au toreferențialitatea Error! Bookmark not
defined.
VII. 4. 2. Homo videns ……………………….. ………………….. Error! Bookmark not defined.
VII. 4. 3. Imaginea televizuală ca modalitate de re vrăjire a lumii Error! Bookmark not
defined.
VII. 5. Soluția icoanei ……………………… …………………………….. Error! Bookmark not defined.
VIII. Misiunea prin cuvânt, imagine și Taină ……. ……………………….. Error! Bookmark not defined.
VIII. 1. Sensul general al Tainelor ……………. ………………………. Error! Bookmark not defined.
VIII. 2. Misiunea prin cuvânt, imagine și Taină…. ……………….. Error! Bookmark not defined.
VIII. 3. Cuvânt și imagine în tradiția liturgică a Răsăritului creștin ……. Error! Bookmark not
defined.
VIII. 4. Mărturia prin sfințenia vieții ………… ………………………. Error! Bookmark not defined.
VIII. 5. Legătura dintre cuvânt și imagine în propo văduirea cuvântului și a voii lui Dumnezeu
în Patericul egiptean………………………… ……………………………… Error! Bookmark not defined.
IX. Simultaneitatea inclusivă…………………. ………………………………… Error! Bookmark not defined.
IX. 1. Analogie și complementaritate …………… …………… Error! Bookmark not defined.
IX. 1. 1. Nikolai Ozolin ……………………… ………….. Error! Bookmark not defined.
IX. 1. 2. Dumitru Vanca………………………. …………. Error! Bookmark not defined.
IX. 1. 3. Neajunsurile definirii raportului cuvântG imagine drept unul de analogie și
complementaritate……………………………. ……………. Error! Bookmark not defined.
IX. 2. Relația de reciprocă interioritate ………. …………….. Error! Bookmark not defined.
IX. 3. Relația de simultaneitate inclusivă……… …………… Error! Bookmark not defined.
X. Concluzii ………………………………… ………………………………………… Error! Bookmark not defined.
Bibliografie: ……………………………….. …………………………………………. Error! Bookmark not defined.

7

Cuvinte cheie:
Cuvânt, logos, imagine, eikon, icoană, iconoclasm, misiune

Abstract

Teza de doctorat intitulată cuvânt și imagine în mi siunea Bisericii analizează felul în care este înțe leasă
legătură dintre cuvânt și imagine în spațiul teolog ic și consecințele acestei legături pe tărâm misiol ogic:
anume, cuvântul și imaginea în Misiologie se găsesc unite inseparabil. Unitatea aceasta este argumenta tă
hristologic și urmărită apoi atât la nivel antropol ogic, cât și cosmologic. Este analizat modul în car e a fost
teoretizată relația cuvântGimagine în timpul iconoc lasmului bizantin și mai apoi in teologia apuseană. În
urma acestor analize este prezentat destinul cuvânt ului și al imaginii în modernitate și sunt propuse câteva
perspective teologice privind această problematică.

Rezumat
Teza de doctorat intitulată „Cuvânt și imagine în misiunea Bisericii”, alcătuită sub
îndrumarea Pr. Prof. Dr. Valer Bel este o lucrare p rincipială, care încearcă să arate că nu se poate
face misiune deplină, atâta vreme cât se face o sep arație între cuvânt și chip/imagine. Prin
misiune se înțelege întreaga activitate a Bisericii , prin care aceasta transmite, susține și creează
mediul pentru trăirea credinței. În această lucrare cuvântul și icoana, sau întrGun sens mai larg
imaginea, sunt privite ca mijloace de comunicare al e credinței și ale lucrării lui Dumnezeu.
Din punctul de vedere al structurii, lucrarea este organizată în nouă capitole, precedate de
o Introducere și urmate de Concluzii și de Bibliografie .

În Introducere este contextualizată foarte succint tema care urme ază să fie analizată.
Anume, se arată că legătura inseparabilă dintre cuv ânt și imagine se întemeiază pe Însuși Hristos,
care are dubla calitate de Cuvânt, dar și de Chip/I magine a Tatălui. Chiar dacă tema cuvântului
sau a imaginii a fost mult analizată, din punct de vedere teologic legătura celor două a fost doar
puțin pusă în discuție, dedicânduGiGse doar rar luc rări exclusive, mai cu seamă în spațiul

8
occidental, protestant (Jean Phillippe Ramseyer, Ja cques Ellul, Jerôme Cottin). În teologia
românească o lucrare notabilă dedicată cuvântului ș i imaginii este teza de doctorat a părintelui
Dumitru Vanca. Lucrarea aceasta se concentrează pre ponderent asupra aspectelor didactice și
catehetice. Toate aceste contribuții la teologia cu vântului și a imaginii vor fi analizate în amănunt
la momentul potrivit. În consecință, raportul teolo gic al cuvântului cu imaginea nefiind încă
elucidat, asemenea analize sunt cât se poate de nec esare (merită amintit aici că în 1968, în
celebrul studiu al părintelui Stăniloae „Revelația prin acte, cuvine și imagini”, marele teolog
român aprecia ca urmare a impulsurilor unor teologi anglicani că elucidarea raportului dintre
cuvânt și imagine în domeniul revelației constituie una dintre marile provocări teologice ale
viitorului 1).
Tocmai pentru că tema chipului/imaginii și a cuvân tului apare în preocupările teologilor
români, fără a fi însă o tema predilectă, Capitolul I , intitulat Stadiul cercetării , prezintă lucrările
dedicate acestei teme în spațiul românesc, începând din a doua jumătate a secolului XX, avânduG
se în vedere principalele reviste de teologie ortod oxă. De o atenție deosebită sGau bucurat
revistele: Studii Teologice , Ortodoxia , Glasul Bisericii , Mitropolia Olteniei , Mitropolia Sucevei,
iar dintre cele mai noi Studia BabeșFBolyai Theologia Orthodoxa și revista de cultură și teologie
Tabor. În cazuri speciale sunt prezentate sau doar mențion ate studii apărute și în alte reviste.
Metodologic, studiile au fost împărțite în trei cat egorii, în funcție de tematică: studii dedicate
cuvântului, icoanei/imaginii și raportului dintre c ele două. Sunt prezentate succint și studiile de
teologia icoanei apărute în câteva reviste de teolo gie reprezentative din Occident ( Contacts, Le
Messager Orthodoxe, Irénikon, The Greek Theological Review, St. Vladimir’s Theological
Quarterly, Orthodoxes Forum – Zeitschrift des Insti tuts für Orthodoxe Theologie der Universität
München, Ostkirchliche Studien ).
La finalul acestui tur de orizont asupra publicați ilor teologice din spațiul românesc care
tratează tema cuvântului și a imaginii se observă c ă temele acestea au fost destul de dezbătute,
fără a fi însă epuizate. Din fericire pentru cei pr eocupați de această problematică teologii români
au fost în general bine conectați la teologia icoan ei produsă în Occident (cu precădere în spațiul

1 Vezi studiul citat publicat în volum în Dumitru Stă niloae, O teologie a icoanei. Studii , Anastasia, București, 2005,
p. 23.

9
francez și în cel german), după cum o dovedesc trad ucerile. Deși destul de puține înainte de 1989
din cauza contextului opresiv, acestea abundă în ul timii 15 ani, așa încât marile lucrări și sinteze
de teologie a icoanei sunt accesibile și în limba r omână.
Pe de cealaltă parte trebuie spus că în mulțimea d e lucrări autohtone dedicate icoanei
avem deGa face cu prea puțină originalitate, fie că este vorba de maniera de abordare, fie de
construcția și organizarea materialului. Remarcabil e peste timp rămân articolele de iconologie
dogmatică a părintelui Stăniloae (care au marcat ir evocabil gândirea teologică românească,
cantonândGo exclusiv în sfera hristologiei, după cu m îi reproșează părintele Ioan I. Ică jr),
articolul părintelui Ioan Rămureanu despre cinstire a icoanelor în primele trei secole și mai
aproape de noi contribuțiile bine documentate ale p ărintelui Nicolae Chifăr în domeniul
iconoclasmului bizantin și a teologiei icoanei elab orate cu acest prilej. Abordările teoretice
privind sensul imaginii și al cuvântului din punct de vedere teologic sunt destul de puține, la fel
cum puține sunt privirile comparative. Și de aceast ă dată, între teologii clasici rolul cel mai de
seamă lGa avut părintele Dumitru Stăniloae. Foarte mulți alți teologi sGau rezumat doar la
prezentarea schematică a învățăturii patristice des pre icoane, fără a realiza însă și o foarte clară
așezare a acestei teologii în contextul mai larg, d octrinar și istoric în care a apărut, la fel cum
prea rar avem deGa face cu actualizări vii și auten tice a acestui mesaj pentru cititorii
contemporani.

Capitolul al IIFlea , intitulat Cuvânt și imagine, o analiză semantică și filosofic ă ,
este cel în care debutează propriuGzis analiza teol ogică a cuvântului și a imaginii, investigația
pornind de la etimologie, pentru ca apoi, depășind sfera strict semantică, să se extindă înspre
sensurile filosofice ale acestor două concepte. În prima etapă sunt prezentate sensurile pe care le
are în limba română termenul „cuvânt”, comparate ap oi cu sensurile deosebit de ample ale
grecescului logos .
În limba română cuvântul este definit întrGun prim sens ca unitate de bază a
vocabularului constând dintrFun sunet sau un comple x de sunete cărora le corespund unul sau
mai multe sensuri, dar nu se limitează la atât, ci merge spre un grad mai mare de interioritate
semnificând: gânduri, idei exprimate prin vorbe. Mergând mai departe în explorarea sensurilor

10
acestei noțiuni constatăm că pe măsura ce ne depărt ăm de sensul lui primar, cuvântul capătă o tot
mai mare spiritualizare; al treilea său sens este: angajament pe care șiFl ia cineva; fãgãduială;
promisiune , iar în final, un al patrulea sens este: punct de vedere particular; judecată; poziție;
considerent; opinie; părere.
De cealaltă parte, logosul grecesc are o paletă com plexă de sensuri, în centru găsinduGse
acela de rațiune, principiu, temei.
În limba română termenul cuvânt este preluat pe filieră latină, provenind de la conventus,
care însemna adunare sau comunitate, dar verbul convenio de la care avem substantivul
conventus, înseamnă și a se înțelege, a conveni, a se potrivi. Legătură, cel puțind din perspectiva
etimologiei conceptului, dintre semnificat și semni ficant este una exclusiv convențională,
excluzând participarea ontologică, așa cum lasă să se înțeleagă și cum a fost interpretat omologul
grecesc al acestui concept. Centrul de greutate se mută dinspre rațiune înspre convenție. Dinspre
gândire înspre înțelegere, conveniență. Dacă logos ul era un termen esențial al filosofiei, cuvântul
coboară o treaptă mai jos. La ce să fie bună conven ția întrGun spațiu al speculației, al rațiunii.
În spațiul elenofon creștin (chiar dacă nu exclusi v) logosul a fost o temă perenă de
meditație. SGa vorbit despre rațiunile lucrurilor, despre gândurile lui Dumnezeu care se ascund în
spatele lumii create, și așa mai departe, o întreag ă filosofie fascinată. Aceste speculații putem
presupune că au fost, dacă nu generate, cel puțin s usținute, de plaja semantică extinsă a
logosului. În teologia românească terminologia făce a imposibilă continuarea acestui tip de
gândire fără adaptarea sensurilor. În acest context sGa profilat soluția părintelui Stăniloae.
Datorită valențelor sale comunitare, cuvântul a dev enit foarte ușor de integrat întrGo teologie
personalistă, în perfectă coerență cu teologia patr istică a logosului. Teologia pe care o practică
părintele Dumitru Stăniloae insistă mai ales pe dim ensiunea comunională a cuvântului, a cărui
funcție este clară, anume îi unește pe oameni între ei (și aici vedem cât se poate de limpede
sensul etimologic). Dar, teologul român nu se limit ează la a exploata dimensiunea aceasta, ci
asumă în mod organic tradiția teologiei logosului, adăugând sensurilor pe care le are cuvântul în
limba română și sensul principal al logosului, anum e acela de rațiune. În felul acesta, teologia
cuvântului depășește etimologia, și intergrând logo sul, împacă două culturi, cea greacă și cea

11
latină. Sensul pe care părintele Dumitru Stăniloae lGa imprimat termenului românesc cuvânt , este
cel care sGa avut în vedere pe tot parcursul lucrăr ii.
În privința conceptului imagine , utilizat nediferențiat în limbaj uzual, în spațiu l teologic
este diferențiat, utilizânduGse două concepte cheie , moștenite din limba greacă: eikon și eidolon .
Acești termeni, chiar dacă la un anumit nivel pot f i traduși prin imagine, relația cu realitatea a
celor două tipuri de imagine pe care acești termeni le definesc sunt diferite. Dacă eikon este o
imagine ce reflectă o realitatate, eidolon este imaginea unei fantasme, a unei plăsmuiri
imaginare.
În teologia românească cea mai cunoscută analiză a celor două concepte este cea făcută
de părintele Dumitru Stăniloae în studiul „Idolul c a chip al naturii divinizate și icoana ca
fereastră spre transcendența dumnezeiască” 2. Sintetizând cele prezentate de părintele Stăniloa e în
introducerea studiului pomenit putem afirma că, deș i eikon și eidolon au o arie semantică parțial
comună, pentru că în centru se găsește imaginea, și strict conceptual la nivel biblic distincția nu
este foarte tranșantă. Aceasta se realizează, totuș i, cu ajutorul determinărilor 2. Lipsiți însă de alte
determinări cei doi termeni pe care îi avem în vede re se disting prin ceea ce semnifică: „De cele
mai multe ori, Vechiul Testament folosește pentru c hipul repudiabil termenul de idol (eidolon),
uneori fără nici o altă determinare, alteori preciz ând că este vorba de tipurile unor zei născociți.
Pentru chipul în sensul acceptat folosește exclusiv numirea de chip ( eikon ) fără nici un adaos.” 3
Pe parcursul lucrării, termenul imagine este folosi t ca un echivalent al grecescului eikon . Pentru a
face cât mai clară aceasta echivalență uneori se du blează termenul, prin așezarea alături de
imagine a cuvântului chip sau, după caz, icoană.
Ultima parte a Capitolului II este dedicată unei prezentări succinte a termenilo r latini
privind imaginea: imago, forma și figura.
În teologie problema aceasta a imaginii, sau a chi pului așa cum este ea întâlnită mai des,
are cu totul alte conotații, care sunt definite înc epând cu disputele hristologice din secolul IV,
când sensurile acestui termen sunt mult lărgite de către Părinții Bisericii, pentru a putea transmite

2 Dumitru Stăniloae, „Idolul ca chip al naturii divin izate și icoana ca fereastră spre transcendența dum nezeiască”, în
Ortodoxia 1 (1982); republicat apoi în volumul Stăniloae, O teologie a icoanei. Studii, p. 215 ș.u.
3 Stăniloae, O teologie a icoanei. Studii, p. 215.

12
adevăruri supraraționale privind relațiile intratri nitare dintre Fiul și Tatăl. Tot o abordare
teologică mai primește și termenul față , care este conex imaginii.

Capitolul al IIIFlea este dedicat hristologiei. În teologia creștină le gătura dintre Logos și
Eikon are ca temei fundamental tocmai unitatea lor în unica persoană a Fiului lui Dumnezeu, cel
pe care Scripturile Îl definesc drept Logosul și Ei konGul, imaginea/chipul Tatălui. Capitolul este
structurat în două părți: o primă parte prezintă fi losofia și teologia Logosului divin, iar cea deGa
doua se preocupă de semnificația hristologică a ter menului eikon .
Calitatea de Logos sau de Cuvânt a Fiului lui Dumn ezeu întrupat nu a fost niciodată
contestată, făcând parte, am putea spune, din fondu l comun doctrinar al tuturor teologiilor
creștine. Acesta este motivul pentru care amploarea parții dedicate în lucrare Logosului divin
este mai redusă decât cea dedicată Fiului ca Chip/I magine a Tatălui.
Tema Logosului divin a fost aproape o permanență î n meditația filosofică, începând cu
gânditorii presocratici, prin Filon Alexandrinul pâ nă la Sf. Ev. Ioan, cel care dedică Logosului
divin Prologul Evangheliei sale. Încercarea de a re concilia noțiunea logosului din filosofia greacă
cu afirmația creștină cum că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu și Adevărul a fost făcută în
primele trei secole creștine, la inițiativa Apologe ților greci (care aveau precedentul lui Filon care
încercase să armonizeze cosmologia greacă cu Vechiu l Testament). Sfântul Iustin Martirul și
Filosoful, Sfântul Irineu de Lyon sau Tertulian sun t nume importante care au contribuit la
formularea învățăturii primare a Bisericii despre i dentitatea dintre Mântuitorul Iisus Hristos și
Logosul creștin. Secolul al IVGlea însă este crucia l pentru definirea dogmatică a Logosului divin.
Hristologia niceeană are în centrul ei unitatea Log osului. Totul pleacă de la Acesta și se
raportează la El. Este un singur Fiu, identic cu Si ne Însuși. Hristos este numele Logosului înainte
și după întrupare.
Pe de altă parte problema Fiului ca Imagine sau Ch ip al Tatălui este mult mai complicată
și mai controversată decât cea a Logosului. La fel cum în Evanghelii nu găsim un loc în care Fiul
să se definească pe Sine drept Cuvânt al lui Dumnez eu, prologul ioaneic fiind însă convingător,

13
la fel, Iisus Hristos nu vorbește despre sine care despre imaginea sau chipului Tatălui. Remarci
privind această din urmă calitate a Fiului găsim ex clusiv în corpusul paulin.
Felul cum înțelegem vizibilitatea lui Dumnezeu, po rnind de la sursele biblice, este
amprentat confesional. Acesta este cazul teologului calvinist francez, Jérôme Cottin, care
încearcă să contureze o teologie protestantă a imag inii, dar care rămâne totuși pe pozițiile
tradiționale ale Reformei, reafirmând incompatibili tatea dintre teologia imaginii și teologia
cuvântului. Pentru teologii reformați asemenea lui J. Cottin afirmația biblică conform căreia Fiul
este „chipul Dumnezeului celui nevăzut” (Col. 1,15) nu este altceva decât o reformulare a
afirmației ioaneice conform căreia Fiul este Cuvânt ul lui Dumezeu.
Spre deosebire de acești teologi, în Răsăritul ort odox sGa dezvoltat deGa lungul timpului o
teologie a chipului, care are se bazează pe calitat ea de Persoană a Fiului lui Dumnezeu. Pentru
Părinții Bisericii problema vizibilității Fiului a constiuit o temă centrală, cu implicații teologice
ultime, fiind o sursă continuă de speculații teolog ice. În spațiul românesc aceste aspecte ale
hristologiei au fost preluate și aprofundate mai cu seamă de părintele Dumitru Stăniloae.
Viziunea părintelui Stăniloae se concentrează întrG o mai mare măsură asupra punctului de
conexiune între hristologie și antropologie, dezvol tând implicațiile pe care le au calitatea de
Cuvânt și Chip a lui Dumnezeu a Fiului întrupat pen tru cuvântul și imaginea din comunicarea
umană.
Din perspectiva teologiei ortodoxe separarea cuvân tului de imagine este lipsită de temei.
Deoarece Fiul lui Dumnezeu sGa făcut om, Revelația lui Dumnezeu prin acte, cuvinte și imagini
culminează în Iisus Hristos, care este Cuvântul și Chipul Tatălui. Prin urmare cuvântul și
imaginea devin mijloace de transmitere ale Revelați ei și de comunicare a credinței.
În Capitolul al IVFlea este urmărită și analizată legătura dintre cuvânt ș i imagine/chip la
nivel antropologic și cosmologic. La nivel antropol ogic este semnificativ faptul că omul este
creat după chipul LogosuluiGChip/Imagine, o sintagm ă care adună laolaltă cele două calități
fundamentale ale Fiului lui Dumnezeu, anume Cuvânt și Chip al lui Dumnezeu. Calitățile acestea
se regăsesc și la omul care a fost creat după chipu l Celui care este Logos și Imagine.

14
Mai mult decât atât, binomul cuvântGimagine nu se rezumă la spațiul antropologic, ci
poate fi urmărit la nivelul întregii creații. În mo d concret, lumea ascunde în spatele imaginii prin
care ea ne este accesibilă rațiuni ale lucrurilor, rațiuni așezate acolo de Dumnezeu, pe care omul,
adunânduGle, cunoaște prin ele pe izvorul lor, pe D umnezeu Cuvântul. Elocventă în acest sens
este expresia părintelui Dumitru Stăniloae, care nu mește lumea „rațiune plasticizată”, sens
devenit material și, datorită corporalității, acces ibil prin văz.
Prin lucrurile lumii și prin oameni, Dumnezeu ni S e comunică ca prin niște cuvinte sau
mai bine zis ca prin niște ecouri ale cuvintelor Lu i. Lucrurile nu pot fi separate de cuvinte,
deoarece lucrurile presupun cuvintele pentru a fi e xprimate dar și cuvintele au nevoie de lucruri
și le implică pe acestea pentru a nu rămâne noțiuni goale, abstracte. Numai din această
armonioasă uniune înțelesurile apar în plenitudinea lor reală. In persoană se îmbină în modul cel
mai armonios cu putință cuvântul și imaginea, cuvân tul și existența, sesizarea rațională și intuiția
mai presus de definire rațională. Persoana vorbește și se dăruiește adesea prin simplul fapt că
există. Persoana este o concentrare a tuturor cuvin telor și faptelor posibile pe care le poate
comunica la nesfârșit și mai mult decât ele, dacă n u șiGa secătuit existența prin lipsa iubirii.

Capitolul al VFlea , capitolul cel mai extins al lucrării este dedicat analizării relației dintre
logos și eikon, dintre cuvânt și imagine în perioad a iconoclastă. Această perioadă este
fundamentală pentru tema în discuție, întrucât atun ci se pun nu doar bazele teoretice ale teologiei
icoanei, ci, aceste conflicte au constituit „geneza unei gândiri despre imagine, ai cărei
moștenitori suntem” 4. Reprezentanții cei mai de seamă ai cinstitorilor ic oanei, anume Sf.
Gherman al Constantinopolului, Sf. Ioan Damaschin, Sf. Nichifor al Constantinopolului și Sf.
Teodor Studitul, au acordat în tratatele lor o aten ție deosebită relației dintre cuvânt și imagine.
Sfântul Gherman al Constantinopolului este primul P atriarh care se opune iconoclaștilor,
riscânduGși în felul acesta poziția eclesială și ch iar și viața. Teologia icoanei la el nu este foarte
elaborată, însă este primul care întemeiază teoreti c posibilitatea icoanei pe Întruparea lui Hristos.

4 Marie-José Mondzain, Imagine, icoană, iconomie. Sursele bizantine ale im aginarului contemporan , traducere de
Măriuca AlexandrescușiAdrian Alexandrescu, Sophia, București, 2009, p. 9

15
Dincolo de argumentele clasice extrase din scrisori le Sf. Gherman, în lucrare este prezentată și o
Omilie despre Cruce și icoane a acestui Patriarh, u n text deosebit de important pentru înțelegerea
complexei problematici a imaginii. Această omilie a rămas necunoscută multă vreme
cercetătorilor pentru că sGa pierdut din colecțiile grecești, păstrânduGse doar întrGo traducere
georgiană, care în anul 1999 a fost tradusă în fran ceză și repusă în circuitul cultural.
Întreaga omilie este străbătură de la un capăt la c elălalt de un fior antispiritualist, care îl
determină pe Sfântul Gherman să refuze argumentele iconoclaștilor care susțin că imaginea,
icoana, nu este vrednică de cinstire fiind material ă, făcută de mâini omenești.
În ceea ce privește relația dintre cuvânt și imag ine avem în această omilie un singur
paragraf foarte elocvent, în care se arată că cel c are nu cinstește imaginea/icoana lui Hristos nu
poate nici mărturisi Întruparea Domnului fără a se face vrednic de pedeapsă. Suntem în felul
acesta introduși întrGun circuit care ne trimite de la mărturisirea prin imagine, la mărturisirea prin
cuvânt și înapoi. Cele două tipuri de mărturisire s e găsesc în interdependență, una neputând
exista în mod real fără de cealaltă. Dar fluxul de la imagine la cuvânt și de la văz la auz va fi
teoretizat mai amplu la gânditorii ortodocși care a u urmat Sfântului Gherman.
La Sfântul Ioan Damaschin relația dintre cuvânt și imagine este abordată în mai multe
locuri și moduri în cele „Trei tratate contra icono claștilor”. Comparația imaginii cu cuvântul are
un rol apologetic, întrucât rolul acestuia din urmă nu fusese niciodată contestat, iar efortul
iconodulilor era acela de a restabili funcția icoan ei și de a o revaloriza, întrucât atât cuvântul, câ t
și imaginea sunt forme fundamentale ale comunicării umane. Gândirea fostului dregător de la
curtea sultanilor umayazi identifică o seamă de opo ziții și asemănări pe care le folosește pentru a
așeza imaginea pe aceeași treaptă cu cuvântul. Avem o opoziție între Vechiul Testament, când
imaginea/icoana era interzisă pentru a fi privilegi at doar cuvântul, și Noul Testament, când, prin
întruparea Domnului imaginea este repusă în dreptur i, iar oamenilor le este dată deplinătatea
experienței senzoriale a lui Dumnezeu: prin văz și auz/ prin cuvânt și imagine. Ceea ce Apostolii
și contemporanii lui Iisus Hristos au văzut și au a uzit direct, pot auzi și vedea și urmașii lor, prin
mijlocirea Scripturilor și a icoanelor.

16
Cuvintele și imaginile au o funcție anamnetică, act ualizând pentru ascultător sau privitor
evenimente și fapte din trecut. Dar, în afara acest ei funcții comune, cuvântul și imaginea se
întâlnesc și în plan kerygmatic. Atât cuvântul cât și imaginea, suscitând întrebări și nedumeriri,
trimit de la unul la celălalt, întrGun flux care ar ată și confirmă egalitatea lor naturală.
Opera Sfântului Ioan Damaschin constituie o foarte importantă contribuție la limpezirea
relației cuvânt imagine pe tărâm teologic. Neclarit ățile sau impreciziile din discursurile sale vor
fi mai apoi reluate și rezolvate de teologii icoane i care iGau urmat.
La Sinodul al VIIGlea Ecumenic, de la Niceea din a nul 787, sGa pus din nou problema
legăturii dintre cuvânt și imagine. Tema este abord ată atât în timpul discuțiilor preliminare și este
formulată în HorosGul sinodal.
În timpul discuțiilor purtate de sinodalii de la N iceea, sGa încercat să se arate că există o
tradiție bisericească veche, care este în favoarea imaginilor, la fel cum este una care statuează
rolul cuvântului și al Scripturilor. Atât cuvântul, cât și imaginea sunt medii de comunicare și de
împărtășire, care, odată percepute senzorial, lumin ează mintea celui care leGa receptat. Deși văzul
și auzul receptează în mod diferit cuvântul și imag inea, totuși obiectul cunoașterii este același, iar
cele două modalități posibile de dobândire a cunoaș terii sunt întrGo relație de interdependență.
Ambele aduc în actualitate evenimente trecute, dar cu relevanță pentru mântuire, și doar
împreună pot crea o perspectivă completă asupra ace lor evenimente. Transmiterea în scris a
Evangheliei are același statut și este în aceeași m ăsură obligatorie ca și pictarea icoanelor,
ambele fiind transmise de Părinții Bisericii din ve chime.
Egalitatea dintre cuvânt și imagine, Evanghelie și icoană este reafirmată în HorosGul
sinodal, unde se subliniază, odată în plus că icoan ele întăresc credința „în adevărata și nu
închipuita întrupare a Fiului lui Dumnezeu”.
Sfântul Teodor Studitul a însemnat în felul său un apogeu al teologiei bizantine a icoanei.
În învățătura sa regăsim sintetic elementele teolog ice care fundamentează icoana la predecesorii
săi, pe care în plus leGa rafinat. Este important p entru cercetarea noastră mai ales pentru felul în
care marchează egalitatea cuvântului și a imaginii, care poate fi dedusă din raportul auzului cu
văzul în plan antropologic, acolo unde văzul are în tâietate, auzul urmânduGi doar întrGo a doua

17
etapă. Mai mult decât atât, la Sfântul Teodor insep arabilitatea cuvântului și a imaginii mai are o
aplicație practică: icoana nu este deplină decât at unci când ea cuprinde și numele scris al celui
reprezentat.
Fără îndoială momentul disputelor iconoclaste repr ezintă cel mai important moment al
genezei teologiei imaginii în Ortodoxie, cu o impor tanță capitală pentru întreaga gândire creștină
posterioară. Teologia imaginii, așa cum au înțelesG o părinții bizantini, este profund interconectată
cu întreaga teologie, pentru că se sprijină în prim ul rând pe hristologie, piatra din capul unghiului
a întregului edificiu teologic. Tocmai din această pricină chestiunea imaginii în Bizanț (și apoi în
Ortodoxie ca moștenitoare a gândirii formate în mar ele Imperiu) nu reprezintă o problemă de
estetică sau de artă. Christoph Schönborn face în a cest sens o observație cât se poate de
pertinentă: „iconoclasmul era o formă de seculariza re a artei”. Se voia, deci, limitarea artei la o
funcție exclusiv decorativă sau ilustrativă, fără n ici o legătură cu spațiul sacru. Dar, pentru că
teologia făcea parte constitutivă din cotidian, sGa folosit o argumentație întemeiată pe hristologie,
atât în favoarea, cât și împotriva icoanelor. Mutân duGse, deci, dialogul în domeniul hristologiei sG
au făcut o serie de clarificări ce altminteri nu se puteau face, și mai ales sGau accentuat
implicațiile pe care le are întruparea Fiului lui D umnezeu la nivelul întregii creații. „Întruparea a
schimbat nu numai modul de cunoaștere a lui Dumneze u, ea a schimbat deopotrivă și modul în
care omul privește lumea, pe el însuși, faptele sal e în lume. Chiar și activitatea artiștilor a fost
cuprinsă de puterea de atracție a acestei taine, [… ] [iar] consimțământul dintre artă și cult, dintre
icoană și credință, se arată ca un consimțătmânt pe ntru misterul divinoGuman.” Problema
imaginii, este întrGun final, problema felului în c are este înțeleasă întruparea lui Hristos, iar
raportul dintre cuvânt și imagine, doar aici își po ate găsi o explicație coerentă din perspectiva
teologiei creștine. Anume că atât cuvântul, cât și icoana, sunt mijloace de comunicare a lui
Dumnezeu, de comunicare, susținere și trăire a cred inței, și deci instrumente ale misiunii
creștine.

Capitolul al VIFlea al lucrării este dedicat relației dintre cuvânt și imagine în teologia
occidentală. În consecință, capitolul este structur at în două părți importante. În primul rând sunt
prezentate receptarea și consecințele iconoclasmulu i bizantin în Apus, iar apoi sunt prezentate

18
două lucrări de referință din spațiul teologic Occi dental care se preocupă de problema relației
dintre cuvânt și imagine: lucrările teologilor Jean GPhilippe Ramseyer și Jacques Ellul.
Disputa bizantină privind imaginea a fost doar par țial și adesea defectuos receptată în
occident. Dincolo de detalii, important este faptul că imaginea nu a fost niciodată refuzată
radical, ba chiar uneori sGa recunoscut, în diferit e forme, funcția revelatoare a imaginii. Un
argument în acest sens este faptul că icoanelor leG a fost acceptat statutul de „Biblie a neștiutorilor
de carte”, conform unei definiții celebre a papei G rigorie cel Mare. Negarea posibilităților
revelatoare ale imaginii înseamnă, totuși, neasumar ea sau chiar negarea realității Întrupării Fiului
lui Dumnezeu.
Cei doi teologi apuseni care abordează tema imagin ii și a raportului ei cu cuvântul, JeanG
Philippe Ramseyer și Jacques Ellul, se apropie de a ceasta pe căi și din perspective diferite.
Ramseyer se situează mult mai aproape de teologia o rtodoxă decât de cea catolică atunci când
vorbește despre cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este dintru început legat de
domeniul vizibilului pentru simplul fapt că Dumneze u, atunci când vorbește și acționează, sau
mai degrabă, Dumnezeu vorbind acționează. Cuvântul Său nu este un mod de comunicare
intelectuală, ci este un act prin care Dumnezeu se implică în istorie, chemând la viață lucrurile și
ființele. În felul acesta, chiar dacă nu este în si ne vizibil, Cuvântul lui Dumnezeu Se face vizibil
prin acțiunile Sale.
Vederea, atât de criticată în opinia lui J. Ellul, capătă o cu totul altă greutate în
anasamblul teologic al lui Ramseyer. Conform acestu ia, vederea introduce în revelația biblică o
dimensiune pe care am puteaGo numi plastică . E vorba bineînțeles de o plastică imaterială, de un
fel de corp spiritual a cărui vizibilitate se oferă privirii interioare. Vederea este deci un Cuvânt î n
imagini imateriale. În acest punct din nou ne aprop iem de perspectiva părintelui Dumitru
Stăniloae, pentru care aproape orice cuvânt al Reve lației este un cuvântGimagine, un sens
plasticizat, imaginile fiind modul inevitabil de de scoperire al lui Dumnezeu către spiritul uman.
Credem în Dumnezeu pentru că El ne vorbește prin Cu vântul său. Dar cine este Dumnezeu? Este
cel întrupat în persoana lui Iisus Hristos, astfel că Cuvântul lui Dumnezeu nu are pentru cei care
îl ascultă un conținut auditiv, ci El este și un ch ip vizibil în care noi suntem chemați să

19
contemplăm taina invizibilă și inefabilă a lui Dumn ezeu cel de trei ori sfânt, Tatăl, Fiul și Duhul
Sfânt.
De cealaltă parte se situează teologul reformat fr ancez Jacques Ellul, care asumă o poziție
declarat iconoclastă. Dotat cu o intuiție fantastic ă, critica pe care o aduce Ellul imaginii nu poate
fi cu totul ignorată, chiar și atunci când vorbește despre uzul imaginilor în biserică. Tocmai de
aceea, analiza raportului dintre cuvântGimagine pe care o găsim pe parcursul lucrărilor lui Ellul
este una deosebit de folositoare pentru teologia or todoxă, în cazul în care i se aduc amendările de
rigoare din partea teologiei patristice. Valoarea p e care o acordă cuvântul și personalismul lui
Ellul, sunt adesea în deplin acord cu teologia orto doxă, odată ce este eliminată unilateralitatea
lor. Pentru a putea privi cuvântul și imaginea ca p e niște modalități complementare de cunoaștere
și comunicare este binevenită lectura lui Ellul în paralel cu lectura părintelui Stăniloae, care oferă
o excelentă grilă ortodoxă în cheie patristică.

Capitolul al VIIFlea prezintă relația dintre cuvânt și imagine în moder nitate. Se pornește
de la ideea că modernitatea și postmodernismul se g ăsesc una în continuitatea celeilalte, nu doar
din punct de vedere istoric, ci mai ales ideatic. E lement specific al modernității, la nivel semiotic,
este ruperea legăturii dintre semnificat și semnifi cant. Cuvintele și imaginile sunt
autoreferențiale. Nu mai trimit la nimic din ceea c e se găsește în afara lor. Atât cuvintele, cât mai
ales imaginile au acest destin. Soluția eliberării de sub tirania imaginii îl constituie icoana,
eliberată de logica imaginii moderne. In locul auto referențialității imaginii se așează chenoza
icoanei, care se retrage cât mai mult posibil, pent ru a se face punte înspre dincolo.
Capitolul al VIIIFlea al lucrării prezintă misiunea prin cuvânt, imagine și Taină. Întregul
cult al Bisericii, dar mai cu seamă Tainele sunt ex emple de unire a cuvântului cu imaginea, a
spiritului cu materia. Cuvântul, imaginea și Taina constituie mijloacele prin care Biserică își
poate realiza în mod eficient misiunea de extindere și încorporare a oamenilor în trupul mistic al
lui Hristos, pentru ca toți în felul acesta să trăi ască deplin.
Un aspect special al unirii dintre cuvânt și imagin e îl constituie mărturia prin sfințenia
vieții. După modelul lui Hristos, cel care propovăd uiește cuvântul lui Dumnezeu trebuie să își
însoțească propriul cuvânt cu imaginea lui, ca împl inire sau întrupare a acelor cuvinte. Cuvântul

20
neîntrupat în cel care îl articulează este de multe ori doar o promisiune deșartă. Pentru ca cineva
să aibă cuvânt cu putere , cuvânt care să persuadeze, să convertească este n evoie ca acel cuvânt să
fie însoțit de imaginea celui care rostește cuvântu l, imagine care să fie de fapt întruparea,
împlinirea mesajului evanghelic propus. Această rea litate este exemplificată de monahii din
pustia Egiptului, pentru care exemplul personal pri mează asupra cuvântării deșarte,
moralizatoare.

Ultimul capitol al lucrării este dedicat analizării câtorva posibi le definiții ale raportului
dintre cuvânt și imagine. În primul rând este preze ntată definiția propusă de N. Ozolin, care
înțelege relația cuvântului cu imaginea ca una de „ analogie și complementaritate”. În clipa în
care vorbind despre raportul cuvântGimagine, din pe rspectivă teologică, vorbim despre raportul
dintre teologie și icoană, automat lucrurile devin ceva mai clare, iar conceptele analogie și
complementaritate își arată scăderile, evident, fără ca aceste scăde ri să anuleze valoare lor
didactică. Sursa neajunsurilor o constituie tentați a unei înțelegeri mecanice pe care o aduce
termenul complementaritate. În mod obișnuit, două o biecte complementare, alcătuiesc un întreg,
care adesea este altceva decât sunt fiecare dintre ele în parte. În cazul nostru, teologia și icoana
alcătuiesc împreună un întreg, care, în mod paradox al nu este cu nimic diferit de ceea ce exprimă
fiecare în parte.
O altă sintagmă care ar putea defini relația dintre cuvânt și imagine este aceea de
interioritate reciprocă . Această sintagmă este inspirată de considerațiile părintelui Dumitru
Stăniloae expuse în studiul „Revelația prin acte, c uvinte și imagini”. Această sintagmă constituie
un pas mai departe înspre înțelegerea raportului co mplex, dar crucial, al cuvântului și al imaginii
în edificiul teologiei creștine. O mai bună definir e a relației dintre cuvânt și imagine o reprezintă
însă sintagma simultaneitate inclusivă . În felul acesta este depășită înțelegerea mecanic istă pe
care o sugerează conceptul de complementaritate, și în același timp se arată că atât cuvântul, cât
și imaginea acoperă în același timp aceeași arie, i ntegrânduGse reciproc pentru a exprima, pe cât
este omenește posibil aceeași revelație divină.

21
În Concluzii se subliniază faptul că atât cuvântul, cât și imag inea sunt împreună mijloace
simultane de comunicare și de transmitere a Revelaț iei și în aceeași măsură sunt mijloace de
transmitere și de comunicare ale credinței și lucră rii lui Dumnezeu. Iisus Hristos sintetizează în
mod suprem și definitiv lucrarea lui Dumnezeu, cuvâ ntul și imaginea, întrucât este Fiul și
Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu, dar și „Chipul D umnezeului celui nevăzut” (Col. 1,15). Între
mijloacele prin care Dumnezeu ni se comunică și pri n care ni se împărtășește lucrarea Sa se
găsesc cuvântul și icoana/chipul/imaginea, întrGun raport de simultaneitate inclusivă, care au un
rol important în misiunea Bisericii, adică în lucra rea continuă de propovăduire, susținere și trăire
a credinței.
Cuvântul și imaginea au diverse forme concrete în c are se regăsesc în Biserică. Cuvântul
se regăsește în lecturile scripturistice, în propov ăduire, în rugăciune etc. Imaginea este icoană,
chipul lui Hristos și al Sfinților, dar poate să fi e și imaginea realităților creștine: chipul
creștinului autentic, chipul viu al Sfântului, chip ul duhovnicului, chipul mamei creștine etc.,
extinzânduGse până la chipul comunității creștine a utentice. Chipul și imaginea, în
simultaneitatea lor, sub aceste forme și altele, su nt mijloace de comunicare și de trăire a
credinței, de mărturie și de misiune creștină.
Cuvântul propovăduit trebuie să fie însoțit de ima gine. Omul, creat după chipul Celui
care este Cuvânt și Chip al Tatălui, este la rândul lui cuvânt și imagine/chip, iar pentru ca
mărturia lui să fie autentică, cuvintele trebuie să exprime realitatea interioară a celui care
vorbește, trebuie să se nască dintrGo experiență au tentică a realității propovăduite. Altfel
cuvintele rămân vorbe, nu depășesc niciodată statut ul de sunete (chiar dacă articulate), sunt doar
învelișul superficial al unei realități îndepărtate . În astfel de situații riscul ipocriziei este imen s.
Avva Pimen lămurește tranșant lucrurile. Fiind într ebat ce este un ipocrit, bătrânul răspunde: „Un
ipocrit este acela careGl învață pe aproapele său u n lucru la care el nu a ajuns” (Pimen 117). Căci
așa cum arată Avva Isidor Pelusiotul: „viața fără d e cuvânt mai mult foloșeste decât cuvântul
fără viață. Căci viața și tăcând folosește, iar cuv ântul și strigând supără. Dar dacă și cuvântul și
viața se vor întâlni, fac o icoana a toată filosofi a”.
Un element important subliniat în Concluzii este modelul de smerenie înspre care
îndeamnă icoana. Logica icoanei se opune radical lo gicii imaginii autoreferențiale. Icoana

22
reprezintă însăși chenoza imaginii. Golirea de sine a Fiului lui Dumnezeu întrupat, a Logosului,
care devine vizibil, este primul act de smerenie pe care se întemeiază posibilitatea icoanei.
Străbătută de această logică, icoana nu pretinde ni mic pentru ea însăși, nu urmărește obstinant
primGplanul și „tocmai pentru că icoana nu se dă pe ntru ea însăși, ci se debarasează de propriile
sale iluzii magice, poate cere venerație – venerați e pe care nu o confiscă, ci o lasă să treacă prin
ea până la prototipul invizibil” 5.
Smerenia, virtutea capitală a spiritualității creș tine, se poate învăța de la icoană, dar se
poate învăța la fel de bine și de la cuvânt. Cuvânt ul, care asemena icoanei, există doar atâta
vreme cât se ferește de pericolul autoreferențialit ății, adică atâta vreme cât trimite la HristosG
Cuvântul și nu încearcă să se propovăduiască pe sin e.

5 MARION , JEAN GLUC , Crucea vizibilului. Tablou, televiziune, icoană F o privire fenomenologică , traducere de Mihail
Neamțu, Deisis, Sibiu, 2000, p. 99.