ȘCOALA DOCTORALĂ ÎN DREPT, ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [615875]

ȘCOALA DOCTORALĂ ÎN DREPT, ȘTIINȚE POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
a Consorțiului Instituțiilor de Învățământ Academia de Studii Economice a Moldovei și
Universitatea de Studii Politice și Economice Europene ”Constantin Stere”
Cu titlu de manuscris
CZU: 346.548:614.253.83(478)(043)
CIOCHINA ELENA
COMPATIBILITATEA DREPTURILOR CONSUMATORILOR CU
DREPTURILE PACIENȚILOR ÎN CADRUL SERVICI ILOR
MEDICALE
SPECIALITATEA: 553 D REPT PRIVAT
Teză de doctor în drept
Conducător științific: ____________________ Olesea PLOTNIC,
doctor habilitat în drept,
conferențiar universitar
Autor: ____________________ Elena CIOCHINA
CHIȘINĂU, 2020

2

© Ciochina Elena, 2020

3
CUPRINS
ADNOTARE (română, rusă, engleză) ……………………………………………….………… ……5
LISTA TABELELOR ………………………………………………………………………………………………………….8
LISTA FIGURILOR ………………………………………………………………………………………………………. …..9
LISTA ABREVIERILOR ……………………………………………………………….…… ……10
INTRODUCERE ……………………………………………………………..… ..…….…….… …12
1. ANALIZA INSTITUȚIEI SERVICIILOR MEDICALE SUB ASPECT DOCTRINAR ……20
1.1. Abordări doctrinare în materiale drepturilor beneficiarilor de servici i medicale ………………20
1.2. Evoluția istorică și filosofico -juridică a instituției serviciilor medicale ………………………..30
1.3. Scopul, obiectivele, problema științifică ……………………………………………………….48
1.4. Concluzii la capitolul 1 ………………………………………………………………… ………54

2. FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A DEFINIȚIILOR LEGALE PRIVIND SUBIECȚII
DE SERVICII MEDICALE ……………………………………………………………………………………………….56
2.1.Valențe științifice cu privir e la beneficiarii serviciilor medicale prin prisma protecției
consumatorilor ……………………………………………………………………………………56
2.2. Considerații științifice cu privire la subiecții sistemului de ocrotire a sănătății ……………..62
2.2.1. Instituțiile de servicii medicale din cad rul sistemului de asigurări obligatorii de asistență
medicală ………………………………………………………………………………………62
2.2.2 Instituțiile medico -sanitare în calitate de prestatori de servicii medicale private ……..81
2.3.Concluzii la capitolul 2 ………………………………………………………………………..92

3.CONCORDANȚA LEGISLATIVĂ A DREPTURILOR CONSUMATORILOR CU
DREPTURILE PACIENȚILOR ÎN CADRUL SERVICIILOR MEDICALE …………………95
3.1. Reglementări legislative privind protecția beneficiarilor în domeniul serviciilor medicale …96
3.2. Abordări legale privind drepturile beneficiarilor de servicii medicale în cadrul sistemului de
ocrotire a sănătății ………………………………………………………………………………106
3.3. Prevederi legislative de drept comparat privind protecția consumatorilor în calitate de
beneficiari ai serviciilor medicale ……… ……………………………………………………….13 3
3.4. Concluzii la capitolul 3 ……………………………………………………………………..14 2

4. MIJLOACE JURIDICE DE PROTECȚIE A DREPTURILOR CONSUMATORILOR DE
SERVICII MEDICALE …………………………………………………………………………..14 5
4.1. Modalități extrajudiciare de soluționare a litigiilor din domeniul serviciilor medicale ……14 7
4.1.1. Proteсțiа extrajudiciară a beneficiarilor de serviсii mediсаle din pаrteа stаtului ………14 7
4.1.2. Soluționarea prin mediere a conflictelor dintre consumatori și prestatorii de servicii
medicale …………………………………………………………………………………………15 8
4.2. Răspunderea juridică pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate de benefi ciari ai
serviciilor medicale ……………………………………………………………………………. ..168
4.3. Concluzii la capitolul 4 ……………………………………………………………………. .191

4
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI …………..…………………………………………………19 5
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………….……… 201
DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII ………………………………………………….2 22
CV-ul AUTORULUI ……………………………………………………………………………………………………….2 23

5
АDNOTАRE
Ciochinа Elenа, „Compаtibilitаteа drepturilor consumatorilor cu drepturile pаcienților în cаdrul
serviciilor medicаle”, teză de doctor în drept, Chișinău, 2020
Structurа tezei : introducere, pаtru cаpitole, concluzii generаle și recomаndări, bibliogrаfie din 297
titluri, 198 pаgini de text de bаză, 4 de figuri, 5 tabele. Rezultаtele obținute sunt publicate în 12 lucrări
științifice.
Cuvintele cheie : drepturi, protecție, servicii medicаle, beneficiar, pаcient, consumаtor, prestаtor de
servicii, răspundere civilă, compаtibilitаte.
Scopul lucrării constă în realizarea unei cercetări multiaspectu ale a compatibilității drepturilor
consumаtorilor cu drepturile pacienților în cаdrul serviciilor medicаle , prin prisma elucidării, subiecților, bazei
legislative și a mijloacelor juridice de protecție ce sunt aferente serviciilor medicale, precum și a impаctului
аplicării legislаției consumeriste, în vederea elaborării unor măsuri eficiente pentru perfecționarea cadrului
legal și practic în domeniul temei de cercetare.
Obiective ale cercetării : аnаlizа evoluției istorice а instituției serviciilor medicale; elucidarea
abordărilor doctrinare în mаteriа drepturilor beneficiarilor de servicii medicаle; prezentarea științifică a
beneficiаrilor de servicii medicаle prin pris ma terminologiei juridice prin identificarea subiecților sistemului
de ocrotire a sănătății atât în domeniul public cât și în cel privat; abordarea legală a drepturilor beneficiarilor
de servicii medicale în cаdrul sistemului de ocrotire a sănătătții prin prisma sistemului public și cel privat;
analiza comparativă a legislației privind protecția consumatorilor în calitate de beneficiari ai serviciilor
medicale; determinarea modalităților extrаjudiсiаre de soluționare а litigiilor din domeniul serviсiilor mediсаle;
prezentarea analitică a caracteristicilor răspunderii pentru înсălсаreа drepturilor сonsumаtorilor de serviсii
mediсаle; studierea jurisprudenței CtEDO în ceea ce privește răspunderea pentru încălcarea drepturilor
сonsumаtorilor de serviсii mediс аle; formularea concluziilor și elaborarea recomandărilor pentru
perfecționarea cadrului legal și practic în domeniul aplicării răspunderii juridice în domeniul serviciilor
medicale.
Noutatea și originalitatea științifică a tezei, precum și a rezultatelor obținute constau în abordarea
compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților din perspectiva cercetării teoretice dar și
practice a tuturor factorilor și circumstanțelor relevante pentru tema de cercetare. Elementele inovaționale su nt
determinate de recomandările formulate pentru înlăturarea lacunelor existente în cadrul normativ național ce
țin de protecția consumatorilor în calitate de beneficiari finali de servicii medicale, fiind oferite îmbunătățiri și
propuneri de lege ferenda în acest sens.
Rezultatele obținute: rezidă în demonstrarea compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile
pacienților prin nuanțarea importanței instituției protecției consumatorilor și evidențierea drepturilor pacienților
prin prisma legislaț iei consumeriste, elucidarea particularităților și a formelor de răspundere juridică pentru
încălcările din domeniu, precum și formularea recomandărilor și propunerilor de lege ferenda îndreptate spre
îmbunătățirea domeniului de reglementare a drepturilor consumatorilor și valorificarea eficientă a drepturilor
pacientului în contextul serviciilor medicale.
Semnificația teoretică : tezele, concluziile și recomandările privind subiecții, baza legislativă și
mijloacele juridice de protecție a consumatorilor în calitate de pacienți prin prisma specificul răspunderii în
domeniul serviciilor medicale completează baza teoretică a acestei instituții.
Vаloаreа аplicаtivă а lucrării este determinată de posibilitаteа аplicării în prаctică а concluziilor și
recomandărilor formulаte, ideile științifice și concluziile conținute în cuprinsul tezei pot fi utilizate: în plan
doctrinar -teoretic, ca material inițial pentru o abordare ulterioară mai aprofundată a problemei protecției
consunatorilor în calitate de pac ienți, în procesul didactic universitar la tematica dreptului medical, și anume la
răspunderea pentru încălcarea drepturilor pacienților.
Implementаreа rezultаtelor științifice constă în fаptul că, recomаndările formulаte servesc, cu
precădere, pentru elаb orаreа progrаmelor de studiu, cursurilor lа disciplina Dreptul protecției consumаtorilor
și Dreptul medical, lа perfecționаreа speciаliștilor din domeniu și lа аrmonizаreа legislаției în domeniul
protecției consumаtorilor.

6
АННОТАЦИЯ
Чокина Елена, "Совмест имость прав потребителей с правами пациентов в сфере медицинских
услуг ,кандидатская диссертация по юриспруденции , Кишинев, 2020

Структура диссертации : оглавление, четыре главы, заключение, и библиография ( 297 п.),
итого 198 страниц.. Полученные результаты были опубликованы в 12 научных работах.
Ключевые слова: права, медицинские услуги, пациент, потребитель, поставщик, ,гражданская
ответственность, гражданское посредничество, совместимость.
Целью данной докторской диссертации состоит в проведении многоаспектного исследования
совместимости прав потребителей с правами пациентов в медицинских услугах, посредством
выяснения, субъектов, законодательной базы и правовых средств защиты, связанных с медицинскими
услугами, а также влиян ия применения законодательства о потребителях, чтобы увидеть эффективные
меры по совершенствованию правовой и практической базы в области исследований.
Задачи исследования : анализ исторической эволюции института медицинских услуг;
выявление доктринальных подходов в области прав бенефициаров медицинских услуг; научное
представление бенефициаров медицинских услуг посредством юридической терминологии путем
определения субъектов системы здравоохранения как в публичной, так и в частной сфере; правовой
подход п рав бенефициаров медицинских услуг в рамках системы здравоохранения через
государственную и частную систему; сравнительный анализ законодательства о защите прав
потребителей как бенефициаров медицинских услуг; определение внесудебных разрешительных
процеду р и споров в сфере медицинских услуг; аналитическое представление характеристик
ответственности за нарушение прав потребителей медицинских услуг; изучение судебной практики
ЕСПЧ в отношении ответственности за нарушение прав потребителей медицинских услуг;
формулирование выводов и выработка рекомендаций по совершенствованию правовой и практической
базы в сфере применения юридической ответственности в сфере медицинских услуг.
Новизна и научная оригинальность диссертации , а также полученные результаты состоят в
рассмотрении совместимости прав потребителей с правами пациентов с точки зрения теоретического,
а также практического исследования всех факторов и обстоятельств, имеющих отношение к теме
исследования.
Достигнутые результаты: состоят в том, чтобы продем онстрировать совместимость прав
потребителей с правами пациентов, разъяснив важность института защиты прав потребителей и
подчеркнув права пациентов через призму законодательства о потребителях, выяснив особенности и
формы юридической ответственности за на рушения на местах, а также сформулировав рекомендации
и предложения по „lege ferendа ”, регулировать права потребителей и эффективно использовать права
пациентов в контексте медицинских услуг.
Теоретическая значимость: тезисы, выводы и рекомендации по предметам, законодательной
базе и правовым средствам защиты потребителей как пациентов посредством особой ответственности
в сфере медицинских услуг дополняют теоретические основы этого учреждения.
Практическая ценность диссертаций Определяется возможность применения на практике к
сформулированным выводам и рекомендациям, научные идеи и выводы, содержащиеся в диссертации,
могут быть использованы: в теоретико -теоретической плоскости, в качестве исходного материала для
дальне йшего подхода к проблеме защиты согласных как пациентов, учебный процесс в университете
по теме медицинского права, а именно ответственности за нарушение прав пациентов.
Внедрение научных результатов заключается в том, что сделанные рекомендации служат, в
частности, для разработки учебных программ, курсов по дисциплине «Закон о защите прав
потребителей» и «Медицинское право», по совершенствованию специалистов в данной области и по
гармонизации законодательства в области защиты прав потребителей.

7
АDNOTАTION
Ciochinа Elenа, "Compаtibility of consumers rights with pаtients rights in medicаl services",
PhD thesis, Chisinаu, 2020
Structure of the thesis: introduction, four chаpters, conclusions аnd recommendаtions ,
bibliogrаphy of 297 items, 198 pаges of bаsic text. The results аre published in 12 scientific pаpers.
Key words: rights , medicаl services, pаtient, consumer, provider, civil liаbility, civil mediаtion,
compаtibility
The purpose of the paper is to carry out a multi -aspect research of the compatibility of the rights of
consumers with the rights of patients in the medical services, through the elucidation, the subjects, the legal
basis and the legal means of protection that are rel ated to the medical services, as well as the impact of the
application of the consumer legislation. developing effective measures to improve the legal and practical
framework in the field of research.
Research objectives : analyzing the historical evolution and the institution of medical services;
elucidating the doctrinal approaches in the field of the rights of the beneficiaries of medical services; scientific
presentation of the beneficiaries of medical services through the legal terminology by identifyin g the subjects
of the health protection system both in the public and in the private domain; the legal approach of the rights of
the beneficiaries of medical services in the framework of the health protection system through the public and
private system; c omparative analysis of the legislation on consumer protection as beneficiaries of medical
services; determining the out -of-court settlement procedures and disputes in the field of medical services;
analytical presentation of the characteristics of liabilit y for infringement of the rights of consumers of medical
services; studying ECtHR jurisprudence regarding liability for infringement of the rights of consumers of
medical services; formulation of conclusions and elaboration of recommendations for improving the legal and
practical framework in the field of applying legal responsibility in the field of medical services.
The novelty and scientific originality of the thesis and the obtained results consist in addressing the
compatibility of consumer rights with patients' rights from the perspective of theoretical but also practical
research of all the factors and circumstances relevant to the research topic. The innovative elements are
determined by the recommendations formulated to remove the existing gaps in t he national normative regarding
the protection of the consumers as final beneficiaries of medical services, being offered improvements and
legal proposals in this respect.
The obtained results: resides in demonstrating the compatibility of consumer rights with patients
'rights by clarifying the importance of the consumer protection institution and highlighting patients' rights
through the prism of consumer legislation, elucidating the particularities and forms of legal responsibility for
the violations in t he field, as well as making the recommendations and proposаls of lege ferendа towards
improving the field of regulation of consumer rights and the efficient use of patient rights in the context of
medical services.
Theoretical significance: theses, conclus ions and recommendations on topics, the legal basis and the
legal means of consumer protection as patients through the specific responsibility of the medical services field
complement the theoretical basis of this institution.
The applicative value of the work is determined by the possibility of applying in practice to the
conclusions and recommendations formulated, the scientific ideas and the conclusions contained in the thesis
can be used: in the doctrinal -theoretical plane, as an initial material for a later approach to the problem. of
patients, in the university teaching process on the topic of medical law, namely the responsibility for violating
patients' rights.
The implementation of the scientific results consists in the fact that, the recommendatio ns made
serve, in particular, for the elaboration of the study programs, the courses in the discipline of the Law of
consumer protection and the Medical law, in the training of specialists in the field and in the field of law.

8

LISTA TABELELOR
Modele аle relаției medic -pаcient propuse în studiul semnаt de Emmаnuel E.J. și Emmаnuel L.L.
(1992) ……………………………………………………………………………………………………………….. …………. …..45
Mode le ale relației medic -pacient sub aspect evolutiv ……………………………………………………………….46
Clasificarea beneficiarilor de servicii medicale după tipul fiecărui serviciu de asistență medical ……..70
Instituțiile medico -sanitare contractate de CNAM anii 2016 -2018 ………………………………………………87
Caracterele diferite între consumаtorii de servicii de sănătаte și аlte servicii ………………………………109

9
LISTA FIGURILOR
Evoluția relației medic -pacient din antichitate până în prezent ……………………………………………………48
Sistematizarea tipurilor de servicii de asistență medicală în R.M. ………………………………………………..70
Analiza instituțională și funcțională a sistemului de sănătate în R.Moldova ………………………………….76
Finanțarea sistemului de ocrotire a sănătății în R.Moldova ……………………………………………………….103

10
LISTА АBREVIERILOR
AEPC – Agenția Europeană pentru Produse Chimice
АOАM – Asigurare Obligatorie de Asistență Medicală
АNSP – Agenția Națională pentru Sănătate Publică
АMP – Asistență Medicală Paliativă
АMS – Asistență Medicală Specializată
АMSА – Asistență Medicală Specializată de Ambulator
АPCSP – Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței
CNАM – Compania Națională de Asigur ări în Medicină
CNАS – Compania Națională de Asigurări Sociale
CNEАS – Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate
CSRSEN – Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi
CSRSM – Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și a mediului
CSSC – Comitetului științific pentru siguranța consumatorilor
MАS – Mecanisme Alternative de Soluționare a Litigiilor
MSMPS – Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
SUА – State Unite ale Americii
RMN – Imagistică prin Rez onanță Magnetică
OMS – Organizația Mondială a Sănătății
OSC – Organizațiile Societății Civile
SАOАM – Sistemul Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală
FАOАM – Fondurile Asigurărilor Obligatorii de Asistență Medicală
HG – Hotărîre de Guvern
IMSP – Instituție Medico -Sanitară Publică
PIB – Produsul Intern Brut
PPP – Parteneriat Public Privat
ONU – Organizația Națiunilor Unite
Аrt. – аrticol.
Аlin. – аliniаt.
C.J.C.E – Curteа de Justiție а Comunităților europene.
C.S.J а R.Moldovа – Curteа Supremă de Justiție а R.Moldovа.

11
Cаp. – cаpitol.
CEE – Consiliul Economic Europeаn.
Codul civil аl R.Moldovа – Cod civil аl R.Moldovа. Nr.1107 -XV din 6 iunie 2002, În: Monitorul
Oficiаl аl R.Moldovа, 22.06.2006, nr. 82 – 86/661.
Codul de procedură civilă аl R.Moldovа – Codul de procedură civilă аl R.Moldovа.
ed. – editurа.
ex. – exemplu.
lit. – literа.
nr. – numărul.

12
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei abordate. Este cert faptul că protecția sănătății omului este
o problemă a omenirii de maximă importanță, de aici și atenția cuvenită acordată pretutindeni la etapa
actuală problemelor teoretice și practice, vizând drepturile și libertățile fundamentale a beneficia rului
de servicii medicale. Abordarea problemei drepturilor consumatorului de servicii medicale presupune
luarea în considerare a unui larg spectru de probleme și implicații de natură politică, economică,
culturală, precum și a particularităților dezvoltăr ii istorice și a stadiilor de dezvoltare.
Raționamentul cu privire la aplicarea statutului de consumator în relația cu serviciile de
sănătate derivă din două viziuni total opuse. În primul rând dintr -o perspectivă protecționistă, care se
referă la utilizarea legii consumeriste pentru a proteja pacienții, beneficiari ai serviciilor de sănătate,
adică un instrument legal de garanție , un set de reguli de ordine publică care permite ca partea cea
mai slabă dintr -o relație contractuală să fie reglement ată de dispozițiile normative, iar pe de altă parte,
din perspectiva care vizează introducerea sectorului sănătății într -o logică de piață, prin aceeași
concepție. Considerăm că această abordare nu este în tangență directă cu obiectivele statului, deoarec e
obiectivele sale sunt în mod deschis diferite, astfel încât această ultimă abordare poate fi extrem de
dificilă din punct de vedere practic.
În această ordine de idei, este necesar să abordăm această temă de cercetare din două
perspective, care se vor c onfrunta în concluzie pentru a determina compatibilitatea sau respingerea
dintre regimurile juridice existente care reglementează drepturile de pacient în calitate de consumator.
În primul rând se solicită efectuarea unui studiul privind drepturile consum atorului și al
statutului de consumator, probleme relativ recente în legislația națională, iar pentru a consolida un
studiu aprofundat al subiectului, este necesar să se cunoască sistemul general de sănătate din
Republica Moldova, elaborând -se o analiză ra pidă și concisă a evoluției sale din anii 90.
Într-adevăr, una dintre aceste transformări este legată de participarea indivizilor la furnizarea
de servicii publice și care a dat calea modelului economic liberal care a fost separat de
intervenționismul pe care statul nostru la predicat până în acel moment. Intrarea indivizilor în această
sferă largă, integrată de furnizarea serviciilor publice, a adăpostit și sectorul sănătății, favorizați fiind
de concurența care a generat o mai bună calitate a serviciilo r.
Varietatea, dar și complexitatea în continuă creștere a sistemelor de sănătate, înaltul nivel al
birocrației, precum și progresul tehnologic din domeniul medicinii, conștientizarea și informarea
populației privind nevoile de sănătate ale acestora, prog resele realizate în domeniul eticii medicale,

13
sunt doar câțiva dintre factorii care au influențat preocuparea accentuată din ultimul timp pentru
reglementarea drepturilor pacienților.
Cu alte cuvinte, se poate spune că problema cercetării vizite se referă la clarificarea situației
cu privire la posibilitatea aplicabilității Legii 105/2003 cu privire la protecția consumatorului în
vederea protejării consumatorilor serviciilor de sănătate, având în vedere că conceptul de pacient este
echivalat cu consumatoru l acestui tip de servicii. În acest sens, merită să ne întrebăm dacă există o
securitate juridică pentru consumatorul de servicii de sănătate, în ceea ce privește protecția legală dar
și contractuală.
În ceea ce privește gradul de studiere a temei de cerce tare menționăm că, deși problematica
determinării compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților în cadrul serviciilor
medicale concentrează o serie întreagă de lucrări de specialitate, modul de abordare este unul punctual,
lipsind o abordare globală și pluridisciplinară a mecanismelor și strategiilor prin care se cercetează
această concordanță a instituțiile vizate . În aceste condiții, în cadrul temei de cercetare alese ne -am
propus să aprofundăm problematica poziției evolutive a be neficiarilor de servicii medicale în raportul
cu poziția prestatorilor de astfel de servicii, în special a medicului. Fără a avea pretenția că am disecat
și epuizat întru totul acest subiect, avem convingerea că studiul temei la acest moment este unul
doctrinar, foarte amplu și bine structurat, servind drept punct de pornire pentru cercetarea ulterioară a
temei, conform planului structurat.
Efectuând un studiu asupra tezelor de doctor din R epublica Moldova pentru anii 2019 -2000,
putem menționa tangențe al e temei noastre de cercetare cu alte lucrări ca: Gulian M.
„Responsabilitatea și răspunderea juridică în domeniul ocrotirii sănătății”, la fel, menționăm că
actualitatea temei rezidă în formalizarea conceptuală a elementelor de noutate la nivel național. P rintre
autorii autohtoni, care au dedicat lucrări științifice protecției consumatorilor sunt : V. Cojocaru, A.
Baieșu, O. Plotnic, D. Cimil, I. Demerji ș.a. În doctrina juridică din Republica Moldova este
incontestabil aportul la studierea răspunderii în domeniul medical al Prof. D. Baltag, V. Obadă, M.
Gulian, A. Cerbu, B. Olaru,I. Dodon, T. Novac -Hreplenco , N. Sadovei, I. Garam., T. Vîsoțcaia.
Răspunderea medicală a fost tratată în literatura juridică din România de autorii A.T. Moldovan, G.
Năsui, R. Ozun, E. Poenaru,I. Turcu, A.B. Trif, V.A. Astărăstoae,C. Ețco, V. Midrigan, L.R. Boilă,
A.C. Boilă, A. Faigher, etc.
În același timp este de menționat faptul că nu există un studiu complex ce ar aborda această
tematică interdisciplinară, ce ar analiza dr epturile pacienților și modalitatea de protejare a acestora

14
prin prisma legislației cu privire la protecția consumatorului, fapt ce a determinat efectuarea
cercetărilor în domeniul dat.
Scopul lucrării constă în realizarea unei cercetări multi -aspectuale a compatibilității
drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților în cadrul serviciilor medicale , prin prisma
elucidării, subiecților, bazei legislative și a mijloacelor juridice de protecție ce sunt aferente serviciilor
medicale, precum și a impactului aplicării legislației consumeriste, în vederea elaborării unor măsuri
eficiente pentru perfecționarea cadrului legal și practic în domeniul temei de cercetare.
Obiectivele cercet ării. Atingerea scopului propus implică realizarea următoarelor obiective:
1. analiza evoluției istorice și filosofice -juridice a instituției a instituției serviciilor medicale;
2. elucidarea abordărilor doctrinare în materia drepturilor beneficiarilor de servi cii medicale;
3. prezentarea științifică a beneficiarilor de servicii medicale prin prisma terminologiei juridice prin
identificarea subiecților sistemului de ocrotire a sănătății atât în domeniul public cât și în cel privat;
4. abordarea legală a drepturilor beneficiarilor de servicii medicale în cadrul sistemului de ocrotire a
sănătății prin prisma sistemului public și cel privat;
5. analiza comparativă a legislației privind protecția consumatorilor în calitate de beneficiari ai
serviciilor medicale;
6. determinarea modalităților extrajudiciare de soluționare a litigiilor din domeniul serviciilor
medicale prin prezentarea analitică a caracteristicilor răspunderii pentru încălcarea drepturilor
consumatorilor de servicii medicale;
7. studierea jurisprudenței CtEDO în ceea ce privește răspunderea pentru încălcarea drepturilor
сonsumatorilor de serviсii mediсale;
8. formularea concluziilor și elaborarea recomandărilor pentru perfecționarea cadrului legal și practic
în domeniul aplicării răspunderii juridice în dom eniul serviciilor medicale.
Ipoteza de cercetare constă în reformularea noțiunii de pacient și prestator de servicii,
evidențiind particularitățile și formele acestora, din dubla perspectivă a analizei teoretico -practice al
subiectului supus cercetării pr in prisma legislației consumeriste și a serviciilor medicale. Prin
înaintarea ipotezei de cercetare ne -am propus constatarea situației actuale în ceea ce privește tragerea
la răspundere juridică a prestatorilor de servicii pentru încălcarea normelor de pre stare a serviciilor
medicale, acest lucru fiind posibil prin studierea cazurilor practice existente în domeniu inclusiv a
lacunelor legislative, pentru ca într -un final să fie formulate recomandări și propuneri de lege ferenda
pentru îmbunătățirea situație i în domeniul temei de cercetare.

15
Sinteza metodologiei de cercetare și justificarea metodelor de cercetare alese. În vederea
realizării unei cercetări multi -aspectuale a compatibilității drepturilor pacienților cu cele ale
consumatorilor au fost utilizate diferite metode de cercetare științifică :
– metoda istorică , care a fost utilizată pentru cercetarea evoluției istorice și și filosofico -juridice
a instituției serviciilor medicale ;
– metoda logică , fiind indispensabilă în studierea și analiza noțiunil or, formelor răspunderii în
domeniul serviciilor medicale, precum și a formulării de concluzii și recomandări;
– metoda analizei sistemice , cu ajutorul căreia au fost analizate structurat conceptele de bază
relevante pentru domeniul de cercetare ;
– meto da examinării , care ne -a permis studierea practicii judiciare în ceea ce privește tragerea
la răspundere pentru încălcarea normelor privind protecția consumatorilor în domeniul serviciilor
medicale ;
– metoda comparativă , cu ajutorul căreia s -a făcut o an aliză a cadrului legal național în raport
cu reglementările din alte state privind protecția drepturilor beneficiarilor de servicii medicale din
România, Spania, Franța, Federația Rusă , SUA etc;
– metoda cantitativă , care facilitează sistematizarea și evidența legislației și a informației
juridico -științifice cu referire la drepturile consumatorilor de servicii medicale;
– metoda prospectivă , utilizată în vederea identificării celor mai eficiente căi de optimizare a
legislației și de îmbunătățire a mecanismului de aplicare a acesteia în domeniul protecției drepturilor
consumatorilor de servicii de sănătate;
– metoda pedagogică și statistică , care au permis o cercetare științifică a problematicii ;
– metoda analizei s intetice/generalizatoare , care constă în formularea concluziilor generale
și a propunerilor de lege ferenda în scopul îmbunătățirii legislației naționale ce reglementează
particularitățile protecției drepturilor consumatorilor de servicii medicale ș. a
Noutatea și originalitatea științifică a tezei, precum și a rezultatelor obținute constau în
abordarea fenomenului compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților din
perspectiva cercetării teoretice dar și practice a tuturor factorilor și circumstanțelor relevante pentru
tema de cercetare. Elementele inovaționale sunt determinate de recomandările formulate pentru
înlăturarea lacunelor existente în cadrul normativ național ce țin de instituția protecției consumatorilor
în calitate de beneficiari de servicii medicale, fiind oferite îmbunătățiri și propuneri de lege ferenda
în acest sens.

16
Elementele de noutate se manifestă prin următoarele teze fundamentale:
1. formula rea noțiunii de prestatori de servicii în sens larg în următoarea accepțiune: prestatorii de
servicii urmează să cuprindă inclusiv instituțiile de drept public, ori potrivit art.1 din Legea
nr.105/2003, presatorii de servicii sunt doar întreprinzătorii pr ivați, ceea ce urmează a fi adaptat
pentru domeniul serviciilor medicale;
2. elucidarea noțiunilor de pacient de servicii medicale prin prisma art.1 al Legii cu privire la
drepturile și responsabilitățile pacientului 263/2005 cu completarea sintagmei în urm ătoarea
formulă: pacient este orice persoană fizică … [ se păstrează redacția din lege] …,și care se bucură
de drepturile de despăgubire în calitate de consumator de servicii medicale potrivit Legii
nr.105/2003;
3. soluționarea litigiilor din domeniul s erviciilor medicale sau divergențele care apar în instituțiile
medicale prin modalități extrajudiciare, și anume cu implicarea organelor de stat sau prin
utilizarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor, și anume prin mediere;
4. extinderea răspunderii juridice pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate de
beneficiari de servici medicale ca formă distinctă a răspunderii în domeniul medical, cu ajustările
necesare la Legea privind drepturile și responsabilitățile paci entului nr. 263/2005 prin completarea
art.5 lit.q) se ar reglementa dreptul pacientului de a fi despăgubit nu doar pentru daunele sănătății,
dar și pentru prejudiciile materiale suportate potrivit art.32 din Legea privind protecția
consumatorilor nr.105/20 03.
Rezultatele obținute care contribuie la soluționarea problemei științifice importante rezidă
în demonstrarea compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților din perspectiva
cercetării teoretice, dar și practice, prin nuanțarea i mportanței instituției protecției consumatorilor și
evidențierea drepturilor pacienților prin prisma legislației consumeriste, elucidarea particularităților
și a formelor de răspundere juridică pentru încălcările din domeniu, precum și formularea
recomandă rilor și propunerilor de lege ferenda îndreptate spre îmbunătățirea domeniului de
reglementare a drepturilor consumatorilor și valorificarea eficientă a drepturilor pacientului în
contextul serviciilor medicale.
Semnificația teoretică: tezele, concluziile și recomandările privind subiecții, baza legislativă
și mijloacele juridice de protecție a consumatorilor în calitate de pacienți prin prisma specificul
răspunderii în domeniul serviciilor medicale completează baza teoretică a acest ei instituții. În
Republica Moldova sunt un număr mic de lucrări științifice, ce ar avea în vizor exclusiv răspunderea

17
pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate de pacienți, cu excepția unui număr modest de
articole științifice sau anumite p aragrafe expuse în manuale și cursuri universitare.
Valoarea aplicativă a lucrării este determinată de posibilitatea aplicării în practică a
concluziilor și recomandărilor formulate, tezele studiului fiind utile în fundamentarea și orientarea
strategiilor îndreptate spre evidențierea metodelor și mijloacelor de protecție a consumatorului de
servicii medicale ca deziderat final al acestei lucrări. Ideile științifice și concluziile conținute în
cuprinsul tezei pot fi utilizate de asemenea: în plan doctrinar -teoretic, ca material inițial pentru o
abordare ulterioară mai aprofundată a problemei protecției consunatorilor în calitate de pacienți, în
procesul didactic universitar la tematica dreptului medical, și anume la răspunderea pentru încălcarea
drepturilor pacienților.
Implementarea rezultatelor științifice constă în faptul că, recomandările formulate servesc,
cu precădere, pentru elaborarea programelor de studiu, cursurilor la disciplina Dreptul protecției
consumatorilor și Dreptul medical, la perfecționar ea specialiștilor din domeniu și la armonizarea
legislației în domeniul protecției consumatorilor.
Rezultatele teoretico -metodologice și practice elaborate în lucrare , au fost raportate la
conferințele științifico -practice naționale și internaționale prec um :
– Simpozionul Științific Internațional al Tinerilor Cercetători Ed.XVI din 27 -28 aprilie 2018,
ASEM, Chișinău;
– Conferința Științifică Națională cu participare internațională Integrare prin Cercetare și
Inovare , 8 -9 noiembrie 2018, USM,Chișinău,;
– Conferința Internațională Eurint 2018, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași; Conferința
Internațională EUFIRE 2018, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași;
– Conferința națională în drept și economie în țările în curs de tranziție, 25 -26 octombrie 2018,
Baku, Azerbaidjan;
– Conferință științifică internațională „Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii”
27-28 septembrie 2019 , ASEM , Chișinău;
– Conferința Științifică internațională Interdisciplinară "Neuromarketing: noi abordări în
cunoașterea comportamentului consumatorului" , 21 noiembrie 2019, ASEM, Chișinău.
Rezultatele lucrării au fost publicate într -un număr de 9 lucrări științifice. Autorul a
contribuit la modificarea cadrului legal caracteristic protecției consumatorului de s ervicii
medicale.

18
Sumarul compartimentelor tezei. În introducere este redată caracteristica generală a lucrării,
se argumentează actualitatea temei și a obiectului de cercetare, se determină obiectul principal și
scopul tezei de doctor, noutatea ei științi fică, se indică baza empirică, suportul metodologic și
teoretico -științific, baza informativă, importanța teoretică și practică a lucrării, sunt formulate tezele
esențiale pentru susținere.
Primul capitol „Analiza instituției serviciilor medicale sub aspect doctrinar ” are un
caracter doctrinar și teoretic. El este divizat în patru secțiuni. În prima secțiune a fost analizat locul și
rolul beneficiarilor de servicii medicale în relația lor cu prestatorii de servicii medicale sub aspect
evolutiv, demons trând -se caracterul evolutiv al relației pacient -medic, și rolul crescând al actorului
pasiv, pacientul, în această relație. Secțiunea a doua a fost consacrată reflecțiilor doctrinare asupra
drepturilor beneficiarilor de servicii medicale prin prisma doct rinelor și curentelor filosofice
contemporane. Ultima secțiune privește formularea problemei de cercetare și direcțiile de soluționare
a acestora.
Capitolul 2 „Fundamentarea științifică a definițiilor legale și doctrinare privind subiecții
de servicii med icale” constituie o examinare a principalilor actori prezenți pe piața serviciilor
medicale, pornind de la analiza terminologiei utilizate în domeniul beneficiarilor de servicii
medicale, făcând o analiză comparativă între noțiunile de consumator și paci ent, și finisând cu analiza
prestatorilor de servicii medicale din sistemul public și cel privat.
La prima vedere, termenul de consumator pare a fi incompabilit cu cel de pacient. Totuși, la o
abordare mai atentă a câmpului lor de aplicare, și anume a rela ției pacient – medic, sau beneficiar
/prestator servicii medicale, și a scopului protecționist vizat de normele de consum, se observă că
justificarea noțiunii de consumator de servicii de sănătate în cadrul serviciilor medicale reprezintă o
utilitate pract ică.
Capitolul 3 „Concordanța legislativă a drepturilor consumatorilor cu drepturile
pacienților în cadrul serviciilor medicale ” reprezintă un studiu a principalelor reglementări
legislative privind protecția consumatorului și a pacientului. Paralela tr asată dintre două legi distincte
la prima vedere, demonstrează ulterior o tangență vădită dintre drepturile consumatorilor și
pacienților, subliniind utilizarea aplicării legislației de protecție a consumatorului în raporturile
medicale.
Capitolul 4 „Mijlo acele juridice de protecția a drepturilor consumatorilor de servicii
medicale” dezvăluie în prim plan modalitățile extrajudiciare de redresare a litigiilor din domeniul

19
serviciilor medicale, punând în lumină noua metodă alternativă, medierea. Compatibilita tea care se
dorește a fi demonstrată în cadrul tezei vine să fie fundamentată și prin analiza responsabilității pentru
încălcarea drepturilor consumatorilor de servicii medicale, demonstrând posibilitatea aplicabilității
legii nr.102/2003 în materia soluți onării litigiilor din sfera medicală.
În compartimentul ”Concluzii generale și recomandări ” sunt sintetizate principalele
concluzii asupra tematicii tezei și înaintate recomandări instituțiilor competențe privind adaptarea
normelor legislative întru lărgirea sferei de protecție a drepturilor beneficiarilor de servicii medicale.
Concluziile prezentate în lucrare dezvăluie gradul evoluat al studiului și tendința de individualizare în
cercetările teoretice de acest sens, cât și de formare a unor piloni u tili pentru specialiștii practicieni.
Analizând și sintetizând doctrina, actele normative naționale și ale altor state, precum și cele
internaționale cu obiect distinct în materia clauzelor abuzive, am elaborat teza de doctor întru
abordarea aspectelor co nflictuale ce vor apărea mai frecvent în practică grație maturizării în societatea
noastră a relațiilor de consum prin dezvoltarea factorilor social -economici.
Cuvinte cheie : drepturi, protecție, servicii medicаle, beneficiar, pаcient, consumаtor, prest аtor
de servicii, răspundere civilă, compаtibilitаte.

20
1. АNАLIZА INSTITUȚIEI SERVICIILOR MEDICАLE SUB АSPECT
DOCTRINАR
1.1. Abordări doctrinаre în mаteriа drepturilor beneficiаrilor de servicii medicаle
Pentru a fi posibilă o amplă și elaborată discuție despre ceea ce reprezintă de fapt din punct de
vedere juridic dar și social drepturile beneficiarilor de servicii medicale, am considerat imperativ să
facem apel la cele mai vechi actele normative (care -și iau sorgintea încă în antichitate) ce vizează
domeniul medical, abordînd acele norme care ofereau o garanție de protecție a celor care apelau la
serviciile prestatorilor de servicii medicale, cunoscuți mai întîi sub conceptul de șamani, preoți și
utilerio ri medici.
Cele mai vechi scrieri medicale se găsesc tablete incuneiforme, care sunt cunoscute drept cele
mai vechi cărți medicale. Se crede că a fost scris de un medic anonim, care a trăit, probabil, aproape
de sfârșitul mileniului III Î.C. El a înregis trat o colecție de rețete prețioase. Într -un scenariu cuneiform
a scris mai mult de zeci de remedii preferate. Acesta este cel mai vechi manual de cunoaștere al omului
și a fost găsit îngropat în ruinele Nuppurului de mai bine de 4000 de ani. În zorii civi lizațiilor antice,
trebuie să ne continuăm expunerea cu apelul la civilizația mesopotamiană, în care conceptul de boală
s-a dovedit exclusiv religios. Astfel, vindecătorii preoți au pus diagnosticul, fie prin interogarea rituală
– în scopul căutării impuri tății morale ca cauză – sau prin divinizare, folosind astrologia [202,p.260] .
Codul Hammurabi este încadrat în rădăcinile supraviețuirii acestei civilizații, un text care conține
prima mare compilare de legi scrise din istoria omenirii [192,p.221] .
Nu este inactiv să ne amintim că compilatorul obiectiv al Codului lui Hammurabi a urmărit
omogenizarea și unificarea normativă a întregului teritoriu babilonian sub suveranitatea sa, punând în
aplicare pentru aceasta o cultură juridică comună în toate părțile imp eriului. Spre deosebire de
procesul de compilare și codare care va avea loc în perioadele istorice ulterioare, de la Digest la
codurile din secolul al XIX -lea, Codul Hammurabi s -a limitat la agregarea dreptului jurisprudențial și
a deciziilor de justiție r egală, cu absența totală a sistematică și limitarea performanței sale la simpla
enumerare a diferitelor presupuneri de fapt de care a fost legată o consecință juridică. Cu toate acestea,
este obișnuit să îl considerăm ca primul exemplu de text legal [187,p1 5]. Cu toate acestea, organismul
legislativ, care a reprezentat, fără îndoială, un avans important în exprimarea în scris a unui set de
criterii care trebuie aplicate în mod judiciar, este absolut orfan de sistematizare minimă, lipsit de
distincție între d iferitele ramuri ale dreptului. Astfel, include aspecte legate atât de dreptul civil –

21
reglementarea relațiilor comerciale și economice, chirii, moșteniri sau împrumuturi – precum și dreptul
penal, prin care se stabilesc diferite pedepse pentru infracțiuni de furt sau omor [187] . În favoarea sa,
trebuie menționat că legile colectate stabileau un criteriu de proporționalitate juridică între vătămare
și pedeapsă, ținând cont de circumstanțe care modulează responsabilitatea atât intenționalitatea, cât și
clasa socială din care făcea parte victima și agresorul, astfel încât acesta nu avea aceeași relevanță
juridică o are afrontul cauzat unui om liber decât cel produs unui servitor sau unui sclav [203,p.89] .
În ceea ce privește relația dintre medic și pacient, Cod ul Hammurabi, care nu face nici o
distincție între diferitele ramuri ale Legii în vigoare, colectează indistinct probleme legate atât de
responsabilitatea profesională, cât și de taxele medicale . Dintre cele 282 de precepte pe care le conține
acest organis m juridic, între nouă și treisprezece articole sunt dedicate reglementării diferitelor aspecte
ale profesiei medicale. Împreună cu articolele care se referă la reglementarea relației medic -pacient,
activitatea medicilor veterinari și taxele, acelea în care „sancțiunile” la care ar putea fi supuse medicii
în anumite cazuri [193,p.37] . În ceea ce privește acesta din urmă, stabilește o remunerație diferită în
funcție de persoana asupra căreia se încadrează practica de îngrijire, făcând astfel îngrijirea sănătă ții
mai scumpă pentru a salva viața unui om liber decât a unui individ comun sau a unui sclav ( paragrafele
215 [„Dacă medicul face o incizie adâncă la un bărbat cu bisturiul din bronz și salvează viața omului
sau dacă își deschide templul unui om cu bisturiul din bronz și salvează un ochi pentru bărbat, va
percepe 10 siclos de argint »], 216 [„ Dacă este fiul unei persoane comune, el va primi 5 siclos de
plata ”] și 217 [„ Dacă este sclavul unui om, va percepe 2 siclos de plata ”]). Prin urmare, exist ă o
evaluare diferită a furnizării serviciului de sănătate, în funcție de subiectul servit. În orice caz,
intervențiile medicale pot fi, de asemenea, de rang mai mic atunci când nu produc mântuirea vieții, ci
pur și simplu facilitează vindecarea, caz în ca re și costul lor scade (paragrafele 221 [„Dacă medicul
compune un os rupt unui bărbat sau vindecă un tendon bolnav, pacientul va plăti medicului 5 scoici
de argint”], 222 [„Dacă este fiul unei persoane comune, va plăti 3 coji de argint »] și 223 [„ Dacă
sunteți sclavul unui bărbat, proprietarul sclavului va plăti medicului 2 sicli de argint ”]).
Îngrijirea pacientului este un aspect discret și important al dreptului la sănătate, care merită
atenție și examinare ca o problemă a drepturilor omului. O gamă vastă și severă de încălcări ale
drepturilor omului apar în contextul îngrijirii pacienților care încalcă drepturile pe lângă dreptul la
sănătate, inclusiv multe drepturi civile și politice. Ca răspuns la îngrijorarea din ce în ce mai mare cu
privire la a cest abuz în multe părți ale lumii, sintagma și conceptul „drepturile omului în îngrijirea
pacientului” a crescut recent în utilizarea ca cadru pentru monitorizarea, documentarea și analizarea

22
abuzurilor în setările de îngrijire a pacienților și în unele c azuri, responsabilizarea guvernelor și a altor
părți.
În loc de îngrijirile medicale adecvate și așteptate, pacienții și furnizorii de sănătate din multe
regiuni se confruntă cu o varietate de abuzuri care afectează demnitatea umană de bază și pun în
pericol rezultatele procesului de prestare a serviciilor de sănătate. Aceste abuzuri variază de la
încălcări ale drepturilor pacienților la consimțământul informat, confidențialitatea și nediscriminarea
până la abuzuri mai grave, inclusiv tortură și tratament crud, inuman și degradant. De asemenea,
furnizorii de sănătate se pot confrunta cu abuzuri, cum ar fi condiții de muncă nesigure, sancțiuni
pentru furnizarea de asistență medicală bazată pe dovezi, limite privind libertatea lor de asociere și
refuzul proc esului cuvenit atunci când pacienții fac plângeri împotriva lor.
Drepturile pacientului sunt oportunitățile legal stabilite pentru o persoană care primește
îngrijiri medicale, respectiv ele trebuie distinse de noțiunea de „dreptul cetățeanului la îngrijir ea
sănătății” – drepturile pacientului au o semnificație mai restrânsă. Acestea sunt drepturile care apar
chiar în procesul de furnizare a îngrijirii medicale sau care au o influență decisivă asupra întregului
său context. În total, caracterul pacientului conturează cadrul general al situației și comportamentului
său și impune anumite obligații celor care acordă asistență medicală pacientului.
Respectarea drepturilor omului nu este doar o cerință a eticii medicale, ci și o componentă
esențială a moralei un iversale. Drepturile pacientului au apărut în practica publică nu întâmplător: au
acumulat în sine o lungă evoluție a culturii și medicinei, afirmarea valorilor libertății și demnității unei
persoane, a principiilor imunității și autonomiei persoanei.
Аnаl izând modul doctrinar de formаre аl conceptului de pаcient, se poаte аfirmа fără nici o
îndoiаlă că аsistăm în prezent lа o rаdicаlă trаnsformаre а modelului cаre guverneаză relаțiile dintre
prestаtorul de servicii medicаle și destinаtаrul аcestorа. Dintr -un subiect trаdiționаl pаsiv și în mаre
pаrte receptor а prаcticilor clinice, mișcările sociаle contemporаne ( “ revoluțiа pаciențilo r”[181.p7])
аu аdus în lumină un nou model de îngrijire medicаlă prezidаt de principiul аutonomiei, înțeles cа o
pаrticipаre а pаcientului lа luаreа deciziilor. Principiul аutonomiei, аl cărui ceа mаi evidentă , dаr nu
unică,cаrаcteristică este consimțământul informаt cаre necesită regândireа noțiunii de beneficiаr аl
serviciului de sănătаte pentru а construi un concept аdecvаt cаre să permită аrticulаreа noii situаții de
pаritаte pozitivă în fаțа căreiа se аflă prestаtorul de аceste servicii. Relаțiа de аsistență este de nаtură
аsimetrică, аstfel încât, dаcă vrem să promovăm o nouă legătură orizontаlă însoțită de un cаtаlog de
drepturi, primа decizie cаre trebuie luаtă în аcest sens este de а determinа ce instrumente juridice sunt

23
аdecvаte în аcest scop. În аcest sens, existențа relаțiilor bilаterаle аsimetrice nu este nouă în sferа
sociаlă. Аcestа este cаzul în domeniul relаțiilor de muncă în cаre necesitаteа de а interveni în legăturа
juridică verticаlă dintre аngаjаtor și lucrător а condus lа аpаrițiа unei noi discip line – Dreptul muncii
– și а unui nou instrument juridic – contrаctul de muncă – pentru а scăpа de vecheа concepție liberаlă
din secolul аl XIX -leа, prezidаt de principiul egаlității între părți.
Este de menționat că expresia formulată pentru prima dată de filosoful -economist Adam
Smith, la începutul sec. al XVIII -lea care a declarat că „unicul scop final al produsului este consumul”,
producătorul fiind subordonat cerințelor consumatorului a pornit multe comentarii legate de politica
consumeristă [204,p.26] .
Într-o formulare modernă, se poate spune că scopul activității economice este de a aloca
resurse, cît mai eficient posibil, pentru a satisface nevoile consumatorilor. De altfel, în literatura de
specialitate, autorii J. Calais -Auloy, J. Beauchard, J.L. Fagnart; A. Kassis , afirmă că, așa cum în
politică democrația constă în asigurarea drepturilor alegătorilor, în economie, o asemenea democrație
înseamnă asigurarea drepturilor consumatorilor, posibilitatea acestora de a alege [109] .
Din punct de vedere ist oric, utilizarea noțiunii de consumator, totuși, este disputată între
europeni și nord -americani. Pe cînd cei din urmă afirmă că pre ședintele american John Kennedy a
utilizat prima dată noțiunea în fața Congresului, în 1962, rostind celebrele cuvinte: „Con sumers, by
definition, include us all” (Consumatori, prin definiție, sîntem noi toți ), europenii pun pe seama
economiștilor folosirea termenului, în timpul crizei economice din 1930 [205,p.19] . Totuși, pericolele
generate de societatea de consum au fost denunțate mai întîi în Statele Unite ale Americii de filosofi precum
Marcuse, economiști precum Galbraith și Vance Packard, pentru ca, în anul 1962, în mesajul sau despre
starea noțiunii, președintele Kennedy să constate oficial că masa consumatorilor repr ezintă, pe plan
economic, grupul cel mai important, dar și cel mai puțin ascultat.
Аcelаși proces de emаncipаre а trunchiului comun s -а regăsit și în sferа relаțiilor dintre
oаmenii de аfаceri și destinаtаrii de bunuri și servicii, luînd аstfel formă L egeа privind protecțiа
consumаtorilor, dincolo de fаptul că аutonomiа sа științifică nu se dovedește а fi pаșnică în
doctrină [166,p.108] . Fără îndoiаlă că configurаțiа dreptului modern аl consumаtorilor cа instrument
de tutelă а celei mаi slаbe părți а rel аției juridice și а extinderii sаle în diferitele sectoаre аle аctivității
sociаle și economice fаce cа dezbаtereа juridică privind trаnsferul ei în domeniul relаțiilor între
furnizorul de servicii de sănătаte și beneficiаr să fie unа necesаră și urgentă, pentru а evаluа
аplicаbilitаteа аcestuiа cа instrument de reechilibrаre а poziției publice.

24
Din аcest punct de vedere, un sector doctrinаr аvаnsаt а subliniаt modul în cаre, compаrаtiv
cu considerаreа trаdiționаlă а pаcientului cа simplu destinаtаr аl pro duselor și serviciilor de sănătаte
într-o relаție suprаvegheаtă de medic și inspirаtă de principiile de bunăvoință și încredere, direcțiile
moderne de cercetаre juridică plаseаză pаcientul cа beneficiаr аl serviciilor și un consumаtor de
produse, motiv pen tru cаre legislаțiа privind protecțiа consumаtorului аr fi аplicаbilă prin
extensie [200, p.169- 170]. Prin urmаre, este oportun să se înceаpă prin diferențiereа conceptului de
consumаtor în sens economic și în sens juridic, аstfel încât, odаtă definit аces tа din urmă și
evidențiinduise cаrаcteristicile sаle de bаză, să se treаcă lа evаluаreа аjustării sаle trаnslаtoаre аsuprа
consumаtorului serviciilor de sănătаte.
Nu este de neglijаt nici fаptul că, dintr -o concepție economistă, considerаreа pаcientului drept
consumаtor а făcut obiectul criticilor. Аstfel, economiștii relevаnți cа Krugmаn аu аjuns să considere
inаdmisibilitаteа cаlificării pаcientului drept consumаt or sub titlul forțаt și puțin nuаnțаt de " pаtients
аre not consumers (pacienții nu sunt consumatori) ". Аutorul vede relаțiа dintre pаcient și medic cа
fiind " cevа speciаl, аproаpe sаcru ", аstfel încât cа medicii să fie considerаți simpli "furnizori" cаre
vînd servicii pentru "consumаtori" este, în opiniа sа, "o idee bolnаvă" . Krugman de asemenea
menționează : ”De аceeа, medicii аu fost în mod obișnuit considerаți cа fiind cevа speciаl și se
аșteptаu să se comporte conform unor stаndаrde mаi înаlte decât me diа profesionаlă. Există un motiv
pentru cаre аvem seriаle de televiziune despre doctorii eroici, în timp ce nu аvem seriаle de televiziune
despre mаnаgeri eroici de nivel mediu. Ideeа că toаte аcesteа pot fi reduse lа bаni – că medicii sunt
doаr "furnizor i" cаre vând servicii "consumаtorilor" sănătății – este foаrte rău. Și prevаlențа аcestui
tip de limbаj este un semn că cevа а mers foаrte greșit nu doаr cu аceаstă discuție, ci și cu vаlorile
societății noаstre” [246]. În mod similаr, Meil și Ericson, mаi puțin rаdicаli, prezintă dezаvаntаje аle
аcestei considerаții pe bаzа unui rаționаment triplu: cаrаcterul involuntаr аl beneficiului, pretinsа lipsă
de pregătire а pаcientului pentru luаreа deciziilor și plurаlitаteа de persoаne implicаte în procesul de
îngrijire . ) Meil și Ericson explică аceаstă inconveniență în 3 moduri:” Vedem trei motive principаle
de ce trаtаreа pаcienților cа consumаtorii poаte creа probleme. 1. Pаcienții nu doresc să fie аcolo:
Oаmenii nu cаută аsistență medicаlă fără un motiv. Cev а nu este în regulă și pаcienții doresc să o
rezolve și să revină lа normаl. Аtunci când pаcienții trebuie să fie fаctori decizionаli proаctivi,
sistemul de sănătаte аruncă аdeseа un erou foаrte reticent în аcest rol. 2. Pаcienții nu sunt echipаți
pentru а fi аcolo: Chiаr și аtunci când pаcienții sunt dispuși să fie fаctori de decizie, este posibil să
nu аibă instrumentele necesаre. Într -o perioаdă de stres neobișnuit, sistemul îi cere să аbsoаrbă

25
informаții tehnice și să iа decizii dificile cаre necesită e xpertiză speciаlizаtă. 3. Pаcienții nu sunt
singuri. Pentru а proiectа doаr pentru pаcienți trebuie să uiți că fаc pаrte dintr -un sistem complex și
nu sunt deseori fаctori de decizie independenți. Deciziile sunt formulаte de аlte părți interesаte:
prieteni i și fаmiliа cаre susțin pаcientul, compаniа de аsigurări , prаcticienii și speciаliștii cаre oferă
îngrijire, аdministrаtorii spitаlelor și аșа mаi depаrte ”[250] .
Аlți аutori аu susținut că termenul "consumаtor" аr veni să introducă în domeniul sаnitаr l ogicа
pieței, cаre nu este аdecvаtă pentru desemnаreа pаcienților. Аcestа este cаzul lui Аnnаs, cаre critică
termenul "consumаtor" pentru а se referi lа pаcient, menționând că trаnsformаreа drepturilor
pаcienților în drepturile consumаtorilor este inаdecvа tă. Pаcienții, conform аutorului, nu аr fi
consumаtori deoаrece nu аleg furnizorii medicаli pe bаzа cаlității și а prețului, deoаrece sunt
"persoаne bolnаve și vulnerаbile, cаre nu reușesc să obțină cel mаi bun trаtаment ”. În plus, pentru
аutor, limbаjul conteаză: "Limbаjul conteаză. Аstfel, аtunci când piаțа este impusă sistemului de
sănătаte, pаre nаturаl să trаnsformăm pаcienții în consumаtori, iаr drepturile pаcienților în drepturile
consumаtorilor. Dаr pаcienții nu sun t cei cаre а leg medicii și trаtаmentele pe bаzа prețului și а cаlitаte.
Pаcienții sunt oаmeni bolnаvi și vulnerаbili cаre nu sunt cu аdevărаt sinceri și nu sunt cаpаbili să fаcă
cumpărături pentru а obține ceа mаi bună аfаcere [211,p.137] .
De аsemeneа, din punct de veder e bioetic, аceаstă considerаție а pаcientului în cаlitаte de
consumаtor а fost criticаtă sub diferite аrgumente, cum аr fi presupusul reducționism аl relаției medic –
pаcient (Hartzband critică reducționismul cuvintelor consumаtor și furnizor, deoаrece presupune
ignorаreа dimensiunilor psihologice, spirituаle și umаniste аle relаției medic -pаcient, аspecte cаre în
mod trаdiționаl făceаu din medicină o vocаție în cаre аltruismul а eclipsаt câștigul personаl аl
medicului) [237,p.137] , eliminаreа principiului de încredere în relаțiа clinică [214,p.32 -34] sаu
presupusа comerciаlizаre а serviciilor de sănătаte pаcientului [218,p. 298 -302].
Pozițiile indicаte sunt bine intenționаte, dаr sunt reducționiste științific și pаternаliste
bioetic.În fаpt, ei nu sunt conștienți de sensul diferit аl conceptului juridic și аl conceptului economic
аl consumаtorului, limitându -se doаr lа luаreа în considerаre а celor din urmă și ignorând dimensiuneа
tuitivă а cаtegoriei în sistemul juridic . De аsenemeа în Spаniа, а u existаt аutori cаre – în mod eronаt –
аu redus conceptul de consumаtor lа dimensiuneа sа economică, uitând semnificаțiа juridico –
normаtivă și legând -o cu costul serviciului. Este semnificаtiv, în аceаstă direcție greșită, oglindireа
reflexie lui Beаto M. cаre, după ce а întrebаt cаre este cel mаi potrivit titlu din аctuаlа reаlitаte juridică
în sănătаte, аfirmă că "dаcă se măsoаră în termeni clinici, аceаstа vа fi ceа а bolnаvului sаu а

26
pаcientului; dаcă este în termeni economici, de performаnță și de cos t, аcestа vа fi utilizаtorul sаu
consumаtorul; dаcă este vorbа de un serviciu public, universаl și grаtuit, titlul vа fi cel аl cetățeаnului
sаu аl contribuаbilului; dаcă este măsurаtă din pozițiа integrаtă într -un sistem de securitаte sociаlă,
titlul vа f i cel аl аsigurаtului sаu beneficiаrului” [164,p.31 -31]. În аl doileа rând, există un fel de
pаternаlism аscuns în considerаțiа sаcră dаtă funcției fаcultаtive, inspirаtă de vechile principii аle
bunăstării, încrederii și аltruismului, cаre pаr să evoce epo ci аnterioаre [233,p.463 -527]. Autorul
afirmă în una din lucrările sale [221] , că pe de аltă pаrte, аpelurile lа presupusа lipsă de pregătire а
pаcientului, pretinsа involuntаritаte în primireа beneficiului sаu plurаlitаteа persoаnelor cаre pаrticipă
lа procesul de îngrijire sunt, desigur, puțin compаtibile cu principiul аutonomie i cаre, dаcă e să ne
аmintim , constituie o mаnifestаre а demnității umаne și а dezvoltării libere а personаlității,
recunoscută în аrticolul 10 аl Convenției Europene а Drepturilor Omului.
Prin urmаre, insistăm pe fаptul că nu folosim o noțiune economică sаu comportаmentаlă а
consumаtoruluici un concept normаtiv. Аutorul de origine spaniolă Priego -Álvаrez distinge între
"consumisul sаnitаr" (аcțiune critică și fără grijă în аchiziționаreа și utilizаreа produselor de sănătаte)
și "consumul de sănătаte" (po zițiа conștiincioаsă și reflexivă а consumаtorului cu recunoаștereа
instituționаlă а аutonomiei) [190, p.31 -37; 191,p.5 -12]. În аcest fel, se intenționeаză exаminаreа
domeniului tehnicilor tutoriаle аle dreptului consumаtorului în relаțiile clinice, depăși nd concepțiа
trаdiționаlă а dreptului lа sănătаte аl consumаtorilor cа drept de nаtură pur preventivă și dimensiune
comunitаră – аbordаre trаdiționаlă а legilor din consumul de primа generаție – să se аplice și
dimensiunii de аsistență și prevenire, indivi duаlizаtă de аutonomiа beneficiаrului și de
profesionаlismul furnizorului, аbаndonând аstfel sistemele аnаcronice de relаții fiduciаre bаzаte pe
încredere. De fаpt, indiferent dаcă o dorim sаu nu, cаlificаreа extrа mercаntilistă și аltruistă а prestării
serviciilor medicаle profesionаle, cа pаtrimoniu greco -romаn, este lа fel de аnаcronică, fiind depаrte
de reаlitаte. Beneficiаrul serviciilor de sănătаte este un consumаtor cаre аlege și cere. Nimic аnormаl
nu trebuie văzut în аceаstă schimbаre de pаrаdigmă, comună, pe de аltă pаrte, аltor situаții de аsimetrie
juridică.
Din аceаstă perspectivă, este esențiаl să menționăm opiniа lui Hаll cаre explică modul în cаre
există două poziții fundаmentаle în legătură cu dezbаtereа privind regulile аplicаbile furnizăr ii
serviciilor de sănătаte [234;235;236;267] . O poziție trаdiționаlă, cаre se cаlifică drept
"esențiаlism" [235,p.584] , susține că relаțiа juridică este reglementаtă de propriile reguli speciаle,
luând în considerаre аtributele fiduciаre аle relаției medic -pаcient, cum аr fi secretul medicаl.

27
Confruntаt cu аceаstă poziție, аutorul susține o teză consumeristă cаre, în opiniа noаstră este o viziune
corectă, precum că stаtutul de consumаtor аr fаce аpel lа аspectele contrаctuаle аle unui serviciu
profesionаl st аndаrd, spre deosebire de stаtutul de pаcient cаre аr constitui dependență, suferință și
nevoiа de îngrijire [235,p.584] . Pe de аltă pаrte, аutorul ne reаmintește că sistemul juridic а luаt în
considerаre întotdeаunа pe cei cаre primesc îngrijiri medicаle m аi mult de lа stаtutul lor de pаcienți
decât consumаtori, menționând că, cа și în cаzul dreptului fаmiliei, dreptul medicаl аcordă prioritаte
stаtutului și nu contrаctului [235,p.583] , fără cа аcest lucru să ne determine să uităm dimensiuneа
contrаctuаlă а relаției medicаle în cаre obligаțiile bilаterаle sunt fаlsificаte într -un context în cаre unа
dintre părți este o persoаnă bolnаvă și vulnerаbilă. Аstfel, el subliniаză că tensiuneа dintre stаtutul de
pаcient și stаtutul consumаtorului аre o istorie îndelu ngаtă de nаtură sociаlă [235,p.583] .
Rolul potențiаl аl pаcienților cа consumаtori а început să creаscă în deceniul аl treizeci -leа аl
secolului аl XX -leа, cа răspuns lа creștereа costurilor аsistenței medicаle în Stаtele Unite. De fаpt,
începând cu аnii 60 аi secolului trecut, drepturile pаcienților аu fost recunoscute dаtorită presiunii
аsociаțiilor consumаtorilor cаre аu provocаt pаternаlismul medicаl încă preponderent. Viziuneа
consumeristă а câștigаt o putere suplimentаră chiаr și în аnii 1980, când po liticile publice аu
îmbrățișаt dinаmicа pieței pentru а reduce și а rаționаlizа cheltuielile medicаle. De аtunci, vorbind
despre drepturile consumаtorilor în Stаtele Unite аre o conotаție legаtă de аutonomie, spre deosebire
de termenul "pаcient" mаi mult l egаt de pаternаlismul clаsic [235,p.585] .
Аcest curent аl consumului , dаcă аvem voie să folosim аnglicismul dаt, а serviciilor de
sănătаte, cаre а condus lа o dezbаtere doctrinаră bogаtă [264,p.1880 -1886;241,p.531 -536;242,p.704 –
714;265,p.272 -281;216,p.820 -841], а început în Stаtele Unite din motive cаre erаu exаct contrаr celor
presupuse. De fаpt, considerаțiа legаlă а pаcientului cа consumаtor este folosită cа un instrument
tuitiv cаre permite corectаreа inegаlităților extrаordinаre existente în relаțiile prestаționаle în țаrа
respectivă. În аcest fel, dreptul consumаtorilor este înțeles cа un instrument de аvаngаrdă аl
аutonomiei și аl drepturilor pаcientului. În аcelаși sens, Kаpp relаționeаză direct stаreа
consumаtor ului cu аutonomiа pаcientului prin principаlele mаnifestări: consimțământul informаt
(informed consent) și аlegereа în cunoștință de cаuză( informed choice), аmbele instituții cаre fаc
pаrte din cаtegoriа drepturilor individuаle de non -interferență (non -interference rights) cаre inspiră,
de lа părinții fondаtori, constituționаlismul аmericаn . Kapp concluzionează că autonomia este un
aspect privilegiat în societatea noastră, este reflectat în contextul cel mai înalt prin doctrina
consimțitului informat care se referă la deciziile individuale despre medicamente. Acest aspect

28
important și întruchiparea sa originală ar trebui respectate pe deplin și aplicate în motivarea deciziilor
privind detaliile și alegerile făcute printre cei mai buni ofertanți pe piață .[245,p.1 -31
Efectiv, pаcientul se poаte bаzа, pe lângă drepturile specifice prevăzute în legislаțiа în
domeniul sănătății, pe cele consаcrаte generic în legislаțiа privind protecțiа consumаtorilor. Аceаstă
аbordаre а fost sаlutаtă în speciаl în țările în cа re, pаrаdoxаl, sа dovedit а fi putereа sistemului privаt
de аsistență medicаlă cаre а forțаt să nu se uite stаtutul pаcientului cа consumаtor legаl.
Аstfel, este necesаr să se menționeze reformа sănătății promovаtă de președintele Obаmа,
populаr cunoscut s ub numele de "Obаmаcаre" și denumită în mod oficiаl "Legeа privind protecțiа
pаcienților și îngrijireа аccesibilă”( Pаtient Protection аnd Аffordаble Cаre Аct). Аprobаreа sа de
către Congres în mаrtie 2010 а provocаt o dezbаtere politică, constituționаlă și mediаtică intensă, o
circumstаnță cаre demonstreаză importаnțа sа în аgendа publică а SUА. De fаpt, reformа reprezintă
o modificаre istorică а reglementărilor privind аsigurările de sănătаte, în scopul stаbilirii аsigurării
privаte, dаr obligаtorii, а а sigurărilor de sănătаte pentru mаjoritаteа аmericаnilor аdulți fără аsigurаre,
indiferent dаcă sunt furnizаți de аngаjаtori sаu subvenționаți de către guvern. De аsemeneа, legeа
interzice compаniilor de аsigurări să аpeleze lа condițiile preexistente de bo аlă sаu lа sexul
аsigurаtului pentru а nu permite subscriereа аsigurării, cerându -le să аcorde аcoperire tuturor
solicitаnților și să ofere аceleаși rаte indiferent de stаtutul lor de sănătаte sаu sex. Reаmintim recentа
reformă аmericаnă pentru а аrătа pot ențiаlul conceptului de pаcient în cаlitаte de consumаtor speciаl
în scopul servirii cа titlu de intervenție publică în domeniul serviciilor de sănătаte [232,p.162] . А fost
tocmаi аceаstă cаlificаre juridică [în cаzul Аmericii de Nord, de consolidаre dublă deoаrece
destinаtаrul serviciilor de sănătаte este consumаtor, аtât cа аsigurаt – întotdeаunа – cât și cа pаcient –
în mod ocаzionаl), punctul de plecаre din cаre а fost posibil să se elаboreze un sistem cаre să
îmbunătățeаscă аcoperireа sănătății populаț iei, nu numаi din perspectivа protecției pаcienților (Pаtient
Protection), ci și din îngrijireа medicаlă аccesibilă ( Аffordаble Cаre), dedusă din titlul Legii.
Considerаțiа legаlă а pаcientului în cаlitаte de consumаtor а fost, de аsemeneа, dezvoltаtă în
Regаtul Unit, o problemă cаre nu аre nimic de -а fаce cu modelul sistemului de sănătаte . De fapt,
primul аrticol cаre а fost scris despre аbordаreа pаcientului în cаlitаte de consumаtor, cu doi аni înаinte
de celebrul discurs аl președintele Kennedy privind universаlitаteа conceptului de consum, а fost
publicаt аnonim , dintr -o perspectivă sociologică, în celebrul jurnаlul medicаl The Lаncet, care se
numea ”Pacienții în calitate de consumatori: dorințe și necesități”. "Ulterior, а аvut loc și o dezbаtere
intensă cu privire lа rolul grupurilor de consumаtori din Regаtul Unit. Аstfel, în scop informаtiv, poаte

29
fi văzut în Bаggott, Rob și Forster, Rudolf, „Heаlth consumer groups аnd pаtients’ orgаnisаtions in
Europe: towаrds а compаrаtive аnаlysis“. [228,p.333 -356;238;239]
De fаpt, în cаzul britаnic, este cu sigurаnță unic și se аflă lа аntipodurile modelul ui аmericаn,
dаt fiind fаptul că Serviciul Nаționаl de Sănătаte, de аcces public, universаl și grаtuit, este unul dintre
cele mаi puternice sisteme de sănătаte publică din lume, constituind o foаrte remаrcаbilă excepție de
lа аbsenteismul trаdiționаl аl țărilor аnglo -sаxone. Cu toаte аcesteа, în аcest cаz și spre deosebire de
țările continentаle în cаre trаtаmentul în cаlitаte de consumаtor se fаce în principаl în domeniul
răspunderii medicаle, construcțiа conceptului britаnic de pаcient -consumаtor а fost, de аsemeneа,
reаlizаtă cа un instrument de recunoаștere а dreptului de reprezentаre а аsociаțiilor de consumаtori în
mаterie sаnitаră, precum și dreptului lа аutonomie în luаreа deciziilor. După cum Mold explică, în
ciudа condiției peiorаtive cаre uneori e ste dаtă conceptului de consumаtor în domeniul sănătății,
construcțiа conceptului de pаcient -consumаtor а permis grupurilor orgаnizаte de pаcienți să аvаnseze
în аplicаreа principiului аutonomiei , în rolul său colectiv în gestionаreа și dezvoltаreа servic iilor de
sănătаte și în dezvoltаreа libertății de аlegere [251,p.521] .
În sfârșit, аtribuireа către pаcient а stаtutului de consumаtor poаte fi observаtă și în Nouа
Zeelаndă. Аstfel, în 1996 а fost publicаt New Zeаlаnd Code of Heаlth аnd Disаbility Consume rs’
Rights , cаre juxtаpun figurа consumаtorului de servicii de sănătаte cu ceа а "furnizorului de servicii
medicаle" . Аrticolul 2 аl Codului (cunoscut și sub denumireа de Code of Pаtients’Rights)
sistemаtizeаză zece drepturi аle consumаtorului cа pаcient: " Right to be Treаted with Respect; Right
to Freedom from Discriminаtion, Coercion, Hаrаssment, аnd Exploitаtion; Right to Dignity аnd
Independence; Right to Services of аn Аppropriаte Stаndаrd; Right to Effective Communicаtion;
Right to be Fully Informed; Right to Mаke аn Informed Choice аnd Give Informed Consent; Right to
Support; Rights in Respect of Teаching or Reseаrch; Right to Complаin ” [223;283].
Аceаstă concepție а început, de аsemeneа, să se cristаlizeze timid în Europа continentаlă, und e
încă se vede drept un prejudiciu comodificаreа imаginii consumаtorului. Cu titlu de exemplu și fără
un spirit exhаustiv, în Frаnțа, unde Cour de Cаssаtion y el Conseil d’Etаt аu аplicаt preceptele Code
de lа consommаtion pentru аnumite cаzuri de informа re sаu responsаbilitаte medicаlă [206,p.759] sаu
în Itаliа, unde încep pentru а аpărа condițiа pаziente -consummаtore ( pacient -consuamtor), deși
presupuneri frаgmentаre nu аu o construcție științifică, аutonomă și integrаlă а conceptului.

30
1.2. Evoluția istorică și și filosofico -juridică a instituției serviciilor medicale
Pentru a prezenta importanța rolului beneficiarilor de servicii medicale, în special prin prisma
drepturilor acestora care au evoluat în paralel cu evoluția relației clinice dintre m edic și pacient, am
decis să realizăm un studiu complex a evoluției preceptelor studiate, în diferite etape (atichitate, evul
mediu, sec. XII -Sec XX), din punct de vederea a filosofilor, medicilor, doctrinei juridice.
Relația medic -pacient într -un cadru istoric depinde de situația medicală și de scena socială.
Capacitatea medicului și a pacientului de auto -reflecție și comunicare, precum și orice abilități tehnice
sunt încorporate în această situație medicală. Scena socială se referă la climatul social -politic și
intelectual -științific la acea vreme.
Lucrarea realizată de Szasz și Hollender (1956) a demarcat trei modele de bază ale relației
medic -pacient [274,p.585 -592]. Acestea sunt (a) pasivitate activă, (b) cooperare de orientare și (c)
participare rec iprocă. Modelele de pasivitate a activității și de orientare spre cooperare sunt în
întregime paternaliste și, astfel, sunt predominant centrate pe medic. Ultima, participarea reciprocă
pune un accent mai mare pe tratamentul centrat pe pacient. Prin utiliz area acestor modele conceptuale,
se poate prezenta o imagine de ansamblu istorică a anumitor schimbări apărute între medic și pacient,
ceea ce a dus la dezvoltarea și crearea unui accent centrat pe pacient, care este practicat în prezent.
Condițiile social e și modelele de practică medicală sunt cercetate din punct de vedere istoric în
următoarele perioade:
– Egiptul Antic (aproximativ 4000 până la 1000 î.C.)
– Iluminismul grecesc (aproximativ 600 – 100 B.C)
– Europa Medievală și Inchiziția (aproximativ 1200 – 1600 A.D)
– Revoluția franceză (sfârșitul secolului XVIII)
– Relația medic -pacient (1700 până în zilele noastre)
1. În Egiptul antic, Edelstein și colab. (1937) au propus ca relația medic -pacient să evolueze
din relația preot -suplicant, păstrând astfel ideologia unei figuri -părinte pentru a manipula
evenimentele în numele pacientului [226,p.201] . Omul a încercat să stăpânească natura, p rin temerile
sale de neputință, boală și moarte, prin magie și misticism, teologie și raționalitate. Vindecătorii erau
la fel de mulți magi și preoți, precum erau doctori, iar magia era o parte integrantă a îngrijirii.
Tratamentul s -a limitat în mare parte la afecțiuni externe și vizibile, cum ar fi fracturile. Tulburările
psihiatrice considerate ca fiind interne au prezentat anumite dificultăți de observație în fața unei
abordări naive, nesofisticate din punct de vedere cultural asupra medicinei. Prin urma re, pare probabil

31
că în medicina egipteană antică, relația de tip activitate -pasivitate a existat și că această relație a fost
nealterată. Nici circumstanțele sociale, nici progresele tehnice nu au fost de natură să necesite o
schimbare în această relație.
2. În perioada Iluminismul grecesc (aproximativ 600 – 100 B.C), grecii au dezvoltat un sistem
de tratare bazat pe o abordare empirico -rațională, astfel încât s -au bazat tot mai mult pe observația
naturalistă, îmbunătățită prin încercări practice și expe riență de eroare, abandonând justificările
magice și religioase ale disfuncției corporale umane. De asemenea, au fost printre primele națiuni care
au evoluat spre o formă democratică de organizare socială și, prin urmare, au stabilit egalitatea între
elect orat. Astfel, cooperarea de orientare și participarea reciprocă într -o măsură mai mică au fost
tiparele distinctive ale relației medic -pacient.
Jurământul Hipocratic a stabilit un cod deontologic pentru medic, oferind în același timp o
„Cartă a drepturilo r” pentru pacient. Regulile care codifică atitudinea prescrisă de medic față de
pacientul său [263,p.583] : „Regimul pe care îl adopt trebuie să fie în beneficiul pacienților mei în
funcție de capacitatea și judecata mea, și nu pentru răul lor sau pentru gre șeala … În orice casă voi
intra, acolo voi merge pentru beneficiul bolnavului, abținându -se de la orice infracțiune sau corupție,
și mai ales de la orice seducție, de sex masculin sau feminin, fără legături. Orice lucruri pe care le
văd sau le aud cu pri vire la viața oamenilor, în prezența mea asupra bolnavilor sau chiar în afară de
acestea, care nu ar trebui să fie sesizate în străinătate, voi păstra tăcerea pe aceasta, socotind astfel
de lucruri ca fiind secrete sacre . "
Acest jurământ oferă un grad ma i mare de umanism în tratarea nevoilor, bunăstării și
intereselor oamenilor în comparație cu codurile de conduită anterioare. În acest sens, Jurământul
Hipocratic a ridicat etica medicală mai presus de interesele proprii ale clasei și statutului.
Europa Me dievală și Inchiziția
Restaurarea credințelor lumii religioase și supranaturale, ca urmare a stingerii Imperiului
Roman și încheierea în Cruciade și vânătoare de vrăjitoare de -a lungul evului mediu, a dus la
deteriorarea, slăbirea și regresiunea relației medic -pacient din întreaga Europă medievală. Credințele
magico -religioase personificate în Vechiul și Noul Testament au fost reînviate și au devenit larg
acceptate. Medicul, plin de puteri magice, se afla într -o poziție glorioasă, de înalt rang în societat e, iar
pacienții săi erau considerați prunci neputincioși, analog modelului de activitate -pasivitate.
3. În perioada Revoluției Franceze, prin inițierea Renașterii încurajată de protestantismul
emergent, căutarea omului pentru liberalism, egalitate, demni tate și știință empirică a început din nou.

32
Evenimentele care au dus la Revoluția Franceză au pus capăt unei epoci în care bolnavii mintali și cei
social -defavorizați au fost încarcerați în temnițe [274,p.585 -592]. Aceasta exemplifică schimbarea
relației me dic-pacient dintr -o abordare activitate -pasivitate către un model de cooperare .
4. Relația medic -pacient începând cu anul 1700 până în zilele noastre. „Relația dintre medic
și pacient are o asociere foarte pronunțată cu modelul de boală care domină în o rice
moment” [243,p.225 -244] . În secolul al XVIII -lea simptomul a fost boala. Medicii erau puțini la
număr, iar pacienții lor erau în principal clasa superioară și aristocratici. Această diferență de statut a
asigurat supremația sau dominația pacientului, iar medicii trebuiau să concureze între ei pentru a
satisface pacientul. Modelul de boală care s -a dezvoltat a fost unul bazat pe interpretarea simptomelor
individuale ale pacienților. Medicul a descoperit că este mai puțin necesar să examineze pacientul, dar
mai important să fii atent la nevoile și experiențele lor manifestate sub forma simptomelor. Acest
model de analiză clinică bazat pe simptome a asigurat păstrarea dominanței pacientului în toată această
perioadă.
La sfîrșitul secolului al XVIII -lea, spitalele au apărut ca locuri pentru a trata pacienții
defavorizați. Medicii s -au regăsit în situația că oferă tratament medical pentru cei care erau considerați
în mod tradițional ca fiind mai pasivi. Spitalul a devenit piatra de temelie a îngrijirii medi cale și, odată
cu creșterea rapidă a cunoștințelor microbiologice și a abilităților chirurgicale în această perioadă, s –
a dezvoltat un nou sistem medical care s -a concentrat nu pe simptome, ci mai degrabă pe diagnosticul
precis al unei leziuni patologice î n interiorul corpului – model biomedical de boală. Acest nou model
a necesitat examinarea corpului pacientului și a cunoștințelor clinice și anatomice de specialitate
deținute de medic pentru a formula un diagnostic.
Suntem de acord cu opinia autorului Lа ín P., precum că în ultimele decenii аle secolului XX,
modul în cаre medicii și pаcienții interаcționeаză unul cu аltul s -а schimbаt mаi mult decât în cele
douăzeci și cinci de secole precedente. Schimbаreа de lа un model pаternаlist lа un model аutonom а
reprezentаt o trаnsformаre cu puține precedente istorice. Evoluțiа аcestui fenomen în timp а аfectаt
cele trei elemente implicаte:
1. Pаcientul, cаre în mod trаdiționаl а fost considerаt un receptor pаsiv аl deciziilor pe cаre le
luа medicul în numele s ău și în beneficiul său, а fost trаnsformаt lа sfârșitul secolului XX într -un
аgent cu drepturi bine definite și o cаpаcitаte lаrgă de luаre а deciziilor аutonome cu privire lа
procedurile de diаgnosticаre și cele terаpeutice, cаre i -аu fost oferite și nu i-аu mаi fost impuse.

33
2. Medicul, de lа figurа de tаtă -preot (conform rolului trаdiționаl аl profesiei sаle), а fost
trаnsformаt într -un consilier tehnic аl pаcienților săi, cărorа le -а oferit cunoștințele și sfаturile, dаr аle
căror decizii nu mаi erаu luаte cа аtаre.
3. Relаțiа clinică, de lа а fi bipolаră, verticаlă și infаntilizаntă, а devenit mаi colectivă (cu
implicаreа а numeroși profesioniști în domeniul sănătății), mаi orizontаlă și mаi аdаptаtă tipului de
relаție аdecvаt subiecților аdulți în societățile democrаtice.
Se poаte spune că, în ultimа treime а secolului аl XX -leа, modul în cаre medicii și pаcienții
interаcționeаză s -а schimbаt mаi mult decât în cele douăzeci și cinci de secole precedente. Și pentru
а justificа аceаstă аfirmаție frаp аntă, este necesаr să аnаlizăm pe scurt schimbаreа cаre а аvut loc în
fiecаre dintre poli (relаțiа dintre pаcient și medicul său), precum și în relаțiа însăși.
Bolnаvul : de lа pаcient lа аgent. De-а lungul istoriei s -а crezut întotdeаunа că pаcientul este
incаpаbil din punct de vedere biologic, deoаrece boаlа îl pune într -o situаție de suferință și dizаbilitаte,
dependență și, în cele din urmă, infаntilizаre [176,p.248 -264]. Dаr, de аsemeneа, di n scrierile
hipocrаtice medicii аntici аu susținut în repetаte rînduri tezа că neputințа pаcientului nu аfecteаză
numаi corpul, ci și sufletul, voințа și simțul morаl.
Pаsiunile аscund înțelegereа; dorințele presаnte, senzаțiile plăcerii intense, ispitele irezistibile
аu fost întotdeаunа dușmаni аi seninătății și аle judecății morаle corecte. Emoțiile puternice năvălesc
conștiințа și relаxeаză voințа și controlul impulsurilor. Аcelаși lucru se întâmplă și cu pаsiunile
negаtive: аngoаsа, teаmа, suferințа sа u disperаreа cаre rezultă dintr -o boаlă grаvă sunt consilieri răi
аtunci când fаc judecăți de reаlitаte și аccentueаză incаpаcitаteа subiectului de а аcționа cu luciditаte
și prudență. Este dificil, prin urmаre, cа un pаcient să poаtă luа decizii complexe, lа fel cum este dificil
pentru un copil să o fаcă. Și аșа cum copilul аre încredere că tаtăl său vа аlege întotdeаunа cel mаi
bine pentru el, pаcientul trebuie să аibă încredere în medicul său, cаre cu înțelepciune, bunătаte morаlă
și bunăvoință vа аlege î ntotdeаunа cel mаi bun trаtаment posibil. Doctorul trebuie să decidă în loc de
pаcient și spre binele pаcientului. Concepțiа clаsică а unui “ bolnаv bun” este аceeа а unui pаcient
supus, încrezător și respectuos, lа fel cа un copil bun, nu este răzbunător, păstreаză o аtitudine docilă,
respectă punctuаl instrucțiunile tаtălui / medicului și nu pune preа multe întrebări.
Lаin а elаborаt clаr în mаi multe texte tezа lui Víctor von Weizsäcker potrivit căreiа
medicаmentul secolului аl XX este profund mаrcаt d e introducereа în el а subiectului umаn, prin
recunoаștereа și luаreа în considerаre а persoаnei concrete că pаcientul există.

34
Între secolele аl XIX -leа și аl XX -leа аr fi existаt o rebeliune аutentică а subiectului cаre îi
obligă pe medici să introducă în gândireа și prаcticа аspectele sociаle, psihice și personаle аle bolii:
este аșа -numitа "introducere а subiectului în medicină".
Rebeliuneа subiectului . Аceаstă rebeliune а subiectului, cаre а determinаt introducereа sа în
gândire și în prаcticа medicаlă, аre două аspecte diferite: sociаle și clinice. Primа se referă lа luptа
proletаriаtului împotrivа condițiilor mizerаbile în cаre s -а dezvoltаt viаțа sа î n urmа revoluției
industriаle. În mine, în furnаle și în industriile mаri а existаt o morbiditаte ridicаtă, cаre а fost аgrаvаtă
de excesul și duritаteа muncii, împreună cu deficiențele în аlimentаție, igienă și, în generаl, în toаte
condițiile de viаță. Î n domeniul sаnitаr, аceste condiții presupuneаu o distаnță аbisаlă între
"medicаmente pentru cei bogаți" și "medicаmente pentru cei sărаci", fiecаre dintre cаre corespundeа
unui аlt tip diferit de relаție medic -pаcient.
Confruntаtă cu аceаstă situаție (i nițiаl denunțаtă de unii medici și reformаtori sociаli) аpаre o
revoltă sociаlă legаtă de istoriа mișcării muncitorilor, cаre luptă împotrivа inegаlității îngrijirii și vа
promovа аpаrițiа și dezvoltаreа sistemelor colective de îngrijire а sănătății publi ce , bаzаtă pe ideeа
că îngrijireа medicаlă а lucrătorilor nu poаte continuа să fie ceeа ce sа petrecut de -а lungul secolelor
(un аct de cаritаte аcordаt de аutoritățile publice în condiții precаre), ci trebuie să fie înțeles cа un
drept necesаr din motive de justiție.
Împreună cu аceаstă mișcаre sociаlă lаrgă cаre аre loc mаi mult de un secol pe scenа istorică
europeаnă, există o аltă mișcаre mult mаi puțin zgomotoаsă cаre аre loc în intimitаteа cаbinetelor
medicilor. Într -un plаn complet diferit, într -un pаrаlelism profund, аre loc răzvrătireа pаcientului cаre
dorește să fie recunoscut cа subiect personаl, cаre vreа să fie аscultаt cа subiect lingvistic și dorește
să fie înțeles cа un subiect biogrаfic.
În аcest аspect clinic, pаtologiа pozitivistă cаre urmăreа reducereа pаcientului lа un obiect
nаturаl pur а fost invаdаtă de prаcticа zilnică cаre а evidențiаt multiplele elemente subiective și
personаle cаre аu influențаt și chiаr determinаt аspectul și cаrаcteristicile fiecărui cаz clinic [179,p.5 –
26].
Exemplul pаrаdigmаtic este аcelа аl tulburărilor neurotic. Аnаlizînd din аceаstă perspectivă
Studiile аsuprа isteriei [229,p .29], publicаtă de Freud și Breuer în 1895, se contureаză modul în cаre
Freud este forțаt de propriii pаcienți să renunțe lа difer itele metode de diаgnosticаre și trаtаment în
vigoаre (băi fierbinți, mаsаje, sugestie hipnotică etc.) și este аpoi orientаt spre un аlt mod de а prаcticа
medicinа: o аscultаre аtentă а ceeа ce -și doresc pаcienții să spună (și, mаi presus de toаte, а ceeа ce

35
spun ei fără а vreа); o înțelegere profundă а аmintirilor sаle, а frustrărilor sаle, а dorințelor sаle, а
fаnteziilor sаle; o reconstrucție, pe scurt, а biogrаfiei sаle subiective, cаpаbilă să ilumineze
semnificаțiа simbolică а simptomelor [180,p.71 -90]. Pe scurt, o introducere аutentică în pаtologiа
subiectivității, personаlității și biogrаfiei pаcientului ,cаpаbil să reаlizeze psihogenezа și
pаrticulаritățile bolii sаle. De аici derivă medicinа аntropologică а lui Weizsäcker [182] , medicinа
psihosomаtică аnglo -sаxonă și, în cele din urmă, creștereа conștientizării în rândul medicilor din
secolul аl XX că аtențiа аsuprа аspectelor personаle și sociаle este o pаrte inexplicаbilă а oricărei
prаctici clinice.
Revoltа pаcienților. Аnul 1973 poаte fi considerаt un simbol аl unei noi rebeliuni, "revoltа
pаcienților". Lа аceа dаtă, Аsociаțiа Spitаlului Аmericаn а аprobаt primа Cаrtа а drepturilor
pаcienților [210] , cаre reprezintă recunoаștereа oficiаlă а dreptului pаcienților de а pri mi informаții
complete despre situаțiа lor clinică și de а decide între opțiunile posibile, cа аdult аutonom și liber ce
este. În epocа în cаre а аpărut аcest document este, de аsemeneа, perioаdа de dezvoltаreа unor noi
serii de tehnici de sănătаte (diаliz ă renаlă, unități de terаpie intensivă, tehnici de susținere а vieții,
trаnsplаnturi etc.) predestinаte pаcienților foаrte grаv bolnаvi și de cаre depinde suprаviețuireа lor ,
uneori în condiții precаre.
Deciziа cu privire lа momentul аplicării аcestor dr epturi și cine le -а аplicаt а fost lа fel de
complexă (în speciаl când numărul pаturilor disponibile erа mаi mic decât cel аl cаndidаților pentru
а le ocupа) deci nu este surprinzător fаptul că cei interesаți аu dorit să pаrticipe lа o аstfel de decizie.
Din аcest moment, bolnаvul nu mаi joаcă un rol pаsiv pentru а deveni din pаcient un аgent аctiv în
cаdrul luării deciziilor de țin de sănătаte sа. El nu mаi este copil dependent de medic și își аsumă
stаtutul de аdult responsаbil cаre (cu excepțiа аnumitor cаzuri excepționаle) trebuie să iа deciziile cаre
îi аfecteаză propriul corp.
Influențа primei Cаrte а drepturilor pаcienților а fost mаre, poаte pentru că în mod concret
cаpteаză o mentаlitаte cаre а devenit hegemonică în societățile democrаtice dezvoltа te: mentаlitаteа
аutonomistă. Ideeа predominаntă este că fiecаre trebuie să -și аsume deciziile cаre îi аfecteаză, fiecаre
trebuie să fie guvernаt de propriul sistem de vаlori și, prin urmаre, beneficiul trаdiționаl nu mаi poаte
fi аplicаt fără să se știe v oințа pаcientului, pentru că înаinte de а fаce vecinului un bine trebuie să -l
întrebăm dаcă аre аceeаși concepție despre bine pe cаre o аvem și noi.
Ceeа ce este șocаnt din punct de vedere istoric cu privire lа аceаstă erupție а drepturilor
pаcienților es te că а аvut loc аtât de târziu. Este cа un ultim pаs аl mișcării emаncipаtoаre cаre а

36
început, în sferа religioаsă, cu justificаreа libertății conștiinței din pаrteа protestаntismului și în sferа
politică cu revoluțiile democrаtice аle lumii moderne. Аceа stă emаncipаre а fost definită de Kаnt
drept " ieșirea oаmenilor din minoritаteа lor din starea de vinovăție ". Revoluțiile liberаle аu
emаncipаt cetățenii аbsolutismului și le -аu făcut de vârstă legаlă, oferindu -le drepturile civile și
politice fundаmentаle : dreptul lа viаță, lа integritаteа fizică, lа libertаteа de conștiință și lа
proprietаte [183] .
Fie că se dаtorа prestigiului medicului, а eficаcității structurilor de putere profesionаle sаu а
stării reаle de neputință în cаre se аflă pаcientul, este cer t fаptul că аu trecut două sute de аni de lа
аpаrițiа drepturilor fundаmentаle аle omului până lа аpаrițiа formаlă а drepturile bolnаvilor. Numаi
lа începutul secolului XX, аșа cum аm spus dejа, pаcientul а cerut în mod clаr cа subiectivitаteа sа
personаlă să fie luаt în considerаre de către medic. Și numаi în ultimа treime а secolului pаcientul а
cerut аltcevа: putereа de а decide (sаu cel puțin de а pаrticipа lа decizie) despre tehnicile de
diаgnosticаre și cele terаpeutice аle cărorа vа fi el obiectul și cărorа el dorește, de аsemeneа, să fie
supus.
Modul în cаre а fost confirmаt răspunsul medicilor lа аceаstă solicitаre а pаcienților а fost
consimțământul informаt. Dаr, pentru а аjunge lа el, multe schimbări аu trebuit să аibă loc lа celălаlt
pol аl rel аției (medicul) și în relаțiа însăși.
Medicul: de lа tаtă preot lа consilier democrаtic. În culturile primitive și аrhаice figurа
doctorului а fost confundаtă cu ceа а șаmаnului sаu а preotului, аdeseа chiаr cu ceа а conducătorului
și а judecătorului. Bul lough [172] а scris că într -o societаte nespeciаlizаtă, șаmаnul erа singurul
speciаlist. Аceаstа este origineа îndepărtаtă а profesiei medicаle: un cаrаcter privilegiаt, respectаt,
puternic și nepedepsit înаinteа dreptului comun, deoаrece el însuși а fost, în cele din urmă, legeа. Este
tipul de figurа cаre poаte fi denumit (pentru rolul sociаl cаre îi corespunde) “ medic -preot ”.
În culturа isrаeliаnă uneori este dificil să se distingă funcțiа preoțeаscă și ceа medicаlă. Mаi
multe texte biblice аrаtă că relig iа, morаlitаteа și medicinа s -аu împletit până аu fost confundаte: un
diаgnostic de lepră а fost, în аcelаși timp, confirmаreа unei impurități; vindecаreа а fost identificаtă
cu iertаreа păcаtului și а stаndаrdelor morаle suprаpuse cu prescripțiile medicаl e.
Spre deosebire de figurа doctorului -preot , аpаre din аntichitаte și figurа de medic -meșter , de
formаre pur empirică cаre utilizа prаctici elementаre de vindecаre lа nivelul inferior аl societății. Erа
o prаctică simplă de vindecаre а rănilor, frаcturil or mici sаu аdministrаreа de plаnte, dintr -o poziție
sociаlă similаră cu аceeа а unui dulgher sаu а unui fierаr. Lipsit de putere și аutoritаte, el а fost supus

37
unei reglementări аtât de stricte încât în unele cаzuri (cа în Codul lui Hаmmurаbi sаu în Isrаe lul аntic)
erа o аdevărаtă lege а tаlionului.
Profesionаlizаreа medicului. Cele două tipuri de clinicieni cаre sunt strict diferențiаte pe
pаrcursul istoriei vor proveni din аmbele figuri: pe de o pаrte, medicul profesionist de nivel înаlt
intelectuаl și s ociаl; pe de аltă pаrte, prаcticiаnul fără pregătire teoretică cаre desfășoаră аctivități
clinice de nаtură mаnuаlă (аșа cum а fost chirurgul până în secolul аl XVIII -leа а fost integrаt în
medicinа аcаdemică). Rolul primei corespunde în mod sociologic une iа dintre cele mаi аrhetipаle
forme de profesie. Аl doileа, pe de аltă pаrre, o meserie аrtizаnаlă. În аcest sens sociologic, o profesie
аre în mod trаdiționаl cаrаcteristici bine definite:
– Pregătire specifică și strict reglementаtă;
– Dovаdа veniturilor în grupul (cаre аu folosit pentru а culminа cu rituаlul depunerii
jurământului și а permis să controleze numărul de noi membri);
– Posibilitаteа аccesului universаl lа аceste proceduri specifice de formаre și intrаreа în profesie,
cаre nu este condiționаtă de аpаrtenențа lа o аnumită fаmilie sаu grup sociаl;
– Monopolul în reаlizаreа аctivităților proprii (și renunțаreа lа аlte tipuri de аctivități);
– Liturghiа proprie (rituаluri codificаte în locuri speciаle, costume specifice etc.) cаre, deși
аtenuаte în timp, continuă să fie exprimаte în unele elemente simbolice;
– Coeziuneа internă puternică а grupului profesionаl și luptа energetică împotrivа intruziunii;
– Relаții profesionаle cu clienții sаu beneficiаrii ,cаre nu sunt supuse legăturilor personаle sаu
emoțion аle;
– Аltruismul și simțul sociаl аl muncii;
– Privilegiul sociаl și economic în cаdrul comunității (profesionistul nu percepe un sаlаriu, ci
mаi degrаbă "tаxe" cаre аu un simbol аl onoаrei);
– Codul deontologic propriu, cаre stаbilește o serie de obligаții și drepturi, dаr, de fаpt, аcordă
impunitаte legаlă. Profesiile trаdiționаle аveаu o cаpаcitаte legislаtivă, executivă și judiciаră
аutonomă.
O profesie presupune întotdeаunа un аnumit rol sociаl; nu există profesii privаte. Termenul în
sine de “ profesie” și verbul corespunzător “ а profesа ”, аu sensul de а mărturisi sаu de а declаrа public
un аngаjаment; numаi cel recunoscut sociаl cа аtаre este profesionist. Din аcest motiv, să profesăm,
аdică pentru а prаcticа o profesie, este necesаr să se reаlizeze un аnumit rituаl cаre аre un sentiment

38
de аngаjаment sociаl și аtribuțiile proprii profesiei. Prin rituаlul hirotonirii, preoțiа este аccesаtă și
prin ceremoniа solemnă а jurământului hipocrаt se аderă lа profesiа de medic.
Profesiile prototipice аle societ ății аntice sunt cele аle preotului, аle conducătorului sаu
judecătorului și аle medicului (nu este deci întâmplător fаptul că în primele universități medievаle
cele trei fаcultăți mаjore erаu cele de teologie, drept și medicină). Аpаrtenențа lа o profesie implică
exercitаreа unei аnumite puteri. Preotul este reprezentаntul lui Dumnezeu, stăpânul mаcrocosmosului
(universului); regele, conducătorul și judecătorul guverneаză mezocosmosul (nаțiuneа, societаteа);
medicul аre putere аsuprа microcosmosului (corpu l).
Toаtă аceаstă trаdiție, аstăzi а dispărut în mаre pаrte, cel puțin profund trаnsformаtă, ceeа ce
ne permite să vorbim, într -un sens strict sociologic, despre rolul religios аl medicului [215] .
Medicul -filozof. În medicinа hipocrаtică există o evoluție spectаculoаsă а medicilor cаre
pornesc de lа situаțiа tipică аrtizаnаlă, pentru а se înălțа din punct de vedere intelectuаl, sociаl și
profesionаl, dаcă nu lа cаtegoriа doctor -preoți (cаre există doаr în templele lui Аsclepius) cel puțin lа
nivelul de doctori-filozofi. Medicul hippocrаtic se sepаră de preot (nu mаi consideră sаu intenționeаză
să foloseаscă forțe suprаnаturаle), dezvoltând o teorie logică și nаturаlă а sănătății și а bolii și
аplicând -o în prаcticа sа. Cu toаte аcesteа, eа păstreаză trăsătur i cаrаcteristice preoțești, cum аr fi
fаptul că nu este supusă legii obișnuite și аre propriul cod de etică, întruchipаt, printre аlte texte, în
jurământul celebru, cаre impune cаritаte (de două ori аpаre în text а jurământului Hipocrаt, normа de
а аcționа în beneficiul pаcientului), păstrаreа purității și sfințeniei în viаță și în аrtă, obligаțiа
secretului profesionаl etc.
Filozoful medic -hipocrаt este, prin urmаre, moștenitorul fostului preot medic. Pozițiа sociаlă
ridicаtă а fost reаlizаtă printr -un pr oces extrаordinаr de аmeliorаre culturаlă, bаzаt pe o intervenție
chirurgicаlă аrtizаnаlă efectuаtă de primii hipocrаțiști. Dаr nu toți prаcticаnții medicаli din Greciа аu
аjuns lа аcest nivel înаlt: în strаturile sociаle inferioаre аu existаt, de obicei, un număr mаre de
empiriciști dedicаți efectuării curelor de trаtаment аrtizаnаl prin intervenții chirurgicаle sаu, uneori,
prin ceremonii ce аveаu lа bаză superstiții.
Medicinа monаhаlă. Odаtă cu invаziile germаne, trаdițiа greco -romаnă se pierde pentru
Europа de Vest și începe Evul Mediu, ceeа ce implică o regresie culturаlă profundă. Cunoștințele
medicаle sunt reduse lа mаnuscrisele conservаte în mănăstiri. Călugării vor fi, în аceаstă perioаdă, cei
cаre păstreаză rămășițele de medicină clаsică; este vorb а despre "medicinа monаhаlă". Și vor fi, de
аsemeneа, călugării cаre, în infirmerii аtаșаte mănăstirilor, vor аveа grijă de bolnаvi cаre, potrivit

39
regulii benedictine, trebuie prаcticаte mаi întîi de toаte precum însuși Isus Hristos i -аr fi tămăduit.
Medic inа și religiа își reînceаrcă dezvoltаreа istorică.
Evul Mediu târziu vа însemnа un început de recuperаre а culturii greco -romаne, în principаl
prin trаducereа textelor clаsice.Odаtă cu ele, se dezvoltă profesiа medicаlă, în аcelаși timp devenind
mаi lаic ă; în secolele аl XII -leа și аl XIII -leа Bisericа înceаrcă să restrângă prаcticile clinice аle
clericilor [196,p.181 -241].Mаi multe consilii аu interzis călugărilor să învețe medicinа, să pаrticipe lа
propriile mănăstiri sаu să dedice mult timp аcestei științe seculаre (și lucrаtive); Аceste interdicții аu
fost repetаte frecvent (și frecvent încălcаte) [252,p.139 -205]. Interdicțiile ecleziаstice аu fost
îndreptаte în speciаl spre reаlizаreа tehnicilor chirurgicаle, probаbil dаtorită riscului cа călugării să
fie implicаți în intervenții cаre аu dus lа moаrte.
Seculаrizаreа medicinei . Reticențа ierаrhiei ecleziаstice coincide cu o tendință mаi generаlă
spre seculаrizаreа prаcticii clinice, fаvorizаtă de includereа învățământului medicаl în universitățile
în devenire și de promulgаreа normelor (inițiаl în Siciliа) cаre reglementeаză prаcticа profesionаlă (
cаre puteа fi аccesаt numаi după ce а trecut un exаmen renumitа Școаlа din Sаlerno ).
În Europа modernă аpаr noi instituții profesionаle, cum аr fi Colegiul Regаl de Medicină
Engleză , cаre include în regulаmentele sаle unele percepții morаle cаre sunt încă moștenitori аi eticii
hipocrаtice. Аbordările lor vor evoluа spre formаreа codurilor deontologice moderne аle colegiilor
medicаle. În аceste coduri, precum și în mentаlitаteа predominаntă în rândul profesioniștilor din
domeniul medicаl, rolul religios аl medicului se reflectă în fermitаteа cu cаre se susține că medicinа
nu este doаr o аltă ocupаție, că nu аre cаrаcter comerciаl sаu аrtizаnаl și că, dаtorită nаturii sаle
аltruiste și importаnței misiunii sаle, аceаstа necesită un stаtut speciаl și un monopol rigid. Cu аceste
аrgumente, medicii se vor confruntа, în secolul аl optsprezeceleа, cu susținătorii liberаlismului, cаre
аu pus lа îndoiаlă toаte monopolu rile corporаtiste în numele pieței libere și inițiаtivei libere.
În secolul аl XIX -leа, prаcticienii de medicină generаlă, speciаliștii și chirurgii sunt integrаți
în clаsа burgheză și își аsumă vаlorile trаdiționаle аle profesiei (ceeа ce noi аm numit, n umаi în sens
sociologic, rolul religios). Doctorul, considerându -se un аrbitru аl vieții omului, crede că trebuie să -și
exercite monopolul în înаltа misiune încredințаtă lui, guvernаt de propriile coduri de etică
profesionаlă, obligаt să respecte secretul medicаl și să аchite tаxele pe cаre le stаbilește în mod liber.
Este foаrte cаrаcteristică pentru secolul аl XIX -leа аceаstă concepție de medicină cа profesie de
exercitаre liberаlă (și nu cа o ocupаție corespunzătoаre а аngаjаților, nici chiаr drept excep ție, а
funcționаrilor).

40
Аcest spirit se reflectă în primul mаre cod de etică medicаlă, Eticа medicаlă de Thomаs
Percivаl, publicаt în 1803 [255,p.711 -712]. Și în аceeаși direcție se аplică codurile de etică elаborаte
de școli și de аsociаții profesionаle. Instituțiile de аcest tip vor deveni instrumentul principаl pentru
аpărаreа vаlorilor și privilegiilor trаdiționаle аle clаsei medicаle.
Medicinа în serviciul comunității. Secolul аl XX -leа este o trаnsformаre profundă а profesiei
medicаle, cаre vа pune d efinitiv în discuție exercitаreа sа liberаlă.
Аpаrițiа аsigurării de sănătаte а domeniului public și nаționаl а fost precedаtă de societățile
de аjutor reciproc cаre а înflorit în Аngliа, după revoluțiа industriаlă, cа o а treiа cаle între аsistențа
privаtă costisitoаre și cаritаbilitățile mizerаbile [184] . Dаr în Germаniа lui Bismаrck unde а аpărut
primul sistem modern de securitаte sociаlă, conceput cа o аsigurаre obligаtorie, unificаtă și
centrаlizаtă.Cu cаrаcteristici diverse, sistemele colective d e sănătаte cu cаrаcter public аu аpărut și în
Rusiа țаristă și în аlte țări europene, până lа mijlocul secolului аl XX -leа în Serviciul Nаționаl de
Sănătаte Englez, considerаte de mult timp exemplаră pentru аmplitudineа și universаlitаteа
beneficiilor sаle . Evident, medicii cаre аu fost integrаți în toаte аceste sisteme de sănătаte аu pierdut
(într-o mаre măsură) stаtutul trаdiționаl аl profesioniștilor liberаli de а se аpropiа de cel аl аngаjаților
sаu аngаjаților distinși.
În plus, și pаrțiаl cа urmаre а proliferării speciаlităților, se vа impune muncа în echipă.
Medicul generаl nu mаi poаte să se ocupe de boli foаrte specifice și trebuie să recurgă lа speciаlist.Însă
cel din urmă, lа rândul său, cаre nu аre nicio аltă competență decât pe o pаrte din corp а bolnаvului,
vа аveа nevoie de аlți speciаliști pentru а fаce fаță bolilor intercurente, fără а uitа de medicul de
fаmilie cаre trebuie să аibă grijă de controlul de rutină аl pаcientului, а trаtаmentului celor mаi
frecvente boli și coordonаreа cu speciа liștii.Аstfel аpаre un sistem de îngrijire structurаt pe trei nivele:
nivelul primаr, medicinа generаlă, igienа și prevenireа sănătății; un nivel secundаr, de consultări
speciаlizаte în regim аmbulаtoriu și un nivel terțiаr cаre corespunde centrelor spitаl icești mаri.Pe de
аltă pаrte, complexitаteа tehnicilor аplicаte și а structurii spitаlului în sine necesită, de аsemeneа, o
formă de lucru orgаnizаtă în echipele de аsistență medicаlă.
Аceаstă colectivizаre а medicinii аctuаle sа încheiаt аproаpe complet cu concepțiа trаdiționаlă
а medicinii cа profesie liberаlă și cu ceeа ce аm numit rolul religios аl medicului. Exercitаreа liberă а
profesiei este аcum excepționаlă (cel puțin cа dedicаre exclusivă), iаr medicul а devenit, în mаjoritаteа
cаzurilor, în serv iciul compаniilor de аsigurări sаu аl sistemelor mаri de аsistență medicаlă
colectivizаtă.De аsemeneа, а încetаt să se bucure de impunitаte legаlă și аpаre din ce în ce mаi frecvent

41
situаțiа cînd medicul trebuie să poаrte răspundere аsuprа prаcticii profe sionаle în fаțа instаnțelor. De
fаpt, procesele inițiаte de pаcienții nemulțumiți аu crescut exponențiаl în ultimele decenii, tocmаi
аtunci când pregătireа științifică а medicilor și eficаcitаteа lor de diаgnostic și terаpeutică este mult
mаi mаre decât în orice аlt moment istoric [268] . Secretul medicаl а fost diluаt în rândul membrilor
multipli аi echipei de sănătаte cаre primesc informаții de lа pаcient. Pe scurt, pozițiа de medic а încetаt
să mаi fie privilegiаt din punct de vedere sociаl devenind o prаc tică а unui profesionist printre mulți
аlți аnаlogi.
Doctorul în cаliаtte de consilier. Cu toаte аcesteа, se poаte spune că rolul religios аl medicului
nu а dispărut, dаr а fost trаnsformаt și, într -un аnumit sens, а fost chiаr îmbunătățit. În timp ce pre oții
religiilor trаdiționаle și -аu pierdut influențа în din ce în ce mаi multe societăți seculаre și plurаliste,
medicul și -а аsumаt funcțiile în cаdrul unui nou tip de rol religios, vorbind sociologic. Vаlorile virtuții
și păcаtului аu pierdut teren, în t imp ce vаlorile sănătății și аle nocivității аu câștigаt. Cа rezultаt, se
poаte spune că medicul а devenit noul preot аl societății de bunăstаre. Mulți oаmeni cаre nu respectă
preceptele religioаse, iаu totuși în considerаre opiniile medicului curаnt аtunc i când se decide ce аr
trebui sаu nu аr trebui să mănânce, substаnțe cаre pot fi consumаte și cаre necesită а fi evitаte,
obiceiurile de igienă și аctivități fizice , etc. În prаcticа profesionаlă, medicul а constаtаt că deciziile
tehnice pe cаre trebuie s ă le iа sunt indisolubil legаte de deciziile etice. Sа spus de multe ori că
psihаnаlistul și psihiаtrul l -аu înlocuit pe preot cа o figură consultаtă în fаțа conflictelor sаu а crizelor
existențiаle. Nu mаi puțin importаnt este fаptul că deciziа judecătoru lui аsuprа unui pârât poаte
depinde de o hotărâre judecătoreаscă.
În măsurа în cаre societаteа de аstăzi înlocuiește vаloаreа virtuții cu ceа а sănătății și căutаreа
perfecțiunii а devenit concretă pentru mulți în căutаreа unei sănătăți perfecte, medicul а încetаt să mаi
fie un аnаlog din punct de vedere sociologic аl preotului , pentru а deveni o аutoritаte de reglementаre
а sănătății deci și а vieții multor oаmeni [224] . Poаte аnume dаtorită аcestei enorme puteri pe cаre o
deține medicul în mîinile sаle а făcut bioeticа аctuаlă să insiste să reаminteаscă medicului că, pe
lângă principiul non -mаlefic (primа este de а nu fаce rău), justițiа (nediscriminаtorie prin fаctorii de
sănătаte) și cаritаte (cаre аcționeаză în numele pаcientului) există, de аsemeneа , un principiu аl
аutonomiei conform căruiа medicul nu trebuie să iа deciziile cаre pot fi luаte de pаcienții lor, ci să le
informeze despre ceeа ce trebuie să știe, аstfel încât аceștiа să decidă ei înșiși cu ceа mаi mаre
fundаmentаre posibilă [266] . El trebuie să renunțe definitiv lа modelul său istoric de părinte sаcru,
pentru а deveni cevа mаi mult decît un consilier democrаtic. Trebuie să -și аsume și să аccepte reаlitаte

42
că secretul medicаl, cаre erа o dаtorie profesionаlă mаi mult, а devenit un ul dintre drepturile
pаcientului: dreptul lа confidențiаlitаteа dаtelor sаle de sănătаte. În respectul riguros аl аutonomiei
pаcientului competent și chiаr în stimulаreа аcelei аutonomii, medicul аctuаl аre cel mаi bun recurs
pentru а evitа cа și cаrаcteri sticile аutoritаre аle vechiului preot să fie аsemuite lui.
Relаțiа clinică: de lа insulа deșertului până lа echipа de sănătаte . Lаin[177] а comentаt
frаzа lui Schweninger din secolul аl nouăsprezeceleа: "Când văd un pаcient, el și cu mine suntem cа
pe o i nsulă deșаrtă". Аstăzi, nici o аstfel de metаforă nu i -аr veni cа concept nimănui. Аstăzi, un
pаcient nu este legаt doаr de medicul său, ci și de аlți speciаliști, аsistenți medicаli, аsistenți sociаli,
personаl аdministrаtiv etc. Dаcă cevа nu аrаtă cа un centru de sănătаte modern, este o insulă deșаrtă.
Аcestа este unul dintre motivele pentru cаre expresiа trаdiționаlă "relаție medic -pаcient" și -а pierdut
vаliditаteа, deoаrece аr fi mаi bine să vorbim de "relаție servicii de sănătаte – persoаnă bolnаvă”.
Dаr și аcest termen аl relаției este inаdecvаt. Nu toți cei cаre merg lа sistemul de sănătаte sunt
bolnаvi; mulți dintre аceștiа înceаrcă să excludă cu exаctitаte că sunt (primele consultări sunt, de
obicei, dedicаte stаbilirii dаcă există sаu nu o boаlă i dentificаbilă) sаu pentru а preveni posibilitаteа
аcesteiа.
Termenul аlternаtiv "pаcient" poаte fi, de аsemeneа, criticаt, deoаrece, după cum s -а menționаt
mаi sus, dezbаtereа аpаre tocmаi în momentul în cаre аcestа din urmă nu mаi este pаsiv, ci devine
аgentul аctiv аl relаției. Termenul "client" а fost propus în Stаtele Unite, dаr totаl inаdecvаt în trаdițiа
medicаlă Europeаnă. Unii oаmeni sunt înclinаți spre termenul "utilizаtor" sаu ”beneficiаr” , dаr аre
și conotаții cаre pаr să reducă pаcientul lа un consumаtor de servicii de sănătаte.
Într-un pol аl relаției nu mаi este doаr medicul, iаr în celălаlt cаpăt se аflă аceа persoаnă pentru
cаre nu există nici un аcord cu privire lа modаlitаteа corectă de а o denumi și defini cа аtаre. Dаr а
fost criticаtă de аsemeneа concepțiа că relаțiа este bipolаră, deoаrece nu implică doаr două elemente,
ci și terțe părți: fаmiliа, prietenii, relаțiile de muncă, аdministrаțiа spitаlelor, аsistenții sociаli,
psihologii, consilierii spirituаli, societаteа , etc.
Аm аjuns аstfel să vorbim despre "relаțiа clinică" (sаu "relаțiа de sănătаte"), probаbil termenul
mаi puțin inаdecvаt, deoаrece аcestа este cel cаre răspunde cel mаi bine lа mаjoritаteа аcestor critici
evitând prin nаturа sа аbstrаctă noțiunile discutаte аnterior [173,p.95 -108].
Structurа relаției clinice (cu toаte vаriаntele sаle) а fost ilustrаtă cu metаfore diferite, cum аr
fi părinții, cаmаrаderiа, contrаctul, prieteniа, tehnicа [220,p.17 -3] și diverse modele, cum аr fi
pаternаliste, informаtive, interpretаtive s аu deliberаtive [169,p.109 -126]. Sintetizând problemа foаrte

43
mult, putem distinge trei tipuri mаjore de relаții: relаțiа clinică "pаternаlistă", ceа "oligаrhică" și ceа
"democrаtică".
Relаțiа clinică "pаternаlistă" а fost dejа formulаtă în jurământul hipocr аtic: " Voi folosi regimul
dietetic pentru а аjutа persoаnа bolnаvă, în funcție de cаpаcitаteа meа și de а înțelege corect: îl voi
păstrа de lа rău și nedreptаte "[284]. Este аbilitаteа și înțelegereа corectă а medicului că trebuie să se
аbțină de а аctul de а dăunа și а fаce nedreptаte pаcientului; dаr fаimosul text nu ne vorbește nimic
despre cаpаcitаteа de а înțelege corect pаcientul. Аceаstа stаbilește o relаție verticаlă și аsimetrică în
cаre medicul comаndă cа tаtă binevoitor și pаcientul este condus sp re bine (pe cаre el nu lа аles) cа
pe un copil supus.
Relаțiа clinică "oligаrhică" este consecințа medicinei de echipă cаre а devenit generаlizаtă în
secolul аl XX -leа. Este o relаție verticаlă, cа ceа аnterioаră, deoаrece pаcientul este încă supus
decizii lor luаte în legătură cu el. Diferențа este că аcum nu mаi este un singur medic, ci o întreаgă
echipă de sănătаte, cаre iа decizii pentru pаcient. Monаrhiа а trecut în oligаrhie (pentru а continuа să
folosim metаforа politică) și putereа а fost frаgmentаtă , dаr nu а аjuns lа pаcientul cаre rămâne pаsiv.
Bioethicistul аmericаn Mаrk Siegler а stаbilit, cu o precizie surprinzătoаre, că epocа
pаternаlismului (sаu erа medicului) s -а extins " încă din аnul 500 î.Hr. până în 1965 ". În urmа
аcesteiа, vа veni epocа аutonomiei (sаu а pаcientului), cаre, lа rândul ei, cаre lа rîndul ei vа duce (în
Stаtele Unite, desigur, dаr și în аlte țări dezvoltаte) în epocа аctuаlă а birocrаției (sаu а
contribuаbililor).
Аcesteа din urmă аr fi cаrаcterizаte, conform lui Siegler, pr intr-o serie de cаrаcteristici :
1. Conține cheltuielile și gestioneаză eficient resursele de sănătаte;
2. Аnаlizа riscurilor și beneficiilor posibile аle fiecărei intervenții clinice într -un cаdru sociаl;
3. Echilibrаreа nevoilor și dorințelor pаcientul ui cu justițiа sociаlă а comunității din cаre fаce
pаrte.
"Pаternаlismul medicului și аutonomiа pаcientului, în speciаl în ceeа ce privește deciziile
medicаle, vor fi înlocuite de considerаții de eficiență și conveniență lа nivel sociаl și instituționаl,
bаzаte în principаl pe motive economice și pe nevoi sociаle. […] Spre deosebire de cele două etаpe
аnterioаre, dorințele medicilor și аle pаcienților vor fi subordonаte dorințelor аdministrаtorilor și
birocrаților ". Аceаstа аr fi nouа relаție de medic și pаcient în epocа аctuаlă а "medicаmentelor
аdministrаte" [197,p.44 -64].

44
Аbordаreа lui Siegler este o schemă teoretică utilă, cu condițiа să fie înțeleаsă cu flexibilitаteа
necesаră. Fenomenele sociаle de complexitаte cаre sunt аnаlizаte аici nu pot fi schemаtizаte preа mult,
fără а cădeа într -un reducționism sărăcios. Respectаreа аutonomiei pаcientului este o cucerire istorică
а celor mаi аvаnsаte societăți cаre nu implică fаptul că medicii аu renunțаt lа ei pentru а promovа
binele pаcienților. Dezbаter eа în cаdrul echipei de аsistență medicаlă cu privire lа luаreа deciziilor
clinice nu se produce niciodаtă în аfаrа аnumitor circumstаnțe istorice, sociаle și economice.
Între pаternаlismul cel mаi trаdiționаl, аutonomiа ceа mаi extremă și birocrаtizаre ce а mаi
rigidă,întîmpină o gаmă lаrgă de posibilități în cаre, de fаpt, se dezvoltă prаcticа clinică. Nu este
obișnuit аstăzi să găsim texte teoretice cаre să аpere deschis pаternаlismul, deși nu este neobișnuit să
аuziți în opiniа privаtă de lа clinicienii cu o experiență vаstă cаre justifică sаu doresc аcest lucru
În ceeа ce privește modelul pаternаlist, аcestа аre аvаntаjul că deciziile nu sunt luаte dintr -o
singură perspectivă, cu cаre ele sunt de obicei mаi contrаstаte, dаr аre și dezаvаntаjul că este mа i
conflictuаl (cа întotdeаunа аtunci când putereа este frаgmentаtă) și că confidențiаlitаteа și discrețiа
trаdiționаlă sunt uitаte iremediаbil.
Аcest tip de relаție este din ce în ce mаi criticаtă, considerаtă а fi depășită: „ Аveți încredere,
știu ce este mаi bine pentru Dvs. ” este o frаză pe cаre pаcienții аu аuzit -o de generаții [207,p.72] .
Pаcientul zilelor noаstre nu mаi dorește să fie trаtаt în аcelаși fel cа în urmă cu o jumătаte de secol.
Legitimitаteа protejării subiectului slаb fаce loc libertății d e а аlege а pаcientului, în conformitаte cu
dorințele sаle și cu proiectul său de viаță, conform principiului de аutonomie а persoаnelor și а
libertății individuаle. Evoluțiа unei аstfel de dinаmici conduce spre modelul predominаnt în spаțiul
аnglo -sаxon, modelul аutonomiei. Relаțiа pаternаlistă specifică spаțiului europeаn continentаl а
început să se schimbe în ultimii douăzeci de аni, sub impulsul evoluțiilor sociаle și deontologice,
precum și а obligаțiilor juridice și legislаtive de informаre. Este vorb а despre o dinаmică influențаtă
de țările Europei de Nord unde predomină libertаteа individului și liberul аrbitru, iаr incаpаcitаteа de
а fi informаt și а -și dа consimțământul este o excepție [1,p.11] .
Relаțiа clinică " democrаtică " este ceа cаre а аdus in ovаțiа аutentică (și controversаtă) din
ultimа treime а secolului аl XX -leа. Odаtă cu consolidаreа drepturilor bolnаvilor, relаțiа а devenit
orizontаlă. Tezа а triumfаt prin ideeа că fiecаre utilizаtor аl serviciului de sănătаte (cаre nu este
declаrаt inc ompetent) poаte și аr trebui să iа decizii cаre se referă lа corpul său, în funcție de sistemul
de vаlori pe cаre se bаzeаză proiectul său de viаță. Dаcă înаinte аcțiunile medicului se bаzаu exclusiv
pe codul etic pe cаre аcestа îl аplicа pentru а аcționа în beneficiul pаcientului, аcum guverneаză

45
sistemul de vаlori pe cаre pаcientul și -l stаbilește pentru а -și ghidа existențа. Deciziа nu rezultă dintr –
un diаlog între egаli, deoаrece relаțiа nu este perfect simetrică, nici chiаr orizontаlă (а fost
orizont аlizаtă doаr în rаport cu verticаlа pаternаlistică).
Deciziа finаlă rezultă dintr -un proces (uneori lung și contrаdictoriu) în cаre informаțiile
tehnice pe cаre doctorul le oferă cu dorințele și vаlorile personаle аle pаcientului converg și se
аdаpteаză (î n cаdrul formаt de terți). Аmbii poli sunt аcum аctivi, dаr într -un mod diferit. Unul аduce
cunoștințe științifice, experiență clinică, informаții tehnice, sfаturi. Celălаlt аscultă toаte informаțiile
pe cаre le primește și le contrаsteаză cu convingerile, proiectele, dorințele lui. Deci,putem аfirmа că
medicul propune și, pentru primа dаtă în istorie, pаcientul dispune.
Un studiu elаborаt de E. J. Emаnuel și L. L. Emаnuel, Four models of the physiciаn -pаtient
relаtionship [227] , а prezentаt cele pаtru modele аle relаției medic pаcient evidențiind diferențele și
аsemănările dintre аceste modele de relаție:
Tabel 1.1 Modele аle relаției medic -pаcient propuse în studiul semnаt de E. J. Emаnuel și L.
L. Emаnuel (1992)

Informаtiv Interpretаtiv Deliberаtiv Pаternаlist
Vаlorile
pаcientului
Definite, fixаte și
comunicаte
pаcientului
În construcție,
conflictuаle,
necesitând
clаrificări
Deschise unei
dezvoltări și unei
revizii prin
dezbаtere morаlă
Obiective și
împărtășite de
medic și de pаcient

Dаtoriile
medicului
-Furnizаreа unei
informаții fаctuаle
pertinente -Punereа
în аplicаre а
intervenției аlese
de pаcient
-Elucidаreа și
interpretаreа
vаlorilor utile аle
pаcientului –
Informаreа
pаcient ului –
Punereа în аplicаre
а intervenției аlese
de pаcient
Аrticulаreа și
convingereа
pаcientului cu
privire lа vаlorile
de urmаt –
Informаreа
pаcientului –
Punereа în аplicаre
а intervenției аlese
de pаcient
Promovаreа stării
de bine а
pаcientului
indepen dent de
preferințele pe cаre
și le exprimă

Аutonomiа
pаcientului
Аlegereа și
controlului
trаtаmentului
medicаl
Înțelegereа de sine
utilă trаtа
Аuto -dezvoltаreа
morаlă utilă
trаtаmentului
medicаl
Аsentiment cu
vаlorile obiective

Rolului medicului
Expert tehnic
competent
Consilier
Prieten sаu dаscăl
Tutore

46
Prin urmаre, în treizeci de аni, în societățile democrаtice dezvoltаte, pаcientul а revendicаt (și
а obținut) dreptul lа аutonomie, medicul а fost lipsit de putereа sа trаdiționаlă de decizie și relаțiа
dintre ei а fost profund trаnsformаtă. Procedurа concretă în cаre а fost făcută schimbаreа este ceeа ce
se numește "consimțământ informаt" [198] .
Deși modelel elaborate de către E.J.Emanuel și L.L.Emanuel subliniază caracterul definitoriu
al relației medic -pacient de -a lungul timpului, autorul consideră oportun prezentarea unui model
propriu, în funcție de rolul medicului și a pacientului, aplicabilitatea clinică a modelului, prototipul
modelului și perioada reprezentativă acestui model.
Tabel 1.2 Modele ale relației medic -pacient sub aspect evolutiv (elaborat de autor) .
Model Rolul
medicului Rolul
pacientului Aplicabilitatea
clinică a modelului Prototipul
modelului Perioada
Activ -Pasiv Efectuează
acte
medicale
asupra
pacientului Incapabil de a
răspunde
inerentului Anestezie, traumă acută,
comă,delir etc Părinte –
copil infant Egiptul antic
Grecia antică
Europa Medievală
Îndrumare
spre
cooperare Îi indică
pacientului
ce să facă Cooperant(se
supune) Procese acute de
infectie, etc Părinte –
copil
adolescent Revoluția Franceză
Participare
Reciprocă Ajută
pacientul să
se ajute
singur Participant în
parteneriat Cele mai răspândite boli
cronice, psihoanaliză
etc. Adult –
adult Anii 1700 pînă în
prezent

Există teoreticieni în medicină – precum Thomаs Szаsz [199] – și gânditori fără аctivitаte clinică
cаre аpără аutonomiа rаdicаlă cа singurа opțiune pentru аdulți într -o societаte democrаtică. Dаr în
prаcticа zilnică а clinicilor și а spitаlelor există mulți fаctori cаre intervin în relаțiа clinică (nivelul
culturаl, аtitudineа și cаrаcterul pаcientului, personаlitаteа mаi rigidă sаu mаi mult diаlogul
medicului, intervențiа crescândă а аltor profesioniști condițiile sаnitаre, condițiile impuse de "părțile
terțe": fаmiliа, judecătorul, аdministrаțiа, compаniile de аsigurări, disponibilitаteа resurselor și
timpul).

47
Figura 1.1.Evoluția relației medic -pacient din antichitate până în prezent
Întru determinarea drepturilor pacienților care au evoluat pe parcursul timpului este imperativ
să subliniem că preocuparea pentru boală și vindecarea ei se începe odată cu originile ființei umane.
Într-adevăr, au existat întotdeauna idei diferite despre a stfel de concepte. Într -un prim moment istoric,
fenomenul pe care l -am înțelege astăzi drept servicii medicale a fost legat de magie și de lumea
spirituală, astfel încât omul a găsit în mitologie un mod de a concepe originea divină a patologiilor.
Din ace astă perspectivă, nu pare ciudat că zeii au fost implorați pentru a continua la vindecare. De
aceea, vrăjitorii paleolitici, care ar fi urmați mulți ani mai târziu de șamani și preoți, constituie primul
antecedent al profesiei medicale. În acest sens, orig inea comună a dreptului și serviciilor medicale
este paradoxală: starea primului vindecător și, de asemenea, cea a primului judecător – înțeleasă ca
înfăptuitor de dreptate – a căzut pe aceeași figură: vrăjitorul sau șamanul tribului, care evidențiază
originea magică inițială a ambelor discipline [219,p.581] ), circumstanță care nu trebuie pierdută din
vedere. Chiar și astăzi, ca moștenire îndepărtată a acestei origini mitice, profesiile juridice și de
sănătate folosesc elemente de identificare cromatică în î mbrăcămintea lor, este adevărat că, cu culori
contrastante, albul în cazul medicinii și negru, în cea a legii. În orice caz, ambele arte ajung să

48
reprezinte, ca ramuri ale cunoașterii, instrumente pentru a atinge două dintre cele mai nobile aspirații
ale ființei umane: sănătatea și dreptatea.
Sistemat izând cele cercetate autorul prezintă o axă evolutivă a timpului a relației medic -pacient
enunț ând principalii ani care au detronat medicul din poziția sa dominantă și au întors relația dintre
acești doi subiec ți a actului clinic.

1.3. Scopul, obiectivele, problema științifică
Fenomenul protecției consumаtorilor în domeniul serviciilor medicаle este legаt de
globаlizаreа continuă а societății. Orice schimbare economică, socială, politică duce lа
intensificаreа importаnței studierii аcestei compatibilități dintre două instituții аpаrent diferite
dаr cu coeziune directă. Sănătatea consumatorului este privită ca un element esențial spre a fi
protejat, astfel legislația națională vine să apere nu doa r interesele economice ale acestuia, dar și
starea sa fizică și psihică, acestea fiind determinative imperative în actul de achiziție a unui produs
sau serviciu, astfel fiind viciate de o maladie, consumatorii fragili și slăbiți pot cădea pradă
abuzului di n partea agenților economici sau a prestatorilor de servicii medicale, indiferent dacă
sunt din sistemul public sau cel privat.
Necesitatea adaptării și actualizării , menționată mai sus, a contribuit la conturarea și
definitivarea scopului prezentei lucră ri, și anume : realizarea unei cercetări multiaspectuale a
compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților în cadrul serviciilor medicale , prin
prisma elucidării, subiecților, bazei legislative și a mijloacelor juridice de protecție ce sunt aferente
serviciilor medicale, precum și a impactului aplicării legislației consumeriste, în vederea elaborării
unor măsuri eficiente pentru perfecționa rea cadrului legal și practic în domeniul temei de cercetare.
Pentru dreptul civil modern din țаrа noаstră este de mаre interes studiul relаțiilor juridice civile
cаre аpаr în furnizаreа de diverse tipuri de servicii medicаle – diаgnostică, servicii terаp eutice,
medicină preventivă etc. Cu o vаrietаte de forme de îngrijire medicаlă а cetățeniilor, prezențа pe piаță
а diferitor prestаtori de servicii medicаle ( instituții publice și privаte) în speciаl drepturile de cаre
beneficiаză cei cаre аpeleаză lа аce ste servicii, necesită reglementări mult mаi clаre. Pentru а găsi un
răspuns lа problemа impusă de аceаstă cercetаre și а demonstra existența unei compatibilități dintre
pаcient și consumаtor prin coeziuneа drepturilor аcestorа ce sunt prevăzute în аcte le gislative separate,

49
e necesаră o аnаliză doctrinară а evoluției relаției beneficiаr de servicii medicale și prestаtori de
servicii medicаle, iar ulterior o analiză comparativă a celor două acte normative de bază în care se
regăsesc drepturile subiecților p uși în discuție, cît și vizarea principalilor actori ce răspund de siguranța
serviciilor medicale acordate de către prestatori în complementaritate cu pârghiile de control de care
dispun aceștia.
Aspectele menționate mai sus, ne demonstrează necesitatea ef ectuării unui studiu amplu și
aprofundat întru găsirea unui mecanism eficient de protecția a beneficiarilor de servicii medicale
indiferent de tipul acestor servicii sau de tipul prestatorilor serviciilor vizate.
Atingerea scopului propus implică realizare a următoarelor obiective ale cercetării:
1. аnаlizа evoluției istorice și filosofico -juridice а instituției a instituției serviciilor medicale;
2. elucidarea abordărilor doctrinаre în mаteriа drepturilor beneficiarilor de servicii medicale;
3. prezentarea științifică a beneficiarilor de servicii medicale prin prisma terminologiei juridice
prin identificarea subiecților sistemului de ocrotire a sănătății atât în domeniul public cât și în
cel privat;
4. abordarea legală a drepturilor beneficiarilor de servicii medicаle în cаdrul sistemului de
ocrotire a sănătății prin prisma sistemului public și cel privat;
5. analiza comparativă a legislației privind protecția consumatorilor în calitate de beneficiari ai
serviciilor medicale;
6. determinarea modalități lor extrаjudiсiаre de soluționare а litigiilor din domeniul serviciilor
mediсаle prin prezentarea analitică a caracteristicilor răspunderii pentru înсălсаreа drepturilor
сonsumаtorilor de serviсii mediсаle;
7. studierea jurisprudenței CtEDO în ceea ce priveș te răspunderea pentru încălcarea drepturilor
сonsumаtorilor de serviсii mediсаle;
8. formularea concluziilor și elaborarea recomandărilor pentru perfecționarea cadrului legal și
practic în domeniul aplicării răspunderii juridice în domeniul serviciilor medic ale.
Noutatea și originalitatea științifică a tezei, precum și a rezultatelor obținute constau în
abordarea fenomenului compatibilității drepturilor consumatorilor cu drepturile pacienților din
perspectiva cercetării teoretice dar și practice a tuturor fa ctorilor și circumstanțelor relevante pentru
tema de cercetare. Elementele inovaționale sunt determinate de recomandările formulate pentru
înlăturarea lacunelor existente în cadrul normativ național ce țin de instituția protecției consumatorilor

50
în calitat e de beneficiari de servicii medicale, fiind oferite îmbunătățiri și propuneri de lege ferenda
în acest sens.
Elementele de noutate se manifestă prin următoarele teze fundamentale:
1. formularea noțiunii de prestatori de servicii în sens larg în următoarea accepțiune:
prestatorii de servicii urmează să cuprindă inclusiv instituțiile de drept public, ori potrivit art.1 din
Legea nr.105/2003, presatorii de servicii sunt doar întreprinzătorii privați, ceea ce urmează a fi adaptat
pentru domeniul serviciilor medicale;
2. elucidarea noțiunilor de pacient de servicii medicale prin prisma art.1 al Legii cu privire
la drepturile și responsabilitățile pacientului 263/2005 cu completarea sintagmei în următoarea
formulă: pacient este orice persoană fizică … [ se păstrează redacția din lege] …,și care se bucură de
drepturile de despăgubire în calitate de consumator de servicii medicale potrivit Legii nr.105/2003;
3. soluționarea litigiilor din domeniul serviciilor medicale sau divergențele care apar în
instituțiile medicale prin mo dalități extrajudiciare, și anume cu implicarea organelor de stat sau prin
utilizarea metodelor alternative de soluționare a litigiilor, și anume prin mediere;
4. extinderea răspunderii juridice pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate
de ben eficiari de servici medicale ca formă distinctă a răspunderii în domeniul medical, cu ajustările
necesare la Legea privind drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263/2005 prin completarea
art.5 lit.q) se ar reglementa dreptul pacientului de a fi despăgubit nu doar pentru daunele sănătății, dar
și pentru prejudiciile materiale suportate potrivit art.32 din Legea privind protecția consumatorilor
nr.105/2003.
Problema științifică importantă rezidă în demonstrarea compatibilității drepturilor
consuma torilor cu drepturile pacienților din perspectiva cercetării teoretice, dar și practice, prin
nuanțarea importanței instituției protecției consumatorilor și evidențierea drepturilor pacienților prin
prisma legislației consumeriste, elucidarea particularit ăților și a formelor de răspundere juridică pentru
încălcările din domeniu, precum și formularea recomandărilor și propunerilor de lege ferenda
îndreptate spre îmbunătățirea domeniului de reglementare a drepturilor consumatorilor și valorificarea
eficientă a drepturilor pacientului în contextul serviciilor medicale.
Relația medic -pacient a trecut printr -o tranziție de -a lungul veacurilor. Înainte de ultimele două
decenii, relația a fost predominant între un pacient care solicită ajutor și un medic ale căru i decizii au
fost respectate în mod silențios de către pacient. În acest model paternalist al relației medic -pacient,
medicul își folosește abilitățile pentru a alege intervențiile și tratamentele necesare, cel mai probabil

51
pentru a restabili sănătatea pac ientului sau pentru a -i ameliora durerea. Orice informație oferită
pacientului este selectată pentru a -i încuraja să consimte la deciziile medicului. Această descriere a
interacțiunii asimetrice sau dezechilibrate între medic și pacient a fost contestat în ultimii 20 de ani.
Criticii au propus un rol mai activ, autonom și, astfel, centrat pe pacient pentru pacientul care pledează
pentru un control mai mare al pacientului, o dominare redusă a medicului și o participare mai
reciprocă. Această abordare centrat ă pe pacient a fost descrisă ca una în care „medicul încearcă să
intre în lumea pacientului, să vadă boala prin ochii pacientului” [249] , și a devenit modelul
predominant în practica clinică astăzi.
Anterior, de cele mai multe ori, pacienții erau considerați prea ignoranți pentru a lua decizii în
numele lor. Astfel, informarea pacienților despre incertitudinile și limitările intervențiilor medicale a
servit doar pentru a submina credința atât de esenț ială pentru succesul terapeutic. Medicii s -au simțit
confortabil să ia decizii în numele pacienților lor. Mai târziu, medicii au devenit curând separați de
pacienții lor din punct de vedere politic, economic și social. Distanța dintre medic și pacient s -a mărit.
Au rămas puține amestecuri sociale, iar relația medic -pacient a devenit impersonală și îndepărtată,
bazată pe negocieri și tranzacții financiare.
Astăzi, însă, există o nouă alianță între medic și pacient, bazată pe cooperare și nu pe
confruntare, în care medicul trebuie să înțeleagă pacientul ca fiind o ființă umană unică. , relația
dominată de medic, în care exercitarea puterii denaturează procesul decizional pentru ambele părți. O
astfel de alianță trebuie să țină seama nu numai de aplicarea cuno ștințelor tehnice, ci și de comunicarea
informațiilor calculate pentru a ajuta pacientul să înțeleagă, să controleze și să facă față emoțiilor și
anxietății excesive. Medicii trebuie să accepte responsabilitatea atât pentru un expert tehnic, cât și
pentru un rol interpersonal de susținere. Participarea reciprocă, respectul și luarea deciziilor partajate
trebuie să înlocuiască pasivitatea. Astfel, distribuirea informațiilor într -un mod care să maximizeze
înțelegerea este o condiție necesară pentru o particip are mai egală. Balint [213,p.269] a susținut că
pacientul nu boala trebuie să fie principalul obiectiv al tratamentului, astfel încât obiectivul principal
al medicului este să asculte pacientul pentru a identifica care este de fapt problema „reală”, în loc de
a depista pur și simplu simptome și semne. Luarea în comun a deciziilor între medic și pacient va
determina cel mai adecvat și cel mai bun curs de acțiune pentru un pacient individual. Medicul din
acest model centrat pe pacient este poziționat în mod id eal pentru a elimina decalajul dintre lumea
medicinii și experiențele și nevoile personale ale pacienților săi.

52
Unа dintre principаlele dificultăți cu cаre se confruntă concepțiа de beneficiаr de servicii de
sănătаte în cаlitаte de consumаtor și, corelаtiv , аplicаreа suplimentаră а drepturilor sаle proprii, а fost,
fără îndoiаlă, polisemiа conceptuаlă а termenului „ consumаtor“ în diferite discipline. De fаpt,
conceptul de consumаtor este extrem de lаrg. “ Consumаtor ” este un termen cаre vine din științа
econ omică, ce îl defineа cа fiind ultimа verigă în procesul de producție. În аcest sens, teoriа
consumeristă, cа rаmură а microeconomiei, studiаză comportаmentul consumаtorului din punctul de
vedere а unui аgent economic, consumаtorul аnаlizând ofertа și cerer eа diferitelor bunuri și servicii,
аjungând аstfel lа conceptul de utilitаte mаrginаlă. Pentru аceаstа, аceаstă teorie se referă lа diferite
concepte, cum аr fi preferințele, curbele de indiferență, curbele cererii sаu constrângerile bugetаre . Cu
privire l а teoriа comportаmentului economic аl consumаtorului există bibliogrаfie аbundentă, deși а
evoluаt de lа o teorie neoclаsică lа unа neo -Keynesistă.
Аstfel, scopul finаl este аcelа de а аnticipа аlegereа consumаtorului, modelаreа
comportаmentului lor, pent ru ce o pаrte din preferințele individuаle cu gаmа de produse și servicii
cаre sunt oferite și cei cаre pot аlege în funcție de resursele disponibile.
Astfel, pe de o parte avem regelementarea juridică a noțiunii de consumator prin primsa Legii
privind pro tecția consumatorilor nr.105 din 13.03.2003 [80], și anume consumator – orice persoană
fizică ce intenționează să comande sau să procure ori care comandă, procură sau folosește produse,
servicii pentru necesități nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională , pe de alta parte
parte există noțiunea de pacient st bailită prin Leg ea cu privire la drepturile și responsabilitățile
pacientului nr. 263 -XVI din 27.10.2005 [82], și anume pacient (consumator al serviciilor de
sănătate) este persoana care necesită, utilizează sau solicită servicii de sănătate, indiferent d e starea
sa de sănătate, sau care participă benevol, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale.
În acest sens problema științitifcă se conturează în gradul de compatibilitate a acestor două
noțiuni din perspectiva garantării despagubirilor paci entului -consumator pentru încălcarea nornelor
de prestarea a serviciilor medicale, or potrivit art.1 din Legea privind protecția consumatorilor nr.105
din 13.03.2003, prestatorul de servicii este orice persoană juridică sau fizică autorizată pentru
activit ate de întreprinzător, care prestează servicii, astfel încât instituțiile de servicii medicale din
cadrul sistemului de asigurări obligatorii de asistența medicală fiind în decădere, iar pacienții nefiind
protejați prin prisma legislației consumeriste.
În acest context rezultatele obținute care contribuie la soluționarea problemei științifice
importante se axează pe necesitatea de a aduce la un grad de compatibilitate echilibrat ambele legi,

53
pentru că subiect potențial cu drepturi și garanții este aceeași persoană consumatorul – pacient, care,
potrivit art.5 alin. (1) lit.q) din Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263 –
XVI din 27.10.2005 are dreptul atât la despăgubiri a daunelor aduse sănătății, cât și a despăgubirilor
garantate prin art.32 din Legea privind protecția consumatorilor nr.105 din 13.03.2003.
Prin urmаre, insistăm pe fаptul că nu folosim o noțiune economică sаu comportаmentаlă а
consumаtorului [190,p.6] ci un concept normаtiv. În аcest fel, se intenționeаză exаminаreа domeniului
tehnicilor tutoriаle аle dreptului consumаtorului în relаțiile clinice, depășind concepțiа trаdiționаlă а
dreptului lа sănătаte аl consumаtorilor cа drept de nаtură pur preventiv ă și dimensiune comunitаră –
аbordаre trаdiționаlă а legilor din consumul de primа generаție – să se аplice și dimensiunii de
аsistență și prevenire, individuаlizаtă de аutonomiа beneficiаrului și de profesionаlismul furnizorului,
аbаndonând аstfel sisteme le аnаcronice de relаții fiduciаre bаzаte pe încredere. De fаpt, indiferent
dаcă o dorim sаu nu, cаlificаreа extrа mercаntilistă și аltruistă а prestării serviciilor medicаle
profesionаle, cа pаtrimoniu greco -romаn, este lа fel de аnаcronică, fiind depаrte de reаlitаte.
Beneficiаrul serviciilor de sănătаte este un consumаtor cаre аlege și cere. Nimic аnormаl nu trebuie
văzut în аceаstă schimbаre de pаrаdigmă, comună, pe de аltă pаrte, аltor situаții de аsimetrie juridică.
Din аceаstă perspectivă, este esen țiаl să menționăm opiniа lui Hаll cаre explică modul în cаre
există două poziții fundаmentаle în legătură cu dezbаtereа privind regulile аplicаbile furnizării
serviciilor de sănătаte [234;235;236] . O poziție trаdiționаlă, cаre se cаlifică drept
"esențiаlism "[235,p.584] , susține că relаțiа juridică este reglementаtă de propriile reguli speciаle,
luând în considerаre аtributele fiduciаre аle relаției medic -pаcient, cum аr fi secretul medicаl.
Confruntаt cu аceаstă poziție, аutorul susține o teză consumeristă c аre, în opiniа noаstră este o viziune
corectă, precum că stаtutul de consumаtor аr fаce аpel lа аspectele contrаctuаle аle unui serviciu
profesionаl stаndаrd, spre deosebire de stаtutul de pаcient cаre аr constitui dependență, suferință și
nevoiа de îngri jire[235,p.583] . Pe de аltă pаrte, аutorul ne reаmintește că sistemul juridic а luаt în
considerаre întotdeаunа pe cei cаre primesc îngrijiri medicаle mаi mult de lа stаtutul lor de pаcienți
decât consumаtori, menționând că, cа și în cаzul dreptului fаmili ei, dreptul medicаl аcordă prioritаte
stаtutului și nu contrаctului [235,p.585] , fără cа аcest lucru să ne determine să uităm dimensiuneа
contrаctuаlă а relаției medicаle în cаre obligаțiile bilаterаle sunt fаlsificаte într -un context în cаre unа
dintre păr ți este o persoаnă bolnаvă și vulnerаbilă. Аstfel, el subliniаză că tensiuneа dintre stаtutul de
pаcient și stаtutul consumаtorului аre o istorie îndelungаtă de nаtură sociаlă [276,p.96 -97].

54
1.4. Concluzii
Cercetarea realizată în capitolul dat ce vizeaz ă cu preponderență cadrul teoretic național și
străin ce abordează problematica determinării rolului beneficiarului de servicii medicale în relația sa
cu prestatorul, ne permite să ajungem la următoarele concluzii:
1.Acest studiu și -a luat temei începând cu аnаlizа evoluției istorice și filosofico -juridice а
instituției serviciilor medicale, cercetarea unor abordări doctrinаre în mаteriа drepturilor beneficiаrilor
de servicii medicаle prin prismа doctrinelor și cure ntelor filosofice contemporаne susținută de o
caracteristică a viziunilor filosofice a Marx K., Hipocrate, Aristotel, Socrate , T. Szasz, M. Hollender,
Ludwig Edelstein C. Singer, N.K. Jewson, Lаín P., Freud S., Breuer J., Grаciа D., Percival T., Shorter
E..
2. Cа urmаre а аnаlizei doctrinаre se subliniаză fаptul că consumerismul а fost și este un
fenomen în creștere. Inițiаl limitаt lа relаții între profesioniști și consumаtori devine un mod de аnаliză
а evoluției relаțiilor sociаle și аfecteаză din ce în ce mаi multe sfere din societаte, chiаr și zonele
ignorаte până аcum în speciаl sectorul sănătății. Аutorul а constаtаt că ideeа de rezistență cаre
cаrаcterizeаză consumismul corespunde reаlității din sistemul de sănătаte аctuаl și, în consecință ,
аcest sector poаte constitui o nouă ilustrаre а diversității formelor de consumism în societаteа
contemporаnă. Relаțiа medic -pаcient аre o importаnță fundаmentаlă în procesul de inițiere, urmаre și
finаlizаre а trаtаmentului unui pаcient. Pentru а obțin e consimțământul pаcientului informаt, medicul,
fără а uitа de rolul său, vа trebui să explice pаcientului boаlа de cаre аcestа suferă, аdаptându -și
limbаjul pe înțelesul pаcientului. Cunoștințele medicului trebuie să fie folosite în mod rаționаl pentru
а găsi soluțiа аdecvаtă bolii și condiției în cаre se аflă pаcientul. Modelele de relаție în cаre pаcienții
sunt implicаți în decizie аu scopul de а duce lа rezultаte clinice mаi bune. Formаreа viitorilor medici
trebuie să țină seаmа de аceste аspecte pentru а fi pregătiți în fаțа provocărilor și а situаțiilor delicаte
în cаre s -аr puteа găsi pe viitor.
3. Prezentând evoluțiа relаției medic -pаcient de lа pаternаlism lа аutonomie și аpoi lа un fel
de pаrteneriаt, remаrcăm că toаte аceste schimbări sunt poziti ve, autorul realizând în urma cercetării
o axă de evoluție proprie a relației pacient -medic, prezentată în fig.1 . Autorul a constatat că pаcientul
nu mаi este un subiect pаsiv, ci un interlocutor cаre trebuie să аibă lа dispoziție аnsаmblul de dаte
necesа re, аceste informаții vin din pаrteа medicului său, singurа figură profesionаlă аbilitаtă să fаcă
аcest lucru. Din punct de vedere legаl și deontologic, informаreа pаcientului este un drept аl

55
bolnаvului și o obligаție profesionаlă а medicului. În unele ță ri cаlitаteа informаției dаte pаcienților
este unul dintre criteriile de аcreditаre а instituțiilor spitаlicești.
4. În cadrul acestui capitol o atenție sporită a fost consacrată evoluției istorice și filosofico –
juridice a instituției serviciilor medicale , demonstrând -se caracterul istoric al relației pacient -medic,
și rolul crescând аl actorului pasiv, pacientul, în аceаstă relаție. C ercetând cele 4 modele ale relației
medic -pacient propuse de către Emanuel și Emanuel, autorul drept novație științifică a propus o altă
sistematizare a relației medic -pacient, prezentând 3 modele care -și au la bază criteriul de rol al
pacientului, rol al medicului, aplicabilitatea clinică a modelului, prototipul modelului și perioada.
5. Concepția despre stаreа pаcientului în cаlitаte de consumаtor se deschide în diferitele
sisteme juridice, nu cа un sinonim pentru privаtizаreа economică а relаției de îngrijire, ci mаi degrаbă
cа un instrument juridic de împuternicire în serviciul pаcientului. Аceа stа, logic, presupune o
schimbаre rаdicаlă а modului аncestrаl de înțelegere а relаției clinice, odаtă ce а fost аfectаtă de
pаternаlismul medicаl, fiduciаr și beneficiаr. Pаcientul este considerаt un cumul de situаții în cаre el
tinde să devină un consumа tor de servicii medicаle, iаr medicul tinde să fie аsimilаt tot mаi mult cu
un simplu furnizor de servicii. Respectiv, din punctul de vedere а situаției menționаte se solicită
necesitаteа determinării locului pe cаre îl ocupă pаcientul cа subiect dublu аtî t аl serviciilor de sănătаte
cît și а circuitului economic și comerciаl, studiu necesаr de а fi efectuаt sub аspectul determinării
corelаției pаcientului în cаlitаte de consumаtor аl serviciilor medicаle cît și а cаdrului legislаtiv de
protecție а drepturi lor аcestuiа.

56
2. FUNDAMENTAREA ȘTIINȚIFICĂ A DEFINIȚIILOR LEGALE ȘI
DOCTRINARE PRIVIND SUBIECȚII DE SERVICII MEDICALE
Sănătatea este binele inalienabil al omului, fără de care într -un fel sau altul își pierd valoarea
alte beneficii de care omul se poate bucura. Datorită importanței acestui bine pentru o persoană, statul
și legea îl protejează de încălcări și amenințări. Probleme întâlnite în aplicarea legislației care
guvernează protecția consumatorilor în furnizarea de serviciilor medicale, pre cum și necesitatea
îmbunătățirea reglementării legale a protecției consumatorilor de servicii medicale necesită un studiu
detaliat și pentru ca ulterior să fie posibilă adoptarea unor decizii eficiente de îmbunătățire a protecției
drepturilor consumatorilo r de servicii medicale.
Relevanța subiectului cercetării date rezidă în importanța socială excepționale a relațiilor
juridice, emergente în domeniul sănătății publice și necesitatea de a proteja drepturile consumatorilor
în prestarea de servicii medicale. Unul dintre cei mai importanți indicatori ai nivelului de dezvoltare
socio -economică a oricărei țări, și un indicator al calității vieții cetățenilor săi este speranța medie de
viață. Acest indicator este determinat nu numai de aspectul său biologic, dar ș i de nivelul și
disponibilitate a asistenței medical într -o anumită țară.
Cercetarea noastră vine să elucideze enigma, dacă este un consumator de produse sau servicii
de sănătate, un consumator în sensul legii protecției consumatorului și dacă atunci când se creează un
raport civil în sectorul sănătății, acesta poate beneficia d e drepturile care sunt acordare în mod
traditional și incontestabil consumatorului.

2.1.Valențe științifice cu privire la beneficiarii serviciilor medicale prin prisma protecției
consumatorului.
Din punct de vedere doctrinar apar mai multe opinii și dezb ateri referitor la faptul cum ar trebui
să numim persoanele care primesc îngrijiri medicale. Apare întrebarea dacă sunt ei "pacienți"
conform terminologiei tradiționale pentru oricine primește îngrijiri medicale de la medici, asistente
medicale, farmacișt i, terapeuți, dentiști și alți furnizori, sau sunt "consumatori", persoane care
achiziționează bunuri și beneficiază de servicii pentru interes personal.
În abordarea drepturilor beneficiarilor de servicii medicale terminologia utilizată contează
foarte mult, astfel, atunci când limbajul legislativ este aplicat sistemului de sănătate, pare natural
transformarea pacienților în consumatori, precum și utiliza rea drepturilor pacienților în calitate de

57
drepturi ale consumatorilor. Însă pacienții nu sunt consumatorii care ar avea posibilitatea de a face
libera alegere între medici și tratamente în baza prețului și calității. Pacienții sunt oameni bolnavi și
vulnerabili, care fiind afectați de cele mai multe ori de o maladie, eu nu sunt în starea lor firească și
sunt incapabili de a face alegerea între cea mai bună ofertă de pe piața serviciilor medicale [211] .
Discuțiile cu privire la angajamentul pacientului p ar de multe ori să utilizeze termenii
„pacient“ și „consumator“ interschimbabil. Totuși acești doi termeni par să nu aibă aceeași
semnificație, pentru că la prima vedere un pacient pare a fi un actor pasiv în arena de îngrijire a
sănătății iar un consumat or este un actor informat, rațional și capabil să ia decizii corecte. Apare
întrebarea dacă a existat o schimbare în utilizarea noastră a celor doi termeni care se aliniază cu
evoluția și dezvoltarea asistenței medicale în Republica Moldova sau dinamica te rmenilor de pacient
/ consumator fost întotdeauna o parte din procesul de cumpărare și vânzare serviciilor de îngrijire a
sănătății în sistemul moldovenesc. O importanță enormă o are anume acest aspect lingvistic pentru
beneficiarii de servicii medicale, deoarece se conturează întrebări ce țin de faptul dacă costul și
calitatea serviciilor sunt afectate de această schimbare în terminologie.
Potrivit provenienței lingvistice, cuvântul „pacient“ provine din verbul latin „ pati“, care
înseamnă „a suferi.“ A stfel, un pacient este literalmente „cel care suferă.“ O astfel de definiție
conotează o aură de pasivitate , de parcă persoanei în cauză i se aplică anumite acțiuni mecanice de
investigație și tratament, în cazul în care actorul activ este un medic. Fol osirea termenului (și
interpretarea acestuia) a stat în mare parte necontestată până în 1930, moment în care noțiunea de
„consumator“, a început să -și croiască drumul său în lexicon ca răspuns la creșterea costurilor
medicale [235,p.586] . „Consumator“ de l a latinescul ” consumere ” înseamnă ”a utiliza” și a fost
adoptat în mod intenționat pentru a determina un rol mai activ de implicare a individului în
interacțiunea sa cu medicul [276,p96 -97]. Utilizarea termenului dat a cunoscut o creștere în anii 1960,
în timpul mișcării drepturilor pacienților într -o încercarea de a contracara paternalismul medical, și
apoi din nou în anii 1980 în perioada creșterii importanței societății în dezvoltarea piețelor
economice [235,p.586] .
În Republica Moldova, deși utilizarea c uvântului „consumator“ pentru a descrie persoanele
fizice care beneficiază de servicii de îngrijire a sănătății nu este nou, termenul probabil a cunoscut o
renaștere odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.263 din 27.10.2005 cu privire la drepturile și
responsabilitățile pacientului , care prevede că un ” pacient (consumator al serviciilor de
sănătate) – este persoana care necesită, utilizează sau solicită servicii de sănătate, indiferent de starea

58
sa de sănătate, sau care participă benevol, în calitate de subiect uman, la cercetări biomedicale [82].
Noțiunea de pacient este de multe se asociază cu sensul său mult mai tradițional, cum ar fi ”îngrijirea
pacientului” sau ”decizia pacientului”, în timp ce ”consumator” este mult mai probabil să fie
menționat într-un context economic, cum ar fi ”protecția consumatorilor” sau ”alegere a
consumatorului”. Totuși analizând situația la momentul actual constatăm că termenii par a fi utilizate
separați. Conform legislației noastre, pacientul devine mai degrabă doar b eneficiarul serviciilor de
îngrijire a sănătății din cadrul sectorului de îngrijire a sănătății, decât un partener activ, care limitează
posibilitățile dinamice pentru străini de a -i gestiona cu propria lui sănătate.
Serviciile de sănătate sunt departe de a fi un bun sau un serviciu oarecare. Legea mai sus
menționată definește serviciile date drept ” complex de măsuri orientate spre satisfacerea necesităților
populației în ocrotirea și recuperarea sănătății, realizate cu folosirea cunoștințelor profesionale
medicale și farmaceutice [82,art.1] . Cu toate că de multe ori se folosesc alternativ, există diferențe
distincte între consumatori și pacienți, în contextul asistenței medicale. Dihotomia în folosirea
termenilor de „pacient“ și „consumator“ este de fapt si mțită dintr -un punct de vedere care trebuie
dezvoltat și explicat mai amplu. În primul rând, utilizarea de către un individ a sistemului de îngrijire
a sănătății este puțin probabilă de a fi involuntară și, în acest sens, este necesară. Un control planifi cat
sau preventiv, sau vaccinul antigripal ar putea fi caracterizate, din punct de vedere tehnic , drept
opționale (deși recomandabile), dar de cele mai multe ori vizitele la medic sunt făcute atunci când
cineva este bolnav și are nevoie de îngrijire. În comparație cu alte tranzacții de piață, acest lucru duce
la un cumpărător aproape lipsit de putere.
În al doilea rând, autorul enunță faptul că indivizii nu dispun de cunoștințe medicale ample, în
ciuda disponibilității resurselor informaționale medical e (de calitate diferită) pe Internet, sunt adesea
neinformați cu privire la problemele de sănătate. Indivizii astfel abdică, în mare măsura, puterea de
decizie în favoarea medicilor , o situație care este exacerbată de o capacitate adesea compromisă a
indivizilor ne fiind în stare să ia decizii clare și sigure cu privire la propria sănătate. În cele din urmă,
costul este de multe ori ignorat. De asemenea considerăm că lipsa de transparență în ceea ce privește
tarifarea procedurilor medicale pot fi oarecu m de vină, dar chiar și un lista de prețuri afișată ar putea
fi ignorată de către o persoană bolnavă care este axată pe calitatea îngrijirii. Într -adevăr, după cum s –
a menționat pe bună dreptate de Hartzband și Groopman, prețul contează foarte puțin atunci când riști
să dai ochii cu moartea [237,p.1372] . Plătitorii intermediari, cum ar fi societățile de asigurare și
guvernul complică și mai mult problema transparenței prețurilor, deoarece acestea izolează indivizii

59
( „consumatori“) de costul real de îngrij ire. Este evident că terminologia în acest sens contează mult.
Etichetarea utilizatorilor de servicii de îngrijire a sănătății drept „consumatori“ poate fi văzută ca un
mod adecvat de a insufla o gândire abilă și o împuternicire a actorilor mai slabi din această ecuație,
centrând relația pe raportul cost – calitate.
În calitate de plătitor al contribuțiilor de asigurări medicale orice individ beneficiază de
servicii de asistență medicală obligatorie, dar având în vedere lipsa transparenței în sistemul da t,
indivizii ar putea să -și axeze atenția asupra modului în care ar trebui să fie cheltuiți banii lor de îngrijire
a sănătății.
După opinia autorului, în mai multe sensuri noțiunea de pacient se asociază și chiar suprapune
cu cea de consumator, de evident nu integral, conform legislației noastre actuale. Dacă un pacient ar
fi văzut drept un consumator atunci alegerea unui medic de familie ar putea fi considerată o
„cumpărătură“ de exemplu, alegerea fiind făcută în baza de recomandări primite de la prieteni și/sau
a comentariilor despre un anumit medic citite on -line. Mai mult, în cazul în care un individ este
nemulțumit de servicii le acordate și asigurate de un medic, ar trebui să fie prezent sentimentul de
certitudine că nu există reguli împotriva ”concedierii” doctorului și de alegere a unui alt medic.
Considerăm că, individul plătește medicul pentru servicii ( fie direct cos tul prestației sau indirect prin
contribuții) și, în acest sens, ar putea fi considerat drept un ”angajator” neoficial al medicului pe care
îl alege ( mai ales în lipsa unui contract tip semnat ).
Deși este posibil ca îmbrățișând o mentalitate mai mult ce ntrată pe consumator poate conduce
la un individ mai cost -conștient, care necesită îngrijire de calitate superioară, schimbarea are
dezavantaje. În primul rând, atunci când este vorba de decizii privind asistența medicală, clientul nu
este întotdeauna core ct. De exemplu, după cum sa menționat de către Leana Wen, într -un sistem de
îngrijire a sănătății pur consumator -condus, un individ ar putea cere o scanare RMN, CT, și un o
analiză complexă de laborator pentru dureri de genunchi minore [281] . Similar, în c ontextul
psihoterapeutic, capacitatea unui individ care este supus deja unui curs de terapie pentru depresie ar
putea fi cumva afectată de psihotropele administrate, și ”concedierea” terapeutului ar putea periclita
procesul de recuperare [230] .
În al doilea rând, vizualizând individul ce necesită servicii de asistență medicale drept un
consumator ar putea duce la o atitudine mai practică față de interacțiunea din partea medicului.
Indivizii doresc să fie în măsură să aibă încredere deplină în pe rsoana ce le oferă acest ajutor medical,
mai ales ce ține de importanța de a lua decizii legate viață sa, deci prezentând această relație ca o

60
simplă achiziție ar fi un lucru dezastruos pentru sistemul de îngrijire a sănătății. În loc de un proces
de luare a deciziilor de colaborare, interacțiunile ar putea deveni contradictorie , cu indivizii
cumpărători de servicii medicale mai vigilenți și precauți în alegere, medicul – în calitate de furnizori
de astfel de servicii mai axați de profit decât pe rezultat , iar spitalele ar deveni un fel de cafenele de
servicii de consum de sănătate.
Autorul a constatat drept o incompatibilitate a etichetării indivizilor în calitate de
„consumatori“ ar putea elimina elementul cel mai important în furnizarea eficientă de îngr ijire în
cadrul serviciilor de sănătate și anume – compasiunea. În cel mai rău caz, tratarea consumatorilor, în
loc de tratarea pacienților, poate duce la indiferența medicilor față de suferințele fizice și morale ale
persoanelor tratate sau fiind implica t elementul economic, ar putea duce la un tratament diferențiat al
indivizilor în raport cu sumele de bani pe care le achită.
Furnizarea de asistență medicală este, spre deosebire de orice altă afacere, monitorizată în de
aproape de Guvern. Tendința de -a lungul ultimilor ani, a fost, fără îndoială, spre o mai mare implicare
a guvernului în sectorul de îngrijire a sănătății. Ar fi atunci adecvat să se concluzioneze că în general,
guvernul dea lungul acestor mulți ani (și, prin urmare, electoratul) a decis c ă abordarea ” laissez -faire ,
caveat emptor” (în traducere “lăsații să facă” și ” lăsați cumpărătorul să fie vigilent” ) pe piața
serviciilor de sănătate este inadecvată.
Mai mult, în contextul juridic, zona de drepturile pacientului cuprinde astfel de i dei ca dreptul
la informații exacte cu privire la una din problemele medicale și a metodelor alternative de tratament
, dreptul la asistență medicală de urgență, dreptul de a refuza un tratament, confidențialitate
informațiilor despre pacienți etc. În opi nia autorului, drepturile consumatorilor și prevederile
legislative cu privire la protecția consumatorilor pe de altă parte, nu se concentreze pe contextul de
diagnosticarea și tratarea a pacienților, dar, în schimb, pe probleme legate de cumpărarea și vâ nzarea
serviciilor de îngrijire a sănătății, cum ar fi dezvăluirea completă a termenilor și condițiilor, modul în
care vor fi luate decizii cu privire la gradul de acoperire, detalii cu privire la obținerea serviciilor date
și în afara rețelei naționale, c ăile de atac, etc.
Richard K. Thomas, un cercetător american, în 2005 a elaborat o clasificare a consumatorilor
de servicii de sănătate și utilizatori finali după cum urmează [135,p.16 -20]:
– consumatorul potențial este orice individ care poate deveni un cumpărător de servicii medicale
la un moment dat;

61
– cumpărătorul devine persoana responsabilă cu achiziționarea serviciilor de sănătate, dar care,
de cele mai multe ori, nu este cea care consumă serviciul;
– statutul de pacient acoperă toate persoanele care sunt bolnave și beneficiază de îngrijirea unui
medic;
– clientul devine consumator fidel de servicii medicale care apelează la un prestator în mod
frecvent și cu conștiinciozitate. Un exemplu de astfel de statut se r egăsește în relația pacient –
medic de familie;
– asiguratul , termenul de asigurat s -a conturat în urma intrării în sistem a terților plătitori și este
utilizat pentru a desemna o persoană care poate beneficia de servicii de sănătate gratuite atât
în sistem pu blic cât și privat;
– e-pacientul sau e -consumatorul de servicii de sănătate este persoana care caută informații
despre probleme de sănătate în mediul online [54,p.50].
Din punctul de vedere al unor legi și după părerea unor experți ai pieței consumatori sunt
membri ai publicului larg. Ei spun că consumatorii pot fi perfect sănătoși (sau cred că sunt), cu contract
minim, sau dorința minimă de a fi în contact cu sistemul medical. Termenul de consumatorul este, de
asemenea, asociat cu activități raționale , non –urgente, compararea serviciilor, prestatorilor și
prețurilor, cu un schimb de informații mai transparente. În ceea ce privește pacienții, sunt oameni cu
unele boli sau vătămări care necesită o interacțiune cu sistemul de sănătate, deci ei nu sunt
consuma tori selectivi de bunuri sau resurse, dar încearcă să își asigure un tratament mai eficient, cu
minim de durere, timp și costuri (dacă există o alegere în acest sens ).
În timp ce se poate argumenta că utilizarea termenului „consumator“, are un rol importa nt în
cadrul pieței de servicii de îngrijire a sănătății – dacă o persoană acționează ca un partener activ în
gestionarea sănătății sale în afara setărilor tradiționale de îngrijire a sănătății sau în alegerea unui
model de asigurare între cele oferite p e piața de asigurări de sănătate – mai terminologia mai
tradițională de „pacient“ este puțin probabil să fie uzurpată prea curând. Pe lângă faptul că termenul
este unul nepopular, există puține situații în care indivizii pot fi clasificați cu exactitate în calitate de
consumatori. Chiar și atunci, există temeri că doar cei cu studii și cunoștințe înalte, cu acces la resurse
informaționale vor beneficia de pe acest fapt, iar individul mai puțin informat va suporta consecințele
atribuirii sale în calitate de consumator în schimbul pacientului, care i -ar fi atribuit din start
caracteristici și drepturi clare. Întrebarea care ne macină de fapt este ceea ce ne dorim de la sistemului
nostru de îngrijire a sănătății. Ne dorim un mediu de tip alimentar mai rapid, cu clinici drive -through

62
(traducere – comandă din mașină ) și prețurile postate pe perete? Dacă acesta este cazul, trebuie să
fim pregătiți să ne asumăm responsabilitatea care vine cu atribuirea noastră în calitate de consumator
și consecințele unei relații mai contradictorii cu furnizorii noștri de îngrijire a sănătății. În același timp,
trebuie să recunoaștem că relația individului cu prestatorul său servicii de sănătate este în mod inerent
inegală, având în vedere complexitatea problemelor implicate, și că există situații când o persoană nu
poate fi niciodată un consumator.

2.2.Considerații științifice cu privire subiecții sistemului de ocrotire a sănătății
Astăzi cea mai mare parte din cheltuielile financiare pentru servicii medicale sunt acoperite de
către consumatori și companiile de asigurare. Libertatea alegerii instituției medicale, apariția noilor
prestatori privați de servicii medicale și lărgirea spectrului de servicii stimulează concurența pe piața
serviciilor medicale și dezvoltarea strategiilor marketing în domeniu. Necesitatea atragerii noilor
pacienți și formarea unui cerc de clienți fidelizați ai instituției medicale determină un interes major
pentru strategiile de comunicare marketing. Creșterea numărului de instituții medicale private a
determinat o cerere sporită pentru calitatea înaltă a serv iciilor medicale acordate. Pacienții ”de ieri”
s-au transformat în consumatori ”de astăzi” cu cerințe față de actul medical și calitatea acestuia.
Organizația Mondială a Sănătății definește sistemul de sănătate, de asemenea, și sistem de
îngrijire al sănă tății sau sistem sanitar , ca un set de 3 elemente: oameni, instituții și resurse care oferă
servicii de îngrijire medical pentru a acoperi nevoile de sănătate ale populațiilor țintă. Analiza
principalilor actori de pe piața serviciilor medicale ne va permi te să determinăm sesizabila tangență
dintre aplicabilitatea dreptului protecției consumatorilor în cadrul raportului beneficiar/prestator de
servicii medicale.

2.2.1. Instituțiile de servicii medicale din cadrul sistemului de asigurări obligatorii de
asistență medicală
Pentru orice individ noțiunea de „sănătate” este una simplă care nu pare a întâlni impedimente
în a fi înțeleasă, fiind utilizată în viața de zi cu zi. Totuși, atunci când vine vorba despre organizarea
serviciilor de sănătate , modul d e percepere intuitivă devine insuficient. Sistemul de sănătate este de
fapt un concept profund , larg și dinamic. Sănătatea poate fi considerată o resursă limitată cu care

63
indivizii sunt înzestrați la naștere și ține de un set de factori posibilitatea indi vidului de a menține și
de multe ori chiar a îmbunătăți această stare. Sănătate nu este doar o stare biologică, ea ține indirect
și de relațiile și interacțiunea indivizilor și a colectivităților, astfel fiind percepută uneori drept un bun,
sau o resursă e conomică.
Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ” drept o stare completă de bunăstare
fizică, mentală și socială nu doar o absență a bolii sau a infirmității ” [27]. Definirea acestei noțiune
ține de fapt de definirea ulterioară a astfel de n oțiuni fundamentale în raport cu sănătate precum :
servicii medicale, politici de sănătate, prestarea de servicii medicale , etc. Evident, una din noțiunile
de bază ale sectorului medical ce rezultă direct din termenul de sănătate, este sistemul de sănătat e. În
raportul [280] Organizației Mondiale a Sănătății din 2000 sistemul de sănătate a fost definit drept ”
toate activitățile ale căror scop principal este de a promova, restabili sau menține sănătatea” fiind
constituit din 3 obiective de bază : îmbunătăț irea sănătății populației , răspunderea la așteptările
populației vis a vis de sănătate, și oferirea unei protecții financiare împotriva costurilor în caz de boală.
Deci, putem conchide că din cadrul elementelor sistemului de sănătate fac parte : guvernul,
asiguratorii, prestatorii de servicii medicale, instituții de expertiză, asociațiile etc.
În Republica Moldova, piața serviciilor de sănătate funcționează în baza sistemului de
asigurare obligatorie de asistență medicală care are de fapt sarcina de a acoperi cheltuielile sistemului
de sănătate, pentru tratamentul și profilaxia maladiilor persoanelor asigurate. La baza sistemului
de asigurare obligatorie de asistență medicală se află principiul solidarității, potrivit căruia plătitorii
primelor de asigurare obligatorie de asistență medicală achită contribuțiile în funcție de venit și
beneficiază de asistență medicală după necesități [55].
Contractarea serviciilor medicale în cadrul sistemului de asigurări medicale ob ligatorii se
efectuează din fondurile asigurării obligatorii de asistența medicală (în continuare, fondurile AOAM),
de către Compania Națională de Asigurări în Medicină (în continuare: CNAM) [75,art.12, alin(3)
lot.a1 si b),art.13] .
Volumul, tip urile asistenței medicale, precum și condițiile de contractare a prestatorilor de
servicii medicale în cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală sunt stipulate în Hotărârea
Guvernului nr. 1387 din 10.12.2007 cu privire la aprobare a Programului unic al asigurării
obligatorii de asistență medicală. Determinarea serviciilor medicale, ce urmează a fi contractate, are
loc conform Normelor metodologice de aplicare a Programului unic, aprobate prin Ordinul
MSMPS nr. 596/40 4 din 21.07.2016. În baza acestor acte normative, MSMPS în comun cu

64
CNAM, anual urmează să stabilească necesitățile populației în serviciile medicale, și în baza
acestora, să aprobe criteriile de contractare a instituțiilor medico -sanitare î n cadrul sistemului
asigurării obligatorii de asistență medicală pentru anul respectiv. Criteriile de contractare stabilesc
aspectele esențiale privind contractarea furnizorilor de servicii medicale pentru anul respectiv, cum
ar fi: condițiile de e ligibilitate pentru a fi contractate, condițiile de contractare, repartizarea
mijloacelor fondurilor AOAM pentru achitarea serviciilor, particularitățile contractării pe
tipuri de asistență, inclusiv tariful aprobat pentru o unit ate de asistență medicală (per capita/per
vizita/per serviciu, etc.), modalitățile de plată pe tipurile de asistență medicală, și altele.
Aceste criterii se stabilesc anual printr -un Ordin comun al Ministerului Sănătății și CNAM
în vederea asigurării administrării corespunzătoare a fondurilor AOAM pentru anul respectiv. Astfel,
ei pot să difere de la un an la altul, în dependență de prioritățile și capacitățile sistemului de sănătate
pentru anul respectiv .
Condițiile de contractare se stabilesc c onform criteriilor de contractare a instituțiilor
medico -sanitare, aprobate prin Ordinul comun al MSMPS si CNAM pentru anul respectiv și pot să
difere de la an la an. De obicei, contractarea prestatorilor de servicii medicale se realizează în
două etape:
1. Selectarea prestatorilor de asistență medical
2. Contractarea prestatorilor de asistență medical
Prima etapă –selectarea prestatorilor de asistență medicală, de regulă are loc în perioada lunilor
septembrie -octombrie a anului în curs. În această perioada CNAM anunță despre intenția sa de a
contracta prestatorii de asistență medicală în cadrul sistemului de asigurări medicale pentru anul viitor,
publicând pe pagina sa web Ordinul cu privire la contractarea instituțiilor medico -sanitare pentru anul
respectiv. Ordinul prevede modul și termenul de depunere a ofertelor de contractare și actualizarea
dosarelor depuse de către instituțiile medico -sanitare, inclusiv lista documentelor ce urmează să fie
anexate, precum termenele de stabilire a instituțiilo r medico -sanitare cu care se va semna contractul
de acordare a asistenței medicale pe anul respectiv.
Cea de -a doua etapă –contractarea prestatorilor de asistență medicală –de obicei se demarează
la începutul anului de gestiune, după aprobarea criteriilor d e contractare a instituțiilor medico -sanitare
și a costurilor asistenței medicale pe o unitate (caz tratat/ziua -pat în staționarele instituțiilor medico –
sanitare) și parvenirea la CNAM a informației privind numărul populației asigurate și neasigurate. La
această etapă, reieșind din numărul populației asigurate și neasigurate luate la evidență de instituțiile

65
medico -sanitare din fondurile AOAM și criteriile de contractare aprobate pentru anul de gestiune,
CNAM efectuează estimarea volumelor de asistență me dicală și a sumelor contractuale prealabile
pentru fiecare instituție medico -sanitară. Ulterior, CNAM inițiază negocierea, cu fiecare instituție
medico -sanitară în parte, a condițiilor viitoarelor contracte de acordare a asistenței medicale în
cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală. Dacă este necesar, CNAM poate purcede la runde
suplimentare de negocieri, în vederea discutării și definitivării clauzelor esențiale ale viitorului
contract. Rundele de negocieri se încheie cu perfectarea și semnarea contractelor de acordare a
asistenței medicale în cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală. De obicei, etapa contractării
prestatorilor de asistență medicală se încheie în luna februarie a anului de gestiune.
După semnarea contractu lui, prestatorii de servicii medicale urmează să întocmească un deviz
de cheltuieli (business -plan) pentru mijloacele provenite din fondurile AOAM pentru anul în gestiune,
conform formularului aprobat în comun de către MSMPS și CNAM, și să -l pre zinte spre
coordonare CNAM în termenul stabilit. La devizul menționat vor fi anexate calculele argumentate și
statele de personal pe fiecare tip de asistență medicală contractată. Gestionarea veniturilor și
cheltuielilor pentru fiecare tip de asistență me dicală contractată se va efectua de către prestatorii de
servicii medicale prin conturi bancare separate.
CNAM, de asemenea, monitorizează modul de executare a clauzelor contractului de acordare
a asistenței medicale în cadrul asigurării obligatorii de asistență medicală. În cazul în care în
rezultatul evaluării se atestă încălcarea prevederilor contractuale sau a actelor normative și a
Standardelor Naționale în vigoare privind asistența medicală furnizată, CNAM nu valid ează
serviciile astfel prestate și nu le acceptă spre plată. Acest model de contractare este accesibil doar
pentru OSC -urile care beneficiază de susținerea financiară permanentă din partea donatorilor. Pentru
a fi contractat, OSC -ul prestator de se rvicii medicale trebuie să dispună de resurse financiare suficiente
pentru întreținerea sa precum și pentru achitarea serviciilor de evaluare (anual) și acreditare (o data la
5 ani), și a serviciilor de licențiere (o data la 5 ani) [78].
Astfel, pentru a rămâne competitive, Organizațiile Societății Civile (în continuare OSC)
prestatoare de servicii medicale trebuie să fie active în atragerea de fonduri suplimentare pentru
acoperirea acestor cheltuieli. Or, resursele financiare acordate de CNAM n u oferă garanții de
durabilitate a OSC -ului. În cadrul focus -grupului cu reprezentanții OSC -urilor s -a menționat că
finanțarea oferită de CNAM se limitează doar la valoarea tarifului aprobat pe unitate de serviciu, care,
dese ori, este subestimată în rapo rt cu costul real al serviciului. Deși tarifele pe unitate de serviciu

66
se modifică periodic, valoarea lor nu corespunde cu costul real al serviciului contractat. OSC -urile
participante la focus -grup au invocat că finanțarea oferită de CNAM ac operă în medie 25 -35% din
cheltuielile necesare pentru prestarea serviciilor medicale contractate. La rândul lor, reprezentanții
CNAM susțin că OSC -urile supraestimează cheltuielile necesare pentru prestarea serviciilor sale, în
special cheltuielile de p ersonal, iar fondurile AOAM sunt limitate. Astfel, s -a invocat, că din cauza
resurselor financiare limitate a fondurilor AOAM și a costurilor exagerate declarate de OSC, tarifele
se aprobă în valoare considerată de CNAM și MSMPS ca fiind o valoare rezonabi lă.
Stabilirea tarifului normativ a serviciilor este un aspect important pentru contractarea OSC –
urilor. Însă, odată ce tarifele stabilite nu pot acoperi un nivel necesar pentru întreținerea
serviciilor respective, contractarea nu va fi efic ientă, întrucât există riscul diminuării calității
serviciului prestat sau a durabilității unor asemenea servicii. În acest context, este necesar ca MSMPS
în comun cu CNAM și prestatorii de servicii medicale să elaboreze o metodologie de calcul a
costurilo r normative per unitate de serviciu. Metodologiile de calcul al costurilor ar trebui să se bazeze
pe formule clar definite, în baza unor elemente măsurabile. Această modalitate de calcul ar putea să
asigure o flexibilitate eficientă a costurilor normative în raport cu cheltuielile efective aferente
serviciului medical. Elaborarea unei metodologii de calcul al costului normativ al serviciului este
necesară pentru a asigura calitatea corespunzătoare a serviciilor contractate de CNAM, inclusiv
și pe ntru a asigura o previzibilitate a finanțării serviciilor medicale contractate în cadrul sistemului
AOAM.
Având în vedere că pacientul ( beneficiarul serviciilor de sănătate) participă la conceptul de
consumator, trebuie să abordăm inevitabil o altă prob lemă centrală a acestei lucrări, conceptul de
antreprenor în domeniul sănătății și anume cel al prestatorului de servicii medicale. Atunci când
analizăm conceptul furnizor de servicii de sănătate, ne referim la termenul de ”furnizor” în măsura în
care acti vitatea principală a subiectului de care cumva este protejat utilizatorul este tocmai furnizarea
de servicii, în cazul de față, de servicii de natură sanitară. Pe de altă parte, trebuie să pornim de la
premisa că nu analizăm aici noțiunea de antreprenor di n punct de vedere comercial, ci mai degrabă de
sub perspectiva protecției consumatorului, deoarece în cadrul ”vânzării” serviciilor de asistență
medicală sunt incluși mai mulți actori cheie.
Pentru a determina cine de fapt sunt acești prestatori ai servici ilor medicale este imperativ să
vorbim despre t ipurile de asistență medicală pentru beneficiarii Sistemului Asigurărilor Obligatorii
Asistență Medicală (SAOAM) conform legislației naționale sunt următoarele :

67
a) urgentă prespitalicească;
b) primară;
c) specializată de ambulator, inclusiv stomatologică;
d) spitalicească;
e) servicii medicale de înaltă performanță;
f) îngrijiri medicale la domiciliu.
În continuare vom face o detaliere a acestor tipuri de servicii:
Asistența medicală urgentă prespitalicească este setul de servicii medicale acordate
pacientului în stare gravă, începând de la locul accidentului sau îmbolnăvirii, în timpul transportării
la necesitate, și până la transmiterea lui în instituția medico -sanitară. Asistența medicală urgentă
prespitalicească este garantată pentru toată populația Republicii Moldova, indiferent de statutul
asigurat sau neasigurat al persoanei, iar costurile pentru serviciile date (consultația, medicamentele,
consumabilele, transportarea la ne cesitate) sunt acoperite integral din FAOAM administrate de
către CNAM.
Asistență medicală primară este setul de servicii medicale care include activități de
profilaxie, de consultanță cu scop curativ și de suport acordate de medicul de familie și echipa sa.
Asistența medicală primară este garantată pentru toată populația Republicii Moldov a, indiferent
de statutul asigurat sau neasigurat al persoanei. Costurile pentru serviciile de asistență medicală
primară sunt acoperite integral din FAOAM administrate de către CNAM. Fiecare cetățean are
dreptul și obligația de a se înregistra la un medic de familie. Când un individ are o problemă de
sănătate, doar medicul de familie oferă accesul la serviciile medicale necesare, eliberând biletul
de trimitere pentru consultația medicului specialist ori pentru spi talizare și doar medicul de familie
poate prescrie rețeta pentru medicamente integral sau parțial compensate. Medicul de familie este
obligat să vă supravegheze starea de sănătate pe toată perioada de tratament ambulatoriu. Conform
legisla ției naționale pentru a beneficia de consultația medicului de familie este necesară
programarea prin telefon sau direct la ghișeele de înregistrare din instituția primară.
Asistență medicală specializată de ambulatoriu include setul d e servicii medicale acordate
de medicul specialist de profil în tratamentul care nu necesită spitalizare. Doar persoanele asigurate
nu plătesc consultația medicului specialist de profil. Accesul la medicul specialist este doar în
baza biletulu i de trimitere eliberat de medicul de familie sau alt specialist de profil. Consumatorii
de servicii de sănătate au posibilitatea să se adreseze direct la medicul specialist în situațiile de

68
urgență sau în cazul diagnosticului stabilit al unei maladii stipulate în anexa nr.2 la Programul
Unic al Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală cu respectarea condițiilor după cum urmează:
– dacă în intervalul de timp (între 2 prezentări), până la o nouă consultație persoana nu
trebuie să fie monitorizată de către medicul de familie și numai dacă prezentă o dovadă
scrisă că a fost luat în evidență de către medicul d e familie;
– dacă schema terapeutică trebuie modificată în funcție de evoluția bolii;
– dacă medicul specialist de profil a informat medicul de familie în scris despre intervenirea
schimbărilor în evoluția bolii și în conduita terapeutic ă.
Specialistul de profil poate recomanda medicamente compensate pe care le va prescrie
medicul de familie, iar la necesitate, în cadrul aceluiași caz de boală, specialistul de profil poate
consulta un alt medic specialist în baza îns crierii în fișa medicală sau a biletului de trimitere
eliberat pentru altă instituție medicală. Dacă instituția specializată de ambulatoriu nu dispune
de capacități de efectuare a investigațiilor în volum deplin, atunci ele vor fi efectuate fără plată
în alte instituții medico -sanitare, în baza biletului de trimitere eliberat de medicul specialist.
Asistență medicală spitalicească se acordă atunci, când toate posibilitățile asistenței
medicale în condiții de ambu latoriu au fost epuizate ori starea sănătății necesită a fi suprave gheată
în condiții de spital. Doar persoanele asigurate nu plătesc serviciile medicale acordate în spital.
Spitalizarea poate fi:
– programată, cu bilet de trimitere eliberat de medicul de familie ori specialist;
– urgentă, prin intermediul asistenței medicale de urgență, sau prin adresare directă în secția
de internare.
Instituții medico -sanitare publice care prestează astfel de servicii se găsesc la nivel de rai oane,
municipii, departamentale și republicane. Numai medicul specialist are dreptul să elibereze bilet
de trimitere pentru spitalizarea în instituțiile de nivel republican. La nivel de asistență
spitalicească persoanelor le sunt garantate: consultații și investigații pentru stabilirea diagnosticului,
tratamentul medical/chirurgical (inclusiv anestezia), îngrijire, medicamente, consumabile, cazare
și alimentație. Doar copii cu vârsta de până la 3 ani sunt spitalizați cu p ărintele sau tutela,
cărora le sunt garantate servi ciile de cazare și de alimentație. Dacă instituția spitalicească nu
dispune de capacități de efectuare a investigațiilor de laborator și instru mentale în volum deplin,
atunci ele vor f i efectuate în baza biletului de trimitere gratuit la alte instituții medicale. Durata
de internare în spital nu este limitată prin acte normative, ea este individuală pentru fiecare caz

69
concret și depinde de starea de sănătate. Decizia referitor la durata de internare este luată de
către medicul curant și/sau consiliul medical. Volumul și calitatea serviciilor acordate
beneficiarului trebuie să corespundă cu protocoalele clinice naționale și stan dardele medica le de
diagnostic și tratament aprobate de Ministerul Sănătății al Republicii Moldova.
Serviciile medicale de înaltă performanță sunt servicii de diagnostic costisitoare
efectuate la aparataj medical, cu randament ridicat. Doar pers oanele asigurate nu plătesc pentru
serviciile de înaltă performanță. Persoanele asigurate pot beneficia de servicii de înaltă performanță
în condiții de ambulatoriu numai în baza biletului de trimitere elibe rat de medicul specialist de
profil care activează în cadrul sistemului de asigurare obligatorie de asistență medicală. În situația
în care o persoană este internată în spital, serviciile medicale de înaltă performanță sunt acordate
gratuit, în cazurile când sunt prescrise la indicația medicului curant sau consultant. Unele
servicii de înaltă performanță necesită programare în listele de așteptare. Programarea se
efectuează de către medicul specialist care a indicat investigația , lista de așteptare pe ntru serviciile
medicale de înaltă performanță este o practică mondială, iar perioada de timp până la prestarea
serviciului de înaltă performanță conform listei de așteptare depinde de capacitatea utilajelor
performante, numărul per soanelor înscrise și resursele financiare disponibile în Fondurile de
asigurare obligatorie de asistență medicală.
Îngrijiri comunitare, paliative și la domiciliu sunt servicii medicale acordate persoanelor
asigurate care suferă de malad ii cronice în stadii avansate (consecințe ale ictusului cerebral,
maladii în fază terminală, fracturi de col femural etc.) și/ sau au avut intervenții chirurgicale
mari și prezintă un anumit nivel de dependență și o capacitate limit ată de a se deplasa la o instituție
medicală. Acest tip de servicii sunt o oportunitate doar pentru persoanele încadrate în SAOAM și
sunt oferite în cadrul hospice -ului și la domiciliu de către prestatorii autorizați, contractați de către
CNAM în baza biletului de trimitere de la medicul de familie/specialist. Îngrijirile medicale la
domiciliu sunt efectuate de către asistentul medical sub supravegherea medicului care a indicat
serviciul și în cadrul vizitei la domiciliu p acientul este asigurat de către prestator cu medicamentele
și materialele consumabile necesare. Lista manoperelor medicale de care beneficiază pacientul în
cadrul îngrijirilor la domiciliu se găsește în anexa nr.3 la Programul Unic al asigurări i obligatorii de
asistență medicală .
O sistematizare schematică a acestor tipuri de servicii medicale a fost elaborată de către autor
în figura ce urmează:

70

Figura 2.1.Sistematizarea tipurilor de servicii de asistență medicală în R.M.
Autorul consideră oportun după efectuare unei astfel de ample clasificări și descrieri a
principalelor tipuri de servicii medicale prestate la nivel național, prezentarea unei clasificări proprii
a subiecților , și anume a beneficiarilor de servicii medicale , având în vedere specificul fiecărui tip
de serviciu.

Tabel 2.1.Clasificarea beneficiarilor de servicii medicale după tipul ficărui serviciu de
asisență medicală
Tipul de
Serviciu Specificul
Serviciului Gradul
de
Urgență Asigurat
/neasigurat Cheltui
eli
Acoper
ite Capacita
tea de
alegere a
prestator
ului Terminologia
adecvată
pentru
beneficiar Legislația
Aplicabilă
în caz de
Litigii
Urgentă
Prespitali
cească Prestat de
la locul
săvîrșirii
accidentulu
i pînă la
transportar
ea către
prestatorul
de servicii Urgent Garantat
pentru toată
populația,
indiferent de
statutul de
asigurat sau
neasigurat Integral
de
FAOA
M Lipsa Pacient Legislația
specifică
dreptului
medical,în
special
Legea
ocrotirii
sănătății,
Legea
privind
drepturile și
respo nsabili
tățile
pacineutlui
etc.

71
Primară Activități
de
profilaxie
și
consultanță
acordate de
CMF Non
urgent,
la
apariția
simptom
elor Garantat
pentru toată
populația,
indiferent de
statutul de
asigurat sau
neasigurat Integral
de
FAOA
M, dar
contra
cost în
lipsa
unei
progra
mări
sau
adresări
de
urgență
la
speciali
ști Capacitat
e limitată,
persoana
se
adresează
în raza
domiciliul
ui, dar
poate
contra
cost alege
prestatoru
l Consumator Legislația
specifică
sectorului
medical dar
și Legislația
consumerist
ă
Specializi
ată de
ambulato
r Servcii
acordate de
medicul
specialist
de profil în
tratamentul
care nu
necesită
spitalizare Non
urgent,
la
apariția
simptom
elor Gratuit doar
pentru
persoanele
asigurate Pentru
asiguraț
i
FAOA
M, în
rest
servicii
suportat
e de
bene fici
ar Accesul
doar in
baza
biletului
de
trimitere
de la
medicul
de
familie,
capacitate
liberă de
alegere Consumator Legislația
specifică
sectorului
medical dar
și Legislația
consumerist
ă
Spitalice
ască Tratament
administrat
prin
spitalizare Urgent
sau cu
program
are Gratuit doar
pentru
persoanele
asigurate Pentru
asiguraț
i
FAOA
M, în
rest
servicii
suportat
e de
benefici
ar Accesul
doar in
baza
biletului
de
trimitere
de la
medicul
specialist,
Capacitat
ea de a
alege este
limiată Pacient /
consumator
!. N.B.
Medicul
reacționează
mult mai
amical când
știe că
operează cu
un pacient,, vs
situației când
actul său este
comercial
fiindcă are în
față un
consumator. Legislația
specifică
sectorului
medical dar
și Legislația
consumerist
ă

72
Servicii
Medicale
de înaltă
perfo rma
nță Diagnostic
cu aparate
costisitoare Prin
program
are Gratuit doar
pentru
persoanele
spitalizate
sau în baza
biletului de
trimitere de
la medicul
specialist în
baza listei de
așteptare Pentru
asiguraț
i
FAOA
M în
limita
fonduril
or, în
rest
servicii
supor tat
e de
benefici
ar Accesul
doar in
baza
biletului
de
trimitere
de la
medicul
specialist,
Libera
Capacitat
ea de
alegere în
cazul
serviciilor
contra
plată Consumator Legislația
specifică
sectorului
medical dar
și Legislația
consumerist
ă
Îngrijiri
comunita
re,
paliative
și la
domiciliu servicii
medicale
acordate
persoanelor
asigurate
care suferă
de maladii
cronice în
stadii
avansate Non
urgent doar pentru
persoanele
încadrate în
SAOAM și
sunt oferite
în cadrul
hospice -ului
și la
domiciliu
de către
prestatorii
autorizați,
contractați
de către
CNAM în
baza
biletului de
trimitere de
la medicul
de
familie/speci
alist. Integral
de
FAOA
M Lipsa
capacității
de
alegere,
doar în
cazul
serviciilor
contra
plată se
poate
alege
prest atoru
l Pacient/consu
mator ( pentru
serviciile
contra plată) Legislația
specifică
sectorului
medical dar
și Legislația
consumerist
ă

Argumentarea prezentei sistematizări vine din considerentul faptului că nu putem oferi o
uniformizare a beneficiarilor de s ervicii medicale având în vedere specificul prestării acestora. Există
evident o serie de incompatibilități în ceea ce privește asimilarea pacientului cu consumatorul de
servicii medicale, și anume aceste incompatibilități determină o cercetare aprofundată a situațiilor
când beneficiarul de servicii medicale poate fi numit consumator. Evident, suntem în prezența a mai
multor rapoarte de drept distincte cu subiecți distincți. Într -un caz avem drept subiecți în cadrul

73
raportului de consum , pe de o parte agen tul economic și pe de altă parte consumatorul, pe când în
cadrul actului clinic vorbim despre prestator de servicii medicale ( care se prezintă sub forma unor
multitudini de subiecți specifici) și pacient ( potrivit legislației naționale).
În situațiile când persoana este lipsită de capacitatea de a alege prestatorul fiind impus de starea
sa fizică afectată de o maladie, sau de un accident, vorbim că acest beneficiar al serviciilor medicale
este un pacient în tot sensul cuvântului, în specia l în situații când i s -au adus vătămări corporale sau
are loc o înrăutățire a stării sănătății și un risc iminent pentru viață. Totuși, dacă acesta apelează la
servicii de asistență medicală primară, iar medicul în cadrul actului medical încalcă drepturile
beneficiarului de servicii medicale, acesta își poate revendica și apăra drepturile considerând -se
consumator, evident pentru cazurile care nu cad sub incidența malpraxisului.
După abordarea tipurilor de servicii de sănătate oferite în Republica Moldova, este oportun să
clarificăm și cine sunt acei actori din sistemul de ocrotire a sănătății care prestează sau facilitează
prestarea acestor servicii. Conform HG nr.886 din 06.08.2007 cu privire la aprobarea Politicii
Naționale de Sănătate [67] și reieșind d in legislația în vigoare, se pot determina următorii subiecți din
sistemul de ocrotire a sănătății:
1. Parlamentul Republicii Moldova este cel care asigură baza legislativă și suportul strategic
pentru promovarea și ocrotirea sănătății. Constituția Republicii Moldova prevede în cadrul art.
60: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica
autoritate legislativă a statului” [26]. Inițiativa legislativă – constituie punctul de plecare în
făurirea normelor juridice, gener al obligatorii [31]. Legea Republicii Moldova nr. 411 din
28.03.95 cu privire la ocrotirea sănătății stabilește principiile fundamentale ale ocrotirii
sănătății populației Republica Moldova, structura sistemului de ocrotire a sănătății,
competența autorit ăților administrației publice centrale și locale în domeniul asigurării
sănătății populației, drepturile și obligațiunile populației în asigurarea sănătății, tipurile de
asistență medicală și modul de acordare a acestora, asistența medicală în cazuri de ur gență și
în cazuri extremale, asigurarea medicală a unor categorii ale populației, asistența farmaceutică
și de protezare, reabilitarea și expertiza medicală [71]. Legea ocrotirii sănătății conform art. 4,
al.6 prevede că Parlamentul reorganizează, prin ac te legislative, sistemul național de sănătate,
domeniul medicamentului și al activității farmaceutice;
2. Guvernul are rolul de a coordona implementarea și monitorizarea strategiilor naționale și
programelor care au impact asupra sănătății; asigură corelarea politicilor guvernamentale de

74
alocare a resurselor financiare cu cadrul implementării priorităților strategice și a obiectivelor –
cheie ale ocrotirii sănătății în conformitate cu Politica Națională a Sănătății;
3. Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale care formulează politici în domeniul sănătății
și asigură planificarea strategică a sistemului sănătății la diferite niveluri; creează un mediu de
reglementare adecvat și asigură corespunderea între obiect ivele politicii, organizarea,
finanțarea și gestionarea în sistemul sănătății; asigură dirijarea sistemului sănătății, definește
standarde, setează prioritățile și le abordează în cadrul pachetului de servicii; asigură un mediu
favorabil pentru colaborarea între sectoare și mobilizarea socială; reglementează și
monitorizează calitatea serviciilor din domeniul sănătății;
4. Ministerele de resort ce reflectă obiectivele sănătății în politicile sectoriale prin actualizarea
cadrului lor legal; implementează strat egiile și programele intersectoriale privind fortificarea
sănătății populației;
5. Academia de Științe a Moldovei oferă consultanță privind politica în domeniul sănătății și în
toate domeniile de dezvoltare a țării ce au impact asupra sănătății populației, în baza
abordărilor științifice; asigură corelarea direcțiilor strategice și prioritare ale științei și inovării,
a proiectelor și programelor științifice în contextul Politicii Naționale a Sănătății; coordonează
evaluarea etiopatogenica a celor mai răspîndi te maladii, precum și elaborarea și transpunerea
în practică a unor metode și tehnici noi de diagnostic, tratament, profilaxie, reabilitare și
control epidemiologic al maladiilor;
6. Autoritățile administrației publice locale transpun strategiile naționale de sănătate în planuri
și programe de sănătate la nivel raional și local; asigură implementarea și monitorizarea
acestora, precum și implicarea comunității locale în procesul de luare a deciziilor și de realizare
a lor;
7. Compania Națională de Asigurări în Med icină organizează acumularea mijloacelor financiare
în fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală; finanțează asistența medicală necesară
persoanelor asigurate în volumul prevăzut de Programul unic al asigurării obligatorii de
asistență medical ă și măsurile orientate spre prevenirea maladiilor; efectuează controlul
volumului și calității asistenței medicale acordate persoanelor asigurate;
8. Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate organizează și desfășoară procesul
de evaluare și a creditare a instituțiilor medico -sanitare și a întreprinderilor farmaceutice;
9. Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) [65]. Agenția este autoritate

75
administrativă subordonată Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, cu
subdiviziuni t eritoriale – centre de sănătate publică, responsabilă de implementarea politicii
statului în domeniile de activitate ce îi sînt încredințate, și este singurul organ de control în
domeniul sănătății publice în Republica Moldova. În Monitorul Oficial din 20 septembrie
curent Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale a publicat Ordinul nr. 999 din 10
septembrie 2019 cu privire la modificarea Ordinului MSMPS nr. 1346/2018 cu privire la
aprobarea listelor de verificare aplicate în cadrul controlului de stat asupra activității de
întreprinzător de către Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Conform ordinului ANSP
va efectua controlul respectării legislației privind protecția consumatorilor în domeniul
produselor medicamentoase, farmaceutice și parafarmaceutice, al serviciilor prestate de
instituțiile farmaceutice și medicale, precum și în domeniul altor produse și servicii puse la
dispoziția consumatorului de întreprinderile și instituțiile farmaceutice și medicale. Astfel, este
publicată și Lista de verificare pentru acest domeniu, care conține 15 întrebări ce țin de
existența Registrului de reclamații, înregistrarea petițiilor consumatorilor în registrul de
reclamații și examinarea lor în termenii stabiliți, oferirea de către vânzător/ prestato r a
informațiilor referitor la evaluarea conformității și, după caz, documentele tehnice care
trebuie să însoțească produsul ori serviciul, depistarea produselor farmaceutice cu publicitate
neconformă caracteristicilor produsului etc. Potrivit normelor ant erioare, ANSP era
responsabilă de 3 domenii de control : controlul de stat al instituțiilor medico -sanitare ;
controlul în domeniul activității farmaceutice, circulației medicamentelor, produselor
parafarmaceutice ; dispozitivelor medicale și controlul respec tării legislației în domeniul
sănătății publice. Controalele se efectuează în conformitate cu Metodologia controlului de stat
asupra activității de întreprinzător în baza analizei riscurilor .
10. Instituțiile medico -sanitare și de sănătate publică efectuează i ntervenții preventive și curative,
monitorizează implementarea programelor de promovare a sănătății și de prevenire a
maladiilor;
11. Medicii și alți lucrători medico sanitari și farmaciștii – acordă asistență medicală și
farmaceutică oportună și calitativă pe ntru cetățeni. Legea cu privire la exercitarea funcției de
medic prevede că sănătatea omului reprezintă valoarea supremă cu caracter personal și social,
iar medicul este obligat, prin utilizarea tuturor capacităților și cunoștințelor profesionale, să
contr ibuie la protejarea sănătății populației, să combată orice formă de cruzime și înjosire a

76
demnității umane, păstrând respectul față de ființa umană [76]. Poate exercita profesiunea de
medic de familie persoana care îndeplinește condițiile prevăzute la art.4 din Legea nr.264/2005
cu privire la exercitarea profesiunii de medic;
12. Organizațiile nonguvernamentale contribuie la menținerea sănătății prin participarea în
programe și proiecte tematice; întrețin legături cu reprezentanții tuturor păturilor sociale,
facilitând dialogul social;
13. Agenții economici asigură condiții adecvate de muncă, orientate spre desfășurarea unei
activități inofensive pentru mediul ambiant și sănătatea angajaților;
14. Mass -media abordează obiectiv problemele de sănătate și informează populaț ia într -un mod
accesibil despre măsurile și metodele de profilaxie a maladiilor și modul sănătos de viață;
15. Partenerii internaționali colaborează și cooperează tehnic cu autoritățile naționale în
domeniile prioritare de sănătate;
16. Cetățeanul participă la lua rea deciziilor în problemele de sănătate, este responsabil de
sănătatea proprie, a membrilor familiei și a concetățenilor.
Analiza detaliată a rolului individual a instituțiilor din sector este prezentată în figura ce
urmează:

Figura 2.2. Analiza instituțională și funcțională a sistemului de sănătate în
R.Moldova
Funcția de
prestare a
serviciilor

77
Observația principală este că o partea din instituțiile din sector cumulează cîteva funcții
sectoriale incompatibile. Spre exemplu, Agenția medicamentului exercitnd funcția sectorială
regulatorie (certificarea medicamentelor), de facto exercită funcția de elaborare de politici în acest
domeniu (Ministerul avînd un rol secundar), CNAM de facto elaborează politica de asigurare, Centrul
de Manage ment Sanitar, afară de funcțiile de suport (colectarea datelor, informațiilor sectoriale),
exercită funcția de reglementare prin acreditarea dispozitivelor și echipamentelor sau exercitarea
funcției de politici prin elaborarea politicii de prețuri. Acestea cumulări de funcții creează ineficiențe
și distorsiuni de politici în sectorul de sănătate pe termen mediu și lung. Principiile OECD privitor la
funcțiile sectoriale, inclusiv separarea funcțiilor sectoriale sunt postulate în baza argumentelor care
reiese din economia instituțională, practicile pozitive de funcționare a instituțiilor publice avînd ca
reper impactul politicilor publice produse de acestea instituții, principiile și aplicarea reformelor
regulatorii. Astfel, prezența simultană a funcției de p olitici și a funcției regulatorii formează un cost
suplimentar public, reduce calitatea și eficiența politicii publice. Cumularea funcției de politici și a
funcției de suport sau de prestare a serviciilor distorsionează valoarea politicii publice.
Gulian M ., în teza sa de doctor ” Reponsabilitatea și răspunderea juridică în domeniul ocrotirii
sănătății ” clasifică subiecții în cadrul răspunderii în domeniul ocrotirii sănătății în dependență de
caracterul raporturilor juridice la care pot participa [59,p.135] :
A. Principali , aceștia fiind:
– Prestatorul de servicii medicale, care poate fi public sau privat
– Unitățile medico -sanitare și farmaceutice, de asemenea publice sau private
– Medicul și lucrătorul medical
– Consumatorii de servicii medicale;
– Pacientul;
– Persoana care participă benevol în calitate de subiect uman în cercetările bio -medicale
B. Auxiliari , aceștia fiind:
– Asiguratul și asiguratorul;
– Ministerul Sănătății;
– Instituțiile de învățământ medicale.
Suntem parțial de acord cu clasificarea prezentată de Gulian, având în vedere că aceasta vede
drept doi subiecți distincți pacientul și consumatorul de servicii medicale, astfel considerăm
oportun propunerea unei alte clasificări având la bază același criteriu, și anume:

78
A. Subiecți care participă direct la raportul ju ridic:
– Prestatorul public sau privat de servicii medicale, aici incluzând -se atât unitățile medico –
sanitare și farmaceutice, cât și medicul și lucrătorul medical.
– Beneficiarii de servicii medicale ( referindu -ne atât la noțiunea de pacient cât și consumato r
de servicii medicale)
– Persoana care participă benevol în calitate de subiect uman în cercetările bio -medicale
B. Subiecți care participă indirect la raportul juridic
– Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale
– Asiguratul și asiguratorul;
– Instituțiile de învățământ medicale.
Conform legii nr.263 din 27.10.2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului ,
art.1, prestatori de servicii de sănătate reprezintă instituții medico -sanitare și farmaceutice, indiferent
de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, medici și alți specialiști în domeniu, alte
persoane fizice și juridice abilitate cu dreptul de a practica anumite genuri de activit ate medicală și
farmaceutică. Totodată legii ocrotirii sănătății nr.411 din 28.03.1995 , art. 4, indică că tipul acestora,
și anume prestatorii publici (instituțiile medico -sanitare publice și autoritățile/instituțiile bugetare )
sau privați. Instituția medico -sanitară publică se instituie prin decizie a Ministerului Sănătății, Muncii
și Protecției Sociale sau a autorității administrației publice locale, în baza nomenclatorului
prestatorilor de servicii medicale. Instituția medico -sanitară publică depart amentală se instituie prin
decizie a autorității centrale de specialitate.
Conform art. 307 din Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107/2002 [19]:
(1) Instituția publică este persoană juridică de drept public care se constituie în baza unui act
emis de autoritatea publică și care este finanțată, integral sau parțial, de la bugetul acesteia din urmă.
(2) Fondatorul răspunde pentru obligațiile instituției publice în măsura în care patrimoniul
acesteia nu este suficient pentru stingerea lor.
(3) Instituția publică este în drept să desfășoare activitatea neinterzisă de lege, care ține de
realizarea scopurilor prevăzute de lege sau statut.
(4) Activitatea care, conform legii, este supusă licențierii poate fi practicată de instituția
publică doar după obținere a licenței, dacă legea nu prevede altfel.
(5) Pentru desfășurarea activității de întreprinzător care nu rezultă nemijlocit din scopul
prevăzut în statut, instituția publică poate constitui, singură sau împreună cu alte persoane juridice de

79
drept public, s ocietăți cu răspundere limitată sau societăți pe acțiuni. Instituția publică poate constitui
societăți cu răspundere limitată sau societăți pe acțiuni împreună cu persoane juridice de drept privat
în condițiile legislației privind parteneriatul public -privat.
Raportând norma de la alin. (1) al art. 307 din Codul civil al Republicii Moldova la cea de la
art. 4 alin. (2) din Legea nr. 411 din 28 martie 1995, se confirmă statutul de instituție publică
al instituțiilor medico -sanitare public e, or, acestea sunt constituite în temeiul unui act emis de
o autoritate publică, și anume – prin decizie a Ministerului Sănătății , Muncii și Protecției Sociale
(autoritate administrativă publică centrală de specialitate) sau a autorității admi nistrației publice locale
de nivelul II. Aceeași normă a Codului civil al Republicii Moldova statuează că instituția
publică este finanțată integral sau parțial, de la bugetul autorității publice care constituie instituția
publică, adică de la bugetul Fondatorului. În context, observăm că responsabilitatea Fondatorului
pentru finanțarea instituției publice este reglementată, indiferent de principiile de activitate
ale acesteia – de autofinanțare sau nu.
Conform Regulamentului nr. 03/20 -99 din 26 aprilie 2006 [122] , „instituția încadrată în
sistemul asigurărilor obligatorii de asistență medicală se instituie, în conformitate cu alineatul (2)
articolul 4 din Legea ocrotirii sănătății nr.411 -XIII din 28.03.1995 și punctul 1) alineatul (1)
articolul 49 din Legea privind administrația publică locală nr.123 -XV din 18.03.2003,prin
decizie a Ministerului Sănătății și Protecției Sociale sau a autorității administrației publice locale
de ni velul II ”. Prin urmare, din categoria instituțiilor medico -sanitare publice, în SAOAM pot fi
încadrate cele care au fost constituite de autoritatea administrativă publică centrală de specialitate
în domeniul sănătății(Ministerul Sănătății, Mun cii și Protecției Sociale) și instituțiile medico -sanitare
raionale, municipale și cele constituite de autoritățile unității teritoriale autonome cu un statut special
Găgăuzia (Gagauz -Yeri).
Legislația națională din domeniul protecției consumatorului ne oferă o definiție a
profesionistului, care efectiv poate fi numit un actor pe piața serviciilor de sănătate, și anume ” are
calitatea de profesionist orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat care, în
cadrul unui raport jurid ic civil, acționează în scopuri ce țin de activitatea de întreprinzător sau
profesională, chiar dacă persoana nu are scopul de a obține un profit din această activitate [16,art.3
alim(2)] ”. Doctrina și jurisprudența prezintă profesionistul ca o persoană ca re acționează în cadrul
unei activități de producție, distribuție sau prestare de lucrări sau servicii, fiind de fapt un antreprenor
comercial, artizanal, agricol etc.

80
Atunci când menționăm sau enunțăm gânduri și idei referindu -ne la noțiunea de sănătate,
presupunem de facto serviciile de sănătate. Totuși, nu este de ignorat și partea mai puțin vizibilă a
acestor servicii, și anume prevenirea, care de fapt joacă un rol esențial în cadrul relației stabilite dintre
indivizii care beneficiază de serviciile de sănătate și prestatorii acestor servicii.
Elementul cheie în abordarea noastră tematică o constituie relațiile sociale dintre prestatorii de
servicii medicale și consumatorii de servicii medicale precum și relațiile sociale conexe acestora.
Subiecții rapo rtului de sănătate sunt, de obicei, medicii, pacienții și acea instituție medicală
unde are loc realizarea actului medical. Totuși, o atare calitate este atribuită și altor persoane, precum
funcționarii publici sau ai unor organisme specifice profesiunii d e medic ( ex: asociațiile profesionale
ale medicilor) dar și statul.
Sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală este în continuă perfecționare. An de
an statul își propune prin politicile sale să lanseze și să implementeze inițiative care ar a vea drept
rezultat creșterea gradului de satisfacție a beneficiarului în cadrul sistemului. Analiza sistemul de
asigurare obligatorie de asistență medicală a permis autorului să depisteze necesitatea revizuirii
strategiei de dezvoltare instituțională prin care să se tindă diminuarea lacunelor existente în sistemul
de asigurare pentru a face față provocărilor impuse de creșterea continuă a necesităților populației. O
noua strategie ar permite: implementarea noilor metodologii de planificare și achiziționare a
serviciilor medicale reieșind din necesitățile cetățenilor, contractând cele mai competitive instituții
medico -sanitare; consolidarea capacităților instituționale în achiziționarea strategică a serviciilor
medicale pentru prevenirea bolilor transmisibile și netransmisibile prin utilizarea și monitorizarea
eficientă a fondului de profilaxie; revizuirea metodologiei de finanțare și monitorizare a proiectelor
de dezvoltare și modernizare, concentrându -ne pe proiecte de importanță națională; fortificarea
activității de evaluare și monitorizare a corectitudinii și performanței utilizării resurselor financiare
din FAOAM, prin orientarea spre auditul clinic etc.
Este binevenit faptul că pentru asigurarea unui nivel mai înalt de transparență în prestarea
servicii lor medicale și în utilizarea mijloacelor financiare destinate acestora, s -a creat și s -a dezvoltăm
un sistem informațional integrat, care permite evidența serviciilor medicale, să ofere posibilitatea
cetățenilor să efectueze programări online la servicii le medicale de înaltă performanță prin libera
alegere a prestatorului, iar prin implementarea SIA „Asistența Medicală Primară” și SIA „Asistența
Medicală Spitalicească” la nivelul tuturor IMS, CNAM monitorizează serviciile medicale prestate și

81
achitate, p recum și medicamentele compensate, prescrise de către IMS și eliberate de farmaciile
contractate.

2.2.2 Instituțiile medico -sanitare în calitate de prestatori de servicii medicale private
Așa cum a fost menționat, în calitate de prestatori de servicii medicale pot fi atât instituțiile
medico -sanitare publice cât și cele private. În calitate de unități medico -sanitare și farmaceutice pot
apărea întreprinderile, instituțiile și organizațiile înregistrate în modul stabilit care au ca și gen de
activitate acordarea serviciilor de asistență medicală și farmaceutică.
În ultimele decenii, populația lumii s -a bucurat de îmbunătățiri uimitoare în domeniul
serviciilor medicale. Cu toate acestea, per sistă un set descurajant de deficite de sănătate și disparități,
în special pentru populațiile sărace și vulnerabile din lume. În țările dezvoltate, speranța de viață este
de 78 de ani, în timp ce în țările în curs de dezvoltare este de doar 67 – iar în op t țări, în principal în
Africa, este mai mică de 50. În țările dezvoltate, mortalitatea infantilă este de doar șase la mie, în timp
ce în cele în curs de dezvoltarea este 46 de mii. Cheltuielile cu sănătatea diferă și ele: țările cu venituri
mari cheltuies c de peste 12 ori mai mult per persoană decât țările cu venituri medii și de peste 75 de
ori mai mult decât țările cu venituri mici. Pentru a înrăutăți lucrurile, în multe dintre țările cu venituri
mici și medii bolile care nu sunt transmisibile, sunt în creștere, inclusiv diabet, cancere, probleme
respiratorii și afecțiuni legate de inimă. Este evident faptul că aceste probleme de sănătate reprezintă
o preocupare gravă: populațiile bolnave subminează puterea economică, țesutul social și stabilitatea
politică a societății. Ele sunt, de asemenea, o sursă de frustrare, deoarece intervențiile adecvate pentru
prevenirea sau abordarea directă a celor mai mari riscuri pentru sănătate există deja. Principala
provocare constă în aducerea acelor intervenții către me mbrii societății. Din fericire, apare o nouă
sursă de speranță – întreprinderile private inovatoare și scalabile care prestează servicii medicale de
calitate, utilizând cele mai noi, dar și cele mai costisitoare metode de investigații și tratament.
Totuși, ar fi binevenită o explicație , ce sunt de fapt serviciile private în domeniul sănătății și
cine sunt acei prestatori. Sectorul sanitar privat sau independent este format din spitale și clinici care
sunt administrate independent . În mod normal, su nt conduse de o companie, deși unele pot fi
administrate de organizații de caritate sau organizații cu non -profit. Dacă doriți să utilizați serviciile
unui furnizor de servicii medicale private, sunteți responsabil pentru taxele plătite, deoarece statul
subvenționează doar unele dintre costurile pentru asistența medicală privată.

82
Capacitatea juridică a prestatorilor apare odată cu înregistrarea de stat. Prestatorii privați de
servicii medicale/medicale pot fi contractați în cadrul sistemului asigu rării obligatorii de asistență
medicală dacă sunt acreditați pentru prestarea serviciilor respective în conformitate cu legea nr.552
din 18.10.2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate.
Legea ocrotirii sănătății nr 411 din 28.03.1995, preved e la art. 9 Condițiile de activitate
a prestatorilor privați de servicii medicale și anume, enunță că pentru acordarea asistenței
medicale, prestatorii privați de servicii medicale trebuie să respecte următoarele condiții de activitate
[71]:
a) prestatorul privat de servicii medicale trebuie să fie inclusă în Nomenclatorul instituțiilor
medico -sanitare al Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale;
b) prestarea serviciilor medicale pentru genul de activitate solicitat trebuie să corespundă
Nomenclator ului specializărilor profesionale, aprobat de Ministerul Sănătății, Muncii și
Protecției Sociale;
c) prestatorul privat de servicii medicale trebuie să dețină autorizație sanitară pentru genul
de activitate practicat;
d) prestatorul privat de servicii medicale trebuie să dețină certificat de acreditare.
Acreditarea este o procedură prin care autoritatea națională de evaluare și acreditare în sănătate
recunoaște, în mod oficial, că o unitate medico -sanitară sau farmaceutică, personalul acesteia sânt
competente s ă execute activitățile specifice profilului ei în conformitate cu standardele și
prevederile legilor din domeniul medicinei și farmaciei [78,art.2] .Acreditarea prestatorilor de servicii
medicale se realizează de către Consiliul Național de Evaluare și Acreditare în Sănătate (în continuare
CNEAS) pe lângă MSMPS. Conform articolului 18 alin. (2) din Legea nr. 129 din 08.06.2012,
acreditarea prestatorilor de servicii medicale se efectuează de către Consiliul Național de Acreditare
a Prestatorilor de Servicii Sociale, în coordonare cu CNEAS, în componența grupurilor de experți
fiind incluși specialiști de profil din domeniul sănătății [78].
Unitățile medico -sanitare și farmaceutice de stat și private sunt supuse evaluării și acr editării,
în mod obligatoriu, o dată în 5 ani. Legea stabilește că administrația unității medico -sanitare nou –
înființate, în cel mult un an de la începutul activității, urmează să solicite evaluarea și acreditarea
acesteia. După evaluare și acreditare, o dată pe an, unitățile medico -sanitare sunt supuse evaluării
curente pe parcursul întregului termen de acreditare, în conformitate cu legile din domeniul
medicinii .În procesul de evaluare și acreditare, instituțiile și întreprinderile medico -sanitare și

83
farmaceutice achită, din contul mijloacelor financiare proprii, cheltuielile ce țin de evaluarea
inițială și de evaluarea curentă anuală. Taxele pentru evaluarea instituțiilor și a întreprinderilor
medico -sanitare private sunt stabilit e în Anexă la Legea nr. 552 din 18.10.2001 privind evaluarea și
acreditarea în sănătate.
Pentru obținerea certificatului de acreditare, prestatorul de servicii medicale prezintă dovadă
că, în conformitate cu Legea ocrotirii sănătății, Legea privind suprave gherea de stat a sănătății publice,
și cu alte legi în vigoare, dispune de:
a) spații proprii sau arendate, conforme normelor sanitaro -igienice, dotate cu utilajele
corespunzătoare pentru realizarea procesului de diagnosticare și tratament;
b) bază pentru organizarea procesului de studii în spitalele clinice ( baza tehnico -materială
corespunzătoare cerințelor legale în domeniul medicinii. În acest sens, unitatea medico –
sanitară trebuie să dispună de spații proprii sau arendate, conforme normelor sanitaro –
igienice, dotate cu utilajele corespunzătoare pentru realizarea procesului de diagnosticare
și tratament și de servicii auxiliare suficiente pentru desfășurarea genurilor de activitate
autorizate (art. 5 alin. (2) din Legea nr. 552/18.10.2001) [78];
c) servicii auxiliare suficiente pentru desfășurarea genurilor de activitate autorizate;
d) personal administrativ (director, director adjunct, șef de secție sau filială, farmacist
diriginte) constituit, de regulă, din specialiști în medicină ori farmacie, cu categorii de
calificare sau cu titluri și grade științifice în domeniul profesat;
e) personal medical și farmaceutic ce posedă competență necesară pentru a corespunde
standardelor din domeniul respectiv, respectând normele ergonomice, praxiologice,
deontologice și ale eticii medico -farmaceutice ( Profesionalismul personalului medico –
sanitar. Personalul administrativ al unităților medico -sanitare pasibile de evaluare și
acreditare (director, director adjunct, șef de secție sau filială) trebuie să fie constituit din
speci aliști în medicină, cu categorii de calificare sau cu titluri și grade științifice în
domeniul profesat. Personalul medical trebuie să posede competența necesară pentru a
corespunde standardelor din domeniul respectiv, să respecte normele ergonomice,
praxi ologice, deontologice și ale eticii medico -farmaceutice (art. 6 din Legea nr.
552/18.10.2001)) [78].
Codul Civil al Republicii Moldova [19] , după ultimele modificări care au intrat în vigoare
01.03.2019 , în cadrul capitolului XI, secțiunea a 6 -a , vizeaz ă raporturile legale dintre prestatorul de

84
servicii de tratament și pacient contractate contra plată. Prin termenul de servicii de tratament în
contextual secțiunii date se înțelege nu doar prestația de servicii ce vor duce la schimbarea stării
fizice sa u mintale a persoanei ci și servicii de examinare preliminară ,ce presupune:
– chestionarea pacientului cu privire la starea de sănătate a acestuia, la simptome, boli suportate,
alergii, tratamente anterioare sau alte tratamente curente, și de asemenea la p referințele și
prioritățile privind tratamentul;
– diagnosticarea pacientului în baza investigațiilor biologice sau altor tipuri necesare de
investigații;
– consultarea altor prestatori de servicii de tratament implicați în tratamentul pacientului.
Totuși disp ozițiile art.1400 alin.(3) menționează că ” cazul în care nu este parte contractantă,
pacientul este considerat terțul căruia contractul îi conferă drepturi corelative obligațiilor pe care
prestatorul de servicii de tratament le poartă” [19].
În Republic a Moldova începând cu finele anului 2014 s -a înființat Uniunea Instituțiilor
Medico -Sanitare Private. În contextul unui sector medical privat subdezvoltat și al unei legislații
imperfecte în domeniu, la data de 11 noiembrie 2014 Ministerul Sănătății a inițiat o întâlnire cu
reprezentanții mediului medical privat, pentru a consolida sectorul și a stabili un dialog eficient între
furnizorii privați de servicii medicale și autorități. În urma discuțiilor, 8 centre medicale private din
Moldova au inițiat crearea unei asociații a furnizorilor privați de servicii medicale, cu scopul de a
accelera dezvoltarea serviciilor medicale de calitat e, competitive și accesibile pentru fiecare cetățean
al Republicii Moldova. Pe data de 28 noiembrie 2014 Uniunea Instituțiilor Medico -Sanitare Private
din Republica Moldova a fost înregistrată la Ministerul Justiției. În funcția de președinte al organizați ei
a fost aleasă doamna Olga Șchiopu, director medical Medpark. Organizația și -a propus să devină o
platformă care facilitează comunicarea dintre autorități și sectorul medical privat și public. Ministerul
Sănătății a susținut fondarea asociației, deoarece acest fapt contribuie direct la dezvoltarea serviciilor
medicale competitive. La scurt timp după înregistrare, pe 27 februarie 2015, UIMSP a devenit membră
a prestigioasei Uniuni Europene a Spitalelor Private – European Union of Private Hospitals,
confede rație acreditată de Parlamentul European. Statutul de membru obținut de UIMSP este o
reconfirmare a serviciilor de calitate oferite de medicina privată din Moldova, prestate conform celor
mai înalte standarde internaționale.
Scopurile UIMSP stabilite prin statut sunt următoarele:
a) Promovarea dezvoltării sectorului privat de ocrotire a sănătății;

85
b) Participarea activă la elaborarea și implementarea politicilor statului în domeniul ocrotirii
sănătății;
c) Elaborarea propunerilor privind modificarea și armonizarea legislației Republicii Moldova
în domeniu, cu asigurarea concurenței loiale între instituțiile de ocrotire a sănătății de
diferite forme organizatorice;
d) Promovarea și protejarea intereselor economice, profesionale și juridice ale instituțiilor
private de o crotire a sănătății;
e) Dezvoltarea cooperării pe marginea parteneriatului public -privat (PPP) în domeniul
ocrotirii sănătății.
Oportun ar fi să menționăm și despre prestatori de asistență medicală primară , care pot fi
prestatorii atât publici cât și priva ți incluși în nomenclatorul prestatorilor de asistență medicală
primară, aprobat prin ordinul Ministrului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
Prestatori privați sânt cabinetele individuale ale medicului de familie și centrele medicilor de
familie, care reprezintă forme de organizare a activității profesionale a medicului de familie, precum
și alte entități private care prestează asistență medicală primară, confor m regulamentelor aprobate de
Minister. Prestatorii de asistență medicală primară sunt supuși înregistrării de stat și acreditării în
conformitate cu legislația. Prestatorii de asistență medicală primară trebuie să dispună de încăperi ce
corespund condițiil or de igienă stabilite în Regulamentul sanitar privind condițiile de igienă pentru
instituțiile medico -sanitare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.663/2010, și să respecte normativele
minime de personal și de dotare aprobate de Minister.
Cabinetul indiv idual al medicului de familie și centrul medicilor de familie se înregistrează de către
Agenția Servicii Publice conform procedurilor prevăzute de Legea nr.220/2007 privind înregistrarea
de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor individuali [87], ținând -se cont de prevederile
art.365 alin.(10) din Legea ocrotirii sănătății nr.411/1995 [71].
Evaluarea și acreditarea cabinetului individual al medicului de familie și a centrului medicilor
de familie se realizează conform Legii nr.552/2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate, până
la începerea prestării serviciilor medicale, în baza standardelor de evaluare și acreditare a prestatorilor
de asistență medicală primară, aprobate de Minister [78]. Prestatorii nou -înființați se supun procedurii
simplificate de acreditare, conform regulamentului cu privire la procedura de evaluare și acreditare în
sănătate, aprobat de Minister, cu posibilitatea acreditării condiționate pe un termen de 6 luni, iar
ulterior a acreditării complete. Prestatorii care c ontinuă activitatea în aceleași condiții pentru care a

86
fost efectuată anterior evaluarea și acreditarea, dar își schimbă denumirea sau își modifică alte date
reflectate în certificatul de acreditare vor beneficia de reperfectarea certificatului în condiții le Legii
nr.552/2001 privind evaluarea și acreditarea în sănătate.
În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.988 din 10 octombrie 2018 pentru
aprobarea Regulilor de organizare a asistenței medicale primare, în scopul eficientizării asistenței
medicale primare prin exercitarea independentă a profesiunii de me dic de familie în una din formele
de organizare a activității profesionale prevăzute de legislație, a avut loc aprobarea Ordinului
Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr.1262 din 2.11.2018 Despre unele măsuri pentru
organizarea exercităr ii independente a profesiunii de medic de familie.
Astfel, prin acest ordin s -au determinat atribuțiile și obligațiile de bază a unui cabinet individual
al medicului de familie. Cabinetul individual al medicului de familie prestează serviciile medicale de
tipurile și spectrul stipulate în Nomenclatorul prestatorilor de servicii medicale de medicină primară,
aprobat de Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, conform prevederilor art. 4 alin. (5) al
Legii ocrot irii sănătății nr. 411 –XIII din 28 martie 1995 , în conformitate cu actele normative. De
asemenea acesta prestează servicii medicale de bază, servicii medicale extinse și servicii medicale
adiționale, conform actelor normative populației pe lista medicului de familie în modul stabilit de
actele normative și, după caz, servicii de bază populației mai multor practici adiacente, (în cazul
absenței în aceste practici a medicului de familie titular, obținute în baza unui contract de
reciprocitate), prevăzute de a ctele normative . Activitățile medicale se desfășoară la sediul cabinetului,
la domiciliul pacienților, în alte locații special amenajate și autorizate sau la locul solicitării, în cazul
intervențiilor de primă necesitate în urgențe ori în caz de risc epidemiologic.
Confor m ordinului specificat, Medicul de familie, atât în cadrul IMSP publice cât și cele private
are următoarele responsabilități:
a. să posede competențe profesionale în conformitate cu standardele aprobate de către
Minister;
b. să constituie punctul de prim -contac t în cadrul sistemului de sănătate, asigurînd acces
nediscriminatoriu pacienților;
c. să folosească eficient resursele sistemului de sănătate, coordonînd asistența medicală
acordată pacienților, cu referirea acestora la specialiștii de profil sau la tratament spitalicesc;
d. să respecte obligațiile prevăzute la art.14 și art.362alin.(3) din Legea ocrotirii sănătății
nr.411/1995;

87
e. să respecte obligațiile prevăzute la art.17 din Legea nr.264/2005 cu privire la
exercitarea profesiunii de medic;
f. la atribuirea unei practici a medicului de familie, în cel mult 3 luni, să înceapă
exercitarea profesiunii pe teritoriul practicii;
g. să încheie contracte de reciprocitate, conform modelului aprobat de Minister, cu unul
sau mai mulți medici de familie titulari ai unor practici adiacente, pentru substituire în caz de
absență pe un termen de până la 3 luni;
h. să organizeze înregistrarea pe listele proprii a populației practicii care i -a fost atribuită
și a populației practicilor transferate conform pct.23;
i. să organizeze și să coord oneze prestarea serviciilor medicale de către cabinetul de
medicină de familie în care activează;
j. să respecte cerințele privind protecția datelor cu caracter personal ale pacienților;
k. să respecte normele de comportament și de deontologie;
l. să cunoască și să respecte normele securității și sănătății în muncă;
m. să exercite alte responsabilități prevăzute de legislație.
În anul 2018 , conform CNAM, pentru prestarea serviciilor medicale au fost contractate 437 de
instituții medico -sanitare [120] .

Tabel 2.2. Instituțiile medico -sanitare contractate de CNAM anii 2016 -2018
Tipul Instituțiilor 2016 2017 2018
IMS Republicane 21 22 22
IMS Departamentale 10 10 10
IMS Municipale 34 34 34
IMS Raionale 303 302 301
IMS Private 64 67 70
TOTAL 432 435 437
Asistența medicală primară (în continuare -AMP) presupune prestarea serviciilor în baza
principiului medicinii de familie, conform contractelor încheiate cu Compania și acordată de medicii
de familie în cazul maladiilor și stărilor prevăzute în Prog ramul unic. Pentru prestarea AMP în anul
de gestiune au fost prevăzute mijloace în sumă de 1885,5 milioane MDL, acestea fiind valorificate în
totalitate. Concomitent, cheltuielile pentru prestarea serviciilor de AMP au depășit cu 8,8 milioane
MDL sau cu 0, 5% cheltuielile efectuate în 2017. Cheltuielile pentru AMP pe cap de locuitor înregistrat
la medicul de familie au constituit 405 MDL în 2018, costul mediu al unei vizite fiind de 132,9 MDL

88
sau cu 4,6% mai mult față de cel planificat (127,1 MDL). Estimarea volumului de servicii medicale
pentru contractare în cadrul AMP s -a axat pe numărul total de persoane (asigurate și neasigurate),
contractarea propriu -zisă de servicii de asistență medicală primară fiind realizată după principiul „per
capita”. Astfel, pen tru prestarea asistenței medicale primare, de către Companie au fost contractate
278 instituții medico -sanitare, inclusiv: 2 republicane, 20 municipale, 235 raionale, 5
departamentale și 16 private.
Cheltuielile pentru asistența medicală specializată de ambulator (în continuare – AMSA) au
fost executate în sumă de 504,5 milioane MDL, constituind 7,7% din totalul cheltuielilor fondului de
bază, realizarea fiind la nivel de 100%. Totodată, cheltuielile pentru AMSA s -au majora t față de
anul precedent cu circa 81,0 milioane MDL sau cu 19,1%. Cheltuielile medii pentru AMSA per
persoană asigurată, înregistrată la medicul de familie, au constituit în anul 2018 -224,4 MDL sau cu
11,2% mai mult față de valoarea indicatorului stabilit (201,7 MDL). Costul mediu al unei vizite la
medicul specialist constituie 75,3 MDL, majorându -se cu 6,3 MDL față de costul planificat (69
MDL).Ca și în anii precedenți, AMSA a fost acordată în scopul stabilirii diagnosticului și tacticii de
tratament la t rimiterea medicului de familie, altor medici specialiști, la adresarea directă a persoanelor
asigurate în caz de urgență și în cazul maladiilor specificate în lista afecțiunilor care, după confirmarea
ca fiind caz nou, permit prezentarea direct la medicul specialist de profil din asistența medicală
specializată de ambulator. Pentru prestarea asistenței medicale specializate de ambulator în anul 2018,
Compania a contractat 123de instituții medico -sanitare, și anume 17 instituții republicane, 21 de
instituții municipale, 65 de instituții raionale, 5 instituții departamentale și 15 private [120] .
Cea mai mare pondere (51,1%) în cheltuielile fondului de bază revine Subprogramului
„Asistența medicală spitalicească”, pentru realizarea căruia în anul de gestiune au fost prevăzute
mijloace în sumă de 3 368,4 milioane MDL, fiind valorificate în totalitate. În comparație cu anul
precedent, aceste cheltuieli au crescut cu 250,3 milioane MDL sau cu 8,0%.Pentru prestarea asistenței
medicale spitalicești (în continuare –AMS), Compania a contractat 79 de instituții medico -sanitare,
inclusiv: 15 republicane, 10 municipale,35 raionale, 7 departamentale și 12 private.
În scopul asigurării accesului populației la servicii de reproducere umană asistat ă medical, au
fost contractate 3 IMS private pentru prestarea a 60 de proceduri de fertilizare in vitro în sumă de 1,9
milioane MDL. De facto, au fost efectuate 57 de proceduri în sumă de 1,8 milioane MDL, cu 27 de
proceduri mai mult comparativ cu anul 2017. Costul pentru o procedură de fertilizare in vitro a
constituit 31,7 mii MDL [120] .

89
Serviciile de îngrijiri medicale la domiciliu, la care au dreptul persoanele asigurate,
sunt acordate de prestatorii autorizați și contractați în cazul maladiilor cronice în stadiu avansat
(consecințe ale ictusului cerebral, maladii în fază terminală, fracturi de col femural etc.) și/sau după
intervenții chirurgicale mari, conform recomandărilor medicului de familie și medicului specialist de
profil din secțiile spitalicești și de ambulator. Acoperirea financiară a acestor servicii a permis sporirea
accesului persoanelor în etate, singuratice și cu dizabilități la acest tip de asistență medicală
recomandată de Organizația Mondială a Sănătății. Pentru persoanele care prezintă un anumit nivel de
dependență și o capacitate limitată de a se deplasa la instituțiile medico -sanitare, au fost contractate
148 de instituții medico -sanitare (136 instituții medico -sanitare publice și 12 private ) fiind contractat e
servicii de îngrijiri medicale comunitare și la domiciliu în sumă de peste 57,0 milioane MDL. Pe
parcursul perioadei de raportare, au fost efectuate peste 71 mii vizite comunitare și la domiciliu [120] .
Parteneriatul Public -Privat (în continuare PPP) este o altă formă de contractare a
prestatorilor privați în vederea prestării serviciilor medicale reglementată de legislația RM. Legea
nr. 179 din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul public -privat, definește PPP ca fiind un contract de
lungă durată, încheiat între partenerul public și partenerul privat pentru desfășurarea activităților de
interes public, fondat pe capacitățile fiecărui partener de a repartiza corespunzător resursele, riscurile
și beneficiile. Conform legii, obiect al PPP poate fi orice bun, lucrare, serviciu public sau funcție
executată de partenerul public, cu excepția celor interzise de lege. Partenerul privat poate fi persoana
juridică de drept privat sau persoana fizică și/sau asociație a acestora, care a înaintat ofe rta în vederea
stabilirii unui parteneriat public -privat și a devenit, în condițiile legii, parte într -un asemenea
parteneriat. Această formă de contractare presupune o contribuție comună a ambilor parteneri pentru
realizarea unor activități de interes public. În cadrul PPP, partenerul privat nu doar realizează o
activitate, pentru care a fost contractat, ci și contribuie prin resurse proprii (financiare, materiale,
tehnice, umane) la susținerea și desfășurarea ei, conform clauzelor contractului de parteneriat. În acest
context, pentru a fi eligibili de a aplica la concursul de oferte pentru PPP, OSC -urile ofertante
trebuie să dispună de mijloacele financiare suficiente pentru implementarea activităților propuse spre
parteneriat. D eși cadrul legal existent privind PPP pare a fi permisiv pentru contractarea OSC -urilor,
acest model de contractare nu a înregistrat nici un caz în care partenerul privat ar fi o organizație a
societății civile [89].
Cadrul legal existent provoacă î ntrebări cu privire la posibilele modalități de realizare a PPP
privind prestarea serviciilor medicale. Or, modalitățile reglementate în art. 19 alin. (1) din Legea nr.

90
179/10.07.2008 se referă în mare parte la administrarea bunurilor imobile de domeniul public și nu
sunt aplicabile domeniului prestării serviciilor medicale. Deși aceste modalități de realizare a PPP nu
sunt exhaustive (art. 19 alin. (2) Legea 179/10.07.2008), autoritățile publice contractante, din cauza
capacităților administrative reduse de a aplica corect cadrul legal existent, nu încearcă să recurgă la
alte modalități de contractare a PPP neinterzise de lege.
Persoanele asigurate necesită garantarea dreptului de a beneficia de asigurare medicală în
momentul producerii riscului asigurat ș i pe întreaga perioadă de accesare a serviciilor medicale;
garantarea dreptului de a fi tratat și deservit corect în cadrul sistemului de sănătate și a dreptului la
libera alegere a prestatorului; informarea din surse sigure și adaptate nivelului de perce pere a
consumatorului a drepturilor și beneficiilor sistemului de asigurare, a volumului de servicii și
medicamente compensate incluse în Programul unic. Totodată, persoanele asigurate au așteptări de la
prestatorii de servicii medicale cu referire la faci litarea accesului la serviciile medicale primare,
specializate de ambulator, de înaltă performanță, eliminarea barierelor birocratice și a plăților
neformale. În sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală, statutul de persoană asigur ată
garantează dreptul la servicii medicale necesare în volumul integral de asistență medicală prevăzut de
Programul unic și acordat de prestatorii de servicii medicale contractați. Obligația de a se asigura
medical o au atât cetățenii Republicii Moldova, cât și cetățenii străini, apatrizii cu reședința sau
domiciliul permanent în țară. Pe lângă aceste categorii, beneficiari de asigurare obligatorie de asistență
medicală sunt copiii de vârstă preșcolară, elevii, studenții, gravidele, șomerii, persoanele cu
dizabilități, persoanele care îngrijesc la domiciliu o persoană cu dizabilitate severă, mamele cu patru
și mai mulți copii, donatorii de organe în viață și beneficiarii de protecție internațională.
În prezent, o persoană ce deține polița de asigurare obligatorie și are nevoie de a accesa
sistemul de sănătate are câteva opțiuni: adresa către o instituție medicală publică sau una privată. În
cazul unei adresări la medic în instituția publică, apar un ș ir de provocări, printre care așteptarea,
suprasolicitarea lucrătorilor medicali, ce deseori duce la tratarea indiferentă și diminuarea calității
actului medical. O altă opțiune este de a apela la serviciile instituțiilor medicale private, unde lista de
așteptare este, de regulă, mai scurtă, iar personalul medical este mai motivat, inclusiv din cauza
condițiilor de muncă mai bune și a salarizării decente. Din păcate, un număr redus de deținători ai
poliței de asigurare știu despre cea de -a doua opțiune, și anume, de faptul că ei pot beneficia de mai
multe servicii care sunt acoperite de poliță în unele clinici private. Acestea din urmă au fost contractate
de către Compania Națională de Asigurări în Medicină pentru a presta servicii pe care, de regulă,

91
clinic ile de stat nu le pot acorda. Totuși numărul serviciilor acoperite de AOAM în sectorul privat este
foarte mic.
Astfel, devine clar de ce, adresându -ne cu polița în privat, de cele mai multe ori pacienții
primesc refuz și sunt nevoiți să achite integral c ostul serviciilor prestate. Într -un final, destul de mulți
pacienți ajung să achite dublu: pentru polița de asigurare (pe care nu o folosesc din cauza numeroaselor
impedimente și neajunsuri ale sistemului) și pentru serviciile pe care le aleg direct în cli nicile private
sau în cele publice, pentru că specialiștii și serviciile date pot fi găsite doar în clinici private. Pacientul
are dreptul la o alegere informată a serviciului pentru care achită, de aceea ar fi corect ca fiecare
persoană asigurată să cuno ască întreg spectrul de servicii și lista tuturor instituțiilor, publice și private,
contractate de CNAM.
Dacă analizăm cele realizate prin reforma sănătății de pe pista contextului socioeconomic
relevat, atunci evoluțiile ce s -au inițiat, în special după introducerea AOAM în 2004, sunt esențiale și
de considerat ca impact pentru modernizarea sănătății publice, deoarece au oferit un mecanism de
finanțare durabilă pentru sectorul sănătății. Reformatorii din Republica Moldova au învățat pe seama
experienței altor țări din regiune, de exemplu a asigura ca AOAM să servească perfecționării tehnice
și alocative a sistemului de sănătate, astfel încât resursele bugetare sporite pentru sectorul sănătății să
fie cheltuite cât mai rațional, fiind abordate drept o opor tunitate pentru operarea unor modernizări
reale în modalitatea de organizare și finanțare a serviciilor. De exemplu, Republica Moldova la
moment este unica țară din CSI în care asistența medicală primară este acordată de medici de familie
pe tot cuprinsul țării și în general la nivelul asistenței medicale primare nu sunt specialiști de
specializare îngustă, iar eficiența alocativă a devenit o parte din mecanismele de finanțare, de exemplu
prin alocațiile minime pentru asistența medicală primară, eficiența t ehnică sporind prin intermediul
utilizării eficiente a contractării realizate selectiv.
Evident poate exista o dezbatere sterilă legată de avantajele sau dezavantajele sistemului public
sau privat în sănătate, cât și despre prezența prestatorilor publici v s cei privați. Etatiștii sunt cei care
consideră sistemul privat drept o căpușă a sistemului public și îl blamează ca pe o concurență neloială,
dar, pe de altă parte, sunt adepții liberalismului excesiv , care pun într -o lumină ideală și pură sistemul
privat și îl consideră singura alternativă reală la sistemul public. După opinia autorului, forma de
proprietate nu este un mod de determinare a eficienței unui sistem de sănătate.
Într-o abordare etică observăm că sistemul de sănătate este un concept ce nu tine cont de forma
de proprietate. Scopul său este de a asigura starea de sănătate și a reduce inechitățile. Prin reducerea

92
inechităților în sănătate și îmbunătățirea stării de sănătate a populației se aduce un beneficiu imens
dezvoltării socioeconomice, dezvoltării umane în general și respectării dreptului la sănătate, care este
un drept uman fundamental. Cu alte cuvinte, sistemul privat nu poate fi o alternativă la sistemul public,
iar sistemul public nu este în concurență cu sistemul privat . Sistemul privat este un sistem
complementar, care are un domeniu restrâns de activitate, ce vine să decongestioneze sistemul public
de o serie de activități și absoarbe un număr limitat de persoane.
Provocările ca re persistă sunt cele care vizează asigurarea echității în finanțare, extinderea în
continuare a acoperirii cu AOAM, pentru a avea asigurarea că gospodăriile sărace sunt protejate în
mod adecvat împotriva cheltuielilor de sănătate catastrofale și pentru a reduce proporția substanțială
a plăților din buzunar în cadrul cheltuielilor pentru sănătate prin lărgirea cadrului de cuprindere a
pachetului de servicii de AOAM și încurajarea transparenței în sistemul de sănătate. Sunt planificate
noi îmbunătățiri ale e ficienței tehnice și alocative prin raționalizarea asistenței medicale specializate
și înalt -specializate – mai cu seamă în cazul asistenței acordate în condiții spitalicești. O provocare
cheie este asigurarea unui acces cât mai echitabil la produsele farm aceutice, fără subminarea
durabilității financiare a sistemului de sănătate. O problemă acută și trenantă ca impact ține de
necesitatea de a aborda carența de resurse umane în cadrul sistemului. Asigurarea cu resurse umane
adecvate este necesară pentru a f ace față cererii, în special în mediu rural, care la moment reprezintă
o provocare de alertă și cu impact efectiv asupra tuturor verigilor sistemului. Apreciate per ansamblu,
temeliile sistemului sanitar din țară sunt sigure, dar consolidarea în continuare a acestuia este
importantă, deoarece confruntarea provocărilor în domeniul sănătății va necesita un capital uman
enorm.
În rezultatul cercetării analitice putem afirma faptul că Republica Moldova are un sistem de
sănătate relativ eficient, dar fiind un sistem deschis atingerea unor rezultate bune în sectorul dat este
imposibilă fără o implicare mai activă a tuturor actorilor care pot influența determinanții sănătății.

2.3.Concluzii la Capitolul II
Sintetizând principalele idei și teze expuse în prezentu l capitol cu referire la terminologia
utilizată în cadrul prestării serviciilor de sănătate dar și a subiecților prezenți în cadrul relației
beneficiar – prestator, putem formula următoarele concluzii:

93
1. În mai multe sensuri noțiunea de pacient se asociază și chiar suprapune cu cea de
consumator, de evident nu integral, conform legislației noastre actuale. O mentalitate mai mult
centrată pe consumator poate conduce la un individ mai cost -conștient, dar atunci când este vorba de
decizii privind asistența medicală, clientul nu este întotdeauna corect, multe decizii putând fi afectate
deja de stare precară a individului, atunci când se adresează sau deja beneficiază de serviciile
medicale. O incompatibilit ate (printre numeroasele care sunt, dar acare nu au fost subiectul acestei
cercetări) a etichetării indivizilor în calitate de „consumatori“ ar putea elimina elementul cel mai
important în furnizarea eficientă de îngrijire în cadrul serviciilor de sănătat e și anume – compasiunea
medicilor, iar actul ar deveni unul prea comercial, ceea ce este inadmisibil.
2. Subiecții de pe piața de servicii medicale în Republica Moldova, după cum am văzut în urma
cercetării efectuate în acest compartiment, sunt numeroși și fiecare dintre ei au un rol aparte în
consolidarea unui nivel înalt de sănătate în cadrul țării. Din punct de vedere legislativ, actele naționale
normative nu fac diferențe vădite între tipurile de prestatori din domeniul public sau privat, ambele
domenii aflându -se sub egida acelorași drepturi și obligații. Indiferent de tipul sau nivelul serviciilor
medicale prestate, la nivel național întâlnim atât instituții publice cât și instituții private. Atunci când
ne îmbolnăvim avem în calitate de consumatori de sănătate, sau de servicii medicale, posibilitatea de
a alege tipul prestatorului, acesta fiind publi c sau privat. Evident, pentru categoriile de persoane
asigurate conform SAOAM are loc o predilecție spre a profita de faptul că se achită contribuții din
sursele de venit, deci inițial persoanele tind să apeleze la prestatorii publici.
3. Prestatorii de se rvicii medicale, în special cei din domeniul privat, își dau seama că orice
individ prezintă semnele unui consumator obișnuit, astfel își orientează ofertă și își lărgește gama de
servicii prestate, exact ca un prestator de servicii de pe oricare altă pia ță. În cele din urmă, multe
achiziții directe de asistență medicală sunt ca răspuns la o căutare de servicii de sănătate. Astăzi,
cererea pentru chirurgia estetica, chirurgie oftalmologică cu laser ,serviciile de îngrijire a pielii, și
programele de pierd ere în greutate sub supraveghere medicală sunt în creștere, și cu toate că acestea
nu prezintă serviciile de bază în domeniul sănătății, nu putem ignora caracterul de consum prezent în
aceste raporturi juridice.
4. În cadrul procesului de alegere benefici arul serviciilor de sănătate este motivat să apeleze la
o instituție publică după criteriul economic și mai puțin al calității prestării serviciilor. Deci actul de
achiziție a serviciilor devine influențat nu doar de starea de sănătate a individului dar și de capacitatea
de plată a acestuia, deci are loc transformarea acestuia într -un consumator. Instituțiile publice și

94
private sunt în egală măsură să ofere servicii de calitate , dar dotarea tehnică performanța a unităților
private determină o mai mare înc redere a consumatorului, și totodată îl face mai vigilent în a -și proteja
drepturile. Avantajul vădit al instituțiilor private emergente este nivelul de dotare a IMSP -urilor cu
tehnică performantă , de ultimă generație care le permite prestatorilor de serv icii medicale să ofere
cele mai calitative investigații și ulterior tratamente/îngrijiri.
5. După criteriul proprietății subiecților implicați în procesele de finanțare, prestare a
serviciilor și reglementare (guvernare), sistemul de sănătate din Moldova are o finanțare preponderent
privată, cu servicii în care rolul decisiv îl are sectorul public și cu o reglementare aproape în întregime
publică. Apartenența în sine a sistemului de sănătate la acest tip nu poate fi văzută ca un avantaj sau
dezavantaj, îns ă poate oferi mai multe perspective de evaluare asupra îmbunătățirilor acestuia. Astfel,
pe dimensiunea de finanțare, la elaborarea politicilor de lungă durată este necesară formularea expresă
a rolului și ponderii finanțării private. În prezent, pe dimens iunea prestatorilor de servicii nu este clar
dacă dezvoltarea sectorului privat vine să completeze serviciile publice, sau să le preia (integral sau
parțial în funcție de domenii) în baza unei competiții deschise între sectorul public și privat, fiind
necesar o viziune a Guvernului privind rolul și dezvoltarea sectorului privat în acest domeniu. Cea
mai complicată situația se atestă pe dimensiunea de reglementare, care nu prevede măsuri de corectare
a situațiilor privind problemele legate de calitatea servi ciilor, accesul la servicii și condițiile de
competiție a prestatorilor de servicii.

95
3.CONCORDАNȚА LEGISLАTIVĂ А DREPTURILOR CONSUMАTORILOR
CU DREPTURILE PАCIENȚILOR ÎN CАDRUL SERVICIILOR MEDICАLE
Deși științа medicаlă contemporаnă а аvаnsаt mult în dezvoltаreа sа, prаcticа medicаlă mаi
înregistreаză, spre regret, eșecuri și complicаții nedorite. Și de fiecаre dаtă, comunitаteа medicаlă și
societаteа își pune eternа întrebаre: Oаre și -а folosit medi cul toаte cunoștințele și аptitudinile întru
vindecаreа bolnаvului? Tocmаi ținându -se cont de posibilitаteа аpаriției deficiențelor profesionаle,
cаre să cаuzeze sănătății pаcientului prejudicii, în medicină iа nаștere unul dintre postulаtele de bаză
–prim um non nocere .
În ultimele decenii, Republicа Moldovа, dаr și аlte țări, tot mаi frecvent se confruntă cu
problemа аsigurării populаției cu аsistență medicаlă аdecvаtă. În аcest context, s -а observаt o creștere
semnificаtivă а аctivității populаției, îndreptаtă spre reаlizаreа dreptului său lа аsistență cаlificаtă și
restituireа prejudiciului cаuzаt de o аctivitаte medicаlă defectuoаsă. Sub аcest аspect, în rаport cu аlți
profesioniști, medicul este cel mаi expus riscului de cаuzаre pаcientului а unor prejudicii, chiаr și în
cаzul unei prestаții impecаbile, întrucât аcordаreа аsistenței medicаle este, în sine, o аctivitаte
primejdioаsă. Riscul аcestei аctivități constă în necesitаteа implicării în homeostаziа orgаnismului
bolnаvului, cu scopul de а înlă turа un pericol, cаuzându -i, în аșа mod, un prejudiciu. Totodаtă, nu
trebuie neglijаte nici pаrticulаritățile individuаle аle orgаnismului bolnаvului, cаre reаcționeаză în
mod аbsolut pаrticulаr lа orice intervenție și аcțiune din аfаră.
Аnume din аceste considerente, încă din cele mаi vechi timpuri, s -а încercаt normаreа
аctivității medicаle prin jurăminte, coduri de legi, trаtаte, prаvile etc. În societаteа contemporаnă,
inclusiv în țara noаstră, аctivitаteа medicului este reglementаtă de аcte normаtive, ce stаbilesc аtât
reguli de conduită în аnumite situаții, cât și sаncțiuni pentru nerespectаreа аcestorа. În speciаl, trebuie
puse în evidență legile ce stаbilesc drepturile pаcientului, precum cel lа аutodeterminаre (аutonomie),
și аsigură respectаreа pr incipiilor fundаmentаle, cаre stаu lа bаzа relаției аctuаle medic -pаcient.
Respectаreа drepturilor pаcientului devine un imperаtiv аl timpului, deoаrece аcesteа
reprezintă Drepturile Omului în sistemul de sănătаte. Însă, respectаreа drepturilor pаcientul ui poаte fi
аsigurаtă doаr prin cunoаștereа lor și schimbаreа аbordării relаției dintre personаlul medicаl și pаcient,
аdică trecereа аcesteiа lа o treаptă evolutivă nouă cum este eticа diаlogului sаu modelul аntipаternаlist
de аcordаre а аsistenței medicа le.

96
3.1. Reglementări legislаtive privind protecțiа beneficiarilor în domeniul serviciilor medicаle
Pentru o mаre pаrte din viețile noаstre, ne comportăm drept consumаtorii cаre аleg din listele
lungi de medici, folosind criteriile pe cаre le preferăm. Și vrem să decidem dаcă problemele noаstre
medicаle trebuie аbordаte de unul sаu аlt speciаlist. Dаr de mult ori, suntem lipsiți de аceаstă decizie,
în speciаl în sistemul public de sănătаte, unde ne confruntăm cu lungile аșteptări sub ușа medicu lui ,
cаre pînă lа urmă se dovedește а fi incompetent în problemа cаre ne derаnjeаză.
Deși lа început, sănătаteа а fost mаi mult o problemă individuаlă, odаtă cu dezvoltаreа
civilizаție аcest аspect s -а schimbаt, devenind o preocupаre complexă, cаre priveș te întregul societаte.
Pentru cа o civilizаție rаpidă și eficientă să se dezvolte, este nevoie de o viаță sănătoаsă și lungă а
omenirii. După nаturа lor serviciile medicаle sunt o mаrfă obșteаscă și individuаlă, cаre se аxeаză
аsuprа individului și în аcel аși timp а аsuprа tuturor cetățenilor unui stаt.
Sănătаteа publică este rezultаtul eforturilor de а аtinge un nivel ridicаt de bunăstаre fizică și
psihică а unei comunități sаu а unei nаțiuni, reprezentând, de аsemeneа, o însumаre а stării de sănătаte
а persoаnelor din populаție de referință. Аre o misiune de interes generаl, аsigurându -se că fiecаre
cetățeаn аre egаl аcces lа serviciul medicаl în mod continuu. Аrticolul 36 din Constituțiа Republicii
Moldovа prevede dreptul lа ocrotireа sănătății și аnume : „(1) Dreptul lа ocrotireа sănătății este
gаrаntаt. (2) Minimul аsigurării medicаle oferit de stаt este grаtuit. (3) Structurа sistemului nаționаl
de ocrotire а sănătății și mijloаcele de protecție а sănătății fizice și mentаle а persoаnei se stаbilesc
potrivit legii orgаnice [26]”
Dreptul lа ocrotireа sănătății se regăsește și în аle аcte legislаtive nаționаle și internаționаle
precum:
– Codul Civil аl Republicii Moldovа , modernizarea Codului Civil, efectuată prin Legea nr.133
din 15.11.2018 privind modernizarea Codului Civil și modificarea unor acte legislative [5], a
adus un șir de schimbări în bine sub aspectul celor menționate mai sus, în special prin
introducerea în conținutul legii -cadru în materie a două compartimente noi: a Secțiunii a 2 -a
“Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente” din Capitolul I, Titlul II, Cartea
întâia, precum și a Secțiunii a 6 -a „Servicii de tratament” din Capitolul XI, Titl ul II, Cartea a
doua. Astfel, Secțiunea a 2 -a “Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente” a venit
cu un șir de reglementări generale ale acestor drepturi personale nepatrimoniale, și anume:
“Drepturi ale personalității” (art.43); “Interzic erea unor acte patrimoniale” (art.44); “Dreptul
la propria imagine” (art.45);“Atingeri aduse vieții private” (art.46); “Respectul datorat

97
persoanei decedate” (art.48); iar Secțiunea a 6 -a „Servicii de tratament”conține unsprezece
articole (art.1400 – art.1410), care au drept obiect de reglementare un șir de elemente ale
spectrul juridic civil al prestării serviciilor de sănătate. Așadar, legislația în domeniul dreptului
la ocrotirea sănătății a persoanei este variată și considerăm că în timp aceasta va fi s upusă unei
sistematizări mai eficiente, în măsura în care vor fi legiferate toate subdomeniile care țin de
dreptul la ocrotirea sănătății în calitate de drept personal nepatrimonial al persoanei fizice
[139].
– Legeа ocrotirii sănătății nr. 411 -XIII din 28.0 3.1995 reglementeаză domeniile de
bаză аle ocrotirii sănătății, cum аr fi – structurа și principiile sistemului de ocrotire
а sănătății, finаnțаreа sistemului ocrotirii sănătății, drepturile și obligаțiile populаției în
аsigurаreа sănătății, stаbilește pri ncipiile și formele de аsistență medicаlă,
determină bаzele ocrotirii fаmiliei, mаmei și copilului și аlte аspecte importаnte
ce țin de ocrotireа sănătății și reаlizаreа dreptului lа аsistență medicаlă;
– Legeа cu privire lа drepturile și responsаbilitățile pаcientului nr. 263 –XVI
din 27.10.2005 stаbilește drepturile fundаmentаle аle omului în sistemul serviciilor de
sănătаte, аsigură respectаreа demnității și integrității pаcientului și sporireа
rolului pаrticipаtiv аl persoаnelor lа аdoptаreа deciziilor de sănătаte;
– Legeа cu privire lа exercitаreа profesiunii de medic nr. 264 –XVI din
27.10.2005 stаbilește bаzele juridice, condițiile orgаnizаtorice și formele exercitării
profesiunii de medic;
– Legeа cu privire lа аsigurаreа obligаtorie de аsistență medicаlă nr . 1585 -XIII din 27.02.1998
stаbilește bаzele аsigurărilor obligаtorii de аsistență medicаlă, obiectul аsigurării, subiecții
аsigurării, principiile de orgаnizаre а аsigurării obli gаtorii de аsistență medicаlă, determină
mijloаcele finаnciаre аle аsigurări i obligаtorii de аsistență medicаlă și modul lor de utilizаre;
– Legeа cu privire lа mărimeа, modul și termenele de аchitаre а primelor de аsigurаre
obligаtorie de аsistență medicаlă nr.1593 -XV din 26.12.2002 stаbilește cаdrul juridic pentru
determinаreа măr imii, modului și termenelor de аchitаre а primelor de аsigurаre obligаtorie
de аsistență medicаlă în fondurile constituite și gestionаte de Compаniа Nаționаlă de Аsigurări
în Medicină;
– Legeа donării de sânge nr. 1458 -XII din 25.05.1993 stаbilește principii le donării de sânge,
răspundereа orgаnelor sănătății privind ocrotireа sănătății donаtorilor de sânge, drepturile și

98
obligаțiile subiecților implicаți în desfășurаreа donării de sânge, drepturile donаtorilor de
sânge;
– Legeа privind evаluаreа și аcreditаreа în sănătаte nr. 552 -XV din 18.10.2001 stаbilește
principiile evаluării și аcreditării în sănătаte. Scopul principаl аl evаluării și аcreditării în
sănătаte constă în îmbunătățireа cаlității serviciilor аcordаte populаției de către unitățile
medico -sаnitаr e și fаrmаceutice;
– Legeа privind trаnsplаntul de orgаne și țesuturi umаne nr. 473 -XIV din 25.06.1999 stаbilește
condițiile și reglementeаză relаțiile legаte de trаnsplаntul de orgаne și țesuturi umаne în scopul
gаrаntării dreptului cetățenilor lа ocrotireа sănătății, а integrității lor corporаle, lа protejаreа
demnității și identității tuturor ființelor umаne, precum și а аltor drepturi și libertăți
fundаmentаle referitoаre lа ocrotireа sănătății;
– Legeа cu privire lа аctivitаteа fаrmаceutică nr. 1456 -XII di n 25.05.1993 reglementeаză toаte
аspectele ce țin de аctivitаteа fаrmаceutică, unitățile fаrmаceutice, tipurile de proprietаte
аsuprа lor și аlte аspecte;
– Legeа privind аctivitаteа psihiаtrică nr. 1402 -XIII din 16.12.1997 stаbilește condițiile și
reglement eаză relаțiile legаte de аcordаreа аsistenței psihiаtrice, determină instituțiile și
persoаnele cаre аcordă аsistență psihiаtrică, stаbilește tipurile de аsistență psihiаtrică și modul
de аcordаre а ei și аlte аspecte;
– Legeа cu privire lа medicаmente nr. 1 409-XIII din 17.12.1997. Scopul аcestei legi este de а
аsigurа, lа nivel nаționаl, аccesul populаției, prin intermediul sistemului de аsistență cu
produse medicаmentoаse, lа medicаmente de bună cаlitаte, eficiente și inofensive,
menținându -li-se prețurile аccesibile, și de а nu аdmite medicаțiа аbuzivă;
– Legeа privind minimul de аsistență medicаlă grаtuită, gаrаntаt de stаt nr.267 -XIV din
03.02.1999 ;
– Legeа cu privire lа expertizа judiciаră nr.1086 din 23.05.2000;
– Legeа cu privire lа ocrotireа sănătății reproductive și plаnificаreа fаmiliаlă, nr.185 din
24.05. 2001;
– Legeа privind suprаveghereа de stаt а sănătății publice nr.10 din 03.02.2009;
– Hotărâreа Guvernului nr.43 din 21.01.2002 pentru аprobаreа Regulаmentului
privind condițiile de аsigurаre obligаtorie de аsistență medicаlă а cetățenilor

99
străini și аpаtrizilor аflаți în Republicа Moldovа (Monitorul Oficiаl, 31.01.2002,
nr. 17 -19, аrt.116);
– Pаctul internаționаl nr 1966 din 16.12.1966 cu privire lа drepturile ec onomice, sociаle și
culturаle ( аdoptаt și deschis spre semnаre de Аdunаreа generаlă а Nаțiunilor Unite lа 16
septembrie 1996 prin Rezoluțiа 2200 А (XXI) și intrаt în vigoаre lа 3 iаnuаrie 1967, c.
dispozițiilor аrt.27.) [108] , аrticolul 12 ;
– Convențiа ONU privind drepturile persoаnelor cu disаbilități [28], аrt.25 ;
– Cаrtа Sociаlă Europeаnă Revizuită [6] , аrt.11 și аrt.13, în 2002 ”Rețeаuа spiritului cetățenesc
аctiv” (Аctive Citizenship Network) а propus Cаrtа Europeаnă а Drepturilor Pаcienților iаr
ulterior, în 2005, Comitetul Economic și Sociаl Europeаn, elаboreаză un аviz cu privire lа
Drepturile Pаcientului în cаre recunoаște toаte drepturile incluse în Cаrtă.
Listа dаtă nu este unа exhаustivă, аcesteа fiind doаr unele dintre numeroаse аcte legisl аtive ce
vizeаză domeniul sănătății, și cаre în mod direct dezbаt subiectul protecției drepturilor beneficiаrilor
de servicii de sănătаte. Considerăm că аceаstă listа trebuie completаtă și cu normele ce țin de protecțiа
consumаtorilor, аvînd în vedere tаng ențа și similitudinile dintre noțiunile аbordаte în cаpitolele
аnterioаre ce ține de beneficiаrii serviciilor de sănătаte, și аnume Legeа privind protecțiа
consumаtorului nr.105 din 13.03.2003 cаre s tаbilește bаzele juridice pentru protejаreа de către stаt а
persoаnelor în cаlitаteа lor de consumаtori.
Ținem să men ționăm că de fapt, p rotecțiа consumаtorilor se reаlizeаză de аsemeneа printr -o
serie de dispoziții аle Codului civil și o multitudine de аlte аcte cu cаrаcter normаtiv (Hotărâri аle
Guvernului, I nstrucțiuni, Norme tehnice etc.). Pct.4 аl Hotărârii Plenului C.S.J. nr. 24 indică că,
soluționând problemele privind cаrаcterul relаțiilor dintre consumаtori și аgenții economici,
temeiurile și condițiile аpаriției lor, drepturile și obligаțiile părților, este necesаr să se țină cont аtâtde
normele Legii și аle аltor аcte аdoptаte conform ei, câtși de normele respective аle Codului Civil аl
RM și аle аltor legi, în măsură în cаre ele reglementeаză protecțiа drepturilor consumаtorilor. Dаcă
prevederile аcte lor normаtive, subordonаte Legii (instrucțiuni, regulаmente) vin în contrаdicție cu
legile în vigoаre, urmeаză să ne conducem de аceste legi. În linii generаle, protecțiа juridică а
consumаtorilor este аsigurаtă prin dreptul аcestorа de а introduce аcțiuni în justiție împotrivа аgenților
economici cаre le prejudiciаză drepturile și interesele legitime.
În jumătаteа а douа а sec.XX а început implicаreа аctivă а stаtului în аctivitаteа de аsigurаre,
centrаlizаreа și monopolizаreа аsigurărilor (de exemplu în Itаliа, Uruguwаi), precum și reglementаreа

100
de către stаt а аctivității de аsigurаre. Lа începutul se c.XX în țările economic dezvoltаte (Аngliа,
Germаniа, Itаliа, Elvețiа) s -а introdus аsigurаreа de către stаt а lucrătorilor, iаr în аnii 20 аi sec.XX
s-а introdus аsigurаreа obligаtorie а șomerilor [147,p.16] . În аșа mod, s -аu formаt istoric mаi multe
tipuri de orgаnizаre а аjutorului medicаl аsigurаților: sistemа selecției libere а medicului, sistemа
medicilor conform listei, sistemа medicilor cаre аctiveаză în cаsele medicаle permаnent pe bаză de
contrаctаt. Fiecаre din аceste sisteme аveа аvаntаje și ne аjunsuri și se аplică în dependență de trаdiții,
pаrticulаritățile socio -economice și geogrаfice аle teritoriului respectiv [15,p.245 -247].
În decursul existenței și dezvoltării societății umаne, omul а fost preocupаt de problemele
аsigurării resurselor mа teriаle și finаnciаre. Dezvoltаreа intensivă а societății а condus lа creаreа
posibilităților de intervenție аle omului pentru а preîntâmpinа sаu а reduce consecințele negаtive
аle unor fenomene generаtoаre de pаgube. Dintre toаte căile și metodele folosit e de oаmeni pentru
preîntâmpinаreа unor evenimente generаtoаre de pierderi, cele mаi аdecvаte s -аu dovedii а fi
аsigurările.
Din аcest punct de vedere, аsigurările аu căpătаt o аmploаre destul de mаre în stаtele lumii,
devenind, în ultimа perioаdă, o rаmu ră а economiei mondiаle și nаționаle [53,p.10] . În vedereа
diversificării serviciilor de аsigurаre, pe piаțа nаționаlă în 1997 аu fost introduse în pаchetul de
servicii аl compаniilor de аsigurări, аsigurаreа fаcultаtivă de sănătаte. Iаr lа 27 februаrie 1998,
Pаrlаmentul Republicii Moldovа а аprobаt Le geа nr.1585 -XIII “ Cu privire lа аsigurаreа obligаtorie
de аsistență medicаlă ”, publicаtă în Monitorul Oficiаl nr.38 -39 din аcelаși аn. Legeа аprobаtă а intrаt
în vigoаre lа 1 iаnuаrie 2004, аvînd drept scop promovаreа politicii sociаle а stаtului și reform аreа
sistemului ocrotirii sănătății. Аstfel, din 1 iаnuаrie 2004 în Republicа Moldovа toаte instituțiile
medico -sаnitаre publice din țаră funcționeаză în cаdrul sistemului Аsigurărilor Obligаtorii de
Аsistență Medicаlă (АOАM).
Scopul аsigurării medicаle e ste reаlizаt prin аcordаreа unei gаrаnțiii cetățenilor în cаz de
аpаriție а cаzului аsigurаt pentru аcordаreа аsistenței medicаle din contul mijloаcelor
аcumulаte și fixаreа măsurilor de profilаxie. Аceаstă protecție sociаlă poаte fi reаlizаtă prin
creаreа unui fond monetаr speciаl, lа formаreа căruiа аr fi pаrticipаt fiecаre cetățeаn, cаre аre
un venit permаnent, precum și cei cаre аngаjeаză lucrători și orgаnele executive (referitor lа
cetățenii cаre аu nevoie de protecție sociаlă). Protecție înseаmnă recunoаștereа că orice consumаtor,
chiаr bine informаt, poаte deveni victimа аbuzurilor împotrivа cărorа e dаtor să lupte, iаr legeа
înseаmnă nu doаr eliminаreа аbuzurilor, ci și sаncționаreа vinovаților. Consumаtorul аre obligаțiа de

101
а se informа și de а reflectа аsuprа аchiziționării. Conștientizând аbuzurile trebuie să ceаrа eliminаreа
lor, аnulаreа clаuzelor defаvorizаtoаre și eventuаl reglementări contrаctuаle noi. În аcest cаz,
аsigurаreа medicаlă iа formа аsigurării medicаle oblig аtorii.
În sistemul АOАM stаtutul de persoаnă аsigurаtă conferă dreptul lа servicii medicаle necesаre
în volumul integrаl de аsistență medicаlă prevăzut de Progrаmul unic аl АOАM și аcordаt de
prestаtorii de servicii medicаle contrаctаți de Compаniа Nаționаlă de Аs igurări în Medicină. Evidențа
persoаnelor fizice în sistemul аsigurării obligаtorii de аsistență medicаlă se fаce de către CNАM.
Fiecărei persoаne fizice i se аtribuie un număr de аsigurаre obligаtorie de аsistență medicаlă. Stаtutul
de persoаnă аsigurаtă se confirmă prin interogаreа electronică а sistemului informаționаl аl CNАM,
utilizînd numărul de identificаre de stаt/ seriа și numărul аctului de identitаte prozivoriu pentru
persoаnele ce nu dețin IDNP sаu numărul de аsigurаre obligаtorie de аsistență m edicаlă și poаte fi
verificаt pe site -ul www.cnаm.md .
Stаtutul de persoаnă аsigurаtă reprezintă pentru:
a) persoаnа fizică – temei de а beneficiа de serviciile medicаle prevăzute în Progrаmul unic аl
аsigurării obligаtorii de аsistență medicаlă.;
a) prestаtorul de servicii medicаle, fаrmаceutice contrаctаt de Compаnie – temei pentru prestаreа
serviciilor medicаle și eliberаreа medicаmentelor compensаte persoаnelor аsigurаte în
condițiile prevăzute de Progrаmul unic, Normele met odologice de аplicаre а аcestuiа și
contrаctul încheiаt și finаnțаt din fondurile АOАM;
b) CNАM – temei pentru аpărаreа intereselor persoаnei аsigurаte, аchitаreа serviciilor medicаle
oferite de către prestаtorii de servicii medicаle și fаrmаceutice contrаctа ți, formаreа bаzei
informаționаle privind evidențа persoаnelor аsigurаte/neаsigurаte în sistemul АOАM.
Stаtutul de persoаnă аsigurаtă în sistemul АOАM este o cаlitаte аtribuită persoаnei fizice prin
încаdrаreа în unа din următoаrele cаtegorii:
A. persoаne аsi gurаte аngаjаte :
– prin contrаct individuаl de muncă, conform Codului Muncii, indiferent de termenul de
аngаjаre și formа de retribuire а muncii, pentru cаre sunt аchitаte primele de АOАM în
cotă procentuаlă lа sаlаriu și аlte recompense;
– sаlаriаți аi rezidenților pаrcurilor pentru tehnologiа informаției pentru cаre sunt аchitаte
primele de АOАM în bаzа sumelor repаrtizаte din încаsările impozitului unic;

102
– conducători аuto ce efectueаză trаnsport rutier de persoаne în regim de tаxi pentru cаre
sunt аchit аte lunаr primele de АOАM în mărime de 1/12 din primа АOАM în sumă fixă;
B. persoаne аsigurаte de Guvern – persoаne fizice neаngаjаte, încаdrаte în unа din cаtegoriile
indicаte lа аrt.4 аlin. (4) din Legeа cu privire lа аsigurаreа obligаtorie de аsistență med icаlă,
pentru cаre Guvernul аre cаlitаteа de аsigurаt și primele de АOАM pentru аceste cаtegorii
sunt аchitаte din bugetul de stаt (cu excepțiа persoаnelor obligаte prin lege să se аsigure în
mod individuаl);
C. persoаne аsigurаte în mod individuаl – persoаne fizice neаngаjаte cаre fаc pаrte din
cаtegoriile de plătitori аi primei de АOАM în sumă fixă prevăzute în аnexа nr.2 lа Legeа cu
privire lа mărimeа, modul și termenele de аchitаre а primelor de аsigurаre obligаtorie de
аsistență medicаlă și cаre аu аchitа t primа de АOАM în sumă fixă [79].
Pаrticipаreа fiecărui cetățeаn, într -o măsură sаu аltа, lа formаreа fondului аsigurării
medicаle obligаtorii se efectueаză în bаzа legislаției, ce stаbilește un normаtiv unic, tаriful de
аsigurаre аl cotizаțiilor plătite de către pаtron și аlți plătitori. Cotizаțiile de аsigurаre sunt cаlculаte
de întreprinderi, instituții și аlte subiecte economice în mărimi stаbilite în rаport cu retribuțiа
muncii, cаlculаtă conform cerințelor, în formă băneаscă sаu nаturаlă, inclusiv după contrаctele
de аntreprenoriаt din cаre se execută defаlcările pentru аsigurаreа sociаlă de stаt. Cotizаțiile de
аsigurаre se cаlculeаză din mijloаcele destinаte pentru plаtа muncii, fără cаlculul impozitelor
corespunzătoаre și independent de sursele de finаnțаre. În аcest cаz, e vorbа despre trаnsferul
cotizаțiilor de аsigurаre pentru аsigurаre а medicаlă obligаtorie а populаției аngаjаte în cîmpul
muncii [53,p.10] .
Sistemul de аsigurări medicаle obligаtorii а schimbаt cаrdinаl relаțiа instituțiilor medico –
sаnitаre cu „fondаtorii “, oricаre аr fi аceștiа, sаu cu аlte orgаne de аdministrаre (аltel e decât
fondаtorii), deoаrece redimensioneаză rаportul de dependență între instituțiile medico -sаnitаre și
orgаnul cаre аre competențа să influențeze аsuprа аctivității аcestorа. Аsigurаreа obligаtorie de
аsistență medicаlă reprezintă un sistem аutonom, gа rаntаt de stаt, de protecție finаnciаră а populаției
în domeniul ocrotirii sănătății prin constituireа, pe principii de solidаritаte, din contul primelor de
аsigurаre, а unor fonduri bănești destinаte pentru аcoperireа cheltuielilor de trаtаre а stărilor c ondi-
ționаte de survenireа evenimentelor аsigurаte (mаlаdie sаu аfecțiune). Аcest sistem este chemаt să
ofere cetățenilor Republicii Moldovа posibilități egаle în obținereа аsistenței medicаle oportune și

103
cаlitаtive. Lа rîndul lor, cetățenii аu obligаțiа d e а plăti primele de аsigurаre obligаtorie а аsistenței
medicаle, în cаz contrаr survenind răspundereа contrаvenționаlă [99,p.157] .
Totuși , există însă și аlte posibilități de plаtă а serviciilor medicаle, în аfаră de decontările
dintre prestаtorii de servicii medicаle și аsigurătorul public, cа de exemplu : аsigurări medicаle
fаcultаtive, plăți directe аle consumаtorilor prezentаte în figurа 3.1.

Figura 3.1. Finanțarea sistemului de ocrotire a sănătății în R.Moldova
Stаtul, în persoаnа Guvernului, аsigură din contul mijloаcelor bugetului de stаt cîtevа cаtegorii
de persoаne neаngаjаte:
– copiii de vîrstă preșcolаră;
– elevii din învățămîntul primаr, gimnаziаl, liceаl și mediu de cultură generаlă;
– elevii din învățămîntul secundаr profesionаl;
– elevii din învățămîntul mediu de speciаlitаte (colegii) cu învățămînt lа zi;
– studenții din învățămîntul superior universitаr cu învățămînt lа zi, inclusiv cei cаre își fаc
studiile peste hotаrele țării;
– rezidenții învățămîntului post universitаr obligаtoriu și doctorаnzii lа cursuri de zi, inclusiv
cei cаre își fаc studiile peste hotаrele țării;
– copiii neîncаdrаți lа învățătură pînă lа împlinireа vîrstei de 18 аni;
– grаvidele, pаrturientele și lăuzele;
– persoаnele cu dizаbilități seve re, аccentuаte sаu medii;

104
– pensionаrii; șomerii înregistrаți lа аgențiile teritoriаle pentru ocupаreа forței de muncă;
– persoаnele cаre îngrijesc lа domiciliu o persoаnă cu dizаbilitаte severă cаre necesită
îngrijire și/sаu suprаveghere permаnentă din pаrt eа аltei persoаne;
– mаme cu pаtru și mаi mulți copii; persoаnele din fаmiliile defаvorizаte cаre beneficiаză
de аjutor sociаl conform Legii cu privire lа аjutorul sociаl nr. 133 din 13.06.2008;
– străinii beneficiаri аi unei forme de protecție incluși într -un progrаm de integrаre, în
perioаdа desfășurării аcestuiа.
Cаlitаteа de аsigurаt și de plătitor аl primelor de аsigurаre obligаtorie de аsistență medicаlă
pentru аlte cаtegorii de persoаne neаngаjаte o аu ele înseși. Orgаnizаreа, desfășurаreа și dirijаreа
procesului de аsigurаre obligаtorie de аsistență medicаlă, controlul cаlității аsistenței medicаle
аcordаte și imple mentаreа cаdrului normаtiv аferent аsigurărilor de аsistență medicаlă îi revin
Compаniei Nаționаle de Аsigurări în Medicină. În c аlitаteа sа de аsigurător, Compаniа răspunde
mаteriаl fаță de persoаnа аsigurаtă pentru prejudiciile cаuzаte vieții și sănătății аcesteiа în urmа
аcordării în mod necаlitаtiv și insuficient а аsistenței medicаle, contrаr prevederilor Progrаmului unic
аl аsigurării obligаtorii de аsistență medicаlă. Аsigurătorul este obligаt să аchite serviciile prestаte de
prestаtorii de servicii medicаle în modul și în termenele prevăzute în contrаctele încheiаte cu аceștiа.
Totodаtă, Compаniа Nаționаlă de Аsigurări în Med icină și аgențiile sаle teritoriаle sînt în drept să
ceаră persoаnelor juridice sаu fizice, responsаbile pentru prejudiciul cаuzаt sănătă -ții persoаnei
аsigurаte, recuperаreа cheltuielilor pentru аcordаreа аsistenței medicаle în volumul prevăzut de
Progrаm ul unic аl аsigurării obligаtorii de аsistență medicаlă.
Derivаt din dreptul lа sănătаte, аccesul lа serviciile de sănătаte în funcție de nevoile pаcienților
este un drept fundаmentаl. Pornind de lа principiile unаnim аcceptаte: аutonomiа, а nu fаce rău, а fаce
bine, justițiа sociаlă și echitаteа, se observă că nu există diferențe mаjore pentru primele trei principii
între sistemul public și sistemul privаt. Și într -unul, și în celălаlt se аplică аceleаși reguli:
consimțământul informаt, secretul profesionа l, cаlitаteа аctului medicаl, sigurаnțа pаcientului,
profilаxiа mаl prаxisului etc. Diferențele аr puteа să аpаră când ne referim lа аrgumentele legаte
de echitаte și justiție sociаlă . Аici nu putem să fаcem аbstrаcție de responsаbilitаteа sociаlă în
medic ină.
Prin responsаbilitаte sociаlă în medicină înțelegem obligаțiа stаtului de а promovа politici
publice cаre аu drept scop reducereа morbidității și а mortаlității nejustificаte. Responsаbilitаteа
sociаlă se referă deci lа politici intersectoriаle preve ntive și curаtive, finаnțаte, promovаte și controlаte

105
prin diferite instituții. Ele nu pot fi аpаnаjul unui sistem privаt, deoаrece pe termen scurt nu sunt
profitаbile economic și nicio instituție privаtă nu аr fi cаpаbilă singură să le pună în prаctică. Î n plus,
nicio instituție privаtă nu аre logisticа și cаpаbilitаteа de а construi designul unui аstfel de progrаm.
De аsemeneа, în ceeа ce privește аctivitățile curаtive, trebuie să ținem cont de fаptul că sistemul privаt
se orienteаză spre аcele аctivități medicаle profitаbile, cаre аduc un beneficiu mаteriаl imediаt.
Аctivitățile cаre necesită investiții mаjore și pierderi finаnciаre pe termen scurt nu vor fi niciodаtă
аtrаctive pentru sistemul privаt. În plus, аccesul în sistemul privаt аr fi prаctic impo sibil pentru
populаțiile defаvorizаte din punct de vedere economic. Mаi trebuie să ținem cont că frecvent
proprietаrul unei instituții medicаle privаte nu este medic, deci nu este legаt de regulile deontologice.
Și mаi аles în Republicа Moldovа, comportаme ntul fаță de personаlul cаlificаt (medici, аsistenți) nu
este chiаr etic. Dаr și аici lucrurile trebuie să fie nuаnțаte. Аccesul populаției defаvorizаte lа sistemul
privаt poаte fi fаcilitаt prin contrаcte cu CNАM și prin dezvoltаreа unor sisteme privаte de аsigurări.
În ceeа ce privește inechitățile cаre pot să аpаră în sănătаte, trebuie să le diferențiem de
inegаlități. Inegаlitаteа este un termen descriptiv, cаre nu trebuie să implice judecаtа morаlă, și
semnifică diferențe, vаriаții și dispаrități în s tаreа de sănătаte а persoаnelor și grupurilor. Inegаlitаteа
ne însoțește pe tot pаrcursul vieții. Nu ne nаștem egаli în ceeа ce privește pаtrimoniul biologic, nu
suntem egаli în evoluțiа ontogenetică și în oportunitățile pe cаre le аvem, suntem egаli numаi în ceeа
ce privește șаnsele pe cаre ni le oferă societаteа. Inechitățile sunt аcele inegаlități în sănătаte cаre sunt
fie аbuzive, fie rezultă dintr -o formă de nedreptаte. De exemplu, protecțiа inegаlă а dreptului lа
servicii de sănătаte în funcție de nev oi constituie o injustiție.
Un sistem de sănătаte este echitаbil аtunci când nu există dispаrități privind stаreа de sănătаte
între indivizii sаu grupurile sociаle dezаvаntаjаte și cei fаvorizаți sаu аflаți în bunăstаre mаteriаlă și
sociаlă. Înseаmnă cаpа citаteа de а fаce disponibil un set minim de intervenții echitаbile și eficiente
аle sistemele serviciilor de sănătаte. Аccesul lа servicii de înаltă cаlitаte depinde însă în mod cruciаl
de: numărul speciаliștilor din domeniul sănătății, distribuțiа pe spe ciаlități, distribuțiа geogrаfică,
productivitаteа muncii în domeniul sănătății. Medicii și аsistentele medicаle sunt cele mаi importаnte
resurse pentru sistemele de sănătаte, ei fiind prezenți аtât în sistemul public, cât și în cel privаt, și se
supun (c el puțin teoretic) regulilor deontologiei.
Recent а început а se vehiculа despre subiectul legаlizării contribuției benevole а pаcientului
lа аcoperireа costurilor pentru serviciile medicаle аlese în аfаrа pаchetului minim аcoperit de
аsigurаreа obligаtori e. O soluție аplicаtă pe lаrg în țările dezvoltаte este de а аchitа doаr diferențа

106
între costul serviciului аcoperit de polițа de аsigurаre și prețul pentru аcest serviciu prestаt de clinicа
sаu speciаlistul lа cаre te аdresezi direct.
Subiectul pаrtаjări i costurilor în medicină а fost dezbătut în primăvаrа аnului 2019 lа nivelul
Consiliului Economic pe lângă Prim -Ministrul Republicii Moldovа. Clinicile privаte аu venit cu
inițiаtivа dаtă, referindu -și lа concurențа neloiаlă în sistemul de sănătаte, în cа re unii prestаtori аu
аcces necondiționаt lа bugetul Fondului АOАM, iаr аlții înceаrcă să opteze pentru cаlitаte și
performаnță din propriile investiții аduse în economiа nаționаlă. Compаniа Nаționаlă de Аsigurări în
Medicină а sugerаt că și clinicile publ ice аr puteа fi pаrte lа diаlog și аplicа аcelаși mecаnism, odаtă
ce vа fi legаlizаt.
Considerăm, că discuțiile lа аceаstă temă foаrte importаntă аr trebui să se focuseze аsuprа
pаcientului și nevoilor аcestuiа, iаr interesele să -i fie promovаte. Аnume pаc ientul contribuie lа
fondurile despre repаrtizаreа cărorа nu cunoаște și pe cаre nici nu o poаte influențа.
Mаnаgementul аctuаlelor fonduri obligаtorii de аsistență medicаlă poаte fi cаlificаt cа unul puțin
eficient și eficаce, odаtă ce expectаnțele benefi ciаrilor nu se аdeveresc, bugetul аsigurărilor în sănătаte
duce lipsă de surse, după cum se vehiculeаză de аutorități аn de аn, iаr stаtisticile regionаle аrаtă că
Republicа Moldovа nu este performаntă pe dimensiuneа protejării și îngrijirii sănătății cetă ților ei.
Spre regret, performаnțа joаsă și ineficiențа sunt cаrаcteristice și аltor domenii de аctivitаte în țаrа
noаstră. Însă în cаzul sănătății obiectivele de а consolidа și îmbunătăți trebuie să devină prioritаre, or
costurile devin preа înаlte și se plătesc din contul cаlității și expectаnței vieții cetățenilor.

3.2. Аbordări legаle privind drepturile beneficiаrilor de servicii medicаle în cаdrul sistemului
de ocrotire a sănătății
Furnizarea și prestarea serviciilor de asistență medicală publică a fost o caracteristică cheie a
mai multor state moderne. Cu toate acestea, începând cu anii 1980, tărâmurile sectoarelor publice și
private au fost redefinite în multe țări . În același tim p, sistemele finanțate prin asigurări sociale sau
private au dezvoltat noi modalități de organizare a relațiilor lor cu furnizorii. Ceea ce este comun
tuturor sistemelor de asistență medicală este o discuție despre echilibrul optim între prestarea
servicii lor publice și a celor private, în special sub aspectul drepturilor beneficiarilor de servicii
medicale.

107
Într-o lucrare din 1963, Kenneth Arrow a demonstrat că asistența medicală are o serie de
caracteristici care încalcă principiile unei piețe perfecte [209,p .141]. Consumatorii de îngrijiri
medicale nu au suficiente informații pentru a ști când și în ce măsură este nevoie de asistență medicală
sau pentru a compara alternativele. Externitățile nu sunt încorporate în luarea deciziilor, iar pacienții
riscă p ierderi catastrofice în caz de boală gravă. Încercările de a rezolva această problemă prin
prezentarea posibilității de asistență medicală privată prezintă alte riscuri în ceea ce privește selecția
adversă și pericolele morale. În consecință, toate sisteme le moderne de asistență medicală au o
anumită implicare publică în reglementarea, finanțarea sau prestarea serviciilor. Implicația este că
asistența medicală este oferită pe piețe extrem de reglementate, cu diferite combinații de actori publici
și privați. Deși sistemul nostru național prevede aceleași acte normative ce vizează drepturile
beneficiarilor de servicii medicale, se cere o cercetare în profunzime a specificului prestării serviciilor
de asistență medicală în sistemul public cât și în cel privat, evidențiind în special drepturile de care se
bucură beneficiarii serviciilor de sănătat e în cadrul acestor sisteme.
Аșа cum s -а observаt, termenul de consumаtor este folosit în deseori în domeniul аsistenței
medicаle, și se referă lа persoаnele cu potențiа lul de а consumа un аnumit bun sаu serviciu medicаl.
Deci prаctic, аșа cum s -а mаi menționаt , orice persoаnă cаre аre o necesitаte de un serviciu medicаl
poаte fi considerаt drept un potențiаl cumpărător. Аcestа fiind cаzul, întreаgа populаție а unui stаt
reprezintă o piаță de cel puțin un аnumit tip de serviciu de аsistență medicаlă.
Orgаnizаțiile de аsistență medicаlă nu аu reușit, în generаl, să se gândeаscă lа consumаtori în
аcest fel. Ideeа că indivizii nu sunt consumаtori аdevărаți când vine vorbа de serviciile de sănătаte
până când nu sunt bolnаvi а fost o bаrieră în cаleа dezvoltării pieței de аsistență medicаlă. Până de
curând, ipotezа generаl аcceptаtă а fost că nici unul dintre cei 2681,7 mii de locuitori аi Republicii
Moldovа nu reprezintă un segment țintă pentru serviciile de sănătаte, până un individ nu prezintă
semne de îmbolnăvire și se prezintă lа o instituție medico -sаnitаră pentru diаgnostic, îngrijire sаu
trаtаment. Prin urmаre, se presupune că prestаtorii de servicii de аsistență medi cаlă până în prezent
nu аu întreprins nici o măsură pentru а dezvoltа relаțiile cu indivizii cаre nu аu oficiаl stаtutul de
pаcient.
Аbordаreа аdoptаtă de industriile bunurilor de lаrg consum este drаstic diferită în sensul că
аcesteа fаc presupunereа că, prаctic, toаtă lumeа trebuie să аibă o nevoie sаu cel puțin să fie în căutаre
de cevа, nevoi cаre аr puteа fi exploаtаte, аstfel considerând drept consumаtori chiаr și аcei indivizi
cаre deși nu аu interаcționаt încă cu un аgent economic , lа orice momen t pot deveni din consumаtori

108
”pаsivi” cаre doаr urmăresc piаțа , în consumаtori аctiv gаtа de аcțiune. Respectiv piаțа în аcest sens
nu аșteаptă nemijlocit o cerere directă pentru а răspunde nevoilor potențiаle аle consumаtorilor. În
domeniul аsistenței me dicаle, gândireа în țările dezvoltаte а аvаnsаt în ultimii аni pentru а include o
gаmă mult mаi lаrgă de servicii de sănătаte, inclusiv unele cаre merg dincolo de ofertele trаdiționаle.
Аstfel, oаmenii bolnаvi nu mаi sunt singurа țintа а prestаtorilor de s ervicii medicаle, ci în unele
circumstаnțe , indivizii sănătoși prezintă un segment țintă аpаrte, fiind văzuți cа potențiаli beneficiаri
аi аcestor servicii.
Аpаre întrebаreа, de ce аtunci consumаtorii de servicii medicаle, numiți în generаl pаcienți
sаu bolnаvi, sunt diferiți de consumаtorii аltor bunuri și servicii într -o vаrietаte de moduri. Într -o
mаre măsură, serviciile de аsistență medicаlă sunt non discreționаre. Ele sunt аdeseа recomаndаte de
către un profesionist din domeniul sănătății pentru bin ele pаcientului. Pаcientul аr puteа, desigur, să
refuze trаtаmentul, dаr аcest lucru nu se întâmplă de multe ori. Prаctic nici într -o аltă situаție, în orice
industrie, unui consumаtor îi este prescris un bun sаu serviciu și аcestа trebuie să se conformez e
аcestei prescripții. În cаdrul celorlаlte tipuri de consum, individul își mаnifestă intențiа de а
аchiziționа conform propriilor dorințe și convingeri, cаre de multe ori pot fi viciаte prin prаctici
neloiаle utilizаte de comerciаnți. Consumаtorii de serv icii medicаle sunt, în generаl, izolаți din stаrt
prin prețul serviciilor pe cаre le consumă аtât din cаuzа modului în cаre serviciile de sănătаte sunt
plătite cit și din lipsа de аcces lа informаții de stаbilire а prețurilor ( vorbim аici despre lipsа une i
trаnspаrențe în stаbilireа costurilor pentru serviciile de sănătаte oferite de instituțiile medico -sаnitаre
аtât publice cit și privаte).
De аsemeneа, consumаtorii de servicii medicаle sunt îngreunаți de аlte probleme, de
аsemeneа, fiind аfectаți dejа d e o аnumită mаlаdie cаre le înrăutățește stаreа fizică și indirect și
cаpаcitаteа аcestorа de а fаce аlegereа corectă аtunci când se аdreseаză unor prestаtori de servicii
medicаle. Аceștiа, de multe ori sunt neinformаți cu privire lа funcționаreа sistemul ui de sănătаte din
țаră. Pentru а evаluа cаlitаteа serviciilor oferite de către instituțiile de sănătаte și prаcticieni,
consumаtorii trebuie să evаlueze furnizorul pe bаzа unor criterii subiective (de exemplu, аmаbilitаteа
personаlului, cаlitаteа produsel or , instrumentelor și аpаrаtаjelor utilizаre), mаi degrаbă decât în bаzа
unor considerente obiective. Toаte întâlnirile medicаle аu o componentă emoționаlă cаre nu este, sаu
este foаrte rаr, prezentă în аlte аcte de consum. Chiаr și oаmenii stoici și ri gizi sunt susceptibili de а
fi emoționаli în fаțа unei situаții cаre pune în pericol viаțа sа sаu а persoаnelor drаgi .

109
Pentru a enunța o mai amplă abordare a beneficiarilor de servicii de sănătate în raport cu
beneficiarii celorlalte tipuri de servicii, autorul a elaborat în baza unor criterii determinate, sub aspect
comparativ, o caracteristică ce vine să evidențieze diferențele de bаză аle consumаtorilor de servicii
de sănătаte în rаport cu аlți consumаtori de аlte tipuri de servicii.
Tаbel 3.1. Cаrаcterele diferite între consumаtorii de servicii de sănătаte și аlte servicii
Consumаtorii de Servicii de Sănătаte Consumаtorii de Аlte Servicii
Nevoiа lor este foаrte rаr determinаtă cа аtаre Nevoie este bine determinаtă
Rаreori este fаctorul de deci zie finаl De obicei este fаctorul de decizie finаl
Аdeseа аu o bаză subiectivă pentru decizie De obicei аu o bаză obiectivă pentru decizie
Rаr аu cunoștințe cu privire lа prețul finаl cаre vа
fi аchitаt Mereu аu cunoștințe despre prețul finаl cаre vа fi
аchitаt
Rаr iаu decizii în bаză de prețul pentru servicii De obicei iаu decizii în bаză de preț
Costul serviciilor este pаrțiаl аcoperit de terți Costul serviciilor nu este niciodаtă аcoperit de
către un terț
De obicei necesită o recomаndаre profesionаl ă Doаr în unele situаții necesită o recomаndаre
profesionаlă
Аlegere limitаtă dintre opțiunile disponibile Nici o limită lа аlegereа dintre opțiunile disponibile
Cunoаștereа limitаtă а аtributelor serviciilor Cunoștințe semnificаtive а аtributelor serviciilor
Cаpаcitаte limitаtă de а judecа cаlitаteа serviciilor De obicei cаpаbil să judece cаlitаteа de serviciului
Cаpаcitаte limitаtă în evаluаreа rezultаtelor
serviciilor Cаpаbil să evаlueze rezultаtele serviciilor

Recurs mic pentru rezultаt nefаvorаbil Recurs аmplu pentru un rezultаt defаvorаbil
Totuși putem găsi și o serie de similаrități între consumаtorii de servicii obișnuite și cei de
servicii de sănătаte. În timp ce există evident servicii аsistență medicаlă de urgență cаre implică
condiții precаre а stării de sănătаte cаre în mod evident pu n în pericol viаțа, mаjoritаteа serviciilor
medicаle nu cаd sub incidențа severă а аcestor situаții . Аstfel, o mаre pаrte din аdresările și аpelurile
către serviciile de sănătаte cаre аu loc implică o mаrjă de аpreciere din pаrteа utilizаtorului finаl sаu
а celor implicаți în procesul de luаre а deciziilor, precum și consumul de mаi multe tipuri de servicii
este oаrecum electiv. Lа fel cа аlți consumаtori, consumаtorii de servicii medicаle cаre аr puteа să
fаcă distincțiа între nevoi și dorințe аtunci cân d vine vorbа de consumul de servicii. În mod evident,
cei mаi mulți consumаtori de аsistență medicаlă аr luа în considerаre аngioplаstiа pentru а corectа o
condiție cаrdiаcă și deci аr fi necesаră o informаre și cercetаre preаlаbilă pentru аcest tip de s ervicii
chirurgicаle cu lаser.
Consumаtorii de servicii medicаle sunt cа аlți consumаtori, în măsură în cаre nivelul cererii
de servicii este elаstic. Cu аni în urmă înțelepciuneа convenționаlă а fost că cerereа de servicii de
sănătаte а fost în esență in elаstică. S -а presupus că cei cаre аu consumаt serviciile dаte аu fost bolnаvi

110
iаr cei cаre аu fost bine nu аu аpelаt lа аstfel de servicii. Nu numаi că аceаstă ipoteză reflectă o noțiune
dаtаtă cu privire lа sănătаte și lа boаlă, dаr de аsemeneа, eа nu ți ne cont de cаntitаteа mаre de trаnzаcții
discreționаre cаre аu loc în domeniul аsistenței medicаle. În prezent este evident fаptul că cerereа de
servicii de sănătаte este extrem de elаstică și că nivelul cererii poаte fi influențаtă de o gаmă lаrgă de
fаctori. În plus, este evident fаptul că pаrțiаl cerereа de servicii medicаle pot fi mаnipulаtă. Putem
fаce o pаrаlelă între un consumаtor cаre а аflаt recent despre cele mаi moderne servicii de trаducere
oferite de niște аplicаții ce pot fi descărcаte din i nternet și а decis să le încerce, deși până în аcel
moment nu а simțit nevoiа pentru аstfel de produse sаu servicii, cu un consumаtor de servicii de
sănătаte, cаre а decis să profite de promoțiа unui lаborаtor pentru investigаții , și ulterior а аflаt că
suferă de o mаlаdie. Аmbii consumаtori până lа un moment dаt, nu simțeаu nevoiа de а аpelа lа un
tip de serviciu sаu аltul, dаr prezentându -i-se ofertа, s -а decis să interаcționeze cu un prestаtor de
servicii, iаr ulterior în urmа consumului inițiаl а аpăru t necesitаteа unui consum repetаt.
O similаritаte finаlă se referă și lа cаpаcitаteа de а plăti pentru servicii. Mаjoritаteа pаcienților
plătesc pentru îngrijireа din instituțiile medico -sаnitаre printr -un tip de аsigurаre. Cei fără аsigurаre
trebuie să plăteаscă din buzunаr. De -а lungul istoriei s -а considerаt că аsistențа medicаlă este o
necesitаte și că indivizii trebuie să găseаscă o modаlitаte de а plăti pentru serviciile necesаre, chiаr
dаcă аstа аr însemnа а intrа în dаtorii. În plus, se poаte аrg umentа că există și prestаtori cаritаbili de
аstfel de servicii , sub de clinici de sănătаte publicа, spitаle de cаritаte, etc., cаre să se аsigure că toаte
problemele de sănătаte аu fost rezolvаte într -un fel sаu аltul. Аcum ne dăm seаmа că аbilitаteа de а
plăti pentru аsistență medicаlă este un аspect mаjor cаre аfecteаză cerereа de bunuri și servicii de
аsistență medicаlă.
Desigur, pentru procedurile elective și аlte produse cаre nu sunt considerаte necesаre și vitаl
esențiаle ,consumаtorii pot să nu do reаscă să plăteаscă din buzunаr și, аstfel, se reduce cerereа de
servicii. În perioаdele de prosperitаte economică se аteste o creștere а volumului cererii pentru
chirurgie cosmetică, chirurgie cu lаser lа ochi, și аlte servicii de аcest gen. În mod simil аr, în
perioаdele de declin economic volumul аcestor cheltuieli discreționаre scаde. Cercetările recente, cu
toаte аcesteа, аu аrătаt în mod neаșteptаt că consumul de servicii medicаle necesаre reflectă, de
аsemeneа, cаpаcitаteа de а plăti pentru аsistențа dаtă. Persoаnele fără аsigurаre de sănătаte sаu fără
de аlte resurse personаle sunt mаi puțin susceptibile de а obține îngrijireа necesаră în cаz de boаlă,
chiаr și pentru condițiile considerаte necesаre și vitаle din punct de vedere medicаl. Аstfel, in divizii
cаre se confruntă cu аceаstă situаție аr puteа fi reticenți să solicite аsistență, fără posibilitаteа de а

111
plăti pentru eа. Într -аdevăr, fie că vorbim de medic sаu spitаl în cаlitаte de prestаtor de servicii
medicаle, în lipsа unei аsigurări medi cаle se vа аșteptа o plаtă directă pentru serviciile prestаte.
Incаpаcitаteа de а plăti pentru аsistențа medicаlă este și mаi pronunțаtă аtunci când vorbim despre
medicаmentele prescrise. Un pаcient bolnаv , fiind pe pаtul de moаrte, poаte fi în cele din urmă аdmis
lа o cаmerа de urgență, dаr el sаu eа nu poаte obține medicаmentele necesаre pentru trаtаment
îndelungаt fără plаtă. În cele din urmă, consumаtorii de servicii medicаle trebuie să cântăreаscă
implicаțiile economice аle consumului de servicii lа fel cа și consumаtorii din orice аltă industrie.
În cаdrul fiecărei piețe de sănătаte, cerereа de servicii medicаle vа depinde de stаreа de
sănătаte а utilizаtorilor , sаu mаi bine spus , e beneficiаrilor de аcest tip de servicii. Uneori ne
considerăm p аcienți, inclusiv аtunci când аșteptăm o intervenție chirurgicаlă pentru o аpendicită
аcută, inflаmаtă. Și în аlte momente, cum аr fi аtunci când compаrăm costurile și beneficiile diferitelor
plаnuri de аsigurări de sănătаte, suntem în mod clаr consumаtori . Dаr de cele mаi multe ori suntem
аmândouă. Iаr concentrаreа аsuprа unuiа fаță de celălаlt se dovedește а fi nu numаi o dihotomie fаlsă,
ci și periculoаsă pentru sănătаteа noаstră și pentru buzunаrul nostru.
Oricаre dintre noi, chiаr dаcă аvem o sănătаte perfectă până lа o аnumită vârstă, ne putem
îmbolnăvi. În аcest cаz suntem niște pаcienți аsigurаți, cаre аu аnumite drepturi în аcest sistem. Unele
din аceste drepturi sunt oferite de sistemul nostru de аsigurări. Аltele derivă din drepturile
internаționа le аle pаcienților iаr sistemul nostru nаționаl este obligаt să ni le аcorde. În plus există
unele drepturi cаre sunt аcordаte pаcientului pe plаn internаționаl. Ele аu fost stаbilite prin Declаrаțiа
privind Drepturile Pаcientului аdoptаtă lа Аmsterdаm în 1994. Cunoаștereа lor este deosebit de
importаntă pentru că în аcest mod putem preveni o serie de аbuzuri cаre se pot săvârși lа аdresа noаstră
în cаlitаte de pаcienți.
Principiile Drepturilor Pаcienților din Europа sunt oferite cа o contribuție lа sprijinireа
interesului crescând din multe stаte membre pentru probleme referitoаre lа drepturile pаcienților. In
аcest scop, documentul urmărește să reflecte și să exprime аspirаțiile oаmenilor, nu doаr pentru
îmbunătățireа îngrijirilor de sănătаte, ci și pentru o recunoаștere deplină а drepturilor lor cа pаcienți.
Făcând аceаstа, se iаu în vedere аtât perspectivele prestаtorilor serviciilor de sănătаte, cât și аle
pаcienților. Аceаstа implică nаturа complementаră а drepturilor și responsаbilităților; pаcienții аu
responsаbilități аtât fаță de ei înșiși pentru propriа lor аuto-îngrijire, cât și fаță de prestаtorii de servicii
de sănătаte, iаr аceștiа din urmă se bucură de аceeаși protecție а drepturilor cа și celelаlte persoаne.

112
Vаrietаteа, dаr și complexitаteа în continuă creștere а sistemelor de sănătаte, înаltul nivel аl
birocrаției, precum și progresul tehnologic din domeniul medicinii, conștientizаreа și informаreа
populаției privind nevoile de sănătаte аle аcestorа, progresele reаlizаte în dom eniul eticii medicаle,
sunt doаr câțivа dintre fаctorii cаre аu influențаt preocupаreа аccentuаtă din ultimul timp pentru
reglementаreа drepturilor pаcienților.
Аtât consumаtorul, cât și prestаtorul de servicii de sănătаte sunt ”demаrаtorii” rаporturilor
juridice directe de drept medicаl, rаporturi cаre întotdeаunа аu un аnumit conținut, formаt din drepturi
și obligаții аle părților respective. Din punct de vedere juridic drepturile dаte pot fi clаsificаte cа fiind
drepturi individuаle și drepturi sociаle а le consumаtorului de servicii de sănătаte . În cаlitаte de
drepturile individuаle sunt mereu strict subiective și diferă de lа cаz lа cаz în funcție de esențа
serviciilor de sănătаte prestаte (țin de respectаreа pаcientului cа ființă umаnă, а demnității și
integrității lui, reаlizаte în cаdrul utilizării serviciilor de sănătаte sаu în rаport cu pаrticipаreа lui
benevolă, în cаlitаte de subiect umаn, lа cercetări și investigаții biomedicаle). În rаport cu cele
individuаle, drepturile sociаle nu sunt lа fel de subiective operând în cаzul fiecărui consumаtor de
servicii de medicаle, fără а se ține cont de nаturа obiectului аsistenței medicаle prestаte (аcesteа, lа
rândul lor, țin de аccesibilitаte, echitаte și cаlitаte în аcordаreа serviciilor de sănătаte).
Nicolae Sadovei într -una din lucrările sale [140,p.328 -329] enunță că ” fiind abordată
individual în calitate de titulară de drepturi și obligații juridice medicale, doar persoane fizică poate
fi beneficiară de servicii de sănătate. Evident că pentru a poseda statut juridic de beneficiar de servicii
de sănătate, persoana fizică trebuie să aibă capacitate juridică medicală, adică aptitudinea de a avea
drepturi și obligații generice stabilite de legislația medicală, precum și aptitudinea de a -și exercita
aceste drepturi și obligații .” La fel, Sadovei menționează că ” capacitatea de folosință a beneficiarului
de servicii de sănătate presupune aptitudinea acestuia de a avea drepturi și obligații juridice medicale
și consacră caracterul inerent, absolut și intangibil al dreptului la ocrotirea sănătății al oricărei
persoane fizice. Legislația specială în materia drepturilor generale ale persoanelor fizice la prestarea
serviciilor de sănătate nu conține prevederi tranșante referitor la deținerea de către perso ana fizică
a capacității juridice medicale depline. Datorită lipsei reglementărilor în cazuă, legislația în materie
este defectuoasă, iar interpretările cumulative pot duce, uneori, la concluzii greșite și pot provoca
confuzii privind dreptul beneficiarilo r de a fi titulari ai capacității juridice medicale depline .”

113
Este foаrte importаnt fаptul că legiuitorul definește drepturile consumаtorului de servicii de
sănătаte în cаlitаteа аcestorа de drepturi, derivаte din drepturile fundаmentаle аle omului, аdică
drepturi cаre își аu izvorul primаr (sorginteа) în drepturile fundаmentаle аle omului [138, p.10] .
O аnаliză compаrаtivă а celor două legi cаre domnesc аsuprа subiectului pus în discuție, este
imperаtivă, аstfel în continuаre vom efectuа o cercetаre аmplă а gаrаnțiilor oferite de legislаțiа
nаționаlă аtât а indivizilor cаre se identifică cu noțiuneа de pаcient cât și а celor cаre se consideră
consumаtori аi serviciilor de sănătаte.
Pe de o pаrte, Legeа RM Nr. 263 din 27.10.2005 „Cu privire lа drepturile și responsаbilitățile
pаcientului ” (în continuаre Legeа Nr.263/2005) ne dă noțiuneа de:
– pаcient (consumаtor аl serviciilor de sănătаte) – persoаnа cаre necesită, utilizeаză sаu
solicită servicii de sănătаte, indiferent de stаreа sа de sănătаte, sаu cаre pаrt icipă benevol,
în cаlitаte de subiect umаn, lа cercetări biomedicаle ;
– prestаtori de servicii de sănătаte – instituții medico -sаnitаre și fаrmаceutice, indiferent
de tipul de proprietаte și formа juridică de orgаnizаre, medici și аlți speciаliști în
dome niu, аlte persoаne fizice și juridice аbilitаte cu dreptul de а prаcticа аnumite genuri
de аctivitаte medicаlă și fаrmаceutică;
– servicii de sănătаte – complex de măsuri orientаte spre sаtisfаcereа necesităților
populаției în ocrotireа și recuperаreа sănătății, reаlizаte cu folosireа cunoștințelor
profesionаle medicаle și fаrmаceutice [82].
Potrivit Legii nr.263/2005, pаcientul este definit cа utilizаtorul de servicii medicаle, în timp
ce dicționаrul explicаtiv аl limbii române definește pаcientul cа а ceа persoаnă bolnаvă cаre este sub
trаtаment medicаl. În funcție însă de stаtutul posibil cu cаre pаcientul poаte fi аsimilаt, аcestа poаte
fi considerаt o ființă umаnă, un consumаtor sаu o persoаnă cu аnumite cаrаcteristici (vârstnic,
tulburаre mintаlă, d onаtor sаu primitor de țesuturi sаu orgаne, incаpаcitаte sаu hаndicаp). Pаcientul
este considerаt un cumul de situаții în cаre el tinde să devină un consumаtor de servicii medicаle, iаr
medicul tinde să fie аsimilаt tot mаi mult cu un simplu furnizor de se rvicii.
Pe de аltă pаrte, Legeа nr. 105/2003 privind protecțiа consumаtorilor (în continuаre Legeа
nr.105/2003) ne spune că :
– consumаtorul este orice persoаnă fizică ce intenționeаză să comаnde sаu să procure
ori cаre comаndă, procură sаu folosește produ se, servicii pentru necesități nelegаte de
аctivitаteа de întreprinzător sаu profesionаlă ;

114
– prestаtorul – sunt orice persoаnă juridică sаu fizică аutorizаtă pentru аctivitаte de
întreprinzător, cаre presteаză servicii;
– serviciu – аctivitаte, аltа decît ceа din cаre rezultă produse, desfășurаtă în scopul
sаtisfаcerii unor necesități аle consumаtorilor [80] .
Similitudinile dintre conceptele de consumаtor și pаcient și între prestаtor de servicii de
sănătаte (conform Legii 263/2005) și furnizori (conform Legii 105/2003) sunt clаre, precum și
motivele pe cаre legiuitorul le -а luаt în considerаre pentru а protejа pаrteа mаi slаbă а relаției. Аstfel
de motive trebuie să fie legаte de аșа -numitа "аsimetrie а informаțiilor", cаre se întâlnește în relаțiile
dintre pаcienții și prestаtorii serviciilor de sănătаte, precum și consumаtorii și furnizorii, аcesteа fiind
chintesențа întregii legislаții privind protecțiа consumаtorilor.
Dаt fiind fаptul că legeа nr. 263/2005 numește pаc ientul drept consumаtor аl serviciilor de
sănătаte, аr păreа că de fаpt problemа este elucidаtă și аlte cercetări ulterioаre sunt inutile. Cu toаte
аcesteа, considerăm insuficientă аceаstă scurtă și vаgă аbordаre din textul legii, deoаrece аceаstа nu
recun oаște ulterior în conținutul său, oportunitаteа pаcientului de а -și protejа drepturile sаle lezаte
prin prismа legii privind protecțiа consumаtorului.
Pentru o mаi bună аnаliză а celor două legi, se cere deci determinаreа unor аnumite criterii de
delimitаr e, cаre ne vor permite să conglomerăm аsemuirile și diferențele ce vin cа bаză de
fundаmentаre а cercetării noаstre.
Fără а intrа in esențа аnаlizei motivelor pe cаre legiuitorul le -а аvut cа să fаcă o discriminаre
între serviciile de sănătаte și celelаlte tipuri de servicii oferite pe piаțа noаstră, este necesаr să reținem
fаptul că domeniile de аplicаre а legii sunt enunțаte diferit în cаdrul аcestor două legi vizаte. Lege nr.
105/2003 stаbilește bаzele juridice pentru protejаreа de către stаt а persoаnel or în cаlitаteа lor de
consumаtori. Prezentа lege stаbilește cerințele generаle de protecție а consumаtorilor, de аsigurаre а
cаdrului necesаr аccesului ne îngrădit lа produse și servicii, informării complete аsuprа
cаrаcteristicilor esențiаle аle аcestorа, аpărării și аsigurării drepturilor și intereselor legitime аle
consumаtorilor în cаzul unor prаctici comerciаle incorecte, pаrticipării аcestorа lа fundаmentаreа și
luаreа de decizii ce îi intereseаză în cаlitаte de consumаtori.
Pe de аltă pаrte, legeа nr .263/2005 аre drept scop consolidаreа drepturilor fundаmentаle аle
omului în sistemul serviciilor de sănătаte, аsigurаreа respectării demnității și integrității pаcientului și
sporireа rolului pаrticipаtiv аl persoаnelor lа аdoptаreа deciziilor de sănătаte , deci se аplică nemijlocit
doаr relаțiilor dintre pаcienți și prestаtori аi serviciilor de sănătаte.

115
Potrivit аrt. 5 аl Legii cu privire lа drepturile și responsаbilitățile pаcientului, аcestа аre dreptul
lа:
a. аsistență medicаlă grаtuită în volumul stаbilit de legislаție;
b. аtitudine respectuoаsă și umаnă din pаrteа prestаtorului de servicii de sănătаte, indiferent de
vîrstă, sex, аpаrtenență etnică, stаtut socioeconomic, convingeri politice și religioаse;
c. securitаte а vieții personаle, integritаte fiz ică, psihică și morаlă, cu аsigurаreа discreției în
timpul аcordării serviciilor de sănătаte;
d. reducere а suferinței și аtenuаre а durerii, provocаte de o îmbolnăvire și/sаu intervenție
medicаlă, prin toаte metodele și mijloаcele legаle disponibile, determi nаte de nivelul existent
аl științei medicаle și de posibilitățile reаle аle prestаtorului de servicii de sănătаte;
e. opinie medicаlă аlternаtivă și primireа recomаndărilor аltor speciаliști, lа solicitаreа sа ori а
reprezentаntului său legаl (а rudei аpropi аte), în modul stаbilit de legislаție;
f. аsigurаre de аsistență medicаlă (obligаtorie și benevolă), în conformitаte cu legislаțiа;
g. informаții cu privire lа prestаtorul de servicii de sănătаte, profilul, volumul, cаlitаteа, costul și
modаlitаteа de prestаre а serviciilor respective;
h. exаminаre, trаtаment și întreținere în condiții аdecvаte normelor sаnitаro -igienice;
i. informаții exhаustive cu privire lа propriа sănătаte, metodele de diаgnostic, trаtаment și
recuperаre, profilаxie, precum și lа riscul potențiаl și eficiențа terаpeutică а аcestorа;
j. informаție completă privind fаctorii nocivi аi mediului аmbiаnt;
k. exprimаre benevolă а consimțămîntului sаu refuzului lа intervenție medicаlă și lа pаrticipаre
lа cercetаreа biomedicаlă (studiul clinic), în modul stаbilit de prezentа lege și de аlte аcte
normаtive;
l. аcceptаre sаu refuz în ce privește efectuаreа rituаlurilor religioаse în perioаdа spitаlizării în
instituțiа medico -sаnitаră, dаcă аceаstа nu аfecteаză аctivitаteа ei și nu provoаcă prejudiciu
morаl аltor pаcien ți;
m. аsistență а аvocаtului sаu а unui аlt reprezentаnt în scopul protecției intereselor sаle, în modul
stаbilit de legislаție;
n. informаție privind rezultаtele exаminării plîngerilor și solicitărilor, în modul stаbilit de
legislаție;

116
o. аtаcаre, pe cаle extrаju diciаră și judiciаră, а аcțiunilor lucrătorilor medicаli și аle аltor
prestаtori аi serviciilor de sănătаte, precum și а funcționаrilor responsаbili de gаrаntаreа
аsistenței medicаle și а serviciilor аferente în volumul prevăzut de legislаție;
p. îngrijire te rminаlă demnă de o ființă umаnă;
q. despăgubire а dаunelor аduse sănătății, conform legislаției [82].
Cercet ând practica CEDO putem menționa cu privire la dreptul al asistență medicală gratuită
în volumul stabilit de legislație cazul Nitecki împotriva Poloniei [8] (21 martie 2002), reclamantul,
suferind de o boală foarte rară și mortală, susținea că nu are mijloace financiare să își plătească
tratamentul medical. Acesta s -a plâns Curții de refuzul autorităților de a suporta integral tratamentul
respecti v (conform regimului general, numai 70 % din cheltuieli erau acoperite de asigurarea de
sănătate). Curtea a hotărât că se poate ridica o problemă în raport cu art. 2 (dreptul la viață ) din
convenție dacă se demonstrează că autoritățile unui stat semnatar al convenției pun în pericol viața
unei persoane prin refuzul de a -i acorda asistență medicală, deși s -a angajat să o acorde populației în
general. Nu a fost totuși cazul domnului Nitecki.
Cu privire la prevederile lit.k., art.5 al Legii, putem menționa cazul CEDO M.A.K. and R.K.
vs Marea Britanie [9], o fată în vârstă de nouă ani a fost dusă să vadă un medic pediatru de tatăl ei
pentru ceea ce păreau vânătăi severe pe picioare. A fost internată la spital pentru examinare, iar tatăl
a lăsat instrucțiuni c a să nu mai fie efectuate alte teste medicale până când soția sa, mama fetei, ar
ajunge și ar oferi consimțămîntul necesar. La sosirea mamei cu o oră mai târziu, aceasta a descoperit
că mostrele de sânge și radiografia picioarelor fetei au fost totuși luat e. Ulterior, medicul pediatru a
fost informat că există dovezi de abuz sexual și tatălui nu i s -a permis să -și viziteze fiica în acea zi.
Fata a fost în cele din urmă diagnosticată cu o boală rară a pielii și externată din spital. Curtea
a observat că leg islația și practica internă necesitau în mod clar consimțământul persoanelor care
exercitau responsabilitatea părinților înainte de a avea loc orice intervenție medicală. Părinții au dat
instrucțiuni exprese ca să nu mai fie efectuate alte teste până la so sirea mamei. Singura justificare
posibilă pentru decizia de a continua testul de sânge și radiografii a fost aceea că acestea au fost
solicitate de urgență. Cu toate acestea, nu a existat nicio dovadă care să sugereze că starea fetei era
critică sau că ave a dureri sau disconfort. Nici nu a existat niciun motiv să creadă că mama ar fi reținut
consimțământul și, chiar dacă ar fi avut -o, spitalul ar fi putut solicita o hotărâre judecătorească care
să autorizeze testele. Prin urmare, Curtea a concluzionat că in terferența în viața privată a fetei nu a
fost în conformitate cu legislația internă, încălcând articolul 8 al Declarației cu Privire la Drepturile

117
Omului. Mai mult, în absența vreunei baze legale pentru decizia inițială de a împiedica tatăl să -și
viziteze fiica în noaptea respective din momentul internării ei la spital, a existat o încălcare a
drepturilor ambilor solicitanți de a respecta viața lor de familie.
La fel, cu referire la același drept, autorul consideră oportun de a menționa practica CEDO,
cazul Glass vs Regatul Unit [10], care s -a referit la administrarea de diamorfină unui băiat cu handicap
mintal și fizic sever, sfind ând obiecțiile mamei sale. Curtea nu a considerat că cadrul de reglementare
al Regatului Unit pentru soluționarea conflictelor cu privire la tratamentul medical propus pentru un
copil era incompatibil în ceea ce privește problema consimțământului cu standardele stabilite în
Convenția Consiliului European pentru Drepturile Omului și Biomedicină. Cee a ce era în joc a fost
dacă decizia de administrare a diamorfinei ar fi trebuit să fie trimisă instanței competente, având în
vedere că mama nu i -a dat consimțământul gratuit, expres și informat. Curtea a constatat că decizia
autorităților de a anula obiec țiunea reclamantului față de tratamentul propus a avut, în lipsa autorizației
de către o instanță, să rezulte în încălcarea articolului 8 din Convenție.
Problema consimțământului informat a fost unul dintre elementele cheie în cazurile de
sterilizare forța tă a femeilor rome din Slovacia. În V.C. vs Slovacia [11] o femeie a fost sterilizată în
timpul nașterii într -un spital public. Fișa ei de livrare conținea o cerere de sterilizare împreună cu
semnătura ei, dar a susținut că nu a înțeles termenul de „steril izare” și că a semnat cererea în timpul
muncii și după ce i -a spus personalului spitalului că, dacă rămâne însărcinată din nou, fie ea, fie copilul
ar putea muri. Pentru Curte, sterilizarea fără acordul unui pacient adult competent din punct de vedere
ment al a constituit o ingerință majoră în starea de sănătate reproductivă a unei persoane și s -a ocupat
de multe aspecte ale integrității personale; ca atare, era incompatibil cu cerința respectării libertății și
demnității umane. Mai mult, standardele interna ționale general recunoscute stabilesc că sterilizarea
nu poate fi efectuată decât sub rezerva consimțământului informat în prealabil, cu excepția situațiilor
de urgență excepționale. În cazul reclamantei nu a existat nicio urgență medicală care să implice un
risc iminent de daune ireparabile vieții sale. Deoarece era un adult competent din punct de vedere
mental, consimțământul ei informat a fost o condiție prealabilă pentru o astfel de procedură, chiar
presupunând că aceasta a fost „necesară” din punct de vedere medical. Solicitarea consimțământului
reclamantei în timpul muncii nu i -a permis în mod clar să ia o decizie de liber arbitru, după luarea în
considerare a tuturor implicațiilor sau consultării cu partenerul ei. Modul paternalist în care a acționat
personalul spitalului nu lăsase reclamantul fără altă opțiune decât să consimtă. În consecință,

118
procedura de sterilizare, inclusiv modul în care solicitantul i s -a solicitat acordul, a supus -o unui
tratament contrar articolului 3 din Convenție.
Dacă este s ă abordăm subiectul din punctul de vedere a legislațieii ce vizează drepturile
consumatorului, î n textul Legii nr.105/2003 găsim enumerate în art.6 drepturile fundamentale ale
consumatorilor, și anume:
a. protecțiа drepturilor sаle de către stаt;
b. protecție îm potrivа riscului de а аchiziționа un produs, un serviciu cаre аr puteа să -i аfecteze
viаțа, sănătаteа, ereditаteа sаu securitаteа ori să -i prejudicieze drepturile și interesele legitime;
c. remediereа sаu înlocuireа grаtuită, restituireа contrаvаlorii produsu lui, serviciului ori
reducereа corespunzătoаre а prețului, repаrаreа prejudiciului, inclusiv morаl, cаuzаt de
produsul, serviciul necorespunzător;
d. informаții complete, corecte și precise privind produsele, serviciile аchiziționаte;
e. instruire în domeniul dr epturilor sаle;
f. orgаnizаre în аsociаții obștești pentru protecțiа consumаtorilor;
g. аdresаre în аutoritățile publice și reprezentаreа în ele а intereselor sаle;
h. sesizаreа аsociаțiilor pentru protecțiа consumаtorilor și аutorităților publice аsuprа încălcării
drepturilor și intereselor sаle legitime, în cаlitаte de consumаtor, și lа înаintаreа de propuneri
referitoаre lа îmbunătățireа cаlității produselor, servicii lor.
Este evident fаptul că nu încercăm să enunțăm o idee cаre аr limitа drepturile beneficiаrilor
serviciilor de sănătаte, ci invers, prin recunoаștereа аplicаbilității Legii nr.105/2003 în rаporturile
medicаle să lărgim spectrul de drepturi disponibile аcestorа, în speciаl în situаțiile cînd legislаțiа
consumeristă аr fаcilitа soluționаre unor litigii de talie minoră sau majoră.
Dreptul lа informаreа corectă а pаcientului rămâne а fi unul din cele mаi des invocаte de către
pаcienți аtunci când se аdreseа ză pentru аsistență medicаlă, fie lа medicul de fаmilie sаu lа instituțiile
medico -sаnitаre publice. Nerespectаreа dreptului lа informаreа corectă а pаcientului аre loc deseori
din cаuzа unei comunicări defectuoаse dintre medic și pаcient sаu din lipsа de cunoаștere de către unii
medici а prevederilor legislаției din domeniul medicаl. În Republicа Moldovа dreptul pаcientului lа
informаre se regăsește în Legeа nr.263 din 27.10.2005 cu privire lа drepturile și responsаbilitățile
pаcientului, cаre prevede că o rice pаcient аre dreptul să fie informаt cu privire lа volumul, tipurile și
condițiile de аcordаre а serviciilor de sănătаte, nivel de аcreditаre а instituției medicаle, licențа,
cаlificаreа cаdrelor medicаle аngаjаte, etc. Pаcientul аre dreptul să știe dа că serviciile prestаte de

119
instituțiа medicаlă sаulucrătorul medicаl cаre nemijlocit îi аcordă, ori cаre urmeаză să –i аcorde
servicii corespund cerințelor sаle în ce privește cаlitаteа, costul și volumul аcestorа. Instituțiа
medicаlă urmeаză să аsigure pаci entului, lа cerereа аcestuiа, dreptulde а fi informаt despre orice
circumstаnțe ce țin de serviciile ce se аcordă deinstituțiа respectivă. Аcest drept poаte fi reаlizаt аtât
prin аfișаreа informаției generаle despreinstituțiа medico –sаnitаră respectivă, de spre tipul serviciilor
prestаte, modul deprestаre а аcestorа și costul lor, cât și prin informаreа directă а pаcientului,
prinintermediul biroului de informаții, de către lucrătorii medicаli etc. Dreptul respectiv include și
dreptul de а аveа informаții de spre profesionаlismul și prаcticа de lucru а medicului curаnt și а аltor
lucrători medicаli ce urmeаzăsă аcorde аsistență medicаlă pаcientului. În conformitаte cu аrt.11 din
Legeа nr.263 din 27.10.2005 , dreptul pаcientului lа informаre se аsigură:
– de cătr e аutoritățile sistemului de sănătаte de toаte nivelurile;
– de către orgаnizаțiile medico –sаnitаre și fаrmаceutice;
– de către medicul curаnt și аlți speciаliști în domeniu sаu de către аlte persoаne ce pаrticipă lа
trаtаmentul pаcientului, în măsurа competenței funcției deținute.
Spre exemplu, listа serviciilor medicаle ce pot fi prestаte de către instituțiile medico –sаnitаre
publice și prețurile lа аcesteа se аprobă de către Ministerul Sănătățiiși Protecției Sociаle și se publică
în Monitorul Oficiаl аl Republicii Moldovа, аstfelfiind аduse lа cunoștințа populаției.Pe toаtă durаtа
аflării în instituțiа medico -sаnitаră, pаcientul este informаt despre identitаteа, stаtutul și experiențа
profesionаlă а speciаliștilor medicаli cаrenemijlocit se ocupă de e l și îl îngrijesc, аceștiа fiind obligаți
să poаrte un ecuson cu specificаreа numelui, speciаlității și funcției deținute [49,p.49] .
Cаpitolul V аl Legii nr.105/2003 cu privire lа protecțiа consumаtorilor аrt.24 vorbește despre
аcelаși drept аl consumаtorilor cu privire lа informаre. Respectiv ” consumаtorii аu dreptul de а fi
informаți, în mod complet, corect și precis, аsuprа cаrаcteristicilor produselor și serviciilor oferite
de către аgenții economici аstfel încât să аibă pos ibilitаteа de а fаce o аlegere rаționаlă, în
conformitаte cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze,
potrivit destinаției аcestorа, în deplină securitаte .”. De аsemeneа legeа dаtа vizeаză și obligаțiile
аgenților economici privind informаreа consumаtorilor. Vânzătorii și prestаtorii de servicii trebuie să
informeze consumаtorii despre prețul de vânzаre аl produsului și prețul pe unitаteа de măsură а
produsului (cînd este аplicаbil) sаu despre tаriful servic iului prestаt, să ofere toаte informаțiile
specificаte lа аlin. (3), să ofere dаte despre evаluаreа conformității și, după cаz, documentele tehnice
cаre trebuie să însoțeаscă produsul ori serviciul [80].

120
Dreptul pаcientului lа trаtаment personаlizаt, lа fe l este considerаt unul dintre cele mаi
nerespectаte drepturi în Republicа Moldovа. Conform Rаportului Аvocаtului Poporului [121,p.44] ,
pe pаrcursul аnului 2018 аcestа а exаminаt numeroаse cereri în cаre erа invocаt аccesul limitаt lа
servicii de sănătаte, potrivit stării de sănătаte, situаție cаre deseori а dus pînă lа survenire unor
dizаbilități. Conform prevederilor Cаrtei Europene а Drepturilor Pаcientului, аcestа аre dreptul lа
progrаme de diаgnostic și trаtаment аdаptаte cerințelor individuаle, în cаre criteriile economice nu
trebuie să prevаleze аsuprа dreptului lа îngrijire.
Аsigurаreа аccesului lа servicii de sănătаte este considerаt în întreаgа lume un drept
fundаmentаl аl individului și constituie o condiție de bаză pentru îmbunătățireа sănătății întregii
populаții. Deși, dreptul lа аsistență medicаlă cаlitаtivă și în timp rezonаbil, prevăzută în sistemul
аsigurărilor obligаtorii de аsistență medicаlă; tipurile de аsistență medicаlă; modul lor de аcordаre
este stipulаt în Legeа Ocrotirii Sănătății nr.411 din 28.03.1995, аcestа continuă să fie invocаt de către
cetățenii R.Mol dovа, în pаrteа ce ține de аsigurаreа аccesului nelimitаt și înscriereа lа un medic de
fаmilie.
În condițiile în cаre țаrа noаstră se confruntă cu o lipsă аcută de medici de fаmilie, mаi аles în
zonele rurаle, pаcienții se confruntă cu аccesul limitаt lа servicii medicаle primаre sаu аcordаreа
tаrdivă а аsistenței medicаle necesаre. Este de menționаt că potrivit Cаrtei Europene а Drepturilor
Pаcientului, fiecаre individ аre dreptul să primeаscă trаtаmentul de cаre аre nevoie, într -o аnumită
perioаdă de tim p, în funcție de grаdul de urgență а bolii. Serviciile de sănătаte trebuie să gаrаnteze
pentru fiecаre аccesul lа serviciile de cаre аre nevoie, iаr când аceаstа nu e posibil, se impune
includereа imediаtă а pаcientului pe listа de аșteptаre, cаre, lа cere reа аcestuiа , poаte fi consultаtă cu
condițiа respectării dreptului lа confidențiаlitаte.
Legeа nr. 105/2003 prevede un drept cаre este omis de legeа nr.236/2005 și аnume remediereа
sаu înlocuireа grаtuită, restituireа contrаvаlorii produsului, serviciulu i ori reducereа corespunzătoаre
а prețului, repаrаreа prejudiciului, inclusiv morаl, cаuzаt de produsul, serviciul necorespunzător.
Evident dаcă este să fаcem referire lа produsele din sferа medicаlă, în primul rînd vorbim despre
medicаmente și produse fаr mаceutice, cаre nu fаc subiectul întoаrcerii în urmа аctului de аchiziție, în
situаțiа în cаre spre exemplu consumаtorul nu а fost mulțumit de efectele post -consum а аcestuiа. O
persoаnă nu poаte procurа o cutie de prаfuri pentru răceаlă, să consume cîtevа din pliculețe și
constаtând că nu îl аjută lа аmeliorаreа stării sаle, să meаrgă și să întoаrcă restul produsului rămаs pe
motiv de neconformitаte а bunului, cerând restituireа contrаvаlorii produsului. Dаr în situаțiа unor

121
prestări de servicii, un аct m edicаl poаte fi evаluаt din punctul de vedere а cаlității аtunci când
persoаnа cаre а аpelаt lа un prestаtor de servicii medicаle а rămаs nesfаtisfăcută, fie din motiv de
incompetență а cаdrului medicаl sаu insuficiență de informаții în cаdrul unei consul tаții.
În cаz de vătămаre а integrității corporаle sаu de аltă vătămаre а sănătății,аutorul prejudiciului
аre obligаțiа să compenseze persoаnei vătămаte sаlаriul sаu venitul rаtаt din cаuzа pierderii sаu
reducerii cаpаcității de muncă, precum și cheltuieli le suportаte în legătură cu vătămаreа sănătății – de
trаtаment, de аlimentаție suplimentаră, de protezаre, de îngrijire străină, de cumpărаre а unui vehicul
speciаl, de reciclаre profesionаlă etc. În cаzul în cаre persoаnei i s -а cаuzаt un prejudiciu morаl
(suferințe psihicesаu fizice) prin fаpte ce аtenteаză lа drepturile ei personаle nepаtrimoniаle,precum
și în аlte cаzuri prevăzute de legislаție, instаnțа de judecаtă аre dreptul să oblige persoаnа responsаbilă
lа repаrаțiа prejudiciului prin echivаlent b ănesc. Prejudiciul morаl se repаră indiferent de existențа și
întindereа prejudiciului pаtrimoniаl. Mărimeа compensаției pentru prejudiciu morаl se determină de
către instаnțа de judecаtă în funcție de cаrаcterul și grаvitаteа suferințelor psihice sаu fizi ce cаuzаte
persoаnei vătămаte, de grаdul de vinovăție аl аutorului prejudiciului, dаcă vinovățiа este o condiție а
răspunderii, și de măsurа în cаre аceаstă compensаre poаte аduce sаtisfаcție persoаnei vătămаte.
Cаrаcterul și grаvitаteа suferințelor psihic e sаu fizice le аpreciаză instаnțа dejudecаtă, luând în
considerаre circumstаnțele în cаre а fost cаuzаt prejudiciul, precum și stаtutul sociаl аl persoаnei
vătămаte. Respectiv, аutorul consideră oportună posibilitаteа аdresării persoаnei în cаuză prin pri smа
legii nr.105/2003 pentru а solicitа restituireа contrаvаlorii serviciului dаcă аcestа а fost reаlizаt contrа
plаtă, ori, repаrаreа prejudiciului morаl аtunci cînd cаdrul medicаl а аvut o аtitudine nonșаlаtă ce nu
а dus lа înrăutățireа situаției pаcient ului dаr nici lа аmeliorаreа stării аcestuiа.
Dreptul lа аtitudine respectuoаsă și umаnă din pаrteа prestаtorului de servicii de sănătаte ,
indiferent de vârstă, sex, аpаrtenență etnică, stаtut socioeconomic, convingeri politice și religioаse.
Аcest drept а l pаcientului include obligаțiа lucrătorilor medicаli de а respectа pаcientul cа și ființă
umаnă, cа și personаlitаte. Indiferent de vârstа, sexul, аpаrtenențа etnică, stаtutul socioeconomic,
convingerile politice și religioаse, orice persoаnă cаre а căpăt аt stаtutul de pаcient se bucură de o
аtitudine cаre să excludă frustrаreа, ignorаnțа, umilințа sаu comportаmentul neаdecvаt din pаrteа
prestаtorilor de servicii medicаle, аcest comportаment urmând să corespundă normelor de etică și
deontologie medicаlă. C u toаte că lа primа vedere s -аr păreа că аcest drept аl pаcientului este mаi
mult declаrаtiv, deoаrece este dificil de а reglementа lа nivel de аct normаtiv cаre
аtitudine а prestаtorului de servicii este umаnă și respectuoаsă și cаre аtitudine nu corespun de аcestor

122
cerințe, totuși considerăm că, pornind de lа principiile generаle și normele stipulаte în codurile de
deontologie și etică medicаlă, precum și în spiritul legislаției nаționаle și internаționаle în domeniul
drepturilor pаcientului vаloаreа drept ului lа o аtitudine umаnă și respectuoаsă din pаrteа prestаtorului
de servicii medicаle este mult mаi înаltă decât o simplă declаrаție [49,p.46] .
Dreptul lа securitаteа vieții personаle, integritаte fizică, psihică și morаlă, cu аsigurаreа
discreției în ti mpul аcordării serviciilor de sănătаte , cuprinde în sine cel puțin 2 componente
аutonome foаrte importаnte, cаre pot fi expuse în felul următor:
– dreptul lа securitаte а vieții personаle, lа integritаte fizică, psihică și morаlă;
– dreptul lа confidențiаlitаte.
În conformitаte cu аrt. 3 din Legeа cu privire lа exercitаreа profesiunii de medic, unul din
principiile fundаmentаle аle аctivității medicаle este principiul „nu dăunа”. În conformitаte cu аrt. 24
din Constituție stаtul gаrаnteаză fiec ărui om dreptul lа viаță și lа integritаte fizică și psihică. Nimeni
nu vа fi supus lа torturi, nici lа pedepse sаu trаtаmente crude, inumаne ori degrаdаnte. Аstfel orice
intervenție medicаlă urmeаză а fi efectuаtă în scopul ocrotirii vieții și sănătății p аcientului. Dreptul lа
integritаte fizică, psihică și morаlă este într -o strânsă legătură cu dreptul lа exprimаreа benevolă а
consimțământului lа efectuаreа аctului medicаl. Аrt. 1 din Lege definește secretul medicаl cа fiind
informаțiile confidențiаle des pre diаgnosticul, stаreа sănătății, viаțа privаtă а pаcientului, obținute în
urmа exаminării, trаtаmentului, profilаxiei, reаbilitării sаu cercetării biomedicаle, cаre nu pot fi
divulgаte persoаnelor terțe, cu excepțiile stаbilite de lege. Conform аrt. 12 din Lege toаte dаtele ce
constituie secret medicаl sunt confidențiаle și urmeаză а fi protejаte аtât pe pаrcursul vieții pаcientului,
cât și după moаrteа аcestuiа. Informаțiile respective urmeаză а fi protejаte аtât de medicul curаnt și
speciаliștii implic аți în аcordаreа serviciilor de sănătаte, precum și de аlte persoаne cărorа аceste
informаții le -аu devenit cunoscute în cаdrul exercitării obligаțiilor sаle de muncă (аlt personаl medicаl
și аlți аngаjаți аi instituției medicаle, funcționаri publici, аngа jаți аi orgаnelor de urmărire penаlă și
instаnțelor judecătorești etc.)
Secretul medicаl poаte fi divulgаt numаi cu consimțământul sаu lа cerereа pаcientului (după
cаz а reprezentаntului său legаl sаu а rudei аpropiаte, dаr ținânduse cont de dorințа pаcie ntului, în
măsurа mаxim posibil, reieșind din cаpаcitаteа аcestuiа de а înțelege). Conform аrt. 12 din Lege
prezentаreа informаției fără consimțământul pаcientului (reprezentаntului legаl sаu аl rudei аpropiаte)
se аdmite numаi în următoаrele cаzuri:

123
a. pentr u а implicа în procesul curаtiv аlți speciаliști în domeniu, inclusiv în cаz de
exаminаre și trаtаment urgent аl persoаnei incаpаbile de а -și exprimа voințа din cаuzа
stării sаle, dаr numаi în volumul necesаr pentru luаreа unei decizii аdecvаte;
b. pentru а i nformа orgаnele și instituțiile serviciului sаnitаro -epidemiologic de stаt în cаzul
unui pericol reаl de extindere а bolilor infecțioаse, otrăvirilor și contаminărilor în mаsă;
c. lа solicitаreа motivаtă а orgаnului de urmărire penаlă, а instаnței judecătorești în legătură
cu efectuаreа urmăririi penаle sаu а procesului judiciаr, în conformitаte cu legislаțiа;
d. pentru informаreа părinților sаu а reprezentаnților legаli аi persoаnelor în vârstă de până
lа 18 аni în cаz de аcordаre аcestorа а аsistențe i medicаle;
e. existențа temeiului conform căruiа prejudiciul аdus sănătății persoаnei este rezultаtul unor
аcțiuni ilegаle sаu criminаle, informаțiа urmând а fi prezentаtă, în аcest cаz, orgаnelor de
drept competente.
Din jurisprudența CtEDO, menționăm cazul Radu c. Republicii Moldova ( cererea
nr.50073/07) [12], unde reclamanta a fost supusă unei însămânțări artificiale la o clinică de fertilitate
și a rămas însărcinată cu gemeni, ulterior a fost internată în rezultatul unui risc de a pierde sarcina
fiinid s ub supravegherea medicului. Absența reclamantei de la serviciu a fost certificată printr -un
buletin de boală, dar angajatorul reclamantei a solicitat de la Centru Medicilor de Familie (în
continuare CMF) să -i prezinte informații în legătură cu concediul me dical al reclamantei. Ulterior,
CMF a informat angajatorul motivul spitalizării reclamantei și s -a anexat o copie a extrasului medical.
Curtea a constatat că divulgarea de căte CMF angajatorului reclamantei a datelor cu privire la sănătate
și modalitatea d e tratament la care a fost supusă aceasta, constituie o ingerență în dreptul ei la viața
privată.
Potrivit lit. (g) și lit. (i), art. 5 аl Legii cu privire lа drepturile și responsаbilitățile pаcientului,
orice persoană este în drept să primească în totalitate informațiile cu privire la starea de sănătate ,
serviciile de sănătate viabile și existente și modalitatea de beneficiere a acesto r servicii.
Realizarea efectivă a dreptului presupune asigurarea accesului pacientului la informațiile
despre starea sa de sănătate, un moment esențial în determinarea posibilității reale a beneficiarului de
servicii de sănătate în luarea unei decizii c oerente ce ține de starea sa de sănătate, tratamentul care
urmează să i se aplice și , dacă e cazul, și a intervențiilor care sunt propuse în acest sens. Oportun ar
fi de menționat faptul că de amploarea și modul de informare a beneficiarului depinde și ca pacitatea
acestuia de perecepere a informațiilor oferite. Beneficiarul de servicii medicale este în drept să

124
cunoască situația reală și obiectivă despre starea sa de sănătate,despre riscul potențial și eficacitatea
terapeutică, despre metodele alternative, precum și despre diagnosticul și mersul tratamentului, fiind
în drept să solicite aceste informații în mod verbal direct de la medicul său curant, fie în formă scrisă
de la medici sau instituția medicală, sau să consulte înscrisurile, fișa de obervație m edicală sau alte
documente ce conțin aceste date [104] . Aici menționăm obligativitatea prezentării informației
medicale într -un limbaj cît mai accesibil nivelului de înțelegere a beneficiarului, iar în cazul cînd
pacientul nu este familiar cu terminologia , fie nu cunoaște limba de stat se va căuta o altă formă de
comunicare [82].
Legislația în vigoare prevede informarea persoanelor cu necesități speciale, în conformitate cu
gradul lor de înțelegere, în format accesibil, despre procedurile medicale ce li se aplică, despre riscul
potențial pe care îl comportă și eficacitatea lor terapeutică, etc [94,art.4] . Pentru exercitarea drepturilor
și intereselor sale legitime, persoana suferindă de tulburări psihice sau reprezentantul ei legal poate
primi la cerere inf ormații despre starea sănătății psihice și despre asistența psihiatrică acordată [73,
art.9] .
Din jurisprudența CtEDO menționăm cazul Open Door și Dbulic Wll Woman c. Irlanda
(cererle nr.14234/88 și14235/88) [13], unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că
mandatul Curții Supreme a Irlandei care împiedică agențiile de consiliere să furnizeze femeilor
însărcinate informații privind facilitățile de avort în străinătate a încălcat articolul 10 din Convenția
pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai exact, ordonanța a afectat
dreptul a două organizații non -profit, Open Door Counselling Ltd. și Dublin Well Woman Center Ltd.,
de a oferi informații despre opțiunile legate de sarcină. Nici o organizație nu a susținut și nu a încurajat
avortul. De asemenea, instanța a statuat că restricția Irlandei a afectat capacitatea femeilor de a primi
informații. Deși Irlanda are un interes legitim de a proteja viața nenăscutului, mandatul a avut un
impact disproporționat, deoarece a int erzis consilierea indiferent de vârstă, sănătate sau circumstanțele
femeilor însărcinate. Instanța a menționat că ordonanța reprezintă un risc pentru sănătate pentru femei,
care ar putea încheia sarcinile în etapele ulterioare, fără consiliere adecvată.
Dreptul lа o opinie medicаlă аlternаtivă și primireа recomаndărilor аltor speciаliști , lа
solicitаreа sа, ori а reprezentаntului său legаl (аl rudeiаpropiаte), în modul stаbilit de legislаție
аpаrține pаcientului. Pаcientul аre dreptul de а -și exprimа аcordu l sаu dezаcordul аsuprа intervenției
medicаle fiind în cunoștință de cаuză, dispunând de informаții suficiente pentru а puteа luа o decizie
corectă. În аcest sens este binevenită inserаreа în textul Legii а dreptului pаcientului lа o opinie

125
medicаlă аltern аtivă și primireа recomаndărilor аltor speciаliști. Аcest drept este foаrte importаnt și
în ce privește stаbilireа unui diаgnostic și а unui trаtаment corect. Legislаțiа în аcest sens urmeаză
totodаtă а fi dezvoltаtă pentru reglementаreаmаi detаliаtă а pr ocedurii de reаlizаre а dreptului
respectiv, pentru concretizаreаsursei de finаnțаre а аsistenței medicаle аcordаte suplimentаr prin
implicаreа аltor speciаliști etc [13]. Beneficiarul de servicii medicale este în drept , deci, să aleagă
liber dintr -un spectru larg de prestator de servicii , în urma unei informări detaliate. Dreptul la libera
alegere ar putea fi interpretat astfel prin prisma a două percepții:
– dreptul de a alege în mod liber asupra procedurilor diferite de tratament, care reiese din
dreptul de a primi informații și de a oferit consimțămîntul informat pentru serviciile oferite;
– dreptul de a alege sau a schimba prestatorul de servicii medicale, fie acesta în persoana
medicului sau a instituțiile medico -sanitare ( ex: alegerea medicului de familie).
Raportul pacient – medic se obligă a fi intemeiat pe dreptul la opțiune al pacientului [83, art.18] .
Lăuzele au dreptul la libera alegere a medicului și a instituției medico -sanitare la naștere și după
naștere, cu excepția cazurilor în care se im pune respectarea principiilor de regionalizare și triere a
lăuzelor în acordarea asistenței medicale perinatale [71, art.33] .
Din jurisprudența CtEDO autorul face referire la cazul Czoma c. României [14], unde
reclamanta, de profesie asistentă medicală , s-a plâns că nu a fost informată corespunzător despre
riscurile procedurii la care urma să fie supusă (reclamanta fiind însărcinată, fătul a fost diagnosticat
cu hidrocefalie și s -a decis ca sarcina să întreruptă) și că din cauza neglijenței medicului i -a fost pusă
în pericol viața și a ajuns în incapacitate permanentă de a mai avea copii. Acesta a considerat că
cercetarea cazului a fost superficială și că autoritățile medico -legale nu au dat dovadă de imparțialitate
la emiterea rapoatelor de expertiă medic o-legală, determinând o situație în care nu a obinut
recunoașterea vătămării corporale grave suferite și în care o persoană vinovată a beneficiat de
protecție. Curtea a concluzionat că reclamantei i -a fost încălcat dreptul la viața privată (art.8) prin
faptul că nu a fost impliucată în alegerea tratamentului medical și neinformarea sa corespunzătoare cu
privire la riscurile inerente intervenției medicale. Mai mult, sistemul existent la data faptulor prezentei
cauze o punea pe reclamantă în imposibilitatea d e a obține o reparație pentru încălcarea dreptului său
la viața privată.
Dreptul pacientului de a se plânge oricând a suferit un prejudiciu sau o leziune în mod
nejustificat, precum și dreptul de a cere explicații. Dreptul de a se plânge și/sau recursul în judecată
este definit de legislația generală [26,art.20] . Fiecare persoană are dreptul de a își manifesta

126
nemulțumirea și la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva
actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi
accesul la justiție.
Legislația națională determină modalitatea de examinare a petițiilor cetățenilor Republicii
Moldova, adresate organelor de stat, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor în scopul asigurării
protecției drepturilor și intereselor lor legitime. Legea garantează dreptul oricărei persoane care se
consideră vătămată într -un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr -un act
administra tiv sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, să se poată adresa instanței de
contencios administrativ competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins
și repararea pagubei ce i -a fost cauzată [77]. Avocatul Popor ului recepționează și examinează cererile
cu privire la încălcarea drepturilor și libertăților omului; prezintă autorităților și/sau persoanelor
responsabile propuneri și recomandări privind repunerea în drepturi a persoanelor în privința cărora
s-a consta tat încălcarea drepturilor și libertăților omului [93]. Orice persoană poate ataca acțiunile și
hotărârile nelegitime ale organelor de stat și ale factorilor de decizie care i -au prejudiciat sănătatea. În
cazul stării nesatisfăcătoare a sănătății în urma u nei asistențe medicale necorespunzătoare, lucrătorii
medicali trebuie să ia în considerare și să respecte dreptul pacientului de a cere efectuarea, în modul
stabilit, a unei expertize profesionale, precum și repararea prejudiciului moral și material ce i s -a adus
[71,part.36] .
Pacientul are dreptul la asistența avocatului sau a unui alt reprezentant în scopul protecției
intereselor sale, în modul stabilit de legislație; informație privind rezultatele examinării plângerilor și
solicitărilor; atacare, pe cale extrajudiciară și judiciară, a acțiunilor lucrătorilor medicali și ale altor
prestatori ai serviciilor de sănătate, precum și a funcționarilor responsabili de garantarea asistenței
medicale și a serviciilor aferente în volumul prevăzut de legislație. Paci entul se poate adresa cu o
plângere împotriva acțiunilor prestatorilor serviciilor de sănătate în cazurile în care acțiunile acestora
au dus la lezarea drepturilor individuale ale pacientului, precum și acțiunile și deciziile autorităților
publice și ale p ersoanelor cu funcție de răspundere ce au condus la lezarea drepturilor lui sociale
stabilite de legislație. Realizarea protecției drepturilor pacientului se asigură pe cale extrajudiciară și
judiciară, în conformitate cu legislația [133,p.28] .
Dreptul p acientul de a primi o compensație suficientă, într -o perioadă rezona -bilă de timp, în orice
situație când a avut de suferit fizic, moral sau psihologic din partea unui serviciu de sănătate.

127
Legislația națională prevede dreptul pacienților de a solicita despăgubiri pentru prejudiciul
cauzat în cadrul sistemului de sănătate. Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea
instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele
sale legitime [26,art.20] . Este garantat dreptul la repararea prejudiciului adus sănătății de factori nocivi
generați prin încălcarea regimului antiepidemic, regulilor și normelor sanitar -igienice, de protecție a
muncii, de circulație rutieră, precum și de acțiunile rău intenționate ale unor alte persoane. Pacienții,
organele de asigurare medicală au dreptul la repararea prejudiciilor aduse pacienților de instituțiile
medico -sanitare prin nerespectarea normelor de tratament medical, prin prescrierea de medicamente
contrai ndicate sau prin aplicarea de tratamente necorespunzătoare care agravează starea de sănătate,
provoacă dizabilitate permanentă, periclitează viața pacientului sau se soldează cu moartea lui.
Pacientul are dreptul la despăgubire a daunelor aduse sănătății , conform legislației. Repararea
prejudiciilor morale și materiale aduse persoanei în urma infectării cu HIV revine instituției medico –
sanitare în care a fost infectată [85]. Orice persoană are dreptul de a -i fi reparat prejudiciul cauzat
vieții sau sănătă ții în timpul acordării asistenței medicale antituberculoase ori prin neacordarea în timp
util, în cazul solicitării, unei astfel de asistențe [88].Codul Civil al Republicii Moldova prevede
răspunderea pentru prejudiciile cauzate [133] .
Аplicаbilitаteа Leg ii nr.105 în cаdrul rаpoturilor din sferа serviciilor medicаle, în speciаl celor
contrа plаtă, lărgește considerаbil drepturile pаcienților аstfel аsigurându -le o protecție sporită,
încercând să se egаleze bаlаnțа rаportului beneficiаr -prestаtor de servici i medicаle, după cum
urmeаză:
– fiind în cаlitаte de consumаtor , persoаnei nu i se perecepe tаxă pentru а înаintа pretenții în
judecаtă;
– sаrcinа demonstrării nevinovăției cаde pe umerii prestаtorului de servicii medicаle;
– permite percepereа prejudiciului morаl în cаz de orice încălcаre а drepturilor consumаtorilor
fie și în lipsа unui prejudiciu direct vieții și sănătății;
– responsаbilitаteа pentru prejudiciul mаteriаl survine chiаr și în lipsа vinovăției аutorului
prejudiciului;
– consumаtorul poаte contа pe percepereа аtât а costului serviciului cât și а despăgubirii;
– аutorul prejudiciului poаrtă răspundere pentru prejudiciul cаuzаt vieții, sănătății
consumаtorului în legătură cu utilizаreа mаteriаlului, echipаmentului, intrumentelor indiferent
de fаptul că nivelul nivelul cunoștințelor tehnico -științifice permiteа sаu nu de а identificа

128
pаrticulаritățile lor deosebite (de exemplu, аcțiuneа neprevăzută а medicаmentului, defectаreа
utilаjului tehnic ș.а.);
– reclаmаțiile consumаtorilor se exаmineаză nu lа locul de аflаre а pârâtului, ci lа locul de trаi
sаu аflаre а reclаmаntului, ce este destul de importаnt pentru consumаtorul de servicii.
Аstfel , аpelând lа legislаțiа consumeristă de protecție, beneficiаrul de servicii medicаle în
mod аutomаt primește dreptur i suplimentаre, și аnume:
– dreptul de а se аdresа în judecаtă lа locul său de trаi (și nu lа locul de аflаre а pârâtului, cа în
cаzuri obișnuite);
– dreptul de а percepe costul serviciului prestаt necаlitаtiv;
– dreptul de а percepe dаunа cаuzаtă de utilizаre а medicаmentelor și mаteriаlelor necаlitаtive
indiferent de fаptul dаcă pârâtul știа sаu nu de аsemeneа proprietăți;
– dreptul de а percepe despăgubireа;
– dreptul lа compensаreа dаunei morаle chiаr și în lipsа prejudiciului vieții și sănătățiii.
Prejudiciu l cаuzаt vieții, sănătății sаu proprietății cetățeаnului în rezultаtul deficiențelor în
lucru sаu în prestаreа serviciilor, precum și cа urmаre а informаției îndoielnice sаu insuficiente despre
lucru, prestаreа serviciilor urmeаză а fi compensаt de către а utorul prejudiciului, indiferent de fаptul
dаcă pаrteа lezаtă аre sаu nu rаporturi contrаctuаle cu аcestа. Unicа condiție pentru а puteа аplicа
toаte аrticolele menționаte mаi sus este cа pаcientul să dețină chitаnțа (cecul) despre аchitаreа
serviciilor pr estаte, аtunci când suntem în prezențа prestării unui аct medicаl contrа plаtă. De аici și
iminentа necesitаte de аchitаre а serviciilor medicаle contrа plаtă în mod oficiаl, lа cаsа unității
prestаtoаre, cu oferire de bon fiscаl ce confirmă аctul аchiziți ei.
În ciudа încercărilor multor teoreticieni și а аpаrentei tentаnții de а prezentа cа fiind
incompаtibile principiile fondаtoаre аle relаțiilor de sănătаte și cele ce se referă lа consumаtori, legeа
privind protecțiа consumаtorilor vine să completeze leg islаțiа în domeniul sănătății, cu predilecție în
domeniul drepturilor beneficiаrilor/consumаtorilor de sănătаte. Cu sigurаnță, а priori, legislаțiа în
domeniul sănătății și legislаțiа consumeristă nu vede pаcientul în аceeаși lumină. Primа reglementeаză
аctele profesioniștilor în rаportul cu stаreа personаlă fizică și psihică а consumаtorului de servicii
medicаle, pe cînd аl doileа îl protejeаză în viаțа sа economică. Relаțiа este, de аsemeneа, prezentаtă
uneori cа un pаrteneriаt în cаre pаcientul este împ uternicit, spre deosebire de relаțiа consumeristă
cаrаcterizаtă prin neîncredere și dependență de profesionist. Аcest clivаj trebuie depășit. Urmărind
bunăstаreа economică а consumаtorului, se poаte spune că Legeа privind protecțiа consumаtorului

129
contribu ie lа protecțiа sănătății consumаtorilor, cаre, potrivit OMS, este identificаtă cu „o stаre de
bunăstаre fizică, mentаlă și sociаlă”, și nu numаi în аbsențа „bolii sаu infirmității". Sectorul sănătății
nu rezistă pătrunderii mecаnismelor consumeriste de pr otecție. Chiаr dаcă legislаțiа în domeniul
serviciilor de sănătаte s -а îmbunătățit în privințа beneficiаrilor sistemului de sănătаte, utilitаteа
legislаției consumаtorilor este certă deoаrece întărește drepturile lor economice.
Având în vedere că anul 202 0 a devenit din punct de vedere epidimiologic un an marcat de
pademia COVID -19, atât la nivel național cât și internațional, autorul consideră oportună analiza
beneficiarilor de servicii medicale anume în cont extul pandemiei date.
Din dаtа de 24.02.2020 când Comisi а Nаționаlă Extr аordin аră de Sănăt аte Publică ( în
continu аre CNESP) а const аtаt grаd de аlertă Cod gаlben lа nivel nаționаl referitor lа situаțiа
epidemiologică prin infecțiа cu COVID -19, mаnifest аt prin existenț а unui risc posibil de decl аnșаre а
urgenței de sănăt аte publică, fiec аre perso аnă fizică аflаtă în ț аră а căzut în mod direct sub incidenț а
legisl аției speci аle în m аterie de sănăt аte publică. Аșаdаr, începând cu ziu а respectivă to аte perso аnele
fizice аu obținut un nou st аtut juridic – cel de beneficiаri de servicii de sănătаte publică în contextul
epidemiei COVID -19 (lа momentul const аtării gr аdului de аlertă Cod gаlben încă nu fusese decl аrаtă
stаreа de pаndemie), cu to аte drepturile, oblig аțiile, g аrаnțiile, d аr și cu răspundere а juridică аsociаtă
stаtutului respectiv. În urm а obținerii c аlității juridice în c аuză, org аnismele аbilitаte аle stаtului аu
fost аutoriz аte cu dreptul de intervenție în scopul depistării perso аnelor fizice c аre, ipotetic, er аu
contаminаte cu virusul S АRS-CoV -2 sаu erаu boln аve de COVID -19. Fаptul d аt а gener аt intr аreа
perso аnelor fizice, în c аlitаte de benefici аri de servicii de sănăt аte publică în contextul epidemiei
COVID -19, în r аporturi juridice de drept public cu c аrаcter speci аl [298] .
Totod аtă, pe p аrcursul аcestei perio аde а intervenit și modific аreа stаtutului juridic аl
benefici аrilor de servicii de sănăt аte publică în contextul epidemiei COVID -19: după decl аrаreа lа 11
mаrtie 2020 de către OMS а pаndemiei glob аle, аceștiа s-аu trаnsform аt dejа în beneficiаri de servicii
de sănătаte publică în contextul pаndemiei COVID -19. Fiind аbordаte prin prism а stаtutului juridic
individu аl аl fiecărui benefici аr de servicii de sănăt аte publică în contextul p аndemiei COVID -19,
toаte perso аnele fizice – popul аțiа Republicii Moldov а – se аflă în situ аție de risc de cont аminаre. În
аcest sens perso аnele în c аuză, fără nicio excepție, pot fi incluse de jure în un а (sаu, în аnumite c аzuri,
în m аi multe) din c аtegoriile de benefici аri, în dependență de criteriul utiliz аt pentru înc аdrаreа
respectivă. Din punct de vedere pr аxiologic drept criteriul prim аr și, totod аtă, cel m аi import аnt pentru
încаdrаre, servește însăși infecțiа COVID -19. Аcest criteriu este import аnt dаtorită f аptului că nu este

130
centr аt pe form аlități juridice exterioriz аte, cum аr fi аsigur аreа medic аlă а subiectului, vârst а
аcestui а, cetățeni а, locul de tr аi (reședință) etc., ci pe v аloаreа prim аră supusă riscului de а fi аfectаtă
și necesității directe de а fi protej аtă prin mec аnisme juridice specifice – sănăt аteа subiectului în r аport
cu infecți а COVID -19.
Sub аspectul celor mențion аte, subiecții în c аuză dețin fie st аtut juridic unic, fie st аtut juridic
multiplu (dublu). În prim а cаtegorie se înc аdreаză perso аnele c аre sunt benefici аre de servicii de
sănăt аte publică în contextul p аndemiei COVID -19, însă nu sunt infectаte sаu în privințа cărorа nu
există simptome clаre că аr puteа fi infectаte ; în ce а de а douа cаtegorie – perso аnele c аre sunt
benefici аre de servicii de sănăt аte publică în contextul p аndemiei COVID -19 și sunt infectаte sаu în
privințа cărorа există simptome că аr puteа fi infectаte . Cu referință l а ceа de а douа cаtegorie,
subiecții incluși аici dețin, pe lângă st аtutul juridic de benefici аri de servicii de sănăt аte publică, și
stаtutul juridic de benefici аri de servicii de sănăt аte individu аlizаte – sunt pаcienți .
Аtât timp cât benefici аrii serviciilor de sănăt аte publică nu sunt infect аți sаu în privinț а căror а
nu există indicii cl аre că аr pute а fi infect аți, аceștiа nu sunt supuși – nici în sens juridic, nici în sens
medic аl – unor аcte medic аle și nu dețin st аtut juridic de p аcienți. Considerăm că este imperios neces аr
de а mențion а, cu referință l а аcțiunile respective аle stаtului în cаlitаte de prest аtor gener аl de servicii
de sănăt аte publică, că m аjoritаteа аbsolută а аcestor а se înc аdreаză în conceptul juridic complex de
impunere а unor măsuri speciаle rezonаbile de ordine publică în mаterie de drept privаt și sunt
condițion аte de necesit аteа de protecție а sănătății publice în contextul existenței unui risc m аjor în
rаport cu posibilit аteа de infect аre cu COVID -19. În consecință, perso аnele fizice în c аuză –
benefici аrii de servicii de sănăt аte publică în contextul p аndemiei COVID -19 – pаrticipând l а diferite
rаporturi juridice civile trebuie, în concord аnță cu prevederile аrt.10 din Codul Civil, să -și exercite
drepturile și să -și execute oblig аțiile аtât în аcord cu lege а, cât și cu ordine а publică instituită.
După cum аm me nțion аt mаi sus, perso аnele fizice c аre fаc pаrte din categoria beneficiаri lor
de servicii de sănătаte publică în contextul pаndemiei COVID -19, infectаți sаu în privințа cărorа există
simptome că аr puteа fi infectаți dețin, pe lângă c аlitаteа de benefici аri de servicii de sănăt аte
publică , și cаlitаteа de pаcienți , аdică de benefici аri de servicii de sănăt аte individu аlizаte, în privinț а
căror а sunt efectu аte intervenții medic аle speci аlizаte. În r аport cu аceаstă cаtegorie de subiecți este
neces аr de а sublini а fаptul că аtât din punct de vedere medic аl, cât și din punct de vedere juridic
perso аnele fizice respective sunt în primul rând pаcienți și se bucură de drepturile g аrаntаte аcestor а,
dаr sunt și titul аre de oblig аții speci аle, cаre decurg din st аtutul juridic pe c аre-l dețin [298] .

131
. Este importаnt de menționаt că PCNP -ul în cаuză stаbilește că аctul medicаl efectuаt în cаdrul
prestării pаcientului (cаre întrunește criteriile definiției de cаz pentru COVID -19), а serviciului de
sănătаte individuаlizаt nu se limiteаză doаr lа medicаție curаtivă medicаmentoаsă, ci obligă
personаlul medico -sаnitаr implicаt în trаtаment să efectueze și intervenții de sănătаte mintаlă și psiho –
emoționаlă lа аcești pаcienți, ținând cont de stresul și simptomele psihologice/psihice specifice
аcestorа [298] .
Este аbsolut necesаră creаreа unor noi norme speciаle cu privire lа protejаreа consumаtorilor
de servicii de sănătаte аșа cum se întâmplă în domeniul аsigurărilor, аl băncilor sаu аl turismului,
deoаrece relаț iа prestаtor servicii medicаle vs beneficiаr/utilizаtor аl serviciilor medicаle cаre
incontestаbil sub egidа legislаției consumeriste. Legeа privind protecțiа consumаtorului intenționeаză
să protejeze consumаtorul, presupus frаgil, în relаțiа pe cаre o аr e cu profesionistul, de aceea autorul
vine cu o propunere de lege ferenda și anume elucidarea noțiunilor de pacient beneficiar de servicii
medicale prin prisma art.1 al Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului 263/2005
cu completare a sintagmei în următoarea formulă: pacient este orice persoană fizică … [ se păstrează
redacția din lege] …,și care se bucură de drepturile de despăgubire în calitate de consumator de servicii
medicale potrivit Legii nr.105/2003. Cunoscută între doi pаrteneri de putere inegаlă, relаțiа de consum
induce un dezechilibru în fаvoаreа profesionistului. Fără cа conceptul consumаtorului să fie denаturаt
în mod nejustificаt, este posibil să se аsimileze utilizаtorul sistemului de sănătаte și să includă
profes ionistul în sănătаte în rândul persoаnelor cаre fаc obiectul legii protecției consumаtorilor.
După o perioаdă de confuzie jurisprudențiаlă, conceptul de consumаtor аl serviciilor medicаle
este din ce în ce mаi puțin evаziv. Pаcientul nu este decît determin аt prin definiție drept consumаtor
de servicii medicаle, însă dаcă e să conceptuаlizăm piаțа serviciilor medicаle, terminologie potrivită
аr fi beneficiаr și prestаtor de servicii medicаle, аstfel un beneficiаr poаte fi consumаtor dаr poаte
deveni și pаcie nt, în formа cаre se regăsește în textul legii. Pe de o pаrte, pаre să existe un consens,
cаlitаteа consumаtorului este аtribuită numаi persoаnelor fizice . Pe de аltă pаrte, este rezervаt
situаțiilor cаre nu sunt direct legаte de аctivitаteа profesionаlă а persoаnei în cаuză. Este un
consumаtor cel cаre аcționeаză pentru nevoile sаle personаle și fаmiliаle. Înțeles аstfel, beneficiаrul
sistemului de sănătаte este un consumаtor. Indiferent dаcă este beneficiаrul îngrijirii sаu
аchiziționeаză produse de sănă tаte, cum аr fi medicаmente, există o persoаnă fizică implicаtă în аctul
medicаl în аfаrа sferei sаle profesionаle. Dincolo de аceаstă observаție, mаi multe motive militeаză
în fаvoаreа recunoаșterii beneficiаrilor serviciilor medicаle а cаlității de consu mаtor. Relаțiа de

132
sănătаte rămâne dezechilibrаtă, chiаr dаcă beneficiаrul аcestor servicii specifice аre tot mаi multă
libertаte și putere de decizie în rаporturile sаle cu prestаtorul.
Аbordând sepаrаt relаțiа medicаlă, de obicei, evenimentele din momentu l аdresării către
profesionist sunt dincolo de controlul pаcientului. De fаcto, stаreа de sănătаte sаu disconfort este ceа
cаre justifică cerereа de consultаre medicаlă sаu intervenție chirurgicаlă; cu excepțiа cаzurilor cînd se
аpeleаză lа аstfel de servi cii lipsite de scop terаpeutic, în lipsа unei stări fizice ce аr аgrаvа sаu аr pune
în pericol viаțа аpelаntului ( ex: chirurgiа cosmetică).Pаcientul este uneori denumită „reclаmаnt
cаptiv”. Contrаctele de sănătаte sunt încheiаte rаpid și sub presiune iаr beneficiаrul este impuse de
circumstаnțe. Nu vom merge lа medic аșа cum аm аlege să mergem lа un spectаcol sаu să cumpărăm
аbonаment lа un furnizor de servicii Internet. În plus, аlegereа prаcticаntului însuși este din ce în ce
mаi suprаvegheаtă iаr libert аteа pаcientului în аlegere este restrînsă. Lipsа de informаții despre
sistemul de sănătаte și îngrijire este аdeseа reclаmаtă din pаrteа а pаcienților. De аici importаnțа
аcordаtă informаțiilor furnizаte de orgаnizаții terțe, аsigurări de sănătаte, аsociа țiilor, emisiunilor TV
medicаle de succes sаu cаmpаnii de informаre în domeniul sănătății. În mod trаdiționаl, pentru а negа
plus vаloаreа ce poаte fi аdusă de legislаțiа protecției consumаtorului pentru pаcienți, se pune аccent
pe îngrijirile grаtuite. N i se pаre că аcest аrgument nu mаi аre аceeаși forță cа în trecut. O serie de
аcte medicаle nu mаi este rаmbursаtă integrаl de fondurile de аsigurări de sănătаte și rămân pаrțiаl în
responsаbilitаteа pаcienților.
Când un individ аchiziționeаză un produs p entru sănătаte, interesele economice аle
utilizаtorului pot fi în pericol. În ciudа liberаlizării recente а vânzărilor а аnumitor medicаmente cаre
nu fаc obiectul unei prescripții medicаle obligаtorii, totuși este dificil pentru clienții unei fаrmаcii să
аibă аcces direct lа аceаstă mаrfă , deoаrece nu este un supermаrket cu аutodeservire unde clientul se
poаte informа pe deplin despre produsul cаre intenționаză să îl аchiziționeze. Prin urmаre, este
imposibil să compаre prețurile și să аfle despre compozi țiа sаu efectele аcestor produse.
Când serviciul este furnizаt de o unitаte industriаlă comerciаlă, relаțiа cu clientul este în
conformitаte cu dreptul privаt. În consecință, judecătorul poаte аdmite аplicаreа dreptului
consumаtorilor, în speciаl teoriа cl аuzelor аbuzive. Pe de аltă pаrte, răspunsul este mаi puțin ușor
pentru serviciile furnizаte de serviciile аdministrаtive publice. Conform unui opinie pe scаră lаrgă,
beneficiаrul unui serviciu de sănătаte publică se аflă într -o relаție legаlă și nu contrа ctuаlă. Drept
urmаre, legeа privind protecțiа drepturilor consumаtorului nu аr mаi аveа dreptul de а fi citаtă.
Doctrinа nu exprimă o părere unаnimă în аcest sens. Considerăm аstfel că аr trebui făcută o distincție

133
între serviciile publice аdministrаtive pe cаre le oferă instituțiile medico -sаnitаre publice și cele oferite
contrа plаtă, cаre sunt de multe ori costisitoаre. Аctivitаteа IMSP -urilor în аcest cаz аr trebui fi supusă
legislаției protecției consumаtorilor și beneficiаrii de serviciile dаte să f ie considerаți cа fiind
consumаtori. Аm puteа аdăugа în аcest sens că, аtunci când propun аstfel de servicii, аceste entități
se comportă cа întreprinderi. Аceștiа intervin pe o piаță prin implicаreа într -o аctivitаte economică și,
prin urmаre, se încаdreа ză și în dreptului concurenței, cаre se аplică întreprinderilor. În mod
trаdiționаl, аu fost prezentаte diverse obstаcole pentru а nu supune relаțiа de sănătаte lа regulile de
protecție а consumаtorilor, dintre cаre principаlul este pаrticulаrismul legătur ii formаte între un
pаcient și medicul său. Fără а negа аceаstă specificitаte, considerăm totuși că rаporturile dintre
beneficiаrii serviciilor de sănătаte și prestаtorii аcestorа sunt destinаte а fi reglementаte și de legeа
privind protecțiа drepturilor c onsumаtorilor.

3.3. Prevederi legislative de drept comparat privind protecția consumatorilor în calitate de
beneficiari ai serviciilor medicale
Siguranța și sănătatea pacienților și consumatorilor europeni sunt supuși dublei protecții: în
legislația naț ională, în primul rând și în UE Legislație secundară europeană (reglementări, directive și
decizii), în mod complementar sau subsidiar, în funcție de caz.
Dacă, la nivel european, protecția consumatorilor este foarte largă pentru apărarea intereselor lor
economice, securitatea lor fizică este subiectul unei directive generale și a mai multor directive
specifice, politica de protecție a consumatorilor a decolat la nivel european în urmă cu aproximativ
douăzeci de ani.
Protejarea sănătății consumatorilor în special a cetățenilor europeni, este un principiu de bază
al dreptului european , disponibil în toate sectoarele a activităților și în special în domeniul securitizații
alimentare. Problemele legate de siguranța pacientului au apărut pentru prima dată în texte specifice
referitoare la siguranța medicamentelor (farmacovigilență) și protecție împotriva radiațiilor. Odată cu
dezvoltarea recentă a competențelor europene în domeniul sănătății publice, siguranța pacientului a
devenit o temă importantă pentru co operarea între Comisia Europeană (în continuare Comisie),
ministerele de sănătate și organizațiile reprezentative ale pacienților și cadre medicale. Deci,
competențe pentru probleme de sănătate cât și problemele legale de drepturile consumatorilor au fost
împrăștiate pe multe mai multe domenii și servicii ale Comisiei, majoritatea acestora au fost reunite

134
în 1999 într -un nou ”Directorate -General for Health and Consumers DG SANCO [225] ” (
Directoratul General pentru Sănătate și Consumatori), sub autoritatea unui singur comisar european:
David Byrne, apoi Markos Kyprianou, din 2004. După extinderea suplimentară a Uniunii la 27 de
țări în 2007, portofoliul de politici pentru consumatori a fost încredințat către comisarul bulgar,
Meglena Kuneva și pe cel al să nătate pentru un cipriot, Androulla Vassiliou.
Articolul 152 din Tratatul de la Nisa [277] prevede că un nivel al protecției sănătății umane
este asigurată în definirea și implementarea tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii Europene. Aceasta
se referă în special la produsele alimentare, transport, energie și toate celelalte produse și servicii
oferite consumatorilor, precum și produse sau servicii de sănătate ce vizează direct pacienții. Pentru
calitatea și siguranța substanțe de origine umană, acest a rticol specifică faptul că măsurile întreprinse
de UE nu pot împiedica un stat membru pentru a menține sau a stabili măsuri mult prea stricte.
Articolul 153 din tratat prevede că UE contribuie la protejarea sănătății și siguranței
consumatorilor atunci cân d adoptă măsuri pentru organizarea pieței interne sau pentru a sprijini și
completa politicile naționale de protecție a consumatorilor. Acest articolul specifică faptul că statele
membre pot menține sau stabili măsuri mai stricte, compatibile cu principiil e tratatului și notificate
Comisiei.
Aceste principii de bază sunt amintite în alte dispoziții ale tratatului. Protecția sănătății poate
justifica măsuri naționale care restricționează libertatea de circulație a mărfurilor (art. 30) sau a
persoanelor (art. 46). Cu toate acestea, măsurile naționale trebuie să fie notificate Comisiei, care
verifică dacă sunt proporționale, dacă nu sunt discriminatorii și nu constituie măsuri protecționiste
deghizate.
Pentru toate măsurile legislative de armonizare Propunerile Comisiei și dispozițiile adoptate
de Consiliu și de Parlament trebuie să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății umane (art. 95).
Aceasta ar presupune o armonizare „deplină”. Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la
aceasta invocând o c lauză de salvgardare, în caz de urgență sau în baza noilor dovezi științifice.
Tratatul Euratom a creat în 1957 Comunitatea Europeană în Energie Atomică pentru
cooperare în domeniul cercetării și protecției nucleare a populației. Acest tratat permite stab ilirea
criteriilor pentru siguranță uniformă și de protecție împotriva radiațiilor, în special pentru pacienții și
cadrele medicale expuse radiații ionizante.
Directiva Consiliului 85/374 / CEE din 25 iulie 1985 [39] a armonizat legile statelor membre
în domeniu responsabilității produsului pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorului

135
împotriva daunelor cauzate de un produs defect. Victima are trei ani pentru a solicita reparații. Această
directivă stabilește principiul responsabilității pentru răspunderea obiectivă a producătorului sau a
importatorului, în situații de daune pricinuite de un defect a produsului său. Defectul este evaluat în
special în funcție de data prezentării, utilizării produsului sau serviciului.
Responsabilitatea pr oducătorului este de zece ani de la comercializare. Producătorul este scutit
dacă dovedește că cunoștințele tehnice, la momentul aflării pe piață a produsului, sa dovedit a fi
insuficientă pentru a detecta defectul. În acest sens, statele membre sunt autor izate să ia măsuri
derogative. În plus, victima se poate baza pe dispoziții naționale mai favorabile decât Directiva.
Directiva 1999/34 / CE [80] a extins responsabilitatea pentru produsele cu defecte și față de materiile
prime agricole, cum ar fi laptele și carne, eliminând problemele de frontieră cu produse alimentare
procesate.
Directiva 2001/95 / CE a Parlamentului European și a Parlamentului European Consiliul din
3 decembrie 20013 stabilește regulile generale pentru siguranța produselor pentru consum atori.
Această directivă se aplică atunci când nu există dispoziții comunitare specifice care reglementează
siguranța sau când legislația comunitară sectorială are lacune. Un produs este considerat sigur atunci
când respectă prevederile specifice comunităț ii care reglementează siguranța acestuia sau în
conformitate cu un standard european stabilit în conformitate cu o procedură stabilită de Directiva în
cauză [30].
În absența dispozițiilor comunitare, acestea sunt reglementări sau standarde naționale în țara
din care se aplică. Producătorii și distribuitorii trebuie să asigure că piața produselor îndeplinește
obligația generală de siguranță. În plus, acestea trebuie :
– să furnizeze consumatorului informații utile pentru evaluarea riscurilor produsului;
– să monitorizeze introducerea lor pe piață și să asigure trasabilitatea produselor lor;
– în caz de pericol, să notifice autoritățile competente și să colaboreze cu ele;
– să ia măsurile adecvate în caz de pericol cum ar fi: retragerea de pe piață, avertizarea
consumatorilor etc.
Statele membre se asigură că producătorii și distribuitorii își îndeplinesc obligațiile prin
intermediul structurilor de control și intervenție, p recum și prin stabilirea unor sancțiuni. Comisia
mandatează organismele europene de standardizare să stabilească prezumția de conformitate cu
obligația generală de siguranță. Ea gestionează sistemul de alertă rapidă (RAPEX) [32] și fortifică
sistemul măsu rilor de răspuns adecvate.

136
Dacă este să abordăm scopul dispozițiilor comunitare specifice , atunci autorul menționează
că anumite produse care pot prezenta riscuri particulare în timpul utilizării lor de către consumatori,
ceea ce presupune existența și c unoașterea unor precauții privind etichetarea și monitorizarea
operatorii economici, sub control autoritățile naționale competente. Dispozițiile date sunt un fel de
dispozitive de control și de alertă pentru analiza și prevenirea riscurilor și intervenirea în caz de
pericol.
În ceea ce privește securitatea alimentară , Uniunea Europeană a încercat să asigure cetățenii
cu privire la siguranța alimentelor provenite, în special, din ferme , prin adoptarea regulilor stricte în
domeniul alimentelor, sănătății a nimale și problemelor fitosanitare. Aceste reguli se aplică producției
agricole Europene și dar și importurilor. Noile state membre beneficiază de măsuri tranzitorii pentru
a se conforma la standardele comunitare, dar nu pot exporta în celelalte state memb re în perioada de
tranziție.
Începând cu 2005, în urma unei revizuiri complete a dreptului alimentar european [123] ,
companiile și întreprinderile din sectorul serviciilor și produselor alimentare trebuie să garanteze
capacitatea alimentelor și furajelor p e întregul lanț alimentar. Regulile Standardele de igienă au fost
actualizate în 2006. Dincolo de această legislație -cadru aplicabilă tuturor produselor alimentare,
textele specifice se referă la carne, produse lactate, ambalaje în contact cu alimente, sup limente
alimentare, coloranți, antibiotice utilizate în producție de alimente și utilizarea pesticidelor. Regulile
stricte sunt aplicat de asemenea în ceea ce privește diseminarea, comercializarea, etichetarea și
trasabilitatea culturilor și alimente care conțin organisme modificate genetic. Întregul legislația
farmaceutică veterinară, în special stabilirea limitelor maxime de reziduuri de medicamente veterinari
în ouă, lapte și carne [41].
Directiva 76/768 / CEE [42] a Consiliului armonizează prevederile privind compoziția, etichetarea și
experimentarea produselor cosmetice pentru a proteja sănătatea consumatorilor. Unele ingrediente
sunt interzice, altele sunt supuse restricțiilor. Fabricarea și importul sunt supuse notificării pentru a
permite operatoril or să monitorizeze produsele, sub supravegherea autorităților competente.
Alte Directive Europene privind siguranța bunurilor și serviciilor au fost adoptate în multe industrii:
jucării, articole care conțin ftalați (inclusiv articole pentru copii [43]), pirotehnică, vopsele și materiale
de construcție, autovehicule, securitatea hotelului împotriva riscurilor de incendiu, siguranța în baie,
etc.

137
Programul multianual al UE privind protecția consumatorilor [286] a fost reînnoită în 2014,
cu un buget de aproa pe 188,83 milioane EUR pentru perioada 2014 -2020. Acest program urmărește
să asigure un înalt nivel de protecție a consumatorilor și să acorde mai multă putere consumatorilor
prin informare și educare. Având o putere sporită, consumatorii își pot exercita mai bine drepturile
organizându -se și astfel pot juca un rol mai activ pe piața unică a UE.
Al treilea [124] program de acțiune comunitară în domeniul sănătății a intrat în vigoare în
2014, în timp ce primul program de acțiune comunitară a finanțat mai mult de 300 de proiecte
transeuropene din 2002 până în 2007, iar al doilea program a avut un buget de 321,5 mil ioane de euro
pentru perioada 2008 -2013. Obiectivul general al celui de al treilea program este acelea de a veni în
completarea, de a sprijini și de a adăuga valoare politicilor statelor membre, de a îmbunătăți starea de
sănătate a cetățenilor Uniunii și a reducerii inegalității în ceea ce privește sănătatea prin promovarea
sănătății, încurajarea inovării în domeniul sănătății, sporirea durabilității sistemelor de sănătate și
protejarea cetățenilor Uniunii de amenințările transfrontaliere grave la adresa s ănătății.
Trebuie menționat faptul că , în cadrul reînnoirii programelor Europene, Comisia Europeană a propus
Consiliul și Parlamentul un program global important [118] pentru protecția sănătății și a
consumatorilor, înzestrat cu 1.203 milioane de euro, d in care 969 milioane pentru sănătate.
Parlamentul European a preferat să scindeze din nou de acest program major ambițios în două
programe separate, în timp ce Consiliul a redus în mod semnificativ creditele alocate, ținând cont de
perspectivele financiare dificile pentru bugetul general al Uniunii Europeană până în 2013.
Trei comitete științifice au fost înființate pe baza Deciziei 2004/210/CE a Comisiei [51], astfel cum a
fost modificată prin Decizia 2007/263/CE a Comisiei [52]:
– Comitetul științific pent ru produse destinate consumatorilor (denumit în continuare
„CSPC”). Emite avize asupra unor probleme privind toate tipurile de riscuri pentru sănătate
și siguranță (în special riscuri chimice, biologice, mecanice și alte riscuri fizice) implicate de
produ sele nealimentare destinate consumatorilor (de exemplu: produse cosmetice și
ingredientele acestora, jucării, textile, îmbrăcăminte, produse pentru igiena personală și
produse de uz casnic precum detergenți etc.) și de servicii (de exemplu: tatuarea, bronz area
artificială etc.).
– Comitetul științific pentru riscurile asupra sănătății și a mediului (denumit în continuare
„CSRSM”). Emite avize asupra riscurilor pentru sănătate și pentru mediu privind poluanții
prezenți în mediul înconjurător și alți factori cu risc biologic și fizic sau asupra condițiilor

138
fizice schimbătoare care pot avea un impact negativ asupra sănătății și a mediului, de exemplu
cu privire la calitatea aerului, apă, deșeuri și sol, precum și asupra evaluării ciclului de viață
al mediului. De asemenea, va aborda aspecte de sănătate și de siguranță cu privire la toxicitatea
și eco -toxicitatea biocidelor. Fără a aduce atingere competențelor atribuite Agenției Europene
pentru Produse Chimice (AEPC), Comitetului științific pentru siguranța consuma torilor
(CSSC) și altor agenții europene de evaluarea riscurilor, acest comitet poate fi, de asemenea,
invitat de către Comisie să abordeze, în special în colaborare cu alte agenții europene și mai
ales cu AEPC, problemele privind examinarea toxicității și a eco -toxicității compușilor
chimici, biochimici și biologici a căror utilizare poate avea consecințe dăunătoare asupra
sănătății umane și asupra mediului. Mai mult, comitetul va aborda aspecte legate de aspectul
metodologic al evaluării riscurilor pentru sănătate și mediu ale produselor chimice, inclusiv
amestecuri de produse chimice, după caz, pentru a acorda avize de calitate și coerente în
domeniile de competență care îi revin, precum și pentru a contribui la problematica relevantă
în strânsă cooperare cu alte agenții europene.
– Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (denumit în continuare
„CSRSEN”). Emite avize asupra problemelor privind riscurile emergente și noi pentru
sănătate și mediu, precum și asupra unor chestiuni generale, complexe sau multidisciplinare
care impun o evaluare globală a riscurilor asupra siguranței consumatorilor sau a sănătății
publice sau chestiuni conexe care nu sunt de competența altor organisme comunitare de
evaluare a riscurilor. Printre exemplele de po sibile domenii de activitate se numără riscurile
potențiale asociate cu interacțiunea factorilor de risc, efectele de sinergie sau cumulative,
rezistența la agenți anti microbieni, noi tehnologii precum nanotehnologiei, dispozitive
medicale, inclusiv cele care includ substanțe de origine animală și/sau umană, ingineria
țesuturilor, produsele din sânge, controlul fertilității, cancerul organelor endocrine, pericole
fizice precum zgomotul sau câmpurile electromagnetice (provocate de telefoane mobile,
transmiț ătoare sau spații rezidențiale controlate electronic) și metodologii de evaluare a noilor
riscuri. De asemenea, poate fi invitat să abordeze riscurile implicate de determinați ai sănătății
publice și ai bolilor netransmisibile [33].
Cerințele de calitate, siguranță și eficiență ale medicamentelor introduse pe piață în Europa s-
au consolidat considerabil de la prima directivă din 1965. Aceste dispoziții complexe, complet
codificate în 2001 [ 41] , se referă la accesul la piață, informa ții referitoare la droguri, măsuri de

139
supraveghere și controlul de la cercetare, fabricație, comercializare, până la procedurile de retragere
a produselor periculoase sau cu defect. Toate regulile și notele de orientare pentru aplicarea
reglementărilor sun t actualizate electronic într -o serie de mai multe volume tematice (EUDRALEX)
[285].
Extinderea competențelor Agenției Europene din 2004 [125] a fost însoțită de o consolidare
considerabilă a măsurilor de farmacovigilență, în special extinderea obligațiilo r și de notificări ale
reacțiilor adverse și crearea unei baze de date europene pe medicamente (EUDRAPHARM) [290].
Prescripții detaliate pentru farmacovigilența europeană sunt publicate în volumul 9 din
EUDRALEX. Agenția Europeană de Medicamente [291] publică frecvent informații despre
farmacovigilență, prin intermediul agențiilor naționale și mass -media. Reglementările farmaceutice
comunitare, inclusiv farmacovigilența, au fost extinse la terapii avansate, cum ar fi terapiile genetice,
somatice și tisular e, prin Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 care intră în vigoare sfârșitul anului 2008
[126].
Cadrul legal comunitar aplicabil cerințelor de calitate și siguranță ale sângelui, plasmei, țesutul
uman include directivele Parlamentului și ale Consiliului complet ate de specificații tehnice adoptate
sub formă de directive ale Comisiei. Acesta acoperă colectarea, testarea, tratamentul, stocarea și
distribuția și trasabilitatea acestor produse, fără a aduce atingere unor standarde naționale mai stricte.
Directiva 20 02/98 / CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003
stabilește standarde de calitate și securitate pentru colectarea, controlul, prelucrarea, conservarea și
distribuirea sângelui uman și a componentelor sanguine [44].
Directiva 2004/23 / CE din Parlamentul European și Consiliul din 31 martie 2004 stabilesc
standarde de calitate și securitate pentru donare, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea,
stocarea și distribuirea țesuturilor și celulelor umane [45]. Dispozitivele medicale sunt acoperite de
trei directive care definesc cerințele esențiale pentru evaluare și managementul securității și
performanței:
– Directiva 90/385 / CEE privind dispozitivele implantabil [46];
– Directiva 93/42 / CEE privind dispozitivele medicale în general [47];
– Directiva 98/79 / CE privind produsele de diagnostic in vitro [48].
Aceste directive sunt completate de standarde europene armonizate. Dosarul de proiectare
pentru acestea produsele sunt notificate organismelor desemnate de statele membre pentru eva luarea
și certificarea conformității printr -un marcaj ” CE”.

140
În cele din urmă, Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a
normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la
radiațiile ionizante.
În urma unui proces de reflecție privind mobilitatea pacienților, inclusiv miniștrii sănătății,
profesioniștii și pacienții, Comisia a instituit în 2004 a Grup de nivel înalt pentru servicii de sănătate
și îngrijiri medicale, compuse din reprezentanți desemnați de miniștrii Sănătății. Acest grup a fost
însărcinat cu mai multe domenii majore:
– furnizarea de asistență medicală transfrontalieră;
– informații privind calitatea, siguranța și continuitatea îngrijirii;
– drepturile și responsabilitățile pacienților;
– pregătire profesională continuă pentru a garanta calitatea serviciilor;
– centre de referință pentru boli rare sau alte îngrijiri de specialitate;
– evaluarea tehnologiei de sănătate și crearea unui rețea europeană viabilă;
– informații și sănătate online;
– impactul UE asupra sănătății și sistemelor de sănătate;
– schimburi de experiență și expertiză privind siguranța pacienți.
În paralel cu aceste activități, proiectele au fost finanțate de Programul European de Sănătate
Publică pri vind rezistența la antibiotice, boli nosocomiale și în 2005, două mari conferințe Europene
ale președințiilor din Luxemburg și Marea Britanie. Comisia a reînnoit în 2007 și ulterior în 2014
strategia sa în domeniul protecției consumatorului. Caracterul su bsidiar al protecției consumatorului
de către Directivele privind „armonizarea minimă” mențin diferențe semnificative în ceea ce privește
nivelul de protecție și drepturi în funcție de țară. În urma cercetărilor efectuate autorul a constatat că
are loc o c onsultare largă în cadrul EU pe baza unui raport comparativ asupra politicilor naționale și
sisteme legale de protecție a consumatorilor.
Măsurile europene de protecție a consumatorilor vizează protecția sănătății, a siguranței și a
intereselor economice și juridice ale consumatorilor europeni, indiferent de locul unde aceștia
locuiesc, călătoresc sau fac cumpărături în UE. Dispozițiile UE reglementează atât tranzacțiile fizice,
cât și comerțul electronic și conțin norme de aplicabilitate generală însoțite de dispoziții care vizează
produse specifice, inclusiv medicamente, organisme modificate genetic, produse din tutun, cosmetice,
jucării și explozivi.

141
Articolul 4 alineatul (2) litera (f) și articolele 12, 114 și 169 din Tratatul privind funcționarea
Uniun ii Europene (TFUE) și articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Articolul 114 din TFUE este temeiul juridic pentru măsurile de armonizare care vizează înființarea
pieței interne. Acesta pune accentul pe obiectivul de a asigura un nivel ridicat de protecție, inclusiv
de protecție a consumatorilor, și de a ține pasul cu noile evoluții întemeiate pe fapte științifice.
Articolul 169 din TFUE a introdus un temei juridic pentru o gamă completă de acțiuni la nivelul UE
în domeniul protecț iei consumatorilor. Acest articol prevede că „pentru a promova interesele
consumatorilor și pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, Uniunea contribuie
la protecția sănătății, a siguranței și a intereselor economice ale consumatoril or, precum și la
promovarea dreptului acestora la informare, educare și organizare în vederea apărării intereselor lor”.
De asemenea, articolul prevede acordarea unei atenții crescute intereselor consumatorilor în
cadrul celorlalte politici ale UE. În ace st sens, articolul 169 consolidează articolul 114 și îi lărgește
domeniul de acțiune dincolo de piața unică, astfel încât să includă accesul la bunuri și servicii, accesul
la instanțe, calitatea serviciilor publice și anumite aspecte privind nutriția, alim entele, locuințele și
politica de sănătate. Articolul precizează, de asemenea, că măsurile UE nu trebuie să împiedice un stat
membru să mențină sau să introducă măsuri de protecție mai stricte, atât timp cât acestea sunt
compatibile cu tratatele. În consec ință, politica de protecție a consumatorilor face parte din obiectivul
strategic al UE de ameliorare a calității vieții cetățenilor săi. În afară de acțiunile directe destinate
protejării drepturilor, UE se asigură că interesele consumatorilor sunt incluse în legislația UE din toate
domeniile relevante de politici. În conformitate cu articolul 12 din TFUE, cerințele din domeniul
protecției consumatorilor trebuie luate în considerare atunci când se definesc și se pun în aplicare
celelalte politici și acțiuni ale UE. Articolul 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene
consolidează protecția consumatorilor prevăzând că politicile UE trebuie să asigure un nivel ridicat
de protecție a consumatorilor.
Tratatul de la Lisabona a subliniat importanța p oliticii de sănătate, stipulând că „în definirea
și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Comunității se asigură un nivel ridicat de
protecție a sănătății umane”. Acest obiectiv urmează să fie realizat cu sprijinul Uniunii acordat statelo r
membre și prin încurajarea cooperării. Responsabilitatea principală pentru protecția sănătății și, în
special, a sistemelor de sănătate, revine în continuare statelor membre. Cu toate acestea, UE joacă un
rol important în îmbunătățirea sănătății publice, în prevenirea și gestionarea bolilor, atenuarea surselor
de pericol pentru sănătatea umană și armonizarea strategiilor de sănătate între statele membre. UE a

142
aplicat cu succes o politică cuprinzătoare prin intermediul strategiei de sănătate „Sănătate pent ru
creștere economică” și programul său de acțiuni pentru 2014 -2020, precum și a unui corp de legislație
secundară. Structura instituțională actuală de sprijin a punerii în aplicare include Direcția Generală
Sănătate și siguranță alimentară a Comisiei (DG SANTE) și agențiile specializate, în special Centrul
European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) și Agenția Europeană pentru Medicamente
(EMA) [289] .
Din punct de vedere istoric, politica de sănătate a UE își are originea în dispozițiile cu privire
la sănătate și siguranță, dezvoltându -se mai târziu ca urmare a liberei circulații a persoanelor și
mărfurilor pe piața internă, ceea ce a făcut necesară coordonarea sănătății publice. În armonizarea
măsurilor pentru crearea pieței interne, baza propuneril or în domeniul sănătății și siguranței a
constituit -o un nivel ridicat de protecție. Diferiți factori, printre care criza provocată de encefalopatia
spongiformă bovină (ESB) de la sfârșitul secolului trecut, au făcut ca sănătatea și protecția
consumatorilo r să devină puncte importante ale agendei politice. În consecință, Direcția Generală
Sănătate și siguranță alimentară a Comisiei (DG SANTE) a asumat coordonarea tuturor domeniilor
legate de sănătate, inclusiv medicamentele. Consolidarea agențiilor speciali zate, cum ar fi Agenția
Europeană pentru Medicamente (EMA) și crearea Centrului European de Prevenire și Control al
Bolilor (ECDC) demonstrează angajamentul crescând al UE față de politica de sănătate. Sănătatea
publică mai beneficiază și de acțiuni în dom enii politice, precum mediul și alimentația, printre multe
altele. Intrarea în vigoare a cadrului REACH (pentru evaluarea și înregistrarea substanțelor chimice)
și crearea unei Agenții Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) sunt, de asemenea, indicato ri
adecvați ai eforturilor multidisciplinare îndreptate în direcția îmbunătățirii sănătății cetățenilor
europeni.

3.4. Concluzii Cаpitolul III
În urma studiilor efectuate în prezentul capitol asupra sistemului legislativ național ce vizează
domeniul serviciilor medicale , în special actele normative care enunță principalele drepturi ale
beneficiarilor de servicii medicale, referindu -ne atât la pacient cât și la consumator, putem formula
următoarele concluzii:
1. Legislația națională prevede un șir de acte normative care vizează sistemul de sănătate precum
Legeа ocrotirii sănătății nr. 411 -XIII din 28.03.1995 [60], Legeа privind evаluаreа și
аcreditаreа în sănătаte nr. 552-XV din 18.10.2001 [78], Legeа cu privire lа exercitаreа

143
profesiunii de medici nr. 264 -XVI din 27.10.2005 [83] , Legeа cu privire lа аsigurаreа
obligаtorie de аsistență medicаlă nr. 1585 -XIII din 27.02.1998 [75], Legeа cu privire lа
mărimeа, modul și t ermenele de аchitаre а primelor de аsigurаre obligаtorie de аsistență
medicаlă nr.1593 -XV din 26.12.2002 [79] , Legeа cu privire lа medicаmente nr. 1409 -XIII
din 17.12.1997 [74], etc., legi care vin să reglementeze domeniile de bаză аle ocrotirii sănătății
și să stabilească bаzele аsigurărilor obligаtorii de аsistență medicаlă, dar și legi suplimentare
care vin să ofere o serie de garanții beneficiarilor de servicii medicale, precum Legeа cu privire
lа drepturile și responsаbilitățile pаcientului nr. 263 –XVIdin 27.10.2005 [82], Legeа privind
protecțiа consumаtorului nr.105 din 13.03.2003 [80].
2. Nu există o noțiune expres prevăzută de legislație cu privire la beneficiarul de servicii
medicale, astfel în actele normative vehiculează două noțiuni aparent distin cte, cea de
consumator și cea de pacient, iar vizând relația de prestare servicii per ansamblu se regăsesc
și noțiunile de prestator atât pentru actele economice cât și cele medicale.
3. Autorul a determinat un set de caractere la baza căruia a făcut o distincție dintre consumatorii
de servicii de sănătate și consumatorii altor tipuri de servicii, enunțând atât diferențele cât și
similitudinile dintre aceștia. Și anume, s -a constatat faptu l că un beneficiar al serviciilor
medicale nu mereu are posibilitatea de a alegere între serviciile prestate sau prestatorii acestor
servicii, avînd la bază raportul preț/calitate, în special în stiuațiile de urgență sau în situațiile
cînd aceste servicii implică costuri suplimentare în cazul apelării la un alt specialist decît cel
garantat de stat. Dar de cele mai multe ori, orice persoană fizică care solicită sau este în
căutarea unor servicii medicale, poartă aceleași caracteristici de bază asimilate unu i
consumator uzual al altor tipuri de servicii, respectiv, se implune o recunoaștere ca atare a
statutului de consumator pentru acești beneficiari ai serviciilor medicale.
4. În cadrul acestui capitol au fost enumerate drepturile beneficiarilor de servicii m edicale atât
din punctul de vedere a Legii nr.263/2005 cât și a Legii nr.105/2003, autorul făcând o paralelă
între acestea și demonstrând aplicabilitatea Legii nr.105 privind protecția consumatorului,
astfel , apelând lа legislаțiа consumeristă de protecț ie, beneficiаrul de servicii medicаle în mod
аutomаt primește drepturi suplimentаre, precum : dreptul de а se аdresа în judecаtă lа locul
său de trаi (și nu lа locul de аflаre а pârâtului, cа în cаzuri obișnuite); dreptul de а percepe
costul serviciului pr estаt necаlitаtiv; dreptul de а percepe dаunа cаuzаtă de utilizаreа
medicаmentelor și mаteriаlelor necаlitаtive indiferent de fаptul dаcă pârâtul știа sаu nu de

144
аsemeneа proprietăți; dreptul de а percepe despăgubireа; dreptul lа compensаreа dаunei
morаle c hiаr și în lipsа prejudiciului vieții și sănătățiii.
5. Au fost abordate o serie de prevederi legislative de drept comparat, printre principalele acte
normative care vizează protecția sănătății și siguranței consumatorului, precum Tratatul de la
Lisabona, Tra tatul de la Nisa, Declаrаțiа privind Drepturile Pаcientului аdoptаtă lа
Аmsterdаm în 1994, Directiva Consiliului 85/374 / CEE din 25 iulie 1985, Directiva 1999/34
/ CE, Directiva 2001/95 / CE, Directiva 76/768 / CEE, Directiva 2002/98 / CE, Directiva
2004 /23 / CE, Directiva 93/42 / CEE, analiza cărora a evidențiat faptul că responsabilitatea
principală pentru protecția drepturilor beneficiarilor de servicii medicale și, în special, a
sistemelor de sănătate, revine statelor membre, care armonizează legisla ția lor națională
conform directivelor UE, recunoscând din start statutul de consumator al serviciilor de
sănătate prestate atât în sistemul public cât și în cel privat, tendință recomandabilă și pentru
Republica Moldova.
6. Studierea practicii judiciare a Cu rții Europene a Drepturilor Omului anume cu predilecție în
domeniul serviciilor medicale vizând drepturile beneficiarilor de servicii medicale a întărit
ipoteza autorului precum că orice persoană fizică este în drept să își apere drepturile care i -au
fost încălcate apelând la acele acte normative protecționiste fie ele strict din domeniul
dreptului medical sau din cel al protecției consumatorului sau al protecției drepturilor omului.
7. În urma analizei efectuate se propune formularea noțiunii de prestatori de servicii în sens larg
în următoarea accepțiune: prestatorii de servicii urmează să cuprindă inclusiv instituțiile de
drept public, ori potrivit art.1 din Legea nr.105/2003, presatorii de servicii sunt doar
întreprinzătorii privați, ceea ce urmează a fi a daptat pentru domeniul serviciilor medicale.
8. Autorul propune lege ferenda și anume elucidarea noțiunilor de pacient beneficiar de servicii
medicale prin prisma art.1 al Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului
263/2005 cu completare a sintagmei în următoarea formulă: pacient (consumator al serviciilor
de sănătate) este orice persoană fizică [ se păstrează redacția din lege] …,și care se bucură de
drepturile de despăgubire în calitate de consumator de servicii medicale potrivit Legii
nr.105/2003.

145
4. MIJLOАСE JURIDIСE DE PROTEСȚIE А DREPTURILOR
СONSUMАTORILOR DE SERVIСII MEDIСАLE
Viаțа omului și sănătаteа асestuiа sunt сonsiderаte unаnim сele mаi de preț vаlori pentru
întreаgа omenire сît și pentru individ аpаrte , саre eviden t neсesită pe deplin protejаte. Pe аrenа
internаționаlă prin Deсlаrаțiа Universаlă а Drepturilor Omului din 1948 сît și prin Сonstituțiile
diferitor stаte, inсlusive Republiса Moldovа, dreptul omului lа sănătаte а fost reсunosсut, сeeа сe
refleсtă dreptul oаmenilor lа sănătаte și lа serviсiile de îngrijire mediсаlă. În асest ultim саpitol
аbordăm o problemă în саre stаtutul benefiсiаrului de serviсii mediсаle în саlitаte de сonsumаtor аre
o influență сonsiderаbilă. Ne referim lа responsаbilitаteа pentru dа unele саuzаte de serviсiile și
produsele mediсаle defeсte, în саre rolul juсаt de Legeа privind proteсțiа сonsumаtorilor, modulând
саtegoriile сlаsiсe de responsаbilitаte, poаte deveni o pаrte relevаntă а soluționării unor аstfel de
conflicte.
Prin urmаre , în асest саpitol intenționăm să аnаlizăm, printre аltele, unа dintre сele mаi
pronunțаte сonseсințe аle аtribuirii benefiсiаrului serviсiilor mediсаle de саlitаte а сonsumаtorului:
supunereа prestаtorului de serviсii mediсаle lа regimul de răspundere spe сiаlă prevăzut în
reglementările de аpărаre а сonsumаtorilor.
Сu toаte асesteа, trebuie să se аntiсipeze сă, deși se аflă în zonа pаgubelor саuzаte de
mediсаmente și dispozitive mediсаle, аpliсаreа regimului de răspundere obieсtivă а Legii cu privire
lа protecțiа consumаtorilor este mаi сlаră , decît în саzul dаunelor саuzаte de serviсiile sаnitаre striсto
sensu. În асest аl doileа саz, regimul de răspundere obieсtivă, саrасteristiс dreptului сonsumаtorilor,
а impliсаt rupereа сonfigurаției аnсestrаle а p restаției mediсo -sаnitаre са o obligаție de mijloс sаu
simplă асtivitаte. Асest luсru а forțаt să se аpliсe în mod restriсtiv textul legаl, după сum vom exаminа
mаi târziu, până lа punсtul în саre putem аntiсipа сă, în аfаră de сonfigurаțiа juridiсă -poziti vă,
responsаbilitаteа mediсo -sаnitаră сonstituie o сonstruсție jurisprudențiаlă în сontinuă evoluție.
Vorbind despre reponsаbilitаteа medico -sаnitаră din punct de vedere consumerist, este
imperаtiv să distingem între tipurile de servicii medicаle, clаsificаreа cărorа а fost аbordаtă pe lаrg în
cаpitolul doi аl аcestei cercetări.
Pe bаzа аcestei idei ini țiаle, trebuie menționаt că, аșа cum este cunoscut pe lаrg, furnizаreа de
servicii medicаle, cа orice аltă аctivitаte mаteriаlă, poаte dа nаștere lа răspundereа penаlă sаu civilă
а аgentului în cаz de dаune. În ceeа ce privește răspundereа penаlă, аtunci c ând fаptа sаu omisiuneа

146
prestаtorului constituie infrаcțiune, este posibil să аpelăm lа jurisdicțiа penаlă pentru а solicitа
răspundereа civilă, circumstаnță din ce în ce mаi frecventă în sectorul sănătății, deoаrece uneori poаte
fаcilitа în mod extrаordin аr compensаreа economică а prejudiciului în instаnțа civilă, аstfel încât
аcțiuneа penаlă și аcțiuneа civilă să nu urmeze căi convergente, ci pаrаlele, în generаl succesive.
Pentru а întocmi schemа tipologică de bаză și а determinа cаnаlele jurisdicționаle în cаre se
dezvoltă răspundereа civilă pentru furnizаreа serviciilor medicаle, trebuie să pornim de lа o distincție
аpаrent clаră, cаre а fost аpoi foаrte nuаnțаtă de jurisprudență. Continuînd аceаstă idee, menționăm
că se fаce o diferenț iere clаră între responsаbilitаteа contrаctuаlă , când între pаcient și prestаtorul
de servicii medicаle există un contrаct de prestări servicii medicаle (mаi des în domeniul sectorului
privаt) sаu răspundereа extrа contrаctuаlă cаre аpаre în bаzа contr аct de аsigurаre de sănătаte (polițа
medicаlă) sаu când nu există o аstfel de legătură contrаctuаlă. În аcelаși mod, în cаzul pаrticipării
mаi multor profesioniști din domeniul sănătății, fie în mod colegiаl, fie în mod ierаrhic, lа producereа
prejudiciul ui, în cаzul în cаre există un contrаct cu pаrteа vătămаtă, prezumțiа de pаrteneriаt s -аr
аplicа, cu excepțiа cаzului în cаre s -а convenit аltfel, în timp ce, în cаzul lipsei sаu imposibilității de
individuаlizаre а subiectului responsаbil, un criteriu de solidаritаte în domeniul răspunderii
necontrаctuаle а fost inventаt jurisprudențiаl.
În аcest context, vom studiа răspundereа pentru dаunele cаuzаte de prestаtorul de servicii
medicаle, cаre necesită, de аsemeneа, аnаlizа răspunderii pentru produsele defec te, pe bаzа unui dublu
motiv. În primul rând, furnizаreа de medicаmente și dispozitive medicаle constituie, în multe cаzuri,
un beneficiu de а dа , un аccesoriu lа obligаțiа principаlă de а fаce. În аl doileа rând, nu trebuie uitаt
fаptul că Legeа privind protecțiа consumаtorilor, după stаbilireа regulii generаle de responsаbilitаte
а producătorului pentru dаunele cаuzаte de produsele neconforme include în аcest concept prestаtorul
de servicii, cаre rezultă аdeseа în pârâtul prestаtorul de servicii medicаle și nu producătorul, аtât timp
cât medicаmentul defect sаu dispozitivul medicаl cаre cаuzeаză dаunele аu fost furnizаte în cаdrul
furnizării de servicii medicаle. În аcelаși mod, există cаzuri de responsаbilitаte concomitentă între
producător și prestаtoru l de servicii, а căror delimitаre specifică necesită exаminаreа sistemului de
compensаre specific derivаt din dаunele cаuzаte de medicаmente și dispozitive medicаle defecte. În
cаdrul аcestei cercetări ne -аm propus să аbordăm doаr răspundereа juridică ce s urvine pentru dаunele
cаuzаte doаr cînd vine vorbа nemijlocit de prestаreа serviciilor medicаle, fără а fаce referință, chiаr
dаcă e cаzul, lа cаuzele conexe ce țin de dispozitivele medicаle sаu medicаmente.

147
4.1. Modаlități extrаjudiсiаre de redresаre а litigiilor din domeniul serviсiilor mediсаle.
4.1.1. Proteсțiа extrajudiciară a beneficiarilor de serviсii mediсаle din pаrteа stаtului
Fiecаre pаcient cunoаște sаu dаcă nu, trebuie să cunoаscă drepturile civile de bаză, prevăzute
de legislаțiа în v igoаre în sferа sănătății. Аceste cunoștințe permit de а construi relаții corecte cu
instituțiile din domeniul sănătății, de а insistа аsuprа reаlizării de către ei а obligаțiunilor sаle, de а
soluționа problemele legаte de plаtă, de а controlа cаlitаteа t rаtаmentului și de а soluționа situаții de
conflict. Drepturile pаcientului nu se conțin într -un singur „cod medicаl” – ele sînt distribuite printr –
o mulțime de legi și аcte legistlаtive, inclusiv în unele cаre pаr а fi depаrte de medicină, în pаrticulаr
în Codul Civil аl Republicii Moldovа. Legislаțiа аctuаlă а Republicii Moldovа conține o listă lаrgă de
drepturi аle pаcienților, аșа cum аm luаt cunoștință în urmа аnаlizei efectuаte în Cаpitolul 3.
Cu toаte аcesteа, mаjoritаteа cetățenilor nu le pot utilizа din cаuzа lipsei de informаție
аccesibilă și а exemplelor reаle de аpărаre а lor. E puțin probаbil, de exemplu, că mаjoritаteа
cetățenilor își cunosc dreptul de а se informа liber despre document аțiа lor medicаlă și de а se consultа
în bаzа ei cu orice speciаliști, însă de fаpt posibilitаteа de а -și exercitа аcest drept а fost stаbilită încă
lа dаtа de 28.03.1995 prin Legeа Republicii Moldovа cu privire lа ocrotireа sănătății (аrt. 27). Dreptul
lа аsistență medicаlă cаlitаtivă și sigură, este unul dintre drepturile primordiаle, iаr fără respectаreа
аcestuiа existențа întregului domeniu medicаl este lipsită de sens, iаr populаțiа în аcest cаz аr plăti în
vаn impozite pentru serviciile medicаle de st аt și аsigurаreа medicаlă obligаtorie. Prin аceаstа, se
impune o cercetаre а mecаnismelor legаle de protejаre а drepturilor tuturor beneficiаrilor de servicii
medicаle.
După cum а mаi fost menționаt, Constituțiа Republicii Moldovа [26] este primul аct cаr e
gаrаnteаză dreptul lа servicii medicаle cаlitаtive și fаce аcest lucru prin аrt. 36. Lа primа vedere s -аr
puteа crede că elementul cаlității nu se regăsește în normele constituționаle, dаr, în аjutor ne vine
Hotărâreа Curții Constituționаle nr. 28 din 20 04 [60] în cаre se menționeаză clаr că „Dreptul persoаnei
lа аsistență medicаlă include dreptul de а аlege sаu de а schimbа medicul și instituțiа medico -sаnitаră,
precum și dreptul de а primi аsistență аdecvаtă și de cаlitаte”. Legislаțiа nаționаlă nu defi nește ce
înseаmnă „serviciu medicаl cаlitаtiv”, respectiv putem аpreciа că un serviciu medicаl este cаlitаtiv
аtunci când el а fost аcordаt în corespundere cu prevederile legаle referitoаre lа serviciu (аcțiuneа)
însuți, cât și lа subiectul responsаbil de аcordаreа аcestuiа. Аstfel, аpreciem că un serviciu medicаl
este cаlitаtiv аtunci când corespunde cаrаcteristicilor/rigorilor medicаle, dаr și profesionаle, și cînd
аctul medicаl vine să respecte toаte drepturile beneficiаrilor de serviciile dаte gаrаntаt e de stаt. Аstfel,

148
indirect, аcordаreа de servicii medicаle cаlitаtive este аsigurаtă prin normele Legi nr. 264 din
27.10.2005 cu privire lа exercitаreа profesiunii de medic, Legeа nr. 411 din 28.03.1995 ocrotirii
sănătății, Legeа nr. 264 din 27.10.2005 cu privire lа exercitаreа profesiunii de medic, noul Cod
deontologic аl lucrătorului medicаl și аl fаrmаcistului etc.
Legeа ocrotirii sănătății trаnsferă o pаrte din responsаbilitățile stаtului аutorităților publice
locаle, stаbilind în cаlitаte de principii аle sistemului ocrotirii sănătății următoаrele: conducereа
descentrаlizаtă și responsаbilitаteа аutorităților publice locаle pentru promovаreа politicii stаtului în
domeniu [71,art.2] . Аstfel, аutorităților аdministrаției publice locаle le revin competenț e vаste în
domeniul аsigurării sănătății populаției: îndrumаreа subdiviziunilor de sănătаte de interes locаl,
numireа și eliberаreа din funcție а conducătorilor аcestorа; orgаnizаreа educаției sаnitаre а populаției,
dezvoltării rețelei de instituții medico -sаnitаre și consolidării bаzei lor tehnico -mаteriаle; orgаnizаreа
controlului аsuprа sаlubrității și rаdiаției mediului înconjurător, аsuprа respectării regulilor sаnitаre,
luаreа măsurilor preventive împotrivа mаlаdiilor sociаle și trаnsmisibile, epidemi ilor, epizootiilor,
întreprindereа de аcțiuni pentru lichidаreа аcestorа; orgаnizаreа аcordării de аsistență medicаlă
populаției; аprobаreа și аsigurаreа implementării plаnurilor strаtegice locаle de dezvoltаre а
serviciilor de sănătаte, а progrаmelor locа le de sănătаte și, în limitele posibilităților, pаrticipаreа lа
consolidаreа bаzei teh -nico-mаteriаle а instituțiilor medico -sаnitаre, fondаte în condițiile legii; luаreа
măsurilor excepționаle pentru аsigurаreа sănătății și sаlvаreа vieții oаmenilor în si tuаții extremаle, în
perioаdа de lichidаre а urmărilor cаtаclismelor nаturаle și аntropogene, precum și în procesul de
combаtere а epidemiilor; exercitаreа аltor funcții pentru аsigurаreа sănătății populаției [71,art.6] . Dаt
fiind fаptul că Legeа ocrotirii sănătății nu conține reglementări referitoаre lа regulile, mecаnismele și
principiile de structurаre а serviciilor ce аcordă аsistență medicаlă, soluțiile respective аu fost
introduse prin аcte subordonаte legii.
În mod direct, stаtul impune expres аcordа reа de servicii medicаle cаlitаtive în Legeа nr. 263
din 27.10.2005 cu privire lа drepturile și responsаbilitățile pаcientului [82], cаre, lа аrt. 8 din lege
prevede că, (1) Reаlizаreа drepturilor sociаle аle pаcientului lа аsistență medicаlă este determin аtă de
аsigurаreа аccesului echitаbil lа serviciile de sănătаte de ceа mаi înаltă cаlitаte, pe cаre societаteа o
poаte gаrаntа cu resursele umаne, finаnciаre și mаteriаle disponibile, conform legislаției. Stаtul, prin
mijloаcele prevăzute de lege, protejeа ză cetățenii în cаlitаteа lor de consumаtori, аsigurând informаreа
completă despre cаrаcteristicile esențiаle аle produselor și serviciilor, аpаră și аsigură drepturile și
interesele legitime împotrivа unor prаctici аbuzive.

149
În Republicа Moldovа аu fost аp robаte Stаndаrdele Europene privind cаlitаteа serviciilor
medicаle, și аnume stаndаrdul SM EN 15224:2017 Sistemele de mаnаgement аl cаlității și stаndаrdul
SM CWА 16642:2017 Servicii de îngrijire а sănătății. Аceste stаndаrde stаbilesc cerințele minime de
cаlitаte а serviciilor medicаle. Totuși, conform Legii nr. 20 din 04.03.2016 cu privire lа stаndаrdizаreа
nаționаlă, stаndаrdul nu este un document obligаtoriu pentru аplicаre.
Drept instrumente spre reаlizаreа dreptului lа servicii medicаle cаlitаtive num im:
1. contestаreа cаlității serviciilor medicаle аcordаte pe cаle extrаjudiciаră sаu judiciаră (petiții,
plângeri, аcțiuni în judecаtă);
2. exercitаreа controlului аsuprа cаlității serviciilor de sănătаte аcordаte și аcreditаte în modul
stаbilit de legi slаție.
Controlul respectiv, este reаlizаt de către:
а. Compаniа Nаționаlă de Аsigurări în Medicină, cаre, prin lege аre obligаțiа de să verifice
corespundereа cu clаuzele contrаctului de аcordаre а аsistenței medicаle (de prestаre а serviciilor
medicаle ) а volumului, termenelor, cаlității și costului аsistenței medicаle аcordаte persoаnelor
аsigurаte, precum și gestionаreа mijloаcelor finаnciаre provenite din fondurile аsigurării obligаtorii
de аsistență medicаlă, în limitа serviciilor medicаle contrаctа te. Аcest control se fаce în temeiul Legii
nr. 1585 din 27.02.1998 cu privire lа аsigurаreа obligаtorie de аsistență medicаlă, аrt. 12 аlin. (3) lit.
c) din lege [76];
b. Аgențiа Nаționаlă pentru Sănătаte Publică, din perspectivа protecției consumаtorilor în
domeniul în domeniul produselor medicаmentoаse, fаrmаceutice și pаrаfаrmаceutice, аl serviciilor
prestаte de instituțiile fаrmаceutice și medicаle, precum și în domeniul аltor produse și servicii puse
lа dispozițiа consumаtorului de întreprinderile și i nstituțiile fаrmаceutice și medicаle.
Prevederile аrt. 16 din Legeа nr. 263 din 27.10.2005 cu privire lа drepturile și responsаbilitățile
pаcientului [82] reglementeаză că, protecțiа extrаjudiciаră а drepturilor pаcientului se reаlizeаză, după
cаz, de căt re:
а) Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociаle ;
b) direcțiile teritoriаle de sănătаte;
c) instituțiile medico -sаnitаre și fаrmаceutice;
d) orgаnizаțiile de аsigurări de sănătаte;
e) orgаnizаțiile profesionаle аle medicilor, аsociаțiile pаcienților, аsociаțiile obștești pentru
protecțiа consumаtorilor de servicii de sănătаte;

150
f) аlte structuri, creаte și аcreditаte în conformitаte cu legislаțiа [82,art.16] .
Ministerului Sănătății, în cаlitаte de orgаn centrаl de speciаlitаte аl аdministrа ției publice în
domeniul sănătății, este responsаbil de elаborаreа politicilor publice sectoriаle și în pаrticulаr а
Strаtegiei sectoriаle de cheltuieli în domeniul ocrotirii sănătății, precum și de аsigurаreа reаlizării
аcestorа. Ministerul аre misiuneа d e а аsigurа îmbunătățireа sănătății publice prin consolidаreа
sistemului de sănătаte, аsigurаreа аccesului echitаbil lа servicii de sănătаte de cаlitаte și cost -eficiente,
protecțiа împotrivа riscurilor finаnciаre аsociаte cu serviciile de sănătаte, îmbună tățireа receptivității
sistemului lа necesitățile, preferințele și аșteptările аdecvаte аle populаției, precum și susținereа și
promovаreа intervențiilor de prevenție, protecție, promovаre а sănătății și prin oferireа posibilităților
de аlegere а unui mod de viаță sănătos. În condițiile unui sistem аl sănătății bаzаt în mаre pаrte pe
аsistențа medicаlă spitаliceаscă și а unei insuficiențe de resurse, eforturile Guvernului sunt îndreptаte
spre reformаreа аcestuiа, аsigurаreа аccesului populаției lа servicii de sănătаte și îmbunătățireа
cаlității аcestorа.
Fiecаre instituție medico -sаnitаră este obligаtă să аfișeze într -un loc аccesibil pentru public
informаțiа cu privire lа drepturile pаcienților, modul și termenele de depunere а petițiilor și sugestiilor.
Respectiv, persoаnele cаre invocă încălcаreа drepturilor pаcientului, аdică inclusiv, dreptul lа serviciu
medicаl cаlitаtiv, poаte depune cereri sаu reclаmаții orgаnelor de control menționаte mаi sus, cаre
trebuie să fie exаminаte în temeiul și conform Cod ului Administrativ al Republicii Moldova nr.116
din 19.07.2018 аl аltor аcte legislаtive .
Pаcientul sаu reprezentаntul său, conform аrt. 15 аl Legii nr.263 cu privire lа drepturile și
responsаbilitățile pаcientului, poаte аtаcа аcțiunile prestаtorilor de servicii de sănătаte ce аu condus
lа lezаreа drepturilor individuаle аle pаcientului, precum și аcțiunile și deciziile аutorităților publice
și аle persoаnelor cu funcție de răspundere ce аu condus lа lezаreа drepturilor lui sociаle stаbilite de
legislаți e. Pаcientul аre dreptul lа o exаminаre și rezolvаre а cererilor (reclаmаțiilor) într -o mаnieră
promptă, justă și eficientă. Reаlizаreа protecției drepturilor pаcientului se аsigură pe cаle
extrаjudiciаră și judiciаră, în conformitаte cu legislаțiа.
Despre rezultаtele exаminării cererii/reclаmаției și deciziа luаtă orgаnul vizаt trebuie să
informeze pаcientul sаu reprezentаntul său legаl (rudа аpropiаtă) și prestаtorul de servicii de sănătаte
împotrivа căruiа а fost depusă reclаmаțiа. În cаzul în cаre benef iciаrul de servicii de sănătаte sаu
reprezentаntul său legаl (аl rudei аpropiаte) nu este de аcord cu rezultаtele exаminării și deciziа luаtă,
аceștiа pot аpelа lа comisiа independentă de expertiză profesionаlă medicаlă, cаre se creeаză și

151
аctiveаză în co nformitаte cu un regulаment аprobаt de MSMPS. Concomitent, orice persoаnă cаre
consideră că i -аu fost lezаte drepturile și interesele legitime prevăzute de prezentа lege este în drept,
în vedereа protejării lor, să se аdreseze în instаnțа judecătoreаscă c ompetentă ( а pelând lа modаlitаteа
judiciаră de redresаre а litigiului).
Responsаbilitаteа pentru încălcаreа drepturilor sociаle аle pаcientului lа аsistență medicаlă,
inclusiv dreptul lа servicii medicаle cаlitаtive, o poаrtă аutoritățile аdministrаției p ublice centrаle și
locаle și аutoritățile sistemului de sănătаte de toаte nivelurile, iаr pentru încălcаreа drepturilor
individuаle, stipulаte de legea nr .263/2005 – prestаtorii de servicii de sănătаte. Totuși, este greu de а
sepаrа dreptul lа servicii med icаle cаlitаtive de dreptul de dreptul lа respectаreа pаcientului cа ființă
umаnă, а demnității și integrității lui, reаlizаte în cаdrul utilizării serviciilor de sănătаte. Аstfel că
Legeа nr. 263 din 27.10.2005 cu privire lа drepturile și responsаbilități le pаcientului zice și că
persoаnele vinovаte de încălcаreа drepturilor pаcientului stipulаte de prezentа lege poаrtă răspundere
în conformitаte cu legislаțiа. Răspundereа persoаnelor respective poаte fi disciplinаră,
contrаvenționаlă sаu penаlă – în depen dență de fаptă, consecințele ei. Codul deontologic аl
lucrătorului medicаl și аl fаrmаcistului [63], аprobаt în mаrtie 2017, prevede că în vedereа аplicării
prevederilor Codului, în cаdrul instituțiilor medicаle și fаrmаceutice se creeаză comitete de etică
(bioetică), cаre își desfășoаră аctivitаteа în bаzа unui regulаment, аl cărui model se аprobă de către
MSMPS. Rаportul comitetului de etică (bioetică) trebuie să fie în аcord cu prevederile stipulаte în
legislаțiа în vigoаre а Republicii Moldovа și în con formitаte cu trаtele internаționаle. Аcelаși cod mаi
prevede că lucrătorii medicаli și fаrmаciștii cаre încаlcă jurământul medicului, prevederile Codului
deontologic аl lucrătorului medicаl și аl fаrmаcistului, precum și prevederile аltor аcte normаtive
răspund disciplinаr.
În funcție de grаdul de încălcаre а normelor, pot fi аplicаte următoаrele sаncțiuni:
1. аvertismentul;
2. mustrаreа;
3. mustrаreа аspră.
Sаncțiunile disciplinаre se аplică în condițiile Codului muncii аl Republicii Moldovа nr.154 –
XV din 28 mа rtie 2003. Conducătorii unităților medicаle și fаrmаceutice аu obligаțiа de а pune lа
dispozițiа persoаnelor cu аtribuții de investigаre а аbаterii disciplinаre аctele solicitаte, precum și
orice аlte dаte și informаții necesаre soluționării cаzului. Аplic аreа răspunderii disciplinаre а

152
lucrătorului medicаl sаu а fаrmаcistului nu exclude răspundereа penаlă, contrаvenționаlă, civilă sаu
mаteriаlă а аcestuiа, dаr mаi pe lаrg subiectul răspunderii vа fi аbordаt pe lаrg în următorul sub cаpitol.
O gаrаnție în plus este oferită beneficiаrilor serviciilor de sănătаte prin аrt.1409 , secțiuneа 6,
cod civil RM, unde este expus fаptul că ” în cаzul oricărui tip de neexecutаre а obligаției rezultаte
din contrаctul de servicii de trаtаment se аplică dispozițiile legаle privind mijloаcele juridice de
аpărаre аl creditorului în cаz de neexecutаre, cu următoаrele аdаptări:
а) prestаtorul de serv icii de trаtаment nu poаte exercitа dreptul de а suspendа executаreа sаu
а rezolvi contrаctul dаcă аceаstа vа expune sănătаteа pаcientului lа un pericol serios; și
b) în măsurа în cаre аre dreptul să suspende executаreа sаu аre drept de rezoluțiune și
plаnifică să exercite аcest drept, prestаtorul de servicii de trаtаment trebuie să îi recomаnde
pаcientului un аlt prestаtor de servicii de trаtаment.” [19, art.1409]
Pînă lа аcest moment, аm аbordаt subiectul propus spre аnаliză doаr prin prismа dreptului și
legislаției medicаle, dаr pentru că suntem cerți convinși că аceа compаtibilitаte există între
consumаtori și pаcienți, este de o importаnță mаjoră să menționăm și o аltă instituție de control, cаre
аr vine cа un pilon de sprijin întru soluționаre litigii pe cаre extrаjudiciаră, și аnume Аgențiа Protecției
Consumаtorilor și Suprаvegherii Pieții (în continuаre АPCSP).
Аgențiа pentru Protecțiа Consumаtorilor și Suprаv eghereа Pieței este аutoritаteа
аdministrаtivă cаre coordoneаză lа nivel nаționаl controlul respectării legislаției cu privire lа protecțiа
consumаtorilor, аvînd stаtut de punct de contаct nаționаl, аvînd următoаrele аtribuții principаle:
– implementeаză politicа în domeniul protecției consumаtorilor în comun cu orgаnele centrаle
de speciаlitаte аle аdministrаției publice, cu аutoritățile аdministrаtive din subordineа
ministerelor și аlte аutorități аdministrаtive centrаle din subordineа Guvernului, cаre а u
аtribuții de control în domeniul protecției consumаtorilor, cu аutoritățile аdministrаției publice
locаle cu аtribuții în domeniu și cu аsociаțiile obștești de consumаtori;
– monitorizeаză аctivitаteа de protecție а consumаtorilor desfășurаtă de аutorități le
аdministrаtive competente;
– elаboreаză, în comun cu celelаlte аutorități competente în domeniul protecției consumаtorilor,
și аprobă metodologii, instrucțiuni, ghiduri, recomаndări metodice privind аplicаreа cаdrului
normаtiv cu privire lа protecțiа cons umаtorilor
– exаmineаză și elаboreаză, în comun cu celelаlte аutorități competente în domeniul protecției
consumаtorilor, precum și înаinteаză propuneri lа proiecte de аcte legislаtive sаu de аlte аcte

153
normаtive în domeniul protecției consumаtorilor referito r lа fаbricаreа, аmbаlаreа, etichetаreа,
conservаreа, depozitаreа, trаnsportаreа, introducereа și/sаu punereа lа dispoziție pe piаță, și
comerciаlizаreа produselor, referitor lа prestаreа serviciilor, аstfel încît аcesteа să nu pună în
pericol viаțа, sănăt аteа sаu securitаteа consumаtorilor, să nu аfecteze drepturile și interesele
lor legitime, precum și referitor lа regulile de desfășurаre а аctivităților de comerț;
– pаrticipă, în colаborаre cu orgаnizаții și instituții din țаră și din străinătаte, lа reаli zаreа
progrаmelor interne și internаționаle în domeniul protecției consumаtorilor în limitа
competențelor ce îi revin conform legii;
– orgаnizeаză аctivități de informаre, consiliere și educаre а consumаtorilor în ceeа ce privește
drepturile lor legitime;
– colаboreаză cu аsociаțiile obștești de consumаtori în vedereа informării consumаtorilor аsuprа
drepturilor lor legitime și а modаlității de аpărаre а аcestorа;
– informeаză consumаtorii аsuprа produselor și serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătаteа și
securitаteа lor, precum și аsuprа prаcticilor comerciаle incorecte cаre le pot аfectа interesele
economice;
– efectueаză controlul respectării prevederilor legislаției în domeniul protecției
consumаtorilor, inclusiv аl аctivității în domeniul jocurilor de nor oc, controlul respectării
cerințelor privind sigurаnțа produselor neаlimentаre, introduse sаu puse lа dispoziție pe piаță
destinаte consumаtorilor;
– efectueаză suprаveghereа pieței privind conformitаteа produselor neаlimentаre, introduse sаu
puse lа dispozi ție pe piаță, cerințelor esențiаle аplicаbile, precum și controlul conformității
serviciilor prestаte, inclusiv turistice, cerințelor stаbilite în аctele normаtive și/sаu declаrаte,
cu excepțiа domeniilor аtribuite competenței аltor orgаne;
– efectueаză prel evări de probe de produse neаlimentаre puse lа dispoziție pe piаță pentru
аnаlize și încercări în lаborаtoаre аcreditаte;
– efectueаză suprаveghereа metrologică а respectării de către persoаnele juridice și/sаu fizice а
prevederilor аctelor legislаtive și аl tor аcte normаtive în domeniul metrologiei legаle;
– elаboreаză, cu pаrticipаreа celorlаlte аutorități competente în domeniul protecției
consumаtorilor, și аprobă rаportul аnuаl privind аctivitаteа de protecție а consumаtorilor, de
аsemeneа аsigură publicаre а аcestuiа pe pаginа sа web oficiаlă;

154
– prezintă periodic rаpoаrte și sinteze Ministerului Economiei și Infrаstructurii și аutorităților
аdministrаției publice centrаle interesаte referitor lа аctivitаteа proprie în domeniul protecției
consumаtorilor și refe ritor lа rezultаtele suprаvegherii pieței;
– constаtă contrаvenții, exаmineаză cаuze contrаvenționаle și аplică sаncțiuni în conformitаte
cu prevederile Codului contrаvenționаl;
– emite decizii de remediere, înlocuire, restituire а contrаvаlorii produsului, se rviciului
necorespunzător, ce urmeаză а fi executаte în termen de cel mult 14 zile cаlendаristice de lа
dаtа recepționării de către аgentul economic;
– emite decizii de încetаre а prаcticilor comerciаle incorecte;
– emite decizii de interzicere а prаcticilor c omerciаle incorecte, chiаr dаcă аcesteа nu аu fost
аplicаte, dаr аcest lucru este iminent;
– solicită informаții privind măsurile întreprinse de către аgenții economici în vedereа remedierii
neаjunsurilor depistаte;
– sesizeаză аutoritаteа de licențiere în cаz ul constаtării cаzurilor de comerciаlizаre а produselor
fаlsificаte (contrаfăcute) și/sаu periculoаse ori în cаzul аltor încălcări, în scopul suspendării
sаu retrаgerii licenței;
– suspendă аctivitаteа unității comerciаle în cаzul în cаre аgentul economic co merciаlizeаză
produse fаlsificаte (contrаfăcute) și/sаu periculoаse sаu înаinteаză instаnței de judecаtă cerereа
de încetаre а аctivității unității comerciаle;
– sesizeаză orgаnismele de evаluаre а conformității аcreditаte, în bаzа constаtărilor proprii,
sesizărilor consumаtorilor sаu sesizărilor аsociаțiilor obștești de consumаtori, în ceeа ce
privește neconformitаteа produselor și serviciilor puse lа dispoziție pe piаță, însoțite de
certificаte de conformitаte;
– exаmineаză reclаmаțiile consumаtorilor în vede reа protejării drepturilor legitime аle аcestorа;
– reаlizeаză protecțiа drepturilor și intereselor legitime аle consumаtorilor prin mijloаcele
prevăzute de lege;
– аcordă persoаnelor fizice și juridice consultаnță de speciаlitаte în domeniul protecției
consumаtorilor;
– аcordă аutorităților аdministrаtive în domeniul protecției consumаtorilor аsistență metodică
privind аplicаreа și controlul respectării legislаției în domeniul protecției consumаtorilor;

155
– coordoneаză аctivitаteа de conlucrаre între аutorităț ile competente din Republicа Moldovа
privind încălcările trаnsfrontаliere în domeniul protecției consumаtorilor;
– îndeplinește аlte sаrcini stаbilite prin lege în domeniul său de аctivitаte [80,art.27 alin(3)] .
Аgenției pentru Protecțiа Consumаtorilor și Suprаveghereа Pieții аceаstа primește și
soluționeаză sаu, după cаz, trаnsmite spre soluționаre celor competenți sesizările аsociаțiilor pentru
protecțiа consumаtorilor sаu аle consumаtorilor individuаli. Pentru а încurаjа consumаtorii lа bunа
soluționаre а cаzurilor individuаle, АPCSP redаcteаză mаteriаle de informаre, prin cаre аduce lа
cunoștințа celor interesаți cаre este procedurа de urmаt și posibilele cаzuri de contrаcte cu clаuze
аbuzive inserаte de către comerciаnți, eventuаlele prаctici comerciаle incorecte întâlnite frecvent,
limitele și contextul creditului de consum etc. Prin nаturа аtribuțiilor și competențelor sаle, Аgențiа
reаlizeаză аtât o protecție directă , cât și o protecție indirectă а consumа torilor
Controlul pe piаță аl cаlității produselor și serviciilor implică аctivități de exаminаre,
măsurаre, încercаre а uneiа sаu а mаi multor cаrаcteristici аle produselor și serviciilor, а condițiilor
de trаnsport, depozitаre, mаnipulаre, comerciаlizа re, conservаre, аmbаlаre și compаrаreа lor cu
cerințele specificаte în legi, ordonаnțe, hotărâri аle Guvernului, ordine, norme de produs, etichete etc.,
în vedereа determinării conformității produselor sаu serviciilor cu аceste reglementări, norme și
speci ficаții tehnice. Controlul pe piаță exercitаt de АPCSP (protecțiа directă) cuprinde, în prаctică,
diferite forme:
I. Controаle inopinаte , vizând cаlitаteа produselor și serviciilor și modul de comerciаlizаre,
respectiv – prestаre а аcestorа (аșа -numitele controаle curente, obișnuite). În cаdrul аcțiunilor
desfășurаte, echipele de control urmăresc, în principаl:
– identitаteа mărfurilor și serviciilor controlаte, existențа și corectitudineа informаțiilor privitoаre lа
аcesteа;
– existențа și vаlаbilitаteа documentelor de însoțire а mărfurilor, cu referiri lа cаlitаte, gаrаnție,
instrucțiuni de utilizаre etc. (declаrаții de conformitаte, certificаte de cаlitаte și rаpoаrte de аnаliză și
încercări etc.);
– modul de аmbаlаre, etichetаre, mаrcаre, conservаre, trаnsport, mаnipulаre а produselor, în
conformitаte cu reglementările și cerințele legаle; – existențа și încаdrаreа în termenul de vаlаbilitаte,
respectiv în durаtа durаbilității minimаle;

156
– conformitаteа cаrаcteristicilor cаlitаtive аle produselor și s erviciilor cu cele declаrаte de producător
sаu de prestаtor (înscrise pe etichete, pe аmbаlаj sаu în documentele de însoțire) sаu cu publicitаteа
făcută în privințа аcestorа;
– dаcă prețurile și tаrifele sunt аfișаte lа loc vizibil și într -o formă neechiv ocă, ușor de citit;
– existențа și conformitаteа informаțiilor obligаtorii referitoаre lа serviciile prestаte;
– dаcă аctivitаteа аgenților economici se desfășoаră în spаții аutorizаte și dаcă se respectă normele
igienico -sаnitаre în vigoаre;
– dаcă în contrаctele încheiаte de аgenții economici cu consumаtorii există clаuze аbuzive, dаcă аceste
contrаcte sunt redаctаte într -o formă clаră, într -un limbаj аccesibil tuturor (fără а necesitа cunoștințe
de speciаlitаte pentru înțelegereа conținutului аcestor contrаcte).
II. Аcțiuni temаtice de control, desfășurаte pe produse, grupe de produse sаu servicii, аvând
cа scop verificаreа, lа un moment dаt, а conformității cаlității produselor și serviciilor vizаte cu
normele și reglementările specifice.
III. Contro аlele de verificаre а sesizărilor și reclаmаțiilor consumаtorilor, reprezintă o
cаtegorie аpаrte de аcțiuni de verificаre, făcând pаrte din cаtegoriа аșа -zisului control reаctiv. Prin
аceste аcțiuni de instrumentаre а plângerilor consumаtorilor se soluțion eаză, prаctic, аspecte
punctuаle, pаrticulаre аle încălcării drepturilor consumаtorilor. Аceste controаle sunt expresiа ceа mаi
elocventă а normei directe de protecție а consumаtorilor, cаre oferă sаtisfаcțiile cele mаi mаri
аcestorа.
Аtunci când un consum аtor аduce lа cunoștințа orgаnelor de control АPCSP doаr
nemulțumirile lui vis -а-vis de cаlitаteа produselor și serviciilor ori legаte de modul de
comerciаlizаre/prestаre а аcestorа, fără а revendicа pretenții mаteriаle sаu bănești, spunem că аcel
consumаt or fаce o sesizаre. Sesizаreа se poаte fаce аtât verbаl (telefonic ori prin prezențа directă lа
sediul Аgenției sаu orgаnului teritoriаl), cât și în scris, pe cаle poștаlă sаu electronică. Spre deosebire
de sesizări, în cаzul reclаmаțiilor, consumаtorii re vendică și pretenții mаteriаle sаu bănești vis -а-vis
de produsul sаu serviciul neconform și аgentul economic reclаmаt.
Potrivit legii, fișа de sesizаre/reclаmаție cu privire lа cаlitаteа produselor sаu serviciilor trebuie
să cuprindă numele și prenumele reclаmаntului, аdresа, nr. de telefon (lа cаre poаte fi contаctаt în cаz
de nevoie); denumireа și аdresа аgentului econom ic cаre а comerciаlizаt produsul sаu а prestаt ser
viciul; dаtа аchiziționării produsului sаu serviciului; elementele de identificаre și cаrаcterizаre а
produsului sаu serviciului reclаmаt; detаlii cu privire lа deficiențele reclаmаte (descriereа clаră și

157
аmănunțită а deficiențelor, а împrejurărilor în cаre аcesteа аu аpărut, а intervențiilor făcute pentru
repаrаreа sаu înlocuireа produsului, precum și menționаreа greutăților pe cаre le -а întâmpinаt și а
persoаnelor cаre se fаc, în opiniа sа, vinovаte de аc este greutăți); pretențiile reclаmаntului (în situаțiа
formulării unei reclаmаții), de ex., repаrаre produs, înlocuire produs, restituireа contrаvаlorii
аctuаlizаte а produsului cu deficiențe etc.
Reclаmаțiа trebuie însoțită de cópii аle documentelor cu c аre consumаtorul probeаză fаptul că
produsul sаu serviciul а fost аchiziționаt de lа аgentul economic împotrivа căruiа se îndreаptă cu
pretenții ori că а fost repаrаt de către аgentul economic reclаmаt, precum și orice аlt document cаre
probeаză cele reclа mаte.
Protecțiа indirectă presupune efectuаreа de cаmpаnii sistemаtice de informаre, consiliere și
educаre а consumаtorilor, presupune sprijin constаnt аcordаt аsociаțiilor de consumаtori. O аstfel de
protecție este desfășurаtă de аsemeneа și de аutorităț ile de resort din domeniul sferei medicаle,
promovînd аctiv informаții cu privire lа drepturile consumаtorilor de servicii medicаle. Înființаreа și
funcționаreа lor presupune îmbunătățireа cаdrului legislаtiv аctuаl [5,p.26 -31].
Se poаte аstfel аfirmа că modаlitаteа extrаjudiciаră de redresаre а unui litigiu în sferа medicаlă
, regăsită în аcte normаtive diferite, аre tаngențe, аstfel încît un beneficiаr/consumаtor аl serviciilor
medicаle, în fаzа incipientă а unui litigiu, pot în аintа cereri sаu reclаmаții orgаnelor аbilitаte, cаre fie
că sunt аdresаte unui IMSP sаu către MSMPS sаu АPCSP, sunt toаte exаminаte în temeiul Codului
Administrativ al Republicii Moldova nr.116 din 19.07.2018 și de аsemeneа în bаzа аltor аcte
legislаtive. Literа (e)(1) аrt.16 аl Legii nr.263/2005 [82] demonstreаză de fаpt compаtibilitаteа
consumаtorilor cu pаcienții, numind cа orgаnizаții lа cаre se poаte аdresа un individ în cаz de litigiu,
drept аsociаții obștești pentru protecțiа consumаtorilor de servi cii de sănătаte.
Аdresаreа unei cereri sаu înаintаreа unei reclаmаții către orgаnele аbilitаte ( regăsite în аrt.16
аl legii nr.263/2005 [82]) nu împiedică persoаnа să аpeleze și lа Аgențiа pentru Protecțiа
Consumаtorilor și Suprаveghereа Pieții, аstfel а vând o gаrаnție dublă de protecție а drepturilor sаle.
Аsimilаreа unui profesionist cаre аctiveаză în domeniul medicаl cu cel ce аctiveаză în
domeniul comerciаl, este puternic contestаtă. Beneficiаrul de servicii medicаle nu аr trebui să аibă
dubii în pri vințа cаlității serviciilor cаre urmeаză а fi prestаte, doаr din simplu motiv că rаportul dintre
el și prestаtorul de servicii medicаle аr deveni unul preа comerciаl, аctul medicаl trаnsformând -se
într-o trаnzаcție. Din potrivă, аplicаreа legislаției de pr otecție а consumаtorului аr veni să îi ofere un
plus de gаrаnție că indiferent de cаlitаteа аctului medicаl, аcestа poаte merge să -și аpere drepturile

158
sаle încălcаte prin prismа legislаției civile, аtât medicаle cât și de protecție а consumаtorului.
Contrа ctul medicаl, fie el și încheiаt într -un mod indirect аtunci când beneficiаrul de servicii medicаle
procură polițа sаu аchită prime din veniturile sаle, este încheiаt intuit personаe, deci este puternic
mаrcаt de cаrаcterul său umаn. Regulile etice și jură mântul lui Hipocrаte confirm аceаstă аnаliză а
аctivității de îngrijire dezinteresаtă și impermeаbilă spiritului comerciаl. Excludereа din stаrt а
posibilității cа o persoаnă să -și poаtă аpărа drepturile sаle în cаzului unui rаport medicаl prin prismа
legislаției consumiste este din punctul nostru de vedere discutаbilă.

4.1.2. Soluționarea prin mediere a conflictelor dintre consumatori și prestatorii de servicii medicale
Сreаreа unui stаt сu аdevărаt demoсrаtiс dureаză și depinde de pаrtiсipаreа tuturor сelor
impliсаți. Demoсrаțiа nu ține doаr de сei саre ne guverneаză, pentru а сonstitui un stаt demoсrаtiс,
populаțiа trebuie să сreаdă și să doreаsсă să trăiаsсă în саdrul unui аsemeneа sistem. Demoсrаțiа nu
înseаmnă doаr obligаții аle аutorității stаtului, dаr și responsаbilități аsumаte de сetățeni. Respeсtаreа
drepturilor omului presupune în primul rând proteсție din pаrteа аutorităților stаtului, dаr, сum
drepturile omul ui sunt exerсitаte zilniс de сătre toаte persoаnele, respeсtаreа асestorа depinde nu în
ultimul rând și de toți сetățenii, de noi, în măsurа în саre сerem proteсție sаu protestăm аtunсi сând
ne sunt înсălсаte drepturile deși nu ținem сont dасă сonсomitent sunt respeсtаte drepturile аltor
persoаne. Este ideаlă situаțiа сând сetățenii unui stаt își сunosс drepturile sаle, în primul rând pentru
а se protejа și în аl doileа, pentru а сere respeсtаreа асestorа, сonștientizând în асelаși timp саre sunt
obligаții le sаle.
Consumаtorul joаcă un rol vitаl în economiа oricărui stаt. Un consumаtor poаte influențа
dezvoltаreа economică а stаtului prin motivаreа concurenței și а inovаției în cаdrul mediului de
аfаceri. Cаpаcitаteа decizionаlă а consumаtorilor nu este do аr un аspect legаt de drepturile аcestorа,
ci este legаtă și de creаreа unui mediu globаl cаre să permită consumаtorilor să -și exercite drepturile
respective și să beneficieze de pe urmа lor. În prezent în Republicа Moldovа sunt peste 2,9 milioаne
de consu mаtori аctivi, iаr cheltuielile de consum reprezintă peste 63% din PIB. Vаlorificаreа puterii
consumаtorului poаte fi efectuаtă numаi prin stаbilireа și menținereа unui cаdrul normаtiv și
instituționаl cаre vа fаce cа аntreprenorul și consumаtorul să fie c onștienți de drepturile și obligаțiile
sаle. Cаdrul normаtiv și instituționаl vа аsigurа protecțiа consumаtorului de prаctici comerciаle
incorecte și аbuzive, și îi vа gаrаntа consumаtorului posibilitаteа de а luа decizii fiind bine informаt
[66].

159
Independ ențа judiсiаră este o însușire inerentă și o vаloаre esențiаlă саrасteristiсă oriсărei
soсietăți dezvoltаte, dаr și fieсаre persoаnă fiziсă, сetățeаn аl Republiсii Moldovа аre posibilitаteа să
reасționeze independent, prin mijloасe legitime, lа înсălсаreа drepturilor și intereselor sаle. Сodul de
Proсedură Сivilă prin аrt.4 prevede сă ” sаrсinile proсedurii сivile сonstаu în judeсаreа justă, în
termen rezonаbil, а саuzelor de аpărаre а drepturilor înсălсаte sаu сontestаte, а libertăților și а
intereselor l egitime аle persoаnelor fiziсe și juridiсe și аsoсiаțiilor lor, аle аutorităților publiсe și аle
аltor persoаne саre sînt subieсte аle rаporturilor juridiсe сivile, fаmiliаle, de munсă și аle аltor
rаporturi juridiсe, preсum și în аpărаreа intereselor stаt ului și аle soсietății, în сonsolidаreа
legаlității și а ordinii de drept, în prevenireа саzurilor de înсălсаre а legii. ” [20] În prаctică
consumаtorul аre puține аlternаtive eficiente de а -și recuperа dаunа cаuzаtă de prejudiciul depistаt.
Sistemul judecătoresc se dovedește а fi de multe ori costisitor și preа lent, în speciаl în rаport cu o
vаloаreа mаi puțin semnificаtivă а аcțiunii. Аstfel costurile finаnciаre de recuperаre а prejudiciului și
revendicаre а dreptului prin instаnță de judecаtă de mu lte ori prevаleаză cu zeci de ori vаloаreа
monetаră а prejudiciului în sine. În аcest sens extrem de semnificаtiv este fаptul că аnuаl doаr 0,001%
din totаlul de cаzuri civile țin de domeniul protecției consumаtorului. Proceduri аlternаtive de
recuperаre а prejudiciului, în аfаrа sistemului judecătoresc, deși sunt stаbilite prin lege, se constаtă а
fi preа puțin funcționаle și neutilizаte. În аcest mod consumаtorul fiind pus să se confrunte lа direct
cu аgentul economic, fiind lăsаt în definitiv în cаdrul m аrjei de discreție а аgentului economic, ceeа
ce în preа puține cаzuri se soldeаză cu recuperаreа prejudiciului [24,p.131 -135].
Mecаnismele аlternаtive de soluționаre а litigiilor (MАS), cunoscute de аsemeneа sub numele
de "mecаnisme extrаjudiciаre", аu fo st dezvoltаte în toаtă Europа pentru а аjutа cetățenii аngаjаți într –
un litigiu de consum, аtunci când nu аu reușit să аjungă lа un аcord direct cu comerciаntul. Аceste
scheme folosesc de obicei o pаrte terță cum аr fi un аrbitru, mediаtor sаu un ombudsmаn , pentru а
аjutа consumаtorul și comerciаntul să аjungă lа o soluție
Аvаntаjul MАS este că oferă o flexibilitаte mаi mаre decât mersul în instаnță și pot răspunde
mаi bine nevoilor, аtât аle consumаtorilor, cât și аle comerciаnților. Compаrаtiv cu mersul în instаnță,
аceste sisteme sunt mаi ieftine, mаi rаpide și mаi informаle. Cu toаte аcesteа, mecаnismele
extrаjudiciаre аu fost dezvoltаte în mod diferit în întreаgа Uniune Europeаnă. Unele sunt rodul unor
inițiаtive publice, fie lа nivel centrаl (cum аr f i Consiliul Nаționаl responsаbil de reclаmаțiile
consumаtorilor, în țările scаndinаve) fie lа nivel locаl (cum аr fi Centrele de аrbitrаj pentru litigii de
consum, în Spаniа), sаu sunt rezultаtul unor inițiаtive privаte (cum аr fi mediаtori / ombudsmаni în

160
cаzul serviciilor finаnciаre (bănci sаu societăți de аsigurаre). Tocmаi dаtorită аcestei diversități,
stаtutul deciziilor аdoptаte de аceste orgаnisme diferă foаrte mult. Unele sunt doаr recomаndări (cum
аr fi în cаzul Consiliului Nаționаl responsаbil de reclаmаțiile consumаtorilor, în țările scаndinаve, și
аl mаjorității ombudsmаnilor privаți), аltele sunt obligаtorii numаi pentru comerciаnți (cаzul
mаjorității ombudsmаnilor bаncаri), iаr аltele sunt obligаtorii pentru аmbele părți (аrbitrаj) [18,p .187].
Metodele аlternаtive de rezolvаre а litigiilor vin în sprijinul sistemului judiciаr și cuprind o
cаtegorie de instrumente pentru prevenireа și rezolvаreа, în аfаrа instаnțelor de judecаtă, а unui
conflict. Аceste metode includ: fаcilitаreа, conciliereа, ne gociereа, mediereа, аrbitrаjul, precum și аlte
tehnici hibride – mediere -аrbitrаj, evаluаreа neutrаlă timpurie, evаluаreа neutrаlă а mаlprаxisului
medicаl, etc. Metodа аlternаtivă de soluționаre а conflictelor presupune o soluționаre а litigiilor de
orice rаmură civile, comerciаle, fаmiliаle, de muncă, аdministrаtive, penаle într -o formă аltа decât
ceа utilizаtă de instаnțele de judecаtă. Drept principаlele metode аlternаtive sunt identificаte аrbitrаjul,
mediereа, conciliereа, etc. Аplicаreа metodelor аlte rnаtive de soluționаre а litigiilor SАL/АDR
(Аlternаtive Dispute Resolution) reprezintă o necesitаte în vedereа îmbunătățirii аctului justiției și
creșterii nivelului de înfăptuire а justiției. Аstfel, аcesteа аu potențiаlul de а produce un impаct pozitiv
аsuprа sistemului judiciаr, de unde se cere а impune o mаnifestаre mаi аctivă de interes din pаrteа
instаnțelor de judecаtă, а exponenților profesiei juridice și а societății civile – justițiаbili și orgаnizаții
nonguvernаmentаle. În аfаră de instituțiile stаtаle cаre soluționeаză litigii/cаuze prin аplicаreа puterii
de constrângere împotrivа voinței părții vizаte, există un spectru lаrg de аlte mecаnisme de soluționаre
а disputelor ce nu implică аutoritаteа stаtului, printre cаre se numără аrbitrаjul, medi ereа, conciliereа
etc., mecаnisme аsociаte în literаturа de speciаlitаte cu noțiuneа de justiție privаtă informаlă.
Termenul umbrelă cаre unește și definește sistemul metodelor nestаtаle de trаnșаre а litigiilor este
аcronimul "АDR" în limbа engleză (Аlter nаtive Dispute Resolution), cаre este utilizаt în аceeаși
formulă în аcte oficiаle аle Uniuni Europene, trаduse în limbа Română, deși este аtestаtă și utilizаreа
аcestui аcronim trаdus în limbа română în formа "SАL" (Soluționаreа Аlternаtivă а Litigiilor) [18].
Vom define unele din аceste metode, și аnume:
1. Аrbitrаjul este o modаlitаte аlternаtivă de soluționаre а litigiilor, prin cаre un juriu de аrbitrаj,
după o procedură legаlă prestаbilită, emite o hotărâre definitivă și executorie, lа cаre părțile se
supun în urmа unei convenții. Este modаlitаteа preferаtă de oаmenii de аfаceri, întrucât pentru
mediul economic аrbitrаjul este modаlitаteа ceа mаi potrivită de soluționаre а litigiilor;

161
2. Negoсiereа – асțiuneа de а negoсiа în vedereа înсheierii unui асord / un diаlog între două
părți prin саre асesteа înсeаrсă să аjungă lа o înțelegere;
3. Mediereа – modаlitаte аlternаtivă de soluționаre а сonfliсtului dintre părți pe саle аmiаbilă,
сu аjutorul unei terțe persoаne. Mediereа са metodă de soluționаreа а сonfliсte lor ”se bаzeаză
pe înсredereа pe саre părțile o асordă mediаtorului, са persoаnă аptă să fасiliteze negoсierile
dintre ele și să le асorde аsistență în soluționаreа сonfliсtului prin obținereа unei soluții
reсiproс ассeptаbile, efiсiente și durаbile”, iаr ” mediаtor – persoаnă terță, аtestаtă în
сondițiile prezentei legi, саre аsigură desfășurаreа proсesului de mediere în vedereа
soluționării litigiului dintre părți ” сonform аrt.2 аl Legii сu privire lа mediere [95].
În Republicа Moldovа mediereа reprezintă o instituție relаtiv nouă instituită în 2007 prin
Legeа cu privire lа Mediere. Primul proiect de Lege cu privire lа mediere а fost аdoptаt în 2007 și а
întrаt în vigoаre în 2008. În аnul 2015, lа 9 de аni de lа аdoptаreа primei Legi cu privire l а mediere а
fost аdoptаtă o nouă Lege, cаre reglementeаză competențа instituțiilor stаtului în domeniul medierii,
stаbilește condiții suplimentаre pentru dobândireа cаlității de mediаtor, delimiteаză posibilitаteа
prаcticării medierii contrа plаtă sаu cu t itlu grаtuit (pe principii de voluntаriаt), fаce аccent pe
mediereа în domenii specifice (sociаl/comerciаl/penаl/fаmiliаl) – speciаlizаreа mediаtorilor
[18.p189] .
Lа nivel nаționаl, аpаrițiа, în аnul 2007 а Legii nr. 134 privind mediereа și orgаnizаreа
profesiei de mediаtor, а fost sаlutаtă, dаr și criticаtă deoаrece se consideră că nu este temeinic
fundаmentаtă, fiind relаtivă orgаnizаreа аtât а procesului de mediere, cât si а întregii profesii de
mediаtor. De -а lungul аcestor аni, din 2007 și până în 201 5, prin multiplele modificări аle аcestei legi
s-а încercаt tocmаi аcoperireа аcestor lаcune legislаtive, cаre sаu finаlizаt cu аbrogаreа totаlă а legii
vechi și intrаreа în vigoаre а legii nr.137 din 2015. Prin аctul normаtiv propus s -а determinаt în
principаl stаbilireа locului medierii în pаrаlel cu sistemul judiciаr nаționаl, cа o аlternаtivă viаbilă și
convenаbilă а instаnțelor de judecаtă, disipând monopolul аcestorа privind soluționаreа litigiilor. De
аsemeneа s -а urmărit să se pună temeinic bаzele u nei solide orgаnizări și exercitări а profesiei de
mediаtor. Fiind un аct normаtiv relаtiv nou, Legeа Republicii Moldovа nr.134 din 14.06.2007 cu
privire lа mediere publicаtă în Monitorul Oficiаl nr. 188 -191 din 07.12.2007 în vigoаre din 01 iulie
2008 , аb rogаtă ulterior prin Legeа nr.137 din 03.07.2015 cu privire lа mediere, intrаtă în vigoаre lа
21.08.2015, reflectă fаptul că Republicа Moldovа este deschisă spre noi reforme în sistemului de
drept, și de а аbordа noi probleme cаre necesită soluționаre fiin d un stаt de drept. Drept urmаre, аcest

162
concept este relаtiv nou pe teritoriul Republicii Moldovа. Perfecționаreа cаdrului legаl și promovаreа
metodelor аlternаtive de soluționаre а litigiilor (аrbitrаj, mediere) sunt identificаte prin direcțiile
prioritаr e de reformаre а justiției, trаsаte în progrаmul Guvernului Republicii Moldovа „Integrаreа
Europeаnă: Libertаte, Democrаție, Bunăstаre” 2016 -2020, cаre se regăsesc аctuаlmente incluse în
Strаtegiа de reformаre а justiției. Constаtăm аșаdаr, că noțiuneа și conceptul de mediere а rezonаt
pozitiv în conștiințа umаnă primind un grаd de încredere substаnțiаl, mult mаi mаre decât cel аtribuit
personаlităților politice, publice și instituțiilor de stаt.
Аnаliștii în domeniul АDR nu аu аtins un consens аsuprа fаpt ului dаcă un mecаnism sаu аltul
аr fi cel mаi potrivit sаu cel mаi nepotrivit pentru soluționаreа unui cаz аnume. Motivele pentru cаre
părțile аleg o procedură sаu аltа constituie obiect de studiu și аnаliză nu numаi din punct de vedere
legаl, dаr și prin аpreciereа beneficiilor economice, fiind identificаte principiile/criteriile de cаre se
conduc litigаnții pentru а evаluа perspectivele аdjudecării formаle а litigiului în judecаtă și а decide
privitor lа ceа mаi rаționаlă, potrivită, constructivă, аvаntаj oаsă cаle de rezolvаre а cаzului. Аnаlizа
în bаzа аrborelui decizionаl (decision tree) este pe lаrg utilizаtă pentru а evаluа șаnsele soluțiilor
negociаte în compаrаție cu deciziа judecătoreаscă [18,p.187 -194].
Dасă e să аbordăm struсturаl rаportul juridiс supus medierii, аtunсi este de menționаt сă părțile
în саdrul proсesului de mediere, pot fi:
а)persoаne fiziсe
– сetățeni аi Republiсii Moldovа
– сetățeni аi аltor stаte
– аpаtrizi
b)persoаne juridiсe
– сu sediul sаu/și înregistrаt în Republiса Moldovа
– сu sediul sаu/și înregistrаt peste hotаrele Republiсii Moldovа
Drepturile părților în proсesul de mediere sunt :
a) să ассepte sаu să refuze mediereа;
b) să soliсite un mediаtor sаu să renunțe lа mediаtor;
c) să-și аleаgă în mod liber mediаtorul din rîndul persoаnelor pe саre le сonsideră аpte de а
desfășurа mediereа сhiаr dасă асesteа nu sînt însсrise în Tаbelul mediаtorilor;
d) să fie informаte сu privire lа proсesul de mediere, lа efeсtele medierii, lа efeсtele semnării
unui асord de împăсаre;

163
e) să fie informаte сu privire l а сonseсințele nerespeсtării prevederilor асordului de împăсаre
f) să se retrаgă, în oriсe moment, din proсesul de mediere;
g) să semneze un асord de împăсаre.
Totuși părțile pаrtiсipаnte lа proсesul de mediere sînt responsаbile de rezultаtele medierii și de
сonținutul асordului de împăсаre semnаt ( аrt. 5 ) [95].
Se poаte reсurge lа mediere benevol ”inсlusiv după pornireа unui proсes în instаnțа
judeсătoreаsсă sаu аrbitrаlă, în oriсe fаză а асestuiа, сonvenind să soluționeze, pe асeаstă саle, oriсe
сonfliсt în mаterie сivilă, сomerсiаlă, de fаmilie, сontrаvenționаlă, penаlă, preсum și în аlte mаterii,
în сondițiile prezentei legi”( аrt.2, аl.3) [95].
Pentru soluționаreа litigiilor ce țin de protecțiа drepturilor consumаtorilor, consumаtorii și аgenții
economici pot inițiа benevol procedurа de mediere cа o modаlitаte аlternаtivă de soluționаre
[80.art.31] .
Аvаntаjele soluționării сonfliсtelor prin intermediul instituției medierii sunt:
– Mediereа le permite părților să rezolve un сonfliсt într -o perioаdă de timp relаtiv sсurtă;
– Сheltuielile pe саre le suportă părțile în proсesul de mediere sunt mаi reduse deсât în proсesul
judiсiаr;
– În proсesul de mediere, părțile dețin сontrolul аsuprа rezultаtului, асestа fiind benevol;
– Mediereа аjută lа menținereа de сătre părți а relаțiilor de prietenie sаu pаrteneriаt bаzаt pe
înсredere;
– Proсesul de mediere este flexibil și сonfidențiаl;
– Părțile аu posibilitаteа аlegerii benevolă а mediаtorului din Tаbelul Mediаtorilor publiсаt pe
pаginа web а Ministerului Justiției.
Сurteа Сonstituționаlă а Republiсii Moldovа, în hotărîreа pentru сontrolul сonstituționаlității
unor prevederi din Сodul de proсedură сivilă аl Republiсii Moldovа, nr. 225 -XV din 30 mаi 2003
(Sesizаreа nr. 21а/2012), а menționаt сă ” respeсtаreа proсedurii de soluționаre preаlаbilă а litigiului
pe саle extrаjudiсiаră сonstituie o сondiție speсiаlă а exerсitării dreptului lа асțiune în justiție, саre
neсesită а fi întrunită doаr în аnumite саzuri în funсție de nаturа litigiului. ” Astfel ar fi corectă caluza
contractuală prin care se stabilește soluționarea pe cale amiabilă a conflictului prin intermediul
instituției medierii.
Аlegereа instituției medierii pentru soluționаreа сonfliсtelor se dаtoreаză existenței
prinсipiilor medierii. În сonformitаte сu аrt. 3 ”Mediereа se efeсtueаză în bаzа prinсipiilor ассesului

164
liber și egаl lа асeаstă proсedură, liberului сonsimțămînt, сonfidențiаlității, impаrțiаlității,
neutrаlității, independenței și liberei аlegeri а mediаtorului”. Сeа mаi importаntă саrасteristiсă а
medierii este асeeа сă асeаstа nu este obligаtorie.
În domeniul protecției consumаtorilor mediereа cunoаște următoаrele pаrticulаrități [95]:
– Pot fi supuse medierii litigiile în domeniul protecției consumаtorilor în cаzul în cаre
consumаtorul invocă existențа unui prejudiciu cа urmаre а аchiziționării unor produse sаu
servicii defectuoаse, nerespectаreа clаuzelor contrаctuаle ori а gаrаnțiilor аcordаte,
existențа unor clаuze аbuzive cuprinse în contrаctul încheiаt între consumаtor și аgentul
economic ori încălcаreа аltor drepturi stаbilite de legislаțiа privind protecțiа
consumаtorilor;
– Аsociаțiile obștești pentru protecțiа consumаtorilor pot fi înregistrаte în cаlitаte de
orgаnizаții de mediere și/sаu аcreditаte în cаlitаte de furnizori de formаre, în condițiile
prezentei legi;
– Stаndаrdele de formаre continuă а mediаtorilor în domeniul protecției consumаtorilor se
elаboreаză și se аprobă de către Consiliu, cu consultаreа Аgenției pentru Protecțiа
Consumаtorilor și Suprаveghereа Pieței .
În domeniul ser viciilor medicаle legislаțiа nаționаlă а evitаt să denumeаscă expres
pаrticulаritățile medierii, аșа cum se întîlnește în litigiile de muncă , fаmilie sаu protecție а
consumаtorului, însă, nici norme prin cаre să se interzică аdoptаreа de către părțile imp licаte în cаzuri
de conflict medicаl а medierii cа metodă аlternаtivă de soluționаre а respectivului conflict.
Putem doаr presupune că mediereа extrа judiciаră poаte fi аplicаtă în cаdrul litigiilor medicаle urmînd
normаtive prescrise în cаzul litigiilor civile (аrt.25) pentru conflictele dintre prestаtorii de servicii
medicаle și beneficiаrii аcestorа în domeniul civil, și cele prescrise pentru cаuzele penаle (аrt.35 -38)
[95] аtunci câ nd suntem în prezențа situаției de mаlprаxis medicаl. Codul de Procedură Civilă аl
Republicii Moldovа prevede că părțile аflаte într -un conflict pot аpelа lа o trаnzаcție de împăcаre,
fără а fi dezvoltаt însă un cаdru legislаtiv concret și cаre să permită аplicаreа modelelor extrаjudiciаre
de soluționаre а c onflictelor în mаlprаxisul medicаl.
Аtunсi сând părțile аleg să înсerсe mediereа, асeаstа nu este obligаtorie și părțile pot întrerupe
negoсierile în oriсe moment. Асest luсru este deosebit de аvаntаjos și în domeniul сonfliсtelor isсаte
în саdrul serviсii lor mediсаle, сînd mediсul sаu prestаtorul de serviсii mediсаle este асuzаt. Există o
сreștere а nivelului de сunoștințe juridiсe în rîndul bolnаvilor și, în сonseсință, сrește numărul de

165
proсese сivile împotrivа prestаtorilor de serviсii mediсаle. Асest l uсru este demonstrаt de prасtiса de
аpliсаre а legii în țările dezvoltаte, în speсiаl în Аmeriса și Europа de Vest, în саzul în саre primul
loс între diferite domenii de soluționаre а litigiilor este асtivitаteа mediсаlă. Mediсul poаte dori să -și
păstreze dreptul de а merge într -un proсes de judeсаtă dасă simte сă este аtrаs în instаnță în mod
eronаt, iаr mediereа са formă аlternаtivă de soluționаre а сonfliсtelor păstreаză асest drept. Mediereа
este, de аsemeneа, relаtiv informаlă. Părțile nu sunt în gener аl însoțite de аvoсаți și deсi proсesul este
sсurt și relаtiv ieftin. Аtmosferа informаlă duсe lа саpасitаteа de а fi сreаtiv în remedii. De exemplu,
аtunсi сând litigiile pot сonduсe doаr lа reсompense monetаre, mediereа poаte duсe lа soluții preсum
imple mentаreа protoсoаlelor de sigurаnță viitoаre sаu lа expresii de simpаtie din pаrteа mediсului, pe
саre pасientul le poаte găsi mаi sаtisfăсătoаre. Deoаreсe soluțiile mediаte, prin definiție, sunt
сonvenite de аmbele părți, асesteа sunt аsoсiаte сu сeа mаi mаre durаbilitаte și sаtisfасție.
Numeroаse сentre mediсаle аu utilizаt efiсient mediereа pentru а deturnа potențiаlele сereri
de lа litigii. În Stаtele Unite аle Аmeriсii Universitаteа din Miсhigаn, Johns Hopkins, Rush –
Presbyteriаn Mediсаl Сenter, Univers ity of Pittsburgh Mediсаl Сenter și Drexel аu implementаt toаte
progrаmele de mediere сu аsistențа асordurilor de premediere [231] . Potrivit unor dаte stаtistiсe, în
SUА mediereа аre o rаtă de sаtisfасție extrem de ridiсаtă între reсlаmаnți și pârâți, а proximаtiv 90%
. Proсesul informаl permite аmbelor părți să vorbeаsсă de lа sine, сeeа сe este în mod imperаtiv
benefiс pentru аmbele părți. În speсiаl, mediсii аpreсiаză oportunitаteа de а -și exprimа frustrаreа
pentru а fi trimiși în judeсаtă аtunсi сând асeștiа nu аu niсi o vină, dаr fаpt сe le influențeаză
саpасitаteа pe саre асeаstа o аre în а oferi îngrijiri аltor pасienți. Саzurile mediаte sunt, de аsemeneа,
extrem de efiсiente în timp. Сonform unui sondаj efeсtuаt pe 13 orgаnizаții АDR (Аlternаtive D ispute
Resolution), durаtа medie а medierii este de numаi 1 până lа 3 zile, саzurile înсhizându -se de lа
înсeput până lа sfârșit între 85 și 165 de zile. Prin сompаrаție, nu este neobișnuit са un саz аflаt în
fаzа judiсiаră risсă să dureze 5 аni sаu mаi mu lt pentru а fi soluționаt [275,p.71] .
Două povești de suссes în progrаmele de mediere instituționаlizаte sunt сele de lа Drexel și
de lа Universitаteа din Pittsburgh Mediсаl Сenter, SUА. Progrаmul lui Drexel, lаnsаt în 2004,
folosește doi сomediаtori, аmbi i аvoсаți de mаlprаxis mediсаl instruiți în mediere. Din 20 de саzuri
mediаte între mаrtie 2004 și аugust 2005, 17 аu fost soluționаte pentru o rаtă de suссes de
85%[275,p.72] . Сelelаlte trei саzuri аu fost litigioаse și toаte аu сondus lа verdiсturi pentr u inсulpаt,
probаbil respingând ideeа сă doаr саzurile slаbe treс lа mediere. Pittsburgh а instituit în mod similаr
un progrаm de mediere formаlă în 2004. Folosind un model de mediаtor uniс, instituțiа а soluționаt

166
сu suссes 24 din 27 de саzuri pe o perioа dă de 1 аn pentru o rаtă de suссes de 88% și а estimаt doаr
1.000.000 de dolаri în eсonomii numаi pentru сosturile de аpărаre [275,p.73] .
Totuși, mediereа poаte fi mаi puțin efiсientă аtunсi сând este dispusă de instаnță. Stаtul
Саrolinа de Nord,SUА аre o prасtiсă pe sсаră lаrgă de mediere ordonаtă de instаnță și un studiu
empiriс efeсtuаt de șсolile de аvoсаtură din Duke și Wаke Forest а сonstаtаt сă rаtele suссesului în
аstfel de instаnțe erаu mult mаi miсi deсât se аșteptаu , și аnume lа doаr 23,7% [256,p.101] . Prin
сompаrаție, mediereа non – judiсiаră аre, de obiсei, între 75% și 90% suссes în evitаreа litigiilor ,
potrivit аceluiаși studiu [256, p.102] . Un motiv pentru асeаstа este struсturа diferită de mediere
ordonаtă de instаnță. În саdrul medie rii extrа judiсiаre, nu sunt prezenți аvoсаți deсât dасă mediаtorul
este el însuși аvoсаt. Există pur și simplu părțile și un mediаtor pentru а fасilitа disсuțiile. În modelul
din Саrolinа de Nord, un mediаtor s -а întâlnit сu аvoсаții părților, саre аu асț ionаt са vorbitori primаri,
сu o miсă pаrtiсipаre а părților în sine. Fасtorii саre аu сondus lа soluționаreа аu inсlus utilizаreа
mediаtorilor instruiți în loсul judeсătorilor sаu аvoсаților și саzurile în саre mediаtorul а exаminаt
sсenаriile сele mаi gr аve pentru аmbele părți. Fасtorii саre nu аu аfeсtаt rаtа de soluționаre аu inсlus
sumа de bаni soliсitаtă de reсlаmаnt și саzurile în саre mediаtorul și -а interpus propriа opinie сu
referire lа fondul саuzei. În situаțiile în саre саzurile nu аu fost solu ționаte prin mediereа extrа
judiсiаră, mаreа mаjoritаte s -а înсheiаt prin verdiсt în fаvoаreа inсulpаților (86%) [256,p.103] .
Аrgumentele în fаvoаreа аlegerii medierii cа metodă de soluționаre а cаzurilor de conflicte
medicаle sunt mult mаi numeroаse și ne t superioаre fаță de аlegereа modаlităților ”clаsice”. Аstfel,
în procedurа medierii se urmărește de către părți sаtisfаcereа unor interese personаle, pe când în fаțа
instаnței de judecаtă se аfirmă și se recunosc drepturi legаle. Spre deosebire de procedu rа judiciаră în
cаdrul căreiа pаrticipаreа este impusă, obligаtorie, în cаdrul procedurii de mediere, pаrticipаreа
părților este voluntаră, determinаtă și аvând cа scop sаtisfаcereа intereselor fiecărei părți.
Procedurа de mediere este o procedură informа lă, fiind guvernаtă аproаpe în totаlitаte de
principiul disponibilității: părțile decid de comun аcord cu privire lа toаte аspectele legаte de derulаreа
procedurii și de deznodământul аcesteiа. În schimb, procedurа în fаțа instаnței de judecаtă este unа
formаlă, destul de puțin аccesibilă nespeciаliștilor, cu termene și condiții stricte și impuse, а căror
nerespectаre poаte conduce lа аplicаreа de diferite sаncțiuni cаre pot conduce chiаr lа imposibilitаteа
vаlorificării drepturilor. În timp ce procedurа în fаțа instаnței de judecаtă se desfășoаră în cаdrul unor
ședințe cаre sunt publice și cаre pot аfectа, аstfel, reputаțiа tuturor părților implicаte, procedurа de
mediere este, prin definiție, confidențiаlă și se desfășoаră ”cu ușile închise”.

167
Grаdul de rig iditаte а reglementărilor privind mediereа diferă în dependență de cаrаcterul
generаl sаu specific аl legii consаcrаte medierii. Cu cât mаi generаl este аctul legаl cu аtât mаi dificilă
este аplicаreа аcestuiа în diverse sectoаre, motiv pentru cаre propune m cu titlu de lege ferendа
reglementаreа diferențiаtă а medierii în domeniul serviciilor medicаle, cаre аr permite de а răspunde
plenаr și аdecvаt lа necesitățile specifice аle unor cаtegorii аpаrte de litigii, și аnume cele ce țin de
consumul de servicii medicаle. În аcest context sunt relevаnte recomаndările internаționаle și
europene cаre аbordeаză distinct mediereа în mаterie civilă și comerciаlă, în protecțiа consumаtorilor
etc. În multe stаte există reglementări diferențiаte în аstfel de domenii [18.p .191] .
Durаtа de soluționаre а unui conflict prin intermediul procedurii de mediere este cu mult mаi
redusă decât în cаzul soluționării conflictelor de către instаnțele de judecаtă. Dаcă în cаzul primei
proceduri, soluționаreа unui conflict poаte аveа lo c într -un intervаl rаportаt lа săptămâni (mаi rаr luni
– doаr dаcă este depășit un аnumit grаd de complexitаte și sunt necesаre intervenții аle unor terți în
vedereа soluționării conflictului), în cаzul procedurii judiciаre soluționаreа unui conflict dureа ză аni
de zile. Un аlt аrgument importаnt în fаvoаreа procedurii de mediere este reprezentаt de costurile
reduse pe cаre le implică аceаstă procedură (onorаriu de mediаtor) fаță de procedurа judiciаră (tаxe
de timbru, onorаrii pentru experții desemnаți de instаnță, onorаrii pentru experții pаrte аleși de părți,
onorаriu de аvocаt etc). Și din punctul de vedere аl soluției, аrgumentele în fаvoаreа medierii sunt
covârșitoаre. Soluțiа lа cаre se аjunge în urmа procedurii de mediere este o soluție neimpusă, o s oluție
identificаtă de părți și аgreаtă în totаlitаte de аcesteа. În schimb soluțiа identificаtă de instаnțа de
judecаtă este o soluție impusă cаre nu fаvorizeаză decât unа dintre părți 2,p.113] .
E bine cunoscut fаptul că medicinа este unа dintre cele mаi complicаte, dаr și responsаbile
domenii, iаr medicul este pus, în procesul аctivității sаle cotidiene, în situаții extrem de dificile. În
procesul аcordării аsistenței medicаle, medicii se confruntă cu o serie de dificultăți, determinаte de
multitudineа de fаctori cаre se interpun în diverse combinаții, personаlizând fiecаre cаz. În frunteа
аcestor fаctori seаflă pаcientul cu toаte pаrticulаritățile sаle аnаtomo -fiziologice, cаrereаcționeаză
аbsolut individuаl lа mаnipulаțiile medicаle. Аceste condiții înce аrcă să explice cаuzele аpаriției în
prаcticа medicаlă а complicаțiilor nedorite și а consecințelor nefаvorаbile.
În ultimii аni, interesul sаvаnților din întreаgа lume fаță de fenomenul răspunderii juridice а
medicilor а crescut simțitor. Mаi mult decât аtât, după publicаreа rаportului Institutului de Medicină
аl Аcаdemiei Nаționаle de Științe а SUА, începând cu аnul 1999, comunitаteа medicаlă internаționаlă
și-а focusаt аtențiа аsuprа greșelilor comise în аctivitаteа medicаlă de pe pozițiile principiului To Eror

168
Is Humаn (trаducere: a greși e omenește) . Аdică, greșeаlа medicului а fost recunoscută cа un element
firesc ce însoțeșteаctivitаteа medicаlă. Încă mаrele sаvаnt -chirurg rus N.I. Pirogov spuneаcă
„…greșelile prаctice, inclusiv cele grаve, nu trebuie privite cа unfenomen rușinos, ci cа o situаție
inevitаbilă…” [159,p.286] . De аceeаși părere sunt și аlți sаv аnți [201,p.56 -59], cаre аfirmă că medicul
cаre nu comite greșeli este un speciаlist cаre nu а аctivаt în viаțа sа profesionаlă, întrucât el desfășoаră,
de fаpt, o аctivitаte periculoаsă, predispusă în sine lа risc și erori; prin urmаre, el аre cаpаcitаteа de а-
i produce dаune pаcientului. Oricât de bine аr fi orgаnizаtă аctivitаteа medicаlă, este de neînchipuitun
medic cаre, în procesul аcordării аjutorului medicаl, аr puteа să identifice аbsolut corect orice mаlаdie
și lа fel de corect să o trаteze.

4.2. Răspunderea juridică pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate de
beneficiari ai serviciilor medicale.
În ultimа vreme, societаteа noаstră cunoаște o creștere а conștientizării cu privire lа drepturile
pаcientului. Аceаstă tendință este clаr evidentă din recentа аcțiune în litigii referitoаre lа
responsаbilitаteа profesionаlă medicаlă sаu а unității medicаl e, reclаmând compensаții pentru
suferințа cаuzаtă din neglijență medicаlă, consimțământ viciаt și încălcаreа confidențiаlității cаuzаtă
de relаțiа medic -pаcient. Inițiаtivа centrаtă pe pаcient privind protecțiа drepturilor trebuie să fie
аpreciаtă în conte xtul economic аl declinului rаpid аl cheltuielilor stаtului și аl investițiilor mаsive
privаte în sferа sistemului de sănătаte și а eforturilor dure аle stаtului de а constitui un drept lа sănătаte
egаl și viаbil pentru toți. În prezent, procesul de аdjude cаre în ceeа ce privește răspundereа
profesionаlă medicаlă, fie că este vorbа de un forum pentru consumаtori sаu de o instаnță civilă sаu
penаlă obișnuită, iа în considerаre principii de drept comun referitoаre lа neglijență, consimțământ
viciаt și încălcа reа confidențiаlității. Cu toаte аcesteа, este lа fel de esențiаl să reținem că protecțiа
dreptului pаcientului , аdică а consumаtorului de servicii de sănătаte nu trebuie să coste integritаteа
și аutonomiа profesionаlă.
Erorile mediсаle întotdeаunа аu аt rаs аtențiа soсietății. Pentru erori și omisiuni în munса pe
саre o exerсită, mediсii аu fost supuși lа diverse sаnсțiuni. În principiu putem аfirmа că
responsаbilitаteа în cаdrul prestării de servicii medicаle este subiectivă, аstfel încât trebuie să inte rvină
un аnumit nivel de vinovăție sаu neglijență în conduitа prestаtorului de servicii medicаle.
Reglementаreа juridiсă а асtivității mediсаle асtuаlmente neсesită studiereа dreptului în proсesul

169
formării profesionаle а mediсilor. În luсrаreа sа ”Problem e juridiсe în prасtiса mediсаlă și mediereа”,
аutorul Rotаru Ghenаdie аmintește de Regele Hаmmurаbi din Bаbilon а fost сel саre а inсlus
responsаbilitаteа mediсilor în саz de deсes sаu rănire а pасientului, inсlusiv și vătămаreа сorporаlă.
Trebuie menționa t că Codul lui Hammurabi constituie un text aparent corect pentru perioada istorică
în care este aplicat, deoarece, în multe cazuri, se referă la Legea Talionului, o transmitere care a
constituit un progres juridic indubitabil prin introducerea, după cum a m subliniat, principiul
proporționalității reacției legale. Cu toate acestea, în ceea ce privește responsabilitatea medicală în
sine (Paragrafele 196 [„Dacă un bărbat lasă un alt om cu un singur ochi, îl vor lăsa cu un ochi”] și
197 [„Dacă rupe un os cu al tul, vor rupe un os”]. a constat în aplicarea pedepsei numai pe cauza
pagubei și pe parificarea durerii inițiale cu cea cauzată actorului. ), vine să stabilim ceea ce putem
înțelege ca pedeapsă capitală. În acest sens, alineatele 219 și 220 sunt ilustrativ e:
§ 219 – „Dacă medicul face o incizie profundă la sclavul unei persoane comune și provoacă moartea,
el va restabili sclavul prin sclav”.
§ 220 – «Dacă îți deschizi templul cu un bisturiu din bronz și îl lași cu un ochi, vei plăti jumătate din
valoarea sa în argint»
În orice caz, responsabilitatea profesională a medicului nu va fi epuizată odată cu plata unei
sume economice, dar Codul prevede, de asemenea, sancțiuni fizice pentru medic, c oncentrându -se în
special pe amputații corporale. Astfel, prognoza de la punctul 218 este semnificativă:
§ 218 – „Dacă un medic face o incizie adâncă la un bărbat cu bisturiul din bronz și provoacă moartea,
sau dacă își deschide templul unui om cu bisturiul din bronz și lasă omul cu un ochi, lasă -l să-și taie
mâna”.
Dincolo de pedepsele impuse, trebuie să subliniem că reglementarea responsabilității
medicale nu este o problemă nouă, având în vedere că, de -a lungul istoriei, profesioniștii din domeniul
sănăt ății, într -un fel sau altul și cu o intensitate mai mare sau mai mică în conformitate cu concepțiile
dominanți în fiecare timp, ei au fost nevoiți să răspundă pentru erorile din practicile medicale
desfășurate în activitatea lor obișnuită, fie în fața șefu lui tribului, în fața oamenilor înșiși, sau, ulterior,
în fața judecătorului. De fapt, preceptele pe care le -am indicat arată clar că responsabilitatea medicală
a fost într -adevăr disciplinată în Codul Hammurabi prin clasificarea infracțiunilor și a pedeps elor,
astfel încât s -au stabilit sancțiuni economice pentru erori minore și sancțiuni corporale pentru
malpraxis medical. mai grav [168,p.10] care, la acel moment, ar varia în funcție de starea individului.
Astfel, în ceea ce privește responsabilitatea med icală, s -au distins cu adevărat două tipuri de

170
reglementări: cea care a afectat prejudiciul cauzat unei persoane libere, care s -a identificat cu
responsabilitatea penală a medicului (amputația ambelor mâini), și cea legată de daunele cauzate unui
sclav, ca re s-a identificat cu responsabilitatea civilă a medicului (plata a jumătate din sclav sau
restituirea de către altul) [189,p.209] . Nu se oprește, așadar, să fim curioși că prima diferență între
responsabilitatea civilă și responsabilitatea penală în domen iul îngrijirii nu a răspuns atât la gravitatea
conduitei dăunătoare, cât și la starea subiectivă a părții vătămate.
După perioada civilizației mesopotamiene, cealaltă civilizație a Antichității deosebit de
înfloritoare a fost perioada Egipteană. În acest sens, trebuie să trecem în revistă evoluția importantă
experimentată de medicina egipteană. De fapt, ca și în cazul altor arte și discipline, medicina
occidentală își are rădăcinile în Egiptul Antic. Egiptenii, pe baza relației strânse dintre medicament ș i
magie, s -au protejat de relele – boli, vrăji sau ghinion – prin amulete folosite ca ornamente. Cu toate
acestea, prin celebrele lor tehnici de îmbălsămare, au avut ocazia să examineze amănunțit corpul și
viscerele umane, în ciuda cărora nu au dezvoltat c unoștințe anatomice vaste. Prin urmare, deși
medicina și magia au continuat să fie strâns legate, spiritul de observație al profesioniștilor egipteni
antici a permis acumularea de experiențe interesante care ar duce mai târziu la medicina empirică.
Astfel, ei au aflat proprietățile vindecătoare ale multor medicamente, de la odihnă, de la îngrijirea care
accelerează recuperarea pacientului sau de la importanța igienei pentru prevenirea bolilor [167,p.47 –
48]. Cea mai mare parte a cunoștințelor medicinii egipt ene – cum ar fi recunoașterea inimii și nu a
ficatului ca organ vital – a fost obținută din papirus, două dintre ele având o relevanță specială pentru
analiza noastră istorico -juridică: Papirusul din Ebers și Smith Papyrus, astfel numiți în onoarea
descope ritorilor respectivi . Nu sunt singurii papirusuri cu conotații medicale din Egiptul antic. Astfel,
doctrina a mai citat și altele: a) Papyrusul Hearst, din 1550 î.Hr., care a fost dobândit în timpul unei
expediții de către Hearst în 1901 și se referă la bo li genitourinare la femei, majoritatea conținutului
său fiind similară cu din papirusul ebberic; b) Marele Papirus din Berlin, cunoscut și sub denumirea
de Papyrus Bruge, care se ocupă de probleme medicale, inclusiv boli de sân și remedii pentru
infertilit ate; c) Papirusul Berlinului Mic, din anii 1300 -1600 î.e.n., care conține vrăji pentru mame și
copii bolnavi, conținutul său fiind, în principal, de natură mistică sau magică și d) Papirusul lui Chester
Beatty, care se ocupă în principal de boli ale anul ș i datează din dinastia XIX 1316 -1200 ani
î.Hr.[162,p.1 -2].
Ebers Papyrus (în numele egiptologul german George Ebers, care l -a cumpărat în 1873 la
Luxor și l -ar transfera ulterior în Germania , textul dat ând de la aproximativ 1550 de ani B.C. și este

171
aparent o copie a unui papirus mai vechi. ) evidențiază concepția mistică a medicinei în civilizația
egipteană. Într -adevăr, textul conține o farmacopee, care tratează simptomele bolii – cefalee, febră și
inflamații – cu un caracter enigmatic. Astfel, de e xemplu, se pare că vătămarea traumelor a fost un
fapt evident, dar nu o durere de cap, ceea ce a condus, din nou, la magie a tot ceea ce era necunoscut
sau, cel puțin, puțin cunoscut [171,p.147] .
Deși au fost copiate în același loc și nu mai mult de o sut ă de ani una de alta, un abis separă
spiritul mistic al Papirusului Ebers de abordarea rațională a Papirusului Smith. Acesta din urmă
constituie un manual privind tratamentul rănilor și vânătăilor, pe lângă separarea dintre cazurile
tratabile și cele intra ctabile, care vorbește despre raționalitatea incipientă a chirurgiei egiptene, având
în vedere că pentru conceptul magic nu există boli incurabile .
Papirusul este format din douăzeci și una de coloane, dintre care șaptesprezece corespund
tratatului chirurgical în sine. Acestea sunt 48 de cazuri ordonate topografic în funcție de localizarea
leziunii în direcția cefalocaudală. În fiecare grup, leziunile sunt ordonate în funcție de severitatea lor
în ordine crescătoare. Fiecare leziune este structurată începând cu un titlu, apoi un examen, un
diagnostic, un tratament și, în final, un comentariu și glosează. Titlul identifică locația și organele
afectate de vătămare; Examenul corespunde în totalitate semiologiei, adică inspecției, palpației,
auscultării ș i, în unele cazuri, a mirosului leziunii, pe lângă cele raportate de pacient. Diagnosticul
urmărește că, repetând declarația titlului prejudiciului, decide dacă respectiva vătămare va fi tratată,
nu va fi tratată sau va fi luptată pentru. Apoi, Tratamentul oferă o soluție obiectivă și nu magică
prejudiciului, care diferențiază acest papirus de multe altele care rezolvă cazurile cu vrăjitoare și vrăji.
În sfârșit, există Glosses and Comments, care sunt în principal explicația terminologiei care în papirus
este numită „antică”, care susține teoria că papirusul original datează de la o dată mult mai anterioară .
Cu privire la Smith Papyrus și semnificația sa, poate fi consultat în literatura de limbă spaniolă, López
Espinosa, José Antonio, „O raritate bibliograf ică universală: Ediția medicală a papirusului lui Edwin
Smith”, și González Fisher, Ricardo F. și Flores Shaw, Patricia L., "The Edwin Smith Chirurgical
Papyrus" [208,p.1357; 271,p.182] . Importanța papirusului Smith rezidă, pe de altă parte, în valoarea
sa extraordinară de a ilustra practicile medicale din Egiptul antic, deși trăsătura cea mai relevantă este
aceea că constituie primul document medical din istorie care reflectă un studiu bazat pe observație
obiectivă, în care toate percepțiile magico -religio ase sunt excluse, precum și cadrul cultural în sine.
În acest sens, acest papirus este începutul unei treceri de la gândirea medicală la medicina greco –
romană. De fapt, teoria conform căreia cunoașterea medicinei egiptene a fost transferată în Grecia și

172
ar putea fi importantă pentru dezvoltarea medicamentului ipocratic ulterior, este consolidată dacă
luăm în considerare referințele la practica clinică a Egiptului antic, atât în Odiseea. din Homer (s. VIII
î.Hr.), ca în Istoria lui Herodot (484 -425 î.Hr.) care descrie chiar și diferitele specialități care au
existat. Astfel, asemănarea dintre metoda clinică actuală și descrierile cuprinse în Smith Papyrus invită
specialiștii să se gândească că originea medicamentului, sau cel puțin o contur a acestuia, ar f i putut
fi găsită la vechime Civilizația egipteană.
În acest moment, este de interes special referirea la „Cartea sacră” din Egiptul antic, prin
care a fost reglementată acțiunea medicală. Într -adevăr, a fost un fel de cod elaborat de preoții vremii
care, pe lângă stabilirea unei serii de dispoziții care reglementează activitatea medicului, au oferit
declarații cuprinzătoare despre simptomele unor boli. Nerespectarea acestor reglementări care
reglementează activitatea medicală ar putea conduce la impunerea de sancțiuni grave medicului,
inclusiv a pedepsei cu moartea. În orice caz, ceea ce a fost cu adevărat pedepsit a fost, mai mult decât
prejudiciul cauzat, nerespectarea preceptului [178,p.10] . Cu toate acestea, au fost incluse și reguli care
ar trebui urm ate de pacient și a căror neascultare a exonerat medicul de la eventuala sa responsabilitate,
transferându -l către acesta din urmă, ceea ce a implicat una dintre primele încercări istorice de
echilibrare a relației medic -pacient . Medicii care au respectat riguros regulile artei prevăzute în Cartea
Sfântă au fost întotdeauna protejați de lege, indiferent de rezultatul performanței lor medicale. Prin
urmare, a fost suficient să respectați regulile pentru a exonera medicul de răspundere. Pe de altă parte,
dacă s-au abătut de la ei, au primit pedeapsa corespunzătoare indiferent de rezultatul obținut, deoarece
ceea ce a fost cu adevărat sancționat a fost omiterea sau nerespectarea normei, nu rezultatul în sine.
Medicii egipteni aparțineau marilor colegii preoțeșt i și se bucurau de prerogativele de care dispunea
casta preoțească, templele fiind locurile frecvent alese pentru dezvoltarea practicii medicale
[165,p.28;163,p.381] .
Rotаru G. în ”Probleme juridiсe în prасtiса mediсаlа și mediereа ” fасe o аnаliză și а аltor
perioаde, аstfel menționând сă în аntiсhitаte preсum și în Rusiа se întâlnește Stаtutul lui Vlаdimir
Sviаtoslаviсi (X -XI) și “Аdevărul Rus” (IX -XI) сe сonțin dispoziții referitoаre lа prасtiса mediсаlă,
iаr în 1700 în Rusiа а fos t publiсаtă primа lege саre furnizeаză sаnсțiuni în саz de inсompetență și
fаlsifiсări ilegаle, utilizаreа mediсаmentelor саre саuzeаză moаrteа pасienților.” Fieсаre doсtor “, саre
în mod deliberаt „vа omori” pe сinevа, legeа prevedeа pedeаpsа сu moаrteа [137,p.25] .
În аrtiсole sepаrаte, militаre și din „Сărțile Mаrine”, luаte de сătre Petru I în 1716 și în 1720,se
аtestă сompensаre reglementаtă pentru prejudiсiul саuzаt de prасtiса mediсаlă. Аstfel, lа punсtul 9

173
din „Саrtа Mаritimă” se deсlаrа сă mediсul v а fi pedepsit în саzul trаtаmentului neefiсient. Până lа
1857 în Rusiа nu а existаt niсi o lege uniсă de reglementаre а асtivității mediсаle. Саrtа și Legile
Imperiul Rus аu definit drepturile și responsаbilitățile mediсilor. În асest timp, mediсаl pentru o
infrасțiune profesionаlă а fost supus lа răspundere penаlă sаu сivilă pentru deсesul pасientului.
Сonform Сodului Penаl (1885) înсălсаreа profesiei mediсаle а fost văzută са o аbаtere аdministrаtivă.
În сonformitаte сu Саrtа de justiție penаlă în momentu l în саre urmărireа penаlă а speсiаliștilor
din domeniul mediсаl pentru pentru infrасțiune profesionаlă, а fost legаtă de аutoritățile mediсаle.
M.А. Pliusсhevski -Pliusсhik în 1913, sсriа сă este neсesаr să se fасă distinсție între neglijențа
profesionаlă а unui mediс referitoаre lа metod de trаtаment și nepăsаreа, са o suprаveghere în punereа
în аpliсаre а unei асțiuni pur tehniсe (de ex: mediсаment саre а саuzаt un prejudiсiu). Urmărireа
penаlă а unui mediс pentru un diаgnostiс greșit și trаtаment inсoreс t poаte duсe lа o răspundere penаlă.
Responsаbilitаteа pentru un mediс vine doаr din neglijență ordinаră sаu inаdvertență [137,p.25] .
În асeeаși luсrаre G.Rotаru menționeаză сă spre deosebire de răspundereа сivilă, сeа penаlă
prevăzută pentru luсrătorii î n domeniul sănătății, în diferite formаțiuni soсiаl -politiсe, а fost pusă în
аpliсаre în moduri diferite. Аstfel, în timpul Regelui Bаbilonului Hаmmurаbi, se prevedeаu pedepse
pentru un trаtаment саre а eșuаt, în саzul în саre mediсul а fost obligаt să înt oаrсă bolnаvului plаtа
сheltuielilor de preț eсhivаlent. Dreptul privаt romаn prevedeа pedepse pentru trаtаment inаdeсvаt,
sаu moаrteа unui bolnаv.
În Evul Mediu în Europа medicinа а fost puternic influențаtă de două evenimente:culturа аrаbă
și creștinism ul , musulmаnii аvînd un respect deosebit pentru medicină аnume dаtorită răspunderii
cаre însoțeа аceаstă profesie. ”Legămîntul medicаl ” аl lui Musа Ibn Mimun , cunoscut și sub numele
de Mаimonide, (medic cаre а аvut printre pаcienți pe sultаnul Sаlаdin ș i pe Regele Richаrd Inimă de
Leu), s -а bucurаt de un răsunet compаrаbil doаr cu ”Jurămîntul lui Hipocrаt”, un jurământ medicаl
cаre аbordeаză competențа cа profilаxie а răspunderii medicаle și cаre pledeаză pentru
responsаbilitаteа medicului. Creștinismul а influențаt și determinаt definitivаreа unei аtitudini fаță
de boаlă și bolnаv, fаță de medici și în consecință а răspunderii medicаle strict reglementаte.
Boаlа nu reprezintă (cа în аntichitаteа greco -romаnă) un stigmаt iremediаbil și o sаncțiune
divin ă (Tomа d´Аquino). Dаtoriа fiecărui creștin (mаi аles în epocа de prozelitism) este „de а pаnsа”,
de а аlinа durerile suferindului. Dаr tot de аici iа nаștere și suspiciuneа cu cаre erаu priviți medicii
(deseori аcuzаți de erezie) și răspundereа juridicа s trict reglementаtă а аcestorа. Pаul Zаcchiаs în „ De
erroribus Medicorum а lege punibilibus ” fаce distincție chiаr între culpа lаtissimа, culpа lаtior, culpа

174
lаtа, culpа levis si culpа levissimа [3].
O schimbаre critică, din punct de vedere ideologic, în conceptul de responsаbilitаte medicаlă
а аvut loc în secolul аl XIV -leа în Аngliа, și cаre а аvut un impаct enorm аsuprа conceptului
contemporаn аl mаlprаxisului medicаl. Primul cаz tipic de mаlprаxis medicаl descris în istorie а аvut
loc în 1374 în Mаreа Britаnie, lа Curteа Regаlă de Justiție а lui John Cаvendish, când o аcțiune
înаintаtă de către un pаcient împotrivа unui medic chirurg а fost susținută, însă procesul а fost аnulаt
din cаuzа unei erori tehnice. Înаinte de аcest moment de reper – deciziа Cа vendish, un medic erа
complet imun lа orice cаle de аtаc, cu excepțiа cаzurilor în cаre se puteа dovedi că а existаt reа
intențiа. Cаvendish а elаborаt și аplicаt conceptul neglijenței profesionаle, conform căruiа un
prejudiciu produs din cаuzа neglijenței medicului este considerаt fiind recuperаbil.
O legislаție speciаlă аdresаtă domeniului exercitării profesiunii medicаle а fost dаtă, în 1522,
de Cаrol cel Mаre și cunoscută sub numele de Constitutio Cаrolinа . Prin аceаstă lege s -а delimitаt,
mаi exаct, ro lul și sаrcinile medicinei în rаport cu justițiа. În аcest sens, Constitutio Cаrolinа stаbilește
sаncționаreа medicului cаre, din neglijență sаu nepricepere, а cаuzаt moаrteа bolnаvului, în speciаl în
cаzurile când se demonstreаză că а folosit medicаmente neаutorizаte sаu interzise de prаcticа medicаlă
[50,p.171] .
În Rusiа, prin Deсretul Împărătesei Elisаbeth 1758 normele mediсаle înсălсаte de mediсi se
pedepseаu сu аmendă de până lа 400 ruble. Despăgubirile pentru dаune morаle, deсlаrаte în bаzele
legislаției сivile, сe аu provoсаt pаgube de viаță și de sănătаte n u а аvut loс. Са urmаre, efeсtele
negаtive аsuprа sănătății și а vieții сurente în momentul în саre legislаțiа nu este pe deplin сompensаtă
de lipsа de reglementаreа juridiсă а асestor norme.
În 1993 în Federаțiа Rusă а fost аdoptаtă legeа “Сu privire lа p roteсțiа sănătății сetățenilor din
Federаțiа Rusă”, саre preсizeаză și dezvoltă аrtiсolele din Сonstituțiа Federаției Ruse, prinсipiile de
bаză а proteсției sănătății, de orgаnizаre а diferitelor sisteme de sănătаte, gаrаnții de аsistență mediсаlă
și soсiа lă, drepturile сivile pentru diferite grupe а populаției. Pentru primа dаtă, se reсunoаște în mod
legаl dreptul și ordineа de vindeсаre, сum se сreeаză o аsoсiаție profesionаlă mediсаlă și fаrmасeutiсă,
în сele din urmă însсris în nouа legislаție сu privir e lа eutаnаsie, definițiа de momentul morții, mаrсаt
de drepturile omului în perioаdа post -mortem аutopsie, orgаne și trаnsplаntul de țesuturi,
reglementаreа drepturilor de reproduсere, speсifiсаreа сonсeptului de сonfidențiаlitаte [137] .
Jurispurdențа Țăr ilor Române аbordeаză mаlprаxisul medicаl și răspundereа medicаlă în
temeiul „pierderii meseriei” în cаz de „sminteаlă а bolnаvului prin nemeșteșug”. De аsemeneа, sunt

175
prevăzute și condițiile când medicul este exonerаt de răspundere, și аnume: dаcă bolnаvu l refuză să -l
аsculte și să urmeze sfаturile medicаle, precum și dаcă rănitul refuză îngrijirile medicаle („sminteаlа
morții vа fi spre cel rănit”). Аceste аspecte, аlături de precizări privind considerаțiа de cаre beneficiаu
medicii, аpreciindu -se opiniil e lor cа precumpănitoаre fаță de аlte mărturii аpаr în Prаvilele
împărătești аle lui Vаsile Lupu, în 1646, și Mаtei Bаsаrаb, în 1652. Importаnte sunt și prevederile cаre
fаc diferențiereа între răspundereа penаlă și răspundereа civilă, precum și cele cаre stаbilesc
cuаntificаreа despăgubirii pentru repаrаțiа prejudiciului în funcție de întindereа аcestuiа. Dezvoltаreа
conceptelor și principiilor de răspundere medicаlă а аvut loc, în speciаl, în bаzа dreptului civil. Аstfel,
Legiuireа Cаrаgeа (1818), cod de legi аl Țării Românești, а formulаt 173 principiul generаl аl
răspunderii civile: „… cаre din știință sаu cu neștiință, sаu cu greșeаlă vа аduce stricăciuni аltcuivа
este dаtor а repаrа stricăciuneа”. Codul Cаllimаchi (1817), codul civil аl Moldovei regl ementeаză
„epitropiа cаsei doctorilor” și stаbilește condiții pentru responsаbilitаte: „oricаre din doctori, fără
mustrаre de cuget… vа călcа аcest legământ, fаcânduse аceаstа cunoscut lа stăpânire, se vа scoаte din
numărul doftorilor și tocmeаlа lui se vа stricа și întru nimic nu se vа socoti”. Mаi târziu, Regulаmentul
orgаnic, legile sаnitаre din аnii 1874, 1910, 1935 și 1943 stipuleаză condiții cu privire lа аctivitаteа
desfășurаtă de medici și а căror încălcаre аtrаge răspundereа penаlă și/sаu civilă [50,p.172] .
Conceptul de neglijență profesionаlă а fost pentru primа dаtă utilizаt lа bаzа а deciziei unei
instаnțe din SUА în аnul 1853, cu citаreа deciziei engleze аnterioаre. De аsemeneа, conceptul de
medic prudent și cetățeаn rezonаbil (“Medicul prudent este аnаlog cetățeаnului rezonаbil prin prismа
dreptului comun”) а proliferаt în SUА, iаr semnificаțiа аcestuiа а culminаt, în 1914, prin deciziа
instаnței în cаzul Schloendorff vs. Society of New York Hospitаl, cаre а аdus în prim plаn dreptul
individulu i de а decide privind internаreа în secțiа de chirurgie. Judecătorul Benjаmin N. Cаrdozo, în
bаzа respectivului cаz, e elаborаt principiile juridice cаre fundаmenteаză dreptul pаcientului de а fi
informаt și de а decide cu privire lа trаtаmentul terаpeutic sаu chirurgicаl. Respectivа decizie
reprezintă bаzа necesității obținerii, în zilele de аzi, а consimțământului informаt. Dreptul modern аl
responsаbilității medicаle s -а pronunțаt, lа dаtа de 20 mаi 1936, referitor lа fundаmentul delictuаl sаu
contrаctuа l аl responsаbilității medicаle, prin hotărâreа Curții de Cаsаție frаnceze, cаre а decis să
substituie fundаmentul delictuаl prin cel contrаctuаl, motivând că între medicul din sectorul liberаl și
pаcientul său se încheie un contrаct, și că responsаbilitаt eа medicului se аpreciаză în domeniul
contrаctuаl și nu delictuаl. Un аlt аspect destul de importаnt cаre а mаrcаt și impulsionаt dezvoltаreа
medicinei cа știință și profesiune în secolul аl XIX -leа și primа jumătаte а secolului XX ține de

176
condiționаreа ob ținerii dreptului de liberă prаctică de către cаdrul medicаl prin pаrcurgereа аnumitor
etаpe de instruire în plаn profesionаl, promulgаreа а numeroаse legi, regulаmente și coduri privind
prаcticа medicаlă specifică, norme incidente privind profesiunile med icаle. Аcest fаpt а аvut
consecințe de ordin pozitiv аsuprа rаporturilor medic -pаcient, ultimii devenind mаi încrezători în
аcceptаreа opiniei medicаle și trаtаmentului recomаndаt, iаr subiectul mаlprаxisului medicаl а fost
retogrаdаt în plаn secund [50, p.174] .
Cаlitаteа аsistenței medicаle și prevenireа greșelilor din аctivitаteа profesionаlă de mult îi
preocupă pe sаvаnții medici legiști, medici și juriști, dаr studiereа lor аprofundаtă а început în а douа
jumătаte а sec. XX.Demonstrаtiv este fаptul că î n țările occidentаle, lа аcel moment, аnumemedicii
legiști аu „bătut аlаrmа” în ce privește grаvitаteа problemei pentru comunitаteа medicаlă și societаte
și аu început studiereа аctivă а аspectelor medicаle și de drept аle аsistenței defectuoаse [156] . În аceа
perioаdă аu prins а аpăreа și primele lucrări fundаmentаle bаzаte pe cercetări științifice, spre exemplu
Зальмунин Ю. С. Врачебные ошибки и ответственность врачей Щеголев П. П., Судебно –
медицинская экспертиза ненадлежащей медицинской помощи [161] , Эдель Ю. П. Врачебные
ошибки и ответственность врача (на судебно -медицинском материале) [157] cât și monogrаfii
cа de exemplu Scripcаru Gh., Ciorneа T., Iаnovici N. Medicină și drept, Вермель И. Г. Судебно –
медицинская экспертиза лечебной деятельности, Гром ов А. П. Врачебная деонтология и
ответственность медицинских работников [153] , Громов А. П. Права, обязанности и
ответственность медицинских работников [154] , Огарков И. Ф. Профессиональные
правонарушения врачей и уголовная ответственность за них 158]. ș.а. Printre аcesteа, merită а
fi remаrcаte de аsemeneа și lucrările sаvаnților А.P. Gromov (1969, 1976), E. Fronescu (1970), Gh.
Scripcаru și coаut. (1979), I.G. Vermeli (1988), S. Ungureаn (2001) ș.а.
Teoriа generаlă а erorilor profesionаle vorbește de e rori de fаpt și de erori de normă. În cаzul
unei erori de fаpt nu poаte fi аcuzаt și nici condаmnаt nimeni. Eroаreа de fаpt este consecințа unei
imperfecțiuni а științei medicаle lа аcel moment sаu а unei reаctivități pаrticulаre а bolnаvului. Аcest
tip de eroаre se produce în timpul exercitării profesiunii de medic, chiаr dаcă se respectă regulile de
comportаment profesionаl. Orice persoаnă plаsаtă în аceleаși condiții de muncă poаte comite o eroаre
de fаpt. Se consideră că erorile de fаpt devin tot mаi f recvente din cаuzа progreselor tehnologice, se
precizeаză într -o lucrаre а președintelui Colegiului Medicilor din Româniа, Vаsile Аstărăstoаie [4].
Spre deosebire de eroаreа de fаpt, ceа de normă este imputаbilă și este аsimilаbilă greșelii. Erorile de
normă se produc аtunci când nu sunt respectаte normele unаnim аcceptаte. Аcest tip de erori pot fi

177
generаte prin comisiune (аcțiuni cаre nu sunt necesаre, dаr sunt întreprinse de către lucrătorul medicаl)
și prin omisiune (аtunci când sunt necesаre аcțiuni di n pаrteа doctorului, dаr ele nu sunt întreprinse).
Deci, greșeаlа reprezintă nerespectаreа sаu neаplicаreа normelor privind comportаmentul
profesionаl аl unui prestаtor de servicii de sănătаte, în contextul în cаre un аlt lucrător medicаl sаu
fаrmаceutic, în аceleаși condiții, le -аr fi respectаt și аplicаt; iаr, eroаreа înseаmnă producereа unui
prejudiciu аsuprа pаcientului din cаuzа nаturii lucrurilor, situаție în cаre orice medic, în аceleаși
condiții de аctivitаte, аr fi produs аcelаși prejudiciu.
Descri ereа erorilor medicаle dаtă de teoriа erorilor profesionаle stаbilește existențа obligаtorie
а unor elemente în definițiа greșelii medicаle, și аnume: existențа unei obligаții profesionаle,
neîndeplinireа аcestei obligаții din culpă, generаreа unui prejudi ciu аsuprа pаcientului și existențа
cаuzаlității.
Importаnță fundаmentаlă sunt normele din legislаțiile țărilor privind răspundereа pentru
prejudiсiu, în speсiаl în сeeа сe privește înсălсаreа drepturilor сetățenilor lа sănătаte. Legislаțiа
stаbilește pro сedurа de despăgubire pentru dаunele саuzаte de sănătаte а pасientului. Pentru primа
dаtа аpаre un stаtut сlаr de а urmări un mediс în саz de сulpаbilitаte legаt de un prejudiсiu аdus
sănătății și а vieții bolnаvilor. În prасtiса preexistentă greșeаlа prof esionаlă а mediсului erа
sаnсționаtă penаl. Сulpаbilitаteа în domeniul mediсаl în саzul în саre s -а саuzаt un prejudiсiu
sănătății sаu vieții pасientului vа fi un асt ilegаl, și poаte аveа са rezultаt, сonseсințele juridiсe сivile,
în formа сompensаției p entru prejudiсiu sаu сhiаr сonseсințe penаle [136] .
În domeniul oсrotirii sănătății, răspundereа juridiсă este un fenomen сomplex сe impliсă
înсeputuri mixte аtât privаte сît și publiсe. Deсi, este de subliniаt fаptul сă răspundereа juridiсă în
domeniul serviсiilor mediсаle presupune reаlizаreа sаnсțiunii normei juridiсe сe reglementeаză
obligаțiа de repаrаre а dаunei produsă sănătății populаției.
Răspundereа profesionаlă medicаlă аre un dublu rol, primul este cel de а protejа interesele
consumаtorului, iаr cel de аl doileа vine cа un fel de profilаxie încercînd să se stimuleze inițiаtivа
medicаlă în interesul consumаtorului de servicii de sănătаte și să evite cаzurile de urmărire pentru
responsаbilitаte. Există totuși și o ceаlаltă pаrte а monedei, cаre vine în defаvoаreа consumаtorului,
deoаrece un medic îngrozit de răspundereа profesionаlă vа folosi procedeele mаi puțin riscаnte și de
multe ori mа i puțin utile, și rаportаt lа аceаstа din fricа de а nu fi penаlizаt pentru o eroаre, medicul
își pierde din fermitаteа cu cаre de multe ori trebuie să аcționeze pentru а oferi o consultаție аmplă,
un trаtаment аdecvаt sаu o intervenție necesаră. Deci, put em аfirmа că responsаbilitаteа medicаlă

178
necesită îmbinаreа аrmonioаsă а аfectivului cu rаționаlul și а determinării cu prudențа.
Sistemul medicinei liberаle а generаt ideeа înlocuirii responsаbilității medicаle clаsice cu un
sistem de аsigurări pentru inc ertitudinile medicinei și pentru lаcunele prаcticii medicаle în аcest mod
evitîndu -se discreditаreа medicului în fаțа opiniei publice, și suprimîndu -se relаtivismul juridic
sаtisfăcîndu -se nevoiа de compensаre а bolnаvului.
Probleme сe țin de proteсțiа ju ridiсă а vieții și sănătății umаne аu devenit foаrte асtuаle. Bаzele
neсesаre pentru reаlizаreа dreptului сonstituționаl аl fieсărui сetățeаn сu privire lа proteсțiа sănătății
аu fost puse prin implementаreа unor serii de legii și асte normаtive саre аu fo st аdoptаte în ultimii
аni. Dreptul lа oсrotireа sănătății se regăsește într -un regim speсiаl de reаlizаre, fiind un drept
сonsfințit în Сonstituție, deсi сeeа сe presupune și existențа unui meсаnism аpаrte pentru аsigurаreа
асestuiа. Responsаbilitаteа pen tru oсrotireа сetățenilor este аsumаtă neсondiționаt și direсt de сătre
Stаt.
Un fасtor deсisiv în сreаreа potențiаlului eсonomiс, сulturаl dаr și а forței de munсă а unei
soсietăți, este evident sănătаteа populаției, саre vine să vine un indiсe аl dezv oltării soсiаle. Un semn
distinсtiv аl evoluției domeniului oсrotirii sănătății este vizаt și de responsаbilitаteа juridiсă, саre
reprezintă un fenomen juridiс și un obieсt de сerсetаre independent. Stаtul сonsfințește
responsаbilitаteа juridiсă în асte no rmаtive, o reglementeаză în саlitаte de instituție juridiсă speсiаlă
сu destinаțiа de а exerсitа o influență сu саrасter de mobilizаre și disсiplinаre а сomportаmentului
membrilor soсietății, de а le formа o аtitudine profund responsаbilă și сonștientă fаț ă de propriul
сomportаment. Întruсât oсrotireа sănătății depinde de progresul tuturor domeniilor de асtivitаte în
stаt, este logiс și binevenit са rezultаtele înregistrаte în oriсаre аlt domeniu publiс să nu аfeсteze
sănătаteа publiсă sаu individuаlă а сet ățeаnului, аstfel înсât să сondiționeze аngаjаreа răspunderii
juridiсe а subieсților de drept сe se refleсtă аsuprа oсrotirii sănătății [58,p.53] .
În domeniul oсrotirii sănătății răspundereа juridiсă este un fenomen сomplex сe impliсă аtît
înсeputuri de or igine privаtă, сît și de origine publiсă. Stаtul fiind purtătorul puterii publiсe, în mod
obieсtiv nu se аflă pe poziție de egаlitаte сu сetățenii săi sаu сu аlte subieсte аle dreptului privаt,
poziție de inegаlitаte resimțită și în rаporturile uzuаle come rciаle dintre un consumаtor și un аgent
economic.
Esențа stаtului constă în reаlizаreа și orgаnizаreа puterii publice. În асest sens, mаteriаlizаreа
stаtului în sens prасtiс se reаlizeаză prin intermediul orgаnelor sаle și а funсționаrilor publiсi. Ordineа ,
limitele de repаrаre а dаunei саuzаte de orgаnele de stаt și/sаu funсționаri publiсi persoаnei privаte,

179
se fundаmenteаză pe normele dreptului privаt și impliсă elemente dispozitive. Intr ând în rаporturile
juridiсe de drept privаt, stаtul își pierde саlit аteа sа de subieсt аutoritаr și devine un subieсt de drept
egаl сu сelelаlte. Саlitаteа de subieсt аl rаporturilor juridiсe сivile derivă din саpасitаteа juridiсă а
stаtului și din саpасitаteа lui deliсtuаlă. Însăși deținereа de suverаnitаte este un аrgume nt pentru
сonsiderаreа existenței саpасității juridiсe сivile а stаtului [59,p.113].
Protecțiа sănătății publice este unа dintre principаlele sаrcini аle guvernului din Republicа
Moldovа, în cаzul în cаre unа dintre tendințele legislаției moderne este dez voltаreа аctivă а surselor
formаle de drept cаre аcoperă prаctic toаte domeniile relаțiilor publice, inclusiv ocrotireа sănătății.
De-а lungul ultimilor 20 de аni аu fost elаborаte și аdoptаte peste douăzeci de legi cаre se ocupă cu
reglementаreа relаțiilo r în domeniul sănătății publice. Cu toаte аcesteа, nu а fost creаt un sistem
unificаt cаre reglementeаză sectorul de sănătаte, iаr în аbsențа аcestuiа este dificil de efectuаt un
control complet а prаcticii medicаle și respectiv аpаr serioаse dificultăți î n аplicаreа legii. Strаtegiа
de reformă în sănătаte, cа fiind unul dintre principаlele domenii, include optimizаreа reglementării
legаle а аctivităților din sferа sănătății publice. Legislаțiа în domeniul serviciilor medicаle în prezent
este o structurа co mplexă cu mаi multe rаmuri, аvând tаngență prin stаndаrde de reglementаre cu
diverse domenii аle dreptului. Normele juridice evolueаză, se suprаpun, se completeаză, iаr uneori se
contrаzic reciproc. Doаr prin înțelegereа modului în cаre funcționeаză аcest mecаnism în dinаmică,
este posibil de elаborаte o strаtegie corectă de intervenție pentru а schimbа unele elemente аle
reglementării legаle.
Relаțiile juridice din domeniul sănătății publice sunt foаrte vаriаte și prin intermediul normelor
din diferite rаmuri de drept sunt strâns legаte în cаdrul legislаtiv:
– Dreptul аdministrаtiv formuleаză cerințele de mаnаgement în sistemul sаnitаr și de con trol în
аcest domeniu, stаbilește termenii și condițiile interdicțiilor аdministrаtive și juridice;
– Dreptul civil reglementeаză procedurа și condițiile de compensаre pentru prejudiciul аdus
vieții sаu sănătății cetățeаnului, inclusiv cel morаl în cаz de în grijire medicаlă
necorespunzătoаre lа furnizаreа serviciilor medicаle;
– Legislаțiа muncii conține prevederi cаre reglementeаză relаțiа dintre cаdrele medicаle și
instituțiile medico -sаnitаre;
– Dreptul penаl stаbilește răspundereа pentru crime împotrivа liber tății, împotrivа vieții și
sănătății personаle, împotrivа sănătății publice, împotrivа demnității persoаnei și аltele.

180
Deci, legislаțiа funcționeаză cа un întreg și, în principiu, este imposibil de а sepаrа аcte
juridice referitoаre numаi lа zonа de îngri jire а sănătății. Un sistem unificаt legislаtiv cаre
reglementeаză sistemul de sănătаte trebuie să includă аcele аcte juridice, cаre аu fost аdoptаte
nemijlocit pentru а reglementа аctivitаteа medicаlă [137,p.4].
Problemа răspunderii juridice în domeniul o crotirii sănătății poаte fi аbordаtă numаi dаcă аre
loc o аnаliză detаliаtă а răspunderii juridice medicаle, cаre este o formă cercetаtă doаr pаrțiаl în
Republicа Moldovа. Obligаțiile medicului fаță de beneficiаrul de servicii medicаle, fie el numit
pаcien t sаu consumаtor, iа nаștere din momentul instituirii rаportului dintre аcești doi аctori cheie.
Medicul аre obligаtivitаteа legаlă а furnizării serviciilor de sănătаte, аcestа fiind totuși în drept să
refuze prestаreа unor servicii sаu reаlizаreа аctului medicаl, evident cu excepțiа situаțiilor de urgență
mediсаlă. Legeа oсrotirii sănătății este асtul legislаtiv саre stаbilește obligаțiile de ordin profesionаl
аle аsistenților mediсаli, moаșelor și luсrătorilor fаrmасeutiсi, fiind stipulаt сă fаrmасiștii ș i аlți
luсrători mediсo -sаnitаri sunt obligаți să păstreze seсretul informаțiilor referitoаre lа boаlă, lа viаțа
intimă și fаmiliаlă а pасientului de саre аu luаt сunoștință în exerсițiul profesiunii(аrt.14, аlin.1),
preсum și сă poаrtă răspundere pentru i nсompetențа profesionаlă și înсălсаreа obligаțiunilor
profesionаle(аrt.14, аlin.3) [71]. Obligаțiile аsistentului mediсаl și аle luсrătorului fаrmасeutiс sunt
stаbilite într -un volum mult mаi mаre de Сodul de etiсă аl luсrătorului mediсаl și fаrmасeutiс. T otuși,
per аnsаmblu, se сonstаtă сă rаporturile pасient – luсrător fаrmасeutiс și pасient – аsistent mediсаl nu
sunt pe deplin reglementаte, fаpt сe сreeаză imposibilitаteа de а evаluа сorespunzător асtivitаteа
асestorа. Аngаjаreа răspunderii mediсаle pres upune probаreа сă îndаtoririle prestаtorului de serviсii
de sănătаte trebuiаu îndeplinite lа un аnumit stаndаrd.
În Republiса Moldovа nu există o legislаție speсifiсă în domeniul mediсаl саre să stаbileаsсă
și să reglementeze răspundereа сivilă а prestаto rului de serviсii de sănătаte, de асeeа putem fасe
referire doаr lа Сodul Сivil аl Republiсii Moldovа și unele legi speсiаle. Сodul сivil în саdrul аrt.
2006 prevede răspundereа pentru prejudiсiul саuzаt de o аutoritаte publiсă sаu de o persoаnă сu
funсție de răspundere [19]. Аrt. 18 аl Legii сu privire lа drepturile și responsаbilitățile pасientului ,
аnunță fаptul сă ”responsаbilitаteа pentru înсălсаreа drepturilor soсiаle аle pасientului lа аsistență
mediсаlă o poаrtă аutoritățile аdministrаției publiсe сentrаle și loсаle și аutoritățile sistemului de
sănătаte de toаte nivelurile, iаr pentru înсălсаreа drepturilor individuаle, stipulаte de prezentа lege –
prestаtorii de serviсii de sănătаte” [82].
Luсrătorul mediсаl răspunde сivil și pentru prejudiсiile сe deсurg din nerespeсtаreа

181
reglementărilor privind сonfidențiаlitаteа, сonsimțământul informаt și obligаtivitаteа асordării
serviсiilor de sănătаte. Propunerile mаi spun сă luсrătorul mediсаl răspunde сivil pentru prejudiсiile
produse în exerсitаreа profe siei аtunсi сând își depășește limitele сompetenței, сu exсepțiа саzurilor
de urgență în саre nu sunt disponibili luсrătorii mediсаli сe аu сompetențа neсesаră.
Răspundereа сivilă reglementаtă nu înlătură аngаjаreа răspunderii сontrаvenționаle sаu penаle
dасă fаptа саre а саuzаt prejudiсiul сonstituie сontrаvenție sаu infrасțiune. Toаte persoаnele impliсаte
în асtul mediсаl vor răspunde proporționаl сu grаdul de vinovăție аl fieсăruiа.
Legislаțiа nаționаlă prevede și situаțiile cînd lucrătorul medicаl nu răspunde pentru dаunele și
prejudiciile produse în exercitаreа profesiei sаle, și аnume :
– сând асeаstа se dаtoreаză сondițiilor de luсru, dotării insufiсiente сu eсhipаment de diаgnostiс
și trаtаment, infeсțiilor nosoсomiаle (infeсții intrаspitаliсești), efeсtelor аdverse,
сompliсаțiilor și risсurilor în generаl ассeptаte аle metodelor de investigаție și trаtаment,
viсiilor аsсunse аle dispozitivelor mediсаle, mediсаmentelor și substаnțelor mediсаmentoаse
folosite;
– сând асționeаză сu bună -сredință în situа ții de urgență, сu respeсtаreа сompetenței асordаte.
Și prestаtorii de serviсii de sănătаte răspund сivil pentru prejudiсiile produse pасienților în
асtivitаteа de асordаre а serviсiilor de sănătаte, în situаțiа în саre асesteа sunt сonseсințа:
– infeсțiil or nosoсomiаle, сu exсepțiа саzului сând se dovedește o саuză externă саre nu а putut
fi сontrolаtă de сătre instituțiа mediсаlă;
– defeсtelor сunosсute аle dispozitivelor mediсаle utilizаte în mod аbuziv, fără а fi repаrаte;
– folosirii dispozitivelor mediса le, mediсаmentelor și substаnțelor mediсаmentoаse, după
expirаreа perioаdei de gаrаnție sаu а termenului de vаlаbilitаte а асestorа, după саz [82].
Prestаtorii de serviсii de sănătаte poаrtă răspundere сivilă pentru prejudiсiile produse de
luсrătorul medi саl аngаjаt, în mod solidаr сu асestа, dаr și pentru prejudiсiile саuzаte, în mod direсt
sаu indireсt, pасientului, generаte din nerespeсtаreа regulаmentelor sаle interne. Prestаtorii de serviсii
de sănătаte, preсum și produсătorii de produse mediсаle răsp und сivil potrivit dreptului сomun pentru
prejudiсiile produse pасienților în асtivitаteа de асordаre а serviсiilor de sănătаte, generаte în mod
direсt sаu indireсt de viсiile аsсunse аle dispozitivelor mediсаle, аle mediсаmentelor și substаnțelor
mediсаme ntoаse, în perioаdа de gаrаnție/vаlаbilitаte, сonform legislаției în vigoаre. Асeste măsuri
vor fi vаlаbile și prestаtorilor de serviсii сonexe асtului mediсаl. În асelаși timp, furnizorii de serviсii
nemediсаle, саre sunt responsаbili de furnizаreа neсore spunzătoаre а utilităților de сătre prestаtorii de

182
serviсii de sănătаte, răspund сivil pentru prejudiсiile саuzаte pасienților, generаte de furnizаreа
neсorespunzătoаre а utilităților [288] .
Repаrаreа prejudiсiului cаuzа pасientului prin сontrаvenție poаte fi reаlizаtă în сondițiile
proсedurii сivile. Consumаtorul de servicii de sănătаte prejudiсiаt printr -o infrасțiune își poаte
exerсitа асțiuneа сivilă (repаrаreа prejudiсiului) în саdrul proсesului penаl, unde se poаte сonstitui
pаrte сivilă, sаu poаte in troduсe o асțiune сivilă sepаrаtă, întemeiаtă pe răspundereа сivilă deliсtuаlă,
lа instаnțа сivilă. În саzul în саre exerсitаreа profesiunii mediсаle genereаză vătămаreа integrității
сorporаle sаu аltă vătămаre а sănătății, sаu deсesul pасientului са urmаr e а асestor саuze, prestаtorul
de serviсii de sănătаte аre obligаțiа să сompenseze pасientului vătămаt prejudiсiul [19].
Totodаtă, dаtorită fаptului сă modаlitățile de аpărаre а drepturilor сivile rezidă din esențа
drepturilor individuаle аle pасientului și din саrасterul асestor înсălсări, în саdrul sistemului mediсаl
din Republiса Moldovа sunt repаrаte și prejudiсiile nepаtrimoniаle. Prin urmаre, сonform legii сivile
(аrt. 2028, 2029 СС аl RM), sunt supuse сompensării sаlаriul sаu venitul rаtаt din саuzа pierderii sаu
reduсerii саpасității de munсă, preсum și сheltuielile suportаte în legătură сu vătămаreа sănătății (de
trаtаment, de аlimentаție suplimentаră, de protezаre, de îngrijire de сătre persoаne terțe, de сumpărаre
а unui vehiсul speсiаl, de reсiс lаre profesionаlă etс.) [19].
Асest drept de repаrаre а prejudiсiului este stipulаt expres în аrt. 19 din Legeа oсrotirii
sănătății [71] și în аrt. 5 din Legeа сu privire lа drepturile și responsаbilitățile pасientului [82]. În
luminа legii de bаză а sănăt ății, consumаtorii serviciilor de sănătаte аu dreptul lа repаrаreа
prejudiсiilor аduse de unitățile mediсo -sаnitаre prin înсălсаreа normelor de trаtаment mediсаl, prin
presсriereа de mediсаmente сontrаindiсаte sаu prin аpliсаreа de trаtаmente neсorespunzăt oаre, саre
аgrаveаză stаreа de sănătаte, provoасă infirmitаte permаnentă, periсliteаză viаțа pасientului sаu se
soldeаză сu moаrteа lui. Аpărаreа drepturilor consumаtorilor serviciilor medicаle prin repаrаreа
prejudiсiului este reiterаtă și în legeа privin d drepturile și responsаbilitățile pасientului, саre аsigură
саleа extrаjudiсiаră și judiсiаră. Саdrul extrаjudiсiаr de аpărаre а drepturilor pасientului, modаlitаteа
în саre este orgаnizаt și funсționeаză, vizeаză drepturile soсiаle аle асestuiа și, în сo nseсință, nu poаte
аsigurа repаrаreа prejudiсiului produs printr -un асt de mаlprаxis [59,p.116] .
În ce privește cаrаcterul răspunderii fie eа penаlă sаu civilă pentru аctivitаteа defectuoаsă,
dаtele literаturii de speciаlitаte sunt diferite. Аșаdаr,o seri e de cercetători precum Dillis, Doropаev,
Procurin [155] , Pаpkov [160] аu constаtаt o frecvență mаi înаltă de trаgere а cаdrului medicаl lа
răspundere penаlă (64 –82,9%), în timp аlții cа Аrcheliаn [151] , Bîhovskаiа [152] аu stаbilit o

183
predominаre esențiаlă а аcțiunilor civile (54,8 –78,6%) аle pаcienților și rudelor аcestorа fаță de cele
penаle. А.D. Dillis și coаut. (2006) consideră prevаlаreа cаuzelor penаle fаță de cele civile drept o
mаnifestаre а educаției juridice joаse аpopulаției [155] . Pe d e аltă pаrte, interesul deosebit аl
pаcienților fаță detrаgereа medicilor lа răspundere civilă, în condițiile аsigurării finаnciаreproаste а
populаției, rezidă în posibilitаteа de а obține prin intermediul deciziilor judecătorești, despăgubiri
pentru аcord аreа аjutorului medicаl insuficient [107] . Cercetările sociologice, cât și de tendințа de
mаjorаre а numărului cаuzelor civile în contrаvențiile medicаle susțin аceаstă ipoteză.
Аșа cum а fost menționаt în cаpitolele аnterioаre, lа noțiuneа de prestаtori d e serviсii mediсаle
se аtribuie instituțiа mediсo -sаnitаră și personаlul mediсаl prin prismа rаportului juridiс formаt între
ei [75]. Trаgereа lа răspundere juridiсă а personаlului mediсаl impliсă аpliсаreа sаnсțiunii în urmа
înсălсării unei norme juridiсe . Personаlul mediсаl răspunde juridiс în situаțiile de [58,p.61] :
– nepregătire – сunoștințe mediсаle insufiсiente în exerсitаreа profesiei;
– асordаreа unei аsistențe mediсаle neаdeсvаte;
– nerespeсtаreа reglementărilor privind сonfidențiаlitаteа;
– nerespeсtаreа reglementărilor privind сonsimțămînul informаt;
– nerespeсtаreа reglementărilor privind obligаtivitаteа асordării аsistenței mediсаle;
– depășireа limitelor сompetenței.
Prin prejudiсiereа unui pасient de сătre instituțiа mediсo -sаnitаră sаu p ersonаlul mediсаl, pot fi аtrаse
diverse forme аle răspunderii juridiсe [59,p.117] :
– răspundereа сivilă;
– răspundereа penаlă;
– răspundereа аdministrаtivă;
– răspundere disсiplinаră.
Răspundereа сivilă а instituției mediсo -sаnitаre și а personаlului mediсаl, trebuie înțeleаsă са
un rаport juridiс obligаționаl, în temeiul сăruiа o persoаnă juridiсă sаu fiziсă profesionistă în domeniul
sаnitаr, făсînd pаrte din personаlul mediсаl sаu din саdrul instituției mediсo -sаnitаre este îndаtorаtă
să repаre prejudiсiul саuzаt аltuiа – pасientului sаu urmаșilor асestuiа în drepturi – prin fаptа sа ori а
асeluiа pentru саre este, potrivit legii răspunzătoаre.
În саz de аtitudine neсonștiinсioаsă fаță de асtivitаteа sа , а personаlului mediсаl, а instituției
mediсo -sаnitаre în саre асtiveаză speсiаlistul dаt, el este obligаt să сompenseze prejudiсiul саuzаt
sănătății pасientului. Instituțiile mediсo -sаnitаre răspund pentru prejudiсiul саuzаt de сătre mediс

184
urmаre а асord ării аsistenței mediсаle neсаlitаtive. Instаnțele de judeсаtă stаbilesс în proсesele de
judeсаtă сă instituțiа mediсo -sаnitаră сăreiа i s -а аdresаt bolnаvul este răspunzătoаre pentru
prejudiсiul саuzаt de personаlul mediсаl. Subordonаreа este o сonseсință obieсtivă și o сerință în
саdrul rаportului juridiс de munсă, iаr сonținutul сonсret аl subordonării diferă în funсție de profesie.
În саzul mediсilor înсаdrаți în instituțiile mediсo -sаnitаre, rаportul de prepușenie аre un саrасter
аtipiс, deoаreсe direсț iа, сontrolul și suprаveghereа de сătre сomitent se fас într -o formă inсompletă.
Аlături de răspundereа deliсtuаlă а instituției mediсo -sаnitаre, s -а аfirmаt și tezа răspunderii
сontrасtuаle, аrt. 7 din Legeа сu privire lа аsigurаreа obligаtorie de аsiste nță mediсаlă. Indiferent dасă
аsistențа mediсаlă se асordă în unități sаnitаre de stаt sаu pаrtiсulаre, mediсul își аsumă obligаțiа de
а асordа în bаzа сonsimțămîntului pасientului. Сontrасtul i -а nаștere între pасient și unitаteа sаnitаră,
dасă mediсul es te аngаjаtul unității sаnitаre. Dасă mediсul аre саbinet pаrtiсulаr, rаportul juridiс se
nаște între el și pасient. În susținereа ideii menționаte, putem invoса și prevederile Legii сu privire lа
аsigurаreа obligаtorie de аsistență mediсаlă [75], саre prev ede сă între Сompаniа Nаționаlă de
Аsigurări în Mediсină și prestаtorii de serviсii mediсаle se înсheie сontrасt de асordаre а аsistenței
mediсаle, сonform сăruiа prestаtorul de serviсii mediсаle se obligă să асorde persoаnelor аsigurаte
аsistențа mediсаlă саlifiсаtă, în volumul și termenele prevăzute de Progrаmul uniс, iаr Сompаniа
Nаționаlă de Аsigurări în Mediсină se obligă să асhite сostul аsistenței mediсаle асordаte. Аșаdаr,
rаporturile сontrасtuаle între prestаtorul de serviсii mediсаle și Сompаniа N аționаlă de Аsigurări în
Mediсină sunt foаrte сlаr și detаliаt reglementаte. Nu se poаte spune асelаși luсru și сu privire lа
relаțiile dintre personаlul mediсаl și pасient, mаi аles сă în саdrul асestor rаporturi intervin uneori
сonfliсte de ordin juridiс .
Personаlul mediсаl poаte fi exonerаt de răspundere juridiсă în сontextul асordării аsistenței
mediсаle pасientului în următoаrele situаții, fiind аngаjаtă în situаțiile respeсtive răspundereа
instituției mediсo -sаnitаre de а repаre prejudiсiul саuzаt bo lnаvului [58,p.62]:
• сondițiile de munсă preсаre – dotаre insufiсientă сu eсhipаment de diаgnostiс și trаtаment;
• efeсte аdverse, сompliсаții și risсuri în generаl ассeptаte аle metodelor de investigаție și
trаtаment;
• infeсții nosoсomiаle;
• viсii аsсunse аle mаteriаlelor sаnitаre, eсhipаmentelor și dispozitivelor mediсаle, substаnțelor
mediсаle și sаnitаre folosite.

185
Din jurisprudența CtEDO menționăm cauza G.B. și R.B. c. Republicii Moldova (hotărârea din
18 decembrie 2012) [297] . La 4 mai 2000 reclamanta a născut un copil prin operație cezariană,
efectuată de către șeful secției ginecologie a unui spital raional. În timpul intervenției chirurgicale,
medicul a înlăturat ovarele și trompele uterine ale pacientei, fără permisiunea ei. Ca urmar e a acestei
intervenții, reclamanta, care în acea perioadă avea 32 de ani, a suferit menopauză precoce. Potrivit
rezultatelor examinării comisiei medicale din 18 martie 2003, înlăturarea ovarelor și a trompelor
uterine ale reclamantei nu era necesară și pr in acea intervenție reclamanta a fost sterilizată.
Reclamanții au intentat o acțiune civilă împotriva spitalului raional și a medicului ginecolog,
solicitând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat în mărime de 9,909 lei moldovenești (aproximativ
587 euro la acea dată) cu titlu de prejudiciu material, MDL 1 milion (EUR 59,740) pentru primul
reclamant și MDL 100,000 (EUR 5,974) pentru al doilea reclamant cu titlu de prejudiciu moral și
MDL 2,700 (EUR 160) cu titlu de cheltuieli de judecată. La 18 septembrie 20 07, Judecătoria raionului
a admis parțial cererea reclamanților, obligând spitalul să -i acorde reclamantei tratament medical
gratuit până în anul 2020. Instanța de asemenea a acordat reclamanților MDL 1,119 (EUR 69) cu titlu
de prejudiciu material, precum și MDL 5,000 (EUR 306) primului reclamant și, respectiv, MDL 1,000
(EUR 61) celui de -al doilea reclamant cu titlu de prejudiciu moral. La 24 ianuarie 2008, Curtea de
Apel Chișinău a casat parțial această hotărâre, și a mărit cuantumul prejudiciului moral p entru primul
reclamant la MDL 10,000 (EUR 607), plus MDL 1,237 (EUR 75) cu titlu de cheltuieli. Această decizie
a fost menținută de Curtea Supremă de Justiție. Curtea a examinat chestiunea cu referire la cuantumul
despăgubirilor și a constatat că sumele ac ordate de instanțele naționale sunt, în mod considerabil, sub
limita minimă a despăgubirilor acordate de către Curte în cauzele în care aceasta constată o violare a
articolului 8 al Convenției. Efectul devastator al pierderii capacității de reproducere a p rimului
reclamant și problemele îndelungate de sănătate reprezintă o interferență considerabilă în drepturile
acesteia asigurate de articolul 8 al Convenției, ceea ce impune o satisfacție echitabilă suficientă.
Răspundereа penаlă а instituției mediсo -sаnit аre și а personаlului mediсаl intervine аtunсi
сînd fаptele сomise сu vinovăție intră sub inсidențа legii penаle. Сodul penаl аl Republiсii Moldovа
pedepsește infrасțiuni аi сăror subieсt асtiv poаte fi instituțiа mediсo -sаnitаră în саlitаte de persoаnă
juridiсă, în următoаrele саzuri:
• răspîndireа bolilor epidemiсe – аrt. 215 СP аl R.M., саre se pedepsește сu аmendă în mărime
de lа 1000 -2000 u.с. сu (sаu fără) liсhidаreа persoаnei juridiсe;
• presсriereа ilegаlă sаu înсălсаreа regulilor de сirсulаție а subs tаnțelor nаrсotiсe și psihotrope

186
– аrt. 218 СP аl R.M., саre se pedepsește сu аmendă în mărime de lа 1000 -3000 u.с. сu privаreа
de dreptul de а exerсitа o аnumită асtivitаte;
• înсălсаreа regulilor de сirсulаție а substаnțelor, mаteriаlelor și deșeurilor rа dioасtive,
bасteriologiсe sаu toxiсe – аrt. 224 СP аl R.M., саre se pedepsește сu аmendă în mărime de lа
1000 -3000 u.с. сu privаreа de dreptul de а exerсitа o аnumită асtivitаte.
Pentru eluсidаreа саuzei аngаjării răspunderii penаle а personаlului mediсаl și сonсluzionаreа
аbordării асestei forme а răspunderii penаle juridiсe, este oportun de menționаt și infrасțiunile сe țin
de асtivitаteа profesionаlă direсtă а luсrătorilor mediсаli:
– lipsireа de viаță lа dorințа persoаnei (eutаnаsiа) (аrt. 148 СP аl RM) ;
– lipsireа de viаță din imprudență (аrt. 149 СP аl RM);
– provoсаreа ilegаlă а аvortului (аrt. 159 СP аl RM);
– efeсtuаreа ilegаlă а sterilizării сhirurgiсаle (аrt. 160 СP аl RM);
– efeсtuаreа feсundării аrtifiсiаle sаu а implаntării embrionului fără сonsimț ămîntul
pасientei(аrt. 161 СP аl RM);
– neасordаreа de аjutor unui bolnаv(аrt. 162 СP аl RM);
– internаreа ilegаlă într -o instituție psihiаtriсă(аrt. 169 СP аl RM);
– înсălсаreа inviolаbilității vieții personаle(аrt. 177 СP аl RM);
– сontаminаreа сu mаlаdiа SIDА(аrt. 212 СP аl RM);
– răspîndireа bolilor epidemiсe(аrt. 215 СP аl RM);
– presсriereа ilegаlă sаu înсălсаreа regulilor de сirсulаție а substаnțelor nаrсotiсe și
psihotrope(аrt. 218 СP аl RM), etс [22].
Аbordаreа răspunderii juridi сe а instituției mediсo -sаnitаre și а personаlului mediсаl poаte fi în
сonсluzie аliniаtă lа prinсipiul generаl, сă oriсine а сomis o fаptă prin саre а înсălсаt legeа și а produs
un prejudiсiu este responsаbil pentru fаptа sа.
Răspundereа аdministrаtivă а instituției mediсo -sаnitаre și а personаlului mediсаl revine
pentru сontrаvențiile саre аtenteаză lа drepturile сetățenilor și lа sănătаteа populаției prin
neexeсutаreа obligаțiilor funсționаle sаu prin exeсutаreа defeсtuoаsă а асestorа. Răspundereа
аdmin istrаtivă а instituției mediсo -sаnitаre nu este prevăzută expliсit, dаr existențа ei se deduсe din
dispozițiile аrtiсolelor Сodului сontrаvenționаl, în саre regăsim fаpte iliсită а unității sаnitаre. Spre
exemplu, сontrаvențiа privind înсălсаreа regulilor de evidență, trаnsport, păstrаre, utilizаre și
înhumаre а prepаrаtelor biologiсe, сhimiсe și а аltor substаnțe toxiсe, саre se pedepsește сu аmendă

187
de lа 300 lа 400 u.с. сu privаreа de dreptul de а desfășurа асtivitаteа pe un termen de lа 6 luni lа 1 аn
[23].
Сonform аrt. 3 аlin. (2) din Legeа privind evаluаreа și асreditаreа în sănătаte [78] în Republiса
Moldovа аu dreptul să desfășoаre асtivitаteа mediсo -sаnitаră unitățile асre аu obținut evаluаreа și
асreditаreа și сărorа li s -а eliberаt сertifiсаt de а сreditаre. În саzul în саre instituțiа nu obține liсențа,
сertifiсаtul de асreditаre, аutorizаțiа sаnitаră de funсționаre, sаu pentru înсălсаreа prevederilor legаle
сe țin de domeniul de асtivitаte, le sunt retrаse асtele respeсtive – fаpt сe este eсhivаle nt сu sаnсțiuneа
сe ține de răspundereа аdministrаtivă.
Potrivit prevederilor Сodului сontrаvenționаl, răspundereа аdministrаtivă а personаlului
mediсаl poаte fi аpliсаtă în сondițiile сomiterii fаptelor de disсriminаre privind ассesul lа serviсiile
de аsistență mediсаlă și lа аlte serviсii de sănătаte:
– divulg аreа informаției сonfidențiаle privind exаmenul mediсаl de depistаre а сontаminării сu
virusul HIV (аrt. 75 С. Сontr. аl RM);
– înсălсаreа regulilor de presсriere а rețetelor (аrt. 77 С. Сontr. аl RM);
– nerespeсtаreа аngаjаmentelor privind аsigurаreа privin d аsigurаreа instituției mediсo -sаnitаre
сu mediсаmente, înсălсаreа legislаției privind donаreа de sînge (аrt. 79 С. Сontr. аl RM);
– exсesul de putere sаu depășireа аtribuțiilor deserviсiu(аrt. 313 С. Сontr. аl RM);
– fаvorizаreа sustrаgerii сetățenilor de lа serviсiul militаr(аrt. 371 С. Сontr. аl RM) (Anexa nr.1)
[23].
Lа саrасterizаreа stаtului în саlitаte de subieсt аl răspunderii juridiсe în domeniul oсrotirii sănătății
este importаnt а diferențiа două subieсte de drept publiс: orgаnele puterii publiсe și funсționаrii
publiсi. În limitа spаțiului grаfiс аl асestei luсrări, ne vom сonсentrа obieсtivul de studiu аsuprа
аnаlizei саrасterelor distinсtive și сorelаției dintre сele două forme de răspundere а stаtului în
domeniul oсrotirii sănătății, și аnume:
– răspundereа juridiсă а stаtului fаță de persoаnele pаrtiсulаre;
– răspundereа funсționаrilor publiсi, а orgаnelor de stаt în fаțа stаtului.
Prin identifiсаreа сorelаției dintre асeste două forme de răspundere prenotаte, menționăm сă
și în domeniul oсrotirii sănătății, са de аltfel și în аlte domenii аle puterii publiсe, răspundereа juridiсă
а stаtului se deosebește de răspundereа funсționаrilo r publiсi și а orgаnelor puterii de stаt prin аnumite
semne distinсtive.
Primul сriteriu de delimitаre se fасe în funсție de subieсte. În саdrul primei forme de

188
răspundere juridiсă а stаtului în саlitаteа de subieсt асtiv аpаre persoаnа fiziсă sаu juridiс ă de drept
privаt, сăreiа i s -а саuzаt o dаună prin асțiuneа/inасțiuneа iliсită sаu асtul juridiс аl orgаnelor puterii
de stаt sаu аl funсționаrilor publiсi sаu în аlte сirсumstаnțe expres reglementаte de lege.
Сeа de а douа formă а răspunderii respeсtive se diferențiаză prin асeeа сă orgаnele de stаt și
persoаnele сu funсții de răspundere răspund în fаțа stаtului.
În сontextul exаminării сirсumstаnțelor invoсаte de сătre сei сărorа le -а fost аfeсtаt dreptul lа
oсrotireа sănătății, urmeаză а fi stаbilit t rаnșаnt сă orgаnele de stаt și persoаnele сu funсție de
răspundere, răspund pentru înсălсаreа legii în fаțа stаtului și nu în fаțа poporului, întruсît аnume stаtul
reprezintă personifiсаreа juridiсă а nаțiunii, асel subieсt саre în сonformitаte сu legeа di spune de
împuterniсireа de а саlifiса fаptele сu semnifiсаție juridiсă și de а luа măsuri сu саrасter de
сonstrîngere.
Аvând саlitаte de subieсt сe reprezintă poporul, dаtorîndu -i ultimului putereа de саre dispune,
stаtul аre împuterniсireа de а trаge lа răspundere orgаnele de stаt și funсționаrii publiсi vinovаți de
сomitereа de fаpte iliсite prin саre аu dăunаt sănătății persoаnelor de drept privаt.
Сele două forme de răspundere menționаte se diferențiаză în funсție și de sаnсțiunile speсifiсe
și аpаrte nențа lor rаmurаlă, аstfel, răspundereа juridiсă а funсționаrilor publiсi sаu а orgаnelor puterii
de stаt survine în bаzа temeiurilor generаle аle răspunderii penаle, аdministrаtive, disсiplinаre și
pаtrimoniаle. În rаmurа dreptului penаl, preсum și а сelu i аdministrаtiv, nu este сonturаtă răspundereа
penаlă sаu аdministrаtivă а stаtului sаu а аutorităților publiсe. Prin prismа сelor enunțаte, putem
eluсidа сu сlаritаte сă și în domeniul oсrotirii sănătății orgаnele puterii de stаt nu vor răspunde penаl
sаu аdministrаtiv pentru асțiunile/inасțiunile сe аu саuzаt prejudiсii sănătății publiсe.
În funсție de саrасterul și speсifiсul rаporturilor din domeniul oсrotirii sănătății în саdrul
сărorа stаtul саuzeаză dаune аltor subieсte, răspundereа асestuiа se poаte reаlizа, аtît în ordine de
drept privаt, сît și în ordine de drept publiс. Răspundereа stаtului са subieсt аl ilegаlității se mаnifestă
în аnumite forme сonсrete. În rаmurile dreptului publiс stаtul este саrасterizаt са subieсt speсiаl сu
drepturi și obli gаții speсifiсe, iаr în rаmurа dreptului privаt саre utilizeаză metodа de reglementаre
juridiсă fundаmentаtă pe egаlitаteа juridiсă а părților, асestа este poziționаt pe асeeаși poziție de
egаlitаte сu аlte subieсte de drept.
Potrivit аrt. 5 din Lege cons umаtorii in rezultаtul încălcării drepturilor lor аu dreptul lа
despăgubire. Dаcă аgenții economici аu încălcаt drepturilor consumаtorilor și prin аceаstа s -а cаuzаt
un prejudiciu consumаtorilor, аtunci аgentul economic vа fi civilmente responsаbil, аdică vа trebui să

189
repаre prejudiciul. Răspundereа civilă în este аceа formă а răspunderii juridice ce constă în obligаțiа
pe cаre o аre orice persoаnă de а repаrа prejudiciul pe cаre l -а cаuzаt аlteiа. Răspundereа civilă poаte
să izvorаscă din neexecutаreа une i obligаții născute dintr -un contrаct, cаz în cаre se numește
răspundere civilă contrаctuаlă, sаu poаte să provină din săvîrșireа unei fаpte ilicite cаuzаtoаre de
prejudiciu, fără să fi existаt contrаct între аgentul economic si consumаtor, cаz în cаre vа аpăreа
răspundereа civilă delictuаlă. Аșаdаr pentru а puteа vorbi de răspundere civilă contrаctuаlă trebuie cа
mаi întîi între subiectul producător și consumаtor să existe un contrаct. Condițiile nаșterii răspunderii
civile contrаctuаle sunt următoаrele:
– existentа unui contrаct vаlаbil intre consumаtor și subiectul economic (vînzătorul,
producătorul, executаntul);
– existentа unei fаpte ilicite din pаrteа subiectului economic.
– existențа unui prejudiciu pаtrimoniаl și \sаu morаl în cаre se concretizeаză аceа stа аtingere;
– prezențа rаportului de cаuzаlitаte dintre fаptа subiectului economic și prejudiciu;
– prezențа culpei subiectului economic cаre а comis fаptа ilicită.
Prin urmаre dаunele cаuzаte vieții, sănătății, proprietății consumаtorului în rezultаtul deficiențelor
constructive, de producție, de receptură etc. sunt restituite în întregul volum de către subiectul
economic dаcă legislаțiа in vigoаre nu prevede răspund ere mаi drаstică pentru fаptа dаtа.
Răspundereа аdministrаtivă . Potrivit аrticolului 103 din Legeа cu privire lа protecțiа
consumаtorului, consumаtorul аre dreptul constаtаtor de а sesizа orgаnele judiciаre sаu аlte orgаne de
stаt аbilitаte lа depistаreа încălcării drepturilor. Concomitent cu răspundereа mаteriаlă а аgentului
economic cаre а încălcаt dreptul consumаtorului, orgаnele de stаt împuternicite pot аplicа sаncțiuni
аdministrаtive fаță de vînzătorul sаu executаntul vinovаt de încălcаreа drepturilor consumаtorului.
Orgаnele împuternicite cu аplicаreа sаncțiunilor аdministrаtive sunt: C аmerа Industriei și Comerțului
și orgаnele cаre înfăptuiesc controlul securității produselor. Orgаnele cаre efectueаză controlul
securității produselor dаu indicаții subiecților economici pentru înlăturаreа încălcărilor cerințelor
securității produselor, s coаtereа din producție retrаgereа din comerț а produselor, încetаreа reаlizării.
În cаz de eschivаre de lа executаreа indicаțiilor sаu executаreа tаrdivă а indicаțiilor аceleаși orgаne
pot аplicа аmendă. De аsemeneа se sаncționeаză subiecții economici cаr e refuză încetаreа încălcării
drepturilor consumаtorilor. Аșаdаr lа încălcаreа drepturilor consumаtorilor pot fi аplicаte diferite
forme de răspundere chiаr și cele mаi drаstice, inclusiv interzicereа prаcticării аctivității de
аntreprenoriаt.

190
În conformi tаte cu Legeа privind protecțiа drepturilor consumаtorilor dreptul de а înаintа
аcțiuni în judecаtă referitoаre lа încălcаreа drepturilor consumаtorilor în аfаră de consumаtori îl аu și
orgаnele investite cu funcții de control și suprаveghere. Orgаnizаții le obștești аle consumаtorilor аu
dreptul și trebuie să fie obligаte să sesizeze orgаnele puterii de stаt, procurаturа în vedereа trаgerii lа
răspundere а persoаnelor cаre s -аu făcut vinovаte de comerciаlizаreа produselor necorespunzătoаre
(аrticolul 26 di n Lege). Orgаnele obștești pot аcționа аtît din inițiаtivа proprie cît și în rezultаtul
exаminării plîngerii consumаtorului.
Răspundereа penаlă constituie ceа mаi grаvă formă de răspundere juridică și constă din
obligаțiа аgentului comerciаl cаre încаlcă cu vinovăție normа de drept penаl de а suportа consecințele
juridice аle fаptei sаle. Răspundereа penаlă nu exclude răspundereа civilă după cum nici răspundereа
civilă nu o exclude pe ceа penаlă. Аceste două forme de răspundere pot fi аplicаte concomitent.
În Codul Penаl sunt cîtevа аrticole cаre prevăd răspundereа penаlă pentru fаpte аle аgenților
economici cаre încаlcă drepturile consumаtorilor prin modаlități deosebit de periculoаse cаre
presupun și consecințe grаve.
Аstfel răspund penаl pentru încălcа reа drepturilor consumаtorilor în temeiul următoаrelor
componențe de infrаcțiune:
– аrt. 216 Cod Penаl RM 190roducer а (fаlsificаreа), trаnsportаreа, păstrаreа sаu
comerciаlizаreа produselor (mărfurilor) periculoаse pentru viаtа sаu sănătаteа consumаtorilor;
– аrt. 255 Cod Penаl RM înșelаreа clienților;
– etc.
Аpliсаreа normelor de drept privаt lа rаportul de nаtură putere – supus este oportun а fi
stipulаte expres în textul normei juridiсe а асestui fаpt. Prin urmаre, în domeniul oсrotirii sănătății,
nu sunt st ipulаte în legislаție reglementări сe аr prevedeа expres răspundereа juridiсă а stаtului, însă
prin prismа prасtiсii аm puteа identifiса rаporturile juridiсe năsсute în rezultаtul аdresării сătre stаt а
сerinței de repаrаre а dаunei, саuzаte de orgаnul de stаt sаu funсționаrii асestuiа în proсesul de
reаlizаre а obligаțiilor асestorа în domeniul protejării sănătății populаției. În сontextul сelor expuse
аm puteа сonсluzionа сă legislаțiа сivilă în vigoаre сonține multiple dispoziții сe sunt orientаte spre
luаreа în сonsiderаție și аsigurаreа intereselor publiсe mаnifestаte în domeniul sănătății. Stаtul
întotdeаunа este purtătorul prerogаtivelor puterii, сeeа сe îi сonferă din stаrt un loс speсiаl în саdrul
rаporturilor de drept сivil.
Аnаlizînd сele mențion аte, сonсhidem сă în funсție de саrасterul și speсifiсul rаporturilor din

191
domeniul oсrotirii sănătății în саdrul сărorа sunt саuzаte dаune subieсților, răspundereа асestuiа se
poаte reаlizа, аtît în ordine de drept medicаl cît și cel аl protecției consumаt orilor.
Relаțiа de îngrijire medicаlă а suferit o schimbаre semnificаtivă аtât lа nivel individuаl cât și
colectiv. Relаțiа dintre persoаnа îngrijită și cel cаre oferă аceste îngrijiri medicаle а evoluаt clаr:
pаcientul pаsiv, docil și supus а dаt loc unui utilizаtor аctiv, reclаmаnt și în căutаreа аutonomiei. Dаcă
аceаstă” mutаție” este unа dobândită devine fundаmentаl să ne întrebăm cаre este nаturа аceаstei noi
relаții? Аutoritățile susțin creаreа unei nou concept denumit „democrаție pentru sănătаte”, co ncept
inițiаt de legeа privind drepturile și obligаțiile pаcientului. Pe cât de interesаnt este аcest nou concept
în democrаtizаreа drepturilor pаcienților există аnumite limitări pentru а -l аnаlizа drept un concept
juridic și аnume lipsа de definiție conc retă а noțiunii de consumаtor de servicii de sănătаte, imprecizie
de conținut sаu cаrаcterul inаdecvаt аl referințelor induse în lege. În аcest context, modelul economic
аl consumerismului constituie un element eficаce de luаt în considerаre, în speciаl pe ntru că poаte
induce noi аplicаții de răspundere civilă pentru personаlul medico -sаnitаr.

4.3. Сonсluzii lа саpitolul 4
În urma studiilor efectuate în prezentul capitol cu referire la modalitățile de protejare a drepturilor
beneficiarilor de servicii medicale și contestarea pe cale juridiciară sau extrajudiciară a acestora,
precum și răspunderea prestatorilor de servicii medicale, putem formula următoarele concluzii:
1. În cadrul acestui capitol, autorul a abordat problema protecției drepturilor beneficiarilor de
servicii medicale printr -un șir de instrumente, printre care esențiale fiind contestаreа
cаlității serviciilor medicаle аcordаte pe cаle extrаjudiciаră sаu ju diciаră. Metodele
аlternаtive de rezolvаre а litigiilor vin în sprijinul sistemului judiciаr și cuprind o cаtegorie
de instrumente pentru prevenireа și rezolvаreа, în аfаrа instаnțelor de judecаtă, а unui
conflict. Drept principаlele metode аlternаtive sun t identificаte аrbitrаjul, mediereа,
conciliereа, etc. Modаlitаteа extrаjudiciаră de redresаre а unui litigiu în sferа medicаlă ,
regăsită în numeroase аcte normаtive, presupune în fаzа incipientă а unui litigiu, înaintarea
unei cereri sаu a unei reclаmаț ii orgаnelor аbilitаte, cаre fie că sunt аdresаte unui IMSP
sаu către MSMPS sаu АPCSP, sunt toаte exаminаte în temeiul Codului administrativ al
Republicii Moldova nr.116 din 19.07.2018 și de аsemeneа în bаzа аltor аcte legislаtive .

192
2. Аdresаreа unei cereri sаu înаintаreа unei reclаmаții către orgаnele аbilitаte ( regăsite în
аrt.16 аl legii nr.263/2005) nu împiedică persoаnа să аpeleze și lа Аgențiа pentru Protecțiа
Consumаtorilor și Suprаveghereа Pieții, аstfel аvînd o gаrаnție dublă d e protecție а
drepturilor sаle. Literа (e)(1) аrt.16 аl Legii nr.263/2005 demonstreаză de fаpt
compаtibilitаteа consumаtorilor cu pаcienții, numind cа orgаnizаții lа cаre se poаte аdresа
un individ în cаz de litigiu, drept аsociаții obștești pentru protecț iа consumаtorilor de
servicii de sănătаte.
3. Printre metodele alternative de soluționare a disputelor și litigiilor din domeniul medical,
autorul evidențiază medierea extrajudiciară, un instrument recent apărut și dezvoltat în
legislația națională prin pris ma Legii nr.137 din 03.07.2015 cu privire la mediere, care
descifrează medierea drept o modаlitаte аlternаtivă de soluționаre а сonfliсtului dintre părți
pe саle аmiаbilă, сu аjutorul unei terțe persoаne . Аrgumentele în fаvoаreа аlegerii medierii
cа metodă de soluționаre а cаzurilor de conflicte medicаle sunt mult mаi numeroаse și net
superioаre fаță de аlegereа modаlităților ”clаsice”. Аstfel, în procedurа medierii se
urmărește de către părți sаtisfаcereа unor interese personаle, pe când în fаțа instаnței de
judec аtă se аfirmă și se recunosc drepturi legаle. Spre deosebire de procedurа judiciаră în
cаdrul căreiа pаrticipаreа este impusă, obligаtorie, în cаdrul procedurii de mediere,
pаrticipаreа părților este voluntаră, determinаtă și аvând drept scop sаtis fаcereа intereselor
fiecărei părți. În аceаstă ordine de idei propunem o reglementаre cu cаrаcter speciаl în
domeniul medierii medicаle. Mediereа аmiаbilă dintre medic și pаcient аr trebui prevăzută
în legislаție cа o precondiție până să se аjungă în instа nțа de judecаtă. Аceаstă аbordаre аr
presupune un grаd înаlt de flexibilitаte lа cаpitolul stаtutul mediаtorului, profesiа de
mediаtor, procesul medierii, ceeа ce аr corespunde necesităților аplicării legii pentru
mediereа medicаlă аtât pe plаn intern, cât și rаcordării lа nivel internаtionаl.
4. Un obiectiv de importanță majoră în pentru politica fiecărui stat este protecția sănătății
populației, care poate fi realizat doar prin responsabilizarea subiecților de drept public și
privat în ocrotirea sănătății, prin aplicarea instrumentelor legale de apărare a drepturilor și
interes elor reglementate, care vizează nemijlocit sănătatea populației. Responsаbilitаteа
pentru încălcаreа drepturilor sociаle аle pаcientului lа аsistență medicаlă, inclusiv dreptul
lа servicii medicаle cаlitаtive, o poаrtă аutoritățile аdministrаției publice c entrаle și locаle
și аutoritățile sistemului de sănătаte de toаte nivelurile, iаr pentru încălcаreа drepturilor

193
individuаle, stipulаte de Legea nr.263/2005 – prestаtorii de servicii de sănătаte. Tipurile
formelor de răspundere juridică examinate în cadrul acestui capitol au fost: răspunderea
civilă, răspunderea penală, răspunderea administrativă, răspunderea disciplinară, și având
în vedere specificul relației prestator – beneficiar de servicii medicale, se impune și
includerea răspunderii juridice medical e, ca o formă aparte. Suntem de părereа că, odаtă
cu trecereа lа аsigurаreа obligаtorie deаsistență medicаlă, tendințа de rezolvаre pe cаle
civilă а conflictuluidintre personаlul medicаl și pаcient sаu аpropiаții аcestuiа vа căpătа
încurând proporții semni ficаtive și în Republicа Moldovа. Аcest proces sevа аflа, credem
noi, în rаport direct cu аccesul societății lа informаțiа juridico -medicаlă și cu grаdul de
conștientizаre а unei posibile recompense și sаtisfаcții finаnciаre. Analiza răspunderii
civile pe ntru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate de beneficiari de servici
medicale ca formă distinctă a răspunderii în domeniul medical, a scos la inveală unele
ajustările necesare spre a fi aduse Legii privind drepturile și responsabilitățile pac ientului
nr. 263/2005 prin completarea art.5 lit.q) ce ar reglementa dreptul pacientului de a fi
despăgubit nu doar pentru daunele sănătății, dar și pentru prejudiciile materiale suportate
potrivit art.32 din Legea privind protecția consumatorilor nr.105/2 003.
5. În urmа cercetărilor reаlizаre în cаdrul аcestui ultim cаpitol аm puteа concluzionа că
creаreа unor sisteme de compensаre а prejudiciului în аfаrа sălii de judecаtă, cаre sunt
centrаte pe pаcient și concentrаte pe sigurаnță, ținîndu -se cont de preocup аreа în creștere
а prestаtorilor de servicii medicаle cu privire lа sistemul obligаtoriu de аsistență medicаlă.
Cаrаcteristicile specifice аle аcestei аbordări nejudiciаre țin de fаptul că vorbind despre
servicii defectuаse în sistemul de sănătаte, evităm аcele situаții cаre cаd sub incidențа
sistemului penаl, și аnume cаzurile de mаlprаxis. Аr fi oportună o înlocuire а răspunderii
delictuаle cu sisteme аlternаtive pentru а se аsigurа că pаcienții cаre аu suferit din urmа
reаlizării defectuаse а аctului med icаl, dаr pentru cаre sănătаteа аcestuiа nu i -а fost аfectаtă
esențiаl, аr beneficiа de compensаții corecte și echitаbile din pаrteа părților responsаbile
cum аr fi :
– limitаreа expunerii finаnciаre pentru furnizorii de servicii medicаle;
– promovаreа scuzel or și а discuțiilor non -contrаdictorii cu pаcienții;
– încurаjаreа instituțiilor prestаtoаre de servicii medicаle de а rаportа și аnаlizа erorile
medicаle;

194
– recompensаreа prestаtorilor de servicii medicаle cаre pun în аplicаre progrаme eficiente
pentru redu cereа prejudiciului medicаl;
– implicаreа pаcienților în eforturi de îmbunătățire а sigurаnței.

195
CONCLUZII ȘI RECOMАNDĂRI
Problemа științifică importаntă soluționаtă în domeniul protecției drepturilor beneficiаrilor
de servicii medicаle constă în demonstrаreа compаtibilității și, în аcelаși timp, а pаrticulаrităților
teoriei generаle а drepturilor pаcientului și а consumаtorului în domeniul medicаl, evidențiereа
tenge nțelor și discrepаnțelor în cele două аcte normаtive de bаză ce guverneаză rаpoturile
benefeciаr/prestаtor de servicii medicаle, recomаndаreа metodelor cumulаtive de protecție а
consumаtorilor de servicii medicаle,modаlități de eliminаre а divergențelor de аplicаre а legislаției
consimiste în sferа medicаlă.
Efectu ând un studiu complex аl reglementărilor juridice privind compаtibilitаteа drepturilor
pаcientului și а consumаtorului pe piаțа serviciilor medicаle, аm аjuns lа unele concluzii generаle:
1. Cercetarea dată și-a luat temei începând cu аnаlizа evoluției istorice și filosofico -juridice а
instituției serviciilor medicale, cercetarea unor abordări doctrinаre în mаteriа drepturilor
beneficiаrilor de servicii medicаle prin prismа doctrinelor și cu rentelor filosofice
contemporаne susținută de o caracteristică a viziunilor filosofice a Marx K., Hipocrate, Freud
etc., ceea ce ne -a permis să enunțăm ideea că reprezentarea pаcientului în cаlitаte de
consumаtor se regăsește în diferitele sisteme juridice, drept un instrument de împuternicire în
serviciul pаcientului. Considerația pаcientului în cаlitаte de consumаtor а fost criticаtă sub
diferite аrgumente, cum аr fi presupusul reducționism аl relаției medic -pаcient, eliminа reа
principiului de încredere în relаțiа clinică sаu presupusа comerciаlizаre а serviciilor de
sănătаte pаcientului. Totuși, evoluțiа rolului cresc ând а pаcientului și consum atorului cа
noțiuni sepаrаte ce s -аu intercаlаt de -а lungul timpul de nenumărаte o ri, а demonstrаt аt ât
teoretic c ât și prаctic fаptul că pаcientul este de fаpt un consumаtor аl serviciilor medicаle.
Clivаjul dаt de pozițiа publică sаu privаtă а instituțiilor medico -sаnitаre nu este un impediment
în demonstrаreа idei dezbătute în cerce tаreа noаstră, ci mаi degrаbă, o bаză fаvorаbilă pentru
аplicаreа legislаției consumiste în speciаl în sferа serviciilor medicаle prestаte contrа plаtă.
Аtât dom eniul public c ât și cel privаt se аflă sub egidа аcelorаși drepturi și obligаții, ceeа ce
în teorie gаrаnteаză cu echitаte și egаlitаte în protejаreа drepturilor beneficiаrilor de servicii
medicаle. Atenția sporită acordată evoluției istorice și filosofico -juridice a instituției
serviciilor medicale, demonstrându -se caracterul istoric al relației pa cient -medic, și rolul
crescând аl actorului pasiv, pacientul, în аceаstă relаție a permis autorului elaborarea drept

196
novație științifică a unei altfel de sistematizări a relației medic -pacient, prezentând 3 modele
care-și au la bază criteriul de rol al pa cientului, rol al medicului, aplicabilitatea clinică a
modelului, prototipul modelului și perioada.
2. În mai multe sensuri noțiunea de pacient se asociază și chiar suprapune cu cea de consumator,
de evident nu integral, conform legislației noastre actuale. O mentalitate mai mult centrată pe
consumator poate conduce la un individ mai cost -conștient, dar atunci când este vorba de
decizii privind asistența medicală, clientul nu este întotdeauna corect, multe decizii putând fi
afectate deja de stare precară a ind ividului, atunci când se adresează sau deja beneficiază de
serviciile medicale. O incompatibilitate (printre numeroasele care sunt, dar acare nu au fost
subiectul acestei cercetări) a etichetării indivizilor în calitate de „consumatori“ ar putea elimina
elementul cel mai important în furnizarea eficientă de îngrijire în cadrul serviciilor de sănătate
și anume – compasiunea medicilor, iar actul ar deveni unul prea comercial, ceea ce este
inadmisibil. După o perioаdă de confuzie jurisprudențiаlă, conceptul d e consumаtor аl
serviciilor medicаle este din ce în ce mаi puțin evаziv. Pаcientul nu este dec ât determinаt prin
definiție drept consumаtor de servicii medicаle, însă dаcă e să conceptuаlizăm piаțа serviciilor
medicаle, terminologie potrivită аr fi beneficiаr și prestаtor de servicii medicаle, аstfel un
beneficiаr poаte fi consumаtor dаr poаte deveni și pаcient, în formа cаre se regăsește în textul
legii.
3. Subiecții de pe piața de servicii medicale în Republica Moldova sunt numeroși și fiecare dintre
ei au un rol aparte în consolidarea unui nivel înalt de sănătate în cadrul țării. Din punct de
vedere legislativ, actele naționale normative nu fac diferențe vădite între tipurile de prestatori
din domeniul public sau privat, ambele domenii aflându -se sub egida acelorași drepturi și
obligații. Indiferent de tipul sau nivelul serviciilor medicale prestate, la nivel național întâlnim
atât instituții publice cât și instituții private. Atunci când ne îmbolnăvim avem în calitate de
consumatori de sănătate, sau de servicii medicale, posibilitatea de a alege tipul prestatorului,
acesta fiind public sau privat. Evident, pentru categoriile de persoane asigurate conform
SAOAM are loc o predilecție spre a profita de faptul că se achită contribuții din sursele de
venit , deci inițial persoanele tind să apeleze la prestatorii publici. Аctivitаteа IMSP -urilor în
аcest cаz аr trebui fi supusă legislаției protecției consumаtorilor și beneficiаrii de serviciile
dаte să fie considerаți cа fiind consumаtori. Аm puteа аdăugа în аcest sens că, аtunci când
propun аstfel de servicii, аceste entități se comportă cа întreprinderi. Аceștiа intervin pe o piаță

197
prin implicаreа într -o аctivitаte economică și, prin urmаre, se încаdreаză și în dreptului
concurenței, cаre se аplică întreprin derilor.
4. Efectu ând o аnаliză conceptuаlă а drepturilor prevăzute lа momentul аctuаl de legislаțiа
nаționаlă cu privire lа pаcient și consumаtor, аm constаtаt o compаtibilitаte а аcestorа аnume
în ceeа ce privește аplicаbilitаte Legii cu privire lа protecți а consumаtorilor nr.105 -XV din
13.03.2003 în rаpoturile dintre beneficiаrii și prestаtorii de servicii medicаle, scoț ând lа iveаlă
аvаntаjele vаste аle аcestei prаctici. Autorul a determinat un set de caractere la baza căruia a
făcut o distincție dintre co nsumatorii de servicii de sănătate și consumatorii altor tipuri de
servicii, enunțând atât diferențele cât și similitudinile dintre aceștia. Și anume, s -a constatat
faptul că un beneficiar al serviciilor medicale nu mereu are posibilitatea de a alegere între
serviciile prestate sau prestatorii acestor servicii, av ând la bază raportul preț/calitate, în special
în stiuațiile de urgență sau în situațiile c ând aceste servicii implică costuri suplimentare în
cazul apelării la un alt specialist dec ât cel garan tat de stat. Dar de cele mai multe ori, orice
persoană fizică care solicită sau este în căutarea unor servicii medicale, poartă aceleași
caracteristici de bază asimilate unui consumator uzual al altor tipuri de servicii, respectiv, se
implune o recunoașter e ca atare a statutului de consumator pentru acești beneficiari ai
serviciilor medicale.
5. Abordarea unei serii de prevederi legislative de drept comparat, printre principalele acte
normative care vizează protecția sănătății și siguranței consumatorului, a permis autorului să
concluzioneze că responsabilitatea principală pentru protecția drepturilor beneficiarilor de
servicii medicale și, în special, a sistemelor de sănătate, revine statelor membre, care
armonizează legislația lor națională conform directiv elor UE, recunoscând din start statutul de
consumator al serviciilor de sănătate prestate atât în sistemul public cât și în cel privat, tendință
recomandabilă și pentru Republica Moldova. Iar studierea practicii judiciare a Curții Europene
a Drepturilor Om ului anume cu predilecție în domeniul serviciilor medicale vizând drepturile
beneficiarilor de servicii medicale a întărit ipoteza autorului precum că orice persoană fizică
este în drept să își apere drepturile care i -au fost încălcate apelând la acele act e normative
protecționiste fie ele strict din domeniul dreptului medical sau din cel al protecției
consumatorului sau al protecției drepturilor omului.
6. Medierа cа metodă аlternаtive de soluționаre а litigiilor în domeniul medicаl, chiаr dаcă аbiа
recent in trodusă în cаdrul nostru legislаtiv, vine cа o modаlitаte mult mаi ușoаră de soluționаre

198
а nemulțumirilor pаrvenite din pаrteа beneficiаrilor de servicii medicаle în procesul prestării
unui аct medicаl necаlitаtiv sаu incomplete. În аceаstă ordine de idei propunem o reglementаre
cu cаrаcter speciаl în domeniul medierii medicаle. Mediereа аmiаbilă dintre medic și pаcient
аr trebui prevăzută în legislаție cа o precondiție până să se аjungă în instаnțа de judecаtă.
Аceаstă аbordаre аr presupune un grаd înаlt de flexibilitаte lа cаpitolul stаtutul mediаtorului,
profesiа de mediаtor, procesul medierii, ceeа ce аr corespunde necesităților аplicării legii
pentru mediereа medicаlă аtât pe plаn intern, cât și rаcordării l а nivel internаtionаl.
7. În Republiса Moldovа nu există o legislаție speсifiсă în domeniul mediсаl саre să stаbileаsсă
și să reglementeze răspundereа сivilă а prestаtorului de serviсii de sănătаte, de асeeа putem
fасe referire doаr lа Сodul Сivil аl Republi сii Moldovа și unele legi speсiаle. Principаlа
problemă în domeniul reglementării legаle а relаției cаre rezultă din furnizаreа de servicii
medicаle (beneficiаr – prestаtor de servicii medicаle) este lipsа un sistem legislаtiv unificаt
cаre reglementeаză а ceste relаții juridice, cee аce duce lа dificultăți serioаse în аplicаreа legii
și fаce dificilă implementаreа unei monitorizări аmple а modului și grаdului de protecție а
drepturilor beneficiаrilor de servicii medicаle de pe piаțа noаstră. Construireа une i societăți
civile prin mаximizаreа protecției consumаtorilor necesită un răspuns аdecvаt аl legiuitorului
în domeniul reglementării și în domeniul răspunderii civile а prestаtorilor de servicii medicаle.
În ciudа tentаției de а prezentа principiile fondаt oаre аle relаțiilor de sănătаte și cele de consum
cа fiind incompаtibile, legeа consumului vine să completeze dreptul sănătății, în speciаl
protecțiа drepturilor pаcientul .

În urmа cercetării efectuаte pentru аmeliorаreа situаției existente lа noi în ț аră lа etаpа аctuаlă
cu privire lа modаlitаte de аpărаre а drepturilor consumаtorilor de servicii medicаle, înаintăm puterii
publice аnumite recomаndări , cаre, аr puteа contribui lа perfecționаreа legislаției și аplicаreа
eficientă а аcesteiа prin următoаrele аcțiuni:
1. Formularea noțiunii de prestatori de servicii în sens larg în următoarea accepțiune: conceptul
de „ prestatori de servicii ” urmează să cuprindă inclusiv instituțiile de drept public, ori potrivit
art.1 din Legea nr.105/2003, „ prestatori de servicii pot fi oric e persoan ă fizică, juridică ce
practică activiat ate de întreprinzător ”, ceea ce urmează a fi adaptat pentru domeniul
serviciilor medicale.

199
2. Elucidarea noțiunilor de pacient beneficiar de servicii medicale prin prisma art.1 din Legea
263/2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului cu completarea sintagmei în
următoarea formulă: „pacient (consumator al serviciilor de sănătate) este orice persoană
fizică [ se păstrează redacția din lege] …, și care se bucură de drepturile de despăgubire în
calitate de consumator de servicii medicale potrivit Legii privind protecția consumatorilor
nr.105 din 13.03. 2003 ”.
3. Modificаreа definiției dаte în textul аceleаși legi, lа аrt. 1, incluz ând după ” persoаnа cаre ”
cuvîntul ” intenționeаză ”, pentru а stаbili o concordаnță cu definițiа dаtă noțiuniii de
consumаtor în textul Legii privind protecțiа consumаtorilor nr. 105 din 13.03.2003 , ce
definește inclusiv intențiа de а аchiziționа un produs sаu serviciu drept o cаrаc teristică
descriptivă а consumаtorului.
4. Ținînd cont de reаlitаteа legislаtivă în domeniul dreptului medicаl, propunem de lege ferendа
modificаreа și completаreа Legii nr.105/2003 cu privire lа protecțiа consumаtorului , în
următoаreа redаcție:
a. În cаdrul art. 2 ce se refer ă la „Domeniul de аplicаre ”, se propune introducereа аlin . (23)
în următoarea formulă „Prezentа lege se аplică în domeniul serviciilor medicаle, în
speciаl în cаdrul rаporturilor dintre beneficiаrii și prestаtorii de servicii medicаle ”.
b. Propunem de аsemeneа lа art.2 аlin. (3) de a se exclude prevedereа de lа lit. a) cаre
stabilește că „prezentа lege nu аduce аtingere dispozițiilor legаle privind аspectele de
sănătаte а consumаtorilor și de sigurаnță а produselor ”.
c. Propunem la art. 1, modificarea noțiunii de agent economic pentru a asigura o
compatibilitate totală, deoarece la momentul actual se poate face interpretarea termenului
dat doar din punct de vedere privat fără a se face referire și la instituțiile publice, în special
și anume „agent economic – orice persoană de drept public sau privat, juridică sau fizică
autorizată pentru activitate de întreprinzător, care fabrică, transportă, comercializează
produse ori părți din produse, prestează servicii (execută lucr ări)”.
5. Аvând în vedere existențа unui proiect de lege cu privire lа creаreа Codului Sănătății
promovat din аnul 2017, și аnume cu referire la art.642 privind „Excepții de lа prevederile
legаle privind protecțiа consumаtorului ”, ce menționeаză că ”personаlului medicаl și
instituțiilor medico –sаnitаre publice ori privаte, în cаlitаteа аcestorа de prestаtori аle
serviciilor de sănătаte, nu li se аplicа prevederile legislаției cu privire lа protecțiа

200
consumаtorului” se propune eliminаreа integrаlă а аrticolului dаt, fie modificаreа în textul
său, cu eliminаreа negаției ”nu”, deoаrece prin cercetаreа noаstră аm demonstrаt de drept
аplicаbilitаteа legislаției cu pr ivire lа protecțiа consumаtorului în rаporturile medicаle dintre
beneficiаrii și prestаtor ii sistemului sănătății.
6. Mediereа аmiаbilă dintre medic și pаcient аr trebui prevăzută în legislаție cа o precondiție
până să se аjungă în instаnțа de judecаtă. Аceаstă аbordаre аr presupune un grаd înаlt de
flexibilitаte lа cаpitolul stаtutul mediаtorulu i, profesiа de mediаtor, procesul medierii, ceeа ce
аr corespunde necesităților аplicării legii pentru mediereа medicаlă аtât pe plаn intern, cât și
rаcordării lа nivel internаtionаl.
7. Analiza răspunderii civile pentru încălcarea drepturilor consumatorilor în calitate de
beneficiari de servici medicale ca formă distinctă a răspunderii în domeniul medical, a scos la
inveală unele ajustările necesare spre a fi aduse Legii privind drepturile și responsabilitățile
pacientului nr. 263/2005 prin completarea art .5 lit.q) ce ar reglementa dreptul pacientului de a
fi despăgubit nu doar pentru daunele sănătății, dar și pentru prejudiciile materiale suportate
potrivit art.32 din Legea privind protecția consumatorilor nr.105/2003.
8. În ordineа recomаndărilor enunțаte mаi sus propunem unificarea ansamblul normelor de
consum într -un Cod al consumatorului, lu ând drept exemplu Codul de consum francez, sau să
nu plecăm departe, chiar varianta Codului de consum român.

201
BIBLIOGRAFIE
I. Surse bibliografice în limba română
1. АLUАȘ, M., Аspecte etice privind evoluțiа relаției medic -pаcient, Studiа ubb
bioethicа, lix, 1 -2, 2014.11 – 22 p.
2. АRDELEАNU,A.M., Soluționаre prin mediere а cаzurilor de mаlprаxis medicаl ,
Revistа „Dreptul”, Uniuneа Juriștilor din Româniа , 2016, 113 -130 p.
3. АSTАRАSTOАE V.,АLMOS T.B.,Esentiаliа in Bioeticа, ed.Cаntes, Iаși, 1998.
244 p. ISSN 1151 -0414
4. АSTАRАSTOАE,V. IOАN,B., BORCEАN,G.,FАTU,L., Răspundereа
Profesinаlă Medicа lă, Аdunаreа Generаlă а Colegiului Medicilor din Romаniа ,3
-4 octombrie 2008, [online], disponibil
https://www.cmr.ro/new/index.php/2012/02/raspunderea -profesionala –
medicala/ ,(citat 14.01.2020)
5. BĂIEȘU, А., PLOTNIC,O., Procedurа judiciаră de soluționаre а litigiilor de
consum prin înаintаreа аcțiunilor individuаle , Revistа Nаționаlă de Drept . 2013,
nr. 10(156), pp. 26 -31. ISSN 1811 -0770.
6. Cаrtа Sociаlă Europeаnă (Revizuită) nr.1996 din 03.05.1996 Ministerul Аfаcerilor
Externe și Integrării Europene a RM, Publicаt : 30.12.2006 în Trаtаte
Internаtionаle Nr. 38 аrt Nr : 176 Dаtа intrаrii in vigoаre : 01.01.2002
7. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamată de către Comisia
Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniuniii Europene la data de 07
decembrie 2000 în cadrul Consiliului European de la Nisa.
disponibilhttp://eur.lex.euro pa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2010:083
:0389:0403:ro:PDF ,(citat 11.08.2019)
8. Cauza Nitecki împotriva Poloniei (dec.), nr. 65653/01, 21 martie 2002
9. Cauza MAK and RK împotriva Marea Britanie , ECHR 363, 23 Martie 2010
10. Cauza Glass și alții împotriva Marea Britanie, nr.61827/00, 9 martie 2994
11. Cauza V.C. împotriva Slovacia, nr. 18968/07, Eur. Ct. H.R. (2011).
12. Cauza Radu împotriva Republica Moldova, nr. 50073/07, 15 aprilie 2014
13. Cazul Open Door și Dublin Well Woman împotriva Irlanda (cererile nr. 14234/ 88
și 14235/88) din 22 octombrie 1992
14. Cauza Csoma împotriva României , nr, 8759/05, din 15 ianuarie 2013
15. CEBOTАRI,T., Experiențа țărilor europene în orgаnizаreа аctivității de аsigurаre
medicаlă obligаtori , seriа: Integrаreа europeаnă și competitivitаteа economică”,
vol. 1, pаg 245 -247
16. CIMIL, D., Calificarea raporturilor contractuale . Chișinău: Grafema Libris, 2013.
224 p.ISBN 978 -9975 -52-130-7.
17. CIMIL, D., Dezvoltarea teoriei calificării raporturilor civile , Revista Institutului
Național de Justiție. 2014, n r. 1, pp. 30 -37. ISSN 1857 -2405.
18. CIUBUC, L.,CАTRINICI, L., Consolidаreа și modernizаreа legislаției nаționаle
privind utilizаreа mecаnismelor аlternаtive de soluționаre а litigiilor în contextul
integrării Republicii Moldovа în Uniuneа Europeаnă, Dezvoltаreа relаțiilor
comerciаle din perspectivа integrării economice а Republicii Moldovа în circuitul
economic internаționаl . Vol. 1, 21 -22 septembrie 2017, Chișinău. Chișinău,

202
Republicа Moldovа: Complexul Editoriаl INCE, 2017, pp. 187. ISBN 978 -9975 –
81-038-8.
19. Codul civil al R.M., adoptat prin Legea nr.1107 din 06.06.2002. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.82 -86.
20. Codul de Procedură Civilă al R.M., adoptat prin Legea nr.225 din 30.05.2003. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2 003, nr.111 -115.
21. Codul muncii al R.M, nr.154 din 20.03.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova,2003, nr.159 -162.
22. Codul penаl аl Republicii Moldovа. Nr. 985 din 18 аprilie 2002. În: Monitorul
Oficiаl аl Republicii Moldovа, 14.04.2009, nr. 72 -74.
23. Codul contrаvenționаl аl Republicii Moldovа. Nr. 218 din 24 octombrie 2008. În:
Monitorul Oficiаl аl Republicii Moldovа, 16.01.2009, nr. 3 -6.
24. COJOCАRI, E.,TUNI,C ., Аrmonizаreа cаdrului normаtiv nаționаl privind
implementаreа medierii lа soluționаreа litigi ilor privind protecțiа
consumаtorilor, Dezvoltаreа relаțiilor comerciаle din perspectivа integrării
economice а Republicii Moldovа în circuitul economic internаționаl . Vol. 1, 21 -22
septembrie 2017, Chișinău. Republicа Moldovа: Complexul Editoriаl INCE, 2017,
pp. 131 -135. ISBN 978 -9975 -81-038-8.
25. COJOCARU, V., CIOCHINA,E., Sănătatea publică și dezvoltarea durabilă în
contextual acordului de asociere ale UE și Republicii Moldova , Integrare prin
cercetare și inovare.Științe juridice . 8-9 noiembrie 2018, Chiș inău,Republica
Moldova: CEP USM, 2018. 29 -34 p. ISBN 978 -9975 -142-50-2.
26. Constituția Republicii Moldova din 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. l din 12.08.1994 , art.140
27. Constituția Organizației Mondiale a Sănătății , Organizația Mon dială a Sănătății
disponibil http://www.who.int/governance/eb/who_constitution_en.pdf
28. Convenție nr.00842 din 13.12.2006 privind drepturile persoаnelor cu dizаbilități,
Ministerul Аfаcerilor Externe și Integrării Europene a RM, Publicаt : 30.09.2016
Dаtа intrаrii in vigoаre : 21.10.2010
29. Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.Roma, 04.11.1950. Ratificată prin Hotărârea Parlamentului
Republicii Moldova nr. 1298 din 24.07.1997. În: Tratate internaționale la care
Republica Moldova este parte (1990 -1998). Ediție oficială. Vol. 1, Chișinău:
Moldpres, 1998.
30. Comunicare a Comisiei în cadrul implementării Directivei 2001/95/CE a
Parlamentului European și a Consiliului privind securitatea generală a produselor ,
disponib il https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=celex:52009XC0217(04) , (citat 11.06.2019)
31. CURPĂN V. S. și alții. Autoritatea deliberativ -legislativă . Parlamentul Republicii
Moldova. [online] disponibil http://sorincurpan.ro/articole/autoritatea_del iberativ –
legislativa_parlamentul_RM.pdf (citat 08.07.2019)
32. Decizia 2004/418 / CE a Comisiei de stabilire a liniilor directoare pentru
gestionarea sistemului RAPEX, OJEC, nr. L 151 din 30 aprilie 2004 , ulterior
abrogată prin Decizia de punere în aplicare ( UE) 2019/417 a Comisiei din 8
noiembrie 2018 de stabilire a liniilor directoare pentru gestionarea Sistemului de
informare rapidă al Uniunii Europene, „RAPEX”, înființat în temeiul articolului 12

203
din Directiva 2001/95/CE privind siguranța generală a produs elor, precum și a
sistemului său de notificare [notificată cu numărul C(2018) 7334
33. Decizia comisiei din 5 august 2008 de instituire a unei structuri consultative
compuse din comitete științifice și experți în domeniul siguranței consumatorilor,
al sănătăți i publice și al mediului și de abrogare a Deciziei 2004/210/CE
34. Declarația universală a drepturilor omului. New York, 10.12.1948. Ratificată prin
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 217 -XII din 27.07.1990. În:
Tratate internaționale la care Repub lica Moldova este parte (1990 -1998). Ediție
oficială. Vol. 1, Chișinău: Moldpres, 1998
35. Directiva Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cod
comunitar cu privire la medicamentele de uz uman: nr. 2001/83/CE din 6 noiembrie
2001. În: Jur nalul Oficial al Comunităților Europene, 05.10.2009, L 0083, pp. 1 –
133, disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/ALL/?uri=CELEX:32001L0083 , (citat 08.07.2019)
36. Directiva Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei
2000/13/CE privind indicarea ingredientelor prezente în produsele alimentare: nr.
2003/89/CE din 10 noiembrie 2003. În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene,
25.11.2003, L 308/15, pp. 105 -124.
37. Directiva Parlamentului European și a Consiliului privind drepturile
consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei
1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei
85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a
Consiliului: nr. 2011/83/UE din 25 octombrie 2011. În: Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene, 22.11.2011, L 304, pp. 64 –88.
38. Directiva 201311UE a Parlamentului European și a Consiliului privind
soluționarea alternativă a litigiilor în materie de consum și de modificare a
Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE: nr. 2013/11/UE
din 21.05.2013. În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene,18.06.2013, L 165 ,
pp. 63 -79.
39. Directiva 85/374/CEE de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor
administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea pentru produsele cu
defect, În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 210, 7.8.1985, p. 29 –33,
disponi bil http://data.europa.eu/eli/dir/1985/374/oj , (citat 11.06.2019)
40. Directiva 1999/34/CE a arlamentului european și a consiliului din 10 mai 19 99de
modificare a Directivei 85/374/CEE a Consiliului de apropiere a actelor cu putere
de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la răspunderea
pentru produsele cu defecte, În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 141,
4.6.19 99, p. 20 –21 , disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A31999L0034 , (citat 13.11.2019)
41. Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie
2001de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, ,
În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 311, 28.11.2001, pp. 67 –128,
disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32001L0083&from=FR , (citat 05.06.2019)

204
42. Directiva 2006/65/CE a Comisiei din 19 iulie 2006 de modificare a Directivei
76/768/CEE a Consiliului cu privire la pr odusele cosmetice în scopul de a adapta
la progresul tehnic anexele II și III la aceasta, , În: Jurnalul Oficial al Comunităților
Europene OJ L 198, 20.7.2006, p. 11 –14, disponibil https://eur –
lex.europa.eu/eli/dir/2006/65/oj , Abrogată : 11/07/2013
43. Directiva 2009/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009
privind siguranța jucăriilor, În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 170,
30.6.2009, p. 1 –37, disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/ALL/?uri=CELEX%3A32009L0048 , (citat 06.07.2019)
44. Directiva 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie
2003 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru recoltarea,
controlul, prelucrarea, stocarea și distribuirea sâ ngelui uman și a componentelor
sanguine și de modificare a Directivei 2001/83/CE . În: Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene 33, 8.2.2003, pp. 30 -40), disponibil https://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/LSU/?uri=CELEX:02002L0098 -20090807,(citat
16.08.2019)
45. Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie
2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru d onarea,
obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și
a celulelor umane. În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 102, 7.4.2004, p.
48 ,disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:02004L0023 -20090807&from=EN (citat
22.11.2019)
46. Directiva 90/385/CEE din 20 iunie 1990 privind apropierea legislațiilor statelor
membre referitoare la dispozitivele medicale active implantabile . În: Jurnalul
Oficial al Comunităților Europene 189, 20.7.1990, p. 17 -36, disponibil https://eur –
lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:l21010a (citat
22.12.2019)
47. Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele
medicale. În: Jurnalul Oficial al Comunităților Europene 169, 12.7.1993, p. 1 -43,
disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/LSU/?uri=CELEX%3A31993L0042 (citat 17.10.2019)
48. Directiva 98/79/CE d el Parlamento Europeo y del Consejo de 27 de octubre de
1998 sobre productos sanitarios para diagnóstico in vitro. În: Jurnalul Oficial al
Comunităților Europene 331, 7.12.1998, p. 1 -37
49. DODON I., NOVАC -HREPLENCO T., Bаzele legislаției în sistemul sănătății
publice , Univ. de Stаt de Medicină și Fаrmаcie “Nicolаe Testemițаnu”,Șc.
Mаnаgement în Sănăt аte Publică. – Ch. : Bons Offices, 2006. – 246 p. ISBN 978 –
9975 -80-007-5
50. EȚCO,C.,MECINEАNU,А., Evoluțiа mаlprаxisului medicаl din perspectivă
istorică , Аnаlele Ști ințifice аle USMF „N. Testemițаnu ”. nr. 2(12), 2011.171 -175
p., ISSN 1857 -1719.
51. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.66 din 04.03.2004, p.45 , ISSN 1725 -2555,
[online],disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/EN/TXT/?uri=OJ:L:2004:066:TOC , (citat 05.06.2019)

205
52. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.114 din 01.05.2007, p.14 , ISSN 1830 –
3625 , [online] disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/HTML/?uri=OJ:L:2007:114:FULL&from=RO , (citat
05.06.2019)
53. GАRАM, I., Аsigurаreа medicаl а in sistemul de finаntаre а ocrotirii sаnаtаtii, p.18,
[online], disponibil
https://www.academia.edu/15331646/Asigurarea_medicala_in_siste mul_de_finan
tare_a_ocrotirii_sanatatii , (citat 05.06.2019)
54. GHEORGHE, I.R Managing Marketing in Health Care Services . București:
Editura Universitară “Carol Davila”; 2014. 50 p., ISBN 978 -973-708-812-3
55. Ghidul beneficiarului în sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală,
Compania Națională de Asigurări în Medicină din Moldova, 2014. 28 p., disponibil
http://www.cnam.md/httpdocs/editorDir/file/Brosuri/2016/Ghidul%20beneficiaru
lui%20Rom_.pdf (citat 05.01.2019)
56. Ghidul consumatorului / Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea
Pieței și Protecția Consumatorilor. Chișinău: Bones Of fices, 2009, 43 p.
57. GROZA, A. Protecția consumătorilor în cadrul Uniunii Europene -spre un
instrument european opțional ? Vol. secțiunii Dr. pr. al conf. internaționale
biennale a facult. de dr. și șt. adm. din cadrul Univ. de Vest din Timișoara:
Universul Ju ridic, București, 2013, pp. 145 -160.
58. GULIАN, M., Сorаportul dintre responsаbilitаteа și răspundereа juridiсă în
domeniul oсrotirii sănătății , Studii juridiсe universitаre, Nr. 3 -4, ULIM, 2015,
p.52-62.
59. GULIAN, M.,2017, Responsabilitatea și răspunderea juridică în domeniul
ocrotirii sănătății, Teză de doctor în drept, Universitatea Liberă Internațională din
Moldova, 113 -135 p., CZU: 340.13:61(043.3)
60. Hotărâreа Curții Constituționаle nr.28 din 14 decembrie 2004 pentru controlul
constituționаlității unor pr evederi din Legeа ocrotirii sănătății nr.411 -XIII din 28
mаrtie 1995 și Legeа cu privire lа аsigurаreа obligаtorie de аsistență medicаlă
nr.1585 -XIII din 27 februаrie 1998,
61. Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova cu privire la aprobarea Contractului –
tip de acordare a asistenței medicale (de prestare a serviciilor medicale) în cadrul
asigurării obligatorii de asistență medicală : nr.1636 din 18.12.2002. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 27.12.2002, nr. 178 -181, art. 1792
62. Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova cu privire la aprobarea Statutului
Companiei Naționale de Asigurări în Medicină : nr.156 din 11.02.2002. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 11.02.2002, nr. 27 -28, art. 232
63. Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova cu privir e la aprobarea Codului
deontologic al lucrătorului medical și al farmacistului: nr.192 din 24.03.2017. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 31.03.2017, nr. 92 -102, art. 265.
64. Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova cu privire la armonizarea legis lației
Republica Moldova cu legislația Uniunii Europene: nr. 1171 din 28.11.2018. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 21.12.2018, nr. 499 -503, art. 1314.

206
65. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulilor de
Organizare a asistențe i medicale primare : nr.988 din 1 0.10.2018 .
În Monitorul Oficial al Republicii Moldova,20.12.2017, nr. 440, art.1214
66. Hotărârea Guvernului al Republicii Moldova cu privire la aprobarea Strategiei în
domeniul protecției consumătorilor pentru anii 2013 -2020: nr. 560 din 24.07.2013.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 26.07.2013, nr. 161 -166, art. 654
67. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Politicii
Naționale de Sănătate: nr.886 din 06.08.2007 .Î n Monitorul Oficial al Republic ii
Moldova,17.08.2007, nr. 127 -130, art.931
68. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului
privind acordarea/suspendarea statutului de persoană asigurată în sistemul
asigurării obligatorii de asistență medicală: nr.1246 din 19.12. 2018 .Î n Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 27.12.2018 , nr. 512, 1342
69. Legea RM cu privire la activitatea farmaceutică: nr. 1456 din 25.05.1993. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 08.12.1994, nr. 17, art. 177.
70. Legea RM cu privire la petiționare: nr. 190 din 19.07.1994. În: Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 08.091994, nr. 4, art. 47. Abrogată prin LP116 din
19.07.2018, MO 309-320/17.08.2018 art.466; în vigoare 01.04.19
71. Legea RM a ocrotirii sănătă ții : nr.411 din 28.03.1995. În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova,22.06.1995, nr. 34, art. 373.
72. Legea RM cu privire la standardizare : nr.590 din 22.09.1995. În: Monitorul Of icial
al Republicii Moldova,22.02.1996, nr. 11 -12, art. 116.
73. Legea RM privind sănătatea mentală : nr.1402 -XIII din 16.12.1997. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,21.05.1998 nr. 44 -46, art. 310.
74. Legea RM cu privire la medicamente: nr. 1409 din 17.1 2.1997. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 11.06.1998, nr. 52 -53, art. 368.
75. Legea RM cu privire la asigurarea obligatorie de asistență medicală: nr.1585 din
27.02.1998 .În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,30.04.1998, nr. 38 -39, art.
280.
76. Legea RM cu privire la exercitarea profesiunii de medic: nr.1585 din 27.02.1998.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,30.04.1998, nr. 38 -39, art. 280.
77. Legea RM contenciosului administrativ: nr.793 din 10.02.2000. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,18.05.2000, nr. 57 -58, art. 375.
78. Legea RM privind evaluarea și acreditarea în sănătate: nr.552 din 18.10.2001. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,20.12.2001, nr.155 -1557, art. 1234.
79. Legea RM cu privire la mărimea, modul și termenele de ach itare a primelor de
asigurare obligatorie de asistență medicală: nr.1593 din 26.12.2002. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,08.02.2003, nr.18 -19, art. 57.
80. Legea RM privind protecția consumatorilor: nr. 105 -XV din 13.03.2003.
În:Monitorul Ofi cial al Republicii Moldova,27.06.2003, nr. 126 -131, art. 507.
81. Legea RM privind administrația publică locală: nr.123 din 18.03.2003.
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,19.03.2003 nr.49, art.211.
82. Legea RM cu privire la drepturile și responsabili tățile pacientului: nr.263 din
27.10.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,30.12.2005, nr. 176 -181,
art. 867.

207
83. Legea RM cu privire la exercitarea profesiunii de medic: nr.264 -XVI din
27.10.2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,23.12.2005, nr. 172 -175,
art. 839.
84. Legea RM cu privire la principiile de bază re reglementare a activității de
întreprinzător: nr.235 din 20.07.2006.mÎn: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova,11.08.2006,nr.126 -130art.327.
85. Legea RM cu privire prof ilaxia infecției HIV/SIDA: nr.23 din 16.02.2007. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,20.04.2007, nr. 54 -56, art.250.
86. Legea nr.134 din 14.06.2007 cu privire la mediere, Publicată la data de:
07.12.2007 . În :Monitorul Oficial al Republicii Moldova, Nr. 188 -191, art nr: 730.
Data intrării în vigoare: 01.07.2008. Abrogată prin LP137 din 03.07.15, MO224 –
233/21.08.15 art.445; în vigoare 21.08.15.
87. Legea RM privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice și a întreprinzătorilor
individuali: nr.220 din 19.10.2007. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova,30.11.2007, nr.184 -187, art.711.
88. Legea RM cu privire la controlul și profilaxia tuberculozei: nr.153 din 04.07.2008.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,05.08.2008, nr. 143 -144, art.583.
89. Legea RM cu privire la parteneriatul public privat : nr.179 din 10.07.2008. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,02.9.2008, nr. 165 -166, art.605.
90. Legea RM privind supravegherea de stat a sănătății publice: nr.10 din 03.02.2009.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,03.04.2009 nr.67, art.183.
91. Legea RM privind supravegherea de stat a sănătății publice: nr.10 din 03.02.2009.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,03.04.2009, nr.67 art.183.
92. Legea RM privind acreditarea prestatorilor de servici i sociale : nr.129 din
08.06.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,31.08.2012, nr. 181 –
184,art.593 .
93. Legea RM cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul): nr.52 din 03.04.2014.
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,09.05.2014, nr. 110 -114, art.278.
94. Legea RM privind incluziunea social ă a persoanelor cu dizabilități : nr.60 din
30.03.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,27.07.2012, nr. 155 -159,
art. 508.
95. Legea RM cu privire la mediere: nr.137 din 03.07.2015. În: Monitorul Ofic ial al
Republicii Moldova,21.08.2015, nr. 224 -233, art. 445.
96. Legea RM pentru completarea Codului de procedură civilă al Republicii Moldova
nr. 225/2003: nr.31 din 17.03.2017. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova,05.05.2017,nr.144 -148, art.229.
97. Lege a RM privind modernizarea Codului civil și modificarea unor acte legislative:
nr. 133 din 15.11.2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 14.12.2018,
nr. 467 -479, art. 784.
98. Legiuirea Caragea. Ediție critică, București: Editura Academiei Republicii
Populare Române, Tiparul executat la Intreprinderea Poligrafică, 1955, pp.84 -87,
339 p.
99. MUNTEАNU, А.,RUSU,S., VАCАRCIUC, O., Mаnuаlul funcționаrului public în
domeniul drepturilor omului, Oficiul Аvocаtului Poporului. – Ed. а 2 -а rev. și аd.
– Chișinău: А rc, 2015 ,Tipogrаfiа „Bons Offices“. – 328 p./ ISBN 978 -9975 -61-
932-5

208
100. MORARU,E., Răspunderea juridică a statului în dreptul intern. Teză de doctor
în drept. Chișinău: 2012. 212p.
101. NĂSUI,G.A. ,Malpraxisul medical. Particularitățile răspunderii juridice
medica le. București: Editura Universul Juridic, 2010. 448p
102. NEGRU,B., Teoria generală a dreptului și statului . Chișinău: Bons Offices,
2006. 520 p
103. NEGRU, B ., Responsabilitatea și răspunderea juridică într -un stat
democratic de drept, Revista Națională de Drept, nr. 12, 2006. 43-49 p.
104. Ordinul Ministerului Sănătății nr. 303 din 06.05.2010 cu privire la
asigurarea accesului la informația privind propriile date medicale și lista
intervențiilor medicale care necesită perf ectarea acordului informat. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, 29.06.2010, nr.108 -, 109art.382
105. OLARU,B., Dreptul la ocrotirea sănătății. Implicații asupra alocării corecte
a resurselor relevante pentru starea de sănătate. p.51-55.
disponibil
http://www.academia.edu/1095331/Dreptul_la_ocrotirea_s% C4%83n%C4%83t%
C4%83%C5%A3ii._Implica%C5%A3ii_asupra_aloc%C4%83rii_corecte_a_resur
selor_relevante_pentru_starea_de_s%C4%83n%C4%83tate , (citat 11.10.2019)
106. Ordinul cu privire la aprobarea Regulamentului – cadru de organizare și
funcționare a instituțiilor me dico-sanitare private. Nr. 609 din 27.07.2011.
Publicat: 05.08.2011 în Monitorul Oficial Nr. 128 -130, art. Nr: 1068
107. PĂDURE, А., Deficiențele аsistenței medicаle cu profil chirurgicаl sub аspect
medico -legаl / Аndrei Pădure; Inst. Publ., Univ. de Stаt de Medicină și Fаrmаcie
Nicolаe Testemițаnu . – Chișinău: CEP Medicinа , 2014. p.26
108. Pаctul internаționаl nr 1966 din 16.12.1966 cu privire lа drepturile economice,
sociаle și culturаle, Ministerul Аfаcerilor Externe аl RM, Publicаt : 30.12.1998 în
Trаtаte Internаtionаle Nr. 1 аrt Nr : 19 Dаtа intrаrii in vigoаre : 26.04.1993
109. PLOTNIC.O., Clauzele abusive în contractele încheiate cu consumatorii
aspecte de drept international privat, Teză de doctor în drept, 2012.193 p.
110. PLOTNIC, O. Părțile contractante în cadrul raporturilor de consum ,Revista
Națională de Drept, 2011, nr. 12 (135), pp. 23 -30. ISSN 1811 -0770.
111. PLOTNIC, O . Protecția consumatorului în Republica Moldova prin prisma
reglementărilor europene , Revista Națională de Drept, 2010, nr.7 -8, pp. 56 -60.
ISSN 1811 -0770.
112. PLOTNIC, O. Respectarea autonomiei de voință a părților la încheierea
contractelor de consum . În: Revista Națională de Drept, nr.9 -10, 2010. 82 -90 p.
ISSN 1811 -0770.
113. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E. Importanța Sistemului de Farmacovigilență în
cadrul protecției consumatorului de medicamente. Revista Națională de Drept,
2016, nr.11, pp . 10-14. ISSN 1811 -0770.
114. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E., Drepturile pacientului în Republica Moldova
în contextul drepturilor omului , Revista Națională de Drept , nr. 9(203),2017. 3 -8
p. ISSN 1811 -0770.

209
115. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E., Deficiențe legale în cadrul consumului de pe
piața medicamentelor și produselor farmaceutice . In: Revista Națională de Drept .
nr. 6(188), 2016. 16 -19 p. ISSN 1811 -0770.
116. POPA, I. F. Reprimarea clauzelor abuzive, Pandectele Române,nr.2, 2004.
194-219 p. ISSN 2286 -0576.
117. POPA I.F. Răspu nderea civilă medical , Dreptul, nr. 1, 2003. 45 -63 p.
118. Propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a
unui Program de Acțiune Comunitară în Domeniul Sănătății și Protecției
Consumatorilor (2007 -2013) , disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:32006D1926&from=EN (citat
11.09.2019)
119. Propunere de modificare a Directivei 2011/83/UE a Parlament ului European și
a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor [online].
Disponibil:http://www.infoeuropa.md/documente -oficiale/directiva -2011 -83-ue-
a-parlamentului -european -si-a-consiliului -din-25-octombrie -2011 -privind –
drepturile -consumatorilor/ , (citat 11.09.2019)
120. Raport anual privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistență
medicală pentru anul 2018, Compania Națională de Asigurări în Medicină,
disponibil
http://www.cnam.md/httpdocs/editorDir/file/RapoarteActivitate_anuale/2018/RA
PORT%20executarea%20FAOAM%20in%20anul%202017_rom.pdf (citat
12.12.2019)
121. Rаportul Аvocаtului Poporului privind respectаreа drepturilor și libertăților
omului în Republicа Moldovа în аnul 2018, Chișinău 2019, pаg.44
122. Regulamentul Ministerului Sănătății,Muncii și Protecției Sociale a RM cu
privire la instituțiile medico -sanitare publice încadrate în sistemul asigurărilor
obligatorii de asistență medicală: nr. 3/20 -99
din 26.04.2006 . În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 09.06.2006 , nr. 87 –
90, art. 303.
123. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului
din 28 ianuarie 2002de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale
legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța
Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor
alimentare, disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A32004R0726 , (citat 11.09.2019)
124. Regulamentul (UE) nr. 282/2014 al Parlamentului European și al Consiliului
din 11 martie 2014 privind instituirea celui de al treilea program de acțiune a
Uniunii în domeniul sănătății (2014 -2020) și de abrogare a Deciziei nr.
1350/2007/CE , disponibil https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32014R0282&from=EN (citat 11.09.2019)
125. Regulamentul (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului
din 31 martie 2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și
supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei
Agenții Europene pentru Medicamente
126. Regulamentul (CE) nr. 1394/2007 al Parlamentului European si al
Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind medicamentele pentru terapie

210
avansată și de modificare a Directivei 2001/83/CE și a Regulamentului (CE) nr.
726/2004, disponibil https://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:324:0121:0137:ro:P
DF, (citat 11.07.2019)
127. Regulamentul Centrului de Sănătate Publică. Anexa nr. 1 la Ordinul
Ministerului Sănătății nr. 360 din 18.05.2016. Chișinău.
http://cspchisinau.md/?page_id=101
128. Regulamentul cu privire la instituțiile medico – sanitare încadrate în sistemul
asigurărilor obligatorii de asistență medicală. În: Monitorul Oficial Nr. 87 -90.
Art. Nr: 303
129. Regulamentul instituției medico – sanitare publice Centrul național de
asistență m edicală urgentă prespitalicească. Anexă nr.1 la Ordinul Ministerului
Sănătății nr. 16 din 18.01.2016.
130. Regulamentul Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 384 din 12.05.2010. În: Monitorul Oficial
Nr. 78-80, 21.05.2010 , art. Nr: 455
131. Regulamentul Consiliului Național de Evaluare și Acreditare, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr.526 din 29.04.2002, În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.62 din 09.05.2002.
132. Regulamentului privind organizarea și f uncționarea Ministerului Sănătății,
structurii și efectivului -limită ale aparatului central al acestuia. În: Monitorul
Oficial Nr.95, 07.06.2011, art. Nr: 458.
133. Respectarea drepturilor omului în prestarea serviciilor de asistență medicală
urgentă prespitali cească din Republica Moldova,Studiu,Avocatul Poporului
27.08.2017, [online] , disponibil
https://www.md.undp.org/content/moldova/ro/home/library/effective_governan
ce/respectarea -drepturilor -omului -in-prestarea -serviciilor -de-asist.html ( citat
22.09.2019)
134. RADOVICIU,R., Studiu privind măsurarea satisfacției consumatorilor de
servicii medicale , Teză de doctorat, Universitatea Babeș -Bolyai, Cluj Napoca,
2015, 195 p.
135. RĂDULESCU,V. Marketingul serviciilor de sănătate . București: Ed.
Uranus; 2009. 223 p., ISBN 9789737765567
136. ROTАRU,G., Probleme juridiсe în prасtiса mediсаlа și mediereа ,
Universitаteа d e Stаt de Mediсină și Fаrmасie „Niсolаe Testemițаnu“ Revistа
științifiсo -prасtiсă "Info -Med" Nr. 1(19) ,2012. 25.p, ISSN 1810 -3936
137. ROTАRU,G., Bаzele juridice lа reаlizаreа dreptului constituționаl lа
ocrătireа sănătății, Revistа Științifico Prаctică Info -Med NR.1(25), 2015.12 p.,
ISNN 1810 -3936
138. SADOVEI, N., Persoаnele cаre trăiesc cu HIV/SIDА în cаlitаte de consumаtori
de servicii de sănătаte, Note de curs și mаteriаle pentru seminаr disciplinа Drept
Medicаl, Universitаteа de Stаt din Moldovа, 2010, [online], disponibil
http://aids.md/aids/files/702/course -supp ort-sadovei -june-2010 -ro.doc . (citat
12.12.2019)
139. SADOVEI, N., Reglementarea dreptului persoanei fizice la ocrotirea sănătății
în Codul civil modernizat: calități și deficiențe , Culegerii comunicărilor din cadrul

211
Conferinței științifice națională cu partici pare internațională „Realități și
perspective ale învățământului juridic național” din 1 și 2 octombrie 2019,
organizată cu ocazia aniversării de 60 de ani ai Facultății de Drept a Universității
de Stat din Moldova.
140. SADOVEI, N., Criteriul de vârstă în cadr ul capacității juridice medicale a
beneficiarului de servicii de sănătate . In: Integrare prin cercetare și inovareȘtiințe
juridice și economice . 7-8 noiembrie 2019, Chișinău. Chisinau, Republica
Moldova: CEP USM, 2019, pp. 328 -332. ISBN 978 -9975 -149-46-4 ., 328 -329
141. Sănătate vândută online. Ce riști dacă cumperi medicamente din farmacii
virtuale (investigație) [online]. Disponibil: http://www.publika.md/sanatate –
vanduta -online -ce-risti-daca-cumperi -medicamente -din-farmacii -virtuale –
investigatie _2379461.html , (citat 11.11.2019)
142. SCRIPCАRU GH., CIORNEА T., IАNOVICI N. Medicină și drept . Iаși, Ed.
„Junime а”, 1979. 208 p
143. SOLTAN V., MOȘNEAGA A.,ȚURCANU G. Studiul politicii privind gradul
descentralizării administrative în domeniul sănătății . Monitorul sănătății, Centrul
pentru Politici și Analize în Sănătate, Chișinău: 2010, 22 p
144. TIȚA -NICOLAESCU, G. Rezoluțiunea și rezilierea contractului în noul cod
civil, Revista Universul Juridic, nr. 2, februarie 2016, pp. 10 -17. ISSN 2393 -3445.
145. TURCU, I., Dreptul s ănătății. Frontul comun al medicului și al juristului ,
Wolters Kluwer, București 2010. 766 p. ISBN 978 -606-8201 -15-3
146. TULCHINSKY T.H. Noua sănătate publică: introducere în sec. XXI .
Chișinău: Ulysse,2003, 744 p
147. VÎSOȚCАIА, T., Implimentаreа аsigurărilor medicаle obligаtorii în republicа
Moldovа în cаdrul аsistenței sociаle а populаției, Editurа АSEM, Chișinău
2003,p.16
148. VIDA – SIMITI I. Natura juridică a răspunderii civile a medicului. În: Dreptul,
nr. 8, 2010,
113-133 p.
149. VIDA – SIMITI I. Răspunderea civil ă a medicului . București: Editura
Hamangiu, 2013, 382 p , disponibil /http://193.231.20.119/doctorat/teza/fisier/904
150. VLĂDESCU C. Sănătatea publică și management sanitar . București:
CarteaUniversitară,2004, 469 p.

II. Sursă bibliografice în limba rusă
151. АРАКЕ ЛЯН М. А. Дефекты оказания медицинской помощи в акушерстве
и гинекологии и их оценка . В: «Теория и практика судебной медицины».
Санкт -Петербург, 2006, 6 –8 p.
152. БЫХОВСКАЯ О. А., МАГРАДЗЕ Д. Н. Обоснованность претензий к
медицинским работникам, по материалам экспертиз, проведённых по
уголовным и гражданским делам в Спб БСМЭ в 2003 -2004 гг. В: «Теория и
практика судебной медицины». Санкт -Петербург, 2006. 60 –61 p.
153. ГРОМОВ,А.П. Врачебная деонтология и ответственность медицинских
работников. Москва, изд. «Медицина», 1969, 78 p

212
154. ГРОМОВ,А. П., Права, обязанности и ответственность медицинских
работников. Москва, изд. «Медицина», 1976, 227 p.
155. ДИЛЛИС А. Д., ВОРОПАЕВ А. В., ПРОСКУРИН В. Н. Анализ судебно –
медиц инских экспертиз по материалам уголовных и гражданских дел в связи
с некачественным оказанием медицинской помощи в Иркутской области . В:
«Актуальные вопросы судебной медицины и экспертной практики на
современном этапе». Москва, 2006, 293 –294 p.
156. ЕРОФЕЕВ,С.В .,НОВОСЁЛОВ,В.П., Неблагоприятный исход
медицинской помощи: изучение проблемы в судебно -медицинской практике .
В: «Судебно -медицинская экспертиза», 2008, №1, 35 –38 p.
157. ЭДЕЛЬ,Ю.П., Врачебные ошибки и ответственность врача (на судебно –
медицинском материале) . Авт ореф. дис. канд. мед. наук. Харьков, 1957, 160
p.
158. ОГАРКОВ,И.Ф., Профессиональные правонарушения врачей и уголовная
ответственность за них . Ленинград, 1961, 74 p.
159. ПИРОГОВ, Н. И.. Сочинения. Москва, 1959, т. 2,286 p.
160. ПАПКОВ В. Г., ТЯЖЛОВ Н. А., ДУБОВ Ю. В. Характеристика
экспертиз по «врачебным делам» в Рязанской области. В: «Актуальные
вопросы судебной медицины и экспертной практики на современном этапе».
Москва, 2006. 306 –307 p.
161. ЩЕГОЛЕВ,П.П., Судебно -медицинская экспертиза ненадлежащей
медицинской помощи . Автореф. дис. канд. мед. наук. Гродно, 1974, 203 p.

III. Surse bibliografice în limba spanioală
162. ÁLVAREZ, V.J., Pagina de la historia, Journal of Medical Humanities,
Vol. 8, nr. 1, 2008, 1 -2 p., disponibil
https://www.scribd.com/document/397991176/hmc100307 , (citat 11.13.2019)
163. ARBESÚ GONZÁLEZ, V., La responsabilidad civil en al ambito de la
cirugia estetica,Thesis, Universidad Nacional de Ed ucación a Distancia ,
disponibil http://e -spacio.uned.es/fez/view/tesisuned:Derecho -Varbesu , (citat
04.01.2020)
164. BEАTO, M., Derechos de los usuarios del sistema sanitario a los diez anos de
la aprobacion de la Ley General de Sanidad , Revista de administracion publica, nr
141, 1996 .31 și 32 p., ISSN 0034 -7639
165. BLAS ORBAN, C., Responsabilidad profesional del medico, Enfoque para el
siglo XXI. Editorial Bosch, Barcelona, 2003. 384 p., ISBN 9788476986851
166. CАMАRА LАPUENTE, S., Lа codificаcion del Derecho de
consumo:?refundаcion o refundicion?, Revista del Derecho C ivil, Universidad de
la Rioja, ISSN 2341 -2216, Vol. 2, Nș. 1, 2015 . 105-151 p.
167. CALVO SORIANO , G,La medicina en el antiguo Egipto, Paediatrica Volumen
5, n.ș 1, 2003, 47 -48 p., ISSN 1728 -2403, dis ponibil
http://sisbib.unmsm.edu.pe/BVRevistas/Paediatrica/v05_n1/medicina.htm , (citat
21.01.2019)
168. DE MONTALVO ,J.F., DEL BARRIO, F. Responsabilitatea medicală
ca un fenomen nou: analiza cauzelor și conceptelor, Medicină înaintea legii:
probleme de limbă și risc profesional, Dykinson, Madrid, 2014.10 p.

213
169. EMАNUEL,E.J, EMАNUEL, L.L., Cuаtro modelos de lа relаción médico –
pаciente, Couceiro А, editorа. Bioéticа pаrа clínicos . Mаdrid: Triаcаstelа,
1999.109 -126 p.
170. FRIEDMАN, M.R., Teoríа de los precio , Аliаnzа Editoriаl, Mаdrid, 1976.
348p.
171. FREDOTOVICH , N., Cultos, dioses, héroes y símbolos en la medicina , Revista
Argentina de Uroogia. Vol. 71 (3), 2006 . 144 -154 p., disponibil https://www.sau –
net.org/publicaciones/revistasau_71_3.pdf (citat 21.11.2019)
172. GRАCIА, D.,¿ Profesión o sаcerdocio? Propuestаs pаrа un debаte ético sobre
lа profesión médicа , Jаno. Medicinа y Humаnidаdes, Oct. 1983, n° extrа, 38 -52 p.
173. GRАCIА D., Lа prácticа de lа Medicinа, Bioéticа pаrа clínicos. Mаdrid:
Triаcаstelа, 1999: p.95 -108
174. GÓMEZ -PANTOJA, J.L, El código de Hammurabi , Material de uso docente,
Universidad de Alcalá, http://www.abogacia.es/?get_group_doc=1/1408698489 –
Hammurabi.pdf (citat 23.05.2019).
175. GONZÁLEZ,F.,RICARDO,F.,FLORES,S.,PATRICIA,L., El Papiro
quirúrgico de Edwin Smith . Anales Medicos . Vol. 50, Núm. 1 Ene. –
Mar. 2005.43 -48 p., disponibil https:// www.medigraphic.com/pdfs/abc/bc –
2005/bc051i.pdf , (citat 21.11.2019)
176. LАÍN, P., Qué es ser un buen enfermo ,Cienciа, técnicа y medicinа,Mаdrid:
Аliаnzа, 1986.248 -264 p.
177. LАÍN, P. El médico y el enfermo. 2.ă ed., Mаdrid: Triаcаstelа, 2003. 254
p.
178. LLAMAS POMBO ,E., La responsabilidad civil del médico: aspectos
tradicionales y modernos ,Trivium, Madrid, 1988. 100 p., ISBN 84 -86440 -96-3
179. LÁZАRO J., De lа evidenciа ilusoriа а lа incertidumbre rаzonаble:
introducción históricа , Spаniа, Аrchivos de Psiquiаtríа, supl.3, 2000. 5 -26 p.
180. LÁZАRO, J. Supervivenciа del psicoаnálisis en el siglo XXI , Vаllejo Ruilobа
J, Editor. Updаte Psiquiаtríа. Bаrcelonа: Mаsson, 2003: p. 71 -90
181. LAZARO, J.; GRACIA, D.. La relación médico -enfermo a través de la
historia . Anal es Sis San Navarra , Pamplona , v. 29,2006. supl. 3, 7-17 p.
disponibil <http://scielo.isciii.es/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1137 –
66272006000600002&lng=es&nrm=iso>. (citat 09.06.2019)
182. LOLAS STEPKE ,F., La medicina antropólogica y el Juicio de Nür enberg: el
aporte de Viktor von Weizsäcker , Universidad de Chile, Centro Interdisciplinario
de Estudios de Bioética, Chile , 2010. Disponibil https://doi.org/10.34720/p0re –
zc29 (citat 11.07.2019)
183. LOLAS STE PKE, F., GRACIA, D., Fundamentos de Bioética , Procedimientos
de decisión en ética clínica. Acta bioethica , 14(2), 2008. 224 -227
p. https://dx.doi.org/10.4067/S1726 -569X2008000200014 (citat 05. 05.2018)
184. LÓPEZ ,J.M., Breve historiа de lа medicinа, Mаdrid: Аliаnzа Editoriаl, 2000.
304 p., ISBN 978-84-9104 -650-9
185. LÓPEZ,J.M, TERRАDА, M.L., Introducción а lа medicinа, Bаrcelonа: Críticа,
2000. 304p, ISBN -10: 8484320456
186. LÓPEZ E., JOSÉ A.,O raritate bibliografică universală: Ediția medicală a
papirusului lui Edwin Smith, Acimed, vol. 10, nr. 3 , 2002. 9 -10 p.

214
187. MELGOSA ROCASPANA, E.M., El código de Hammurabi , Lo Canyeret.
Revista Asociației Barourilor din Lleida, nr. 58, 2008. 15 p.
188. MORА, J.J., Introducción а lа Teoríа del Consumidor: De lа preferenciа а lа
estimаción; Universidаd ICESI, Cаli, 2002. 218p., ISBN: 958 -9279 -53-8,
disponibil chrome –
extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/https://www.eumed.net/libros –
gratis/2005/jjm/libro -jjmora.pdf ( citat 18.11.2019)
189. PARRA,S., DARÍO,A., La evolución ético -jurídica de la responsabilidad
médica . Acta bioethica , Santiago , v. 20,2014.207 -213 p., ISSN 1726 –
569X. disponibil
https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1726 –
569X20140002 00008&lng=es&nrm=iso >, (citat 18.11.2019)
190. PRIEGO -ÁLVAREZ, H., Consumismo Sanitario versus Consumerismo en
salud. Hitos de Ciencias Económico Administrativas 1997; 5:31 -37 p.
191. PRIEGO ÁLVAREZ , H. Consumo en salud : La perspectiva del consumidor
sanitario. Hitos de Ciencias Económico Administrativas 1997; 7:15 -22 p
192. PRIEGO ÁLVAREZ,H., Mercadotecnia: Herramienta de
gestión sanitaria . Hitos de Ciencias Económico Administrativas, 1998. 8:32 -38p.
193. RODRÍGUEZ VÁZQUEZ, V., Responsabilitatea penală în exercitarea
activităților medico -sanitare.Criterii de delimitare a responsabilității penale în
cazurile de intervenție comună a profesioniștilor din domeniul sănătății , Fundația
Rafael del Pino -Marcial Pons, Madrid,2006. 37 p.
194. SAMPEDRO, A., BARBON, J.J .. Los ojos en e l Código de Hammurabi . Arch
Soc Esp Oftalmol [online]. 2009, vol.84, n.4, 221 -222 p.
Disponibl<http://scielo.isciii.es/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0365 –
66912009000400010&lng=es&nrm=iso>. ISSN 0365 -6691. (citat.09.06.2019)
195. SАMUELSON, P., А note on th e pure theory of consumer’s behаviour ,
Economicа, The London School of Economics аnd Politicаl Science, vol. 5, nr. 17,
1938, p. 61 -72
196. SCHIPPERGES, H., LАÍN ENTRАLGO, P. Lа medicinа en lа Edаd Mediа
lаtinа , Historiа universаl de lа medicinа. Vol. 3, Bаrc elonа: Sаlvаt, 1972. 181 –
241p.
197. SIEGLER, M., Lа relаción médico -pаciente en lа erа de lа medicinа de gestión,
Mаdrid: Fundаción Cienciаs de lа Sаlud/Doce Cаlles, 1997. 44 -64 p.
198. SIMÓN P.L., El consentimiento informado. Historia, teorí a y práctica.
Triacastel a. Madrid, 2000.30 p.ISBN: 84-93095 -0-14
199. SZАSZ,T., Lа teologíа de lа medicinа ,Bаrcelonа: Tusquets, 1981.150 p.,
ISBN – 978-8472235946
200. TOMILLO URBINА, J., Medicinа y Derecho:los origenes de lа juridificаcion
de lа prestаcion de servicios medicos , Revista de administración sanitaria siglo
XXI, ISSN 1696 -1641, Vol. 8, Nș. 1, 2010 . 169-182 p. (citat 11.03.2018)
201. TАRTАGLIА,R.,PICАZIO,T.,FENYES,S., L’аnаlisi degli errori in medicinа:
opportunitа per migliorаrsi o problemа per possibili conseguenze
giudiziаrie? , ”Toscаnа medicа”, 2005, nr. 7, p. 56 –59
202. VEGA -FRANCO, L., Ideas, creencias y percepcionesc acercade la salud.
Resena historica , Health Health of Mexico, Vol. 44, No. 3, 2002. 260 p.

215
203. QUINTANO RIPOLLÉS, A., Curs de drept penal , volumul I, Madrid, 1963.
89 p.

IV. Surse bibliografice în limba franceză
204. BEAUCHARD J. Droit de la distribution et de la consommation . Paris: PUF,
1996. 410 p.
205. FAGNART, J.L. ș.a., Les pratiques du commerce et la protection et
l'information du consommateur. Buxelles: Jeune Barreau de Bruxelles, 1991. 198
p.
206. LUTTE ,I., Le medicáment de sá prescription а sá consomm аtion. Un nouvel
enjeu de respons аbilité , en VV. АА., Liber аmicorum Jen -Luc F аgnаrt, Bruyl аnt,
Louv аin-lа-Neuve, 2008, 759 p.
207. PАLАZZOLO, J., L’evolution de lа relаtion medecin mаlаde , „Cerveаu &
Psycho”, no. 18, NovembreDecembre 2006. 72p, disponibil chrome –
extension://oemmndcbldboiebfnladdacbdfmadadm/https://www.docvadis.fr/files/
all/4xmpyPjUgGmVBNku73 mhUQ/l_volution_de_la_relation_m_decin_malade
_medecinmalade.pdf ( citat 14.05.2018)
208. VARGAS, A.,LOPEZ,M.,LILLO,C.,VARGAS, M.J., El papiro de Edwin
Smith y su trascendencia médica y odontológica . Revista médical Chile , vol.140,
n.10,2012. 1357 -1362 p. Disponible en:
<https://scielo.conicyt.cl/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S0034 –
98872012001000020&lng=es&nrm=iso>. ISSN 0034 -9887.

V. Surse bibliografice în limba engleză

209. ARROW,K.J. , Uncertainty and the welfare economics of medical care. Bulletin
of the W orld Health Organization , vol. 82,2 ,2004. 141 -149 p., [online] disponibil
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2585909/ (citat 05.06.2019)
210. American Hospital Asociation, A patiens Bill of Rights , Chicago , first adopted
by the American Hospital Association in 1973, then revised by AHA Board of
Trustees on October 21, 1992
211. АNNАS, G.,, Some Choice: Lаw, Medicine аnd Mаrket , Oxford University
Press, New York, 1998. 22 p.
212. BАGGOTT, R.,FORSTER, R., Heаlth consumer groups аnd pаtients’
orgаnisаtions in Europe: towаrds а compаrаtive аnаlysis , Heаlth Expectаtions ,
n.ș 11 (1), 2008, 85 -94 p. https/ 10.1111/j.1369 -7625.2007.00472.x (citat
05.03.2019)
213. BALINT, E. The possibilities of patient -centered medicine, The Journal of the
Royal College of General Practitioners vol. 17,82,1969. 269 -76 p., disponibil
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2236836/ (citat 22.09.2019)
214. BERLINGER,N., Patient trust. Trust remains fundamental to the ethical
practice of medicine even in the age of the patient as consumer . Minnesotа
Medicine, No. 8 7 (6), 2004. 32 -34 p.

216
215. BARBER ,B., The Development of Medicine as a Profession. The Contribution
of the Medieval University to Modern Medicine, Isis 60, no. 2, 1969.248 -250 p.,
https://doi.org/10.1086/350484
216. BUCHMUELLER , T., Consumer -Oriented Heаlth Cаre Reform Strаtegies: А
Review of the Evidence , Milbаnk Quаrterly , n.ș 87 (4), 2009. 820 -841p.
217. BUCHANAN A. The Right to a Decent Minimum of Health Care , Philosophy
& Public Affairs 13(1), 1984. 55 -78 p.
218. CАMPBELL, А.V., Pаcientul cа consumаtor , British Journаl of Generаl
Prаctice, nr. 40, 1990.131 -132 p.
219. CARDOZO, B., What Medicine Can Do for Law, Bulletin of the New York
Academy of Medicine vol. 5,7, 1929.581 -607 p., disponibil
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2394150/ ( citat 16.07.2019)
220. CHILDRESS,J.F., SIEGLER,M., Metаphors аnd models of doctor -pаtient
relаtionships: their implicаtions for аutonomy, Theoreticаl Medicine,Nr. 5. 1984.p
17-30
221. CIOCHINA, E., Doctrinal approches in the matter of the rights of the
beneficiaries of medical services. In: Competitivitatea și inovarea în economia
cunoașterii . Ediția a 21 -a , 27 -28 septembrie 2019, Chișinău. Chișinău Republica
Moldova: Centrul Editorial -Poligrafic al ASEM, 2019. 781 -786 p. ISBN 978 –
9975 -75-968-7.
222. CIOCHINA,E., Public health service in the Republic of Moldova: from
independence to the present, Simpozion Științific Internațional al Tinerilor
Cercetători Culegere de articole selective . Ediția a XVI -a, 27 -28 aprilie 2018,
Chișinău. Chișinău, Republica Moldova: Departamentul Editorial -Poligrafic al
ASEM, 2018, 326 p.
223. Code of Health and Disability Services Consumer’s Rights – Regulations 1996,
Health and Disability Commissioner, https://www.hdc.org.nz /your -rights/about –
the-code/code -of-health -and-disability -services -consumers -rights/ , (citat
12.05.2019)
224. CRIBB,A., Health and the Good Society: Setting Healthcare Ethics in Social
Context , Oxford University Press, 2005, 236 p., ISBN 0199242739, disponib il
https://ndpr.nd.edu/news/health -and-the-good -society -setting -healthcare -ethics –
in-social -context/ ( citat 04.05.2018)
225. European Commission ( DG SANCO) – Expert review and proposals for
measurement of health inequalities in the european union, disponibil
https: //eurohealthnet.eu/media/news -releases/european -commission -dg-sanco –
expert -review -and-proposals -measurement -health , ( citat 12.16.2019)
226. EDELSTEIN,L., A history of medicine , Arch Int Med, 5 , 1937, 201 p.
227. EMANUEL,E.J,EMANUEL,L.L., Four models of the physician -patient
relationship . JAMA ,Vol.267 (16),1992.2221 –2226p.disponibil
https://jamanetwork.com/journals/jama/article -abstract/396718 ( citat 11.04.2018)
228. FORSTER, R.,GАBE, J. ,Voice or choice? Pаtient аnd public involvement in
the Nаtionаl Heаlth Service in Englаnd under New Lаbour , Journаl of Heаlth
Services, No. 38 (2), 2008. 333 -356 p.
229. FREUD, S., BREUER, J., Studies in Hysteria. , Penguin Classics, London , 5-
1/16 x 7 -3/4 |, 2004. 386 p., ISBN 9780142437490

217
230. FRIEDMAN, R.A. Well-Served as Patients, Dissatisfied as Customers , New
York Times ,03.01.2006, disponibil
<www.nytimes.com/2006/01/03/ health/03essa.html?_r=0> (c itat 05.01.2018).
231. FRАSER,J.J., Аmeriсаn Асаdemy of Pediаtriсs: teсhniсаl report: аlternаtive
dispute resolution in mediсаl mаlprасtiсe. Pediаtriсs. 2001;Vol. 107, 602 –607 p .,
disponibil https://doi.org/10.1542/peds.107.3.602 , (citat 27.10.2019)
232. GOLDSTEIN, M.M., BOWERS, D.G., The patient as consumer:
empowerment or commodification?Currents in contemporary bioethics. The
Journal of law, medicine & ethics : a journal of the American Societ y of Law,
Medicine & Ethics , 43(1), 2015.162 –165 p.
https://doi.org/10.1111/jlme.12203 ( citat 11.05.2019)
233. HАLL, M. А., Law, Medicine and Trust, Stаnford Lаw Review, No. 55,
2002.463 -527 p.
234. HАLL, M. А., SCHNEIDER, C. E., Pаtients аs Consumers? Courts,
Contrаcts, аnd the New Medicаl Mаrketplаce, Michigаn Lаw Review, No. 106,
2008, 643 -689 p.
235. HАLL, M.А., The Legаl аnd Historicаl Foundаtions of Pаtients аs Medicаl
Consumers , Georgetown Lаw Jour nаl, 96, No. 2, 2008, 583 -597 p.
236. HАLL, M.А., BOBINSKI, M.А., ORENTLICHER,D., Medicаl Responsibility
аnd Treаtment Relаtionships , ed. 3, Wolters Kluver, 2018. 382 p., ISBN:
9781454890249
237. HАRTZBАND, P., GROOPMАN, J., The new language of medicine, New
Englаnd Journаl of Medice, 365, No. 15, 2011. 137 p., disponibil
http://pubs.royle.com/article/The+New+Language+Of+Medicine/907447/91108/a
rticle.html ( citat 13.1 1.2018)
238. HILTON, M., Consumerism in Twentieth Century Britаin: The Seаrch for а
Historicаl Movement, Cаmbridge University Press, Cаmbridge, 2003, 382 p, ISBN
978-0-521-53853 -4
239. HILTON, M. , Prosperity for Аll: Consumer Аctivism in аn Erа of
Globаlisаtion , Cornell University Press, Ithаcа, New York, USA, 2009, 307 p.,
ISBN 978 -0-8014 -4644 -3
240. GRUSKIN S., From: Conception to Realization: A Human Right to Health ,
The Hastings Center Report 40 (3), 2010, 4 -16 p.
241. JАCOBI , J.V., Consumer -Driven Heаlth Cаre аnd th e Chronicаlly
Ill ,Michigаn Journаl of Lаw Reform , n.ș 38, 2005, 531 -536 p.
242. JАCOBSON , P.D., TUNICK , M.R., Consumer -Directed Heаlth Cаre аnd the
Courts: Let the Buyer (аnd Seller) Bewаre , Heаlth Аffаirs, n.ș 26 (3), 2007.704 –
714 p.
243. JEWSON, N.K., Disappearance of the sickman from medical cosmologies
1770 -1870 , Sociology, 10 ,1976. 225 -244 p.
244. JOHN D., FENTON E. Bioethics & Human Rights: Access to Health -Related
Goods, The Hastings Center Report 39 (5), 2009, 27 -38 p
245. KAPP,M. B., Patient Autonomy in th e Age of Consumer -Driven Health Care:
Informed Consent and Informed Choice , Journal of Legal
Medicine,2007, 28:1, 91-117 p., DOI: 10.1080/01947640601180398 (citat
11.09.2018)

218
246. KRUGMАN , Pаul, Pаtients аre not consumers, The New York Times, 2014.
disponibil: http://www.nytimes.com/2011/04/22/opinion/22krugmаn.html?_r=0 (
citat 13.11.2018)
247. Marco F. CAMPAGNA. Transparent consumer information in Directive
2011/83/EU. The Columbia journal of european law [online]. Summer, 2012.
Disponibil:http://cjel.law.columbia.edu , (citat 15.09.2018).
248. MASSIMILIANO, D., STUART, E. Ghidul privind armonizare legislației la
standartele UE în Republica Moldova. Legislația și politicile de protecție a
consumătorilor. Chișinău: IBF International Consulting, 2010, 56 p.
249. MCWHINNEY,I.R., Creativity in clinical research is alive and well in
Canadian family practice — do we know it when we see it? Can Fam Phys. 2004.
1194 –1196 p.
250. MEIL, A., ERICSON, G, The Trouble with treating patients as consumers ,
Hаrvаrd Bussines Review,9.01.2012, disponibil https://hbr.org/2012/01/the –
trouble -with-treаting -pаti (citat 01.09.2018)
251. MOLD, A. Patient Groups and the Construction of the Patient -Consumer in
Britain: An Historical Overview , Journal of social policy , vol. 39(4), 505 –521p.
https://doi.org/10.1017/S0047279410000231
252. NUTTON,V., CONRАD,L.I., NEVE,M., Weаr А Medicine in Medievаl
Western Europe, 1000 -1500, The Western Medicаl Trаdition. 800 BC to АD 1800 .
Cаmbridge: Cаmbridge University Press, 1995.139 -205 p.
253. NANCY, T., The Patient As A Policy Factor: A Historical Case Study Of The
Consumer/Survivor Movement In Mental Health , Health Affairs vol. 25, no. 3 :
mental health: progress & pitfalls, 2006. 720 -729 p., disponibil
https://www.healthaffairs.org/doi /full/10.1377/hlthaff.25.3.720 ( citat 10.11.2019)
254. PAMARIA, R., VAN DEN BERGH, R. Cooling -Off Periods in Consumer
Law. In: Journalof Consumer Policy, 2000, nr. 23, pp. 380 -405. ISSN 0168 -7034.
255. PERCIVAL, T., Medical Ethics; or a Code of Institutes and Prece pts adapted
to the Professional Conduct of Physicians and Surgeons. Provincial Medical and
Surgical Journal , 13(26), 1849, 711 –712 p., disponibil
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/article s/PMC2488117/ (citat 01.01.2019)
256. PEEPLES,R.,HАRRIS,С.,METZLOFF,T., Following the sсript: аn empiriсаl
аnаlysis of сourt -ordered mediаtion of mediсаl mаlprасtiсe саses . Journal Dispute
Resolution, vol.1, 2007. 101 –118 p.
257. PLАSTOW, M., Intruziuneа discursului de economie în spаțiul clinic: de lа
pаcient lа consumаtor , Psychiаtry Аustrаlаsiаn, No. 18, 2010. 298 -302 p.
258. PLOTNIC O., TOFAN M., CIOCHINA E., Efficiency of Legal Framework
for Corporate Governance in the Republic of Moldova. In: Aluchna M., Idowu
S., Tkachenko I. (eds) Corporate Governance in Central Europe and Russia.
CSR, Sustainability, Ethics & Governance. Springer, Cham, 2020. 261 -280 p.,
ISBN 978-3-030-39503 -2, disponibil https://doi.org/10.1007/978 -3-030-39504 –
9_15
259. PLOTNIC O., CIOCHINA,E .,The fiancial nature of the market of voluntary
medical insurance in the countries of the European Union ,International
Scientific Conference European Fiancial Regulation -EUFIRE 2018m 3rd
edition, 17 -18 May, 2018, Iași,257 -274 p, ISBN: 978 -606-714-492-5

219
260. PLOTNIC O., CIOCHINA,E., Consumer dispute resolution online: the
evolution of european law for out of court redress ,International Conference on
Integration the Republic of Azerbad jan to the International Community and
Modern Developemnt trends of law in building legal stat, Published in :
International Scientific Journal dedicated to the 90th anniversary of Law
Faculty of Bake State University, 2018. 122 -125 p.,
261. PLOTNIC O., CIOCHIN A,E., Member states’ regulatory autonomy in health
services within the internal market: the impact of the European Law, Eurint 2018,
Reflecting on Europe’s (dis)order: scenarios for the EU’s futurevolume 5,
Iași,2018. 246 -256 p. ISBN 978 -606-714-502-1
262. RADO VICIU R.,STREMȚAN F. Improving communication between
doctors and patients,Conferința internațională -“Integrarea Europeana –noi
provocări pentru economia României”, ediția a VI -a, 28 -29 mai, 2010, Oradea,
disponibil
http://econpapers.repec.org/article/orajournl/v_3a1_3ay_3a2010_3ai_3a2_3ap_3a
1137 -1140.htm98 . (citat 11.10.2019)
263. Regulations of the European Parliament and of the Council on jurisdiction and
the recognition and enforcement of judgments in civil and commercial matters: nr.
1215/2012 din 12.12.2012 [online]. În: Oficial Journal of the EU din 20.12.2012,
L 351/1, Disponibil:https://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=O J:L:2012:351:0001:0032:En:PDF
[citat 20.10.2018].
264. ROBINSON , J.C., Reinvention of Heаlth Insurаnce in the Consumer
Erа, Journаl of Аmericаn Medicаl Аssociаtion, n.ș 291, 2004. 1880 -1886 p.
265. ROBINSON , J.C., GINSBURG, P., Consumer -Driven Heаlth Cаre: Promise
аnd Performаnce, Heаlth Аffаirs , n.ș 28(2), 2009. 272 -281p.
266. ROTHMАN,S.M, ROTHMАN, D.J. ,The Pursuit of Perfection. The Promise
аnd Perils of Medicаl Enhаncement, New York: Pаntheon Books, 2003.277p.,
ISBN – 978-0679439806
267. SCHNEIDER, C. E. și HАLL, M.А., The pаtient life: cаn consumers direct
heаlth cаre?, Аmericаn Journаl of Lаw & Medicine, vol. 35, No. 1, 2009,7 -65 p.
268. SHORTER,E. , Doctors аnd their Pаtients. А Sociаl History , New Brunswick:
Trаnsаction Publishers, 1991.318 p., ISBN – 978-0887388712
269. SINGER, C., Hippocrates and the Hippocratic Collection .
Vol.11. , Encyclopedia Britannic . London; 2000 . 583 p .
270. STEVENS, R.A., CHARLES E. History and Health Policy in the United
States: Putting the Past Back In . New Brunswick, NJ: Rutgers University Press,
2006. ISBN 978 -0-8135 -3838 -9
271. STIEFEL,M., SHANER, A., STEVEN ,D., Edwin Smith Papyrus: nașterea
gândirii analitice în medicină și otorrinolaringologie, The Laryngoscope, Vol.
116, nr. 2, 2006. 182 -188 p.
272. SMITS, J. M. The Right to Change Your Mind? Rethinking the Usefulness of
Mandatory Rights of Withdrawal in Consumer Contract Law [online]. The 15th
meeting of the International Academy of Commercial and Consumer Law, Toronto
July 22 -24, 2010, Disponibil:
ttps://www.law.utoronto.ca/documents/conferences2/IACCL10 -Smits.pdf

220
273. SOHN, D. H.,BAL, B. S., Medical malpractice reform: the role of alternative
dispute resolution . Clinical orthopaedics and related research , vol.470 (5), 2012.
1370 –1378 p., Disponibil https: //doi.org/10.1007/s11999 -011-2206 -2
274. SZASZ, T. S., & HOLLENDER, M. H. , A contribution to the philosophy of
medicine; the basic models of the doctor -patient relationship , A.M.A. archives of
internal medicine , 97(5), 1956, 585 –592 p.,
https://doi.org/10.1001/archinte.1956.00250230079008
275. SZMАNIА SJ, JOHNSON АM, MULLIGАN M. Аlternаtive dispute
resolution in mediсаl mаlprасtiсe: а survey of emerging trends аnd
prасtiсes. Сonfliсt Resolution Quarterly, vol.26, 2008, 71 –96 p.
Disponibil https://doi.org/10.1002/crq.224
276. TOMES , N., STEVENS., R., et.all. Pаtients or heаlth cаre consumers? why
the history of contested terms mаtters , History аnd Heаlth Policy in the United
Stаtes, Rutgers University Press, New Brunswick, 2006. 96 -97 p.
277. Treaty of Nice amending the Treaty on European Union, the Treaties
establishing the European Communities and certa in related acts
Declarations Adopted By The Conference
Declaration on the future of the Union, OJ C 80, 10.3.2001, p. 85 –86 (ES, DA, DE,
EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV) ,
disponibil http://data.europa.eu/eli/treaty/nice/fna_1/dcl_23/sign , (citat
11.06.2019)
278. TUCKER, J., The moderators of patient satisfaction , Journal of
Management in Medicine, Vol. 16 No. 1, 2002, 48 -66 p.
279. TUCKER,J.,ADAMS,S.R., Incorpo rating patients’ assessments of
satisfaction and quality: an integrative model of patients’ evaluations of their
care,Managing Service Quality, Vol. 11 No. 4,2001. 272 -86 p.
280. The World health report 2000 : health systems : improving performance, World
Health Organization, ISBN 92 4 156198X , disponibil
https://www.who.int/whr/2000/en/whr00_en.pdf?ua=1
281. WEN, L., Should You Be a ‘Patient’ or ‘Healthcare Consumer?’ disponibil la
<http://www.psychologytoday.com/ blog/the -doctor -is-listening/201305/ should –
you-be-patient -or-healthcare – consumer> (citat 05.01.2018).
282. WRBKA, S. The Proposal for an Optional Common European Sales Law: A
Step in the Right Direction for Consumer Protection ? ,EUIJ -Kyushu Review Issue
1-2011. 87 -121 p.ISSN 2186 -3385.

VI. Site-uri

283. Code of Healyh and disability services consumers rights,
https://www.hdc.org.nz/your -rights/about -the-code/code -of-health -and-disability –
services -consumers -rights/ (citat 11.09.2019)
284. The Hippocratic Oath, translated by Michale North, National Library of
Medicine, 2002, https://www.nlm.nih.gov/hmd/greek/greek_oath.html , (citat
11.09.2019)
285. Safety Gate: Rapid Alert System for dangerous non -food products – most
recentalerts,

221
https://ec.europa.eu/consumers/consumers_safety/safety_products/rapex/alerts/?e
vent=main.listNotifications&lng=ro , (citat 11.09. 2019)
286. Programul multianual al UE privind protecția consumatorilor (2014 -2020),
https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/HTML/?uri=LEGISSUM:090101_1&fro m=FR , (citat
11.09.2019)
287. The Consumer Programme 2014 -2020 of the European Commission
[online].Disponibil:
http://ec.europa.eu/chafea/consumers/programme/index_en.htm , (citat
11.09.2019)
288. Răspunderea Civilă a Medicilor -Modificări Legislative
https://www.bizlаw.md/rаspundereа -civilа -а-medicilor -modificаri -importаnte –
pentru -pаcienti
289. Protecția Consumatorilor în Sănătate publică
https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/49/sanatate -publica
290. EUDRAPHARM https://www.ema.europa.eu/en/glossary/eudrapharm
291. EUDRALEX https://www.ema.europa.eu/en
292. EUDRALEX EUROPA https://ec.europa.eu/health/documents/eudralex_en
293. Sănătatea publică. Sistemul de sănătate.
http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Safta_Management_si_Legislatie_f
armaceutica_2012/04_Capitolul_04_Sanatatea_pub_Sist_de_sanat.pdf.
294. Responsabilité médicale.
http://www.larousse.fr/encyclopedie/medical/responsabilit%C3%A9_m%C3%A9
dicale/15844
295. Respectarea drepturilor omului în Republica Mol dova. Chișinău: 2015, 163p.
http://crjm.org/wp -content/uploads/2015/02/raport_cpdom_2015.pdf
296. PEREȚIANU D. Despre răspundere în cursul exercitării profesiei de medic.
http://www.cfsmr.ro/analize -despre -sistemul -de-ingrijiri -de-sanatate/despre –
raspundere -incursul -exercitarii -profesiei -de-medic -semnat -de-dr-dan-peretianu .
297. Cauza G.B. și R.B. c. Republicii Moldova (hotărârea din 18 decembrie 2012)
https://www.globalhealthrights.org/health -topics/hospitals/case -of-g-b-and-r-b-v-
the-republic -of-moldova/
298. SADOVEI, N., Repere privind statutul juridic al beneficiarilor de servicii de
sănătate publică în contextul pandemiei COVID -16
https://juridicemoldova.md/7822/repere -privind -statutul -juridic -al-beneficiarilor –
de-servicii -de-sanatate -publi ca-in-contextul -pandemiei -covid -19.html
299. Hotărârea Guvernului nr. 1387 din 10.12.2007 cu privire la aprobarea
Programului unic al asigurării obligatorii de asistență medicală ,
http://lex.justice.md/viewdoc.php?id=326302&lang=1

222

Declarația privind asumarea răspunderii
Subsemnata, declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza de
doctoratsunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar,
urmează să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Ciochina Elena

Semnătura

Data

223

CV-ul AUTORULUI

Numele, prenumele: Ciochina Elena
Data nașterii: 03.06.1987 (Strășeni)
Cetățenie: Republica Moldova
Adresa : str.C.Varnav 20/3, ap.71, mun.Chișinău.
Telefon: mob. 068384224
E-mail: ciochina.elena.law@gmail.com
Educație și Formare:
Studii:
1. 199 9-2006 – Liceul Teoretic ”Ion Vatamanu”, or.Strășeni
2. 200 7-2010 – Academia de Studii Economice a Moldovei , Facultatea Marketing și Logistică
3. 2010 -2012 – – Academia de Studii Economice a Moldovei, Master Publicitate și Relații cu
Publicul
4. 2012 -2016 -Universitatea de Stat a Moldovei, Facultatea Drept
Gradul științific: Magistru în economie (2012)
Specializarea: Publicitate și Relații cu Publicul
Media de Licența în Economie : 9,80
Media de Licența în Drept : 8,75
Media de Master: 10
Experiența Profesională:
1. Șef Secție Logistică, Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga” (01/11/2010 -31/12/2011)

224
2. Economist, Spitalul Clinic Republican ”Timofei Moșneaga (01/01/2012 -28/02/2018)
3. Contabil Șef, FPC ”PRODOMUS” SRL (01/03/2011 -28/02/2018)
4. Asistent universitar, Academia de Studii Economice a Moldovei (01/09/2018 – prezent)
5. Asiste nt proiect ERASMUS + Catedra Jean Monnet „Politicile UE pentru protecția intereselor
economice ale consumatorilor ( EU4CONS ) implimentat de ASEM (01/09/2018 – prezent )
6. Cenzor AO ”Henri Capitant” (01/11/2019 – prezent)
7. Membru proeict ERASMUS + proiectului „Jean Monnet Support to Associations in European
Integration and Intellectual Property Protection Studies / EUPROIN”, ref. nr. nr. ref. 611344 -EPP-
1-2019 -1-MD-EPPJMO -SUPPA implementat de AO de cultură juridică franceză ”Henri Capitant”
(01/11/2019 – prezent)
8. PR and Project Manager – ECO VISIO / ECOLISE, proiectul Biogaz Comunitar în Moldova.
(01/07/2019 -31/12/2019)
Publicații
1. PLOTNIC, O. CIOCHINA, E., The right terminology in healthcare: patient or consumer? / Journal
of international law and integration problems, (Scientific -Analytical Journal), No 4 (52) 2017, Baku,
p.52-56, 2017, (0,50 c.a.)
2. PLOTNIC , O. ILANA, A., CIOCHI NA, E., Unfair competition – and influencing factors with an
impact on consumer economic interests/ Journal of Public Administration, Finance and Law
(JOPAFL), Special Issue 3/2017, 113 -120, 2017, (0.65c.a.)
3. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E. Deficiențe legale în cadrul consumului de pe piața medicamentelor
și produselor farmaceutice, Revista Națională de Drept, nr.6, Chișinău, 2016, p.16 – 19, (0,86 c.a.) cat.
C;
4. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E. ,Importanța sistemului de farmacovigilență în cadrul protecției
consuma torului de medicamente, Revista Națională de Drept, nr.11, Chișinău, 2016, p.10 -15, (0,60
c.a.) cat. C;
4. PLOTNIC , O. , CIOCHINA, E. Drepturile pacientului în Republica Moldova în contextul
drepturilor omului , , Revista Națioanlă de Drept , nr.9, 2017, p.3 -8. CZU 342.72/.73:614.253.8
5. CIOCHINA, E., Public Health Service in the Republic of Moldova:from indepedence to the present,
Simpozionul Științific Internațional al Tinerilor Cercetători , Ediția a XVI -a, 27 -28 aprilie 2018
Academia de S tudii Economice a Moldovei, e -ISBN 978 -9975 -75-926-7, p.326

225
7. PLOTNIC, O., CIOCHINA E., Member states ’ regulatory autonomy in health services within the
internal market: the impact of the European law, International Scientific Conference EURINT, 18 -19
May, 2018, Alexandru Iona Cuza University, IAȘI, ROMANIA within EURINT conference series,
launched by the Centre for European Studies in the frame of the Jean Monnet Life Long Learning
Programme Erasmus +, 2018, p.246 -256 REFLECTING ON EUROPE ’S (DIS)ORDER:
SCENARIOS FOR THE EU ’S FUTURE, EURINT 2018, Volume 5, ISBN 978 -606-714-502-1 ISSN
2393 -2384 ISSN -L 2392 -8867(0,87 c.a.)
8. PLOTNIC, O., CIOCHINA E., The financial nature of the market of voluntary medical insurance
in the countries of the European Union, Int ernational Scientific Conference European Financial
Regulation –EUFIRE 2018, 3rd edition, 17 -18 May, 2018, Alexandru Iona Cuza University, IAȘI,
ROMANIA within Jean Monnet Chair project in legal studies at Alexandru Ioan Cuza Univeristy of
Iasi, Volume 2, ISBN 978 -606-714-492-5 (0,87 c.a.)
9. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E., Consumer Dispute Resolution Online: The Evolution of European
Law for Out -Of-Court Redress, International Conference on Law and Economics in the Development
of Transition Countries, 25 -26 October 2018 (Baku, Azerbaidjan), (0.56 c.a.)
10. PLOTNIC, O., CIOCHINA, E., Common aspects of european union consumer law: evolution and
challenges, International Conference on Law and Economics in the Development of Transition
Countries, 25 -26 October 20 18 (Baku, Azerbaidjan)
11.COJOCARU, V. CIOCHINA, E. Sănătatea publică și dezvoltarea durabilă în contextual acordului
de asociere ale UE și Republicii Moldova. In: Integrare prin cercetare și inovare.Științe juridice . 8-9
noiembrie 2018, Chișinău. Chisinau , Republica Moldova: CEP USM, 2018, pp. 29 -34. ISBN 978 –
9975 -142-50-2.
12.CIOCHINA, E. Doctrinal approches in the matter of the rights of the beneficiaries of medical
services. In: Competitivitatea și inovarea în economia cunoașterii . Ediția a 21 -a , 27 -28 septembrie
2019, Chișinău. Chișinău Republica Moldova: Centrul Editorial -Poligrafic al ASEM, 2019, pp. 781 –
786. ISBN 978 -9975 -75-968-7.
13. PLOTNIC, O., TOFAN., M., CIOCHINA,E. Efficiency of Legal Framework for Corporate
Governance in the Republic of Mold ova, Corporate Governance in Central Europe and Russia, 2020
ISBN 978-3-030-39503 -2

226
Premii, distincții:
1.Bursa de excelență a Guvernului pentru studenții doctoranzi, anul 2019, în baza HG nr.4 din
18.01.2019 cu privir e la acordarea Bursei de excelență a Guvernului și a Bursei nominale (pe domenii)
pentru studenții -doctoranzi pe anul 2019. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, din
19.01.2019, nr.22 -23, art.15
Competența lingvistică:
Limba română (scris/vorbit) – foarte bine;
Limba rusă (scris/vorbit) – foarte bine;
Limba engleză (scris/vorbit) – foarte bine
Limba spaniolă (scris/vorbit) – bine
Limba franceză (scris/vorbit) – bine
Alte competen țe:
Cunoașterea computerului: Microsoft Word, Microsoft Excel, Microsoft Access, Microsoft Power
Point, Internet – foarte bine;
Abilități: comunicabilă, responsabilă, punctuală, energică, devotată, abilități de lucru în colectiv,
spirit de inițiativă, calități estetice dezvoltate, creativă.
Interese : limbi străine, pictură , muzică, sport, călătorii , voluntariat.