Școala doctorală în domeniul Științe medicale [301451]

Licență

Școala doctorală în domeniul Științe medicale [301451]

Byadmin ianuarie 1, 2024

Școala doctorală în domeniul Științe medicale

Cu titlu de manuscris

C.Z.U: ……………

ȚÎMBALARI, Tatiana

DEZVOLTAREA DOMENIULUI DE TRANSPLANT

DE ȚESUTURI ȘI CELULE UMANE ÎN

REPUBLICA MOLDOVA

321.24 TRANSPLANTOLOGIE

Teză de doctor în științe medicale

Chișinău, 2020

Teza a [anonimizat] „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova.

[anonimizat], [anonimizat], profesor universitar semnătura

Membrii comisiei de îndrumare:

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] ____ (data și ora) în incinta USMF „Nicolae Testemițanu”, bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 165, biroul ___ în ședința Comisiei de susținere publică a [anonimizat] _________ (proces verbal nr.__).

Componența Comisiei de susținere publică a tezei de doctorat:

Președinte:

[anonimizat],

[anonimizat]:

[anonimizat],

[anonimizat], prenumele,

[anonimizat], Tatiana semnătura

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța problemei abordate

Transplantologia ca știința medicală și transplantul au progresat considerabil în ultimele decenii. [anonimizat] a înregistrat o creștere ascendentă a [anonimizat], dar și în ceea ce ține de numărul indicațiilor terapeutice. [anonimizat], [anonimizat], pentru anul 2018 în țările UE, 77865 de pacienți cu transplant de țesut musculoscheletal, 13939 de pacienți cu transplant de cornee, 6296 de pacienți cu transplant de membrana amniotică, 2364 de pacienți cu transplant de vasele sanguine, 1069 de pacienți cu transplant de piele, 764 de pacienți cu transplant de valve cardiace și 24572 de pacienți cu transplant de celule stem hematopoietice alogene [1].

[anonimizat], testare, procesare, păstrare, stocare și distribuire a [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat], cât și a altor reglementări în alte părți ale lumii [2, 3, 4, 5, 6, 7].

Totodată, [anonimizat], considerații specifice asociate originii materialului pentru transplant: [anonimizat]lui și a principiului ne-remunerării donării. Așa aspecte ca standardele tehnice de calitate și bioetică, sunt și trebuie mereu să fie în legătură strânsă, pentru a asigura un fundament solid pentru sistemul de transplant și cele mai bune oportunități și rezultate pentru pacienți [8, 9].

Potrivit analiștilor, transplantul este un indicator al nivelului de dezvoltare al industriei medicale, potențialului științific și practic al statului și gradului de maturitate al societății [10]. Transplantarea țesuturilor sau celulelor de la un donator în viață sau de la donator decedat se efectuează numai în beneficiul terapeutic al primitorului și dacă nu există metode terapeutice alternative cu eficiență comparabilă. Ca și în cazul cu organe, cererea pentru anumite țesuturi și celule umane cu scop de transplant depășește cu mult aprovizionarea disponibilă. Mai multe studii atestă (11, 12, 13, 14) că provocarea de mâine este de a identifica soluții pentru a adopta oferta la necesitățile. Acest fapt are consecințe importante, deoarece țesuturile și celulele umane, care pot fi utilizate la om, pot salva vieți sau pot restabili esențial funcțiile dereglate. Cu toate acestea, la fel ca și oricare substanțe de origine umană utilizate cu scop de transplant, ele implică riscul de transmitere a diferitor patologii și trebuie, astfel, să fie controlate prin aplicarea criteriilor scrupuloase de selecție și de testare a donatorului, precum și prin asigurarea existenței sistemelor de calitate cuprinzătoare.

Transplanturile de țesuturi, cum ar fi corneea, țesuturile cardiovasculare, oase, tendoane și piele, toate reprezintă tehnici terapeutice bine puse la punct. Țesuturile de la un donator decedat pot fi transplantate până la 100 de persoane [8, 9]. O parte din țesuturi și celule pot fi donate numai de către donatorii vii, atât timp cât procedura în cauză nu pune în pericol viața donatorului. Transplantul de țesuturi și celule umane reprezintă o metodă, eficacitatea căreia poate varia de la un tratament, care salvează viața (de exemplu, în cazul arsurilor extinse), până la îmbunătățirea majoră a calității vieții [9].

Deficitul țesuturilor și celulelor donate reprezintă principalul factor care limitează dezvoltarea transplantului și, din acest motiv, necesită o examinare minuțioasă [10]. Obținerea țesuturilor și celulelor donate reprezintă o activitate complexă în practica medicală și depinde de efortul depus, motivație, pregătirea profesională a medicilor de diferite specialități [15, 16]. Deficitul donatorilor de țesuturi și celule este o problemă comună pentru toate țările, în care este prezent transplantul, dar există o legătură directă între nivelul de dezvoltare a instituțiilor publice și economiei țării și nivelul de acordare a serviciului de transplant populației acestor țări [17, 18]. Numărul donatorilor efectivi în diferite țări și regiuni din lume este relativ constant, iar numărul primitorilor de pe listele de așteptare pentru transplant este în creștere continuă, agravând deficitul serviciilor de transplant [1]. Cauza principală a situației nesatisfăcătoare în domeniul donării de la donatori decedați constă în neconcordanța dintre progresul științific și susceptibilitatea problemei de donare după deces, precum și în atitudinea societății față de problemele donării după deces [19, 20]. O dovadă obiectivă a acestor fapte o reprezintă rapoartele despre atitudinea personalului medical față de problema donării, precum și despre opinia individuală față de donare după moarte [21, 22, 23].

Multe patologii grave ce necesită tratament prin transplant de țesuturi și celule umane rămân probleme extrem de importante și pentru Republica Moldova. Bolnavii cu hemoblastoze sunt condamnați la moarte sigură, dacă nu pot beneficia de transplant, pentru ei neexistând alte metode de tratament în medicina contemporană. Tumorile maligne ale țesutului hematopoietic (hemoblastoze) în Republica Moldova sunt frecvente și, conform datelor Biroului Național de Statistică al Republicii Moldova, în perioada anilor 2014 – 2018 morbiditatea populației prin aceste tumori a crescut de la 17,8 la 100 mii locuitori până la 22,9 la 100 mii locuitori în anul 2018 [24, 25]. În cazul copiilor, în structura incidenței prin tumori maligne prevalează țesutul limfoid, hematopoietic și înrudite ale acestuia – 41,0%. Numărul cazurilor noi de tumori maligne la 100 mii copii a crescut de la 10,9 în anul 2014 până la 12,1 în anul 2018 [25, 26].

Prioritar rămâne pentru țară și transplantul de țesuturi umane, unele direcții ale căruia fiind deja bine cunoscute în Republica Moldova – cum ar fi transplantul de cornee sau transplantul osos. Necesitatea dezvoltării transplantului de țesuturi, în special a transplantului de cornee, reiese din analiza creșterii continue a listei de așteptare pentru transplant de cornee, care a atins în 2018 cifra de 191 de pacienți.

Traumatismul termic reprezintă o problemă semnificativă prin frecvența sa înaltă atât în populația de copii, cât și în cea de adulți [27]. Potrivit Raportului Mondial privind Prevenirea Accidentelor și Traumatismelor la Copii, elaborat de OMS și UNICEF, țara noastră este pe locul 5 în regiunea europeană a OMS în ce privește mortalitatea prin accidente generate de foc (arsuri și opăriri) și electrocutare [28]. Necatând la faptul că în Republica Moldova în perioada anilor 2014 – 2018 incidența totală prin arsuri cu tendința spre scădere, cifre sunt alarmante și varia între 52,0 – 39,6 la 100 000 populație, din ei la copii cu tendința spre scădere nesemnificativă și varia între 66,4 – 63,2 la 100 000 populație de vârsta 0 – 17 ani [29, 30].

Luând în considerare cele relatate mai sus, faptul că domeniul de transplant de țesuturi și/sau celule umane în Republica Moldova necesită fortificare și dezvoltare continuă, definește problema cercetării în cauză, care este destinată să argumenteze direcțiile de dezvoltare transplantului de țesuturi și/sau celule umane în cardul sistemului național de transplant.

Scopul cercetării constă în evaluarea complexă a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane și atitudinii populației privind donarea și transplant pentru asigurarea funcționării serviciilor prestate și argumentarea direcțiilor de dezvoltare a acestora în Republica Moldova.

Obiectivele cercetării:

1. Analiza evoluției domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

2. Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor populației referitor la donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane la nivel național și internațional.

3. Evaluarea opiniei medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate.

4. Evaluarea elementelor esențiale a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

5. Elaborarea suportului științific pentru dezvoltarea domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Metodologia generală a cercetării. Cercetare a fost realizată în baza informațiilor privind domeniul de transplant din sistemul sănătății, cu referire la datele și sursele naționale (MS, MSMPS, Agenția de Transplant, Centrul Național de Management în Sănătate, Biroul Național de Statistică etc.) și internaționale (Global Observatory on Donation and Transplantation, Newsletter Transplant of the Council of Europe, EUROCET, SEEHN etc.) [1, 31, 32, 33].

Cercetarea a avut ca suport teoretic și științific cunoștințele și experiența savanților din Republica Moldova și de peste hotare privind dezvoltarea domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane, documentele de politici și strategie de dezvoltare a organizațiilor internaționale precum CoE, UE, OMS, SEEHN etc.

Noutatea științifică și originalitatea rezultatelor obținute. În acest studiu, pentru prima dată, a fost realizată o evaluare complexă a elementelor esențiale ale domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane la nivel național și internațional și o argumentare științifică a necesităților în grefe de țesuturi (cornee, oase, tendoane, ligamente, piele, membrana amniotică) și celule umane (celule stem) pentru sistemul de sănătate din Republica Moldova. Totodată, au fost identificate probleme educaționale, organizaționale și financiare, care au un impact asupra eficienței transplantului. Pe parcursul realizării studiului au fost elaborate criteriile de eficacitate ale activității instituțiilor de donare și transplant cu introducerea indicatorilor de performanță pentru efectuarea a unui audit al procesului de donare și transplant. Au fost stabilite principalii factori care împiedică donarea efectivă și determină potențialul donării a instituției. A fost elaborat un suportul științific pentru dezvoltarea domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane. În cadrul studiului au fost evaluate opinia medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate, cunoștințele și atitudinile populației privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane.

Aprobarea rezultatelor cercetării. Rezultatele preliminare și finale obținute în cadrul cercetării au fost comunicate și discutate la foruri științifice internaționale și naționale, inclusiv:

The 4th International Conference on Nanotechnologies and Biomedical Engineering, ICNBME 2019 (Chisinau, 2019);

Conferința Științifico-Practică a Oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională „Actualități în oftalmologie” (Chisinau, 2019);

Kick off meeting – GAPP – Join Action „Facilitating the authorization of preparation process for blood, tissues and cells” (Rome, Italy, 2018);

The 26th EATB Congress of a European Association of Tissue Banks (Treviso, Italia, 2017);

Conferința Internațională de Chirurgie Pediatrică (Chișinău, 2017);

Conferința Științifico-Practică cu participarea internațională „Conceptele actuală a traumatologiei și osteosintezei” (Cernăuți, Ucraina, 2017);

The 4th ELPAT Congress on Ethical, Legal and Psychosocial Aspects of Organ Transplantation (Rome, Italy, 2016);

The 25th Congress of the European Association of Tissue Banks (Hanover, Germany, 2016);

Conferința de închiderea a proiectului TWINNING „Consolidarea Agenției de Transplant din Republica Moldova și armonizarea legislativă în sfera calității și siguranței substanțelor de origine umană” (Chișinău, 2016);

The 24th Congress of the European Association of Tissue Banks (Split, Croatia, 2015).

Cuvinte cheie: donare, donator de țesuturi, donator de celule, transplantul de țesuturi, transplantul de celule, bancă de țesuturi și celule umane, biobancă, biodepozit.

Teza a fost discutată și aprobată la ședința Laboratorului de inginerie tisulară și culturi celulare a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” (proces-verbal nr. _ din __________) și la ședința Seminarului științific de profil „Medicină generală. Transplantologie.” din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” (proces-verbal nr. _ din _____).

Aviz favorabil al Comitetului de Etică a Cercetării din cadrul Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” pentru realizarea studiului (proces-verbal nr. 1 din 03.10.2016).

Sumarul compartimentelor tezei. Teza este expusă pe 196 de pagini de text și include: introducere, 5 capitole, concluzii generale, recomandări practice, 130 de pagini text de bază. Bibliografia cuprinde 221 de referințe, dintre care 33 sunt lucrările ale savanților de la USMF „Nicolae Testemițanu”. Materialul tezei este ilustrat cu 67 de figuri, 4 tabele și un șir de anexe. Rezultatele tezei sunt publicate în 28 lucrări științifice, inclusiv 1 în baza de date internaționale, 2 fără coautori și 6 în ediții recenzate.

EVOLUȚIA DOMENIULUI de transplant de Țesuturi și celule UMANE

1.1. Aspecte istorice în dezvoltarea domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane

Visul de a vindeca boli și leziuni prin transplant de organe și țesuturi este, probabil, la fel de vechi ca istoria de vindecare cu primele încercări înregistrate de transplant de os care datează din Evul Mediu. Primul transplant de os documentat a fost realizat în 1668 de către un chirurg olandez, Job van Meekeren, atunci când a folosit craniul unui câine (xenogrefă) pentru a trata defectul craniului la un soldat [34]. În 1869 prima operație completamente documentată de grefare tisulară – transplant de piele de la om la om, a fost realizată de chirurgul elvețian Jacques-Louis Reverdin [35].

Istoria transplantului de țesuturi cu succes își are originile la începutul secolului XX și la început era caracteristică realizarea intervenției prin “metoda directă”, după Warwick R.M. et al., care presupunea ca medicii și chirurgii să distribuie țesuturile pentru pacienți sau să solicite material pentru transplantare de la familia pacientului sau cunoștințe [36, 37]. Metoda directă de transplant este cea care a determinat apariția unei categorii noi de persoane, numite “donatori”, ceea ce la rândul său a creat relații noi între medic și pacient. Dezavantajele acestei metode nu au întârziat să apară în timpul fazei experimentale pentru transfuzia de sânge, care reprezintă una dintre primele aplicări terapeutice a țesuturilor de origine umană, în care donatorul și primitorul erau conectați direct braț la braț, pentru a preveni contactul cu aerul și formarea trombelor. Această metodă presupunea incomodități fizice pentru donator și primitor, era instabilă, iar doctorii la moment nu cunoșteau grupa sanguină. Studiile în privința transfuziei de sânge și ale grupelor sanguine, după descoperirile lui Dr. Karl Landsteiner din 1900, (chiar daca transfuzia de sânge nu este definita ca transplant), au constituit o bază pentru studiul histocompatibilității și a favorizat la rândul său dezvoltarea tehnicilor de transplant [38]. Ulterior în 1905 doctorul Edward Zirm din Clinica Oculară Olomouc (Republica Cehă) realizează primul transplant de cornee [39], iar în 1907 Dr. Erich Lexer efectuează primul transplant de articulație a genunchiului de la un donator decedat [40]. Lucrare de pionierat în tehnica chirurgicală de transplant a fost efectuată la începutul anilor 1900 de către chirurgul francez Alexis Carrel, alături de Charles Guthrie, care au dezvoltat tehnici pentru suturarea arterelor și venelor. Operațiunile lor de anastomoză și noi tehnici de suturare au pus bazele transplantologiei ulterioare, iar Alexis Carrel a câștigat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicina pentru activitatea sa în domeniu din 1912 [41, 42].

În prima decadă a secolului XX a fost descoperit că sângele colectat în soluție de citrat de sodiu și glucoză nu formează cheaguri și poate fi păstrat mai multe zile într-un vas cu gheață. Totuși, abia în perioada Războiului Civil din Spania (1936-1939), în timp ce medicii de pe ambele părți se confruntau cu un număr foarte mare de victime, perioada de păstrare prelungită a fost valorificată pentru a separa donatorii și primitorii în timp și spațiu – „abordarea indirectă”, după Warwick R.M. et al [36]. Civilii erau recrutați ca donatori și le era determinată grupa sanguină. Sângele era colectat în soluție de citrat de sodiu și glucoză și expediat în cutii termo-izolatoare sau cutii de pânză, cu căptușeală groasă de funie, la spitalele de campanie de pe câmpurile de luptă [43].

În aceeași perioadă, ”metoda indirectă” a început să fie adaptată și pentru alte tipuri de țesuturi de origine umană. Primul exemplu a fost așa numita “Bancă de ochi”, inaugurată în orașul Odessa de Vladimir Filatov, oftalmologul principal al URSS. În 1929, Filatov a declarat război cecității corneei și a început să trateze pacienți în număr foarte mare din întreg URSS-ul, efectuând peste 3500 de transplanturi de cornee până în anul 1956 [44]. În momentul în care numărul donatorilor din regiunea Odesa a devenit insuficient, sa început colectarea de grefe de la donatori decedați de la Institutul Sklifosovski din Moscova, unde erau aduse un număr impunător de traumatizați [45]. Filatov a elaborat o metodă rezonabilă de împachetare a ochilor pentru transportarea în siguranță a acestora, numită “metoda umedă”, care consta în utilizarea unor containere cu gură largă, de obicei din sticlă, cu un support la bază pentru fixarea țesutului prelevat și cu un mediu de păstrare [46]. Containerele erau plasate în termos cu gheață, plasat la rândul său în cutii marcate cu o cruce roșie și expediate cu trenul, astfel, țesuturile parcurgând 500 de mile ajungeau în clinica lui Filatov.

Primul transplant de valvă cardiacă a fost efectuat de către Gordon Murray din Toronto, care a implantat alogrefă aortică în aorta toracică descendentă pentru a trata insuficiența aortică în 1956 [47]. Primul transplant ortotopic al valvei aortice a fost efectuat de Donald Ross la Londra în 1962 și independent de Brian Barratt-Boyes din Auckland, Noua Zeelandă, câteva săptămâni mai târziu [48]. Valve pulmonare și mitrale au fost utilizate inițial ca alogrefe în anii următori, procedura de autogrefă pulmonară fiind efectuată pentru prima dată în 1967 [49].

În literatura se discută despre istorii ale stocării de țesuturi, deoarece nu există două bănci de țesuturi identice [36]. Unele variații țin de tipul de țesuturi depozitate, dar, în ceea ce privește băncile în care se depozitează același tip de țesuturi, diferențele pot fi explicate de cine, unde și când au fost inaugurate și dezvoltate băncile. Fiecare bancă a dat preferință unor anumite tehnici și au stabilit relații distincte cu statul, sistemul de sănătate, sponsori, piața, donatori și rudele acestora și primitori [50].

Totuși, chiar dacă băncile de sânge au înlocuit rapid metoda directa de perfuzie a sângelui, a fost nevoie de aproximativ 50 de ani pentru ca băncile de țesuturi să monopolizeze procesul de colectare și suplinire a rezervelor de țesuturi umane, în mare parte din cauza că chirurgii puteau ușor să colecteze „pe furiș” țesuturi pentru colecții personale, din sala de operație sau morgă [36, 37].

La început, grefele de țesuturi experimentale erau prelevate de la persoane vii. Țesuturile erau rar colectate de la cadavre, și atunci doar de către chirurgi curajoși, care se confruntau cu situații disperate. Medicii știau foarte bine cât de repede se dezvoltă și se multiplică agenții patogeni la cadavru și erau speriați de potențialele consecințe medicale în cazul plasării unei grefe de țesut cadaveric unui pacient viu [51].

Un alt motiv din care medicii ezitau să preleveze țesuturi de la cadavru era faptul ca acest proces se includea în perioada ritualurilor funebre (aceste ritualuri, care erau prezente în perioada dintre deces și înmormântare și în care corpul suferă de ambiguitate categorică) delicate și necesitatea de comunicare cu rudele și apropiații donatorului [52]. Băncile de țesuturi, care se confruntau cu reguli scrise și nescrise care urmăreau buna respectare a acestor ritualuri, au avut un rol important pentru “activitate culturală” și “activitate organizațională”, după Warwick R.M. et al. [36, 37, 53]. “Activitate organizațională” este o prescurtare pentru sarcinile tehnice și administrative implicate în procesele de prelevare, procesare, stocare și distribuire a țesuturilor umane și include reglementări practice privind obținerea permisiunii de prelevare și de păstrare a cadavrului. “Activitate culturală” include dezvoltarea politicilor oficiale și semi-oficiale pentru obținerea permisiunii păstrării cadavrelor, crearea posibilităților de realizarea obiceiurilor “sufletiste” și conștientizării valorii actului de donare. “Activitate culturală” necesită reglementări de stat, deci este un element politic. Este necesar un public de profil larg pentru a realiza activitate culturală, spre deosebire de activitate organizațională, care se realizează în afară vizorului public, pentru păstrarea promptitudinii și discreției [54].

Activitate organizațională. Actualmente, băncile de țesuturi produc și distribuie grefe consistente, standardizate și interschimbabile, care pot fi utilizate uniform în diferite instituții și chiar la nivel internațional [55]. În anii 1949-1950, Peter Medawar, om de știință din Marea Britanie, a stabilit un spectru de afinități între autogrefe, pe de o parte, și, pe de altă parte, o mare diferență între donator și primitor, și că rejetul materialului grefat de origine străină este un răspuns imunologic achiziționat în perioada intrauterină [56]. Descoperirile lui în domeniul imunologiei transplantului l-au consacrat pe el și pe Frank Macfarlane Burnet și le-au adus Premiul Nobel în 1960. Cercetările și experiența clinică au dus la lărgirea spectrului de țesuturi prelevate, alături de cornee, care s-a demonstrat a fi imunologic privilegiate, fiind astfel plasată alături de autogrefe, la extrema opusă fiind pielea, care este extrem de susceptibilă pentru rejet. Spectrul a influențat nișele produselor în care fiecare tip de țesut este clasat, astfel, corneea este, în mod normal, tratată ca un produs de substituție universal, în timp ce pielea neprelucrată servește ca pansament biologic temporar pentru răni [57].

Au fost propuse, inventate gradual instrumentele necesare pentru prelevarea unor țesuturi uniforme din corpurile umane nestandardizate. Eugen von Hippel, medic oftalmolog care activa în Heidelberg, Germania a fost cel care a propus crearea trepanatorului, un instrument mecanic cu dinți de fierăstrău, cu care se pot tăia piese rotunde de la nivelul ochiului atât a donatorului, cât și primitorului [58]. Pentru prima dată a folosit acest instrument în 1887, în timpul unei operații în care a înlocuit corneile unei tinere cu cornee de iepure. Primul dermatom, un dispozitiv calibrat pentru prelevarea uniformă a pielii, de o grosime predeterminată, a fost creat în 1937, de către Earl C. Padgett Senior [59]. Dermatomul Reese, creat în timpul celui de-al doilea război mondial în 1940, a fost o perfecționare a instrumentului vechi, care oferea mai multă precizie [60]. Idea de a crea un dermatom electric i-a venit lui Harry M. Brown, un tânăr chirurg american, în timp ce era prizonier pe un câmp de luptă japonez în 1948 [59].

Expansiunea băncilor de țesuturi. Băncile de țesuturi sunt mai des neprofesioniste, decât alte activități medicale. Oamenii neprofesioniști, în special în SUA, au promovat activ și au oferit un suport atât material, cât și nematerial băncilor de țesuturi. Organizațiile britanice ale oamenilor din afară domeniului medical, lucrând în cadrul Serviciului Național în domeniul Sănătății, au făcut o contribuție mai mică dar, din întâmplare, mai semnificativă în domeniul băncilor de țesuturi. De exemplu, Fondul Iris, o organizație londoneză de caritate dedicată studiilor medicale în prevenirea orbirii, este responsabilă pentru aprobarea Actului de Țesut Cornean în 1986, care a permis enucleerea [61].

Banca de Țesuturi a Marinei Americane a fost fondată în 1949 pentru studierea tehnicii de transformare a țesuturilor cadaverice în grefe stabile din punct de vedere medical, care pot fi utilizate în spitalele apropiate de câmpul de luptă. S-a promovat uscarea prin înghețare (liofilizarea), deoarece țesutul uscat prin înghețare își păstrează forma originală, este ușor de păstrat, se poate menține la temperatura camerei, poate fi depozitat drept rezervă pentru victime în masă și, precum cafeaua solubilă, este ușor reconstituit prin cufundarea într-un lichid corespunzător. Tehnica a fost descoperită de către Earl W. Flosdorf care, în anii 1930, în laboratorul său din Universitatea Școlii Medicale din Pennsylvania, a făcut experiențe cu uscarea prin înghețare a sângelui uman [62].

Earl W. Flosdorf, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a transformat ceea ce el numea „o curiozitate de laborator”, într-o rezervă demnă de încredere a plasmei sanguine, organizată de către Crucea Roșie Americană pentru a trata trupele americane rănite în luptele de peste ocean. Cu puțin timp după aceasta, el a reușit să aplice tehnica dată în producerea penicilinei la o scară industrială [63]. Când a fost deschisă Banca de Țesuturi a Marinei Americane, el a colaborat cu Dr. George Hyatt, fondatorul băncii, în experiențele de uscare prin înghețare a oaselor, pielii, dura mater, arterelor și a altor țesuturi umane implicate în tratarea militarilor răniți pe cîmpul de luptă.

Tehnicienii calificați, absolvenți ai Băncii de Țesuturi a Marinei Americane, revenind la viața de civil, au utilizat experiența lor în tehnici de prelevare fie cu scop de a găsi un loc de muncă, fie pentru a deschide propriile lor bănci de țesuturi. Băncile de țesuturi în SUA, în anii 1970, au evoluat într-o industrie casnică formată din asociații ascunse ale chirurgilor, un număr redus de foste mari bănci anexate centrelor medicale majore, precum și unele organizații independente care operau în cadrul unei regiuni [64]. Toate aceste instituții nu se includeau în cadrul legal ce reglementa practica medicilor licențiați, farmaciștilor, precum și a consumabilelor biologice și medicale. Pe de altă parte, la această etapă, în Marea Britanie exista doar un număr mic de bănci de țesuturi, deoarece factorii de decizie politică, îngrijorați de consecințele publicității negative în Sistemul Național de Sănătate asupra încrederii publice, încurajau chirurgii să se bazeze pe asociații ascunse [65]. Asociații Băncii de Țesuturi a Marinei Americane, îngrijorați de extinderea întâmplătoare și necontrolată a băncilor de țesuturi, au fost responsabili de fondarea în 1976 a Asociației Americane a Băncilor de Țesuturi. AATB este o organizație non-profit, obligată să asigure securitatea și calitatea aprovizionării cu țesuturi umane, prin stabilirea standardelor, traininguri, analiză și acreditare [66]. Apartenența și aderarea la ghiduri este voluntară, dar evoluția standardelor lor a devenit baza reglementării tisulare în SUA și în alte părți ale lumii.

Activitate culturală. Medicii de la Institutul Sklifosovski din Moscova au fost primii care au început să reutilizeze țesuturile cadaverice la scară largă, când, în perioada anilor 1920, aceștia au început să experimenteze cu transfuzii de sânge. Activitate culturală cu care s-au confruntat aceștia a fost ușoară [67].

În SUA, în perioada dintre cele două războaie mondiale, pedeapsa capitală cu moartea era principala sursă de țesut cadaveric proaspăt. În 1944, R. Townley Paton, oftalmolog din New York, a deschis prima Bancă de Ochi pentru Restaurarea Vederii din SUA [36]. În donarea directă, donatorii în viață primesc imediat recunoștință prin faptul că au posibilitatea să cunoască persoana cărora le-au ajutat și știu cum țesutul lor a fost utilizat. La începuturile istoriei stocării de țesuturi, evocarea unui raționament de ce cineva ar trebui să ofere o parte din corpul cuiva unui necunoscut, reprezenta un exercițiu de imaginație. Compania de publicitate a lui J. Walter Thompson, prima companie de publicitate din lume și liderul pe piață la acel moment, a fost cea care a oferit sfaturi Băncii de Ochi despre cum ar putea sensibiliza publicul general la donare voluntară. Sarcina care și-au propus-o a fost o idee foarte radicală și presupunea faptul să convingă populația Americii că corpul uman este format din părți interschimbabile, și că ochii pot trăi mai mult decât actualul “stăpân” prin restabilirea vederii a unor răniți care până acum erau orbi [36]. Această abordare a fost mai apoi copiată și reinterpretată de mai multe ori. Banca de Ochi a creat Carduri de donator, suficient de mici încât să încapă în buzunar, prin care cetățenii își exprimau angajamentul de a deveni donator. Cardurile de donator au fost adoptate în 1948 de Archibald McIndoe, când acesta a înființat prima bancă de ochi din Marea Britanie. Ceea ce McIndoe numea bancă de ochi, era mai mult un exercițiu de relații publice, cu toate că era formulate în termini medicali.

Primele bănci europene regionale au fost fondate în fosta Cehoslovacie (1952), în Marea Britanie (1955), fosta Republică Democrată Germană (1956), și Polonia (1962). Varietatea țesuturilor procesate și transplantate a crescut rapid și includea os, piele, valve, țesut cardiovascular, spermă, precum și componente sanguine [68].

Cu ocazia primei conferințe europene privind băncile de țesuturi, care a avut loc în 1991, la Berlin, 280 de participanți din 18 state au decis crearea unei Organizații Europene științifice pentru profesioniștii care activează în cadrul băncilor de țesuturi, savanți și clinicieni care lucrează în domeniul donării, procesării și transplantului de țesuturi și celule – Asociației Europene a Băncilor de Țesuturi [68, 69]. La 13 iunie 1992, la Marseille, a avut loc fondarea formală a EATB, de către 27 de membri, reprezentând 17 state. În 1998 EATB avea deja 300 de membri din 46 de țări. În decembrie 1992 informația despre EATB a fost prezentată AABT, fapt care a dat start unei colaborări fructuoase între aceste două organizații. Prima conferință mondială în domeniul băncilor de țesuturi a avut loc în 1996, în Brisbane, Australia. Conferințe anuale au avut loc începând cu 1991 în întreaga Europă. Acestea s-au focusat asupra standardizării, controlului calității, aspectelor etice și legale, științelor biologice și clinice, având scopul de a aduna baza cunoștințelor Europene și internaționale și de a îmbunătăți cooperarea internațională.

Cu scopul armonizării celor mai bune practici globale în domeniul băncilor de țesut oftalmic în anul 2014 a fost creată Alianța Mondială a Asociaților Băncilor de Țesut Oftalmic (The Global Alliance of Eye Bank Associations inc. – GAEBA) [70]. GAEBA reprezintă o organizație, înființată de Asociațiile a Băncilor de Țesut Oftalmic din: America, Europa, Asia, Australia, Noua Zeelandă, Asociația Pan Americană și celor din India. Ea este recunoscută la nivel internațional, și oferă sprijin profesional, schimb de cunoștințe în vigilență, supraveghere, cercetare și oportunități de educare continuă membrilor săi, în conformitate cu Standardele de practică recomandate la nivel local, național și internațional [71, 72, 73]

O bancă de țesuturi este un termen utilizat în mod obișnuit pentru a descrie o unitate care colectează și stochează țesuturi sau celule umane fie pentru utilizare la om, fie pentru cercetare medicală. Utilizarea sporită a țesuturilor și celulelor destinate aplicării la om și pentru cercetare necesită o terminologie care să facă distincția între unitățile care colectează și stochează țesuturile și celulele pentru unul din aceste scopuri sau pentru cealaltă. În Europa, termenii utilizați în prezent sunt centru de țesuturi și respectiv biobancă [9].

Termenul ”centru de țesuturi” a devenit utilizat pe scară largă în Europa după publicarea Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie, care o definește ca fiind: ”o bancă de țesuturi sau o unitate a unui spital sau un alt organism care desfășoară activități de prelucrare, conservare, stocare și distribuire de țesuturi și celulele umane. Centrul de țesuturi poate răspunde, de asemenea, de obținerea sau de controlul țesuturilor sau al celulelor” [2].

Termenul ”biobancă” este utilizat pentru depozitele de stocare a probelor biologice umane pentru cercetare. În prezent, nu există o definiție unică pentru biobancă, acceptată la nivel internațional. O biobancă, cunoscută, la fel, ca biodepozit (termenul acceptat în SUA), este instituția care colectează, păstrează, procesează și distribuie materiale biologice și diferite nivele de date asociate cu aceste materiale. În glosarul său, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică definește o biobancă ca ”o colecție de materiale biologice și datele și informațiile asociate stocate într-un sistem organizat, pentru o populație sau un subset mare de populație” [67]. De obicei, aceste materiale biologice sunt biomostre umane – precum țesut sau sânge, ADN, iar datele pot fi extrem de simple, precum vîrsta și sexul donatorului, sau complexe, precum informație medicală vastă despre persoana de la care provine mostra [12]. O biobancă poate, de asemenea, conține țesuturi provenite de la alte animale, celule și culturi bacteriene, și chiar mostre de mediu înconjurător.

Biobăncile pot fi clasificate în mai multe moduri. Câteva exemple privind modul în care pot fi clasificate sunt: entitatea lor de control (guvern, întreprindere comercială sau instituție de cercetare privată), localizarea lor geografică, tipurile de mostre colectate [74]. Biobăncile pot fi clasificate și în funcție de scop sau de proiectare. Biobăncile orientate spre boala au de obicei o afiliere la spital prin care colectează probe, care reprezintă o varietate de boli, probabil pentru a căuta biomarkeri afiliați cu boli [75]. Biobăncile bazate pe populație nu au nevoie de o afiliere specială la spitale, deoarece ele eșantionează dintr-un număr mare de oameni, probabil pentru a căuta biomarkeri pentru susceptibilitatea bolii la o populație generală [76].

Biobăncile de țesuturi contemporane, de asemenea, păstrează surplusul de țesuturi umane, care nu este necesar pentru diagnosticul sau tratamentul pacientului, obținute în urma unei proceduri medicale, precum o operație, o biopsie, sau un examen al sângelui (fragmente tumorale din plămâni, sân, rinichi sau alte organe; celule canceroase din sânge și măduva osoasă; țesutul normal excesiv din diverse organe sau sânge, etc.). Aceste țesuturi, cu acordul pacientului, sunt trimise spre banca de țesuturi, unde sunt prelucrate și conservate. Ulterior sunt folosite pentru a studia diverse patologii și pentru a găsi metode mai bune de diagnostic, prevenire și tratament. Țesuturile donate pentru cercetări medicale nu sunt utilizate în transplant.

Biobăncile schimbă modul în care instituțiile își derulează cercetările, însă ele încă nu schimbă lumea. Rămân provocări tehnice, instituționale, etice și de reglementare, precum calitatea materialelor, problemele de confidențialitate, dificultăți în reglementare și probleme de proprietate, încredere și administrare. Într-o mare măsură, cererea crescândă pentru accesul la materiale biologice umane, combinată cu abordarea tehnologică îmbunătățită a caracterizării și studierii acestor materiale, nu ridică noi probleme, în lumea biobăncilor [77]. Însă mulți consideră că întreaga afacere a biobăncilor a devenit mai complicată și mai birocratizată decât ar trebui să fie la momentul când instrumentele de cercetare oferă metode din ce în ce mai bune de studiere a mostrelor, cu scop de a înțelege mai bine patologia umană. S-a stabilit că cheia succesului în domeniul biobăncilor constă în formarea bazelor de încredere printre pacienți, grupuri de susținere, furnizori de servicii medicale și cercetători. Cei care colectează și folosesc mostre cu scop de cercetare trebuie să câștige încrederea celor care donează mostrele lor.

Instrumentele moderne ale biobăncilor mari includ întreg personalul și managementul necesar, acoperirea etică și legală, sisteme financiare, condiții pentru depozitare, laboratoare, sisteme de securitate și sisteme computerizate pentru implementarea exhaustivă a operațiunilor lor [77]. De obicei, o biobancă include, de asemenea, sisteme ample moderne destinate pentru biologie moleculară, cum ar fi sistemele robotizate și sistemele automatizate de manipulare a micro-cantităților de lichid – pentru a izola și administra compușii chimici (precum ADN-ul) din aceste țesuturi. Astăzi, biobăncile există în cadrul a multiple instituții, cum ar fi instituții medicale academice sau companii farmaceutice și biotehnologice. Ele pot fi, la fel, organizații desinestătătoare, sau companii independente (atât de profit, cât și non-profit), care furnizează servicii de biobănking externalizare sau asigură cu materiale biologice alți cercetători. Unele guverne naționale au dezvoltat resurse de biobănking, cum au făcut-o unele state americane. Disponibilitatea biomostrelor de calitate înaltă permite cercetătorului să efectueze o gamă largă de analize, care permit o înțelegere mai bună a schimbărilor moleculare și genetice implicate în progresarea maladiei, fapt care poate fi folosit pentru a evalua eficacitatea medicamentelor și tratamentelor noi în grupuri restrânse de pacienți.

Dacă ar fi să extrapolăm estimările făcute de RAND Corporation (Research and Development), în lume există în jur de un miliard de grefe stocate [78]. Prin urmare, grefele care deja s-au adunat pentru o gamă largă de indicații, pot fi utilizate în cercetările viitoare (colecții retrospective), totodată se depun eforturi curente pentru a colecta și stoca grefe în mod prospectiv, bazându-se pe criterii științifice și necesități specifice.

Materialele biologice de origine umană au devenit materiale de cercetare cu valoare unică în ultimii 150 de ani. În 2008, cercetătorii americani au stocat în biobăncile 270 de milioane de mostre, iar rata de colectare a mostrelor noi a fost de 20 de milioane pe an [79]. Dacă sunt procesate conform celor mai înalte standarde, aceste materiale pot fi păstrate timp foarte îndelungat. De exemplu, Institutul Național de Inimă, Plămâni și Sânge din SUA (the National Heart, Lung and Blood Institute), gestionează un depozit din 1975, care conține 4,5 milioane de mostre de ser, plasmă, sânge și leucocite [80, 81]. Unele mostre sunt păstrate înghețate mai mult de 35 ani. În decada trecută, noile tehnologii, cum ar fi secvențierea profundă a genomului, screeningul de înaltă tranziție, evaluările sofisticate, au făcut specimenele biologice mult mai informative; astfel, s-a creat o cerere mare pentru colecții mari de material biologic uman. De exemplu, studii de asociere la scala largă a genomului (GWAS) sunt în desfășurare pentru a identifica factori genetici comuni care influențează sănătatea și boala. Informațiile obținute despre aceste materiale biologice pot fi stocate în baze de date largi, care ar putea fi apoi combinate pentru analize în derulare [82]. Cererea ascendentă pentru grefe de țesuturi au transformat departamentele de anatomie patologică într-o structură complexă în care sunt implicați și mulți cercetători.

Watson P. împreună cu coautori descrie statutul curent al biobănking-ului în modul următor: „Biobănking-ul s-a extins pentru a cuprinde o serie de componente specializate, incluzînd cadru (etică, intimitate, securitate), echipament (procesare, marcare, stocare), proceduri operaționale (sporirea numărului de grefe, procesarea, depozitarea, eliberarea, distribuirea, trasabilitatea), informații clinice (date despre patologie, tratament, rezultate), structuri de baze de date (consimțământul donatorului și liste de așteptare, instrumente de management), politici (de accesibilitate și prioritate), modele economice (surse de finanțare, taxe de utilizare, proprietate intelectuală), modele de guvernare (de strategii și operare) și personal cu roluri și calificări specializate” [83].

Analiza literaturii decelează că tendințele științifice, etice, legale și regulatorii au mărit persistent o infrastructură și controlat provocări care au dus la apariția studiilor cu implicarea materialelor biologice stocate. Acestea se focusează pe standarde, informatică și interoperabilitate; calitatea și utilitatea specimenelor sau grefelor; probleme de etică și legale despre confidențialitate și consimțământ; reglementare; utilizarea și controlul materialelor în studii, inclusiv partajarea între cercetători [84].

Istoricul transplantului de celule stem începe cu administrarea măduvei osoase per os pacienților cu anemie și leucemie [85]. Primul transplant de măduvă osoasă realizat cu succes a avut loc în Minnesota în 1968, la un băiat de 4 luni, care suferea de imunodeficiență severă combinată [86]. Începutul transplantului ca un tratament de rutină are loc odată cu descrierea în 1958 a antigenilor majori de histocompatibilitate HLA [87]. În 1973 a avut loc transplant de măduvă osoasă unui pacient de 5 ani care suferea de un sindrom sever de imunodeficiență combinată; la acest moment, erau deja suficiente date despre faptul că antigenii HLA-A, HLA-B și HLA-DR sunt cruciali în stabilirea compatibilității între donator și primitor [88, 89]. După această primă etapă de recrutare a donatorilor, numărul de donatori de celule stem din măduva osoasă și sângele periferic a crescut în întreaga lume, fiind înregistrați peste 25 de milioane de donatori, inclusiv peste 600 000 de donatori de sânge ombilical [90].

Organismul matur posedă capacități de autoreparare și, în acest sens, un rol important este atribuit celulelor stem capabile, în caz de necesitate, să stea la baza formării diferitelor țesuturi. Pionieratul, în efectuarea acestor cercetări, îi aparține savantului rus A. Fridenștein, care a inițiat studierea acestor celule nu numai în calitate de predecesoare hematopoietice, dar a început și lucrul de elucidare a rolului lor în regenerarea altor țesuturi [91].

Actualmente, multiple cercetări au pus în evidență faptul că celulele medulare, crescute în laborator în condiții specifice, se dezvoltă în celule osoase, cartilaginoase, adipoase și musculare. Astfel, celulele măduvei osoase sunt o sursă nu numai pentru celulele hematopoietice, ci și pentru cele mezenchimale, dezvoltarea cărora poate fi direcționată în formarea in vitro a celulelor necesare. Probabil, după prelucrarea corespunzătoare și inocularea în mediul respectiv, aceste celule pot fi capabile să restabilească integritatea morfologică și cea funcțională a țesuturilor în regiunea administrării [91, 92, 93].

Prima bancă de celule stem s-a inaugurat în 1990 în SUA, în prezent, existând în lume mai multe unități de acest gen [94]. În pofida discuțiilor controversate, privitor la eficacitatea, siguranța și oportunitatea utilizării celulelor stem în terapia umană, se lărgește spectrul lor în clinică: Hematologie (leucemiile); Cardiologie (infarctul miocardic); Endocrinologie (diabetul); Dermatologie (bolile țesutului conjunctiv); Oncologie (leucemiile); domeniul Sistemului Nervos Central și Periferic (traumatisme cranio-cerebrale cu afectarea țesutului neural); Hepatologie (ciroza hepatică, hepatitele cronice); Oftalmologie; Otorinolaringologie; Ortopedie și Traumatologie (consolidări lente, pseudoartroze, artroze deformante, osteomielite etc.) [92, 93, 95].

O atenție deosebită impun celulele stem după ce, în 1998, cercetătorul Tomson J. a obținut tulpini imortale de celule stem [96]. În 1999, revista Sciens această descoperire a apreciat-o ca fiind a treia după importanță, după descifrarea spiralei de ADN și genomului uman [97]. Concomitent, diverse companii, activitatea cărora este legată de biotehnologii, au obținut mai mult de 1500 de patente ce vizează utilizarea, cultivarea celulelor stem. Totodată, este la început de cale utilizarea acestor celule pentru obținerea biotransplantelor care ar înlocui organele donate pentru transplant [98, 99]. Necesitățile medicinii în acest tip de material sunt enorme. Numai 10-20% din cei care necesită transplant de organe se tratează, 70-80% decedează fără a obține tratamentul necesar, fiind pe lista de așteptare a transplantelor [1].

Băncile publice prelevează și conservează unități de sânge din cordonul ombilical pentru o posibilă necesitate [100]. În lume există sute de bănci de sânge din cordonul ombilical, repartizate în felul următor: 40% în Europa, 30% în Statele Unite și în Canada, 20% în Asia și 10% în Australia. Se estimează ca aproximativ 730.000 de unități de sânge din cordonul ombilical au fost donate pentru uz public și aproximativ 35 000 de transplanturi au fost efectuate în întreaga lume [101].

În prezent, mai mult de 100 de bănci de sânge din cordonul ombilical colectează unități de sânge ombilical pentru uz public în America de Nord și Sud, Australia, Europa, Asia și Orientul Mijlociu [102]. Băncile de sânge din cordonul ombilical private colectează unități de sânge ombilical pentru utilizarea familiei și aproximativ 4 milioane de unități au fost stocate pentru uz privat [103]. În Europa, serviciile hibride de stocare de sânge din cordonul ombilical sunt o strategie inovatoare pentru a utiliza donări private pentru a finanța partea publică, iar familiile pot opta să aibă unități de sânge din cordonul ombilical stocate în mod privat disponibile pentru pacienții aflați în suferință [104].

Transplantul de insule pancreatice la om are începutul din anul 1990 [105, 106]. Cu toate acestea, până în 1999, primul transplant de succes de insule pancreatice, folosind așa-numitul Protocol Edmonton, a fost efectuat de către James Shapiro [106]. Centrele europene au devenit active în jurul aceleiași perioade, dar beneficiarii lor de transplant aveau complicații ale diabetului de tip I care nu puteau fi gestionate cu injecții de insulină. Avantajul Protocolului Edmonton a fost acela că a permis restabilirea reglajului fin al metabolismului glucozei prin producerea adecvată de insulină de către insulele transplantate. În 2005, primul transplant de insule pancreatice de la un donator viu – de la o femeie de 56 de ani la o fiică de 27 de ani cu diabetul – a avut ca rezultat producerea insulinei de celule transplantate la câteva minute după transplant.

În Republica Moldova transplantul de țesuturi se practică din anul 1960, preponderent a segmentelor de os tubular și spongios, supuse congelării sau liofilizării și aduse din laboratoarele respective ale Centrelor ortoped-traumatologice din orașele Kiev, Harcov și Moscova. Aceste grefe de țesuturi au fost folosite la intervențiile chirurgicale cu substituirea defectelor osoase în urma diverselor procese displazice, tumorale sau posttraumatice [107, 108, 109, 110].

În anul 1962, conform recomandărilor profesorului universitar Leonid Gladârevschi și profesorului universitar Nicolae Testemițanu, a fost instituit Laboratorul de recoltare și conservare a țesuturilor în cadrul Stației Republicane de Transfuzie a Sângelui sub conducerea șefului de laborator doctorul Igor Ivanenco în perioada anilor 1962-1992, în conformitate cu Ordinul nr. 46 din 28.02.1962 al MS al Republicii Sovietică Socialistă Moldovenească [107]. Mai apoi, acest Laborator în luna mai 1966 a fost transferat la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie. În perioada anilor 1993-2011 în calitate de șef al Laboratorului de recoltare și conservare a țesuturilor a activat doctor în medicină Ion Baciu.

Trebuie de menționat că, ideea utilizării culturilor celulare osteomedulare embrionare în tratamentul diferitelor afecțiuni ale aparatului locomotor a fost propusă în Republica Moldova încă în anii 70 ai secolului XX. In anul 1971, profesorul Pavel Ciobanu împreună cu conferențiarul Nicolae Cereș și-au propus să încerce utilizarea celulelor fetale în calitate de stimulatori ai procesului de consolidare a fracturilor. În anul 1975, problema în cauză a fost obiectul analizei la Consiliul Științific al Institutului de Cercetări Științifice în Traumatologie și Ortopedie (Moscova 12.01.1975), la care a fost evaluată drept metodă de perspectivă, recomandând continuarea cercetărilor în cadrul USMF “Nicolae Testemițanu”, numind și consultanți științifici: pe profesorul G. I. Lavrișceva și pe profesorul V. I. Govallo. Au fost efectuate experimente in vitro și in vivo pe animale. Ulterior, metoda a fost utilizată și în clinică, la pacienții cu consolidare lentă a fracturilor, pseudoartroze și osteomielită posttraumatică a oaselor lungi [91].

Începând cu anul 1970, în Republica Moldova, pentru prima dată în fosta URSS, s-a propus o nouă metodă de conservare a țesuturilor, în cadrul catedrei Chirurgie operatorie și anatomie topografică al USMF ”Nicolae Testemițanu” (V. Parfentiev, D. Razvodovschii, V. Dmitrienco) în soluție formaldehidă 0,5%, indicele constant al pH de 7,3 – 7,4 [107]. Cu implementarea metodei respective de conservare a țesuturilor cheltuielile pentru pregătirea și păstrarea grefelor de țesuturi în acest conservant au devenit mai mici. Această metodă a fost confirmată experimental și aprobată clinic de un grup de savanți din cadrul Institutului de Stat de Medicină și Farmacie, sub conducerea profesorului Valentina Parfentiev [107, 108]. Ulterior activitatea Laboratorului a fost reglementată prin Ordinul nr. 60 din 23.03.2000 al MS al Republicii Moldova “Cu privire la recoltarea și folosirea preparatelor din țesuturi alogene în chirurgia reconstructivă și plastică”. În conformitate cu acest ordin a fost aprobat statutul Laboratorului de recoltare și conservare a țesuturilor și Regulamentul privind recoltarea, conservarea și păstrarea alogrefelor de țesuturi. Până în anul 2010 în Laboratorul respectiv au fost pregătite și eliberate spre utilizare în IMS din Republica Moldova peste 30000 alogrefe de țesuturi. Transplantul de țesuturi a fost limitat la transplantul osos, de ligamente, fascia lata. Primul transplant de valvă a fost realizat în 2002, iar în următorii 5 ani au fost efectuate 30 de transplantări de valve.

Perfecționarea tehnicilor medicale în domeniul transplantului de organe și țesuturi umane a preconizat necesitatea adoptării unei legi în acest domeniu, bazată pe criterii internațional recunoscute [111, 112, 113, 114]. Pe 25 iunie 1999 a fost adoptată legea Republicii Moldova Nr.473-XIV “Privind transplantul de organe și țesuturi umane” [115].

Dezvoltarea domeniului de transplant adecvat în Republica Moldova reprezintă o prioritate pentru Guvernul și în special pentru MS pentru a asigura implementarea standardelor înalte de calitate și siguranță cu privire la prelevare, testare, procesare, conservare, stocare și distribuire de organe, țesuturi și celule umane.

În cadrul Programului Comun al CE și Consiliului Europei pentru susținerea reformelor democratice în Moldova în perioada 2004-2006, experții Consiliului Europei a organizat mai multe seminare și ateliere și au făcut o serie de recomandări, inclusiv modificarea legii cu privire la transplantul de organe, țesuturi și celule umane și înființarea Agenției de Transplant [115]. Drept rezultat al acestor eforturi, Legea Nr. 42-XVI privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane a fost dezvoltată și adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova la data de 6 martie 2008 [116]. Conform noii legislații, Agenția de Transplant a fost creată ca o instituție publică, subordonată MS prin Hotărârea de Guvern nr. 386 din 14 mai 2010, pentru realizarea politicilor și programelor naționale de transplant de organe, țesuturi și celule umane, asigurând pacienților acces egal la serviciile de transplant [117].

Republica Moldova și-a pus ca scopul principal racordarea legislației și practicilor naționale la principiile acquis-ului UE în domeniul sănătății pentru a garanta siguranța și calitatea organelor, țesuturilor și celulelor folosite pentru transplant [118, 119].

Prin Ordinul MS Nr. 548 din 06.08.2010 cu privire la implementarea prevederilor Legii nr. 42-XVI din 06 martie 2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane și Hotărârii Guvernului nr. 386 din 14.05.2010 cu privire la instituirea Agenției de Transplant a fost aprobat planul de acțiuni pentru implementarea transplantului de organe, țesuturi și celule umane. Ca urmare, în perioada următorilor ani prin ordinele MS au fost autorizate 16 IMS atât publice cât și private pentru desfășurarea activităților de prelevare și/sau transplant de organe, țesuturi și celule umane.

De la 1 noiembrie 2011 conform dispoziției a MS, pe baza Laboratorului de recoltare și conservare a țesuturilor a fost creată Bancă de țesuturi umane în cadrul IMS publică Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie sub conducerea profesorului Viorel Nacu, prin reamplasarea într-un local adaptat pentru astfel gen de activitate, fiind dotat cu utilaj care permite diversificarea metodelor de conservare și lărgirea spectrelor grefelor conservate [74]. Prima Bancă de țesuturi umane este unica în Republica Moldova, autorizată conform ordinului MS nr. 273 din 18.03.2013 pentru desfășurarea activităților de prelevare, testare, procesare, distribuire și transport de țesuturi umane, și este destinată asigurării IMS din Republica Moldova cu grefele de țesuturi necesare pentru tratamentul pacienților cu deficiențe tisulare [120].

Pentru monitorizarea activităților de donare și transplant de organe, țesuturi și celule umane precum și formarea listelor de așteptare Agenția de Transplant împreună cu MS a lansat în exploatare industrială Sistemul Informațional Automatizat “TRANSPLANT” în februarie 2013, care este parte a Sistemului Informațional Medical Integrat și componentă a segmentului ”Evidența automatizată a resurselor socio-demografice” al Resurselor informaționale de stat ale RM [121].

Cu scopul îmbunătățirii activităților de donare și transplant de țesuturi și celule și în conformitate cu recomandările experților Consiliului Europei, Legea nr. 42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane a fost modificată și completată prin Legea Nr. 101 din 09.06.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. Prelevarea și conservarea de țesuturi și celule pentru transplant, precum și transplantul de țesuturi și celule este permis în instituții medico-sanitare atât publice cât și private autorizate de MSMPS la propunerea Agenției. Dreptul de a preleva țesuturi și celule pentru transplant îl au doar medicii autorizați de Ministerul Sănătății, la propunerea Agenției în procesul de autorizare a instituției medico-sanitare [122].

În scopul executării prevederilor art. 9 din Legea nr. 42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, care vizează procedura de autorizare a instituțiilor medico-sanitare, băncilor de țesuturi și/sau celule, precum și a persoanelor juridice care desfășoară activități de prelevare, transport și livrare de țesuturi sau celule, prin Hotărîrea Guvernului nr. 1044 din 13.09.2016 a fost modificată și completată Hotărîrea Guvernului nr. 1207 din 27.12.2010 „Privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Comisiei independente de avizare pe lîngă MS și a criteriilor de autorizare pentru desfășurarea activităților de prelevare și transplant”. Comisia independentă de avizare autorizează donarea de țesuturi sau celule regenerative de la o persoană, care nu are capacitatea de a-și exprima consimțămîntul, doar cu acordul reprezentanților legali ai donatorului și/sau al autorității tutelare, cu respectarea obligatorie a condiției, ca donarea să fie în beneficiul persoanei cu care donatorul se află în legătură de rudenie de gradul I și/sau II (pentru donatorul minor, aceștia sînt fratele, sora), iar procedura în cauză comportă un risc minimal pentru donator.

Condițiile de prelevare de țesuturi și celule de la un donator în viață sunt prevăzute în Legea nr. 42-XVI. Prelevarea de țesuturi și celule de la un donator în viață este permisă doar în cazul în care lipsesc țesuturi sau celule compatibile de la un cadavru, și de la persoane în viață, avînd capacitate de exercițiu deplină, doar în cazul existenței consimțămîntului scris, liber, prealabil și expres al acestora. Consimțămîntul pentru donare se semnează numai după ce donatorul a fost informat de către medic asupra eventualelor riscuri și consecințe de ordin fizic, psihic, familial și profesional, rezultate din actul prelevării se exprimă în conformitate cu legislația privind drepturile și responsabilitățile pacientului și se perfectează sub formă de acord informat, al cărui model este aprobat de Guvern. Prelevarea, de la donatori în viață, de celule stem, spermă, cap femural (după endoprotezare), placentă, sânge din cordonul ombilical sau membrane amniotice, ce vor fi utilizate în scop terapeutic, se efectuează cu respectarea regulilor de bioetică și a drepturilor pacientului, fără avizul Comisiei independente de avizare.

În conformitate cu Articolul 10 din Legea nr. 42-XVI, prelevare de țesuturi și celule de la persoana decedată poate fi numai în cazul în care decesul a fost confirmat potrivit criteriilor stabilite de MSMPS. Prelevarea este posibilă numai în cazul în care există consimțămîntul pentru donare exprimat în conformitate cu Articolul 12 din Legea nr. 42-XVI.

Prelevarea de țesuturi și celule este permisă doar în cazul în care donatorii au trecut examenul medical și au fost testați la prezența bolilor transmisibile, în conformitate cu standardele internaționale în domeniu. Țesuturile și celulele prelevate, în cazul în care nu sunt folosite imediat pentru transplant, sunt prelucrate, conservate, stocate și distribuite băncilor de țesuturi și/sau persoanelor juridice ce desfășoară activități de prelevare, transport și livrare de țesuturi sau celule, autorizate de MSMPS la propunerea Agenției, și care răspund de legalitatea obținerii și de controlul țesuturilor și al celulelor. Țesuturile și celulele pot fi importate și exportate numai de băncile de țesuturi și/sau celule și/sau de persoanele juridice autorizate. Cu scop de transplant pot fi folosite țesuturile și celulele primite din băncile de țesuturi și/sau celule autorizate, și de la persoanele juridice autorizate să desfășoare activități de prelevare, transport și livrare de țesuturi sau celule inclusiv importate.

1.2. Particularități medicale, organizaționale și logistice în transplantul de țesuturi și celule umane

Totul a început cu “transplanturile tradiționale”, a căror valoare terapeutică este recunoscută de zeci de ani (cornee, piele, vase sanguine, valve cardiace, celule hematopoietice, măduvă osoasă, etc.), apoi, datorită progresului biotehnologic, se dezvoltă terapia și ingineria celulară, culturile celulare din diferite țesuturi, ingineria tisulară, terapia genică [123].

Noi intrăm într-o nouă eră a progresului medical și biotehnologic. Un aspect al progreselor recente și rapide în cercetarea biologică și medicală este că țesuturile și celulele umane sunt utilizate într-o gamă largă de patologii [124]. O mulțime dintre acestea, cum ar fi progresele în terapia prin transplant, au avantaje incontestabile. Cu toate acestea, utilizarea țesuturilor și celulelor umane pun probleme de siguranță, calitate și eficacitate, și prezintă noi dileme etice [8, 9, 125, 126].

Evoluții rapide în domeniul dat își aduc și propriile provocări. Aceste provocări includ: controlul tuturor activităților și serviciilor tehnice (prelevare, transport, procesare, conservare, controlul calității, depozitare), care permit prelevarea țesuturilor și celulelor de la o persoană și transplantarea la un alt organism, rambursarea cheltuielilor de serviciu, măsuri de protecție împotriva exploatării sau utilizării incorecte și complexul de intermediari (persoane și instituții) în procesul de donare și transplant.

Transplantul de țesuturi și celule este o metodă de tratament cu eficacitatea variativă de la salvarea vieții până la îmbunătățirea majoră a calității ei.

Țesuturile musculoscheletale pot salva membrele de la amputare și pot fi utilizate pentru a înlocui osul, tendoane și ligamente distruse de cancer, traume severe, bolile articulare degenerative, artrite și alte afecțiuni. Unele țesuturi sunt folosite practic nemodificate după prelevare de la donator. De exemplu, corneele de la donator decedat sunt folosite pentru a restabili vederea, valve cardiace înlocuiesc cele deteriorate sau corectă defectul congenital și prelungesc viața, tendoanele și ligamentele pot fi utilizate pentru tratamentul leziunilor sportive sau defectelor degenerative, iar pielea poate fi utilizată pentru a acoperi arsuri majore sau susține vindecarea ulcerelor. Alte țesuturi sunt prelucrate în produse care sunt aproape nerecunoscute ca material uman. Pielea, de exemplu, poate fi tăiată în pansamente de dimensiuni convenabile, încorporate în spray-uri sau geluri sau decelularizate pentru utilizare în diferite procedee chirurgicale. Oasele pot fi prelucrate în sute de produse diferite și distribuite pe o piață medicală globală pentru utilizare în ortopedie (generală și oncologie), medicină sportivă și chirurgia maxilo-facială, stomatologie și neurochirurgie [127, 128]. Componentele celulare ale oaselor pot fi îndepărtate în întregime și chiar și calciul poate fi îndepărtat pentru a favoriza încorporarea și regenerarea tisulară [129]. Alogrefe de os pot fi tăiate și dimensionate cu precizie, iar osul poate fi de asemenea furnizat în forme moi, pliabile sau injectabile. Pericardul este utilizat pentru înlocuirea dura mater ale creierului și pentru chirurgia oculară. Dacă un donator decedat și-a dat acordul fiind în viață pentru utilizarea oricărei părți a corpului său pentru tratamentul altora (sau rudele au autorizat acest lucru pentru a îndeplini dorințele donatorului), atunci multe țesuturi – inclusiv oase, valve cardiace, piele, cornee, ligamente, cartilajul, țesutul conjunctiv și adipos, glandele și nervii – pot fi utilizați în scopuri terapeutice.

Dimpotrivă, membranele amniotice și placenta, țesutul paratiroidian și osul craniului sunt donate de persoane vii. Adițional, capetele femurale îndepărtate în timpul unei operații pentru a înlocui articulațiile de șold și valve cardiace de la pacienții care primesc un transplant de inimă sunt uneori procesate și ”reciclate”. În plus, multe tipuri de celule pot fi donate (unele în timpul vieții și unele după deces) și supuse diferitor manipulări înainte de aplicare la om. Exemplele includ celule hematopoietice (de exemplu, din măduvă osoasă, sângele periferic, din cordonul ombilical), celule somatice (de exemplu, celule din sângele periferic, keratinocite, condrocite, hepatocite), celule stromale mezenchimale și celule stem limbale.

Terapia celulară a avut deja un impact important asupra asistenței medicale și a oferit noi metode de tratament pentru bolile anterior intratabile. Exemple notabile includ celulele stem mezenchimale pentru regenerarea țesuturilor în medicina regenerativă, transplantul de insule pentru tratamentul diabetului [130], și utilizarea de celule T pentru imunoterapia cancerului [131].

Transplantul de sânge din cordonul ombilical este un tratament potențial curativ pentru pacienții cu leucemie, limfom, mielom, tulburări mieloproliferative, boli genetice și tulburări ale metabolismului [132].

Recent au devenit disponibile transplanturi neînrudite de sânge din cordon ombilical și transplanturi de la donatori haploidentici înrudite [133].

Țesuturile și celulele umane joacă, de asemenea, un rol esențial în cercetarea medicală. În studiile clinice privind medicamentele noi, de exemplu, informații vitale despre efectele medicamentului asupra unui individ pot fi obținute pe eșantioane de țesuturi sau celule și alte materiale furnizate de participanții la cercetare. Cu toate acestea, țesutul este utilizat și mai mult pe scară largă în cercetarea medicală, de la descoperirea timpuriu a medicamentului (cum ar fi utilizarea de mostre tumorale umane pentru identificarea unor posibile ținte pentru tratament) la dezvoltarea clinică ulterioară, când mostrele pot fi utilizate pentru a identifica care subgrupuri de pacienți răspund mai bine la un medicament nou. În plus, cercetarea actuală își propune să dezvolte țesut artificial care ar trebui să atenueze lipsa de țesuturi disponibile pentru aplicarea la om. Aceste forme de cercetare de bază cu utilizarea țesuturilor umane au încă un scop terapeutic în cele din urmă.

OMS a prezentat două rapoarte – Prima și a Doua Consultări Globale privind Cerințele de Reglementare pentru Celule și Țesuturi Umane pentru Transplant (din 2004 și, respectiv, 2006), în care oferă o idee mai generală cu privire la relevanța și dezvoltarea acestui domeniu în diferite țări. În primul raport, OMS definește grefe de țesuturi și celule ca o clasă specifică de produse medicale care au o valoare terapeutică importantă în absența frecventă substituenților pentru restabilirea funcțiilor vitale [134]. În multe țări, există un deficit de norme și reglementări relevante în acest domeniu, precum și o lipsă de grefe necesare, de exemplu, de cornee. În cel de a doilea raport s-a subliniat importanța sistemelor sigure pentru trasabilitate și biovigilență, evidențiind faptul că, de exemplu, în Spania aproape 10000 de pacienți primesc în fiecare an grefe de os, tendon sau cornee [135].

AATB, care include mai mult de 120 de bănci de țesuturi acreditate, stipulează, că băncile de țesuturi există pentru a satisface necesitățile medicale critice în grefe de țesuturi, care sunt utilizare pentru a salva sau îmbunătăți viața a mai mult de un milion de americani în fiecare an [136].

În raportul său de activitate pentru anul 2017 AATB indică, că în ultimii 10 ani se înregistrează o creștere generală a numărului de donatori și numărului de grefe prelevate. Numărul total de donatori de țesuturi efectivi (atât cei vii cât și cei decedați) a crescut rapid cu 92%: de la 30380 în 2007 până la 58339 în 2015. Numărul total de grefe distribuite, deasemenea, este în creștere constantă, de la 2496010 în 2007 până la 3294066 în 2015, constituind 32% [137]. Grefe de țesuturi musculoscheletale în continuare rămân cele mai solicitate și constituie 71% din numărul total de țesuturi distribuite în anul 2015. Numărul de grefe distribuite în perioada anilor 2012 – 2015 înregistrează o creștere în cele 5 categorii din șase, cu excepția țesuturilor cardiace: țesuturile musculoscheletale, piele, țesuturi moi, vase, țesuturi de la donatorii vii a crescut până la 122%.

Spania are cel mai mare număr de donatori decedați pentru o țară mare. Dacă la mijlocul anilor 90 ea avea în jur de 27 donatori pmp, în anul 2018 acest indicator a constituit 48,0 pmp [138, 139, 140]. Donarea de țesuturi în perioada anilor 2014 – 2018 a crescut pentru cornee de la 60,2 pmp până la 76,6 pmp și pentru piele de la 4,3 pmp până la 5,5 pmp [1, 141].

Croația a încorporat cu succes diferite elemente ale celor mai bune practici europene (Modelul Spaniol, sistemul Eurotransplant, etc.) și înregistrează o creștere durabilă în rata donatorilor pmp, înregistrând în anul 2018 o rată de 41,2 donatori pmp [142, 143, 144]. Donarea de țesuturi în perioada anilor 2014 – 2018 a crescut semnificativ pentru cornee de la 33,7 pmp până la 66,5 pmp [1, 141].

Utilizarea terapeutică a țesuturilor și celulelor umane poate conferi un mare beneficiu unui pacient, dar nu este lipsită de risc. Factorii ce influențează rezultatul clinic sunt complexe deoarece există o interacțiune între două sisteme biologice diferite, și anume cele ale donatorului și ale primitorului. În ambele cazuri, beneficiile potențiale ale procedurii de transplant ar trebui să depășească riscurile.

Conceptul procesului întreg de organizare a domeniului de transplant de țesuturi și celule este următorul. În cazul donării după deces, transplantul poate avea loc numai dacă sunt disponibili profesioniști instruiți – coordonatorii de transplant, pentru a discuta cu familia potențialului donator decedat, dacă există infrastructura necesară pentru prelevarea țesuturilor într-un anumit interval de timp și pentru procesarea acestora, dacă există serviciile de transport adecvate pentru a transporta țesuturile într-o manieră adecvată și dacă chirurgii sunt disponibili pentru a efectua operația de transplant de țesut. În mod similar, în cazul donării de la donator în viață, profesioniștii trebuie să recruteze și să evalueze potențialii donatori, iar personalul instruit corespunzător trebuie să realizeze procesele complexe care vor conduce la generarea produselor medicale necesare pentru tratamentul pacienților. O interacțiune strânsă dintre centrele de prelevare, băncile de țesuturi și centrele de transplant de țesuturi, inclusiv sistemul eficient de alertă sunt de importanța majoră pentru sistemul efectiv de biovigilență, care asigură că toate măsurile adecvate cu privire la donatori, primitori și țesuturile sau celulele stocate sunt prevăzute în cazul notificării reacțiilor sau incidentelor adverse severe [145].

Managementul centralizat a donări de țesuturi și celule ar putea fi un mecanism ideal [9]. Cu toate acestea, țesuturile și celulele pot fi furnizate de instituții publice și companii private. Cooperarea între unitățile care stochează țesuturile și celulele poate fi relativ limitată. Este important de subliniat modul în care politicile în donare și transplant trebuie să ia în considerare fluxurile complexe și intermediarii multipli implicați în proces [146]. Rolul central în procesul donării de țesuturi și celule umane cu scopul utilizării la om este acordat unei structuri de organizare a procesului în întregime.

Conform OMS programul de donare de succes este cel din Spania, numit ca Modelul Spaniol de Donare și Transplant, și astăzi este recomandat ca cel mai eficient sistem de organizare a donării, ca standardul de aur din întreaga lume, plasând în prioritate dezvoltarea aspectului logistic din momentul identificării donatorului până la prelevarea organelor și țesuturilor [147, 148].

Pentru a garanta succesul oricărui program de donare de țesuturi de la donatorii decedați, este esențial ca spitalele (și alte centre unde pot fi găsiți potențiali donatori de țesuturi) să aibă un sistem de identificare și de referire a potențialilor donatori, de obținerea consimțământului din partea familiilor donatorilor potențiali și de referire a donatorilor la centre de prelevare sau la băncile de țesuturi.

Se recomandă ca toți donatorii potențiali luați în considerare pentru donarea de organe să fie de asemenea referiți la donarea potențială de țesuturi, deoarece separarea donatorilor de organe și donatorilor de țesuturi este artificială [149]. În plus, se recomandă ca toate decesele (de obicei în spitale, dar și decesele comunitare) să fie comunicate în mod obișnuit unui coordonator de transplant, unui centru de prelevare sau băncii de țesuturi, indiferent de vârsta pacientului, cauza morții sau dorințele cunoscute ale donatorului sau familia donatorului pentru a deveni un donator de țesuturi [9, 35]. Referirea de rutină a tuturor donatorilor potențiali, fără contraindicație medicală cunoscută, oferă fiecărui individ posibilitatea de a dona și permite standardizarea criteriilor de selecție a donatorilor [150].

În fiecare program de donare de la donatori decedați, este esențial să se identifice toate părțile care ar putea fi implicate, pentru a coordona și facilita procesul și pentru a maximiza oportunitățile de prelevare reușită.

Creșterea posibilității utilizării materialului uman în diferite forme în beneficiul altora în cadrul tratamentului medical a adus o presiune sporită în statele membre a UE pentru a satisface cererea. Pentru menținerea stocurilor adecvate există o necesitate continuă de a identifica donatori noi de țesuturi și celule. Lipsa suplinirii stocurilor poate afecta anumite subgrupe din populația mai mult decât altele datorită incompatibilității după criteriile imunologice sau de vârstă. Cererea pentru material uman este în mod inerent variabilă, deoarece evoluțiile științifice fac posibile mai multe forme de tratament, este probabil ca cererea pentru acest tratament să crească, în timp ce dezvoltarea formelor alternative de tratament poate duce la reducerea cererii. Așteptările populației cu privire la ceea ce știința medicală poate atinge pot exercită presiuni suplimentare asupra cererii [9].

Furnizarea sigură și durabilă de țesuturi și celule este un pilon esențial în asistența medicală contemporană a UE și o prioritate pentru autoritățile de sănătate la nivel național și la nivelul UE. Scopul principal al conservării materialelor umane pentru transplant la o bancă este de a satisface cererea clinică de țesuturi și celule [151, 152, 153]. Autoritățile naționale în sănătate sunt responsabile de a asigura că necesitățile pacienților sunt satisfăcute cu o sursă de țesuturi și celule sigure, de o calitate adecvată și coerentă [154].

În multe cazuri, un transplant de țesuturi sau celule este cea mai bună sau unică opțiune terapeutică pentru pacienți. În general, băncile de țesuturi au sarcini complexe: evaluarea corectă a cererii de țesuturi pentru transplant; planificarea numărului de donării necesare; achiziționarea materialelor de prelevare și procesare; și, în final, pregătirea alogrefelor de țesuturi și celule. Băncile de țesuturi au o provocare suplimentară: ele depind de voința publicului larg de a dona țesuturile și celule în timpul vieții sau după deces. Insuficiența donatorilor este frecvent raportată de OMS și poate fi absolută sau relativă (donatori insuficienți ai unui tip specific de țesut). În situația lipsei absolute a donatorilor, banca de țesuturi nu poate satisface cererea medicală și nici nu poate acoperi costurile proiectate. Tipul de consimțământ acordat de donatori joacă un rol în acest sens și este adesea legat cu donarea de organe. Un scenariu diferit este atunci când băncile de țesuturi au un succes mare în recrutarea donatorilor. În astfel de situații, stocul de grefe, pentru care nici un primitor nu poate fi găsit, devine o povară financiară. În concluzie, oferta și cererea de țesuturi și celule umane este o sarcină de gestionare în care aspectele medicale, financiare și sociale trebuie să fie în mod constant echilibrate pentru continuitatea organizației și acceptarea ei în societate [15].

Discuțiile cu privire la modalitatea cea mai bună de a mări suplinirea stocurilor de țesuturi și celule umane se concentrează adesea pe aspectul legat de motivația donatorilor: în special, modul în care persoanele pot fi cel mai bine încurajate să doneze diferite tipuri de material uman. Cu toate acestea, este esențial de a face referință la Convenția de la Oviedo, care, în articolul 21, prevede în mod clar că ”corpul uman și părțile sale nu trebuie să fie în sine sursa de câștig financiar” [155].

Istoricul existenței diferitor tipuri de bănci de țesuturi și celule evidențiază modalitățile din ce în ce mai complicate și interconectate în care țesuturile și celulele donate de unele persoane pot fi folosite pentru a ajuta pe alții sau pe ei înșiși [12, 72, 156]. Rolul central al băncilor de țesuturi în medicina modernă, în furnizarea țesuturilor și celulelor umane pentru tratament și cercetare, evidențiază rețelele complicate care pot conecta acum donatorii și primitorii materialului uman donat, precum și numeroșii intermediari implicați în procesarea materialului dat, pentru a facilita utilizarea de către clinicieni.

Banca de Sânge și Țesuturi din Catalonia, Spania este un model excelent de unică instituție publică pe 7 543 825 de populație cu o misiune de a garanta aprovizionarea și promovarea utilizării corecte a sângelui, țesuturilor și celulelor, fiind un centru de referință în diagnosticare imunologică și dezvoltare terapiei avansate. Banca are următoarele subdiviziuni: Banca de sânge, Banca de sânge din cordonul ombilical, Banca de celule stem, Banca de lapte matern, Banca de țesuturi (țesut oftalmic, țesut musculoscheletal, piele, membrană amniotică, țesut cardiovascular, țesuturi endocrine), Laboratorul HLA, Laboratorul imunohematologic, Laboratorul de inginerie celulară/tisulară. Aceasta Bancă trimite cele mai multe unități pentru transplant și este a treia din lume, din 1995 a furnizat peste 2000 de unități pentru a trata pacienții din întreaga lume. Banca de Sânge și Țesuturi prezintă în sine și centrul de procesare, stocare și distribuire a celulelor stem hematopoietice din cordonul ombilical în cadrul serviciului de terapie celulară. Implementarea Programului inter-teritorial ”Concordia” a permis distribuirea unităților de sânge din cordonul ombilical cu cel mai înalt coeficient de calitate (calitate optimă) în 76% de cazuri.

Băncile de țesuturi ar trebui să funcționeze pe bază non-profit. Țesuturile și celulele ar trebui furnizate pe bază de costuri operaționale și nici o plată nu ar trebui să depășească vreodată taxa justificată pentru serviciile prestate. La calcularea costurilor operaționale ale unei băncii de țesuturi, care poate avea diferite surse de finanțare, ar trebui să se țină cont de viabilitatea pe termen lung a băncii. Pentru a face acest lucru, este important să se analizeze necesitatea clinică (pentru diferitele tipuri de țesuturi pe care banca de țesuturi le va preleva și distribuie) și să se gestioneze eficient costurile legate de prelevare, procesare, stocare, distribuire, personalul, transportul, infrastructura și administrarea și necesitatea de a încorpora, printre altele, procesele și echipamentele de ultima generație.

Alocarea țesuturilor și celulelor ar trebui să fie bazată pe criterii clinice și norme etice, nu pe considerente financiare sau de altă natură. Criteriile de alocare, definite de grupuri de specialiști, trebuie să fie echitabile, bazate pe necesitățile clinice, justificate din exterior și transparente.

Transplantul de material uman, care nu implică îngrijire medicală pe termen lung a primitorului, poate să nu necesite o evidență activă după transplant pe termen lung, deși ar trebui asigurată trasabilitatea pentru durata anticipată de viață a donatorului și a primitorului.

Convenția de la Oviedo prevede că o intervenție în domeniul sănătății poate fi efectuată numai după ce persoana în cauză a dat consimțământul liber și în cunoștință de cauză. Este esențial să se sublinieze importanța consimțământului în crearea și menținerea încrederii publicului larg în cadrele medicale și în sistemul medical în ansamblul său. Neîncrederea în cadrele medicale și în sistemul de sănătate este unul din motivele pentru care oamenii sunt reticenți în donarea materialul uman.

1.3. Perspective legislative în domeniul transplantului de țesuturi și celule umane

Domeniul donării de țesuturi și celule umane precum și activitatea băncilor de țesuturi și celule umane sunt în prezent bine reglementate în multe țări. În cadrul principiului de bază al schimbului de cunoștințe prin cooperare internațională, CoE a stabilit recomandări și rezoluții recunoscute pe scară largă în domeniul transplantului, care acoperă aspectele etice, sociale, științifice și de formare în donare și transplantului de organe, țesuturi și celule [157].

Convenția de la Oviedo – Convenția pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane în ceea ce privește aplicațiile biologiei și ale medicinei, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 1999 – este primul tratat internațional menit să protejeze demnitatea umană, drepturile și libertățile fundamentale printr-o serie de principii împotriva utilizării abuzive a aplicațiilor biologice și medicale [155]. Convenția stabilește o serie de principii aplicabile practicii medicale, inclusiv transplantul, cercetărilor biomedicale, include principiul consimțământului, nediscriminare și protecția vieții private, interzice în mod expres orice câștig financiar din partea organismului și a părților sale.

Această Convenție a fost extinsă printr-un Protocol Adițional la Convenția privind drepturile omului și biomedicina vizând transplantul de organe și țesuturi de origine umană, care a intrat în vigoare la 1 mai 2006 [158]. Protocolul Adițional urmărește să garanteze, fără discriminare, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale în ceea ce privește transplantul de organe și țesuturi umane, stabilind astfel principii pentru protecția donatorilor și a primitorilor.

Republica Moldova a ratificat Convenția privind drepturile omului și biomedicina prin Legea nr. 1256-XVdin 19.07.2002 [159], Protocol Adițional la Convenția – prin Legea nr. 261 din 06.12.2007 [160].

Alte rezoluții și recomandări majore în domeniul țesuturilor și celulelor includ:

Rezoluția (78) 29 a Comitetului de Miniștri privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la prelevarea, grefarea și transplantul de substanțe umane [161];

Recomandarea nr. R (94) 1 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind băncile de țesuturi umane [162];

Recomandarea nr. R (98) 2 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind furnizarea de celule stem hematopoietice [163];

Recomandarea Rec (2004) 8 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind băncile de sânge din cordonul ombilical pentru uz autolog [164];

Recomandarea Rec (2006) 4 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind cercetări asupra materialului biologic de origine umană [165].

La 21 mai 2010 cea de-a 63-a Adunare Mondială a Sănătății a adoptat o rezoluție, prin care, după revizuirea primelor Principii directoare a OMS privind transplantul din anul 1991, a aprobat principiile directoare OMS privind transplantul de celule, țesuturi și organe umane și a solicitat statelor membre OMS să implementeze aceste principii directoare, să promoveze donarea voluntară și neremunerată, să se opună traficului și să promoveze o alocare transparentă și echitabilă [166, 167]. De asemenea, a cerut membrilor săi să consolideze supravegherea, să colecteze și să publice date privind activitățile, inclusiv incidentele și reacțiile adverse, și să pună în aplicare codificarea globală standardizată. Aceste orientări ale OMS sunt menite să ofere un cadru ordonat, etic și acceptabil pentru donarea și transplantul de celule, țesuturi și organe umane în scopuri terapeutice.

În plus, OMS a publicat două aide-mémoires specifice privind donarea și transplantul de țesuturi și celule [168, 169]. Potrivit aide-mémoire privind donarea și transplantul de țesuturi și celule, autoritățile naționale din domeniul sănătății sunt responsabile pentru a asigura că donarea, etapele de prelucrare, conservare, stocare la bancă, aplicarea la om a țesuturilor și celulelor umane sunt promovate, reglementate și monitorizate în mod corespunzător în interesul siguranței pacienților și al transparenței publice. În special, autoritățile naționale sunt responsabili pentru a asigura existența unui cadru legislativ corespunzător; unor standarde naționale/internaționale clar definite; unei proceduri de inspecție/autorizare pentru evaluare, testare, prelevare, procesare, stocare, distribuire, import și export; programelor de biovigilență și supraveghere a rezultatelor negative; procedurilor de monitorizare și raportare a activităților de donare, procesare, stocare, distribuire și import și export.

În ultimii ani, OMS promovează utilizarea termenului ”produse medicale de origine umană” (Medical products of human origin – MPHO) [170]. Această categorie include sângele, organele, țesuturile, măduva osoasă, sângele din cordonul ombilical, celulele reproductive și laptele matern pentru utilizare terapeutică [170]. Utilizarea acestor produse medicale, obținute de la donatori vii și decedați, implică considerente practice, științifice și etice.

Recunoscând că transplantul de țesuturi și celule umane este un domeniu medical extins, care oferă oportunități importante pentru tratamentul diferitor boli, UE își propune o abordare comună a reglementării domeniul dat în Europa. În UE, mai multe directive descriu cerințele tehnice și au fost transpuse în legislația națională a celor 28 de state membre ale UE [9].

Directiva 2004/23/CE acoperă toate etapele procesului de transplant, de la donarea, prelevarea, testarea, procesarea, conservarea și stocarea țesuturilor și celulelor umane până la distribuirea lor. Directivele UE privind țesuturile și celulele au creat un punct de referință pentru standardele care trebuie îndeplinite în cazul efectuării oricărei activități care implică țesuturile și celulele destinate utilizării la om. De asemenea, directivele impun introducerea unor sisteme care să asigure că toate țesuturile și celulele transplantate sunt trasabile de la donatori la primitori și invers [2, 6]. Aceasta trasabilitatea ar trebui asigurată prin codificarea țesuturilor și celulelor umane cu utilizarea unui identificator unic, denumit Codul European Unic (SEC), precum și prin documentele de însoțire, care oferă informații cu privire la principalele caracteristici ale țesuturilor și celulelor destinate utilizării la om. Utilizatorii Compendiului UE al produselor din țesuturi și celule umane pot obține informații despre produsele prin intermediul unei platforme informatice accesibile publicului [6].

Pe plan mondial, schimb de țesuturi și celule umane are loc din ce în ce mai des. Directiva 2004/23/CE prevede că importurile de țesuturi și celule sunt efectuate de centre de țesuturi autorizate de autoritățile competente, care asigură că importurile de țesuturi și celule respectă standarde echivalente de calitate și siguranță. Directiva (UE) 2015/566 solicită stabilirea procedurilor pentru a verifica echivalența standardelor de calitate și siguranță ale importurilor de țesuturi și celule [2, 7].

În plus, statele membre trebuie se asigură că băncile de țesuturi și organizațiile responsabile pentru utilizarea la oameni păstrează datele privind donator și primitor timp de cel puțin 30 de ani, într-un mediu de stocare corespunzător și lizibil [6].

La data de 14 iunie 2018 a fost prezentat primul acord mondial privind utilizarea țesutului uman donat pentru transplant ocular, cercetare și tehnologii viitoare, numit Principii de la Barcelona și structurat sub formă de 9 strategii [171]:

1. Respectarea anonimatului donatorului și a apropiaților acestora în procesul de consimțământ.

2. Protejarea integrității donării altruiste și voluntare și utilitatea acesteia ca resursă publică pentru beneficiul comun al tuturor.

3. Susținerea restabilirii vederii și sănătății ochilor pentru primitori.

4. Promovarea unor mecanisme de alocare corectă, echitabilă și transparentă.

5. Susținerea integrității profesionale în toate jurisdicțiile.

6. Dezvoltarea serviciilor de înaltă calitate care promovează gestionarea etică a celulelor, țesuturilor și organelor, trasabilitatea și utilitatea.

7. Dezvoltarea serviciilor autosuficiente la nivel local/național.

8. Recunoașterea și abordarea implicațiilor potențiale etice, legale și clinice ale activităților transfrontaliere.

9. Asigurarea practicelor etice și de bună guvernanță în cercetări (non-terapeutice) care necesită celule, țesuturi și/sau organe.

CE a efectuat prima evaluare formală a legislației UE privind țesuturile și celulele umane de la adoptarea actelor de bază în 2004 cu publicarea rezultatelor la data de 11.10.2019 [172, 173]. Peste 4000 de centre de țesuturi colectează și furnizează aproximativ un milion de țesuturi și celule donate, inclusiv cornee, valve cardiace și măduvă osoasă, în fiecare an. De asemenea, statele membre ale UE fac schimb de aceste substanțe. Actualmente, țesuturile și celulele sunt, de asemenea, materii prime pentru fabricarea medicamentelor. Evaluarea a constatat că legislația UE a contribuit în mod eficient la creșterea siguranței și calității țesuturilor și celulelor transplantate. Autoritățile naționale supraveghează acum activitățile de transplant prin inspecții, autorizații și vigilență.

Cu toate acestea, evaluarea a constatat că multe dintre cerințele actuale de siguranță și calitate sunt depășite și este dificil de păstrat acestora în ritm cu schimbări rapide în domeniul. Modificările includ evoluții științifice și tehnologice (de exemplu, teste mai bune ale donatorilor, noi metode de procesare, inclusiv inactivarea agentului patogen), disponibilitatea instrumentelor digitale (pentru monitorizare), comercializarea crescută și focare epidemiologice mai frecvente asociate cu mobilitate globală sporită.

Evaluarea sugerează, de asemenea, că cerințele pentru supravegherea națională nu sunt specifice sau adecvate, ceea ce duce la abordări divergente de supraveghere, reducere a încrederii reciproce și bariere pentru schimbul și accesul la aceste terapii. De asemenea, nu există cadrul legal pentru inspecțiile comune sau auditul sistemului de inspectare, regulile și criteriile pentru raportarea datelor privind vigilența și activitatea sunt neclare, cerințele pentru a demonstra eficacitatea clinică a noilor metode de procesare sunt limitate.

Băncile de țesuturi și celule au nevoie de consiliere în timp util cu privire la cerințele care se vor aplica pentru autorizarea terapiilor inovatoare. Există un consens asupra faptului că unele noi terapii cu aplicarea țesuturilor și celulelor umane necesită o monitorizare atentă și evaluare a eficacității clinice, ceea ce nu este prevăzut în dispozițiile legale actuale.

În timp ce cadrul legal încurajează donarea voluntară neremunerată, dispozițiile actuale sunt insuficiente pentru a susține o ofertă adecvată și durabilă pentru țesuturi și celule în contextul creșterii semnificative a cererii. Această evaluare a identificat, de asemenea, lipsa de dispoziții și acțiuni pentru a asigura continuitatea aprovizionării, atât a substanțelor umane, cât și a dispozitivelor critice necesare pentru pregătirea acestor substanțe pentru a fi utilizate în situații de urgență.

Așadar, în timp ce încrederea publică în domeniul rămâne ridicată, există unele lacune și deficiențe, care rămîn să fie rezolvate. Este important să ne asigurăm că donatorii continuă să își aducă contribuția crucială și că pacienții continuă să aibă acces la țesuturi și celule sigure de înaltă calitate, beneficiind totodată de tratamente inovatoare.

Monitorizarea practicilor în domeniul transplantului în statele membre a devenit o necesitate evidentă pentru a garanta transparență și analiza comparativă internațională. Pentru realizarea acestui obiectiv, începând cu anul 1996, CoE publică revista ”Newsletter Transplant” în coordonare cu Organizația Națională de Transplant din Spania. Această publicație rezumă date privind activitățile de donare și transplant, oferite de ≈ 70 de țări. Baza de date a revistei ”Newsletter Transplant” este legată de alte proiecte internaționale privind colectarea de date, cum sunt Observatorul Global al OMS privind donarea și transplantul de organe, baza de date privind donarea și transplantul de țesuturi și celule ”EUROCET – European Network of Competent Authorities for Tissues and Cells”. ”NewsletterTransplant” a evoluat într-o sursă oficială unică de informații care continuă să inspire politici și planuri strategice la nivel mondial. Agenția de Transplant din Republica Moldova face parte la acest proiect internațional începând cu anul 2011.

CoE elaborează, de asemenea, alte linii directoare, inclusiv Ghidul privind calitatea și siguranța țesuturilor și celulelor în utilizarea la om. Autorul acestei teze este membru grupului de lucru din partea Agenției de Transplant din Republica Moldova pentru revizuirea cerințelor tehnice și elaborarea a celei de a 4-lea ediției.

Scopul acestei cercetării constă în evaluarea complexă a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane și atitudinii populației privind donarea și transplant pentru asigurarea funcționării serviciilor prestate și argumentarea direcțiilor de dezvoltare a acestora în Republica Moldova.

Pentru realizarea scopului cercetării au fost stabilite următoarele obiective:

1. Analiza evoluției domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

2. Evaluarea cunoștințelor și atitudinilor populației referitor la donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane la nivel național și internațional.

3. Evaluarea opiniei medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate.

4. Evaluarea elementelor esențiale a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

5. Elaborarea suportului științific pentru dezvoltarea domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

1.4. Concluzii la capitolul 1

1. În rezultatul cercetării s-a stabilit că transplantul de țesuturi și/sau celule umane reprezintă terapii esențiale în curs de dezvoltare rapidă în domeniul asistenței medicale moderne. Utilizarea de tratamente medicale pe bază de țesuturi și/sau celule umane este în creștere, atât în ceea ce privește numărul, frecvența lor cât și indicații terapeutice extinse, datorită unor progrese semnificative în domeniul biotehnologiei.

2. Autoritățile naționale în sănătate sunt responsabile de a asigura că necesitățile pacienților sunt satisfăcute cu o sursă de țesuturi și/sau celule umane sigure, de o calitate adecvată și coerentă. Legislația națională în domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane, care susține donare, precum și sistemul de reglementare, care autorizează și inspectează centrele de prelevare și transplant, băncile de țesuturi și/sau celule, programele de biovigilență și supraveghere a rezultatelor negative sunt premise de dezvoltare continuă pentru atingerea acestui obiectiv. Comunicarea transparentă și buna colaborare între autoritățile competente – agențiile de transplant, băncile de țesuturi și/sau celule și medicii care tratează pacienții sunt cruciale în orice proces de donare.

3. Programele de donare de succes ar trebui să includă cel puțin strategii de conștientizare publică adecvate, care promovează nu numai donarea de organe, ci și donarea de țesuturi și/sau celule; sisteme eficiente care să faciliteze recrutarea donatorilor vii într-o manieră etică și să asigure siguranța și bunăstarea lor, precum și identificarea și referirea tuturor donatorilor potențiali de țesuturi decedați, instruirea adecvată a profesioniștilor implicați în recrutare sau în identificarea și sesizarea.

5. Rolul central al băncilor de țesuturi și celule umane, în furnizarea țesuturilor și celulelor umane atât pentru tratament cât și pentru cercetare, evidențiază rețelele complicate care conectează donatorii, primitorii, clinicienii, intermediarii, pentru îndeplinirea sarcinilor complexe de la evaluarea corectă a cererii de țesuturi și/sau celule umane pentru transplant și tratamente inovatoare, servicii hibride de stocare, achiziționarea materialelor de prelevare și procesare de ultima generație, până la pregătirea alogrefelor sigure de înaltă calitate.

4. Compendiul UE al centrelor de țesuturi monitorizează și asigură aplicarea Codului European Unic în statele membre pentru a facilita trasabilitatea țesuturilor și/sau celulelor umane de la donator la primitor și invers. Acest Cod care să permită donarea și identificarea produsului ar trebui alocat tuturor țesuturilor și/sau celulelor umane destinate utilizării la om, inclusiv celor importate din țări terțe.

5. Schimb de țesuturi și/sau celule umane pe plan mondial prevede ca centrele care importă țesuturi și/sau celule să asigure că importurile respectă standarde în materie de calitate și siguranță echivalente cu cele prevăzute în Directive UE și verificate prin procedurile prestabilite.

2. MATERIAL ȘI METODE DE CERCETARE

2.1. Caracteristica generală a metodologiei de cercetare

Studiul actual este o parte componentă a Programului Național de Transplant pentru anii 2017-2021 și a Planului de acțiuni privind implementarea acestuia, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 258 din 28.04.2017 [174]. Două obiective specifice ale acestui Program au contribuit la elaborarea și realizarea studiului prezent: (1) dezvoltarea și aplicarea rezultatelor cercetărilor științifice și extinderea acțiunilor de educare și informare a cetățenilor Republicii Moldova în domeniul donării și transplantului; (2) efectuarea sondajului de opinie în rândurile lucrătorilor medicali și ale populației cu privire la percepția donării și transplantului.

Studiul a fost realizat în Laboratorul de inginerie tisulară și culturi celulare al USMF „Nicolae Testemițanu” în colaboare cu Agenția de Transplant. Protocolul de studiu a fost aprobată de Comitetul de Etică a Cercetării al Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” prin proces-verbal nr. 1 din 03.10.2016.

Ipoteza cercetării a inclus 3 întrebări:

Care este situația prezentă în domeniul de transplant de țesuturi și/sau celule umane?

Care este percepția populației privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane?

Care este opinia medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate?

Cercetarea a fost realizată în cinci etape și a cuprins perioada anilor 2011-2017.

Etapa I. Definirea problemei.

Documentarea științifică în domeniul prin studierea literaturii științifice și metodico-didactice pe tema cercetării.

Formularea scopului și obiectivelor cercetării.

Determinarea volumului și perioadei de cercetare.

Elaborarea planului de cercetare.

Etapa II. Observarea statistică și colectarea materialului.

Elaborarea chestionarelor și instrumentelor de colectare a materialului de studiu.

Eșantionarea și constituirea matricei rezultatelor de sondaj.

Înregistrarea caracteristicilor fenomenelor și colectivităților studiate, utilizând procedeele de colectare totală sau parțială (preluarea informațiilor din rapoartele de activitate primare ale instituțiilor medico-sanitare și din bazele de date ale Agenției de Transplant, colectarea datelor în cadrul chestionarelor prin sondaj).

Etapa III. Procesarea statistică a rezultatelor obținute.

Etapa IV. Analiza rezultatelor obținute, discuții și argumentarea științifică a direcțiilor de dezvoltare.

Estimarea cunoștințelor și atitudinilor populației privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane.

Evaluarea opiniei medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate.

Evaluarea elementelor esențiale ale domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Argumentarea direcțiilor de dezvoltare a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Etapa V. Concluzii și recomandări practice.

Acest studiu a fost realizat în baza informațiilor privind domeniul de transplant ale instituțiilor medico-sanitare din sistemul sănătății, cu referire la datele și sursele naționale (MS, MSMPS, Agenția de Transplant, Centrul Național de Management în Sănătate, Biroul Național de Statistică etc.) și internaționale (Global Observatory on Donation and Transplantation – Newsletter Transplant of the Council of Europe, EUROCET, SEEHN, etc.), [19, 20, 21].

Pentru realizarea scopului și obiectivelor cercetării a fost efectuată analiza elementelor cheie ale donării și transplantului de țesuturi și/sau celule umane în perioada anilor 2011-2017.

Cercetarea are un caracter aplicativ, fiind orientată spre căutarea unor soluții practice pe baza teoriei, și predictiv, obiectivul principal fiind evaluarea situației prezente în domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane și a necesităților sistemului de sănătate în grefe umane pentru argumentarea direcțiilor de dezvoltare și asigurarea funcționării serviciilor prestate populației din Republica Moldova.

Studiul este de tip descriptiv (observațional transversal) cu utilizarea studiilor integral și selectiv.

Studiul integral a contribuit la analizarea factorilor care influențează evoluția și tendințele de dezvoltare a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane, a direcțiilor de suplinire a stocurilor curente de țesuturi și/sau celule umane și la argumentarea direcțiilor ulterioare de dezvoltare a domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Pentru evaluarea opiniei medicilor a fost utilizată totalitatea generală a tuturor cadrelor medicale cu studii superioare, implicate în acordarea serviciilor de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane, și a tuturor celor cadre medicale din instituțiile medico-sanitare, care urmează să fie implicați în prestarea acestor servicii. La momentul cercetării avem 106 de medici, implicați în acordarea serviciilor de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane, și cei, care urmează să fie implicați în prestarea acestor servicii, sunt 55 de medici. Totalitatea generală a medicilor, supuși studiului, a constituit 161 de respondenți. Evaluarea opiniei medicilor a fost efectuată prin intermediul chestionării.

Studiul selectiv a fost utilizat pentru estimarea cunoștințelor și atitudinilor populației privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane.

Evaluarea în cadrul studiului selectiv a fost efectuată prin intermediul chestionării. În vederea validării unor date obținute prin chestionare am utilizat studiile de caz și analiza documentelor și datelor deja existente.

Volumul eșantionului reprezentativ de respondenți din populația generală adultă a fost calculat în baza formulei clasice, propuse pentru sondajul aleatoriu fără repetare:

(1)

unde:

n – volumul eșantionului reprezentativ;

t – criteriul t-Student sau factorul de probabilitate – egal cu 1,96 pentru o probabilitate de 95%;

p și q – probabilitatea și contraprobabilitatea de apariție sau nu a fenomenului cercetat; în cazurile când nu avem date despre fenomenul cercetat, se consideră că volumul eșantionului este maxim când produsul „p×q” este maxim; luând în considerație faptul că 0≤p≤1 și q=1-P, produsul este maxim atunci când p=q=0,5;

∆ – eroarea limită admisă, egală cu 0,05 (5%);

N – volumul colectivității generale de populație adultă.

La momentul colectării datelor în Republica Moldova au fost înregistrate 2983200 de persoane adulte, conform datelor Biroului Național de Statistică (2018). Așadar, colectivitatea populației generale adulte a constituit N = 2983200.

Introducând cifrele în formulă, am obținut un eșantion reprezentativ de 384 de persoane:

Având în vedere rata de non-răspuns de 10,0%, eșantionul minim reprezentativ va constitui 422 de respondenți. În rezultat au fost decis de repartizat 450 de chestionare, dintre care au fost completate și returnate 427, ceea ce depășește volumul eșantionului reprezentativ.

Pentru diverse domenii de cercetare au fost utilizate documentele primare ale instituțiilor medico-sanitare și bazele de date ale Agenției de Transplant, necesare pentru colectarea datelor și informațiilor primare:

1. Anuarele statistice ale sistemului de sănătate din Republica Moldova, publicate de Centrul Național de Management în Sănătate.

2. Rapoartele de activitate trimestriale și anuale, prezentate în adresa Agenției de Transplant de către coordonatorii de transplant și persoanele responsabile pentru activitățile de transplant de țesuturi și/sau celule umane din cadrul instituțiilor medico-sanitare autorizate de MSMPS la propunerea Agenției de Transplant pentru desfășurarea activităților din domeniul transplantului. Aceste rapoarte de activitate sunt generate din:

Sistemul Informațional Automatizat „TRANSPLANT” (SIA „TRANSPLANT”): Registru Donatori, Registru Primitori, Registru Transplanturi, Subsistem de raportare [175].

Sistemul informațional automatizat suplimentar: „Potențialul donării” (Donatori Potențiali de Țesuturi, Donatori Potențiali de Organe).

Sistemul informațional automatizat suplimentar: „Lista de așteptare pentru transplant de cornee”.

2.2. Caracteristica generală a loturilor chestionate

Pentru obținerea informațiilor necesare s-a utilizat metoda cantitativă și calitativă. Grupele-țintă pentru studiu au inclus medici și persoane adulte. Au fost chestionați 161 de medici și 427 de respondenți din populația generală adultă. Sondajul, conform unor chestionare special elaborate, a fost realizat pe parcursul a cinci zile lucrătoare consecutiv de persoane preventiv instruite.

Sondajul medicilor a fost efectuat în 24 de instituții medico-sanitare:

– IMS Publice municipale – 2 (Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” și Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”),

– IMS Publice republicane – 9 (Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”, Institutul Mamei și Copilului cu Clinica „Emilian Coțaga”, Institutul de Medicină Urgentă, Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, Institutul Oncologic, Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie cu Banca de țesuturi umane, Întreprinderea de Stat „Centrul Republican Experimental Protezare, Ortopedie și Reabilitare” CREPOR, Spitalul Militar Republican al MAI, DM SIS),

– IMS Publice raionale – 9 (Spitalul Clinic Municipal Bălți, Spitalul Raional Fălești, Spitalul Raional Soroca „A. Prisacari”, Spitalul Raional Hâncești, Spitalul Raional Ialoveni, Spitalul Raional Rezina, Spitalul Raional Ungheni, Spitalul Raional Căușeni, Spitalul Raional Comrat),

– IMS private – 4 (Centrul Sănătății Familiei „GALAXIA”, Spitalul privat TerraMed, Spitalul Internațional Medpark, Centrul Medical „OVISUS”).

Spitalul Internațional Medpark efectuează transplant de grefe tisulare de 1 an, Centrul Medical „OVISUS” – de 3 ani, Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga” și Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime” – de 5 ani, Institutul de Medicină Urgentă, Institutul de Neurologie și Neurochirurgie, Institutul Oncologic, Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, Institutul Mamei și Copilului și Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco” – de peste 5 ani.

În lotul medicilor au fost incluse 161 de persoane: 75 (46,6%) de medici traumatologi-ortopezi și combustiologi, 36 (22,3%) de medici cu alt profil chirurgical – oncologi, neurochirurgi, ginecologi, urologi, 28 (17,4%) de medici chirurgi generaliști și 22 (13,7%) de oftalmologi (figura 1).

Figura 1. Repartizarea medicilor în funcție de specialitate (%).

Din totalul medicilor, 125 (77,6%) erau bărbați și 36 (22,4%) erau femei. În funcție de vârstă și sex, respondenții din acest lot de studiu au fost repartizați în modul următor: 25 (15,5%) de persoane aveau vârsta în limitele 25-34 de ani (15 – 60,0% bărbați și 10 – 40,0% femei), 93 (57,8%) de persoane – în limitele 35-54 de ani (73 – 78,5% bărbați și 20 – 21,5% femei), 43 (26,7%) de persoane – în limitele 55-81 de ani (37 – 86,0% bărbați și 6 – 14,0% femei) (tabelul 1).

Tabelul 1. Repartizarea medicilor în funcție de sex și vârstă

Vârsta medie a medicilor a constituit 46,84±0,9 ani (de la 25 de ani până la 81 de ani). Valoarea medie a vârstei era statistic semnificativ mai mare la bărbați – 47,78±0,9 ani (de la 25 de ani până la 81 de ani), comparativ cu femeile – 43,58±2,1 ani (de la 25 de ani până la 70 de ani; p<0,05).

În lotul populației adulte au fost incluse 427 de persoane: 163 (38,2%) de salariați, 154 (36,1%) de persoane care nu lucrează, 80 (18,7%) de persoane care temporar nu lucrează și 30 (7,0%) de întreprinzători particulari (figura 2).

Figura 2. Repartizarea respondenților din populația

în funcție de angajarea în câmpul muncii (%).

Din totalul respondenților, 246 (57,6%) de persoane erau de sex feminin și 181 (42,4%) de persoane erau de sex masculin. În funcție de studii, 131 (30,7%) de respondenți aveau studii superioare, 114 (26,7%) – aveau studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale, 103 (24,1%) – aveau studii generale sau profesionale și 79 (18,5%) – aveau studii medii incomplete. Peste jumătate din populația adultă chestionată – 237 (55,5%) – proveneau din mediul urban și 190 (44,5%) proveneau din mediul rural.

În funcție de vârstă și sex, persoanele din populația generală adultă au fost repartizați în modul următor: 156 (36,5%) de persoane aveau vârsta în limitele 18-34 de ani (54 – 34,6% bărbați și 102 – 65,4% femei), 145 (34,0%) de persoane – în limitele 35-54 de ani (64 – 44,1% bărbați și 81 – 55,9% femei), 126 (29,5%) de persoane – în limitele 55-82 de ani (63 – 50,0% bărbați și 63 – 50,0% femei) (tabelul 2).

Tabelul 2. Repartizarea respondenților din populația

în funcție de sex și vârstă

Vârsta medie a respondenților din populația adultă a constituit 42,38±0,7 ani (de la 18 ani până la 82 de ani), statistic semnificativ mai mare la bărbați – 44,75±1,1 ani (de la 18 ani până la 82 de ani), comparativ cu femeile – 40,64±1,0 ani (de la 18 de ani până la 80 de ani; p<0,01).

2.3. Metode de cercetare

Alegerea procedeelor de analiză s-a efectuat în funcție de complexitatea și particularitățile serviciului de transplant de țesuturi și/sau celule umane:

1. Observarea directă, fiind forma de achiziționare a informației printr-o experiență directă, nemediată, obținută de la o sursă primară, a contribuit la evaluarea directă a activităților desfășurate de unele instituții medico-sanitare, a modului de realizare a operațiilor de prelucrare a datelor din documentele primare utilizate și a gradului lor de dificultate.

Au fost evaluate volumul și caracterul activităților de transplant de țesuturi și/sau celule, desfășurate în instituțiile medico-sanitare autorizate.

2. Chestionarea cu utilizarea a 2 chestionare special elaborate, având la bază un set de întrebări, a fost adresată medicilor și respondenților din populația generală adultă.

Chestionarul „Evaluarea necesitaților în grefe de țesuturi și/sau celule pentru sistemul de sănătate al Republicii Moldova” a inclus 35 de întrebări pentru medicii (Anexa 1), iar chestionarul „Percepția donării și transplantului de țesuturi și/sau celule” (Anexa 2) – 15 întrebări pentru respondenții din populația generală adultă. Ambele chestionare au fost grupate în compartimente în funcție de informația colectată. Respondenții au fost rugați să aleagă atent varianta de răspuns considerată cea mai apropiată din punctul lor de vedere personal.

În vederea facilitării procesării rezultatelor, precum și pentru a evita indecizia respondenților, am preferat eliminarea valorilor intermediare/neutre din scala de apreciere.

Au fost evaluate opinia medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate, cunoștințele și atitudinea populației generale adulte privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule.

În procesul de studiu au fost utilizate următoarele metode de cercetare:

Metoda analitică – evaluarea donatorilor potențiali și determinarea raportului dintre donatorii potențiali și efectivi; analiza evoluției activităților de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane în cadrul instituțiilor medico-sanitare autorizate; analiza complexă a situației actuale și determinarea priorităților în dezvoltarea serviciului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Metoda focus-grup – metoda calitativă pentru a investiga experiențe și abordări a unui grup de experți la sistemul de calitate, ce concentrează pe trasabilitatea completă a procesului de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane, precum și asupra prevenirii erorilor și menținerii unui standard coerent al cerințelor convenite pentru țesuturi și/sau celule eliberate pentru aplicații clinice, și implementarea sistemului de biovigilență. Aceasta metoda a contribuit și la explorarea modelelor de finanțare a activităților de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane. Focus-grup a fost format din 5 experți Consiliului Europei, reprezentanți ai Agenției de Biomedicină (ABM), Franța, Organizației Catalană de Transplant (OCATT), Spania, din cadrul proiectului TWINNING „Consolidarea Agenției de Transplant din Republica Moldova și armonizare legislativă în sfera calității și siguranței substanțelor de origine umană”, desfășurat în perioada anilor 2014 – 2016, unde a participat și autorul tezei.

Metoda istorică – cercetarea direcțiilor de dezvoltare a serviciului de transplant de țesuturi și/sau celule umane la diferite etape, la nivel național și internațional.

Metoda sociologică – evaluarea opiniei medicilor, implicați sau nu în prestarea serviciilor de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane, și estimarea cunoștințelor și atitudinilor populației generale adulte privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane.

Metoda statistică și matematică – utilizarea diferitor calcule în aprecierea eșantioanelor studiate și prelucrarea datelor statistice.

Metoda de expertiză – utilizarea indicilor și criteriilor în evaluarea calității prestării serviciilor, evaluarea relației dintre nivelul de dezvoltare al instituțiilor medico-sanitare publice și nivelul de acordare a serviciilor de transplant de țesuturi și/sau celule umane populației, determinarea direcțiilor ulterioare de dezvoltare a serviciului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Metoda de monitorizare și evaluare – studiul dinamicii, controlului și evaluării modificărilor activității serviciului de transplant de țesuturi și/sau celule umane.

Metoda previzională – estimarea numărului și tipului băncilor de țesuturi și/sau celule umane pentru sistemul de sănătate.

2.4. Metode de evaluare statistică a rezultatelor obținute

În scopul procesării statistice a materialului au fost elaborate fișe speciale unde erau codificate datele primare – rezultatele chestionărilor, datele din documentele primare ale instituțiilor medico-sanitare publice, ale instituțiilor medico-sanitare private și datele din bazele de date ale Agenției de Transplant. Materialele primare ale studiului au fost procesate computerizat cu ajutorul programului „Statistical Package for the Social Science” versiunea 20.0 pentru Windows (SPSS, Inc, Chicago, IL, 2011) prin metode de analiză variațională, corelațională și discriminantă.

Pentru prelucrarea statistică am aplicat un set de operații, efectuate prin procedee și tehnici de lucru specifice:

Sistematizarea materialului prin procedee de centralizare și de grupare statistică, după parametri și niveluri cu obținerea valorilor indicatorilor primari și seriilor de date statistice.

Calcularea valorilor indicilor derivați în dependență de forma repartizării – indicii relativi, ai tendinței centrale, dispersiei, formei de repartiție, variației în timp și spațiu, coeficientul t-Student:

• Rata: (1)

unde:

P – rata;

X – evenimentul;

Y – mediul care a produs acest eveniment;

10n – multiplicatorul.

• Media aritmetică simplă: (2)

unde:

_

Xa – media aritmetică a valorilor;

Σ – simbolul sumării;

xi – valorile unei variabile;

n – numărul total de investigații.

• Eroarea valorii medii: (3)

unde:

ES – devierea valorii medii aritmetice;

σ – devierea standard;

√ – simbolul rădăcinii pătrate;

n – numărul total de cazuri (investigații).

• t – criteriul Student: (4)

unde:

t – criteriul Student;

_ _

X1 și X2 – valorile mediei aritmetice ale totalităților comparate;

√ – simbolul rădăcinii pătrate;

ES1 și ES2 – erorile mediilor aritmetice ale totalităților comparate.

Calcularea frecvențelor absolute (numere) și/sau relative (procente) pentru variabilele nominale sau categoriale, a valorii medii și erorii standard a mediei pentru variabilele continue.

Compararea variabilelor discrete cu aplicarea testului χ² după Pearson pentru tabelele de contingență pe eșantioane mari; testul χ² după Pearson cu corijarea Yates pentru tabelele de contingență 2×2 cu un număr mic de observații (40-50) sau cu 20-50 de observații, dacă toate frecvențele așteptate (teoretice) sunt >5; metoda exactă după Fisher pentru tabelele de contingență 2×2 care nu satisfac criteriile descrise anterior.

Testarea pentru normalitate a variabilelor cu scală de interval prin utilizarea testului Kolmogorov-Smirnov.

Diferența dintre valorile medii în grupe cu utilizarea testului „t” pentru eșantioane independente (în cazul variabilelor cu scală de interval și cu distribuție normală a valorilor) sau a testelor statisticii neparametrice – testul Mann-Whitney U (pentru variabile cu scală ordinară sau cu scală de interval și cu distribuție anormală a valorilor).

Analiza de varianță cu aplicarea testelor de analiză post-hoc (Bonferroni) pentru testarea diferențelor multiple dintre valorile medii în loturile de studiu.

Compararea rezultatelor și aprecierea gradului de intensitate a legăturilor statistice și a influenței factorilor asupra variației fenomenelor studiate, utilizând procedeul corelației Pearson (în cazul variabilelor cu scală de interval și cu distribuție normală a valorilor), corelației Spearmen sau Kendall (pentru variabile cu scală ordinară sau cu scală de interval și cu distribuție anormală a valorilor).

Analiza parametrilor statisticii descriptive (tabele de frecvențe, grafice, indicatori numerici – valoarea cea mai mică, valoarea cea mai mare, valoarea medie, eroarea valorii medii etc.) și inferențiale (estimarea caracteristicilor populației și testarea ipotezelor statistice).

Prezentarea datelor statistice prin procedee tabelare și grafice.

Diferențele cu valoarea bilaterală p<0,05 au fost considerate statistic semnificative.

2.4. Concluzii la capitolul 2

1. Activitățile de transplant de țesuturi și/sau celule în Republica Moldova sunt desfășurate în 8 instituții medico-sanitare publice și 2 instituții medico-sanitare private. Patru instituții prestează aceste servicii o perioadă de până la 5 ani și 6 instituții – o perioadă de peste 5 ani.

2. Studiul complex a fost efectuat pe un lot din 161 de medici în vârstă de 25-81 de ani și pe un lot din 427 de respondenți din populația generală adultă în vârstă de 18-82 de ani. Sondajul medicilor și respondenților din populația adultă a fost efectuat conform unor chestionare special elaborate.

3. Materialele primare ale studiului au fost procesate computerizat cu ajutorul programului „Statistical Package for the Social Science” versiunea 20.0 pentru Windows (SPSS, Inc, Chicago, IL, 2011) prin metode de analiză variațională și corelațională.

3. EVALUAREA CUNOȘTINȚELOR ȘI ATITUDINILOR POPULAȚIEI PRIVIND DONAREA ȘI TRANSPLANTUL de țesuturi și/SAU celule umane

3.1. Caracteristica respondenților chestionați din populația generală adultă

În rezultatul cercetării sa stabilit că din lotul populației generale adulte au fost incluse 246 (57,6%) de femei și 181 (42,4%) de bărbați. În funcție de vârstă, persoanele din populația generală adultă au fost repartizați în modul următor: 156 (36,5%) de persoane aveau vârsta în limitele 18-34 de ani, 145 (34,0%) de persoane – în limitele 35-54 de ani și 126 (29,5%) de persoane – în limitele 55-82 de ani (figura 3).

Figura 3. Repartizarea respondenților în funcție de vârstă (%).

În subpopulația masculină, 54 (29,8%) de bărbați aveau o vârstă cuprinsă între 18 și 34 de ani, 64 (35,4%) de bărbați – între 35 și 54 de ani și 63 (34,8%) de bărbați – între 55 și 82 de ani (figura 4), iar în subpopulația feminină: 102 (41,5%) femei aveau vârsta în limitele 18-34 de ani, 81 (32,9%) de femei – în limitele 35-54 de ani și 63 (25,6%) de femei – în limitele 55-82 de ani (figura 5). Analiza repartizării respondenților în funcție de vârstă a constatat că în studiu au fost incluse statistic semnificativ (p<0,05) mai multe femei cu vârsta sub 35 de ani și statistic semnificativ (p<0,05) mai mulți bărbați cu vârsta între 35 și 54 de ani. Prin urmare, în studiu ponderea femeilor cu vârsta sub 35 de ani și bărbaților cu vârsta între 35 și 54 de ani prevalează semnificativ din respondenți chestionați.

Vârsta medie a respondenților din populația generală adultă a constituit 42,38±0,7 ani (de la 18ani până la 82 de ani) și era statistic semnificativ mai mare la bărbați – 44,75±1,1 ani (de la 18 ani până la 82 de ani), comparativ cu femeile – 40,64±1,0 ani (de la 18 ani până la 80 de ani; p<0,01) (figura 6). În funcție de mediul de reședință, se constată că persoanele din mediul urban sunt statistic semnificativ mai tinere – 39,10±1,0 ani (de la 18 ani până la 76 de ani), comparativ

Figura 4. Repartizarea bărbaților în funcție de vârstă (%).

Figura 5. Repartizarea femeilor în funcție de vârstă (%).

cu persoanele din mediul rural – 46,48±1,1 ani (de la 18 ani până la 82 de ani; p<0,001) (figura 7).

În funcție de studii, 131 (30,7%) de respondenți aveau studii superioare, 114 (26,7%) respondenți aveau studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale, 103 (24,1%) respondenți aveau studii generale sau profesionale și 79 (18,5%) de respondenți aveau studii medii incomplete (figura 8). Analiza comparativă nu a constatat diferențe statistic semnificative (p>0,05) în funcție de sex și studii. În subpopulația de sex masculin, 61 (33,7%) de respondenți aveau studii superioare, 40 (22,1%) de respondenți aveau studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale, 45 (24,9%) de respondenți aveau studii generale sau profesionale și 35 (19,3%) de

Figura 6. Valoarea medie a vârstei în funcție de sex (ani).

Figura 7. Valoarea medie a vârstei în funcție de mediul rezidențial (ani).

respondenți aveau studii medii incomplete (figura 9). În subpopulația de sex feminin, 70 (28,5%) de respondenți aveau studii superioare, 74 (30,1%) de respondenți aveau studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale, 58 (23,6%) de respondenți aveau studii generale sau profesionale și 44 (17,9%) de respondenți aveau studii medii incomplete (figura 10).

Figura 8. Repartizarea respondenților în funcție de studii (%).

Figura 9. Repartizarea bărbaților funcție de studii (%).

În funcție de ocupație, persoanele din populația generală adultă au fost repartizate în modul următor: 163 (38,2%) de persoane erau înregistrate ca salariați, 30 (7,0%) de persoane activau ca întreprinzători particulari, 80 (18,7%) de persoane temporar nu lucrau și 154 (36,1%) de persoane nu lucrau (tabelul 3).

Figura 10. Repartizarea femeilor în funcție de studii (%).

Tabelul 3. Repartizarea respondenților în funcție de sex și de ocupație

Peste jumătate din respondenți chestionați – 237 (55,5%) – proveneau din mediul urban și 190 (44,5%) de persoane proveneau din mediul rural. În funcție de sex, 130 (52,8%) de femei și 107 (59,1%) bărbați proveneau din mediul urban, iar 116 (47,2%) femei și 74 (40,9%) de bărbați proveneau din mediul rural.

În rezultatul cercetării s-a constatat, că respondentul din populația generală adultă este prezentat de o femeie din mediul urban cu vârsta în limitele 18-34 de ani, cu studii superioare și este înregistrată ca salariată.

3.2. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule umane

Evaluarea percepției donării și transplantului de țesuturi și/sau celule a constatat că 346 (81,0%) de respondenți din populația generală adultă din studiul nostru sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane și doar 40 (9,4%) de respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 36 (8,4%) de respondenți nu știu și 5 (1,2%) respondenți nu au răspuns. Diferențe semnificative a frecvenței acestor opinii în funcție de sex nu au fost constatate (p>0,05). În sublotul persoanelor de sex feminin, 200 (81,3%) de respondenți sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 22 (8,9%) de respondenți nu sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 22 (8,9%) de respondenți nu știu și 2 (0,8%) respondenți nu au răspuns. În sublotul persoanelor de sex masculin, 146 (80,7%) de respondenți acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 18 (9,9%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 14 (7,7%) respondenți nu știu și 3 (1,7%) respondenți nu au răspuns (figura 11).

Figura 11. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule (%).

Diferențe statistic semnificative a frecvenței diferitor opinii a respondenților din populația generală adultă privind percepția donării și transplantului de țesuturi și/sau celule în funcție de vârstă și de mediul rezidențial, de asemenea, nu au fost constatate (p>0,05).

Studiul a relevat că 126 (80,8%) de respondenți din populația generală adultă în vârstă de 18-34 de ani sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 13 (8,3%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 15 (9,6%) respondenți nu știu și 2 (1,3%) respondenți nu au răspuns. Printre respondenții din populația generală adultă în vârstă de 35-54 de ani, 122 (84,1%) sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 13 (9,0%) nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane și 10 (6,9%) nu știu. Printre respondenții din populația generală adultă în vârstă de 55-82 de ani, 98 (77,8%) sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 14 (11,1%) nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 11 (8,7%) nu știu și 3 (2,4%) nu au răspuns (figura 12).

În funcție de mediul rezidențial, 197 (83,1%) de respondenți din populația generală adultă urbană sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 18 (7,6%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 19 (8,0%) respondenți nu știu și 3 (1,3%) respondenți nu au răspuns. Respectiv, 149 (78,4%) de respondenți din populația generală adultă rurală sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 22 (11,6%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 17 (8,9%) respondenți nu știu și 2 (1,1%) respondenți nu au răspuns (figura 13).

Figura 12. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule

în funcție de vârstă (%).

Figura 13. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule

în funcție de mediul rezidențial (%).

Evaluarea percepției donării și transplantului de țesuturi și/sau celule în funcție de studii a constatat următoarele rezultate: 53 (67,1%) de respondenți cu studii medii incomplete sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 10 (12,7%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 14 (17,7%) respondenți nu știu și 2 (2,5%) respondenți nu au răspuns; 82 (79,6%) de respondenți cu studii generale sau profesionale sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 11 (10,7%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 7 (6,8%) respondenți nu știu și 3 (2,9%) respondenți nu au răspuns; 97 (85,1%) de respondenți cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 11 (9,6%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane și 6 (5,3%) respondenți nu știu; 114 (87,0%) respondenți cu studii superioare sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 8 (6,1%) respondenți nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane și 9 (6,9%) respondenți nu știu (figura 14).

Figura 14. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule

în funcție de studii (%).

Estimarea frecvenței acestei opinii a populației generale adulte în funcție de studii a constatat diferențe statistic semnificative. Sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane statistic semnificativ mai mulți respondenți cu studii superioare, comparativ cu respondenții cu studii medii incomplete (87,0% și 67,1%, respectiv; p<0,001), și mai mulți respondenți cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale, comparativ cu respondenții cu studii medii incomplete (85,1% și 67,1%, respectiv; p<0,01). Nu sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane statistic semnificativ mai mulți respondenți cu studii medii incomplete, comparativ cu respondenții cu studii superioare (12,7% și 6,1%, respectiv; p<0,05). Nu știu statistic semnificativ mai mulți respondenți cu studii medii incomplete, comparativ cu respondenții cu studii superioare (17,7% și 6,9%, respectiv; p<0,05), cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale (17,7% și 5,3%, respectiv; p<0,01) și cu studii generale sau profesionale (17,7% și 6,8%, respectiv; p<0,05).

Examinarea percepției donării și transplantului de țesuturi și/sau celule în funcție de ocupație a constatat următoarele rezultate: 28 (93,3%) de întreprinzători particulari sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 1 (3,3%) întreprinzător particular nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane și 1 (3,3%) întreprinzător particular nu știe; 134 (82,2%) de salariați sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 14 (8,6%) salariați nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 12 (7,4%) salariați nu știu și 3 (1,8%) salariați nu au răspuns; 57 (71,3%) de respondenți care nu lucrează temporar sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 14 (17,5%) respondenți care nu lucrează temporar nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane și 9 (11,3%) respondenți care nu lucrează temporar nu știu; 127 (82,5%) respondenți care nu lucrează sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 11 (7,1%) respondenți care nu lucrează nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane, 14 (9,1%) respondenți care nu lucrează nu știu și 2 (1,3%) respondenți care nu lucrează nu au răspuns (figura 15).

Figura 15. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule

în funcție de ocupație (%).

Estimarea frecvenței acestei opinii a populației generale adulte în funcție de ocupație, de asemenea, a constatat diferențe statistic semnificative. Sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane statistic semnificativ mai mulți întreprinzători particulari, comparativ cu salariații (93,3% și 82,2%, respectiv; p<0,05), respondenții care nu lucrează temporar (93,3% și 71,3%, respectiv; p<0,01) și respondenții care nu lucrează (93,3% și 82,5%, respectiv; p<0,05). Nu sunt de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane statistic semnificativ mai mulți respondenți cu studii medii incomplete, comparativ cu respondenții cu studii superioare (12,7% și 6,1%, respectiv; p<0,05). Nu știu statistic semnificativ mai mulți respondenți care nu lucrează temporar, comparativ cu întreprinzătorii particulari (17,5% și 3,3%, respectiv; p<0,01) și cu respondenții care nu lucrează (17,5% și 7,1%, respectiv; p<0,05).

Așadar, acordul cu donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule depinde de nivelul de studii și de ocupație. Diferențe semnificative a frecvenței acestei opinii în funcție de sex, vârstă și mediul rezidențial nu au fost constatate.

Analiza științifică a arătat, că în cazul când viața unui membru al familiei ar putea fi salvată printr-un transplant de țesuturi și/sau celule, 349 (81,7%) de respondenți din studiul nostru ar accepta să doneze aceste țesuturi și/sau celule în timpul vieții, cu condiția că viața lor nu va fi pusă în pericol, 40 (9,4%) de respondenți nu ar accepta să doneze aceste țesuturi și/sau celule, 33 (7,7%) de respondenți nu știu și 5 (1,2%) respondenți nu au răspuns. În funcție de sex rezultatele expuse anterior sunt similare (p>0,05): 198 (80,5%) de femei și 151 (83,4%) de bărbați ar accepta să doneze aceste țesuturi și/sau celule, cu condiția că viața lor nu va fi pusă în pericol, 23 (9,3%) de femei și 17 (9,4%) bărbați nu ar accepta să doneze aceste țesuturi și/sau celule, 22 (8,9%) de femei și 11 (6,1%) bărbați nu știu, 3 (1,2%) femei și 2 (1,1%) bărbați nu au răspuns (figura 16).

Figura 16. Acordul pentru donarea de țesuturi și/sau celule

a unui membru al familiei (%).

Studiul nostru a relevat, că opinia populației generale adulte despre faptul că o rudă apropiată poate deveni donator decedat este, în general, pozitivă: 109 (25,5%) respondenți au o părere foarte bună, 170 (39,8%) de respondenți au o părere bună, 24 (5,6%) de respondenți au o părere neutră, 24 (5,6%) de respondenți au o părere rea, 11 (2,6%) respondenți au o părere foarte rea, 72 (16,9%) de respondenți nu știu și 17 (4,0%) respondenți nu au răspuns. Aceste opinii sunt similare din punct de vedere statistic (p>0,05) în funcție de sex: 58 (23,6%) de femei și 51 (28,2%) de bărbați au o părere foarte bună despre faptul că o rudă poate deveni donator decedat, 101 (41,1%) femei și 69 (38,1%) de bărbați au o părere bună, 13 (5,3%) femei și 11 (6,1%) bărbați au o părere neutră, 13 (5,3%) femei și 11 (6,1%) bărbați au o părere rea, 4 (1,6%) femei și 7 (3,9%) bărbați au o părere foarte rea, 47 (19,1%) de femei și 25 (13,8%) de bărbați nu știu, 10 (4,1%) femei și 7 (3,9%) bărbați nu au răspuns. Deci, marea majoritatea (65,3%) de respondenți au părerea foarte bună și bună în caz când o rudă apropiată devine donator decedat.

3.3. Acordul pentru transplant de țesuturi și/sau celule umane

În rezultatul cercetării a fost stabilit, că 299 (70,0%) de respondenți ar accepta prelevarea post-mortem a țesuturilor sale sănătoase pentru a fi transplantate unor bolnavi, 69 (16,2%) de respondenți nu ar accepta prelevarea post-mortem a țesuturilor sale sănătoase pentru a fi transplantate unor bolnavi, 51 (11,9%) de respondenți nu știu și 8 (1,9%) respondenți nu au răspuns. Diferențele frecvențelor acestor rezultate în funcție de sex nu erau statistic semnificative (p>0,05): 165 (67,1%) de femei și 134 (74,0%) de bărbați ar accepta prelevarea post-mortem a țesuturilor sale sănătoase pentru a fi transplantate unor bolnavi, 44 (17,9%) de femei și 25 (13,8%) de bărbați nu ar accepta prelevarea post-mortem a țesuturilor sale sănătoase pentru a fi transplantate unor bolnavi, 32 (13,0%) de femei și 19 (10,5%) bărbați nu știu, 5 (2,0%) femei și 3 (1,7%) bărbați nu au răspuns (figura 17).

Figura 17. Acordul pentru prelevarea de țesuturi

post-mortem în beneficiul altora (%).

Studiu nostru a relevat că în caz de necesitate, 291 (68,1%) de respondenți ar accepta să li se transplanteze țesuturi ș/sau celule de la alte persoane, 61 (14,3%) de respondenți nu ar accepta acest lucru, 69 (16,2%) de respondenți nu știu și 6 (1,4%) respondenți nu au răspuns.

Aceste rezultate sunt similare în funcție de sex (p>0,05): 165 (67,1%) de femei și 126 (69,6%) de bărbați ar accepta să li se transplanteze țesuturi și/sau celule de la alte persoane, 33 (13,4%) de femei și 28 (15,5%) de bărbați nu ar accepta un astfel de transplant, 44 (17,9%) de femei și 25 (13,8%) de bărbați nu știu, 4 (1,6%) femei și 2 (1,1%) bărbați nu au răspuns (figura 18).

Figura 18. Acordul pentru transplantul de țesuturi și/sau celule (%).

3.4. Cunoștințele în domeniul donării și transplantului de țesuturi și/sau celule umane

Evaluarea calității și cantității informațiilor privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule a constatat că 157 (36,8%) de respondenți (78 – 31,7% de femei și 79 – 43,6% de bărbați; p<0,05) consideră suficiente informațiile privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule, 183 (42,9%) de respondenți (115 – 46,7% femei și 68 – 37,6% de bărbați; p>0,05) consideră aceste informații insuficiente, 71 (16,6%) de respondenți (43 – 17,5% de femei și 28 – 15,5% de bărbați; p>0,05) nu știu, 16 (3,7%) respondenți (10 – 4,1% femei și 6 – 3,3% bărbați; p>0,05) nu au răspuns (figura 19).

Figura 19. Volumul informațiilor privind donarea și transplantul

de țesuturi și/sau celule în funcție de sex (%).

Opinia respondenților din populația generală adultă privind calitatea și cantitatea informațiilor despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule nu depinde de vârstă. Studiul a relevat că 55 (35,3%) dintre respondenții în vârstă de 18-34 de ani consideră aceste informații suficiente, 69 (44,2%) respondenți le consideră insuficiente, 24 (15,4%) respondenți nu știu și 8 (5,1%) respondenți nu au răspuns. Printre respondenții din populația generală adultă în vârstă de 35-54 de ani, 54 (37,2%) consideră aceste informații suficiente, 57 (39,3%) le consideră insuficiente, 28 (19,3%) nu știu și 6 (4,1%) nu au răspuns.

Figura 20. Volumul informațiilor privind donarea și transplantul

de țesuturi și/sau celule în funcție de vârstă (%).

Printre respondenții din populația generală adultă în vârstă de 55-82 de ani, 48 (38,1%) consideră aceste informații suficiente, 57 (45,2%) le consideră insuficiente, 19 (15,1%) nu știu și 2 (1,6%) nu au răspuns (figura 20).

Diferențe statistic semnificative a frecvenței opiniei respondenților din populația generală adultă din studiul nostru privind calitatea și cantitatea informațiilor despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule au fost constatate în funcție de nivelul de studii și de mediul rezidențial.

Evaluarea opiniei privind calitatea și cantitatea informațiilor despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule umane la persoanele din populația generală adultă în funcție de studii a constatat următoarele rezultate: 19 (24,1%) respondenți din populația generală adultă cu studii medii incomplete consideră informațiile despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule suficiente, 35 (44,3%) de respondenți le consideră insuficiente, 20 (25,3%) respondenți nu știu și 5 (6,3%) respondenți nu au răspuns; 25 (24,3%) de respondenți cu studii generale sau profesionale consideră informațiile despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule suficiente, 48 (46,6%) de respondenți le consideră insuficiente, 24 (23,3%) respondenți nu știu și 6 (5,8%) respondenți nu au răspuns; 52 (45,6%) de respondenți cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale consideră informațiile despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule suficiente, 46 (40,4%) de respondenți le consideră insuficiente, 16 (12,3%) respondenți nu știu și 2 (1,8%) respondenți nu au răspuns; 61 (46,6%) de respondenți cu studii superioare

Figura 21. Volumul informațiilor privind donarea și transplantul

de țesuturi și/sau celule în funcție de studii (%).

consideră informațiile despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule suficiente, 54 (41,2%) de respondenți le consideră insuficiente, 13 (9,9%) respondenți nu știu și 3 (2,3%) respondenți nu au răspuns (figura 21).

Estimarea frecvenței acestei opinii a populației generale adulte în funcție de nivelul de studii a constatat diferențe statistic semnificative. Respondenții cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale consideră suficiente aceste informații statistic semnificative mai frecvent, comparativ cu respondenții cu studii medii incomplete (45,6% și 24,1%, respectiv; p<0,01) și cu studii generale sau profesionale (45,6% și 24,3%, respectiv; p<0,001). Respondenții cu studii superioare, de asemenea, consideră suficiente aceste informații statistic semnificative mai frecvent, comparativ cu respondenții cu studii medii incomplete (46,6% și 24,1%, respectiv; p<0,001) și cu studii generale sau profesionale (46,6% și 24,3%, respectiv; p<0,001).

În funcție de mediul rezidențial, 102 (43,0%) respondenți din populația generală adultă urbană consideră informațiile despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule suficiente, 98 (41,4%) le consideră insuficiente, 30 (12,7%) nu știu și 7 (3,0%) nu au răspuns. Respectiv, 55 (28,9%) de respondenți din populația generală adultă rurală consideră aceste informații suficiente, 85 (44,7%) le consideră insuficiente, 41 (21,6%) nu știu și 9 (4,7%) nu au răspuns (figura 22).

Figura 22. Volumul informațiilor privind donarea și transplantul

de țesuturi și/sau celule în funcție de mediul rezidențial (%).

Evaluarea frecvenței acestei opinii la persoanele din populația generală adultă în funcție de mediul rezidențial, de asemenea, a constatat diferențe statistic semnificative. Respondenții din mediul urban, comparativ statistic semnificativ mai frecvent au menționat că aceste informații sunt suficiente (43,0% și 28,9%, respectiv; p<0,01), iar respondenții din mediul rural statistic semnificativ mai frecvent au menționat că nu știu (21,6% și 12,7%, respectiv; p<0,05).

Este important de menționat, că peste 4/5 din respondenți (363 – 85,0%) doresc să primească mai multe informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule. Diferențe statistic semnificative în funcție de sex nu au fost constatate (p>0,05): 211 (85,8%) femei și 152 (84,0%) bărbați au confirmat acest deziderat. Însă, analiza în funcție de vârstă a relevat că persoanele mai tinere, comparativ cu persoanele mai în vârstă, statistic semnificativ mai frecvent solicită informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule. Pentru astfel de informații pretind 87,2% respondenți în vârstă de până la 34 de ani și 77,8% respondenți în vârstă de 55 de ani sau mai mult (p<0,05), 89,0% respondenți în vârstă de 35-54 de ani și 77,8% respondenți în vârstă de 55 de ani sau mai mult (p<0,05) (figura 23).

Figura 23. Necesitatea în informații despre donare și transplant

de țesuturi și/sau celule în funcție de vârstă(%).

Analiza în funcție de studii a frecvenței acestui deziderat, de asemenea, a constatat diferențe statistic semnificative. Persoanele cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale statistic semnificativ mai frecvent solicită informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule, comparativ cu persoanele cu studii medii incomplete (92,1% și 81,0%, respectiv; p<0,05) și cu studii generale sau profesionale (92,1% și 75,7%, respectiv; p<0,01), iar persoanele cu studii superioare statistic semnificativ mai frecvent solicită astfel de informații, comparativ cu persoanele cu studii generale sau profesionale (88,5% și 75,7%, respectiv; p<0,05 (figura 24).

Așadar, opinia respondenților din populația generală adultă privind calitatea și cantitatea informațiilor despre donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule este similară în funcție de vârstă, însă depinde de sex, nivelul de studii și mediul rezidențial. Solicitarea mai multor informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule depinde de vârstă și nivelul de studii și este similară în funcție de sex.

Doar puțin peste 1/3 (154 – 36,1%) din respondenți consideră adevărat faptul că legislația Republicii Moldova prevede că noi toți suntem donatori, dacă nu ne exprimăm refuzul, 79 (18,5%) de respondenți consideră afirmația falsă, 180 (42,2%) de respondenți nu știu și 14 (3,3%) respondenți nu au răspuns. Această opinie este similară la persoanele de ambele sexe (p>0,05): 84 (34,1%) de femei și 70 (38,7%) de bărbați consideră adevărat faptul că legislația prevede că noi toți suntem donatori, dacă nu ne exprimăm refuzul, 48 (19,5%) de femei și 31 (17,1%) de bărbați consideră această afirmație falsă, 108 (43,9%) femei și 72 (39,8%) de bărbați nu știu, 6 (2,4%) femei și 8 (4,4%) bărbați nu au răspuns.

Figura 24. Necesitatea în informații despre donare și transplant

de țesuturi și/sau celule în funcție de studii (%).

Peste ½ (220 – 51,5%) din respondenți consideră adevărat că în Republica Moldova există o instituție responsabilă de organizarea donării și transplantului de țesuturi și/sau celule, 20 (4,7%) de respondenți consideră acest lucru fals, 181 (42,4%) de respondenți nu știu și 6 (1,4%) respondenți nu au răspuns. Din acest punct de vedere, rezultatele chestionării sunt similare la persoanele de ambele sexe (p>0,05): 120 (48,8%) de femei și 100 (55,2%) de bărbați consideră adevărat faptul că în tară există o instituție responsabilă de organizarea donării și transplantului de țesuturi și/sau celule, 12 (4,9%) femei și 8 (4,4%) bărbați consideră această afirmație falsă, 111 (45,1%) femei și 70 (38,7%) de bărbați nu știu, 3 (1,2%) femei și 3 (1,7%) bărbați nu au răspuns.

Evaluarea opiniei persoanelor din populația generală adultă privind necesitatea obținerii permisiunii rudelor pentru prelevarea țesuturilor de la o persoană decedată a constatat că circa 2/5 (170 – 39,8%) din respondenți consideră că această permisiune trebuie obținută întotdeauna, 104 (24,4%) respondenți – trebuie obținută doar uneori, 99 (23,2%) de respondenți nu știu, 35 (8,2%) de respondenți – nu trebuie obținută și 19 (4,4%) respondenți nu au răspuns. Diferențe statistic semnificative în funcție de sex nu au fost constatate (p>0,05). În populația masculină,67 (37,0%) de respondenți consideră că această permisiune trebuie obținută întotdeauna, 44 (24,3%) de respondenți nu știu, 43 (23,8%) de respondenți –trebuie obținută doar uneori, 20 (11,0%) de respondenți – nu trebuie obținută și 7 (3,9%) respondenți nu au răspuns. În populația feminină, 103 (41,9%) respondenți consideră că această permisiune trebuie obținută întotdeauna, 61 (24,8%) de respondenți – trebuie obținută doar uneori, 55 (22,4%) de respondenți nu știu, 15 (6,1%) respondenți – nu trebuie obținută și 12 (4,9%) respondenți nu au răspuns (figura 25).

Figura 25. Atitudinea față de obținerea permisiunii

rudelor pentru prelevarea țesuturilor (%).

În rezultatul cercetării sa constatat că peste 4/5 (81,0%) de respondenți din populația generală adultă este de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane și doar fiecare al 10-lea (9,4%) respondent nu acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane.

Pe parcurs la 4 ani, după efectuarea primului sondaj de opinie în rîndul populației generale cu privire la percepția donării și transplantului, efectuat în 2014 [121, 176], când acordul pentru donare a fost exprimat numai de 65,4% de respondenți și fiecare al 5-lea respondent (20,8%) nu accepta donarea, extinderea acțiunilor de educare și informare a cetățenilor Republicii Moldova în domeniul transplantului a sensibilizat în mod evident populația privind gestul nobil de donare. Studiul nostru a confirmat faptul că acordul cu donarea atât de organe cât și de țesuturi și/sau celule depinde de nivelul de studii și de ocupație: cu cît este mai mare nivelul de studii, cu atît mai mare este nivelul de acceptare a donării de organe, țesuturi și/sau celule; întreprinzători particulari acceptă donarea statistic semnificativ mai mulți, comparativ cu salariații și respondenții care nu lucrează [176].

Așadar, în cadrul cercetării noi am stabilit că așa acțiunile de informare, cum sunt organizarea campaniilor de promovare a programelor altruiste de donare, marcarea anuală a Zilei europene a donării și transplantului de organe și țesuturi umane, asigurarea accesului cetățenilor la sursele de informații medicale, au reușit să scoată în evidență importanța acestei resurse medico-sociale și au adus la schimbarea atitudinii populației față de acest domeniu.

Rezultatele studiului nostru sunt similare cu cele internaționale, care arată că în timp ce 90% dintre oameni susțin donarea de organe și țesuturi, doar aproximativ jumătate își donează organe și țesuturi [177, 178]. De exemplu, în anul 2012 dintre toți donatorii efectivi din Statele Unite, autorizați prin registrul donatorilor de stat, 40% au devenit donatori de organe, 48% donatori de țesut oftalmic și 45% donatori de alte țesuturi [177]. Aceste numere au continuat să crească și în anul 2018 sa constatat 50% donatori de organe, 61% donatori de țesut oftalmic și 56% donatori de alte țesuturi [178].

În una dintre țările UE, în Danemarca, Nordfalk F. et al. au constatat că majoritatea clară de 91,9% de respondenți sunt pozitivi sau foarte pozitivi în ceea ce privește donarea de organe; 85,8% acceptă ideea utilizării corpului lor după deces, 85,0% sunt dispuși să-și doneze propriile organe, 82,1% să-și doneze țesuturi și doar 2,3% consideră că s-au făcut prea multe pentru promovarea donării de organe [179]. Atitudinile față de donare a unui organ sau țesuturi sunt foarte similare cu atitudinile față de primirea unui organ (87,4%) sau a unui țesut (88,6%). Mai puțini, deși încă majoritatea dintre respondenți, au declarat că ar fi de asemenea dispuși să doneze țesuturi (66,2%) și organele (64,7%) ale rudelor lor. Studiul nostru a relevat că în țara noastră invers mai puțini dintre respondenți (68,1%) ar accepta să li se transplanteze țesuturi și/sau celule de la alte persoane comparativ cu cei care sunt dispuși să doneze țesuturi și/sau celule (81,0%).

Rezultatele studiului nostru a demonstrat că majoritatea clară de respondenți (85,0%) a manifestat interes de a primi mai multe informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule, și sunt foarte similare cu cele manifestate de a primi mai multe informații despre donare și transplant de organe (88,0%) [176]. Mai mult de atât persoanele mai tinere, comparativ cu persoanele mai în vârstă, statistic semnificativ mai frecvent solicită informații despre donare și transplant. Acest fapt este confirmat și prin studierea atitudinii și cunoștințelor față de donare și transplant a elevilor în vârstă de 14-19 ani, din patru licee urbane, când aproximativ 75% dintre respondenți erau dispuși să primească mai multe informații privind subiectul donării și transplantului [180, 181]. Este clar că programele de formare ar putea crește semnificativ numărul donatorilor și rata de transplant în Republica Moldova.

3.3. Concluzii la capitolul 3

1. Evaluarea percepției donării și transplantului de țesuturi și/sau celule a persoanelor din populația generală adultă a constatat că 346 (81,0%) de respondenți sunt, în general, de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, 349 (81,7%) de respondenți ar accepta să doneze țesuturi și/sau celule în timpul vieții în cazul când viața unui membru al familiei ar putea fi salvată printr-un transplant de țesuturi și/sau celule, cu condiția că viața sa nu va fi pusă în pericol.

2. Acordul cu donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule depinde de nivelul de studii și de ocupație. Acceptă donarea de țesuturi și/sau celule umane statistic semnificativ mai mulți respondenți cu studii superioare și cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale, comparativ cu respondenții cu studii medii incomplete, statistic semnificativ mai mulți întreprinzători particulari, comparativ cu salariații, respondenții care nu lucrează temporar și respondenții care nu lucrează. Diferențe semnificative ale frecvenței acestei opinii în funcție de sex, vârstă și mediul rezidențial nu au fost constatate.

3. Peste 2/3 din respondenți ar accepta să li se transplanteze țesuturi și/sau celule de la alte persoane (291 – 68,1%) sau ar accepta prelevarea post-mortem de la sine a țesuturilor sănătoase pentru a fi transplantate unor bolnavi (299 – 70,0%).

4. Doar 157 (36,8%) de persoane din populația generală adultă consideră suficiente informațiile privind donarea și transplantul de țesuturi și/sau celule. Opinia respondenților privind calitatea și cantitatea acestor informații este similară în funcție de vârstă, însă depinde de sex, nivelul de studii și mediul rezidențial.

5. Peste 4/5 (363 – 85,0%) dintre respondenții din populația generală adultă doresc să primească mai multe informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule. Solicitarea informațiilor pe această problemă este similară în funcție de sex, însă depinde de vârstă și nivelul de studii: este statistic semnificativ mai frecvent solicitată de persoanele cu vârste până la 54 de ani, comparativ cu persoanele de 55 de ani sau mai mult, de persoanele cu studii liceale, ale școlii postliceale sau colegiale și cu studii superioare, comparativ cu persoanele cu studii medii incomplete și cu studii generale sau profesionale.

4. RESURSE UMANE ÎN DOMENIUL DE TRANSPLANT

DE ȚESUTURI ȘI CELULE UMANE ȘI PERCEPȚIA

LOR ASUPRA SERVICIILOR PRESTATE

4.1. Caracteristica resurselor umane din domeniul de transplant la nivelul național

În scopul evaluării opiniei medicilor asupra necesitați în grefe de țesuturi și/sau celule pentru sistemul de sănătate, dar și pentru argumentarea direcțiilor de dezvoltare și asigurarea funcționării serviciilor prestate populației din Republica Moldova, au fost chestionați 161 de medici [182]: 125 (77,6%) de bărbați și 36 (22,4%) de femei. În funcție de grupul de vârstă, medicii au fost repartizați în modul următor: 25 (15,5%) de persoane aveau vârsta în limitele 25-34 de ani, 93 (57,8%) de persoane – în limitele 35-54 de ani și 43 (26,7%) de persoane – în limitele 55-81 de ani (figura 26).

Figura 26. Repartizarea medicilor în funcție de vârstă (%).

În subpopulația masculină, 15 (12,0%) bărbați aveau vârste cuprinse între 25 și 34 de ani, 73 (58,4%) de bărbați – între 35 și 54 de ani și 37 (29,6%) de bărbați – între 55 și 81 de ani (figura 27), iar în subpopulația feminină: 10 (27,8%) femei aveau vârsta în limitele 25-34 de ani, 20 (55,6%) de femei – în limitele 35-54 de ani și 6 (16,7%) femei – în limitele 55-70 de ani (figura 28). Analiza repartizării respondenților în funcție de vârstă a constatat că, comparativ cu bărbații, în studiu au fost incluse statistic semnificativ mai multe femei tinere, cu vârsta sub 35 de ani (15 – 12,0% și 10 – 27,8%, respectiv; p<0,05).

Figura 27. Repartizarea bărbaților în funcție de vârstă (%).

Figura 28. Repartizarea femeilor în funcție de vârstă (%).

În instituțiile medicale cu activitate de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule au fost chestionați statistic semnificativ mai puțin medici cu vârsta de peste 55 de ani, comparativ cu medicii cu vârsta sub 35 de ani (20 – 46,5% și 21 – 84,0%, respectiv; p<0,001) și cu medicii cu vârsta cuprinsă între 35 și 54 de ani (20 – 46,5% și 65 – 69,9%, respectiv; p<0,01). În instituțiile medicale fără activitate de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule, dimpotrivă, au fost chestionați statistic semnificativ mai mulți medici cu vârsta de peste 55 de ani, comparativ cu medicii cu vârsta sub 35 de ani (23 – 53,5% și 4 – 16,0%, respectiv; p<0,001) și cu medicii cu vârsta cuprinsă între 35 și 54 de ani (23 – 53,5% și 28 – 30,1%, respectiv; p<0,01).

Vârsta medie a respondenților din medici a constituit 46,84±0,9 ani (de la 25 de ani până la 81 de ani), indicator statistic semnificativ mai mare în subpopulația de bărbați –47,78±0,9 ani (de la 18 ani până la 82 de ani), comparativ cu subpopulația de femei – 43,58±2,1 ani (de la 18 ani până la 70 de ani; p<0,05) (figura 29).

Figura 29. Valorile medii ale vârstei medicilor în funcție de sex (ani).

Sondajul medicilor a fost efectuat în 24 de instituții medicale, inclusiv 20 de instituții medico-sanitare publice și 4 instituții medico-sanitare private. Dintre acestea, activitățile de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule sunt desfășurate în 10 instituții medico-sanitare: 8 instituții medico-sanitare publice și 2 instituții medico-sanitare private.

În general, au fost chestionați 139 (86,3%) de medici din instituții medico-sanitare publice și 22 (13,7%) de medici din instituții medico-sanitare private. Din medici, 106 (65,8%) respondenți erau din instituții medico-sanitare cu activitate de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule și 55 (34,2%) de respondenți din instituții medico-sanitare fără activitate de transplant, 93 (66,9%) de respondenți erau din instituții medico-sanitare publice cu activitate de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule și 46 (33,1%) de respondenți din instituții medico-sanitare publice fără astfel de activitate, 13 (59,1%) respondenți erau din instituții medico-sanitare private cu activitate de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule și 9 (40,9%) respondenți din instituții medico-sanitare private fără astfel de activitate (figura 30).

Figura 30. Repartizarea medicilor în funcție de forma juridică de organizare

și desfășurare a activităților de transplant a instituției (%).

Desfășurarea activităților de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule nu depinde de tipul finanțării, forma juridică de organizare a instituției medicale: 13 (59,1%) respondenți au confirmat prestarea acestor servicii în instituțiile medico-sanitare private și 93 (66,9%) de respondenți – în instituțiile medico-sanitare publice (p>0,05).

Pentru evaluarea existenței potențialului donării, în baza rapoartelor statistice pentru anul 2017 a fost constatat că în cele 24 de instituții medico-sanitare incluse în studiu valoarea medie a numărului total de paturi a constituit 321,08±62,35 (de la 20 de paturi până la 1003 paturi), valoarea medie a numărului total de decese anuale pe instituție a alcătuit 175,54±44,82 (de la 0 decese până la 817 decese) și valoarea medie a numărului total de decese anuale în Secția anestezie și terapia intensivă a constituit 95,38±34,15 (de la 0 decese până la 750 de decese).

În cele 10 instituții medico-sanitare publice și private cu activitate de transplant incluse în studiu, valoarea medie a numărului total de paturi a constituit 459,3±111,5 (de la 22 de paturi până la 1003 paturi), valoarea medie a numărului total de decese anuale pe instituție a alcătuit 239,9±88,4 (de la 0 decese până la 817 decese) și valoarea medie a numărului total de decese anuale în Secția anestezie și terapia intensivă a constituit 167,3±76,3 (de la 0 decese până la 750 de decese).

În cele 14 instituții medico-sanitare publice și private fără activitate de transplant incluse în studiu, valoarea medie a numărului total de paturi a constituit 222,36±62,0 (de la 20 de paturi până la 938 de paturi), valoarea medie a numărului total de decese anuale pe instituție a alcătuit 129,57±42,9 (de la 0 decese până la 589 de decese) și valoarea medie a numărului total de decese anuale în Secția anestezie și terapia intensivă a constituit 44,0±13,2 (de la 0 decese până la 170 de decese).

4.2. Opinia medicilor chestionați asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule

Marea majoritate a medicilor – 99 (93,4%) – afirmă că instituția unde activează este asigurată cu un număr suficient de grefe de țesuturi pentru toți pacienții care necesită transplant [182]. Doar 7 (6,6%) respondenți consideră insuficiente grefe de țesuturi primite. Respondenții din instituțiile medico-sanitare publice relatează că sunt dotați cu un număr suficient de grefe de țesuturi pentru a asigura toți pacienții care necesită transplant, statistic semnificativ mai frecvent comparativ cu respondenții din instituțiile medico-sanitare private: 91 (97,8%) și 8 (61,5%), respectiv; p<0,001).

Cu toate acestea, estimarea opiniei medicilor asupra necesități în grefe a relevat următoarele: 63 (59,4%) de respondenți consideră că instituția nu duce lipsă de grefe, 23 (21,7%) de respondenți consideră că instituția se confruntă cu cazuri excepționale de lipsă de grefe,14 (13,2%) respondenți consideră că grefele sunt suficiente pentru pacienții de urgență și, câte odată, non-urgenți, iar 6 (5,7%) respondenți consideră că grefele sunt suficiente doar pentru pacienții de urgență. Lipsa totală de grefe de țesuturi și/sau celule nu a fost menționată de medici (figura 31).

Figura 31.Opinia medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule (%).

Evaluarea opiniei medicilor asupra necesități în grefe în funcție de forma juridică de organizare a instituției medico-sanitare a relevat următoarele: 7 (53,8%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private și 56 (60,2%) de respondenți din instituțiile medico-sanitare publice (p>0,05) consideră că instituția nu duce lipsă de grefe, 0 (0%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private și 23 (24,7%) de respondenți din instituțiile medico-sanitare publice (p<0,001) afirmă că instituția se confruntă cu cazuri excepționale de lipsă de grefe, 2 (15,4%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private și 12 (12,9%) respondenți din instituțiile medico-sanitare publice (p>0,05) relatează că grefele sunt suficiente pentru pacienții de urgență și, câte odată, non-urgenți, 4 (30,8%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private și 2 (2,2%) respondenți din instituțiile medico-sanitare publice (p<0,05) declară că grefele sunt suficiente doar pentru pacienții de urgență (figura 32).

Necesitatea dezvoltării transplantului de țesuturi, în special a transplantului de cornee, reiese din analiza creșterii continue a listei de așteptare pentru transplant de cornee, care actualmente se efectuează în 5 (50,0%) instituții medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule [182]. Numărul total anual al operațiilor de transplant de cornee este în medie de 7,2±3,34 (de la 1 până la 19 transplanturi de cornee) (figura 33).

Figura 32. Opinia medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule

(%) în funcție de forma juridică de organizare a instituției medico-sanitare.

Peste ½ (24 – 51,1%) dintre medicii ar efectua mai multe operații de transplant de cornee dacă aceste grefe ar fi oferite de banca de țesuturi – în medie 12,33±1,86 (de la 4 până la 15 grefe de cornee) (figura 34). În instituțiile medico-sanitare private acest parametru este statistic semnificativ mai frecvent (6 – 100,0%), comparativ cu instituțiile medico-sanitare municipale (1 – 16,7%; p<0,001) și cu instituțiile medico-sanitare republicane (17 – 48,6%; p<0,001).

Figura 33. Numărul anual de transplanturi de țesuturi și/sau celule

efectuate (valoarea medie).

Figura 34. Medicii care ar transplanta mai multe

grefe de țesuturi și/sau celule (%).

Unul din motivele pentru care nu se efectuează activitățile de donare și/sau transplant este lipsa personalului medical calificat și a echipamentelor medicale adecvate necesare. Estimarea motivelor principale din care cauză în instituțiile medico-sanitare publice și private nu se efectuează transplantul de cornee a constatat că lipsa de personal medical calificat și lipsa de echipamente medicale adecvate a fost menționată de 28 (24,6%) de medici, lipsa de personal medical calificat – de 16 (14,0%) medici, lipsa de echipamente medicale adecvate – de 16 (14,0%) medici și alte cauze (instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane sau nu este autorizată pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane) – de 54 (47,4%) de medici (figura 35).

Figura 35.Motivele principale de ce nu se efectuează

transplant de cornee (%).

În funcție de autorizarea instituțiilor medico-sanitare pentru desfășurarea activităților în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane am obținut următoarele rezultate. Respondenții din instituțiile medico-sanitare cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au menționat că transplantul de cornee nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 2 (3,4%) cazuri, lipsei de personal medical calificat în 10 (16,9%) cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 6 (10,2%) cazuri și instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane în 41 (69,5%) de cazuri. Respondenții din instituțiile medico-sanitare fără activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au remarcat că transplantul de cornee nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 26 (47,3%) de cazuri, lipsei de personal medical calificat în 6 (10,9%) cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 10 (18,2%) cazuri și lipsei autorizării pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane în 13 (23,6%) de cazuri (figura 36).

Transplantul de țesut musculo-scheletal se efectuează în 6 (60,0%) instituții medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule. Numărul total anual al operațiilor de transplant de țesut musculo-scheletal este în medie de 21,83±6,48 (de la 1 până la 43 de transplanturi de țesut musculo-scheletal). Transplantarea osului spongios sau a osului cortical au menționat 25 (32,9%) de medici, iar a osului și a tendoanelor – 51 (67,1%) de medici. Peste 2/5 (34 – 44,7%) dintre medicii ar efectua mai multe operații de transplant de țesut musculo-scheletal dacă aceste grefe ar fi oferite de banca de țesuturi. În instituțiile medico-sanitare republicane acest parametru este statistic semnificativ mai frecvent (32 – 50,0%), comparativ cu instituțiile medico-sanitare private (0 – 0%; p<0,001).

Figura 36. Motivele principale de ce nu se efectuează transplant de cornee

în funcție de desfășurarea activităților în domeniul transplantului (%).

Mai mult, peste 4/5 (67 – 88,2%) dintre medicii vor avea nevoie în viitor de grefe de os oferit în alte forme decât cel congelat (liofilizat, demineralizat, morselat): statistic semnificativ mai rar în instituțiile medico-sanitare republicane (55 – 85,9%), comparativ cu instituțiile medico-sanitare private (7 – 100,0%; p<0,01) și cu instituțiile medico-sanitare municipale (5 – 100,0%; p<0,01).

Estimarea motivelor principale din care cauză în instituțiile medico-sanitare publice și private nu se efectuează transplantul de țesut musculo-scheletal a constatat că lipsa de personal medical calificat și lipsa de echipamente medicale adecvate au menționat 26 (30,6%) de medici, lipsa de echipamente medicale adecvate – 13 (15,3%) medici și alte cauze (instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane sau nu este autorizată pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane) – 46 (54,1%) de medici (figura 37).

Figura 37. Motivele principale de ce nu se efectuează transplant

de țesut musculo-scheletal (%).

Medicii din instituțiile medico-sanitare cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au menționat că transplantul de țesut musculo-scheletal nu se efectuează din cauza lipsei de echipamente medicale adecvate în 1 (3,3%) caz și instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane în 29 (96,7%) de cazuri. Respondenții din instituțiile medico-sanitare fără activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au remarcat că transplantul de țesut musculo-scheletal nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 26 (47,3%) de cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 12 (21,8%) cazuri și lipsei autorizării pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane în 17 (30,9%) cazuri (figura 38).

Figura 38. Motivele principale de ce nu se efectuează transplant de țesut

musculo-scheletal în funcție de desfășurarea activităților

în domeniul transplantului (%).

Transplantul de piele se efectuează în 2 (20,0%) instituții medico-sanitare publice cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule. Anual operații de transplant de piele se efectuează în medie 10,0±1,0 (de la 9 până la 11 operații) cu 71,5±0,5 unități de grefe (de la 71 până la 72 de unități de grefe) și pe o suprafață de 11005,0±358,5 cm2 (de la 10647 până la 11364 cm2).

Peste 1/2 (23 – 57,5%) dintre medicii ar efectua mai multe operații de transplant de piele dacă aceste grefe ar fi oferite de banca de țesuturi. Toți acești respondenți activează în instituțiile medico-sanitare republicane.

Estimarea motivelor principale din care cauză în instituțiile medico-sanitare publice și private nu se efectuează transplantul de piele a constatat că lipsa de personal medical calificat și lipsa de echipamente medicale adecvate au menționat 23 (19,0%) de medici, lipsa de personal medical calificat – 10 (8,3%) medici, lipsa de echipamente medicale adecvate – 24 (19,8%) de medici și alte cauze (instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane sau nu este autorizată pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane) – 64 (52,9%) de medici (figura 39).

Figura 39. Motivele principale de ce nu se efectuează

transplant de piele (%).

Respondenții din instituțiile medico-sanitare cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au menționat că transplantul de piele nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 2 (3,0%) cazuri, lipsei de personal medical calificat în 3 (4,5%) cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 9 (13,6%) cazuri și instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane în 52 (78,8%) de cazuri. Respondenții din instituțiile medico-sanitare fără activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au remarcat că transplantul de piele nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 21 (38,2%) de cazuri, lipsei de personal medical calificat în 7 (12,7%) cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 15 (27,3%) cazuri și lipsei autorizării pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane în 12 (21,8%) cazuri (figura 40).

Transplantul de membrană amniotică se efectuează în 6 (60,0%) instituții medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule. Anual operații de transplant de membrană amniotică se efectuează în medie 10,67±6,72 (de la 3 până la 44 de operații) cu 11,83±6,55 unități de grefe (de la 3 până la 44 de unități de grefe) și pe o suprafață de 559,0±279,16 cm2 (de la 45 până la 1814 cm2).

Figura 40. Motivele principale de ce nu se efectuează transplant de piele în

funcție de desfășurarea activităților în domeniul transplantului (%).

Peste 1/2 (39 – 52,7%) dintre medicii ar efectua mai multe operații de transplant de membrană amniotică dacă aceste grefe ar fi oferite de banca de țesuturi – în medie 7,75±0,75 (de la 7 până la 10 grefe de membrană amniotică). În instituțiile medico-sanitare private acest parametru este statistic semnificativ mai frecvent (6 – 100,0%), comparativ cu instituțiile medico-sanitare municipale (0 – 0%; p<0,001) și cu instituțiile medico-sanitare republicane (33 – 53,2%; p<0,001).

Estimarea motivelor principale din care cauză în instituțiile medico-sanitare publice și private nu se efectuează transplantul de membrană amniotică a constatat că lipsa de personal medical calificat și lipsa de echipamente medicale adecvate au menționat 22 (25,9%) de medici, lipsa de personal medical calificat – 11 (12,9%) medici, lipsa de echipamente medicale adecvate – 17 (20,0%) medici și alte cauze (instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane sau nu este autorizată pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane) – 35 (41,2%) de medici (figura 41).

Respondenții din instituțiile medico-sanitare cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au menționat că transplantul de membrană amniotică nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 1 (3,3%) caz, lipsei de personal medical calificat în 4 (13,3%) cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 1 (3,3%) caz și instituția are alt profil de transplant de țesuturi umane în 24 (80,0%) de cazuri. Respondenții din instituțiile medico-sanitare fără activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane au remarcat că transplantul de membrană amniotică nu se efectuează din cauza lipsei de personal medical

Figura 41. Motivele principale de ce nu se efectuează

transplant de membrană amniotică (%).

calificat și lipsei de echipamente medicale adecvate în 21 (38,2%) de cazuri, lipsei de personal medical calificat în 7 (12,7%) cazuri, lipsei de echipamente medicale adecvate în 16 (29,1%) cazuri și lipsei autorizării pentru activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi umane în 11 (20,0%) cazuri (figura 42).

Figura 42. Motivele principale de ce nu se efectuează transplant de membrană amniotică în funcție de desfășurarea activităților

în domeniul transplantului (%).

4.3. Perspective generale cu privire la transplantul de țesuturi și/sau celule umane

În general, 100 (94,3%) de medici din instituțiile medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule sunt convinși că creșterea numărului de transplanturi de țesuturi și/sau celule efectuate în instituția unde activează va contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților [182]. În instituțiile medico-sanitare republicane această opinie este statistic semnificativ mai rară (76 – 92,7%), comparativ cu instituțiile medico-sanitare municipale (11 – 100,0%; p<0,05) și cu instituțiile medico-sanitare private (13 – 100,0%; p<0,05) (figura 43).

Figura 43. Opinia medicilor din instituțiile cu activități de transplant privind

perspectiva transplantului de țesuturi și/sau celule umane (%).

Cercetarea a relevat că 64 (94,1%) de medici din instituțiile medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule declară că extinderea asortimentului de țesuturi transplantate este o măsură necesară. Această părere este similară (p>0,05) la respondenții din instituțiile medico-sanitare republicane (55 – 94,8%), din instituțiile medico-sanitare municipale (4 – 80,0%) și din instituțiile medico-sanitare private (5 – 100,0%).

Peste 2/3 (117 – 72,7%) dintre medici din toate instituțiile medicale incluse în studiu consideră că creșterea numărului de pacienți transplantați în decursul următorilor 5 ani este o măsură prioritară în activitatea instituției. Această opinie este similară printre medicii din instituțiile medico-sanitare cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane (80 – 75,5% de persoane) și medicii din instituțiile medico-sanitare fără activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane (37 – 67,3% de persoane; p>0,05).

Cu toate acestea, 2/3 dintre respondenți (68 – 64,2%) planifică în următorii 5 ani să extindă tipul țesuturilor și/sau celulelor transplantate (altele decât cele transplantate acum): 5 (45,5%) respondenți din instituțiile medico-sanitare municipale, 5 (38,5%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private și 58 (70,7%) de respondenți din instituțiile medico-sanitare republicane (figura 44).

Figura 44. Dorința medicilor de a extinde tipul de

țesuturi și/sau celule transplantate (%).

Această aspirație este statistic semnificativ mai frecventă printre medicii din instituțiile medico-sanitare republicane – 58 (70,7%) de persoane, comparativ cu medicii din instituțiile medico-sanitare private – 5 (38,5%) persoane (p<0,05).

Evaluarea opiniei medicilor privind dinamica asigurării instituției unde activează cu grefe de țesuturi în ultimii 5 ani a constatat că 81 (76,4%) de respondenți confirmă că s-a îmbunătățit și 25 (23,6%) de respondenți consideră că a rămas neschimbată. În funcție de nivelul instituției au fost obținute următoarele rezultate: îmbunătățirea asigurării instituției cu grefe de țesuturi în ultimii 5 ani au menționat 64 (78,0%) de respondenți din instituțiile medico-sanitare republicane, toți 11 (100,0%) respondenți din instituțiile medico-sanitare municipale și 6 (46,2%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private; asigurare neschimbată cu grefe de țesuturi în ultimii 5 ani au constatat 18 (22,0%) respondenți din instituțiile medico-sanitare republicane și 7 (53,8%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private. Diferențe statistic semnificative a ambelor opinii privind asigurarea instituției cu grefe de țesuturi au fost constatate între respondenții din instituțiile medico-sanitare municipale și respondenții din instituțiile medico-sanitare private (p<0,01), între respondenții din instituțiile medico-sanitare municipale și respondenții din instituțiile medico-sanitare republicane (p<0,001), între respondenții din instituțiile medico-sanitare private și respondenții din instituțiile medico-sanitare republicane (p<0,05) (figura 45).

Figura 45. Opinia medicilor privind dinamica asigurării

cu grefe de țesuturi în ultimii 5 ani (%).

Aproape 2/3 (66 – 62,3%) dintre medicii din instituțiile medico-sanitare cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane declară că numărul pacienților care necesită transplant a crescut, 38 (35,8%) de respondenți consideră că numărul pacienților care necesită transplant a rămas neschimbat și doar 2(1,9%) respondenți au relatat că numărul pacienților care necesită transplant s-a redus. Cercetarea noastră a relevat că 51 (62,2%) de respondenți din instituțiile medico-sanitare republicane, 9 (81,8%) respondenți din instituțiile medico-sanitare municipale și 6 (46,2%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private au relevat că numărul pacienților care necesită transplant a crescut, 29 (35,4%) de respondenți din instituțiile medico-sanitare republicane, 2 (18,2%) respondenți din instituțiile medico-sanitare municipale și 7 (53,8%) respondenți din instituțiile medico-sanitare private consideră că numărul pacienților care necesită transplant a rămas neschimbat și numai 2 (2,4%) respondenți din instituțiile medico-sanitare republicane au relevat că numărul pacienților care necesită transplant s-a redus. Diferențe statistic semnificative ale acestor opinii nu au fost constatate (figura 46).

Rezultatele cercetării a evidențiat faptul că în cadrul instituțiilor medicale cu activitate de prelevare și/sau transplant de țesuturi și/sau celule activează mai mult medici în vârsta până la 55 de ani, care sunt formați în domeniul dat și sunt dispuși să transplanteze mai multe grefe de țesuturi și/sau celule în diferite forme.

Figura 46. Opinia medicilor privind dinamica numărului de pacienți

care necesită transplant în funcție de nivelul instituției (%).

Bazându-se pe experiența spaniolă [148] și ținând cont de există mai mulți indici care trebuie luați în considerare la evaluarea eficacității procesului de donare a unui anumit spital, datele cercetării noastre a relevat faptul că eficacitatea procesului de donare ar putea fi următoarea: valuarea medie de 14,7 de donatori efectivi pe 100 de paturi anual, de 8,4 de donatori efectivi pe 100 de decese anuale în Secțiile anestezie și terapie intensivă și de 6 de donatori efectivi pe 100 de decese anuale în cadrul instituțiilor medico-sanitare cu activitate de transplant; valuarea medie de 7,1 de donatori efectivi pe 100 de paturi anual, de 3,2 de donatori efectivi pe 100 de decese anuale și de 2,2 de donatori efectivi pe 100 de decese anuale în Secțiile anestezie și terapie intensivă, în perspectivă în cadrul instituțiilor medico-sanitare fără activitate de transplant la momentul cercetării [183]. Aceste instrumente de calcul, bazate pe seturi mari de date, prin urmare, sunt relevante pentru a evalua activitatea locală, regională sau națională.

Studiul nostru a arătat că grefele musculo-scheletale pentru transplantul rămân cele mai solicitate în țara noastră ca și în celelalte țări din lume [137, 139]. Wenhao W. et al a subliniat că grefa osoasă autologă este materialul clinic standard de aur pentru regenerarea oaselor. Cu toate acestea, este limitată disponibilitatea lor și starea de sănătate a donatorilor rămâne compromisă. Grefa osoasă alogenă devine a doua opțiune pentru procedurile ortopedice datorită disponibilității sub diferite forme și cantități mari [128].

Prin urmare, cercetarea noastră a evidențiat faptul că în stabilirea unui serviciu eficient de transplant de țesuturi și/sau celule umane ar trebui să se acorde prioritate în promovarea formării specialiștilor pe baza celor mai bune experiențe, dotarea instituțiilor medico-sanitare cu echipament medical adecvat, instituirea unui sistem eficient pentru identificarea persoanelor care ar putea deveni donatorii de țesuturi post-mortem și studierea modului de a încuraja donatorii în viață să doneze [9, 74, 115, 121, 184].

4.4. Concluzii la capitolul 4

1. Evaluarea opiniei medicilor asupra necesități în grefe a relevat următoarele: 43 (40,6%) de medici consideră, că sunt rezerve în asigurarea cu grefe de țesuturi și/sau celule a pacienților, care necesită transplant, dintre care 23 (21,7%) de respondenți consideră că instituția se confruntă cu cazuri excepționale de lipsă de grefe, 14 (13,2%) respondenți consideră că grefele sunt suficiente pentru pacienții de urgență și, câte odată, non-urgenți și 6 (5,7%) respondenți consideră că grefele sunt suficiente doar pentru pacienții de urgență), dar 63 (59,4%) de respondenți consideră că instituția este suficient aprovizionată cu grefe.

2. În dependență de tipul de grefe, de la 44,7% până la 57,5% de medici din instituțiile medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule ar transplanta mai multe grefe dacă acestea ar fi oferite de banca de țesuturi, 64,2% de medici planifică în următorii 5 ani să extindă tipul țesuturilor și/sau celulelor transplantate (altele decât cele transplantate acum), 88,2% de medici vor avea nevoie în viitor de grefe de os oferit în alte forme decât cel congelat (liofilizat, demineralizat, morselat).

3. Evaluarea opiniei medicilor demonstrează, că 94,3% de medici de din instituțiile medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule consideră că creșterea numărului de transplanturi de țesuturi și/sau celule efectuate va contribui la îmbunătățirea calității vieții pacienților, 94,1% de medici cred că extinderea asortimentului de țesuturi transplantate este o măsură necesară, iar 72,7% de medici sunt convinși că creșterea numărului de pacienți transplantați în decursul următorilor 5 ani este o prioritare în activitatea instituției.

4. Lipsa personalului medical calificat ca motiv de ce în instituțiile medico-sanitare atât publice cât și private nu se efectuează activitățile din domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane a fost marcată în medie de 11,7% de respondenți, dintre care, 14,0% pentru transplant de cornee, 12,9% pentru transplant de membrană amniotică, 8,3% pentru transplant de piele.

5. Lipsa de personal medical calificat concomitent cu echipamente medicale adecvate ca cauza neefectuării activităților din domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane a fost marcată în medie de 11,4% de respondenți, dintre care 30,6% pentru transplant de țesut musculo-scheletal, 25,9% pentru transplant de membrană amniotică, 24,6% pentru transplant de cornee, 19,0% pentru transplant de piele. Lipsa numai de echipamente medicale adecvate a fost marcată în medie de 17,3% de respondenți.

5. DOMENIUL DE TRANSPLANT DE ȚESUTURI ȘI/SAU CELULE UMANE ÎN ASIGURAREA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI

5.1. Structura domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane în Republica Moldova

Serviciul de transplant de țesuturi și/sau celule umane este partea integrantă și componentă a sistemului național de transplant din Republica Moldova, și include următoarele componente:

1. Agenția de Transplant, în calitate de instituție publică, subordonată MSMPS, este responsabilă de organizarea și supravegherea tuturor activităților de transplant la nivel național [116].

În conformitate cu Legea Nr. 103 din 12.06.2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane, activitățile de prelevare, conservare și transplant de țesuturi și celule umane se efectuează în instituții medico-sanitare autorizate de MSMPS la propunerea Agenției [185]. Prezenta lege reglementează transplantul de organe, țesuturi și celule umane, inclusiv celule hematopoietice prelevate din cordonul ombilical, măduva osoasă și sîngele periferic.

2. În perioada anilor 2011-2017 prin ordinele MS, la propunerea Agenției de Transplant, au fost autorizate 16 instituții medico-sanitare publice și private pentru desfășurarea activităților de prelevare și transplant, inclusiv:

6 instituții publice pentru desfășurarea activităților de prelevare și transplant de țesuturi,

2 instituții publice pentru desfășurarea numai activităților de prelevare de țesuturi;

2 instituții publice și 4 instituții private pentru desfășurarea numai activităților de transplant de țesuturi;

2 laboratoare pentru a efectua teste biologice obligatorii pentru donatori [121, 185].

3. Pentru organizarea și supravegherea în comun cu Agenția de Transplant a activităților de prelevare și transplant de țesuturi și/sau celule umane, în conformitate cu legislația în vigoare, în cadrul instituțiilor autorizate prin ordinul intern au fost numiți: 8 coordonatori de transplant pentru identificarea, evaluarea donatorilor potențiali și organizarea activităților de prelevare; 16 medici responsabili pentru activitățile de transplant de țesuturi, 5 asistenți medicali responsabili pentru activitățile de transplant [121, 185].

4. Serviciul de transplant de țesuturi și celule prevede întocmirea unei Listei naționale de așteptare a pacienților pentru transplant de cornee, precum și o procedură de repartiție a corneei conform regulilor comune, aprobate în Standard privind organizarea și desfășurarea activității de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane [186]. Pentru formarea listei naționale de așteptare precum și alocarea grefelor de cornee a fost elaborat și implementat sistemul informațional automatizat suplimentar ”Lista de așteptare pentru transplant de cornee”.

Reguli de întocmire a listei de așteptare și de repartiție a corneei stabilesc următoarele:

Instituția medico – sanitară autorizată pentru activități de transplant de cornee semnează o convenție cu Banca de țesuturi umane pentru prelevarea de țesuturi cu participarea reprezentantului Băncii și/sau utilizarea grefelor de țesuturi păstrate în Banca.

Echipa medico-chirurgicală de transplant de cornee din cadrul instituției medico-sanitară autorizată transmite către Agenția de Transplant lista pacienților starea sănătății cărora necesită efectuarea unui transplant de cornee și care se află la evidență în secția de oftalmologie pentru înscrierea în Lista generală de așteptare pentru transplant de cornee. Persoanele responsabile pentru activități de transplant de cornee din cadrul instituției autorizate sunt obligate să actualizeze trimestrial lista pacienților pentru transplant de cornee și să le prezente în adresa Agenției de Transplant pînă la data de 10 a lunii următoare celei de referință, conform tabelelor stabilite de către Agenția de Transplant.

Pentru înscrierea pacienților în Lista de așteptare pentru transplant de cornee în mod prioritar în adresa Agenției de Transplant se prezintă cererea cu privire la includerea în Lista de așteptare pentru transplant de cornee în mod prioritar cu date personale ale pacientului și diagnosticul motivat sub semnătura șefului clinicii/persoanei responsabile.

După înscrierea în Lista de așteptare pacientul este considerat ca primitor potențial de cornee. Pentru asigurarea trasabilității descendente și ascendente pentru fiecare primitor potențial se îndeplinește Cerere de țesuturi umane către Banca de țesuturi umane. Banca de țesuturi umane transmite către Agenția de Transplant informația privind existența solicitării pentru cornee. Ulterior, în cazul avizului pozitiv primit de la Agenția de Transplant, Banca de țesuturi umane distribuie grefa comandată, însoțită de Fișa de trasabilitate care se întoarce la Banca de țesuturi umane după efectuarea transplantului și în care este specificată intervenția efectuată, grefele utilizate cu codul donatorului și eventualele reacții adverse în rezultatul transplantării. O copie a Fișei de trasabilitate împreună cu eticheta produsului finit de pe containerul grefei sau fișa de validare a grefei se păstrează în Fișa de observație a primitorului.

Gestionarea Listei de așteptare și repartiția corneei se efectuează de către Agenția de Transplant conform regulilor de repartiție și atribuire a grefelor de cornee. Odată validată, grefa este propusă în beneficiul primitorilor aflați în Lista de așteptare, a căror stare de sănătate este în pericol (urgență), și copiilor, celelalte sunt repartizate instituțiilor autorizate pentru transplant de cornee, pentru pacientul care se află primul în Lista generală de așteptare. Echipa medico-chirurgicală de transplant de cornee prezintă Agenției de Transplant în scris acceptarea sau refuzul grefei, specificând motivul refuzului, în termen de 24 de ore din momentul primirii acestei informații pentru a evita pierderea lor. După expirarea acestui termen informația este transmisă echipei de transplant de cornee pentru următorul pacient din lista de așteptare.

5. Unitate specializată care desfășoară activități de procesare, conservare, stocare și distribuție a țesuturilor și celulelor umane pentru transplant este Banca de țesuturi umane. Transportarea țesuturilor de la locul prelevării spre Banca de țesuturi umane se realizează cu mijloacele de transport ale Băncii, de către un reprezentant al Băncii; transportarea țesuturilor de la Banca de țesuturi umane la instituția autorizată pentru activități de transplant se realizează într-un container potrivit pentru transportul materialelor biologice și care păstrează securitatea și calitatea țesuturilor cu mijloacele de transport a instituției, dotate conform cerințelor în vigoare.

6. Evidență și gestionarea activităților în domeniul donării și transplantului de țesuturi și/sau celule umane se efectuează în bazele de date electronice: SIA ”TRANSPLANT”, SI ”Potențialul donării”, SI ”Lista de așteptare pentru transplant de cornee”.

5.2. Organizarea Băncii de țesuturi umane

Prima și unica Bancă de țesuturi umane, creată în anul 2011 în cadrul Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie, devenind funcțională în anul 2013 este autorizată pentru desfășurarea următoarelor activități:

prelevare în instituțiile medico-sanitare autorizate de țesuturi de la donator decedat în moarte cerebrală și/sau stop cardiac și respirator – os, cartilaj, menisc, fascii, tendoane, ligamente, nervi, vase, valve cardiace, cornee, scleră, piele;

prelevare în instituțiile medico-sanitare autorizate de țesuturi de la donator în viață – cap femural, complexul ombilico-placentar, piele autologă, țesut adipos autolog, măduva osoasă autologă;

testare – bacteriologică, hematologică, biochimică, parazitologică, micologică, anatomopatologică;

procesare, conservare, stocare, import și export de țesuturi – os, cartilaj, menisc, fascii, tendoane, ligamente, cap femural, nervi, vase, valve cardiace, cornee, scleră, placenta, membrană amniotică, piele alogenă; procesare, conservare, stocare de țesuturi – piele autologă, țesut adipos autolog, măduva osoasă autologă;

transport și distribuire – transportarea țesuturilor de la locul prelevării spre Banca de țesuturi umane se realizează cu mijloacele de transport a Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie, de către un reprezentant al Băncii; distribuirea și transportarea țesuturilor de la Banca de țesuturi umane la IMS autorizate pentru activități de transplant se realizează cu mijloacele de transport a IMS, dotate conform cerințelor în vigoare [187].

Banca de țesuturi umane este o parte componentă a sistemului național de transplant. Din momentul prelevării și până la transplantarea grefei se parcurge o serie de etape sistematizate după un anumit protocol, structurat în funcție de sursa folosită pentru prepararea ei [27, 187, 188,189, 190, 191].

Fiecare grefa în parte este înregistrată în baza de date informatizate, specificându-se: data prelevării, proveniența (specia, circumstanțele prelevării, regiunea anatomică), forma, lungimea, lățimea, diametrul, radiografia, greutatea, fișa de testări obligatorii ale donatorului cu rezultatele [92].

Pentru orice grefa este foarte importantă metoda de conservare, prelucrare și păstrare, pentru menținerea intactă ale elementele morfoinductive în ea. Cea mai eficace, la moment, de exemplu, pentru grefa osoasă, este considerată congelarea într-un mediu crioprotector, care asigură supraviețuirea celulelor osteogene și proteinelor morfogenetice osoase, grefa demineralizată poate fi liofilizată pentru a asigura păstrarea ei ulterioară [192, 193].

Grefele destinate congelării, după testare, se introduc în stabilizatorul de temperatură pentru 2 ore la temperatura – 40C0, după care se transferă în refrigeratorul criogenic unde pot fi păstrate până la 2 ani. Grefele pot fi conservate în stare uscată sau în pungi speciale cu antiseptice.

Studierea părerii experților despre modele de finanțare al activităților în domeniul transplantului de țesuturi și celule umane prin metoda focus-grup, unde a participat și autorul tezei, a confirmat necesitatea implementării unui model de finanțare dedicat activităților în domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane cu respectarea standardelor de calitate, independenței finanțării la fiecare etapă și durabilității Băncii de țesuturi umane, asigurată de o finanțare structurală.

Principii generale și etice în procesul de finanțare [194]:

Țesuturile umane nu sunt nici gratuite, dar nici pentru a face profit.

Nu se permite comercializarea acestora.

Taxa trebuie să includă costurile directe și indirecte, care sunt costuri rambursabile și pot include o parte pentru cercetare și dezvoltare.

Transplantul de țesuturi și celule reprezintă o activitate de interes general, precum și transplantul de organe. Costurile atrase de această activitate trebuie sa fie suportate pentru a se asigura calitatea și respectarea standardelor de siguranța.

Fiabilitatea este esențială, în special atunci când se inițiază o discuție despre finanțarea activității.

În primul rând, fiecare pas este supus unui proces de autorizare (prelevarea, banca de țesuturi – inclusiv importul și exportul – și transplantul) conform legislației în vigoare.

Ulterior, vor fi îndeplinite condițiile pentru import și export în conformitate cu legislația în vigoare.

Transparența reprezintă cheia fiabilității.

Datele privind activitățile în domeniul transplantului de țesuturi și celule umane sunt controlate și monitorizare de către Agenția de Transplant. Un raport cu privire la fiecare etapă este depus la Agenția de Transplant.

Autonomia țării este esențială în asigurarea independenței și a autonomiei ce ține de necesitățile populației. Evaluarea necesităților cu privire la transplantul de țesuturi la nivel național reprezentă cheia procesului de adaptare a prelevării.

Trebuie să existe o finanțare pentru Banca de țesuturi umane: o recomandare ar putea fi ca un singur finanțator să fie implicat în crearea unui buget general, care să fie numit buget structural pentru orice tip de cheltuieli (atât generale, cât și pentru resurse umane), cu scopul de a controla managementul și durabilitatea Băncii de țesuturi umane (spre exemplu, cazul în care spitalul și-ar închide sau dacă banca și-ar schimba sediul). De asemenea, nivelul acestui buget structural ar trebui sa fie reajustat, luându-se în considerare activitatea de viitor și numărul profesioniștilor implicați în activitatea băncii de țesuturi umane.

Finanțarea transplantului de țesuturi și celule umane trebuie să fie inclusă în mecanismul general de finanțare adoptat de către Republica Moldova cu privire la îngrijirea spitalicească în baza unui coeficient de complexitate al tarifului mediu în spitalul respectiv, se dorește să se stabilească o finanțare națională bazată pe DRG; sau bazate pe finanțare contractuală precum este realizat pentru transplantul de organe (alocată de CNAM).

Deși țesuturile umane nu sunt produse farmaceutice, sugerăm ca orice grefă de țesuturi oferită să aibă un preț fix, stabilit de MSMPS; una din întrebări fiind legată de remunerarea serviciilor Băncii de țesuturi umane (pentru grefa de țesuturi: inclusiv evaluarea, procesarea, stocarea și transportul); iar alta de stabilirea costului acestui serviciu pentru fiecare tip de utilizator.

Decizia de extindere a spectrului de centre de transplant autorizate ridică această întrebare, existând două abordări posibile (aici trebuie să fie inclus și cazul pulberii de os ce poate fi furnizată clinicilor de stomatologie și odontologie):

Grefele de țesuturi sunt gratuite pentru sectorul public (având în vedere finanțarea de stat pentru prelevare și procesare) și contra plată pentru sectorul privat;

Grefele de țesuturi au două tarife fixe la nivel național, unul pentru sectorul public, și altul, mai mare, pentru sectorul privat.

Astfel, un mecanism de finanțare cu un tarif fix pentru orice grefă de țesuturi sau celule va permite MSMPS să elimine bugetul actual pentru consumabile și materiale, pentru a spori eficiența modelului de stimulente acordate Băncii de țesuturi umane.

Datele privind transplantul de țesuturi și celule și datele privind lista de așteptare pentru transplantul de cornee trebuie să fie utilizate pentru a analiza cererea de țesuturi umane.

Utilizând metoda focus-grup au fost abordate 3 modele de finanțare a domeniului de transplant de țesuturi și celule umane.

În modelul 1:

Finanțarea structurală a Băncii de țesuturi umane este alocată de către MSMPS sau de către CNAM;

Pachetele de finanțare pentru activitățile Băncii de țesuturi umane sunt alocate de către MSMPS sau de către CNAM, conform datelor înregistrate cu privire la activitatea de transplant de țesut, care ține de activitatea de prelevare; pe viitor, evaluarea necesităților ar trebui să fie efectuată;

Spitalul care utilizează țesutul nu se implică, de aceea este important să se menționeze că finanțarea pentru îngrijirea spitalicească nu ar trebui să includă o sumă fixă ce ține de țesuturi.

În modelul 2:

Finanțarea structurală a Băncii de țesuturi umane este alocată de către MSMPS sau de către CNAM;

Pachetele de finanțare pentru activitățile Băncii de țesuturi umane, atât pentru prelevare, cât și pentru procesare, sunt rambursate de spitalul care utilizează grefele de țesut, conform tarifelor stabilite pentru grefele de țesut, și conform datelor înregistrate privind activitatea de transplant de țesutului: spitalul achită Băncii de țesuturi umane, aceasta fiind furnizorul;

Tariful pentru fiecare tip de grefă de țesut prelevat și tariful pentru procesarea fiecărui tip de grefă de țesut sunt stabilite de către MSMPS;

Spitalul care utilizează țesutul este implicat în proces, de aceea este important să se menționeze că finanțarea pentru spital ar trebui să ia în considerare prelevarea grefei de țesut (spre exemplu în cadrul factorului complexitate sau incluzând o sumă fixă în acest sens).

În modelul 3:

Finanțarea structurală a Băncii de țesuturi umane este alocată de către MSMPS sau de către CNAM;

Pachetele de finanțare pentru activitățile de procesare ale Băncii de țesuturi umane sunt rambursate de spitalul care utilizează grefele de țesut, conform tarifelor stabilite pentru grefele de țesut, și conform datelor înregistrate privind activitatea de transplant de țesuturi: spitalul achită Băncii de țesuturi umane, aceasta fiind furnizorul, însă doar pentru procesare;

Pachetele de finanțare pentru activitățile de prelevare ale Băncii de țesuturi umane sunt achitate de către MSMPS sau de către CNAM, conform datelor înregistrate cu privire la activitatea de transplant de țesuturi și evaluarea necesităților;

Tariful pentru prelevarea oricărui tip de grefă de țesut și tariful pentru procesarea fiecărui tip grefă de țesut sunt stabilite de către MSMPS;

Spitalul care utilizează grefa de țesut se implică la fel de mult, precum și în modelul 2, însă doar pentru procesare.

Toate modele de finanțare a domeniului de transplant de țesuturi și celule umane includ următoarele aspecte de bază: finanțările pentru identificarea donatorilor decedați, pentru Banca de țesuturi umane în sine, și pentru transplantul de țesut, fiind independente unele de altele. Fiecare model are avantaje și dezavantaje, care sunt prezentate în tabelul 4.

Tabelul 4. Avantaje și dezavantaje ale modelelor de finanțare

a domeniului de transplant de țesuturi și celule

În rezultatul cercetării a fost stabilit, că cel mai interesant pare a fi modelul 3, în special deoarece activitatea Băncii de țesuturi umane nu poate fi asociată cu activitatea transplantului de țesut. Prin finanțarea independentă a prelevării și a procesării, avantajul principal constă în faptul că Banca de țesuturi are capacitatea de a produce stocuri de țesuturi. Aceasta pare a fi foarte util cu scopul de a atinge autonomie la nivel național și în cazul unor necesități speciale în țară (spre exemplu grefe de piele în cazul unei explozii).

Activitățile în domeniul donării și transplantului sunt finanțate din fondurile CNAM, de la bugetul de stat, din plăți (taxe) ce revin pacienților, pentru serviciile medicale, din donațiile organizațiilor de binefacere sau ale altor persoane juridice, precum și ale persoanelor private ce nu sînt legate în mod direct de un transplant anume, conform legislației [116].

Prin Hotărîrea Guvernului nr. 1020 din 29 decembrie 2011 a fost aprobat Catalogul tarifelor unice pentru serviciile medico-sanitare prestate contra plată de către instituțiile medico-sanitare publice, precum și pentru serviciile acoperite din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, prestate de instituțiile medico-sanitare publice și cele private, conform anexei nr.3 [195]. Hotărîrea Guvernului nr. 1460 din 30.12.2016 cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 1020 în Capitolul C ”Servicii medicale acordate în staționar” și Capitolul F ”Donarea și prelevarea de organe, țesuturi și celule de la persoană decedată” din anexa nr. 3 stipulează tarifele pentru lanțul de activități în domeniul transplantului de țesuturi și celule umane [196]. Sunt luate în considerare următoarele 4 etape majore: identificarea și examinarea donatorului, prelevarea țesuturilor și celulelor, procesarea inclusiv calificarea țesuturilor și celulelor, și transplantul. Aceste etape sunt interconectate.

Etapa de identificare și examinare a donatorilor decedați este finanțata în mod independent. Activitatea echipelor de coordonare este susținută la nivel guvernamental. Identificarea, abordarea familiei, consimțământul pentru donare, marcherii serologici, reprezintă etape sanitare și etice atât pentru identificarea donatorilor în moarte cerebrala, cât și a celor decedați după un stop cardiorespirator. În prezent finanțare este asigurată de către MSMPS doar pentru donatorii în moarte cerebrală în conformitate cu Regulamentul privind mecanismul de finanțare a instituțiilor medico-sanitare autorizate pentru prelevarea de organe de la persoană decedată în scopul examinării și terapiei de menținere preoperatorie a donatorului potențial de organe în moarte cerebrală, aprobat prin Ordinul MS nr. 356 din 24.04.2014, ulterior modificat și completat prin Ordinul MS nr. 416 din 02.06.2017, și ar trebui să fie extinsa și identificării donatorilor decedați după un stop cardiorespirator [197, 198].

Finanțarea ce ține de activitatea de prelevare, realizată de personalul Băncii de țesuturi umane, și finanțarea ce tine de activitatea de procesare sunt luate în considerare în mod separat. Este necesar de menționat faptul că prelevarea este misiunea sistemului de sănătate publică și nu reprezintă o activitate comercială. O echipă chirurgicală responsabilă de prelevare este remunerată pentru activitatea sa. Schema de finanțare există, dar mecanismul de finanțare nu este încă funcțional.

Finanțarea actuală a Băncii de țesuturi umane provine din două surse principale: MSMPS și CNAM, dar și de Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, unde este amplasată Banca.

Spitalul suportă cheltuielile de întreținere (sediu, curent electric, apă, etc.). Un grant special dedicat a fost alocat în 2012, care a permis achiziționarea echipamentului și a mobilierului necesar Băncii de țesuturi umane.

Salariile angajaților Băncii de țesuturi umane sunt acoperite prin intermediul unui contract de finanțare între CNAM și Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie. MSMPS acoperă investițiile Băncii, consumabile și material.

Grefele de țesuturi sunt livrate de către Banca de țesuturi umane IMS în baza convențiilor semnate, fără a fi rambursate cheltuielile, cu excepția costului corneei, deși nu este implementat un mecanism de finanțare specifică pentru activitatea Băncii de țesuturi umane în sine; nici pentru consumabile, aparataj medical, mediu de transport sau ambalaj necesar la diferite etape de la prelevare la depozitare și transportare. Consecințele unei asemenea situații este lipsa de venit pentru a oferi Băncii de țesuturi umane materiale și consumabile necesare pentru procesul de producție continuu.

Finanțarea transplantului de țesuturi și celule în sine este independentă (spre exemplu transplantul de cornee, îngrijirea pacienților cu arsuri, etc.). Această finanțare este inclusă în mecanismul general de finanțare adoptat cu privire la îngrijirea spitalicească în baza unui coeficient de complexitate al tarifului mediu în spitalul respectiv.

Informațiile medicale din fiecare etapă a activităților realizate în domeniul transplantului de țesuturi și celule umane sunt înregistrate și trimise Agenției de Transplant trimestrial și anual în conformitate cu Ordinul MS nr. 427 din 06.06.2017 [186].

Evidență și gestionarea a tuturor activităților Băncii de țesuturi umane se efectuează prin Sistemul Informațional prin urmărirea următoarelor oportunități [152]:

înregistrarea și evidența produselor și a proceselor ce descriu activitatea medicală a personalului medical;

generarea de rapoarte statistice asupra activității medicale;

gestionarea ciclului de viață a produselor donate;

înregistrarea și stocarea informației despre produse;

evidența grefelor și a informației relevante despre acestea;

monitorizarea stocării produselor;

indexarea amplasamentului exact a produselor în dispozitivele de stocare;

vizualizarea unei imagini cuprinzătoare a informațiilor despre pacienți, produse;

afișarea de informații atât în timp real, cît și istorice, prin mijloace textuale și grafice;

gestiunea informatizata și securizata a informațiilor;

utilizarea standardelor din domeniul medical.

SI al Băncii de țesuturi umane asigură confidențialitatea, integritatea, protecția și auditul datelor stocate în sistem și se bazează pe o serie de standarde internaționale (SAML, WS-Security, WS-Trust, X.509, XACML, SSL, etc.). Totodată asigură un nucleu central de administrare a Băncii, monitorizarea activităților în compartimentele implicate, gestionează fluxurile de informații existente în relație cu grefele (donator, procesare, stocare, validare, distribuire) și emite avertizări.

Aplicația reprezintă componente care înglobează logic mai multe subcomponente, încadrate de două niveluri de filtrare:

Primul nivel de filtrare îl constituie filtrul de securitate, care se aplica oricărei operații care vine dinspre stratul de prezentare și autorizează utilizatorul pentru operația pe care o efectuează.

Cel de-al doilea nivel de filtrare este cel de jurnalizare. Prin acesta se va jurnalizat orice modificare a datelor, deoarece orice operație care are ca scop modificarea datelor trece prin acest filtru.

Întreaga aplicație se bazează pe un framework de tip MVC (Model-View-Controller), astfel separându-se datele și logica de business de interfața cu utilizatorul. Obiectele de business implementate în aplicație nu accesează direct baza de date, ci implementează un nivel de persistență care asigura extragerea/stocarea obiectelor din/în baza de date.

La acest nivel se derulează toate procesele de business, validări de date și algoritmi de implementare. Acest nivel servește transportului datelor dintre nivelul bazei de date și nivelul interfeței utilizatorilor, și are la bază un server de aplicație ce oferă servicii standard de autorizare, autentificare, execuție etc.

Componentele constituente ale SI al Băncii de țesuturi umane sunt:

Componenta Medici/Personal, permite gestiunea informațiilor despre persoanele care au drepturi de utilizare a aplicației.

Componenta Înregistrare Produs favorizează gestiunea produselor, astfel încât acestea sa fie disponibile în diverse liste (meniuri) și permite înregistrarea, evidența etapelor și monitorizarea distribuirii, produselor Băncii.

Componenta Procesare permite vizualizarea listei produselor ce se află în procesare, cele care au fost procesate, durata procesării, ora/data finisării procesării.

În urma procesării dintr-un produs se obține un număr finit de produse derivate. Datele despre aceste produse sunt introduse în urma procesării și memorizate într-un sistem de coduri, pentru a putea identifica cărui produs îi aparține acel obținut. Astfel legătura este: donator > grefă > produs. Aplicația gestionează eficient pachetul de stickere transmis de la etapa precedentă pentru a putea identifica cărui produs îi aparține grefa finală.

Astfel este posibilă monitorizarea datelor precum: carantina antiprocesare, data/ora procesării, rezultatele investigațiilor, stocarea în congelator, timpul de conservare, data validării, stoc carantină, timp de depozitare, metoda de sterilizare, soluțiile care s-au folosit în prepararea grefelor, probe pentru analize bacteriologice și fungice, kituri de ambalare, etc. În dependență de produsele procesate sunt disponibile pentru completare fișe specifice, care au destinația excluderii erorii umane prin câmpurile obligatorii pentru completare, specifice fiecărui tip de produs. Formularul fișei solicită datele necesare și generează fișa care poate fi tipărită.

Componenta Validare reprezintă un formular care conține informații despre rezultatele probelor din produsele derivate primite, testate și realizează următoarele aspecte: confirmarea rezultatelor negative a probelor sanguine și observațiile aferente, confirmarea rezultatelor negative a probelor bacteriologice și observațiile aferente, confirmarea rezultatelor negative a probelor morfologice și observațiile aferente, confirmarea integrității ambalajului grefelor și observațiile aferente.

În urma analizei automate a datelor introduse, devin disponibile următoarele funcționalități:

Generarea raportului de testare (dacă produsul a trecut validarea) sau

Generarea raportului de anulare a produsului (în caz de depistare a rezultatului pozitiv la infecții, sau alte maladii în urma testului).

Componenta Cerere de Țesuturi Umane asigura gestionarea informatizată a fluxurilor de cereri de țesuturi umane. După completarea formularului, cererea este generată și poate fi tipărită sau memorizată.

Componenta Trasabilitate permite gestionarea fișei de trasabilitate. În urma unei cereri, un produs este transmis către instituția care va efectua transplantul. Dacă produsul nu a fost utilizat se pot completa și memora datele referitoare la returul produsului în Banca de țesuturi umane. În cazul transplantării aplicația salvează detaliile transplantului și toate detaliile corespunzătoare pentru a asigura o trasabilitate detaliată a unui produs procesat.

Pentru a asigura securitatea datelor și a controlului eficient al informațiilor, aplicația gestionează toți angajații care folosesc sistemul și asigură accesul acestora în sistem pe bază de parolă (nume de utilizator și parole unice).

Sistemul este împotriva încercărilor deliberate sau accidentale de acces neautorizat la datele pe care acesta le înmagazinează și include un subsistem de securitate.

Sistemul de securitate este ierarhic, garantând accesul la informațiile și funcționalitățile dorite folosind un model pe bază de roluri; acest model de securitate se potrivește cel mai bine, având în vedere organizarea interna a instituțiilor, permițând o mapare facilă a utilizatorilor cu rolurile din aplicație. Acțiunile efectuate (citire, scriere, modificare, ștergere etc.) asupra datelor utilizatorilor sunt logate în sistemul de audit; accesul în sistemul de audit se face strict pe bază formală.

Implementarea SI va permite crearea unui sistem sigur de colectare, procesare, păstrare, distribuire a grefelor de țesuturi și celule la nivelul cerințelor contemporane ale UE și legilor Republicii Moldova [2, 91, 158, 175, 199].

SI este un produs software, creat pentru a automatiza procesele din cadrul instituțiilor medico-sanitare, a căror activitate se rezumă la administrarea, gestionarea și controlul datelor Băncii de țesuturi umane. Sistemul este construit pentru a duce evidența produselor și donatorilor. Accesul se realizează prin intermediul interfeței WEB [152, 175].

Integrarea lui în SIA ”TRANSPLANT” va facilita schimbul de date, care le va complete reciproc. Nivelul de performanță al aplicației furnizate trebuie să fie optim și să ofere timpi de răspuns foarte mici. Aplicația trebuie să aibă o arhitectură concepută pe o infrastructură de ultimă generație, din gama profesională și să corespundă exigențelor contemporane [4, 159, 160].

Astfel implementarea SI în Banca de țesuturi umane, la fel și dotarea cu tehnică medicală de performanță, echipament medical modern, conform cerințelor UE și OMS de evidență și control a Băncii, va oferi medicinii din țara noastră acces la utilizarea unor grefe conservate prin metode moderne (congelare, criocongelare programată) și lărgirea spectrului acestora: piele, cornee, vase sanguine, valve cardiace, capete femurale, os alogenic, amnion (pentru oftalmologie și combustiologie), grefe celulare autologice din măduvă osoasă, grefe celulare din sânge ombilico-placentar, pancreas, ficat etc. [76, 116, 151]. Introducerea unor tehnologii moderne în domeniul transplantului de țesuturi și celule umane vor optimiza rezultatele tratamentului unor maladii actualmente greu de vindecat prin metode tradiționale în scopul sporirii speranței la viață și micșorarea mortalității, invalidității și morbidității populației Republicii Moldova, totodată neafectând drepturile și libertățile fundamentale ale omului [115].

5.3. Trasabilitatea și biovigelența în transplantul de țesuturi și/sau celule umane

În vederea asigurării trasabilității tuturor țesuturilor și/sau celulelor, a fost instituit un ansamblul al informațiilor și măsurilor, documentate și înregistrate, care permit: stabilirea legăturilor dintre donator și banca furnizoare de țesuturi și/sau celule procesate, pe de o parte, și primitor și instituția medicală autorizată care utilizează țesuturile și/sau celulele, pe de altă parte; urmărirea și identificarea țesuturilor și/sau celulelor pe parcursul fiecărei etape, de la prelevare, procesare, control și conservare până la distribuția la primitor sau până la distrugerea lor; identificarea tuturor datelor relevante legate de produsele terapeutice anexe și materialele care vin în contact, în timpul procesării, cu țesuturile și celulele umane [121]. Datele necesare pentru o trasabilitate completă, inclusiv în format electronic, se păstrează cel puțin 30 de ani după utilizarea clinică a țesuturilor și celulelor.

Standardul privind organizarea și desfășurarea activității de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane, elaborat de un grup de experți, inclusiv autorul, stipulează Cerințele tehnice pentru donarea, prelevarea, testarea, procesarea, conservarea, păstrarea, distribuirea, codificarea și trasabilitatea țesuturilor și celulelor umane utilizate în scopuri terapeutice, precum și notificarea incidentelor adverse severe și a reacțiilor adverse grave survenite în timpul transplantării lor, Sistemul de management în calitate și coordonarea activității de prelevare de țesuturi umane, Procedura de import/export de țesuturi și/sau celule umane și/sau derivatelor acestora pentru transplant, în conformitate cu Directivele Parlamentului European și a Consiliului 2004/23/CE, 2006/17/CE, 2006/86/CE, 2012/39/UE, 2015/565/UE și 2015/566/UE [2, 3, 4, 5, 6, 7].

Pentru asigurarea unui sistem de management a calității și siguranței donării și transplantului, acest Standardul cuprinde pe de o parte definirea domeniului de aplicare a acestuia cît și procedurile aplicate în interacțiunea diferitor actori pentru asigurarea calității procesului de prelevare și transplant în toată complexitatea sa. Activitatea în domeniu este reglementată de cadrul normativ existent și include doar instituțiile medico-sanitare autorizate pentru activități de donare, prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane.

Cu scopul asigurării implementării standardelor de calitate și de protecție cu privire la țesuturi și/sau celule utilizate pentru transplant, în conformitate cu legislația în vigoare a fost dezvoltat și un sistem de biovigilență ce permite identificarea, raportarea și investigarea incidentelor și reacțiilor adverse grave care țin de activitatea de transplant.

Biovigilența reprezintă un component esențial a unui sistem medical care funcționează corect, are drept scop evitarea recurențelor oricărui incident advers, ce pot fi atribuite produselor și activităților din domeniu, sau reacție adversă la donatorii vii sau la primitori. Biovigilența va asigura o calitate și siguranță mai bună a țesuturilor și/sau celulelor donate și utilizate pentru transplant; de asemenea, va asigura ca în cazul în care survine un incident sau reacție adversă gravă, se va acorda tratamentul necesar în timp util altor primitori de la același donator pentru a diminua daunele aduse. În scopul implementării sistemului de biovigilență au fost definite următoarele noțiuni:

incident advers grav – înseamnă orice incident nedorit legat de prelevarea, controlul, procesarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și/sau celulelor, care poate determina transmiterea unei boli transmisibile, decesul sau punerea în pericol a vieții sau care poate provoca o invaliditate sau o incapacitate a pacientului sau care poate provoca sau prelungi spitalizarea sau morbiditatea;

reacție adversă gravă – înseamnă o reacție neprevăzută, inclusiv o boală transmisibilă, la donator sau la primitor, legată de orice etapă a lanțului, de la donare până la transplant, care este fatală, pune în pericol viața sau provoacă o invaliditate sau o incapacitate a pacientului sau care provoacă sau prelungește spitalizarea sau morbiditatea.

Lista posibilelor incidente care s-ar putea întâmpla la fiecare etapă a procesului:

etichetare incorectă, neetichetate (din cauza pierderii sau din alt motiv) sau etichetare incompletă,

nepotrivire între etichetă și mostră.

Incidente legate de donare sau/și de evaluare a donatorului:

evaluare clinică incompletă sau eronată sau existența inadvertențelor în rezultatele serologice, microbiologice sau patologice care pot compromite securitatea și siguranța primitorului (de exemplu, eroare de laborator, fals negativ într-un rezultat serologic, etc.),

nepotrivire între identificarea donatorului sau în documentația acestuia.

Incidente legate de procesare, conservare, stocare sau distribuire:

utilizarea materialelor neadecvate (de exemplu, reactivi incorecți sau cu termen expirat),

contaminarea probei produsului sau a materialului cu care vine în contact, inclusiv a primitorilor,

ruperea sigiliului materialului,

nepăstrarea temperaturii țesutului în procesul de procesare, stocare sau distribuire (fie din cauza temperaturii incorecte sau a unei erori în identificarea sau înregistrarea acesteia),

țesutul sau grefa distribuită nu este valabilă, este modificată, deteriorată sau inutilizabilă din orice motiv (de exemplu, modificări anatomice sau de alt tip care invalidează sau face dificilă grefa de țesut: grefa os-tendon patelar-os fără suficient os),

identificarea incorectă a primitorului,

țesut distribuit cu data de expirare necunoscută sau expirată,

rezultat pozitiv la culturi după grefarea țesutului.

Reacții adverse frecvente la toate țesuturile:

probleme chirurgicale generale legate de transplantare: incizie fără transplant; poziție incorectă a transplantului, mărime greșită a grefei; insuficiență sau pierdere a grefei,

infecțiile care se datorează țesutului sau/și legate de procedura de transplant: bacteriene, fungice sau alți agenți în zona transplantului; sepsis, infecții virale: HCV, HBV, HIV, HTLV,

altele: tumori maligne neoplazice în orice locație, sunt neașteptate din cauza caracteristicilor primitorului; tulburări autoimune; reacție anafilactică.

Reacții adverse la donatorul în viață:

orice reacție care apare la donator în timpul prelevării sau după prelevare care se atribuie țesutului (reacție la anestezie, purpura trombotică după operație, etc.).

Reacții adverse după tip de țesut:

țesut ocular: abces orbital, endoftalmită, keratoconus,

vasele sanguine: infecție arterială sau venoasă a segmentului grefat, ruptură a grefei, tromboză a grefei vasculare, anevrism al grefei,

țesut cardiac: endocardită, ruptură sau fisură a valvei, gradient obstructiv, respingerea grefei,

țesut musculo-scheletal: osteomielită, infecții ale articulațiilor sau ale capsulei,

piele: grefă cu celulită, necroză a grefei.

Informațiile minime care trebuie furnizate de specialistul care notifică incidentul sau reacția adversă gravă către Agenția de Transplant:

– date de contact ale persoanei/centrului ce raportează,

– țesuturi și celule transplantate,

– data detectării,

– tipul de incident advers sau reacție adversă gravă,

– gravitatea,

– data notificării,

– atribuirea reacției la donator/procesul de donare,

– acțiuni întreprinse.

Specialistul care a detectat incidentul sau reacția trebuie să o raporteze specialistului responsabil de biovigilență al centrului sau activității respective. Specialistul va notifica și raporta toate informațiile disponibile cât mai curând către Agenția de Transplant, prin telefon sau e-mail. Agenția de Transplant este responsabilă să clarifice dacă există mai mulți primitori afectați sau nu. În acest sens, informații despre donator vor fi căutate în baza de date. În caz dacă sunt și alți primitori care ar putea fi afectați sau sunt țesuturi și celule stocate la Banca de țesuturi umane, specialiștii trebuie informați cât mai curând posibil.

În caz dacă a fost detectată și notificată o reacție adversă gravă sau un incident advers grav, Agenția de Transplant, în calitate de autoritate competentă, va desfășura următoarele acțiuni:

– investigare/evaluare,

– re-evaluarea gravității și imputabilității,

– supravegherea ulterioară,

– formularea unei concluzii,

– propunerea de măsuri corective sau de prevenire,

– finalizarea raportului,

– ducerea evidenței,

– analiza statistică.

Analiza cauzei principale este o abordare structurată pentru identificarea factorilor care au rezultat în natura, magnitudinea, locul și timpul unui rezultat dăunător sau potențial dăunător. Ea trebuie să fie realizată în mod structurat și obiectiv, pentru a dezvălui toți factorii care au influențat și cei ocazionali care au dus la acel incident sau reacție. Scopul este de a învăța cum să prevenim întâmplarea repetată a unor incidente sau reacții similare.

Cauzele principale ale unei reacții adverse sunt infecțiile, agenții virali, parazitari sau neconvenționali de la donator, infecție bacteriană sau fungică, tumori maligne și transmitere de afecțiuni genetice.

După detectarea unei potențiale reacții la primitor, trebuie realizată o revizuire completă a simptomelor clinice ale primitorului: teste, factori de risc (risc legat de stil de viață, anamneza relevantă, expunerea la alte produse umane, etc.)

Dacă se consideră ca incidentul sau reacția este cauzată de țesut sau celulă, unele din acțiunile care ar putea fi întreprinse sunt:

– verificarea/testarea altor primitori sau materialului de la același donator,

– revizuirea istoricului medical al donatorului, pentru a afla factorii de risc sau alte informații relevante,

– dacă donatorul este decedat și a fost realizată autopsia, verificarea dacă sunt careva constatări relevante pentru careva transmitere de la donator la primitor,

– revizuirea protocoalelor de testare pentru trierea donatorilor,

– desfășurarea unor teste suplimentare,

– revizuirea verificărilor realizate ca parte a controlului calității la toate etapele procesului,

– revizuirea stocării și manipulării de la centrul de donare până la centrul de transplant.

Testele recomandate pentru acumularea informațiilor și investigarea unui incident advers grav sunt:

– acumularea datelor complete cu privire la ceea ce s-a întâmplat, precum și politicile și procedurile relevante,

– cartografierea informațiilor posibile încadrate în timp, diagrame sau descriere cronologică a lanțului de evenimente, ceea ce permite identificarea lipsurilor de informații și prezentarea factorilor care au contribuit,

– identificarea problemei ce a contribuit la această întâmplare: acest fapt ar putea necesita o ședință de revizuire cu personalul implicat relevant,

– analiza factorilor ce au contribuit, în ordinea priorității lor,

– identificarea și convenirea asupra cauzelor principale: factorii ce au contribuit fundamental, care, dacă ar fi soluționați, vor eradica sau vor avea cel mai semnificativ efect asupra reducerii posibilității de reapariție;

– raportarea.

Așadar, biovigelența reprezintă un instrument fundamental non-pedeapsă de îmbunătățire a siguranței țesuturilor și/sau celulelor în transplant, care are ca scop analiza incidentelor și reacțiilor adverse, elaborarea recomandărilor, al căror obiectiv final este prevenirea.

5.4. Necesitățile în grefe de țesuturi și/sau celule umane

În cadrul instituției medico-sanitare publice autorizate coordonatorul de transplant este responsabil de identificare și monitorizare a menținerii donatorului potențial de organe, țesuturi și celule umane, de organizare și monitorizare a activităților de prelevare și transplant, precum și de prezentarea rapoartelor privind activitatea sa.

Necesitățile în donatorii efectivi de țesuturi și/sau celule umane. S-a efectuat analiza rapoartelor coordonatorilor de transplant din instituțiile medico-sanitare autorizate pe parcursul anilor 2011-2017 pentru evaluarea performanțelor în procesul donării de la donatori decedați, fiindcă donatorii continuă să își aducă contribuție de valoare pentru transplant [183].

În perioada cercetată numărul donatorilor potențiali decedați în moarte cerebrală și după un stop cardiorespirator, a variat de la 36 până la 139, media fiind 75,0 de cazuri, dar numărul donatorilor efectivi a variat de la 5 până la 40, media fiind 26,0 de cazuri, ce constituie în medie 34,7% din numărul donatorilor potențiali (figura 47). Conform studiilor internaționale acest indicator variază de la 11,8% până la 83,3% în Spania [200, 201, 202, 203].

Figura 47. Numărul donatorilor după moarte cerebrală și după un stop cardiorespirator în perioada 2011-2017.

Potențialul donării, calculat din numărul deceselor în Secțiile de reanimare și terapie intensivă, numite ulterior Unitățile de Management (figura 48), a crescut de la 4,5% în 2011 până la 8,7% în 2013 și apoi a scăzut până la 2,2% în 2017. Potențialul donării variază în dependență de numărul de paturi, numărul deceselor în UM, atitudinile personalului medical față de donare și abilitățile de raportare pe parcursul îndeplinirii unei serii de roluri în proces de donare [202, 203].

Figura 48. Numărul deceselor în UM în perioada 2011-2017.

Studiu a relevat, că în același timp eficacitatea procesului donării a fost în creștere continue semnificativă, de la 9,4 % în 2011 până la 72,2% în 2017, ceea ce confirmă creșterea experienței a coordonatorilor de transplant în evaluarea donatorilor și a echipelor medico-chirurgicale de transplant (figura 49).

Figura 49. Indicatori cu privire la potențialul donării în perioada 2011-2017 (%).

Standardul european în conversia donatorilor potențiali în donatori efectivi este >65% [203]. Așadar, eficacitatea procesului donării în țara noastră în ultimii ani este mai înaltă decât standardul european.

Numărul donatorilor potențiali pierduți din cauza refuzurilor din partea familiilor a scăzut de la 38,9% în 2014 până la 22,2% în 2017 (figura 49). La acest capitolul țara noastră este aproape de numărul de refuzuri din partea familiei cu Spania, unde începând cu anul 2001 acest indicator este de 20,0% și mai mic [139]. Însuși, rămâne de promovat în continuu donarea de țesuturi și/sau celule umane în rândul populației țării pentru schimbarea percepției față de donare până la atingerea standardului european <10% [203].

Pentru prima dată în Republica Moldova în anul 2014 donator de organe decedat în moarte cerebrală a devenit și donator de țesuturi (3,4% din numărul total al donatorilor efectivi de țesuturi). Din an în an cifra aceasta crește și în anul 2016 deja 8 donatori de organe din 31 donatori decedați a devenit donatori de țesuturile multiple (25,8% din numărul total al donatorilor efectivi de țesuturi), dar în anul 2017 a atins cifra de 11 donatori de organe din 23 donatori decedați, care au devenit și donatori de țesuturile multiple (47,8% din numărul total al donatorilor efectivi de țesuturi) (figura 50), înregistrând o creștere de 140%.

Figura 50. Numărul donatorilor efectivi de țesuturi decedații și în viață

în perioada 2011-2017.

Așadar, donarea de țesuturi poate proveni de la numai donatori de țesuturi sau donatori de organe, care devin în același timp și donatori de țesuturi. Cercetarea noastră confirmă faptul că în Republica Moldova ca și în alte țări ale lumii, separarea donatorilor de țesuturi și donatorilor de organe este în mare parte artificială [9, 17, 142, 149]. Populația noastră în perioada cercetată a dat acordul pentru donare de țesuturi cu 2,4 ori mai frecvent decât acordul pentru donare de organe, ce este asemănător cu multe țări ale lumii [177, 178, 179]. În statele membre ale UE în anul 2018 numărul total de donatori decedați de țesuturi a fost aproape de două ori mai mare (22394 de donatori) comparativ cu numărul dotatorilor decedați de organe (11325 de donatori) [1].

Prin urmare, în țara noastră, precum și în multe țări ale lumii (137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144) se înregistrează o creștere evidență a numărului de donatori de țesuturi efectivi (atât cei decedați cât și cei vii). Dacă în anul 2011 era 1,68 donatori de țesuturi la un milion de locuitori (1,4 donatori decedați și 0,28 donatori vii), (numărul populației stabilite la 01.01.2011 era 3560400), în anul 2017 au fost deja 18,3 donatori la un milion de locuitori (6,5 donatori decedați și 11,8 donatori vii), (numărul populației stabilite la 01.01.2017 era 3549000), (figura 50). În mai multe țări ale UE, de exemplu, Croația, Franța, Italia, Țările de Jos, acest indicator în anul 2017 era peste 67 de donatori decedați la un milion de locuitori, standardul european fiind de ≈40 de donatori decedați la un milion de locuitori [33, 203]. În Republica Moldova acest indicator în anul 2017 era mai înalt, decât în Lituania (6,4 de donatori) și Latvia (3,5 de donatori) [33].

Noi am decis să luăm datele medie referitor la numărul donatorilor efectivi la nivelul țărilor UE pentru anul 2018 pentru a compara cu datele din țara. La nivelul țărilor UE în anul 2018 numărul donatorilor decedați efectivi de țesuturi a alcătuit 275,8 la un mln de locuitori (datele prezentate de 20 de țări cu 414,8 mln de locuitori), (figura 51) [1].

Figura 51. Numărul donatorilor efectivi la un milion de locuitori.

În țara noastră necesitățile estimate anuale sunt nu mai puțin de 31,2 de donatori efectivi de țesuturi și/sau celule la un mln de locuitori (11,4 donatori decedați și 20,1 donatori vii), deci de 2,4 ori mai mult, decât cele efectivi (figura 51).

În conformitate cu prevederile Programului național de transplant pentru anii 2017-2021, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 258 din 28.04.2017 [174] și având drept bază, practica internațională în implementarea programului de asigurare a calității în instituțiile autorizate pentru activități de donare și prelevare de organe și țesuturi umane (proiectul DOPKI (Improving the Knowledge and Practices in Organ Donation), anul 2009) [204] și recomandările experților din cadrul proiectului TWINNING MD10/ENP-PCA/HE/11b ”Consolidarea Agenției de Transplant din Republica Moldova și armonizarea legislativă în sfera calității și siguranței substanțelor de origine umană”, reieșind din evaluarea rapoartelor anuale de activitate a instituțiilor medico-sanitare autorizate, care a demonstrat existența potențialului donării în fiecare instituție autorizată, pentru eficientizarea activității de donare și prelevare de organe și țesuturi umane de la donator decedat, au fost propuse indicatori de performanță a activității instituției medico-sanitare:

Rata donatorilor efectivi de organe/țesuturi nu mai mică de 5% din numărul total al deceselor în UM, standardul european fiind >10% [203];

Rata donatorilor efectivi de țesuturi nu mai mică de 2,5% din numărul total al deceselor pe instituție, corespunde standardului european [203].

Luând în considerație experiența spaniolă ca o țară de lider în domeniul donării și transplantului cu rata donatorilor decedați efectivi în anul 2019 de 48,9 pmp [205], și ținând cont de rezultatele studiului efectuat, eficacitatea programată a procesului donării pentru Republica Moldova ar putea fi rezumată după cum urmează:

2,5 donatori efectivi pe 100 de decese în instituție,

3,2 donatori efectivi pe 100 de paturi al instituției anual,

5 donatori efectivi pe 100 de decese în UM al instituției.

S-a efectuat analiza rapoartelor persoanelor responsabile pentru transplant de țesuturi și/sau celule din cele 10 instituții medico-sanitare cu activitățile de transplant de țesuturi și/sau celule desfășurate pe parcursul anilor 2011-2017, care a arătat că țesutul cel mai des transplantat este osul (în medie 131,8 de operații) (figura 54, 55), ca și în multe țări ale lumii, după care este membrană amniotică (în medie 64,3 de operații), (figura 58) și corneea (în medie 33,2 de operații), (figura 54).

Necesitățile în grefe de cornee. Multe patologii grave ce necesită tratament prin transplant de țesuturi și/sau celule rămân probleme extrem de importante pentru țara [206, 207]. Necesitatea dezvoltării transplantului de țesuturi, în special a transplantului de cornee, reiese din analiza creșterii continue a listei de așteptare pentru transplant de cornee, care a atins la finele anului 2017 cifra de 161 de pacienți (figura 52) [208, 209].

Figura 52. Lista de așteptare pentru transplant de cornee

în perioada 2013 – 2017 (numărul pacienților).

Rata pacienților cu transplant de cornee în raport cu pacienții înscriși în lista de așteptare în perioada cercetată a oscilat în dependență de numărul donatorilor efectivi, și a fost cea mai înalta

Figura 53. Rata pacienților cu transplant de cornee în raport cu pacienții

înscriși în lista de așteptare în perioada 2013 – 2017 (%).

în anul 2013, constituind 77%, a scăzut până la 11,8% în anul 2015, ulterior a crescut până la 21,1% în anul 2017 (figura 53).

În perioada cercetată au fost efectuate în medie 33,2 de operații de transplant de cornee cu o medie de 33,2 de cornei (figura 54), sau 9,5 de operații cu 9,5 grefe la un mln de locuitori (0,95 la 100 mii de locuitori). Rata pacienților transplantați în raport cu pacienții înscriși în lista de așteptare a alcătuit în medie 36,1%, cu doar 1 cornee disponibilă pentru aproape 3 pacienți care necesită. Luând în considerație, că lista de așteptare pentru transplant de cornee crește în continuu în medie cu 27 pacienți anual, pentru a atinge rata de acoperire cu serviciul de transplant de cornee în volum de 100%, ar fi necesar de efectuat ≈26,3 de operații de transplant de cornee la un mln de locuitori (2,63 la 100 mii de locuitori).

Figura 54. Grefe de cornee.

Banca de țesuturi umane a prelevat și a procesat în medie 46,8 de cornei anual, dintre care în medie 11,8 (26,2%) au fost distruse din diferite motive.

Conform datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, incidența prin bolile ochiului și anexelor sale este practic la același nivel și a constituit în anul 2017 – 72,6 la 10 mii de locuitori [210], dintre care tratați în staționar în afară cei cu cataracta și glaucom au fost mai mult de 4000 de persoane [211]. În structura morbidității oftalmologice, în Republica Moldova, patologia corneană ocupă locul III și constituie 23% din numărul total la patologiilor oculare. Procesele inflamatorii care produc ulcer cornean, considerat o urgență oftalmologică, constituie 20% din cazuri [212].

Putem concluziona, că pentru a acoperi populația țării ((numărul populației stabile la 1 ianuarie 2019 (mii) 2681,7) cu serviciul de transplant de cornee sunt necesare ≈70 de cornei anual, prelevate de la ≈35 donatori decedați. Aceasta se bazează pe rata actuală de transplant de cornee (figura 53), numărul pacienților de pe lista de așteptare pentru transplantul de cornee (figura 52) și rezultatele cercetării că peste ½ dintre medicii ar efectua mai multe operații de transplant de cornee, și va necesita o creștere substanțială a donării și prelevării de cornee.

Conform datelor internaționale orbirea corneană este a treia cauza principala a orbirii la nivel mondial după cataracta și glaucom, 10 milioane de oameni având orbire corneană bilaterală [213]. Se estimează că 12 milioane de oameni așteaptă un transplant de cornee. 50 de țări sunt considerate autosuficiente, aproape autosuficiente sau adecvate pentru transplantul de cornee și au o mediana de 6,5 luni pe lista de așteptare (de la 1 până la 24 luni) [213]. Majoritatea primitorilor în așteptare locuiesc în țări fără bănci de țesut oftalmic sau acces de rutină la țesutul donat. Totodată, lista de așteptare pentru transplant de cornee există în unele țări, cum ar fi Franța, Spania, Țările de Jos, Croația, și lipsește în alte, cum ar fi Marea Britanie.

Datele globale dintr-un studiu, unde a participat și Republica Moldova, a arătat că 184 576 de transplanturi de cornee au fost efectuate în 116 de țări din 148 de țări participante în studiu [214]. Studiu a permis acoperirea cu 95% a populației lumii, dar metodele folosite a combinat analiza documentară și interviurile cu profesioniști relevanți. Grefe au fost procesate din 283 530 cornei și depozitate în 742 de bănci. Principalele indicații pentru transplant sunt identificate ca distrofia Fuchs (39% din toate transplanturile de cornee efectuate), un edem cornean primar care afectează în mare parte persoanele în vârstă; keratoconus (27%), o boală a corneei care deformează corneea la tineri; și sechelele de keratită infecțioasă (20%). Spre deosebire de alte organe sau sânge, donarea de țesut oftalmic nu trebuie corelată, făcându-le accesibil unui grup mai larg de primitori în așteptare. Conform datelor acestui studiu, Statele Unite, cu 19,91 la 100 mii de locuitori, au avut cea mai mare rată de transplant, urmată de Liban (12,21 la 100 mii de locuitori) și Canada (11,7 la 100 mii de locuitori), în timp ce mediana în celor 116 de țări cu transplanturi efectuate a fost 1,91 la 100 mii de locuitori.

Studiul la nivel global a cuantificat deficitul considerabil de țesut cornean, cu doar 1 cornee disponibilă pentru 70 pacienți care necesită – dezechilibrul sever dintre cerere și ofertă.

Republica Moldova a fost plasată împreună cu România și Ucraina între țări cu rata de acoperire cu transplant de cornee insuficientă.

Luând în considerație, că la nivel internațional din an în an se înregistrează creștere în numărul țesuturi transplantate, noi am decis să luăm datele medie la nivelul țărilor UE pentru anul 2018 pentru a compara cu datele din țara. La nivelul țărilor UE în anul 2018 au fost efectuate în medie 26,5 de operații de țesut oftalmic cu 48,4 grefe la 33,5 pacienți la un mln de locuitori (datele prezentate de 21 de țări cu 416,0 mln de locuitori), (figura 55) [1].

Figura 55. Numărul transplanturilor de cornee la un milion de locuitori.

În țara noastră au fost efectuate în medie 9,5 de operații cu 9,5 grefe de cornee la un mln de locuitori. Necesitățile estimate anuale sunt nu mai puțin de 26,3 de operații de transplant de cornee cu 26,3 grefe la un mln de locuitori, deci de 2,8 ori mai multe grefe, decât cele transplantate (figura 55).

Necesitățile în grefe de os, ligamente/tendoane. În țara noastră în perioada cercetării au fost efectuate anual în medie 117,6 de operații de transplant de os lung cu o medie de 179,8 grefe de la donator decedat sau 33,6 de operații cu 51,4 grefe la un mln de locuitori (3,36 la 100 mii locuitori) (figura 56); și, în medie 14,2 de operații de transplant de os cu o medie de 81,2 de țesuturi procesate din cap femural de la donator în viață, sau 4,05 de operații cu 23,2 de grefe la un mln de locuitori (0,405 la 100 mii locuitori) (figura 57).

Cu privire la transplantul de ligamente/tendoane am obținut următoarele date: au fost efectuate anual în medie 5,7 de operații de transplant cu o medie de 6,8 grefe, sau 1,6 de operații cu 1,9 grefe la un mln de locuitori (0,16 la 100 mii de locuitori) (figura 58).

Studiu nostru a arătat, că peste 4/5 dintre medici vor avea nevoie în viitor de grefe de os oferit în alte forme decât cel congelat (liofilizat, demineralizat, morselat) și peste 2/5 dintre medici ar efectua mai multe operații de transplant de țesut musculo-scheletal dacă aceste grefe ar fi oferite de banca de țesuturi.

Banca de țesuturi umane a procesat anual în medie 200,4 de grefe din oase lungi de la 7,1 donatori decedați, și în medie 135,7 grefe de os de la 24,7 donatori în viață (cap femural), dintre care ≈10% de grefe din oase lungi și ≈40% de grefe din cap femural rămân în stoc la finele anului. Referitor la ligamente/tendoane Banca de țesuturi umane a procesat anual în medie 16,1 grefe de la 5,4 donatori decedați, dintre care ≈58% de grefe rămân în stoc la finele anului.

Figura 56. Grefe de os de la donator decedat.

Figura 57. Grefe de os de la donator în viață (cap femural).

Figura 58. Grefe de tendoane/ligamente.

Putem concluziona, că Republica Moldova, în comparație cu alte țări, practic nu duce lipsa de grefe de os și de ligamente/tendoane, în același timp medicii au nevoie de grefe de os oferit în alte forme decât cel congelat. Așadar, pentru a acoperi necesitățile populației țării cu grefe de os sunt necesare prelevări de la cel puțin 32 de donatori de țesuturi musculo-scheletale. Cu toate acestea, ținând cont că numai cu leziuni traumatice mai mult de 1600 de pacienți sunt tratați în staționar anual [215], (incidența ca urmare a traumei rămâne practic la același nivel – în jur de 2700,0 la 100 mii de locuitori), pentru a acoperi necesitatea medicinei practice și a asigura stocuri minime în Banca de țesuturi umane și pentru a asigura cerințele în creștere ulterioară și pentru alte tipuri de țesuturi musculo-scheletale, considerăm necesar, un număr țintă, de nu mai puțin de 40 de donatori decedați.

Evaluarea aprovizionării și utilizării grefelor din sistemul locomotor în Franța a fost efectuată prin analiza datelor, extrase din rapoartele de activitate ale Agenției de Biomedicină pentru perioada 2012-2016, și prin efectuarea unui sondaj în rândul a 149 de chirurgi, realizat de Societatea Franceză de Artroscopie, privind cerințele anuale de grefe din oase, ligamente/tendoane, meniscuri și cartilaje [216].

Cererea a crescut constant din 2012 până în 2016: + 8,3% pentru oasele lungi, + 50,8% pentru capete femurale și + 316,2% pentru ligamente/tendoanele. Importul procentual a crescut de la 23,9% în anul 2012 la 40,6% în anul 2016 pentru oasele lungi și de la 43,2% la 87,7% pentru ligamente/tendoane. În 2016, 55,9% de capete femurale au fost utilizate în chirurgie ortopedică și 43,9% în chirurgie dentară sau maxilo-facială. Așadar, studiu a relevat creșterea activităților de transplant de grefe din sistemul locomotor, și insuficiența serioasă a ofertei de grefe din oase lungi, tendoane și meniscuri, cu acoperirea acestui deficit, în consecință, prin import. S-a constatat, că centralizarea atât a ofertei, cât și a cererii duce la îmbunătățirea răspunsului la cerințele naționale.

În Marea Britanie, de exemplu, a fost dificil de evaluat necesitățile în grefe din sistemul locomotor, deoarece aprovizionarea a fost relativ necoordonată [217].

La nivelul țărilor UE în anul 2018 au fost efectuate în medie 45,2 de operații de țesut musculo-scheletal cu 316,4 de grefe la un mln de locuitori (figura 59) [1].

Figura 59. Numărul transplanturilor de țesut musculo-scheletal

la un milion de locuitori.

În țara noastră au fost efectuate în medie 37,65 de operații cu 74,6 de grefe de os și 1,6 de operații cu 1,9 de grefe de ligamente/tendoane la un mln de locuitori. Necesitățile estimate anuale sunt: nu mai puțin de 53,0 de operații de transplant de os cu 105,0 de grefe de os și nu mai puțin de 2,7 de operații de transplant de ligamente/tendoane cu 3,2 de grefe la un mln de locuitori, deci de 1,4 ori mai multe grefe, decât cele transplantate (figura 59).

Necesitățile în grefe de piele. În perioada cercetată au fost efectuate anual în medie 16,8 de operații de transplant de piele cu media de 91,0 de unități de piele cu o suprafață de 11125,8 cm2, sau 4,8 de operații cu 26,0 de unități de piele cu o suprafață de 3178,8,8 cm2 la un mln de locuitori (0,48 la 100 mii de locuitori), în același timp 61,6% din suprafața totală a grefelor de piele transplantate au fost efectuate la copii (figura 60).

Studiu nostru a arătat, că peste 1/2 dintre medici ar efectua mai multe operații de transplant de piele dacă aceste grefe ar fi oferite de Banca de țesuturi umane. Toți acești respondenți activează în instituțiile medico-sanitare republicane.

Banca de țesuturi umane a procesat anual în medie 134,0 de unități de piele cu o suprafață de 25087,8 cm2 de la 7,4 donatori decedați, dintre care ≈34% de grefe rămân în stoc la finele anului. De la 1 donator în medie se procesează 3390,2 cm2 de piele (18,1 unități) cu o creștere treptată de la 2550 cm2 în anul 2013 până la 66284 cm2 în 2017.

Figura 60. Grefe de piele.

Luând în considerație, că mai mult de 1900 de pacienți cu arsuri sunt tratați în staționar anual [218], (incidența prin arsuri cu tendința spre scădere la adulți de la 45,0 la 100 mii de locuitori în 2015 până la 39,4 în 2017, la copii de la 77,9 la 100 mii de locuitori în 2015 până la 63,2 în 2017), și, că pentru 1 pacient în medie sunt necesare 695 cm2 de piele, pentru a acoperi necesitățile populației țării cu serviciul de transplant de piele, inclusiv a asigura stocuri minime în Banca de țesuturi umane, avem nevoie de 10830 unități de piele cu o suprafață de 1320500 cm2. Aceasta arată că cererea pacienților noștri este cu mult mai mare decât oferta.

Suportul insuficient guvernamental și a mass-media al programelor de prelevare și transplant de țesuturi este o problemă la nivel mondial [219].

Croația în Strategia Națională de Sănătate 2012-2020 clar identifică necesitatea susținerii centrelor de donare de țesuturi de la donator decedat cu o coordonare centrală pentru a acoperi cerințele naționale actuale și de viitor [220].

La nivelul țărilor UE în anul 2018 au fost efectuate în medie 393 de operații de piele cu 1863,3 unități la un mln de locuitori (figura 61) [1].

În țara noastră au fost efectuate în medie 4,8 de operații cu 26,0 de unități de piele cu o suprafață de 3178,8,8 cm2 la un mln de locuitori. Necesitățile estimate anuale sunt nu mai puțin de 570 de operații de transplant de piele cu 3094,3 unități de piele cu o suprafață de 377285,7 cm2 la un mln de locuitori, deci de 119 ori mai multe grefe, decât cele transplantate (figura 61).

Figura 61. Numărul transplanturilor de piele la un milion de locuitori.

Necesitățile în grefe de membrană amniotică. În perioada cercetată în cazul patologiilor oculare au fost efectuate anual în medie 54,7 de operații de transplant de membrană amniotică cu o medie de 63,3 de unități cu o suprafață de 2958,3 cm2, sau 15,6 de operații cu 18,1 de unități cu o suprafață 845,2 cm2 la un mln de locuitori (1,56 la 100 mii de locuitori) (figura 62).

Tot în aceeași perioadă la pacienți cu arsuri au fost efectuate anual în medie 15,3 de operații de transplant de membrană amniotică, cu o medie de 40,3 de unități cu o suprafață de 7338,3 cm2, sau 4,4 de operații cu 11,5 de unități cu o suprafață de 2096,6 cm2 la un mln de locuitori (0,440 la 100 mii de locuitori) (figura 62).

Studiu nostru a arătat, că peste 1/2 dintre medicii ar efectua mai multe operații de transplant de membrană amniotică dacă aceste grefe ar fi oferite de Banca de țesuturi umane.

Banca de țesuturi umane a procesat anual în medie 100,7 de unități de membrană amniotică cu o suprafață de 7855 cm2 de la 13 donatori, dintre care ≈24% de grefe rămân în stoc la finele anului.

Așadar, pentru a acoperi necesitățile populației țării cu serviciul de transplant de membrană amniotică sunt necesare prelevări de la cel puțin 13 donatori în viață anual.

Figura 62. Grefe de membrană amniotică.

La nivelul țărilor UE în anul 2018 au fost efectuate în medie 9 operații cu 24,6 unități de membrană amniotică la un mln de locuitori, (figura 63) [1].

Figura 63. Numărul transplanturilor de membrană amniotică la un milion de locuitori.

În țara noastră au fost efectuate în medie 15,6 operații cu 18,1 de unități de membrană amniotică la un mln de locuitori în cazul patologiilor oculare, și 4,4 operații cu 11,5 de unități la un mln de locuitori cu arsuri. Necesitățile estimate anuale sunt nu mai puțin de 23,4 operații cu 27,15 de unități de membrană amniotică la un mln de locuitori în cazul patologiilor oculare, 6,6 operații cu 17,2 de unități la un mln de locuitori cu arsuri, deci de 1,5 ori mai multe grefe, decât cele transplantate (figura 63).

Este necesar de subliniat faptul, că în unele țări ale UE se efectuează transplantul și de alte tipuri de țesuturi, cum ar fi vase sanguine, valve cardiace, timpanul, țesut adipos, insule pancreatice, întrucât în țara noastră unele din ei (vase, țesut adipos, menisc, cartilaj) rămân subdezvoltate, dar altele (valve, timpanul, insule pancreatice) încă nu se efectuează (figura 64).

Figura 64. Numărul transplanturilor de alte țesuturi la un milion de locuitori.

Necesitățile în grefe de celule stem. Tumorile maligne ale țesutului hematopoietic (hemoblastoze) în țara sunt frecvente cu o incidența de 22,9 la 100 mii de locuitori în anul 2018, morbiditatea în rândul populației adulte, precum și în rândul copiilor prin aceste tumori rămâne în creștere [24, 25, 26]. În rândul copiilor, numărul cazurilor noi de tumori maligne a alcătuit 12,1 la 100 mii copii în anul 2018, dar în structura incidenței prin tumori maligne prevalează țesutul limfoid, hematopoietic și înrudite ale acestuia – 41,0% [25, 26]. Așadar, în țara noastră ≈94 de pacienți la un mln de locuitori necesită transplant de celule stem.

Luând în considerație, că transplantul de sânge din cordonul ombilical este acum o opțiune de tratament de succes atât pentru pacienții pediatrici, cât și pentru adulți, cu o varietate de boli hematologice, iar rezultatele transplantului continuă să se îmbunătățească cu o mai bună potrivire HLA, selectarea unităților de sânge din cordonul ombilical și regimuri extinse de susținere și prevenire a infecțiilor [221], pentru a satisface cerințele naționale este necesar de dezvoltat acest domeniu și în Republica Moldova, anume de creat o bancă de țesuturi și celule umane publică cu capacitatea de prelevare, procesare și stocare a grefelor de celule stem din sânge ombilical precum și din măduvă osoasă.

La nivelul țărilor UE în anul 2018 au fost efectuate în medie 71,2 transplanturi la 87,8 de pacienți la un mln de locuitori, dintre care 46 transplanturi la 30,2 de pacienți la un mln de locuitori în cazul transplantului autolog (datele prezentate de 20 de țări cu 426,8 mln de locuitori), (figura 65) [1].

Figura 65. Numărul transplanturilor de celule stem la un milion de locuitori.

Începând cu anul 2015 în țara se efectuează transplant de măduvă osoasă autologă în tratamentul maladiilor țesuturilor scheletice și celor moi (figura 66) și de culturi de fibroblaste autologe în tratamentul arsurilor (figura 67). Aceste domenii rămân încă subdezvoltate.

Figura 66. Autogrefe de măduvă osoasă.

Figura 67. Autogrefe de culturi de fibroblaste.

5.6. Concluzii la capitolul 5

1. Serviciul de transplant de țesuturi și celule umane este partea integrantă și componentă a sistemului național de transplant din Republica Moldova. Consolidarea sistemului național de transplant și dezvoltare continuă a serviciului de transplant de țesuturi și celule umane a provocat o creștere semnificativă a eficacității procesului donării.

2. Modelul de finanțare a activităților de transplant de țesuturi și celule umane trebuie sa fie implementat în cadrul următoarelor principii: respectarea standardelor de calitate; în baza unei metodologii fiabile pentru evaluarea costurilor (procesarea țesuturilor reprezintă o activitate standardizata); finanțarea separată la principalele etape de activitate (prelevare, procesare și păstrare), condiția principală constând în faptul că Banca de țesuturi umane să poată acoperi pierderile care survin în urma nevalidării țesuturilor.

3. Finanțarea Băncii de țesuturi umane nu poate fi asociată direct cu activitatea de transplant de țesuturi și celule umane, deoarece o altă destinație a Băncii la nivel național este de a asigura stocuri strategice de țesuturi, ce vor fi foarte utile în cazul unor necesități speciale în țară (spre exemplu grefe de piele, membrană amniotică în cazul unor incendii de proporții, explozii, etc.).

4. Agenția de Transplant împreună cu Banca de țesuturi umane este responsabilă de implementarea unui sistem de biovigilență ce ar permite identificarea, raportarea și investigarea incidentelor și reacțiilor adverse grave ale transplantului.

5. Sistemul computerizat de evidență a grefelor de țesuturi și celule umane este necesar: pentru minimalizarea posibilele erori umane în procesul activității; pentru asigurarea unei evidențe stricte a grefelor alogene umane pe tot parcursul mișcării lor, de la prelevare până la transplantare. Este necesară implementarea codificării grefelor conform codurilor europene unice în cadrul sistemului computerizat de evidență, care va facilita identificarea grefelor produse în Banca de țesuturi umane și urmărirea parcursului lor, inclusiv va permite integrarea mai ușoară în rețeaua Europeană a Băncilor de țesuturi pentru schimbul de țesuturi și celule umane destinate transplantului.

6. S-a dovedit că analiza sistematică este foarte utilă pentru identificarea compartimentelor de îmbunătățire a ambelor proceselor de donare și transplant și a caracteristicilor spitalului care influențează la potențialul și eficacitatea donării, precum și oferă coordonatorilor de transplant locali informații importante și consecvente în comparație cu centre similare la nivelul internațional. De asemenea aceasta analiza oferă suficiente informații pentru managerii spitalicești, permițându-le să aloce bugete și să implementeze programul național de transplant.

7. Se necesită introducerea unor indicatori de performanță pentru instituțiile autorizate pentru desfășurarea activităților de donare și prelevare de la donator decedat pentru o analiză mai obiectivă a eficacității activităților instituțiilor de donare și transplant și de a efectua auditul donării și transplantului.

8. Pentru evaluarea necesităților în diferite grefe de țesuturi și celule umane pentru sistemul de sănătate s-a efectuat o analiză complexă a procesului de donare și transplant la nivel național, activității Băncii de țesuturi umane, morbidității populației prin diferite boli, care necesită transplant, opiniei medicilor asupra necesități în grefe cu compararea ulterioară cu datele din țările UE. Așadar, pentru acoperirea necesităților medicinei practice și asigurarea stocurilor minime în Banca de țesuturi umane precum și pentru asigurarea cerințelor în creștere ulterioară și pentru alte tipuri de țesuturi și celule, sunt necesare nu mai puțin de 31,2 de donatori efectivi de țesuturi și/sau celule, de 26,3 de grefe de cornee, de 108,2 de grefe de țesut musculo-scheletal, de 3094,3 de unități de piele, de 44,3 de unități de membrană amniotică și de grefe de celule stem la un mln de locuitori.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI PRACTICE

Concluzii

1. În rezultatul cercetării s-a stabilit că transplantul de țesuturi și/sau celule umane reprezintă terapii esențiale în curs de dezvoltare rapidă în domeniul asistenței medicale moderne. Autoritățile naționale în sănătate sunt responsabile de a asigura că necesitățile pacienților sunt satisfăcute cu o sursă de țesuturi și/sau celule umane sigure, de o calitate adecvată și coerentă. Rolul central al băncilor de țesuturi și celule umane în furnizarea țesuturilor și celulelor atât pentru tratament cât și pentru cercetare, evidențiază rețelele complicate care conectează donatorii, primitorii, clinicienii, intermediarii, pentru îndeplinirea sarcinilor complexe de la evaluarea corectă a cererii de țesuturi și/sau celule umane pentru transplant și tratamente inovatoare, servicii hibride de stocare, achiziționarea materialelor de prelevare și procesare de ultima generație, până la pregătirea alogrefelor sigure de înaltă calitate.

2. Rezultatele activităților de cercetare subliniază că serviciul de transplant de țesuturi și celule umane este partea integrantă și componentă a sistemului național de transplant din Republica Moldova. Necătând la faptul că legislația națională în domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane susține donare, sistemul de reglementare autorizează și inspectează centrele de prelevare și transplant, băncile de țesuturi și/sau celule, rămân probleme organizaționale, financiare, educaționale, care au un impact asupra eficienței transplantului și necesită soluționarea prin elaborarea a unui suport științific pentru dezvoltarea continuu.

3. Pentru prima dată a fost realizată o evaluare complexă a elementelor esențiale ale domeniului de transplant de țesuturi și/sau celule umane la nivel național și internațional și o estimare cu argumentare științifică a necesităților în grefe de țesuturi (cornee, oase, tendoane, ligamente, piele, membrana amniotică) și celule umane (celule stem) pentru sistemul de sănătate din Republica Moldova. Pe parcursul realizării cercetării au fost elaborate criteriile de eficacitate ale activității instituțiilor de donare și transplant cu introducerea indicatorilor de performanță pentru efectuarea a unui audit al procesului de donare și transplant, care au fost implementate prin Hotărîrile Guvernului și ordinele Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Ministerului Educației, Culturii și Cercetării.

4. Pe parcursul cercetării a fost elaborat mecanismul de finanțare și Regulamentul de activitate a Băncii de țesuturi umane ca unicei instituției publică cu sarcini complexe, care garantează aprovizionarea și promovarea utilizării corecte a țesuturilor și celulelor umane, și este în stare să susține o ofertă adecvată și durabilă pentru țesuturi și celule în contextul creșterii semnificative a cererii, precum și să asigure stocuri strategice de țesuturi, ce vor fi foarte utile în cazul unor necesități speciale în țară (spre exemplu grefe de piele, membrană amniotică în cazul unor incendii de proporții, explozii, etc.).

5. Rezultatele evaluării opiniei medicilor asupra necesități în grefe de țesuturi și/sau celule umane a relevat că 40,6% de medici consideră, că sunt rezerve în asigurarea cu grefe de țesuturi și/sau celule a pacienților, care necesită transplant. În dependență de tipul de grefe, de la 44,7% până la 57,5% de medici din instituțiile medicale cu activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule ar transplanta mai multe grefe, 64,2% de medici planifică în următorii 5 ani să extindă tipul țesuturilor și/sau celulelor transplantate și 88,2% de medici vor avea nevoie în viitor de grefe de os oferit în alte forme decât cel congelat. În același timp lipsa personalului medical calificat și echipamentelor medicale adecvate a fost marcată de medici ca impedimente pentru dezvoltarea activităților din domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane.

6. Evaluarea percepției donării și transplantului de țesuturi și/sau celule a persoanelor din populația generală adultă în procesul realizării cercetării a constatat că majoritatea clară de respondenți 81,0% este, în general, de acord cu donarea de țesuturi și/sau celule umane, precum și 81,7% ar accepta să doneze țesuturi și/sau celule în timpul vieții a unui membru al familiei. Peste 2/3 din respondenți ar accepta să li se transplanteze țesuturi și/sau celule de la alte persoane sau ar accepta prelevarea post-mortem de la sine a țesuturilor sănătoase pentru a fi transplantate unor bolnavi. Peste 4/5 (85,0%) dintre respondenții a manifestat interes de a primi mai multe informații despre donare și transplant de țesuturi și/sau celule, precum persoanele mai tinere, comparativ cu persoanele mai în vârstă, statistic semnificativ mai frecvent solicită informații despre donare și transplant. Acest fapt a stat la baza introducerii subiectul donării și transplantului de organe, țesuturi și celule umane în Curriculumul disciplinei opționale „Educație pentru sănătate” pentru clasele V-XII.

9. Rezultatele cercetării a evidențiat acțiunile prioritare în dezvoltarea unui sistem eficient de transplant de țesuturi și/sau celule umane la nivel național: 1) implementarea programului de donare de succes, bazat pe strategii de conștientizare publică adecvate, care promovează nu numai donarea de organe, ci și donarea de țesuturi și celule; pe sisteme eficiente care să faciliteze recrutarea donatorilor vii într-o manieră etică și să asigure siguranța și bunăstarea lor, precum și identificarea și referirea tuturor donatorilor potențiali de țesuturi decedați; pe instruirea adecvată a profesioniștilor implicați în recrutare sau în identificarea și sesizarea; 2) promovarea formării specialiștilor în baza celor mai bune experiențe; 3) dotarea instituțiilor medico-sanitare cu echipamente medicale adecvate; 4) autonomia la nivel național a Băncii de țesuturi umane cu implementarea unui sistem computerizat de evidență a grefelor, codificate conform codurilor europene unice, pentru minimalizarea posibilele erori umane în procesul activității și integrarea în rețeaua Europeană a Băncilor de țesuturi pentru schimbul de țesuturi și celule umane destinate transplantului.

Recomandări practice

La nivelul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale:

1. Identificarea unui număr minim de transplanturi de țesuturi și/sau celule umane pe care o instituție trebuie să le desfășoară pentru ca să fie autorizată sau a-și menține autorizarea, precum și numărul de instituții care trebuie să fie autorizate în funcție de numărul de locuitori.

2. Introducerea unor indicatori de performanță pentru instituțiile autorizate pentru desfășurarea activităților de donare și prelevare de la donator decedat pentru o analiză mai obiectivă a eficacității activităților instituțiilor de donare și transplant și de a efectua auditul donării și transplantului.

3. Efectuarea monitorizării activităților de transplant în baza următorilor indicatori de monitorizare: incidența maladiilor ce necesită transplant de țesut (cornee, musculo-scheletal, piele, membrana amniotică) la 1 mln de locuitori; incidența maladiilor ce necesită transplant de celule stem la 1mln de locuitori; rata de transplant de țesut (os, piele, tendon, cornee) la 1 mln de locuitori; rata pacienților transplantați de cornee în raport cu pacienții înscriși în lista de așteptare; rata de succes a tratamentului prin transplant de țesut (cornee, musculo-scheletal, piele, membrana amniotică); rata de acoperire cu servicii de transplant de țesut (cornee, musculo-scheletal, piele, membrana amniotică) și celule stem.

4. Dotarea instituțiilor medico-sanitare cu echipamente medicale adecvate pentru desfășurarea activităților de donare și transplant de țesuturi și/sau celule umane.

5. Reamplasarea Bănci de țesuturi umane într-un local care să corespundă standardelor internaționale și să permită desfășurarea activităților specifice ale Băncii, și care să asigure sistemul de sănătate din Republica Moldova cu grefe sigure, inofensive și eficiente în tratamentul diferitor maladii ale omului cu fortificarea capacităților Băncii și crearea posibilității stocării de celule umane. Totodată este necesar de a perfecta sistemul de activitate a Bănci de țesuturi umane în conformitate cu legislația europeană și o autorizare ulterioară a ei de către Uniunea Europeană și integrarea în rețeaua Europeană a Băncilor de țesuturi.

La nivelul Agenției de Transplant:

1. Pentru a asigura că toate etapele de la donarea, prelucrare, conservare, stocare la bancă, până la aplicarea la om a țesuturilor și/sau celulelor umane sunt promovate, reglementate și monitorizate în mod corespunzător în interesul siguranței pacienților și al transparenței publice, este necesară adoptarea și implementarea următoarelor Principii de la Barcelona: promovarea unor mecanisme de alocare corectă, echitabilă și transparentă pentru transplant de cornee; dezvoltarea serviciilor autosuficiente la nivel local; recunoașterea și abordarea implicațiilor potențiale etice, legale și clinice ale activităților transfrontaliere.

2. Implementarea unui sistem de biovigilență ce ar permite identificarea, raportarea și investigarea incidentelor și reacțiilor adverse grave ale transplantului împreună cu Banca de țesuturi umane.

3. Implementarea modelului de finanțare a activităților de transplant de țesuturi și/sau celule umane în cadrul următoarelor principii: respectarea standardelor de calitate; în baza unei metodologii fiabile pentru evaluarea costurilor (procesarea țesuturilor reprezintă o activitate standardizata); finanțarea separată la principalele etape de activitate (prelevare, procesare și păstrare), condiția principală constând în faptul că Banca de țesuturi umane să poată acoperi pierderile care survin în urma nevalidării țesuturilor.

4. Evaluarea anuală a necesităților în diferite grefe de țesuturi și celule umane pentru acoperirea necesităților medicinei practice și asigurarea stocurilor minime în Banca de țesuturi umane precum și pentru asigurarea cerințelor în creștere ulterioară și pentru alte tipuri de țesuturi și celule, prin analiza complexă a procesului de donare și transplant la nivel național, activității Băncii de țesuturi umane, morbidității populației prin diferite boli, care necesită transplant.

5. Implementarea codificării grefelor conform codurilor europene unice în cadrul sistemului computerizat de evidență, care va facilita identificarea grefelor produse în Banca de țesuturi umane.

6. Elaborarea Programului de formare profesională continuă privind organizare și monitorizare a activităților de transplant de țesuturi și celule umane în cadrul Centrului de formare profesională a personalului medical din domeniul transplantului.

8. Elaborarea procedurii de autorizare a prelevării de țesuturi și celule umane pentru crearea produselor de terapie avansată în Republica Moldova.

9. Căutarea alternativelor pentru încurajarea unei mai bune înțelegeri publice a importanței donării de țesuturi și/sau celule umane, schimbarea atitudinilor și comportamentului publicului prin schimbarea abordării educației publice prin informarea tinerelor.

La nivelul Bănci de țesuturi umane:

1. Fortificarea capacităților Bănci de țesuturi umane, crearea unui sistem de activitate complexă a Bănci de țesuturi umane în conformitate cu legislația europeană și o autorizare ulterioară a ei de către UE și încadrare în Compendiul UE al centrelor de țesuturi. Aplicarea la Codul european unic va oferi accesul la numele tuturor unităților autorizate din UE, inclusiv la datele de contact ale acestora și ale autorităților lor de supraveghere, precum și la diferitele tipuri de țesuturi și celule distribuite în UE.

2. Finanțarea Băncii de țesuturi umane nu poate fi asociată direct cu activitatea de transplant de țesuturi și/sau celule umane, deoarece o altă destinație a Băncii la nivel național este de a asigura stocuri strategice de țesuturi, ce vor fi foarte utile în cazul unor necesități speciale în țară (spre exemplu grefe de piele, membrană amniotică în cazul unor incendii de proporții, explozii, etc.).

3. La calcularea costurilor operaționale ale unicei Băncii de țesuturi umane și pentru menținerea viabilității ei pe un termen lung, este important ca necesitatea clinică să fie analizată anual pentru diferitele tipuri de țesuturi și/sau celule umane și să fie gestionate eficient costurile legate de prelevare, procesare, stocare, distribuire, personalul, transportul, infrastructura și administrarea, precum și pentru încorporarea proceselor și echipamentelor de ultima generație.

4. Implementarea sistemului computerizat de evidență a grefelor pentru minimalizarea posibilele erori umane în procesul activității; pentru asigurarea unei evidențe stricte a grefelor alogene umane pe tot parcursul mișcării lor, de la prelevare până la transplantare. Sistemul informațional al Băncii de țesuturi umane necesită să fie interconectat cu Sistemul Informațional Automatizat ”TRANSPLAN” pentru asigurarea trasabilității țesuturilor și celulelor prelevate și transplantate.

5. Este necesară implementarea codificării grefelor conform codurilor europene unice în cadrul sistemului computerizat de evidență, care va facilita identificarea grefelor produse în Banca de țesuturi umane și urmărirea parcursului lor, inclusiv va permite integrarea mai ușoară în rețeaua Europeană a Băncilor de țesuturi.

La nivelul instituțiilor medico-sanitare autorizate:

1. Dotarea cu echipamente medicale adecvate pentru desfășurarea activităților din domeniul transplantului de țesuturi și/sau celule umane.

2. Instruirea continuă în cadrul Centrului de formare profesională a personalului medical din domeniul transplantului pe lângă Agenția de Transplant, Departamentului Educație Medicală Continuă a USMF ”Nicolae Testemițanu” și peste hotare.

3. Fiecare instituție medico-sanitară autorizată ar trebui să efectuează un audit intern în mod continuu a procesului de donare și transplant, să evalueze potențialul său de donare și eficacitatea în baza indicatorilor elaborați în rezultatul cercetării, ce oferă suficiente informații pentru managerii instituțiilor, permițându-le să aloce bugete și să implementeze programul național de transplant.

La nivelul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării:

1. Crearea grupului de lucru, cu participarea colaboratorilor Agenției de Transplant, Băncii de țesuturi umane, pentru elaborarea materialului didactic în cadrul Curriculumului disciplinei opționale „Educație pentru sănătate” privind subiectul donării și transplantului de organe, țesuturi și celule umane pentru învățământul gimnazial și liceal. Scopul principal este schimbarea atitudinii față de donare prin informarea tinerelor, care sunt cei mai importanți inițiatori și facilitatori ai discuțiilor despre donarea de organe, țesuturi și celule umane în familie cu implicarea lor ulterioară în diverse activități de promovare a donării și transplantului.

La nivelul comunității științifice:

1. Recunoașterea faptului că țesuturile și celulele umane joacă un rol esențial în cercetarea medicală în legătură cu evoluții științifice și tehnologice rapide, focare epidemiologice mai frecvente asociate cu mobilitate globală sporită (COVID-19).

2. Elaborarea proiectelor de cercetări clinice cu utilizarea produselor de terapie avansată conform Directivelor UE și aprobarea lor de autoritatea competentă.

BIBLIOGRAFIE

Newsletter Transplant. International figures on donation and transplantation-2018. Council of Europe, European Directorate for the Quality of Medicines & HealthCare (EDQM). Ed. Beatriz Domínguez-Gil. EDQM, Strasbourg; 2019.

Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane. JO L 102/48, 7.4.2004; 11:48. Disponibil la: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32004L0023&from=RO [accesat la 15.05.2017].

Directiva 2006/17/CE a Comisiei din 8 februarie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la anumite cerințe tehnice pentru donarea, obținerea și controlul țesuturilor și a celulelor umane. OJ L 38/40, 9.2.2006. Disponibil la:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006L0017&from=EN [accesat la 15.05.2017].

Directiva 2006/86/CE a Comisiei din 24 octombrie 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la cerințele de trasabilitate, notificarea reacțiilor și a incidentelor adverse grave, precum și la anumite cerințe tehnice pentru codificarea, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane. JO L 294/32, 25.10.2006; 17:32. Disponibil la:http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32006L0086&from=RO [accesat la 15.05.2017].

Directiva 2012/39/UE a Comisiei din 26 noiembrie 2012 de modificare a Directivei 2006/17/CE în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru te starea țesuturilor și a celulelor umane. JO L 327/24, 27.11.2012. Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32012L0039&from=RO [accesat la 18.05.2017].

Directiva (UE) 2015/565 a Comisiei din 8 aprilie 2015 de modificare a Directivei 2006/86/CE în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru codificarea țesuturilor și a celulelor umane. JO L 93/43, 9.4.2015. Disponibil la: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32015L0565&from=RO [accesat la 15.05.2017].

Directiva (UE) 2015/566 a Comisiei din 8 aprilie 2015 de punere în aplicare a Directivei 2004/23/CE în ceea ce privește procedurile de verificare a standardelor echivalente în materie de calitate și de siguranță ale țesuturilor și celulelor importate. JO L 93/56, 9.4.2015. Disponibil la:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32015L0566&from=RO [accesat la 18.05.2017].

Council of Europe, European Directorate for the Quality of Medicines & Healthcare (EDQM). The Guide to the quality and safety of tissues and cells for human application, 2nd Edition, 2015.

Council of Europe, European Directorate for the Quality of Medicines & Healthcare (EDQM). The Guide to the quality and safety of tissues and cells for human application, 3rd Edition, 2017.

WHO. Human Cell and tissue transplantation.

Disponibil la: https://www.who.int/transplantation/cell_tissue/en/ [accesat la 10.07.2019].

Gauthier AS, Castelbou M, Garnier MB, Pizzuto J, Roux S, Gain P et al. Corneal transplantation: study of the data of a regional eye bank for the year 2013 and analysis of the evolution of the adverse events reported in France since 2010. Cell Tissue Bank. 2017; 18(1): 83-89. Disponibil la: https://doi.org/10.1007/s10561-016-9593-2 [accesat la 20.11.2018].

Ricouard F, Puyraveau M, Gain P, Martinache I, Delbosc B, Gauthier AS. Regional trends in corneal transplantation from 2004 to 2015 in France: a 12-year review on indications, technique and waiting period. Cell Tissue Bank. 2019; 21(1): 65-76. Disponibil la: https://doi.org/10.1007/s10561-019-09798-z [accesat la 20.02.2020].

Chaurasia S1, Mohamed A, Garg P4, Balasubramanian D, Rao GN. Thirty years of eye bank experience at a single centre in India. International Ophtalmology. 2019; 40(1): 81-88. Disponibil la: https://doi.org/10.1007/s10792-019-01164-y [accesat la 23.12.2019].

Almeida HG, Kara-José N, Hida RY, Kara-Junior N. A 15-Year Review of Corneal Transplant in Brazil. Eye & Contact Lens. 2018; 44(2): 376-381. Disponibil la: https:// doi.org/10.1097/ICL.0000000000000554 [accesat la 20.11.2018].

Economic landscape of human tissues and cells for clinical application in the EU. Final report – Study. Directorate-General for Health and Food Safety (European Commission), Foundation of European Tissue Banks; Rathenau Instituut; TRIP office for hemo- and biovigilance; 2016. Disponibil la: https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/5a0fd429-4a4e-11e6-9c64-01aa75ed71a1 [accesat la 18.09.2017].

Ploeg RJ, Niesing J, Sieber-Rasch MH, Willems L, Kranenburg K, Geertsma A. Shortage of donation despite an adequate number of donors: a professional attitude? Transplantation. 2003; 76(6): 948-955.

Tuppin P, Maroudy D, Gachet C, Roels L. Boosting donation rates by implementing Donor Action in France. Transplantation. 2006; 82(1): 633.

El-Shoubaki H, Bener A, Al-Mosalamani Y. Factors influencing organ donation and transplantation in State of Qatar. Transplantations medizine. 2006; 18: 97-103.

Cantarovich F, Heguilén R, Filho MA, Duro-Garcia V, Fitzgerald R, Mayrhofer-Reinhartshuber D et al. An international opinion poll of well-educated people regarding awareness and feelings about organ donation for transplantation. Transplant international. 2007; 20(6): 512-518. Disponibil la:

https://doi.org/10.1111/j.1432-2277.2007.00473.x [accesat la 18.09.2017].

Noury D, Jacob F, Pottecher T, Boulvard A, Pain L. Information on relatives of organ and tissue donors. A multicenter regional study: factors for consent or refusal. Transplantation Proceedings. 1996; 28(1): 135-136.

Gross T, Marguccio I, Martinoli S. Attitudes of hospital staff involved in organ donation to the procedure. Transplant international. 2000; 13(5): 351-356. Disponibil la:

https://doi.org/10.1007/s001470050713 [accesat la 18.09.2017].

Squifflet JP. Donor advocacy with special reference to Belgium. Transplantation Proceeding. 2011; 43 (9): 3392-3395. Disponibil la:

https://doi.org/10.1016/j.transproceed.2011.09.051 [accesat la 18.09.2017].

Czerwinski J, Antoszkiewicz K, Malanowski P, Durlik M, Kalicinski P, Lisik W et al. Organ donation in Poland 2006. Annals of transplantation: quarterly of the Polish Transplantation Society (ANN TRANSPL). 2007; 12(2): 5-10.

Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Disponibil la: https://statbank.statistica.md/pxweb/pxweb/ro/30%20Statistica%20sociala/30%20Statistica%20sociala__08%20SAN__SANrev__SAN020/SAN021000rcl.px/table/tableViewLayout1/?rxid=603fd2f4-2325-448b-9de2-21709d236a54 [accesat la 20.02.2019].

Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Disponibil la: https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6017 [accesat la 20.02.2019].

Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova. Disponibil la: https://statistica.gov.md/newsview.php?l=ro&idc=168&id=6662 [accesat la 20.02.2019].

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 763 din 30.09.15 Cu privire la aprobarea Protocolului clinic standardizat „Terapia celulară în tratamentul arsurilor grave”.

Andronic L, Pârțachi I. Statistica în comunicare. Chișinău. CEP USM; 2013.

Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Morbiditatea populației prin maladii specifice. În: Anuarul statistic al sistemului de sănătate din Moldova anul 2014. Chișinău; 2015. p. 10. Disponibil la:

https://cloud.mail.ru/public/3MzJ/5eQEQUcxD/3.%20RAPOARTE%20DE%20ACTIVITATE%20A%20INSTITUTIILOR%20MEDICO-SANITARE/Sanatatea%20publica%20in%20Moldova%202014/12.%20Incidenta%20prin%20maladii%20specifice.pdf [accesat la 20.11.2019].

Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Morbiditatea populației prin maladii specifice. În: Anuarul statistic al sistemului de sănătate din Moldova anul 2018. Chișinău; 2019. p. 10. Disponibil la:

https://cloud.mail.ru/public/3MzJ/5eQEQUcxD/3.%20RAPOARTE%20DE%20ACTIVITATE%20A%20INSTITUTIILOR%20MEDICO-SANITARE/S%C4%83n%C4%83tatea%20Public%C4%83%20%C3%AEn%20Moldova%202018/12.%20Incidenta%20prin%20maladii%20specifice.pdf [accesat la 20.11.2019].

Global Observatory on Donation and Transplantation. Disponibil la:

http://www.transplant-observatory.org [accesat la 18.09.2017].

EUROCET Project. Disponibil la: http://www.eurocet.org [accesat la 18.09.2017].

Newsletter Transplant. International figures on donation and transplantation-2017. Council of Europe, European Directorate for the Quality of Medicines & HealthCare (EDQM). Eds. Beatriz Domínguez-Gil & Rafael Matesanz. EDQM, Strasbourg; 2018.

Haeseker Barend MD. Mr. Job van Meekeren (1611-1666) and surgery of the hand. Plastic and Reconstructive Surgery. 1988; 82(3): 539-546.

Fariña-Pérez LA. Jaques-Louis Reverdin (1842-1929): the surgeon and the needle. Archivos espanoles de urologia. 2010; 63(4): 269-274.

Pfeffer N. Histories of Tissue Banking. In: Warwick RM, Fehily D, Brubaker SA, Eastlund T, Matesanz R (eds.) Tissue and Cell Donation: An Essential Guide. Wiley-Blackwell, UK; 2009. pp. 1-16.

Anderson MW, Trias E. Recruitment for Tissue Donation. In: Warwick RM, Fehily D, Brubaker SA, Eastlund T, Matesanz R (eds.) Tissue and Cell Donation: An Essential Guide. Wiley-Blackwell, UK; 2009. pp. 18-49.

Schwarz HP, Dorner F. Karl Landsteiner and his major contributions to haematology. British Journal of Haematology. 2003; 121(4): 556-565.

Armitage WJ, Tullo AB, Larkin DFP. The first successful full-thickness corneal transplant: a commentary on Eduard Zirm's landmark paper of 1906. British Journal of Ophthalmology. 2006; 90(10): 1222-1223.

Lexer E. The use of free osteoplasty together with trials on arthrodesis and joint transplantation. Clinical Orthopaedics and Related Research. 2008; 466(8): 1771-1776.

Barker CF, Markmann JF. Historical overview of transplantation. Cold Spring Harbor Perspectives in Medicine. 2013; 3(4): a014977.

Kumnig M, Jowsey-Gregoire SG. Key psychosocial challenges in vascularized composite allotransplantation. World Journal of Transplantation. 2016; 6(1): 91-102.

Schneider WH. Blood transfusion between the wars. Journal of the History of Medicine. 2003; 58: 87–224.

Moffatt SL, Cartwright V A, Stumpf TH. Centennial review of corneal transplantation. Clinical & Experimental Ophthalmology. 2005; 33(6): 642-657.

Hedges SJ. Tissue imports pose hazards: deadly contamination found in shipments from abroad. In: Chicago Tribune. 2002, May 22, p. 10.

Doughman DJ. Tissue storage. In: Krachmer JH, Mannis MJ, Holland EJ (eds.) Cornea: Fundamentals of Cornea and External Disease. St. Louis, MO: Mosby; 1997. pp. 509-517.

Murray G. Homologous aortic valve segment transplants as surgical treatment for aortic and mitral insufficiency. Angiology. 1956; 7(5): 466-471.

Kyle RA, Shampo MA, Steensma DP. Sir Brian Gerald Barratt-Boyes—Pioneer Cardiac Surgeon. Mayo Clinic Proceedings. 2012; 87(9): e65. Disponibil la:

https://doi.org/10.1016/j.mayocp.2012.05.017 [accesat la 18.09.2017].

Nappi F, Nenna A, Spadaccio C, Chello M. Pulmonary autograft in aortic position: is everything known? Translational Pediatrics. 2017; 6(1): 11-17. Disponibil la:

http://tp.amegroups.com/article/view/13138/13570 [accesat la 18.09.2017].

Narayan RP. Development of tissue bank. Indian Journal of Plastic Surgery. 2012; 45(2): 396-402. Disponibil la: https://dx.doi.org/10.4103/0970-0358.101326 [accesat la 18.09.2017].

Tilney N L. Transplantation and its biology: from fantasy to routine. Journal of Applied Physiology. 2000; 89(5): 1681-1689. Disponibil la:

https://doi.org/10.1152/jappl.2000.89.5.1681 [accesat la 18.09.2017].

Hockey J. Changing death rituals. În: Hockey J, Katz J, Small N Grief (ed.) Mourning and Death Ritual. Buckingham: Open University Press; 2001. pp. 185–211.

Healy K. Last Best Gifts: Altruism and the Market for Human Blood and Organs. Chicago, University of Chicago Press; 2006.

Parry B. Entangled exchange: reconceptualising the characterisation and practice of bodily commodification. Geoforum. 2008; 39 (3): 1133–1144.

Hogle LF. Standardization across non-standard domains: the case of organ procurement. Science, Technology and Human Values. 1995; 20(4): 482–500.

Haeney M. The immunological background to transplantation. Journal of Antimicrobial Chemotherapy. 1995; 36 Suppl B: 1-9. Disponibil la:

https://doi.org/10.1093/jac/36.suppl_B.1 [accesat la 18.09.2017].

May SR. The effects of biological wound dressings on the healing process. Clinical Materials. 1991; 8(3-4): 243-249. Disponibil la:

https://doi.org/10.1016/0267-6605(91)90037-G [accesat la 18.09.2017].

Von Hippel A. Über transplantationen der kornea. Bericht uber die Zusammenkunft. Deutsche Ophthalmologische Gesellschaft. Heidelberg. 1886; 18-54.

Bennett JE, Miller SR. Evolution of the electro-dermatome. Plastic and Reconstructive Surgery. 1970; 45: 131-134.

Converse JM. Grafts of Skin and Mucosa. În: Converse JM (ed.) Kazanjian and Converse's surgical treatment of facial injuries. Baltimore, Williams and Wilkins; 1974. pp. 531-554.

Armitage WJ, Moss SJ, Easty DL, Bradley BA. Supply of corneal tissue in the United Kingdom. British Journal of Ophthalmology. 1990; 74(11): 685-687. Disponibil la: http://dx.doi.org/10.1136/bjo.74.11.685 [accesat la 18.09.2017].

Flosdorf EW, Mudd S, Hull LW. Drying by Sublimation. Journal of Immunology. 1945; 50(1): 21-54.

Flosdorf EW. Freeze-drying: Drying by Sublimation. New York. NY: Reinhold Publishing Corporation; 1949.

Kirn TF. Tissue banking in midst of “revolution of expansion” as more uses are found for various transplants. JAMA. 1987; 258(3): 302-304.

Kearney JN. Yorkshire regional tissue bank – Circa 50 years of tissue banking. Cell and Tissue Banking. 2006; 7(4): 259-264.

Joyce MJ. American Association of Tissue Banks: a historical reflection upon entering the 21st century. Cell and Tissue Banking. 2000; 1(11): 5-8.

Tarasov MM. Cadaveric blood transfusion. Annals of the New York Academy of Sciences. 1960; 87(1): 512-521. Disponibil la: https://doi.org/10.1111/j.1749-6632.1960.tb23218.x [accesat la 28.10.2017].

European Association of Tissue Banks (EATB). History of the European Association of Tissue Banks (EATB). Disponibil la:

https://www.eatb.org/images/pdf/1.3history_of_eatb.pdf [accesat la 18.09.2017].

The Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). Glossary of statistical terms. Disponibil la: http://stats.oecd.org/glossary/detail.asp?ID=7220 [accesat la 19.09.2017].

The Global Alliance of Eye Bank Associations inc. Disponibil la: http://www.gaeba.org/ [accesat la 20.11.2018].

International Council of Ophthalmology. Position Statement: Donation, Processing, Allocation, Advocacy, and Legislation Supporting Human Corneal Tissue for Ocular Transplant. 2017. Disponibil la:

http://www.icoph.org/downloads/ICO%20Position%20Statement%20on%20Corneal%20Tissue%20for%20Ocular%20Transplant.pdf [accesat la 20.11.2018].

Martin DE, Kelly R, Jones GLA, Machin H, Pollock G. Ethical Issues in Transnational Eye Banking. Cornea. 2017; 36(2): 252-257.

Global Alliance of Eye Bank Associations. Position Statement: Commodification and Profitization of human materials and ocular services. 2017. Disponibil la: http://www.gaeba.org/wp-content/uploads/2017/08/GAEBA-Position-Statement-Commodification-and-profitization-of-human-materials-and-ocular-services.pdf [accesat la 20.11.2018].

Nacu V. Banca de țesuturi și celule în asigurarea sănătății populației. Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. 2014; 2(53): 67-71. USMF”Nicolae Testemițanu”.

Bevilacqua G, Bosman F, Dassesse T, Höfler H, Janin A, Langer R et al. The role of the pathologist in tissue banking: European Consensus Expert Group Report. Virchows Archiv. 2010; 456(4): 449-454.

Riegman PHJ, Morente MM, Betsou F, De Blasio P, Geary P. Marble Arch International Working Group on Biobanking for Biomedical Research. Biobanking for better healthcare. Molecular Oncology. 2008; 2(3): 213-222.

Banking on Trust. The Future of Research with Human Biological Materials. Disponibil: la: https://www.fastercures.org/assets/Uploads/BioBankingWeb.pdf

[accesat la 17.06.2017].

Meslin EM, Goodman K. Biobanks and Electronic Health records: Ethical and Policy Challenges in the Genomic Age. Indianapolis: Center for Applied Cybersecurity Research, Indiana University. 2009. Disponibil la:

https://pdfs.semanticscholar.org/e706/17faca21513d163d8dfee9a0991f11290d6a.pdf [accesat la 17.10.2017].

Haga S, Beskow L. Ethical, legal, and social implications of biobanks for genetics research. Advances in Genetics. 2008; 60: 505-544.

Peavy H, Gail D, Kiley J, Shurin S. A National Heart, Lung, and Blood Institute history and perspective on lymphangioleiomyomatosis. Lymphatic Research and Biology. 2010; 8(1): 5-8.

Shea KE, Wagner EL, Marchesani L, Meagher K, Giffen C. Efficiently Maintaining a National Resource of Historical and Contemporary Biological Collections: The NHLBI Biorepository Model. Biopreservation and Biobanking. 2017; 15(1): 17-19.

Karp D, Carlin S, Cook-Deegan R, Ford DE, Geller G, Glass D et al. Ethical and Practical Issues Associated with Aggregating Databases. PLoS Medicine. 2008; 5(9): e190.

Watson PH, Wilson-McManus JE, Barnes RO, Giesz SC, Png A, Hegele RG et al. Evolutionary concepts in biobanking – the BC BioLibrary. Journal of Translational Medicine. 2009; 7: 95.

Fullerton SM, Anderson NR, Guzauskas G, Freeman D, Fryer-Edwards K. Meeting the governance challenges of next-generation biorepository research. Science Translational Medicine. 2010; 2(15): 15cm3.

Li L, Xie T. Stem cell niche: structure and function. Annual Review of Cell and Developmental Biology. 2005; 21: 605-631.

Pavlovic M, Balint B. Short History of Stem Cells Transplantation with Emphasis on Hematological Disorders. In: Stem Cells and Tissue Engineering. Springer Briefs in Electrical and Computer Engineering, New York; 2013. pp. 1-6.

Thorsby E. A short history of HLA. Tissue Antigens. 2009; 74(2): 101-116.

Zhang J, Li L. BMP signaling and stem cell regulation. Developmental Biology. 2005; 284(1): 1-11.

Li L. Finding the hematopoietic stem cell niche in the placenta. Developmental Cell. 2005; 8(3): 297-298.

Apperley J, Carreras E, Gluckman E, Masszi T. EBMT-ESH handbook on hematopoietic stem cell transplantation. European Group for Blood and Marrow Transfusion. Spain, Barcelona; 2012.

Ababii I, Ciobanu P, Ghidirim Gh, Nacu V, Șroit I. Optimizarea regenerării reparatorii a țesuturilor și imunogenezei locale în contextul funcționării nanosistemelor naturale. CEP Medicina, Chișinau; 2011. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Ababii I, Ciobanu P, Nacu V, Topor B, Gornea F. Transplantarea celulară: actualități și perspective. Akademos. 2013; 3(30): 72-76. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Lo KW, Ulery BD, Ashe KM, Laurencin CT. Studies of Bone Morphogenetic Protein based Surgical Repair.

Broxmeyer HE, Gordon GW, Hangoc G, Cooper S, Bard J, English D et al. Human umbilical cord blood as a potential source of transplantable hematopoietic stem/progenitor cells. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 1989; 86: 3828-3832.

Ababii I, Nacu V, Friptu V, Ciobanu P, Nacu L, Revencu T. Ghid practic de prelevare a sângelui ombilico-placentar. Chișinau. Tipografia Centrala; 2008. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Thomson JA, Itskovitz-Eldor J, Shapiro SS, Waknitz MA, Swiergiel JJ, Marshall VS et al. Embryonic Stem Cell Lines Derived from Human Blastocysts. Science. 1998; 282(5391): 1145-1147.

Vogel G. Breakthrough of the year: Capturing the promise of youth. Science. 1999; 286: 2238-2239.

Ciapetti G, Ambrosio L, Marletta G, Baldini N, Giunti A. Human bone marrow stromal cells: In vitro expansion and differentiation for bone engineering. Biomaterials. 2006; 27(36): 6150-6160.

Берсенев АБ. Клеточная трансплантология – история, современное состояние и перспективы. Журнал Клеточная трансплантология и тканевая инжинерия. 2005; 2: 56-61.

Revencu T, Trifan V, Nacu L, Gutium T, Globa L, Nacu V et al. Collection, isolation and characterization of the stem cells of umbilical cord blood. Romanian Journal of Morphology and Embryology. 2013; 54(2): 291-297. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Bone Marrow Donors Worldwide. Annual report 2016.

Disponibil la: http://www.bmdw.org [accesat la 14.06.2017].

Ballen K. Umbilical Cord Blood Transplantation: Challenges and Future Directions. Stem Cells Translational Medicine. 2017; 6: 1312-1315. Disponibil la:

https://doi.org/10.1002/sctm.17-0069 [accesat la 14.06.2018].

Ballen K, Verter F, Kurtzberg J. Umbilical cord blood donation: Public or private? Bone Marrow Transplanation. 2015; 50: 1271– 1278. Disponibil la:

https://doi.org/10.1038/bmt.2015.124 [accesat la 14.09.2018].

Wagner JE, Eapen M, Carter S, Wang Y, Schultz KR, Wall DA et al. One‐unit versus two‐unit cord‐blood transplantation for hematologic cancers. New England Journal of Medicine. 2014; 371(18): 1685– 1694. Disponibil la:

https://www.nejm.org/doi/10.1056/NEJMoa1405584 [accesat la 14.09.2018].

Tzakis AG, Ricordi C, Alejandro R, Zeng Y, Fung JJ, Todo S et al. Pancreatic islet transplantation after upper abdominal exenteration and liver replacement. Lancet. 1990; 336(8712): 402-405.

Shapiro AM, Lakey JR, Ryan EA et al. Islet transplantation in seven patients with type 1 diabetes mellitus using a glucocorticoid-free immunosuppressive regimen. The New England Journal of Medicine. 2000; 343(4): 230-238.

Marin I. Aspecte de regenerare, consolidare și restructurare a alogrefelor osoase, implantate în defecte restante posttumorale ale aparatului locomotor. Arta Medica. 2009; 4(37): 3-6. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Marin IM, Vucolov V, Dmitrienco V, Baciu I, Moraru A, Spânu L. Aloplastia defectelor restante la pacienții operați pe fond de tumori benign și leziuni pseudotumorale ale oaselor. Rezultate la distanță. Revista de Ortopedie și Traumatologie. 1997; 7(1): 29-32. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Nacu V, Timbalari T, Cociug A, Vartic V, Ignatov O, Codreanu I. Tissue transplantation activities in the Republic of Moldova. 24th Congress of the European Association of Tissue Banks, Book of Abstracts, 1-3 October 2015, Split, Croatia. Split, Croatia; 2015. p. 112. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Nacu V, Timbalari T, Codreanu I, Romanciuc G, Cociug A. Development of tissue and cell transplantation in the Republic of Moldova. 25th Congress of the European Association of Tissue Banks, 23-25 November 2016, Hanover, Germany. Hanover, Germany; 2016. PS13. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Timbalari T. History of tissue transplantation in the Republic of Moldova. În: Moldavian Journal of Pediatric Surgery: Formal publication of the National Society of Pediatric Surgery of the Republic of Moldova. Chișinău; 2017. p. 127. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Nacu V, Coșciug S, Cobzac V, Țîmbalari T. Medicina regenerativă în restabilirea țesuturilor scheletice. Arta Medica. 2017; 2(63): 30-33. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Codreanu I, Romanciuc G, Timbalari T, Gavriliuc A, Gaibu S, Visterniceanu D et al. National transplant system in the Republic of Moldova – past, present and future. The 16th Congress of the European Society for Organ Transplantation. Vienna, Austria; 2013. p.139. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Codreanu I. Implementation by the Republic of Moldova of the Convention on Human Rights and Biomedicine and Additional Protocols to the Convention. Medicínska etika & Bioetika – Medical Ethics & Bioethics. 2009; 16(1): 23-24. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Codreanu I, Romanciuc G, Timbalari T, Gavriliuc A, Gaibu S, Visterniceanu D. Development of the national transplant system in the Republic of Moldova. Organs, Tissues and Cells. 2012; 15(3): 197-200. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Legea nr. 42-XVI din 06.03.2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 81, art. 273.

Hotărîrea Guvernului nr. 386 din 14.05.2010 cu privire la instituirea Agenției de Transplant. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 78-80, art. 4574.

Codreanu I, Rotaru I. Reglementarea juridica a activităților de transplant în Republica Moldova. Legea și Viața. 2014; 1(265): 11-14. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Codreanu I. Analiza cadrului legislativ în domeniul donării și transplantului de organe, țesuturi și celule în Republica Moldova. Curierul Medical. 2015; 58(5): 51-57. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 273 din 18.03.13 cu privire la autorizarea Băncii de țesuturi umane din cadrul IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie pentru desfășurarea activităților de prelevare, testare, procesare și transport de țesuturi de origine umană.

Codreanu I, Lozan O, Timbalari T. Evaluation of the transplant system in the Republic of Moldova. In: Management in Health [Management în sănătate]. 2014; 18(4): 4-10. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Legea nr. 101 din 09.06.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 277-288, art. 459.

Nacu V. Ingineria tisulară în obținerea grefelor pentru substituirea defectelor osoase. În: Anale științifice ale USMF “Nicolae Testemițanu”. Chișinău, 2009; 4: 262-275. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Țesuturi și celule. Disponibil la:

https://ec.europa.eu/health/blood_tissues_organs/tissues_ro [accesat la 05.08.2018].

European Committee on Organ Transplantation (CD-P-TO). Illicit and unethical activities with human tissues and cells: Addressing the need for the elaboration of an international legal instrument to protect donors and recipients. Disponibil la: https://www.edqm.eu/sites/default/files/position_paper_-_illicit_and_unethical_activities_with_human_tissues_and_cells_rev_-_november_2018.pdf [accesat la 22.01.2019].

Pirnay JP, Vanderkelen A, Ectors N, Delloye C, Dufrane D, Baudoux E et al. Beware of the commercialization of human cells and tissues: situation in the European Union. Cell Tissue Bank. 2012; 13(3): 487-98.

Pruß A, Kalus U. Bone banks: The state-of-the-art. Orthopäde. 2018. 47(1): 3-9. Disponibil la: https://doi.org/10.1007/s00132-017-3504-5 [accesat la 18.02.2019].

Wang W, Yeung KWK. Bone grafts and biomaterials substitutes for bone defect repair: A review. Bioactive Materials. 2017; 2(4): 224-247. Disponibil la: https://doi.org/10.1016/j.bioactmat.2017.05.007 [accesat la 18.09.2017].

Nacu V. Metodele biologice de stimulare a procesului reparator osos. Curierul medical. 2009; 3(309): 37-45. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Espes D, Lau Börjesson J, Carlsson PO. Mechanisms in endocrinology: Towards the clinical translation of stem cell therapy for type 1 diabetes. European journal of endocrinology. 2017; 177(4):159-168. Disponibil la: https://doi.org/10.1530/EJE-17-0080 [accesat la 23.10.2018].

Facklam AL, Volpatti LR, Anderson DG. Biomaterials for Personalized Cell Therapy. Advanced materials. 2019; 32(13):e1902005. Disponibil la:

https://doi.org/10.1002/adma.201902005 [accesat la 20.11.2019].

Ballen K. Umbilical Cord Blood Transplantation: Challenges and Future Directions. Stem Cells Translational Medicine. 2017; 6: 1312-1315. Disponibil la: https://doi.org/10.1002/sctm.17-0069 [accesat la 14.06.2018].

Brunstein CG, Fuchs EJ, Carter SL, Karanes C, Costa LJ, Wu J et al. Alternative donor transplantation after reduced intensity conditioning: results of parallel phase 2 trials using partially HLA-mismatched related bone marrow or unrelated double umbilical cord blood grafts. Blood. 2011; 118(2): 282–288. Disponibil la: https://doi.org/10.1182/blood-2011-03-344853 [accesat la 14.09.2018].

First Global Consultation on Regulatory Requirements for Human Cells and Tissues for Transplantation. Ottawa, 29 November to 1 December 2004: report. Disponibil la: http://www.who.int/transplantation/ReportOttawaCTTx.pdf?ua=1 [accesat la 11.10.2017].

Second Global Consultation on Regulatory Requirements for Human Cells and Tissues for Transplantation: Towards Global Harmonization through Graduated Standards. WHO Geneva, 7-9 June 2006. Disponibil la:

http://www.who.int/transplantation/2dHTTGHreport.pdf?ua=1 [accesat la 11.10.2017].

Tissue Banking: the basics. AATB. 26 March 2014. Disponibil la: https://www.aatb.org/sites/default/files/Tissue%20Banking%20The%20Basics%203-25-14.pdf [accesat la 11.10.2017].

2017 Annual Report – AATB. Disponibil la:

https://www.aatb.org/sites/default/files/sites/default/files/private/AATB2017AnnualReport.pdf [accesat la 11.10.2017].

International Registry in Organ Donation and Transplantation. DTI. Disponibil la: http://www.irodat.org/?p=database&c=ES&year=1995#data [accesat la 11.10.2017].

Balance de actividad de la Organización Nacional de Trasplantes en 2017. Disponibil la: http://www.ont.es/Documents/Datos20172018ENE11.pdf [accesat la 11.10.2017].

International Registry in Organ Donation and Transplantation. DTI. Disponibil la: https://www.irodat.org/?p=database&c=ES&year=2018#data [accesat la 11.10.2019].

Newsletter Transplant. International figures on donation and transplantation-2014. Council of Europe, European Directorate for the Quality of Medicines & HealthCare (EDQM). Ed. R Matesanz. EDQM, Strasbourg; 2015.

Busic M, Lovrencic-Huzjan A. Action Taken to Boost Donor Rate in Croatia. In: Dr. Gurch Randhawa (ed.) Organ Donation and Transplantation – Public Policy and Clinical Perspectives. InTech Europe; 2012. pp. 47-68.

Živčić-Ćosić S, Bušić M, Župan Ž, Pelčić G, Anušić Juričić M. Jurčić Ž. et al. Development of the Croatian model of organ donation and transplantation. Croatian Medical Journal. 2013; 54(1): 65-70. Disponibil la:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3610255/ [accesat la 15.10.2017].

International Registry in Organ Donation and Transplantation. DTI. Disponibil la: https://www.irodat.org/?p=database&c=HR&year=2018#data [accesat la 15.10.2019].

Strong DM. Tissue banking, biovigilance and the notify library. Cell and Tissue Banking. 2018; 19(2): 187-195. Disponibil la: https://doi.org/10.1007/s10561-017-9639-0 [accesat la 11.10.2019].

Parry B. Entangled exchange: reconceptualising the characterization and practice of bodily commodification. Geoforum. 2008; 39(3): 1133-1144.

Dominguez-Gil B, Haase-Kromwijk B, Van Leiden H. et al. Current situation of donation after circulatory death in European countries. Transplant International. 2011; 24(7): 238-252.

Matesanz R, Domínguez-Gil B, Coll E, de la Rosa G, Marazuela R. Spanish experience as a leading country: what kind of measures were taken? Transplant International. 2011; 24(4): 333-343.

Gaum L, Reynolds I, Jones MNA, Clarkson AJ, Gillan HL, Kaye SB. Tissue and corneal donation and transplantation in the UK. British Journal of Anaesthesia. 2012; 108(1): i43-i47.

Pokorna E, Vitko S, Ekberg H. Medical-record review of potential donor pool in the Czech Republic suggests a possible increase to more than double the number of donors. Transplant International. 2003; 16(9): 633-638.

Nacu V. Optimizarea regenerării osoase posttraumatice dereglate. Chișinău. Tipografia Sirius; 2010. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Nacu V, Ispas A, Rudenco E, Codreanu I, Timbalari T, Topor B et al. Sistemul informational automatizat în asigurarea managementului calității în Banca de Țesuturi Umane. Curierul medical. 2014; 57(6): 49-55. USMF ”Nicolae Testemițanu”.

Kalter ESJ, Theo MMH de. Tissue banking programmes in Europe. British Medical Bulletin. 1997; 53(4): 798-816. Disponibil la:

https://doi.org/10.1093/oxfordjournals.bmb.a011649 [accesat la 22.10.2017].

Riegman PHJ, Morente MM, Betsou F, De Blasio P, Geary P. Marble Arch International Working Group on Biobanking for Biomedical Research. Biobanking for better healthcare. Molecular Oncology. 2008; 2(3): 213-222.

Council of Europe (1997) Convention for the Protection of Human Right sand Dignity of the Human Being with regard to the Application of Biology and Medicine: [the Oviedo] Convention on Human Right sand Biomedicine.

Disponibil la: http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/164.htm [accesat la 27.05.2018].

Timbalari T, Lozan O, Nacu V. History of tissue and cell transplantation’s development: review article. Moldovan Journal of Health Sciences [Revista de Științe ale Sănătății din Moldova]. 2017; 14(4): 108-122. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Council of Europe Conventions, Resolutions, Recommendations and Reports in the field of organs, tissues and cells. Disponibil la: https://www.edqm.eu/en/legal-framework [accesat la 24.01.2018].

Council of Europe (2002) Additional Protocol to the Convention on human rights and biomedicine, on transplantation of organs and tissues of human origin. Disponibil la: http://conventions.coe.int/Treaty/en/Treaties/Html/186.htm [accesat la 27.05.2018].

Legea nr. 1256-XV din 19.07.2002 privind ratificarea Convenției pentru protecția drepturilor omului și a demnității ființei umane în ceea ce privește aplicațiile biologiei
și ale medicinei și a Protocolului adițional la Convenție referitor
la interzicerea clonării ființelor umane. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 110-112, art. 853.

Legea nr. 261 din 06.12.2007 pentru ratificarea Protocolului adițional la Convenția privind drepturile omului și biomedicine vizînd transplantul de organe și țesuturi de origine umană. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 198-202, art. 763.

Council of Europe Committee of Ministers Resolution (78) 29 on harmonization of legislations of member states relating to removal, grafting and transplantation of human substances. Disponibil la:

https://www.coe.int/t/dg3/healthbioethic/texts_and_documents/Res(78)29E.pdf [accesat la 27.05.2018].

Council of Europe Committee of Ministers Recommendation No. R (94) 1 to member states on human tissue banks. Disponibil la:

https://www.edqm.eu/medias/fichiers/Recommendation_No_94_1_of_the_Committee_of_Ministers_to_member_states_on_human_tissue_banks.pdf [accesat la 27.05.2018].

Council of Europe Committee of Ministers Recommendation No. R (98) 2 to member states on provision of haematopoietic progenitor cells. Disponibil la: https://www.edqm.eu/sites/default/files/medias/fichiers/Recommendation_No_R982_of_the_Committee_of_Ministers_to_member_states_on_provision_of_haematopoietic_progenitor_cells.pdf [accesat la 27.05.2018].

Council of Europe Committee of Ministers Recommendation Rec (2004) 8 to member states on autologous cord blood banks. Disponibil la:

https://www.edqm.eu/sites/default/files/recommendation_no_2004_8_of_the_committee_of_ministers_to_member_states_on_autologous_cord_blood_banks.pdf [accesat la 27.05.2018].

Council of Europe Committee of Ministers Recommendation Rec (2006) 4 to member states on research on biological materials of human origin. Disponibil la: https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=09000016805d84f0 [accesat la 27.05.2018].

World Health Assembly (2010), Human organ and tissue transplantation: WHA63.22. Disponibil la: http://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA63/A63_R22-en.pdf [accesat la 16.10.2018].

World Health Organization: WHO Guiding Principles on human cell, tissue and organ transplantation, 2010. Disponibil la:

https://www.who.int/transplantation/Guiding_PrinciplesTransplantation_WHA63.22en.pdf [accesat la 16.10.2018].

World Health Organization: Aide-mémoire on access to safe and effective cells and tissues for transplantation, 2006. Disponibil la: https://www.who.int/transplantation/AM-HCTTServices.pdf?ua=1 [accesat la 16.10.2017].

World Health Organization: Aide-mémoire on key safety requirements for essential minimally processed human cells and tissues for transplantation, 2004. Disponibil la: https://www.who.int/transplantation/AM-SafetyEssential%20HCTT.pdf?ua=1 [accesat la 16.10.2017].

Warwick RM, Chapman J, Pruett TL, Wang H. Globally consistent coding systems for medical products of human origin. Bulletin of the World Health Organization. 2013; 91: 314-314A. Disponibil la: http://dx.doi.org/10.2471/BLT.12.116988 [accesat la 16.11.2017].

The Barcelona Principles. Disponibil la:

http://www.gaeba.org/wp-content/uploads/2018/05/GAEBA-2018-The-Barcelona-Principles-FINAL.pdf [accesat la 20.11.2018]

European Commission. Evaluation of the Union legislation on blood, tissues and cells. Disponibil la:

https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/blood_tissues_organs/docs/swd_2019_376_en.pdf [accesat la 11.11.2019].

European Commission: Tissues and cells.

Disponibil la: https://ec.europa.eu/health/blood_tissues_organs/tissues_en [accesat la 05.08.2017].

Hotărîrea Guvernului nr. 258 din 28.04.2017 pentru aprobarea Programului național de transplant pentru anii 2017-2021 și a Planului de acțiuni privind implementarea acestuia. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 162-170, art. 392.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 118 din 08.02.13 cu privire la lansarea Sistemul Informațional Automatizat TRANSPLANT.

Twose J, Codreanu I, Romaniciuc G, Timbalari T, Lozan O, Valles R et al. Attitude and knowledge about donation and transplantation in a sample of a Moldavian population. 4th ELPAT Congress on Ethical, Legal and Psychological Aspects of Organ Transplantation, 22-24 April 2016, Rome, Italy. Rome, Italy; 2016. OP-99. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Donate Life America. Donatelifeamerica.com. 2013. Disponibil la:

https://www.donatelife.net/news/2013-national-donor-designation-report-card-released/ [accesat la 05.08.2019].

Donate Life America. Annual update 2019. Disponibil la: https://www.donatelife.net/wp-content/uploads/2016/06/2019_AnnualUpdate.pdf [accesat la 03.05.2020].

Nordfalk F, Olejaz M, Jensen AMB, Skovgaard LL, Hoeyer K. From motivation to acceptability: a survey of public attitudes towards organ donation in Denmark. Transplant Research 5. 2016. Disponibil la: https://doi.org/10.1186/s13737-016-0035-2 [accesat la 05.08.2019].

Codreanu I, Ciubotaru L, Timbalari T, Romanciuc G, Cuiban E, Gudima D. Children’s Attitude and Knowledge About Organ Donation and Transplantation. The 1st Regional Meeting of The Transplantation Society “Deceased Donation: Expanding the Donor Pool”, 28-29 March 2019, Istanbul, Turkey. Istanbul, Turkey; 2019. P5. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Codreanu I, Ciubotaru L, Timbalari T, Romanciuc G, Cuiban E, Gudima D. The attitude of high school students about organ donation and transplantation. 19th Congress of the European Society for Organ Transplantation (ESOT), 15-18 September 2019, Copenhagen, Denmark. Copenhagen, Denmark; 2019. p. 245. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Timbalari T. Estimating the clinical needs for tissues and cells in the Republic of Moldova. Moldovan Medical Journal. 2020; 63(1): 19-25. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Timbalari T, Codreanu I, Lozan O, Nacu V. Assessment of Human Tissue Transplantation Activities in the Republic of Moldova. In: Tiginyanu I, Sontea V, Railean S. (eds) 4th International Conference on Nanotechnologies and Biomedical Engineering, ICNBME 2019, IFMBE Proceedings, vol. 77, p. 621-625 [online]. Springer, Cham. Disponibil la: https://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-3-030-31866-6_110 [accesat la 18.09.2019].

Codreanu I, Romanciuc G, Timbalari T, Valles R, Twose J, Tort J. Attitudes and opinions about donation and transplantation of the healthcare professionals of Moldova. The 17th Congress of the European Society for Organ Transplantation, 13-16 September 2015, Brussels, Belgium. Brussels, Belgium; 2015. P438. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Legea nr. 103 din 12.06.2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 42-XVI din 6 martie 2008 privind transplantul de organe, țesuturi și celule umane. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2014, nr. 185-199, art. 438.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 427 din 06.06.17 Cu privire la aprobarea Standardului privind organizarea și desfășurarea activităților de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 273 din 18.03.13 cu privire la autorizarea Băncii de țesuturi umane din cadrul IMSP Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie pentru desfășurarea activităților de prelevare, testare, procesare și transport de țesuturi de origine umană.

Ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 557 din 03.05.18 Cu privire la aprobarea Protocolului clinic standardizat „Transplantarea alogrefelor cutanate în tratamentul arsurilor grave”.

Ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 558 din 03.05.18 Cu privire la aprobarea Protocolului clinic național „Transplantul de cornee”.

Ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 1137 din 22.11.19 Cu privire la aprobarea Protocolului clinic național „Transplantul de membrană amniotică pe suprafața oculară”.

Ordinul Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale nr. 1136 din 22.11.19 Cu privire la aprobarea Protocolului clinic standardizat „Transplantul de țesuturi scheletice”.

Swiontkowski MF, Aro HT, Donell S, Esterhai JL, Goulet J, Jones A et al. Recombinant human bone morphogenetic protein-2 in open tibial fractures. A subgroup analysis of data combined from two prospective randomized studies. 2006; 88(6): 1258-1265.

Augustin G, Antabak A, Davila S. The periosteum. Part 1: Anatomy, histology and molecular biology. Injury. 2007; 38 (10): 1115-1130.

EDQM. Council of Europe. Disponibil la:

https://www.edqm.eu/sites/default/files/position_paper_-_illicit_and_unethical_activities_with_human_tissues_and_cells_rev_-_november_2018.pdf [accesat la 19.04.2019].

Hotărîrea Guvernului nr. 1020 din 29.12.2011 cu privire la tarifele pentru servicii medico-sanitare. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 7-12, art. 25.

Hotărîrea Guvernului nr. 1460 din 30.12.2016 cu privire la aprobarea modificărilor și completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr. 1020 din 29.12.2011. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2017, nr. 40-49, art. 99.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 356 din 24.04.14 despre aprobarea Regulamentului privind mecanismul de finanțare a instituțiilor medico-sanitare autorizate pentru prelevarea de organe de la persoană decedată în scopul examinării și terapiei de menținere preoperatorie a donatorului potențial de organe în moarte cerebrală.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 416 din 02.06.2017 cu privire la modificarea și completarea ordinului Ministerului Sănătății nr. 356 din 24 aprilie 2014.

WHO. Notify Exploring Vigilance Notification for Organs, Tissues and Cells. Bologna; 2011.

Saviozzi A, Bozzi G, De Simone P, Filipponi F. Efficiency of the Tissue Procurement Process: What Evaluation Tools? Transplantation Proceedings. 2010; 42(6): 2195-2196. Disponibil la: https://doi.org/10.1016/j.transproceed.2010.05.024 [accesat la 15.10.2019].

Friele RD, Coppen R, Marquet RL, Gevers JKM. Explaining Differences Between Hospitals in Number of Organ Donors. American Journal of Transplantation. 2006; 6(3): 539-546. Disponibil la: https://doi.org/10.1111/j.1600-6143.2005.01200.x [accesat la 18.06.2019].

Wight C, Cohen B, Roels L, MirandaB. Donor Action: A Quality Assurance Program for Intensive Care Units That Increases Organ Donation. Journal of Intensive Care Medicine. 2000; 15(2): 104-114. Disponibil la: https://doi.org/10.1177/088506660001500204 [accesat la 18.06.2019].

Sánchez-Vallejo A, Gómez-Salgado J, Fernández-Martínez M N, Fernández-García D. Examination of the Brain-Dead Organ Donor Management Process at a Spanish Hospital. International journal of environmental research and public health. 2018; 15(10): 2173. Disponibil la: https://doi.org/10.3390/ijerph15102173 [accesat la 18.06.2019].

Dopki project, European Commission. Guide of recommendations for Quality Assurance Programmes in the Deceased Donation Process. 2009. Disponibil la:

http://www.ont.es/publicaciones/Documents/DOPKI%20GUIA.pdf[accesat la 19.10.2017].

International Registry in Organ Donation and Transplantation. DTI. Disponibil la: https://www.irodat.org/?p=database&c=ES&year=2019#data [accesat la 11.03.2020].

Nacu V, Timbalari T, Cobzac V, Cosciug S, Cociug A. Tissue and cell transplantation in the Republic of Moldova. Materiali Науково-практичної конференції з Міжнародною участю ”Aктуальні питання травматології та остеосинтезу”, 27-28 квітня 2017, Чернівці, Україна. Чернівці, Україна; 2017. p. 143-144. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Țîmbalari T, Nacu V, Codreanu I. Serviciul de transplant de țesuturi și celule umane în Republica Moldova. În: Materialele conferinței științifico-practice a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Ediția a VI-a. Chișinău; 2019. p. 23-27. USMF”Nicolae Testemițanu”.

Țîmbalari T, Cociug A, Nacu V. Istoricul transplantului de cornee. În: Materialele conferinței științifico-practice a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Ediția a V-a. Chișinău; 2017. p.24-25. Nicolae Testemitanu SUMPh..

Timbalari T, Nacu V. Cornea transplantation in the Republic of Moldova. 26th EATB Congress of the European Association of Tissue Banks, 18-20 October 2017, Trevizo, Italia. Trevizo, Italia; 2017. P. 11. Nicolae Testemitanu SUMPh.

Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Incidența și prevalența generală a populației. În: Anuarul statistic al sistemului de sănătate din Moldova anul 2017. Chișinău; 2018. p. 39.

Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Activitatea de staționar. În: Anuarul statistic al sistemului de sănătate din Moldova anul 2017. Chișinău; 2018. p. 46.

Cușnir V, Lupan V, Dumbdăveanu L, Andronic S, Cușnir V. Rezultatele activității echipei de transplant din cadrul clinicii oftalmologice nr. 2 (pe parcursulanilor 2013-2018. În: Materialele conferinței științifico-practice a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Ediția a VI-a. Chișinău; 2019. p. 76-77.

Global eyecare community unveil new ethical agreement for use of eye tissue. Disponibil la: http://www.gaeba.org/wp-content/uploads/2018/06/Media-Release-Global-Community-Unveil-Bioethical-Framework-for-Eye-Tissue.-14.06.2018.pdf [accesat la 20.11.2018].

Gain P, Jullienne R, Aldossary M, Acquart S, Cognasse F., Thuret F. Global Survey of Corneal Transplantation and Eye Banking. JAMA Ophthalmology. 2016; 134(2):167-173. Disponibil la: https://jamanetwork.com/journals/jamaophthalmology/fullarticle/2474372 [accesat la 20.11.2018].

Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Activitatea de staționar. Disponibil la: https://cloud.mail.ru/public/3MzJ/5eQEQUcxD/3.%20RAPOARTE%20DE%20ACTIVITATE%20A%20INSTITUTIILOR%20MEDICO-SANITARE/ [accesat la 20.11.2019].

Erivan R, Villatte G, Ollivier M, Descamps S, Boisgard S. Update on the supply and use of allografts in locomotor system pathologies in France. Orthopaedics & Traumatology: Surgery & Research. 2018; 104(7): 1125-1130.

Disponibil la: https://doi.org/10.1016/j.otsr.2018.06.015 [accesat la 20.11.2018].

[Gaum L, Reynolds I, Jones MNA, Clarkson AJ, Gillan HL, Kaye SB. Tissue and corneal donation and transplantation in the UK. British Journal of Anaesthesia. 2012; 108(1): i43-i47].

Agenția Națională pentru Sănătate Publică. Activitatea de staționar. Disponibil la: https://cloud.mail.ru/public/3MzJ/5eQEQUcxD/3.%20RAPOARTE%20DE%20ACTIVITATE%20A%20INSTITUTIILOR%20MEDICO-SANITARE/ [accesat la 20.11.2019].

Tavousi SH, Ahmadabadi A, Sedaghat A, Khaleghi E, Rashchi M, Bonakdaran Z. Skin allograft procurement and transplantation in Mashhad, Iran: Are burn patients' needs being met? Cell Tissue Bank. 2017; 18(3): 397-402.

Disponibil la: https://doi.org/10.1007/s10561-017-9626-5 [accesat la 20.11.2018].

Government of the Republic of Croatia. National Health Care Strategy 2012-2020. Disponibil la:

https://zdravlje.gov.hr/UserDocsImages/dokumenti/Programi,%20projekti%20i%20strategije/National%20Health%20Care%20Strategy%202012-2020.pdf [accesat la 20.11.2018].

Ballen K. Umbilical Cord Blood Transplantation: Challenges and Future Directions. Stem Cells Translational Medicine. 2017; 6: 1312-1315.

Disponibil la: https://doi.org/10.1002/sctm.17-0069 [accesat la 14.06.2018].

ANEXE

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA NECESITĂȚILOR ÎN GREFE DE ȚESUTURI ȘI CELULE PENTRU SISTEMUL DE SĂNĂTATE AL REPUBLICII MOLDOVA

Stimate Domn/Doamnă,

Acest chestionar se va completa anonim și nu are ca scop afectarea demnității sau lezarea drepturilor DVS.

Vă rugăm să bifați răspunsul corect. Va mulțumim anticipat pentru participare și suntem recunoscători pentru exactitate și sinceritate.

Vârsta ___________

Sex: M F

Chestionarul dat este completat de:

Medicul șef

Coordonatorul de transplant

Persoana responsabilă de transplant

Un alt medic de profil chirurgical (specificați specialitatea medicală) ___________

Instituția medicală:

Publică ………………………………………………………………………………….. 1

Privată …………………………………………………………………………………… 2

Instituția medicală (denumire):

_________________________________________________________________

Numărul total al paturilor pe instituție: …………………………………………………………..

Numărul total al deceselor pe instituție (anual) : ……………………………………………..

Numărul total al deceselor în Terapia Intensivă (anual): …………………………………..

Instituția dumneavoastră are activități în domeniul donării și/sau transplantului de țesuturi și/sau celule umane?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(dacă ați răspuns “Da”, treceți la întrebarea 10; dacă ați răspuns “Nu”, treceți la întrebările (15, 20, 24, 28, 33, 34)

Instituția dumneavoastră primește un număr suficient de grefe tisulare pentru a asigura toți pacienții care necesită transplant în instituția de care sunteți responsabil?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

Evaluați de la 1 la 5 necesitatea de grefe de țesuturi pe care o are instituția dumneavoastră:

Nu duce lipsa de grefe ………………………………………………………………… 1

Cazuri excepționale de lipsă a grefelor ………………………………………….. 2

Grefe suficiente pentru pacienți urgenți și, cîte o dată, non-urgenți…….. 3

Sunt grefe doar pentru pacienți urgenți ………………………………………….. 4

Lipsesc totalmente grefele ……………………………………………………………. 5

În instituția dumneavoastră se efectuează transplantul de cornee?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(dacă ațirăspuns “Da”, treceți la întrebările 13, 14; dacă ațirăspuns “Nu”, treceți la întrebarea 15)

Cîte transplanturi de cornee se efectuează pe an în instituția dumneavoastră? _________

Ați transplanta mai multe grefe de cornee dacă acestea ar fi oferite de banca de țesuturi?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(daca “Da”, estimaținumărulanualde pacienți)

Indicați cauzele de ce în instituția dumneavoastră nu se efectuează transplantul de cornee?

Lipsa de personalul medical calificat …………………………………………….. 1

Lipsa de aparatură și echipamente medicale adecvate………………………. 2

Alte (specificați)………………………………………………………………………….. 3

În instituția dumneavoastră se efectuează transplantul de țesut musculoscheletal?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(dacă ațirăspuns “Da”, treceți la întrebarile17,18,19; dacă ațirăspuns “Nu”, treceți la întrebarea 20)

Ce tip de țesut musculoscheletal se transplantează în instituția dumneavoastră?

Mușchi …………………………………………………………………………………………………. 1

Osspongios…………………………………………………………………………………………….2

Os cortical………………………………………………………………………………………………3

Tendoane/ligamente…………………………………………………………………………………4

Fascia lata/fascii………………………………………………………………………………………5

Cartilaj …………………………………………………………………………………………………..6

Menisc …………………………………………………………………………………………………..7

Ați transplanta mai multe grefe de țesut musculoscheletal dacă acestea ar fi oferite de banca de țesuturi umane?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu……………………………………………………………………………………………. 2

(daca “Da”, estimați numărul anual de pacienți)

Cu excepția osului congelat, ați avea nevoie în viitor de os oferit în alte forme (liofilizat, demineralizat, morcelat)?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

Indicați cauzele de ce în instituția dumneavoastră nu se efectuează transplantul de țesut musculoscheletal?

Lipsa de personalul medical calificat …………………………………………….. 1

Lipsa de aparatură și echipamente medicale adecvate………………………. 2

Alte (specificați)………………………………………………………………………….. 3

În instituția dumneavoastră se efectuează transplantul de piele?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(dacă ațirăspuns “Da”, treceți la întrebările 22,23; dacă ațirăspuns “Nu”, treceți la întrebarea 24)

Cate transplanturi de piele se efectuează pe an instituția dumneavoastră?

Specificați numărul de pacienți transplantați

Specificați numărul unităților de piele transplantate

Specificați suprafațatotală a grefelor de piele transplantate

Ați transplanta mai multe grefe de piele dacă acestea ar fi oferite de banca de țesuturi?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(daca “Da”, estimaținumărulanualde pacienți)

Indicați cauzele de ce în instituția dumneavoastră nu se efectuează transplantul de piele?

Lipsa de personalul medical calificat …………………………………………….. 1

Lipsa de aparatură și echipamente medicale adecvate………………………. 2

Alte (specificați)………………………………………………………………………….. 3

În instituția dumneavoastră se efectuează transplantul de membrană amniotică?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu……………………………………………………………………………………………. 2

(dacă ațirăspuns “Da”, treceți la întrebările 26, 27; dacă ațirăspuns “Nu”, treceți la întrebarea 28)

Cate transplanturi de membrană amniotică se efectuează pe în instituția dumneavoastră?

Specificați numărul de pacienți transplantați

Specificați numărul unităților de membrană amniotică transplantate

Specificați suprafața totală a grefelor de membrană amniotică transplantate

Ați transplanta mai multe grefe de membrană amniotică dacă acestea ar fi oferite de banca de țesuturi?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(daca “Da”, estimaținumărulanualde pacienți)

Indicați cauzele de ce în instituția dumneavoastră nu se efectuează transplantul de membrană amniotică?

Lipsa de personalul medical calificat …………………………………………….. 1

Lipsa de aparatură și echipamente medicale adecvate………………………. 2

Alte (specificați)………………………………………………………………………….. 3

Credeți că mărirea numărului de transplanturi tisulare efectuate în instituția dumneavoastră va contribui la îmbunătățirea calității vieții a pacienților în cadrul instituției dumneavoastră?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

Planificați să extindeți tipul țesuturilor transplantate (să transplantați țesuturi altele decît cele pe care le transplantați acum) în instituția dumneavoastră în următorii 5 ani?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

(dacă ațirăspuns “Da”, treceți la întrebarea 31; dacă ațirăspuns “Nu”, treceți la întrebarea 32)

Credeți că mărirea asortimentului de țesuturi transplantate este o măsură necesară?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

Cum credeți că s-a schimbat asigurarea instituției dumneavoastră cu grefe tisulare în ultimii 5 ani?

S-a îmbunătățit …………………………………………………………………………………………..1

S-a înrăutățit……………………………………………………………………………………………….2

A rămas neschimbată…………………………………………………………………………………..3

Cum s-a modificat numărul pacienților care necesită transplant în instituția dumneavoastră în ultimul an, comparativ cu anul precedent?

A crescut numărul pacienților care necesită transplant …………………………………….1

S-a redus numărul pacienților care necesită transplant …………………………………….2

Numărul pacienților care necesită transplant a rămas neschimbat ……………………..3

Considerați creșterea numărului de pacienți transplantați în instituția dumneavoastră în decursul următorilor 5 ani o măsură prioritară în managementul instituției?

Da ……………………………………………………………………………………………1

Nu…………………………………………………………………………………………… 2

De câți ani în instituțiadumneavoastră se efectuează transplantul de grefetisulare?

1 an …………………………………………………………………………………………………. 1

2 ani ………………………………………………………………………………………………… 2

3 ani ………………………………………………………………………………………………….3

4 ani ………………………………………………………………………………………………… 4

5 ani ………………………………………………………………………………………………… 5

Mai mult de 5 ani……………………………………………………………………………….. 6

Vă mulțumim pentru colaborare.

CHESTIONAR PRIVIND PERCEPȚIA DONĂRII ȘI TRANSPLANTULUI DE ȚESUTURI ȘI CELULE ÎN RÂNDUL POPULAȚIEI GENERALE

Stimate Domn/Doamnă,

Acest chestionar se va completa anonim și nu are ca scop afectarea demnității sau lezarea drepturilor DVS.

Vă rugăm să bifați răspunsul corect. Va mulțumim anticipat pentru participare și suntem recunoscători pentru exactitate și sinceritate.

Vârsta ___________

Sex: M F

Educație:

Ocupație:

Mediu rezidență:

Sunteți de acord cu donarea de țesuturi și celule umane?

Da………………………………………………………………………….. 1

Nu………………………………………………………………………….. 2

Nu știu……………………………………………………………………. 3

Nici un răspuns………………………………………………………… 4

Dacă viața unui membru al familiei dvs. ar putea fi salvată printr-un transplant de țesuturi sau celule, ați accepta să donați aceste țesuturi sau celule, cu condiția că acest lucru nu vă pune în pericol viața?

Da…………………………………………………………………. ….. …1

Nu………………………………………………………………… ….. .. .2

Nu știu……………………………………………………………………3

Nici un răspuns…………………………………………………………4

Dacă ați suferi un accident grav, cu urmări mortale, ați accepta să se ia țesuturile sănătoase de la dvs. pentru a fi transplantate unor bolnavi?

Da…………………………………………………………………………… 1

Nu…………………………………………………………………………… 2

Nu știu………………………………………………………………………3

Nici un răspuns…………………………………………………………..4

În caz de necesitate, ați accepta să vi se transplantezețesuturi sau celule de la alte persoane?

Da……………………………………………………………………………1

Nu……………………………………………………………………………2

Nu știu……………………………………………………………………..3

Nici un răspuns………………………………………………………….4

Ce părere aveți despre faptul că o rudă a dvs. devine donator decedat?

Foarte bună………………………………………………………………..1

Bună……………………………………………………………….. ………2

Mi-e indiferent…………………………………………………………..3

Rea……………………………………………………………….. …………4

Foarte rea…………………………………………………………………..5

Nu știu………………………………………………………… ….. ……..6

Nici un răspuns…………………………………………………………..7

Referitor la donarea și transplantul de țesuturi și celule, credeți că informațiile pe care le aveți sunt:

Suficiente…………………………………………………………………….1

Insuficiente………………………………………………………………….2

Nu știu………………………………………………………………………..3

Nici un răspuns…………………………………………………………….4

Legislația Republicii Moldova prevede că noi toți suntem donatori, dacă nu ne exprimăm refuzul:

Adevărat ……………………………………………………………………1

Fals……………………………………………………………………………2

Nu știu………………………………………………………… ….. ………3

Nici un răspuns……………………………………………………………4

În Republica Moldova există instituție responsabilă de organizarea donării și transplantului de țesuturi și celule

Adevărat ………………………………………………………………….1

Fals………………………………………………………………………….2

Nu știu………………………………………………………… ….. …….3

Nici un răspuns………………………………………………………….4

Referitor la prelevarea țesuturilor de la persoana decedată, când credeți că ar trebui obținută permisiunea rudelor? (Alegeți un singur răspuns)

În nici un caz……………………………………………………………..1

Când opinia decedatului nu este cunoscută …………………..2

Întotdeauna………………………………………………………………3

Nu știu……………………………………………………………………..4

Nici un răspuns………………………………………………………….5

Ați dori să primiți mai multe informații despre donare și transplant de țesuturi și celule?

Da………………………………………………………………… ………..1

Nu………………………………………………………….. ………………2

Vă mulțumim pentru colaborare.

INFORMAȚII PRIVIND VALORIFICAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

LISTA publicațiilor și manifestărilor științifice

la care au fost prezentate rezultatele cercetărilor

la teza de doctor în științe medicale,

cu tema ”Dezvoltarea domeniului de transplant de țesuturi și celule umane în Republica Moldova”, specialitatea 321.24. Transplantologie,

realizată în cadrul Laboratorului de inginerie tisulară și culturi celulare, IP Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova,

a dnei Țîmbalari Tatiana, cercetător științific, șef Direcție transplantologie,

Agenția de Transplant

LUCRĂRI ȘTIINȚIFICE

Articole în reviste științifice peste hotare:

articole în reviste din străinătate recenzate

Codreanu I, Lozan O, Timbalari T. Evaluation of the transplant system in the Republic of Moldova. In: Management in Health. Management în sănătate. 2014; 18(4): 4-10.

Codreanu I, Romanciuc G, Timbalari T, Gavriliuc A, Gaibu S, Visterniceanu D. Development of the national transplant system in the Republic of Moldova. In: Organs, Tissues and Cells. 2012; 15(3): 197-200.

Articole în reviste științifice naționale acreditate:

articole în reviste de categoria B

Timbalari T. Estimating the clinical needs for tissues and cells in the Republic of Moldova. Moldovan Medical Journal. 2020; 63(1): 19-25.

Timbalari T, Lozan O, Nacu V. History of tissue and cell transplantation’s development: review article. Moldovan Journal of Health Sciences. Revista de Științe ale Sănătății din Moldova. 2017; 14(4): 108-122.

Nacu V, Ispas A, Rudenco E, Codreanu I, Timbalari T, Topor B. et al. Sistemul informational automatizat în asigurarea managementului calității în Banca de Țesuturi Umane. Curierul medical. 2014; 57(6): 49-55.

articole în reviste de categoria C

Nacu V, Coșciug S, Cobzac V, Țîmbalari T. Medicina regenerativă în restabilirea țesuturilor scheletice. Arta Medica. Chișinău, 2017; 2(63): 30-33.

Articole în lucrările conferințelor științifice:

internaționale desfășurate în Republica Moldova

Timbalari T, Codreanu I, Lozan O, Nacu V. Assessment of Human Tissue Transplantation Activities in the Republic of Moldova. In: Tiginyanu I, Sontea V, Railean S. (eds) 4th International Conference on Nanotechnologies and Biomedical Engineering. ICNBME 2019. IFMBE Proceedings, vol. 77, p. 621-625. Springer, Cham. Disponibil la: https://link.springer.com/chapter/10.1007%2F978-3-030-31866-6_110.

naționale cu participare internațională

Țîmbalari T, Nacu V, Codreanu I. Serviciul de transplant de țesuturi și celule umane în Republica Moldova. Materialele conferinței științifico-practice a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Ediția a VI-a. Chișinău; 2019; p.23-27.

Țîmbalari T, Cociug A, Nacu V. Istoricul transplantului de cornee. În: Materialele conferinței științifico-practice a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Ediția a V-a. Chișinău; 2017. p. 24-25.

Cociug A, Țîmbalari T, Nacu V. Metode contemporane de conservare a corneelor. În: Materialele conferinței științifico-practice a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Ediția a V-a. Chișinău; 2017. p. 26-27.

Rezumate/abstracte/teze în lucrările conferințelor științifice naționale și internaționale

Codreanu I, Ciubotaru L, Timbalari T, Romaniciuc G, Cuiban E, Gudima D. The attitude of high school students about organ donation and transplantation. 19th Congress of the European Society for Organ Transplantation (ESOT), 15-18 September 2019, Copenhagen, Denmark; 2019. p.245.

Cociug A, Timbalari T. Macagonova O. Grafts of the cornea in pediatrics. The 7th International medical Congress for Students and Young Doctors Medespera, Abstract Book. Chisinau; 2018. p. 203-204.

Timbalari T. History of tissue transplantation in the Republic of Moldova. În: Moldavian Journal of Pediatric Surgery: Formal publication of the National Society of Pediatric Surgery of the Republic of Moldova. Chișinău; 2017. p. 127. ISSN: 2587-3210.

Nacu V, Timbalari T, Cobzac V, Cosciug S, Cociug A. Tissue and cell transplantation in the Republic of Moldova. Materiali Науково-практичної конференції з Міжнародною участю”Aктуальні питання травматології та остеосинтезу”, 27-28 квітня 2017, Чернівці, Україна. Чернівці, Україна; 2017. p. 143-144.

Twose J, Codreanu I, Romaniciuc G, Timbalari T, Lozan O, Valles R. et al. Attitude and knowledge about donation and transplantation in a sample of a Moldavian population. 4th ELPAT Congress on Ethical, Legal and Psychological Aspects of Organ Transplantation, 22-24 April 2016, Rome, Italy. Rome, Italy; 2016. OP-99.

Nacu V, Timbalari T, Cociug A, Vartic V, Ignatov O, Codreanu I. Tissue transplantation activities in the Republic of Moldova. 24th Congress of the European Association of Tissue Banks, Book of Abstracts, 1-3 October 2015, Split, Croatia. Split, Croatia; 2015. p. 112.

Codreanu I, Romanciuc G, Timbalari T, Gavriliuc A, Gaibu S, Visterniceanu D. et al. The National transplant system in the Republic of Moldova – past, present and future. The 16th Congress of the European Society for Organ Transplantation. Vienna, Austria; 2013. p.139.

Participări cu comunicări la foruri științifice:

internaționale

Țîmbalari T, Codreanu I, Lozan O, Nacu V. Assessment of human tissue transplantation activities in the Republic of Moldova. 4th International Conference on Nanotechnologies and Biomedical Engineering. ICNBME 2019, Chisinau 18-21 September, 2019. (Raport).

naționale

Țîmbalari T. Serviciul de transplant de țesuturi umane în Republica Moldova. Masa rotundă cu genericul”Organizarea și desfășurarea activităților de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane”. Chișinău, 07 iunie 2019. (Raport).

Țîmbalari T. Serviciul de transplant de țesuturi și celule umane în Republica Moldova. Conferința științifico-practică a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Chișinău, 07-08 iunie 2019. (Raport).

Țîmbalari T. Perspective de dezvoltare a domeniului transplantului prin prizma Programului național de transplant pentru anii 2017-2021. Masa rotundă cu genericul ”Organizarea donării, prelevării și transplantului de organe de la donator cadaveric în moarte cerebrală”. Chișinău, 06 iunie 2017. (Raport).

Țîmbalari T. Istoricul transplantului de cornee. Conferința științifico-practică a oftalmologilor din municipiul Chișinău cu participarea internațională”Actualități în oftalmologie”. Chișinău, 12-13 mai 2017. (Raport).

Țîmbalari T, Barrio R. Activitatea de biovigilență. Conferința de închiderea a proiectului TWINNING „Consolidarea Agenției de Transplant din Republica Moldova și armonizarea legislativă în sfera calității și siguranței substanțelor de origine umană”. Chișinău, 11 martie 2016. (Raport).

Participări cu postere la foruri științifice:

internaționale

Codreanu I, Ciubotaru L, Timbalari T, Romanciuc G, Cuiban E, Gudima D. Children’s Attitude and Knowledge About Organ Donation and Transplantation. The 1st Regional Meeting of The Transplantation Society “Deceased Donation: Expanding the Donor Pool”. 28-29 March 2019, Istanbul, Turkey. Istanbul, Turkey; 2019. P5.

Timbalari T, Nacu V. Cornea transplantation in the Republic of Moldova. 26th EATB Congress of the European Association of Tissue Banks, 18-20 October 2017, Trevizo, Italia. Trevizo, Italia; 2017. P. 11.

Nacu V, Timbalari T, Codreanu I, Romanciuc G, Cociug A. Development of tissue and cell transplantation in the Republic of Moldova. 25th EATB Congress of the European Association of Tissue Banks, 23-25 November 2016, Hanover, Germany. Hanover, Germany; 2016. PS13.

Codreanu I, Romanciuc G, Timbalari T. Valles R, Twose J, Tort J. Attitudes and opinions about donation and transplantation of the healthcare professionals of Moldova. The 17th Congress of the European Society for Organ Transplantation, 13-16 September 2015, Brussels, Belgium. Brussels, Belgium; 2015. P438.

LUCRĂRI ȘTIINȚIFICO-METODICE ȘI DIDACTICE

Ghiduri metodice/metodologice

Council of Europe, European Directorate for the Quality of Medicines & Healthcare (EDQM). Active member of the working group for the elaboration of the Guide from the Republic of Moldova, Timbalari T. The Guide to the quality and safety of tissues and cells for human application. 4th ed. EDQM. Strasbourg, 2019, 663 p. ISBN 978-92-871-8945-5.

Alte materiale didactice

Codreanu I, Romanciuc G, Țîmbalari T, Iamandi L, Iacob S, Cuiban E. Standardul privind organizarea și desfășurarea activității de prelevare și transplant de organe, țesuturi și celule umane. Aprobat la ședința Consiliului de Experți al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova din 30 martie 2017. Aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății al Republicii Moldova nr. 427 din 06.06.2017.

DECLARAȚIE PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata, Țîmbalari Tatiana, declar pe răspundere personală, că materialele prezentate în teza de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Conștientizez că, în caz contrar, urmează să suport consecințele în conformitate cu legislația în vigoare.

Țîmbalari Tatiana

20.07.2020

CURRICULUM VITAE

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Școala doctorală în domeniul Științe medicale [301451] (ID: 301451)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Școala doctorală în domeniul Științe medicale [301451]

Copyright Notice

Frazeologisme care se referă la stări emoționale negative în limbile rusă, română și engleză Coordonator științific: Lector univ. dr. Katalin Balázs… [621228]

Relațiile diplomatice ale României cu Statele Unite ale Americii [619545]

COLEGIUL NAȚIONAL DE COMERȚ AL ASEM Catedra ,,Economie, Turism, Servicii ” APROB : Director adjunct pentru activitate didactică Victoria Gutium Șef… [619752]

Comm unic ations of th e Association fo r Info rmation Systems [630229]

Total 18508 chars ( 2000 limit exceeded ) , 301 words, 13 unique sentence(s). [607153]

1COD DE PRACTICg258 PRIVIND EXECUTAREA [607243]

Copyright Notice

Similar Posts