ȘCOALA DOCTORALĂ: FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI [631201]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
ȘCOALA DOCTORALĂ: FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
DOMENIU: ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

TEZĂ DE DOCTORAT

COMUNICAREA NONVERBALĂ –
MIJLOC DE REDOBÂNDIRE A ST ĂRII DE
AUTENTICITATE

REZUMAT

Prof. univ. dr. Viorel Nicolescu

Student: [anonimizat]: Iulia Adelina Ioniță

București
2018

2
CUPRINS

Listă figuri
Figura 1.1. Înfățișare normală …………………………………………………………………………………. ….6
Figura 1.2. Corp încărcat peste tot ……………………………………………………………………………….6
Figura 1.3. Încărcare anterioară ……………………………………………………………………………….. …7
Figura 1 .4. Încărcare anterioară și laterală …………………………………………………………………….7
Considerente generale…………………………… ……………………………………………………. ………………..3
CAPITOLUL I : REPERE TEORETICE ALE CONCEPTULUI DE COMUNICARE NON –
VERBALĂ ȘI ANALIZA GESTUALĂ.. ………….. ……………………………………… ……………….. 5
CAPITOLUL II : TEORII ȘI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE …….. ……… …..8
CAPITOLUL III. EFECTE REZULTATE CA URMARE A DISTANȚĂRII OMULUI DE
NATURA UMANĂ ȘI AMELIORAREA DISFUNCȚIILOR… ……………….. …………….. ..12
CAPITOLUL IV. REZULTATE PRELIMINARE ALE CERCETĂRII ……… ………………..14
4.1. Matricea proiectului de cercetare …………………………………………………. ………………………..14
4.2. Diagrama Gantt …………………………………………………………………………. ………………………..16
4.3. Scopul cercetării……………. ………………………………………………… ………. ………………………….18
4.4. Ipotezele cercetării…….. ………………………………………………………………………………………… 18
4.5. Obiectivele cercetării. ……………………………………………………………….. ………………………… .18
4.6. Variabilele….. ……………………………. ………………………………………………… ………………………18
4.7. Eșantion…… ……………………………………………………………………………….. ……………………….19
4.8. Metode și instrumente de cercetare……………………………………………. …………………………..19
4.9. Limite întâlnite pe parcursul cercetării …………………………………………….. …………………….20
4.10.Concluzii și propuneri de optimizare ……………………………………………. ………………………..22
Bibliografie………………………………………………………………………………………. ……………….. ………32

3
Considerente generale

Interesul pentru filosofia umanistă, cea care pune în epicentrul preocupărilor omul și valorile
sale, a cunoscut o ascensiune încă din perioada Antichității. Filosofi precum Aristotel, Cicero,
Galwey sau Socrate au abordat în discursurile lor oratorice problematica moralității universale prin
care omul reprezintă în una nimitate valoarea supremă prezentat ca scop în sine și nu ca mijloc, cu
accent pe simbolistica limbajului non -verbal. Discursurile publice pe care filosofii le prezentau
maselor doreau să le insufle oamenilor filosofia de a trăi bine prin promovarea acelor doctrine și
perspective asupra vieții care se subordonează principiului moralității. Încă din perioada Antichității,
filosofii erau preocupați că societatea îi va corupe pe oameni și îi va încura ja să ado pte o atitudine
superficială în legătură cu aspectele legate de lume și viață în general, un fel de duplicare de la
propriile necesități ale ființei uman e. Îngrijorarea filosofilor nu a fost nefondată, astfel că tot mai
multe persoane au deprins un „ reflex ” de a reacționa la stimulul din exterior așa cum și -ar dori
societatea să acționeze din teama de a nu fi exclu și din comunitate și nicidecum așa cum persoanele
și-ar dori să se manifeste. În mod indubitabil constrângerile au un aport în limitarea inițierii unor
compoartamente în spațiul public. Perioada copilăriei evocă cel mai evident tendința adulților de a le
obstrucționa manifestarea emoțiilor celor mici prin remarci de tipul: „ nu mai plânge ”, „nu este bine
să plângi în public ”, „se uită oamenii la noi dacă plângi ”, „mă faci de râs ”, „nu mai râde așa de
tare”, etc . Râsul și plânsul sunt mijloacele prin intermediul cărora ființa umană se exteriorizează
pentru a descărca o cantitate enormă de energie ce s -a acumulat în timp, și continu ă să se manifeste
pe parcursul a câtorva minute, iar înfrânarea lor presupune o amplificare a tensiunii deja existente.
Fiind considerate răspunsuri spontane la o situație dată, ele pot fi înfrânate cu greu, uneori imposibil
de evitat. La vârsta adultă, mic ul adolescent devenit adult, a asimiliat deja informația din perioada
copilăriei cum că este rușinos ca cei din jur să îi observe momentul de vulnerabilitate, și în acest fel
amână manifestarea dorinței tot mai pregnante de a se descărca prin plâns de tens iunea acumulată.
Treptat, pe lângă această cantitate masivă de energie se adaugă nemulțumirile de la locul de muncă,
legate de stima sau încrederea în sine, apar diverse complexe de inferioritate, presiunea socială de a
nu se îndatora statului și multe eve nimente de viață cu factor mare de stres pentru subiect, care în
mod inevitabil îl vor direcționa pe acesta către o stare de degradare sau către acțiuni cu factor
periculos pentru propria viață. Percepția eronată asupra vieții îl debusolează pe individ pentru că i -a
fost întărită ideea din copilărie „ să nu se bucure ”, atunci când evenimentul semnificativ ar trebui să
genereze o stare de entuziasm și să nu plângă atu nci când se simte neîndreptățit pent ru că va fi
sancționat de către ceilalți. Astfel că, at ât evenimentele minore, cât și cele majore din viața
persoanei sunt trăite liniar de către subiect, iar motivația și sensul vieții își pierd din importanță.
Înfrânarea emoțiilor alimentează distanțarea omului de ceea ce îl face uman, sufletul.
În celebra capodoperă Émile , Jean -Jacques Rousseau tratează problematica educației din
perspectiva a trei direcții de analiză pe care le clasifică în: educația oamenilor, educația lucrului și
educația naturii copilului. Spre deosebire de celelalte forme de educație, cea a oamenilor este
singura formă de educației prin intermed iul căreia omul poate fi modelat comportamental și în
același timp cea în care excelează deținând controlul absolut. Dar, cu toate aceste mențiuni, educația
dată de la natură este cea mai prețioasă dintre cele trei enunțate de Rousseau pentru că ființa umană
nu deține puterea de a interveni în acest proces. Educația de la natură din perspectiva filosofului

4
francez încearcă să le ofere oamenilor o altfel de perspectivă asupra vieții în c are nu există limitări.
Acest tip de natură face referire la ceea ce poate fi denumită esența omului, la totalitatea
sentimentelor, a afectelor, trăirilor, tumultul interior este cel care îl ajută pe om să devină uman.
Aristotel îi atribuia ființei umane a pelativul an imal social, și numai în momentul în care aceasta
acordă o igienă atentă sufletului poate scăpa de eticheta pe care filosofii i -au acordat -o încă din
Antichitate. Lipsa unei ierarhii proprii de valori și dorința pregnantă a ființei umane de a fi în
conformitate cu aspirațiile induse de societate încurajează distanțarea de ceea ce o face umană , fapt
ce conduce inevitabil la alterarea educației izvorâte din natura umană. Constrângerile sociale de a
îndeplini anumite standarde până la împlinirea u nei anumite vârste (studii superioare, să dețină un
imobil, să ocupe o poziție înaltă în cadrul unei companii de top, etc) îl conduc pe subiect către
autodistrugere dacă realizează că nu deține resurse suficiente pentru a satisface aceste cerințe.
Paradoxa l, multe dintre valorile pe care societatea le promovează nu sunt și cele care îl ghidează pe
om pe tot parcursul vieții sale. În cazul acesta se impune o prioritizare a propriilor valori, cât și o
reconsiderare a acestora pentru ca finalmente răspunsul la întrebarea „ cine sunt, eu ?” să nu mai fie
atât de greu de definit. Deseori răspunsul la acestă întrebare este raportat la modalitate în care este
perceput de societate sau la rolurile asumate: „ un băiat/o fată, educator/instalator, mamă/fiică ” și
prea puțin pe afecte și propriile realizări: „sunt empatic, sunt indispus în momentul de față, sunt
corect, sunt luptător, etc .” Defectele și calitățile sunt cele care evidențiază personalitatea ființei
umane, asumate acestea o pot ajuta să fructifice anumite c alități și să își accepte acele minusuri.
Doctrina pe baza căreia s -a fundamentat scepticismul filosofic pleca de la premisa potrivit căreia nu
există nici frumosul, nici urâtul, nici dreptatea, nici nedreptatea pentru că toate aceste subiecte sunt
idei ce se subordonează principiului relativității. În cazul unor persoane capodopera lui Leonardo Da
Vinci, Gioconda, este o operă inegalabilă și o dovadă incontestabilă a oglindirii frumosului, în timp
ce alte persoane îi poate desconsidera munca lui Da Vinci. Scepticismul pironian se subordonează
principiului suspendării judecății de valoare pentru că nimic „ nu-i mai mult un lucru decât altul.”
Principiul judecății de valoare presupune cu precădere o expunere în care totalitatea obiectelor sunt
comparate pe baz a unui criteriu bine stabilit , fie acestea convenții, prejudecăți sau tradiții . Filosofii
atrăgeau atenția asupra acestei capcane, dacă obiectele pot fi comparate între ele pornind de la un
criteriu, în cazul oamenilor aceste lucru trebuie să se subordoneze acelorlași cerințe, persoanele ar
trebui să crească și să se dezvolte exact în același mediu, să dețină exact aceleași resurse, abilități,
trăsături caracteriale și să urmărească același parcurs socio -profesional, iar acest fapt este imposibil
de realizat .
Efectele rezultate în urma acțiunilor oamenilor sunt cele care indică cel mai evident de ce
ființa umană este tot mai nefericită și nemulțumită de evoluția parcursului său. În cadrul secțiunii
dedicate efectelor scontate ca ur mare a distanțării omului de natura umană, au fost prezentate succint
repercusiunile pe care nemulțumirea de sine le poate avea prin instalarea unor disfuncții și tul burări
ale conduitei alimentare, o scădere drastic ă a calității somnului, etc .

5
CAPITOLUL I. REPERE TEORETICE ALE CONCEPTULUI DE COMUNICARE ȘI
ANALIZA GESTUALĂ

Lucrarea de față își propune s ă realizeze corelația dintre dinamica gesturilor și stările ființei
umane pornind de la diverse studii ce s -au realizat în domenii conexe psiho logie i, prin aportul pe
care știința figurii l -a adus pentru a consolida efectele pe care disproporționalitatea corpului le are
asupra stării de sănătate, tehnicile tradiționale chineze de citire a chipului, elemente cheie în
decodificarea limbajului non -verbal și studii empirice în domeniul neuroștii nțelor. Lucrarea de față
nu dorește să aprofundeze complexitatea elementelor de decodificare a limbajului non -verbal, ci să
sublini eze interdependența dintre suflet și cuvinte, o conexiune de care ființa umană nu este
conștientă, aspect pentru care are tendința de a acționa în conformitate cu doleanțele celorlalți și nu
așa cum stările emoționale ar impulsiona -o să acționeze. În primul c apitol al acestei lucrări a fost
sintetizat procesul responsabil de conștientizare a stărilor emoționale și de producere a lor, cunoscut
ca motorul vieți i umane, creierul. În acest prim capitol s -a insistat cu precădere asupra legăturii
dintre creier și in teligența emoțională.
Actualmente, interesul pentru simbolistica limbajului non -verbal a înregistrat un crescendo
din dorința omului de a -și restabili echilibrul în propria viață. Conceptul de limbaj non -verbal este
nou, însă analiza gesticii a fost abord ată încă din Antichitate de către reprezentanții cei mai de seamă
ai filosofiei, precum: Seneca, Socrate, Aristotel, Galwey sau Cicero. Prin discursurile oratorice și
promovarea unor doctrine filosofice, marii gânditori au încercat să le insufle oamenilor arta de a trăi
bine, acordând o mai mare importanță stărilor sufletești.
Știința expresii figurii este denumirea pe care Louis Kuhne a dat -o unei noi metode de
cercetare care analizează ființa umană în întregime. Știința expresiei figurii pleacă de la pr emisa că
figura redă cu ajutorul unor indicatori faciali adevărata oglindire a sufletului și a tuturor mișcărilor
interne corporale. Prin aprofundarea acestui domeniu, specialiștii pot concluziona dacă subiectul pe
care îl analizează suferă de o boală. Pre zența bolii în organism este semnalizată prin diverși
indicatori, corpul își poate schimba forma într -o anumită zonă, iar postura corporală se modifică
drastic atunci când afecțiunile devin mai însemnate. Louis Kuhne accentua ideea că un organism
afectat d e boală acționează și se mișcă altfel decât un corp sănătos, iar acest aspect poate fi esențial
pentru evoluția afecțiunii. În conformitate cu aceste particularități, Louis Kuhne a elaborat o listă de
criterii pentru a evidenția distorsiunile apărute la om ul care adoptă o viață nesănătoasă prin
comparație cu o persoană tipică. Aspectul pielii unei persoane sănătoase trebuie să degaje căldură
peste tot, suprafața pielii trebuie să fie netedă și elastică. Într -un corp sănătos plămânii își desfășoara
întreaga activit ate fără nici un efort. „ aerul trebuie inspirat pe nas, santinela naturală a plămânilor.
Deschidere a gurii, la umblat sau la dormit, este semn de boală .“1
Înfățisarea unei constituții normale este redată de o simetrie frumoasă a întregului corp,
comparând cele două imagini prezentate mai jos se poate observa în cazul primului bărbat din stânga
o conformație atletică, spre deosebire de bărbatul reprezentat în figura 1.30, unde se poate observa o
încărcare a organismului în multiple zone: față, gât, zona abdominală și picioare. Figura 1.1 și

1 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 23 ;

6
figura1.2 exemplifică aspectele amintite anterior.

Fig. 1.1. Înfățișare normală2 Fig.1.2.Corp încărcat peste tot3

În figura din stânga este prezentată o înfățișare armonioasă a corpului, capul este de mărime
potrivită, gâtul este suficient de înalt, „picioarele sunt puternic făcute și neîndoite nici înăuntru, nici
în afară .“4
Culoarea pieli i este un aspect general care oferă multe indicii legate de starea de sănătate a
persoanei și despre zona de proveniență. Nuanța palidă a texturii pielii este un indicator ce
semnalează prezența în organism a unei afecțiuni. De exemplu, culoarea naturală a europenilor este
de un roz pal, semn de sănătate.
Frenologia este știința elaborată de Franz Joseph Gall (1758 -1828) care pornește de la studiul
variațiilor morfologice ale cutiei craniene, considerând că acestea trans mit informații asupra
anumitor regiu ni ale creierului și informații despre funcționalitatea acestuia. Frenologia pleacă de la
premisa că forma cutiei craniene este cea care determină personalitatea individului. Potrivit
descrierilor lui Franz Gall, harta frenologică a creierului uman este co nstruită din 27 de organe
diferite care pot fi observate sub forma uno r proeminențe, în care fiecare „ organ ”al creierului este
sediul unei anumite activități sufletești.
Încărcarea corpului sau depozitele de grăsime așa cum sunt întâ lnite în literatura de
specialit ate presupune o supraîncărcare a organismului cu materii străine care odată existente încep
să își caute loc pentru a se depune. Depunerea de grăsime se realizează încet, dar sigur î n zona
abdominală și se extinde către extremitățile corpului: membre și cap. Depunerea acestor materii
străine determină o rigiditate în locomoția subiectului. În funcție de zona în care are loc depunerea
sunt întâ lnite: încărcări anterioare, laterale și dorsale.
Încărcarea anterioară prezintă o depozitare în părțil e din față, astfel că zona gâtului este mai

2 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 26;
3 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 26;
4 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 26 ;

7
proemi nentă, fața este mai voluminoasă, iar în anumite cazuri gura este ușor ieșită în afară. Acest
indiciu relevă zona unde s -au oprit materiile străine, în buze. În cazul încărcării anterioare înaintate ,
„fața se umflă și pe frunte se formează o ridicătură de grăsime. Această ridicătură însă se poate
prezenta și la încărcarea dorsală, din care cauză nu poate servi singură ca un indiciu exact; ea ne
indică numai, că încăr care a pătruns până la creier.“5 Aceste as pecte pot fi evidențiate în figurile de
mai jos.

Fig.1.3. Încărcare anterioară6 Fig. 1.4. Încărcare anterioară și laterală7

Louis Kuhne preciza că la individul tipic (normal) „nici o activitate sufletească principală nu
predomină în mod remarcabil; numai atunci când se produce încărcare, creierul se schimbă. […] la
persoanele cu încărcare anterioară, bunăvoința, respectul, credința, speranța, etc., al căror sediu
frenologul î l fixează în partea de dinainte a creierului, sunt adesea dezvoltate în grad înalt .“8
În figura 1.4, se poate observa profilul unei încărcări anterioare și laterale, aspect ce
presupune o depozitare a grăsimilor pe toată suprafața feței. În anumite cazuri depozitarea este mai
evidentă pe o laterală a feței decât pe cealaltă, o distribuire neuniformă ce contribuie la crearea
efectului de față alungită și groasă pe o anumită laterală. Conform cercetărilor realizate de Louis
Kuhne, bolile cronice reprezintă efectul cauzat de o încărcare anterioară , dintre acestea se remarcă
bolile de gât și ale feței. Figura 1.3 prezintă un exemplu elocvent de afecțiune ce s -a manifestat prin
pierderea dinților de timpuriu.
Comparativ cu persoanele tipice, cei care au o încărcare anterioară sunt persoane care pot
stabili cu uș urință relații cu cei din jur, iar principalul scop al acestora este obținerea binelui general.
O încărcare dorsală este o particularitate specifică persoanelor care nu își pot descoperi profesia car e
să le ofere împlinire.

5 Louis Kuhne, Știința expresi ei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 36;
6 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 37 ;
7 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 37 ;
8 Louis Kuhne, Știința expresiei figurii, Editura Vicovia, Bacău, 2013, 99 ;

8
CAPITOLUL II.TEORII ȘI PERSPECTIVE ASUPRA NATURII UMANE

Conceptul de natură umană este o caracteristică destul de complexă, dar care capătă o formă
compactă datorită abordărilor filosofice prezentate în cadrul acestui capitol . Natura umană datorită
complexității sale nu poate fi delimitată printr -o perspectivă universal valabilă . În cazul în care se
dorește din partea publicului o definitivare a conceptului care să claseze natura ca fiind doar bună
sau doar rea, se amintește faptul că natura nu este perfectă, ea prezintă atât trăsături asimetrice, cât și
distorsionări . În consecință, oamenii sunt diferiți pentru că natura însăși , este diferită . În decada
afirmării celor mai reprezentativi gânditori s -au remarcat personalități ca : Aristotel, Platon, Kant,
Confucius, Rousseau, etc, filosofi care și -au dedicat întreaga viață aprofundării conceptului de
natură umană, prin care doreau să introducă publicul larg într -o altfel de abordare asupra tendinței
instinctive a ființei umane de a acționa, cât și un ghid antic pentru a -i ajuta pe oameni să tindă spre
înțelepciune .
Cu certitudine se poate conchide faptul că indiferent de cele 11 perspective abordate în acest
capitol, există o puternică influență religioasă. Indiferent de abordarea pe care reprezentanții cei mai
de seamă ai filozofiei au îmbrățișat -o, atât în taoismul lui Lao Zi, raționalismul lui Platon,
empirismul lui Aristotel , teoria contractului soci al al lui Rousseau, idealismul transcedental al lui
Kant sau existențialismul lui Sartre, cu toții au plecat de la o ierarhie bine conturată a virtuților și a
credințelor, ierarhie inspirată din religia culturi i la care fiecare reprezentant a aderat . Platon se
raporta la Teoria ideilor pentru a desemna natura umană, iar Ide ea la care făcea referire era
reprezenta rea divinității. S pre finalul dialogurilor sale, prezentate în Republica, Platon reamintește
de scopul ultim al oamenilor , acela de a acorda o mai mare atenție purificării sufletului, aspect ce se
poate realiza prin i ntermediul unei igiene adecvate a sufletului, cât și prin unificarea acestuia cu
lumea spir itualului și a inteligibilului; o reflecție progresivă de con templare spre cunoaștere. În
concepția lui Platon, purificarea sufletului se poate obține prin efortul depus spre dobândirea
cunoașter ii, cea care face tranziția de la lumea sensibilă la cea suprasensibilă, de la un stil de viață
rigid la o dimensiune „adevărată ” a ființei umane.
Cum este natura umană, bună sau rea? Este o întrebare care încă nu a reușit prin investigații
empirice să traseze o linie clară în această direcție. Perspectivele anterior analizate asupra naturii
umane nu au fost abordate cu scopul de a evidenția o certitudine as upra înclinației omului de a se fi
născut bun sau cu o tendință de a acționa malefic, ci a încercat printr -o analiză globală a mai multor
direcții să evidențieze faptul că toate acțiunile ființei umane lipsite de moralitate, cât și goana
oamenilor de a se supune exigențelor societății, atrag după sine nemulțumirea și nefericirea ființei
umane, adică distanțarea de natura umană.
Protagoras (cca 490 -420 î.Hr.) a fost unul dintre consilierii perioadei antice care obișnuia să
țină prel egeri despre teme precum drept sau retorică. În perioada respectivă, persoanele care erau
chemate să se prezinte în fața unui tribunal pentru a se apăra de acuzațiile aduse, aveau posibilitatea
de a apela la un consilier, iar Protagoras era unul dintre consilierii care își apăra c lienții plecând de la
două principii de bază: încrederea sa de a distorsiona cazul pentru a părea bun dintr-unul rău,

9
considerând că „ omul care are o anumită viziune sau opinie este m ăsura valorii acelei convingeri .” 9
Această remarcă ridică ființa umană ca fiind centrul tuturor lucrurilor. Afirm ațiile lui P rotagoras se
fundamentează pe ideea potrivit căreia convingerile sunt atât relative, cât și subiective.
Filosofia contemporană (1950 – până în prezent) i -a avut ca adepți pe cei mai remarcabili
gânditori , dintre care sunt amintiți cei care au tratat perspectiva naturii umane și sunt relevanți
pentru argumentarea lucrării de față: Jean -Paul Sa rtre susține faptul că existența întotdeauna precede
esența, Hannah Arendt insistă asupra banalității răului, iar Simone de Beauvoir numește bărbatul ca
fiind o ființă umană în timp ce femeia este definită ca femelă. Hannah Arendt a fost una dintre
martorele care au asistat la procesul intentat lui Adolph Eichmman, cel responsabil pentru
atroc itățile direcționate împotriva evreilor. Procesul lui Eichmman dorea pe lângă faptul de a
sancționa genocidul asupra evreilor și justificarea inculpatului pentru ordinul dat. Arendt susținea
faptul că Eichmman nu considera că a acționat pornind de la o rea voință, ci sistemul dur l -a antrenat
astfel încât aceste situații să pară o normalitate. În urma procesului, Hannah Arendt a conchis asupra
faptului că răul în genere nu izvorăște din dorința pregnantă a ființei umane de a face rău, ci a lipsei
individulu i de a trece printr -un filtru al gândirii efectele scontate ale acțiunilor l ui. Sistemele politice
ar fi cele responsabile pentru producerea unor asem enea atrocități pentru că spune Arendt, sistemul
profită de patriotismul cetățenilor prin forța pe care ac esta o exercită asupra populației cu scopul de
a comite acte care altmiteri ar fi blamate, în conduite ce vor fi asimilate ca fiind normale.
Simone de Beauvoir (19 08-1986) preciza în lucrarea sa Al doilea sex , ideea potrivit căreia
bărbatul este definit ca fiind o ființă umană, în timp ce femeia este desemnată ca fiind Cealaltă.
Pornind de la dialogurile dezbătute încă din perioada antichității de către marii filosofi ai timpului,
Beauvoir conchide că standard ul după care a fost analizată umanitatea este strict masculin. În acord
cu ideologiile adeptei filosofiei existențialismului, „Sinele cunoașterii filosofice este implicit
masculin, iar perechea sa binară -femeia -este prin urmare altceva , pe care ea o numeșt e
Cealaltă.”10Apelativul atribuit în mod exclusiv femeii face referire la particularitățile ce țin de
pasivitate, neputință și neajutorare. În Al doilea sex (1949), Beauvior preciza că femeile nu se nasc
femei, ci devin femei.
Omul este o invenție de dată recentă este premisa de la care pleacă Michel Foucault (1926 –
1984) în lucrarea Cuvintele și lucrurile , o arheologie a științelor umane publicată în 1966. Afirmația
lui Foulcault este susținută de maniera în care ființa umană reușește să acceseze gândirea ș i să
utilizeze limbajul. Istoria , considera Foulcault , este cea care facilitează adaptarea ființei umane la un
anumit tip de limbaj ce poate fi apl icabil numai unei anumite epoci în care individul se naște și
trăiește. Imaginea de sine a ființei umane este considerată de filosof drept o invenție recentă care
poate fi uitată în viitor ca urmare a progresului alarmant din domeniul tehnologiei. Acest aspect este
observabil și în momentul de față, când tot mai multe fabrici și companii au înlocuit forța de munc ă
cu mașini performante care pot executa la standarde mari de exigență orice produs și în acest fel
omul este înlocuit de mașini.
Omul este o ființă ce trebuie depășită este ideea de bază a lui Nietzsche, afirmație ce poate fi
identificată și în opera Așa grăit -a Zarathustra , redactată pe trei părți și finalizată în 1885. În
lucrarea sa, Nietzsche tratează problematica naturii umane, a percepției pe care oamenii o au față de

9 Filosofie. Idei fundamentale, Editura Litera, 2016, 43;
10 Filosofie. Idei fundamentale, Editura Litera, 2016, 276;

10
Dumnezeu și imaginea globală a oamenilor cu privire la aspecte ce țin de etică. Nie tzsche este
recunoscut pentru că expune în operele sale ideea morții și a lipsei existenței unui Dumnezeu viu. În
pasajul în care Zarathustra se întâlnește cu pustnicul, atunci când acesta decide să renunțe la viața
trăită în singurătate, se gândește dacă acel pustnic nu a auzit că în pădurea lui, Dumnezeu e mort.
Când suține ideea potrivit căreia Dumnezeu este mort, Nietzsche face referire la ceea ce reprezintă
totalitatea valorilor umane superioare. Prin moartea lui Dumnezeu se înțelege distanțarea ființe i
umane de totalitatea valorilor morale pe care aceasta le -a dobândit pe parcursul vieții și nu
mortalitatea divinității așa cum ar exista tentația cititorului de a crede. Filosofia lui Nietzsche se
axează pe o reevaluare a valorilor personale și în acelaș i timp pledează pentru experimentarea vieții.
Scriitorul afirmă că judecata ființei umane de a delimita anumite acțiuni ca fiind bune sau rele sunt
doar o modalitate de a -și limita existența.
Rațiunea omului de a dansa în mijlocul pieței din Brașov este u n comportament pe care l -ar
cataloga drept un moment stânjenitor, dar bucuria este o emoție universală ce ar trebui exteriorizată
și nu înfrânată pentru că altmiteri conduce la frustrări. Responsabilitățile sociale sunt principalele
cauze pentru care ființ a umană acceptă un loc de muncă stresant, considerând că este de datoria
acesteia de a accepta și nu neapărat pentru că ar fi necesar acest lucru. Toate aceste condiționări sunt
câteva dintre exemplificările pe care Nietzsche le oferă pentru a -și argumenta poziția sa cu privire la
modalitățile prin care oamenii singuri își neagă viața. În continuarea acestei filosofii, John Dewey
(1859 -1952) afirma că omul în genere gândește doar atunci când se confruntă cu problemele. Adept
al pragmatismului, curent care a debutat la sfârșitul secolului al XIX -lea în statele Unite ale
Americii, aduce în discuție că scopul primordial al gândirii nu este de a oferi o imagine globală a
lumii, ci de a oferi soluț ii la problemele co tidiene pentru ca oamenii să acționeze cu mai m ultă
eficiență. Dewey împărtășea acele ași concepții filosofice ca și Charles Darwin , ce se raporta la ființa
umană ca la o creatură vie ce face parte din lumea naturală. C oncepția care asocia ființele umane cu
ființe naturale nu este singura ideea împrumut ată de la Darwin, ci și abordarea potrivit căreia
„natura ca întreg este un sistem în continuă schimbare – o idee ce reflectă viziunea filosofului grec
antic Heraclit.”11
Omul este un animal care face nego ț se pare că este premisa pe baza căreia Adam Smith,
scriitor scoțian și -a conturat viziunea asupra naturii umane. Economist renumit, Smith conchide
asupra naturii motivației care stă la baza acțiunilor umane, spune el că ar avea un fundament altruist
și eg oist, dar cu toate acestea ponderea cea mai semnificativă a scopului care direcționează acțiunile
umane ar fi reprezentată de propriul interes.
Actu almente, valorile insuflate de antici nu mai sunt în conformitate cu valorile propuse de
societatea aspirați onală a anului 2018 . În lucrarea de față s -a impus necesitate a abordării
problematicii naturii umane pentru a înțelege care sunt acele acțiuni ce izvorăsc din suflet și din
conștiința umană. Natura privită din această perspectivă relevă acele părți care de termină
autenticitatea ființei umane. Literalmente, natura omului este cea care determină autenticitatea
acestuia. Religia afirmă că omul a fost creat de Dumnezeu, aspect ce aduce în discuție prezența
binelui în lume prin crearea omului. După fiecare etapă a creației Sale, se specifică în Biblie: „ Și a
văzut Dumnezeu că este bine ”12, fapt ce relevă existența unui Dumnezeu bun. Omul este creat după

11 Filosofie. Idei fundamentale, Editura Litera, 2016, 2 30;
12 Biblie, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 2015, 12;

11
chipul și asemănarea Lui, adică după bunătatea Lui. Pentu că Dumnezeu este bun, El le lasă
oamenilor posibilitatea de a -L căuta și de a trăi în perfectă armonie și de aceea le -a lăsat posibilitatea
oamenilor de a alege.
Fiecare persoană este direct responsabilă pentru aleger ile sale și nimeni altcineva nu îi
îngrădește deciziil e. Dacă omul are posibilitatea de a -și creiona viața, totuși de ce este atât de
nefericit? O viață întreagă este nevoit să muncească pentru a reuși la un moment dat să își
întemeieze o familie și pentru acest lucru este nevoit să lucreze într -un mediu stre sant, să accepte un
program ce depășește cu mult e ore de lucru, să accepte sarcini suplim entare ce nu intră în atribuția
sa, să facă credite exorbitante la bănci pentru a reuși să își cumpere o casă , iar lista poate continua.
Privit din acest unghi, pornind de la nevoile fundamentale ale unui om, presiune a societății își pune
ampr enta asupra individului prin cr earea a și mai multor necesități. Acest fapt este observabil prin
creșterea progresivă a numărului persoanelor care acuză o stare de nemulțumir e, stare care
negestionată în mod corespunzător atrage după sine anxietate, conflicte interioare, depres ii sau
diferite tulburări degenerative.
Anumite considerente, dezbătute în perspectivele analizate anterior subliniază momente
esențiale în evoluția in dividului , care pot avea efecte devastatoare la vârsta adultă. Potrivit acestei
afirmații, Freud amintea de cele cinci stadii psihosexuale ale dezvoltării care ajută la o mai bună
consolidare a personalității ființei umane. Atitudinea expansivă adoptată de părinți atât în creșterea ,
cât și în educarea copilului sau la polul opus, de indifer ență față de acesta sunt do ar două atitudini
care vor cântări mai târziu la afirmarea unui individ cu o serie de comp lexe de inferioritate.
Parcurg ând cele cinci stadii de dezvoltare conform indicațiilor lui Freud, adultul nu va mai avea
complexe reprimate, ci din contră , va fi un individ stabil emoțional .
Sumarizând perspectiva lui Rousseau asupra naturii umane , se poate deduce faptul că există
trei direcții de analiză pentru care ființa umană tinde să devină din ce în ce mai nefericită de sine:
societatea exercită o influență directă asupra fiecăr ui membru al societății prin cr earea de noi
necesități, educația așa cum a fost creionată de Rousseau în opera Emil , este cea responsabilă pentru
coruperea stării naturale și pentru alimentarea comportamentelor antisociale și nu în ultimul rând,
componenta rațională se pare că este cea care distruge puritatea ființei umane.

12

CAPITOLUL III. EFECTELE REZULTATE CA URMARE A DISTANȚĂRII OMULUI DE
NATURA UMANĂ ȘI AMELIORAREA DISFUNCȚIILOR

S-a impus analiza tuturor tulbur ărilor abordate în cadrul acestui capitol pentru a concluziona
certitudinea potrivit căreia în spatele manifestării unei afecțiuni se află un spectrum complex de
emoții. Emoțiile puternice care au o influență negativă asupra climatului mental al subiectului, în
mod inevitabil declanșează manifest area unor tulburări specifice. Aceste considerente s -au bazat în
preponderent pe datele și studiile realizate în domeniul medicinei psihosomatice. Acest domeniu de
interes încearcă să găsească adevăratele cauze care stau la baza declanșării cancerului, ata cului de
panică, depresiilor, tulburărilor isterice și multor altor afecțiuni. Cu siguranță în cazul unor afecțiuni
există posibilitatea ca și factorul ereditar să aibă o implicație în evoluția bolii, dar acestea rămân
cazuri izolate.
Acutizarea stresului și infiltrarea lui în viața oamenilor, determină reacții în lanț cu urmări
grave ce necesită ajutor specializat. În capitolul destinat efectelor rezultate ca urmare a distanțării
omului de natura umană, autorul a încercat să prezinte evoluția și dinamica climatului mental al
persoanei, pornind de la o serie de evenimente de viață presante până la acele situații generatoare de
stres acut. În viața unei persoane există o serie de evenimentele generatoare de eustres precum:
călătoriile, vacanțele, promovarea la locul de muncă, pasiuni, rela ția cu partenerul, siguranța unui
loc de muncă, un climat general echilibrat în familie, care au rolul de a mobiliza persoana pentru a -și
finaliza sar cinile la timp. În consecință, chiar și prezența unor evenimentele de viaț ă care produc
fericire în viața unei familii (aniversări, căsătorie, excursii, promovări) pot genera apariția
eustresului. La polul opus, distresul destabilizează starea de bine și produce neliniște, temere, panică
sau anxietate. Dintre evenimentele de via ță considerate a avea o influență negativă sunt amintite: o
imagine eronată asupra propriei persoane, nemulțumirea față de aspectul fizic, probleme de sănătate,
responsabilitatea socială și plata utilităților, loc de muncă epuizant, asumarea multor respons abilități
ce depășesc resursele deținute, venituri insuficiente și lista se poate extinde. Reacția la stres sever și
implicit la tulburări de adaptare, de obicei au o cauză precisă. De cele mai multe ori o modificare
semnificativă în viața unei persoane de termină traume persistente ce o împiedică să se adapteze la
noi condiții de viață.
În subcapitolul dedicat stresului și reacțiilor sale adverse se poate observa cum lipsa unui
management adecvat de reducere a stresului poate avea implicații nefavorabile as upra stării generale
de bine. Starea generală de bine nu se referă la acele noțiuni care îl fac pe subiect să se simtă bine
sau aspectele care îi asigură persoanei confortul de care are nevoie, ci se referă la un spectrum mult
mai complex de atât. Potrivit specificațiilor descrise în acest capitol, starea de bine este un indicator
imbatabil al calității vieții unei persoane.
Prezența nemulțumirii de sine asupra imposibilității unei persoane de a schimba destinul
presărat cu obstacole alimentează apariția un or disfuncții: gelozie, ură, inadecvare, stres, furie,
depresie, anxietate, anorexie, tulburări alimentare, scade calitatea somnului, consum de substanțe și
alcool, etc. Nemulțumirea de sine râmâne un constituent demn de luat în considerare ce poate
contri bui într -o mare măsură la apariția stresului însoțit de efecte adverse.

13
În cadrul secțiunii destinate factorilor psihologici și de personalitate se po ate observa cum
totalitatea celorlalte componente abordate, sunt influențate în mod direct de stările af ective ale
subiectului. Un climat general pozitiv înfluențează starea de sănătate a unei persoane, la fel cum o
atitudine pesimistă asupra vieții generează o serie de reacții în lanț ce produc în mod inevitabil
apariția diferitelor afecțiuni și a cancerulu i.
În subcapitolele prezentate au fost abordate atât disfuncții, cât și principalele tulburări
cauzate de lipsa unui management eficient al stresului. Astfel, stresul cotidian, în special cel acut, se
face susceptibil pentru apariția și instalarea tulburăr ii anxios -fobice, de anxietate, depresie, isterie,
hipocondriacă, obsesiv -compulsivă și de personalitate.
Subiecții care prezintă simptome de tulburare anxioasă generalizată acuză o stare generală
caracterizată de neliniște, tensiune și imposibilitatea de a-și canaliza energia pentru a face față
provocărilor, susținând în permanență că au ajuns la limita puterilor. În genere, îngrijorările sunt o
rezultantă a doleanțelor oamenilor, iar nesatisfacerea acestora atrag după sine starea de îngrijorare.

14
CAPITOLUL IV. REZULTATE PRELIMINARE ALE CERCETĂRII

4.1. Matricea proiectului de cercetare

Ipoteze Variabile Instrumente
pentru
colectarea
datelor Metodă Subiecți
1. Integrarea unor
situații stimul
pentru cei 30 de
subiecți analizați
va determina o
modificare
semnificativă a
stării generale de
bine.
VI* – vârsta
subiecților
analizați
VD** – reacția
observată în
interacțiunea cu
stimulul dat.

VI*- experiența
acumulată
VD* – reacția
subiectului la
stimul
Fișă de lucru
(vezi a nexa A)

Anchetă pe
bază de
chestionar.
Joc de rol.

Studenți
2. Există o strânsă
legătură între
constrângerile
sociale și
inhibarea
comportamentelor
subiecților
observați în
anumite situații
stimul . VI*-vârsta
subiecților
VD * –
comporatmentul
adoptat
VI*- constrângerile
sociale
VD* -inhibarea
comportamentelor
Observare
participativă
Jocul
afilierii la
grup

Studenți

15
VI* trăsăturile de
personalitate
VD* – barierele
impuse în
interaciunea cu
ceilalți membrii ai
grupului

*VI – variabilă independentă
**VD – variabilă dependentă

16
4.2. Diagrama Gantt

Activități/
Perioadă 2015
Sept.
Oct. 2015
Nov.
Dec. 2016
Ian.
Febr.
Mar. 2016
Apr.
Mai.
Iun. 2016
Iul.
Aug.
Sept. 2016
Oct.
Nov.
Dec. 2017
Ian.
Febr.
Mar. 2017
Apr.
Mai.
Iun. 2017
Iul.
Aug.
Sept 2017
Oct.
Nov.
Dec. 2018
Ian.
Febr.
Mar. 2018
Apr.
Mai.
Iun.
Documentare x x x x x x x x
Redactarea
capitolului
introductiv x
Realizarea
designului
cercetării x x
Construirea și
achiziționarea
instrumentelor x x
Desfășurarea
ședințelor de
observare x
Analizarea
informațiilor
obținute prin
metoda
observării x
Ședință axată
în
preponderent
pe joc de rol x
Centralizarea
datelor x x
Activitate
axată pe
problematica
afilierii la grup x
Analiza
informațiilor
obținute în
urma
activității
afilierii la grup

x X

17
Administrarea
testului
Reading the
Mind in the
Eyes x
Interpretarea
datelor
obținute în
urma
administrării
testului
Reading the
mind in The
Eyes x x
Administrarea
testului Adult
Cam Face
Task x
Interpretarea
datelor
obținute în
urma
administrării
testului Adult
cam Face Task x
Administrarea
testului
Lüscher x
Interpretarea
datelor
obținute în
urma
administrării
testului
Lüscher x
Analiza
statistică a
datelor x x
Organizarea
rezultatelor
cercetării
cantitative x

18
Participare
conferințe x x
Redactare
articole x x
Redactarea
rapoartelor x x x x
Redactarea
concluziilor x
Finalizarea
tezei x

4.3. Scopul cercetării constă în îmbunățirea stilului de viață pentru grupul format din 30 de studenți
pe baza integrării acestora în cadrul unui program de dezvoltare a abilit ăților non -verbale derulat pe
9 ședințe.

4.4. Ipotezele cercetării:

IP1. Integrarea unor situații stimul pentru cei 30 de subiecți analizați va determina o modificare
semnificativă a stării generale de bine.
IP2. Există o strânsă legătură între constrângerile sociale și inhibarea comportamentelor subiecților
observați în anumite situații stimul.

4.5. Obiectivele cercetării

Obiectivul 1: Identificarea const rângerilor sociale pentru eșantionul investigat ;
Obiectivul 2: Observarea elementelor de comunicare non -verbală în condiții naturale;
Obiectivul 3: Identificarea nevoilor și a disfuncționalităților din spatele comportamentului analizat;

4.6. Variabilele

Variabilele sunt indispensabile pentru orice cercetare care dorește să obțină rezultate cu un
grad mai mare de obiectivitate. Pentru cercetarea de față se impune delimitarea unui set de criterii pe
baza cărora se vor realiza corelații între specializarea urmată, genul subiecților, vârsta și spectrumul
gesticii.
Variabilele dependente necesare pentru atingerea scopului ultim se raportează la aspecte ce țin strict
de aspectele observate de experimentator ca răspuns la intecațiunea cu stimulul administrat
(variabila independentă) și sunt amintite: comportamente de inhibare, microexpresiile, barierele
impuse de grup în cazul de față. Variabile independente sunt acei indicatori care pot fi direct
măsurabili de către cercetător prin diferite metode și tehnici de investigare.
Variabilele independente, în schimb, permit examinarea variabilelor contextuale prin observarea
stărilor emoționale ale subiecților (variabile ce țin str ict de manipularea contextului): aspecte ce țin

19
de vârsta subiecților analizați, experien ța, ocupația socio -profesională, trăsături de personalitate,
valori, etc. Programul de consiliere derulat pe 9 ședințe presupune interacțiunea subiecților cu
materiale ce surprind o diversitate de emoții (variabile ce țin de manipularea stimulilor).

4.7. Eșantionul

Cercetarea își propune să realizeze o analiză calitativă a datelor printr -un număr restâns de
subiecți investigați. Grupul țintă este format din aproximativ 30 de subiecți ai Facultății de Litere și
Științe, care au optat pentru specializarea Învățământ Primar și Preșcolar, din cadrul Universității
Petrol -Gaze din Ploiești. Eșantionul observat va fi reprezentat de persoane de gen feminin, cu vârste
cuprinse între 18 și 46 de ani. Această variabilă dependentă nu reprezintă o modalitate subtilă de
marginalizare, ci o certitudine că studenții care au optat pentru o formare de lungă durată ca viitor
învățător, versus educator, sunt în mod exclusiv persoane de gen feminin. În urma informării,
observatorul a constatat că din cele patru grupe formate pentru specializarea Învățământ Primar și
preșcolar, din cadrul Universității Petrol -Gaze din Ploiești (în anul 2017), sunt în unanimitate
subiecți de gen feminin.
Spre final cercetarea își propune să realizeze o analiza comparativă cu alte studii realiza te de către
cercetători avizați pe un alt grup țintă.
Criterii de selecție a lotului investigat:
 subiecții cu studii superioare;
 studenți ai Facultății de Litere și Științe, în primul an de facultate;
 vârste cuprinse între 18 -46 ani;

4.8. Metode și instru mente de cercetare

Pentru cercetarea în desfășurare cea mai potrivită metodă de investigare rămâne observarea
participativă. Avantajul utilizării observării ca metodă calitativă este acela de a obține o înțelegere
mai nuanțată și mai profundă a subiecților asupra perspectivei de viață, cât și o interpretare obiectivă
a comportamentelor rezultate în urma interacțiunii acestora cu stimulul din exterior. Integrarea
acestei metode în cercetarea calitativă oferă posibilit atea investigatorului de a realiza un tablou
unitar, pe baza congruenței dintre semnalele nonverbale și acțiunile subiectului. Congruența
dintre dimensiunea non -verbală și cea verba lă asigură o interpretare mai obiectivă asupra datelor
investigate.
1. Observația ascunsă -participantă
Observatorul are posibilitatea de a observa comportamentul subiecților într -un mediu
autentic, fără a fi remarcat de grupul țintă. Observația naturală sau ascunsă este o tehnică des
întâlnită atunci când observarea participativă nu oferă rezultate valide sau rezultatele sunt influențate
de prezența observatorului. Administrarea acestei metode calitative își propune ca prim scop să
observe congruența dintre suflet și cuvânt. În cadrul ședințelor destinate observării participanților se
vor urmării:
 relațiil e intercolegiale;
 status -quo și rolurile asumate de subiecți în cadrul grupului;

20
 congruența dintre mimică, expresivitate, gesturi și imaginea asumată;
 cât de natural se manifestă lotul studiat în contextul stabilit anterior;
Observarea participativă ar fi trebuit să se deruleze pe parcursul unui semestru, începând cu
data de 09.03.2017 și ultima ședință se va finaliza cu data de 15.07.2017, mai exact 14 săptămâni.
Contextul în care se va realiza studiu nu va influența semnificativ rezultatele obținute ulte rior. Din
motive ce nu țin de observator, cercetarea s -a desfășurat pe parcursul a 9 s ăptămâni, începând cu
data de 09 .03.2017 și finalizând cu data de 08.06.2017.
Înainte de a supune grupul țintă investigării, observatorul a obținut acordul departamentul ui
de Științe ale Educației pentru a colecta și publica ulterior, datele obținute în urma celor 9 ședințe.
Întreaga activitate se va derula în aceeași sala de curs pentru a evita ca studenții să nu rămână peste
orele de curs sau seminar. Fiecare ședință va avea loc la aceeași oră stabilită împreună cu profesorul
de curs și afișată de către secretariatul facultății.

Schema întâlnirilor :
Săptămâna 1 -4 este destinată în mod exclusiv observării studenților și a conduitei pe care aceștia o
adoptă în anumite con texte sociale. Se impun mai multe ședințe destinate observării și nu una
singură pentru a evita pe cât posibil enunțarea unei analize subiective. Observatorul pleacă de la
premisa că dacă pe parcursul primelor trei ședințe se vor înregistra valori similare , atunci studiul va
tinde spre o colectare obiectivă a datelor.
Săptămâna 5 prezintă o scută introducere în conceptul comunicării non -verbale. Întâlnirea 5 își
propune să surprindă reacțiile subiecților în trei momente cheie, pe baza unei fișe (vezi anexa A).
Planul stabilit de observator, valabil pentru ședința 5 își propune ca scop secund să modifice starea
generală a grupului.
Săptămâna 6 : observatorul dorește să surprindă barierele pe care un grup pe care le impune în
interacțiunea cu o persoană din ext erior. Jocul afilierii la grup relevă aspecte esențiale din cadrul
grupului, cât și elemente definitorii ale personalității participanților. Abandonul sarcinii, refuzul sau
decizia participantului de a renunța la activitate sunt acțiuni care oferă indicii despre personalitatea
subiectului: extravertit -introvertit, încredere în sine sau lipsa încrederii, motivat să câștige sau nu,
etc.
Săptămâna 7 este alocată testării expresiilo r faciale cu ajutorul chestionarului Readind the Mind in
The Eyes Test (adult), eleborat de către R. A. Richell, D. G. V . Mitchell, C. Newman, A. Leonard, S.
Baron -Cohen and R. J. R. Blair,(2003) Theory of mind and psychopathy: can psychopathic
individuals read the „language of the eyes Neuropsychologia,
(https://www.autismresearchcentre.com/arc_tests ).
Săptămâna 8 este destinată testării microexpresiilor cu ajutorul bateriei de teste Cambridge
Mindreading Cam Face -V oice Battery, O. Golan, S. Baron -Cohen and J. Hill, (2006),
(https://www.autismresearchcentre.com/arc_tests ).
Săptămâna 9 în urma administrării testului Lüscher, datele rezultate pot oferi indicii esențiale legate
de posibilele nemulțumiri cu care se confruntă cei 30 de subiecți analizați.

21
4.9. Limite întâlnite pe parcursul cercetării

Prezența observatorului în sala de curs poate influența semnificativ studiul. Pentru a evita
subiectivitatea studiului, observarea s -a realizat pe parcursul unui semestru, respectiv 9 întâlniri
săptămânale. Inițial obser vatorul și -a propus să își extindă cercetarea pe parcursul unui semestru,
respectiv 14 săptămâni, dar chiar dacă aceste întâlniri au fost stabilite dinainte cu profesorul
coordonator, au existat 4 săptămâni în care cercetarea a trebuit să suporte o amânare din motive ce
țineau strict de participarea studenților la anumite activităț i. Din acest motiv, planul după care
trebuia să se deruleze programul de 14 săptămâni, a suferit o modificare ce nu a ținut de observator.
Observatorul a luat totuși în calcul posibilitatea ca anumite cursuri să fie amânate din varii
motive ce țin strict de organizarea cursurilor sau de prezența studenților la curs. În primele
săptămâni ale începutului de an școlar, numărul subiecților prezenți în sala de curs a oscilat. Acest
aspect destul de important pentru realizarea unei cercetări ce se dorește a fi calitativă, a influențat
rezultatele așteptate. Astfel, din cei 30 de subiecți, au fost prezenți în primele 4 săptămâni între 5 și
13 subiecți .
Observatorul și -a propus să cole cteze date pornind de la criterii clar stabilite anterior ce țin
de genul, ocupația și specializarea studenților, dar cu toate acestea a dorit să respecte întocmai
regulamentul de ordine interioară al Universității Petrol și Gaze din Ploiești, de a nu util iza mijloace
de înregistrare audio -video. Scopul primordial al cercetării de față viza protejarea datelor cu caracter
personal ale subiecților analizați, a identității acestora și de colectare a acelor date care sunt
reprezentativ e pentru studiul vizat.
Cu siguranță, mijloacele de înregistrare audio -video ar fi surprins o serie mult mai vastă de
comportamente și atitudini care l -ar fi ajutat pe observator să își construiască o argumentare mult
mai obiectivă, dar mai important era aceștia să se simtă cât m ai confortabil posibil pe tot parcursul
ședințelor de observare. Conștientizarea de către subiecți că fiecare reacție este monitorizată ar fi
determinat o inhibare a comportamentelor, iar acest fapt ar fi afectat drastic rezultatele obținute. În
cadrul șed inței 4, observatorul s -a confruntat cu această dificultate de a fi inhibate comportamentele
studenților ca urmare a prezenței acestuia în sala de clasă. Observatorul a considerat că prezența lui
în sala de clasă l -ar ajuta să obțină detalii cu privire la aspecte ce țin de stilul vestimentar ce nu ar fi
obstrucționate de poziția studenților pe o anumită laterală, dificil de observat în camera de
supraveghere. Din acest motiv, observatorul a considerat că pentru a evita respingerea lui din
colectivul analiza t, ar fi fost de preferat să ajungă puțin după începerea orei de curs, întârziere care
nu le -ar fi permis studenților să îl studieze atât de bine într -un cadru formal, precum cursul. Totuși
observatorul are câteva rezerve în ceea ce privește autenticitatea anumitor comportamente pe care le
consideră inhibatoare ca urmare a prezenței acestuia în sala de curs. Faptul că trei ședințe s -au
derulat într -o anti -cameră ce nu le -a permis studenților să îi observe prezența observatorului, au
relevat informații esenț iale pentru studiul prezent, iar cea de -a patra ședință a reprezentat o
modalitate în plus de obținere de noi informații constatatoare pentru cercetarea prezentă.

22
4.10. Concluzii și propuneri de optimizare

Octavian Lecca amintea în opera Behind the Mirrors de trei tipare comportamentale pe care
la un anumit moment, ființa umană și le atribuie. Omul din spatele oglinzii este mult mai complex
decât reflexia pe care el dorește să o facă cunoscută persoanelor cu care interacționează. Omul din
spatele ogl inzii este omul cu frici, cu temeri, cu neliniști, cu complexe, cu mentalități, cu o filosofie
proprie asupra vieții consolidată pe baza unor experiențe vaste, cu seturi comportamentale și
atitudinale. În schimb, re flexia este robotul pe care societatea a dorit să îl construiască pentru ca
fiecare membru al ei să se subordoneze în totalitate unei filosofii care nu se mulează deloc cu
particularitățile persoanei. Regulil e sunt primordiale în viața oam enilor, elaborate cu scopul de a
evita haosul, dar de la s imple reguli ce ar trebui să simplifice existența oamenilor, societatea a creat
necesități, a creat nevoi pe care ființa umană este nevoită să și le dorească pentru a tinde către
fericire. Homo Thematicus, în viziunea aceluiași autor, reprezintă profilul d orit de societate,
individul care acceptă schimbarea numai în momentul în care tinde să se îndoiască de cunoștiințele
pe care le deține, cel care reușește să își schimbe traiectoria acolo unde drumul nu este presărat de
suferință. Necesitatea lui Homo Them aticus de a fi în conformitate cu exigențele și valorile insuflate
de societate își pierde din imunitate și se degradează treptat până la stadiul de îmbolnăvire. Din acest
punct, Homo Thematicus se metamorfozează în Homo Sociologicus, individul creat de so cietate
pentru a o servi sau are posibilitatea de a dobândi particularitățile lui Homo Chameleonicus,
individul supus în unanimitate societății, creat de către un anumit cod comportamental. Există în
viața fiecărei persoane un moment de blank, când totul s e șterge, când ființa umană simte că nu mai
aparține acestei lumi și treptat se degradează fără a obține un acel ceva care să îi definească viața.
Poate că acela este și momentul în care ființa umană ar trebui să se privească în oglindă și să decidă
dacă c ea ce se reflectă în oglindă redă cu exactitate tumultul interior sau particularitățile pe care o
definesc. A fi o ființă nu este un apelativ ce ar trebui să satisfacă cerințele unei societăți care se
dorește a fi civilizată, a fi ființă este mai rentabil decât a fi om în astfel de circumstanțe. Omul
trebuie să dobândească o serie de abilități și capacități, nu să se rezume doar la acele particularități
pe care le are în comun cu animalele, ci să transceadă la acele virtuți care îl ajută să se definească ca
om. Platon amintea de imortalitatea sufletului, Confucius definea o stare prin intermediul căreia
omul poate găsi calea, Tao, religia punctează o trăsătură definitorie ființ ei umane care îi atribuie
aceste ia bunătatea. În accepțiunea religiei, așa cum a f ost specificat în Biblie, omul se naște bun
pentru că însăși Dumnezeu este bun, iar tot ceea ce a creat El a fost realizat pentru că a văzut că a
fost bine. Argument identificat în Facerea , Întâia carte a lui Moise, pentru fiecare etapă a creației
Sale est e frecvent întâlnită afirmația: „ Și a văzut Dumnezeu că este bine “. Această judecată a
acțiunilor Lui indică alegerea arbitrară a lui Dumnezeu de a crea Binele, pentru că El reprezintă
binele suprem, iar fiecare obiect creat are întrupat în el preexistența lui Dumnezeu.
Cercetătorii americani realizează studii anual pentru a observa evoluția climatului mental al
populației lor, iar un fapt este cert, că oamenii afirmă tot mai frecvent că sunt nefericiți. În România
procentul persoanelor care afirmă că sunt mulțumite de traiul pe care îl au este tot în descreștere. O
simplă cercetare pe un grup restrâns de persoane din apropierea locului de muncă, rude sau prieteni,

23
indică faptul că dintre motivele invocate pentru apariția nemulțumirii și/sau nefericirii est e clasată pe
primul loc lipsa banilor sau a imposibilității financiare de a -și achiziționa un telefon mai bun.
Studiul gesticii îi oferă posibilitat e observatorului de a decripta mesajul care se ascunde în
spatele unei afirmații. De altfel, nu există nici o mișcare a corpului care să nu aibă un corespondent
în plan mental, iar limbajul trupului este cel care îl definește pe cel verbal. La fel ca și limbajul
verbal și gesturile pot avea multiple semnificații, din acest motiv contextul în care gestul se
realizează este foarte important. Încrucișarea brațelor în funcție de contextul în care este observat
gestul poate semnala tendința subiectului de a respinge o propunere sau dorința de a se încălzi.
Întreg corpul exprimă fără ca persoana să realizeze aspecte pe care în alte circumstanțe nu ar
avea curajul să le exprime. Sub forma unor mișcări voluntare, oamenii le trimit celor cu care
interacționează semnale, unele dintre ele par a fi lipsite de importanță, așa cum sunt microexpresiile,
dar acestea din urmă sunt cele care fac diferența dintre ceea ce se spune și ceea ce crede o persoană.
Microexpresiile sunt acele expresii faciale ce pot fi observate în fracțiuni de secundă. Studiile
profesorului de psihologie de la University of California, Paul Ekman au relev at că mușchii din zona
feței sunt cei mai mici în dimensiune, fapt ce determină prin intermediul unei simple simulări a
influxului nervos, să se contracte. Musculatura facială este formată din vase sangvine, nervi și 44 de
mușchi distri buiți pe toată supra fața structurii osoase, protejați de un start subțire de piele, iar fața
poate reda o multitudine de expresii faciale printr -o ușoară contractare a acestor grupe musculare. În
viziunea lui „ Alexandre Lowen, postura corpului devine o a doua natură pentru o persoană. Este
important, prin urmare, să fim conștienți de propriul corp, nu numai ca mijloc de a ne pune în
valoare (din rațiuni estetice), ci și ca instrument de comunicare .“13 Aportul doctorului Ermiane este
de a fi dezvoltat o nouă știință de investigare a corespondențelor prezente între contracțiile anumitor
grupe musculare de la nivelul feței și simbolistica psihologică a acestora, întâlnită sub denumirea de
prozopologie . Astfel, „ sub pielea de pe față se găsesc mici mușchi pieloși, situați între suprafața
osoasă și startul profund al pielii, ale căror contracții modifică trăsăturile faciale. De pildă,
mușchiul frontal ridică spâncenele, iar triunghiularul coboară colțul buze lor.”14
Jean-Gaspard Lavater (1741 -1801) a fost o personalitate care s -a remarcat ca scriitor și cel
care a publicat lucrarea cu titlul Fiziognomonia sau arta cunoașterii oamenilor după fizionomie , în
care prezintă o diversitate de fizionomi. Jean -Gaspard Lavater propune pentru fiecare profil facial
anumite trăsături de personalitate specifice. Autorul pleca de la premisa potrivit căreia, „ cu cât
emoțiile sunt mai violente, cu atât sunt mai perceptibile mărcile lor specifice. Emoțiile temperate
închid și c ontractă organele sensibile și mușchii; cele violente, dimpotrivă, le deschid pe cele dintâi,
îi încordează puternic și îi dilată pe ceilalți[…] Un lucru de netăgăduit este acela că nuanțele cele
mai delicate, abia perceptibile pentru ochii miilor de pri vitori neexperimentați, indică adesea
trăsăturile cele mai diverse cu putință .”15

13 Martine Tardy, Descifrarea gesturilor: cum să -ți înțelegi mai bine interlocutorii, Editura Curtea Veche, București,
2015, 12 ;
14 Martine Tardy, Descifrarea gesturilor: cum să -ți înțelegi mai bine interlocutorii, Editura C urtea Veche, București,
2015, 15 ;
15 Martine Tardy, Descifrarea gesturilor: cum să -ți înțelegi mai bine interlocutorii, Editura C urtea Veche, București,
2015, 17 ;

24
Cercetarea de față a plecat de la prezumția că autenticitatea sentimentelor poate fi identificată
prin mecanismul pe care le ajută să se exprime, prin setul de gesturi. Din acest motiv, observatorul a
considerat că un program de observare ar trebui să se extindă pe parcursul unui semestru cu scopul
de a identifica comportamentele de dominare versus supune a unui grup for mat din 30 de subiecți de
gen feminin, studenți ai Universității Petrol și Gaze din Ploiești, specializarea Învățământul Primar
și Preșcolar (PIPP). Din cele 9 săptămâni destinate cercetării, observatorul a alocat primele patru
săptămâni observării conduit ei pe care subiecții analizați o adoptă în anumite contexte sociale într –
un cadrul natural.
Primele patru săptămâni au fost destinate observării eșantionului format din cei 30 de
subiecți în cadrul lor natural, fără implicația directă a observatorului. Într-un cadru formal, fiecare
individ încearcă să își înfrâneze din instincte pentru a crea o impresie bună sau pentru a fi acceptat
social, iar acest context nu oferă indicii semnificative legate de intenționalitatea individului sau de
aspecte sublime ce țin de personalitatea acestuia. În conformitate cu acest principiu, observatorul a
dorit să identifice dacă există o discrepanță între atitudinea de superioritate a indivizilor etalată în
cadrul grupului și atitudinea comportamentală a acestora într -un cad ru formal. Subiectul absențelor
studenților încă din prima să ptămână a cursurilor este prima situație care generează o acumulare de
tensiune pentru un grup format din 5 persoane. Apariția profesorului în momentul în care subiecții
erau prinși de subiectul absentării nemotivate ale celorlalți membrii ai grupei îi determină să își
ascundă nervozitatea. Întrebate fiind despre starea lor, persoanele argumentează că oboseala este cea
care le -a stricat starea de bună dispoziție și într -o notă sarcastică acesta ar fi și motivul pentru care
celelalte colege nu au rămas la curs. Relațiile pe care subiectul nr. 1 și 2 le -au stabilit cu ceilalți
membrii ai grupului sunt cu certitudine defectuase, aspect observat încă de la începerea orei de curs
prin dorința de a se aș eza la o distanță de aproximativ de 1,25 m față de restul grupului, pe o laterală
ce le permite observarea comportamentelor acestora.
Pe tot parcursul celor patru săptămâni subiecții observați s -au așezat lângă membrii grupului
cu care au stabilit o relaț ie echilibrată, aspect observat și prin asortarea vestimentației din punct de
vedere coloristic. De exemplu, în prima săptămână, subiectul nr. 1 se așază lângă subiectul 2
(culoare predominantă roz și roșu), în timp ce subiectul nr. 5 are o ținută predomin ată de negru și
albastru și se poziționează pe scaun lângă subiectul nr. 3 (negru) și 4 (mov). Artefactele, distanța
personală adoptată de persoanele observate, r âsul în I sunt câteva similarități ce pot fi observate în
cadrul secțiunii destinate desfășură rii ședințelor în care sunt inserate tabele legate de vocalica,
mimica, gestica, postura și vestimentația adoptată de fiecare participant pe tot parcursul unei ore de
curs.
În cadrul celei de -a cincea săptămâni, observatorul realizează o scurtă introducer e a
conceptului de comunicare non -verbală. Întâlnirea nr.5 își propune să surprindă reacțiile subiecților
în trei momente cheie, pe baza unei fișe (vezi anexa A). Parcurgerea celor trei stadii va modifica
semnificativ starea generală de bine a subiecților. În cadrul părții teoretice, discuția s -a concentra t
preponderent pe „ abilitatea ” oamenilor de a imita comportamente pe care cei din jur le produc
frecvent. Pornind de la supoziția că persoanele autoritare sunt percepute de membrii grupului ca
având putere de a exercita o influență directă asupra majorității, atunci există posibilitatea ca
rezultatele obținute să întărească această idee. Fișa pe care a primit -o fiecare participant urmărea
cinci arii de interes pentru studiul abilităților non -verbale: starea actuală a subiecților (înainte de

25
începere a activității propriu -zise), comunicare non -verbală, starea actuală a subiecților (în partea a
doua a activității), joc „ Prezent, absent ”și starea actuală a subiecților după finalizarea întregii
activități, urmat e de feedback. În urma analizei testelor rezultatele au indicat că în jurul orei 13:15
minute, 8 din 30 de subiecți testați au susținut că sunt bine dispuși, 13 fericiți, 4 supărați, 2 plictisiți,
1 încântat, în timp ce o persoană prezenta o stare de nervo zitate, iar o alta de tristețe. Aceste date
relevă faptul că 22 din subiecții testați manifestă o stare de dispoziție predominant pozitivă. Climatul
mental al participanților este o componentă necesară pentru a stabili o relație bazată pe colaborarea
dintr e observator -grup țintă și în acealși timp, o variabilă indispensabilă în stocarea și interpretarea
calitativă a datelor.
Cel de -al doilea moment al activității și -a propus să identifice care dintre cele trei forme de
comunicare este indispensabilă în interacțiunile umane, pornind de la cazuri și exemple concrete. Pe
fișă, subiecții trebuiau să încercuiască varianta pe care aceștia o considerau a fi cea corectă din
punctul lor de vedere. Cum era și de așteptat, toți participanții la activitate au consid erat
comunicarea verbală ca fiind componenta indispensabilă în orice tip de relație. Pentru a -și verifica
presupoziția privind influența pe care o persoană cu autoritate exercită influență asupra grupului,
observatorul a încearcat să testeze siguranța răsp unsurilor oferite verbal, realizând o serie de remărci
de tipul: „ sunteți ferm conviși că acesta este răspunsul corect?”, „ce v -a determinat să ajungeți la
această concluzie?”, „îmi puteți exemplifica? ”Aceste rem ărci au reușit să surprindă o inconstanț ă în
asumare a deciziilor, cât și un număr mic de subiecți care au afișat nesiguranța și lipsa încrederii în
sine, ca urmare a orientării capului într -o parte și a fixării privirii către colegul de bancă. Scriptic,
răspunsurile au suferit o modificare, compara tiv cu alegerea prezentată verbal, iar întrebarea
capcană a influențat preferința pentru o anumită componentă a comunicării. Astfel, din lotul total, 24
de studenți consideră comunicarea verbală drept cea mai importantă în construirea unor relații
solide, iar restul au ales dimensiunea paraverbală dintre cele trei variante prezentate. Potrivit datelor,
o parte din lotul investigat și -a schimbat decizia inițială, fapt ce întărește convingerea potrivit căreia
printre cei 30 de subiecți există persoane „ vulner abile ” și nesigure.
Acest exercițiu a dorit să evidențieze faptul că profesorul exercită autoritate asupra clasei
prin natura rolului său, fără a fi necesar un stil de predare autoritar care sacționează atitudinile,
menține o distanță vi zibilă față de m embrii grupului sau inhibă comunicarea prin tendința de a
accentua rolul profesorului în defavoarea celui educat. Eficiența în actul educațional este infuențată
de o serie de factori de țin și de personalitate profesorului: de tactul pedagogic, capacitatea de a
empatiza cu membrii grupului, stilul preferențial de predare și pregătirea sa pedagogică. În
exerciuțiul des cris anterior, se poate observa cum o simplă remarcă care are rolul de a pune
studentul în situația de a -și regândi și argumenta poziția aleasă, accentuează o lipsă de înc redere în
propriul raționament de a realiza diferite conexiuni.
În cea de -a treia e tapă a ședinței, observatorul le solicită studenților să își reprezinte starea
actuală prin intermediul unui emoticon, pentru a observa dacă starea de entuziasm și încrederea pe
care observatorul în acest caz, a afișat -o a influențat semnificativ schimbare a stării generale de bine
a grupului dintr -o stare predominant negativă, într -una pozitivă. Veridicitatea ipotezei este susținută
de rezultatele desenelor care atestă că 7 din cei 30 de subiecți sunt bine dispuși, 12 fericiți, 7
încântați și 4 entuziasmați de evoluția jocului. Se observă că starea de spirit a fost îmbunătățită
considerabil, comparativ cu momentul inițial (înainte de a începe activitatea). Dacă la începutul

26
ședinței, 4 subiecți manifestau supărare, 1 nervozitate, 1 tristețe și 2 plictiseală, în cea de -a treia
etapă a ședinței, întreg grupul țintă manifestă o stare de bună dispoziție.
A patra etapă din cadrul aceleiași ședințe a urmărit să identifice fluctuațiile climatului mental
pornind de la o situație stimul, definită ca activitate „Prezent, Absent. ” Jocul s -a axat pe
interacțiunea observatorului cu doi subiecți selectați după anumite particularități: introversiune și
extraversiune. În cazul primului subiect desemnat a fi mai introvertit comparativ cu ceilalți subiecți
prezenți la activitate, observat orul a adoptat o atitudine bazată pe colaborare și cooperare, în schimb,
persoana mai extravertită a fost abordată cu rigiditate de către observator. În cazul subiectului doi,
atitudinea adoptată de observator a avut ca scop inhibarea comunicării și în ace lași timp de a
observa dacă subiectul își refulează instinctele ca urmare a unor constrângeri de natură socială.
Senzațiile experimentate de subiectul introvertit nu au înregistrat valori anormale care ar fi putut să
destabilizeze subiectul. Conversația s -a derulat normal, observatorul a încercat să obțină o descriere
sumară despre subiectul său și despre principalele sale activități, fără a intra în polemici sau în
informații cu un caracter intim sau personal. Acest fapt a încurajat comunicarea, i -a creat subiectului
senzația de securitate, chiar dacă observatorul era o persoană necunoscută pentru subiectul observat .
Întrebat fiind despre cum s -a simțit că purtase o conversație cu observatorul, subiectul a precizat că a
avut o stare de bine, întrebările aju tătoare l -au încurajat să descrie mai multe situații de viață, i s -a
acordat atenție de câte ori își susținea punctul de vedere. În cazul celui de -al doilea subiect s -au
observat reacții evidente de nemulțumire, grimase mascate de încleștarea maxilarelor î n momentul
în care observatorul se întoarce cu spatele la acesta și inițiază un nou dialog cu un alt participant. În
acest timp, observatorul îl încurajează pe subiect să continue fraza, fără a stabili un contact vizual cu
acesta. Se observă că imediat dup ă rep lica: „ continuă, te rog ”, subiectul devine ușor deranjat de
atitudinea interlocutorului său (observator). Sugestia, „ continuă, te rog ” declanșează o stare de
amuzament în rândul celorlalți participanți prezenți la activitate. Din exterior se poate ses iza cu
ușurință lipsa de implicare a observatorului și efortul pe care subiectul îl depune pentru a -i capta
atenția, motiv pentru care se nasc controverse, șușoteli și chiar amuzamentul celor prezenți. Cu cât
observatorul îl ignoră mai mult prin postura ad optată, cu atât subiectul testat devine mai nemulțumit
și irascibil. Analiza gestuală relevă în această etapă o mimică încordată redată printr -o apropiere
evidentă a sprâncenelor, o tensiune oculară crescută, subiectul vizat a adoptat o poziție rigidă pe
scaun, acompaniată de mișcări frecvente ale repoziționării membrelor inferioare și un blocaj redat
prin încrucișarea brațelor. Pentru a restabili echilibrul în comunicare, observatorul își reorientează
atenția către subiectul său și îl întreabă dacă poate s ă reia tot ceea ce a povestit anterior. Această
solicitare reprezintă apogeul pentru subiectul testat, observată prin adoptarea unei posturi corporale
înclinate pe spate în timp ce mâinile sunt ancorate pe scaun, iar picioarele sunt încrucișate sub
scaun. Activitatea, Prezent, absent și-a propus pe lângă observarea modificării stării generale dintr –
una pozitivă, într -una negativă, să evidențieze încă o dată faptul că studenții îi recunosc profesorului,
autoritatea pe care acesta o exercită prin natura poziției sale și a pregătirii pedagogice. În cele două
cazuri prezentate mai sus, se poate observa că indiferent de stilul de predare pe care observatorul l -a
adoptat, studenții au încercat să colaboreze și să depășească cu stoicism situații care ar alimenta
apariția unor conflicte. Cu toate acestea, exercițiul subliniază că un stil de predare ce se distanțează
de pregătirea pedagogică reprezintă o abordare defectuasă pentru că destabilizează relația profesor –
elev, inhibă comunicarea , scade dorința de a coopera și de a participa în acest proces educativ.

27
Feedback -ul oferit de subiect -cazul numărul 1, s -a axat pe o evaluare pozitivă, a apreciat
interesul observatorului în dialog și a predominat o stare generală pozitivă . În schimb, c azul numărul
2 a semnalat o stare de nervozitate, neînțelegând de ce observatorul nu îi acordă atenție, nu îl
privește, se întoarce cu spatele și inițiază un alt dialog cu o altă persoană. Subiectul a afirmat că a
făcut eforturi mari pentru a nu izbucni și pentru a evita o situație conflictuală. Într-un mod
diplomatic sau simplul avantaj de a aplica experiența acumulată ca rezultat al maturității dobândite,
subiectul a reacționat exemplar și etic. Interpretarea rezultatelor obținute la finalul ședinței
menționate anterior confirmă ipoteza principală potrivit căreia integrarea unor situații stimul
pentru cei 30 de subiecți analizați va determina o modificare semnificativă a stării generale de
bine. În urma a dministrării testului Lüscher, de investicare a acelor arii de stres psihologic și
fiziologic s -au obținut următoarele date (prima persoană fiind identificată ca subiectul nr. 19 î n
Testul Lüscher): stresul persoanei rezultat ca reacție a unor restricții sau limitări cu care s -a
confruntat încă din perioada copilăriei. Subiectul își dorește cu ardoare să obțină libertatea de care
are atâta nevoie, libertatea în acest sens implică po sibilitatea de a se exprima liber, de a se lăsa liber
imaginației, percepțiilor și mentalităților sale pentru a reuși treptat să își construiască propriul său
viitor, într -o altfel de viziune ce nu se integrează principiului majorității. Caracteristicile r eținute
indică informații legate de personalitatea persoanei, o sensibilitate exacerbată ce a fost declanșată în
perioada copilăriei într -un cadru familial autoritar, ce dorește actualmente să rezoneze cu persoane
alături de care să își restabilească echil ibrul în viață. În schimb, subiectul 2 poate fi identificat în
cadrul ședinței ca subiectul nr. 20. Stresul persoanei rezultă din persistența unor restricții nedorite.
Subiectul are o personalitate destul de puternică, fapt pentru care reușește să facă faț ă oricăror
rezistențe impuse din exterior și insistă pe dorința sa de a fi lăsat să se exprime liber, ca individ al
acestei societăți. Detestă orice formă de conformism și uniformitatea pentru că dorește ca el să
decidă pentru alegerile sale și tot el să î și asume și evoluția evenimentelor indiferent de întorsura pe
care situația o poate lua. Prin analogie cu rezultatele obținute în urma administrării testului Lüscher
cât și a informațiilor obținute de către observator, în cadrul ședinței 5, pe baza observă rii reacțiilor și
a microexpresiilor celor doi participanți, au fost identificate similitudini pentru aceiași doi subiecți.
Conform datelor înregistrate în tabel, se observă o îmbunătățire a stării de moment a
celor 30 de subiecți. Dacă la începutul ședi nței dintre cei 30 de participanți, 4 subiecți manifestau
supărare, 1 nervozitate, 1 tristețe și 2 plictiseală, în cea de -a treia etapă a ședinței, întreg grupul țintă
manifestă o stare de bună dispoziție. Pe baza observațiilor enunțate, ipoteza potrivit c ăreia există o
strânsă legătura între constrângerile sociale și inhibarea comportamentelor subiecților
observate în anumite situații stimul, se confirmă. Rezultatele obținute în cadrul acestor ședințe
certifică că amprenta societății este cea care inhibă m anifestarea autentică a trăirilor experimenate de
subiecți. Cu cât oamenii sunt constrânși ca în anumite contexte sociale să își refuleze necesitățile
fundamentale, cu atât aceștia tind spre a adopta un stil de viață ce nu se află în conformitate cu
adevăr atelor lor necesități. Este o linie fină între comportamentele care sunt asimilate cu ceea ce
desemnează diplomația și cele care inhibă necesitățile individului. Diplomația necesită raportarea
situațiilor la aspecte ce țin de logica și raționamentul ființe i umane de a soluționa într -un timp optim
sarcinile, ținând cont îndeosebi și de trebuințele sale, dar fără a acționa sub impulsul agresivității.
Diplomația este un stil de viață care poate fi asimilat cu capacitatea de a empatiza, caracteristică pe
care a numiți indivizi o dețin.

28
În cadrul săptămânii 6, observatorul își propune să surprindă barierele pe care un grup le
impune în interacțiunea cu o persoană din exterior. Jocul afilierii la grup relevă aspecte esențiale din
cadrul grupului, cât și elemente d efinitorii ale personalității participanților. Abandonul sarcinii,
refuzul sau decizia participantului de a renunța la activitate sunt acțiuni care oferă indicii despre
personalitatea subiectului: extravertit -introvertit, încredere în sine sau lipsa încred erii, motivat să
câștige sau nu, etc. Analiza gestuală relevă în aceste circumstanțe care este imaginea pe care
indivizii și -au format -o față de fiecare membru al grupului. Dacă persoana care dorește să pătrundă
în cercul grupului este agreată de „ liderul ” respectivului grup, atunci strategia adoptată de membrii
grupului nu va fi întocmai de blocare. Din cei 6 inițiatori care au participat la jocul afilierii, numai 3
au reușit să pătrundă în cerc. Stategia utilizată de primul grup a fost de a se deplasa rap id în sensul
acelor de ceasornic cu scopul de a nu le oferi posibilitatea inițiatorilor de a pătrunde în cerc.
Întrebați fiind de ce nu a reușit inițiatorul să pătrundă în cerc, liderul l -a asigurat pe observator că nu
ar fi avut nici cea mai mică șansă de a pătrunde în cercul lor, pentru că ei sunt puternici și motivați
să câștige. Acest joc relevă faptul că în societate grupul impune o barieră vizibilă în interacțiunea cu
ceilalți membrii ai societății, iar dacă acceptă o nouă persoană în grupul lor, atun ci aceasta trebuie să
treacă înainte printr -o serie de filtre.
Strategia adoptată de cel de -al doilea grup a fost bazată pe micșoarearea distanței dintre
membrii. Grupul a preferat să se deplaseze în sensul acelor de ceasornic, utilizând pași mici și deși ,
precum mersul pinguinului. Strategia adoptată este eficientă pentru că nu facilitează accesul unei
terțe persoane în cerc, ca urmare a inexistenței unei distanțe între membrii grupului. Bazinele
participanților aproape că se ating unele de celelalte, iar mâinile sunt bine ancorate de brațele
subiectului din stânga și dreapta.
În cazul celui de -al treilea grup sunt observabile o serie de dezavantaje cu factor descurajator
pentru întreaga echipă. Dacă în cele două cazuri amintite mai sus se poate discuta d espre conceptul
de echipă, în acest caz observația se limitează la conceptul de grup. Prezența unui lider într -o echipă
este esențială, el poate motiva întregul grup atunci când motivația scade, poate sesiza anumite
lacune și tensiuni între membrii grupulu i și poate acționa în consecință, tot el poate observa
slăbiciunile și poate să oferă indicații adecvate pentru a le preîntâmpina. Acest grup este și cel mai
vulnerabil dintre toate cele trei echipe formate.
În interacțiunile inter -umane, ființa umană înc epe să întâmpine dificultăți, uneori chiar să fie
implicată în situații conflictuale fără să își dorească acest lucru. De ce se întâmplă acest
dezechilibru? Deși studiile de specialitate insistă asupra dimensiunii non -verbale ca mijloc de
decodificare a me sajului în proporție de 55 % conform lui Mehrabian, totuși oamenii își pierd cu
mare ușurință concentrarea asupra acestei zone atunci când dialoghează și se axează mai mult pe ce
se comunică. A decripta mesajul din spatele limbajului non -verbal necesită o mai mare atenție
asupra interlocutorului, o fixare și menținere a contactului vizual cu partenerul de conversație, dar
potrivit elementelo r punctate în primul capitol al lucrării de față, acest aspect atrage după sine și o
interpretare eronată a intențiilor interlocutorului, intenții ce sunt percepute ca fiind agresive. În
anumite culturi a privi direct interlocutorul este o dovadă de lipsă de respect și este evitată cu
desăvărșire. Chiar dacă ființa umană nu reușește să decodifice semnalele transmise prin intermediul
limbajului corporal, totuși poate recunoaște cu ușurință anumite expresii faciale prin analiza de
fotografii. Reading the Mind in the Eyes Test este un instrument de cercetare, alcătuit din 36 de

29
imagini ce reprezintă expresii ale unor persoane de gen feminin și masculin. Dintre cele patru
variante de răspuns, subiecții trebuie să bifeze acea variantă pe care o consideră a fi cor ectă, pornind
de la emoțiile surprinse în cele 36 de fotografii. Observatorul a plecat de la presupoziția că subiecții
care au o activitate profesională vor obține scoruri semnificativ mai mari, comparativ cu subiecții
care nu au un loc de muncă.
Rezultat ele testului au indicat faptul că dintre cei 30 de subiecți observați, 8 studenți
activează într -un domeniu și tot aceștia sunt și cei care au obținut rezultate semnificativ mai mari
decât subiecții cu vârsta cuprinsă între 18 -21 ani și care nu au un loc d e muncă la momentul în care
a fost administrat testul.
Dintre cei 22 de studenți la zi care nu au o ocupație, 2 au greșit 16 itemi, 2 au răspuns greșit
la 13 itemi, 3 au interpretat greșit 12 imagini, 4 studenți au avut 10 erori și un student a înregistr at 9
greșeli. Această pondere semnificativă este influențată atât de responsabilitățile unui loc de muncă,
cât și de atuul de a relaționa pe parcursul a cel puțin 6 ore pe zi cu diverși interlocutori. Se poate
observa o mai bună precizie în recunoașterea e moțiilor/stărilor prin analiza de imagini pentru
subiecții trecuți de vârsta de 21 de ani, comparativ cu cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 21 ani. Chiar
dacă cei 22 de studenți au înregistrat mai multe erori decât ceilalți colegi, totuși rezultatele obțin ute
de aceștia sunt mai mult decât rezonabile. Este îmbucurător de observat faptul că fiecare persoană
deține capacitatea de a recunoaște trăirile și emoțiile in terlocutorului său. Numărul mare de erori
înregistrate în urma administrării testului poate fi și o consecință a dezorientării subiecților ca
urmare a discrepanței dintre ceea ce simt și ceea ce au fost influențați să își dorească; dintre verbal și
non-verbal, dar acesta rămâne subiectul unor viitoare cercetări în domeniu. Această referință a fost
formulată pe baza raționamentului potrivit căruia în timp , indivizii sunt încurajați din cauza
constrângerilor sociale tot mai pregnante să adopte în mediul social o anumită „ personalitate ” și în
mediul personal să acționeze în conformitate cu propria ierar hie de valori, fapt ce va conduce la o
interiorizare eronată a sentimentelor și a comportamentelor.
În urma analizei date obținute se poate conchide asupra faptului că diferența privind eficiența
subiecților de a recunoște emoțiile constă în experiența a cumulată în timp, vârsta mai mare
comparativ cu cea a persoanelor care au înregistrat rezultate mai bune, ocupația și personalitatea
subiecților.
Comparativ cu rezultatele obținute în cadrul ședinței anterioare în urma administrării
Reading the Mind in th e Eyes Test , se poate observa o diferență majoră la același grup format din 30
de persoane de gen feminin. Rezultatele obținute la Eyes Test sunt semnificativ mai mari comparativ
cu video CAM, astfel, în tabelul prezentat în cadrul ședinței nr. 8, numărul maxim de erori aferent
unui test format din 36 de itemi este de 16 erori, comparativ cu numărul maxim de 40 de erori al
testului format din 50 de secvențe video. Subiecții au obținut scoruri semnificativ mai mari la Eyes
Test comparativ cu video CAM, pentr u că au avut la dispoziție mai mult timp pentru a analiza
fotografiile, în schimb, în cazul secvențelor video, subiecții aveau la dispoziție aproximativ 4
secunde pentru a viziona itemul asociat emoției respective.
Potrivit raționamentului prin care inevi tabil ființa umană tinde să interiorizeze greșit
comportamentele și emoțiile și să apară discrepanțe majore între ceea ce simte aceasta și ceea ce
exprimă verbal tinde să se concretizeze. Rezultatele înregistrate în urma administrării testului

30
Lüscher ofer ă date esențiale legate de acest aspect prin analiza a cinci arii de interes: situația
existentă, surse de stres identifica te, caracteristici reținute, obie ctivul dorit și probleme actuale.
Dintre cei 30 de subiecți, 4 persoane doresc să evadeze din str esul cotidian, în cazul a 9
persoane, stresul rezidă din efortul pe care subiectul îl depune pentru a masca lipsa încrederii în sine,
persoana încearcă să sublime teama de inadaptare prin afișarea unei atitudini pasive, dorința de a se
alia cu persoane ale căror standarde și expectanțe sunt la fel de înalte ca ale sale, dorința de a reuși
să evadeze din constrângerile sociale este principala cauză a stresului pentru 6 persoane din totalul
general, stare de irascibilitate și stres puternic resimțit ca urmare a frustrărilor pe care subiectul le -a
dezvoltat din dorința de a -și securiza viața pentru 3 subiecți, 8 persoane resimt stresul cauzat în
principal de acumulare de frustrări apărute din diverse situații nedorite. În cazul celor 30 de subiecți,
stresul est e resimțit ca urmare a unor constrângeri induse în anumite cazuri sau impuse în cazul
altora , limitări care amplifică problemele actuale ale acestora. Majoritatea subiecților analizați
ascund o necesitate de a fi acceptați social (la locul de muncă, acasă, în grup) potrivit rezultatelor
înregistrate prin combinare a anumitor culori pe poziția 7 și 8, grupe responsabile pentru identificare
a ariei: probleme actuale (+ -). În cadrul primelor ședințe destinate observării studenților,
observatorul a identificat o serie de carențe și disfuncționalități cu care eșantionul observat se
confruntă și care sunt confirmate prin administrarea testului Lüscher. Pornind de la afinitatea
persoanei pentru o anumită culoare purtată excesiv și până la decizia subiecților de a s e așeza la o
distanță securizantă față de restul grupului denotă o lipsă de încredere în sine în cazul celor care au
optat pentru tonuri foarte închise și distanțe mari față de colegi și dorința de a fi acceptați de restul
grupului prin stabilirea unei dis tanțe relativ apropiate cu membrii grupului din care fac parte. Acest
fapt certifică că există o strânsă legătură între constrângerile sociale și inhibarea comportamentelor
subiecților observați în anumite situații stimul.
Sugestiile de optimizare sunt recomandări orientative pentru persoanele care nu reușesc în
mod eficient să se adapteze la situațiile problemă întâlnite. În funcție de particularitățile persoanei și
de cauza ce a determinat apariția unei disfuncționalități se poate discuta despre un set de tehnici,
metode și procedee menite să asigure o abordare de a gestiona eficient situațiile cotidiene.
Majoritatea sugestiilor care au fost propuse în cadrul capitolului, Efecte rezultate ca urmare a
distanțării omului de n atura umană și ameliorarea disfuncțiilor sunt tehnici pe care și profesorul le
poate pune în aplicare în funcție de particularitățile elevului și ale problemei cu care studentul se
confruntă. De exemplu , tehnicile de relaxare sunt folosite cu precădere în cabinetele de consiliere
sau psihoterapie, dar aria de aplicabilitate este mult mai vastă fiind utilizate de către medici pentru a
diminua din intensitatea stresului resimțit și de către orice persoană care este victima directă a
stresului cotidian. Relaxa rea musculară de scurtă durată este o alternativă eficientă de relaxare ce se
focalizează pe cele 16 grupe musculare. Principalul scop al tehnicii este de a induce o stare de
detensionarei profundă într-o unitate mică de timp și cu un minim de efort.
Antrenamentul asertiv este o tehnică eficientă de exersare a abilităților sociale. Această
metodă este recomandată subiecților care întâmpină dificultăți în a stabili o comunicare non –
agresivă cu ceilalți membrii ai grupului sau le lipsesc acele abilitățile s ociale necesare pentru a
stabili relații interpersonale în diverse medii. Corey [2001] considera că utilitatea acestei metode are
un spectrum mult mai larg și poate fi aplicat în diverse cazuri:
1. când subiectul nu are capacitatea de a -și exprima iritarea sau mânia;

31
2. în cazul celor care se tem să refuze o sarcină nedorită;
3.persoanelor introvertite sau în cazul celor care întâmpină dificultăți de a -și exprima sentimentele;
4. cei care nu îndrăznesc să își exprime gândurile, mentalitățile și se disconsi deră;
Eficiența procesului de predare este asigurată în primul rând de relația pe care studenții au
dezvoltat -o cu profesorul de la clasă și este important ca acesta să observe atunci când anumite
gesturi ale studenților săi , trădează o stare de spirit c are poate influența în mod negativ adaptarea
acestora în procesul de formare continuă și cum anume aceștia pot fi ajutați să preîntâmpine o
situație dezagreabilă.
Temele abordate în cadrul capitolului trei reprezintă o in troducere în cele mai reprezentative
probleme ale secolului prezent, cu care ge nerațiile actuale sunt nevoite să se confrunte. Problemele
identificate sunt structurate astfel încât să evidențieze factorii declanșatori pentru apariția unei
anumite tulburări, cât și sugestii pentru ameliorarea dis funcției, un ghid util atât pentru profesori, cât
și pentru cei care se confruntă cu problemele amintite anterior.

32
Bibliografie

1. Biblia, (2015), Editura Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă, București;
2. Filosofie. Idei fundamentale, (2016), Editura Litera, București;
3. Religii. Idei fundamentale , (2008), Editura Litera, București, traducere de Anca Simitopol
4. Tardy Martine , Descifrarea gesturilor: cum să -ți înțelegi mai bine interlocutorii , Editura
Curtea Veche, București, 2015, 12;