ȘCOALA DOCTORALĂ EDUCAȚIE, REFLECȚIE, DEZVOLTARE [608924]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ROMÂNIA
UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI, CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
ȘCOALA DOCTORALĂ ”EDUCAȚIE, REFLECȚIE, DEZVOLTARE”

REZUMATUL EXTINS AL TEZEI DE DOCTORAT

Investigare multidimensională a delincvenței juvenile: Factori
psiho -sociali, cognitivi și comportamentali

Student: [anonimizat], Coordonator,
Edgar Demeter Conf. Dr. Abil. Alina S. Rusu

2019

Cuprins

Capitolul 1 CADRUL TEORETIC………………………………………………………………….. pg. 1
1.1. Considerații generale…………………………………………………………………….. pg. 1
1.2. Adolescența și criza de identitate……………………………………………………. pg. 1
1.3. Delincvența juv enilă……………………………………………………………………… pg. 2
1.4. Teorii ale criminalității………………………………………………………………….. pg. 2
1.5. Minorul din perspectivă juridică în legislația românească………………….. pg. 3
1.6. Mecanismele de coping…………………………………………………………………. pg. 4
1.6.1. Suportul social………… …………………………………………………………………… pg. 4
1.7. Atitudinile și cognițiile criminale……………………………………………………. pg. 4
1.8. Stilurile parentale………………………………………………………………………….. pg. 5
1.9. Inteligența emoțională…………………………………………………………………… pg. 5
1.10. Harta conceptuală a fenomenului delincvenței juvenile…………………….. pg. 5

Capitolul 2 SCOPURI, OBIECTIVE ȘI DEMERSUL CERCETĂRII…………………. pg. 6
2.1. Obiectiv general…………………………………………………………………………… pg. 6
2.2. Obiective specifice ale proiectului de cercetare………………………………… pg. 6

Capitolul 3 METODOLOGIA CERCETĂRII…………………………………………………… pg. 8
3.1. Studiul 1 – Traducerea și validarea lingvistică a instrumentelor ,,How I
Think’’ (HITł; Barriga et al., 2001) și ,,The Measure of Parental Style’’
(MOPS; Par ker et al., 1997)……………………………………………………………

pg. 8
3.1.1. Introducere…………………………………………………………………………………… pg. 8
3.1.2. Obiectivul și ipotezele studiului……………………………………………………… pg. 10
3.1.3. Participanți…………………………………………………………………………………… pg. 10
3.1.4. Traducerea instrumentelor……………………………………………………………… pg. 11
3.1.5. Designul cercetării………………………………………………………………………… pg. 12
3.1.6. Procedura experimentală……………………………………………………………….. pg. 12
3.1.7. Rezultate……………………………………………………………………………………… pg. 12
3.1.8. Discuții și concluzii………………………………………………………………………. pg. 15
3.2. Studiul 2 – Studiu corelațional, comparativ și de analiză de mediere la
și/ sau între grupurile de adolescenți delincvenți, nedelincvenți și cei
supuși riscului: distorsiuni cognitive, comportamente de tip anti -social,
mecanisme de coping și stiluri parentale percepute……………………………

pg. 17
3.2.1. Introducere…………………………………………………………………………………… pg. 17
3.2.2. Obiective și ipoteze………. ……………………………………………………………… pg. 18
3.2.3. Participanți…………………………………………………………………………………… pg. 21
3.2.4. Instrumente………………………………………………………………………………….. pg. 21
3.2.5. Design…………………………………………………………………………………………. pg. 22
3.2.6. Procedură de colectare a datelor……………………………………………………… pg. 24
3.2.7. Rezultate……………………………………………………………………………. ……….. pg. 25
3.2.8. Discuții și concluzii………………………………………………………………………. pg. 42
3.3. Studiul 3 – Investigarea efectelor programelor educaționale
instituționale la nivelul distorsiunilor cognitive și strategiilor de coping
la adolescenții delincvenți și cei aflați la risc…………………………….

pg. 43
3.3.1. Introducere…………………………………………………………… ……………………… pg. 43

3.3.2. Obiectiv și ipoteză…………… …………………………………………………………… pg. 45
3.3.3. Participanți…………………………………………………………………………………… pg. 45
3.3.4. Instrumente………………………………………………………………………………….. pg. 46
3.3.5. Design…………………………………………………………………………………………. pg. 46
3.3.6. Procedură………………………………………………………………………… ………….. pg. 47
3.3.7. Rezultate……………………………………………………………………………………… pg. 47
3.3.8. Discuții și concluzii………………………………………………………………………. pg. 51
Capitolul 4. DISCUȚII ȘI CONCLUZII……………………………………………………………. pg. 52
4.1. Contribuții și implicații teoretice…………………………………………………….. pg. 53
4.2. Contribuții și implicații practice……………………………………………………… pg. 55
4.3. Concluzii generale………………………………………………………………………… pg. 56
4.4. Limite și direcții viitoare de cercetare……………………………………………… pg. 56
Bibliografie………………………………………………………………………………….. pg. 58

Cuvinte cheie: delincvență juvenilă, comportament anti -social, cogniții criminogene,
distorsiuni cognitive, mecanisme de coping, suport social, stiluri parentale.

1
Capitolul 1 . CADRUL TEORETIC

1.1. Considerații generale
Delincvența juvenilă este adesea considerată o problemă socială majoră la nivel mondial și
național , aceasta fiind văzută ca o componentă legată de modul de funcționare a societății în ansamblul
acesteia , incluzând familia, școala, educația, religia, relațiile interumane, valorile și normele s ocietății,
privarea de șanse, privarea de resurse, marginalizarea și anomia socială ( Agnew, 1992; Murzea, 2015;
Rădulescu & Dâmboianu, 2003). Conform literaturii de specialitate, a nomia socială este o condiție în
care societatea oferă prea puțină îndrumare morală pentru indivizi ( Gerber & Macionis, 2010) . Rata de
criminalitate a delincvenților juvenili a crescut în întreaga lume în ultima jumătate a secolului XX
(Rutter, Giller & Hagell, 1998), iar la nivel național, delincvența juvenilă este de asemenea o problemă
în ceea ce privește prevalența acestui fenomen .
Pentru a înțelege în profunzime fenomenul de lincvenței juvelile în general și în România, în
particular, se recomandă o abordare multidimensională, adică să fie luate în calcul dimensiunile
biologice, psihologice și sociale asociate cu delincvența, care pot fi factori asociați, predictori sau
declanșatori a i acestui fenomen. În cazul unui fenomen cum este delincvența juvenilă, considerăm că
nu poate exista o explicație sau cauză singulară care să îl poată descrie în toată complexitatea acestuia .
Literatura de specialitate menționează câteva dintre dimensiunile bi ologice, psihologice și sociale care
au fost mai intens studiate din perspectiva diagnosticului, a prevenției și a elaborării unor programe de
intervenție pentru înțelegerea, prevenirea și ameliorarea comportamentului delincvent sau a altor
comportamente asociate cu acesta (Berindei, 2006; Marica, 2 007; Shoemaker, 2009; Shoemaker,
2010) .
Obiectivul general al acestei teze de doctorat se referă la investigarea factorilor psihologici,
individuali și sociali în cadrul a trei grupe de adolescenți din România: delincvenți (D), nedelincvenți
(ND) și adoles cenți supuși riscului (ASR) în ceea ce privește comportamentul delincvent sau anti –
social, precum și la investigarea programelor educaționale de prevenție standardizate în vederea
constatării potențialelor modificărilor atitudinale și comportamentale (în d irecția dezirabilității lor
sociale), care se presupune că se asociază pargurgerii acestor perograme.

1.2. Adolescența și criza de identitate
Psihologia dezvoltării a acordat o importanță deosebită etapei adolescenței, studiind modul de
dezvoltare a tinerilor în această perioadă și aspectele legate de formarea identității și a modelelor de
socializare care pot să îi ajut e pe adolescenți să găsea scă o serie de soluții sustenabile și metode de
adaptare care să fie cât mai potrivite condițiilor de viață cu care se confruntă (Steinberg & Morris,
2001).
Literatura de specialitate descrie adolescența ca fiind perioada dintre copilărie și vârsta adultă, care
implică o dezvoltare semnificativă pe plan biologic, psihologic și social (Mwale, 2012). Adolescența
reprezintă perioada de tranziție între vârsta copilăriei și cea adultă și se suprapune perioadei
școlarizării mari din perspectivă educațională . Adolescența cuprinde mai multe subetape , cum ar fi :
pre-adolescența (de la 1 0 la 14 ani), adolescența propriu -zisă (de la 1 4 la 18 ani), și adolescența
prelungită (de la 18 la 25 ani); p erioada adolescenței este reprezentată de o etapă a dezvoltării
ontoge netice extrem de bogată în ceea ce peivește dobândirea achizițiilor și schimbări lor pe plan
psiho -comportamental și emoțional (Șchiopu, 1997).
Criza adolescenței apare adesea pe fondul unor tendințe de instabilitate a personalității , atunci
când adolescen tul își formează o conștiință normativă și motivațională direcționată înspre respingerea
și dezaprobarea modelelor adultului și căutarea unor modele proprii (Șchiopu, 2008). Conform
literaturii de specialitate, această c riză a adolescenței mai poate fi înțeleasă și s ub forma de criză a

2
identității, așadar, din perspectivă psihanalitică, u nii autori susțin că criza de identitate poate fi
considerată o analiză intensivă și o explorare a Eului, manifestându -se, de obicei, prin tendințe marcate
de experiment are a noului; dar ea este, în același timp, un punct critic în viața unei persoane, deoarece
drumurile și direcțiile de urmat în identificare sunt multiple (Erikson, 1968) . Anumite manifestări ale
aceste i crize pot fi reprezentate de activități și comporta mente periculoase, riscante sau ilegale, cum ar
fi consumul de substanțe ilegale sau de alcool , angajarea în activități sexuale ne -protejate și
comportament e anti-social e (Steinberg & Scott, 2003).

1.3. Delincvența juvenilă
Conform definițiilor vehiculate în literatură , delincvența juvenilă reprezintă însușirea unui
comportament ilegal efectuat de către minori, adică persoanele mai tinere decât vârsta legală a
majoratului (Siegel & Welsh, 2011) . Din perspectivă psihologică, aceasta reprezintă manifestarea unui
comportament anti -social efectuat de către persoanele minore (Bartol & Bartol, 2011). O parte din
comportamentele care sunt considerate interzise pentru minori (cum ar fi comportamentele de risc –
consumul de băuturi alcoolice sau absenteismul școlar) nu ar fi ilegale dacă individul care manifestă
aceste comportamente are vârsta peste 18 ani (Matsumoto, 2009). Dacă însă persoana manifestă un
comportament considerat a fi ilegal pentru orice categori e de vârstă (cum ar fi uciderea, violul sau
incendierea), va răspunde penal de faptele săvârșite (Matsumoto, 2009). Comportamentul a nti-social
este reprezentat de acele acțiuni ale unui individ care au un impact negativ sau nu iau în considerare
bunăstarea celorlalți (Berger, 2003).

1.4. Teorii ale criminalității
În secțiunea următoare se va efectua o trecere în revistă a diferitelor teorii și perspective legate de
delincvența juvenilă, care să ajute la o mai bună înțelegere a fenomenului delincvențial.
Din punct de vedere al teoriei asocierii diferențiale , delincvența poate fi un act învățat prin
asociere ( Sutherland, 1947) . Interacțiunea cu persoane care au un comportament anti -social poate fi
considerată o cauză majoră a criminalității, iar prezența gr upurilor delincvente poate oferi
accesibilitate pentru învățarea prin asociere a comiterii infracțiunilor, prin urmare rata criminalității în
zonele în care există grupuri anti -sociale poate să crească, datorită accesului la modele care prezintă un
comport ament delincvent (Shoemaker, 2009).
O perspectivă alternativă teoriei asocierii diferențiale poate fi oferită de teoria socio -culturală a
lui Vygotsky (1929), care sugerează că oamenii sunt încorporați într -o matrice socio -culturală iar
comportamentul uma n nu poate fi înțeles independent de această matrice mereu prezentă. Vygotsky
punctează faptu că cultura determină abilitățile și cunoștiințele pe care copiii trebuie să le
dobândească, oferindu -le unelte cum ar fi limbajul, tehnologia și strategiile pentr u a funcționa în
cultură ș societate (Miller, 2011).
Teoria asocierii diferențiale mai poate fi înțeleasă și prin teoria învățării sociale elaborată de
Albert Bandura (1986), care spune că învățarea unui comportament social se r ealizează într -un context
social, în urma procesului de observație, imitație și consolidare comportamentală.
În aceeași lumină a teoriilor prezentate mai sus , modelul ecologic al comportamentului uman
sugerează că dezvoltarea copilului este puternic influe nțată de familie, școală, grupul de prieteni,
comunitate și societate (Bronfenbrenner, 1979). Acest model identifică 5 sisteme (microsistem,
mesosistem, exosisteme, macrosisteme și cronosistem) din mediul în care individul se dezvoltă și
interacționează, o ferind cadrul din care psihologii pot să studieze relațiile individului în diferite
contexte din interiorul comunităților și al societății mai largi (Bronfenbrenner, 1994).
O altă teorie care poate să ofere explicații cu privire la fenomenul delincvenței juvenile este teoria
dezorganizării sociale (Bursik, 1988) , care face refer ință la acele zone în care se trăiește în sărăcie și

3
deprivare economică ducând la incapacitatea membrilor comunității de a realiza valori comune sau de
a rezolva problemele împărtășite în comun.
Din perspectiva anomiei sociale (Durkheim, 1933), fenomen care apare în general dintr -o
nepotrivire între standardele personale sau de grup ș i standardele sociale mai largi (sau din lipsa unei
etici sociale care poate produce dereglarea morală și absența aspirațiilor legitime) , explicațiile
fenomenului delincvenței juvenile și al infracțiunilor se pot datora faptului că indivizii care se află î ntr-
un dezavantaj relativ față de activitățile economice legitime, de obicei sunt văzuți ca fiind motivați să
se angajeze în activități delincvente (Shoemaker, 2010).
O explicație alternativă a anomiei este oferită de Merton (1957), care prezintă teoria tensiunii
sociale . Din această perspectivă, criminalitatea este cauzată de dificultatea celor care se află într -un
mediu defavorizat de a realiz a obiectivele valorizate social prin mijloace legitime și acceptate social.
Din perspectiva teoriei subculturil or (Cohen , 1955) , criminalitatea poate să apară atunci când
tinerii se conformează normelor subculturilor deviante. Cohen (1955) sugerează că delincvența în
rândul tinerilor din clasele de jos este o reacție împot riva normelor sociale ale claselor de mijloc, adică
tinerii care provin din medii nefavorabile financiar, unde oportunitățile sunt limitate, pot fi susceptibili
în adoptarea uno r norme specifice acelor locuri.
O altă teorie care poate să ofere o perspectivă diferită asupra delincvenței ju venile poate fi teoria
controlului social (Hirschi, 1969), care este descrisă ca fiind reprezentată de atașamente puternice față
de anumite părți sociale individuale și de legături sociale semnificative, care au ca și scop descurajarea
actelor delincvente, precum și susținerea acceptării și respectării normelor morale și sociale. Î n ceea ce
privește delincvența juvenilă, aceasta poate fi determinată de eșecul socializării corespunzătoare, care
poate fi un rezulta t al incapacității familiei, șco lii și a comunității de a integra și de a impune
conformitatea (Marica, 2007).
În urma in vestigării teoriei etichetării (Tannenbaum, 1938) , criminalitatea poate să apară atunci
când adolescenții sunt etichetați ca și delincvenți, în sensul că dacă un individ este etichetat de către
sistemul juridic sau de către societate ca fiind un infractor, atunci acesta va crede întradevăr că este un
infractor și se va identifica cu această imagine . De exemplu, copiii care provin din medii defavorizate
financiar sunt predispuși în a primi o etichetă cu caracter deviant, ceea ce poate accentua șans a
asocierii cu această etichetă; astfel se poate explica numărul ridicat al delincvenți lor care provin din
zonele defavorizate (Ojo, 2012).

1.5. Minorul din perspectivă juridică în legislația românească
Pe baza studierii noului Cod Penal al României din 2016 , se constată că minorii care nu au
împlinit 1 4 ani nu vor răspunde penal de faptele săvârșite (Art. 113, Alin. 1 , Cod Penal 201 4,
http://www.avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html ), minorii care au vârsta cuprinsă între 1 4-16 ani
vor răspunde penal doar dacă se dovedește c ă fapta săvârșită a fost efectuată cu discernământ (Art.
113, Alin. 2 , Cod Penal 201 4, http://www. avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html ), iar minorii care
au împlinit 16 ani vor răspunde penal potrivit legii (Art. 113, Alin. 3 , Cod Penal 201 4,
http://www.avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html ).
Dacă la data săvârșirii infracțiunii, vârsta minorului este cuprinsă între 1 4-18, atunci se va lua o
măsură educativă care nu va consta în privarea de libertate ( Art. 11 4, Alin. 1 , Cod Penal 201 4,
http://www.avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html ). Se va lua o măsură de privare a libertății doar
dacă: minorul a mai săvârșit o infracțiune, pentru care i s -a aplicat o măsură educativă ce a fost
executată înainte de comiterea infracțiunii pentru care este acuzat sau dacă pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracțiunea săvârșită este prevăzută cu închisoare de 7 ani sau mai mult sau detenție pe viață
(Art. 11 4, Alin. 2 , Cod Penal 201 4, http://www.avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html ).
Măsurile educative de neprivare de libertate sunt : stagiul de formare civică, supravegherea,
consemnarea la s fârșit de săptămână sau asistarea zilnică, iar măsurile educative de privare de liberate

4
sunt internarea într -un centru educativ sau internarea într -un centru de detenție (Art. 11 5, Alin. 1 ,
Cod Penal 201 4, http://www.avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html ).

1.6. Mecanismele de coping
Una dintre definițiile frecvent întâlnite ale copingul ui este că acesta reprezintă investiția unui efort
conștient în vederea rezolvării problemelor personale și interpersonale , având ca și scop încercarea de
a stăpâni, minimiza sau tolera stresul și conflictele ( Snyder, 1999; Weiten & Lloyd 2008) . Eficacitatea
efortului de coping depinde de trei factori importanți: factorii individuali, factori i contextuali și tipul
de stres, iar r ăspunsurile de coping sunt în special controlate de natura mediului stresant și parțial
controlate de personalitatea individului și mediul său social ( Carver & Connor -Smith, 2010).
În ceea ce privește fenomenul delincvenței juvenile există studii care au cercetat modul în care
adolescenții care aparțin acestei categorii se adaptează situațiilor stresante și modul în care ei
utilizează mecanismele de coping (Agnew, 1992; Agnew, 2001; Ko, Yu & Kim, 2003; Rector &
Roger, 1996; Shulman & Cauffman, 2011; Kort -Butler, 2009), punând în evidență faptul că
mecanismele de coping adaptative pot descuraja manifestarea unui comportament anti -social.

1.6.1. Suportul social
Cercetările efectuate asupra stresului și a coping -ului au arătat că printre cele mai eficiente
mecanisme de coping pe care persoanele le utilizează atunci când se confruntă cu evenimente stresante
sunt cele care se efectuează prin intermediul suportului social (Taylor et. al., 2004). În cazul
delincvenței ju venile , suportul social poate fi un factor important în ceea ce privește prevenirea sau
ameliorarea comportamentului anti -social (Cullen, 1994; Wright, Cullen, & Miller, 2001; McConnell,
Breitkreuz & Savage, 2011; Kort -Butler, 2010) . Suportul social poate fi o componentă importantă care
ar putea ajuta la înțelegerea mai aprofundată a fenomenului delincvenței juvenile.
Suportul social este reprezentat de percepția sau experiența individului că este iubit și îngrijit,
stimat sau apreciat, că aparține unei rețele sociale cu asistență și obligații reciproce (Wills, 1991).
Cullen (1994) susține că, teoretic, suportul social este important în criminologie deoarece acesta poate
servi ca și scop protector, de prevenire sau de reabilitare a comportamentului delincvent.

1.7. Atitudinile și cognițiile criminale
Atitudinile criminale înglobează o serie de terminologii, cum ar fi atitudinile anti -sociale
(Andrews & Bonta, 2003), stilul ,,criminal thinking’’(Walters, 1995), cogniții le sociale (Blackburn,
1993) și di storsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ (Barriga et al., 2000). Din perspectiva psihologiei
sociale, atitudinile au fost cel mai bun predictor în ceea ce privește prezicerea unui comportament, iar
acestea sunt reprezentate de un proces evaluativ în care un individ are dispoziția de a răspunde
favorabil sau nefavorabil unui alt individ, unui obiect, unei instituții sau unui eveniment (Ajzen, 1988).
Investigațiile privind originile, dezvoltarea și menținerea comportamentului anti -social subliniază
impo rtanța distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’ referitor la cognițiile sociale ale
delincvenților juvenili (Gibbs, 2003).
Pentru a explica distorsiunile cognitive care sunt asociate cu comportamente de externalizare, cum
ar fi agresiunea sau deli ncvența, unii autori folosesc termenul de distorsiuni cognitive de tip ,,self –
serving’’ (Barriga et al., 2000), care, indiferent de abordarea teoretică, pot juca un rol foarte important
în vederea oferirii anumitor explicații în ceea ce privește comportame ntului anti -social (Barriga et al. ,
2001 ). Aceste modele de gândire pot fi criminogene datorită faptului că ele izolează individul de vină
sau de un concept de sine negativ (Barriga et al., 2000). În literatura de specialitate din România, o
analogie tradu să a acestui termen poate if întâlnită sub fora de eroarea atribuirii instrumentale (self-
serving bias) (Gavreliuc, 2006).

5
1.8. Stilurile parentale
O dezvoltare sănătoasă a oricărui individ se presupune că începe acasă , în interiorul familiei de
origine sau adoptive , iar p sihologia dezvoltării și psihologia familiei indică faptul că familia este un
complex de factori care dezvoltă bazele existențiale ale fiecărei ființe umane; în timpul copil ăriei,
familia constituie educația de bază în care comportamentul co pilului se manifestă prin intermediul
consolidării pozitive sau negative (Moitra & Mukherjee, 2010; Dishion & Patterson, 2006 ; Bandura
1977 ).
Se consideră ca nu există o singură cauză care să ofere o explicație clară în ceea ce privește
manifestarea fenomenului delincvenței și a violenței în rândul adolescenților, dar un factor comun care
se regăsește la diferitele cauze este de obicei un anumit grad de disfuncționalitate la nivelul familiei
(Mendel, 2000). Literatura de specialitate sugerează că disfunc țiile din familie (cum ar fi: disciplina
ineficientă sau prea severă și supravegherea parentală scăzută) și problemele școlare (cum ar fi: eșecul
academic și absenteismul școlar) pot determina asocierea cu colegii delincvenți, ceea ce poate duce la
delincv ența propriu -zisă, iar minorii de obicei co mit acte delincvente în grupuri (Patterson et al., 1998;
Zimring, 1981).

1.9. Inteligența emoțională (IE)
Adolescența este reprezentată de o perioadă plină de contradicții și de fluctuații largi în ceea ce
privește starea de spirit și gestionarea emoțiilor (Mwale, 2012). Este o perioadă în care dezvoltarea,
explorarea, învățarea și emoțiile sunt în plină desfăsurare (Matsumoto, 2009). Așadar, în literatura de
specialitate modul prin care un individ în țelege și utiliz ează emoțiile este cunoscut sub denumirea de
inteligență emoțională (Salovey & Mayer, 1990).
Conceptul de IE este important în analiza fenomenului de delincvență juvenilă deoarece studiile
din literatura de specialitate (Santesso et al., 2006; Siu, 2009; Mavroveli & S anchez -Ruiz, 2011;
García -Sancho et al., 2014) asociază nivelul scăzut al trăsăturilor inteligenței emoționale cu
comportamente de externalizare cum ar fi agresiunea, delincvența și performanțele școlare scăzute, iar
un nivel crescut al intelig enței emoționale este de regulă asociat cu comportamente non -violente și
non-delincvente. De asemenea, trăsăturile inteligenței emoționale se află într -o legătură pozitivă cu
strategiile de coping funcționale ( Mikolajczak et al., 2009 ), care la rândul lor sunt asociate cu
comportamente care descurajează delincvența (Shulman & Cauffman, 2011; Ko, Yu & Kim, 2003;
Kort-Butler, 2009).

1.10. Harta conceptuală a fenomenului delincvenței juvenile
Argumentarea teoretică a acestei lucrări de doctorat a încercat să reliefeze fenomenul
delincvenței juvenile și necesitatea aprofundării cunoștințelor privind acest domeniu din mai multe
perspective, printre care se regăsesc și aspectele cercetate și studiate în această lucrare. Argumentarea
teoretică a ajutat la conceperea unei hărți conceptuale , care are scopul de a explica posibilul impact pe
care delincvența juvenilă o are asupra anumitor dimensiuni ale mediului în care individul se dezvoltă,
precum și modul în care unele aspecte din acest me diu pot influența într -un fel sau altul delincvența
juvenilă la adolescenți.

6

Fig 1. Harta conceptuală a delincvenței juvenile.

Capitolul 2. SCOPURI, OBIECTIVE ȘI DEMERSUL CERCETĂRII

2.1. Obiectiv general
Obiectivul general al acestei teze de doctorat se referă la investigarea factorilor psihologici,
individuali și sociali în cadrul a trei grupe de adolescenți din România: delincvenți (D), nedelincvenți
(ND) și adolescenți supuși riscului (ASR) în ceea ce privește comportamentul delincvent sau anti-
social, precum și la investigarea programelor educaționale de prevenție standardizate în vederea
constatării potențialelor modificărilor atitudinale și comportamentale (în direcția dezirabilității lor
sociale), care se presupune că se asociază pargurg erii acestor perograme.

2.2. Obiective specifice ale proiectului de cercetare
Pentru a atinge scopul acestui proiect de cercetare doctorală, s -au realizat șase obiective specific,
după cump urmează:
Primul obiectiv al lucrării (obiectiv 1) este de a exti nde utilizarea chestionarelor ,,How I Think’’
(HIT; Barriga et al., 2001) și ,,The Measure of Parental Style’’ (MOPS; Parker et al., 1997), ca
instrumente valide de testare, în vederea evaluării distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’
(centrate pe sine, blamarea celorlalți, minimizare/etichetare și plasarea răului în față) și stilurilor
parentale disfuncționale (nivelul de indiferență parentală, abuz parental și supra -control). Astfel,
primul obiectiv constă în validarea lingvistică a acestor intru mente, din variantele originale (care sunt
în limba engleză) în limba română (variantele țintă al acestui studiu). Această validare lingvistică are
scopul ca instrumentele menționate să fie utilizate eficient în evaluarea anumitor dimensiuni (cum ar
fi: di storsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ și stilurile parentale disfuncționale) asociate cu un
comportament delincvent.

7
Se testează ipoteza că, instrumentele din limba originală (limba engleză) sunt echivalente cu
variantele traduse (limba română), în ceea ce privește măsurarea conceptelor țintă.
Obiectivul 2 al lucrării se referă la investigarea relațiilor de asociere și a diferențelor dintre
distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social, mecanismele de
coping și stilurile parentale disfuncționale percepute la trei grupe de adolescenți din România:
delincvenți (D), nedelincvenți (ND) și adolescenți supuși riscului (ASR) .
Se va investiga existența relațiilor de asociere cu valoare dignostică și educațională (în dir ecția
prevenției), precum și diferențe semnificative în ceea ce privește mecanismele de coping, distorsiunile
cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social și stilurile parentale disfuncționale
la cele trei grupe de adolescenți din România, menționate mai sus.
Cel de al trilea obiectiv (obiectiv 3) al acestei lucrări de doctorat constă în investigarea la nivel
intragrup a relațiilor de asociere dintre nivelul de educație, antecedente penale, prezența părinților,
nivelul de suport soc ial, distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti –
social, mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale la adolescenții din grupurile D și
ASR.
Se vor verifica ipotezele dacă există relații de asociere cu valo are dignostică și educațională (în
direcția prevenției) în ceea ce privește mecanismele de coping, distorsiunile cognitive de tip ,,self –
serving’’, comportamentele de tip anti -social, stilurile parentale disfuncționale, nivelul de educatie,
antecedentele p enale, prezenta părinților și nivelul de suport social oferit în timp real la cele două
grupe de adolescenți din România, menționate mai sus.
Al patrulea obiectiv al acestei teze de doctorat (obiectiv 4) constă în compararea coeficienților
de corelație sem nificativi între variabilele investigate în cadrul obiectivului 2 și obiectivului 3 între
cele 3 grupe de adolescenți (ND, D, ASR).
Ipotezele din cadrul acestui obiectiv vor verifica diferențele coeficienților de corelație
semnificativi dintre variabilele investigate în cadrul obiectivului 2 și obiectivului 3 între cele trei grupe
de adolescenți (ND, D, ASR).
Obiectivul 5 al acestei lucrări de doctorat (Obiectiv 5) constă în investigarea relațiilor de
mediere între variabilele analizate: distorsiunile cogni tive de tip ,,self -serving’’ si comportamentele de
tip anti -social, mecanismele de coping, stilurile parentale disfuncționale percepute, nivelul de educatie,
antecedente penale, prezenta părinților, și nivelul de suport social din cadrul fiecărui grup de
adolescenți (ND, D, ASR).
Se vor verifica ipotezele dacă există relații de mediere cu valoare dignostică și educațională (în
direcția prevenției) în ceea ce privește variabile menționate în cazul celor trei grupe de adolescenți.
După realizarea obiectivelor propuse, prin care se vor valida lingvistic instrumentele necesare
pentru a evalua anumite variabile țintă (distorsiunile cognitive de tip self -serving, comportamentele de
tip anti -social și stilurile parentale disfuncționale) și se vor evidenția factorii asociați cu
comportamentul delincvent și cu comportamentul dezirabil social, se propune al șaselea obiectiv al
acestei teze de doctorat (obiectiv 6) , care are în vedere investigarea variabilelor distorsiuni cognitive
de tip self -serving și a strategiilor de coping (la categoriile de adolescenți nedelincvenți, delincvenți și
cei supuși riscului) după o perioadă de 6 -8 luni de zile (analiză comparativă pre – și post -test). În
această perioadă de 6 -8 luni, adolescenții vor participa la o serie de programe de e ducație și prevenție
din instituțiile în care se va desfășura studiul (Centrul de Re -educare Buzias, Penitenciarul din Arad,
Serviciul de Probațiune Arad, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad –
DGASPC), în vederea constatării potențialelor modificărilor atitudinale și comportamentale (în
direcția dezirabilității lor sociale), care se presupune că se asociază pargurgerii acestor perograme.
Se va verifica ipoteza dacă parcurgerea programelor educative, de asistență psihologică ș i asistență
socială va ameliora intensitatea distorsiunilor cognitive și a comportamentelor anti -sociale și va

8
îmbunătăți calitatea mecanismelor de coping utilizate de adolescenții delincvenți și adolescenții supuși
riscului.

Capitol 3.METODOLOGIA CERCETĂ RII

3.1. Studiul 1 – Traducerea și validarea lingvistică a instrumentelor ,,How I Think’’ (HIT ;
Barriga et al. , 2001 ) și ,,The Measure of Parental Style’’ (MOPS ; Parker et al., 1997 ).

3.1.1. Introducere
a. Distorsiuni cognitive
Comportamentele anti -sociale ale adolescenților sunt în general asociate cu o serie de factori de
risc, atât individuali (interni), cât și asociați cu mediul (externi), cum ar fi nivelul crescut al
impulsivității, trăsăturile de personalitate cu caracter s adic, abuzul de substanțe, dezavantajul social,
expunerea la evenimente cu caracter stresant, eșecul școlar și problemele în familie, cum ar fi
comunicarea disfuncțională dintre copil și părinte (Bailey & Scott, 2008). Literatura de specialitate
care studi ază originile, dezvoltarea și menținerea comportamentului anti -social subliniază importanța
distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’ în ceea ce privește cognițiile sociale ale delincvenților
juvenili (Gibbs, 2003). Conceptul de ,,self -serving’’ rep rezintă o serie de procese cognitive
distorsionate, care pot luat formă datorită tendinței de auto -percepție favorabilă, în general
supradimensionată (Myers, 2015).
Pentru a explica distorsiunile cognitive care sunt asociate cu comportamente de externaliza re, cum
ar fi agresiunea sau delincvența, unii autori folosesc termenul de distorsiuni cognitive de tip ,,self –
serving’’ (Barriga et al., 2000), care, indiferent de abordarea teoretică, pot juca un rol foarte important
în ceea ce privește explicațiile comp ortamentului anti -social (Barriga et al. , 2001), iar acestea pot fi
împărțite în patru categorii, după cum urmează: 1. Centrate pe sine – sunt reprezentate de atitudini prin
care indivizii se centrează la propriile opini, expectanțe, nevoi și drepturi, într -o măsură în care opinile
și nevoile altor persoane sunt foarte puțin, sau niciodată luate în considereare sau respect ate; 2.
Blamarea celorlalți – care implică scheme cognitive in vederea atribuiri greșite a vinei, rezultată din
comportamentul inclulpatului și externalizată la surse în afara individului; 3. Minimizare/etichetare
necorespunzătoare – sunt distorsiuni în ca re comportamentul anti -social este privit ca și un mijloc
acceptabil în vederea atingerii anumitor obiective, precum și modul dezumanizant și înjositor de a se
referi la familie și alte persoane; 4. Plasarea răului în față – distorsiuni cognitive reprezent ate de
atribuirea intențiilor ostile ale celorloalți, de luarea în considerare a faptului că scenariul cel mai oribil
este inevitabil, sau de percepția că propriul comportament se află în afara posibilității de îmbunătățire
(Gibbs, Potter & Goldstein, 1995 ).
În literatura de specialitate, distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ au fost caracterizate în
distorsiuni primare, care sunt reprezentate de categoria distorsiunilor cognitive centrate pe sine și
distorsiuni secundare, care sunt reprezentate de categoria distorsiunilor cognitive: blamarea celorlalți,
minimizare/etichetare necorespunzătoare și plasarea răului în față (Gibbs, Potter & Goldstein, 1995).
Distorsiunile primare sunt reprezentate de prejudecăți greșite egogentrice, care rezultă din a titudinile,
credințele și gândurile centrate pe sine, iar distorsiunile secundare sunt reprezentate de raționalizări
care apar înaintea sau după încălcarea legii, și acestea servesc în neutralizarea consecinței, empatiei și
a vinovăției, asfel protejând im aginea de sine în momentul exercitării comportamentului anti -social
(Gibbs, Potter & Goldstein, 1995).
Distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ se asociază cu o serie de caracteristici anti -sociale,
extrase din DMS -IV (American Psychiatric Associati on, 1994) cum ar fi: opoziționismul provocator
(nerespectarea regulilor, legilor și a autorității), agresiunea fizică, minciuna și furtul (Barriga et al. ,

9
2001). Acesstă asociere subliniază importanța distorsiunilor cognitive de tip self -serving în ceea ce
privește comportamentul anti -social și delincvența la adolescenți.

b. Chestionarul ,,How I Think’’ / Stiluri de gândire (HIT)
Chestionarul ,,How I Think’’ / Stiluri de gândire (HIT; Barriga et al. , 2001) este utilizat în diverse
domenii ale psihologiei (ce rcetare și educație), în special pentru a evalua schimbările comportamentale
în urma intervențiilor educaționale pentru diferite categorii populaționale, inclusiv adolescenți. Așa
este cazul programului ,,EQUIP’’, care constă în educarea judecății morale, abilităților pro -sociale și
gestionarea furiei sau ameliorarea erorilor în gândire și are ca scop diminuarea comportamentului anti –
social prin înlăturarea distorsiunilor cognitive ale delincvenților juvenili (Gibbs, Potter, & Goldstein,
1995). Versiunea or iginală a chestionarului HIT este în limba engleză. Chestionarul a fost tradus și
adaptată în diverse limbi, cum ar fi limba spaniolă, olandeză și franceză (Nas et al., 2008; Plante et al.,
2012; Fernández et. al., 2013). Chestionarul HIT a fost validat ș i în contextele din India și Malaezia
(Rahim et al., 2013; Ara & Shah, 2015). În ceea ce privesc proprietățile psihometrice ale
chestionarului HIT, studiile din literatura de specialitate indică faptul că instrumentul este fiabil și
valid (Barriga et al. , 2001), având o consistență internă variind de la .92 la .96.
HIT (Barriga et al., 2001) constă din 54 de itemi, cu o scală de răspuns de tip Likert, având 6
variante de răspuns, variind de la total dezacord (1) la total de acord (6). Chestionarul are ca scop
evaluarea distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’ (centrate pe sine, blamarea celorlalți,
minimizare/etichetare și plasarea răului în față). Acest chestionar cuprinde 12 scale, adică din cei 54 de
itemi, 39 de itemi evaluează cele 4 distorsiu ni cognitive de tip ,,self -serving’’, 8 itemi evaluează
nivelul de dezirabilitate socială, iar 7 itemi reprezintă materiale pozitive de umplutură (în vederea
camuflării celor 39 de itemi) (Barriga et al. , 2001). În plus, acești 39 de itemi se referă și la cele patru
categorii de comportament anti -social, așa cum sunt acestea prezentate în DSM -IV (American
Psychiatric Association, 1994). Aceste categorii sunt: (1) opoziționismul provocator, (2) agresiunea
fizică, (3) minciuna și (4) furtul. Suma opoziționism ului provocator și al agresiunii fizice face referire
la scala cu semnificație clară, care se referă la confruntarea directă cu victima, iar suma minciunii și a
furtului face referire la scala cu semnificație ascunsă, care se referă la comportamentele anti -sociale
care nu implică confruntarea directă cu victima (Barriga et al. , 2001). În urma unor studii de validare a
Chestionarului ,,How I Think’’, s -a descoperit o asociere semnificativă între distorsiunile cognitive de
tip ,,self -serving’’și comportamente le specifice de externalizare, cum ar fi comportamentul anti -social
(Barriga et al., 2008; Barriga et al., 2000).

c. Stilurile parentale
Modurile în care copiii sunt crescuți pot fi înțelese prin practicile parentale, care sunt reprezentate
de comportamente pe care părinții le folosesc în vederea socializării copilului, și stilurile parentale,
care sunt reprezentate de climatul emoțional în care părinți își cresc copiii (Darling & Steinberg,
1993).
Literatura de specialitate (Baumrind 1966, 1967, 1971, 1991; Maccoby & Martin , 1983 ) indică
patru tipuri de stiluri parentale, care sunt reprezentate prin nivelul de control sau așteptări și nive lul de
comunicare sau receptivitate, după cum urmează: 1. Stilul parental democratic – în această
categorie, părinții au expectanțe adecvate pentru dezvoltarea copilului, menținând controlul acestuia
când este nevoie, dar în același timp ei sunt receptivi și afectuoși, comunicând în mod eficient cu
copiii lor. Ținând cont de expectanțele acestei categorii, de obicei copiii sunt iertați când fac anumite
greșeli ( Kathleen, 2011) ; 2. Stilul parental autoritar – în aceasă categorie, părinții au expectanțe
exage rate fată de copil, exercitând un control puternic, arătând semne slabe de afecțiune și
comunicând foarte puțin cu copilul. Părinții din această categorie pun accentul pe obediență și
utilizarea de reguli stricte, folosind de obicei metode disciplinare pun itive, cer standarde absolute,

10
restricționează autonomia copilului, sunt reci în ceea ce privește afecțiunea, și nu folosesc explicații
pentru cerințele lor absolutiste ( Kawabata et al. , 2011) ; 3. Stilul parental permisiv – în această
categorie, părinții au expectanțe reduse față de copiii, exercită un control minim și sunt foarte receptivi
și afectuoși. Părinții din această categorie exercită un control minim sau deloc, au foarte puține cerințe
și sunt foarte implicați em oțional în relația cu copiii lor (Santrock, 2007) ; Stilul parental neglijent –
în această categorie, părinții au expectanțe reduse față de copiii, exercită un control minim în
interacțiunea cu aceștia, arată puțină afecțiune și comunică foarte puțin cu cop ilul. Părinții din această
categorie, păstrează o relație lipsită de afecțiune și distantă cu copiii lor, iar de cele mai multe ori,
acești părinți răspund cu ostilitate și respingere la intruziunile copiilor lor (Simons & Conger, 2007).

d. Chestionarul Evaluării Stilurilor Parentale (MOPS)
Chestionarul MOPS / Evaluarea silurilor parentale (The Measure of Parental Style; Parker et al.,
1997) a fost constituit pentru a evalua contribuțiile disfuncționale parentale percepute, cum ar fi
abuzul, indiferența și supracontrolul, la debutul unor tulburări psihice, cum ar fi anxietatea sau
depresia. Chestionarul MOPS a fost conceput și adaptat pornind de la Instrumentul Legăturilor
Parentale (PBI; Parker et al., 1997; Parker et al., 1979). La nivel psihometric, stud iile au demonstrat că
instrumentul este fiabil și valid (Parker et al., 1997), având valorile coeficienteului alpha Cronbach de
.88 pentru abuz, .92 pentru indiferență și respectiv .77 pentru supra -control (Kohlhoff & Barnett,
2013).
Chestionarul MOPS co nstă din 15 itemi, cu variante de răspuns pe o scală de tip Likert (de 4
puncte), variind de la 0 (deloc adevărat) la 3 (extrem de adevărat). Fiecare item are variante de răspuns
și pentru comportamentul maternal perceput și pentru cel paternal perceput (c hestionarul evaluează pe
de o parte stilul parental perceput care se referă la mamă, pe de altă parte evaluează stilul parental
perceput care se referă la tată); chestionarul evaluează 3 dimensiuni (3 subscale) parentale
disfuncționale, după cum urmează: i ndiferență (este reprezentată de 6 itemi), abuz (este reprezentat de
5 itemi) și supra control (este reprezentat de 4 itemi). Un scor înalt la acest chestionar reprezintă un
nivel crescut al comportamentului parental disfuncțional (Parker et al., 1997).

3.1.2. Obiectivul și ipotezele studiului
Obiectivul acestui studiu este de a extinde utilizarea chestionarelor ,,How I Think’’ (HIT; Barriga
et al. , 2001) și ,,The Measure of Parental Style’’ (MOPS; Parker et al., 1997), ca instrumente valide de
evaluare a distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’ (centrate pe sine, blamarea celorlalți,
minimizare/etichetare și plasarea răului în față) și stilurilor parentale disfuncționale (nivelul de
indiferență parentală, abuz parental și supra -control) ale delincv enților juvenili din România, prin
validarea lingvistică al acestor intrumente, din variantele originale (care sunt în limba engleză) în
limba română (variantele țintă al acestui studiu). Validarea lingvistică a instrumentelor se bazează pe
metoda descrisă într-un studiu anterior (Copaci, Soos & Rusu, în presă) adresându -se traducerii și
validării în limba română a chestionarului privind atitudinile și competențele civice (Moely et al.,
2002).
Acest studiu testează ipoteza că instrumentele din limba origin ală (limba engleză) sunt echivalente
cu variantele traduse (limba română) în ceea ce privește conceptele măsurate de către acesta.

3.1.3. Participanți
În ceea ce privește validarea lingvistică a chestionarului HIT (Barriga et al., 2001), un număr de
44 de subiecți au participat voluntar la acest studiu. Toți participanții sunt studenți din Arad, România,
având ultimele studii absolvite în liceu, facultate de licență sau masterat, cu un nivel al cunoștiințelor
în limba engleză, variind de la începător la f oarte avansat. Înaintea completării instrumentului HIT
(Barriga et al., 2001), varianta tradusă (limba româna) și varianta originală (limba engleză), la un

11
interval de două săptămîni, subiecții au fost informați că participă la o cercetare, garantându -le
confidențialitatea datelor (acordul de participare a reprezentat consimțământul informat). Variantele
instrumentului au fost încărcate pe platforma Google Forms, iar subiecții au fost rugați să răspundă cât
mai sincer la afirmațiile chestionarelor. Eșantion ul a fost cuprins din 42 de persoane de gen feminin și
2 de persoane de gen masculin, cu o vârsta cuprinsă între 19 și 40 de ani, iar media de vârstă fiind
26.82 (SD = 6.94) ani. Distribuția pe sexe a eșantionului reflectă populația majoritar feminină a
studenților la specializarea Psihologie a Universității ,,Aurel Vlaicu’’ din Arad.
În procesul de validare lingvistică a chestionarul ,,The Measure of Parental Style’’ (MOPS; Parker
et al., 1997), chestionarul a fost validat atât în ceea ce privește percepț ia tatălui (forma MOPS tată), cât
și a mamei (forma MOPS mamă).
Pentru varianta MOPS care se referă la tată (Parker et al., 1997), un număr de 33 de subiecți au
participat voluntar la acest studiu. Toți participanții sunt studenți, având ultimele studii absolvite în
liceu, facultate de licență sau masterat, cu un nivel al cunoștiințelor în limba engleză, variin d de la
începător la foarte avansat. Înaintea completării instumentelor MOPS (Parker et al., 1997), varianta
tradusă (limba româna) și variantea originală (limba engleză), la un interval de două săptămîni,
subiecții au fost informați că participă la o cerc etare, garantându -se confidențialitatea datelor.
Instrumentele au fost încărcate pe platforma Google Forms, iar subiecții au fost rugați să răspundă cât
mai sincer la afirmațiile chestionarelor. Eșantionul a fost cuprins din 32 de persoane care aparțin
genului feminin și 1 persoană care aparțin genului masculin, cu o vârsta cuprinsă între 19 și 45 de ani,
iar media de vârstă fiind 26.24 (SD = 7.07) ani.
Pentru validarea variantei MOPS care se referă la mamă (Parker et al., 1997), un număr de 3 1 de
subiecți au participat voluntar la acest studiu. Toți participanții sunt studenți, având ultimele studii
absolvite în liceu, facultate de licență sau masterat, cu un nivel al cunoștiințelor în limba engleză,
variind de la începător la foarte avansat. Înaintea comp letării instumentelor MOPS (Parker et al.,
1997), varianta tradusă (limba româna) și variantea originală (limba engleză), la un interval de două
săptămîni, subiecții au fost informați că participă la o cercetare, garantându -le confidențialitatea
datelor. I nstrumentele au fost încărcate pe platforma Google Forms, iar subiecții au fost rugați să
răspundă cât mai sincer la afirmațiile chestionarelor. Eșantionul a fost cuprins din 30 de persoane care
aparțin genului feminin și 1 persoană care aparțin genului ma sculin, cu o vârsta cuprinsă între 19 și 45
de ani, iar media de vârstă fiind 26.13 (SD = 7.28) ani.

3.1.4.Traducerea instrumentelor
Pentru traducerea și validarea instrumentelor HIT (Barriga et al., 2001) și MOPS (Parker et al.,
1997) a fost necesar aco rdul autorilor instrumentelor originale, care s -a obțiunut pe bază de email.
Pentru traducere, s -a apelat la doi traducători autorizați profesioniști locali, nativi în ceea ce privește
vorbirea limbii române și autorizați în ceea ce privește utilizarea și activitatea profesională în limba
engleză.
Unul dintre traducători a fost solicitat să traducă instrumentele din limba engleză (variantele
originale) în limba româna (variantele țintă al studiului), iar celălalt traducător a fost solicitat să traduă
instrumentele din limba română înapoi în limba engleză, fără a avea acces la variantele originale.
Traducătorii au fost instruiți să se concentreze pe claritate și simplicitate, evitând traducerea literară și
urmărind echivalența conceptuală a itemilor.
Pe lângă apelarea la traducători profesioniști, a fost necesara și elaborarea unei echipe de experți în
vederea analizei instrumentelor și elaborării variantelor finale al acestora. Printre aceștia se numără o
profesoară de limba engleză, autorul principal al acestui studiu și o profesoară de specialitate din
mediul universitar (domeniul Psihologie). Instrumentele traduse au fast analizate item cu item și
procesate în cadrul acestei echipe de experți.

12
3.1.5. Designul cercetării
Pentru adaptarea lingistică a i nstrumentelor HIT (Barriga et al., 2001) și MOPS (Parker et al.,
1997), au fost utilizate variantele care sunt în limba română (variantele țintă al studiului), urmate de
variantele care sunt în limba engleză (variantele originale). Designul cercetării este unul corelațional,
care constă în testarea similarității (echivalența lingvistică) dintre variantele din limba română și
variantele din limba engleză al instrumentelor HIT (Barriga et al., 2001) și MOPS (Parker et al.,
1997), adică variabilele corelate su nt cele două versiuni lingvistice (limba română și limba engleză)
ale instrumentelor studiate.

3.1.6. Procedura experimentală
Validarea lingvistică a instrumentului sa bazat pe metoda descrisă într -un studiu anterior (Copaci,
Soos & Rusu, în presă) privind traducerea și validarea în limba română a chestionarului privind
atitudinile și competențele civile (Moely et al., 2002) .
Pentru realizarea acestui studiu a fost necesară analiza literaturii de specialitate privind procesele
de validare lingvistică a instrumentelor utilizate în cercetarea științifică (Beaton et al., 1998; Beaton et
al., 2007; Brislin, 1986; World Health Organ ization ,
http://www.who.int/substance_abuse/research_tools/translation/en/ ). Prin urmare, s -a elaborat un plan
în șase pași în vederea validării lingvistice a instrumentelor HIT (Barriga et al., 2001) și MOPS
(Parker et al., 1997) , după cum urmează: (1) tradu cerea inițială a instrumentelor ; (2) analiza și
sintetizarea instrumentelor traduse ; (3) traducerea inversa tă a instrumentelor sintetizate ; (4) analiza și
sintetiz area fin ală a instrumentelor ; (5) testar ea și revizuirea instrumentelor (6) elaborarea variantelor
finale a instrumentelor studiate.

3.1.7. Rezultate
Chestionarul ,,How I Think’’ (HIT; Barriga et al., 2001 )
Pentru inceput s -au procesat și s -au analizat statisticile descriptive și consistența internă pentru
scalele și sub -scalele ambelor versiuni lingvistice (română și engleză) a chestionarului HIT ( Barriga et
al., 2001 ), utilizând sistemul SPSS, varianta 17.0. Coeficienții Alpha Cronbach, pentru scalele și sub –
scalele variantei traduse (limba română) a chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ), variază între .531
(filtre pozitive) și .863 (scala cu semnificație clară), cu un coeficient pe întregul chestionar de .914. În
ceea ce privește coeficientul Alpha Cronbach pentru scalele și sub -scalele variantei originale (limba
engleză) a chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ), valorile acestuia variază între .742
(opoziționismul provocator) și .894 (scala cu semnificație ascunsă), cu o valoarea a întregului
chestionar HIT de .9 22.
Ulterior, s -a verificat echivalarea lingvistică între versiunea tradusă (limba română) și versiunea
originală (limba engleză) a intrumentului HIT ( Barriga et al., 2001 ) utilizând testul Wilcoxon Signed
Ranks. Rezultatele au indicat că nu există diferențe semnificative între cele două variante lingvistice a
chestionarului HIT (Z = -1.027; p = .304) și nici între scalele și sub -scalele acestuia, după cum
urmează: scala cu semnificație clară (Z = -.106; p = .915), scala cu semnificație as cunsă (Z = -.630; p
= .529), centrate pe sine (Z = -.871; p = .384), blamarea celorlalți (Z = -.580; p = .562),
minimizare/etichetare necorespunzătoare (Z = -.710; p = .478), plasarea răului în față (Z = -.263; p =
.792), opoziționismul provocator (Z = -.651; p = .515), agresiunea fizică (Z = -.049; p = .961),
minciuna (Z = -.746; p = .456), furtul (Z = -.214; p = .831), dezirabilitatea socială (Z = -1.130; p =
.259) și filtrele pozitive (Z = -1.837; p = .066), fapt care ilustrează că cele două versiuni (li mba română
și limba engleză) sunt echivalente lingvistic.
S-a utilizat Testul Wilcoxon Signed Ranks și pentru analiza pentru fiecare pereche de itemi (limba
română și limba engleză), în ceea ce privește validarea chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ). În
cazul a șapte din 54 de itemi s -au descoperit diferențe semnificative statistic, după cum urmează: item

13
3 (Z = -2.974; p = .003), item 6 (Z = -2.065; p = .039), item 8 (Z = -3.023; p = .002), item 21 (Z = –
2.284; p = .022), item 38 (Z = -2.359; p = .018 ), item 46 (Z = -2.397; p = .017) și item 48 (Z = -2.620;
p = .009). Analiza globală a perechilor de itemi indică faptul că cele două versiuni (limba română și
limba engleză) ale chestionarului HIT sunt echivalente lingvistic în procent de 87,04%.
Următorul pas a fost reprezentat de realizarea unor corelații Spearman pentru scalele și sub -scalele
instrumentului HIT ( Barriga et al., 2001 ), în vederea verificării asocierii dintre cele două versiuni ale
instrumentului (limba română și limba engleză). Pe b aza analizei rezultatelor, s -a constatat că scalele
(clară și ascunsă) și sub -scalele intrumenului HIT ( Barriga et al., 2001 ), în ceea ce privește varianta
tradusă (limba română) și varianta originală (limba engleză), au prezentat c orelații pozitive
semnif icative , variind între r = .612** (filtre pozitive) și r = .830** (minciuna), la un prag de
semnificație p < 0.01. În ceea ce privește corelația între scorurile globale la cele două variante (limba
română și limba engleză) HIT ( Barriga et al., 2001 ), rezul tatele au indicat o corelație pozitivă
semnificativă între cele două versiuni cu r = .761** la un prag de semnificație p < 0.01.
Corelațiile Spearman au fost realizate și pentru fiecare pereche de itemi a variantei originală și
tradusă al intrumenului HIT (Barriga et al., 2001 ). Cu excepția unui singur item, unde s -a întregistrat
un prag de semnificație de 0.06, toate corelațiile s -au dovedit a fi semnificative statistic, variind între r
= .303*, la p < 0.05 (item 27) și r = .748**, la p < 0.01 (item 35), c u excepția item -ului 39 (r = .283, la p
> 0.05).

Chestionarul Evaluării Stilurilor Parentale – The Measure of Parental Style – Tată (MOPS)
În procesul de validare lingvistică, s -au analizat la nivel de statistică descriptivă apoi s -a calculat
consistența internă pentru sub -scalele ambelor versiuni lingvistice (română și engleză) a chestionarului
MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et al., 1997). Coeficienții Alpha Cronbac h, pentru sub –
scalele variantei traduse (limba română) a chestionarului MOPS – varianta care se referă la tată
(Parker et al., 1997), sunt .920 pentru indiferență, .625 pentru abuz și .747 pentru supra -control, cu un
coeficient pe întregul chestionar de .8 42. În ceea ce privește valorile coeficientului Alpha Cronbach,
pentru sub -scalele variantei originale (limba engleză) a chestionarului MOPS – varianta care se referă
la tată (Parker et al., 1997), acestea sunt .970 pentru indiferență, .894 pentru abuz și .630 pentru supra –
control, cu un coeficient pe întregul chestionar de .921.
Ulterior, s -a verificat echivalarea lingvistică între versiunea tradusă (limba română) și versiunea
originală (limba engleză) a intrumentului MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et al., 1997),
utilizând Testul Wilcoxon Signed Ranks. Rezultatele au indicat că nu există diferențe semnificative
între cele două variante lingvistice a chestionarului MOPS – Tată (Z = -1.294; p = .196) și nici între
sub-scalele acestuia, după cu m urmează: indiferență (Z = -.682; p = .495), abuz (Z = -1.891; p = .059)
și supra -control (Z = -1.852; p = .064), fapt care ilustrează că cele două versiuni (limba română și
limba engleză) sunt echivalente lingvistic.
S-a utilizat Testul Wilcoxon Signed Ranks pentru analiza fiecărei perechi de itemi (limba română
și limba engleză), în ceea ce privește validarea chestionarului MOPS – varianta care se referă la tată
(Parker et al., 1997). La 1 din 15 itemi s -au descoperit diferențe semnificative statistic, cum ar fi item –
ul 1 (Z = -2.365; p = .018), fapt care indică că versiunile în limba română și în limba engleză sunt
echivalente lingvistic 93,33%.
Următorul pas a fost reprezentat de realizarea corelațiilor Spearman pentru sub -scalele
instrumentului MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et al., 1997), în vederea verificării
asocierii dintre cele două versiuni ale instrumentului (limba română și limba engleză). Pe baza analizei
rezultatelor, s -a constatat că sub -scalele intrumenului MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et
al., 1997), în ceea ce privește varianta tradusă (limba romînă) și varianta originală (limba engleză), au
prezentat corelații pozitive semnificative, după cum urmează: .693** la p < 0.01 (pentru indiferență),
.743** la p < 0.01 (pentru abuz) și .814** la p < 0.01 (pentru supra -control). În ceea ce privește

14
corelația între cele două variante (limba română și limba engleză) MOPS – varianta care se referă la
tată (Parker et al., 1997), rezultatele au indicat o corelație poziti vă semnificativă între cele două
versiuni cu r = .773** la un prag de semnificație p < 0.01.
În cele din urmă corelațiile Spearman au fost realizate pe fiecare pereche de itemi în ceea ce
privește intrumenului MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et al., 1997). Toate corelațiile s -au
dovedit a fi semnificative statistic, variind între r = .426*, la p < 0.05 (item 7) și r = .857**, la p < 0.01
(item 12).

Chestionarul Evaluării Stilurilor Parentale – The Measure of Parental Style – Mamă (MOPS)
S-au analizat datele la nivel descriptiv și s -a calculat consistența internă pentru sub -scalele
ambelor versiuni lingvistice (română și engleză) a chestionarului MOPS – varianta care se referă la
mamă (Parker et al., 1997). Coeficienții Alpha Cronbach pentru s ub-scalele variantei traduse (limba
română) a chestionarului MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997), sunt următorii:
.671 pentru subscala indiferență, .792 pentru subscala abuz și .525 pentru subscala supra -control.
Coeficientul Alpha Cronbach pentru întregul chestionar (varianta în limba română) este de .822. În
ceea ce privește coeficientul Alpha Cronbach pentru sub -scalele variantei originale (limba engleză) a
chestionarului MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 199 7), valorile sunt .837 pentru
indiferență, .677 pentru abuz și .612 pentru supra -control, cu un coeficient pe întregul chestionar de
.819.
Ulterior, s -a verificat echivalarea lingvistică între versiunea tradusă (limba română) și versiunea
originală (limba engleză) a intrumentului MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997)
utilizând testul Wilcoxon Signed Ranks. Rezultatele a u indicat că există diferențe semnificative între
cele două variante lingvistice a chestionarului MOPS – Mamă (Z = -2.866; p = .004) și între sub -scala
de supra -control (Z = -1.992; p = .046). În schimb la sub -scale de indiferență (Z = -.907; p = .364) și
de abuz (Z = -1.717; p = .086) nu au existat diferențe semnificative, ceea ce indică că cele două
versiuni sunt echivalente lingvistic parțial.
S-a utilizat Testul Wilcoxon Signed Ranks și pentru fiecare pereche de itemi (limba română și
limba engleză) în ceea ce privește chestionarul MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al.,
1997). Pentru unul din cei 15 itemi s -au descoperit diferențe semnificative statistic, cum ar fi item -ul 1
(Z = -2.206; p = .027). Analiza globală a perechilor de itemi i ndică faptul că cele două versiuni (limba
română și limba engleză) sunt echivalente lingvistic 93,33%.
Următorul pas a fost reprezentat de realizarea analizei de corelație de tip Spearman pentru sub –
scalele instrumentului MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997), în vederea
verificării asocierii dintre cele două versiuni (limba română și limba engleză). S -a constatat că între
sub-scalele intrumenului MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997), la varianta
tradusă (limba română) și varianta originală (limba engleză), au existat corelații pozitive semnificative,
după cum urmează: .653** la p < 0.01 (pentru subscala indiferență), .600** la p < 0.01 (pentru subscala
abuz) și .662** la p < 0.01 (pentru subscala supra -control) . În ceea ce privește corelația între cele două
variante (limba română și limba engleză) MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al.,
1997), rezultatele au indicat o corelație pozitivă semnificativă între cele două versiuni cu r = .786** la
un pr ag de semnificație p < 0.01.
Corelațiile de tip Spearman au fost realizate pe fiecare pereche de itemi în ceea ce privește
intrumenului MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997). Toate corelațiile s -au
dovedit a fi semnificative statisti c, variind între valorile r = .418*, la p < 0.05 (item 2) și r = .776**, la p
< 0.01 (item 3), cu excepția item -ului 7 (r = .337, la p > 0.05) și item -ului 8 (r = .265, la p > 0.05).

15
3.1.8. Discuții și concluzii
Chestionarele ,,How I Think’’ (HIT; Barriga et al. , 2001) și ,,The Measure of Parental Style’’
(MOPS; Parker et al., 1997) sunt instrumente relevante în vederea evaluării distorsiunilor cognitive de
tip ,,self -serving’’ (HIT) și stilurilor parentale disfuncționale pepcepute (MOPS), cu scopul de a
întelege modul de funcționare a comportamentelor anti -sociale la tineri și legăturile pe care acestea le
au cu familiile disfuncționale ( Graham & Bowling, 1995). Studiul de față și -a propus să traducă și să
valideze lingvistic chestionarele ,,How I Think’’ (HIT; Barriga et al. , 2001) și ,,The Measure of
Parental Style’’ (MOPS; Parker et al., 1997), cu scopul de a le utiliza pe acestea ca niște instrumente
valide cu valoare de diagnostic, dar și de evaluare a unor programe de intervenție psiholo gice și
educaționale la nivelul delincvenților juvenili din România, prin obținerea echivalenței semantice și
conceptuale între cele două limbi (limba română și limba engleză).

În ceea ce privește chestionarul ,,How I Think’’ (HIT; Barriga et al., 2001), rezultatele acestui
studiu au arătat că la nivel psihometric, scalele și sub -scalele chestionarul HIT ( Barriga et al., 2001 ),
varianta traduă (limba română) a avut o consistență internă bună .
Rezultatele obținute la testul Wilcoxon Signed Ranks susțin ipo teza acestui studiu, care a testat
echivalența conceptuală a intrumentului HIT ( Barriga et al., 2001 ) între cele două limbi (română și
engleză).
Astfel, rezultatele testul Wilcoxon Signed Ranks au indicat că nu există diferente semnificative
între cele do uă variante lingvistice și nici între scalele și sub -scalele acestuia, fapt care ilustrează că
cele două versiuni (limba română și limba engleză) sunt echivalente lingvistic. Pe baza rezultatelor
obținute pentru fiecare pereche de itemi (limba română și li mba engleză), la 7 din 54 de itemi s -au
descoperit diferențe semnificative statistic, după cum urmează: item 3 (traducere: ,,Uneori trebuie să
minți pentru a obține ce îți dorești’’ ; original: ,,Sometimes you have to lie to get what you want’’ ),
item 6 (traducere: ,,Dacă am greșit, e din cauză că m -am încurcat cu persoanele nepotrivite’’ ;
original: ,,If I made a mistake, it’s because I got mixed up with the wrong crowd’’ ), item 8 (traducere:
,,Nu poți avea încredere în oameni, deoarece te vor m inți întotdeauna’’ ; original: ,,You can’t trust
people because they will always lie to you’’ ), item 21 (traducere: ,,E în regulă să minți dacă cineva e
suficent de prost să creadă ce spui’’ ; original: ,,It’s OK to tell a lie if someone is dumb enough to fa ll
for it’’ ), item 38 (traducere: ,,Am ascuns lucruri pe care le -am făcut’’ ; original: ,,I have covered up
things that I have done’’ ), item 46 (traducere: ,,Cand alții mă înfurie se întâmplă să -mi pierd
cumpătul’’ ; original: ,,When I lose my temper, it’s b ecause people try to make me mad’’ ) și item 48
(traducere: ,,Toți au nevoie de ajutor câteodată’’ ; original: ,,Everybody needs help once in a while’’ ).
Pe baza unei analize intensive al acestor itemi, s -a constatat ca exprimarea variantei traduse al item –
ului 46 este puțin diferită de exprimarea din varianta originală, prin urmare acesta se va prezenta sub
forma: ,,Când îmi pierd cumpătul este din cauză că oamenii încearcă să mă everveze’’ . Ținând cont
de faptul că la scalele și sub -scalele acestui chestion ar nu au existat diferențe semnificative, diferențele
care s -au produs la cei 6 itemi care au rămas, se pot datora numărului relativ mic de subiecți (N = 44)
sau faptului că aceștia s -au identificat mai mult cu varianta tradusă (limba română). Analiza glob ală a
perechilor de itemi între cele două versiuni (limba română și limba engleză) indică faptul că acestea
sunt echivalente lingvistic 87,04%.
Utilizând analiza de corelație Spearman, s -a investigat legătura dintre cele două versiuni a
chestionarului HIT (Barriga et al., 2001 ), limba română și limba engleză, dintre scalele și sub -scalele
acestuia și dintre perechile de itemi în parte.
Astfel, corelațiile Spearman între cele două versiuni (limba română și limba engleză) și între
scalele și sub -scalele aces tuia s -au dovedit a fi foarte puternice. Analiza Spearman realizată pe fiecare
pereche de itemi indică semnificații statistice semnificative , cu excepția item -ului 39 (traducere:
,,Dacă găsesc un portmoneu pe care cineva neglijent l -a pierdut, merit să -l am’’, original: ,,If

16
someone is careless enough to lose a wallet, they deserve to have it stolen’’ ). Ținând cont de faptul că
la scalele și sub -scalele acestui chestionar au existat corelații puternice semnificative statistic, o
posibilă explicație pentru c orelația nesemnificativă de la item -ul 39 se poate datora numărului relativ
mic de subiecți (N = 44), sau faptului că aceștia s -au identificat mai mult cu varianta tradusă (limba
română). O analiză de profunzime a acestui item indică faptul că exprimarea d in varianta tradusă
(limba română) este puțin diferită de exprimarea din varianta originală. Prin urmare, aspectul final a
acestui item se va prezenta sub forma: ,,Dacă cineva e suficient de neglijent astfel încât să -și piardă
portmoneul, merită să -l aibă furat.’’
Rezultatele acestui studiu sunt promițătoare și relevante în vederea utilizării variantei în limba
română a scalelor ,,How I Think’’/Stiluri de gândire (HIT; Barriga et al. , 2001), în vederea evaluării cu
succes a distorsiunilor cognitive de tip , ,self-serving’’ la delincvenți juvenili din România. Prin
urmare, se poate concluziona că pe baza rezultatelor acestui studiu, cele două versiuni (limba română
și limba engleză) a instrumentului HIT (Barriga et al. , 2001) sunt echivalent lingvistic.
În ce ea ce privește validarea lingvistică a chestionarului Evaluării Stilurilor Parentale – The
Measure of Parental Style (MOPS, Parker et al., 1997), r ezultatele acestui studiu au arătat că la nivel
psihometric , sub -scalele chestionarul MOPS (Parker et al., 19 97), varianta tradusă (limba română) a
avut o constență internă bună.
Rezultatele obținute la testul Wilcoxon Signed Ranks susțin ipoteza acestui studiu, care a testat
echivalența conceptuală a intrumentului MOPS (Parker et al., 1997) între cele două limb i (română și
engleză).
În cee ce privește chestionarul MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et al., 1997),
rezultatele testul Wilcoxon Signed Ranks au indicat că nu există diferente semnificative între cele
două variante lingvistice și nici înt re sub -scalele acestuia (indiferență, abuz și supra -control), fapt
care ilustrează că cele două versiuni (limba română și limba engleză) sunt echivalente lingvistic. Pe
baza rezultatelor obținute pentru fiecare pereche de itemi (limba română și limba engl eză), la 1 din 15
itemi s -au descoperit diferențe semnificative statistic, cum ar fi item -ul 1 (traducere: ,,A fost supra –
protector/are’’ ; original: ,,Overprotective of me’’ ), fapt care indică că cele două versiuni (limba
română și limba engleză) sunt echi valente lingvistic 93,33%. Ținând cont de faptul că la sub -scalele
acestui chestionar nu au existat diferențe semnificative între variantele instrumentului, diferențele care
s-au produs la itemul 1 se pot datora numărului relativ mic de subiecți (N = 33) s au faptului că aceștia
s-au identificat mai mult cu varianta tradusă (limba română).
În ceea ce privește chestionarul MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997),
rezultatele testul Wilcoxon Signed Ranks au indicat că există diferente semn ificative între cele două
variante lingvistice și între sub -scala de supra -control. În schimb, la sub -scala de indiferență și de abuz
nu au existat diferențe semnificative, ceea ce indică că cele două versiuni sunt echiavalate lingvistic
parțial. Ținând co nt de rezultatele obținute la sub -scalele chestionarului MOPS – varianta care se
referă la tată (Parker et al., 1997), diferențele care s -au produs la chestionarul MOPS – varianta care se
referă la mamă (Parker et al., 1997) se pot datora faptului că major itatea participanților la acest studiu
au aparținut genului feminin. În acest sens, literatura de specialitate sugerează faptul că relația mamă –
fică este una particulară (Branje, 2008; Lefkowitz & Fingerman, 2003; Willson et al., 2003), adică în
această fo rmă de realționare, mamele tind să abibă un control mai puternic față de ficele lor
(diferențele care s -au produs la scala de supra -control), iar dinamica relației mamă -fică este mult mai
emoțională și ambivalenta, adică există tendința de a oscila între o relație armonioasă și o relație de
conflict (se poate vedea acest lucru la diferențele care s -au produs la chestionarul MOPS -Mamă, între
etapele de pre și post test). Pe baza rezultatelor obținute pentru fiecare pereche de itemi (limba română
și limba eng leză), la 1 din 15 itemi s -au descoperit diferențe semnificative statistic, cum ar fi item -ul 1
(traducere: ,,A fost supra -protector/are’’ ; original: ,,Overprotective of me’’ ). Analiza globală pe
perechile de itemi indică faptul că cele două versiuni ale c hestionarului MOPS -mamă (limba română și

17
limba engleză) sunt echivalente lingvistic 93,33%. Ținând cont de rezultatele obținute pentru sub –
scalele acestui chestionar, diferențele care s -au produs la itemul 1 se pot datora relației mamă -fică
particulare deo arece majoritatea participanților la acest studiu au aparținut genului feminin.
Utilizând corelațiile Spearman, s -a analizat legătura dintre cele două versiuni a chestionarului
MOPS (Parker et al., 1997), limba română și limba engleză, dintre sub -scalele a cestuia și dintre
perechile de itemi în parte.
În cee ce privește chestionarul MOPS – varianta care se referă la tată (Parker et al., 1997),
corelațiile Spearman între cele două versiuni (limba română și limba engleză) și între sub -scalele
acestuia s -au dovedit a fi foarte puternice. De asemenea, corelațiile Spearman care au fost realizate pe
fiecare pereche de itemi s -au dovedit a fi semnificative statistic. Aceste rezultate sugerează că
versiunile în limba română și limba engleză ale instrumentului (vari anta tată) sunt echivalente
lingvistic.
În ceea ce privește chestionarul MOPS – varianta care se referă la mamă (Parker et al., 1997),
corelațiile Spearman între cele două versiuni (limba română și limba engleză) și între sub -scalele
acestuia s -au dovedit a fi foarte puternice și semnificative statistic. Corelațiile Spearman care au fost
realizate pe fiecare pereche de itemi s -au dovedit a fi semnificative statistic, cu excepția item -ului 7
(traducere: ,,Avea un comportament imprevizibil față de mine’’ , original: ,,Unpredictable towards
me’’) și item -ului 8 (traducere: ,,Nu se îngrijea de mine’’ , original: ,,Uncaring of me’’ ). Ținând cont de
faptul că la sub -scalele acestui chestionar au existat corelații puternice la un prag de semnificație p <
0.01, o posibilă explicație pentru corelațiile nesemnificative de la item -ul 7 și item -ul 8 se poate datora
numărului relativ mic de subiecți (N = 31) sau faptului că aceștia s -au identificat mai mult cu varianta
tradusă (limba română).
Rezultatele acestui studiu sunt promițătoare și relevante în vederea utilizării variantei în limba
română a sub -scalelor ,,The Measure of Parental Style’’/Evaluarea silurilor parentale (MOPS; Parker
et al., 1997), în vederea evaluării cu succes a stilurilor parentale disfuncționale pepcepute la
delincvenți juvenili din România. Prin urmare, se poate concluziona că pe baza rezultatelor acestui
studiu, cele două versiuni (limba română și limba engleză) ale instrumentului MOPS (Parker et al.,
1997) sunt echivalent lingvistic.

3.2. Studiul 2 – Studiu corelațional , comparativ și de analiză de mediere la și/ sau între grupurile
de adolescenți delincvenți, nedelincvenți și cei supuși riscului: distorsiuni cognitive,
comportamente de tip anti -social, mecanisme de coping și stiluri parent ale percepute

3.2.1. Introducere
Delincv ența juvenilă și actele anti -sociale efectuate de către tineri dau formă unor dificultăți
esențiale cu care civilizația noastră se confruntă, iar acest lucru poate fi explicat, în mare parte, prin
variabilele multi ple și diverse care pot fi posibile cauze sau se pot asocia cu acest fenomen. Aceste
explicații se pot construi cu ajutorul factorilor individuali (biologici și psihologici) și factorilor sociali ,
care includ și factorii educaționali/școlari și familiali ( Shoemaker, 2009; Shoemaker, 2010; Marica,
2007; Ojo, 2012).
O componentă importană care se asociază cu dezvoltarea și menținerea comportamentului anti –
social este reprezentată de distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ (Gibbs, 2003; Barriga et al.,
2001). Conceptul de ,,self -serving’’ este descris în literatura de specialitate ca fiind o serie de procese
cognitive distorsionate, care pot lua formă datorită tendinței de auto -percepție favorabilă, în general
supradimensio nată (Myers, 2015).
Explicațiile din literatură susțin că anumiți indivizi aleg comportamentul delincvent sau deviant ca
mecanism de adaptare la situațiile stresante din mediu (Agnew, 2001). Aceste explicații susțin că
asocierea cu persoane cu caracter dev iant, situația socială, presiunea socială, tensiunile induse

18
financiare, injustiția, incapacitatea de a atinge obiectivele valorizate social, mediul familial
disfuncțional și educația scăzută sunt posibile condiții în alegerea criminalității și devianței c a
mecanism de coping (Agnew, 2001 ; Shoemaker, 2009 ; Marica, 2007; Moitra & Mukherjee, 2010 ).
Modul în care indivizii utilizează mecanismele de coping în situațiile stresante poate fi un factor
important în relația dintre factorii de stres, psiho -patologie și delincvență (Agnew, 2001; Rector &
Roger, 1996; Shulman & Cauffman, 2011; Zeidner & Sakalofske, 1996). Aceast factor poate să indice
faptul că modul în care sunt utilizeazate strategiile de coping poate duce la protecția directă (prin
eliminarea sau sch imbarea factorilor de stres) sau indirectă (schimbarea modului de a răspunde
factorilor de stres care nu pot fi schimbați) împotriva influențelor negative a factorilor de stres
(Zeidner & Sakalofske, 1996). De asemenea, strategiile de coping utilizate de c ătre adolescenți pentru
a face față stresului pot oferi anumite indicații despre bunăstarea lor psiho -emoțională (Rector &
Roger, 1996).
Studiile realizate asupra fenomenelor de stres și coping au demonstrat că mecanismele optime de
coping pe care indivizi i le utilizează în momentul în care se înfruntă cu situațiile stresante sunt cele
care se realizează prin metoda suportului social (Taylor et. al., 2004). În cazul indivizilor care
manifestă un comportament delincvent, suportul social poate fi un element i mportant în ceea ce
privește prevenirea sau ameliorarea unui astfel de comportamen t (Cullen, 1994; Wright, Cullen &
Miller, 2001; McConnell, Breitkreuz & Savage, 2011; Kort -Butler, 2010).
Factorii de stres și condițiile nefavorabile ale mediului pot sa af ecteze și părinții adolescenților și
ai tinerilor care se află în curs de dezvoltare. În acest sens, un statut socio -economic scăzut, de
exemplu, poate determina părinții să experimenteze un nivel mai ridicat al stresului, ceea ce poate
conduce/ se poate a socia la un stil parental nepotrivit, fapt care poate avea un impact negativ asupra
mediului din familie, rezultând posibile probleme de comportament din partea tânărului sau
adolescentului aflat într -o astfel de situație familială (McConnell, Breitkreuz & Savage, 2011).
În literatura de specialitate, relația dintre stilurile parentale disfuncționale și comportamentul anti –
social și delincvent este documentată în numeroase s tudii (Farrington, 2002; Graham & Bowling,
1995; Moitra & Mukherjee, 2010; Simons & Conger, 2007), indicând faptul că mediul în care tânărul
individ se dezvoltă poate să repezinte un factor important în apariția și evoluția unui comportament
anti-social. Așadar, daca părinții adoptă un stil parental corespunzptor (cum ar fi stilul parenta l
democratic), există posibilitatea ca tinerii sau adolescenții care se dezvoltă cu astfel de părinți să aibă
un nivel crescut al interesului pentru școală și un nivel scăzut al comportamentului delincvent (Simons
& Conger, 2007).

3.2.2. Obiective și ipot eze
Obiectiv 1 (O1) : Primul obiectiv al acestui studiu constă în investigarea relațiilor de asociere și a
diferențelor dintre distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social,
mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale percepute la trei grupe de adolescenți din
România: delincvenți (D), nedelincvenți (ND) și adolescenți supuși riscului (ASR).
 Ipoteza 1: Va exista o relație de asociere între distorsiunile cognitive de tip ,,self serving’’,
comportamentele d e tip anti -social și mecanismele de coping în cadrul fiecărei categorii de
adolescenți. Direcția și intensitatea corelației ar putea fi diferite la cele trei categorii.
 Ipoteza 2: Va exista o relație de asociere între distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’,
comportamentele de tip anti -social și stilurile parentale disfuncționale percepute în cadrul
tuturor celor trei categorii de adolescenți. Direcția și intensitatea corelației ar putea fi diferite
la cele trei categorii.
 Ipoteza 3: Va exista o rel ație de asociere între mecanismele de coping și stilurile parentale
disfuncționale percepute în cadrul tuturor celor trei categorii de adolescenți. Direcția și
intensitatea corelației ar putea fi diferite la cele trei categorii.

19
 Ipoteza 4: Vor exista difer ențe la nivelul distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’ și
comportamentelor de tip anti -social, mecanismelor de coping și stilurilor parentale
disfuncționale percepute între cele trei grupe de adolescenți (delincvenți, nedelincvenți și
adolescenți supuși riscului).
Obiectiv 2 (O2) : Cel de al doilea obiectiv al acestui studiu constă în investigarea la nivel intragrup
a relațiilor de asociere dintre nivelul de educatie, antecedente penale, prezenta părinților, nivelul de
suport social, distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social,
mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale la adolescenșii din grupurile D și ASR.
 Ipoteza 1: Va exista o relație de asociere negativă între nivelul de educație și dist orsiunile
cognitive de tip ,,self -serving’’ și comportamentele de tip anti -social la adolescenții din
grupurile D și ASR.
 Ipoteza 2: Va exista o relație de asociere pozitivă între nivelul de educație și mecanismele de
coping la adolescenții din grupurile D și ASR.
 Ipoteza 3: Va exista o relație de asociere negativă între nivelul de educație și stilurile parentale
disfuncționale percepute la adolescenții din grupurile D și ASR..
 Ipoteza 4: Va exista o relație de asociere negativă între prezența părinților și distorsiunile
cognitive de tip ,,self -serving’’ și comportamentele de tip anti -social la adolescenții din
grupurile D și ASR.
 Ipoteza 5: Va exista o relație de asociere pozitivă între prezența părinților și mecanismele de
coping la adolescenții din grupur ile D și ASR.
 Ipoteza 6: Va exista o relație de asociere între prezența părinților și stilurile parentale
disfuncționale percepute la adolescenții din grupurile D și ASR.. Direcția și intensitatea
corelației ar putea fi diferite la cele două categorii.
 Ipoteza 7: Va exista o relație de asociere negativă între nivelul de suport social și distorsiunile
cognitive de tip ,,self -serving’’ și comportamentele de tip anti -social la adolescenții din
grupurile D și ASR.
 Ipoteza 8: Va exista o relație de asociere pozi tivă între nivelul de suport social și mecanismele
de coping la adolescenții din grupurile D și ASR.
 Ipoteza 9: Va exista o relație de asociere negativă între nivelul de suport social și stilurile
parentale disfuncționale percepute la adolescenții din grup urile D și ASR.
 Ipoteza 10: Va exista o relație de asociere pozitivă între antecedentele penale și distorsiunile
cognitive de tip ,,self -serving’’ și comportamentele de tip anti -social la categoria delincvenți.
 Ipoteza 11: Va exista o relație de asociere n egativă între antecedentele penale și mecanismele
de coping la categoria delincvenți.
 Ipoteza 12: Va exista o relație de asociere pozitivă între antecedentele penale și stilurile
parentale disfuncționale percepute la categoria delincvenți.
 Ipoteza 13: Va exista o relație de asociere între nivelul de educație, prezența părinților, nivelul
de suport social și antecedente penale la adolescenții din grupurile D și ASR. Direcția și
intensitatea corelației ar putea fi diferite la acestă categorie.
Obiectiv 3 ( O3): Acest obiectiv constă în compararea coeficienților de corelație semnificativi
între variabilele investigate în cadrul O1 și O2 între cele 3 grupe de adolescenți (ND, D, ASR) (O3).
 Ipoteza 1: Vor exista diferențe semnificative între coeficienții de co relație semnificativi dintre
distorsiunile cognitive de tip ,,self serving’’, comportamentele de tip anti -social și
mecanismele de coping care au avut loc grupele ND, ASR și D.
 Ipoteza 2: Vor exista diferențe semnificative între coeficienții de corelație semnificativi dintre
distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social și stilurile
parentale disfuncționale percepute care au avut loc grupele ND, ASR și D.

20
 Ipoteza 3: Vor exista diferențe semnificative între coeficienții de corelație semnificativi dintre
mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale percepute care au avut loc grupele
de adolescenți ND, ASR și D.
Obiectiv 4 (O4) : Constă în investigarea relațiilor de mediere între variabilele analizate:
distor siunile cognitive de tip ,,self -serving’’ si comportamentele de tip anti -social, mecanismele de
coping, stilurile parentale disfuncționale percepute, nivelul de educatie, antecedente penale, prezenta
părinților, și nivelul de suport social din cadrul fiecă rui grup de adolescenți (ND, D, ASR).
 Ipoteza 1: Relația dintre comportamentul disfuncțional general al mamei perceput și
dezvoltarea comportamentului antisocial va fi mediată de consumul de substanțe și de alcool
(ca potențial mecanism de coping) la grupa de adolescenți ND.
 Ipoteza 2: Relația dintre supra -controlul mamei perceput și dezvoltarea comportamentului
antisocial direct va fi mediată de consumul de substanțe și de alcool (ca potențial mecanism de
coping) la grupa de adolescenți ND.
 Ipoteza 3: Rel ația dintre supra -controlul mamei perceput și agresiunea fizică va fi mediată de
consumul de substanțe și de alcool (ca potențial mecanism de coping) la grupa de adolescenți
ND.
 Ipoteza 4: Relația dintre indiferența mamei percepute și blamarea celorlalți v a fi mediată de
consumul de substanțe și de alcool (ca potențial mecanism de coping) la grupa ND.
 Ipoteza 5: Relația dintre comportamentul disfuncțional general al mamei perceput și copingul
evitant va fi mediată de dezvoltarea comportamentului antisocial la grupa ND.
 Ipoteza 6: Relația dintre abuzul mamei perceput și negare va fi mediată de dezvoltarea
comportamentului antisocial la grupa ND.
 Ipoteza 7: Relația dintre abuzul mamei perceput și consumul de substanțe și de alcool va fi
mediată de dezvoltarea comportamentului antisocial la grupa ND.
 Ipoteza 8 : Relația dintre abuzul mamei perceput și negare va fi mediată de dezvoltarea
dezvoltarea comportamentului antisocial direct la grupa ND.
 Ipoteza 9 : Relația dintre abuzul mamei perceput și consumul de subst anțe și de alcool va fi
mediată de dezvoltarea dezvoltarea comportamentului antisocial direct la grupa ND.
 Ipoteza 10: Relația dintre abuzul mamei perceput și negare va fi mediată de blamarea celorlalți
la grupa ND.
 Ipoteza 11: Relația dintre abuzul mamei perceput și consumul de substanțe și de alcool va fi
mediată de blamarea celorlalți la grupa ND.
 Ipoteza 12: Relația dintre abuzul mamei perceput și negare va fi mediată de plasarea răului în
față la grupa ND.
 Ipoteza 13: Relația dintre abuzul mamei percep ut și consumul de substanțe și de alcool va fi
mediată de agresiunea fizică la grupa ND.
 Ipoteza 14: Relația dintre abuzul mamei perceput și negare va fi mediată de opoziționismul
provocator la grupa ND.
 Ipoteza 15: Relația dintre nivelul de educație și co mportamentul anti -social va fi mediată de
nivelul de suport social la grupa D.
 Ipoteza 16: Relația dintre nivelul de educație și comportamentul anti -social indirect va fi
mediată de nivelul de suport social la grupa D.
 Ipoteza 17: Relația dintre nivelul de educație și furt va fi mediată de nivelul de suport social la
grupa de adolescenți D.
 Ipoteza 18: Relația dintre nivelul de educație și minimizare/etichetare necorespunzătoare va fi
mediată de nivelul de suport social la grupa de adolescenți D.

21
 Ipoteza 19 : Relația dintre antecedente penale și comportamentul anti -social direct va fi
mediată de nivelul de suport social la grupa de adolescenți D.

3.2.3. Participanți
În acest studiu au participat 96 de adolescenți care aparțin grupului de nedelincvenți (ND), 27 de
tineri care aparțin grupului de adolescenți supuși riscului (ASR) și 55 de adolescenți care aparțin
grupului de delincvenți (D) din România. Participanții au fost selectați din Centrul de Re -educare
Buziaș, Penitenciarul din Arad, Serviciul de Probaț iune Arad, Direcția Generală de Asistență Socială
și Protecția Copilului Arad și Colegiul Economic din Arad.
În cadrul grupei ND (N = 96), 52 de participanți aparțin genului feminin (54.2 %), 43 de
participanți aparțin genului masculin (44.8 %) și 1 partic ipant nu și -a declarat genul (1 %), cu vârstele
cuprinse între 14 și 20 de ani și o de media de vârstă de 16.05 (SD = 1.21).
În ceea ce privește grupa ASR (N=27), 10 participanți aparțin genului feminin (37 %) și 17
participanți aparțin genului masculin ( 63 %), cu vârstele cuprinse între 13 și 18 ani, media de vârstă de
15.04 (SD = 1.74).
În ceea ce privește grupa D (N=55), 6 participanți aparțin genului feminin (10.9 %) și 49
participanți aparțin genului masculin (89.1 %), cu vârstele cuprinse între 15 ș i 19 ani, media de vârstă
fiind de 17.13 (SD =.92).

3.2.4. Instrumente
Chestionarul COPE (Carver et al., 1989) – Inițial, acest chestionar a fost elaborat de Carver et
al. (1989) și evaluează modul în care idndivizii gestionează stresul dintr -o perspect ivă dispozițională,
iar acest instrument integrează modelul stresului elaborat de Lazarus & Folkman (1987) . Autorii
(Carver et al., 1989) au descris 4 categorii de mecanisme de coping, după cum urmează: copingul
centrat pe problemă (reprezentat de: aborda rea afectivă, planificare și eliminarea activităților
concurente), copingul centrat pe emoție (reprezentat de: reinterpretarea pozitivă, abstinență, acceptare
și orientarea spre religie), copingul centrat pe căutarea suportului social (reprezentat de: supo rtul social
instrumental, suportul social emoțional și focalizarea pe exprimarea emoțiilor) și copingul evitant
(reprezentat de negare, pasivitate mentală și pasivitate comportamentală). Pe parcursul anilor,
chestionarul COPE a suferit anumite modificări, iar acesta a fost tradus, adaptat și validat pe populație
românească de Crașovan & Sava (2013), având un număr de 60 de itemi care reprezintă 15 mecanisme
de coping. Fiecare dintre aceste 15 strategii este evaluată de 4 itemi. Chestionarul se prezintă cu o
consistență internă, variind de la .48 la .92, având valoarea media al coeficientului alpha pentru cele 15
subscale de .70 ( Crașovan & Sava, 2013 ).
Răspunsul la acest instrument se face pe o scală de tip Likert, variind de la unu la patru, în care
cifra 1 este reprezentată de „De obicei nu fac asta deloc” iar cifra 4 este reprezentată de „De obicei fac
asta în mare măsură.”
Cele 15 strategii de coping sunt: copingul centrat pe problemă (1 – copingul activ, 2 – planificarea
și 3 – eliminarea activităților concurente), copingul centrat pe emoție (4 – reinterpretarea pozitivă, 5 –
reținerea de la acțiune, 6 – acceptarea și 7 – orientarea spre religie), copingul centrat pe căutarea
suportului social (8 – suportul social instrumental, 9 – suportul social emoți onal și 10 – exprimarea
emoțiilor), copingul evitant (11 – negarea, 12 – pasivitatea mentală și 13 – pasivitatea
comportamentală), 14 – consumul de substanțe și 15 – Umorul ( Crașovan & Sava , 2013).
Chestionarul ,,How I Think’’ (HIT) – Pentru a evalua comp ortamentul anti -social al
adolescenților a fost utilizat chestionarul How Think Think (Barriga et al., 2001), care a fost conceput
pentru a măsura distorsiunile cognitive de tip ,,self serving’’ (Centrate pe sine, Blamarea celorlalți,
Minimizare/etichetare necorespunzătoare, Plasarea răului în față) și patru categorii de comportament
anti-social (Opoziționism provocator, Agresiune fizică, Minciună și Furt). HIT (Barriga et al., 2001)

22
este alcătuit din 54 de întrebări, cu variante de răspuns de tip Likert de 6 puncte, variind de la dezacord
total (1) până la acord total (6). Din cele 54 de întrebări, 39 sunt concepute pentru a evalua cele patru
distorsiuni cognitive "self -serving" și cele patru categorii de comportament antisocial, 8 întrebări
evaluează nivel ul dezirabilității sociale și 7 întrebări sunt proiectate ca filtre pozitive pentru a ascunde
cele 39 de întrebări (Barriga et al., 2001). Suma sub -scalelor Opoziționism provocator și Agresiune
fizică scala clară Scala Clară (acțiuni anti -sociale care incl ud confruntarea directă cu victima), iar
suma sub -scalelor Minciună și Furt construiește Scala Ascunsă (reprezentată de acte cu conținut anti –
social care se confruntă în mod indirect cu victima); în total, chestionarul este format din 12 scale și
sub-scale (Barriga et al., 2001). HIT a fost validat lingvistic într -un studiu anterior, cu o consistență
internă care variază între .531 (filtre pozitive) și .863 (scala cu semnificație clară), cu un coeficient
alpha -Cronbach pentru întregul chestionar de .914 (De meter et al., 2018).
Chestionarul Evaluării Stilurilor Parentale – The Measure of Parental Style (MOPS) –
Chestionarul MOPS (The Measure of Parental Style; Parker et al., 1997) a fost realizat în vederea
evaluării contribuțiilor disfuncționale parentale percepute, cum ar fi abuzul, indiferența și
supracontrolul. Chestionarul MOPS a fost inspirit din Instrumentul Legăturilor Parentale (PBI; Parker
et al., 1997; Parker et al., 1979).
Chestionarul MOPS este conceput din 15 întrebări, cu variante de răspuns pe o scală de tip Likert
(de 4 puncte), variind de la 0 (deloc adevărat) la 3 (extrem de adevărat). Fiecare item are variante de
răspuns și pentru comportamentul maternal perceput și pentru cel paternal perceput; chestionarul este
constituit din 3 scale, d upă cum urmează: indiferență (este reprezentată de 6 itemi), abuz (este
reprezentat de 5 itemi) și supra -control (este reprezentat de 4 itemi) (Parker et al., 1997). MOPS a fost
validat lingvistic într -un studiu anterior, cu o consistență internă care vari ază între .525 (supra -control
mamă) și .920 (Indiferență tată), cu un coeficient pe întregul chestionar de .842 (variant care se referă
la tată) si .822 (variant care se referă la tată) (Demeter et al., 2017).
Fișa de evaluare la nivel instituțional – Acea stă fișă standardizată cuprinde informații
privind nivelul de educație, antecedentele penale, prezența părinților (familie mono sau bi parentală
sau situație fără părinți) și nivelul de suport social (numărul de vizite, convorbiri telefonice și susținere
materială) au fost obținute pentru fiecare participant în parte de la fișa instituțională de evaluare
psihologică/individuală, furnizată de Penitenciarul Arad din România, Centrul de Reeducare Buzias
din România, Serviciul de Probațiune Arad și Direcția Gen erală de Asistență Socială și Protecția
Copilului Arad.

3.2.5. Design
În cadrul acestui studiu se va realiza un studiu corelațional și comparativ (în funcție de ipoteze), în
care se vor analiza diferențele și relațiile de asociere privind variabilele eval uate pentru fiecare
eșantion care va participa la acest studiu: adolescenți cu statut de delincvenți, adolescenți
nedelincvenți și adolescenți supuși riscului.
Variabilele sunt următoarele: distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’: scala cu semnifi cație
clară (opoziționismul provocator și agresiunea fizică), scala cu semnificație ascunsă (minciuna și
furtul), centrate pe sine, blamarea celorlalți, minimizare/etichetare necorespunzătoare și plasarea răului
în față (evaluate cu Chestionarul HIT; Barri ga et al., 2001 ); mecanismele de coping: copingul centrat
pe problemă (copingul activ, planificarea și eliminarea activităților concurente), copingul centrat pe
emoție (reinterpretarea pozitivă, reținerea de la acțiune, acceptarea și orientarea spre relig ie), copingul
centrat pe căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social emoțional și
exprimarea emoțiilor), copingul evitant (negarea, pasivitatea mentală și pasivitatea comportamentală),
consumul de substanțe și umorul (evaluat e cu Chestionarul COPE; Carver et al., 1989); stilurile
parentale disfuncționale: indiferență, abuz și supracontrol parental (evaluate cu Chestionarul MOPS;

23
Parker et al., 1997); nivelul de educație, antecedentele penale, prezența părinților și nivelul de suport
social (obținute din fișa de evaluare la nivel instituțional).
Pentru primele 3 ipoteze de la primul obiectiv (O1) se va utiliza un design corelațional, având
ca variabile dependente scalele și sub -scalele chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ) și scalele și
subscalele chestionarului COPE (Carver et al., 1989) (pentru ipoteza 1); scalele și sub -scalele
chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ) și scalele și sub -scalele chestionarului MOPS (Parker et al.,
1997) (pentru ipoteza 2); și scalele și sub scalele chestionarului COPE (Carver et al., 1989) și și sub –
scalele chestionarului MOPS (Parker et al., 1997) (pentru ipoteza 3). Pentru ipoteza 4 de la O1 se va
utiliza un design non -experimental comparativ, având ca variabilă independentă statutul person al al
participanților clasificat în trei categorii: delincvenți, nedelincvenți și adolescenți supuși riscului, iar ca
și variabile dependente se vor include scalele și subscalele chestionarulelor HIT (Barriga et al., 2001,
adaptat lingvistic), COPE (Carver et al., 1989) și MOPS (Parker et al., 1997, adaptat lingvistic).
Pentru ipotezele de la obiectivul 2 (O2) se va utiliza un design corelațional, având ca variabile
dependente nivelul de educație și scalele și sub -scalele chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 )
(pentru ipoteza 1); nivelul de educație și scalele și subscalele chestionarului COPE (Carver et al.,
1989) (pentru ipoteza 2); nivelul de educație și și scalele și sub -scalele chestionarului MOPS (Parker
et al., 1997) (pentru ipoteza 3); prezența pă rinților și scalele și sub -scalele chestionarului HIT ( Barriga
et al., 2001 ) (pentru ipoteza 4); prezența părinților și scalele și subscalele chestionarului COPE (Carver
et al., 1989) (pentru ipoteza 5); prezența părinților și și scalele și sub -scalele che stionarului MOPS
(Parker et al., 1997) (pentru ipoteza 6); nivelul de suport social și scalele și sub -scalele chestionarului
HIT ( Barriga et al., 2001 ) (pentru ipoteza 7); nivelul de suport social și scalele și subscalele
chestionarului COPE (Carver et al. , 1989) (pentru ipoteza 8); nivelul de suport social și și scalele și
sub-scalele chestionarului MOPS (Parker et al., 1997) (pentru ipoteza 9); antecedentele penale și
scalele și sub -scalele chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ) (pentru ipoteza 10); an tecedentele
penale și scalele și subscalele chestionarului COPE (Carver et al., 1989) (pentru ipoteza 11);
antecedentele penale și și scalele și sub -scalele chestionarului MOPS (Parker et al., 1997) (pentru
ipoteza 12); nivelul de educație, prezența părinț ilor, nivelul de suport social și antecedente penale
(pentru ipoteza 13).
Pentru ipotezele de la obiectivul 3 (O3) se va utiliza un design non -experimental comparativ,
având ca variabilă independentă grupul din care fac parte participanții (ND, ASR și D) ș i ca
variabile dependente se vor include coeficienții de corelație semnificativi care au loc pentru fiecare
grupă între scalele chestionarulelor HIT (Barriga et al., 2001 ) și COPE (Carver et al., 1989) (Ipoteza
1), între scalele chestionarulelor HIT (Barri ga et al., 2001 ) și MOPS (Parker et al., 1997) (Ipoteza 2) și
între scalele chestionarulelor COPE (Carver et al., 1989) și MOPS (Parker et al., 1997) (Ipoteza 3).
Această procedură este posibilă dacă comparațiile sunt efectuate pe aceleași variabile de că tre două
grupue diferite și dacă coeficienții de corelație comparați sunt semnificativi statistic; modul de a face
acest lucru se poate realiza prin transformarea valorilor coeficienților de corelație, sau valorile r, în
scoruri z (Statistics Solutions, n. d.). Această transformare, cunoscută și sub numele de transformarea r
de la Fisher, este făcută astfel încât scorurile z să poată fi comparate și analizate pentru a vedea dacă
diferențele sunt semnificative statistic prin obținerea scorueilor z observabile (Statistics Solutions,
n.d.).
Pentru ipotezele de la obiectivul 4 (O4) se va utiliza un design non -experimental de analiză de
mediere, având ca variabile la grupa de nedelincvenți : pentru ipoteza 1, variabila independentă (VI)
– Comportamentul disfuncțion al general al mamei perceput, variabila dependentă (VD) –
Dezvoltarea comportamentului anti -social și variabila mediatoare (VM) – Consumul de substanțe și
de alcool; pentru ipoteza 2, variabila independentă (VI) – Supra -controlul mamei perceput, variabila
dependentă (VD) – Dezvoltarea comportamentului antisocial direct și variabila mediatoare (VM) –
Consumul de substanțe și de alcool; pentru ipoteza 3, VI – Supra -controlul mamei perceput, VD –

24
Agresiunea fizică și VM – Consumul de substanțe și de alcool; pe ntru ipoteza 4, VI – Indiferența
mamei percepute, VD – Blamarea celorlalți și VM – Consumul de substanțe și de alcool; pentru
ipoteza 5, VI – Comportamentul disfuncțional general al mamei perceput, VD – Copingul evitant și
VM – Dezvoltarea comportamentului antisocial; pentru ipoteza 6, VI – Abuzul mamei perceput, VD –
Negare și VM – Dezvoltarea comportamentului antisocial; pentru ipoteza 7, VI – Abuzul mamei
perceput, VD – Consumul de substanțe și de alcool și VM – Dezvoltarea comportamentului antisocial;
pentru ipoteza 8, VI – Abuzul mamei perceput, VD – Negare și VM – Dezvoltarea dezvoltarea
comportamentului antisocial direct; pentru ipoteza 9, VI – Abuzul mamei perceput, VD – Consumul
de substanțe și de alcool și VM – Dezvoltarea dezvoltarea comportamentului antisocial direct; pentru
ipoteza 10, VI – Abuzul mamei perceput, VD – Negare și VM – Blamarea celorlalți; pentru ipoteza
11, VI – Abuzul mamei perceput, VD – Consumul de substanțe și de alcool și VM – Blamarea
celorlalți; pentru ipoteza 12, VI – Abuzul mamei perceput, VD – Negare și VM – Plasarea răului în
față; pentru ipoteza 13, VI – Abuzul mamei perceput, VD – Consumul de substanțe și de alcool și VM
– Agresiunea fizică; pentru ipoteza 14, VI – Abuzul mamei pe rceput, VD – Negare și VM –
Opoziționismul provocator; și la grupa de delincvenți: pentru ipoteza 15, VI – Nivelul de educație,
VD – Comportamentul anti -social și VM – Nivelul de suport social; pentru ipoteza 16, VI – Nivelul
de educație, VD – Comportament ul anti -social indirect și VM – Nivelul de suport social; pentru
ipoteza 17, VI – Nivelul de educație, VD – Furt și VM – Nivelul de suport social; pentru ipoteza 18,
VI – Nivelul de educație, VD – Minimizare/etichetare necorespunzătoare și VM – Nivelul de suport
social; și pentru ipoteza 19, VI – Antecedentele penale, VD – Comportamentul anti -social direct și
VM – Nivelul de suport social;
Pentru a calcula efectul de mediere, s -au urmărit o serie de pași pentru fiecare ipoteză în parte
(Baron & Kenny, 1986; Shrout & Bolger, 2002; Hayes, 2013; Kahn, 2014): 1. Verificarea dacă toate
variabilele studiate la O4 se asociază între ele într -un mod semnificativ statistic (p <.05); 2.
Determinarea căii c – prin regresarea variabilei dependente (VD) pe variabila indep endentă (VI),
pentru fiecare ipoteză în parte (O4), pentru confirmarea faptului că VI este un predictor semnificativ al
VD; 3. Determinarea căii a – prin regresarea mediatorului (VM) pe variabila independentă (VI), pentru
fiecare ipoteză în parte (O4), pen tru confirmarea faptului că VI este un predictor semnificativ al VM;
4. Determinarea căilor b și c' – prin regresarea VD atât pe VM cât și pe VI, pentru fiecare ipoteză în
parte (O4), pentru confirmarea faptului că mediatorul este un predictor semnificativ al variabilei
dependente (calea b); calea b ar trebui să fie semnificativă statistic; calea c' ar trebui să se reducă din
semnificație (mediere parțială) sau chiar să devină nesemnificativă statistic (medierea completă); 5.
Utilizarea procedurilor de boots trapping și a testului Sobel – pentru a testa semnificația efectului
indirect prin utilizarea versiunii PROCESS macro 2.16 (Hayes, 2012 -2018); ca efectul indirect sa fie
nesemnificativ statistic, coeficienții intervalului de încredere nu trebuie să depășea scă 0.

3.2.6. Procedură de colectare a datelor
Obținerea acordului de colectare de date a constat în realizarea de cereri standard aprobate de către
Universitatea Babeș Bolyai, Cluj Napoca, în vederea asigurării accesului în instituții (Penitenciarul
Arad, Centrul de Reeducare Buzias, Serviciul de Probațiune Arad, Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Arad și Colegiul Economic Arad) și la fișele de evaluare la nivel
instituțional. Chestionarele COPE (Carver et al., 1989), HIT ( Barriga et al., 2001 ) și MOPS (Parker et
al., 1997) au fost administrate subiecților prin probe creion -hârtie, iar aceștia au fost informați că
participă la o cercetare privind adolescenții. De asemenea, subiecților li s -a garantat confidențialitatea
datelo r. Suportul social, antecedentele penale și nivelul de educație au fost extrase din fișa de evaluare
la nivel instituțional. Colectarea datelor a avut loc în perioada octombrie 2017 – ianuarie 2018, iar
completarea pachetului de chestionare a duprat aproxi mativ 40 de minute pentru fiecare participant.

25
3.2.7. Rezultate
Toate datele au fost prelucrate cu ajutorul programului SPSS versiunea 17, iar pe lânga variabilele
menționat mai sus, au fost calculate și scorurile pentru scala ,,Anomalous Responding’’ (scală ca re
reprezintă dezirabilitatea socilă) a Chestionarului HIT (Barriga et al., 2001) pentru a controla nivelul
de sinceritate a răspunsurilor date la chestionarele din acest studiu. Conform literaturii de specialitate
(Barriga et al., 2001), dacă scorul la sc ala ,,Anomalous Responding’’ este mai mare de valoarea 4.00,
atunci protocolul este suspect în ceea ce privește sinceritatea răspunsului; dacă scorul este mai mare de
4,25, atunci protocolul poate să nu fie luat în considerare. Valoarile medilor pentru sca la ,,Anomalous
Responding’’ din eșantioanele studiate sunt: M = 3.21 (SD = .95) pentru adolescenții nedelincvenți
(N=96), M = 3.04 (SD = .84) pentru adolescenții supuși riscului (N=27) și M = 3.23 (SD = 1.15)
pentru adolescenții delincvenți (N = 55). Acest e valori indică faptul că participanții studiului au oferit
răspunsuri sincere la elementele chestionarelor.
Pentru fiecare chestionar și grup de adolescenți, s -au obținut următoarele proprietăți
psihometrice (alpha -cronbach) .
Coeficienții Alpha Cronbach pentru grupa de adolescenți nedelincvenți se prezintă în felul
următor: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .710 (Opoziționism provocator) până la
.923 (Total HIT); Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la .305 (Pasivitate menta lă) până
la .921 (Consumul de substanțe și de alcool); Pentru chestionarul MOPS, coeficienții variază de la
.645 (Supra -control mamă) până la .952 (Indiferență tată).
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului, coeficienții Alpha Cronbach se prezintă în f elul
următor: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .511 (,,Anomalous Responding’’) până la
.876 (Total HIT); Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la .246 (Negare) până la .861
(Coping centrat pe emoție); Pentru chestionarul MOPS , coeficienții variază de la .244 (Supra -control
tată) până la .837 (Indiferență mamă).
Pentru grupa de adolescenți delincvenți, coeficienții Alpha Cronbach se prezintă în felul următor:
Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .736 (Minciuna) până la .931 (Total HIT); Pentru
chestionarul COPE, coeficienții variază de la .013 (Reinterpretare pozitivă) până la .915 (Consumul de
substanțe și de alcool); Pentru chestionarul MOPS, coeficienții variază de la .473 (Supra -control
mamă) până la .914 (To tal tată).
Datorită faptului că la grupa de adolescenți supuși riscului coeficientul Alpha Cronbach pentru
scala de Supra -control tată a fost de -.140 (.360 pentru nedelincvenți și .594 pentru delincvenți) s -a
eliminat itemul 1 de la chestionarul MOPS din ecuație de la toate grupele pentru a crește valoare
acestiua. Ca și consecință, s -au recalculat coeficienții Alpha și pentru Total tată (deoarece și aceasta
scală conține itemul 1, care a fost scos din scala de supra -control tată). Coefienții Alpha Cronbac h
pentru Total tată (cu itemul 1 inclus) au fost .890 pentru nedelincvenți, .737 pentru adolescenții supuși
riscului și .899 pentru delincvenți.
În cazul coeficientilor foarte mici înregistrați la două subscale (reinterpretare pozitivă și reținerea
de la acțiune) în cazul adolescenților cu statut de delincvenți, s -a realizat verificarea acestora prin
proceduri standard (recalculare, verificarea cotărilor inverse). Este posibil ca acesști itemi să fi avut un
nivel mai scăzut de comprehensibilitate decât cei lalți (Exemple de itemi la subscala reinterpretare
pozitivă ar fi: Încerc să mă dezvolt ca persoană ca rezultat al experienței mele de viață sau Încerc să
văd problema în lumină diferită, pentru a o face să pară mai pozitivă ; exemple de itemi la subscala
reținerea de la acțiune ar fi: Amân a face ceva în legătură cu problema până situația o permite sau Mă
oblig să aștept momentul propice pentru a face ceva ).
Pentru a determina tipul de proceduri statistice utilizate mai departe în acest sudiu s -a calculat
distibuția normalității cu testul Shapiro -Wilk pentru fiecare scală și sub -scală a instumentelor folosite,
în funcție de grupă (ND, SR, D).

26
Pentru grupa de adolescenți nedelincvenți, scalele care nu au respectat o distribuție normală sunt:
Total HIT, Sca lă clară, Scală ascunsă, Centrate pe sine, Blamarea celorlalți, Minimizare/etichetare
necorespunzătoare, Plasarea răului în față, Agresiune fizică, Furt, Planificare, Reinterpretare pozitivă,
Reținere acțiune, Orientarea spre religie, Suport social instrum ental, Suport social emoțional, Coping
evitant, Negare, Pasivitate mentală, Pasivitate comportamentală, Consumul de substanțe și de alcool,
Umor, Total tată, Indiferență tată, Abuz tată, Supra -control tată, Total mamă, Indiferență mamă, Abuz
mamă și Supra -control mamă.
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului, scalele care nu au respectat o distribuție normală sunt:
Centrate pe sine, Orientarea spre religie, Suport social emoțional, Consumul de substanțe și de alcool,
Indiferență tată, Abuz tată, Supra -control tată și Supra -control mamă.
Pentru grupa de adolescenți delincvenți, scalele care nu au respectat o distribuție normală sunt:
Scală clară, Scală ascunsă, Plasarea răului în față, Agresiune fizică, Furt, Coping activ, Planificare,
Reinterpretare pozi tivă, Orientarea spre religie, Coping orientat spre suport social, Suport social
instrumental, Suport social emoțional, Pasivitate mentală, Consumul de substanțe și de alcool, Umor,
Total tată, Indiferență tată, Abuz tată, Supra -control tată, Total mamă, I ndiferență mamă și Abuz
mamă. Analiza statistică ulterioară s -a realizat în funcție de aceste rezultate privind distribuția datelor.

Obiectivul 1
Ipoteza 1
Având în vedere că s -a infirmat ipoteza nulă pentru un număr ridicat de scale la cele 3 grupe în
ceea ce privește distribuția normalității (care afirmă că distribuția pe scale va fi una normală), se va
utiliza testul de corelație Spearman. Așadar, pentru a verifica dacă există o relație de asociere între
variabilele menționate, se va utiliza corelația Spearman pentru fiecare grup în parte.
Pentru grupa de adolescenți nedelincvenți , s-au obținut următoarele corelații positive : scorurile de
la HIT cu scorurile de la Copingul evitant (r = .337, p < .01), Negarea (r = .340, p < .01), Pasivitatea
comportamentală (r = .264, p < .01), Consumul de substanțe și de alcool (r = .387, p < .01) și Umor (r
= .302, p < .01); scorurile de la Scala clară cu scorurile de la Copingul evitant (r = .356, p < .01),
Negarea (r = .342, p < .01), Pasivitatea comportam entală (r = .218, p < .05), Consumul de substanțe și
de alcool (r = .431, p < .01) și Umor (r = .306, p < .01); scorurile de la Scala ascunsă cu scorurile de la
Copingul evitant (r = .289, p < .01), Negarea (r = .300, p < .01), Pasivitatea comportamentală (r =
.298, p < .01), Consumul de substanțe și de alcool (r = .303 p < .01) și Umor (r = .250, p < .05);
scorurile de la distorisiunile cognitive Centrate pe sine cu scorurile de la Copingul centrat pe problemă
(r = .243, p < .05), Copingul activ (r = .205, p < .05), Planificare (r = .225, p < .05), Negare (r = .255,
p < .05), Consumul de substanțe și de alcool (r = .212, p < .05) și Umor (r = .292, p < .01); scorurile de
la distorisiunile cognitive Blamarea celorlalți cu scorurile de la Copingul evitant (r = .342, p < .01),
Negare (r = .351, p < .01), Pasivitate comportamentală (r = .264, p < .01), Consumul de substanțe și de
alcool (r = .392, p < .01) și Umor (r = .245, p < .05); scorurile de la distorisiunile cognitive
Minimizare/etichetare necorespunzătoa re cu scorurile de la Copingul evitant (r = .272, p < .01),
Negare (r = .242, p < .05), Pasivitate comportamentală (r = .317, p < .01), Consumul de substanțe și de
alcool (r = .347, p < .01) și Umor (r = .217, p < .05); scorurile de la distorisiunile cogni tive Plasarea
răului în față cu scorurile de la Copingul evitant (r = .411, p < .01), Negare (r = .338, p < .01),
Pasivitate mentală (r = .240, p < .05 ) Pasivitate comportamentală (r = .274, p < .01), Consumul de
substanțe și de alcool (r = .401, p < .01), Umor (r = .322, p < .01) și Acceptare (r = .230, p < .05);
scorurile de la comportamentele de tip anti -social Opoziționism provocator cu scorurile de la Copingul
evitant (r = .343, p < .01), Negare (r = .322, p < .01), Pasivitate mentală (r = .234, p < .0 5), Consumul
de substanțe și de alcool (r = .358, p < .01) și Umor (r = .296, p < .01); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social Agresiune fizică cu scorurile de la Copingul centrat pe problemă (r
= .225, p < .05), Eliminarea activităților concur ente (r = .210, p < .05), Copingul evitant (r = .325, p <

27
.01), Negare (r = .335, p < .01), Pasivitate comportamentală (r = .214, p < .05), Consumul de substanțe
și de alcool (r = .453, p < .01), Umor (r = .292, p < .01) și Acceptare (r = .207, p < .05); s corurile de la
comportamentele de tip anti -social Minciună cu scorurile de la Copingul evitant (r = .303, p < .01),
Negare (r = .278, p < .01), Pasivitate comportamentală (r = .280, p < .01) Consumul de substanțe și de
alcool (r = .319, p < .01) și Umor (r = .239, p < .05); scorurile de la comportamentele de tip anti –
social Furt cu scorurile de la Negare (r = .242, p < .05), Consumul de substanțe și de alcool (r = .211, p
< .05) și Umor (r = .235, p < .05). Corelații negative sunt: scorurile de la distorisiunile cognitive
Plasarea răului în față cu scorurile de la Suportul social emotional (r = -.230, p < .05).
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului , s-au obținut următoarele corelații pozitive
semnificative statistic: scorurile de la HIT cu sco rurile de la Eliminarea activităților concurente (r =
.417, p < .05), Acceptare (r = .387, p < .05), Exprimarea emoțiilor (r = .415, p < .05) și Negare (r =
.394, p < .05); scorurile de la Scala clară cu scorurile de la Coping evitant (r = .459, p < .05), Negare (r
= .544, p < .01), Eliminarea activităților concurente (r = .530, p < .01), Acceptare (r = .474, p < .05) și
Exprimarea emoțiilor (r = .548, p < .01); scorurile de la distorsiunile cognitive Centrate pe sine cu
scorurile de la Eliminarea activităț ilor concurente (r = .480, p < .05), Acceptare (r = .468, p < .05),
Exprimarea emoțiilor (r = .459, p < .05) și Pasivitate comportamentală (r = .436, p < .05); scorurile de
la distorsiunile cognitive Blamarea celorlalți cu scorurile de la Coping evitant (r = .396, p < .05),
Negare (r = .453, p < .01), Exprimarea emoțiilor (r = .430, p < .05) și Consumul de substanțe și de
alcool (r = .438, p < .01); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Opoziționism provocator
cu scorurile de la Exprimarea emoț iilor (r = .500, p < .01) și Negare (r = .422, p < .05); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social Agresiune Fizica cu scorurile de la Eliminarea activităților
concurente (r = .458, p < .05); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Furt cu scorurile de la
Consumul de substanțe și de alcool (r = .422, p < .05).
Pentru grupa de adolescenți delincvenți , s-au obținut următoarele corelații pozitive : scorurile de la
HIT cu scorurile de la Coping Evitant (r = .478, p < .01), Negare (r = .437, p < .01) Pasivitate mentală
(r = .313, p < .05), Pasivitate comportamentală (r = .319, p < .05), Consumul de substanțe și de alcool
(r = .557, p < .01), Umor (r = .327, p < .05) și Eliminarea activităților concurente (r = .287, p < .05);
scorurile de la Sca la clară cu scorurile de la Coping Evitant (r = .461, p < .01), Negare (r = .377, p <
.01) Pasivitate mentală (r = .329, p < .05), Pasivitate comportamentală (r = .340, p < .05), Consumul
de substanțe și de alcool (r = .505, p < .01), Umor (r = .290, p < . 05) și Eliminarea activităților
concurente (r = .311, p < .05); scorurile de la Scala ascunsă cu scorurile de la Coping Evitant (r = .462,
p < .01), Negare (r = .451, p < .01) Pasivitate mentală (r = .279, p < .05), Pasivitate comportamentală
(r = .309, p < .05), Consumul de substanțe și de alcool (r = .572, p < .01), Umor (r = .376, p < .01),
Eliminarea activităților concurente (r = .267, p < .05) și Exprimarea Emoțiilor (r = .274, p < .05);
scorurile de la distorsiunile cognitive Centrate pe sine cu s corurile de la Coping Evitant (r = .379, p <
.01), Negare (r = .355, p < .01), Consumul de substanțe și de alcool (r = .541, p < .01) și Umor (r =
.368, p < .01); scorurile de la distorsiunile cognitive Blamarea celorlalți cu scorurile de la Coping
Evitant (r = .356, p < .01), Negare (r = .296, p < .05), Pasivitate mentală (r = .271, p < .05), Pasivitate
comportamentală (r = .268, p < .05), Consumul de substanțe și de alcool (r = .504, p < .01), Umor (r =
.274, p < .05), Eliminarea activităților concurente (r = .270, p < .05) și Reținerea de la acțiune (r =
.336, p < .05); scorurile de la distorsiunile cognitive Minimizare/etichetare necorespunzătoare cu
scorurile de la Coping Evitant (r = .428, p < .01), Negare (r = .455, p < .01), Pasivitate
comportamental ă (r = .271, p < .05), Consumul de substanțe și de alcool (r = .507, p < .01) și Umor (r
= .308, p < .05); scorurile de la distorsiunile cognitive Plasarea răului în față cu scorurile de la Coping
Evitant (r = .526, p < .01), Negare (r = .415, p < .01), Pa sivitate mentală (r = .355, p < .01), Pasivitate
comportamentală (r = .371, p < .01), Consumul de substanțe și de alcool (r = .445, p < .01) și Umor (r
= .310, p < .05); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Opoziționism provocator cu
scoruril e de la Coping Evitant (r = .591, p < .01), Negare (r = .496, p < .01), Pasivitate mentală (r =

28
.455, p < .01), Pasivitate comportamentală (r = .401, p < .01), Consumul de substanțe și de alcool (r =
.429, p < .01) și Umor (r = .282, p < .05); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Agresiune
fizică cu scorurile de la Consumul de substanțe și de alcool (r = .453, p < .01) și Eliminarea
activităților concurente (r = .360, p < .01); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Minciună
cu sco rurile de la Copingul centrat pe emoție (r = .320, p < .05), Reținerea de la acțiune (r = .349, p <
.01), Copingul centrat pe suport social (r = .345, p < .01), Suport social instrumental (r = .337, p <
.05), Exprimarea emoțiilor (r = .395, p < .01), Coping Evitant (r = .513, p < .01), Negare (r = .372, p <
.01), Pasivitate mentală (r = .415, p < .01), Pasivitate comportamentală (r = .375, p < .01), Consumul
de substanțe și de alcool (r = .315, p < .05) și Umor (r = .287, p < .05); scoruril e de la
comportamentele de tip anti -social Furt cu scorurile de la Coping Evitant (r = .331, p < .05), Negare (r
= .385, p < .01), Consumul de substanțe și de alcool (r = .591, p < .01) și Umor (r = .315, p < .05).

Ipoteza 2
Pentru a verifica dacă există asocieri între distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’,
comportamentele de tip anti -social și stilurile parentale disfuncționale percepute , se va utiliza corelația
Spearman (deoarece un număr ridicat din scalele mențio nate mai sus nu au respectat o distribuție
normală) pentru fiecare grup în parte.
Pentru grupa de adolescenți nedelincvenți , s-au obținut următoarele aociații pozitive semnificative
statistic: scorurile de la HIT cu scorurile de la Total mamă (r = .242, p < .05) și Abuz mamă (r = .304,
p < .01); scorurile de la Scala clară cu scorurile de la Abuz tată (r = .217, p < .05), Total mamă (r =
.325, p < .01), Indiferență mamă (r = .236, p < .05), Abuz mamă (r = .371, p < .01) și Supra -control
mamă (r = .271, p < .01); scorurile de la distorsiunile cognitive Blamarea celorlalți cu scorurile de la
Total mamă (r = .237, p < .05), Indiferență mamă (r = .215, p < .05) și Abuz mamă (r = .298, p < .01);
scorurile de la distorsiunile cognitive Minimizare/etichetare necore spunzătoare cu scorurile de la Abuz
mamă (r = .216, p < .05); scorurile de la distorsiunile cognitive Plasarea răului în față cu scorurile de la
Abuz tată (r = .290, p < .01), Total mamă (r = .375, p < .01), Indiferență mamă (r = .275, p < .01),
Abuz mamă (r = .396, p < .01) și Supra -control mamă (r = .301, p < .01); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social Opoziționism provocator cu scorurile de la Abuz tată (r = .215, p <
.05), Total mamă (r = .280, p < .01), Abuz mamă (r = .301, p < .01) și Supra -control mamă (r = .226, p
< .05); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Agresiune fizică cu scorurile de la Total
mamă (r = .339, p < .01), Indiferență mamă (r = .279, p < .01), Abuz mamă (r = .389, p < .01) și
Supra -contro l mamă (r = .283, p < .01); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Minciună cu
scorurile de la Abuz tată (r = .212, p < .05), Total mamă (r = .225, p < .05) și Abuz mamă (r = .296, p
< .01).
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului, s-au obț inut următoarele corelații pozitive
semnificative: scorurile de la HIT cu scorurile de la Total mamă (r = .571, p < .05) și Abuz mamă (r =
.602, p < .05); scorurile de la Scala clară cu scorurile de la Supra -control tată (r = .594, p < .05), Total
mamă (r = .588, p < .05) și Abuz mamă (r = .644, p < .01); scorurile de la Scala ascunsă cu scorurile
de la Total mamă (r = .517, p < .05); scorurile de la distorsiunile cognitive Centrate pe sine cu
scorurile de la Total mamă (r = .495, p < .05); scorurile de l a distorsiunile cognitive Blamarea
celorlalți cu scorurile de la Supra -control tată (r = .614, p < .05), Total mamă (r = .646, p < .01) și
Abuz mamă (r = .730, p < .01); scorurile de la distorsiunile cognitive Minimizare/etichetare
necorespunzătoare cu sco rurile de la Total mamă (r = .505, p < .05); scorurile de la distorsiunile
cognitive Plasarea răului în față cu scorurile de la Total mamă (r = .491, p < .05) și Abuz mamă (r =
.643, p < .01); scorurile de la comportamentele de tip anti -social Opoziționism provocator cu scorurile
de la Total mamă (r = .580, p < .05) și Abuz mamă (r = .587, p < .05); scorurile de la comportamentele
de tip anti -social Agresiune fizică cu scorurile de la Total mamă (r = .628, p < .01) și Abuz mamă (r =
.701, p < .01); scoruril e de la comportamentele de tip anti -social Minciună cu scorurile de la Total

29
mamă (r = .496, p < .05); scorurile de la comportamentele de tip anti -social furt cu scorurile de la
Total tată (r = .516, p < .05), Abuz tată (r = .602, p < .01) și Supra -control tată (r = .622, p < .05).
Pentru grupa de adolescenți delincvenți , s-au obținut următoarele asociații pozitive statistic
semnificative: scorurile de la HIT cu scorurile de la Total tată (r = .325, p < .05), Indiferență tată (r =
.352, p < .05), Total mamă (r = .402, p < .01), Indiferență mamă (r = .337, p < .05) și Abuz mamă (r =
.345, p < .05); scorurile de la Scala clară cu scorurile de la Total tată (r = .327, p < .05), Indiferență
tată (r = .391, p < .01), Total mamă (r = .372, p < .01), Indiferență mamă (r = .373, p < .01) și Abuz
mamă (r = .311, p < .05); scorurile de la Scala ascunsă cu scorurile de la Total tată (r = .304, p < .05),
Indiferență tată (r = .305, p < .05), Total mamă (r = .410, p < .01), Indiferență mamă (r = .282, p < .05)
și Abuz mamă (r = .377, p < .01); scorurile de la distorsiunile cognitive Centrate pe sine cu scorurile
de la Total tată (r = .375, p < .05), Indiferență tată (r = .346, p < .05), Abuz tată (r = .346, p < .05),
Total mamă (r = .496, p < .01) , Indiferență mamă (r = .381, p < .01) și Abuz mamă (r = .490, p < .01);
scorurile de la distorsiunile cognitive Blamarea celorlalți cu scorurile de la Indiferență tată (r = .303, p
< .05), Total mamă (r = .398, p < .01), Indiferență mamă (r = .412, p < .0 1) și Abuz mamă (r = .346, p
< .05); scorurile de la distorsiunile cognitive Minimizare/etichetare necorespunzătoare cu scorurile de
la Total mamă (r = .291, p < .05); scorurile de la distorsiunile cognitive Plasarea răului în față cu
scorurile de la Indif erență tată (r = .348, p < .05) și Total mamă (r = .282, p < .05); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social Opoziționism provocator cu scorurile de la Total mamă (r = .355, p
< .01), Indiferență mamă (r = .312, p < .05) și Abuz mamă (r = .297, p < .05); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social Agresiune fizică cu scorurile de la Total tată (r = .300, p < .05),
Indiferență tată (r = .430, p < .01) și Indiferență mamă (r = .356, p < .01); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social Minciună cu scorurile de la Total mamă (r = .387, p < .01),
Indiferență mamă (r = .322, p < .05) și Abuz mamă (r = .307, p < .05); scorurile de la
comportamentele de tip anti -social furt cu scorurile de la Total mamă (r = .360, p < .01), Abuz mamă
(r = .319, p < .05) și Supra -control mamă (r = .304, p < .05 ).

Ipoteza 3
Pentru a verifica dacă există asocieri între mecanismele de coping și stilurile parentale
disfuncționale percepute , se va utiliza corelația Spearman (deoarece un număr ridicat din scalele
menționate mai sus nu au respectat o distribuție normală) pentru fiecare grup în parte.
Pentru grupa de adolescenți nedelincvenți , s-au obținut următoarele asociații pozitive statistic
semnificative: scorurile de la Exprimarea emoțiilor cu scorurile de la Su pra-control mamă (r = .209, p
< .05); scorurile de la Coping evitant cu scorurile de la Total mamă (r = .304, p < .01), Abuz mamă (r
= .295, p < .01) și Supra -control mamă (r = .315, p < .01); scorurile de la Coping Negare cu scorurile
de la Abuz mamă (r = .240, p < .05); scorurile de la Pasivitate mentală cu scorurile de la Total mamă (r
= .266, p < .05), Abuz mamă (r = .227, p < .05) și Supra -control mamă (r = .275, p < .01); scorurile de
la Consumul de substanțe sau de alcool cu scorurile de la Total tată (r = .251, p < .05), Indiferență tată
(r = .214, p < .05), Abuz tată (r = .231, p < .05), Total mamă (r = .349, p < .01), Indiferență mamă (r =
.250, p < .05) Abu z mamă (r = .337, p < .01) și Supra -control mamă (r = .353, p < .01); scorurile de la
Umor cu scorurile de la Total mamă (r = .280, p < .01), Abuz mamă (r = .253, p < .05) și Supra –
control mamă (r = .285, p < .01). În ceea ce privește asociațiile negative semnificative, acestea au fost
următoarele: scorurile de la Coping centrat pe emoție cu scorurile de la Indiferență mamă (r = -.279, p
< .01); scorurile de la Reținerea de la acțiune cu scorurile de la Indiferență mamă (r = -.257, p < .05);
scorurile de la Orientarea spre religie cu scorurile de la Indiferență mamă (r = -.327, p < .01); scorurile
de la Coping centrat pe support social cu scorurile de la Indiferență mamă (r = -.264, p < .05);
scorurile de la Support social emoțional cu scorurile de la Indife rență mamă (r = -.250, p < .05).
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului, s-au obținut următoarele asociații pozitive
semnificative statistic: scorurile de la Coping centrat pe emoție cu scorurile de la Supra -control tată (r

30
= .603, p < .05); scorurile de la Reinterpretare pozitivă cu scorurile de la Supra -control tată (r = .561, p
< .05); scorurile de la Aceptare cu scorurile de la Total tată (r = .635, p < .05), Abuz tată (r = .569, p <
.05), Supra -control tată (r = .695, p < .01), și Supra -control ma mă (r = .563, p < .05); scorurile de la
Orientarea spre religie cu scorurile de la Supra -control tată (r = .578, p < .05); scorurile de la Coping
centrat pe support social cu scorurile de la Supra -control tată (r = .592, p < .05) și Supra -control mamă
(r = .497, p < .05); scorurile de la Support social emoțional cu scorurile de la Supra -control tată (r =
.523, p < .05) și au corelat negative cu scorurile de la Supra -control mamă (r = -.594, p < .05);
scorurile de la Exprimarea emoțiilor cu scorurile de la S upra-control tată (r = .528, p < .05); scorurile
de la Coping evitant cu scorurile de la Supra -control tată (r = .633, p < .05); scorurile de la Negare cu
scorurile de la Supra -control tată (r = .584, p < .05); scorurile de la Pasivitate mentală cu scorur ile de
la Supra -control tată (r = .594, p < .05); scorurile de la Eliminarea activităților concurente cu scorurile
de la Supra -control tată (r = .527, p < .05), Total mamă (r = .510, p < .05) și Abuz mamă (r = .540, p <
.05). În ceea ce privește asociațiil e negative semnificative, acestea au fost următoarele: scorurile de la
Reținerea de la acțiune cu scorurile de la Indiferență mamă (r = -.602, p < .05).
Pentru grupa de adolescenți delincvenți , au fost obținute corelații pozitive după cum urmează:
scoruril e de la Coping centrat pe support social cu scorurile de la Total tată (r = .385, p < .01), Abuz
tată (r = .355, p < .05), Supra -control tată (r = .399, p < .01) și Supra -control mamă (r = .286, p < .05);
scorurile de la Support social emoțional cu scoruri le de la Supra -control tată (r = .321, p < .05);
scorurile de la Exprimarea emoțiilor cu scorurile de la Total tată (r = .497, p < .01), Indiferență tată (r
= .354, p < .05), Abuz tată (r = .457, p < .01), Supra -control tată (r = .445, p < .01) și Total ma mă (r =
.303, p < .05); scorurile de la Coping evitant cu scorurile de la Supra -control tată (r = .397, p < .01) și
Total mamă (r = .310, p < .05); scorurile de la Negare cu scorurile de la Supra -control mamă (r = .319,
p < .05); scorurile de la Pasivitate mentală cu scorurile de la Supra -control tată (r = .460, p < .01) și
Total mamă (r = .334, p < .05); scorurile de la Reinterpretare pozitivă cu scorurile de la Supra -control
tată (r = .366, p < .05), Total mamă (r = .371, p < .01), Abuz mamă (r = .279, p < .05) și Supra -control
mamă (r = .356, p < .01).

Ipoteza 4
Pentru a verifica dacă există diferențe semnificative între cele 3 grupe de participanți (D, ND și
ASR), în ceea ce privește variabilele distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de
tip anti -social, mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale percepute , se va utiliza testul
ANOVA Welch, deoarece cele trei grupe nu sunt distribuite într -un mod egal (N = 96; 27; 55) și
anumite variabile nu au respectat omogenitatea variațiilor.
Scalele la care nu s -a respectat omogenitatea variațiilor se prezintă în felul următor: Scală ascunsă,
Blamarea celorlalți, Minimizare/etichetare necorespunzătoare, Opoziționism provocator, Furt, Coping
centrat pe problema, Copi ng centrat pe emotie, Reinterpretare pozitivă, Reținere acțiune, Acceptare,
Orientarea spre religie, Coping evitant, Consumul de substanțe și de alcool, Total tată, Abuz tată, Total
mamă, Indiferență mamă și Abuz mamă. Pentru analiza comparativă a grupuril or, se utilizează metoda
ANOVA deoarece în literatură s -a dovedit ca acest test este robust și se poate utiliza chiar dacă nu se
respectă o distribuție normală (Schmider et al., 2010; Blanca et al., 2017).
Diferențele semnificative la p < .01 s -au înregist rat la scalele: Total HIT (2, 67.115), Welch =
5.651, Scală ascunsă (2, 65.893), Welch = 6.508, Blamarea celorlalți (2, 66.925), Welch = 6.932,
Minimizare/etichetare necorespunzătoare (2, 66.350), Welch = 5.073, Furt (2, 65.448), Welch =
13.169, Coping cen trat pe problema (2, 65.737), Welch = 21.489, Coping activ (2, 62.877), Welch =
21.147, Planificare (2, 65.650), Welch = 11.040, Eliminarea activităților concurente (2, 65.405),
Welch = 8.676, Coping centrat pe emotie (2, 61.780), Welch = 25.180, Reinterpr etare pozitivă (2,
61.950), Welch = 8.464, Reținere acțiune (2, 60.315), Welch = 13.260, Orientarea spre religie (2,
67.803), Welch = 21.609, Coping orientat spre suport social (2, 65.157), Welch = 10.191, Suport

31
social instrumental (2, 65.230), Welch = 12 .100, Suport social emoțional (2, 68.612), Welch = 6.330,
Coping evitant (2, 61.799), Welch = 5.063, Pasivitate comportamentală (2, 61.446), Welch = 7.279,
Total tată (2, 36.986), Welch = 7.865, Indiferență tată (2, 36.685), Welch = 7.164, Abuz tată (2,
34.450), Welch = 7.564, Total mamă (2, 42.215), Welch = 8.613, Indiferență mamă (2, 37.176),
Welch = 13.234 și Abuz mamă (2, 39.644), Welch = 10.418.
Diferențele semnificative la p < .05 s -au înregistrat la scalele: Scală clară (2, 68.502), Welch =
3.653, Ce ntrate pe sine (2, 67.667), Welch = 3.912, Opoziționism provocator (2, 65.422), Welch =
3.711, Agresiune fizică (2, 69.100), Welch = 3.256, Negare (2, 70.272), Welch = 3.310, Consumul de
substanțe și de alcool (2, 67.245), Welch = 3.535, Supra -control tată (2, 38.070), Welch = 4.715 și
Supra -control mamă (2, 42.516), Welch = 4.513.
Pentru a determina între care dintre grupe (ND, ASR și D) s -au înregistrat diferențele
semnificative la scalele studiate, se va utiliza metoda post hoc cu testul Games -Howell.
Diferențele semnificative care s -au înregistrat au fost următoarele: la sccala Total HIT, între: ND <
ASR, cu o diferență dintre medii de -.46; și ND < D, cu o diferență dintre medii de -.38; la Scala
ascunsă, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de -.53; și ND < D, cu o diferență dintre medii
de -.4; la scala Centrate pe sine, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de -.53; la scala
Blamarea celorlalti, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de -.48; și ND < D, cu o diferență
dintre medii de -.50; la scala Minimizare/etichetare necorespunzătoare, între: ND < ASR, cu o
diferență dintre medii de -.51; la scala Opozitionism provocator, între: ND < D, cu o diferență dintre
medii de -.43; la scala Furt, între: ND < ASR, cu o diferență dintre me dii de -.80; și ND < D, cu o
diferență dintre medii de -.56; la scala Coping centrat pe problemă, între: ND < D, cu o diferență
dintre medii de -.51; și ASR < D, cu o diferență dintre medii de -.54; la scala Coping active, între: ND
< D, cu o diferență din tre medii de -.60; și ASR < D, cu o diferență dintre medii de -.76; la scala
Planificare, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.49; și ASR < D, cu o diferență dintre medii
de -.52; la scala Eliminare activităților concurente, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.45;
la scala Coping centrat pe emotie, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.45; și ASR < D, cu o
diferență dintre medii de -.47; la scala Reinterpretare pozitivă, între: ND < D, cu o diferență dintre
medii de -.25; și ASR < D, cu o diferență dintre medii de -.61; la scala Reținere acțiune, între: ND < D,
cu o diferență dintre medii de -.54; la scala Orientarea spre religie, între: ND < D, cu o diferență dintre
medii de -.85; și ASR < D, cu o diferență dintre medii de -.60; la scala Coping orientat spre suport
social, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.41; și ASR < D, cu o diferență dintre medii de –
.41; la scala Suport social instrumental, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.50; și ASR < D,
cu o diferență dintre medii de -.56; la scala Suport social emoțional, între: ND < D, cu o diferență
dintre medii de -.44; la scala Coping evitant, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.28; la
scala Pasivitate comportamentală, între: ND < D, cu o dif erență dintre medii de -.40; la scala
Consumul de substanțe și de alcool, între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.39; la scala Total
tată, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de -.48; și ND < D, cu o diferență dintre medii de –
.45; la scal a Indiferență tată, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de -.78; la scala Abuz tată,
între: ND < D, cu o diferență dintre medii de -.53; la scala Supra -control tată, între: ND < D, cu o
diferență dintre medii de -.53; la scala Total mamă, între: N D < D, cu o diferență dintre medii de -.37;
la scala Indiferență mamă, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de -.99; și ND < D, cu o
diferență dintre medii de -.45; la scala Abuz mamă, între: ND < ASR, cu o diferență dintre medii de –
.34; și ND < D , cu o diferență dintre medii de -.51; la scala Supra -control mamă, între: ASR < D, cu o
diferență dintre medii de -.64.

Obiectivul 2
Datorită faptului că o parte din variabile nu sunt scalare (nivelul de educatie, antecedente penale,
prezenta părinților și nivelul de suport social) și un număr ridicat din scalele instrumentelor nu au

32
respectat distrinuția normalității se va utiliza testul de corelație Spearman. Așadar, pentru a verifica
cele 13 Ipoteze de la acest obiectv se va utiliza testul de corelație Spearman pentru cele 2 grupe
studiate (ASR și D).
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului , s-au obținut următoarele asociații pozitive
semnificative statistic: Nivelul de educație cu scorurile de la Opoziționismul provocator (r = .441, p <
.05); Preze nța părinților cu scorurile de la Consumul de substanțe și de alcool (r = .405, p < .05) și
Supra -control mamă (r = .596, p < .05); Nivelul de suport social cu scorurile de la Copingul activ (r =
.523, p < .01) și Suport social instrumental (r = .401, p < .05).
Pentru grupa de adolescenți delincvenți , s-au obținut următoarele asociații pozitive semnificative
statistic: Antecedentele penale cu scorurile de la Scală clară (r = .278, p < .05), distorsiunile cognitive
Minimizare/etichetare necorespunzătoare (r = .311, p < .05), comportamentele de tip anti -social
Opoziționism provocator (r = .313, p < .05) și Pasivitate mentală (r = .276, p < .05); Prezența părinților
cu scorurile de la Coping centrat pe problemă (r = .284, p < .05), Coping centrat pe emoție (r = .321, p
< .05) și Orientarea spre religie (r = .324, p < .05). În ceea ce privește asociațiile negative
semnificative statistic: Nivelul de educație cu scorurile de la Total HIT (r = -.291, p < .05), Scală
ascunsă (r = -.309, p < .05), distorsiunile cogni tive Minimizare/etichetare necorespunzătoare (r = –
.336, p < .05), comportamentele de tip anti -social Furt (r = -.290, p < .05), Coping centrat pe emoție (r
= -.290, p < .05), Acceptare (r = -.275, p < .05), Orientarea spre religie (r = -.273, p < .05), Co ping
centrat pe support social (r = -.285, p < .05), Suport social emoțional (r = -.342, p < .05) și Coping
activ (r = -.288, p < .05); Nivelul de support social cu scorurile de la Total HIT (r = -.564, p < .01),
Scală clară (r = -.505, p < .01), Scală asc unsă (r = -.540, p < .01), distorsiunile cognitive Centrate pe
sine (r = -.455, p < .01), Blamarea celorlalți (r = -.506, p < .01), Minimizare/etichetare
necorespunzătoare (r = -.610, p < .01), Plasarea răului în față (r = -.456, p < .01), comportamentele de
tip anti -social Opoziționism provocator (r = -.430, p < .01), Agresiune fizică (r = -.485, p < .01),
Minciună (r = -.376, p < .01), Furt (r = -.553, p < .01), Negare (r = -.291, p < .05), Consumul de
substanțe și de alcool (r = -.422, p < .01), Antecede nte penale (r = -.460, p < .01) și a corelat pozitiv cu
Nivel de educație (r = .364, p < .01).

Obiectivul 3
Testarea acestei ipotezlor acestui obiectv a fost posibilă prin utilizarea unui calculator online
(Lenhard & Lenhard, 2014), conceput pentru a veri fica diferențele dintre coeficienții de corelație
semnificativi care au avut loc între două grupe două grupe.

Ipoteza 1
Diferențele semnificative s -au înregistrat la: coeficienții de corelație semnificativi care au avut loc
între scala Opoziționism provocator și Coping evitant dintre grupa ND (r = .343**, N = 96) și D (r =
.591**, N = 55), cu un scor Z observabil = -1.86, p < .05; coeficienții de corelație semnificativi care au
avut loc între scala Centrate pe sine și Consumul de substanțe și de alcool dintre grupa ND (r = .212*,
N = 96) și D (r = .541**, N = 55), cu un scor Z observabil = -2.25, p < .05; coeficienții de core lație
semnificativi care au avut loc între scala Furt și Consumul de substanțe și de alcool dintre grupa ND (r
= .211*, N = 96) și D (r = .591**, N = 55), cu un scor Z observabil = -2.69, p < .01; și coeficienții de
corelație semnificativi care au avut loc între Scală ascunsă și Consumul de substanțe și de alcool dintre
grupa ND (r = .303**, N = 96) și D (r = .572**, N = 55), cu un scor Z observabil = -1.95, p < .05.

Ipoteza 2
Diferențele semnificative s -au înregistrat la: coeficienții de corelație semnif icativi care au avut loc
între scala Blamarea celorlalți și Total mamă dintre grupa ND (r = .237*, N = 91) și ASR (r = .646**, N
= 17), cu un scor Z observabil = -1.83, p < .05; coeficienții de corelație semnificativi care au avut loc

33
între scala Blamarea celorlalți și Abuz mamă dintre grupa ND (r = .298**, N = 91) și ASR (r = .730**,
N = 17), cu un scor Z observabil = -2.16, p < .05 și coeficienții de corelație semnificativi care au avut
loc între scala Blamarea celorlalți și Abuz mamă dintre grupa ASR (r = .730**, N = 17) și D (r = .346*,
N = 53), cu un scor Z observabil = 1.88, p < .05.

Ipoteza 3
Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între coeficienții de corelație comparați.

Obiectivul 4
Ipoteza 1

Tabel 1. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .12 11.81 < .01 .62 .18 .34 < .01 .26, .98
a .17 18.67 < .01 .72 .17 .42 < .01 .39, 1.04
b & c’ .21 11.33 < .01
c’ .38 .19 .21 > .05 -.002, .75
b .34 .11 .33 < .01 .13, .56
a*b .14
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 1. Calea c dintre variabilele TM ( total mamă) și TH (total HIT).

Fig. 2. Calea a, b și c’ dintre TM (total mamă), CSA (Consumul de substanțe și de alcool) și TH (total
HIT).

Ipoteza 2

Tabel 2. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .09 8.391 < .01 .35 .12 .29 < .01 .11, .59
a .09 9.130 < .01 .31 .10 .31 < .01 .11,.52
b & c’ .22 12.12 < .01
c’ .21 .12 .18 > .05 -.02, .44
b .44 .11 .38 < .01 .21, .66
a*b .12
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 3. Calea c dintre variablele SCM (Supracontrol mamă) și SC (Scală clară).

34

Fig. 4. Calea a, b și c’ dintre variablele SCM (Supracontrol mamă), CSA (Consumul de substanțe și de
alcool) și SC (Scală clară).

Ipoteza 3

Tabel 3. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .10 9.956 < .01 .43 .14 .32 < .01 .16, .71
a .09 9.130 < .01 .31 .10 .31 < .01 .11,.52
b & c’ .23 13.22 < .01
c’ .28 .13 .20 < .05 .01, .54
b .50 .13 .38 < .01 .24, .76
a*b .12
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 5. Calea c dintre variabilele SCM (Supracontrol mamă) și AF (Agresiune fizică).

Fig. 6. Calea a, b și c’ dintre variabilele SCM (Supracontrol mamă), CSA (Consumul de substanțe și
de alcool) și AF (Agresiune fizică).

Ipoteza 4

Tabel 4. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .09 8.783 < .01 .46 .16 .30 < .01 .15, .77
a .10 9.792 < .01 .48 .14 .32 < .01 .16,.73
b & c’ .21 11.79 < .01
c’ .28 .15 .18 > .05 -.02, .59
b .40 .11 .37 < .01 .18, .62
a*b .12
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

35
Fig. 7. Calea c dintre variabilele IM (Indiferență mamă) și BC (Blamarea celorlalți).

Fig. 8. Calea a, b și c’ dintre variabilele IM (Indiferență mamă), CSA (Consumul de substanțe și de
alcool) și BC (Blamarea celorlalți).

Ipoteza 5

Tabel 5. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .07 7.147 < .01 .29 .11 .27 < .01 .08, .51
a .12 11.81 < .01 .62 .18 .34 < .01 .26,.98
b & c’ .12 5.939 < .01
c’ .21 .11 .20 > .05 -.02, .44
b .13 .06 .23 < .05 .01, .26
a*b .08
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 9. Calea c dintre variabilele TM (Total mamă) și CE (Coping evitant).

Fig. 10. Calea a, b și c’ dintre variabilele TM (Total mamă), TH (Total HIT) și CE (Coping Evitant).

Ipoteza 6

Tabel 6. Coeficienții efectului de mediere între variabilele AM, N și TH.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .07 7.205 < .01 .45 .17 .27 < .01 .12, .78
a .16 16.31 < .01 .73 .18 .39 < .01 .37, 1.10
b & c’ .13 6.697 < .01
c’ .28 .18 .17 > .05 -.07, .64
b .23 .10 .26 < .05 .04, .42
a*b .10
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

36

Fig. 11. Calea c dintre AM variabilele (Abuz mamă) și N (Negare).

Fig. 12. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), TH (Total HIT) și N (Negare).

Ipoteza 7

Tabel 7. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .14 14.08 < .01 .65 .17 .37 < .01 .31, 1.00
a .16 16.31 < .01 .73 .18 .39 < .01 .37, 1.10
b & c’ .22 12.45 < .01
c’ .43 .18 .25 < .05 .07, .79
b .30 .10 .32 < .01 .11, .49
a*b .13
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 13. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și CSA (Consumul de substanțe și de alcool).

Fig. 14. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), TH (Total HIT) și CSA (Consumul de
substanțe și de alcool).

Ipoteza 8

Tabel 8. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .08 7.205 < .01 .45 .17 .27 < .01 .12, .78
a .18 19.15 < .01 .86 .20 .42 < .01 .47, 1.24
b & c’ .13 6.571 < .01
c’ .27 .18 .17 > .05 -.09, .63
b .21 .09 .26 < .05 .03, .39
a*b .11
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

37

Fig. 15. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și N (Negare).

Fig. 16. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), SC (Scală clară) și N (Negare).

Ipoteza 9

Tabel 9. Coeficienții efectului de mediere.
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .14 14.08 < .01 .65 .17 .37 < .01 .31, 1.00
a .18 19.15 < .01 .86 .20 .42 < .01 .47, 1.24
b & c’ .23 13.13 < .01
c’ .40 .18 .23 < .05 .04, .76
b .29 .09 .34 < .01 .11, .47
a*b .16
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 17. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și CSA (Consumul de substanțe și alcool).

Fig. 18. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), SC (Scală clară) și CSA (Consumul de
substanțe și alcool).

Ipoteza 10
Tabel 10. Coeficienții efectului de mediere (grupa ND).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .08 7.250 < .01 .45 .17 .27 < .01 .12, .78
a .15 15.29 < .01 .74 .19 .38 < .01 .36, 1.11
b & c’ .14 7.372 < .01
c’ .27 .18 .17 > .05 -.08, .62
b .24 .09 .28 < .01 .06, .43
a*b .11
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

38

Fig. 19. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și N (Negare).

Fig. 20. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), BC (Blamarea celorlalți) și N (Negare) în
cazul adolescenților ND.

Ipoteza 11

Tabel 11. Coeficienții efectului de mediere (grupa adolescenților ND).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .14 14.08 < .01 .65 .17 .37 < .01 .31, 1.00
a .15 15.29 < .01 .74 .19 .38 < .01 .36, 1.11
b & c’ .23 13.21 < .01
c’ .43 .18 .24 < .05 .07, .78
b .31 .09 .33 < .01 .12, .49
a*b .13
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 21. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și CSA (Consumul de substanțe și alcool) în
grupa adolescenților ND.

Fig. 22. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), BC (Blamarea celorlalți) și CSA
(Consumul de substanțe și alcool) în grupa adolescenților ND.

Ipoteza 12

Tabel 12. Coeficienții efectului de mediere între variabilele AM, N și PR (grupa ND).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .08 7.205 < .01 .45 .17 .27 < .01 .12, .78
a .23 26.32 < .01 .95 .18 .48 < .01 .58, 1.31
b & c’ .14 6.882 < .01
c’ .23 .18 .14 > .05 -.14, .60
b .23 .09 .28 < .05 .05, .42
a*b .13

39
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 23. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și N (Negare) în grupa adolescenților ND.

Fig. 24. Calea a, b și c’ dintre AM (Abuz mamă), PR (Plasarea răului în față) și N (Negare) în grupa
adolescenților ND.

Ipoteza 13

Tabel 13. Coeficienții efectului de mediere între variabilele AM, CSA și AF (adolescenții ND).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .14 14.08 < .01 .65 .17 .37 < .01 .31, 1.00
a .20 21.68 < .01 1.04 .22 .44 < .01 .59, 1.48
b & c’ .23 13.30 < .01
c’ .38 .18 .22 < .05 .02, .75
b .26 .08 .35 < .01 .10, .42
a*b .15
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 25. Calea c dintre AM (Abuz mamă) și CSA (Consumul de substanțe și alcool).

Fig. 26. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), AF (Agresiune fizică) și CSA (Consumul
de substanțe și alcool) la grupa adolescenților ND.

Ipoteza 14

Tabel 14. Coeficienții efectului de mediere între variabilele AM, N și OP (grupa ND).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .08 7.205 < .01 .45 .17 .27 < .01 .12, .78
a .12 12.06 < .01 .67 .19 .35 < .01 .29, 1.06
b & c’ .14 6.998 < .01
c’ .30 .17 .18 > .05 -.05, .64
b .23 .09 .27 < .05 .05, .40
a*b .09

40
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 27. Calea c dintre variabilele AM (Abuz mamă) și N (Negare).

Fig. 28. Calea a, b și c’ dintre variabilele AM (Abuz mamă), OP (Opoziționism provocator) și N
(Negare).

Ipoteza 15

Tabel 15. Coeficienții efectului de mediere (grupa adolescenților D).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .08 4.811 < .05 -.33 .15 -.29 < .05 -.63, -.03
a .14 8.827 < .01 .35 .12 .38 < .01 .11, .58
b & c’ .32 12.28 < .01
c’ -.10 .14 -.09 > .05 -.38, .18
b -.65 .15 -.53 < .01 -.96, -.34
a*b -.20
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 29. Calea c dintre variabilele ED (Educație) și TH (Total HIT).

Fig. 30. Calea a, b și c’ dintre variabilele ED (Educație), SS (Suport social) și TH (Total HIT) în cazul
adolescenților D.

Ipoteza 16

Tabel 16. Coeficienții efectului de mediere între variabilele ED, SA și SS (grupa D).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .09 5.345 < .05 -.37 .16 -.30 < .05 -.70, -.05
a .14 8.827 < .01 .35 .12 .38 < .01 .11, .58
b & c’ .31 11.81 < .01
c’ -.14 .15 -.11 > .05 -.44, .17
b -.68 .17 -.51 < .01 -1.02, -.35

41
a*b -.19
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 31. Calea c dintre variabilele ED (Educație) și SA (Scală ascunsă).

Fig. 32. Calea a, b și c’ dintre variabilele ED (Educație), SS (Suport social) și SA (Scala ascunsă).

Ipoteza 17

Tabel 17. Coeficienții efectului de mediere între variabilele ED, F și SS (grupa D).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .10 5.942 < .05 -.46 .19 -.32 < .05 -.83, -.08
a .14 8.827 < .01 .35 .12 .38 < .01 .11, .58
b & c’ .38 16.05 < .01
c’ -.15 .17 -.10 > .05 -.48, .19
b -.89 .18 -.57 < .01 -1.26, -.52
a*b -.22
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 33. Calea c dintre variabilele ED (Educație) și F (Furt).

Fig. 34. Calea a, b și c’ dintre variabilele ED (Educație), SS (Suport social) și F (Furt) la adolescenții
D.

Ipoteza 18

Tabel 18. Coeficienții efectului de mediere între variabilele ED, MM și SS (grupa D).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .10 5.842 < .05 -.43 .18 -.32 < .05 -.78, -.07
a .14 8.827 < .01 .35 .12 .38 < .01 .11, .58
b & c’ .38 16.20 < .01
c’ -.13 .16 -.10 > .05 -.45, .19
b -.85 .17 -.58 < .01 -1.20, -.50

42
a*b -.22
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 35. Calea c dintre ED (Educație) și MM (Minimizare/ Etichetare necorespunzătoare).

Fig. 36. Calea a, b și c’ dintre ED (Educație), SS (Suport social) și MM (Minimizare/ Etichetare
necorespunzătoare).

Ipoteza 19

Tabel 19. Coeficienții efectului de mediere (grupa adolescenților D).
Cale R2 F p B SE(B) β p 95% CI
c .08 4.582 < .05 .54 .25 .28 < .05 .03, 1.04
a .22 14.90 < .01 -.75 .19 -.47 < .01 -1.14, -.36
b & c’ .28 9.849 < .01
c’ .09 .26 .05 > .05 -.42, .60
b -.60 .16 -.50 < .01 -.92, -.28
a*b .24
R2 = Variația explicată / variația totală; F = ANOVA; B = Coeficienți nestandardizați; SE = Eroare standard; β = Coeficienți standardizați ; p
= pragul de semnificație ; 95% CI = 95.0% Interval de încredere pentru B;

Fig. 37. Calea c dintre variabilele AP (Antecedente penale) și SC (Scală clară).

Fig. 38. Calea a, b și c’ dintre variabilele AP (Antecedente penale), SS (Suport social) și SC (Scală
clară) în grupa adolescenților D.

3.2.8. Discuții și concluzii
Studiul de față a avut ca scop investigarea relațiilor de asociere între variabilele distorsiuni
cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamente de tip anti -social, mecanisme de coping și stilurile
parentale disfuncționale percepute la trei grupe de adole scenți din România: delincvenți (D),
nedelincvenți (ND) și adolescenți supuși riscului (ASR). De asemenea, s -au investigat diferențele între
cele trei categorii de adolescenți la nivelul distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’,
comportamentelor de tip anti -social, mecanismelor de coping și stilurilor parentale disfuncționale

43
percepute, dacă există relații de asociere între nivelul de educatie, antecedente penale, prezenta
părinților, nivelul de suport social, distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de
tip anti -social, mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale la adolescenșii din grupurile
D și ASR, dacă există diferențe semnificative dintre coeficienții de corelație semnificativi între cele 3
grupe de adole scenți (ND, D, ASR) și dacă există relații de mediere între variabilele analizate.
Sumarul rezultatelor acestui studiu evidențiază importanța mediului din familie (în special cel al
mamei) în dezvoltarea comportamentului anti -social, indiferent de categor ie (delincvent, nedelincvent,
adolescent supus riscului), cu adolescenții delincvenți și supuși riscului provenind din familii cu un
nivel perceput de disfuncționalitate mai ridicat decât adolescenții nedelincvenți. La rândul lor, un stil
parental disfuncț ional sau un comportament anti -social se pot asocia cu mecanisme de coping
dezadaptative care pot încuraja și susține dezvolrarea unui comportament anti -social. Toate aceste
aspecte pot interactiona și cu factorul educațional, demonstrat în acest studiu pr in faptul că
adolescenții supuși riscului și cei delincvenți dispun de un nivel de educație mai scăzut decât
adolescenții nedelincvenți. Studiul de față a mai indicat că un mod eficient de a reduce manifetarea
comportamentului anti -social este prin interme diul suportului social oferit în timp real. În literatuea de
specialitate se susține că suportul social poate diminua potențialele consecințe negative (în cazul de
față, comportamentul anti -social și delincvent) apărute în urma factorilor stresanți (Thoits , 1995).
Psihologia dezvoltării și psihologia familiei indică faptul că familia conține o serie de factori care
dezvoltă bazele existențiale ale fiecărui individ (Moitra & Mukherjee, 2010; Dishion & Patterson,
2006; Bandura , 1977; Bronfenbrenner, 2005). Aș adar, o posibilă soluție la un mediu familial perceput
ca fiind disfuncțional ar putea fi un curs sau tip de intervenție orientat înspre părinți pentru a putea
îmbunătăți și/sau optimiza climatul familial și de a putea reduce dezvoltarea unor probleme de
comportament din partea adolescenților și tinerilor care trăiesc în astfel de medii familiale (Jarrett,
1999; Todd, 2004; Beyer, 2008). Un astfel de program sau interveție ar putea să cuprindă informații și
tehnici care au ca scop valorificarea unei comunic ări eficiente părinte/ copil, elaborarea unor metode
disciplinare non -agresive și identificarea nevoilor socio -emoționale ale copiilor în direcția prevenției
comportamentelor antisociale.
Pentru a reduce nivelul de cogniții criminogene și comportamente ant i-sociale la adolescenți, se
recomandă explorarea programelor educaționale existente în literatură. De exemplu, un program
educațional eficient, care este adesea referit ca exemplu de bună practică, este programul EQUIP
(Gibbs, Potter & Goldstein, 1995 ). Programul EQUIP este un plan multi -structural de suport care
vizează reducerea recidivelor în rândul adolescenților delincvenți prin scăderea nivelului de distorsiuni
cognitive, prin dezvoltarea și remodelarea competențelor sociale și prin stimularea și cul tivarea
dezvoltării judecății lor morale (Brugman & Bink, 2011). Datele prezentate în această lucrare indică
necesitatea luării în considerare a implementării unor programe educaționale care vizează reducerea
nivelului de gândire criminogenă și comportamen t anti -social la categoriile românești de adolescenți
aflați în situații de risc, cum ar fi cele instituționalizate.

3.3. Studiul 3 – Investigarea efectelor programelor educaționale instituționale la nivelul
distorsiunilor cognitive și strategiilor de coping la adolescenții delincvenți și cei aflați la risc.

3.3.1. Introducere
Un factor semnificativ în vederea prevenirii sau ameliorării unui comportament delincvent sau
anti-social este școala sau educația formală, care are ca scop asimilarea și interna lizarea normelor de
conduită de către subiecții educației în vederea adoptării unui comportament pro -scocial de către
aceștia (Dragomirescu, 1976; Millie, 2009; Heilbrun, Goldstein, & Redding, 2005).
Un program educațional eficient adesea menționat în lit eratura de specialitate este programul
EQUIP ( Gibbs, Potter & Goldstein, 1995 ). Programul EQUIP este un plan multi -dimensional de

44
suport care vizează reducerea recidivelor și ameliorarea comportamentului anti -social în rândul
adolescenților și a tinerilor delincvenți prin reducerea nivelurilor distorsiunilor cognitive, prin
dezvoltarea și remodelarea competențelor și abilităților sociale și prin stimularea și cultivarea
dezvoltării judecății morale (Brugman & Bink, 2011). Acest program are ca obiective educ area
judecății morale, corectarea erorilor de gândire, managementul furiei și dezvoltarea abilităților
prosociale ( Gibbs, Potter & Goldstein, 1995 ).
Un alt exemplu eficient de program educațional este prezentat într -un studiu realizat în Korea de
Sud, unde programul de reabilitare s -a centrat pe îmbunătățirea mecanismelor de coping adaptative
prin metoda grupurilor de consiliere în care se aplică tehnica găsirii de soluții; aceasta tehnică are
efecte pozitive asupra factorilor de stres (Ko, Yu & Kim, 2003). Tinerii care intră pentru prima dată
într-un mediu de detenție pot să manifeste diferite modificări la nivel somatic și psihologic, cum ar fi:
pierderi în greutate, insomnii, dezorientare temporală, dureri ale membrelor inferiore și reacții
emoționale car e se manifestă prin plâns și tristețe (Gheorghe, 1996; Steiner, Garcia, & Matthews,
1997 ). Așadar, există autori care sugerează că este necesar să se investigheze importanța mecanismelor
de coping pe care tinerii le aplică în vederea optimizării stării lor psiho -emoționale în timpul perioadei
de detenție, în special în etapele de început ale perioadei de detenție, etape care pot fi percepute ca
foarte stresante pentru individ (Shulman & Cauffman, 2011).
În România, pe baza Ordinului nr. 1322/C/2017 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea
I nr. 432 din 12 iunie 2017, tinerii care se află în stare de detenție vor urma programele educative, de
asistență psihologică și asistență socială desfășurate în instituțiile de detenție în care se află
(http://www.monitoruljuridic.ro ). Aceste programe au scopul de a re -abilita tinerii aflați în detenție,
prin înlăturarea comportamentului anti -social și prin preavenirea re -adoptării unui astfel de
comportament, pe baza participării la activitățile educative, de asistență psihologică și asistență
socială, care sunt reprezentate de etapele semistructurate orientate spre cunoaștere, autocunoaștere,
dezvoltare personală, stimulare aptitudinală, vocațională, petrecere a timp ului liber sau creație (pentru
detalii, a se vedea http://www.monitoruljuridic.ro ).
În funcție de specificul cazului, pe baza Ordinului nr. 1322/C/2017 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I nr. 4 32 din 12 iunie 2017, zona educațională poate să fie reprezentată de
programele și activitățile de învățare, instruire, dezvoltare aptitudinală, vocațională, moral -religioasă,
de creație, sportive, recreative care au ca și scop dezvoltarea sau scoaterea în evidență a unor tipare
comportamenteale prosociale, cu scopul de a facilita reintegrarea socială a tinerilor aflați în detenție.
Zona asistenței psihologice și zona asistenței sociale pot să conțină ansamblul proceselor sepecifice
(evaluare psihologică și socială, consiliere psihologică sau socială), care au ca scop oferirea de
susținere calificată în vederea soluționării dificultăților psihologice (frustrare, furie, agresivitate,
depresie, dificultați de învățare, etc.) și sociale (mediu social și familia l disfuncțional) ale tinerilor care
se află în stare de detenție, pe timpul executării pedepsei, în vederea pregătirii acestora pentru societate
(http://www.monitoruljuridic.ro ).
În cazul indivizilor sancțion ați cu o măsură educativă care nu necesită privare de libertate în
România, aceștia vor fi procesați de sistemul de probațiune, care urmărește reabilitarea socială a
infractorilor, reducerea pericolului de comitere a unor infracțiuni noi în vederea menține rii securității
în comunitate, diminuarea costurilor sociale ale executării pedepselor și măsurilor penale, prin
scăderea populației din unitățile penitenciare și valorificarea potențialului socioeconomic al
infractorilor; acest process are în vedere atrib uirea unui manager de caz (supraveghetor) pentru
individual sancționat, care va realiza un pla individualizat de intervenție în funcție de specificul
cazului ( http://legislatie.just.ro ).
În cazul minorilor care sunt supuși riscului și nu sunt procesați în cadrul sistemului juridic, sunt,
de regulă, procesați de sistemul de Protecție a Copilului. Adolescenții supuși riscului sunt acei minori
care suferă de dizabilități sau tulbrări de co mportament și au fost abuzați, neglijați, abandonați sau

45
exploatați ( http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/50380 ). În acest context, în baza ordinului
nr. 21 din 26 februarie 2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 222 din 15 martie 2004, adolescenții
supuși riscului vor avea parte, din partea sistemului de Protecție a Copilului, de: găzduire, sprijin
emoțional, îngrijire, educație și pregătire pentru reintegrarea sau integrar ea corespunzătoare în mediul
familial și cel social ( http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/50380 ).

3.3.2. Obiectiv și ipoteză
Obiectivul acestui studiu constă în investigarea variabilelor distorsiuni cognitive de tip self –
serving și a strategiilor de coping în cazul participanților de la studiul anterior (categoriile de
adolescenți nedelincvenți, delincvenți și cei supuși riscului) după o perioadă de 6 -8 luni de zi le
(analiză comparativă pre – și post -test). În această perioadă de 6 -8 luni, adolescenții au participat la o
serie de programe de educație și prevenție din instituțiile în care s -a desfășurat studiul (Centrul de Re –
educare Buzias, Penitenciarul din Arad, S erviciul de Probațiune Arad, Direcția Generală de Asistență
Socială și Protecția Copilului Arad – DGASPC), în vederea constatării potențialelor modificărilor
atitudinale și comportamentale (în direcția dezirabilității lor sociale), care se presupune că se asociază
pargurgerii acestor perograme.
Ipoteză: Parcurgerea programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială se va
asocia cu un nivel mai scăzut al intensității distorsiunilor cognitive și a comportamentelor anti -sociale
și un nivel mai crescut al calității mecanismelor de coping utilizate de adolescenții delincvenți și
adolescenții supuși riscului.

3.3.3. Participanți
În acest studiu au participat 34 de adolescenți care aparțin grupului de nedelincvenți (ND), 21 de
tineri care aparțin grupului de adolescenți supuși riscului (ASR) și 33 de adolescenți care aparțin
grupului de delincvenți (D) din România. Participanții au fost selectați din Centrul de Re -educare
Buzias, Penitenciarul din Arad, Serviciul de Probațiune Arad, Direcția Gener ală de Asistență Socială
și Protecția Copilului Arad și Colegiul Economic din Arad.
În cadrul grupului de adolescenți ND (N = 34), 13 de participanți aparțin genului feminin (38.2 %)
și 21 de participanți aparțin genului masculin (61.8 %), cu vârstele cupr inse între 14 și 17 ani și o de
medi a de vârstă de 15.38 (SD =.74).
În ceea ce privește grupul adolescenților ASR (N=21), 6 participanți aparțin genului feminin (28.6
%) și 15 participanți aparțin genului masculin (71.4 %), cu vârstele cuprinse între 13 și 18 ani, media
de vârstă de 14.81 (SD = 1.69).
În ceea ce privește grupul adolescenților D (N=33), 6 participanți aparțin genului feminin (18.2 %)
și 27 participanți aparțin genului masculin (81.8 %), cu vârstele cuprinse între 16 și 19 ani, media de
vârstă fiind de 17.06 (SD =.86).
Participanții care au fost selectați pentru etapa post -test sunt cei care s -au mai putut găsi dupa 6 -8
luni de zile în instituțiile în care s -a desfășurat cercetarea. Motivele pentru care ceilalți participanți au
lipsit de la această etapă sunt următoarele: (1) în cazul grupei ND: transferul în alte instituții școlare,
abandon școlar, finalizarea ciclului liceal, schimbarea domiciliului, probleme de sănătate și
absenteismul propriuzis în perioada colectării de date; (2) în cazu l grupei ASR: finalizarea serviciului
oferit de DGASPC; (3) în cazul grupei D – finalizarea săvârșirii sentinței și a detenției, transferul în
alte instituții de detenție, eliberarea condiționată și probleme medicale care au necesitat spitalizare. Se
poate asuma că aceste motive nu au putut fi controlate și s -au manifestat într -o formă întămplătoare,
prin urmare selecția participanților la această etapă poate fi considerată una randomizată (din întregurl
grup care a participat la prima etapă a cercetării).

46
3.3.4. Instrumente
(1). Chestionarul COPE (Carver et al., 1989) – Instrumentul a fost realizat de Carver et al. (1989),
prin integrarea modelul de stres elaborat de Lazarus & Folkman (1987) și evaluează felul în care
indivizii se confruntă cu situațiile stresante dintr -o perspectivă dispozițională. Chestionarul COPE a
suferit anumite modificări cu trecerea timpului, fiind tradus și adaptat în diferite limbi. Traducerea,
adaptarea și validarea pe populație românească au fost realizate de către de Crașovan & Sava (2013).
Varianta utilizată în acest studiu are un număr de 60 de itemi, ca re reprezintă 15 mecanisme de coping.
Fiecare dintre aceste 15 strategii este evaluată de 4 itemi. Răspunsul la acest instrument se face pe o
scală de tip Likert, variind de la unu la patru, în care cifra 1 este reprezentată de „De obicei nu fac asta
deloc ” iar cifra 4 este reprezentată de „De obicei fac asta în mare măsură.”
Cele 15 strategii de coping evaluate cu acest instrument sunt: copingul centrat pe problemă (1 –
copingul activ, 2 – planificarea și 3 – eliminarea activităților concurente), copingul centrat pe emoție
(4 – reinterpretarea pozitivă, 5 – reținerea de la acțiune, 6 – acceptarea și 7 – orientarea spre religie),
copingul centrat pe căutarea suportului social (8 – suportul social instrumental, 9 – suportul social
emoțional și 10 – exprimare a emoțiilor), copingul evitant (11 – negarea, 12 – pasivitatea mentală și 13 –
pasivitatea comportamentală), 14 – consumul de substanțe și 15 – Umorul ( Crașovan & Sava, 2013 ).
Chestionarul se prezintă cu o consistență internă, variind de la .48 la .92, av ând valoarea medie al
coeficientului alpha pentru cele 15 subscale de .70 ( Crașovan & Sava, 2013 ).

(2). Chestionarul ,,How I Think’’ (HIT) – HIT a fostelaborat pentru a evalua distorsiunile cognitive
de tip ,,self serving’’ (Centrate pe sine, Blamarea cel orlalți, Minimizare/etichetare necorespunzătoare,
Plasarea răului în față) și patru categorii de comportament anti -social (Opoziționism provocator,
Agresiune fizică, Minciună și Furt) (Barriga et al., 2001). HIT (Barriga et al., 2001) este conceput din
54 de itemi, cu variante de răspuns de tip Likert de 6 puncte, variind de la dezacord total (1) până la
acord total (6). Din cei 54 de itemi, 39 sunt realizați pentru a evalua cele patru distorsiuni cognitive de
tip "self -serving" și cele patru categorii de c omportament antisocial, 8 itemi măsoară nivelul
dezirabilității sociale și 7 itemi sunt cuprind filtrele pozitive pentru a camufla cei 39 de itemi (Barriga
et al., 2001). Suma sub -scalelor Opoziționism provocator și Agresiune fizică compune Scala Clară
(acțiuni anti -sociale care includ confruntarea directă cu victima), iar suma sub -scalelor Minciună și
Furt construiește Scala Ascunsă (reprezentată de acte cu conținut anti -social care se confruntă în mod
indirect cu victima); în total, chestionarul este form at din 12 scale și sub -scale (Barriga et al., 2001).
HIT a fost validat lingvistic într -un studiu anterior, cu o consistență internă care variază între .531
(filtre pozitive) și .863 (scala cu semnificație clară), cu un coeficient pe întregul chestionar de .914
(Demeter et al., 2018).

3.3.5. Design
În cadrul acestui studiu se va utiliza un design de tip cvasi -experimental, în care se vor analiza
diferențele dintre variabilele evaluate care s -au înregistrat între etapa pre -test (inițială) și etapa post –
test (după 6 -8 luni de la momentul testării inițiale) pentru fiecare grup de adolescenți: delincvenți,
nedelincvenți și adolescenți supuși riscului.
Variabilele studiate vor fi: (1) distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ : scala cu semnificație
clară (opoziționismul provocator și agresiunea fizică), scala cu semnificație ascunsă (minciuna și
furtul), centrate pe sine, blamarea celorlalți, minimizare/etichetare necorespunzătoare și plasarea răului
în față (evaluate cu Chestionarul HIT; Barriga et al., 2 001) și (2) mecanismele de coping : copingul
centrat pe problemă (copingul activ, planificarea și eliminarea activităților concurente), copingul
centrat pe emoție (reinterpretarea pozitivă, reținerea de la acțiune, acceptarea și orientarea spre
religie), c opingul centrat pe căutarea suportului social (suportul social instrumental, suportul social
emoțional și exprimarea emoțiilor), copingul evitant (negarea, pasivitatea mentală și pasivitatea

47
comportamentală), consumul de substanțe și umorul (evaluate cu C hestionarul COPE; Carver et al.,
1989).
Specific, pentru testarea ipoteze i asociate obiectivului acestui studiu se va utiliza un design cvasi –
experimental comparativ, având ca variabilă independentă progamele educaționale și de reabilitare
urmate în cele 6 -8 luni de zile la instituțiile în care s -a desfășurat studiul și ca variabile dependente
scalele și sub -scalele chestionarului HIT ( Barriga et al., 2001 ) și scalele globale ale chestionarului
COPE (Carver et al., 1989).

3.3.6. Procedură
Obținerea acord ului de colectare de date a constat în realizarea de cereri emise de către
Universitatea Babeș Bolyai (Școala Doctorală Educație, Reflecție, Dezvoltare), Cluj Napoca, în
vederea obținerii accesul în instituții (Penitenciarul Arad, Centrul de Reeducare Buzi as, Serviciul de
Probațiune Arad, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad și Colegiul
Economic Arad). Chestionarele COPE (Carver et al., 1989) și HIT ( Barriga et al., 2001 ) au fost
administrate participanților prin probe de tip c reion -hârtie, iar aceștia au fost informați că participă la o
cercetare privind adolescenții. De asemenea, subiecților li s -a garantat confidențialitatea datelor pe
baza unui consimțământ informat.
Colectarea datelor a avut loc în perioada aprilie 2018 – septembrie 2018, iar completarea
pachetului de chestionare a duprat aproximativ 25 -30 de minute pentru fiecare participant.
Acest studiu s -a desfășurat în trei etape: 1. Etapa pre -test, care a constat în testarea inițială a
celor trei grupe (ND, ASR și D) ; 2. Verificarea dacă mediile participanților de la pre test (ND, ASR și
D), cei selectați pentru acest studiu, prezintă similaritate statistică cu mediile întregului grup (ND,
ASR și D, participanții care s -au investigat în studiul 2 al tezei de doctorat) , în ceea ce privește
dimensiunile studiate (distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comp ortamentele de tip anti –
social); 3. Etapa de incubație, care s -a desfășurat pe o perioadă de 6 -8 luni. La această etapă grupele
ASR și D au urmat programe educaționale și de reabilitare specifice instuțiilor gazdă , cum ar fi:
programele educative, de asistență psihologică și asistență socială și programele de găzduire, îngrijire,
educație și pregătire în vederea reintegrării sau integrării în familie și în s ocietate. Grupa ND nu a
urmat programe educaționale sau preventive, aceștia au fost încadrați ca grupul de control la etapa
post-test. La instituțiile de detenție, toți participanții au putut să beneficieze de aceste programe, iar
participarea la aceste pr ograme a fost în fucție de planul de intervenție realizat în urma evaluării
nevoilor și problemelor cu care se confruntă. În plus, participarea la programele respective a fost
asociată cu diferite recompense sub formă de credite ( www.monitoruljuridic.ro ). În cazul
adolescenților supuși riscului, în momentul în care aceștia au fost încadrați în sistemul de protecție a
copilului, participarea la peogramele de intervenție a fost una continuă, deoarece includearea în acest
sistem necesita participarea la diferite activități care s -au organizat în funcție de specificul cazului ; 4.
Etapa post -test, care a constat în re -testarea participanților (ND, ASR și D) , prin aplicarea pachetului
de chestionare identic cu cel di n perioada pre -test. Participanții care au fost selectați pentru etapa post –
test sunt aceea care s -au mai putut găsi dupa 6 -8 luni de zile în instituțiile în care s -a desfășurat
cercetarea.

3.3.7. Rezultate
Toate datele au fost prelucrate cu ajutorul pro gramului SPSS versiunea 17, iar pe lânga variabilele
menționat mai sus, au fost calculate și scorurile pentru scala ,,Anomalous Responding’’ (scală care
reprezintă dezirabilitatea socilă) a Chestionarului HIT (Barriga et al., 2001), pentru a controla nivelul
de sinceritate a răspunsurilor date la chestionarele din acest studiu. Conform literaturii de specialitate
(Barriga et al., 2001), dacă s corul la scala ,,Anomalous Responding’’ este mai mare de valoarea 4.00,

48
atunci protocolul este suspect în ceea ce privește sinceritatea răspunsului; dacă scorul este mai mare de
4,25, atunci protocolul poate să nu fie luat în considerare.
Valoarile medilo r pentru scala ,,Anomalous Responding’’ din eșantioanele studiate la etapa pre –
test sunt: M = 3.41 (SD = .90) pentru adolescenții nedelincvenți (N=34), M = 2.98 (SD = .87) pentru
adolescenții supuși riscului (N=21) și M = 3.00 (SD =.99) pentru adolescenții delincvenți (N = 33).
Aceste valori indică faptul că participanții studiului au oferit răspunsuri sincere la elementele
chestionarelor de la etapa pre test.
Valoarile medilor pentru scala ,,Anomalous Responding’’ din eșantioanele studiate la etapa post
test sunt: M = 3.42 (SD = 1.06) pentru adolescenții ND (N=34), M = 3.40 (SD = .97) pentru grupa
ASR (N=21) și M = 3.03 (SD =1.06) pentru grupa D (N = 33). Aceste valori indică faptul că
participanții studiului au oferit răspunsuri sincere la elementele chest ionarelor de la etapa post test.
Pentru fiecare chestionar, grup de adolescenți și etapă s -au obținut următoarele proprietăți
psihometrice ( AlphaCronbach ).
Coeficienții Alpha Cronbach pentru grupa de adolescenți ND ( etapa pre -test) se prezintă în felul
următor: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .714 (Furt) până la .924 (Total HIT);
Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la .044 (Reținerea de la acțiune) până la .890
(Umor); La etapa post-test, coeficienții Alpha Cronbach pentru grupa de adolescenți ND se prezintă
astfel: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .685 (Minimizare/etichetare
necorespunzătoare) până la .909 (Total HIT); Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la .530
(Pasivita te mentală) până la .915 (Umor).
Pentru grupa de adolescenți supuși riscului ( etapa pre -test), coeficienții Alpha Cronbach se
prezintă în felul următor: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .531 (,,Anomalous
Responding’’) până la .891 (Total HIT); Pentru chesti onarul COPE, coeficienții variază de la .354
(Negare) până la .874 (Coping centrat pe emoție); La etapa post-test, coeficienții Alpha Cronbach
pentru grupa ASR sunt: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .254 (Minciuna) până la
.729 (Total HI T); Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la .228 (Exprimarea emoțiilor)
până la .838 (Suport social emoțional).
Pentru grupa de adolescenți delincvenți ( etapa pre -test), coeficienții Alpha Cronbach se prezintă
în felul următor: Pentru chestion arul HIT, coeficienții variază de la .676 (,,Anomalous Responding’’)
până la .928 (Total HIT); Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la .024 (Pasivitate
mentală) până la .936 (Consumul de substanțe și de alcool); La etapa post-test, coeficienți i Alpha
Cronbach pentru grupa de adolescenți D sunt: Pentru chestionarul HIT, coeficienții variază de la .698
(Blamarea celorlalți) până la .948 (Total HIT); Pentru chestionarul COPE, coeficienții variază de la
.366 (Negare) până la .919 (Consumul de subst anțe și de alcool) .
Datorită faptului că la grupa de adolescenți supuși riscului, coeficientul Alpha Cronbach (la etapa
post test ) pentru scala distorsiunilor cognitive centrate pe sine a fost de .053 (.819 pentru
nedelincvenți și .801 pentru delincvenți), s-a decis eliminarea itemului 7 ( Dacă văd un lucru ce îmi
place, mi -l însușesc ) din chestionarul HIT (și din toate scalel care conțin acest item de la toate grupele
pentru a crește valoarea acestora). Ca urmare, s -au recalculat coeficienții Alpha și pentru scala furt,
scala ascunsă și total HIT (deoarece și aceaste scale au conținut itemul 7, care a fost scos din scala de
distorsiuni cognitive centrate pe sine). Coefienții Alpha Cronbach pentru aceste scale (cu itemul 7
inclus) au fost: Pentru scala f urt: .718 (adolescenții ND), .299 (ASR) și .845 (D); Pentru scala
ascunsă: .807 (ND), .486 (ASR) și .907 (D); Pentru total HIT: .909 (ND), .729 (ASR) și .948 (D) .
Tot în cadrul grupei de adolescenți supuși riscului (etapa post-test), în cazul coeficientil or foarte
mici înregistrați la două subscale (Centrate pe sine, chiar și după eliminarea itemului 7 și minciună), s-
a realizat verificarea acestora prin proceduri standard, dar eliminarea mai multor itemi din chestionarul
HIT va afecta calitatea acestuia l a celelalte grupe din etapa post test (unde coeficienții Alpha au avut
valorifoarte bune ca fidelitate).

49
Având în vedere că la etapa pre-teste ( la grupa de adolescenți supuși riscului) au fost coeficienți
Alpha cu valori mai ridicate (probabil aceștia au înteles mai corect termenii în aceasta etapă), este
posibil ca la etapa de post-test, anumiți itemi să fi avut un nivel mai scăzut de comprehensibilitate
decât ceilalți, probabil asociat unui nivel mai scăzut al atenției și interesului acordat acestora în
comparație cu primul contact cu instrumentele, în faza de pre -test. De asemenea, o parte din această
grupă de adolescenți prezintă dificultați în comunicare, înțelegerea anumitor noțiuni, scris și citit.
În cazul coeficientilor foarte mici înregistrați la sub-scalele chestionarului COPE (Coping activ,
Eliminarea activitaților concurente, Reinterpretare pozitivă, Reținerea de la acțiune, Acceptare,
Exprimarea emoțiilor, Negare, Pasivitate mentală) în cazul celor trei grupe (ND,ASR și D) și a celor
două etap e (pre -test și post -test), s-a decis să se continue studiul cu scorurile globale ale chestionarului
COPE (Coping centrat pe problemă, Coping centrat pe emoție, Coping orientat spre suport social,
Coping Evitant, Consumul de substanțe și de alcool și Umor) deoarece acestea prezintă coeficienți
Alpha mai putrnici. Este posibil ca valorile mici înregistrate la sub -scalele chestionarului COPE să se
datoreze numărului scăzut de itemi care reprezintă fiecare variabilă în parte (4 itemi per sub -scală), sau
este po sibil ca anumiți itemi din chestionar să fi avut un nivel mai scăzut de comprehensibilitate decât
ceilalți pentru toate cele trei grupe (exemple de itemi la chestionarul COPE: Mă apuc de lucru sau de
alte activități înlocuitoare pentru a -mi lua gândurile d e la anumite lucruri sau Mă oblig să aștept
momentul propice pentru a face ceva ).
Pentru a determina tipul de proceduri statistice utilizate mai departe în acest sudiu, s -a calculat
distibuția normalității datelor cu testul Shapiro -Wilk pentru fiecare scal ă și sub -scală a instumentelor
folosite, în funcție de grupă (ND, SR, D) și etapă (pre -test și post -test).
Pentru grupa de adolescenți ND (etapa pre -test), scalele care nu au respectat o distribuție normală
a datelor sunt: Total HIT, Scală ascunsă, Centr ate pe sine, Agresiune fizică, Furt, Consumul de
substanțe și de alcool și Umor.
Pentru grupa ASR (etapa pre -test), scalele care nu au respectat o distribuție normală sunt: Centrate
pe sine, Consumul de substanțe și de alcool și Umor.
Pentru grupa D (etap a pre -test), scalele care nu au respectat o distribuție normală sunt: Total HIT,
Scală clară, Scală ascunsă, Plasarea răului în față, Minciună, Furt, Coping orientat spre suport social,
Consumul de substanțe și de alcool și Umor.
Pentru grupa de adolescen ți nedelincvenți (etapa post -test), scalele care nu au respectat o
distribuție normală sunt: Scală Clară, Centrate pe sine, Agresiune fizică, Furt, Coping evitant,
Consumul de substanțe și de alcool și Umor.
Pentru grupa ASR (etapa post -test), scalele car e nu au respectat o distribuție normală sunt: Scală
clară, Coping centrat pe problema, Coping orientat spre suport social și Consumul de substanțe și de
alcool și Umor.
Pentru grupa D (etapa post -test), scalele care nu au respectat o distribuție normală su nt: Total HIT,
Scală ascunsă, Blamarea celorlalți, Minimizare/etichetare necorespunzătoare, Plasarea răului în față,
Furt, Consumul de substanțe și de alcool și Umor. Analiza statistică ulterioară s -a realizat în funcție de
aceste rezultate privind distrib uția datelor.
S-au calculat diferențele (utilizând metoda testului t) dintre medile răspunsurilor adolescenților
(ND, ASR și D, N = 34; 21; 33) selectați pentru acest studiu (etapa pre -test) și mediile răspunsurilor
participanților (ND, ASR și D, N = 96; 2 7; 55) care s -au cercetat la studiul anterior (media populației),
în ceea ce privește dimensiunile studiate (distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’,
comportamentele de tip anti -social).
Doar la două variabile s -au înregistrat diferențe semnificati ve, după cum urmează: la grupa
adolescenților delincvenți scala Plasarea răului în față (t = -4.668, p < .01) și la grupul adolescenților
nedelincvenți scala Consumul de substanțe și de alcool (t = -2.263, p < .05). Aceste rezultate indică
faptul că adole scenții selectați pentru acest studiu (ND, ASR și D, etapa pre -test) și adolescenții

50
participanți la studiul anterior (ND, ASR și D, media populației) prezintă o similaritate statistică
puternică, ceea ce sugerează faptul că mediile participanților selecta ți pentru acest studiu nu au
încălact ipoteza nulă.

Ipoteză

Tabel 1. Valorile mediilor și deviaților standard pentru nivelul distorsiunilor cognitive de tip
,,self -serving’’, comportamentelor de tip anti -social și mecanismelor de coping între cele două etape
(per și post test) în funcție de statut (nedelincvenți, adolescenți supuși riscului și delincvenți).
Sclalele
instrumentelor Nedelincvenți Adolescenți supuși riscului Delincvenți
Pret-test Post-test Pret-test Post-test Pret-test Post-test
Total HIT M 2.51 2.41 2.98 2.71 3.09 2.73
SD .73 .68 .81 .54 .98 1.05
N 34 34 21 21 33 33
Scală clară M 2.64 2.53 2.99 2.84 3.22 2.99
SD .84 .80 .87 .67 .94 1.07
N 34 34 21 21 33 33
Scală ascunsă M 2.41 2.31 2.97 2.58 2.99 2.48
SD .71 .66 .84 .57 1.07 1.09
N 34 34 21 21 33 33
Centrate pe sine M 2.65 2.58 3.25 2.82 3.30 2.80
SD .95 .99 1.09 .77 1.13 1.21
N 34 34 21 21 33 33
Blamarea celorlalți M 2.52 2.44 2.99 2.78 3.21 2.87
SD .79 .73 .83 .72 1.08 .94
N 34 34 21 21 33 33
Minimizare/etichetare
necorespunzătoare M 2.35 2.23 2.84 2.63 2.92 2.43
SD .83 .75 .92 .87 1.14 1.16
N 34 34 21 21 33 33
Plasarea răului în față M 2.44 2.37 2.83 2.60 2.91 2.81
SD .73 .70 .85 73 1.03 1.16
N 34 34 21 21 33 33
Opoziționism
provocator M 2.85 2.81 3.10 2.98 3.56 3.20
SD .80 .81 .97 .75 .98 1.04
N 34 34 21 21 33 33
Agresiune fizică M 2.42 2.25 2.87 2.71 2.87 2.78
SD .95 .89 .91 .81 1.12 1.21
N 34 34 21 21 33 33
Minciuna M 2.85 2.80 3.11 2.94 3.34 2.72
SD .89 .87 1.08 .73 1.09 1.14
N 34 34 21 21 33 33
Furt M 1.96 1.82 2.83 2.22 2.64 2.24
SD .66 .65 .84 63 1.27 1.13
N 34 34 21 21 33 33
Coping centrat pe
problemă M 2.60 2.71 2.51 2.52 3.16 3.07
SD .52 .56 .71 .50 .41 .60
N 34 34 21 21 33 33
Coping centrat pe
emoție M 2.69 2.63 2.55 2.64 3.16 3.15
SD .35 .47 .67 .54 .37 .54
N 34 34 21 21 33 33
Coping orientat spre
suport social M 2.68 2.62 2.56 2.71 3.09 3.10
SD .56 .66 .63 .62 .47 .59
N 34 34 21 21 33 33
Coping Evitant M 2.32 2.21 2.42 2.44 2.70 2.55

51
SD .44 .57 .57 .56 .55 .62
N 34 34 21 21 33 33
Consumul de
substanțe și de alcool M 1.16 1.60 1.58 1.38 1.80 1.55
SD .41 .89 .76 .65 1.06 .88
N 34 34 21 21 33 33
Umor M 2.15 2.47 2.12 2.39 2.10 2.08
SD .97 1.00 .92 .74 .97 .94
N 34 34 21 21 33 33
M = medie; SD = deviație standard; N = numărul de subiecți

Pentru a verifica dacă diferențele înregistrate sunt semnificative din punct de vedere statistic, s -a
utilizat metoda testului Wilcoxon . Se utilizează această metodă deoarece anumite variabile importante
nu au respectat o distribuție normală .
La grupul adolescenților nedelincvenți (grupul de control), singurele diferențe semnificative
statistic între pre – și post -test s -au înregistrat la Consumul de substanțe și de alcool (Z = -2.230b, p <
.05) și Umor (Z = -2.131b, p < .05). La grupul de adolescenți supuși riscului, diferențe semnificative s –
au înregistrat la Scala ascunsă (Z = -1.964a, p = .05) și Furt (Z = -2.763a, p < .01). În ceea ce privește
grupul adolescenților delincve nți, diferențe semnificative între pre – și post -test s -au înregistrat la toate
variabilele în afară de Plasarea răului în față, Agresiune fizică și cele 6 scale globale ale mecanismelor
de coping.

3.3.8. Discuții și concluzii
Studiul de față a investigat variabilele distorsiuni cognitive de tip self -serving și strategiile de
coping în cazul participanților de la studiul anterior după o perioadă de 6 -8 luni de zile (analiză
comparativă pre – și post -test), timp în care adolescenții au participat la o serie d e programe de educație
și prevenție din instituțiile în care s -a desfășurat studiul (Centrul de Re -educare Buzias, Penitenciarul
din Arad, Serviciul de Probațiune Arad, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Arad – DGASPC). Evaluarea de tip pre – și pos -test a acestor programe s -a realizat în vederea
constatării potențialelor modificări atitudinale și comportamentale (în direcția dezirabilității lor
sociale), care se presupune că se asociază pargurgerii acestor perograme de către adole scenții aflați la
risc și cei cu statut delincvent.
Rezultatele studiului sugerează că parcurgerea programelor educative, de asistență psihologică și
asistență socială au potențialul de a reduce intensitatea distorsiunilor cognitive și a comportamentelor
anti-sociale asociate cu acestea la grupa de adolescenți delincvenți și să amelioreze nivelul de furt la
grupa de adolescenți supuși riscului. În ceea ce privește mecanismele de coping, rezultatele au arătat
că parcurgerea programelor educative, de asistenț ă psihologică și asistență socială nu au îmbunătățit
calitatea mecanismelor de coping utilizate de adolescenții delincvenți și supuși riscului. Acest lucru
poate fi explicat prin faptul că aceste grupe de adolescenți nu au un nivel de educație crescut și n u au
rezonat optim în ceea ce privește comprehensibilitatea cu itemii chestionarului COPE (coeficienții
Alpha scăzuți la ambele etape, pre și post test). La grupa de adolescenți delincvenți, nivelul pre -test al
scorurilor mecanismelor de coping a fost deja unul crescut.
La grupa de adolescenți supuși riscului, nivelul scăzut de furt la etapa post -test poate fi explicat
prin faptul ca această grupă de adolescenți a fost scoasă din mediul abuziv din care au provenit, iar
faptul că nu au mai avut contat timp d e 6-8 luni de zile cu familiile abuzive ar putea fi un factor care a
contibuit nivelul scăzut de furt (variabilă confundată). Faptul că alte distorsiuni cognitive și
comportamente de tip anti -social nu au scazut la etapa post -test, completează explicația o ferită mai
sus, care este susținută și de faptul că la studiul anterior s -a evidențiat o legătură semnificativă între
furt și comportamentul difuncțional paternal perceput (abuziv și orientat spre supra -control).

52
Rezultatele acestui studiu sunt consistent e cu literatura de specialitate, în care se sugerează că
parcurgerea anumitor programe educaționale în care se dezvoltă și se remodelează competențele și
abilitățile sociale, emoționale și cognitive, se stimulează și se cultivă dezvoltarea judecății morale , se
evidențiază riscurile angajării în comportamente de risc (cum ar fi de exemplu abuzul de substanțe) și
se perfecționează abilitățile de control al impulsurilor, au capacitatea de a reduce nivelul de
comportament anti -social și delincvent la tineri și adolescenți (Brugman & Bink, 2011, Heilbrun,
Goldstein, & Redding, 2005; Shoemaker, 2009; Gibbs, Potter & Goldstein, 1995 ; Catalano et al.,
2004). Programele educative, de asistență psihologică și asistență socială de la instituțiile de detenție
în care s -a desfășurat studiul sunt similare cu cele din literatura de specialitate, ceea ce sugerează că
aceste programe sunt eficiente în a reduce comportamentul anti -social sau delincvent. Se poate spune
ca diferențele semnificative înregistrate la etapa post -test s-au putut datora acestor programme
deoarece la grupul de control nu s -au produs diferențe între etapa pre și post -test (aceștia nu au parcurs
nici un program educațional de reabilitare).

Capitol ul 4. DISCUȚII ȘI CONCLUZII

Proiectul de cercetare doct orală prezent și -a propus și a reușit să investigheze o seriede factori
individuali/ psihologici (distorsiunile cognitive de tip self -serving/ de eroare a atribuirii instrumentale
și mecanismele de coping) și sociali (climatul familial, nivelul de educație , suportul social oferit în
timp real și antecedentele penale) asociați cu comportamentul anti -social și delincvent la la tinerii și
adolescenții din România.
Diverse modele teoretice din literatura de specialitate susțin afirmația că un mediu disfuncționa l
(comunitate marginală sau defavorizată; familie incompletă, abuzivă și/ sau indiferentă; statut socio –
economic scăzut; prezența grupurilor cu caracter deviant) poate favoriza ca tânărul sau adolescentul să
se angajeze în comportamente de risc (lipsa inte resului sau accesului la educația formală, dezvoltarea
unor tipare de comportament deviante sau psihopatologice, dezvoltarea unor mecanisme de adaptare
disfuncționale) . Aceste comportamente, la rândul lor, au capacitatea de a dezvolta sau încuraja apariția
sau susținerea unui comportament anti -social sau delincvent (Marica, 2007; Shoemaker, 2009;
Shoemaker, 2010; Agnew, 2001).
Dintre multiplele abordări teoretice ( de ex., Sutherland, 1947; Vygotsky, 1929; Bandura, 1986;
Bronfenbrenner, 1979; Bursik, 1988; Durkheim, 1933; Merton, 1957; Cohen, 1955; Hirschi, 1969;
Tannenbaum, 1938; Cloward & Ohlin, 1960) care au fost utilizate în literatura de specialitate pentru a
oferi explicații privind efectele mediului de dezvoltare (apropiat sau îndepărtat) a adolescenț ilor și a
tinerilor asupra progresului lor în ceea ce privește dezvoltarea și asupra evoluției unui comportament
disfuncțional, anti -social sau delincvent (centrul atenției acestui proiect de cercetare doctorală), în teza
de doctorat s -a abordat o direcție psiho -socială a dezvoltării sau ameliorării unui comportament anti-
social sau delincvent, pen tru înțelegerea și explicarea acestui fenomen.
Din perspectiva abordării psiho -sociale , fenomenele delincvenței juvenile și a comportamentului
anti-social pot fi înțelese prin asocierile, influențele și interacțiunile individului cu mediul său de
dezvoltare (factori de stres, interacțiuni pozitive sau negative, presiune socială, accesul la educație,
climatul din familie etc.) și efectele la nivel individual ale ace stor interacțiuni (tipare de gândire,
reacții comportamentale, moduri de adaptare, etc.). Adoptarea unei astfel de perspective în cadrul tezei
de doctorat a fost motivată de faptul că diferitele teorii centrate pe acest tip de abordare (psihologică
și/ sau socială) oferă explicații și descrieri comprehensive care ajută la încercarea de a înțelege factorii
și procesele diverse din mediile de dezvoltare a tinerilor și modul în care aceștia evoluează și se
dezvoltă din punct de vedere psiho -social.

53
4.1. Contr ibuții și implicații teoretice
Pe baza conținutului prezentat mai sus, pentru a putea face posibilă investigarea complexității
fenomenului studiat, primul studiu (studiul 1) și-a propus să valideze lingvistic (din limba engleză în
limba română) chestionare le ,,How I Think’’/ Stiluri de gândire (HIT; Barriga et al., 2001) și ,,The
Measure of Parental Style’’/ Evaluarea silurilor parentale (MOPS; Parker et al., 1997), pentru a putea
investiga distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ și stilurile parent ale disfuncționale pepcepute la
delincvenții juvenili și alte grupe de adolescenți din România.
În literatura de specialitate nu au putut fi identificate chestionare disponibile în limba română care
să permită evaluarea variabilelor propuse. Ca urmare, ace st studiu facilitează nevoia comunității
științifice de a putea utiliza aceste instrumente în România. Această nevoie, precum și beneficiile
traducerii și validării lingvistice a unor astfel de chestionare, au implicații atât de natură teoretică cât și
natură practică/ aplicabilă.
Chestionarele ,,How I Think’’ (HIT; Barriga et al., 2001) și ,,The Measure of Parental Style’’
(MOPS; Parker et al., 1997) au fost identificate ca fiind adecvate atingerii obiectivelor acestui proiect
de cercetare doctorală, având proprietăți psihometrice foarte bune (Barriga et al., 2001; Kohlhoff &
Barnett, 2013).
Etapele de validare lingvistică din limba engleză în limba română, echivalare semiotică și
concretizare a itemilor au permis realizarea variantelor finale propuse pentr u aplicare în limba română
a instrumentelor HIT (Barriga et al., 2001) și MOPS (Parker et al., 1997), versiuni ale căror proprietăți
psihometrice au făcut posibilă investigarea complexității fenomenului studiat în această lucrare.
Rezultatele primului stud iu (studiul 1) sunt promițătoare și relevante în vederea utilizării
variantelor în limba română a instrumentelor ,,How I Think’’/Stiluri de gândire (HIT; Barriga et al.,
2001 ) și ,,The Measure of Parental Style’’/Evaluarea silurilor parentale (MOPS; Parker et al., 1997), în
vederea evaluării cu succes a variabilelor distorsiunilor cognitive de tip ,,self -serving’’ și stilurilor
parentale disfuncționale pepcepute la delincvenții juvenili din România. Prin urmare, se poate
concluziona că pe baza rezultatelor acestui studiu, cele două versiuni (limba română și limba engleză)
a instrumentulelor HIT ( Barriga et al., 2001 ) și MOPS (Parker et al., 1997) sunt echivalente lingvistic.
O contribuție originală a primului studiu (studiul 1) a fost reprezentată de valida rea lingvistică a
variantelor scalei MOPS/ Evaluarea stilurilor parentale percepute atât față de mamă, cât și față de tată,
după cum urmează: (1). Varianta care se referă la comportamentul disfuncțional al mamei perceput și
(2) Varianta care se refereă la comportamentul disfuncțional al tatălui perceput (Parker et al., 1997).
Chestionarului MOPS (Parker et al., 1997) în versiunea originală (limba engleză) conține ambele
variante (varianta care se referă la mamă și varianta care se referă la tată) pe un sing ur exemplar (o
pagină). În cazul studiului doctoral de față, s -a decis colectarea de date pentru procesul de validare
lingvistică prin prezentarea variantelor chestionarului pe două exemplare diferite, pentru a nu fi
influențate răspunsurile de la varianta 2 de răspunsurile de la varianta 1 (altfel spus, s -a evitat
producerea de similitudine în ceea ce privește oferirea răspusurilor între cele două versiuni;
participantul a fost capabil să cunoască clar la care dintre părinți se referă itemii).
Studiul 2 al tezei de doctorat a avut ca prim obiectiv investigarea relațiilor de asociere și
diferențele dintre distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social,
mecanismele de coping și stilurile parentale disfuncționale percepute la trei grupe de adolescenți din
România: delincvenți (D), nedelincvenți (ND) și adolescenți supuși riscului (ASR).
Cel de al doilea obiectiv al studiului 2 a constat în investigarea la nivel intragrup a relațiilor de
asociere dintre nivelul de educatie, a ntecedente penale, prezenta părinților, nivelul de suport social,
distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’, comportamentele de tip anti -social, mecanismele de
coping și stilurile parentale disfuncționale la adolescenșii din grupurile D și ASR.
Al tr eilea obiectiv al studiului 2 a constat în compararea coeficienților de corelație semnificativi
între variabilele investigate în cadrul O1 și O2 între cele 3 grupe de adolescenți (ND, D, ASR) (O3).

54
Ultimul obiectiv al studiului 2 este este reprezentat de i nvestigarea relațiilor de mediere între
variabilele analizate: distorsiunile cognitive de tip ,,self -serving’’ si comportamentele de tip anti –
social, mecanismele de coping, stilurile parentale disfuncționale percepute, nivelul de educatie,
antecedente pena le, prezenta părinților, și nivelul de suport social din cadrul fiecărui grup de
adolescenți (ND, D, ASR).
Rezultatele obținute au confirmat parțial ipotezele studiului 2, în direcția sublinierii importanței
unui climat familial perceput ca fiind disfuncți onal (în special cel al mamei) în dezvoltarea unui
comportament delincvent sau anti -social, indiferent de grupă (delincvent, nedelincvent, adolescent
supus riscului), cu adolescenții delincvenți și supuși riscului provenind din familii cu un nivel perceput
de disfuncționalitate mai crescut decât adolescenții nedelincvenți. Rezultatele au mai arătat că un stil
parental perceput ca fiind disfuncțional și/ sau nivelul de comportament anti -social s -au asociat pozitiv
cu mecanismele de coping dezadaptative. Meca nismele de coping dezadaptative, la rândul lor, prezintă
o legătură semnificativă cu dezvolrarea unui comportament anti -social sau delincvent. Un alt rezultat
relevat în studiul 2 a fost că adolescenții supuși riscului și cei delincvenți dispun de un nivel de
educație mai scăzut decât adolescenții nedelincvenți, susținăndu -se astfel ideea că factorii de risc
menționați mai sus pot predispune adolescenții la deteriorarea traiectoriei de dezvoltare.
Studiul 2 a mai subliniat că un mod eficient de a ameliora exercitarea comportamentului anti –
social și de a încuraja educația este prin intermediul suportului social oferit în timp real. Astfel,
rezultatele au arătat o legătură semnificativă între suportul social oferit în timp real și mecanismul de
coping activ l a grupa de adolescenți supuși riscului și o corelație negativă între dezvoltarea
comportamentului de risc și gândirii anti -sociale și nivelul de suport social oferit în timp real la grupa
de adolescenți delincvenți. Tot la grupa de adolescenți delincvenți, rezultatele au mai prezentat o
legătură semnificativă între nivelul de educație și nivelul de suport social oferit în timp real.
În cadrul studiului 2 s -a identificat faptul că o gândire și un comportament cu caracter anti -social
s-a asociat pozitiv cu um orul la grupele de adolescenți delincvenți și nedelincvenți, ceea ce poate să
releve faptul că tinerii și adolescenții din România utilizează strategii de umor care au un conținut mai
violent și/ sau agresiv.
În ceea ce privește mecanismele de coping, stud iul 2 a relevat faptul că grupa participanților
delincvenți a dispus de un nivel semnificativ mai crescut de mecanisme de coping (adaptative și
dezadaptative), ceea ce a indicat faptul că modul de a adera și de a interpreta mecanismele de coping
poate fi r ealizată într -un mod subiectiv (de exemplu, strategia de coping planificare , poate fi
interpretată subiectiv și ca realizarea unui plan pentru a comite o infracțiune). Se poate interpreta că
participanții delincvenți au dispus de un număr mai ridicat de fa ctori de stres, ceea ce poate explica
centrarea pe adaptare la această grupă.
În concluzie, studiul 2 a reușit să identifice acei factori care ar avea capacitatea de a încuraja sau
dezvolta manifestarea unui comportament anti -social sau delincvent (stiluri le parentale percepute ca
fiind disfuncționale, strategiile de coping dezadaptative, nivelul de educație scăzut, statutul socio –
economic scăzut, antecedentele penale și absența sau un nivel scăzut al suportului social oferit în timp
real) și factorii care ar avea capacitatea de a descurja manifestarea unui astfel de comportament
(nivelul crescut de suport social oferit în timp real și accesul și aderarea la educație).
Studiul 3 , intitulat ,,Investigarea efectelor programelor educaționale instituționale la nivelul
distorsiunilor cognitive și strategiilor de coping la adolescenții delincvenți și cei aflați la risc’’ , și-a
propus să investigheze variabilele distorsiuni cognitive de tip self -serving și a strategiile de coping în
cazul participanților de la stu diul anterior (categoriile de adolescenți nedelincvenți, delincvenți și cei
supuși riscului) după o perioadă de 6 -8 luni de zile (analiză comparativă pre – și post -test). În această
perioadă de 6 -8 luni, adolescenții au participat la o serie de programe de educație și prevenție specifice
instituțiilor în care s -a desfășurat studiul (Centrul de Re -educare Buzias, Penitenciarul din Arad,
Serviciul de Probațiune Arad, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Arad –

55
DGASPC), în vederea const atării potențialelor modificărilor atitudinale și comportamentale (în
direcția dezirabilității lor sociale), care se presupune că se asociază pargurgerii acestor perograme.
În perioada de 6 -8 luni de zile, tinerii și adolescenții au urmat programe educaționale (concepute și
oferite la nivel instituțional pentru a reduce nivelul de infracționalitate și pentru reabilitarea psiho –
socială a adolescenților delincvenți) în care s -au dezvoltat și s -au remodeleat competențele și abilitățile
sociale, emoțion ale și cognitive, s -a stimulat și s -a cultivat dezvoltarea luării deciziilor corecte, s -au
evidențiat riscurile angajării în comportamente de risc (cum ar fi de exemplu abuzul de substanțe sau
comportamentul infracțional) și s -au îmbunătățit abilitățile de control al impulsurilor.
Rezultatele obținute au confirmat parțial ipoteza studiului 3, ceea ce indică faptul că parcurgerea
programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială s-a asociat cu diminuarea
profunzimii distorsiunilor cogniti ve și a comportamentelor anti -sociale asociate cu acestea la grupa de
adolescenți delincvenți și au potențialul de a reduce nivelul de tendinței de furt la grupa de adolescenți
supuși riscului. Excepție au prezentat mecanismele de coping, adică parcurgerea programelor
educative, de asistență psihologică și asistență socială nu s-au asociat în cadrul studiului de față cu o
îmbunătățire a calitatății mecanismelor de coping într -un mod semnificativ statistic la cele două grupe
de adolescenți (adolescenții deli ncvenți și cei supuși riscului), dar analiza mediilor dintre epata pre – și
post-test a aratat o ușoară creștere a nivelului mecanismelor de coping adaptative (centrate pe
problemă, emoție, suport social și umor) la grupa de adolescenți supuși riscului și a indicat o ușoară
scădere a nivelului de aderare la consumul de substanțe și alcool la ambele grupe (adolescenți supuși
riscului și delincvenți) și o ușoară diminuare a copingului evitant la grupa celor delincvenți. În acest
context, parcurgerea programelo r educaționale la nivel instituționals -a asociat cu modificăriale calității
mecanismelor de coping, dar nu într -un mod semnificativ statistic. Este important de menționat că o
serie de variabile confundate, cum ar fi calitatea și frecvența relațiilor socia le în interiorul instituțiilor,
experiențele individuale de viață etc., ar fi putut avea impact asupra rezultatelor raportate în acest
studiu.

4.2. Contribuții și implicații practice
Contribuțiile practice al acestui proiect de cercetare doctorală pot fi identifcate atât global, cât și în
cadrul fiecărui studiu (cele trei cercetări descrise mai sus), în direcția conștientizării elementelor psiho –
sociale și educaționale utile în prevenția și combaterea fenomenului de delincvență juvenilă.
O deosebită import anță se acordă utilității practice a instrumentelor cu valoare de diagnostic ,,How
I Think’’ (HIT; Barriga et al., 2001 ) și ,,The Measure of Parental Style’’ (MOPS; Parker et al., 1997)
adaptate în acest proiect de cercetare, în primul studiu (studiul 1). Astfel, în cadrul acestui studiu, se
oferă către comunitatea academică și către specialiștii din domeniul corecțional și penitenciar
variantele în limba română a două instrumente utile în screening -ul factorilor psiho -sociali de risc
asociați comportamente lor anti -sociale și delincvenței juvenile. Specific, chestionarul HIT/ Stiluri de
gândire ( Barriga et al., 2001 ) permite evaluarea nivelului de distorsiuni cognitive de tip self -serving/
auto-favorizante și a comportamentelor de tip anti -social, iar chesti onarul MOPS/ Evaluarea stilurilor
parentale (Parker et al., 1997) evaluează nivelul de disfuncționalitate parentală perceput, atât față de
mamă, cât și față de tată. Aceste instrumente pot fi utilizate în practică pentru a realiza diferite studii
pe popula ția românească și/sau pot fi utilizate pentru stabilirea unui diagnostic (factori de risc și
nivelul de gândire și comportament anti -social) criminal cu scopul de a determina planul de intervenție
individualizat.
Rezultatele studiului 2 au reușit să identi fice informații relevante privind factorii care ar avea
capacitatea de a încuraja sau dezvolta manifestarea unui comportament anti -social sau delincvent și
factorii care ar avea capacitatea de a descurja manifestarea unui astfel de comportament. Aceste
informații prezintă o valoare practică semnificativă, deoarece pe baza acestora se pot implementa
programe de prevenție sau de reabilitare (a comportamentului anti -social sau delincvent)

56
individualizate pe diferite grupe de adolescenți și nu numai; se pot imp lementa diferite programe
educaționale sau soluții pentru multiplele dificultăți care pot să apară în diferite arii sociale.
Partea cu aplicabilitate practică care are un impact direct asupra comportamentului anti -social sau
delincvent este reprezentată d e Studiul 3 . Rezultatele studiului 3 au arătat că programele educative, de
asistență psihologică și asistență socială din instituțiile investigate din România s -au asociat cu o
reducere a nivelului unui stil de gândire criminogen și comportamentele asociat e cu acesta.

4.3. Concluzii generale
Ca și concluzii generale, se poate spune că rezultatele studiului 1 prezintă implicații atât de natură
teoretică cât și natură practică/ aplicabilă , care au permis realizarea acestui proiect de cercetare
doctorală, dar și oferirea unor instrumente utile de identificare a factorilor psiho -sociali de risc asociați
cu delincvnța juvenilă către comunitatea academică și cea de profesioniști în domeniul co recțional și
penitenciar. Rezultatele studiului 2 au reuși t să identifice o serie de factori asociați dezvoltării
comportamentului delincvent sau anti -social, (cum ar fi: climatul din familie perceptut ca fiind
disfuncțional, strategiile de coping dezadapt ative, nivelul de educație scăzut, statutul socio -economic
scăzut, antecedentele penale și absența sau un nivel scăzut al suportului social oferit în timp real) și au
reușit să scoată în evidență anumite elemente care ar putea avea potențialul de a diminua semnificativ
manifestarea unui comportament disfuncțional. În cele din urmă, studiul 3 a reușit să investigheze
impactul pe care programele educative, de asistență psihologică și asistență socială îl au asupra
reducerii nivelului de gândire și comportamen t anti -social, din perspectiva variabilelor investigate,
adică a distorisunilor cognitive de tip self -serving (Centrate pe sine, Blamarea celorlalți,
Minimizare/etichetare necorespunzătoare) și a comportamentelor de tip anti -social asociate cu acestea
(Opo ziționism provocator, Minciună și Furt) Au fost menționate aici doar variabilele în cadrul cărora
s-au înregistrat diferențe statistic semnificative .

4.4. Limite și direcții viitoare de cercetare
În cadrul acestui proiect de cercetare doctorală au fost id entifcate anumite limite.Limitele
menționate în această secțiune prezintă un caracter sumarizat pentru rezultatele celor 3 studii și o parte
dintre acestea ar putea fi tratate ca direcții viitoare de cercetare.
Așadar, printre limitele acestui proiect de c ercetare doctorală se numără: nivelul scăzut de educație
la grupele de adolescenți delincvenți și supuși riscului (ca și consecință, aceste două grupe au avut un
nivel scăzut de comprehensibilitate al anumitor itemi, ceea ce a rezultat la coeficienți alpha scăzuți la
anumite scale); controlul scăzut al cercetării (selectarea participanților și desfășurarea cercetării a
depins în mare măsură de responsabilii instituțiilor în care s -a desfășurat studiul); lipsa de răbdare a
participanților în ceea ce priveșt e sarcina completării chestionarelor (în total, participanții studiului au
răspuns la 144 de itemi, ceea ce pentru unii au fost percepuți ca fiind prea mulți); accesul temporal
limitat la participanții delincvenți (timpul petrecut cu participanții a fost l imitat deoarece, conform
politicii instuționale, aceștia trebuiau să respecte un program riguros la instituțiile în care s -a
desfășurat cercetarea); numărul participanților din grupele de adolescenți delincvenți (N = 55) și
supuși riscului (N = 27) (select area participanților a depins foarte mult de responsabilii instituțiilor în
care a avurt loc cercetarea, nivelul de educație și cooperare a participanților, vârsta participanților și
dorința de a participa la studiu); numărul relativ redus al participanțil or din grupele de adolescenți
delincvenți și supuși riscului în etapa de post -test (selectarea participanților a depins foarte mult de
prezența și disponibilitatea participanților; o parte din participanți nu au mai putut fi găsiți datorită
finalizării săv ârșirii sentinței și a detenției, transferul în alte instituții de detenție, eliberarea
condiționată, problemelor medicale care au necesitat spitalizare sau finalizarea serviciului oferit de
către DGASPC).

57
O altă limită ar putea fi reprezentată de re -dobân direa unui comportament anti -social sau
delincvent da către participanți cercetării din studiul 3, datorită faptul că grupele de adolescenți
delincvenți și supuși riscului ar putea să se întoarcă înapoi în mediile disfuncționale după finalizarea
sentinței sau prorgramului de protecție a copilului. Rezultatele studiului 2 pot susține argumentul oferit
mai sus, deoarece acestea au relevant importanța mediului din interiorul familiei în dezvoltarea unui
comportament sau cogniție anti -socială. Așadar, o posibil ă soluție la un mediu familial perceput ca
fiind disfuncțional ar putea fi un curs sau tip de intervenție orientat înspre părinți pentru a putea
îmbunătăți și/sau optimiza climatul familial și de a putea reduce dezvoltarea unor probleme de
comportament din partea adolescenților și tinerilor care trăiesc în astfel de medii familiale (Jarrett,
1999; Todd, 2004; Beyer, 2008). Rezultatele studiului 2 au relevat și o legătură puternică între
suportul social oferit în timp real și nivelul scăzut de comportament a nti-social, prin urmare
programele realizate pentru părinți ar putea îmbunătăți și calitatea suportului social oferit în timp real.
Pentru îmbunătățirea calității unor strategii de coping cu caracter adaptativ pro-social, s -ar mai
putea raliza pilotarea/ implementarea unui program educational care s -ar putea centra pe dobândirea
unor abilități de adaptare care să ajute la genstionarea situațiilor cu character stresant și la diminuarea
riscului de a adopta un co mportament disfuncțional, urmând anumite structuri standard din modele
existente in literature (Ko, Yu & Kim, 2003; Gibbs, Potter & Goldstein, 1995; Brugman & Bink,
2011). Rezultatele studiului 2 au arătat legături și relații de mediere smnificative între mediul familial
perceput ca fiind disfuncțional și mecanismele de coping disfuncționale, dar și între comportamentele
cu caracter anti -social și mecanismele de coping dezataptative. Acest program ar putea ajuta tinerii și
adolescenții care provin dintr -un mediu disfuncțional să se adapteze mai eficient situațiilor stresante
asociate cu acel mediu.
O altă direcție de cercetare ar putea fi bazată pe investigarea componentelor inteligenței
emoționale în relație cu delincvența la adolescenți și la tineri și cu variabilele studiate în această
lucrare. Inteligență emoțională poate reprezenta un factor important în analiza fenomenului de
delincvență juvenilă deoarece studiile din literatura de specialitate (Santesso et al., 2006; Siu, 2009;
Mavroveli & Sanchez -Ruiz , 2011; García -Sancho et al., 2014) au descoperit că un nivelul scăzut al
trăsăturilor inteligenței emoționale se pot asocia pozitiv comportamente de tip anti -social și
performanțele școlare scăzute, iar un nivel crescut al inteligenței emoționale este de regulă asociat cu
comportamente non -agresive și pro -sociale.
Așadar, se poate considera că această lucrare de doctorat aduce un aport în literatura de
specialitate privind complexitatea fenomenului de delincvență și comportament anti -social, oferind
rezultate care pot contribui la înțelegerea proceselor de ameliorare, de reabilitare sau de prevenție a
unui comportament disfuncțional și rezultate care acoperă nevoia de conținut în literatura din România
privind factorii studiați în această lucrare de d octorat.

58
Bibliografie

Agnew, R. (1992). Foundation for a general strain theory of crime and delinquency. Criminology , 30(1): 47-88.
Agnew, R. (2001). Building on the Foundation of General Strain Theory: Specifying the Types of Strain Most
Likely to Lead to Crime and Delinquency. Research in Crime and Delinquency, 38(4): 319-361.
Ajzen, I. (1988). Attitudes, personality and behavior. Chicago: Dorsey.
American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (4th ed.).
Washington, DC: Author.
Andrews, D. A., & Bonta, J . (2003). The psychology of criminal conduct, (3rd edition) . Cincinnati, Ohio:
Anderson Publishing .
Ara, E., & Shah, S.A. (2015).Validating “How I Think” Questionnaire – Measuring Self -Serving Cognitive
Distortions among Adolescents in Kashmir. International Journal of Physical and Social Sciences, 5(6):
117-130.
Avocatura (n.d.) No ul Cod Penal 2014. Retrieved form http://www.avocatura.com/ll491 -noul-cod-penal.html on
19 December 2017.
Bailey, S., & Scott, S. (2008). Juvenile delinquency. In M. Rutter, D. Bishop, D. Pine, S. Scott, J. Stevenson, E.
Taylor, & A. Thapar (Eds.), Rutter’s child and adolescent psychiatry (pp. 1106 –1125). Oxford:
Blackwell Publishing.
Bandura, A. (1977). Socia l learning theory. Englewoods Cliff, NJ: Prentice -Hall.
Bandura, A. (1986). Social foundation of thought and action: A social cognitive view. Englewood Cliffs, NJ:
Prentice -Hall.
Baron, R.M., & Kenny, D.A. (1986) The Moderator -Mediator Variable Distinction in Social Psychological
Research – Conceptual, Strategic, and Statistical Considerations. Journal of Personality and Social
Psychology, 51(6): 1173 –1182.
Barriga, A.Q., Gibbs, J.C., Potter, G., & Liau, A.K. (2001). How I Think (HIT) Questionnaire Manual.
Champaign, IL: Research Press.
Barriga, A.Q., Hawkins, M., & Camelia, C.R. (2008). Specifi city of cognitive distortions to antisocial
behaviour. Criminal Behaviour and Mental Health, 18(2): 104 -116.
Barriga, A.Q., Landau, J.R., Stinson, B.L., Liau, A.K., & Gibbs, J.C. (2000). Cognitive distortion and problem
behaviors in adolescents. Criminal Justice and Behavior, 27(1): 36 -56.
Bartol , C.R., & Bartol , A.M. (2011). Criminal behavior: A psychological approach . New Jersey , NJ: Pearson.
Baumrind, D. (1966). Effects of authoritative parental control on child behavior. Child Development, 37(4): 887-
907.
Baumrind, D. (1967). Child care practices anteceding three patterns of pre -school behavior. Genetic Psychology
Monographs , 75(1): 43-88.
Baumrind, D. (1971). Current patterns of parental authority. Developmental Psychology , 4 (1, Pt.2): 1-103.
Baumrind, D. (1991). Parenting styles and adolescent development. In Brooks -Gunn, J., Lerner, R., and
Peterson, A.C. (E ds.), The Encyclopedia of Adolescence (pp. 746 –758). New York, NY: Garland.
Beaton, D.E., Bombardier, C., Guillemin, F., & Ferraz, M.B. (1998). Recommendations for the Cross -Cultural
Adaptation of Health Status Measures. Rosemont, IL: American Academy of Orthopaedic Surgeons
Institute for Work & Health.
Beaton, D.E., Bombardier, C., Guillemin, F., & Ferraz, M.B. (2007). Recommendations for the Cross -Cultural
Adaptation of the DASH & QuickDASH Outcome Measures. Ontario, CA: Institute for Work & Health.
Berger, K .S. (2003). The Developing Person Through Childhood and Adolescence , (6th edition ). New York,
NY: Worth Publishers.
Berindei , R.A. (2006). Criminalitatea juvenilă. Iași: Editura Lumen .
Beyer, M. (2008). Visit Coaching: Building on Family Strengths to Meet Children's Needs. Juvenile and Family
Court Journal, 59(1): 47 -60.
Blackburn, R. (1993). The psychology of criminal conduct: theory, research, and practice. Chichester: Wiley.
Blanca, M.J., Alarcón, R., Jaume Arnau, J., Bono, R., & Rebecca Bendayan, R. (2017). Non -normal data: Is
ANOVA still a valid option? Psicothema, 29(4): 552 -557.

59
Branje, S.J.T. (2008). Conflict management in mother –daughter interactions in early adolescence . Behaviour,
145(11): 1627 – 1651.
Brislin, R. W. (1986). Research instruments. Field methods in cross -cultural research: Cross -cultural research
and methodology series, 8: 137 -164.
Bronfenbrenner, U. (1979). The ecology of human development. Cambridge, MA: Harvard University Press.
Bronfenbrenner, U. (1994). Ecological models of human development. In International Encyclopedia of
Education, Vol 3, 2nd. Ed. Oxford: Elsevier. Reprinted in: Gauvain, M. & Cole, M. (Eds.), Readings on
the developm ent of children, 2nd Ed. (pp. 37 -43). New York, NY: Freeman.
Bronfenbrenner, U. (2005). Making human beings human: bioecological perspectives on human development.
Thousand Oaks: Sage Publications.
Brugman, D., & Bink, M.D. (2011). Effects of the EQUIP pee r intervention program on self -serving cognitive
distortions and recidivism among delinquent male adolescents. Psychology, Crime & Law, 17(4): 345 –
358.
Bursik , J.R. (1988). Social Disorganization and Theories of Crime and Delinquency: Problems and Prospects.
Criminology, 26(4): 519–552.
Carver, C.S., Scheier, M.F., & Weintraub, J.K. (1989). Assessing coping strategies: A theoretically based
approach. Journal of Personality and Social Psychology , 56(2) : 267 -283.
Carver, C.S., & Connor -Smith, J. (2010). Personality and Coping. Annual Review of Psychology . 61(1): 679–
704.
Catalano, R.F., Berglund, M.L., Ryan, J.A.M., Lonczak, H.S., & Hawkins, J.D. (2004). Positive Youth
Development in the United States: Research Findings on Evaluations of Positive Youth Development
Programs. The ANNALS of the American Academy of Political a nd Social Science, 591(1): 98 -124.
Cloward, R., & Ohlin, L. (1960) Delinquency and Opportunity: A Theory of Delinquent Gangs . New York, NY:
Free Press.
Cohen, A.K. (1955). Delinquent Boys . New York, NY: Free Press.
Copaci, I.A., Soos, A., & Rusu, A.S. (in press). Romanian and Linguistic Validation of the Civic Attitudes and
Skills Questionnaire: Implications for Pre -Service Teachers’ Evaluation. Journal of Psychological and
Educational Research (JPER) .
Crașovan, D.I., & Sava, F.A. (2013). Translation, adaptation, and validation on romanian population of COPE
Questionnaire for coping mechanisms analysis. Cognition, Brain, Behavior , 17(1): 61 -76.
Cullen, F.T. (1994). Social support as an organizing concept for criminology: Presidential addres s to the
Academy of Criminal Justice Sciences. Justice Quarterly , 11(4) : 527-560.
Darling, N., & Steinberg, L. (1993). Parenting style as context: An integrative model. Psychological Bulletin ,
113(3): 487-496.
Demeter, E., Balas Timar, D., Ionescu (Pădurean), A., & Rusu, A.S. (2017). Romanian translation and linguistic
validation of The Measure of Parental Style. In M. Milcu, M. Stevens & I. Dahl (Coord), Modern
research in health, education and social sciences. From evaluation to intervention (pp. 183 -188).
București: Editura Universitară.
Demeter, E., Balas -Timar, D., Ionescu (Pădurean), A., & Rusu, A.S. (2018). Romanian translation and linguistic
validation of the how i think questionnaire. In V. Chis & I. Alb ulescu (Eds.), The European
Proceedings of Social & Behavioural Sciences EpSBS Volume XLI (pp. 241 -248). Cluj Napoca, CJ:
Future Academy.
Dishion, T.J., & Patterson, G. R. (2006). The development and ecology of antisocial behaviour in children and
adolescen ts. In D. Cicchetti & D. J. Cohen (Eds.), Developmental psychopathology: Risk, disorder and
adaptation, Vol. 3 (pp. 503 – 541.). Hoboken, NJ: John Wiley & Sons Inc .
Dragomirescu, V. (1976). Psihologia comportamentului deviant. București: Editura Științifică și Enciclopedică.
Durkheim, E. (1933). The Division of Labor in Society , translated by Simpson, G. London: The Free Press of
Glencoe. First published in 1893.
Erikson, E.H. (1968). Identity: Youth and crisis. New York, NY : W.W. Norton.
Farrington, D.P. (2 002). Developmental criminology and risk -focused prevention. In Maguire, M.; et al. (Eds.),
The Oxford Handbook of Criminology (3rd edition) (pp. 657 -701). Oxford: Oxford University Press.
Fernández, M.E.P., Rodríguez, J.M.A., Barriga, A. & Gibbs, J. (2013). Psychometrical properties of the “How I
Think” Questionnaire (HIT -Q) in adolescents. Psicothema, 25(4): 542 -548.

60
García -Sanchoa, E., Salguerob, J.M., & Fernández -Berrocalc, P. (2014). Relationship between emotional
intelligence and aggression: A systematic review. Aggression and Violent Behavior, 19(5): 584 –591.
Gavreliuc, A. (2006). De la relațiile interpersonale la comunicarea socială . Iași: Polirom.
Gerber, J .J., & Macionis, L. M. (2010). Sociology (7th Canadian edition ). Toronto: Pearson Canada.
Gheorghe, F. (1996). Psihologie Penitenciară . București: Editura Oscar Print.
Gibbs, J.C. (2003). Moral development and reality . Thousand Oaks, CA: Sage.
Gibbs, J.C., Potter, G.B., & Goldstein, A.P. (1995). The EQUIP Program: Teaching youth to think and act
responsibly through a peer helping approach . Champaign, IL: Research Press.
Graham, J. & Bowling, B. (1995). Young People and Crime. Home Office Researc h Study No. 145 , London:
Home Office.
Hayes, A.F. (2012 -2018). The PROCESS macro for SPSS and SAS. Retrieved from
http://www.processmacro.org/ on 06 July 2018.
Hayes, A. F. (2013). Methodology in the social sciences. Introduction to mediation, moderation, and conditional
process analysis: A regression -based approach. New York, NY, US: Guilford Press.
Heilbrun, K., Goldstein, N.E.S., & Redding, R.E. (2005). Juvenile Delinquency Prevention, Assessment and
Inter vention. New York, NY: Oxford University Press.
Hirschi, T. (1969). Causes of Delinquency. Berkeley, CA: University of California Press.
Jarrett, R.L. (1999). Successful Parenting in High -Risk Neighborhoods. The Future of Children, 9(2): 45 -50.
Kahn, J. (2014). Reporting Mediation and Moderation. Retrieved from http://my.ilstu.edu/ on 12.07.2017.
Kathleen, S.B. (2011). The Developing Person Through the Life Span . New York, NY: Worth Publishers.
Kawabata, Y., Alink, L.R.A., Tseng, W. -L., van Ijzendoorn, M.H., & Crick, N.R. (2011). Maternal and paternal
parenting styles associated with relational aggression in children and adolescents: A conceptual analysis
and meta -analytic review. Developmental R eview, 31(4): 240-278.
Ko, M.J., Yu, S.J., & Kim, Y.G. (2003). The effects of solution -focused group counseling on the stress response
and coping strategies in the delinquent juveniles. Taehan Kanho Hakhoe chi, 33(3): 440 -450.
Kohlhoff, J., & Barnett, B. (2013). Parenting self -efficacy: Links with maternal depression, infant behaviour and
adult attachment. Early Human Development, 89: 249 –256.
Kort-Butler, L.A. (2009). Coping Styles and Sex Differences in Depressive Symptoms and Delinquent Behavior .
Journal of Youth and Adolescence , 38(1): 122–136.
Kort-Butler, L.A. (2010). Experienced and vicarious victimization: Do social support and self -esteem prevent
delinquent responses?. Journal of Criminal Justice, 38(4): 496 –505.
Lazarus, R.S., & Folkman, S. (1987). Transactional Theory and Research on emotion and coping. European
Journal of Personality, 1(3): 141 -169.
Lefkowitz, E.S., & Fingerman, K.L. (2003). Positive and Negative Emotional Feelings and Behaviors in Mother –
Daughter Ties in Late Life. Journal of Fam ily Psychology, Vol 17(4): 607 -617.
Lenhard, W. & Lenhard, A. (2014). Hypothesis Tests for Comparing Correlations. available:
https://www.psychometrica.de/correlation.html . Bibergau (Germany): P sychometrica.
Maccoby, E.E., & Martin, J.A. (1983). Socialization in the context of the family: Parent -child interaction. In
Mussen, P.H.; Hetherington, E.M., Manual of child psychology: Social developmen , Vol. 4 (pp. 1–101).
New York: John Wiley and Sons.
Marica, M.A. (2007). Introducere în problematica delincvenței juvenile . Constanța: Ovidius University Press.
Matsumoto, D. (2009). The Cambridge Dictionary Of Psychology. New York, NY: Cambridge University Press.
Mavroveli, S., & Sanchez -Ruiz, M.J. (2011). Trait emotional intelligence influences on academic achievement
and school behaviour. British Journal of Educational Psychology, 81: 112 –134.
McConnell, D., Breitkreuz, R., & Savage, A. (2011). From financial har dship to child difficulties: main and
moderating effects of perceived social support. Child Care Health Dev., 37(5): 679 -691.
Mendel, R. A. (2000). Less hype, more help: Reducing juvenile crime, what works —and what doesn't.
Washington, DC: American Youth P olicy Forum.
Merton, R.K. (1957 ). Social Theory and Social Structure, rev. ed. New York , NY : Free Press.
Mikolajczak, M., Petrides, K.V., & Hurry, J. (2009). Adolescents choosing self -harm as an emotion regulation
strategy: The protective role of trait emotional intelligence. British Journal of Clinical Psychology,
48(2): 181-193.
Miller, P.H. (2011). Theories of Developmental Psychology (Fifth Edition) . New York, NY: Worth Publishers.

61
Millie, A. (2009). Anti-Social Behaviour. London: Open University Press.
Moitra, T. & Mukherjee, I . (2010). Does parenting behaviour impacts delinquency? A comparative study of
delinquents and nondelinquents. Official Journal of the South Asian Society of Criminology and
Victimology (SASCV) , 5(2) : 274 – 285.
Moely, B.E., Mercer, S. H., Ilustre, V., Miron, D., & McFarland, M. (2002). Psychometric properties and
correlates of the Civic Attitudes and Skills Questionnaire (C ASQ): A measure of students' attitudes
related to service -learning. Michigan Journal of Community Service Learning, 8(2): 15 -26.
Monitorul Juridic. (2017). Regulament din 25 aprilie 2017 privind organizarea și desfășurarea activităților și
programelor educ ative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor. Retrieved from
http://www.monitoruljuridic.ro/act/regulament -din-25-aprilie -2017 -privind -organizarea -i-desf-urarea –
activit -ilor-i-programelor -educative -de-asisten -psihologic -i-asisten -social -din-locurile -de-de-inere –
aflate -n-subordinea -administra -iei-190338.html on 05 October 2017.
Murzea, I.C . (2015). Delincvența juvenilă – abordări teoretice. Acta Universitatis George Bacovia. Juridica,
4(2).
Mwale, M. (2012). Adolescent Psychology. Saarbrücken: LAP LAMBERT Academic Publishing.
Myers, D.G. (2015). Exploring Social Psychology (7th Edition) . New York, NY: McGraw Hill Education.
Nas, C.N., Brugman, D., & Koops, W. (2008). Measuring Self -Serving Cognitive Distortions with the “How I
Think” Questionnaire. European Journal of Psychological Assessment, 24(3): 181 –189.
Ojo, M.O.D. (2012). A Sociological Review of Issues on Juveline Delinquency. Journal of International Social
Research, 5(21): 468-482.
Parker, G., Roussos, J., Hadzi -Pavlovic, D., Mitchell, P., Wilhelm, K., & Austin, M.P. (1997). The development
of a refined measure of dysfunctional parenting and assessment of its relevance in patients with
affective disorders. Psychological Medicine, 27(5): 1193 -1203.
Parker, G., Tupling, H. & Brown, L.B. (1979). A Parental Bonding Instrument. British Journal of Medical
Psychology, 52(1) : 1-10.
Patterson, G.R., Forgatch, M. S., Yoerger, K., & Stoolmiller, M. (1998). Variables that initiate and maintain an
early -onset trajectory for juvenile offending. Development and Psychopathology, 10(3): 531 -547.
Plante, N., Daigle, M.S., Gaumont, C., Charbonneau, L. Gibbs, J., & Barriga, A. (2012). Validation of the “How
I Think Questionnaire” in a population of French -speaking adolescents with externalizing behaviors.
Behav. Sci. Law, 30(2): 196 –210.
Portal Legislativ. (n.d.). HOTĂRÂRE nr. 1.079 din 11 decembrie 2013 (*actualizată*). Retrieved from
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/154293 on 04 March 2018.
Portal Leg islativ. (n.d.). Ordin nr. 21 din 26 februarie 2004. Retrieved from
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/50380 on 18 December 2017.
Rădulescu , S., & Dâmboianu , C. (2003). Delincvența juvenilă în România: factori de risc care determină
comportamentul delincvent . Sinteză.
Rahim, K.M., Syariani, M.S.N., Azizah, O., & Ayu, M.S.G. (2013). Factorial validation of “How I Think”
questionnaire among male inmates in Malaysia. Malaysian Journal of Psychiatry, 22(2): 19 -32.
Rector, N.A., & Roger, D. (1996). Cognitive style and well -being: A prospective examination. Personality and
Individual Differences , 21(5) : 663–674.
Rutter, M., Giller, H., & Hagell, A. (1998). Antisocial behavior by y oung people. Cambridge: Cambridge
University Press.
Salovey, P. & Mayer, J. D. (1990). Emmotional Intelligence. Imagination Cognition and personality, 9(3): 185-
211.
Santesso, L.D., Dana, L.R., Schmidt, L.A., & Segalowitz, S.J. (2006). Frontal Electroencephalogram Activation
Asymmetry, Emotional Intelligence, and Externalizing Behaviors in 10 -Year -Old Children. Child
Psychiatry and Human Development, 36(3): 311 -328.
Santrock, J.W. (2007). A topical approach to life -span development (3rd Ed ition). New York, NY: McGraw –
Hill.
Schmider, E., Ziegler, M, Danay, E., Beyer, L., & Buehner, M. (2010). Is It Really Robust? Methodology
European Journal of Research Methods for the Behavioral and Social Sciences, 6(4): 147 -151.
Șchiopu, U. (1997). Dicționar de psihologie , București: Editura Babel.

62
Șchiopu, U. (2008). Psihologia modernă , București: Editura Rompress.
Shoemaker, J.D. (2009). Juvenile Delinquency. Maryland, MD: Rowman & Littlefield Publishers, Inc.
Shoemaker, J.D. (2010). Theories of Delinquency: An Examination of Explanations of Delinquent Behavior (6th
Edition). Oxford: Oxford University Press.
Shrout, P.E., & Bolger, N. (2002). Mediation in Expe rimental and Nonexperimental Studies: New Procedures
and Recommendations. Psychological Methods, 7(4): 422 –445.
Shulman, E.P., & Cauffman, E. (2011). Coping While Incarcerated: A Study of Male Juvenile Offenders.
Journal Of Research On Adolescence , 21(4): 818-826.
Siegel, L .J., & Welsh, B . (2011). Juvenile Delinquency: The Core (4th edition ). Belmont, CA:
Wadsworth/cengage Learning.
Simons, L.G., & Conger, R.D. (2007). Linking Mother –Father Differences in Parenting to a Typology of Family
Parenting Styles and Adolescent Outcomes. Journal of Family Issues, 28(2): 212-241.
Siu, A.F.Y. (2009). Trait emotional intelligence and its relationships with problem behavior in Hong Kong
adolescents. Personality and Individual Differences, 47(6): 553 –557.
Snyder, C.R. (1999). Coping: The Psychology of What Works. New York , NY : Oxford University Press.
Statistics Solutions (n.d.) Comparing Correlation Coefficients. Retrieved from
http://www.statisticssolutions.com/comparing -correlation -coefficients/ on 04 Oct 2018.
Steinberg, L., & Scott, E.S. (2003). Less Guilty by Reason of Adolescence: Developmental Immaturity,
Diminished Responsibility, and the Juvenile Death Penalty. American Psychologist, 58(12): 1009 –
1018.
Steinberg, L., Morris, A.S. (2001). Adolescent development. Annual Review of Psychology , 52(1): 83 – 110.
Steiner, H., Garcia, I.V., Matthews, Z. (1997). Posttraumatic Stress Disorder in Incarcerated Juvenile
Delinquents.Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 36(3): 357 -365.
Sutherland, E.H. (1947). Principles of criminology ( 4th edition ). Chicago : J.B. Lippincott Co.
Tannenbaum, F. (1938). Crime and Community. London & New York: Columbia University Press.
Taylor, S.E., Sherman, D.K., Kim, H.S., Takagi, J.J.K., & Dunagan, M.S. (2004). Culture and Social Support:
Who Seeks It and Why?. Journal of Personality and Social Psychology, 87(3): 354 –362.
Thoits, P.A. (19 95). Stress, coping, and social support processes: Where are we? what next? Journal of Health
and Social Behavior, Spec No(Extra Issue): 53 -79.
Todd, T. (2004). Solution Focused Strategic Parenting of Challenging Teens: A Class for Parents. Family
Relations, 49(2): 165 -168.
Vygotsk y, L.S. (1929 ). The Problem of the Cultural Development of the Child . The Journal of Genetic
Psychology , 36(3): 415-434.
Walters, G. D. (1995). The Psychological Inventory of Criminal Thinking Styles I: Reliability and preliminary
validity. Criminal Justice and Behavior , 22(3) : 307-325.
Weiten, W. & Lloyd, M.A. (2008) . Psychology Applied to Modern Life (9th ed ition). Boston, MA: Wadsworth
Cengage Learning.
Wills, T. A. (1991). Social support and int erpersonal relationships. In M. S. Clark (Ed.), Prosocial behavior (pp.
265-289). Newbury Park, CA: Sage.
Willson, A.E., Shuey, K.M., Elder Jr., G.H. (2003). Ambivalence in the Relationship of Adult Children to Aging
Parents and In -Laws. Journal of Marriage and Family, 65(4): 1055 -1072.
World Health Organization. (n.d.). Process of translation and adaptation of instruments. Retrieved from
http://www.who.int/substance_abuse/research_tools/translation/en/ on 02 March 201 7.
Wright, J.P., Cullen, F.T., & Miller, J.T. (2001). Family s ocial capital and delinquent involvement. Journal of
Criminal Justice, 29(1): 1 -9.
Zeidner, M., & Saklofske, D. (1996). Adaptive and maladaptive coping. In M. Zeidner & N.S. Endler (Eds.),
Handbook of coping, theory, research and applications (pp. 505-531). New York, NY: John Wiley &
Sons.
Zimring, F. E. (1981). Kids, groups and crime: Some implications of a well -known secret. Journal of Criminal
Law and Criminology, 72(3): 867 -88.