ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE DOMENIUL DE DOCTORAT: ISTORIE PROIECT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ PROVOC ĂRILE FENOMENULUI MIGRA ȚIONIST – RISCURI… [620259]

1
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE
DOMENIUL DE DOCTORAT: ISTORIE

PROIECT DE CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ
PROVOC ĂRILE FENOMENULUI MIGRA ȚIONIST – RISCURI
LA NIVEL EUROPEAN 1990 – 2018

Coordonator știintific:
Prof.un iv.dr. Vătăman Dan
Doctorand: [anonimizat]
2018

2
CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. MIGRAȚIA – ASPECTE GENERALE

1.1. Elemente introductive

1.1.1 . Evoluția m igrați ei de-a lungul istoriei
1.1.2 . Definiția și cauzele migraț iei
1.1.3 . Migrație legală
1.1.4. Migrație ilegală/iregulară

1.2. Teorii migraționiste

1.2.1 . Teoria lui E. G. Ravenstein
1.2.2 . Teoria lui Lee
1.2.3 . Teorii neomoderniste

1.3. Abordarea socio -umană a fenomenului migrației

1.4. Migrația din persp ectivă geo -politică și strategică

CAPITOLUL II. MIGRAȚIA ILEGALĂ / IREGULARĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN

2.1. Rețelele de trafic de migranți (aspect generale, organizare, etc)

2.2. Rute de migrați e

2.2.1 . Ruta est -mediteraneană
2.2.2 . Ruta central -meditera neană
2.2.3 . Ruta vest mediteraneană
2.2.4 . Ruta vest -africană
2.2.5 . Ruta est -europeană
2.2.6 . Ruta aeriană

2.3 Migrația i legală în Români a

3

CAPITOLUL III – MĂSURI DE COMBATERE A MIGRAȚIEI ILEGAL E LA NIVEL
EUROPEAN

3.1. Programe comunitare

3.1.1 Noțiuni introductive
3.1.2 Programul Tampere – 1999
3.1.3 Programul Haga – 2004
3.1.4 Pactul european privind migrația și azilul – 2008
3.1.5 Programul Stockholm – 2009
3.1.6 Programul Post – Stockholm

3.2. Managementul Integrat al Frontierelor

3.2.1 Elemente esențiale pentru aplicarea corectă a MIF
3.2.2 Modelul celor patru filtre
3.2.3 Dezvoltarea managementului frontierelor la nivelul Uniunii Europene

3.3. Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale
Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX)

3.3.1 Rolul FRONTEX î n combaterea migrației
3.3.2 Sistemul european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)

CAPITOLUL IV. – EVOLUȚII LA NIVELUL FRONTIERELOR EUROPENE

4.1 Fenomenul migraționist în noul con text european

4.1.1 Situația curentă a migrației iregulare la frontierele externe ale Uniunii Europene
4.1.2 Criza din Marea Mediterană și Marea Egee

4.2 Pachetul de măsuri din primăvara -vara anului 2015

4.2.1 Planul Comisiei Europene ca răspuns la criza din Marea Mediterană
4.2.2 Reuniunea extraordinară a Consiliului European
4.2.3 Rezoluția Parlamentului European referitoare la ultimele tragedii din Marea Mediterană și
politicile UE în materie de migrație și azil
4.2.4 Agenda europeană privind m igrația
4.2.5 Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți
4.2.6 Mecanismul european de relocare

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

4
INTRODUCERE

Migrația reprezintă la ora actuală un fenomen global, intr -o lume globalizată, gestionată
de organizații internaționale cu vocație globală. Uniunea Europeană face eforturi deosebite să
genereze și să gestioneze o politică echilibrată în domeniu, prin elaborarea și însușirea de către
toate statele membre a unor standarde comune caracteristice feno menului, în scopul contribuției
la dezvoltare pe baza principiilor responsabilității și solidarității. Alături de alte organizații de
profil regional ca NATO, OSCE, OCEMN, etc., Uniunea Europeană are cele mai extinse
preocupări în Europa cu privire la regl ementarea migrației, încurajarea migrației legale, dar și
combaterea cât mai eficientă a migrației ilegale. Unul dintre principiile fundamentale ale politicii
europene referitoare la migrație este reprezentat de solidaritate. Cu toate acestea, în ultimii a ni a
putut fi observată fragilitatea structurării acestui principiu între statele membre, generând un
context în care fundamentul libertății de a călători în interiorul spațiului UE poate fi afectat.
Externalizarea în creștere a politicilor europene de mig rație pare să fie singura modalitate
eficientă de soluționare a recentelor crize de solidaritate, implicând congruența legislației și a
politicilor statelor membre pe baza acestui principiu, ca și alinierea distribuției echitabile a
costurilor referitoare la controlul frontierelor .
Ultimele evoluții, în special cele din perioada 2013 -2015, 2016 au fost mediatizate masiv
și nu rareori, adevărate tragedii umanitare (cum ar fi cazurile recente din Marea Mediterană) sau
orașe asediate de valuri de migraționiști , au reprezentat subiectul principal al primei pagini din
buletinele de știri. Sub impactul presiunilor uriașe, începând cu anul 2015, Uniunea Europeană a
procedat la majorarea resurselor destinate operațiunilor pe mare, cu efect imediat exprimat prin
salvarea a peste 400 000 de persoane numai în regiunea Mării Mediterane. Cu toate acestea, în
anul 2016, fluxul migrator de pe ruta central mediteraneeană a dus la intrarea in spațiul European
a mai mult de 180 000 de migranți și refugiați, și, în ciuda efortu rilor susținute, pierderile de vieți
omenești pe mare în context migrator, au fost în creștere.
Numarul migranților crește de la an la an cu toate că locurile de muncă în Europa par să
fie insuficiente inclusiv pentru rezidenți. Mulți dintre migranți conti nuă să fie exploatați de către
adevărate rețele de trafic, în speranța unei vieți mai bune sau mai sigure, în speranța unor locuri
de muncă în Europa, fapt care a dus treptat la dezvoltarea unei adevărate ״industrii״ care rulează
miliarde de euro anual.

5
Având în vedere acest context, șe fii de state și de guverne din U niunea Europeană reuniți
la summit -ul din Malta in 3 februarie 2017 au propus un set de măsuri operaționale cu
valabilitate pe termen scurt și aplicabilitate în cooperare cu toate statele membr e, dar care au
vizat în principal frontiera de sud a Libiei, țară care reprezintă locul de plecare a circa 90% dintre
cei care iși aleg ca destinație Europa.
Una dintr e cele mai eficiente modalități de evaluare și eleborare a măsurilor optime de
către fac torii de decizie este reprezentată de construcția diferitelor scenar ii în evoluț ia migrației.
Cunoașterea direcțiilor fluxurilor migraționiste, eventualele relocări , a modului de operare si a
rutelor folosite, a structurilor rețelelor de facilitatori, a di stribuțiilor temporale în diferite
perioade și contexte economice si politice, sunt absolut necesare adoptării de măsuri eficiente de
control al migrației, dar și de combatere a migrației ilegale, elaborării strategiilor de securizare a
frontierelor, și nu în ultimul rând de planificare judicioasă a resurselor.
Proiectul de față își propune abordarea din punct de vedere teoretic și academic a temei
migrației în Uniunea Europeană pe perioada 1990 – present, perioadă dominată de evenimente
istorice și polit ice particulare, cu implicații deosebite în ceea ce privește măsurile care trebuie
luate de către factorii de decizie pentru controlul fenomenului migraționist. Experien ța autorului,
mai ales din perspectiva practicianului , care are contact direct cu fenom enul migra ționist, a
început in anul 2001, av ând specializare în identifi carea și evaluarea migran ților, precum și în
obținerea u nor date și informa ții de interes pe linia combaterii migratiei ilegale și a prevenirii și
combaterii terorismului.
De asemenea , proiectul de față își propune abordarea temei migrației in Romania din
perspectiva analizei evolutiei pe o perioada neacoperita suficient de statisticile actuale, atat
teoretic, academic, c ât și prin integralizare în context european și mondial.
Noutate a și impactul deosebit al temei de cercetare sunt susținute de p roblematica
migraț iei care se află printre preocupările organizaț iilor cu profil regional ca: Uniunea
Europeană , NATO, OSCE, OCEMN s.a.. Dintre acestea , Uniunea Europeana reprezinta
structura cu cele mai extinse preocupari in Europa, cu privire la reglementarea migra ției,
încurajarea migra ției legale și combaterea cât mai eficientă a migra ției ilegale. Actualmente,
problematica este dezbatut ă și în cadrul “Forumului global privind migra ția și dezvoltarea”. De
asemenea, p entru anul 2018 , a fost stabilită elaborarea acordului statelor membre referitor la
“Pactul mondial asupra migra ției”.

6
Anul trecut în Româ nia, Camera Deputaților a adoptat (î n vigoare de la 20 aprilie 2017 )
“Hotărârea nr. 32/201 7 privind adoptarea opiniei referitoare la Comunicarea comună a Comisiei
Europene și Înaltului Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate către
Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu – Migrația pe ruta central -mediteraneean ă
– Gestionarea fluxurilor de migrație, salvarea de vieți omenești – JOIN(2017)4 .
Prin urmare, în teză vor fi prezentate și analizate situația principalelor rute europene de
migrație, politicile principale care au fost adoptate la nivelul Uniunii Europene , măsurile care au
fost adoptate în acest sens, evoluțiile de la nivelul frontierelor Uniunii Europene – în special din
perspectiva condițiilor actuale politice și legislative, dar și poziția României în contextul actual.
Tema aleas ă se bazează pe necesi tatea examin ării mecanismelor de migrare din punct
de vedere istoric , social și geopolitic, punând accentual pe schimbările majore de după anul 1990
concentrate pe următoarele direcții: s -a modificat ponderea diferitelor tipuri de migrație ; au
apărut noi forme de migrație ; s-au modificat principalele motivații pentru migrație.
De asemenea în ultimii ani (după 2000) l egislația a progresat intens în Uniunea
Europeană, iar politicile migraționiste au fost perfectate permanent fiind motivate de obiective
din ce în ce mai clare în privința migrației .
Experiența internațională actual în urmă rirea și administrarea fenomenului migraționist
demonstrează împletirea strânsă a dimensiunii istorice cu cea legislativ -instituțional ă,
devenind indispensabile geostrate giilctuale .
Determinările cantitative și calitative ale fluxurilor migratorii realizate pe parcursul
cercetării vor condu ce la o serie de concluzii cu impact direct asupra strategiei și politicilor pe
care România va trebui să le adopte în domeniul migraț iei în virtutea statutului actual de țară
membră a UE.
Fluxurile migratorii nu au decât într -o mică măsură o componentă stabilă, predictibilă, ele
manifestând prin definiție o mare sensibilitate la modificările conjuncturii politice, economice,
geo-strateg ice, la nivel local, regional și mondial, mai ales în ceea ce -i privește pe refugiați și
azilanți. În condițiile actuale ale globalizării, migrația nu mai po ate fi tratat ă sau explicat ă ca un
fenomen izolat, e a căpătând din ce în ce mai mult o amprentă reg ională și mondială.
Am apreciat că asa -numitul « model » al migrației se schimbă permanent , necesitând o
analiză comprehensivă, interdisciplinară a fe nomenului facilitând înțelegerea fenomenului la

7
nivel european, dar în special în țara noastră cu un impa ct deosebit în dezvoltarea politicilor
naționale și regionale.

CAPITOLUL I. MIGRAȚIA – ASPECTE GENERALE

Primul capitol are în vedere elemente introductive în subiectul propus, cu accent pe
evaluarea evoluțiilor recente atât ca areal istoric, cat și d in punct de vedere al definițiilor și
motivațiilor în permanent schimbare care stau la baza evoluției fenomenului.
Oamenii au migrat din cele mai vechi timpuri, aceasta fiind una din caracteristicile de
bază ale populațiilor preistorice, nomade. Istoria m igrației umane a început cu Homo erectus,
acum un milion de ani, din Africa spre Eurasia. Homo sapiens, răspândit acum 150.000 de ani în
toată Africa, a plecat spre Australia, Asia și Europa în urmă cu 70.000 de ani. Migrația spre
continentul american a av ut loc în urmă cu 20.000 -15.000 de ani, iar spre insulele din Pacific în
urmă cu 2.000 de ani. Cele două subcapitole vor trata aceste aspecte prin prisma Evoluției
migrației de -a lungul istoriei , dar în principal cu referire la Definiția și cauzele migrați ei.
Noțiunea de migrație (termen provenit din latinescul “migratio, onis”=plecare) nu are un
concept clar definit, fiind utilizate numeroase aspecte pentru a o defini. Practic,
Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, aceasta este definită ca „mișcarea
unei persoane sau a unui grup de persoane, fie trecând o frontieră internațională, fie în interiorul
unui stat. Este o mișcare a populației, indiferent de mărime, compoziție sau cauze;include
migrația refugiaților, a populațiilor dislocate,a per soanelor migrând din cauze economice sau
pentru alte scopuri, inclusiv reuniunea familială” (1). Acest process include mobilizarea unei
populații indifferent de cauză, durată sau origine, prin aceasta incluzând atât migranții
economici, relocările interne, refugiații și o serie întreagă de alte categorii , care presupun
modificarea locului de reședință.
Migrația poate fi privită și clasificată sub diferite aspecte: legală/ilegală, voluntară/forțată,
permanentă/temporară. Potrivit lui Dirk Hoerder, „migrația are un început și un sfârșit. Mobilitatea
permanentă constituie un mod de viață în sine, itinerant, având tot timpul în perspectivă urmatoarea
destinație.Călătoriile sunt vizite temporare într -o cultură diferită, pentru anumite scopuri.
(1) Definiție a O rganizației Internaționale pentru Migrație (IOM)

8
Migrația poate fi circulară, aducând persoanele înapoi în locurile lor de origine.
Emigrarea constituie o mișcare permanentă intenționată, care uneori poate fi urmată de o
reîntoarcere, atunci când condiți ile de la destinație devin nesatisfăcătoare” (2).

Mai multe subcapitole vor nuanța diferențele între Migrați a legală și acea Migrație
ilegală/iregulară , clarificând modificările actuale în privința aspectelor motivaționale, dar și
asupra tendințelor evol utive.
Migrația legală include categoriile populaționale care respect legislația și politicile care
reglementează mobilizările populaționale între state diferite.
Uniunea Europeanã s -a fundamentat pe o filosofie a liberei circulații a ce tãțenilor statele
membre în spaț iul european. Tratatul de la Roma a pus bazele reglementãrii liberei circulații a
lucrãtorilor în spațiul comunitar. Dupã 1957, numeroasele reglementãri comunitare, conven ții
internaționale sau urmã toarele tratate asupra Comunitãț ii Europene au co ntribuit la facilitarea
circulaț iei persoanelor în Uniunea Europeanã.
În ceea ce priveste migraț ia legal ă, ultimele reglement ări din spațiul european vin î n
sprijin ul diverselor categorii de lucrători după cum urmează :
– lucrătorii care nu sunt cet ățeni ai statelor membre , dar au un î nalt grad de calificare sau o
pregatire superioar ă, beneficiază de prevederile Dire ctivei “Cardul albastru UE” (î n curs de
revizuire) ; directiva pleac ă de la existenț a unui contract de munc ă ferm de cel pu țin un an și care,
poate merge pâ na la pa tru ani, cu posibilitatea de reînnoire, contract in baza că ruia, subiectul
poate be neficia de o serie de drepturi și facilităț i;
– pentru lucrătorii sezonieri, CE a propus î n 2010 , un proiect de directivă (adoptat în procedura
de co-decizie la PE si Consiliu, în anul 2014) care prevede posibilitatea de a urgenta procedurile
privind a ccesul pe teritoriul UE precum și obligaț iile stricte ale angajatorului referitoare la
asigurarea condi țiilor de munc ă și sejur ;
– în acelas i stadiu leg islativ se află și un alt proiect de directivă inițiat tot î n 2010, care preved e
facilitarea transferului lucră torilor care nu s unt cetățeni ai statelor membre, î n cadrul aceleia și
companii multina ționale .
În cadrul acestei politici, un p as important l -a constituit adoptarea in 2011, a Directivei
referitoare la “Permisul unic”( 2011/98) care, pe linga regulile impuse (o singura resedinta si un

(2) Dirk Hoerder „Cultures in contact. World migrations in the Second Millen ium”, Duke University Press , SUA, p.1 4, 2002

9

singur permis de munca obț inut in baza unei singure aplicaț ii), permite subiectului admis
cetăț ean non -UE și care nu are încă statutul de rezident pe termen lung, s ă aibă acces la: condi ții
de muncă conforme UE, învățământ si pregă tire profesional ă, recu noașterea diplomelor,
securitate socială , scutire de taxe, bunuri și servicii , incluzâ nd și consultanță în domeniul muncii .

Migrație ilegală/iregulară –
Fenomenul migrației ilegale preocupă din ce in ce mai mult factorii responsabili ai UE, în
trecut fiin d depistați anual, î n statele me mbre, circa 550 -580 mii de cetățeni apaț inând unor state
terțe aflați în situații de ședere ilegală .
Mare parte dintre ace știa sunt victime ale traficului ilegal de persoane pus în practică de
filiere specializate, aparținâ nd domeniului criminalităț ii organizate transfrontaliere.
Termenii de migrație ilegală, iregulară, clandestină, migrație nedocumentată sunt folosiți
ca sinonime pentru a exprima aceeași stare de fapt: persoane care au ajuns pe teritoriul altei țări
decât c ea de rezidență fără a utiliza căile legale sau fără a îndeplini condițiile de intrare. Noțiunea
poate avea conotații diferite, în funcție de politicile naționale și de legislația în materia migrației
specifică fiecărei țări. În general, termenul de migraț ie iregulară este termenul întâlnit mai des în
practica și în legislația europeană, în timp ce termenul de migrație ilegală este folosit pe
continentul american.
La nivel european nu există însă o normă comună clară referitoare la distincția dintre
migran ți „ilegali” și migranți „iregulari” ( „ilegal” or „iregular”), termenul fiind folosit
concomitent atât la nivel de acte normative (regulamente, recomandări, decizii, directive), cât și
la nivel de rapoarte ale agențiilor care se ocupă de problema migrației : FRONTEX, EASO,
EUROPOL.
Astfel, deși această terminologie este des întâlnită în legislația europeană, în ultimii ani s –
a remarcat tendința de a înlocui „ilegal” cu „iregular”. Astfel, de exemplu, prin Directiva 115 din
2008 a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele și procedurile comune
aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților statelor terțe aflați în situație de
ședere ilegală, a fost evitat termenul de „migrant ilegal”, preferându -se cel ce „ședere ilegală”.

10
Traficul de ființe umane presupune transferul persoanelor din locul de origine în altul
împotriva voinței lor ori sub un pretext fals or ascuns. În ceea ce privește traficul de migranți, în
acest caz se presupune că există o înțelegere între traficant și m igrant, un fel de “contract” care
presupune asigurarea serviciilor de transport, uneori și cazare și masă contra unui anumit cost.
Convenția ONU împotriva criminalității organizate transnaționale și Protocoalele
Palermo aduc o și mai clară distincție între cele două noțiuni, în special în ceea ce privește
calitatea subiectului pasiv: persoanele traficate sunt considerate victime sau supraviețuitori, pe
când migranții sunt considerați ca s -au angajat voluntar într -o acțiune de trecere ilegală a
frontierei. E xistă diferențe și în ceea ce privește regimul juridic și protecția oferită celor două
categorii:Protocolul privind traficul de ființe umane stipulează necesitatea acordării de protecție
acestei categorii de persoane, precum și o gamă variată de măsuri, pe când Protocolul privind
traficul de migranți are referiri minime privind protecția migranților.

Un subcapitol special va fi rezervat Teorii lor migraționiste , care au suferit schimbări
majore în ultima perioadă, modificând viziunea asupra fenomenului migr aționist.
De-a lung ul timpului, cel puțin la nivel teoretic, au fost elaborate o serie de teorii care
încearcă să explice fenomenul migrației, în fapt ele reprezentând diferitele încercări de încadrare
a sistemului complex aflat în continuă schimbare al f luxurilor migraționiste. Teoriile clasice au
fost actualizate cu teorii noi, neo -moderniste, care sa explice contextual actual al mobilității
populațiilor.
În încercarea perpetuă de a clasifica și explica motivele care au generat și generează
fluxurile mi graționiste au fost construite mai multe modele teoretice déjà consacrate, începân d de
la teoria lui Ravenstein (3 ) și perfecționându -se treptat pâna la teoriile actuale, cu profunde
implicații socio -economice, cum ar fi teoria rețelelor de migranți (4), t eoria dependenței (8 ) sau
teoria sistemică (9 ).
Rămân de bază din perspectivă istorică, teoriile clasice, care încearcă o abordare
generalistă a fenomenului migrațional.

(3)Ravenstein, G. Ernest – „The Laws of Migration” în Journal of the Royal Statistic al Society 52, nr. 2, iunie 1889
(4) M. Boyd (5 ), M. Douglas și J. Arango (6), F. Cases (7) în a doua jumătate a anilor ’80 ai secolului trecut, își propune să explice fenomenul
migrațional prin evidențierea caracterului său dinamic și cumulative
(8) Imma nuel Wallerstein prin lucrarea sa de referință Sistemul Modern Mondial , acordând atenție aspectelor de ordin macrostructural.
(9)Fenomenul de globalizare este susținut ca efect direct al potenței economice a țărilor de centru și a apariției inegalitățilo r socio -economice
(exponent marcant Wallerstein)

11

Subcapitolul va analiza evoluția teoriilor migrationiste, de la Teoria lui E. G. Ravenstein ,
care afirmă și susține în urmă cu peste un secol următoarele: elementul fundamental care
determină apariția unei m igrații este oportunitatea economică externă; volumul migrației scade
pe măsura creșterii distanțelor; fenomenul de migrație nu se manifestă printr -o singura mișcare,
ci prin mai multe etape, iar aceste mișcări sunt bilaterale; mobilitatea este dat ă de car acteristicile
sociale (1 ); Teoria lui Lee care reformulează t eoria lui Ravenstein încă din anul 1966,
introduc ând importanța factorilor interni (sau factori de împingere) și este unul dintre promotorii
noțiunii de obstacole care intervin în procesul de mig rație, argumentând importanța barierelor
fizice sau poli tice în prevenția fenomenului (10 ), până la teoriile neomoderniste .

Teoriile neomoderniste au adus elemente noi, care au modificat concept clasice
referitoare la fenomenul migraționist, pe măsura des fășurării evenimentelor economice, socio –
politice, dar și strategice care s -au desfășurat de -a lungul evoluției istorice contemporane. De la
prima forma de migrație a forței de muncă din prima etapă de dezvoltare a capitalismului în care
apar fenomemene no i, cum ar fi sclavia, a carui beneficiar principal au fost țările continentului
American, și până la apariția neoliberalismului care a introdus conceptual liberei circulații de
bunuri, servicii și capitaluri, teoriile au fost imbunătățite permanent, introd ucând în ecuația
migrației elemente noi care modifică și îmbunătățesc conceptele clasice.

Teoria economiei neoclasice impune conceptual macro -economia ca generator de
diferențe între cererea și oferta de forță de muncă între diferitele arii geografice și implicit de
promotor al migrației internaționale pentru echilibrarea nivelului veniturilor.

(7) Boyd, M. Family and Personal Networks In International Migration: Recent Developments and New Agendas. In: Intern ational Migration
Review, nr. 23, p. 638 –70, 1989
(8) Arango, J. Explaining migration: a critical view. In: International Social Science Journal, Vol. 52, issue 165 ,
http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/1468 -2451.00259/abstract , 2000
(9) Cases F. etc. Shadow Households and Competing Auspices: Migration Behavior in the Philippines. In: Journal of Development Eco nomics,
volume 17. , pp. 27 -28, 1985
(10) Everett S. Lee – „A Theory of Mygration ” în Demography, Vol . 3, No. 1., pp. 47 -57, 1966

12
Teoria noii economii a migrației păstrează ca factor principal în decizia de a migra
decalajul economic, dar introduce ideea de decizie colectivă, a familiei sau grupului social în
intenția și actul migrației.
Curentul teoreti cizării globalizării, susținut de Immanuel Wallerstein, cunoscut politolog,
istoric și sociolog American (critic fervent al capitalismului explicat in lucrarea sa Teoria
Sistemului Mondial ) impune acceptarea teoriei dependenței în explicarea cauzelor migra ției,
modificând perspectiva de abordare prin implicarea aspectelor de ordin macrostructural în
desfășurarea fluxurilor migraționale.
Tot Wallerstein teoreticizează și interdependența între țări prin fenomenul de globalizare,
transformând conceptul depend enței in ipoteză sistemică. În teoria sistemică în care țările sunt
clasificate în tări central, de periferie și tări de semiperiferie, este demonstrate modul în care
efectul dominației țărilor de centru asupra celor de periferie sub presiunea dezvoltării capitaliste
este în strânsă legatură și determinant pentru fenomenul migrațional datorită inegalităților
economice.
Și mai actual, teoria rețelelor de migranți evidențiază caracterul dynamic și cumulative al
fenomenului.

Un subcapitol important al primei părți se va referi Abordarea socio -umană a
fenomenului migrației .

Migrația, ca fenomen, a fost studiată prin prisma diferitelor sale caracteristici. Astfel, unii
cercetatori au accentuat latura sa socială, alții latura sa demografică sau culturală. Unii au privit -o ca
un factor hotărâtor în evoluția unei anumite societăți, altii au considerat că aceasta a stopat
dezvoltarea zonelor din care populațiile respective au migrat.
• Dimensiunea istorică/naturală
• Dimensiunea sociologică
• Dimensiunea psihologică
 Dimensiunea filozofică

Există o multitudine de cauze identificate și clasificate de către specialiști ca fiind
determinante pentru acest fenomen atât de complex. Conjuncturile economice nefavorabile,

13
situația politică și socială pot provoca presiuni psi hologice asupra individului, generând dorința
indivizilor de a căuta un loc de viață care să le împlinească aspirațiile. O altă explicație oferită
este că în cadrul Noii Ordini Mondiale societățile aparțin uneia din cele două categorii:
meritocrația și oli garhia. Meritocrația atrage se pare elitele, pe când oligarhia generează fluxul de
capital uman către societățile meritocratice. Este mult vehiculată ideea unei domnii a elitelor în
noua societate deschisă, globalizată. Într -o societate de tip meritocratic , pentru ca o persoană să
facă parte din rândul elitelor trebuie ca să corespundă criteriilor formulate de acestea, pentru că
regulile de intrare sunt fixe. Trebuie să posede o inteligență ridicată, educație, imaginație și
capacitate de adaptare ridicată l a noile tehnologii și descoperiri ce se succed în ritm amețitor. O
persoană este acceptată într -un astfel de cerc elitist dacă satisface o serie de parametrii inerenți.
Respingerea unei astfel de persoane în ciuda faptului că satisface acești parametrii in erenți poate
fi un prilej de a stârni conflicte și frustrări in rândul persoanelor respective și apariția dorinței de
a emigra către societăți ce le vor oferi mediul propice dezvoltării și împlinirii profesionale și
sociale și care le va recunoaște potenți alul propriu.
În contrast cu o societate de tip meritocratic, ceea de tip oligarhic presupune ca o serie de
parametrii, numiți de Sam Vakin transcendenți, să fie îndepliniți pentru ca persoana respectivă să
aparțină unui astfel de cerc elitist. Un parametr u transcendent nu depinde de individ. El este o
întâmplare ce scapă voinței individului. Un astfel de parametru transcendent este sexul, rasa,
religia, arborele genealogic. Pentru ca să facă parte dintr -un mediu elitist, persoana trebuie să
aparțină în gen eral rasei albe, să aibă sex masculin, și să aparțină unei anumite clase sociale.
Societățile oligarhice sunt întotdeauna generatoare de fluxuri de capital uman către cele de tip
meritocratic. Persoane cu un potențial înalt, ce îndeplinesc toate cerințele necesare pentru a face
parte dintr -un cerc elitist sunt respinse din motive nedrepte, pentru că nu respectă parametrii
transcendenți, generând astfel tendința de a părăsi statul respectiv. În fapt, cauza emigrării este
tocmai acest conflict dintre societăț ile de tip meritocratic și cele de tip oligarhic, conflict ce
generează un flux de capital uman dinspre societățile de tip oligarhic spre cele de tip
meritocratic.

Piața muncii s -a mondializat și a cunoscut o creștere fără precedent, apărând astfel un
complex de factori ce determină pe de o parte nevoia atragerii de capital uman din exterior, iar pe
de altă parte dorința de a emigra spre societăți care oferă împlinirea aspirațiilor indivizilor.

14
Cauzele obiective însumează conjuncturile interne, economice, sociale și politice din
interiorul unui stat. Exemplul sovietic este foarte sugestiv în acest sens. Politica de deschidere a
președintelui Gorbaciov a dus în timp la pierderea controlului politic, căderea economiei,
dispariția treptată a restricțiilor exi stente în perioada comunistă în ceea ce privește fluxurile de
capital uman, migrația forței de muncă. Creșterea accentuată a inflației, devalorizarea accentuată,
scăderea dramatică a fondurilor destinate cercetării științifice a dus la apariția dorinței de a
emigra. La acestea se adaugă contracția cererii interne pentru un anumit segment, determinată de
prăbușirea economiei datorită schimbărilor politice, deschiderea accentuată, pătrunderea
capitalului străin și ieșirea celui autohton. Instituțiile susținut e integral de către stat au fost cele
mai afectate, statul nu a conștientizat problemele noi apărute, neexistând astfel nici un program
eficient care să stopeze scurgerile de capital uman. Însă ceea mai importantă cauză obiectivă este
standardul scăzut de viață în țările natale ale celor care aleg calea emigrării, siguranța și confortul
ce nu mulțumește, precum și lipsa bazei material desfășurării unei activități de cercetare la
standarde internaționale.
Motorul, cele care acționează și determină cererea de muncă calificată și înalt calificată,
reprezintă de asemeni cauze exogene. Globalizarea a afectat majoritatea regiunilor globului,
granițele s -au estompat, concurența a căpătat un rol hotărâtor pe o piață a capitalului uman din ce
in ce mai mondializată. Modelul american arată veridicitatea acestei propoziții. De la declarația
de independență, Statele Unite ale Americii au fost din totdeauna „pământul promis” pentru toate
categoriile de oameni din Europa. Atracția aceasta pentru USA nu s -a schimbat, tineri din
Europa, dar și din Asia, își părăsesc țara natală în căutarea unor condiții mai bune de viață și de
împlinire profesională.

Poate cel mai important subcapitol se va referi la fenomenul migrați ei din perspectivă
geo-politică și strategic ă.

În anul 2 017, numărul persoanelor mobilizate internațional a ajuns la recordul de 65 de
milioane. Mai mult de o treime, însumând aproximativ 22 de milioane de persoane provin dintr -o
vecinătate largă a Uniunii Europene. Mai exact, 21,3 milioane de indivizi s -au ״revărsat״ către
Europa definind o noua categorie de migranți – refugiații: circa 3 milioane in Turcia, 1,1
milioane în Liban, 980,000 în Iran și nu mai puțin de 600,000 în Iordania. Începând cu primăvara
lui 2015, aproximativ 1 milion de migranți au părăsit Turcia, de regulă prin modalități ilegale,

15
inițial spre Grecia, apoi prin balcani spre Macedonia, Serbia, Ungaria (ulterior Croația) cu
destinație Austria, Germania și peninsula Scandinavă. Toate aceste mișcări au reprezentat cauze
de generare a crizelor m ultiple de locare, dar și de control al granițelor Uniunii Europene.
De la începutul conflictului din Siria și până la sfârșitul anului 2015, Turcia a menținut
deschise frontierele pentru cetățenii din țările învecinate. Cu toate acestea Inspectoratul Gen eral
pentru Managementul Migrației din Turcia a refuzat să includă sirienii în categoria refugiaților
(műlteci ) și a preferat să îi includă în categoria persoanelor cu protecție temporară, chiar să îi
categorisească ״musafiri״ (misafir ) – denum ire fără rec unoaștere legală (11 ).
La debutul crizei din Siria din 2011, Uniunea Europeană a avut o atitudine de acceptare
tacită, iar migranții au călătorit prin Europa prin Grecia, Macedonia, Serbia și Croația. Inițial,
răspunsul public a fost unul favorabil în ță ri ca suedia, Danemarca sau Germania. Situația s -a
dezechilibrat prin atitudini ostile și politici guvernamentale radical în ungaria, Danemarca,
Austria, etc. Atacurile teroriste de la Paris și Bruxelles au alimentat panica și întărirea partidelor
național iste, frcvent euro -sceptice, cum ar fi AfD (Germania), FPO (Austria), Frontul Național
(Franța) sau DPP (Danemarca).
Începând cu 2014, uniunea Europeană și în mod special Comisia Europeană au demarat
elaborarea unor politici mixte care au avut ca țintă id entificarea cauzelor migrației (violență,
sărăcie, alte motoare care stimulează migrația), întărirea susținută a controlului la frontier,
îmbunătățirea sistemelor de preluare, a programelor de reorientare și relocare, re -evaluând tot
ceea ce nu este aplica bil din perspective protecției la nivel internațional. Statele membre, grație
unei atitudini protecționiste, au preferat să întârzie sau să nu accepte politici mai liberale.
Răspunsurile xenophobe s -au combinat cu ideațiile anti -UE și au reînviat sau au pr odus noi
alianțe, printe care se pot nota grupuri ca cel de la Vișegrad (Ungaria – Cehia – Slovacia –
Polonia) sau Grupul Balcanic condus de Austria.
Aceste acțiuni, nu numai că au întârziat politicile propuse de către Comisia Europeană ,
dar au și generat un conflict considerabil între diferitele State Membre (35).

(11) AFAD, Syrian Guests (Ankara: AFAD); O. El -Abed, ‘The Discourse of Guesthood: Forced Migrants in Jordan’, in A. Häusermann Fábos
and R. Isotalo (eds.), Managing Muslim Mobilities: Between Sp iritual Geographies and the Global Security Regime (New York: Palgrave
Macmillan 2014) pp. 81 -100.
(12)European Commission, ‘State of the Union 2015: Time for Honesty, Unity and Solidarity’, 9 Sep. 2015, available at
<http://europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -15-5614_en.htm >,

16
CAPITOLUL II. MIGRAȚIA ILEGALĂ / IREGULARĂ ÎN CONTEXT EUROPEAN

Cel de -al doilea capitol se va referi cu precădere la migrația ilegală în context European,
având în vedere perspectivele actuale ale evoluțiilor din spațiul European și importanța lor în
evaluarea desfășurării migrației cu impact asupra modificărilor legislative și politice naționale.
Din 1960 până în 2010, balanța migrației pozitive a fost în jur de 32,9 milioane, ceea ce
reprezintă o pătrime dintr -o creștere totală a populație de 128,3 milioane de locuitori, conform
estimărilor Organizației Națiunilor Unite. Între 1960 și 2005, numărul migranților internaționali
în trei din cele pat ru părți ale continentului ( nord, sud și vest) a crescut de la 10,3 milioane la
39,3 milioane, sau, procentual, de la 2,8% la 9% din totalul populaț iei europene la acea perioadă
(ONU, 2009).
O observație trebuie menționată în legatură cu această creștere importantă a populației: în
prima decadă a secolului XXI s -a observat o rată a migrației nete de 3,5 la mia de locuitori în
cele 27 de state ale Uniunii Europene, în timp ce rata creșterii naturale a fost sub 1 la mia de
locuitori (13).
Traficul de migra nți reprezintă una din cele mai lucrative activități ilegale la nivel
internațional. Presiunea migraționistă enormă la care este supusă Europa în ultimii ani reprezintă
o afacere de miliarde de euro, bani care intră în conturile rețelelor de trafic de migr anți din țările
de origine ( Siria, Afghanistan, Irak, Pakistan), de tranzit ( Turcia, Libia, Tuni sia, Maroc) sau de
destinație ( statele europene).
Aceste rețele de trafic de migranți funcționează după reguli nescrise, foarte bine
organizate, având conexiu ni din țările de origine ale migranților până în țările de destinație.

În încercarea de maximiza profitul, facilitatorii recurg la măsuri extreme, fără nici cea
mai mică urmă de respect pentru viața migranților sau drepturile acestora: transportarea a su te de
migranți înghesu iți într -un singur camion prin deșertul Sahara, bărci supraaglomerate care
traversează Marea Mediterană, de multe ori soldându -se cu catastrofe umanitare, reținerea
migranților într -o stare de semisclavie pentru a plăti presupusul preț al traficării etc.

(13) Conform estimărilor Eurostat

17
De cele mai multe ori, atât facilitatorii, cât și migranții preferă să folosească sistemul
Hawala și serviciile unui hawaladar, pentru a garanta atât siguranța plății, cât și siguranța
migrantului. Acest sistem de plată este folosit de migranți atât pentru transferul de bani între ei,
cât și pentru a plăti călăuzele și rețelele de migrație.
În prezent, rețelele sociale și mediul online reprezintă locul de întâlnire al facilitatorilor
cu posibilii clienți, precum și sursa de informații cea mai la îndemână pentru migranți. Cea mai
mare pondere a informațiilor vehiculate între migranți pe rețelele de socializare reprezintă sfaturi
transmise de cei care au reușit să ajungă în țara europeană de destinație către alți migranți c are
doresc să intre ilegal în Europa. Ele sunt vehiculate sub forma unor experiențe personale sau a
unei liste de instrucțiuni și recomandări postate pe pagini Facebook special create în acest sens.
Statele care asigură frontiera externă a UE s -au găsit a stfel în fața unui fenomen fără
precedent, greu de controlat, întrucât rețelele de migrație au găsit punctele slabe ale frontierelor
externe ale UE, pe care au știut să le speculeze. Datorită flexibilității lor, rețelele de trafic de
migranți au reușit ide ntificarea vulnerabilităților la diferitele sectoare de frontieră externă, iar
răspunsul autorităților, în termeni de promptitudine și volum, nu a fost întotdeauna pe măsura
riscului identificat. Reorganizarea rapidă a fluxului migraționist dovedește încă o dată că rutele
migraționiste nu reprezintă o constantă rigidă, ci un factor maleabil, capabil a se adapta noilor
realități.
La nivelul Uniunii Europene au fost identificate mai multe „porți‟ de intrare folosite de
migranți pentru a ajunge pe teritoriul european, luându -se în considerare în principal trecerile
ilegale ale frontierei (în special pentru frontiera maritimă și o parte a frontierei terestre) sau
folosirea de documente false sau falsificate (în special la frontiera aeriană).
De asemenea, tot l a nivelul Uniunii Europene s -a decis clasificarea acestora din punct de
vedere geografic, astfel că în momentul de față se poate vorbi de ruta est -mediteraneană, ruta
central -mediteraneană, ruta vest -mediteraneană și ruta vest -africană. Acestea sunt cele m ai
importante rute migraționiste în acord cu numărul de migranți detectați în aria operațională și în
conformitate cu nivelul riscului identificat pentru segmentul respectiv. Adițional, poate fi
identificată și o rută aeriană, independentă de locația geogr afică, și care include detecțiile la
nivelul aeroporturilor statelor membre.

18
CAPITOLUL III. MĂSURI DE COMBATERE A MIGRAȚIEI ILEGALE
LA NIVEL EUROPEAN
Cel de -al treilea capitol se va axa în principal pe analiza din perspectivă istorică a
modificărilor car e au fost făcute în cadrul legislației și politicilor europene și naționale în
perioada de dupa 1990.
Partea va cuprinde atât Noțiuni introductive referitoare la Programe le comunitare cât și
evaluarea dinamicii fără precedent a principalelor politici adop tate in ultimii ani.
Principalele politici adoptate la nivel european în ceea ce privește fenomenul migrației s –
au succedat cu o viteză surprinzătoare, generată de necesitatea stabilirii unui cadru de măsuri
care să acopere o realitate prezentă care scrie pagini de istorie în domeniul mobilităților
populaționale. Existența discrepanțelor în dezvoltarea socio -economică și politică a diferitelor
regiuni ale lumii continuă să producă motivații suficiente pentru dezvoltarea migrației
internaționale, fenomen ca re poate reprezenta fie o oportunitate pentru schimburi umane și
economice , contribuind implicit la creșterea economic ă a Uniunii Europene, fie o amenințare
permanentă, generată de lipsa controlului fluxurilor populaționale. Intensitatea fluxului
migrațion ist variază în funcție de o serie de factori și de variabile, însă ipoteza unei migrații zero
apare ca nerealistă și periculoasă.
Se impune însă gestionarea migrației în așa fel încât să se țină cont de capacitatea de
primire a Europei din punctul de vede re al pieței muncii, al locuințelor, al serviciilor sanitare,
școlare și sociale și să protejeze migranții împotriva riscului de exploatare de către rețelele de
criminalitate.
Crearea unui spațiu comun al liberei circulații confruntă statele mebre cu noi provocări,
întrucât acțiunile unui stat pot afecta interesele altui stat, iar accesul pe teritoriul unuia din statele
membre poate fi urmat de accesul pe teritoriul celorlalte. Prin urmare, este imperativ ca fiecare
stat să țină seama de interesele partene rilor săi în ceea ce privește politicile sale în materie de
imigrație, integrare și azil.

Programul Tampere – 1999

Garantarea libertății, a securității și a justiției a constituit și constituie un obiectiv esențial
pentru Uniunea Europeană. Din 1999, at unci când a intrat în vigoare Tratatul de la Amsterdam și

19
a fost adoptat programul de la Tampere, s -au realizat numeroase progrese în ceea ce privește
garantarea unei Europe deschise și sigure, bazată pe respectarea drepturilor fundamentale și pe
voința de a se pune în serviciul cetățenilor europeni. Punerea în aplicare a legislației și
consolidarea acestor realizări, precum și intensificarea cooperării concrete între statele membre
reprezintă deziderate permanente.
La nivelul Uniunii Europene au fost adop tate o serie de programe și măsuri menite să
întărească politica în domeniul migrației, acestea fiind incluse într -un spectru mai larg de acțiuni
menite a dezvolta spațiul european de libertate, securitate și justiție.
Aceste programe reprezintă baza poli ticilor și acțiunilor întreprinse în domeniul migrației
și azilului, oferind factorilor de decizie cadrul legal pentru a formula măsuri concrete. Din păcate
însă, de multe ori prevederile acestor programe au rămas doar la nivel declarativ, Europa
văzându -se depășită de situație, măsurile venind prea târziu.
Politica globală în domeniul migrației la nivelul Uniunii Europene are ca principal scop
lupta împotriva migrației i legale , iar politicile în acest domeniu sunt strâns legate de legalizarea
fluxurilor m igraționiste și integrarea migranților. Astfel, problematica migrației iregulare se află
într-o strânsă legătură cu alte aspecte ale statelor membre UE, atât interne (economia subterană,
piața neagră a muncii), cât și externe ( relațiile cu țările de origin e și de tranzit și cooperarea în
domeniul migrației).
În acest scop sunt adoptate măsuri externe (managementul frontierelor, cooperarea cu
statele terțe, utilizarea ultimelor tehnologii în domeniu, sancționarea transportatorilor) și interne
(sancționarea angajatorilor de pe piața neagră a muncii).
O atenție sporită este acordată managementului frontierelor, însă aceste măsuri nu și -au
dovedit încă efectivitatea practică. Acest lucru poate fi observat cel mai bine la frontierele sudice
ale Europei, care su nt afectate cel mai mult de fluxul migraționist din Asia și Africa. Politicile
actuale ale Uniunii Europe ne în ceea ce privește migrația, și în special a celei ilegale, încearcă să
armonizeze politicile și practicile naționale, însă de multe ori rezultatel e nu se ridică la nivelul
așteptărilor întrucât nu iau în considerare realitățile locale sau regionale în ceea ce privește
implementarea lor practică. De multe ori politicile doptate la nivel european intră în contradicție
cu politicile la nivel național s au local .
Un alt factor care contribuie la expansiunea fenomenului migraționist este discrepanța dintre
scopul politicilor în domeniul migrației și rezultatul concret al acestora:

20
– Regulamente care întenționează să limiteze migrația, însă, din contră, co ntribuie la creșterea
migrației iregulare, având deseori un efect secundar negativ sau regulamente care nu își pot
produce efectele datorită unui vid legislativ.
– Anumite prevederi internaționale limitează dreptul statelor de a duce la îndeplinire măsuri
care sunt adopatte la nivel politic și legislativ, cum ar fi returnarea sau îndepărtarea de pe
teritoriul național a solicitanților de azil sau a membrilor de familie ai acestora cărora le -au
fost respinse cererile, de multe ori această acțiune fiind privit ă ca o dilemă morală. Acesta
este rezultatul unei serii de relații complexe între principalii actori: statele, care încearcă să
implementeze măsurile în domeniul limitării migrației, asociațiile de angajatori care refuză o
înăsprire a controalelor pentru v erificarea angajărilor pe piața neagră și societatea civilă prin
intermediul asociațiilor non -guvernamentale care deseori se opun măsurilor implemementate
de factorii de decizie prin campanii anti -deportare sau anti -returnare ori susținerea și
promovarea u nor politici laxe în domeniul migrației.
Prima fază concretă a acțiunilor comune europene în ceea ce privește politica în domeniul
migrației a început odată cu Consiliul European de la Tampere din 15 și 16 octombrie 1999,
imediat după adoptarea Tratatului de la Amsterdam, care a conferit o dimensiune europeană
politicilor în materie de imigrație și azil. Programul Tampere reprezintă momentul de start în
ceea ce privește politica Uniunii Europene în domeniul justiției și afacerilor interne, pentru a
trannsf orma Uniunea Europeană într -o “zonă a libertății, securității și justiției”.

Programul Haga – 2004

Programul Haga a apărut ca o urmare firească a Programului de la Tampere și a avut ca
scop întărirea libertății, securității și justiției în Uniunea Europ eană. În preambul se arată că
politica Uniunii Europene în domeniul justiției și afacerilor interne s -a dezvoltat și, chiar dacă nu
toate obiectivele au fost atinse, s -au făcut progrese remarcabile, iar la cinci ani după Consiliul de
la Tampere, este momen tul pentru un nou program multi anual.

Pactul european privind migrația și azilul – 2008

Pactul european privind imigrația și azilul reprezintă o nouă etapă importantă spre o
politică globală a UE în domeniul migrației. Acest document urmărește să dea u n nou impuls

21
demersului de stabilire a unei politici comune în domeniul migrației și azilului, prin definirea
clară a responsabilităților la nivel național și comunitar și consolidarea dialogului UE cu țările de
origine, care să țină cont de interesul comu n al UE, dar și de specificitățile fiecărui stat membru.

Programul Stockholm – 2009

Programul de la Stockh olm ( O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru
protecția acestora”) stabilește prioritățile Uniunii Europene (UE) pentru spați ul de justiție,
libertate și securitate pentru perioada 2010 -2014. Pe baza realizărilor programelor de la Tampere
și Haga, acest program vizează abordarea provocărilor viitoare și continuarea consolidării
spațiului de justiție, a libertății și a securități i, prin acțiuni axate pe interesele și nevoile
cetățenilor.

Programul Post – Stockholm

Programul Post -Stockholm (14), definit drept “O Europă deschisă și sigură:
transformarea obiectivelor în realitate”, urmează Programului Stockholm și trasează princip alele
direcții de acțiune ale Uniunii Europene pentru perioada 2015 -2019. Au fost consolidate în
special canalele pentru migrația legală, existând condiții mai clare de intrare și de ședere, precum
și un set comun de drepturi pentru migranți. Politica comu nă în materie de vize a fost supusă
unor modificări majore, care au simplificat condițiile de intrare pe teritoriul Uniunii Europene a
călătorilor. De asemenea, au fost eliminate cerințele în materie de vize pentru mai multe țări.
Totodată a fost elaborat un cadru pentru politicile UE în materie de migrație externă și de
azil, care permite UE să inițieze un dialog cuprinzător cu țările din vecinătatea sa și din lume și
să contribuie la inițiativele în curs în domeniul migrației și dezvoltării, desfășurate sub
coordonarea ONU sau a diferitelor state. Deși progresele realizate de la adoptarea Programului
de la Stockholm sunt substanțiale, mai sunt multe de făcut pentru a asigura punerea în aplicare și
asigurarea respectării depline a instrumentelor existente.
(14) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor , COM (2014)
154 final, Strasbourg, 11.03.2014

22
Prin Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea European ă și a
Tratatului de instituire a Comunității Europene, în articolul 62, alineatul 1, litera c, se stipulează
că Uniunea dezvoltă o politică care urmărește “să introducă treptat un sistem integrat de
administrare a frontierelor externe”.
Un subcapitol pa rticular va fi destinat analizei principalelor modificări survenite în
context European, referitoare la noua viziune în abordarea fenomenului migrației prin ceea ce se
definește actual ca fiind Managementul Integrat al Frontierelor , cu atenție deosebită a supra
evoluției Elemente lor esențiale pentru aplicarea corectă a MIF , a modelării dinamice a
acestuia, dar și asupra d ezvoltă arii managementului frontierelor la nivelul Uniunii Europene .

Cu ocazia celei de -a 2768 -a reuniuni a Consiliului Justiție și Afa ceri Interne, desfășurată
la Bruxelles, în perioada 4 –5 decembrie 2006, Consiliul a ajuns la concluzia că Managementul
Integrat al Frontierelor (MIF) este un concept care reunește următoarele dimensiuni:
 Controlul de frontieră (controlul documentelor și s upravegherea frontierei), astfel cum
este definit în Codul Frontierelor Schengen, incluzând analizele de risc relevante și
informațiile privind criminalitatea;
 Depistarea și investigarea criminalității transfrontaliere în coordonare cu toate autoritățile
competente de aplicare a legii;
 Modelul celor patru filtre (măsurile în țările terțe, cooperarea cu țările vecine, controlul la
frontiere, măsurile de control în spațiul de liberă circulație, inclusiv returnarea);
 Cooperarea între agențiile cu atribuții în managementul frontierelor (poliția de frontieră,
vama, poliția, securitatea națională și alte autorități competente) și cooperarea
internațională;
 Coordonarea activităților statelor membre, ale instituțiilor și altor organisme ale
Comunității și ale Un iunii.

Analiza integrată, din punct de vedere istoric, dar și geopolitic a rolului Agenți ei
Europe ne pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre
ale Uniunii Europene (FRONTEX ) în combaterea migrației va reprezenta u n subcapitol absolute
necesar în evaluarea dimensiunii evoluțiilor migraționiste de după 1990 în Uniunea Europeană.

23
Agenția FRONTEX a fost instituită prin Regulamentul (CE) nr 2007/2004 al Consiliului,
din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenției Europe ne pentru Gestionarea Cooperării
Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Unuinii Europene.
În preambulul acestui Regulament se arată că „ținând seama de experiențele unității
comune a experților practicieni ai frontierelor externe, hotărâ nd în cadrul Consiliului, ar trebui
instituit, în consecință, un organism specializat responsabil cu îmbunătățirea coordonării
cooperării operative între statele membre în domeniul gestionării frontierelor externe, sub forma
unei Agenții Europene pentru Ge stionarea Cooperării Operative la frontierele Externe ale statelor
membre ale Uniunii Europene”.
FRONTEX este o agenție „intelligence driven”, ceea ce înseamnă că analiza de risc se
află la baza tuturor activităților sale, de la planificarea operațiunilor comune până la training și
studii de cercetare. Articolul 4 al Regulamentului 2007/2004 stipulează că Frontex elaborează și
aplică un model comun de analiză integrată a riscului (CIRAM) și întocmește analize generale și
specifice ale riscului pentru a fi p rezentate Consiliului și Comisiei.
Subcapitolul destinat Sistemul ui european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)
va aduce în prim plan viteza impusă în modificarea viziunii asupra migrației.
Tragediile din Marea Mediterană, implicând pierderea a mii de vieți omenești și în
special cazurile din Lampedusa din toamna anului 2013 au reprezentat momentul cheie în care
statele member și autoritățile europene au decis crearea unui sistem de supraveghere în special
pentru zonele maritime din sudul Europei, c are să prevină asfel de situații și să ajute la salvarea
de vieți omenești.
Astfel, instituirea unui Sistem european de supraveghere a frontierelor („EUROSUR”) a
apărut ca necesară pentru consolidarea schimbului de informații și a cooperării operaționale între
autoritățile naționale ale statelor membre, precum și cu Agenția Europeană pentru Gestionarea
Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statel or membre ale Uniunii Europene, în scopul
detectării, prevenirii și combaterii imigrației ilegale și a criminalității transfrontaliere și pentru a
contribui la asigurarea protecției și salvarea vieților migranților (15).

(15) Regulamentul UE nr 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului european de supraveg here a
frontierelor (EUROSUR)

24
CAPITOLUL IV – EVOLUȚII LA NIVELUL FRONTIERELOR
EUROPENE

Cel de al patrulea capitol va reprezenta o analiza cronologică integrată a evenimentelor
socio -economice și politice desfășurate în perioada 1990 -2018 la nivelul Uniunii Europene prin
prisma fenomenului migraționist, cu precădere în ceea ce privește noile amenințări, în special
amenințările pentru securitatea în zonă.
Având în vedere însă constrângerile asigurării securității interne, statele alocă sume
importante estinate control ului migrației, în special în ceea ce privește controlul frontierelor și
monitorizarea fluxurilor migratorii, atât la frontierele externe cât și la nivel intern, evident aceste
aspecte având diferite grade impact social și percepție publică. Practic, din p erspectiva tematicii
prezente, este imposibil de trecut cu vederea faptul că imigrația produce efecte asupra nivelului
de securitate al societății de inserție. Acest lucru este cu atât mai evident cu cât, ca vector al
globalizării, migrația provoacă ciocni ri de civilizație pe care, numai capacitatea comunității și a
statului reușesc să o gestioneze, rezultatele acestor eforturi și risipei de mijloace și măsuri fiind
în măsură să arate gradul de integrare socială. Cu alte cuvinte, gradul de integrare socială a
grupurilor de imigranți reprezintă barometrul nivelului de securitate al unei comunități.
Primul semestru al anului 2015 a însemnat, sub aspectul migrației iregulare la frontierele
Uniunii Europene, un record absolut în ceea ce privește cifrele înregis trate la nivelul frontierelor
externe, în principal zona Mării Mediterane și pe ruta Balcanilor de Vest (16), rute care au
înregistrat cea mai mare creștere comparativ cu anii precedenți.
Astfel, la nivelul Mării Mediterane, conform datelor furnizate de I talia, Grecia, Malta și
Spania, în perioada ianuarie -iunie 2015 s -a înregistrat o creștere a fluxului migraționist cu
aproximativ 83% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent (137 000 migranți i legal i
detectați în 2015, comparativ cu 75 000 interc eptați în anul 2014).
Mai mult, conform statisticilor din anilor precedenți și ținând cont de fluctuațiile
sezoniere, s -a observat că în ceea ce privește rutele maritime, a doua jumătate a fiecărui an
înregistrează mai multe sosiri decât prima jumătate, în primul rând datorită condițiilor
meteorologice. Astfel, pentru a doua parte a anului 2015 se așteaptă ca numărul migranților să
depășească 200 000 de persoane.

(16) Conform datelor statistice aflate la dispoziția UNHCR www.unhcr.org

25

O treime din migranții din zona Mării Mediterane sunt sirieni, marea majoritate fiind
detectați la frontiera maritimă turco -elenă, unde conform estimărilor UNHCR, în primul
semestru al anului 2015 s -a înregistrat cel mai mare număr de migr anți la nivel european, mai
mare chiar și decât cel înregistrat pe ruta central mediteraneană.

Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM), peste 1 500 de persoane au
murit în Marea Mediterană de la începutul anului , iar forțele maritime italiene și unele nave
comerciale au salvat, în decursul a doar șase zile, din 10 aprilie 2015 până în 16 aprilie 2015,
aproximativ 10 000 de migranți aflați în dificultate pe Marea Mediterană (17).

Această escaladare a fluxului migraționist reprezintă o povară în special pentru
principalele țări aflate în linia întâi, Italia și Grecia, ale căror sisteme și centre de recepție a
migranților sunt deja supraaglomerate, nemaiputând face față noilor valuri de migranți care
continuă să fie detectați la frontiere le maritime.
De asemena, instabilitatea și conflictele din regiunile apropiate Europei au un impact
masiv asupra masei fluxurilor migraționiste și a celui de persoane strămutate și, prin urmare, și
asupra numărului de persoane care încearcă să ajungă în U niunea Europeană. Totodată,
expansiunea Statului Islamic în Siria și Irak a avut deja și va continua să aibă un impact asupra
fluxului de migranți provenind din aceste zone.

Evoluțiile tragice din Marea Mediterană din primăvara anului 2015, precum și situ ația de
la frontierele externe ale Uniunii Europene, confruntate cu valuri migraționiste fără precedent, au
reprezentat un semnal de alarmă pentru factorii de decizie de la Bruxelles că politica actuală
europeană în domeniul migrației nu poate face față no ilor realități, fiind nevoie de noi măsuri
politice și practice care să împiedice pierderea de vieți omenești pe mare și care să combată, în
cooperare cu țările de origine și de tranzit, cauzele profunde ale situației de urgență umanitare
actuale.

(17) Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și
politicile UE în materie de migrație și azil (2015/2660(RSP)), p. 264

26

În consecință, în perioada aprilie -iunie 2015 au fost adoptate o serie de politici și măsuri
privind migrația, cu scopul de a consolida prezența echipamentelor pe mare, lupta împotriva
traficanților de migranți, precum și întărirea solidarității și responsabilității interne.
1. O primă acțiune în acest sens a avut loc în ap rilie 2015, când, pe baza unei propuneri a
Comisiei Europene (18), s-a alcătuit un plan în 10 puncte, care să cuprindă acțiuni imediate ca
răspuns la criza din Marea Mediterană.
2. În cadrul unei declarații a Consiliului European din 23 aprilie 2015 (19), statele
membre s -au angajat să ia măsuri rapide pentru a salva vieți omenești și să intensifice acțiunea
UE în domeniul migrației.
3. A fost adoptată o rezoluție a Parlamentului European (20) referitoare la ultimele
tragedii din Marea Mediterană și polit icile Uniunii Europene în materie de migrație și azil, în
care Parlamentul European.
4. Comisia Europeană a prezentat Agenda europeană privind migrația (21), document –
cadru care stabilește o abordare cuprinzătoare ce va îmbunătăți gestionarea migrației, su b toate
aspectele sale.
5. Comisia a adoptat primele propuneri pentru îmbunătățirea gestionării migrației,
cuprinzând măsuri de răspuns atât imediat, cât și pe termen lung la problemele legate de migrație
cu care se confruntă Europa, prin „Planul de acțiu ne al UE împotriva introducerii ilegale de
migranți”(22).
6. Comisia a emis o recomandare privind mecanismul european de relocare (23)
Potrivit noilor propuneri, România ar trebui să accepte 4.646 de refugiați . Aceștia ar
proveni dintre cei care deja se afla pe teritoriul Uniunii – 604 ar veni din Grecia, 1.951 din Italia
si 2.091 din Ungaria. Aceasta cota se adăuga propunerii formulate de CE in luna mai 2015, care
prevedea repartizarea a 1.705 imigranți in România, dintre care 682 din Grecia si 1.023 de
imigranți din Italia; astfel, România ar urma s ă găzduiască î n total 6.351 de refugiați .
(18) Propunerea Comisiei Europene la Întâlnirea Consiliului pentru Afaceri Interne și Externe, Luxembourg, 20 aprilie 2015
(19) Reuniunea extraordinară a Consiliul ui European, Bruxelles, 23 aprilie 2015
(20) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//NONSGML+TA+20150429 +SIT -03+DOC+PDF+V0//ro&amp;language=ro
(21) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Br uxelles,
13.05.2015, COM (2015) 240 final
(22) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Bruxelles,
27.05.2015, COM (2015) 285 final
(23) Recomandarea Comisiei din 08.06.2015 privind un mecanism european de relocare, Bruxelles, C (2015) 3560 final

27

Comisia Eur opeană a anunțat la 13 iunie 2017 , că România trebuie să mai primească
3546 de refugiați, România primind, până la 9 iunie 2017, 45 de imigranți din Italia și 589 de
imigranți din Grecia.
Comisia Europeană a mai anunțat că România a semnat documente de pl anificare,
potrivit cărora numărul relocărilor trebuie să ajungă la 3.000 în lunile iulie, august și septembrie
a.c..
Totodată, în baza Acordului între Uniunea Europeană și Turcia, România a integrat 11
cetățeni sirieni.
Ținând cont de prevederile Agendei Europene privind migrația si de activitățile specifice
Parteneriatului pentru migrație referitoare la întărirea cooperării cu statele partenere, au rezultat
următoarele obiective:
– reducerea numărului de treceri si salvarea de vieți omenești cu sprijinul EUNAVFOR
Sophia si Garda de coasta libiana; extinderea activităților de formare specifica si suplimentarea
finanțării acestora cu 1mil.euro precum si înființarea unui Centru de coordonare a salvărilor
maritime (prin deschiderea unei linii de finanțare de 2 ,2mil.euro in cadrul Programului de
dezvoltare regionala si protecție in Africa de Nord);
– intensificarea luptei împotriva contrabandiștilor si a traficanților printr -o mai buna
cooperare dintre autoritățile responsabile cu frontiera din statele Africii de Nord;
– protejarea migrantilor, creșterea numărului de returnări si promovarea asistentei
in cazul returnărilor voluntare cu sprijinul UNHCR si al autoritatilor libiene cu implicarea
OIM in special, in cazul returnărilor voluntare din Libia către tarile de o rigine;
– gestionarea fluxurilor migratorii de la frontiera sudica a Libiei prin participarea
integrala a misiunilor UE de profil si promovarea dialogului dintre Libia si vecinii săi;
– intensificarea dialogului si a cooperării operaționale in domeniul gestiun ii migrației cu
partenerii din Africa de Nord;
– alocarea unei finanțări de circa 200 mil.euro din cadrul „Trust Fund UE pentru
Africa ”, destinată proiectelor din 2017, pentru formare si echipare a Gărzii de coasta libiene
precum si pentru imbunatatirea con dițiilor migrantilor si asistarea returnărilor voluntar.

28
Valul de migranți către Europa și -a schimbat ruta, trecerea între Turcia și Grecia este
aproape total închisă, dar grupuri tot mai mari de persoane încearcă să traverseze Mediterana
sudică între Libi a și Italia, punându -și viața în pericol.
Pe coastele grecești sosesc în prezent '80 -100 de persoane în fiecare zi, în contextul în
care numărul sosirilor zilnice era de 2.500' înaintea acordului încheiat de Uniunea Europeană și
Turcia, în martie 2016.
În schimb, s -a înregistrat o creștere de peste 40% a migranților sosiți în Europa prin
Mediterana Centrală și Libia. Majoritatea acestor migranți provin din Africa de Vest: senegalezi,
guineeni, nigerieni. Numărul acestora a fost de 180.000 în cursul anului trecut. Majoritatea dintre
ei sunt migranți economici.
De la începutul an ului 2017 până la jumătatea lunii aprilie, circa 36.000 de migranți au
sosit în Italia, în creștere cu 43% față de perioada similară a anului trecut.Mulți dintre cei care
ajung în Eur opa prin traversarea Mediteranei folosesc călăuze, rețelele de trafic de migranți
obținând în acest fel între 4,7 și 5,7 miliarde de euro în anul 2015, sumă care a scăzut cu aproape
2 miliarde de euro în anul 2016.

CONCLUZII

În ciuda nenumăratelor analiz e și statistici efectuate până în prezent, în special la nivel
european , problema migrației în contextual actual, și în mod particular în România rămâne o
actualitate stringentă și o permanentă provocare pentru rezolvarea problemelor de adaptare,
integrare , dar și de securitate zonală. Trăim momente de aparentă resuscitare a tensiunilor
geopolitice la nivel mondial, iar cercetarea nu își propune numai o abordare instructivă asupra
evoluțiilor istorice recente asupra migrației, ci și o analiză comprehensivă din punct de vedere
istoric, socio -politic și legislativ a evoluțiilor din ultimii ani.
Sistemul internațional a fost provocat permanent de tensiune a creată între mobilitatea
permanentă a omului și nevoia colectivă de stabilire a unei ordini . Migrația uman ă a fost
generată constant de motivații economice, insecuritate, dar și simplă curiozitate, iar pentru
aceasta, în fiecare perioadă a istoriei umanității, ordinea teritorială existentă a fost extinsă și
modificată permanent (Cresswell 2006: 11) , prin aceas ta forțând restul societății să evolueze – de
la feudalism către imperii și mai departe ( Weber 1966). Dar așteptările migranților nu au fost
îndeplinite întotdeauna, iar ordinea teritorială s -a modificat permanent, în forme vechi sau noi,

29
prin metode econo mice, violență sau limitarea ideologiilor și considerentelor religioase (Havel
1985).
Globalizarea a apărut ca o soluție a acestei tensiuni prin liberalizarea schimburilor de
bunuri, resurse, capital și servicii, în idea de a reduce presiunea migrației și introducerea uneia
dintre cele mai dee success forme de ordine teritorială – democrația reprezentativă. Cu toate
acestea, facilitarea schimburilor internaționale și democrațiile representative nu s -au dezvoltat
uniform (Fukuyama 1989) . Melanjul între aface rile mobile și cele statice, diferențele culturale,
religioase și sociale, au dus uneori la elitism politic și centralizare, cu accent pe creșterea
naționalismului.

Cea mai nouă ipostază a României în context European este aceea de țară de destinație a
migranților ., dacă o raportăm numai la situația actuală. Cu un număr de imigranți în creștere,
România se vede o țară care va trebui, într -un viitor apropiat, să -i accepte pentru a -și umple
golurile pieței de muncă, cu condiția să -și hotărască, potrivit intereselor sale, categoriile de
imigranți de care are nevoie, în deplină concordanță cu politicile și normele UE.
Lucrarea iși propune o analiză sistemică, integrată, atât din punct de vedere istoric, cât si
legislativ și geopolitic a evoluției fenomenului migraționist la nivel European și în particular, la
nivel național, fiind absolut necesară înțelegerii contextului actual, în vederea elaborării de
strategii cât mai eficiente și adaptate nevoilor sistemului European din care facem parte.
Rezultatele vor fi disseminate prin publicare în periodice de specialitate, lucrări științifice
care vor fi accesibile publicului larg, fiind communicate periodic prin prezentarea în cadrul
simpozioanelor, conferințelor și seminariilor de profil.

30
BIBLIOGRA FIE SELECTIVĂ

(1) Organizația Internațională pentru Migrație (IOM)
(2) Dirk Hoerder „Cultures in contact. World migrations in the Second Millenium”, Duke University Press
, SUA, p.14, 2002
(3)Ravenstein, G. Ernest – „The Laws of Migration” în Journal of the Royal Statistical Society 52, nr. 2,
iunie 1889
(4) Monica Boyd – The International Migration Review, Vol. 23, No. 3, Special Silver Anniversary Issue:
International Migration an Assessment for the 90's (Autumn, 1989), pp. 638 -670, Published by: Sage Publications,
Inc. on behalf of the Center for Migration Studies of New York, Inc. ,DOI:
(5)Br ettell, Caroline B., Hollifield, James F. –’’Migration theory’’ , editura Routledge, New York, 2000
(6) Pecoud, Antoine, Guchteneire, Paul F.A. – „Migration without borders:essays on the free movement
of people”, Unesco Publishing – Berghahn Books, 2007
(7) King, Russell, – „Migration in a world historical perspective”, Marea Britanie, 1996
(8) Immanuel Wallerstein – Sistemul Modern Mondial , University of California Press, .
(9) Schouten, P (2008) ‘Theory Talk #13: Immanuel Wallerstein on World -Systems, the Imminent End of
Capitalism and Unifying Social Science’, Theory Talks, http://www.theorytalks.org/2008/08/theory -talk-13.html
(04-08-2008)
(11) AFAD, Syrian Guests (Ankara: AFAD); O. El -Abed, ‘The Discourse of Guesthood: Forced Migrants
in Jordan’, in A. H äusermann Fábos and R. Isotalo (eds.), Managing Muslim Mobilities: Between Spiritual
Geographies and the Global Security Regime (New York: Palgrave Macmillan 2014) pp. 81 -100.
(12)European Commission, ‘State of the Union 2015: Time for Honesty, Unity and S olidarity’, 9 Sep.
2015, available at < http://europa.eu/rapid/press -release_SPEECH -15-5614_en.htm >,
(13) Eurostat
(14) Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Co nsiliu, Comitetul Economic și Social European
și Comitetul Regiunilor, COM (2014) 154 final, Strasbourg, 11.03.2014
(15) Regulamentul UE nr 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Sistemului
european de supraveghere a frontier elor (EUROSUR)
(16) Conform datelor statistice aflate la dispoziția UNHCR www.unhcr.org
(17) Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din
Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil (2015/2660(RSP)), p. 264
(18) Propunerea Comisiei Europene la Întâlnirea Consiliului pentru Afaceri Interne și Externe,
Luxembourg, 20 aprilie 2015
(19) Reuniunea extraordinară a Consiliului European, Bruxelles, 23 aprilie 201 5
(20) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef= -//EP//NONSGML+TA+20150429+SIT –
03+DOC+PDF+V0//ro&amp;language=ro
(21) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European
și Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 13.05.2015, COM (2015) 240 final
(22) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economi c și Social European
și Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 27.05.2015, COM (2015) 285 final
(23) Recomandarea Comisiei din 08.06.2015 privind un mecanism european de relocare, Bruxelles, C
(2015) 3560 final

31
BIBLIOGRAFIE

a. Acte normative internaționale, europene și naționale

1. Decizia 2006/617/EC a Consiliului din 24 iulie 2006 privind încheierea, în numele
Comunității Europene, a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe uscat, maritime și
aeriene, completarea Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității
transnaționale organizate cu privire la dispozițiile din protocol, în măsura în care dispozițiile
protocolului intră în domeniul de aplicare al părții a treia titlul IV di n Tratatul de instituire a
Comunității Europene (JO L 262 din 22 septembrie 2006);
2. Decizia 2006/619/EC a Consiliului din 24 iulie 2006 privind încheierea, în numele
Comunității Europene, a Protocolului privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea trafic ului de
ființe umane, în special a femeilor și copiilor, adițional la Convenția Organizației Națiunilor
Unite împotriva organizate transnaționale Crimă în ceea ce privește dispozițiile protocolului, în
măsura în care dispozițiile protocolului intră în dome niul de aplicare al părții a treia titlul IV din
Tratatul de instituire a Comunității Europene (JO L 262 din 22 septembrie 2006);
3. Concluziile Consiliului din 30 noiembrie 1994 privind organizarea și dezvoltare a Centrului
pentru informare, discuții și sc himb de date privind trecerea frontierelor și imigrație (CIREFI)
(JO C 274 din 19 septembrie 1996);
4. Decizia 2006/688/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind instituirea unui mecanism de
informare reciprocă cu privire la măsurile statelor membre în domeniul azilului și imigrației (JO
L 283 din 14 octombrie 2006);
5. Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețele europene de
migrație (JO L 131 din 12 mai 2008);
6. Comisiei 2009/350/EC Decizia din 28 aprilie 2009 privind cererea Irlandei de a accepta
Decizia 2008/381/CE a Consiliului de instituire a unei Rețele europene de migrație (notificată cu
numărul C (2009) 2708) (JO L 108 din 29 aprilie 2009);
7. Decizia Comisiei 2009/534/EC din 9 iulie 2009 de modificare a Decizie i 2008/457/EC din 5
martie 2008 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului
de instituire a Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe perioada 2007 – 2013,
ca parte a Programului general "Solidari tatea și gestionarea fluxurilor migratorii", în

32
ceea ce privește gestionarea ale statelor membre și a sistemelor de control, normele de gestiune
administrativă și financiară și eligibilitatea cheltuielilor privind proiectele cof inanțate de fond (
JO L 179 din 10 iulie 2009);
8. Regulamentul (UE) nr 493/2011 al Parlamentului European și a Consiliului din 05 aprilie
2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr 377/2004 al Consiliului privind cr earea unei rețele
de ofițeri de legătură imigrație, JO L 141, 27.5. 2011);
9. Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013
de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de
examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într -unul dintre statele membre de
către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid 32
10. Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22
octombrie 2013 de isntituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor EUROSUR
11. Ordonanța de Urgență nr. 105 din 27 iunie 2001 privind frontiera de stat a României
12. Directiva nr. 36/2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane ș i protejarea
victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei -cadru 2002/629/JAI a Consiliului
13. Rezoluția Parlamentului European din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii
din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil (2015/2660(RSP))
14. Propunerea Comisiei Europene la Întâlnirea Consiliului pentru Afaceri Interne și Externe,
Luxembourg, 20 aprilie 2015
15. Minuta reuniunii extraordinare a Consiliului European, Bruxelles, 23 aprilie 2015
16. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 13.05.2015, COM (2015) 240 final
17. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor, Bruxelles, 27.05.2015, COM (2015) 285 final
18. Propunere pentru o decizie a Consiliului pentru stabilirea unor măsuri în cea ce privește
protecția internațională în interesul Italiei și Greciei, Bruxelles, 27.05.2015, COM (2015) 286
final
19. Recomandarea Comisiei privind un mecanism european de relocare , Bruxelles, 08.06.2015,
C (2015) 3560 final
20. Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social
European și Comitetul Regiunilor, COM (2014) 154, final

33
21. United Nations Convention against transnational organized crime and the protocols thereto –
United Nations Office on Drugs and Crime, New York 2004
22. Programul de la Stockholm – „O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru
protecția acestora”, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2010/C 115/ 01)
23. Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului
de instituire a Comunității Europene
24. Programul de la Haga – „Întărirea libertății, securități i și justiției în Uniunea Europeană”,
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2005/C 53/01)
25. Catalogul Schengen privind controlul frontierelor externe, returnarea și readmisia,
actualizat, Bruxelles, 16 martie 2009
26. Comunicare a Comisiei către Parlamentu l European, către Consiliu, către Comitetul
Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor -Pregătirea următoarelor etape ale
gestionării frontierelor în Uniunea Europeană COM (2008) 69 final, nepublicat în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene
27. Regulamentul (UE) nr 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22
octombrie 2013 de instituire a Sistemului European de supraveghere a frontierelor (EUROSUR),
publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 06/11/2013.

34
b. Tratate, curs uri, monografii
1. Corruption and the smuggling of migrants – United Nation Office on Drugs and Crime,
Vienna 2013
2. Uniunea Europeană după Tratatul de reformă de la Lisabona Deaconu Ștefan, , Revista
de Drept Comunitar, nr. 5/2009
3. Sistemul instituțional al Uniunii Europene , Diaconu Nicoleta, Editura Lumina Lex,
București , 2007
4. Uniunea Europeană după Tratatul de reformă de la Lisabona Deaconu Ștefan, , Revista
Română de Drept Comunitar, nr. 5/2009
5. CIA World Factbook 2014
6. “Ceuta, Melilla and the illegal immigration” , Svensson, Per –articol publicat sub egida
Ciudadanos Europeos www. c -euro.org
7. „The EU Border Management Strategy” – Carrera, Sergio CEPS Working Document no
261/March 2007 – Centre fo r European Policy Studies
8. „The fight against illegal migration -Identification policies and immigrants´
counterstrategies,” Broeders, Dennis și Engbersen, Godfried, Erasmus University
Rotterdam
9. „Greece -illegal immigration in the midst of crisis”, Charalambos, Kasimis – articol
publicat pe www.migrationinformation.org
10. „The role of Hawala and other similar service providers in money laundering and
terrorist financing”, Financial Action Task Force (FATF) report – Paris, octombrie 2013
11. Munzele Maimbo, Samuel – „The money exchange dealers of Kabul: A study of the
Hawala system in Afghanistan”, World Bank Working Paper no 13, August 2003
12. „Clandestino Project – Final report”, Hellenic Foundation for European and Foreign
Policy (ELIAMEP), Grecia, Atena 200 9
13. „World Population Data Sheet”, Washington, 2007
14. „International Migration 2006”, United Nations Publication, United Nations
Department of Economic and Social Affairs, 2006
15. World migration report 2010 – The future of migration: building capacities for change –
Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), 2011

35
16. World Migration Report 2013 -Migrant well being and development, Organizația
Internațională p entru migrație (OIM), 2014
17. Irregular migration in Europe – Christal Morehouse and Michael Blomfield, Migration
Policy Institute, Decembrie 2011
18. ,,Elemente de analiză geopolitică a ordinii internaționale contemporane”, Vasile Marin,
în GeoPolitica.Revista de Geografie Politică, GeoPolitică și GeoStrategie, București,
Anul I, nr. 2-3,2003
19. Max Weber, ,,Economie et societe”, Ed. Plon, Paris, 1971
20. Theories of international migration: A review and appraisal Massey, Douglas, Arango,
Joaquin, Hugo, Graeme, Kouao uci, Ali, Pellegrino, Adela Taylor, Edward J.).
Population and Development Review. Vol. 19,1993
21. „The laws of migration”, Ravenstein, Ernst Georg – publicat în Journal of the Statistical
Socie ty of London, vol 48, nr 2, iunie 1885
22. „A theory of migration”, Lee, Everett S. – University of Pennsylvania, vol 3, nr 1, 1966
23. „Migrație și securitate”, Sarcinschi, Alexandra – Universitatea Națională de Apărare
„Carol I”, București 2008
24. On the Move:Mobility in the Western World, Cresswell, T., Abingdon : Taylor and
Francis, 2006
25. The National Interest (Summer), Fukuyama, F., pp.3-18, 1989
26. The Power of Powerless, Havel, V. in the The power of powerless, Armonk: ME Sharpe,
1985

c. Mediu de internet
 http://www.iom.int/
 http://www.unhcr.org
 http://ec.europa.eu/dgs/home -affairs/
 http://www.europarl.europa.eu
 http://ec.europa.eu/eurostat
 http://frontex.europa.eu/
 http://sites.tufts.edu/carscultureplace2010/files/2010/09/Cresswell_On -the-Move_Chap –
1.pdf

36
 http://www.kropfpolisci.com/exceptionalism.fukuyama.pdf .
 http://juncker.epp.eu /