ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE ECONOMICE DOMENIUL: ECONOMIE Felix-Angel POPESCU TEZĂ DE DOCTORAT IMPACTUL FONDURILOR STRUCTURALE ȘI DE COEZIUNE ASUPRA… [305331]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DOMENIUL: [anonimizat] 2007-2013

Conducător științific:

Prof. univ.dr. Mihai BERINDE

ORADEA

2017

LISTA TABELELOR

Tabel nr. 1 – Fondurile europene alocate României în perioada 2007-2013 (mld. Euro)………..21

Tabel nr. 2 – Alocări financiare perioada 2007-2013 versus 2014-2020…………………………….21

Tabel nr. 3 – Metode de evaluare a impactului și frecvența lor de utilizare………………………….27

Tabel nr. 4 – Date statistice în 10 State Membre UE la 31.12.2015…………………………………….36

Tabel nr. 5 – Evoluția anuală a ratelor de contractare a fondurilor europene în 10 State Membre UE în perioada 2007-2015………………………………………………………………………………………….37

Tabel nr. 6 – Evoluția anuală a ratelor de rambursare a fondurilor europene în 10 State Membre UE în perioada 2007-2015………………………………………………………………………………………….38

Tabel nr. 7 – Evoluția anuală a ratelor de certificare a cheltuielilor eligibile de către Comisia Europeană în 10 State Membre UE în perioada 2007-2015………………………………………………39

Tabel nr. 8 – Defalcarea ratelor de alocare contractare și rambursare pe fiecare tip de fonduri în perioada 2007-2015 la 31.12.2015……………………………………………………………………………40

Tabel nr. 9 – Indicatori de rezultat pe fonduri structurale și de coeziune la 31.12.2015…………42

Tabel nr. 10 – Situația finanțării și rambursării pe programe operaționale la 31.03.2017……….44

Tabel nr. 11 – Statistici privind dezvoltarea regiunilor în România (2016)…………………………..51

Tabel nr. 12 – Contribuția sectoarelor economice la valoarea adăugată brută (2016)…………….52

Tabel nr. 13 – Numărul și valoarea (mld. Lei) contractelor finalizate pe regiuni în cadrul POR 2007-2013…………………………………………………………………………………………………………………54

Tabel. nr. 14 – [anonimizat]………………………………………….55

Tabel nr. 15 -Numărul și valoarea (mld. Lei) [anonimizat] 2007-2013, la 31.12.2015……………..55

Tabel nr. 16 – Numărul și tematica proiectelor implementate pe DMI 1.1 POR……………………58

Tabel. nr. 17 – Prognoza economică a județului Bihor până în 2020………………………………….67

Tabel nr. 18– Valoarea proiectelor implementate de Primăria Oradea, 2008-2015……………….80

Tabel nr. 19 – [anonimizat]-RO……….83

Tabel nr. 20 – Stadiul absorbției fondurilor FEADR 2007 – 2015, jud. Bihor………………………85

Tabel nr. 21 – Modul de folosință al terenurilor agricole în jud. Bihor, anul 2015…………………86

LISTA FIGURILOR

Figura nr. 1 – [anonimizat]…………………………………………25

Figura nr. 2 – Etapele analizei financiare……………………………………………………………………….25

Figura nr. 3 – Impactul politicii de coeziune și dezvoltare rurală în PIB-ul Statelor Membre (simulare efectuată cu modelul QUEST III)…………………………………………………………………..31

Figura nr. 4 – Impactul mediu anual al finanțărilor comunitare în PIB, perioada 2007-2016, simulare HERMIN versus simulare QUEST III……………………………………………………………..32

Figura nr. 5 – Modelul neoclasic versus Geografia economică…………………………………………34

Figura nr. 6 – Etapele metodei diferenței diferențelor………………………………………………………56

Figura nr. 7 – Etapele metodei scorului de propensiune……………………………………………………57

Figura nr. 8 – Etapele metodei discontinuității regresiei…………………………………………………..57

Figura nr. 9 – PIB/cap de locuitor în cadrul județelor în anii 2000, 2005, 2010…………………….64

Figura nr. 10 – Ierarhia dezvoltării județelor (PIB/cap de locuitor 2010, IDUL 2011)…………..64

Figura nr. 11 – Ponderea PIB-urilor județene în PIB-ul național (2009)……………………………..65

Figura nr. 12 – Legătura dintre nivelul urbanizării și cel al dezvoltării în județe (2010)…………66

Figura nr. 13 – Unitățile teritoriale de planificare identificate la nivelul județului Bihor……….69

Figura nr. 14 – Fondul funciar al județului Bihor, anul 2015……………………………………………..86

Figura nr. 15 – Parcul de utilaje agricole al județului Bihor, anul 2015……………………………….87

Figura nr. 16 – Produsul Intern Brut……………………………………………………………………………..92

Figura nr. 17 – Rata ocupării forței de muncă………………………………………………………………….93

Figura nr. 18 – Consumul casnic…………………………………………………………………………………..94

Figura nr. 19 – Investițiile……………………………………………………………………………………………95

Figura nr. 20 – Exporturile…………………………………………………………………………………………..96

Figura nr. 21 – Importurile…………………………………………………………………………………………..97

Figura nr. 22 – Salariul în rândul persoanelor cu competențe scăzute…………………………………98

Figura nr. 23 –Rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe scăzute………………………..99

Figura nr. 24 – Salariul în rândul persoanelor cu competențe medii………………………………….100

Figura nr. 25 – Rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe medii……………………….101

Figura nr. 26 – Salariul în rândul persoanelor cu competențe înalte………………………………….102

Figura nr. 27 – Rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe înalte………………………..103

Figura nr. 28 – Rata ocupării forței de muncă în sectoarele tehnologiei și cercetării (+)……….106

Figura nr. 29 – Cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea (+)……………………………………………….107

Figura nr. 30 – Antreprenoriat (++) – ponderea întreprinderilor private……………………………108

Figura nr. 31 – Creștere Economică (PIB/capita) (++)……………………………………………………109

Figura nr. 32 – Intensitatea turiștilor (+)……………………………………………………………………….110

Figura nr. 33 – Rata ocupării forței de muncă în sectorul terțiar (+)………………………………….111

Figura nr. 34 -Rata ocupării forței de muncă în sectorul secundar(+)………………………………..112

Figura nr. 35 -Rata ocupării forței de muncă în sectorul primar(+)…………………………………..113

Figura nr. 36 – Infrastructura feroviară (+)……………………………………………………………………114

Figura nr. 37 – Infrastructura stradală (+)……………………………………………………………………..115

Figura nr. 38–Infrastructura de transport pasageri la nivel înalt (0)…………………………………..116

Figura nr. 39–Infrastructura aeroportuară (++)……………………………………………………………..117

Figura nr. 40-Speranța de viață la naștere (?)………………………………………………………………..118

Figura nr. 41-Persoane expuse la zgomot (?)………………………………………………………………..119

Figura nr. 42 – Cooperare interregională (+)…………………………………………………………………120

Figura nr. 43 – Eficiența guvernării (-)…………………………………………………………………………121

Figura nr. 44 – Abandon timpuriu al educației (+)…………………………………………………………122

Figura nr. 45 – Migrația intelectualilor (-)…………………………………………………………………….123

Figura nr. 46– Rata șomajului (++)……………………………………………………………………………..124

Figura nr. 47 – Venitul disponibil (?)…………………………………………………………………………..125

Figura nr. 48- Rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor (+)………………………………….126

Figura nr. 49 – Persoane expuse la risc de sărăcie și excluziune socială (+)……………………….127

Figura nr. 50 – Expunere la alunecări de teren (?)…………………………………………………………..128

Figura nr. 51 – Expunere la inundații (++)…………………………………………………………………….129

Figura nr. 52 – Expunere la avalanșe (?)………………………………………………………………………130

Figura nr. 53 – Poluanți în sol și ape de suprafață (?)………………………………………………………131

Figura nr. 54 – Poluanți în aer (?)………………………………………………………………………………..132

Figura nr. 55 – Emisii de dioxid de carbon (+)………………………………………………………………133

Figura nr. 56 – Resurse de apă (+)……………………………………………………………………………….134

Figura nr. 57 – Arii naturale protejate Natura 2000 (+)…………………………………………………..135

Figura nr. 58 – Conservarea pădurilor (+)……………………………………………………………………..136

Figura nr. 59 – Conservarea patrimoniului cultural (++)…………………………………………………137

Figura nr.60 – Ponderea zonelor agricole (++)………………………………………………………………138

Figura nr. 61 – Ponderea zonelor artificiale (?)………………………………………………………………139

LISTA DE ABREVIERI

ADR = Agenția de Dezvoltare Regională

CES = Coeziune Economică și Socială

CNP = Comisia Națională de Prognoză

CU = Centru Urban

DMI = Domeniu Major de Intervenție

ESPON = Rețeaua Europeană de Observare a Dezvoltării Teritoriale și Coeziunii

FC = Fondul de Coeziune

FEADR = “Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală”

FEDR = ”Fondul European pentru Dezvoltare Regională”

FSE = Fondul Social European

GAL = Grup de Acțiune Locală

HU-RO CBC = Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Ungaria

INS = Institutul Național de Statistică

ISPA = Instrumente pentru Politici Structurale ale Pre-Aderării

JRC = Centrul Comun de Cercetare

LAU = Unități Administrative Locale

MDRAP = „Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice”

NACE = Nomenclatorul Statistic al Activităților Economice

NUTS = Nomenclatorul Statistic al Unităților Teritoriale

PHARE = Asistența pentru Reconstrucția Economiilor Poloniei și Ungariei

PIB = Produsul Intern Brut

SAPARD = Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală

PC = ”Pol de Creștere”

PDU = ”Pol de Dezvoltare Urbană”

POR = Programul Operațional Regional

POAT = Programul Operațional Asistență Tehnică

PODCA = Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative

POSCCE = „Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice”

POSDRU = ”Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane”

POSM = Programul Operațional Sectorial Mediu

POST = Programul Operațional Sectorial Transport

SMIS = ”Sistemul Unic de Management al Informației pentru Instrumentele Structurale”

UTP = Unitate Teritorială de Planificare

INTRODUCERE

Atât fondurile de preaderare, cât și fondurile structurale și de coeziune nu au urmărit să înlocuiască măsurile naționale de finanțare, ci dimpotrivă, au venit în completarea acestora. Despre conceptele cu privire la asistența financiară comunitară se poate preciza că, în România, acestea și-au făcut simțită prezența în mediul instituțional de resort și în limbajul economic de specialitate încă din perioada de preaderare a României la Uniunea Europeană, când statul român a beneficiat de fonduri de preaderare, în perioada 2000-2006: fondurile ISPA, PHARE și SAPARD. Cu toate acestea, debutul României în utilizarea acestor fonduri a fost unul oarecum timid, întrucât legislația din domeniu era una rigidă și incompletă, bazele legale și instituționale fiind aprofundate abia după finalul anului 2007.

După aderarea la Uniunea Europeană, România a avut nevoie de o perioadă de circa 3-4 ani, 2007-2010, în care s-a străduit să realizeze toate demersurile administrative și instituționale pentru buna funcționare a perioadei de programare 2007-2013. Din acel moment, conceptele din domeniul instrumentelor structurale au început să fie mai vizibile, populația a avut mai ușor acces în domeniul consultanței, a formării profesionale și a informării cu privire la accesarea instrumentelor structurale. Metodologiile specifice au devenit mult mai transparente, odată cu publicarea, pentru fiecare program operațional, axă prioritară, domeniu major de intervenție și măsură de finanțare, a ghidurilor solicitantului, prin care se clarificau obiectivele, cerințele și criteriile de eligibilitate ale beneficiarilor. De asemenea, s-a dezvoltat sectorul consultanței în accesarea fondurilor nerambursabile și managementul proiectelor.

Desigur, în aceeași perioadă, au existat preocupări de cercetare a domeniului acestor finanțări, întrucât din anii de preaderare până în perioada post-aderare inclusiv nu era cunoscut impactul pe care fondurile îl vor genera în economia românească, nu erau identificați în termeni realiști beneficiarii potențiali, grupurile țintă și efectele economice pe care astfel de proiecte pot să le genereze economiei românești, atât în perspectivă macroeconomică, cât și microeconomică. Evident, reticențele cele mai vizibile au provenit din partea mediului privat, care s-a confruntat cu un paradox: deși era specificat faptul că fondurile europene sunt nerambursabile, era dificil de înțeles faptul că potențialul solicitant trebuia să se împrumute, în cele mai multe cazuri de la o instituție bancară, sau să asigure resurse bănești proprii pentru a putea asigura rata de cofinanțare prevăzută pentru anumite plafoane de finanțare. Mediul public, prin puterea de cofinanțare asigurată de bugetul central sau local, după caz, a reușit să inițieze proiecte de dezvoltare pe fondurile structurale și de coeziune.

Dacă ar fi necesar să se stabilească avantajele fondurilor structurale și de coeziune în mod științific, prima întrebare ar fi: cum au contribuit acestea la dezvoltarea economică? Datorită mecanismelor de cofinanțare, acestea stimulează mai degrabă investițiile publice – în infrastructura de transport, protecția mediului, renovarea patrimoniului istoric, urbanizarea prin sisteme de apă și de canalizare, gestionarea deșeurilor, etc. Pe de altă parte, aceste investiții se concentrează și pe dezvoltarea umană, reducerea șomajului și crearea de organizații nonguvernamentale. Investițiile au fost de asemenea setate pe dezvoltarea de sisteme informatice în administrațiile publice și retehnologizări în mediul privat, deopotrivă.

Motivația studierii de către autor a dimensiunii și relevanței proiectelor implementate prin fonduri structurale și de coeziune în județul Bihor este dată de faptul că evidențele utilizării acestor fonduri sunt relativ restrânse, neexistând o cercetare concretă și directă către acest subiect. Mai mult decât atât, faptul că, la nivelul anului 2015, județul Bihor, în ansamblul lui, cât și municipiul Oradea, luat separat, au ocupat primul loc pe țară în ceea ce privește absorbția fondurilor europene, a suscitat interesul autorului pentru o cercetare amănunțită a datelor despre proiectele implementate de beneficiarii privați sau publici. Motivația autorului a fost întărită și de faptul că, până în prezent, nu se regăsește în literatura de specialitate o adaptare a metodologiei evaluării de impact pe specificul unei regiuni, respectiv unui județ din România.

Teza de doctorat propune 4 obiective principale ale cercetării, fiecare obiectiv fiind corespondentul unui capitol din lucrare: primul obiectiv se referă la analiza gradului de absorbție al fondurilor europene la nivel comunitar; al doilea obiectiv se referă la aprofundarea conceptului de absorbție la nivel național și unde este posibil, regional; al treilea obiectiv se referă la cercetarea amănunțită a absorbției de fonduri structurale și de coeziune în economia județului Bihor; al patrulea obiectiv se referă la simularea impactului acestor fonduri la nivelul regiunii Nord-Vest și al județului Bihor. Fiecare obiectiv principal tratează același parcurs științific: delimitări conceptuale, analize comparative absorbție – impact, studii de caz.

Scopul tezei de doctorat este de a direcționa contribuțiile și demersurile științifice ale autorului înspre relevarea unui răspuns clar și pertinent la problematica impactului fondurilor structurale și de coeziune în economia județului Bihor.

Teza de doctorat se adresează atât beneficiarilor de fonduri europene din mediul public sau privat, cât și instituțiilor responsabile cu implementarea, monitorizarea, evaluarea acestor surse de finanțare, sau cu formularea și derularea strategiilor de dezvoltare la nivel local, regional, național. O astfel de cercetare se adresează și populației de rând, care, într-o accepțiune generală, reprezintă un grup extins al beneficiilor generate de proiectele implementate din finanțări comunitare. În particular, mediul academic și sectorul consultanței reprezintă o categorie aparte de diseminare a rezultatelor cercetării doctorale.

STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIU

Referitor la inițiativele de cercetare din domeniul evaluării instrumentelor structurale în România, s-au remarcat anumite direcții ale Centrului Român de Politici Economice (2003), Oprescu et al. (2006), Bayar (2007), înspre evaluarea ex-ante a impactului fondurilor europene din perioada 2007-2013 cu ajutorul modelului macroeconomic HERMIN, respectiv KPMG România et al. (2010) pentru o evaluare intermediară a programelor operaționale. La nivel european, se disting lucrări publicate de ESPON (2005), pentru evaluarea ex-ante, Istituto per la Ricerca Sociale et al. (2011), pentru evaluări intermediare, respectiv Cifolilli et al. (2015) alături de studii elaborate de Comisia Europeană (2013; 2016 a; 2016b; 2016c; 2016d), pentru evaluări ex-post. Perspective pentru perioada 2014-2020 sunt aduse de Morar (2014) în ceea ce privește fondurile pentru agricultură, respectiv MDRAP (2016), pentru noile programe operaționale. Note critice pentru sistemul românesc de gestiune a fondurilor europene sunt aduse de Ghineț (2015), Curtea de Conturi Europeană (2015), Societatea Academică din România (2017), iar perspective despre prevenirea fraudelor cu fonduri europene sunt aduse de Moraru et al. (2015).

Pentru o documentare solidă cu privire la metodologiile de evaluare aplicabile fondurilor structurale și de coeziune, autorul tezei a studiat publicații de profil: Bârgoanu (2009), Leckey et al. (2010), Badea et al. (2012), Platon (2012), Universitatea Babeș Bolyai (2014), delimitează conceptele referitoare la condițiile, specificul și cadrul instituțional al finanțărilor comunitare în context românesc; Tavistock Institute (2003), Gârboan (2006), Voinea et al. (2007), Garbarino et al. (2009), Sandu (2011), Antonescu (2012; 2013a), Lazea et al. (2012), Department for International Development (2012), delimitează conceptele referitoare la metodologia evaluării; în fine, Netherlands Organization for Applied Scientific Research (2008), Centre for Industrial Studies (2009), Varga et al. (2010), Moriss et al. (2013), Centre for European Policy Studies (2014), Centre for Research on Impact Evaluation (2014), Sartori et al. (2014), Gertler et al. (2016), particularizează impactul finanțărilor structurale și de coeziune cu unele analize extrem de detailate la nivelul implementării acestora în Statele Membre, folosind metode econometrice, evaluări contrafactuale sau modele macroeconomice.

Puncte de vedere asupra absorbției fondurilor structurale și de coeziune sunt abordate de Toth et al. (2010), Blomeyer&Sanz (2011a; 2011b), KPMG (2015; 2016), care analizează diverse aspecte ale programelor de finanțare europene ca piloni esențiali de realizare a coeziunii economice și sociale. Extrem de relevante sunt studiile efectuate de către Bradley et al. (2005), Varga et al (2009, 2010) în ceea ce privește analiza incipientă a posibilităților de evaluare a investițiilor din fonduri comunitare. În fine, analize recente sunt relevate de MDRAP (2014; 2015a; 2015b; 2015c; 2015d).

Au fost studiate metodologii ale Ministerului Finanțelor Publice (2007) pentru evaluarea fondurilor comunitare, respectiv metodologii ale Ministerului Economiei și Finanțelor (2008) pentru realizarea analizei cost-beneficiu. Extrem de relevantă este lucrarea lui Gârboan (2006), în care este definită interpretarea impactului unui parc industrial, al unui centru de zi sau al unui muzeu; extrem de utile sunt și analizele lui Ederveen et al. (2002).

La nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește tratarea problematicii impactului fondurilor structurale și de coeziune în articole științifice, se observă faptul că abordarea se realizează la un nivel secundar, eforturile și atenția instituțiilor de resort și cercetătorilor concentrându-se în principal pe gradul de absorbție: Popa (2012), Hapenciuc et al. (2013), Istudor et al. (2013), Societatea Academică din România (2013), Zai et al. (2013), Neculiță et al. (2014), Lupu et al. (2015), Popescu (2015), Folea et al. (2016). Importanța majoră a impactului a reintrat însă în atenție, odată cu preocupările intensificate ale diverșilor cercetători de a identifica metode de evaluare adecvate pentru identificarea efectelor finanțărilor comunitare: Bradley et al. (2005), Hrebenciuc et al. (2008), Hagen et al. (2009), Becker et al. (2010a; 2010b), Gherghinescu et al. (2010), Droj (2011), Nica (2011), Antonescu (2013b), Gligor (2015), Pătruți et al. (2015), Becker et al. (2016), Popescu et al. (2016a; 2017).

Așa cum observă Marzinotto (2012), cercetările, atât empirice, cât și pe baza simulărilor macroeconomice privind efectele fondurilor europene asupra creșterii economice s-au soldat cu rezultate mai degrabă neconcludente. Problemele metodologice întâmpinate sunt extrem de dificile, după cum amintesc și Puigerver-Penalver (2007), Tron (2009), Roman (2011), Petropoulos (2013), Comisia Europeană (2015), Cameron et al. (2016).

Din această perspectivă, se observă că, în majoritatea studiilor publice sau private, naționale sau internaționale, după cum opiniază Zaman et al. (2014), problematica impactului fondurilor structurale și de coeziune este abordată, de cele mai multe ori, într-o manieră ex-ante, fapt recunoscut chiar și de Comisia Europeană (2012). Concret, aceste tipuri de analize nu pot fi privite decât ca niște predicții, fiind necesare studii amănunțite pentru perioada ex-post, abordate de Păun (2014), Dumciuviene et al. (2015), Becker et al. (2016), Percoco et al. (2016), Percoco (2017). Montresor et al (2010) utilizează tehnica filtrării spațiale pentru evaluarea impactului fondurilor structurale asupra convergenței economice. Tot Montresor et al (2011) studiază efectele politicii comune în agricultură asupra convergenței economice. Jureviciene et al. (2013), respectiv Vasary et al (2013) analizează trendurile macroeconomice ale Statelor Membre în relație cu finanțările europene, iar Chirilă (2010), Iorga et al. (2011), Popa et al. (2013), Panagiotis (2014), Dabrowski (2015), Lincaru et al. (2015), Moldovan et al. (2016), se remarcă prin evaluări la nivel regional sau local.

Pentru teorii și practici ale evaluării implementărilor finanțărilor europene, se remarcă Ene et al. (2004), Nica (2011), Roman (2011), Pavel (2013). În fine, Soviani (2014) realizează o simulare a efectului multiplicator al fondurilor europene în economia românească.

Din moment ce rezultatele politicii de coeziune, sau mai pe înțeles, fluxurile financiare aferente absorbției fondurilor structurale și de coeziune, nu pot fi individualizate, rezultă și un oarecare grad de necunoaștere al momentului adecvat de evaluare a impactului pe diferite perioade de timp (ex-ante, intermediară și ex-post). La toate acestea se adaugă probleme legate de disponibilitatea datelor referitoare la accesarea fondurilor structurale și de coeziune.

În ceea ce privește metodele de evaluare disponibile, Marzinotto (2012), respectiv Tomova et al. (2013) arată că acestea, în cea mai mare parte, relevă efecte pozitive potențiale ale fondurilor structurale și de coeziune. Se poate adăuga ideea că aceste efecte sunt compromise și de capacitatea scăzută de administrare a fondurilor europene sau de utilizarea lor pentru investiții neperformante (Societatea Academică din România, 2013). În fine, este notabilă și observația lui Zaman et al. (2014), cum că în majoritatea situațiilor, se abordează impactul fondurilor structurale și de coeziune independent de alte politici publice.

În cadrul actualelor discuții contradictorii privind situația fondurilor europene în România, este interesant de analizat dacă ieșirile de capital, sub formă de contribuții la bugetul consolidat al Uniunii Europene compensează intrările de capital, sub formă de rambursări de cheltuieli efectuate de Comisia Europeană către beneficiarii publici și privați ai proiectelor derulate pe fonduri comunitare în România.

Conform datelor din Balanța Financiară Netă a Ministerului Finanțelor Publice (2017), până la 31 martie 2017, se deduce că România a beneficiat de asistență financiară comunitară în valoare totală de aproximativ 37 miliarde de Euro însumând atât cadrul financiar 2000-2006, cât și cadrul financiar 2007-2013. În schimb, România a contribuit la bugetul Uniunii Europene cu aproximativ 14 miliarde de Euro. Tot din datele Ministerului Finanțelor Publice (2017), deducem că aproximativ 5 miliarde de Euro au fost plătiți de Comisia Europeană sub formă de avansuri pentru perioada 2014-2020.

În consecință, aproximativ 28 miliarde de euro este soldul pozitiv al României în relație cu Comisia Europeană. Referitor la încheierea perioadei de programare 2007-2013, beneficiarii au efectuat cheltuieli eligibile până la 31.12.2015, însă rambursarea cheltuielilor efectuate s-a extins până la 30.06.2016, iar în 31.03.2017 România a declarat Comisiei Europene aplicația de plată a soldului final și declarația finală de cheltuieli.

Pornind de la analiza celor 3 obiective majore ale Uniunii Europene: convergența, dezvoltarea regională și cooperarea teritorială, se constată că există, fără îndoială, rezultate benefice ale finanțărilor comunitare asupra economiilor Statelor Membre, însă anumite studii științifice analizate denotă un scepticism argumentat în ceea ce privește persistența dezechilibrului dinamicii teritoriale. Alți cercetători critică însuși mecanismele politicii de coeziune, deși rolul lor vizibil este de a asigura integrarea economică a statelor membre.

Coroborând indicațiile Centrului Român de Politici Economice (2003), se poate afirma că, într-adevăr, economia este influențată de intrările de capital din fonduri structurale și de coeziune, prin stimularea cererii și ofertei. Pe termen scurt, este influențată cererea, deoarece crește bugetul pentru implementarea obiectivelor politicii de coeziune, iar prin efectul multiplicatorilor, este stimulată oferta, pe termen lung.

Mai mult decât atât, stadiul cunoașterii în domeniul impactului fondurilor structurale și de coeziune asupra economiei românești se îngustează atunci când sunt puse în discuție efectele implementării proiectelor finanțate din surse comunitare la nivel regional, județean și urban – rural. Teza de doctorat aduce în prim plan aceste aspecte la nivelul regiunii Nord-Vest, în general și la nivelul județului Bihor, în particular, urmărind să aducă o valoare adăugată printr-o cercetare amănunțită a autorului referitor la aspectele socioeconomice legate de nevoile de dezvoltare, strategiile autorităților locale, accesarea fondurilor de preaderare (2000-2006) și a fondurilor europene (2007-2013) la nivel local, precum și posibilitățile de evaluare a impactului acestor proiecte în economia locală.

Noutatea unei astfel de cercetări este dată de faptul că autoritățile comunitare (în speță, Comisia Europeană) nu investighează impactul fondurilor comunitare decât la nivel de politică (coeziune, dezvoltare regională și ocuparea forței de muncă, cooperarea teritorială) și doar într-un spectru comparativ național și regional, iar autoritățile românești (Ministerul Fondurilor Europene, Autoritățile de Management ale Programelor Operaționale) nu realizează analize de impact decât la nivel național și regional.

Neexistând o obligație de raportare și defalcare a datelor specifice impactului fondurilor comunitare la nivel regional (NUTS2) sau județean (NUTS 3), autorul tezei nu a identificat opinii relevante ale practicienilor și cercetătorilor din acest domeniu pentru regiunea Nord-Vest și județul Bihor, motiv pentru care a apelat la ajutorul echipei Joint Research Centre (JRC) din cadrul Comisiei Europene, prin intermediul căreia a primit acces online pentru simularea modelului RHOMOLO (http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu/, accesat la 23.06.2017), respectiv la ajutorul echipei ESPON, prin intermediul căreia a primit acces online pentru simularea modelului TIATOOL (http://tiatool.espon.eu/tia/, accesat la 24.06.2017).

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

Teza de doctorat este structurată în 4 capitole, astfel încât fiecare capitol abordează câte un obiectiv de cercetare și răspunde unei ipoteze de cercetare, șirul logic fiind realizat pe patru direcții macroeconomice subsecvente, și anume: primul capitol prezintă conceptele finanțărilor intracomunitare la nivelul Uniunii Europene, inclusiv un studiu comparativ între Statele Membre; al doilea capitol continuă cu delimitări conceptuale la nivel național, inclusiv tratarea unor problematici la nivel regional; al treilea capitol regăsește contribuția autorului în culegerea, sintetizarea și interpretarea datelor referitoare la proiectele implementate în județul Bihor în perioadele de programare 2000-2006 și 2007-2013, analiza și dezbaterea problematicilor referitoare la direcțiile dezvoltării județului, a municipiilor, orașelor și comunelor aparținătoare; al patrulea capitol delimitează contribuția autorului în selecția și analiza unor metode de evaluare a impactului la nivel regional și județean, rularea unor simulări specifice pentru regiunea Nord-Vest și județul Bihor, respectiv interpretarea rezultatelor.

Capitolul I din cadrul tezei de doctorat abordează preocuparea pentru aspectele ce țin de posibilitățile de evaluare a impactului fondurilor structurale și de coeziune în economie, din punct de vedere teoretic. Pornind de la premisa că România are obligația de a contribui la bugetul consolidat al Uniunii Europene, și în același timp are dreptul de a beneficia de finanțări din partea acesteia, prima ipoteză de cercetare se intitulează astfel: Poziția României privind gradul de absorbție al fondurilor europene nu poate fi științific subestimată la ultima poziție din rândul Uniunii Europene, existând o serie de factori determinanți de dezvoltare de luat în considerare.

Rezultatele prevăzute în urma cercetării doctorale pentru Capitolul I constă în aprofundarea cunoașterii mecanismelor de finanțare intracomunitară, a modelelor macroeconomice de măsurare a impactului fondurilor europene și a altor metode: evaluarea contrafactuală, analiza cost-beneficiu, familiarizarea cu indicatorii de performanță, cunoașterea aprofundată a gradului de absorbție (contractare – rambursare – certificare) a fondurilor comunitare în 10 State Membre ale Uniunii Europene.

Metodele de cercetare prevăzute pentru acest capitol sunt: analiza și sinteza literaturii de specialitate, aprofundarea teoretică, inducția, deducția, prelucrarea și interpretarea statisticilor relevante, studiul de caz.

Capitolul II analizează obiectivele de dezvoltare națională, realitățile disparităților regionale și absorbția finanțărilor comunitare, iar cercetarea se fundamentează pe următoarea ipoteză: Există corelări între investițiile din proiecte finanțate din fonduri structurale și de coeziune și obiectivele de dezvoltare ale Cadrului Strategic Național de Referință.

Dificultatea în a enunța o afirmație fermă în această direcție rezultă din decalajul între lansarea programelor operaționale aferente perioadei 2007-2013 în România, demararea târzie a procedurilor de depunere, evaluare și implementare a proiectelor, urmate de decalajul rambursărilor de cheltuieli din partea Comisiei Europene, respectiv blocarea / suspendarea anumitor programe operaționale.

Inițial, s-au căutat răspunsuri în evaluările ex-ante ale acestor programe operaționale, însă s-a apreciat că informațiile statistice furnizate și obiectivele sunt irelevante în confirmarea sau infirmarea ipotezei. Ulterior, atenția s-a îndreptat către evaluările intermediare ale programelor operaționale, realizate în anul 2011 și în Raportul Național Strategic din 2012, unde anumite indicii au stat la baza extinderii cercetării până la finalul anului 2015.

Problematica analizării datelor recente în tratarea ipotezei de cercetare a jucat un rol esențial, întrucât trebuie luat în considerare faptul că peste două treimi din fonduri au fost alocate beneficiarilor publici, pe proiecte majore de infrastructură aferente programelor operaționale Regional, Transport și Mediu. Proiectele au demarat târziu, abia în perioada 2009 – 2010, iar lucrările efective au început undeva în 2010 – 2011, chiar 2012 pentru anumite proiecte. Deoarece în perioada 2014 – 2015 s-au finalizat unele investiții majore, atenția s-a îndreptat asupra acestei serii de timp, pentru a putea formula un răspuns cât mai obiectiv.

Cercetarea se axează pe analiza obiectivelor Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013, care au fost transpuse direct în formularea programelor operaționale, urmată de un studiu comparativ de absorbție în cadrul Programului Operațional Regional între regiunile de dezvoltare ale României, culminând cu un studiu de caz asupra utilizării în premieră în România a metodei contrafactuale de evaluare a impactului, pe anumite domenii majore de intervenție ale axelor prioritare din cadrul Programului Operațional Regional, analiză utilă în elaborarea capitolelor următoare din cadrul tezei de doctorat.

Metodele de cercetare utilizate în acest capitol vizează analiza și sinteza literaturii de specialitate, a unor documente de programare relevante, a unor rapoarte anuale de implementare și evaluare a programelor operaționale, prelucrarea și interpretarea datelor statistice furnizate de ministerele publice, autoritățile de management a programelor operaționale, comitetele de monitorizare și organismele intermediare. Alte metode utilizate sunt inducția, deducția, studiul de caz.

Capitolul III analizează economia județului Bihor și reflectă strategiile de dezvoltare ale județului în perioadele 2007-2013 și 2014-2020, aducând în prim plan necesitățile și prioritățile de finanțare ale județului, pentru a identifica gradul de corelare a proiectelor pe fonduri europene către diverse domenii de activitate necesare dezvoltării județului. Autorul a avut în vedere relevarea punctelor forte și punctelor slabe ale economiei județului Bihor, a interpretat indicatorii de dezvoltare a județului și evoluția lor, cu precădere, la nivelul anului 2015, fiind dezbătute individual municipiile, orașele și per ansamblu, comunele.

O sursă primară de documentare, apreciată de autor ca fiind viabilă și credibilă, a fost reprezentată de platforma online SMIS (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016) a Ministerului Fondurilor Europene, privind proiectele finanțate pe fiecare județ, pe fiecare program operațional, axă, domeniu major de intervenție, măsură de finanțare și beneficiar în parte, actualizată lunar. Alte surse primare de documentare au fost furnizate de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (http://www.afir.info/, accesat la 10.09.2016), privind lista beneficiarilor de finanțări prin Programul Național de Dezvoltare Rurală; Autoritatea de Management al Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria-România, prin lista cu proiectele implementate în județele participante la program (http://www.huro-cbc.eu/en/project_xls, accesat la 10.09.2016), de unde se găsesc și fișe descriptive individuale ale proiectelor, cu funcție de căutare avansată (http://www.huro-cbc.eu/en/financed_projects, accesat la 10.09.2016). Informații relevante pentru județul Bihor se regăsesc și pe site-ul Zonei Metropolitane Oradea, unde sunt puse la dispoziție strategiile de dezvoltare ale municipiului Oradea și ale comunelor învecinate, care fac parte din zona metropolitană. O altă sursă de informare a constituit și documentarea cu materiale scrise de pe site-ul Consiliului Județean Bihor (http://www.cjbihor.ro/despre-noi/proiecte-cu-finan%C8%9Bare-extern%C4%83, accesat la 10.09.2016), precum și de site-urile primăriilor de municipii și orașe din județul Bihor.

În continuare, se prezintă impactul financiar al fondurilor europene asupra județului Bihor, prin intermediul diverselor programe și surse de finanțare, necesitând o atenție distributivă a autorului asupra proiectelor județene cu impact major și corelarea acestora cu rezultatele financiare concrete ale implementărilor. În vederea atingerii obiectivelor acestui capitol, au fost folosite următoarele metode de cercetare: clasificarea, analiza comparativă, analiza reprezentărilor grafice.

Capitolul III abordează a treia ipoteză de cercetare, și anume: Există corelări între investițiile din proiectele finanțate din fonduri structurale și de coeziune cu obiectivele de dezvoltare ale județului Bihor?

La prima vedere, este dificil de stabilit dacă se corelează obiectivele de dezvoltare ale județului cu proiectele finanțate prin fonduri structurale și de coeziune atât ale beneficiarilor publici, cât și ale beneficiarilor privați. Totodată, din cercetările preliminare efectuate pe teren, la sediul instituțiilor locale (Direcția Județeană de Statistică Bihor, Instituția Prefectului Bihor, Consiliul Județean Bihor, Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bihor, Primăria Oradea și prin corespondența electronică cu primăriile din celelalte 9 municipii sau orașe din județul Bihor), la departamentele de specialitate, până la finalul anului 2016 nu a fost previzionat un impact clar și cert al investițiilor realizate din fonduri structurale și de coeziune pentru perioada de programare 2007-2013. S-a realizat o radiografie a tuturor fondurilor accesate de beneficiarii din sectorul public și privat, atât în perioada de pre-aderare (fondurile PHARE, ISPA și SAPARD), cât și în perioada post-aderare (Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune, Fondul Social European – distribuite în Programele Operaționale 2007-2013, precum și Fondul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013, respectiv „Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală” 2007-2013, autorul considerând oportun să se folosească de aceste evidențe pentru a determina cuantumul proiectelor implementate în județul Bihor: 750 mil. Euro atrași pe programele operaționale, 45 mil. Euro atrași pe cooperarea transfrontalieră, respectiv 82 mil. Euro atrași pe dezvoltare rurală (Popescu, 2016b:1).

Teza de doctorat continuă cu Capitolul IV, care abordează studiul de caz. pentru a oferi o percepție cât mai clară și inteligibilă asupra conceptului de evaluare a impactului finanțărilor comunitare la nivel regional și județean. Este abordată teoria și practica dezvoltată de alți cercetători și instituții în domeniul instrumentelor de evaluare a impactului, secțiune prin care autorul tezei și-a clarificat conceptele de evaluare la nivel național, posibilitățile de constatare la nivel regional și limitările întâmpinate la nivel județean. Este prezentată contribuția proprie a autorului la înțelegerea acestui fenomen al evaluării impactului la nivel regional – Nord Vest (NUTS 2 – cod RO11) utilizând modelul RHOMOLO și la nivel județean – Bihor (NUTS 3 – cod RO111) utilizând modelul TIATOOL.

În Capitolul IV a fost urmărită a patra ipoteză de cercetare, și anume: Există o metodă de evaluare a impactului fondurilor structurale și de coeziune, care, în urma adaptării ei, să poate fi utilizată la nivelul județului Bihor.

Metodologia cercetării s-a adaptat specificului capitolului: s-a insistat pe studierea literaturii de specialitate, aprofundarea modelelor teoretice, analiza inductivă – deductivă a rezultatelor cercetărilor altor autori, analiza comparativă a diverselor instrumente de evaluare; s-au utilizat cele 2 platforme online de simulare a modelelor RHOMOLO și TIATOOL, în cadrul cărora au fost introduse variabilele de input, la aprecierea autorului, după care s-au rulat simulările și s-au realizat interpretări la variabilele de output.

Motivul pentru care autorul a ales să folosească platforme online de simulare a modelelor este dat de faptul că articolele științifice parcurse de-a lungul cercetării nu au oferit rezultate concludente pentru a adapta diverse metode de evaluare a impactului la situația județului Bihor: în primul rând, modelele macroeconomice au fost simulate de către anumite echipe de cercetători tot în baza obținerii accesului spre utilizarea lor (marea majoritate a acestor modele fiind software deținut de anumite Directorate Generale ale Comisiei Europene); în al doilea rând, evaluările contrafactuale sunt realizate de echipe de cercetători pentru și în numele diverselor ministere sau autorități de management naționale, prin urmare, astfel de evaluări se realizează pe grupuri delimitate de beneficiari, accesul la detaliile financiare – economice ale proiectelor este restricționat, iar concluziile evaluărilor de cele mai multe ori nu pot fi generalizate; în al treilea rând, în cazul regresiilor lineare aplicate pe problematica impactului fondurilor comunitare, bazele de calcul, formulele utilizate și implicarea anumitor variabile dependente sau independente nu sunt suficient de bine explicate de autorii studiilor, fiind omise deseori prezentările clare ale simulărilor.

Teza de doctorat se încheie cu un set de concluzii și recomandări pe problematica cercetării întreprinse de autor, direcții de îmbunătățiri ale metodologiilor evaluării, critici și aprecieri cu privire la absorbția și impactul fondurilor structurale și de coeziune.

În anexe sunt prezentate liste ale proiectelor implementate în județul Bihor, pe fondurile de preaderare PHARE CES pentru perioada 1998 – 2006 (Anexa nr. 1, http://www.adrnord-vest.ro/ALTE-Programe-br-/Regionale/FONDURI-PHARE/Programe-incheiate.html, accesat la 10.09.2016), pe programul PHARE CBC – 2004, 2005, 2006 (Anexele nr. 2 A, B și C, http://www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016), respectiv beneficiarii SAPARD (Anexa nr. 3, literele A E, http://www.afir.info/, accesat la 10.09.2016). Proiectele din județul Bihor pe Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013 sunt redate în Anexa nr. 4 A și B (http://www.huro-cbc.eu/en/project_xls, accesat la 10.09.2016), iar toate proiectele din Bihor implementate în cadrul Programelor Operaționale 2007-2013 sunt redate în Anexa nr. 5 (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016). Anexa nr. 6 prezintă rezultatele simulării RHOMOLO.

CAPITOLUL I – TEORII ȘI MODELE ÎN FINANȚAREA INTRACOMUNITARĂ

I.1. Delimitări conceptuale

I.1.1. Fondurile de preaderare și post-aderare. Convergența economică.

Despre disparitățile economice și sociale dintre regiuni și necesitatea eliminării acestora s-au făcut precizări prima dată în Tratatul de la Roma din 1957. Mai departe, anul 1958 a marcat înființarea Fondului Social European și a Fondului European pentru Orientare și Garantare în Agricultură. Anul 1975 a adus de la sine, prin aderarea Danemarcei, Irlandei și Marii Britanii, conceptul de redistribuire între zonele bogate și sărace ale Comunității Europene, prin urmare a fost înființat Fondul European de Dezvoltare Regională (Idu, 2006). Mai târziu, în 1986, odată cu aderarea Spaniei și Portugaliei, s-a introdus conceptul de coeziune economică și socială, ca premisă necesară înființării pieței unice (Idu, 2006).

În 1988, Comisia Europeană a dublat resursele financiare alocate pentru fondurile structurale pe următorii ani, debutând ciclul programărilor multianuale cu perioada 1988-1993 (Idu, 2006). În 1993, coeziunea a devenit obiectiv prioritar pentru piața unică europeană, urmând ca doi ani mai târziu, prin aderarea Suediei și Finlandei, să se aloce fonduri regiunilor mai puțin populate, marcând debutul perioadei de programare 1994 – 1999 (Idu, 2006). În 1999, s-au pus bazele reformei fondurilor structurale (Cace et al., 2010), accentuându-se necesitatea finanțării grupurilor sociale și a regiunilor dezavantajate, formând premisele lansării perioadei de programare 2000-2006. Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană a sprijinit statele candidate, central și sud-est europene, în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: PHARE, ISPA și SAPARD (Iacovoiu, 2006).

PHARE (Asistența pentru Reconstrucția Economiilor Poloniei și Ungariei) a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia și Ungaria (Idu, 2006), cu scopul de a facilita tranziția acestora de la regimul comunist la cel democratic. Pe parcurs, alte state din centrul și estul Europei au fost incluse în acest program: astfel, în 1996, 13 state (Cace et al., 2010) primeau fonduri nerambursabile PHARE, dintre care 10 state candidate – Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia și Slovenia – și 3 state necandidate – Albania, Bosnia-Herțegovina și Macedonia – acestea din urmă până în anul 2000 (Iacovoiu, 2006). Însă, începând cu 2004, odată cu extinderea Uniunii Europene, au beneficiat de asistența PHARE numai România și Bulgaria. României i s-au alocat, în perioada 1997-2006, aproximativ 1,6 miliarde euro din fondul PHARE, cu următoarele obiective: “dezvoltarea structurilor legislative și administrative, dezvoltarea societății civile, promovarea și întărirea democrației, protecția drepturilor omului, cooperarea transfrontalieră, promovarea coeziunii economice și sociale” (Iacovoiu, 2006).

ISPA (Instrumentele pentru Politici Structurale ale Pre-Aderării) a finanțat în perioada 2000-2006 proiecte în domeniul infrastructurii de transport și de mediu, cu scopul de a determina alinierea țărilor candidate la standardele de mediu ale Uniunii Europene (Cace et al., 2010). În perioada 2004-2006, România a avut la dispoziție aproximativ 1028 milioane euro din fondul ISPA, iar Bulgariei i s-au alocat aproximativ 441 milioane euro (Iacovoiu, 2006).

Cât despre sprijinul oferit de SAPARD (Programul Special de Pre-Aderare pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală), România a beneficiat de premisele participării la politica agricolă comună și piața internă a Uniunii Europene. Obiectivele finanțării prin acest program au fost: ameliorarea condițiilor de viață în comunitățile rurale, încurajarea menținerii sectorului productiv și prelucrător al produselor agricole, care se corelează implicit cu obiectivul reducerii șomajului în mediul rural, iar de aici, evident, asigurarea unui nivel adecvat de venituri locuitorilor din zonele rurale, cu un volum anual de 150 milioane de euro pe an, în perioada 2000-2006, pentru România (Iacovoiu, 2006).

Fondurile post-aderare sunt o continuare a fondurilor de pre-aderare, și sunt formate din instrumentele structurale („Fondurile Structurale – Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European – și Fondul de Coeziune”) și fondurile complementare („Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală; Fondul European de Garantare Agricolă; Fondul European pentru Pescuit”).

Din definiția dată de KPMG (2015), „Fondul European de Dezvoltare Regională” (FEDR) urmărește abordarea principalelor dezechilibre regionale și participarea la dezvoltarea și convergența regiunilor, prin investiții locale și regionale (infrastructură, întreprinderi mici și mijlocii, cercetare și dezvoltare, societatea informațională, educație și sănătate).

De asemenea, KPMG (2015) descrie scopul Fondului Social European (FSE) de a reduce diferențele de dezvoltare economică și de aliniere a standardelor de viață în statele membre UE și în regiuni, cu accent pe îmbunătățirea pregătirii resurselor umane.

Tot din punctul de vedere al KPMG (2015), scopul Fondului de Coeziune (FC) este cofinanțarea de acțiuni în domeniul mediului și al infrastructurilor de transport de interes comun, prin investitii în proiecte majore de infrastructură și de mediu, surse de energie regenerabilă, mijloace de transport durabile.

Conform Tabelului nr. 1, în perioada 2007-2013, României i-au fost alocate drept fonduri structurale și de coeziune 19 miliarde de euro și alte aproximativ 12 miliarde de euro din celelalte programe europene (8 miliarde de euro pentru agricultură și dezvoltare rurală). Din perspectiva autorului, o negociere mai minuțioasă a cadrului financiar multianual ar fi putut aduce României o alocare mai extinsă decât cea expusă în tabel.

Tabel nr. 1 – Fondurile europene alocate României în perioada 2007-2013 (mld. Euro)

Sursa: Hrebenciuc et al. (2008:16)

Din Tabelul nr. 2 se deduce faptul că există anumite diferențe între alocările financiare din perioadele 2007-2013 și 2014-2020, precum și o contopire a POS Mediu cu POS Transport (2007-2013) într-un Program Operațional Infrastructura Mare (2014-2020).

Autorul apreciază că negocierile pentru cadrul financiar multianual 2014-2020 și-au atins mult mai puțin ținta propusă decât în cadrul perioadei precedente, drept urmare România ar fi trebuit, ca și celelalte State Membre, să beneficieze de o alocare mult mai extinsă. Creșterea nesemnificativă a alocărilor pentru infrastructură (+6%) sau scăderea alocărilor pentru competitivitate (-48%) denotă o lipsă de conștientizare a sectoarelor deficiente în prezent în economia românească: infrastructura de transport, respectiv producția industrială. Dublarea subvențiilor pentru agricultură ar fi trebuit corelată cu o majorare a alocărilor pentru dezvoltarea rurală, deoarece, în lipsa unui profil industrial, județele au ca și alternativă agricultura și zootehnia. Alocări suplimentare pentru dezvoltarea capitalului uman și a capacității administrative nu vor genera neapărat proiecte cu randament. Totuși, s-au majorat alocările pe domeniul regional, întrucât a avut rata de absorbție ridicată în perioada 2007-2013.

Tabel Nr. 2 – Alocări financiare perioada 2007-2013 versus 2014-2020

Sursa: http://cursdeguvernare.ro accesat la 10.12.2015

Convergența economică a apărut în literatura anilor 1990 și, după cum arată Idu (2006), s-a diferențiat în două tipuri: nominală și reală. Prima se referă la condițiile care trebuie îndeplinite pentru a intra în Uniunea Economică și Monetară, iar a doua se referă la aproximarea standardelor de viață ale cetățenilor, a calității vieții și bunăstării, într-o țară sau regiune, prin comparație cu situația celor mai avansate din acel grup. Corelat cu obiectivele tezei de doctorat, se deduce că această convergență reală este un proces care tinde să reducă inegalitățile rezultate din împrejurări geografice, economice sau sociale.

După modul de a înțelege și evidenția cauzele și tendințele procesului de convergență reală, Iancu (2008) identifică studiile și modelele relevante în următoarele trei mari curente: primul consideră convergența reală ca pe „un proces natural, care se bazează exclusiv pe forțele pieței, potrivit căruia cu cât piața este mai mare, mai funcțională, mai puțin distorsionată, cu atât procesul de convergență este mai sigur și mai rapid”; al doilea neagă faptul că, „în condițiile pieței concurențiale actuale, ar exista cu adevărat un proces de convergență reală a țărilor sărace cu cele bogate” și acceptă în schimb „existența unei tendințe de polarizare sau de adâncire a divergențelor și inegalităților dintre centru și periferie”; al treilea consideră necesară și posibilă „realizarea convergenței reale în condițiile pieței concurențiale, însă prin aplicarea unor politici economice care să compenseze efectele negative ale inegalităților sau ale divergențelor, cel puțin până la maturizarea sistemelor economice”.

Pornind de la aceste considerente, Prisecaru (2013) arată că, în perioada 1998-2008 a existat un anumit proces de convergență a economiei reale pentru statele centrale și sud-est europene, dar criza economică din 2009 și recesiunea care a urmat le-a afectat cel mai puternic tocmai pe acestea, relevând performanța slabă pe planul competitivității.

În confirmarea afirmației anterioare, Prisecaru (2013) evidențiază faptul că modelele macroeconomice aplicate acestor state vizează factorii ofertei, pe termen lung și nu țin cont factorii cererii, pe termen scurt. De altfel, cu privire la scopul cercetării doctorale, se disting o serie de limitări și de dificultăți în sensul disponibilității datelor folosite în modelările macroeconomice și a plauzibilității indicatorilor utilizați pentru țările aflate în tranziție.

I.1.1.1. Mecanismul fondurilor structurale și de coeziune. Cadrul instituțional.

Mecanismul de gestionare a fondurilor europene are la bază stabilirea unor angajamente pentru implementarea bugetului instrumentelor structurale. Astfel, în timp ce prioritățile principale ale unui program de dezvoltare sunt definite în cooperare cu Comisia Europeană (Bârgoanu, 2009), selecția proiectelor și managementul lor sunt în responsabilitatea autorităților naționale și regionale (Badea et al., 2012).

A. Etapa de programare a instrumentelor structurale

Programarea instrumentelor structurale poate fi descrisă astfel: de regulă, înainte sau la debutul perioadei de programare, Uniunea Europeană aprobă un buget al fondurilor structurale, odată cu legiferarea unui regulament pentru utilizarea acestora. Bugetul este divizat pe State Membre și obiective, sarcina de a propune linii directoare pe domenii esențiale comune revenind Comisiei Europene. Urmând aceste direcții, fiecare Stat Membru, prin consultarea factorilor de decizie politici, economici și sociali, identifică zone, unități administrativ-teritoriale sau regiuni aflate în declin economic sau cu deficit de dezvoltare, pentru care trasează strategii de dezvoltare, într-un document intitulat Planul Național de Dezvoltare (Universitatea Babeș Bolyai, 2014). Ulterior, acest plan este supus aprobării Comisiei Europene, în baza căruia sunt aprobate și Programele Operaționale, care sunt compuse fiecare din axe prioritare de finanțare, axele fiind la rândul lor alcătuite din domenii majore de intervenție, iar domeniile la rândul lor din măsuri de finanțare (Bârgoanu, 2009).

B. Etapa de implementare a instrumentelor structurale

Odată ce Programele Operaționale sunt aprobate de către Comisia Europeană, Statele Membre, prin autoritățile responsabile, pot demara implementarea programelor, prin lansarea apelurilor de propuneri de proiecte, într-o perioadă de timp limitată.

După ce autoritățile de management au derulat faza de selecție a proiectelor, beneficiarii desemnați pot să demareze implementarea proiectelor, cu respectarea termenului limită stabilit în program (Badea et al., 2012). Implementarea proiectelor și, implicit, a programelor operaționale, este monitorizată de către autoritățile responsabile, și anume: Ministerul Fondurilor Europene, secondat de către o autoritate de management pentru fiecare program operațional, ajutate de organisme intermediare, respectiv de către un comitet de monitorizare a fiecărui program operațional (Bârgoanu, 2009). La acestea se adaugă autoritatea de certificare și plată: Ministerul Finanțelor Publice și autoritatea de audit: Curtea de Conturi.

C. Etapa de evaluare a instrumentelor structurale

În acest proces, rolul Comisiei Europene este de a urmări existența și funcționarea sistemului de gestionare și control al fondurilor comunitare în statele membre (Universitatea Babeș Bolyai, 2014), ceea ce presupune evaluări la nivelul Programelor Operaționale: ex-ante, intermediare și ex-post (Antonescu, 2013b). Evaluarea se mai distinge ca fiind centrată pe absorbție sau pe impact. Astfel, se pot delimita evaluări la nivel de politică, la nivel de perioadă de programare, la nivel de program operațional și la nivel de proiect (Pavel, 2013).

I.1.1.2. Condiții, criterii de eligibilitate și reguli specifice

Poate fi beneficiar eligibil pentru finanțare orice persoană juridică română: organizație non guvernamentală, unitate a administrației publice locale / centrale sau entitate privată care îndeplinește criteriile stabilite în ghidul solicitantului (Badea et al., 2012).

Pot fi specificate următoarele criterii generale de eligibilitate (Bârgoanu, 2009): proiectul trebuie să fie dezvoltat si implementat pe teritoriul României, trebuie să se regăsească pe lista operațiunilor eligibile prezentate, trebuie să se adreseze unei zone sau grup țintă, iar durata și valoarea finanțării solicitate trebuie să se încadreze în limitele stabilite în apelul de cerere de proiecte și trebuie să respecte normele comunitare și naționale referitoare la achizițiile publice sau alte norme legale.

Referitor la cofinanțarea pentru un proiect realizat cu fonduri structurale, conform lui Badea et al. (2012), din costul total al proiectului, beneficiarul trebuie să acopere cheltuielile neeligibile, precum si cofinanțarea. Cofinanțarea poate fi reprezentată și de contribuția în natură a beneficiarului, așa cum precizează Leckey et al. (2010).

Documentele necesare pentru depunerea unui proiect diferă în funcție de fiecare program operațional, axă prioritară, domeniu major de intervenție, măsură de finanțare, dar există un set de documente standard, prezentat de Leckey et al. (2010): “analiza economică-financiară; analiza de risc; studiul de fezabilitate; proiectul tehnic; autorizația de construcție; avizul de mediu; evaluarea strategică de mediu; documente de confirmare a cofinanțării; titlul de proprietate; documente contabile ale firmei; cazierul fiscal […]”.

Următorii pași generali pot fi definiți în perioada de depunere a proiectului: “beneficiarii eligibili completează cererea de finanțare și anexele solicitate de Autoritatea de Management; cererea de finanțare este transmisă Organismului Intermediar; se verifică conformitatea administrativă a cererii de finanțare, în baza unor proceduri interne; urmează verificarea eligibilității proiectului, respectiv evaluarea tehnică și financiară a proiectului; în cazul îndeplinirii tuturor criteriilor, proiectul este selectat, aprobat și se semnează contractul de finanțare” (http://old.fonduri-ue.ro/etape-proiect, accesat la 10.12.2015).

Pentru a înțelege mecanismul instrumentelor structurale, este necesar să se prezinte și câteva reguli aplicabile: regula n+3/n+2, adică finanțarea pentru anul n trebuie să fie decontată până în anul n+3/n+2 (http://www.fonduri-structurale.ro/Detaliu.aspx?t=intrebarifaq, accesat la 10.12.2015); regula decontării cheltuielilor pe baza verificării temeiniciei legale ale achizițiilor efectuate de către solicitant; regula pre-finanțării („7% din FEDR și FSE, 10.5% din FC pentru statele membre care au aderat la UE în 2004 și 2007, respectiv 5% din FEDR și FSE, 7.5% din FC pentru celelalte State Membre”) (Universitatea Babeș Bolyai, 2014).

I.1.1.3. Analiza cost-beneficiu

Definiția Ministerului Economiei și Finanțelor (2008) prezintă analiza cost – beneficiu ca “un instrument analitic, utilizat pentru a estima, din punct de vedere al beneficiilor și costurilor, impactul socio-economic datorat implementării anumitor acțiuni și/sau proiecte”. Similar cu celelalte metode de evaluare, costurile și beneficiile sunt evaluate prin analizarea diferenței dintre scenariile „cu proiect” și „fără proiect”, urmărindu-se 2 criterii (Platon, 2012): rentabilitatea economică (beneficii nete pozitive ale proiectului) și rentabilitatea financiară (valoare financiară negativă a proiectului, fără contribuția fondurilor europene). Etapele analizei cost-beneficiu sunt redate în Figura nr. 1.

Figura nr. 1 – Etapele pentru realizarea analizei cost-beneficiu

Sursa: Reprezentarea autorului după Ministerului Economiei și Finanțelor (2008)

Obiectivul analizei financiare se referă la sustenabilitatea financiară pe termen lung, prin indicatorii de performanță financiară, iar etapele sunt redate în Figura nr. 2.

Figura nr. 2 – Etapele analizei financiare

Sursa: Reprezentarea autorului după Ministerului Economiei și Finanțelor (2008)

Din perspectiva analizei economice, costurile proiectului economic (față de cel financiar) sunt măsurate “din punct de vedere al costurilor de resursă sau oportunitate”. În mod similar, beneficiile economice ale proiectului pot fi măsurate „din punct de vedere al costurilor evitate prin implementarea proiectului, sau din punct de vedere al beneficiilor rezultate din implementarea proiectului” (Ministerul Economiei și Finanțelor, 2008).

Obiectivul analizei de risc și senzitivitate este de a evalua performanța indicatorilor de profitabilitate a proiectului. În acest sens, conform indicațiilor Ministerului Economiei (2008), “analiza de senzitivitate urmărește identificarea variabilelor critice și impactul lor potențial asupra modificării indicatorilor de profitabilitate, iar analiza riscului are ca scop estimarea probabilității acestor modificări care au avut loc, rezultatele acestei analize exprimându-se ca medie estimată și deviație standard a indicatorilor menționați”.

Potrivit unei definiții date de Ministerul Finanțelor Publice (2007), “indicatorii de performanță permit măsurarea progresului programului, la diferitele sale niveluri de implementare”. Conform unei definiții date de Droj (2013), o categorie din acești indicatori reflectă performanțele tehnice ale proiectului iar o altă categorie măsoară eficiența economică a acestuia. Referitor la această a doua categorie, Platon (2012) identifică anumiți indicatori statici și indicatori dinamici, regăsiți și în analiza cost beneficiu a proiectului.

Astfel, se poate determina dacă un proiect generează beneficiu net prin „Valoarea Netă Actualizată (pozitivă)”, respectiv „Raportul Beneficiu / Cost (pozitiv)”. Dacă se determină eficiența investiției proiectului, se utilizează „Rata Internă de Rentabilitate” (Platon, 2012). Profitabilitatea financiară a proiectului este dată de o serie de o serie de indicatori similari, calculați din perspectivă financiară.

Pentru determinarea faptului dacă proiectul are nevoie de finanțare nerambursabilă sunt utilizați „indicatorii profitabilității investiției”; dacă se dorește determinarea contribuției beneficiarului, se utilizează “indicatorii profitabilității capitalului investit” (Platon, 2012). Măsura în care un proiect este benefic pentru societate este determinată de „indicatorii analizei economice”; sustenabilitatea proiectului poate fi determinată prin analiza indicatorilor de tip: „fluxul de numerar net cumulat, rata îndatorării și rata acoperirii serviciului” (Platon, 2012)

Din perspectiva autorului tezei, acești indicatori de performanță sunt foarte importanți în evaluarea și selecția proiectelor, însă după implementarea proiectelor, aceștia nu mai sunt utilizați pentru evaluarea ex-post a măsurii de finanțare, a axei prioritare, domeniului major de intervenție sau programului operațional, utilitatea acestora fiind înlocuită de indicatorii de rezultat și de impact.

I.1.2. Teorii ale evaluării impactului fondurilor structurale și de coeziune

Perioada de programare 2007-2013 s-a încheiat în toate Statele Membre ale Uniunii Europene, data de 31.03.2017 reprezentând termenul limită pentru trimiterea balanței de plăți finale privind decontarea fondurilor structurale și de coeziune, către Comisia Europeană. Începând cu anul 2015, Comisia Europeană a lansat mai multe rapoarte cu privire la evaluarea de impact a politicii de coeziune și a obiectivelor sale: convergența, dezvoltarea regională și ocuparea forței de muncă, cooperarea teritorială europeană; se constată că instrumentele de evaluare sunt diversificate și se observă chiar o contradicție între multiplele abordări ale Directoratelor Generale din cadrul Comisiei Europene: unele dintre acestea utilizează modele macroeconomice, precum HERMIN, QUEST III, RHOMOLO, ș.a., unele utilizează evaluarea contrafactuală, iar altele utilizează metode econometrice.

În mod consecvent, mai mulți autori, fie ei teoreticieni sau practicieni, au scris articole interesante pentru a susține sau contracara efectele unei metode de evaluare sau ale alteia; rezultatele simulărilor acestor autori sunt contradictorii, însă magnitudinea realizării unor astfel de simulări ale impactului finanțărilor comunitare la nivel național, regional sau local denotă dificultatea reală de constatare a eficienței politicii de coeziune.

Poate fi afirmat faptul că majoritatea acestor studii, fie ele de factură publică sau privată, caută să ofere răspunsuri la întrebările de bază ale oricărui șablon de evaluare: pe lângă întrebarea cauzală clasică, mai există 4 întrebări de evaluare a impactului: în ce măsură un impact net poate fi atribuit unei intervenții (în cazul nostru, finanțarea comunitară)? a făcut intervenția vreo diferență? cum a făcut acea diferență? va funcționa această intervenție și în altă situație? (Department for International Development, 2012: 36-48).

Trebuie însă să se diferențieze metodele de evaluare a impactului și în funcție de specificul evaluării: ex-ante, intermediară, finală (a se vedea Tabelul nr. 3).

Tabel nr. 3 – Metode de evaluare a impactului și frecvența lor de utilizare

Notă: + și ++ indică frecvența de utilizare (ridicată, foarte ridicată); Sursa: Tron (2009:470)

Este necesar să se realizeze o diferențiere între studiile care se concentrează la nivel microeconomic, respectiv studiile care se axează pe nivel macroeconomic: prima categorie (microeconomică) prezintă o structură informală, un nivel înalt de dezagregare, o utilizare redusă a teoriilor, o calibrare critică a modelului folosit, un impact implicit și o tratare cu ignoranță a factorilor externi; a doua categorie (macroeconomică) prezintă o structură formală, un nivel redus de dezagregare, o utilizare extinsă a teoriilor, o calibrare științifică a modelului, un impact explicit și o tratare cu prioritate a factorilor externi (Bradley et al, 2005:7). În practica modernă a evaluării, pot fi observate 3 gândiri filozofice, conform Tavistock Institute (2003: 21-22): pozitivismul (care acceptă cunoașterea obiectivă), constructivismul (care respinge cunoașterea obiectivă) și realismul (care se concentrează pe interconexiuni între primele 2 gândiri).

De asemenea, trebuie realizată o diferențiere între efectele (de cerere) pe termen scurt și efectele (de ofertă) pe termen lung, în analiza comportamentului anumitor variabile (Comisia Europeană, 2016b): efectele pe termen scurt sunt relevante pe durata de implementare, determinând faptul că gospodăriile și firmele, din moment ce câștigă mai mulți bani, să și consume mai mult (efectele multiplicatorilor); efectele pe termen lung apar după creșterea productivității (efectele de feedback).

În realizarea tezei de doctorat, autorul a analizat atât studii microeconomice cât și studii macroeconomice cu privire la evaluarea impactului fondurilor structurale și de coeziune, apreciind utilitatea ambelor seturi de caracteristici descrise mai sus. În întocmirea studiului de caz, autorul s-a concentrat pe stabilirea unor interconexiuni între obiectivitatea și subiectivitatea unei astfel de evaluări.

Sistemul de transferuri publice bazat pe contribuții colective (Becker et al, 2016:2) a fost gândit pentru creșterea dezvoltării economice și a investițiilor în zonele sau regiunile subdezvoltate. Statele Membre ale Uniunii Europene fac parte dintr-un astfel de sistem, contribuind anual cu aproximativ 1% din Produsul Intern Brut (PIB) național către bugetul comun. Aceste contribuții sunt redirecționate de către Uniunea Europeană către finanțarea investițiilor în agricultură, educație și alte sectoare majore, pentru a genera o egalizare (Becker et al 2016:2) a performanțelor economice între Statele Membre. Criticii spun că un astfel de organism intermediar nu oferă destule garanții pentru astfel de obiective ambițioase de convergență și în contrast cu alte sisteme federale, sunt neglijate mai multe concepte ale dezvoltării, cu rezultate neclare asupra unor indicatori precum venitul real pe cap de locuitor, rata ocupării forței de muncă, ș.a.m.d.

O literatură vastă a fost dezvoltată în ultimii ani, prin care numeroase simulări ale impactului fondurilor structurale și de coeziune au fost întreprinse, pentru a demonstra efectele pozitive sau negative ale politicii de coeziune: dacă ignorăm, pentru moment, toate remarcile pozitive, pot fi observate 3 critici principale, conform Comisiei Europene (2015:2): prima critică se referă la faptul că această politică de coeziune nu este necesară și chiar interferează cu piața liberă și competitivitatea, premise care ar fi fost suficiente, fără a se mai apela la ajutorul comunitar; a doua critică se referă la faptul că politica de coeziune este ineficientă, alterând alocarea optimă a resurselor în interiorul Uniunii Europene; a treia critică susține faptul că politica de coeziune nu este efectivă, adică nu își atinge obiectivele.

Efectele fondurilor structurale și de coeziune sunt diferite de la un stat membru la altul, respectiv de la o perioadă de programare la alta. Relația dintre aceste transferuri comunitare și impactul lor nu este cunoscut, în aparență, iar metodele de evaluare a impactului surprind doar efecte locale aproximative: variabile precum stadiul dezvoltării, calitatea și cantitatea capitalului social, cererea și oferta potențială, nu sunt suficient de bine descrise astfel încât să certifice efectele de creștere în cadrul Statelor Membre. În fapt, a fost demonstrat de Becker et al (2016:3) că aceste efecte sunt mai puternice atunci când sunt analizate împreună mai multe perioade de programare succesive, în comparație cu studii care abordează doar o perioadă de programare.

Conform cercetătorilor de la Centre for European Policy Studies (2014:3), impactul economic al finanțărilor comunitare este estimat a fi un multiplu al mărimii PIB-ului Uniunii Europene, sugerându-se faptul că 0.5% din PIB-ul comunitar ar fi generat un impact adițional de +1% în perioada de programare 2007-2013; adițional, politica de coeziune, echivalentă a 0.4% din PIB-ul comunitar, ar fi generat un impact net tot de +1%, pentru aceeași perioadă.

Dacă sunt luate în considerare capacitățile de absorbție limitate ale Statelor Membre pentru acea perioadă, cifrele expuse mai sus sunt chiar pozitive, deoarece unele regiuni din Uniunea Europeană au utilizat fondurile primite din ce în ce mai ineficient, pe măsură ce au continuat să primească alte transferuri comunitare (Comisia Europeană, 2016a).

Ar mai putea fi invocată și starea precară a economiilor Statelor Membre (Comisia Europeană, 2016d:22), care ar fi putut modela finanțarea comunitară ca o sursă a cheltuielilor de dezvoltare: cu toate acestea, măsurile de consolidare fiscală au limitat în mare parte posibilitățile asigurării cofinanțării necesare din partea sectorului de stat sau privat, desființând argumentele în favoarea unei astfel de prezumții.

Însă dacă se face referire la cifrele prezentate mai sus în contextul întârzierilor în cheltuirea finanțărilor comunitare și alocarea neoptimală către regiuni și proiecte cu nevoi de dezvoltare mai proeminente, atunci se va constata că, așa cum Becker et al (2016:2) precizează, nu au fost generate efecte pozitive, pentru că un nivel mai ridicat al cheltuielilor nu induce neapărat efecte de dezvoltare proporționale.

I.1.2.1. Modele macroeconomice

Modele macroeconomice prezintă o utilizare largă în metodologia de evaluare a impactului și sunt utilizate pentru perioade extinse de timp, pentru că oferă estimări solide ale efectelor pe termen scurt și lung ale politicii de coeziune, luând în calcul factorii direcți și indirecți. Un alt avantaj este reprezentat de faptul că aceste modele iau în calcul efectele multiplicatoare și cele externe, fiind folosite pentru baze de date largi la nivel de State Membre.

Cu privire la impactul economic al finanțărilor comunitare, politica de coeziune este evaluată de către Comisia Europeană prin simularea modelului QUEST III, iar la nivelul fiecărui Stat Membru s-au efectuat simulări adaptate ale modelului HERMIN. Fondul Monetar Internațional a realizat, la rândul său, o evaluare a politicii de coeziune prin modelul GIMF.

A. Modelul QUEST III

Modelul analizează în ce măsură fondurile comunitare contribuie la creșterea capacităților de producție în țările beneficiare, asimilând o serie de factori de risc, conform lui Soviani (2014): “risipa de transferuri, costurile administrative, activitățile generatoare de rente și realocarea fondurilor europene către consum, în detrimentul investițiilor”.

Pornind de la aceste considerente, Soviani (2014) arată că modelul folosește patru regiuni: “blocul noilor State Membre; blocul Statelor Membre din Zona Euro; Statele Membre mai vechi care nu sunt membre ale Zonei Euro; restul lumii” – și indică ponderea de alocare a investițiilor pe sectoare: „infrastructură (62%); industrie și servicii (9%); cercetare – dezvoltare (10%); resurse umane (15%); asistență tehnică (4%)”.

Varga et al (2009) descrie mijloacele prin care modelul reflectă impactul fondurilor europene asupra creșterii: „gospodăriile, companiile producătoare de bunuri finale și intermediare, industria de cercetare, comportamentul autorităților monetare și fiscale”. Impactul generat de modelul QUEST III în privința noilor State Membre, în cercetarea lui Varga et al (2009), reflectă „o creștere semnificativă a cheltuielilor guvernamentale (în special investițiile) și o acumulare graduală de capital public”.

Luând în considerare scenariul din Figura nr. 3, simulările prin modelul QUEST III sugerează faptul că în 2015, PIB-urile naționale ale EU-12 (Statele Membre care au aderat după anul 20004) au crescut cu 4.1%, datorită alocărilor extinse de fonduri pe cap de locuitor; țările fruntașe sunt Ungaria (creștere cu 5.3%), Letonia (creștere cu 5.1%), Polonia (creștere cu 4.3%). După cum poate fi observat în Fig. Nr. 8, Statele Membre EU-15 (care au aderat înainte de 2004), au întâmpinat creșteri mai reduse, raportat la fragilitatea PIB-ului individual: Grecia (creștere cu 2.2%), Portugalia (creștere cu 1.8%), Spania (creștere cu 0.7%).

Din simulările QUEST III poate fi dedus faptul că 1 Euro investit în Statele Membre în perioada 2007-2013 (extinsă prin regula n+2, n+3) este echivalentul a 0.78 Euro în PIB-urile naționale în anul 2015 (impact pe termen scurt), respectiv 2.74 Euro în anul 2023 (impact pe termen lung) (Comisia Europeană, 2016b: 23).

Figura nr. 3 – Impactul politicii de coeziune și dezvoltare rurală în PIB-ul Statelor Membre (simulare efectuată cu modelul QUEST III)

Sursa: Comisia Europeană, 2016b: 18

B. Modelul HERMIN

Modelul HERMIN este utilizat, după cum arată Zaman et al (2014), prin adaptarea lui la diferite țări. Din analiza Centrului Român pentru Politici Economice (2003), se deduce că HERMIN este un model de creștere multisectorial, în care fondurile europene sunt asimilate investițiilor în infrastructură, capital uman, industrie, servicii de piață și agricultură, estimându-se impactul acestora asupra unor variabile macroeconomice agregate.

Se constată însă că este dificil, în practică, a individualiza fluxurile aferente fondurilor structurale și de coeziune, pentru că acestea sunt difuzate pe multiple canale în economie, prin proiecte aflate în diferite faze de execuție și circuite financiare complexe. Așa cum reiese din analiza Centrului Român de Politice Economice (2003), proiecțiile modelului HERMIN s-au construit pe scenariul alternativ: “cu fonduri și fără fonduri”. Zaman et al (2014) indică și o particularitate a modelului, ce constă în simularea regulii n+2: „în cazul aplicării ei, s-au estimat creșteri cumulate ale Produsului Intern Brut în perioada 2007-2015 de 30-40% pentru Bulgaria, Ungaria, Polonia, România și chiar de circa 60% pentru Cehia”.

Figura nr. 4 prezintă impactul mediu anual al politicii de coeziune atât în EU-12 cât și în EU-15, simulat prin modelele QUEST III și HERMIN. Diferența este evidentă, modelul HERMIN generând un impact supraestimat, ce a fost discutat în publicații anterioare ale autorului (Popescu et al, 2016a).

Figura nr. 4 – Impactul mediu anual al finanțărilor comunitare în PIB, perioada 2007-2016, simulare HERMIN versus simulare QUEST III

Sursa: Comisia Europeană, 2012:8

C. Modelul RHOMOLO

Un alt model utilizat de Comisia Europeană este RHOMOLO, bazat pe calcule computerizate, care transformă cheltuielile specifice la nivel regional într-o simulare a creșterii PIB-ului fiecărei regiuni. Creșterea astfel estimată este mai ridicată pentru regiunile mai puțin dezvoltate (între 1% și 6% din PIB) și mai scăzută pentru regiunile de tranziție, respectiv pentru regiunile mai dezvoltate (între 0.1% – 1% din PIB) (https://ec.europa.eu/jrc/en/rhomolo, accesat la 14.04.2017). Modelul este construit pe aceeași bază ca și QUEST III (model de echilibru general), fiind utilizat pentru evaluarea impactului politicilor comunitare asupra capitalului uman, infrastructurii de transport, infrastructurii de cercetare și dezvoltare.

RHOMOLO acoperă toate regiunile Uniunii Europene, dezagregând economiile lor în sectoarele NACE rev. 2, interacțiunile spațiale între regiuni fiind surprinse prin comerțul cu bunuri și servicii, prin migrație, prin investiții și transferurile de cunoștințe.

D. Modelele GIMF și GIMF modificat

Modelul “GIMF (Global Integrated Monetary and Fiscal Model)” pornește de la ipoteza că toate statele analizate au același nivel de dezvoltare: potrivit cercetărilor lui Zaman et al. (2014), aplicarea modelului GIMF în cazul noilor State Membre UE (exclusiv România) a relevat un impact al fondurilor europene mai scăzut decât cel rezultat din modelul HERMIN.

Ipoteza modelului GIMF modificat este aceea că „Produsul Intern Brut/cap de locuitor în noile State Membre se va majora gradual de la 60% din nivelul statelor membre din zona euro în 2003 până la circa 75% în 2023, printr-o creștere a productivității” (Soviani, 2014).

E. Efectele Crowding In și Crowding Out

Cercetările unor autori nu au vizat doar analiza impactului fondurilor structurale și de coeziune; efectele cofinanțării proiectelor din bugetele publice au fost obiectul de studiu al unui model liniar, pe baza datelor din perioada 1995-2003, pentru 15 State Membre, care, potrivit lui Zaman et al (2014), a evidențiat că “doar 60% din fondurile structurale primite de guverne au fost utilizate pentru majorarea investițiilor publice (efectul crowding in), restul transferurilor fiind îndreptate spre cheltuieli publice (efectul crowding out)”.

I.1.2.2. Evaluarea de impact. Metoda contrafactuală.

O definiție a Ministerului Finanțelor Publice (2007) prezintă evaluarea ca “o analiză independentă a unei intervenții, în funcție de rezultatele, impactul și nevoile pe care respectiva intervenție intenționează să le satisfacă”.

Metodologiile de evaluare propuse de Ministerul Finanțelor Publice (2007) includ analiza cost beneficiu, analiza econometrică, modelarea macroeconomică și analiza regresivă. Conform unei definiții date de MDRAP (2015), “evaluările de impact caută să identifice schimbările, rezultatele, care pot fi atribuite direct unui program, unui proiect sau unei politici (denumite generic, intervenție)”. MDRAP (2015a) prezintă două metodologii pentru realizarea evaluării impactului: evaluarea contrafactuală și evaluarea bazată pe teorie. În cazul evaluării contrafactuale se deduce că scopul reprezintă determinarea diferențelor produse de intervenția financiară, pe baza efectelor cauzale, iar în cazul evaluării impactului bazată pe teorie, scopul se referă la teoria schimbării din spatele intervenției financiare și raportarea acesteia la implementarea efectivă.

Există mai multe metode pentru evaluările de impact contrafactuale, iar printre studiile de cercetare, multe dintre ele utilizează selecția aleatorie, diferența în diferențe, tehnicile de ajustare a regresiei, variabilele instrumentale, scorul de propensitate sau designul discontinuității regresiei (Centre for Research on Impact Evaluation, 2014:10). Cele mai plauzibile metode sunt cele care necesită cele mai puțin restrictive ipoteze: Comisia Europeană (2016c) utilizează scorul de propensitate și designul discontinuității regresiei pentru a evalua efectele macroeconomice ale politicii de coeziune în perioadele de programare 1994-1999, 2000-2006 și 2007-2013, constatându-se că prin prima metodă este generată “o creștere anuală de 0.5% – 0.7% a PIB-ului pe cap de locuitor la nivel comunitar”, respectiv „o creștere anuală de 0.1% pentru rata ocupării forței de muncă la nivel comunitar”, iar prin a doua metodă se constată rezultate similare, însă cu „o creștere anuală a PIB-ului pe cap de locuitor de 0.4%”.

I.1.2.3. Analize econometrice

De obicei, metoda de analiză econometrică indică un impact redus al fondurilor europene în creșterea PIB-ului, decât în cazul modelelor macroeconomice sau evaluărilor contrafactuale. Sunt dezbătute 3 probleme importante în cazul analizelor econometrice, prima se referă la relevanța cadrului teoretic (modelul neoclasic de creștere versus geografia economică – a se vedea Figura nr. 5), a doua se referă la separarea transferurilor ce țin de politica de coeziune față de alți factori ai creșterii economice (Comisia Europeană, 2015:4), iar a treia se referă la utilizarea unor seturi de date necorespunzătoare cu realitatea economică.

Un paradox este dat de faptul că regresiile liniare utilizează variabile independente și dependente, însă deoarece această metodă urmărește să găsească o corelație între nivelul PIB-ului unei țări și gradul de absorbție al finanțărilor comunitare, este evident că orice studiu de caz va constata un grad ridicat al transferurilor financiare către regiunile mai puțin dezvoltate.

Figura nr. 5 – Modelul neoclasic versus Geografia economică

Sursa: Prelucrarea autorului după Netherlands Organization for Applied Scientific Research (2008:15)

I.2. Studiu comparativ privind impactul fondurilor structurale și de coeziune în U.E.

I.2.1. Rate de absorbție

Uniunea Europeană utilizează aproximativ o treime din bugetul ei pentru a rula politica de coeziune cu obiectivul de a reduce diferențele între nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și de decalaj a celor mai puțin favorizate regiuni (Popescu, 2015).

Potrivit lui Iancu (2008), Sandu (2011), Marzinotto (2012), economiștii utilizează termenul de “convergență sigma (σ)” pentru a indica faptul că venitul este distribuit în mod egal între regiuni (sau țări), respectiv “termenul de convergență beta (β)”, pentru a descrie procesul prin care regiunile sărace (sau țările) cresc mai repede decât cele bogate pentru a se apropia de nivelul de venit comun.

Capacitatea de absorbție a fondurilor europene poate fi definită ca măsura în care un Stat Membru este capabil de a cheltui resursele financiare alocate din fondurile UE într-un mod eficient. În mod mai avansat, capacitatea de absorbție poate fi împărțită în 3 dimensiuni: capacitatea de absorbție macroeconomică (referitoare la Produsul Intern Brut), capacitatea de absorbție financiară (legată de cofinanțare) și capacitatea de absorbție administrativă (legată de managementul fondurilor UE) (Albulescu et al, 2013).

În primul rând, pentru cele 10 State Membre poate fi precizat faptul că majorarea anuală a ratelor de contractare și rambursare a fondurilor europene a însemnat o creștere importantă a cheltuielilor guvernamentale.

Creșterea ratelor anuale de contractare a fondurilor a condus la productivitate și la o creștere graduală a output-ului în sectorul comercializabil cu produse și servicii: acest fenomen poate însemna că, pe de o parte, a redus cerințele de profit pentru producătorii intermediari și, pe de altă parte, a încurajat intrarea de noi firme pe piață (Varga et al, 2009).

Ratele șomajului au fost relativ stabile pe parcursul perioadei 2008 – 2013 în cele 10 State Membre. Datorită creșterii treptate a Produsului Intern Brut în aceste țări, primele semne de revenire pe piața muncii au survenit spre sfârșitul anului 2013, iar acest model a continuat și în anul 2014 (EUROSTAT, 2015).

În fine, legat de efectul fondurilor structurale și de coeziune în Produsul Intern Brut în rândul celor 10 State Membre, acesta se poate aprecia ca fiind pozitiv, în ciuda contribuțiilor individuale substanțiale la bugetul consolidat al UE și chiar dacă au fost înregistrate rate de absorbție relativ mai mici decât cele așteptate. În state precum România și Republica Cehă, Produsul Intern Brut a scăzut semnificativ în primul trimestru al anului 2015, în timp ce în Estonia și Lituania, aflate în aceeași situație, Produsul Intern Brut a revenit pe creștere în al doilea trimestru (EUROSTAT, 2015).

Potrivit părerilor altor autori, unele estimări sunt mai optimiste: conform unor studii, implementarea proiectelor finanțate prin fonduri structurale si de coeziune poate stimula creșterea PIB în țările central și est europene, cu o creștere anuală de 0,7%, în timp ce unele modele econometrice adecvate indică o creștere anuală cu puțin peste 0,1% (Zaman et al., 2014). Literatura de specialitate axată pe eficiența fondurilor UE este destul de diversificată în opinii. Potrivit lui Varga et al (2009), un model macroeconomic poate determina faptul că fondurile sunt eficiente pentru îmbunătățirea creșterii economice și implicit a creșterii pe termen lung în sectorul comercializabil (produse, servicii) datorită ameliorării productivității. Din punctul de vedere al lui Tomova et al. (2013), modelele macroeconomice nu sunt atât de relevante. Un motiv pentru rezultatele mixte și diversificate este dat de utilizarea unui anumit set de țări și a anumitor perioade de studiu. Seria de timp mai scurtă pentru noile State Membre, problemele interne, dificultățile în identificarea de efecte macroeconomice, precum si cuantumurile relativ mici ale fondurilor UE în comparație cu cheltuielile naționale îngreunează modul de a stabili relevanța rezultatelor prin astfel de modele (Tomova et al, 2013).

Din Tabelul nr. 4 se poate observa că, în timpul perioadei de programare 2007 – 2013 extinsă cu 2 ani de implementare (potrivit regulii n+2, n+3), beneficiarii din statele membre supuse spre analiză au încheiat contracte în valoare totală de 187.1 miliarde euro, sumă ce depășește fondurile alocate. Deși pe parcursul perioadei de programare 2007-2013 au fost enunțate anticipații negative, se constată că ritmul certificării cheltuielilor s-a îmbunătățit substanțial la finalul anului 2015, față de aceeași perioadă a anului 2014 (Popescu, 2015).

Tabel nr. 4 – Date statistice în 10 State Membre UE la 31.12.2015

Sursa: Prelucrarea autorului după KPMG (2016:12-62)

România poate fi asemănată Cehiei, din punct de vedere al PIB-ului anual și al fondurilor alocate, chiar dacă populația românească este dublă decât cea cehă. Cu toate acestea, Cehia a contractat cu 5 mld. Euro mai mult, a rambursat cu 9 mld. Euro mai mult și i s-au certificat cu 10 mld. Euro mai mult, comparativ cu România. Desigur, fiecare țară din cele 10 State Membre este unică din perspectivă macroeconomică, iar astfel de comparații nu sunt concludente, chiar dacă raportul între PIB și alocările fondurilor este deseori amintit.

Dacă este simulat acest raport între plățile certificate și Produsul Intern Brut al fiecărui Stat Membru, fără să se țină cont de propagarea efectelor macroeconomice, se poate deduce că outputul proiectelor finanțate prin fonduri comunitare nu trebuie raportat neapărat doar la cifre în materie de alocări – contractări – rambursări – certificări, ci la valoarea adăugată pe care aceste proiecte pot să o aducă în economie (efectele multiplicatoare).

Acest argument vine să contracareze opinia formată din parcurgerea literaturii critice din domeniul finanțărilor comunitare, potrivit căreia politica de coeziune își atinge obiectivele doar la nivel scriptic, punând la îndoială rațiunea acestui mecanism de finanțare la nivel faptic, de unde se nasc anumite întrebări interesante: Ce s-ar fi întâmplat dacă Statele Membre nu ar fi contribuit la bugetul comunitar și nu ar fi existat mecanismul cofinanțării? Ar fi crescut decalajele de dezvoltare între Statele Membre? Ar fi crescut ratele de îndatorare externă?

Pe de altă parte, din analiza evoluției ratelor anuale de contractare a fondurilor din Tabelul nr. 5, poate fi observat faptul că Bulgaria, Ungaria, România și Slovacia au avut rezultate remarcabile în realizarea unui raport anual eficient de fonduri contractate, atingând valori de la 115% la 122% din totalul fondurilor alocate, la finalul anului 2015.

Tabel nr. 5 – Evoluția anuală a ratelor de contractare a fondurilor europene în 10 State Membre UE în perioada 2007-2015

Sursa: Prelucrarea autorului după KPMG (2015:12) și KPMG (2016:15)

Este remarcabil că în perioada de recesiune economică 2009-2010, statele baltice (Estonia, Letonia, Lituania) aveau rate de contractare superioare față de celelalte state analizate, ceea ce demonstrează o oarecare disciplină administrativă, un grad relativ mai ridicat de stabilitate financiară și o experiență consolidată a acestora în raport cu fondurile comunitare.

Din datele analizate, este evident decalajul statelor care au aderat la Uniunea Europeană în 2007 (România și Bulgaria) față de statele membre care au aderat în 2004 (analizate în tabel) în contextul cunoașterii, demarării și exploatării la potențial maxim al oportunităților de finanțare oferite de cadrul financiar multianual 2007-2013.

Tabelul nr. 6 prezintă o situație similară când vine vorba de rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari, remarcându-se tot statele baltice în perioada de recesiune, până la finalul anului 2015 acestea fiind egalate de Ungaria, Slovenia, Bulgaria, Slovacia, în ceea ce privește nivelul de rambursare a fondurilor comunitare. În acest caz, criteriul lipsei de experiență nu mai poate fi atribuit după anul aderării la UE, întrucât Bulgaria s-a distanțat semnificativ față de România, pe perioada anilor 2012-2015.

Tabel nr. 6 – Evoluția anuală a ratelor de rambursare a fondurilor europene în 10 State Membre UE în perioada 2007-2015

Sursa: Prelucrarea autorului după KPMG (2015:12) și KPMG (2016:15)

După cum se observă în Tabelul nr. 7, există o discrepanță majoră între Statele Membre, cu privire la certificarea cheltuielilor eligibile de către Comisia Europeană din totalul fondurilor alocate fiecărui stat. Din nou, se distanțează statele baltice, alături de Polonia și Ungaria, motiv pentru care autorul consideră că aceste rate de certificare s-au îmbunătățit anual în mod substanțial datorită faptului că regiunile administrative poloneze și maghiare au dedicate programe operaționale individuale, concepute pe nevoile individuale de dezvoltare ale fiecărei regiuni în parte, ceea ce reduce riscul decalajelor între contractări, rambursări și certificări.

Tabel nr. 7 – Evoluția anuală a ratelor de certificare a cheltuielilor eligibile de către Comisia Europeană în 10 State Membre UE în perioada 2007-2015

Sursa: Prelucrarea autorului după KPMG (2015:19-5) și KPMG (2016:23-62)

Cu certitudine, este de asemenea adevărat că activitățile de audit ale Comisiei Europene necesită timp și presupun etape birocratice extinse. Este necesar să se explice de ce evoluțiile anuale ale ratelor de contractare și de rambursare ale Statelor Membre sunt atât de diferite, în scopul de a înțelege că fiecare stat membru s-a confruntat cu astfel de probleme la un moment dat și pentru a sensibiliza riscurile sau, după caz, sancțiunile care pot să apar în cazul în care fondurile structurale si de coeziune nu sunt cheltuite în mod adecvat.

În Bulgaria, în anul 2014, plățile aferente Programului Operațional Mediu au fost suspendate și plățile aferente Programului Operațional Dezvoltare Regională au fost întrerupte (KPMG, 2015:20). În România, de asemenea a avut loc o suspendare a plăților în anul 2012, în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Republica Cehă a fost de asemenea într-o situație similară, având în mod repetat suspendate plăților pentru unele programe din cauza lipsei de transparență a procedurilor de achiziții publice (KPMG, 2015:25). Probleme grave legate de achizițiile publice au fost de asemenea raportate și în Slovacia.

Probleme diferite au fost identificate în Estonia în timpul perioadei de programare 2007-2013, unde, după investitii masive făcute în proiecte de urbanizare, s-a constatat că zonele rurale sunt rămase în urmă în termeni de dezvoltare (KPMG, 2015:30). Aceeași problematică poate fi constatată și în România sau Bulgaria.

Lituania este un alt exemplu de folosire ineficientă a fondurilor structurale și de coeziune, atunci când vine vorba de punerea în aplicare a proiectelor pentru dezvoltare locală și extindere urbană, prin calcularea greșită sau exploatarea incompletă a posibilităților de dezvoltare a anumitor zone (KPMG, 2015:42).

Țări precum Polonia sau Ungaria au fost mai preocupate să îmbunătățească sistemul de distribuție al fondurilor structurale și de coeziune, prin reducerea etapelor birocratice. În România, principalele probleme pot fi materializate în lansarea târzie a apelurilor pentru propuneri de proiecte și întârzieri în prezentarea și evaluarea procesului de rambursare (KPMG, 2015:49). Bulgaria si Slovacia se confruntă cu tipuri similare de probleme, legate de întârzieri în pornirea și derularea programelor operaționale.

Una dintre problemele cheie în Slovenia a reprezentat punerea în aplicare a sistemului informatic de gestiune a fondurilor structurale și de coeziune (KPMG, 2015:58). Datele furnizate de autoritatea de management au fost insuficiente și în unele cazuri inexacte.

Trebuie precizat faptul că raportările privind stadiul absorbției fondurilor europene din țările prezentate în analiză iau în calcul procentul plăților din contribuția UE în raport cu alocarea 2007-2013. Tabelul nr. 8 prezintă o sinteză a ratelor absorbției pe cele 3 fonduri în țările supuse analizei.

Tabel nr. 8 – Defalcarea ratelor de alocare contractare și rambursare pe fiecare tip de fonduri în perioada 2007-2015 la 31.12.2015

Sursa: Prelucrarea autorului după KPMG (2016:17)

Din datele expuse în tabel, se deduce faptul că, la finalul anului 2015, România a cumulat punctele cele mai extreme în ceea ce privește decalajele între contractări și rambursări ale fondurilor alocate, neglijând oportunitățile de dezvoltare, în cadrul programelor operaționale: Fondul European de Dezvoltare Regională (POR, POSCCE, POAT, POSM, POST), Fondul de Coeziune (POSM, POST) și Fondul Social European (POSDRU, PODCA).

I.2.2. Indicatori de rezultat

În urma expunerii unor teorii despre posibilitatea măsurării impactului fondurilor structurale si de coeziune în economiile individuale ale statelor membre, trebuie explicați și anumiți indicatori de rezultat, care reprezintă exemple ale impactului unor astfel de investiții pe parcursul perioadei de programare 2007-2013, precum: numărul locurilor de muncă create, numărul de firme de tip start-up înființate, kilometri de drumuri reabilitate sau noi construite, kilometri de căi ferate reabilitate sau noi construite, numărul de locuitori beneficiari de apă potabilă sau proiecte de reciclare a apei reziduale, kilometri pătrați de zone reabilitate.

Înainte de a prezenta o defalcare pe țări, este necesar să se explice fiecare indicator în felul lui de măsurare, pentru a înțelege mai bine impactul acestor investiții în economia reală.

Locurile de muncă noi sunt create în mod direct, cu normă întreagă (nu existau înainte), ca rezultat direct al realizării proiectului (angajații în implementarea proiectului nu sunt luați în calcul). Posturile respective trebuie ocupate (posturile vacante nu sunt luate în calcul), crescând astfel numărul total de locuri de muncă din organigrama întreprinderii (Comisia Europeană, 2014:22).

Prin numărul de firme start-up create, se înțelege numărul de întreprinderi create prin primirea ajutorului financiar sau asistență (consultanță, orientare, etc.) prin fondurile structurale. Ca o precondiție, firma nou creată nu trebuie să fi existat cu un an înaintea demarării proiectului. Forma juridică a întreprinderii poate fi diferită (microîntreprinderi, societăți debutante, parteneriate etc) (Comisia Europeană, 2014:20).

Dacă se face referire la drumurile reabilitate, acestea se măsoară prin lungimea, exprimată în kilometri, a acelor drumuri a căror capacitate sau calitate (inclusiv standardele de siguranță) a fost îmbunătățită. În cazul drumurilor noi create, acestea reprezintă fie drumurile construite prin proiect, acolo unde nu exista un drum înainte sau fie drumurile ale căror capacitate și calitate existente anterior (drum local / secundar) au fost îmbunătățite semnificativ pentru a ajunge la o clasificare mai mare (Comisia Europeană, 2014:23).

În ceea ce privește căile ferate reabilitate, se ia ca punct de referință lungimea de căi ferate, în kilometri, pentru care s-au implementat proiecte de electrificare, dezvoltare de la cale ferată simplă la cea dublă, creșterea vitezei de rulare sau asigurarea compatibilității de rulare. Căile ferate noi se măsoară prin lungimea de căi ferate (exprimate în kilometri) construite de proiect în locuri unde nu a existat înainte transportul feroviar, inclusiv tronsoanele dezvoltate în Rețeaua Trans-Europeană de Transport (Comisia Europeană, 2014:23).

Proiectele de gestiune a apelor reziduale se măsoară prin numărul de persoane ale căror ape uzate sunt transportate la instalații de tratare a apelor reziduale prin rețeaua de transport, persoane care nu au fost anterior conectate la o astfel de rețea (Comisia Europeană, 2014:24). Aceeași explicație este valabilă pentru proiectele de apă potabilă, proiecte care se măsoară prin numărul de persoane prevăzute să aibă acces la apa potabilă prin rețeaua de distribuție prevăzută de finanțarea proiectului, persoane care nu au fost anterior conectate la o astfel de rețea (Comisia Europeană, 2014:23). Finanțarea include proiecte de reconstrucție, dar exclude proiecte menite să creeze sau să îmbunătățească sisteme de irigații.

Prin zonă reabilitată se înțelege suprafața de teren contaminat dezafectată (în kilometri pătrați) și disponibilă pentru activități economice (cu excepția agriculturii) (Comisia Europeană, 2014:24).

Proiectele de acces la telecomunicații în bandă largă au în vedere creșterea numărului de persoane care pot avea acces la internet cu o viteză de descărcare de cel puțin 256 KB/sec și care nu au avut acces înainte sau au avut acces limitat (Comisia Europeană, 2014:22): capacitatea de a accesa trebuie să fie rezultatul direct al asistenței financiare.

Chiar dacă definirea unor indicatori este clară, măsurarea acestora nu este uniformă, astfel încât comparațiile la nivel internațional sau chiar național nu vor fi întotdeauna concludente, după cum se observă și în Tabelul nr. 9. De aceea, este cu atât mai dificil în a stabili dacă un grad de absorbție mai ridicat al fondurilor europene va genera un impact mai proeminent al proiectelor implementate în economia statului beneficiar.

Tabel nr. 9 – Indicatori de rezultat pe fonduri structurale și de coeziune la 31.12.2015

Sursa: Prelucrarea autorului pe baza: https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/, accesat la 10.02.2016

I.3. Concluzii parțiale

Importanța atragerii de fonduri structurale și de coeziune, pentru România și pentru celelalte State Membre deopotrivă, constă în faptul că aceste fonduri reprezintă fluxuri negeneratoare de datorie externă. Luând în considerare faptul că în această categorie mai intră doar investițiile străine directe și transferurile private și luând în calcul datoria externă deloc de neglijat a României, este necesar a se analiza gradul de absorbție al fondurilor europene și impactul acestora în economie, deoarece, conform Băncii Naționale a României, valoarea totală a acestora, împreună cu cuantumul investițiilor străine directe și a transferurilor private către România au generat, în perioada 2007-2013, un raport de 1:1 cu fluxurile generatoare de datorie externă (datoriile private și datoriile guvernamentale).

Din punct de vedere teoretic, se poate observa cu ușurință faptul că mecanismele de finanțare intracomunitară ale Uniunii Europene au fost concepute în spiritul materializării convergenței. În practică însă, absorbția suboptimală a fondurilor structurale și de coeziune, este determinată de o serie de specificități la nivelul fiecărui Stat Membru.

În literatura de specialitate și, cu precădere, în opiniile critice ale unor autori, se dezbate faptul că regulile de finanțare europene au creat mulajul după care s-au scris și implementat proiecte, doar pentru cheltuirea finanțării, fără să creeze un impact major în economie. Există dovezi ale impactului pozitiv al fondurilor europene în creșterea economică; în același timp, mai multe studii găsesc fie opusul, fie un efect pozitiv slab (Albulescu et al, 2013). Impactul investițiilor în convergența economică nu poate fi foarte ușor de identificat: efectele sunt generate în timp. Marzinotto (2012) afirmă de asemenea că este posibil ca fondurile structurale și de coeziune să nu valorifice potențialul lor fie pentru că nu sunt alocate în mod eficient, fie sunt slab gestionate, fie sunt utilizate pentru investiții greșite, sau o combinație a acestor 3 situații.

Este infirmată parțial prima ipoteză a cercetării doctorale: Poziția României privind gradul de absorbție al fondurilor europene nu poate fi științific subestimată la ultima poziție din rândul Uniunii Europene, existând o serie de factori determinanți de dezvoltare de luat în considerare. În concluzie, se constată că, în urma unei comparații între România și alte 9 State Membre U.E. (Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria), pentru perioada de programare 2007 – 2013 (extinsă până în anul 2015), România deși ocupă poziția a treia (116% din fondurile alocate) ca rată de contractare, la diferențe foarte mici de procentaje între statele membre menționate, atunci când este luată ca termen de referință rata de rambursare a fondurilor sau rata de certificare, România ocupă ultimul loc (73% fonduri rambursate, 59% fonduri certificate).

CAPITOLUL II – IMPACTUL FONDURILOR STRUCTURALE ȘI DE COEZIUNE ASUPRA ECONOMIEI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 2007-2013

II.1.Ponderi de absorbție versus obiectivele fondurilor structurale și de coeziune

II.1.1. Obiectivele Cadrului Strategic Național de Referință

Din situația prezentată în mod public de Ministerul Fondurilor Europene (2017) și sintetizată în Tabelul nr. 10, în cadrul financiar multianual 2007-2013 (extins până în 2015), România a evoluat spre o rată de absorbție efectivă de 89.08% a fondurilor europene alocate prin cele 7 programe operaționale, reprezentând o sumă de aproximativ 16.72 miliarde euro, la data de 31.03.2017.

Rata de absorbție a fondurilor europene a prezentat în mod evident perspective de creștere, de la 73%, la finalul anului 2015 la 89% la finalul lunii martie 2017, deoarece în perioada respectivă au fost finalizate de către Comisia Europeană toate rambursările de cheltuieli efectuate de România în perioada 2007-2013. S-a mai adus în discuție și clauza proiectelor retrospective, adică solicitarea Guvernului către Comisia Europeană pentru rambursarea anumitor cheltuieli efectuate doar din bugetul național și / sau din alte împrumuturi externe, însă România nu a beneficiat de un grad crescut de rambursare în acest aspect, datorită neregulilor constatate la această categorie de proiecte..

Tabel nr. 10 – Situația finanțării și rambursării pe programe operaționale la 31.03.2017

Sursa: Prelucrarea autorului după Anexa Ministerului Fondurilor Europene (2017)

*”Rata de absorbție se referă la valoarea totală a declarațiilor de cheltuieli transmise la Comisia Europeană în raport cu valoarea alocării financiare, pe program operațional”

Programul Operațional Regional se situează la o rată de absorbție de 93.41%, adică aproape 3,7 miliarde de euro, fiind gestionat de „Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice”. Principalii beneficiari, autoritățile locale, au vizat repararea de drumuri de interes local, renovarea școlilor, etc. Totuși, din perspectiva autorului, există încă obiective deficitare, care nu au fost îndeajuns concretizate prin proiecte la nivel regional sau local, ceea ce se traduce prin: densitatea scăzută a afacerilor noi create, precum și durata de viață relativ scăzută a acestora; gradul scăzut de accesibilitate rutieră; serviciile sociale și educaționale subdimensionate, mai ales la nivel de sate și comune; resursele de patrimoniu și turistice slab valorificate; zonele urbane degradate.

Programul Operațional Creșterea Competitivității Economice (POSCCE), transferat în 2014 de la Ministerul Economiei la Ministerul Fondurilor Europene, prezintă o rată de absorbție de 100%, adică aproape 2,5 miliarde de euro, având ca principali beneficiari universitățile, institutele de cercetare, firmele private, industria tehnologiei informației. Totuși, există în prezent anumite sectoare care nu sunt suficient dezvoltate la nivelul României sau sunt aproape inexistente, în speță, bioeconomia, eco-nano-tehnologia, securitatea informației și comunicațiilor, dominate și de o expunere redusă a sectorului românesc de cercetare-dezvoltare la nivel internațional.

Programul Operațional Sectorial (POS) Transport, transferat în 2015 de la Ministerul Transporturilor la Ministerul Fondurilor Europene, înregistrează o rată de absorbție curentă de 81.07%, adică 3,4 miliarde de euro, având ca principali beneficiari Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, Căile Ferate Române, aeroporturile, ș.a. Din păcate, în România, nu sunt promovate modurile de transport ecologice și nici utilizarea mai eficientă a resurselor, minusuri care sunt corelate cu numărul redus de drumuri reabilitate sau nou create, degradarea repetată a unor infrastructuri deja implementate, timpii mari de așteptare, întârzierile și disconfortul generat de transportul feroviar, precum și o neglijare a potențialului de dezvoltare al transportului aerian și maritim.

Programul Operațional Sectorial Mediu, transferat în 2015 de la Ministerul Mediului la Ministerul Fondurilor Europene, prezintă o rată de absorbție de 84.48%, adică 3,7 miliarde de euro, printre ai cărui beneficiari se numără companiile de utilități publice deținute de autorități locale și județene, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, ș.a. pentru lucrări de apă și canalizare, gropi de gunoi, amenajări de prevenire a inundațiilor, etc. În ceea ce privește consumul redus de carbon și promovarea energiilor verzi, mai există suficiente minusuri de remediat în perioada 2014-2020, obiective precum adaptarea la schimbările climatice și energetice sau managementul riscurilor reprezentând mai degrabă ținte generice.

„Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane” (POSDRU), transferat în 2014 de la Ministerul Muncii la Ministerul Fondurilor Europene, prezintă o rată de absorbție de 90.81%, adică 2,9 miliarde de euro, înregistrând în general proiecte de formare și consiliere profesională, respectiv ocuparea forței de muncă, combaterea discriminării, derulate de organizațiile non-guvernamentale, autoritățile locale, autorități centrale etc. Problematica în cazul acestui program de finanțare constă în faptul că nu pot fi generate dovezi de reducere a disparităților de dezvoltare economică și socială, obiective precum combaterea șomajului și îmbunătățirea nivelului de competențe, evitarea riscului de sărăcie și excluziune socială fiind foarte dificil de cuantificat în materie de rezultate concrete.

Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, gestionat de „Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice”, se adresează instituțiilor publice și se situează la o rată de absorbție efectivă de 100%, adică 208 milioane de euro. Cu toate acestea, informatizarea procedurilor administrative și transpunerea relației dintre cetățeni și instituțiile publice în mediul online sunt obiective care necesită multă muncă și în perioada 2014-2020, mai ales pentru instituțiile publice din centrele urbane, altele decât municipiile reședință de județ, respectiv din comunele de pe întreg teritoriul României.

Programul Operațional Asistență Tehnică, gestionat de Ministerul Fondurilor Europene, are o rată de absorbție de 100%, adică 170 de milioane de euro, acoperind cheltuieli de gestiune a programelor operaționale. Se observă, la nivel național, o necesitate evidentă de întărire a capacității potențialilor beneficiari de a pregăti proiecte și de creștere a resurselor umane implicate în implementarea instrumentelor structurale.

În determinarea unor răspunsuri obiective la ipoteza de cercetare din acest capitol, autorul a apreciat că este necesară o analiză a obiectivelor programelor operaționale, formulate în Cadrul Național Strategic de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), document derivat din Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (Guvernul României, 2005). Deși acest document ar trebui să constituie o analiză comprehensivă a nevoilor de dezvoltare la nivel național, având în vedere faptul că a fost elaborat în perioada de preaderare, autorul tezei apreciază că este dificil de urmărit în ce măsură proiectele finanțate din fonduri structurale și de coeziune au atins sau nu obiectivele strategice formulate.

Atât din evaluările intermediare ale programelor operaționale (Ministerul Finanțelor Publice, 2011), cât și din rapoartele de implementare ale programelor operaționale (AM POAT, 2012; AM PODCA, 2013; AM POSDRU, 2013; AM POSCCE, 2014; AM POR, 2015; AM POST, 2015; Ministerul Fondurilor Europene, 2015) , nu s-a obținut un set de date concludente, astfel că indicatorii de dezvoltare din cadrul programelor operaționale, pe alocuri lacunari, nu pot fi asociați în mod direct cu nevoile de dezvoltare generalizate de Cadrul Strategic Național de Referință (Guvernul României, 2006). Autorul tezei de doctorat a analizat atât obiectivele strategice, cât și indicatorii de rezultat prevăzuți în programele operaționale 2007-2013.

În asentimentul viziunii autorului tezei se situează și părerile anumitor cercetători, precum Ene et al. (2004), Bârgoanu (2009), Toth et al. (2010), Radu et al. (2011), Popa et al. (2013) și mai recent Lincaru et al. (2015), Moldovan et al. (2016), care exprimă anumite îngrijorări în ceea ce privește însemnătatea indicatorilor de rezultat pentru gradul de atingere al obiectivelor operaționale; au fost reclamate, printre altele, lipsa unei viziuni pentru creșterea gradului de colectare a taxelor și impozitelor locale, lipsa unei strategii pentru reabilitarea infrastructurii de sănătate, lipsa unor evidențe clare în ceea ce privește corelarea între realitatea pieței forței de muncă și creșterea gradului de ocupare în rândul șomerilor, finanțarea investițiilor în întreprinderi mici și mijlocii, fără dovezi clare (Societatea Academică din România, 2013) ale contribuției acestora la creșterea economică.

A. Dezvoltarea teritorială echilibrată

Din analiza Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), se deduce că acest obiectiv se axează pe „stoparea tendinței de accentuare a disparităților de dezvoltare a regiunilor”, precum și „restructurarea zonelor rurale și urbane”. Însă, analizând ultimul raport de implementare al Programului Operațional Regional (AMPOR, 2015), se constată că cele mai mari sume au fost alocate pentru reabilitarea de drumuri, în cadrul căreia au fost finanțate un număr decent de proiecte ale administrațiilor locale și centrale.

Turismul, obiectiv reflectat prin indicatori de tip „număr de proiecte implementate în domeniul infrastructurii de cazare” (MDRAP, 2015d) nu prezintă raportări care să evidențieze creșterea reală a numărului de turiști în zonele beneficiare de finanțări, prin urmare nu se cunoaște dacă aceste zone parcurg o creștere sustenabilă. Din puținele informații despre proiectele finanțate pentru infrastructura de servicii sociale și lipsa corelărilor acestora cu evidențele din teren (MDRAP, 2015b), se deduce faptul că s-au alocat bani mai degrabă pentru prezervarea actualelor servicii decât pentru sprijinirea unor alternative. În fine, se constată că sume consistente s-au alocat și pentru laboratoare de afaceri în multe zone din țară (MDRAP, 2014), fără a cunoaște însă dacă acestea au produs un impact economic vizibil asupra antreprenorilor și asupra beneficiarilor serviciilor întreprinderilor nou create.

B. Consolidarea capacității administrative

Din analiza Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), pentru acest obiectiv, se deduce faptul că investițiile vor contribui la îmbunătățirea standardelor de calitate și eficiență în furnizarea serviciilor publice, având ca și corespondent de finanțare Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative.

Din Raportul de Implementare al PODCA pe anul 2012 (AM PODCA, 2013), cifrele indică o concentrare de aproximativ 75% din totalul proiectelor finanțate la administrația publică centrală, în timp ce doar 25% din ponderea proiectelor implementate a revenit administrațiilor publice locale. Un punct de vedere critic susținut de Toth et al. (2010) afirmă că alocarea acestor fonduri nu ține cont de faptul că serviciile publice de interes pentru cetățeni sunt furnizate de primăriile locale.

Dacă se face referire la sectoarele prioritare asumate de acest program operațional, și anume, sănătatea, învățământul și asistența socială, se constată că aceste priorități nu se corelează cu proiectele finanțate, așa cum rezultă din Raportul de Implementare al PODCA pe anul 2012 (AM PODCA, 2013).

C. Dezvoltarea capitalului uman

Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006) prevede că acest obiectiv va urmări “sprijinirea sistemului de învățământ și formarea profesională pentru a furniza educație flexibilă și de mai bună calitate și calificări adaptate indivizilor”, având ca și corespondent de finanțare Programul Operațional Sectorial de Dezvoltare a Resurselor Umane.

Investiția în capitalul uman este cea mai dificilă de cuantificat în rezultate concrete și implicit, cea mai problematică în aplicarea unei evaluări de impact. Totuși, la prima vedere, obiectivele imediate s-ar putea transpune în mai multe locuri de muncă, nivel crescut de performanță în activitatea angajaților și angajatorilor, formare profesională și continuă adecvată la cerințele de pe piața muncii etc.

De cele mai multe ori, prin nivelul extrem de scăzut al indicatorilor stabiliți în ghidurile solicitantului, de tip „număr de persoane instruite” (Ministerul Fondurilor Europene, 2013), nu se cunoaște dacă această instruire va genera în viitor creșterea ratei de ocupare sau slujbe mai bine plătite pentru angajați. De altfel, se constată că firmele de consultanță / training și organizațiile nonguvernamentale sunt beneficiare masive ale fondurilor din acest program operațional – atât în domeniul educației, cât și al economiei sociale sau al măsurilor active de ocupare. Nici în acest caz nu sunt la momentul de față disponibile informații cu privire la rezultatele estimate ale proiectelor, ultimul raport anual de implementare datând din anul 2012 (AM POSDRU, 2013). De asemenea, reducerea riscului de sărăcie și excluziune socială a constituit un obiectiv generic, nefiind angajate acțiuni clare pentru combaterea acestui fenomen

D. Protecția și dezvoltarea mediului

Din prioritățile estimate la momentul elaborării Planului Național de Dezvoltare 2007-2013 (Guvernul României, 2005), la capitolul mediu se regăsesc sectoarele de management al apei și deșeurilor, de management al resurselor naturale precum și de îmbunătățire a infrastructurii de protecție a aerului, având ca și corespondent de finanțare Programul Operațional Sectorial Mediu.

Din Raportul Anual de Implementare al POS-M pe anul 2014 (Ministerul Fondurilor Europene, 2015) se deduce faptul că cele mai multe proiecte finanțate au vizat implementarea sistemelor pentru protecția naturii, iar cele mai puține au vizat reducerea poluării și protecția împotriva inundațiilor. Principala problemă a Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013 a reprezentat-o specificul în sine al programului, care face ca depunerea de proiecte să nu reprezinte neapărat o competiție deschisă pentru resurse între beneficiarii eligibili, în marea lor majoritate autorități publice, fapt recunoscut și de Ministerul Fondurilor Europene (2013), în Raportul Strategic Național 2012 privind implementarea Fondurilor Structurale și de Coeziune.

E. Dezvoltarea infrastructurii de bază

Așa cum reiese din Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), infrastructura de transport necesită îmbunătățiri masive ale rețelelor rutiere și feroviare, precum și a navigației pe Dunăre și o dezvoltare a bazelor aeriene.

Din Raportul de Implementare al POS-T pe anul 2014 (AM POST, 2015), se observă că preocuparea majoră de accesare a resurselor financiare se îndreaptă spre infrastructura rutieră, cu excepția câtorva proiecte de reabilitare a infrastructurii feroviare și aeroportuare.

F. Construirea unei baze de producție și antreprenoriale dinamice

Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (Guvernul României, 2005) vizează, într-o sinteză, accesul la finanțare a întreprinderilor, a sectorului de cercetare – dezvoltare și a sectorului tehnologiei informației și comunicării având ca și corespondent de finanțare Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice.

Din Raportul Anual de Implementare al POSCCE pentru anul 2013 (AM POSCCE, 2014), se observă că majoritatea proiectelor finanțate s-au axat pe investiții și asistență pentru întreprinderi și mult mai puține proiecte în domeniile de cercetare și dezvoltare, ceea ce reprezintă o realitate îngrijorătoare, întrucât în cele mai multe cazuri proiectele de acest tip s-au rezumat la achiziția de bunuri sau servicii, fără să producă locuri de muncă adiționale, fără să aducă o valoare adăugată și au fost tratate cu oportunismul specific.

II.1.2. Factori exogeni și endogeni în relația absorbție versus impact

II.1.2.1. Disparitățile de dezvoltare regională

Conform MDRAP (http://www.mdrap.ro, accesat la 10.02.2016), se deduce faptul că cele opt regiuni NUTS II din România se încadrează sub incidența obiectivului convergență, deoarece au un Produs Intern Brut (PIB) mai mic de 75% din media comunitară.

Tot conform MDRAP (http://www.mdrap.ro, accesat la 10.02.2016), se deduce că alocările financiare pentru acest program operațional au fost realizate la nivel regional, pe baza gradului de dezvoltare locală. Din punct de vedere teoretic, se înțelege că acest mecanism de alocare financiară invers proporțional cu mărimea PIB/locuitor ajustat cu densitatea populației, ar fi trebuit să permită, până la finalul anului 2015, regiunilor mai puțin dezvoltate să primească alocări financiare mai mari în raport cu celelalte regiuni. Din punct de vedere practic, însă, se constată că produsul intern brut al regiunilor (indicator statistic foarte rar studiat, neîntâlnit în statisticile oficiale, datorită caracterul legislativ fragil și al statutului administrativ neconsolidat al regiunilor românești) se menține, la finalul anului 2016, tot sub 75% din media comunitară.

De altfel, disparitățile de dezvoltare regională sunt, din păcate, în creștere la nivelul întregii țări, existând un decalaj vizibil între regiunea București – Ilfov (cea mai dezvoltată regiune a țării), regiunile vestice (Nord-Vest, Centru și Vest) și regiunile estice (Nord-Est, Sud-Est, Sud și Sud-Vest). Mai mult decât atât, imaginea convergenței reale în cadrul regiunilor este mai puțin studiată la nivel județean, unde se observă mai îndeaproape ceea ce ministerul de resort (http://www.mdrap.ro, accesat la 10.02.2016) numește “semne de decuplare economică” între polii de dezvoltare urbană, polii de creștere și centrele urbane.

Conform unei definiții date de Antonescu (2012), în general, disparitățile între regiuni și în cadrul acestora apar ca urmare a unor tendințe de concentrare (aglomerare) determinate de fenomene externe (globalizarea, integrare) sau interne (clusterizarea, apariția polilor de creștere/dezvoltare, implicarea instituțiilor locale în diferite aspecte ale vieții economice etc.)

Din estimările Comisiei Naționale de Prognoză (2017:16) se deduce că indicele de disparitate regională, adică raportarea PIB/cap de locuitor între cea mai dezvoltată regiune (București-Ilfov) și cea mai puțin dezvoltată (Nord-Est) a înregistrat o valoare de 3.93, atât pentru anul 2015, cât și pentru anul 2016, și este estimat să scadă la 3.88 în anul 2017, la 3.84 în 2018, la 3.77 în 2019, respectiv la 3.70 în 2020. Totuși, este de menționat faptul că această scădere a indicelui disparității regionale se va datora unei scăderi treptate a PIB-ului pentru regiunea București-Ilfov, respectiv o creștere treptată a PIB-ului regiunii Nord-Est.

Tabel nr. 11 – Statistici privind dezvoltarea regiunilor în România (2016)

Sursa: Reprezentare proprie pe baza datelor furnizate de Comisia Națională de Prognoză (2017)

În termeni de performanță economică, din Tabelul nr. 11 se observă că toate regiunile de dezvoltare ale României prezintă caracteristici de dezvoltare destul de îmbunătățite pentru perspectiva anului 2016: accelerarea absorbției fondurilor europene la nivel regional a generat creșteri evidente în structura PIB-ului regional, ceea ce a determinat și o redistribuire a ponderii PIB-ului regional în cel național: 29% pentru regiunea București-Ilfov, respectiv câte 8 – 10 – 12% pentru celelalte regiuni, ceea ce denotă o posibilă desprindere treptată față de dependența de bugetul central, chiar dacă situația în interiorul regiunilor poate să fie mai sumbră: toate județele din România se bazează pe subvenții de la bugetul central și pe rectificări bugetare, doar un număr restrâns de județe au posibilitatea de a genera un grad de autonomie financiară, în general doar județele cu municipiu – reședință pol de creștere (Popescu 2014).

Performanța economică în cadrul regiunilor depinde în mare măsură de  profilurile de dezvoltare ale acestora, iar ceea ce se observă în Tabelul nr. 12 reprezintă un efect indirect al proiectelor implementate prin fonduri europene: dezvoltarea sectorului serviciilor ca pondere primară (regiunea București-Ilfov) sau secundară (celelalte regiuni) la valoarea adăugată brută denotă faptul că programele operaționale 2007-2013 au generat, prin efectele multiplicatorilor, o influență pozitivă pentru acest tip de activități economice, mai ales dacă sunt analizate obiectivele POSCCE, POSDRU, PODCA, POAT. Totuși, menținerea industriei ca pondere primară în toate regiunile, cu excepția regiunii București-Ilfov, denotă faptul că inițiativele județene din țară pentru crearea sau reabilitarea unor parcuri industriale au reușit să plaseze dinamica producției industriale în contrapartidă cu ascensiunea alarmantă a sectoarelor serviciilor, comerțului sau al tranzacțiilor imobiliare. Pe de o parte, creșterea sectorului comerțului ca pondere terțiară în toate regiunile denotă consecința creșterii consumului populației, în detrimentul unor activități economice cu ponderi marginale, precum sectorul construcțiilor sau al informațiilor și comunicațiilor, obiective vizate cu un mare potențial de dezvoltare în cadrul programelor operaționale din perioada 2007-2013. Pe de altă parte, ponderea destul de redusă a agriculturii la valoare adăugată brută demonstrează faptul că deși fondurile europene destinate agriculturii au fost cheltuite cu precădere pentru creșterea producției, rezultatele finite sunt valorificate la prețuri subdimensionate raportat la aportul celorlaltor sectoare economice prezentate.

Tabel nr. 12 – Contribuția sectoarelor economice la valoarea adăugată brută (2016)

Sursa: http://www.analizeeconomice.ro, accesat la 10.02.2016

II.1.2.2. Capacitatea administrativă

Pe lângă alte elemente determinante ale dezvoltării, capacitatea administrativă slabă la nivel local și aproape inexistentă, la nivel regional, în România, a fost de multe ori raportată ca un factor major pentru rata de absorbție scăzută a fondurilor alocate în cadrul programelor operationale, în perioada 2007-2013, chiar dacă s-au constatat îmbunătățiri în perioada 2014-2016. La nivel regional, în absența politicilor active pentru sprijinirea zonelor mai puțin dezvoltate, aceste zone au devenit relativ tot mai sărace și subdezvoltate (Popescu, 2014). La nivel local, a intervenit același efect: județele mai puțin dezvoltate din cadrul regiunilor nu au avut capacitatea administrativă pentru reducerea decalajelor de dezvoltare locală.

Deși au fost elaborate documente strategice la nivel național: Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (Guvernul României, 2005), Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), precum și la nivel regional: Planurile de Dezvoltare Regională, statul s-a dovedit a fi mai puțin eficient în a pregăti documentele strategice necesare pentru a identifica necesități de finanțare la nivel local, pentru a determina o probabilitate mai mare de a cofinanța proiecte care să poate contribui în mod substanțial la reducerea, cu prioritate, a inegalităților între municipiile, orașele sau comunele din cadrul fiecărui județ, urmate de creșterea competitivității între județele fiecărei regiuni, pentru ca, ulterior, acestea să contribuie la reducerea decalajelor de dezvoltare regională.

La nivelul Agențiilor de Dezvoltare Regională, există încă o capacitate insuficientă de expunere a datelor socioeconomice actualizate pentru perioada 2007-2016, analizele SWOT ale regiunilor sunt, în majoritatea cazurilor, bazate pe date statistice învechite, din perioada 2000-2006, constatându-se și unele dificultăți în elaborarea de indicatori de dezvoltare și valori țintă ale acestora. La nivel județean și local, planurile de dezvoltare ale județelor și strategiile de dezvoltare ale municipiilor, orașelor sau comunelor, nu sunt, în anumite cazuri, corelate la realitățile de dezvoltare ale perioadei de programare 2007-2013 și nu sunt proiectate pentru provocările perioadei de programare 2014-2020, iar, în anumite cazuri, prezintă lacune în formularea obiectivelor de dezvoltare și raportarea lor la perioada de referință actuală.

Printre factorii externi ce au influențat accesarea finanțărilor din cadrul programelor operaționale, trebuie menționate anumite circumstanțe de natură economică și legislativă.  Având în vedere că perioada de programare 2007-2013 a cuprins și un interval de recesiune economică, în accesarea finanțărilor europene s-au propagat anumite consecințe precum  reducerea drastică a numărului de proiecte de investiții, renunțarea la anumite proiecte de infrastructură, scăderea bugetelor publice și private, întârzierea plăților. La nivelul beneficiarilor privați, politicile bancare de creditare au fost și continuă să fie relativ stricte, devenind tot mai dificil să se asigure cofinanțarea necesară. La nivelul beneficiarilor publici, constrângerile bugetare provocate de unele dificultăți în recuperarea taxei pe valoarea adăugată, lipsa planificării multianuale a bugetului și întârzierile în alocări financiare de la bugetul consolidat pentru administrațiile publice locale au avut un impact major în cofinanțarea anumitor proiecte mai costisitoare (Popescu, 2014).

Din punct de vedere al legislației, există o lipsă de corelare între programele operaționale și legislația națională relevantă referitoare la achizițiile publice. Aceste probleme au determinat, la rândul lor, întârzieri și neînțelegeri între diferite structuri publice responsabile cu punerea în aplicare a politicii de dezvoltare regională.

Curtea de Conturi a găsit nereguli importante, cum ar fi: “nerespectarea termenelor limită pentru depunerea ofertelor; impunerea unor criterii stricte de calificare privind documentația pentru participarea la licitații; incapacitatea ofertantului câștigător de a se conforma cu cerințele minime de calificare și de selecție; utilizarea unor factori de  evaluare sau de selecție ilegali; conflictul de interese; neconformitate privind asigurarea transparenței în desfășurarea procedurilor de achiziții publice” (Lantanzio e Associati, 2011).

II.2. Evaluarea de impact: Programul Operațional Regional 2007-2013

II.2.1. Rate de absorbție

Stadiul actual al dezvoltării regiunilor este reflectat, în mare măsură, de capacitatea regiunilor de dezvoltare din România de a atrage fondurile alocate de Programul Operațional Regional 2007-2013. În acest sens, Tabelul nr. 13 prezintă o situație generală a contractărilor în cadrul Programului Operațional Regional până la finalul anului 2015, din care se observă că există, la nivelul tuturor regiunilor, un număr considerabil de proiecte finanțate și o valoare consistentă a valorilor finanțărilor.

Tabel nr. 13 – Numărul și valoarea (mld. Lei) contractelor finalizate pe regiuni în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, la 31.12.2015

Sursa: Reprezentarea autorului bazată pe http://administratie.gisportal.ro/mdrap/, accesat la 10.02.2016

Datele din Tabelul nr. 13 relevă faptul că anumite regiuni de dezvoltare au fost mult mai determinate să implementeze proiecte în domeniul infrastructurii de transport, precum Regiunile Nord Est, Sud Vest, Sud, Sud Est, Centru, altele au fost preocupate să dezvolte mediul de afaceri, precum Regiunile Nord Est, Nord Vest și Sud, în timp ce unele regiuni au dezvoltat infrastructura socială: unități de învățământ, unități medicale, centre sociale. Deloc de neglijat este și domeniul turismului, pentru regiunile Nord-Est, Centru, Sud-Est, Nord-Vest.

În cele din urmă, se poate concluziona că, deși contractarea de proiecte a depășit alocările financiare în aproape toate regiunile, situația absorbției fondurilor europene la nivelul Programului Operațional Regional înregistrează rezultate satisfăcătoare, dacă se iau de cele mai multe ori în calcul elementele legate de birocrația accesării fondurilor europene. Perioadele de așteptare îndelungate, condițiile absurde sau reglementările excesive în derularea anumitor proiecte pe axele prioritare, descurajează de cele mai multe ori potențialii beneficiari. De asemenea, dificultatea rambursărilor și riscurile considerabile de îndatorare a beneficiarilor pot declanșa, în anumite situații, eșecul unui proiect, pe partea financiară.

În cadrul regiunii Nord-Vest, se constată, conform Tabelului Nr. 14, o distanțare vizibilă a județului Cluj față de celelalte județe, ceea ce denotă o oarecare dificultate în a aprecia dacă fondurile comunitare au avut un rol vizibil în această direcție a decuplării economice; cert este că atât PIB-ul/cap de locuitor, cât rata șomajului sau salariul net lunar au beneficiat de efecte pozitive de pe urma proiectelor implementate în perioada 2007-2015.

Dacă în anii anteriori 2012-2013 (Popescu, 2014) valorile indicatorilor la nivel de județ aveau valori considerabil mai scăzute pentru PIB/locuitor, salariu mediu net lunar, sau mai ridicate în cazul șomajului, se poate afirma faptul că o creștere a aportului financiar și implicit al masei monetare în județe a adus creștere economică spre finalul anului 2016.

Tabel. nr. 14 – Indicatori de dezvoltare regiunea Nord – Vest 2016

Sursa: Prelucrarea autorului după http://www.bistrita.insse.ro/main.php?id=433 (accesat la 10.09.2016)

Din analiza datelor online, valabile până la 31.12.2015, se deduce că în regiunea Nord-Vest au fost implementate 659 proiecte prin Programul Operațional Regional, cu o valoare totală nerambursabilă de peste 680 milioane Euro. Din Tabelul nr. 15, se constată că cele mai multe proiecte contractate sunt la Axa 4 – Mediul de afaceri, urmate, ca număr, de cele finanțate prin Axa 3- Infrastructura socială și Axa 1 – Dezvoltare Urbană.

Totuși, având în vedere că astfel de evidențe centralizate se regăsesc doar la nivelul acestui program operațional, este de menționat faptul că ar fi fost ideal ca astfel de informații pe absorbție să se regăsească și la nivelul celorlaltor programe operaționale. De altfel, aceste evidențe sunt utile doar în conturarea unei imagini a absorbției, nu și a impactului.

Tabel nr. 15 -Numărul și valoarea (mld. Lei) contractelor finalizate pe județele regiunii Nord-Vest în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, la 31.12.2015

Sursa: Reprezentare proprie bazată pe http://administratie.gisportal.ro/mdrap/, accesat la 10.02.2016

II.2.2. Indicatori de rezultat

În perioada de programare 2007-2013, se constată că structura Programului Operațional Regional a fost organizată pe 6 Axe Prioritare și 14 Domenii Majore de Intervenție. Din analiza literaturii de specialitate, observăm că evaluarea ex-ante și evaluările intermediare ale programului nu au făcut referiri la impactul produs de proiectele implementate.

Primele evaluări de impact au fost derulate în perioada 2014 – 2015, la comanda MDRAP, fiind realizate de firme de consultanță, pentru 5 domenii majore de intervenție: planuri integrate de dezvoltare urbană, infrastructura socială, infrastructura educațională, microîntreprinderile, turismul.

Noutatea a fost dată de utilizarea metodei contrafactuale, cu scopul de a releva efectele generate de proiectele implementate și formularea aspectelor definitorii pentru ciclul financiar 2014-2020 al programului operațional, așa cum reiese din rapoartele evaluare.

Cele 5 rapoarte de evaluare sunt cuprinzătoare ca volum de date, metode de cercetare utilizate și explicații metodologice, însă în acest subcapitol vom sintetiza concluziile evaluărilor, pentru a determina în ce măsură acest tip de evaluare va fi utilă în capitolele următoare. Având în vedere că aceste documente reprezintă singurele studii de evaluare de impact realizate în mod oficial, până în prezent, se insistă pe relevarea unor finalități clare în ceea ce privește posibilitățile estimării impactului fondurilor structurale și de coeziune.

De altfel, din parcurgerea rapoartelor de evaluare, s-au identificat metode de colectare a datelor (recenzia literaturii de specialitate; preluarea de informații din surse administrative și secundare; interviu individual; focus grup; studiu de caz; ancheta de teren) sau metodele de analiză calitativă (studii de caz; panelul de experți; benchmarking; grup nominal), dar și metode de analiză cantitativă (metode contrafactuale: metoda diferenței diferențelor; corelarea scorului de propensiune; designul discontinuității regresiei). Din Raportul de Evaluare al DMI 3.2. (MDRAP, 2015b), se deduce că metoda diferenței diferențelor se bazează pe faptul că „variabilele de rezultat sunt disponibile pentru beneficiari și non-beneficiari, atât înainte, cât și după intervenție”, iar „efectele sunt obținute prin scăderea diferenței în rezultate”.

Figura nr. 6 – Etapele metodei diferenței diferențelor

Sursa: MDRAP, 2015b – Raport de evaluare al DMI 3.2

Același Raport de Evaluare al DMI 3.2. (MDRAP, 2015b) definește și metoda scorului de propensiune, care se bazează pe selectarea unui grup de non-beneficiari similari beneficiarilor, care nu primesc sprijin financiar.

Figura nr. 7 – Etapele metodei scorului de propensiune

Sursa: MDRAP, 2015b – Raport de evaluare al DMI 3.2

În fine, tot în Raportul de Evaluare al DMI 3.2. (MDRAP, 2015), este prezentată discontinuitatea regresiei, care se bazează pe ideea că o discontinuitate în tratament are loc în jurul unui prag. În raport se explică faptul că cele 2 grupuri (beneficiari și non-beneficiari) comparate sunt similare în alte privințe, cu excepția poziției lor în raport cu pragul definit.

Figura nr. 8 – Etapele metodei discontinuității regresiei

Sursa: MDRAP, 2015b – Raport de evaluare al DMI 3.2

II.2.2.1. Axa prioritară 1 – DMI 1.1. “Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor”

În cadrul Axei Prioritare 1 a Programului Operațional Regional 2007-2013 există două Domenii Majore de Intervenție – 1.1., “Planuri integrate de dezvoltare urbană” și 1.2. „Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe”; în cadrul Domeniului Major de Intervenție 1.1, sunt finanțate 3 sub-domenii, definite în funcție de tipul beneficiarilor (MDRAP, 2015a):

“Centre urbane, reprezentate de orașele/municipiile care înregistrează o populație de peste 10.000 de locuitori, altele decât polii de creștere și polii de dezvoltare urbană;

Poli de dezvoltare urbană: municipiile Arad, Baia Mare, Bacău, Brăila, Galați, Deva, Oradea, Pitești, Râmnicu-Vâlcea, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș;

Poli de creștere, reprezentați de 7 mari centre urbane și zonele de influență ale acestora: Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca și Brașov”.

O primă concluzie a Raportului de Evaluare al DMI 1.1. (MDRAP, 2015a) este aceea că ghidurile solicitantului nu indică ce categorii de intervenții trebuie să fie realizate de către diferitele tipuri de orașe; ele indică aceleași operațiuni eligibile pentru toate tipurile de orașe, fără a indica prioritățile individuale.

Din Raportul de Evaluare al DMI 1.1. (MDRAP, 2015a), bilanțul finanțării se rezumă la implementarea a 673 proiecte, din care 385 de proiecte, au fost puse în aplicare de către centrele urbane; 164 de proiecte aferente polilor de creștere; 124 proiecte implementate de către polii de dezvoltare urbană.

Tabelul nr. 16 – Numărul și tematica proiectelor implementate pe DMI 1.1 POR

PC = poli de crește; CU = centre urbane; PDU = poli de dezvoltare urbană

Sursa: Raport de Evaluare al DMI 1.1 POR (MDRAP, 2015a)

Din Tabelul nr. 16 se deduce că polii de creștere au investit mai mult în infrastructura socială și infrastructura de afaceri. Se observă că proiectele lor au vizat în principal drumurile, transportul în comun, reabilitarea clădirilor și prevenirea criminalității, dar au lăsat în urmă zonele verzi, zonele pietonale, trotuare, scuaruri și pasaje, iluminat public, utilitățile publice. În schimb, proiectele implementate de centrele urbane s-au concentrat pe aceste areale de intervenție, neglijând însă transportul public și infrastructura de afaceri. În cele din urmă, polii de dezvoltare urbană au implementat cu precădere proiecte de infrastructură urbană, constând în reabilitare străzi și poduri, pasaje rutiere, parcări.

Din analiza Raportului de Evaluare al Domeniului Major de Intervenție 1.1 (MDRAP, 2015a), se deduce că indicatorii relevanți pentru calitatea vieții au prezentat valori mult mari în orașele beneficiare față de orașele non-beneficiare: în mod concret, studiul de evaluare a demonstrat că „numărul mediu al persoanelor angajate este mai mare cu 8,31%, iar rata șomajului este mai mică cu 0,89%, comparativ cu orașele non-beneficiare”.

II.2.2.2. Axa prioritară 3 – DMI 3.2. “Îmbunătățirea infrastructurii sociale”

Raportul de Evaluare al DMI 3.2. (MDRAP, 2015b) relevă un progres major, cu privire la proiectele contractate, începând cu luna decembrie 2013 și denotă “un grad de utilizare predominant în regiunile București-Ilfov și în Sud-Vest Oltenia, cele două regiuni având cea mai mică rată de respingere a proiectelor, 24% respectiv 23%”.

Din Raportul de Evaluare al DMI 3.2. (MDRAP, 2015b), se deduce că evaluarea serviciilor sociale este mai problematică, impactul fiind local și se poate realiza în concordanță cu urmărirea anumitor indicatori și folosirea anumitor eșantioane de beneficiari: astfel, din analiza raportului, se constată că trasarea concluziilor este dificilă în antiteză cu varianta “fără fonduri”, fiind analizate un număr de 35 de proiecte, derulate în perioada 2008-2012.

Evident, se constată că infrastructurile de servicii sociale, în special centrele rezidențiale, care au beneficiat de implementarea unor proiecte au avut mai mulți utilizatori în perioada 2012-2014, decât cele non-beneficiare. În mod cert, a fost influențat și numărul angajaților cu normă întreagă în unitățile finanțate.

Problematica evaluării stă în analiza gradului de evoluție al calității serviciilor oferite, iar Raportul de Evaluare al DMI 3.2. (MDRAP, 2015b) indică câteva referiri la „furnizarea unor servicii noi sau îmbunătățite, creșterea numărului de utilizatori, îmbunătățirea dotărilor și achiziționarea de echipamente moderne”. Categoriile de grupuri țintă analizate au fost „persoanele vârstnice, pacienții cu boli în stadiu terminal, copii și adulții cu dizabilități severe”. Raportul constată „un nivel ridicat de satisfacție a utilizatorilor față de serviciile, spațiile, instalațiile și utilitățile acestor centre”.

O altă dificultate constă și în evaluarea de impact a investițiilor realizate în infrastructura educațională. Raportul de Evaluare al DMI 3.4. (MDRAP, 2015c) a analizat schimbările aduse de aceste intervenții: evident, efectele cele mai vizibile s-au produs în localitățile sărace, unde, în mod inevitabil, bugetele locale și bugetul național nu permiteau finanțări de amploare; în acest caz, raportul s-a concentrat pe relevarea diferențelor între baza materială a școlilor beneficiare de finanțare, față de cele non-beneficiare, susținând „că gradul de dotare cu logistică în școlile generale care au beneficiat de finanțare este cu 5,6% mai mare decât în cele non-beneficiare: laboratoare moderne de limbi străine, științe și informatică, centre de artă și facilități de sport”.

II.2.2.3.  Axa prioritară 4 – DMI 4.3. “Sprijinirea mediului de afaceri regional / local”

Raportul de evaluare al DMI 4.3. (MDRAP, 2014) a abordat două seturi principale de concluzii, cantitative și calitative, analizând „două apeluri de proiecte, prima perioadă 2008-2010 cu o alocare financiară de 20 de milioane de Euro și o cofinanțare minimă din partea beneficiarului de 30%, iar cea de-a doua 2010-2012, cu o alocare de aproximativ 190 de milioane de Euro și o componentă nerambursabilă de până la 100% din cheltuielile eligibile ale proiectelor”. Evident, cel de-al doilea apel de proiecte a fost mai eficient decât primul, datorită eliminării criteriului cofinanțării.

Din punct de vedere al cercetării cantitative, este evident că întreprinderea beneficiară de sprijin financiar și-a mărit personalul – MDRAP, (2014) precizează, „în medie, cu 3 angajați – față de întreprinderea non-beneficiară”. Se precizează că „măsurarea acestui efect net s-a realizat prin diferența medie dintre locurile de muncă nou create de beneficiarii și de non-beneficiarii comparați, în perioada 2008-2012”.

Interesant este faptul că același raport (MDRAP, 2014) dovedește, prin analiza contrafactuală, că „finanțările întreprinderilor nu au avut o influență directă asupra cifrei de afaceri, nefiind posibil să se indice, din punct de vedere statistic, dacă există o probabilitate mai mică sau mai mare ca beneficiarii să își crească cifra de afaceri în comparație cu non-beneficiarii”.

Se remarcă faptul că efectele proiectelor finalizate în 2009 sunt vizibile „chiar și la 4 ani după finalizarea intervenției, întreprinderile beneficiare de finanțări reușind să mențină cu 2,4 locuri de muncă per microîntreprindere mai mult decât non-beneficiarii comparați” (MDRAP, 2014), existând o corelare pozitivă între valoarea financiară a grantului și variația ocupării forței de muncă.

Este interesantă și influența apartenenței la sectorul comercializabil în gradul de accesare al finanțărilor, rezultând o tendință scăzută de a aplica la finanțare în cazul microîntreprinderilor din sectorul construcțiilor și industriei comparativ cu sectorul serviciilor.

II.2.2.4.  Axa prioritară 5 – DMI 5.2. “Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului”

Raportul de evaluare al DMI 5.2. (MDRAP, 2015d) a analizat proiecte finalizate, în perioada 2007 – 2013, relevând un impact mai puternic la nivel local și zonal, prin locurile de muncă create și taxele și impozitele virate la bugetul local, dar și prin stimularea altor investiții și a afacerilor conexe.

Așa cum era de așteptat, raportul denotă faptul că proiectele cele mai eficace au fost implementate în orașele mari și în stațiuni turistice de interes național și local. Proiectele care au modernizat și extins infrastructura existentă, inclusiv infrastructura de agrement, au produs un impact superior comparativ cu investițiile realizate doar în infrastructura de cazare.

Analiza contrafactuală asupra selecției de proiecte din perioada supusă evaluării a indicat anumite efecte pozitive asupra unor indicatori, respectiv „creșterea numărului de camere, cu 28,25 camere nou create per beneficiar și a locurilor de cazare, cu 50,42 locuri de cazare per beneficiar nou create, prin comparație cu unități din turism similare care nu au beneficiat de finanțări” (MDRAP, 2015d).

Creșterea s-a resimțit, inevitabil, și asupra numărului de sosiri și înnoptări, inclusiv turiști străini, înregistrându-se cifre de 2-3 ori mai mari în 2013 față de 2009. De aici a crescut și gradul de ocupare a beneficiarilor finanțărilor, ca medie, „de la 37,44% la 45,63%, peste valorile înregistrate la nivel național, de aproximativ 25%” (MDRAP, 2015d). În fine, a crescut și numărul de angajați, precum și cifra de afaceri: Raportul de evaluare al DMI 5.2. (MDRAP, 2015d) constată că „finanțările au adus fiecărui beneficiar de tip întreprindere mică și mijlocie cu 12,40 mai mulți angajați, o creștere a cifrei de afaceri totale cu 1122536 lei și o creștere a a cifrei de afaceri din turism cu 933995 lei”. În mod evident, referitor la metodologia de evaluare a acestui domeniu major de intervenție, efectele evaluării nu pot fi generalizate pentru fiecare beneficiar, în turism existând o abordare subiectivă ce trebuie să țină cont în primul rând de preferințele turistului și de oferta de turism a agenților economici.

II.3. Concluzii parțiale

În urma analizei literaturii de specialitate privind obiectivele strategice de referință transpuse în programele operaționale din ciclul financiar multianual 2007-2013, se constată că nu se poate aprecia cu exactitate gradul de corelare între obiectivele formulate la nivel național, elaborate în anul 2007, vizând indicatori economici de dezvoltare din perioada de programare anterioară 2000 – 2006 cu tendințele de absorbție a fondurilor din perioada 2007-2013 și cu creșterea accelerată a dimensiunii finanțărilor atrase în perioada 2014 – 2015.

În orice caz, este de reținut faptul că o posibilă necorelare a obiectivelor strategice naționale, astfel cum au fost ele transpuse în programele operaționale, cu realitatea evaluării proiectelor din teren, nu necesită neapărat un fapt negativ: acest lucru denotă faptul că aceste obiective strategice trebuie să țină pasul cu dinamica dezvoltării economice a României în raport cu accelerarea creșterii absorbției fondurilor europene și, în mod impetuos necesar, trebuie să fie actualizate la perioade mai scurte de timp, iar în acest sens, evaluările de impact vor ajuta la clarificarea imaginii de ansamblu.

Se poate afirma faptul că până în prezent, activitatea regiunilor a fost dominată de proiecte de dezvoltare cu caracter local. Această caracteristică a fost stimulată semnificativ și de Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), care favorizează abordarea centralizată a dezvoltării regionale.

Literatura românească în domeniul absorbției și impactului fondurilor structurale și de coeziune este foarte restrânsă. Chiar dacă, în ultimii ani ministerul de resort a consolidat treptat legislația specifică, gestionând și o platformă națională de statistică (acronim SMIS) privind detalii financiare ale proiectelor implementate în perioada de programare 2007-2013 (extinsă până în 2016), lipsesc însă, la nivelul organismelor intermediare sau al comitetelor de monitorizare surse primare de documentare precum rapoarte anuale de implementare sau rapoarte de evaluare la nivel de program operațional și de impact. Nu există, la nivelul regiunilor de dezvoltare, statistici clare privind implementarea individualizată a programelor operaționale și corelarea acestora la obiectivele Cadrului Național Strategic de Referință sau ale Planurilor de Dezvoltare Regională, aceeași situație reflectându-se și la nivel de județe.

Concluziile autorului se îndreaptă spre înțelegerea opiniilor pozitive sau negative ale cercetărilor din țară și din străinătate în publicații științifice la opinii clarificatoare ale autorităților publice și ale societăților private de consultanță, generate de apariția treptată a evaluărilor de impact. Studiile de evaluare a Programului Operațional Regional arată un impact pozitiv pentru beneficiarii care au apelat la finanțare. Este de apreciat însă că efectul de propagare în întreaga comunitate este prea generalizat iar în realitate, nu este încă cunoscut.

Autorul consideră că metoda contrafactuală de evaluare a impactului are efectul scontat la nivel macroeconomic, când s-a investigat comportamentul centrelor urbane, al polilor de creștere și al polilor de dezvoltare urbană. Un alt domeniu aplicabil acestui tip de evaluare este infrastructura de învățământ, respectiv mediul de afaceri. Când vine vorba însă de infrastructura socială și turism, este dificil de a cuantifica impactul investițiilor realizate.

De asemenea, autorul consideră că studierea rapoartelor de evaluare ale domeniilor majore de intervenție prezentate confirmă parțial ipoteza de cercetare din cadrul acestui capitol: Există corelări între investițiile din proiecte finanțate din fonduri structurale și de coeziune și obiectivele de dezvoltare ale Cadrului Strategic Național de Referință? Din interpretarea datelor statistice privind absorbția în cadrul programelor operaționale se poate deduce, cel puțin la nivel financiar, că obiectivele formulate de Cadrul Național Strategic de Referință 2007-2013 au fost atinse, deși la nivel socioeconomic încă nu pot fi emise păreri concludente.

CAPITOLUL III – CERCETĂRI PRIVIND DIMENSIUNEA ȘI RELEVANȚA FINANȚĂRILOR COMUNITARE ÎN JUDEȚUL BIHOR

III.1. Analiza macroeconomică a județului Bihor

III.1.1. Județul Bihor: profil de dezvoltare, actualități economice, prognoze

O publicație a EUROSTAT (2001: 128) caracteriza economia județului Bihor din anul 1995 ca fiind foarte diversificată, cu o rată a șomajului de 5.5%: agricultura locală angrena 38% din totalul forței de muncă, urmată de industria locală cu 27%, respectiv comerțul și serviciile cu 11%. Conform aceleiași publicații (EUROSTAT, 2001: 129), în acel an, sectorul agriculturii era foarte productiv, iar procesul de privatizare început în 1990 adusese, 5 ani mai târziu, o creștere a antreprenorilor din județ, concentrați în comerț și servicii. Totuși sectorul reprezentativ era dat de activitățile industriale, marea majoritate dintre ele fiind susținute de capital privat. Tot în anul 1995, rețeaua de drumuri includea 80% drumuri naționale modernizate, și doar 13% drumuri județene și locale modernizate. Rețeaua de distribuție a apei potabile acoperea 108 de localități, dintre care 22 de localități dețineau și rețele de canalizare (EUROSTAT, 2001:129). Situația prezentată se califică pentru stabilirea premiselor necesare în conturarea unui scenariu de bază al județului Bihor pentru perioada de programare 1994-1999, întrucât România a beneficiat de fonduri de preaderare doar începând cu anul 2000.

Într-un studiu în care nu este inclusă România, Hagen et al. (2009:3) au aplicat metoda scorului de propensitate pentru perioada 1994-2006, concluzionând că la nivel NUTS1 și NUTS2, finanțările comunitare au avut un impact pozitiv, ratele de creștere economică remarcându-se prin delimitări substanțiale la fiecare 3 ani, însă nu a contat deloc mărimea cuantumului de transferuri financiare primite de fiecare regiune în parte.

Cu toate că autorul tezei de doctorat nu a identificat evaluări de impact la nivel NUTS3 în perioada de programare 2000-2006, se poate afirma că, pentru județul Bihor, baza economică de pornire a reprezentat-o perioada 1994-1999, nivelul PIB-ului județean pe cap de locuitor, comparativ cu celelalte județe ale României, putând fi observat în Figura nr. 9, pentru anul 2000 (începutul perioadei pentru fondurile de preaderare), anul 2005 (pe durata implementării fondurilor de preaderare), respectiv anul 2010 (la 4 ani după perioada de preaderare, și pe durata implementării fondurilor structurale și de coeziune).

Între anii indicați mai sus, în România s-a adâncit divergența internă la nivel județean, însă s-a resimțit și o convergență externă față de Uniunea Europeană (World Bank et al., 2013:32). Este de remarcat că și județul Bihor a evoluat, mai ales în perioada 2005-2010, având un PIB / cap de locuitor semnificativ mai bun decât în anul 2000. Cu siguranță, baza economică a județului Bihor din 1995 a asigurat o continuitate a dezvoltării.

Figura nr. 9 – PIB / cap de locuitor în cadrul județelor în anii 2000, 2005, 2010

Sursa: World Bank et al. (2013:32)

Este de menționat faptul că aportul mai redus al fondurilor europene din perioada 2008-2010 a determinat ca județul Bihor să se plaseze în categoria județelor cu un grad crescut și mediu de dezvoltare în anul 2011, conform Figurii nr. 10, raportat la Indicele Dezvoltării Umane Locale (IDUL) (World Bank et al, 2013:254)

.

Figura nr. 10 – Ierarhia dezvoltării județelor (PIB / cap de locuitor 2010, IDUL 2011)

Sursa: World Bank et al (2013:112)

De altfel, în 2009, an în care absorbția de fonduri structurale și de coeziune în cadrul județului Bihor, ca și în majoritatea județelor din România, prezenta un debut tardiv îngreunat de procedurile administrative dificile, se remarcă faptul că județul Bihor a reușit să se mențină între primele 10 județe ca pondere a PIB-ului județean în PIB-ul național (raportat la evoluția economică din anul 1995 până în 2009), conform Figurii nr. 11.

Figura nr. 11 – Ponderea PIB-urilor județene în PIB-ul național (2009)

Sursa: World Bank et al (2013:41)

La nivelul anului 2010, efectele fondurilor de preaderare absorbite în cadrul județului Bihor s-au resimțit în ponderea gradului de urbanizare (a se vedea Figura nr. 9). Autorul nu a ales întâmplător perioada anilor 2009-2010, întrucât această perioadă s-a caracterizat prin orientările administrațiilor locale spre scrierea și depunerea unor proiecte similare celor care au prezentat un grad de succes în perioada de preaderare.

Totuși, au existat bariere întâlnite la nivel de județ în absorbția de fonduri structurale și de coeziune, amintite de Berinde et al (2012:14), în speță: “lipsa programelor de instruire, politizarea modului de selectare a beneficiarilor, transparența redusă a criteriilor de stabilire a beneficiarilor, birocrația excesivă în elaborarea și aprobarea proiectelor, dificultăți de cofinanțare din partea beneficiarului […]”, la care, se mai poate adăuga dificultatea procedurilor de achiziție publică și corupția aferentă acestora, bariere care, la nivelul anului 2010, au putut determina o distanțare între nivelul urbanizării și cel al dezvoltării, conform Figurii nr. 12.

Figura nr. 12 – Legătura dintre nivelul urbanizării și cel al dezvoltării în județe (2010)

Sursa: World Bank et al. (2013:27)

Problematica conexiunilor economice ale județului Bihor cu celelalte județe din regiunea de dezvoltare Nord-Vest pare a fi o situație atipică, întrucât Cluj-Napoca, polul de creștere al regiunii beneficiază de conexiuni mai favorabile cu polii de dezvoltare din regiunea Centru (Alba-Iulia, Târgu-Mureș, Sibiu) (World Bank, 2013:151), generând distanțarea față de polii de dezvoltare cu care se învecinează: Oradea, Satu Mare, Zalău (Cristea et al. 2017:63).

În ciuda acestor problematici, se constată faptul că starea economică și socială a județului Bihor s-a ameliorat pe parcursul anilor 2015-2016, printr-o dezvoltare a producției industriale: în 2015, producția industrială realizată în Bihor a fost cu 3,9% mai mare decât în perioada similară din 2014 (http://www.bihor.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=492, accesat la 10.09.2016). Creșteri importante de producție au fost înregistrate în producția de echipamente IT, producția textilă și sectorul producției de mobilă. Scăderile s-au înregistrat în industria alimentară și în zona de producție și furnizare a energiei electrice.

În județul Bihor, la sfârșitul anului 2015, efectivul de salariați a fost de aproape 159000 de persoane, remarcându-se un număr mare de angajări în domeniul industrial și al serviciilor (Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016b).

Produsul Intern Brut pe cap de locuitor în județul Bihor, de la momentul integrării în Uniunea Europeană, și până în prezent a crescut de la 6000 de euro, în 2007 la 7950 de euro, în 2015, adică de la 23% din media europeană în 2007 la 28% în 2015 (http://www.bihor.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=538, accesat la 10.09.2016).

Principalele ramuri industriale ale județului Bihor sunt: industria extractivă (Marghita, Suplacu de Barcău); industria pielăriei și încălțămintei (Oradea, Beiuș, Salonta, Marghita); industria mobilei (Oradea, Beiuș, Ștei, Salonta, Marghita, Săcueni, Tileagd și Aleșd); industria chimică (Oradea); industria confecțiilor (Oradea, Beiuș, Salonta, Marghita, Ștei); industria materialelor de construcții (Oradea, Vașcău, Ștei și Aleșd) (Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016b).

Prognoza principalilor indicatori economici ai județului Bihor până în anul 2020 prezintă o evoluție pozitivă, conform Tabelului nr. 17, însă autorul apreciază că evoluția PIB/locuitor, respectiv evoluția salariului mediu net lunar, va fi mai lentă decât estimările.

Tabel nr. 17– Prognoza economică a județului Bihor până în 2020

Sursa: Comisia Națională de Prognoză (2017: 29-30)

III.1.2. Strategiile de dezvoltare a județului Bihor

Pentru a face o legătură între evoluția economică recentă a județului Bihor și obiectivele asumate prin strategiile de dezvoltare județene (2007-2013, 2014-2020), autorul a studiat strategiile de dezvoltare, atât ale județului Bihor, cât și ale municipiilor, orașelor și câtorva comune din județ (cele din Zona Metropolitană Oradea).

Se observă o diferență între ceea ce strategiile expun și ceea ce ar trebui să expună: în toate cazurile, este realizat profilul de dezvoltare al unității administrativ teritoriale, pe baza unor date statistice neactualizate cu perioada elaborării strategiei, pentru ca mai apoi să se treacă la viziuni, obiective și acțiuni strategice pentru perioada asumată de strategie, existând o sincopă de 5 ani, pentru care nu sunt enunțate opinii, păreri, statistici.

Ori, dacă se elaborează o strategie 2014-2020, lansată în perioada anului 2014 – 2015 (pentru unele unități administrativ teritoriale, nu se mai respectă nici perioada de programare), este de dorit a se analiza date despre evoluția economică și absorbția fondurilor europene din perioada de programare precedentă, pe baza obiectivelor asumate și îndeplinite anterior.

Problematica absorbției fondurilor europene a generat foarte multe comentarii negativiste la nivel județean și la adresa instituțiilor implicate, deși anul 2015 a reprezentat perioada în care s-au rambursat cele mai multe finanțări, cum era, de altfel, de așteptat.

Fiecare strategie de dezvoltare analizată a utilizat aceleași formulări standard și fraze generice: reabilitarea infrastructurii, bunăstarea socială, siguranța cetățenilor, sau creșterea productivității, sunt obiective prea generaliste, fără să aibă o relevanță asupra specificității strategiei de dezvoltare: câți km de drumuri să fie reabilitați, care școli să fie modernizate, unde este nevoie de cămin social, la ce riscuri se expun cetățenii, cum să ridicăm productivitatea, în ce sector, cu ce firme, prin ce mijloace, ș.a.m.d.

Unele unități administrativ teritoriale din județul Bihor au elaborat strategia de dezvoltare 2014-2020 cu aceleași obiective din perioada 2007-2013, semn că rostul unui astfel de document nu a fost înțeles pe deplin.

Unele unități administrativ teritoriale au gândit strategia de dezvoltare pentru cetățenii lor, dar și pentru arealele înconjurătoare (comune, sate), altele s-au rezumat să preia obiectivele din planul de dezvoltare al județului; unele primării și consilii locale au prezentat o listă exagerată de propuneri de proiecte, din care foarte probabil ca doar un număr redus de proiecte să fie eligibile pentru finanțare, altele au enunțat un număr mai mic de proiecte realiste.

III.1.2.1. Perioada de programare 2007-2013

Obiectivul general al Planului de Dezvoltare a județului Bihor 2007-2013 (Consiliul Județean Bihor, 2007) este diminuarea cât mai rapidă a disparităților existente la nivelul județului la nivel economic, social și de mediu și îmbunătățirea standardelor de viață prin intervenții în sectoarele prioritare identificate.

Pentru atingerea acestui obiectiv general, obiectivele specifice sunt: asigurarea creșterii competitivității; ocuparea deplină prin dezvoltarea resurselor umane; protecția durabilă a mediului, iar sectoarele identificate au fost : turismul; dezvoltarea rurală; competitivitatea; mediul; resursele umane; transporturile; regenerarea urbană (Consiliul Județean Bihor, 2007).

Județul Bihor a optat pentru dezvoltarea în jurul unei rețele de poli de dezvoltare, ceea ce implică o metodă de zonare a teritoriului județului în unități teritoriale de planificare (UTP) (Consiliul Județean Bihor, 2007). UTP-urile corespund unor zone având anumite caracteristici comune precum și o funcționalitate unitară. UTP-ul este compus din mai multe unități administrativ-teritoriale (comune și orașe) fără ca limitele ei să țină cont neapărat de granițele județene. UTP-urile pot diferi sensibil din punct de vedere al populației sau al mărimii teritoriului pe care îl delimitează. În baza acestor criterii au fost identificate un număr de 11 UTP-uri, conform Figurii nr. 13: Zona metropolitană Oradea, Valea Crișului Repede (Aleșd), Țara Beiușului, Câmpia vestică (Salonta), Zona Marghita, Zona Valea lui Mihai, Zona Ceica, Zona Săcuieni, Zona Sălard, Zona Tinca, Zona Sud-Est Ștei-Nucet- Vașcău.

Figura nr. 13 – Unitățile teritoriale de planificare identificate la nivelul județului Bihor

Sursa : www.e-primarii.ro/download.php?type=urban&fp=553&id=172&loc=Anexa.nr.1._incadrare%20in% 20judet_ARII%20TERITORIALE%20DE%20DEZVOLTARE_15%20mar%202011.pdf, accesat la 10.09.2016

Portofoliul de proiecte propuse de instituțiile publice, pentru dezvoltarea județului în perioada 2007-2013 este cuprinzător, însă autorul apreciază că o bună parte dintre acestea nu au fost implementate, pe următoarele domenii : turism (CJ Bihor, 2007 : 164-175), competitivitate (CJ Bihor, 2007 : 178-187), resurse umane (CJ Bihor, 2007 : 188-192), transporturi (CJ Bihor, 2007 : 193-196). Planul mai conține o listă lungă de propuneri de proiecte selectate de la administrațiile locale (CJ Bihor, 2007 : 200-272), cu obiective generale, fără cifre, grupuri țintă, perioade de desfășurare sau surse concrete de finanțare

În concluzie, Planul de Dezvoltare al Județului 2007-2013 a generat un număr limitat de strategii potrivite și de proiecte pertinente pentru finanțare. În urma corelării cu baza de date din Anexa nr. 5, se constată faptul că doar sectoarele de regenerare urbană, industrie și agricultură au beneficiat semnificativ de pe urma faptului că o mare majoritate a propunerilor de proiecte au ajuns să fie și implementate. O explicație pentru acest fapt constă în faptul că strategia 2007-2013 a fost construită pe cifre și realități din perioada 2000-2006, care nu au reușit să surprindă schimbările economice provocate de aderarea la Uniunea Europeană.

III.1.2.2. Perioada de programare 2014-2020

În Strategia de Dezvoltare a Județului Bihor 2014-2020 (Consiliul Județean, 2014) se recunoaște impactul relativ redus al proiectelor implementate în perioada 2007-2013 și se menționează că, la nivelul județului, sectoarele economice cele mai dezvoltare sunt cele care valorifică poziția în apropierea graniței de vest dar și avantajele de forță de muncă ieftină.

Drept dovadă, se precizează în strategie, județul Bihor se numără printre județele cu cele mai mari exporturi însă și cele cu cel mai mic nivel mediu salarial. Acesta reprezintă principala vulnerabilitate a bazei economice locale, fiind sensibilă la decizii de relocalizare a investitorilor în funcție de criterii de cost și mai puțin pe baza unor avantaje competitive locale. Prin urmare, strategia își propune să realizeze prioritizarea măsurilor menite să crească valoarea adăugată a industriilor ce compun baza economică locală (Consiliul Județean Bihor, 2014).

Ca urmare a implementării unor proiecte pentru dezvoltarea structurilor de sprijin pentru afaceri, acestea au fost dezvoltate în special în zona metropolitană Oradea, Borș (3 parcuri industriale deschise), cu rezultate pozitive, dar și la Rieni, Sudrigiu și Ștei. La acestea se adaugă și o serie de incubatoare de afaceri dezvoltate cu fonduri europene însă cu o ofertă limitată de servicii și impact scăzut. Inițiativele curente sau viitoare trebuie orientate spre a promova diversificarea bazei economice locale în zonele cu profil monoindustrial.

Strategia de Dezvoltare a Județului Bihor 2014-2020 (Consiliul Județean Bihor, 2014) își asumă 4 obiective strategice, semn că acestea nu au fost suficient susținute de investițiile făcute din fonduri europene (sau guvernamentale) în perioada 2007-2013 : dezvoltarea infrastructurii publice din județ (există un număr redus de proiecte de infrastructură implementate, a se vedea Anexa nr. 5) ; creșterea competitivității economice în industrie și agricultură (pe industrie, proiectele publice nu au avut rentabilitatea scontată, iar proiectele private nu au generat neapărat o valoare adăugată economiei locale, iar pe agricultură, în contrast cu numărul mare de proiecte implementate, a existat un număr la fel de mare de contracte reziliate) ; promovarea potențialului turistic în județ (evident, un sector cu multe minusuri), respectiv dezvoltarea serviciilor publice și a capacității administrative (înafară de Primăria Oradea și serviciile deconcentrate din Bihor, cu sediul în Oradea, există numeroase aspecte ce pot fi îmbunătățite la celelalte primării de municipii, orașe și comune din județ).

Totuși, strategia de dezvoltare aduce în discuție cinci soluții concrete, dintre care prima a fost implementată până în prezent, și anume modernizarea aeroportului Oradea; celelalte propuneri, respectiv: dezvoltarea mediului de afaceri în zona Tileagd – Aleșd; dezvoltarea turismului sustenabil în arealul Munților Apuseni; dezvoltarea mediului de afaceri în zona Beiuș; diversificarea bazei economice în microregiunea Valea Ierului (Marghita – Valea lui Mihai – Săcueni) necesită timp mai lung de implementare (Consiliul Județean, 2014).

III.1.3. Strategii locale: municipii, orașe și comune: 2014-2020

Strategiile de dezvoltare ale unităților administrativ teritoriale din județul Bihor sunt mai nuanțate, din punct de vedere al obiectivelor de dezvoltare locală, dar portofoliile de proiecte nu sunt neapărat corelate cu strategia județeană, în anumite cazuri.

Orașul Aleșd a identificat, ca puncte slabe, printre altele, lipsa alternativelor economice pentru locuitorii orașului, migrația forței de muncă, lipsa accesului la transportul feroviar, lipsa serviciilor de transport public urban, respectiv necesitatea extinderii și renovării rețelei de canalizare și a stațiilor de epurare existente. Cu toate acestea, obiectivele generale formulate: societate, economie și habitat vizează numeroase acțiuni și proiecte, dintre doar câteva ar avea șanse reale de implementare și care ar aduce rezolvări minusurilor enumerate mai sus (Primăria Aleșd, Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Aleșd 2014-2020).

Municipiul Beiuș recunoaște, printre punctele slabe, calitatea slabă a serviciilor de furnizare a apei potabile, canalizare și management al deșeurilor, ineficiența energetică, productivitatea slabă, echipamentele și tehnologiile învechite, precum și servicii publice neadaptate. Portofoliul de proiecte propus este mai realist și nu se bazează doar pe atragerea de fonduri europene, ci și pe parteneriate locale, fonduri guvernamentale: inițiativa dezvoltării unui parc industrial în zona Beiușului este aparent viabilă, pentru a decongestiona sectorul economic, constituit din circa 350 de agenți economici angrenați în comerț, la nivelul anului 2013 (Primăria Beiuș, Strategia de dezvoltare a municipiului Beiuș, perioada 2014-2024).

Municipiul Marghita are un obiectiv clar: perceput ca un oraș industrial de industrie ușoară și industrie extractivă în declin, dacă în perioada 2007-2013 s-a dorit construirea imaginii unei stațiuni balneare ca o alternativă pentru Băile Felix și nu s-a reușit, în perioada 2014-2020, se va miza pe dezvoltarea rețelelor edilitare, a infrastructurii rutiere urbane, a infrastructurii de educație, sănătate, și, din nou, pe valorificarea potențialului geo-termal (Primăria Marghita, Strategia de dezvoltare locală a municipiului Marghita, județul Bihor, perioada 2014-2020).

Orașul Nucet reclamă lipsa unei stații de tratare a apei, calitatea slabă a drumurilor și lipsa utilităților din satul de vacanță Vârtop, lipsa unei rețele de alimentare cu gaz și lipsa terenurilor pentru potențiali investitori. Orașul Nucet, mizează foarte mult pe dezvoltarea turismului în satul de vacanță Vârtop, ca obiectiv general al strategiei 2020, ceea ce nu este o viziune foarte clară și eficientă. Singura acțiune notabilă, înspre dezvoltare economică, constă în dorința primăriei de a acorda facilități fiscale pentru firmele ce creează peste 10 locuri de muncă (Primăria Nucet, Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Nucet 2014-2020).

Municipiul Oradea, prin prisma avantajelor sale demografice, economice și administrative, a realizat, în mare parte, ceea ce și-a propus în strategia de dezvoltare aferentă perioadei 2007-2013; pentru perioada 2014-2020, se constată însă că investițiile prin fonduri europene nu pot, în mod neapărat, să reducă șomajul și să urce nivelul salariului net, ci, mai rău, pot să genereze o încetinire a ratei de înlocuire a forței de muncă, ceea ce, în următorii 10-15 ani, se va traduce printr-un deficit al forței de muncă. Pentru dezvoltarea economică a municipiului, se constată o serie de neajunsuri, și anume: ponderea dominantă a sectorului comerțului, industria locală dominată de producția manufacturieră, nivelul scăzut de investiții în cercetare-dezvoltare, precum și lipsa parcurilor științifice și tehnologice (Primăria Oradea, Strategia de dezvoltare locală a municipiului Oradea 2014-2020).

Orașul Săcueni propune o abordare metaforică a direcțiilor sale de dezvoltare pentru perioada 2014-2020, în sensul că primăria asimilează o viziune construită din 4 orașe imaginare: orașul funcțional (referitor la reabilitarea infrastructurii existente), orașul comunitar (referitor la creșterea calității serviciilor sociale), orașul atractiv (referitor la atragerea de turiști și investitori), orașul apelor termale (referitor la dezvoltarea turismului balnear). Lista de proiecte propuse este clară și concisă, astfel că, până în anul 2020, cel puțin unul dintre rolurile imaginare ale orașului are șanse să devină realitate. Proiectul dezvoltat în perioada 2007-2013, de realizare a unei centrale de transformare a dejecțiilor animale și vegetale în curent electric, demonstrează că, un proiect mai mic, bine implementat valorează mai mult decât o serie de idei de proiecte mari, fără fezabilitate tehnică și viabilitate financiară (Primăria Săcueni, Strategia de dezvoltare a orașului Săcueni, Bihor)

Municipiul Salonta mizează pe crearea unei structuri de afaceri pentru valorificarea produselor agricole, pe valorificarea patrimoniului arhitectural (considerat important) și pe dezvoltarea domeniului serviciilor. Ideile de proiecte sunt numeroase, dar dacă va miza pe dezvoltare industrială, șansele de reușită sunt mari, întrucât în municipiul Salonta, în urma a 10 proiecte derulate de beneficiari privați pe fonduri europene în perioada 2007-2013 (Anexa nr. 5), s-au cheltuit circa 13 milioane Lei pe achiziții de materiale și utilaje, conturând astfel două zone industriale: prima, cu fabrici de metalurgie și fabrici alimentare, a doua, cu fabrici de mobilă, încălțăminte, producție de ambalaje sau prelucrarea cânepei (Primăria Salonta, Strategia de dezvoltare a municipiului Salonta în perioada 2014-2020).

Orașul Ștei acuză lipsa investițiilor străine directe și faptul că există un număr mare de agenți economici în sectoare non-productive; administrația locală reclamă și “aspectul cenușiu” al orașului, care ar împiedica atragerea de turiști. Întrucât primăria Ștei nu a derulat nici un proiect european pentru economia orașului în perioada 2007-2013, există totuși un portofoliu interesant de propuneri de proiecte, în mare parte pe infrastructură rutieră și edilitară, însă rămâne de văzut dacă se va concretiza vreo acțiune până la finalul anului 2020 (Primăria Ștei, Strategia de dezvoltare locală a orașului Ștei, județul Bihor, pentru perioada 2014-2020).

Orașul Vașcău, prin strategia de dezvoltare 2014-2020, recunoaște că are probleme în toate sectoarele majore (agricultură, industrie, turism, infrastructură, ș.a.m.d.). Deoarece au fost implementate, de către autoritățile publice locale, doar 2 proiecte pe fonduri europene (crearea unui centru de informare turistică, respectiv modernizarea unui drum forestier), obiectivele orașului sunt fragile: modernizarea căilor de acces în localitate și spre comunele limitrofe, construirea unui ștrand cu apă geotermală, finalizarea canalizării, modernizarea spațiilor verzi (Primăria Vașcău, Plan local de dezvoltare al orașului Vașcău și a localităților aparținătoare în perioada 2014-2020).

Orașul Valea lui Mihai își dorește asumarea rolului de centru economic al zonei transfrontaliere dintre România – Ungaria – Ucraina, și, ca atare, printre altele, își propune să dezvolte infrastructura primară (aproximativ 80% străzi neasfaltate, 1/3 din gospodării nu sunt alimentate cu apă potabilă, nu există o rețea operațională de canalizare). Din punct de vedere economic, jumătate din totalul terenurilor private agricole sunt cultivate cu un randament slab și pentru autoconsum (agricultura de subzistență), iar profilul orașului este monoindustrial (producția de încălțăminte). Ca o ambiție de dezvoltare, orașul își propune crearea unui hub transfrontalier pentru transportatorii de trafic greu, crearea unui parc industrial și crearea unui incubator de afaceri (Primăria Valea lui Mihai, Strategia de dezvoltare durabilă a orașului Valea lui Mihai 2015-2020).

La nivelul comunelor din Zona Metropolitană Oradea (Biharia, Borș, Cetariu, Girișu de Criș, Ineu, Nojorid, Oșorhei, Paleu, Sînmartin, Sîntandrei,Toboliu) se observă că propunerile de proiecte pentru perioada 2014-2020 sunt vizibil exagerate, comunele având obiective de dezvoltare similare: servicii publice de calitate, infrastructură tehnico-edilitară și rutieră adecvată, dezvoltarea industriei și agriculturii, însă foarte puține comunități locale vor putea asigura partea de cofinanțare.

III.2. Fonduri de preaderare și post-aderare absorbite de județul Bihor

III.2.1. Finanțări atrase în perioada de programare 2000-2006

În perioada 2000-2006, începuturile de planificare, depunere și implementare a proiectelor s-au constituit într-un număr considerabil de inițiative publice locale (a se vedea Anexa nr. 1, prin fondul PHARE CES, respectiv Anexele nr. 2 A, B și C pentru fondul PHARE CBC), precum și de un număr decent de inițiative private prin fondul SAPARD (Anexele 3A-E). Fondul ISPA a înregistrat un proiect cu impact major pentru o mare parte din comunitatea bihoreană (reabilitarea rețelei de canalizare și apă potabilă).

Ca o notă de optimism, trebuie evidențiat faptul că, până înainte de anul 2007, fondurile de pre-aderare ISPA, PHARE și SAPARD au fost cheltuite aproape în totalitate în România, prin urmare și în județul Bihor, într-o perioadă de incertitudini procedurale, corupție, lipsă de experiență în accesări de fonduri și în procedurile de achiziții publice.

Proiectele cele mai semnificative din punct de vedere al impactului economic și financiar au fost implementate de Primăria Municipiului Oradea, urmată de Consiliul Județean Bihor, respectiv primăria din municipiul Beiuș, orașele Aleșd, Vașcău și din comuna Borș.

Prin fondul de pre-aderare ISPA, s-a contractat de către Primăria Municipiului Oradea, prin Compania de Apă Oradea, un proiect major pentru o bună parte a județului Bihor, constând în reabilitarea și extinderea a 64 km de rețea de apă și canalizare, reabilitarea stației de epurare și construcția a 3 stații de pompare a apelor uzate, lucrări în valoare totală de 20.6 mil. Euro (http://www.apaoradea.ro/ispa/programIspa.html, accesat la 10.09.2016).

Prin programul PHARE CES și CBC (Anexele Nr. 1 și Nr. 2 A – C), în județul Bihor au fost implementate 33 de proiecte, cu un buget total de 195 mil. Euro, cu obiective precum înființarea de centre de afaceri, drumuri transfrontaliere sau locale, precum și utilizarea unor energii regenerabile sau managementul deșeurilor.

Două instituții deconcentrate din Bihor au implementat proiecte pe fonduri de preaderare: Direcția Ape Crișuri – aproximativ 720000 Euro, pe fondul PHARE, pentru un sistem informatic de prevenire a inundațiilor și Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare – aproximativ 200000 Euro, pentru revitalizarea turismului în zona Cefa-Inand (www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016).

Primăria orașului Aleșd a implementat 1 proiect de colectare și management al deșeurilor menajere, prin programul PHARE (în valoare de aproximativ 340000 Euro), 1 proiect de integrare al vârstnicilor, prin programul PHARE 2006 (în valoare de aproximativ 115000 Euro), 1 proiect de centru integrat de dezvoltare a afacerilor prin PHARE CBC 2006 (valoare aproximativă 355.000 Euro), respectiv 1 proiect de calificare a personalului și dotare IT a primăriei Aleșd, prin PHARE 2002 (în valoare aproximativă de 21000 Euro) (www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016).

Primăria Municipiului Beiuș a fost mai activă în perioada de pre-aderare, reușind să depună și să implementeze 3 proiecte de integrare a rromilor (în valoare totală de aproximativ 300000 Euro), 1 proiect de extindere și modernizare a sistemului de încălzire cu apă geotermală (valoare aproximativă 4 mil. Euro) și 1 proiect de dezvoltare a colectării selective a deșeurilor menajere (cu o valoare de 280000 Euro) (www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016).

La nivelul Primăriei orașului Nucet, în perioada 2000-2006, s-a implementat un proiect de reabilitare a alimentării cu apă a orașului, cu un buget de aproximativ 150000 Euro

(www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016).

Primăria Municipiului Marghita a implementat, în perioada de pre-aderare, 3 proiecte: primul, colectarea selectivă și transportul deșeurilor menajere, în valoare de aproximativ 450000 Euro; al doilea, înființarea “Camerei de Cooperare Instituționale Româno-Maghiare”, în valoare de aproximativ 57500 Euro; al treilea, întocmirea documentației pentru realizarea sistemului integrat de gestiune al deșeurilor, în valoare de aproximativ 27000 Euro (www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016).

În perioada 2000-2006, Primăria orașului Valea lui Mihai a desfășurat 2 proiecte pe Phare CBC: primul, pentru realizarea și avizarea documentației tehnice pentru realizarea unui drum transfrontalier Penneszlek – Curtuiseni – Valea lui Mihai (valoare 87000 Euro), iar al doilea, pentru realizarea unui studiu de impact pentru verificarea posibilității producerii biomasei (valoare 160000 Euro) (www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016). Orașul Valea lui Mihai s-a mai remarcat prin implementarea unui proiect pe PHARE CES, în valoare de aproximativ 1 mil. Euro, privind amenajarea unui sistem de gestionare a deșeurilor (stație de sortare și stație de compost, cu dotările necesare), proiect inițiat în 2006 și finalizat în 2009 (http://www.adrnord-vest.ro/ALTE-Programe-br-/Regionale/FONDURI-PHARE/Programe-incheiate.html, accesat la 10.09.2016).

Primăria orașului Vașcău a creat un incubator de afaceri transfrontalier, proiect în valoare de 180000 Euro, primăria municipiului Salonta a creat o pistă de biciclete în valoare de 70000 Euro, iar primăria orașului Ștei a reabilitat clădirea Școlii de Arte și Meserii, cu un buget de 1 mil. Euro (www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc, accesat la 10.09.2016). Referitor la fondurile SAPARD, aproximativ 100 de proiecte ale beneficiarilor privați, în valoare totală de aproximativ 9 mld. Euro, au fost implementate, în perioada de preaderare, pentru achiziționarea de utilaje agricole (tractoare, pluguri), respectiv construirea sau modernizarea pensiunilor agroturistice (http://www.afir.info/, accesat la 10.09.2016).

III.2.2. Finanțări atrase în perioada de programare 2007-2013

În cadrul Programelor Operaționale 2007-2013, la data de 05.08.2016 figurează înregistrate în sistemul electronic de evidență al Ministerului Fondurilor Europene, un număr de 455 de proiecte implementate la nivelul județului Bihor, cu un buget total de aproximativ 740 mil. Euro (3,3 miliarde Lei), calculat de autor în baza evidenței Excel – Anexa nr. 5, adică aproape 1/5 din PIB-ul județului în 2015 (Direcția Județeană de Statistică Bihor, 2015).

Este suficient să se analizeze, din Strategia de Dezvoltare a Regiunii Nord-Vest 2014-2020 (ADR NV, 2014), numărul de parcuri industriale create: în total 10, din care 7 sunt publice și 3 private, distribuite astfel: 3 la Cluj-Napoca, 1 la Dej, 2 la Turda (județul Cluj), 2 la Oradea și 1 la Borș (județul Bihor), 1 la Jibou (județul Sălaj), pentru a concluziona că, aportul fondurilor structurale și de coeziune în județul Bihor, este unul benefic înspre creșterea sectorului productivității industriale.

De altfel, analizând statistica județului Bihor, se poate deduce că, deși specializarea industrială județeană rămâne, predominant, cea de încălțăminte și textile, prin prisma investițiilor europene ce au dus la crearea parcurilor industriale din județ, în ultimii 5 ani s-a produs o dezvoltare a altor ramuri industriale, cu un mai mare potențial de atragere a angajatorilor și a angajaților, deopotrivă: astfel, pe locul secund se situează tehnologiile de prelucrare a metalului, urmată de producerea pieselor electronice de mici și mari dimensiuni, prelucrarea maselor plastice, producerea mobilei și serviciile de transport – logistică.

La capitolul infrastructură, din statisticile teritoriale rezultă că, la finalul anului 2015, în județul Bihor existau 15 zone din 397 la nivel național fără racordare la curent electric, respectiv 80 de zone din 2389 la nivel național fără racordare la rețeaua de apă potabilă (edemos.insse.ro/portal/faces/oracle/webcenter/portalapp/pages/report-access.jspx, accesat la 10.09.2016). Deși statistica bihoreană nu este chiar atât de sumbră, însă, având în vedere că, atât fondurile de preaderare din perioada 2000-2006, cât și fondurile europene din perioada 2007-2013, au promovat astfel de măsuri de reabilitare a infrastructurii edilitare, se poate deduce că interesul manifestat de comunele bihorene înspre implementarea de astfel de proiecte a fost, pe alocuri, scăzut.

Din “Raportul de activitate pe anul 2015” (Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016a), se menționează un punct de vedere benefic, acela că, în exercițiul financiar 2007-2013 s-au derulat 327 de proiecte pe fonduri europene de către primăriile din Bihor, iar ca și direcții de implementare, se poate afirma că municipiile și orașele au accesat cu precădere Programul Operațional Regional și Programul de Cooperare Transfrontalieră HU-RO, în timp ce comunele au accesat cu precădere fondurile FEADR și FEGA, precum și Programul de Cooperare Transfrontalieră HU-RO. O situație îngrijorătoare expusă de „Raportul de activitate pe anul 2016” (Instituția Prefectului Județului Bihor, 2017) este aceea că un număr de 28 de primării de comune, din 101 unități administrativ-teritoriale ale județului Bihor, nu au accesat deloc fonduri europene, în speță comunele: Abram, Aștileu, Brusturi, Buduslău, Căbești, Căpâlna, Cărpinet, Curățele, Derna, Dobrești, Drăgești, Gepiu, Ineu, Lazuri de Beiuș, Lunca, Măgești, Paleu, Pocola, Pomezeu, Răbăgani, Rieni, Sîmbăta, Sînmartin, Sîntandrei, Sîrbi, Șuncuiuș, Tărcaia și Uileacul de Beiuș. Totuși, realitatea accesării fondurilor europene denotă faptul că unele dintre aceste comune nu au dispus la bugetul local de cofinanțarea necesară sau au avut incapacitatea de a aplica pentru anumite finanțări europene, din cauza numărului redus de locuitori, în anumite cazuri. Alte motive ar fi: birocratizarea excesivă, volumul mare de muncă pentru scrierea și depunerea unui proiect, întârzierile mari în evaluarea proiectelor, lipsa de predictibilitate a decontărilor și a finalizărilor proiectelor, numeroasele deplasări necesare, lipsa de specialiști în primării, precum și cursul Leu – Euro.

Ritmul de implementare a proiectelor cu finanțare europeană a avut o creștere graduală. Până în 2010 s-a finalizat implementarea proiectelor PHARE și SAPARD, iar din același an a început implementarea proiectelor de cooperare transfrontalieră și a celor de dezvoltare a capacității administrative. Cele mai multe proiecte au fost implementate după anul 2010, cu o presiune mare exercitată asupra anului 2015, an în care s-a decalat implementarea a jumătate din proiectele finanțate în Bihor (Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016a).

Referitor la agricultură, având în vedere concentrarea industrială în jurul municipiului Oradea, fenomen consolidat mai ales în perioada 2007-2013, este demonstrat faptul că o parte semnificativă din populația județului se ocupă preponderent cu culturile de cereale, legume, fructe și cu zootehnia, dovadă fiind chiar clasarea Bihorului pe primul loc în regiunea Nord-Vest la accesarea fondurilor europene prin Programul Național de Dezvoltare Rurală, nu mai puțin de 300 mil. Euro ajungând la întreprinzătorii din mediul rural și la administrațiile comunale. În Bihor, în cadrul Programului de Național de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 au fost instalați peste 950 de tineri fermieri din cei 12000  de la nivel national.

Ponderea este echilibrată în județ, existând până la 20 proiecte în fiecare comună care a accesat fonduri europene: dintre acestea 35 de primării au implementat proiecte pentru reabilitarea de drumuri, înființarea rețelelor de apă și canalizare, repararea unităților de învățământ, ca de pildă comunele Lăzăreni, Aușeu, Bratca, Borod, Bulz, Girișu de Criș. Investițiile private s-au remarcat în comuna Toboliu și Borș.

În ceea ce privește investițiile pentru creșterea sectorului productiv, din datele Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest (ADR NV, 2016 :39), rezultă că județul Bihor este clasat pe primul loc la finanțările nerambursabile contractate pe „Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice” 2007-2013, din punct de vedere financiar, cu investiții de aproximativ 280 mil. Lei, din care peste 90% reprezintă investiții pentru producție.

Analizând, în termeni de realizări, sectoarele vizate de alocarea fondurilor europene: industria, infrastructura, agricultura și serviciile, se deduce că județul Bihor a înregistrat progrese notabile în realizarea obiectivelor propuse în strategia de dezvoltare 2007-2013.

În termeni financiari, impactul produs de implementarea proiectelor cu finanțare europeană, la nivelul anului 2015, se prezintă astfel: Municipiul Oradea s-a clasat primul în țară, cu venituri la bugetul local de 805 mil. Lei, din care sume primite de la Uniunea Europeană 194 mil. Lei; Consiliul Județean Bihor s-a clasat al patrulea pe țară, cu venituri la bugetul instituției de 420 mil. Lei, din care 78 mil. Lei suma aferentă primită de la Uniunea Europeană; Județul Bihor, adică totalul bugetelor primăriilor de unități administrativ teritoriale, s-a clasat pe prima poziție în țară, în anul 2015, cu exact 2015 mil. Lei venituri totale la bugetele locale, din care 362 mil. Lei sume primite de la Uniunea Europeană ; dacă luăm în considerare doar totalul bugetelor comunelor din Bihor, acesta se situează, la nivelul anului 2015, pe al doilea loc pe țară, cu 581 mil. Lei venituri totale, din care 84 mil. Lei sume primite de la Uniunea Europeană (comuna Oșorhei din județul Bihor se situează pe locul 9 într-un clasament național al comunelor, cu aproximativ 18 mil. Lei venituri la bugetul local, din care 9.5 mil. Lei sume primite de la Uniunea Europeană) (www.analizeeconomice.ro, accesat la 10.09.2016).

III.2.2.1. Programele Operaționale 2007-2013

Pentru a înțelege mai bine fondul implementării proiectelor din județul Bihor în perioada 2007-2013, autorul propune o scurtă analiză pe marginea problemelor ce au putut să afecteze absorbția fondurilor europene la nivel local.

În primul rând, este vorba de costul mare al proiectelor tehnice și studiilor de fezabilitate care trebuie depuse odată cu cererile de finanțare, precum și faptul că acestea trebuie făcute înainte ca proiectele să fie evaluate. Altă problemă este că aceste studii de fezabilitate au o valabilitate limitată, ceea ce nu e normal, deoarece până la evaluare, situația din teren se schimbă. De asemenea, e anormal că nu se acceptă avize date direct la nivelul județului de instituțiile descentralizate, cerându-se ca acestea să fie eliberate de la centru. La fel de anormal e și faptul că se cer avize pentru a certifica situații irelevante.

În plus, deși la proiectele europene bugetele locale trebuie să suporte doar 2% din valoarea acestora (75% fiind acoperită de UE iar diferența de Consiliul Județean sau Guvern), unele primării din Bihor nu au avut nici măcar cele două procente necesare.

O inițiativă bună pentru eliminarea problemelor enunțate mai sus a constat în implementarea, de către Instituția Prefectului Județului Bihor, a unui proiect finanțat cu 70000 Euro, al cărui rol este ca avizele necesare proiectelor pentru toate primăriile din județ să fie eliberate la un ghișeu unic care funcționează în cadrul acestei instituții.

Consiliul Județean Bihor a implementat un proiect major de gestionare a deșeurilor, în cadrul Programului Operațional Sectorial Mediu 2007-2013, în 2 etape: Faza I, în valoare de 74 mil. Lei și Faza II, în valoare de 247 mil. Lei, cu 4 componente: colectarea, tratarea și eliminarea deșeurilor, precum și conștientizarea opiniei publice. Un alt proiect major al Consiliului Județean este reprezentat de extinderea și modernizarea Aeroportului Internațional Oradea, prin Programul Operațional Sectorial Transport 2007-2013, în valoare de 99 mil. Lei, constând în construirea unei piste noi, realizarea a 2 căi de rulare, realizarea unei platforme de îmbarcare – debarcare, realizarea unui sistem de balizaj luminos și a unei uzine electrice.

De asemenea, Consiliul Județean Bihor a implementat un proiect, în 2 etape, pentru furnizarea de echipamente informatice și servicii IT pentru realizarea unui sistem informatic geografic de management agricol în orașul Săcueni și comunele Aușeu, Căbești, Cherechiu, Criștioru de Sus, Diosig, Măgești, Pomezeu, Răbăgan, Remetea, Roșiori, Sârbi, Spinuș, Tulca, Vadu Crișului (Etapa I, valoare de 6,7 mil. Lei) respectiv în comunele Abram, Batăr, Biharia, Cetariu, Cîmpani, Copăcel, Girișu de Criș, Ineu, Lăzăreni, Lăzuri de Beiuș, Paleu, Pocola, Sânicolau Român, Tămășeu, Uileacu de Beiuș (Etapa a II-a, valoare de 6,7 mil. Lei).

Proiecte importante dezvoltate de Consiliul Județean Bihor, prin Programul Operațional Regional 2007-2013, au constat în dotarea bazelor pentru situații de urgență (proiecte în 3 etape, în valoare totală de 71 mil. Lei), reabilitarea și modernizarea drumului județean DJ763 Sudrigiu – Padiș (aproximativ 67 mil. Lei) și DJ 191 Marghita – Tășnad (aproximativ 84 mil. Lei), precum și proiecte cu un potențial de promovare a turismului județean: crearea Centrului Național de Promovare și Informare Turistică Bihor (aproximativ 1 mil. Lei), proiectul Călător prin Bihor (aproximativ 360000 Lei), respectiv de conservare a siturilor Natura 2000, aflate în custodia Muzeului Țării Crișurilor (2 proiecte, în valoare totală de 4.7 mil. Lei), prin Programul Operațional Sectorial Mediu 2007-2013 (http://www.cjbihor.ro/despre-noi/proiecte-cu-finan%C8%9Bare-extern%C4%83, accesat la 10.09.2016). Autorul apreciază că modernizarea aeroportului, alături de informatizarea sistemului de management agricol, vor aduce dezvoltare economică județului, ceea ce este un început promițător pentru perioada 2014-2020.

În Oradea au fost derulate 330 de proiecte finanțate prin Programele Operaționale, în perioada 2008-2015, ale beneficiarilor publici și privați, cu o valoare totală de aproximativ 630 mil. Euro (2.8 mld. Lei). Dintre acestea, Primăria Municipiului Oradea a implementat proiecte cu o valoare totală de 203.8 mil. Euro, la care se adaugă 32.4 mil. Euro pe cooperare transfrontalieră, respectiv 11.4 mil. Euro pe alte programe de finanțare, conform Tabelului nr. 17, Oradea reușind să atragă 95% din fondurile disponibile.

Tabel nr. 18 – Valoarea proiectelor implementate de Primăria Oradea, 2008-2015

Sursa: Primăria Oradea, Direcția Management Proiecte Finanțare Internațională (2016)

Proiectele cele mai relevante inițiate de municipalitate pentru dezvoltarea economică nu doar locală, ci și județeană, constă în crearea parcurilor industriale Eurobusiness I și II, gazde a 74 de companii, din care 50 românești și 24 internaționale, care beneficiază de facilități fiscale acordate de primăria orădeană, generează investiții de aproximativ 200 mil. Euro în hale, utilaje, tehnologii de producție și creează aproximativ 3000 de noi locuri de muncă și o școală profesională, în parteneriat cu colegiile tehnice din Oradea. Parcul industrial Eurobusiness I se întinde pe o suprafață de 121 ha, iar Parcul industrial Eurobusiness II pe o suprafață de 24 ha, ambele aflându-se la 4 km de granița cu Ungaria.

Oradea a investit și în turism: printre altele, construirea unui aqua-parc cu o valoare a investiției de 20 mil. Euro și restaurarea Cetății Oradea, un proiect în valoare de peste 19 mil. Euro. Cel mai important proiect de infrastructură realizat în perioada 2012-2016 a fost reabilitarea sistemului de termoficare urbană, printr-un proiect de 77 mil. Euro (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Din datele furnizate de Anexa nr. 5, se deduce că, în municipiile Beiuș, Marghita, Salonta, și orașele Aleșd, Nucet, Săcueni, Ștei, Valea lui Mihai, Vașcău s-au derulat, în total, 51 de proiecte ale beneficiarilor publici și privați, în sumă totală de 148 mil. Lei, iar primăriile Valea lui Mihai, Ștei, nu au implementat proiecte prin Programelor Operaționale (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Primăria orașului Aleșd a creat, prin Programul Operațional Regional, Centrul Național de Promovare Turistică Aleșd și s-a mai remarcat printr-un proiect de modernizare cabinete ambulatorii la Spitalul orășenesc din Aleșd (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Primăria Beiuș a implementat 4 proiecte, în cadrul Programului Operațional Regional, dintre care unul pentru reabilitarea spitalului municipal, unul pentru reabilitarea unei școli, unul pentru crearea și dotarea Centrului Național de Promovare Turistică Beiuș, respectiv unul pentru extinderea sistemului de încălzire pe apă geotermală (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Primăria municipiului Marghita a accesat 5 proiecte în cadrul Programului Operațional Regional, cu diferite tematici: reabilitarea de străzi, realizarea unui sistem de monitorizare video, extinderea spațiilor verzi, respectiv reabilitarea a 2 școli publice (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Primăria orașului Nucet a accesat, în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, o finanțare de aproximativ 120000 Euro (540000 Lei) pentru crearea și dotarea Centrului Național de Promovare Turistică Nucet (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Orașul Săcueni a implementat un număr de 15 proiecte, dintre care se remarcă stația de producere a energiei electrice din biomasă și sistemul de evacuarea apelor pluviale.

Primăria orașului Vașcău a avut 1 proiect derulat prin programe operaționale, pentru crearea și dotarea Centrului Național de Promovare și Informare Turistică Vașcău, prin Programul Operațional Regional 2007-2013, cu o valoare de aproximativ 140000 Euro (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016).

Spre deosebire de municipii și orașe, comunele din județul Bihor nu au fost atât de active pe finanțările din cadrul Programelor Operaționale 2007-2013, existând 72 proiecte implementate ale beneficiarilor publici și privați, în valoare totală de 273 mil. Lei. Majoritatea proiectelor au constat în achiziții de utilaje, materiale și retehnologizări ale unor companii private din comunele Abram, Aștileu, Aușeu, Biharia, Borod, Borș, Budureasa, Cefa, Cociuba Mare, Diosig, Dobrești, Girișu de Criș, Husasău de Tinca, Lugașu de Jos, Oșorhei, Paleu, Pocola, Popești, Rieni, Roșiori, Sălard, Sâmbăta, Sânmartin (64 proiecte, în valoare totală de 220 mil. Lei). Proiecte implementate de autorități publice s-au derulat doar în comunele Borș, Budureasa, Buntești, Cărpinet, Cherechiu, Chislaz, Lunca, Oșorhei (câte 1 proiect / comună, în total 8 proiecte, în valoare totală de 53 mil. Lei) (http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 10.09.2016), majoritatea pentru reabilitarea școlilor locale sau implementarea sistemelor de panouri fotovoltaice (Borș și Oșorhei).

III.2.2.2. Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013

Conform Anexei nr. 4A și B, proiectele finanțate în cadrul Programului de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013, având beneficiari din județul Bihor, fie în calitate de lideri de proiect, fie în calitate de parteneri de proiect, au vizat domenii de finanțare precum dezvoltarea incubatoarelor de afaceri, promovarea turismului, integrarea populației vulnerabile pe piața muncii, tematici expuse în Tabelul nr. 19.

În județul Bihor, aproximativ 45 mil. Euro au ajuns în economia locală prin Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013, aproape jumătate din această sumă fiind atrasă de beneficiari publici sau privați din Oradea.

De altfel, în anumite cazuri, cele 2 priorități de finanțare ale programului de cooperare transfrontalieră, astfel cum sunt prezentate în Tabelul nr. 19: dezvoltarea durabilă a zonei de cooperare, respectiv întărirea coeziunii economice și sociale în zona de graniță, cu sub-măsurile redate mai jos, s-au dovedit a fi mult mai viabile financiar și au atras entități publice și private din județul Bihor, care fie nu erau eligibile pentru finanțare în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013 sau în cadrul Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice 2007-2013, deopotrivă, sau au găsit de cuviință să implementeze proiecte culturale, științifice, turistice, socioeconomice sau tehnice care s-au pretat mai bine contextului transfrontalier mai restrâns și mai specific, decât unui context național mai extins, mai imprevizibil și consumator de resurse. Existența dualismului perspectivelor de finanțare asigură județului Bihor un avantaj net în fața altor județe care nu sunt situate la graniță.

Tabel nr. 19 – Distribuția proiectelor în județul Bihor, pe domenii de finanțare HU-RO

Sursa: Prelucrarea autorului în baza http://www.huro-cbc.eu/en/project_xls (accesat la 10.09.2017)

Existența programului de cooperare transfrontalieră a creat, încă din perioada de preaderare, premisele necesare constituirii Euroregiunii Bihor-Hajdú-Bihar în anul 2002, formată la inițiativa Consiliului Județean Bihor (România) și a Autoguvernării Locale Hajdú-Bihar (Ungaria), activitatea fiind polarizată de centrele urbane Oradea și Debrecen.

De asemenea, s-a mai remarcat și municipiul Salonta, prin implementarea a 7 proiecte în cadrul programului de cooperare transfrontalieră, dintre care 2 proiecte pentru crearea de piste de biciclete, 1 proiect pentru crearea rețelei de canalizare și apă pluvială, 1 proiect pentru managementul apelor reziduale, 1 proiect pentru promovarea municipiului la târgurile turistice, 1 proiect pentru prevenirea dezastrelor și 1 proiect pentru crearea rețelei optice de telecomunicații (http://www.huro-cbc.eu/en/project_xls, accesat la 10.09.2016).

Celelalte orașe și comune din județul Bihor s-au concentrat pe reabilitarea drumurilor locale, proiecte culturale sau proiecte de cercetare (în cazul Universității din Oradea).

Consiliul Județean Bihor a implementat un proiect în valoare de 10 mil. Lei pentru colaborarea în domeniul unor servicii medicale și a asistenței de urgență între spitalele din Oradea, Debrecen și Băile Felix. Alte proiecte ale instituției, cu valori mai mici, au vizat turismul, rețelele de apă potabilă, domeniul cercetării, al comunicării și piața muncii.

Beneficiarii au suportat o contribuție proprie de doar 5% din valoarea totală a proiectului, în cazul partenerilor maghiari, respectiv 2% în cazul partenerilor români, restul cofinanțării până la 15% fiind completată din surse naționale bugetare, iar 85% contribuția UE.

III.2.2.3. Finanțări FEADR 2007-2013

Județul Bihor deține o infrastructură relativ bună pentru agricultură și zootehnie, atât pentru subzistență, cât și pentru comerț, deși, de-a lungul timpului, anumite probleme vizibile nu au fost remediate, precum: starea precară a drumurilor locale, lipsa accesului către rețelele feroviare sau rutiere, în anumite cazuri chiar către exploatațiile agricole, lipsa rețelelor de alimentare cu apă potabilă sau canalizare.

Economia agricolă a județului Bihor a cunoscut probleme specifice, neremediate încă, în speță: capacitățile reduse de prelucrare a materiei prime, posibilități limitate de depozitare, nerespectarea standardelor comunitare, ceea ce duce la o risipă a producției vegetale și animale; potrivit Oficiului Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bihor (2015), există un declin, la nivelul județului, în 3 sectoare majore: pomicultura, viticultura, legumicultura, precum și insuficienta dezvoltare a sectorului zootehnic.

La deficiențele tehnico-economice ale agriculturii și zootehniei din județul Bihor, se mai adaugă și o problemă dificilă, prezentă la nivel național: reticența agricultorilor / zootehniștilor de a se asocia, ceea ce, din perspectiva fondurilor europene alocate, afectează o măsură de finanțare destinată grupurilor de producători (OJFIR Bihor, Informare cu privire la stadiul accesării fondurilor europene pentru politici agricole, 2015).

Bineînțeles, o altă problemă prezentă atât în perioada de pre-aderare cât și post-aderare o reprezintă capacitățile reduse de cofinanțare a potențialilor beneficiari, tradusă prin incapacitatea garantării creditelor bancare și rezilierea unei proporții semnificative dintre contractele de finanțare. Conform Tabelului nr. 19, în județul Bihor, în perioada 2008 – 2015, au fost contractate 4036 de proiecte, cu o valoare totală de 316 mil. Euro (1.39 mld. Lei) din care valoarea rambursată curentă este de 184 mil. Euro (811 mil. Lei), iar aproximativ 72 mil. Euro (312 mil. Lei) reprezintă valoarea proiectelor anulate, din cauza neregulilor depistate sau a incapacității de cofinanțare a beneficiarilor (OJFIR Bihor, Informare cu privire la stadiul accesării fondurilor europene pentru politici agricole, 2015).

Cu toate acestea, doar 1094 de proiecte sunt finalizate, cu o valoare totală rambursată de 82 mil. Euro (360 mil. Lei). În cadrul programului se remarcă: Măsura 112 “Instalarea tinerilor fermieri” – 539 proiecte finalizate, valoare rambursată 55 mil. Lei; Măsura 121 „Modernizarea exploatațiilor agricole” – 91 proiecte finalizate, valoare rambursată 82 mil. Lei; Măsura 312 „Suport pentru crearea și dezvoltarea mciroîntreprinderilor” – 257 proiecte finalizate, valoare rambursată 112 mil. Lei (OJFIR Bihor, Informare cu privire la stadiul accesării fondurilor europene pentru politici agricole, 2015).

Tabel nr. 20 – Stadiul absorbției fondurilor FEADR 2007 – 2015, jud. Bihor

Sursa : OJFIR Bihor, 2015

Referitor la subvențiile la hectar, doar pentru anul 2016, în județul Bihor s-au înregistrat aproximativ 37800 de solicitanți, din care aproximativ 800 de cereri pentru suprafețe mai mari de 50 ha, respectiv aproximativ 37000 de cereri pentru suprafețe mai mici de 50 ha.

Este lesne de înțeles că impactul fondurilor europene în agricultură este privit dintr-o perspectivă dualistă: pe de o parte, un număr deloc neglijabil de întreprinzători bihoreni care au ales să-și modernizeze exploatațiile agricole / zootehnice pentru a-și desface bunurile produse pe o piață nesigură, puternic concurențială, pe de altă parte, un număr imens de proprietari de terenuri care doresc să beneficieze de subvenții, cu un minim efort financiar.

Din punct de vedere al fondului funciar, conform Figurii nr. 14 și al Tabelului nr. 21, în județul Bihor predomină proprietățile agricole mici, prin urmare agricultura județului nu ar trebui să mizeze pe politica de subvenționare de la nivelul Uniunii Europene, care sprijină cu precădere exploatațiile agricole pe suprafețe întinse. Nivelul subvenționării în județul Bihor depășește cu puțin peste 25% media la nivel european, de aceea reapariția fenomenului agriculturii de subzistență este iminentă.

Figura nr. 14 – Fondul funciar al județului Bihor, anul 2015

Sursa: Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016b: 13

Tabel nr. 21 – Modul de folosință al terenurilor agricole în jud. Bihor, anul 2015

Sursa: Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016b: 13

Datorită finanțărilor la nivel național (Planul Național de Dezvoltare Rurală / Locală), rezultă și un dualism al perspectivelor naționale cu cele europene legate de agricultură. În întărirea acestei afirmații, este de remarcat că, la nivelul județului Bihor, încă din 2011, sunt constituite 9 Grupuri de Acțiune Locală (www.prefecturabihor.ro/pdf/GALBihor.pdf și http://www.agal.ro/judet-bihor, accesate la 10.09.2016), după cum urmează: GAL „Țara Beiușului”; GAL „Valea Velj”; GAL „Crișul Negru”; GAL „Pădurea Craiului”; GAL „Muntele Șes”; GAL „Valea Crișurilor”; GAL „Euro Crișana”; GAL „Bihor de pe lângă frontiera cu Ungaria”; GAL „Piatra Șoimului”.

De asemenea, mai există și Grupuri de Acțiune Locală la nivel interjudețean: GAL Codru Moma (jud. Arad – Bihor); GAL Depresiunea Sebiș – Gurahonț – Hălmagiu (jud. Arad – Bihor); GAL Arieșul Mare (jud. Alba – Bihor); GAL Poarta Transilvaniei (jud. Sălaj – Cluj – Bihor); GAL Sud-Vest Satu Mare (jud. Satu Mare – Bihor); GAL Valea Crasnei și Barcăului (jud. Sălaj – Bihor) (http://www.agal.ro/judet-bihor, accesat la 10.09.2016).

GAL-urile reprezintă parteneriate ale sectorului public cu cel privat (pondere de minim jumătate plus unu), pe un teritoriu compact de minim 10000 locuitori, asocieri care încă de la constituire primesc prin PNDR câte 2.8 mil. Euro (alocări din FEADR), sumă din care 1/5 sunt destinați funcționării, iar 4/5 sunt destinați proiectelor depuse (care au o valoare minimă de 7000 Euro și maximă de 400000 Euro, cu o cofinanțare de 50-100%).

În Bihor, doar în perioada 2012 – 2014, patru GAL-uri județene și alte patru GAL-uri interjudețene au depus 200 de proiecte, în valoare totală de aproximativ 20 mil. Euro. Dintre aceste proiecte, marea majoritate au presupus achiziții de utilaje agricole, ceea ce, la nivelul anului 2015, a dus la cifre semnificative în parcul de utilaje județean, conform Figurii nr. 15.

Figura nr. 15 – Parcul de utilaje agricole al județului Bihor, anul 2015

Sursa: Instituția Prefectului Județului Bihor, 2016b: 20

III.3. Concluzii parțiale

Analiza macroeconomică a județului Bihor a relevat câteva răspunsuri cheie, în sensul că a permis o clarificare a obiectivelor de dezvoltare ale județului. Ca o perspectivă critică, se observă că, atât în planurile de dezvoltare ale județului, pentru perioadele 2007-2013 și 2014-2020, respectiv în planurile de dezvoltare ale unităților administrativ teritoriale bihorene din mediul urban, sunt menționate aproximativ aceleași obiective de dezvoltare economică. Cifrele statistice folosite în analizele SWOT ar fi trebuit adaptate pentru realitatea post-aderare.

O altă perspectivă critică este aceea că, folosirea oportunității accesării de fonduri de pre-aderare sau de fonduri structurale și de coeziune, ca pretext pentru reabilitarea unor obiective majore de infrastructură (drumuri județene, drumuri orășenești și comunale), nu prezintă neapărat efecte de dezvoltare economică, ele reprezentând atribuții ale instituțiilor naționale sau locale, nefiind înțeles pe deplin principiul adiționalității finanțărilor comunitare.

Județul Bihor a înregistrat o evoluție economică pozitivă în perioada anilor 2014 -2015: având în vedere faptul că această perioadă a reprezentat perioada de finalizare a proiectelor cu finanțare europeană din ciclul financiar 2007-2013, ceea ce a însemnat și o perioadă de aprobare a deconturilor cheltuielilor efectuate de beneficiari, autorul estimează că utilizarea fondurilor europene (structurale și de coeziune; de cooperare transfrontalieră; pentru agricultură) a avut o contribuție la dezvoltarea economică a județului.

Referitor la direcțiile de dezvoltare economică a județului Bihor în perioada de pre-aderare, se observă că perspectivele au fost foarte reduse, atât din perspectiva investițiilor de stat, cât și a celor private. Nici în perioada 2007-2013 încă nu se poate contura o direcție clară de dezvoltare a județului, însă autorul apreciază că implementarea proiectelor cu finanțare europeană au creat 2 premise: pe de o parte, crearea parcurilor industriale a generat dezvoltarea unor ramuri industriale noi și reducerea ratei șomajului; pe de altă parte, proiectele agenților economici, privind achizițiile de materiale și / sau servicii, au generat efecte în importurile sau exporturile județului, determinând și o creștere a consumului privat.

Perioada de programare 2007-2013 a însemnat, pentru sectorul public și privat din județul Bihor, deopotrivă, un cadru diversificat de finanțări, cu linii de finanțări multiple și cu obiective atractive. Astfel, dacă Programele Operaționale și Programul de Cooperare Transfrontalieră Ungaria – România 2007-2013 au constituit, în mare parte, apanajul autoritățile publice locale bihorene, au existat și oportunități de finanțare pentru antreprenorii bihoreni privați, existând linii de finanțare în cadrul POR, POSCCE și POSDRU, accesat de organizațiile non-guvernamentale și alte instituții private cu precădere din mediul urban, respectiv fondurile FEADR și FEGA, accesat cu precădere de întreprinzători din mediul rural.

Este confirmată parțial a treia ipoteza de cercetare, și anume: Există corelări între investițiile din proiectele finanțate din fonduri europene și strategia de dezvoltare a județului Bihor?, în sensul că autorul apreciază că, pentru beneficiarii publici, relevanța cea mai mare a finanțărilor comunitare se concentrează pe sectorul de infrastructură și industrie, o contribuție evidentă pentru atingerea obiectivelor strategice având-o municipiul Oradea; pentru beneficiarii privați, relevanța cea mai mare a finanțărilor comunitare se concentrează pe sectorul de agricultură și servicii.

Deși nu există o metodologie clară de estimare a impactului acestor fonduri în PIB-ul județului Bihor, autorul apreciază că un aport total de 1,1 mld. Euro în proiecte europene, pe toate cele 3 categorii de fonduri (structurale și de coeziune, cooperare transfrontalieră, agricultură), a generat cheltuieli semnificative cu împrumuturile bancare, cu achizițiile de materiale, servicii și cu angajarea de personal, necesare proiectelor derulate, însă nu a avut un impact major în creșterea PIB-ului județean, din următoarele considerente:

– proiectele de infrastructură, cele sociale și cele de dotări cu servicii și / sau materiale nu aduc un aport financiar consistent la economia județului, acoperind doar niște necesități;

– proiectele care au presupus achiziții de materiale și servicii, prin proceduri specifice de achiziții publice, au înclinat balanța comercială a județului Bihor către importuri;

– proiectele pe agricultură sau zootehnie generează vânzarea de materie primă sau produse finite pe o piață dominată de prezența produselor de import;

– investițiile în parcurile industriale nu au generat un trend de creștere a salariilor din județ.

CAPITOLUL IV – REZULTATELE UNOR MODELE DE EVALUARE A IMPACTULUI ÎN REGIUNEA NORD-VEST, RESPECTIV ÎN JUDEȚUL BIHOR

IV.1. Simulare prin intermediul RHOMOLO la nivel NUTS2: Regiunea Nord-Vest

IV.1.1. Prezentarea variabilelor de input și output

Autorul a ales să ruleze o simulare online a modelului RHOMOLO, pentru a se familiariza cu acest instrument folosit de Comisia Europeană în realizarea de evaluări ale politicilor și programelor publice europene. După înregistrarea pe adresa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu/ (accesat la 24.06.2017), cu numele de utilizator: felixangelpopescu@gmail.com, și parola primită de la echipa Joint Research Centre, autorul constată că interfața web este una destul de simplificată, având la dispoziție 2 opțiuni:

– Să introducă valori globale de la -5 la +5, pentru a simula efectele creșterii pentru toate regiunile NUTS2 între acest interval a următoarelor variabile: factorul total de productivitate; productivitatea muncii; reducerea costurilor de transport.

– Să încarce un fișier Excel (extensia .CSV) în care să introducă valori regionale de la -5 la +5 pentru variabilele indicate mai sus, pentru toate regiunile Statelor Membre.

Cunoscând dinamica absorbției fondurilor structurale și de coeziune, autorul a ales opțiunea a 2-a, respectiv să introducă valori regionale, astfel:

pentru cele 15 State Membre care au aderat înainte de 2004 (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Italia, Irlanda, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Regatul Unit) s-a acordat valoarea +1,

pentru cele 10 State Membre care au aderat în 2004 (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria) s-a acordat valoarea +2,

pentru cele 2 State Membre care au aderat în 2007 (România și Bulgaria) s-a acordat valoarea +2; Croația nu a fost inclusă în simulări.

Motivul pentru care autorul a ales valorile celor 3 variabile astfel cum sunt prezentate mai sus este dat de faptul că numeroși cercetători estimează faptul că fondurile structurale și de coeziune absorbite în perioada de programare 2007-2013 au avut efecte mai puțin vizibile pentru Statele Membre (donatoare) care au aderat înainte de 2004 (autorul a apreciat că o valoare de +1 pentru toate regiunile din aceste state este realistă), respectiv au avut efecte mai semnificative pentru Statele Membre (receptoare) care au aderat în 2004 și 2007 (autorul a apreciat însă că aceste efecte nu sunt mult mai ample, motiv pentru care a acordat valoarea +2).

Autorul a încărcat fișierul cu valorile astfel nominalizate și a procedat la rularea simulării modelului RHOMOLO, după care a obținut un număr de referință (457a7b64-08d8-442d-b60e-37d5acbd852f) pentru rezultatele obținute.

Variabilele de output pe care modelul le estimează pentru toate regiunile din cele 27 de State Membre sunt următoarele: Produsul Intern Brut, Rata ocupării forței de muncă, Consumul casnic, Investițiile, Importurile, Exporturile, Salariul real pentru persoane cu competențe scăzute, cu competențe medii, respectiv cu competențe înalte, Rata șomajului pentru persoane cu competențe scăzute, cu competențe medii, respectiv cu competențe înalte. Aceste variabile au fost descărcate de către autor și prezentate în Anexa nr. 6.

Mecanismul modelului RHOMOLO este următorul: după introducerea valorilor celor 3 variabile de input (fie global, adică identic pentru toate regiunile, fie individual, adică diferențial pentru fiecare regiune), modelul redă valorile celor 12 variabile de output, sub formă de tabel și hărți. Aceste valori ale variabilelor de output sunt rezultatele simulărilor pe termen lung și sunt destinate a indica valori estimative pentru scenariul cu fonduri europene, rezultând ponderea cu care variabilele s-ar modifica față de scenariul fără fonduri europene (http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu/ accesat la 24.06.2017).

IV.1.2. Interpretarea rezultatelor simulării (2013-2023)

Conform rezultatelor simulării, pentru regiunea Nord-Vest (Cod RO11), la o valoare de +2 pentru factorul total de productivitate, productivitatea muncii și reducerea cheltuielilor de transport, au rezultat următoarele valori are variabilelor de output, pe termen lung:

creșterea cu 5.4% a Produsului Intern Brut;

creșterea cu 1.25% a Ratei ocupării forței de muncă;

creșterea cu 3.59% a Consumului casnic;

creșterea cu 3.67% a Investițiilor;

creșterea cu 6.89% a Exporturilor;

creșterea cu 2.62% a Importurilor;

creșterea cu 0.68% a Salariilor reale pentru persoanele cu competențe scăzute;

creșterea cu 0.58% a Salariilor reale pentru persoanele cu competențe medii;

creșterea cu 0.85% a Salariilor reale pentru persoanele cu competențe înalte;

scăderea cu 6.85% a Ratei șomajului pentru persoanele cu competențe scăzute;

scăderea cu 5.82% a Ratei șomajului pentru persoanele cu competențe medii;

scăderea cu 8.56% a Ratei șomajului persoanele cu competențe înalte.

Autorul a ales să dea valori celor 3 variabile de input pentru toate regiunile Statelor Membre și să nu selecteze doar România, deoarece din cercetările întreprinse anterior, a dedus faptul că analiza efectelor fondurilor structurale și de coeziune în economia unei țări nu poate fi realizată separat de efectele produse în celelalte țări. Cu toate acestea, comentariile din următoarea subsecțiune vor face referire doar la regiunea Nord-Vest din România. După cum se observă, estimările autorului pentru variabilele de input s-au încadrat în sfera realității condițiilor economice existente, astfel că și variabilelor de output simulate de model le poate fi atribuit un grad consistent de credibilitate, pentru realizarea interpretării rezultatelor.

Conform Figurii nr. 16, regiunea Nord-Vest intră în categoria a doua de creștere a Produsului Intern Brut, alături de regiunile Vest, Sud, Sud-Est, respectiv alături de câteva regiuni din Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, ceea ce reprezintă un impact realist, întrucât regiunea Nord-Vest face parte din regiunile sărace ale Uniunii Europene, PIB-ul regiunii ajungând la 50% din media europeană în perioada 2014 – 2016, iar creșterea anuală în perioada 2008-2014 fiind redusă (1 punct procentual / an) (INS, 2017b:33).

Figura nr. 16 – Produsul Intern Brut

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În Figura nr. 17 este redată creșterea neglijabilă a ratei ocupării forței de muncă în regiunea Nord-Vest, pe termen lung; la fel ca și în alte regiuni din Statele Membre, acest fapt nu este îngrijorător, estimarea fiind destul de realistă, întrucât rata ocupării forței de muncă pentru această regiune în anul 2015 a fost de 68.3%, obiectivul perioadei 2014-2020 fiind de 70% (INS, 2017b:6). Rata de ocupare vizează populația angajată, cu vârsta între 20 și 64 de ani (INS, 2017b:28), ceea ce înseamnă că proiectele implementate în regiunea Nord-Vest în perioada 2007-2013 nu vor genera o creștere accelerată a numărului locurilor de muncă până în 2023, chiar dacă țintele Agenției de Dezvoltare Regională Nord-Vest (2014:10) s-au aliniat la cele europene; în consecință, este nevoie de proiecte care să creeze locuri de muncă.

Figura nr. 17 – Rata ocupării forței de muncă

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

Ceea ce se observă în Figura nr. 18 reprezintă o consecință inevitabilă a efectelor fondurilor europene pe termen lung, regiunea Nord-Vest încadrându-se la o rată de creștere a consumului casnic de 3.59% în scenariul cu fonduri, raportat la cel fără fonduri, fapt justificat, pe de o parte, de creșterea treptată a venitului primar al gospodăriei, exprimat prin puterea de cumpărare standard bazată pe consumul final (PCSC): de la 5200 PCSC în 2010 la 8200 PCSC în 2013, iar pe de altă parte, de creșterea venitului disponibil, care a crescut cu 4500 PCSC în intervalul 2005-2013 (INS, 2017b: 35-36). De altfel, concentrarea proiectelor implementate în perioada 2007-2015, la nivelul regiunii Nord-Vest, pe activități de infrastructură și servicii, în detrimentul producției, va determina o concurență a importurilor bunurilor de larg consum, corelată cu creșterea indicelui prețurilor de consum, pe termen lung.

Figura nr. 18 – Consumul casnic

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În Figura nr. 19, se observă că regiunea Nord-Vest este inclusă în a doua categorie de creștere la investiții pe termen lung, ceea ce corespunde absorbției de peste 90% a fondurilor structurale și de coeziune în perioada de programare 2007-2013. Efectele multiplicatorilor proiectelor de tip parc industrial se regăsesc în potențialul ridicat de atragere a investitorilor, mai ales pe partea de outsourcing în activități profesionale și tehnice (ADR NV, 2014:114)

Totuși, este de menționat că, pe termen lung, implementarea unor proiecte europene în funcție de finanțări și nu de nevoi va rezona cu ponderea foarte redusă (circa 6%) a regiunii Nord-Vest în investițiile străine directe realizate la nivel național în perioada 2008-2015 (www.bnr.ro, accesat la 10.02.2016).

Figura nr. 19 – Investițiile

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În Figura nr. 20, este redat efectul de creștere al Exporturilor în regiune cu peste 6% pe termen lung, reprezentând estimări credibile, întrucât în cazul fiecărui județ din regiunea Nord-Vest, se constată, anual, balanțe comerciale negative pentru județul Cluj, deși a devansat județul Bihor cu 20% la volumul de exporturi în ultimii ani (ADR NV, 115), respectiv balanțe comerciale pozitive pentru județele Bistrița-Năsăud, Maramureș, Satu Mare, Sălaj. De altfel, proiectele implementate prin fonduri structurale și de coeziune în perioada 2007-2015 au consolidat formarea unor sectoare de specializare la nivelul regiunii, care au dezvoltat o dublare a exporturilor regionale în perioada respectivă: industria alimentară, industria textilă, industria lemnului și mobilei, industria tehnologiei informației și comunicațiilor, industria autovehiculelor, industrii creative, industria materialelor de construcții (ADR NV, 2014:153)

Figura nr. 20 – Exporturile

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În Figura nr. 21, efectul de creștere al importurilor în regiunea Nord-Vest cu peste 2%, pe termen lung, față de scenariul fără fonduri, poate fi explicat de concentrarea achizițiilor din cadrul proiectelor finanțate pe materiale și servicii din import, însă aceasta reprezintă doar o corelație indirectă între ceea ce un ansamblu al importurilor înseamnă în realitate și fluxurile de achiziții ale proiectelor în cauză. O altă legătură indirectă poate fi atribuită și faptului că în perioada 2007-2013 s-a constatat că județele Cluj și Bihor ocupă primele două locuri în regiunea Nord-Vest în ceea ce privește valoarea totală a proiectelor implementate, ceea ce înseamnă că înseamnă că importurile în aceste două județe au fost semnificative; în fapt, ele au depășit anual exporturile (INS, 2017b).

Figura nr. 21 – Importurile

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În ceea ce privește Figura nr. 22, salariul persoanelor cu competențe scăzute, estimările creșterilor salariale sunt nesemnificative, întrucât, într-adevăr, impactul fondurilor structurale și de coeziune nu conduce neapărat la o majorare a salariilor; de altfel, regiunea Nord-Vest cuprinde județe cu niveluri salariale destul de scăzute (în afară de județul Cluj), ceea ce înseamnă că estimările sunt destul de realiste.

Cu atât mai mult, proiectele implementat prin POSDRU 2007-2013 în regiunea Nord-Vest au vizat activități de calificare sau reconversie profesională, dar acest fapt nu poate garanta o salarizare mai ridicată. De altfel, acest fapt constituie una dintre cele mai întâlnite dificultăți în ceea ce privește evaluarea obiectivelor de tipul integrării forței de muncă. Totuși, o evoluție pozitivă a indicatorului de mai jos poate fi corelat cu creșterea salariului minim pe economie.

Figura nr. 22 – Salariul în rândul persoanelor cu competențe scăzute

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

Referitor la Figura nr. 23, rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe scăzute, se poate afirma faptul că proiectele implementate prin fonduri comunitare produc locuri de muncă și pentru această categorie, în special dacă se discută despre proiectele publice de infrastructură, unde este nevoie de angajați necalificați și în orice ramură industrială, în general.

Poate fi apreciat faptul că rata de succes a unor cursuri de calificare sau reconversie profesională nu este vizibilă imediat, prin urmare scăderea ratei șomajului sub 6% pentru regiunea Nord-Vest pe perioada 2013-2023, reprezintă o predicție destul de previzibilă, deși pentru unele județe din cadrul regiunii, rata generală a șomajului se situează sub 4% în 2017.

De altfel, problematica ratei de înlocuire a forței de muncă, prezentă în majoritatea municipiilor reședință de județ poate fi un efect indirect al finanțărilor comunitare asupra creșterii competențelor, deși poate fi contrabalansată de rata migrației masive a forței de muncă.

Figura nr. 23 – Rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe scăzute

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

Conform Figurii nr. 24, salariul pentru persoanele cu competențe medii este previzionat la o urcare modestă, ceea ce reprezintă oarecum și o realitate a economiei românești, întrucât de cele mai multe ori creșterea salariului minim produce efecte doar pentru persoanele cu competențe scăzute, fără să mai producă efecte pentru cei care depășesc acest prag.

Relația dintre efectul finanțărilor europene și salariul persoanelor cu competențe medii este mult prea indirectă pentru a genera o opinie particularizată pentru regiunea Nord-Vest: se poate afirma că, într-adevăr, proiectele implementate prin FEADR (agricultură), POSDRU, POSCCE respectiv POR (formare profesională, servicii respectiv industrie) au angajat un număr semnificativ de persoane din această categorie, mult mai ridicat decât în cazul persoanelor cu competențe ridicate, ceea ce a afectat salariile aferente într-o direcție pozitivă.

Figura nr. 24 – Salariul în rândul persoanelor cu competențe medii

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În ceea ce privește Figura nr. 25, rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe medii, se observă că valoarea preconizată pe perioada 2013-2023 este aproape identică cu realitatea anului 2017, fapt explicat de realitatea că o mare parte a populației regiunii Nord-Vest și în general a oricărei regiuni (cu excepția regiunii Vest, pentru care se estimează o rată a șomajului mai scăzută, respectiv regiunea Nord-Est, pentru care se estimează o rată a șomajului mai ridicată), este formată din persoane cu competențe medii. Pe de o parte, acest lucru înseamnă că pentru perioada de timp de 10 ani simulată în Fig. Nr. 20, investițiile din fonduri europene vor reuși să reducă numărul persoanelor cu competențe scăzute din regiune, însă pe de altă parte, nu va crește în mod neapărat numărul persoanelor cu competențe înalte – dar, în ambele cazuri, se va reuși integrarea lor pe piața forței de muncă.

Figura nr. 25 – Rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe medii

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

În Figura nr. 26, se observă că nici salariul persoanelor cu competențe înalte nu va suferi o creștere accelerată pentru următorii ani, ceea ce, din perspectiva impactului fondurilor europene, este o realitate: făcând abstracție de salariile mari care s-au acordat în cadrul proiectelor din perioada 2007-2013, este evident că aceste proiecte nu au cum să direcționeze economia înspre niveluri salariale ridicate pentru cei cu competențe pe măsură.

Un efect indirect poate fi anticipat în cazul proiectelor de cercetare-dezvoltare, de inovare și proiectele legate de producția industrială, unde unul dintre obiectivele prioritare este acela de a angaja persoane înalt calificate, însă numărul inițiativelor este redus. De altfel, simularea realizată mai jos se justifică în cazul parcurilor industriale de la nivel regional, unde se reflectă în mare măsură disponibilitatea companiilor rezidente de a aloca salarii competitive.

Figura nr. 26 – Salariul în rândul persoanelor cu competențe înalte

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017]

Raportat la aspectele evidențiate anterior, se poate afirma că rata șomajului pentru persoanele cu competențe înalte poate fi atribuită tot unui efect indirect al fondurilor europene, iar perspectivele de scădere mai puțin pronunțate la nivel regiunii Nord-Vest se corelează cu realitățile din prezent, în care foarte multe persoane înalt calificate nu reușesc să se angajeze și preferă să emigreze. Fenomenul, denumit “migrația intelectualilor”, este destul de răspândit în cadrul regiunilor și poate să contrabalanseze oricând perspectivele optimiste simulate mai jos: prin faptul că nu există un recensământ relativ recent al populației din România, nu se știe cu exactitate câte persoane cu competențe înalte au emigrat, acest fapt însemnând că o scădere a ratei șomajului pentru această categorie de persoane nu înseamnă neapărat că s-au produs mai multe locuri de muncă, ci s-a redus considerabil masa populației din această categorie.

Figura nr. 27 – Rata șomajului în rândul persoanelor cu competențe înalte

Sursa: http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu, [24.06.2017

IV.2. Simulare prin intermediul TIATOOL la nivel NUTS3: Județul Bihor

IV.2.2. Prezentarea variabilelor de input și output

Simularea impactului fondurilor structurale și de coeziune la nivel NUTS3 este inexistentă la nivelul teoreticienilor și practicienilor în evaluarea de impact, întrucât nu există o obligație legală a Comisiei Europene sau a Statelor Membre de a defalca evidența absorbției finanțărilor comunitare până la acest nivel; cu toate acestea, autorul a găsit oportun să utilizeze platforma online TIATOOL (http://tiatool.espon.eu/tia/, accesat la 24.06.2017), un instrument pentru evaluarea impactului teritorial al politicilor publice europene, care include analize la un nivel diversificat: regiuni urbane, intermediare, rurale, ș.a.m.d.

Autorul s-a logat pe platforma online cu utilizatorul: Felix.Angel.Popescu, primit de la echipa ESPON, a procedat la documentarea cu materialele din secțiunea introductivă, după care a creat un Workshop intitulat “The impact of SCF funds on NUTS3: RO111 Bihor” și o Sesiune de lucru Nr. 1.

Pentru a nu se abate de la regula de bază a evaluării impactului finanțărilor comunitare, și anume faptul că trebuie realizată o evaluare a unei regiuni NUTS3 în relație cu toate celelalte regiuni ale Statelor Membre, întrucât toate au fost beneficiare de finanțări în perioada de programare 2007-2013, în secțiunea următoare, autorul a procedat la alegerea opțiunii Toate Regiunile (http://tiatool.espon.eu/tia/, accesat la 24.06.2017).

La secțiunea a patra, se cere traducerea modelului conceptual într-un set de indicatori, cu descrierea intensității acestora la fondurile structurale și de coeziune, în cazul nostru. Astfel, se adresează două întrebări de bază, și anume dacă politica publică a avut efecte puternice sau slabe asupra teritoriului? respectiv, dacă aceste efecte sunt avantajoase sau dezavantajoase? Pentru a aduce situația cât mai aproape de specificul județului Bihor, autorul s-a ghidat după răspunsurile oferite de Berinde et al (2012) vis-a-vis de percepția cetățenilor acestui județ cu privire la aderarea la Uniunea Europeană, oportunitatea utilizării fondurilor structurale și de coeziune, sectoarele cele mai profitabile și obstacolele întâlnite pentru acest scop. În cadrul acestei secțiuni, autorul a trebuit să indice valori de intensitate, de tipul: Dezavantaj puternic (–), Dezavantaj slab (-), Avantaj slab (+), Avantaj puternic (++), Efect necunoscut (?) sau Nici un efect (0) pentru următorii indicatori, după care, la următoarea secțiune a trebuit să le estimeze ponderea impactului pentru fiecare indicator (din 100% / indicator individual):

– la categoria Inovare, indicatorul Rata ocupării forței de muncă în sectoarele tehnologiei și cercetării (Avantaj slab +) (Impact moderat 57.84%), respectiv indicatorul Cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea (Avantaj slab +) (Impact Moderat 2.27%);

– la categoria Dezvoltare Economică, indicatorul Antreprenoriat – cota parte a întreprinderilor private (Avantaj puternic ++) (Impact foarte ridicat 88.35%), indicatorul Creștere Economică – PIB/cap de locuitor (Avantaj puternic ++) (Impact foarte ridicat 96.89%), respectiv indicatorul Intensitatea turiștilor (Avantaj slab +) (Impact moderat 12.55%);

– la categoria Rata ocupării forței de muncă, indicatorii Sectorul terțiar (Avantaj slab +) (Impact moderat 75.99%), secundar (Avantaj slab +) (Impact moderat 39.58%) și primar (Avantaj slab +) (Impact moderat 16.85%);

– la categoria Accesibilitate, indicatorii Infrastructură feroviară (Avantaj slab +) (Impact minor 37.75%), Infrastructură stradală (Avantaj slab +) (Impact moderat 34.26%), Infrastructură de transport pasageri (Nici un efect 0) (Nici un impact), respectiv Infrastructură aeroportuară (Avantaj puternic ++) (Impact înalt 0.69%);

– la categoria Sănătate, indicatorii Speranța de viață la naștere (Efect necunoscut ?) (Restul 100%), respectiv Persoane expuse la zgomot (Efect necunoscut ?) (Restul 100%);

– la categoria Guvernanță, indicatorii Cooperare interregională (Avantaj slab +) (Impact moderat 6.61%), respectiv Eficiența guvernării (Dezavantaj slab -) (Impact minor 72.65%);

– la categoria Disparități sociale, indicatorii Abandonul timpuriu al educației (Avantaj slab +) (Impact moderat 37.27%), Migrația creierelor (Dezavantaj slab -) (Impact minor 28.47%), Rata șomajului (Avantaj puternic ++) (Impact puternic 84.76%), Venitul disponibil (Efect necunoscut ?) (Restul 100%), Rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor (Avantaj slab +) (Impact moderat 3.13%), Persoane predispuse la sărăcie și excluziune socială (Avantaj slab +) (Impact moderat 42.91%);

– la categoria Dezastre naturale, indicatorii Expunerea la alunecării de teren (Efect necunoscut ?) (Restul 100%), Expunerea la inundații (Avantaj puternic ++) (Impact major 74.88%), Expunerea la avalanșe (Efect necunoscut ?) (Restul 100%);

– la categoria Mediu, indicatorii Poluanți în sol și apă (Efect necunoscut ?) (Restul 100%), Poluanți în aer (Efect necunoscut ?) (Restul 100%), Emisii de dioxid de carbon (Avantaj slab +) (Impact moderat 0.40%), Resurse de apă (Avantaj slab +) (Impact moderat 0.15%);

– la categoria Protecția și conservarea terenurilor, indicatorii Arii naturale protejate Natura 2000 (Avantaj slab +) (Impact moderat 0.29%), Conservarea pădurilor (Avantaj slab +) (Impact moderat 4.58%), Conservarea patrimoniului cultural (Avantaj puternic ++) (Impact major 55.64%), Ponderea zonelor agricole (Avantaj puternic ++) (Impact major 28.14%), respectiv Ponderea zonelor artificiale (Efect necunoscut ?) (Restul 100%).

După rularea simulărilor, modelul TIATOOL a generat câte o hartă detailată pentru fiecare indicator, în concordanță cu calificativul acordat și procentajul estimat de autor.

IV.2.2. Interpretarea rezultatelor simulării (2013-2023)

După cum se observă în Figura nr. 28, economia județului Bihor cunoaște, pe termen lung, un impact ridicat al finanțărilor comunitare asupra ratei ocupării forței de muncă în sectoarele tehnologiei și cercetării. Realitatea economică a județului confirmă aceste estimări, întrucât investițiile din fonduri structurale și coeziune în platformele industriale Eurobusiness I, II și III Oradea, precum și în platforma industrială din comuna Borș au determinat instalarea pe piețele locale a unor angajatori în sectorul tehnologic; totuși se observă că aceste sectoare se reorientează spre economii emergente precum România, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Lituania, Estonia, Letonia, aceste țări fiind cele mai predispuse către investiții specifice.

Figura nr. 28 – Rata ocupării forței de muncă în sectoarele tehnologiei și cercetării (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Din Figura nr. 29 se deduce însă o stagnare pe termen lung a nivelului cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltare atât în județul Bihor, cât și în aproape toate Statele Membre. Cauza poate fi determinată de faptul că investițiile din fonduri europene pot într-adevăr să creeze clustere tehnologice sau să concentreze incubatoare de afaceri în zone cu potențial de dezvoltare, însă o continuitate în asigurarea bugetelor de cercetare – dezvoltare trebuie asigurată fie de la bugetul public, fie din finanțări private, problematică va prezenta destule neajunsuri, pe termen lung, la nivelul Uniunii Europene.

Figura nr. 29 – Cheltuieli cu cercetarea și dezvoltarea (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Din Figura nr. 30 se deduce faptul că investițiile din fonduri europene vor avea un impact asupra ponderii întreprinderilor private, pe termen lung. Dacă se analizează mai atent Anexa nr. 5, unde sunt redate proiectele implementate în cadrul programelor operaționale în județul Bihor, se va observa că aproape o treime din acestea reprezintă investiții în sectorul privat, ceea ce nu poate să conducă decât la opinia că un efect multiplicator al infuziilor bănești în capitalul privat nu poate să genereze decât o creștere sustenabilă a acestui sector. De altfel, această tendință este generalizată la nivelul tuturor Statelor Membre, ceea ce poate să întărească convingerea autorului că județul Bihor va reuși să continue dezvoltarea economică și să contrabalanseze creșterea în domeniul serviciilor cu apariția de noi ramuri industriale.

Figura nr. 30 – Antreprenoriat – ponderea întreprinderilor private (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

În aceeași manieră, în Figura nr. 31, este reflectată creșterea economică, exprimată în PIB/locuitor, ceea ce însă, în opinia autorului, nu trebuie neapărat interpretată ca un efect direct al finanțărilor comunitare; trebuie acordată mare atenție maselor demografice ale județului, întrucât în ultimii 5 ani au avut loc emigrări masive spre alte țări, ceea ce inevitabil generează o rată a PIB-ului/locuitor mai mare; în mod indirect, și proiectele implementate în perioada de programare 2007-2013 au produs un efect financiar vizibil la nivelul tuturor Statelor Membre, cifrele fiind confirmate de realitatea faptului că România deține, la nivelul anului 2017, prima poziție la creșterea economică, ceea ce oferă un plus de credibilitate în susținerea estimărilor de mai jos, chiar dacă există o mare probabilitate ca intensitățile impactului să difere.

Figura nr. 31 – Creștere Economică (PIB/capita) (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Din Figura nr. 32 se observă că intensitatea turiștilor nu va fi influențată în mod semnificativ de proiectele finanțate din fonduri structurale și de coeziune, deși autorul apreciază că în județul Bihor există numeroase obiective turistice renovate și readuse în circuitul turistic prin proiecte gândite să sporească și numărul de turiști; după cum a fost demonstrat într-un articol anterior al autorului (Popescu et al, 2016a), este mai dificil a se evalua impactul proiectelor cu tematică turistică, mai ales prin metodele contrafactuale. Se observă că există un trend generalizat la nivelul tuturor Statelor Membre UE, prin urmare se poate afirma că nu există un efect direct între un proiect turistic reabilitat prin fonduri europene și intensitatea turiștilor; totuși, pot să prevaleze efectele indirecte.

Figura nr. 32 – Intensitatea turiștilor (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Conform Figurii nr. 33, rata ocupării forței de muncă în sectorul terțiar (serviciile) va cunoaște un impact minor de pe urma investițiilor în fonduri europene în județul Bihor și în celelalte județe românești, spre deosebire de restul județelor din nordul, vestul, sudul și centrul UE, ceea ce poate fi explicat de faptul că proiectele din România, în general, s-au axat pe achiziții de echipamente, materiale sau utilaje și mai puțin pe crearea de locuri de muncă. O altă explicație poate fi dată de faptul că există o creștere a migrației forței de muncă din țări precum România, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, către celelalte State Membre UE, unde sectorul terțiar reușește să integreze o mare parte a imigranților și unde ponderea activităților economice în valoarea adăugată brută se îndreaptă spre sectorul terțiar

Figura nr. 33 – Rata ocupării forței de muncă în sectorul terțiar (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Sectorul secundar, industria, relevat în Figura nr.34, încadrează județul Bihor pe un trend de creștere moderat pe perioada 2013-2023, ceea ce este un efect evident al investițiilor din fonduri europene, datorită proiectelor de dezvoltare a parcurilor industriale din centrul și vestul României, în general. Se observă că, pe lângă zonele cu un lung istoric de industrializare, precum Germania, nordul și centrul Italiei, estul Spaniei, sudul Suediei, se delimitează și economii emergente precum România, Ungaria, Polonia, Portugalia, Cehia, Slovacia, Estonia.

De altfel, se detașează, pe termen lung, o concentrare a industriei în centrul și sud-estul Europei, ceea ce se poate asocia unui efect pozitiv al politicii de coeziune. Va fi însă interesant de analizat, la finalul perioadei 2014-2020, cum reușește fiecare județ să valorifice potențialul de creștere în sectorul secundar, cu siguranță județul Bihor va fi favorizat de așezarea la graniță.

Figura nr. 34-Rata ocupării forței de muncă în sectorul secundar (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Nu trebuie neglijată nici agricultura județului Bihor, deoarece investițiile din fonduri europene au generat un potențial de producție ridicat în perioada 2007-2013, continuat de aceeași tendință și în 2014-2020; totuși, conform Figurii nr. 35, se remarcă un impact de creștere minor al ratei ocupării forței de muncă în acest sector la nivelul județului, deoarece deocamdată agricultura românească este într-o perioadă de tranziție în ceea ce privește capabilitatea de a avea produse cu valoare adăugată mare. De aici rezultă și un oarecare deficit de finanțare al agricultorilor și zootehniștilor bihoreni deopotrivă, tradus printr-o economisire de cheltuieli cu personalul și implicit, printr-o rată crescândă de automatizare a proceselor tehnologice specifice. Trebuie observat însă că această situație se generalizează la nivelul UE.

Figura nr. 35 – Rata ocupării forței de muncă în sectorul primar (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Pentru Figura nr. 36, autorul apreciază că investițiile în infrastructura feroviară în județul Bihor sunt reduse, dar, pe termen lung, investițiile din finanțări comunitare pentru acest obiectiv vor genera un impact moderat. De altfel, nevoia cea mai stringentă în acest domeniu este dată de electrificarea legăturii feroviare dintre Oradea și Cluj-Napoca, obiectiv care, deși nu intră în atribuțiile administrației locale, ar fi putut primi o mai mare susținere către administrația centrală, dacă ar fi fost inclus în strategiile de dezvoltare județeană și regională 2007-2013. Acest lucru poate fi motivat și de faptul că importanța transportului feroviar atât de marfă, cât și de călători, a pierdut teren, primul segment în detrimentul transportatorilor auto, respectiv al doilea segment în detrimentul transportatorilor aerieni.

Figura nr. 36 – Infrastructura feroviară (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Din Figura nr. 37, se preconizează că infrastructura stradală din județul Bihor va avea un impact moderat de pe urma investițiilor din fonduri europene, ceea ce este evident, dacă se studiază anexele cu proiecte implementate în perioada 2007-2013. La acest capitol, impactul cel mai ridicat va continua să predomine în țările care au avut o infrastructură stradală consolidată cu mult timp înaintea apariției fondurilor comunitare, cum sunt județele din Germania, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxembourg, Danemarca, precum și nordul Italiei sau județe dispersate din Spania. De altfel, strategia de dezvoltare a județului Bihor 2007-2013 nu a produs obiective sustenabile pentru acoperirea unui grad consistent de infrastructură stradală cu investiții comunitare, mare parte a lucrărilor fiind decontate din fonduri naționale.

Figura nr. 37 – Infrastructura stradală (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Pentru Figura nr. 38, autorul a ales să nu estimeze un efect pentru județul Bihor referitor la infrastructura de transport pasageri la nivel înalt, ceea ce s-ar traduce prin autostrăzi, deoarece astfel de investiții nu s-au produs la nivel județean și nu se vor produce nici în perioada de programare 2014-2020. La acest obiectiv mai pot fi adăugate: transportul inter-nodal, legătura la rețeaua transeuropeană de transport, precum și modernizarea rețelelor de transport în comun (tramvai, autobuz, metrou), acțiuni nefinanțate din fonduri europene la nivelul județului Bihor și neincluse în strategiile de dezvoltare 2007-2013, 2014-2020.

De altfel, la nivelul întregii țări nu a existat un interes pentru modernizarea infrastructurii de transport pasageri, deși la Arad există o fabrică de profil.

Figura nr. 38–Infrastructura de transport pasageri la nivel înalt (0)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Pentru Figura nr. 39, proiectul de reabilitare a infrastructurii aeroportuare a județului Bihor (Aeroportul Internațional Oradea) a produs deja efecte pozitive în perioada 2016-2017, însă pe termen lung va depinde și de eficientizarea rutelor aeriene, de aceea impactul de creștere previzionat până în 2023 este unul minor. Acest fapt se datorează și faptului că Aeroportul Internațional Oradea este într-un stadiu incipient al dezvoltării și investiția din fonduri europene realizată nu poate să asigure, de una singură, o creștere a numărului de pasageri, a numărului de zboruri, etc. Aici depinde foarte mult și de strategiile aeroporturilor învecinate și de capacitatea județului Bihor de a atrage un spectru larg de oportunități de dezvoltare a curselor aeriene, deoarece județul a pierdut teren în fața competitorilor, prin prisma neproducerii unor investiții la momentul potrivit, în perioada de pre-aderare 2000-2006.

Figura nr. 39–Infrastructura aeroportuară (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Indicatorul din Figura nr. 40, speranța de viață la naștere, este un indicator foarte rar întâlnit în strategiile de dezvoltare județene sau regionale, pentru județul Bihor acest indicator fiind estimat undeva în jurul vârstei de 72 ani (INS, 2017a). Autorul a ales să dea un efect necunoscut acestui indicator, întrucât sunt foarte puține investiții din fonduri europene care să și aducă un efect concret asupra acestui indicator; cel mai probabil, raportat la nivelul județului Bihor, anumite proiecte de modernizare a unor ambulatorii de spitale, care se regăsesc în anexe, ar putea să justifice oarecum un efect minor de îmbunătățire a longevității vieții. Este totuși evident că în județele și în general în țările unde serviciile medicale sunt de calitate, există și o diferențiere pozitivă a speranței de viață la naștere.

Figura nr. 40 – Speranța de viață la naștere (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Aceeași explicație o dă autorul și pentru indicatorul de tip număr de persoane expuse la zgomot (Figura nr. 41), deoarece nu se cunosc efectele investițiilor din fonduri europene în acest aspect. În realitate, în județul Bihor și probabil la nivelul întregii țări, nu există metode de măsurare care să asigure o acuratețe a rezultatelor. Tema poluării fonice în județul Bihor ar putea fi dezbătută pe relația dintre anumite activități industriale și vecinătatea zonelor rezidențiale, respectiv zgomotul produs de infrastructura feroviară și stradală în relație cu zonele rezidențiale, iar recomandări pe această temă pot să fie incluse în planurile de dezvoltare urbană din unitățile administrativ teritoriale ale județului.

Figura nr. 41 – Persoane expuse la zgomot (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Pentru indicatorul cooperare interregională (Figura nr. 42), impactul finanțărilor comunitare în județul Bihor va fi moderat, pe termen lung, deoarece s-au implementat proiecte numeroase prin Programul de Cooperare Transfrontalieră România – Ungaria 2007-2013. Se observă că regiunea Nord-Vest este singura din țară care se delimitează de restul regiunilor, iar județele românești împreună cu județele maghiare partenere în programul de cooperare au reușit să implementeze proiecte care, până în 2023, vor asigura efecte pozitive de pe urma cooperării interregionale. Această situație vine să întărească afirmația autorului din Capitolul III, aceea că dualismul surselor de finanțare la nivelul județului Bihor (programul de cooperare transfrontalieră și programele operaționale) asigură un avantaj competitiv de dezvoltare.

Figura nr. 42 – Cooperare interregională (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Eficiența guvernării este marcată negativ (Figura nr. 43), în relație cu investițiile din fonduri europene, deoarece, pe de o parte, proiectele implementate în perioada 2007-2013 au generat un lung șir de abateri de la normele comunitare, cazuri de corupție, suspendare a plăților, cazuri de fraudă, delapidare, ș.a.m.d. După cum autorul a amintit în Capitolul I, se observă țări precum Bulgaria, România, Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Lituania, Letonia, dar și Italia, care au întâmpinat numeroase probleme în administrarea eficientă a fondurilor europene. Pe de altă parte, eficiența guvernării în relație cu finanțările comunitare este determinată și de o serie de bariere ale accesului beneficiarilor în implementarea de proiecte, care, pentru situația județului Bihor, sunt amintite de Berinde et al. (2012:14).

Figura nr. 43 – Eficiența guvernării (-)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Cu privire la rata abandonului timpuriu al educației (grupa de vârstă 18-24 ani care nu a absolvit nivelul secundar superior), obiectivul județului Bihor, și al Regiunii Nord-Vest se raportează la reducerea acestei rate la mai puțin de 11% (INS 2017:7). Corelat cu impactul simulat în Figura nr. 44, autorul apreciază că așteptările sunt realiste, iar simulările modelului regăsesc efecte foarte ridicate în toate județele din România.

În relația cu investițiile din fonduri europene, la nivelul județului Bihor acest obiectiv se poate regăsi cel mai bine în reabilitarea unor școli, proiecte s-au mulat cel mai bine pe finanțările alocate de FEADR pentru comune (Instituția Prefectului Bihor, 2016b) și pe cooperarea între școlile române și maghiare pe HU-RO CBC 2007-2013 (Anexa nr. 4A și B).

Figura nr. 44 – Abandon timpuriu al educației (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Cu privire la migrația intelectualilor, a forței de muncă înalt calificate (Figura nr. 45), autorul a estimat o valoare negativă, iar modelul a simulat un impact moderat negativ asupra județului Bihor și în general asupra majorității regiunilor NUTS3 din UE, deoarece finanțările comunitare nu pot stopa un astfel de fenomen; cu toate acestea, în cadrul hărții se observă regiunile cele mai puțin afectate, acestea fiind zonele polarizate în jurul capitalelor. La momentul actual, județul Bihor se confruntă cu o lipsă a forței de muncă calificată pe domenii tehnice; prin urmare, înființarea școlilor profesionale de către angajatorii industriali poate pune capăt problemei ratei de înlocuire a forței de muncă, însă nu va stopa migrația.

Figura nr. 45 – Migrația intelectualilor (-)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Cu siguranță, pe termen lung, fondurile europene vor influența pozitiv rata șomajului în majoritatea regiunilor NUTS3 (Figura nr. 46). Pentru această afirmație, trebuie imaginat scenariul fără fonduri europene la nivel județean, în condițiile în care oricum ramura industrială predominantă din județul Bihor se concentrează în jurul producției de încălțăminte (Popescu, 2016c), iar strategiile de dezvoltare ale municipiilor, orașelor și comunelor, făcând abstracție de domeniul finanțărilor comunitare, nu prea conțin obiective realiste de dezvoltare economică și implicit de ocupare a forței de muncă. De altfel, criticată la nivel național, tendința populației și a autorităților de așteptare a investitorilor privați, mai ales la nivelul municipiilor și orașelor altele decât reședința de județ, respectiv la nivelul comunelor, se perpetuează: din păcate, există tot mai puține locuri de muncă generate de afaceri cu capital românesc.

Figura nr. 46 – Rata șomajului (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Autorul nu a reflectat asupra venitului disponibil al gospodăriilor (Figura nr. 47), întrucât proiectele pe fonduri europene sunt mari generatoare de costuri, iar până la generarea unor venituri, intervine amortizarea. Pe termen lung, această explicație este cu atât mai plauzibilă, cu cât efectele unor investiții în mediul privat (retehnologizări, achiziții de materiale și servicii) nu generează profit imediat, datorită faptului că beneficiarul fie are de rambursat un credit bancar, fie a suportat din surse proprii cofinanțarea, ceea ce înseamnă în ambele cazuri o afectare a capitalului în cauză. Consecințele acestei situații se vor regăsi inevitabil în cheltuielile cu salariile, cu achizițiile, și oricare alte necesități, pe termen lung. Pe de altă parte, investițiile în mediul public, proiectele de infrastructură, de educație, de sănătate, de protecție socială, ș.a.m.d., pot într-adevăr să genereze o reducere a costurilor per cetățean.

Figura nr. 47 – Venitul disponibil (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Referitor la rata ocupării de forței de muncă în rândul femeilor (Figura nr. 48), poate fi estimat un impact minor al proiectelor comunitare, întrucât pe resurse umane nu pot fi obținute rezultate concludente, la nivel de evaluări contrafactuale (Popescu et al, 2016a). Din păcate, acest indicator nu poate avea o corelație directă cu investițiile din fonduri europene, deoarece toate statele membre UE au adoptat politici sociale care combat discriminarea directă sau indirectă pe piața muncii între bărbați și femei. Chiar și în județul Bihor, ratele șomajului între bărbați și femei sunt aproximativ egale (INS, 2017a), prin urmare acele câteva proiecte implementate prin POSDRU 2007-2013 (Anexa nr. 5) sau HU-RO CBC 2007-2013 (Anexa nr. 4A și 4B) nu pot determina o cauzalitate directă între acțiunile proiectelor și angajarea femeilor.

Figura nr. 48 – Rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

În cazul reducerii numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și excluziune socială (Figura nr. 49), impactul proiectelor este estimat la un nivel moderat, întrucât au existat măsuri finanțate la nivel comunitar în județul Bihor, pentru protejarea acestor categorii de persoane (pe lângă ajutoarele de stat).Totuși, județul se confruntă cu un alt tip de excluziune socială: este vorba de salariile prea mici pentru a suporta nivelul de subzistență, cumulat cu discrepanța între salariul minim pe economie și salariul real, astfel că și profesiile sau meseriile bine cotate sunt plătite la un nivel marginal. Din această perspectivă, sărăcia, la nivelul județului Bihor, nu trebuie înțeleasă doar unilateral, pe parte financiară, ci și prin prisma deficitelor în ocuparea forței de muncă, educație, sănătate, condițiile de locuit și segregarea socială.

Figura nr. 49 – Risc de sărăcie și excluziune socială (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Pentru Figura nr. 50, autorul nu a estimat un impact pentru gradul de expunere la alunecări de teren, deoarece indicator este foarte rar studiat la nivel național. Într-adevăr, din Anexa nr. 5 reiese faptul că Agenția pentru Protecția Mediului Bihor a avut câteva inițiative finanțate prin fonduri europene înspre această problematică, însă nu poate fi atribuită o corelare directă între acest fapt și o posibilă reducere a riscului de expunere a populației la această calamitate naturală. De altfel, strategia județeană de dezvoltare pentru perioada 2014-2020 (Consiliul Județean Bihor, 2014:17) recunoaște faptul că există localități expuse unor astfel de riscuri (Aleșd, Beiuș, Ștei și câteva comune din județ). Portofoliul de proiecte propus de autoritatea județeană conține un singur proiect menit să îndepărteze astfel de riscuri, dar va fi supus finanțării din surse naționale, nu din fonduri europene.

Figura nr. 50 – Expunere la alunecări de teren (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Impactul finanțărilor comunitare asupra gradului de expunere la inundații (Figura nr. 51) denotă o tendință generalizată la nivel european de a combate acest fenomen. La nivelul județului Bihor, riscurile hidrografice au fost diminuate de amenajarea unui sistem de construcții hidrotehnice (diguri, canale, baraje, ș.a.) (Consiliul Județean Bihor, 2014: 120). De altfel, s-au derulat 2 proiecte majore la nivel de județ, finanțate prin POSM 2007-2013, primul implementat de Administrația Bazinală de Apă Crișuri Oradea, pentru prevenirea efectelor inundațiilor, iar al doilea implementat de Compania de Apă Oradea, pentru extinderea infrastructurii de ape uzate în județ (Anexa nr. 5).

Figura nr. 51 – Expunere la inundații (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Referitor la gradul de expunere la avalanșe, nu poate fi atribuită o corelație directă cu investițiile din fonduri europene, motiv pentru care autorul nu a estimat acest indicator pentru județul Bihor (Figura nr. 52). Cu toate acestea, trebuie menționat că, pe perioada iernii, județul Bihor este expus unui grad de avalanșe în zonele montane (Padiș, Stâna de Vale, Vlădeasa) (Consiliul Județean Bihor, 2014: 120). Autorul nu a identificat în anexele tezei de doctorat proiecte finanțate din fonduri comunitare care să vizeze direct prevenirea acestui tip de calamitate naturală. Totuși, din Anexele nr. 4A și 4B se poate deduce faptul că au existat anumite inițiative comune de cooperare între salvamontiștii români și cei maghiari în cadrul HU-RO CBC 2007-2013, demonstrând un grad de conștientizare a problematicii.

Figura nr. 52 – Expunere la avalanșe (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Aceeași părere este expusă de autor și în ceea ce privește efectul fondurilor europene asupra gradului de reducere a poluanților în sol și ape de suprafață (Figura Nr. 53), nefiind estimat un impact pentru acest indicator. În fond, județul Bihor se confruntă cu degradarea solurilor prin deșertificări și cu contaminarea apelor de suprafață și subterane cu substanțe toxice, deșeuri, produse petroliere, ș.a. (Consiliul Județean Bihor, 2014:121). Autorul nu a identificat în anexele tezei proiecte pe fonduri europene menite să combată acest fenomen.

Figura nr. 53 –Poluanți în sol și ape de suprafață (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Nici pentru relația dintre investițiile din fonduri europene și gradul de expunere la poluanți din aer autorul nu poate să estimeze un impact (Figura nr. 54). Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că la nivelul județului Bihor, calitatea solului și a precipitațiilor este monitorizată de Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, prin stații automate amplasate în Oradea și comuna Țețchea (Consiliul Județean Bihor, 2014:113). Zonele cele mai afectate sunt cele dominate de activități industriale, respectiv de trafic rutier intens; la nivelul județului Bihor s-au implementat proiecte pentru realizarea de spații verzi, în câteva comune, finanțate din surse naționale, însă acestea nu garantează îmbunătățirea calității mediului.

Figura nr. 54 – Poluanți în aer (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

În cazul efectelor finanțărilor din fonduri europene asupra reducerii emisiilor de dioxid de carbon (Figura nr. 55), se constată că există pe termen lung, un impact minor al proiectelor implementate în perioada 2007-2013 în majoritatea Statelor Membre UE.

Pentru județul Bihor, este evident că astfel de proiecte au vizat energiile regenerabile, pentru care există un potențial al resurselor, precum biogazul, biomasa, energia eoliană, energia fotovoltaică, apa geotermală și hidroenergia (Consiliul Județean Bihor, 2014:121). De altfel, municipiul Beiuș, respectiv comuna Livada au implementat proiecte pentru încălzirea cu apă geotermală, în alte comune din Bihor s-au implementat proiecte cu panouri fotovoltaice, iar orașul Săcueni a implementat un proiect de producere a biomasei din deșeuri.

Figura nr. 55 – Emisii de dioxid de carbon

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Cu privire la resursele de apă, se constată că există, pe termen lung, un impact minor al investițiilor din fonduri europene la nivelul tuturor Statelor Membre UE, fapt care poate fi explicat de fenomenul tot mai intens de poluare a apelor cu deșeuri, substanțe toxice, ș.a.

Județul Bihor deține o strategie pentru infrastructura de ape uzate și pentru gestiunea deșeurilor (Consiliul Județean Bihor, 2014:125), iar proiectele Administrației Bazinale de Apă Crișuri Oradea și ale Companiei de Apă Oradea, amintite anterior, pot să asigure o sustenabilitate pe termen lung a resurselor de apă la nivelul județului.

Figura nr. 56 – Resurse de apă (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

În ceea ce privește ariile naturale protejate Natura 2000, se constată un impact minor al proiectelor finanțate din fonduri europene în toate Statele Membre UE (Figura nr. 57), deși rețeaua europeană cuprinde un număr în creștere al ariilor protejate. Doar la nivelul județului Bihor există un număr de 37 de situri Natura 2000 și 2 parcuri naturale (Apuseni și Cefa), pentru care însă nu există planuri de management și nici o bază de date GIS pentru monitorizarea lor (Consiliul Județean Bihor, 2014:124). Importanța acestor zone protejate a fost recunoscută în perioadele 2000-2006 și 2007-2013, fiind implementate proiecte în acest sens, însă fondurile europene nu pot să combată manifestările negative ale influențelor umane.

Figura nr. 57 – Arii naturale protejate Natura 2000 (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Indicatorul expus în Figura nr. 58, conservarea pădurilor, este unul foarte complex, în relație cu proiectele pe fonduri europene. Se poate afirma că nu există o finanțare directă pentru prevenirea deșertificărilor, însă în general există scheme de ajutor de stat pentru crearea de suprafețe împădurite în fiecare Stat Membru UE.

Pentru Județul Bihor, au existat astfel de acțiuni finanțate din fonduri europene (Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Bihor, 2015), întrucât în partea de vest a județului Bihor (Valea lui Mihai, Săcueni, Salonta) există circa 8000 de hectare de teren nisipos, ca urmare a deșertificării (Consiliul Județean Bihor, 2014:125); pentru perioada 2014-2020, sunt propuse proiecte pentru împădurirea terenurilor neagricole sau degradate.

Figura nr. 58-Conservarea pădurilor (+)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Conservarea patrimoniului cultural a fost cu certitudine o prioritate pentru toate Statele Membre UE, chiar dacă efectul de creștere datorat investițiilor din fonduri europene (Figura nr. 59) nu poate să exprime cu certitudine ce tipuri de proiecte, ce acțiuni din proiecte și ce obiective ale proiectelor vor conduce spre un impact mare și foarte mare al indicatorului supus analizei. Proiectele pentru conservarea patrimoniului cultural în cazul județului Bihor au fost finanțate în cea mai mare parte în cooperare cu partenerii maghiari, în cadrul programului HU-RO CBC 2007-2013 (Anexa 4A și 4B). Totuși, nu există o metodologie potrivită de evaluare pentru a stabili modul în care acțiunile proiectelor în cauză au contribuit în mod real la obiectivele propuse în cererile de finanțare.

Figura nr. 59 – Conservarea patrimoniului cultural (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

Pentru ponderea zonelor agricole (Figura nr. 60), impactul este unul evident pentru județul Bihor, care a absorbit în perioada 2007-2013 (extinsă până în 2015) cele mai multe fonduri alocate pe FEADR, la nivel național.

Deoarece autorul nu a primit acces la informațiile centralizate de autoritățile județene de resort, nu se cunoaște gradul specializării zonelor rurale din județul Bihor înspre activitățile finanțate, rentabilitatea proiectelor implementate și impactul asupra pieței de desfacere.

Figura nr. 60 – Ponderea zonelor agricole (++)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.2017]

În fine, pentru ponderea zonelor artificiale (Figura nr.61) (izolarea solului cu materiale impermeabile), autorul nu a estimat o valoare, impactul nefiind simulat la nivel local, deoarece nu se cunoaște în amănunt problematica unui astfel de indicator la nivelul județului Bihor.

Figura nr. 61 – Ponderea zonelor artificiale (?)

Sursa: http://tiatool.espon.eu/tia/ [25.06.017]

IV.3. Concluzii parțiale

Este foarte dificil, în realitate, a evalua impactul economic al politicii de coeziune, în primul rând deoarece datele obținute nu pot oferi informații certe asupra efectelor nete, cel mult acestea pot să ilustreze rezultatul (outputul) intervențiilor finanțate, iar în al doilea rând, sunt necesare instrumente analitice (modele macroeconomice, evaluări contrafactuale, metode econometrice), care utilizează un limbaj foarte tehnic și nu sunt accesibile publicului larg.

O greșeală curentă este aceea că evaluările de impact abordează cu precădere PIB-ul ca și variabilă principală, efectele de creștere ale acestuia fiind văzute ca răspuns pentru înlăturarea disparităților de dezvoltare regională; de asemenea, mai sunt urmărite variabile care dau întotdeauna rezultate pozitive asupra unei intervenții financiare, cm ar fi rata ocupării forței de muncă și inegalitățile sociale (Comisia Europeană, 2016a).

Indicatorii folosiți în estimările autorului nu sunt atât de des întâlniți și prezentați în statisticile de la nivel județean, în cele mai multe cazuri fiind vorba de o estimare la nivel regional sau național. Deoarece efectul separării fluxurilor de fonduri structurale și de coeziune nu poate fi evidențiat în principalii indicatori la nivel județean, autorul precizează că simularea acestui model oferă o imagine potențială a efectelor proiectelor comunitare și pe alocuri, a multiplicatorilor acestora. Totuși, estimările autorului prezintă un scenariu realist și plauzibil.

Este confirmată parțial a patra ipoteză de cercetare, și anume: Există o metodă de evaluare a impactului fondurilor structurale și de coeziune, care, în urma adaptării ei, să poată fi utilizată la nivelul județului Bihor.

Dintre modele macroeconomice existente, autorul a identificat modelul RHOMOLO ca fiind potrivit pentru evaluarea impactului fondurilor structurale și de coeziune asupra regiunilor (NUTS2) din Statele Membre, întrucât acest model oferă imaginea de ansamblu asupra efectelor pe care aceste fonduri pot să le producă pe termen lung, iar creșterile procentuale ale indicatorilor utilizați se raportează la scenariul fără fonduri.

Modelele utilizate de autor, RHOMOLO și TIATOOL, sunt mult mai adecvate obiectivelor cercetării din teza de doctorat, datorită faptului că, celelalte metode de evaluare, prezentate doar la nivel teoretic, nu permit o analiză amănunțită la nivel NUTS 2 sau NUTS 3. Evaluările contrafactuale necesită investigații de amploare, astfel de analize fiind realizate, de regulă, de grupuri extinse de cercetători, companii mari de consultanță, autorități publice ale Statelor Membre, sau Directorate Generale ale Comisiei Europene. De asemenea, regresia lineară nu poate fi aplicată la nivelul regiunii Nord-Vest sau al județului Bihor, acest instrument fiind utilizat la nivel de economie națională, nicidecum la nivel de economie județeană sau regională, rezultatele obținute fiind deseori parțiale sau neconcludente.

Drept urmare, autorul a decis să utilizeze modelul TIATOOL pentru a analiza impactul fondurilor structurale și de coeziune, la nivel de județ (NUTS3), întrucât și în acest caz, efectele produse se raportează la scenariul fără fonduri.

În urma studierii impactului acestor fonduri la nivelul celor 12 indicatori pentru regiunea Nord-Vest, respectiv la nivelul celor 34 de indicatori pentru județul Bihor, autorul constată limitările pe care cele 2 modele le prezintă:

-în primul rând, modelul RHOMOLO oferă posibilitatea raportării la doar 3 variabile de input, care implică din start o anticipare a impactului finanțărilor comunitare pe un interval sensibil și, pe alocuri, irelevant (-5, +5), întrucât dinamica absorbției acestor fonduri implică cifre deloc de neglijat; pe de altă parte, modelul nu poate să genereze o izolare totală a efectelor acestor fonduri pe cei 12 indicatori de output, acesta realizează doar o estimare a acestor efecte în puncte procentuale raportate la un scenariu de bază (fără fonduri), nici acesta nefiind detailat; în plus, nu este specificată o perioadă de timp clară, creșterile sau descreșterile în puncte procentuale rezumându-se la referința: pe termen lung; din aceste considerente, rezultă faptul că modelul poate să genereze doar un impact potențial al politicii de coeziune, de dezvoltare regională și al ocupării forței de muncă, respectiv de cooperare teritorială, rămânând la latitudinea autorului să aprecieze intensitatea variabilelor de input și plauzibilitatea indicatorilor de output;

– în al doilea rând, modelul TIATOOL funcționează pe un scenariu mult mai dezvoltat, având o interacțiune până la nivel NUTS 3, însă acesta se raportează la aceeași anticipație a impactului finanțărilor comunitare și la translatarea acesteia, de data aceasta nu într-un interval cu cifre, ci într-un interval de percepere a intensității intervenției acestor fonduri (–, -, 0, +, ++, ?) raportat la 34 de indicatori input-output, ceea ce a determinat o oarecare dificultate a autorului pentru faza de estimări; pe de altă parte, este dificil în a se interpreta și ceea ce modelul generează, pentru că acesta transpune efectele finanțărilor comunitare nu în creșteri procentuale, ci în impact pozitiv sau negativ de diferite intensități, respectiv neutru; totuși, autorul a găsit oportun să adapteze intensitățile indicatorilor la dinamica absorbției finanțărilor comunitare în județul Bihor, astfel că simularea s-a bazat pe realitatea sumelor și proiectelor constatate la nivel local (Popescu 2016b:141-145; 2016c:146-150); o altă lacună a programului constă în faptul că acesta lasă tot la latitudinea autorului să estimeze, pentru fiecare indicator, ponderea impactului generat (dintr-un total de 100% pentru fiecare din cei 34 de indicatori, în funcție de intensitățile indicate de autor, modelul oferă opțiuni de alegere între impact minor, moderat, ridicat, foarte ridicat), generând dificultăți în deciziile autorului.

Referitor la rezultatele obținute prin simularea modelului RHOMOLO, autorul apreciază că acestea sunt calibrate cu realitatea economică a regiunii Nord-Vest, observându-se cu ușurință că într-adevăr, efectele fondurilor structurale și de coeziune sunt relativ minore, în contrast cu amploarea pe care obiectivele politicii de coeziune din Uniunea Europeană o transpun în planul de dezvoltare a regiunii în discuție.

Sumarizând rezultatele obținute, pe termen lung (adică până în anul 2023), o creștere semnificativă a PIB-ului regiunii Nord-Vest de pe urma beneficiilor economice aduse de proiectele implementate în perioada de programare 2007 – 2013 (extinsă cu regula n+2, n+3) poate fi anticipată ca fiind un rezultat al creșterii tranzacțiilor economice și al aportului de masă monetară pe care aceste proiecte le-au adus.

Această deviație pozitivă generează automat și o creștere semnificativă a investițiilor la nivel regiunii, autorul estimând că fără aportul transferurilor financiare comunitare, o bună parte din portofoliul de proiecte la nivel regional nu ar fi putut fi implementat, datorită capacității reduse a resurselor financiare proprii atât la nivel de sector public, cât și de sector privat. Cu siguranță efectele secundare ale finanțărilor comunitare, și anume creșterea semnificativă a ratei ocupării forței de muncă, a consumului casnic, respectiv a cheltuielilor de achiziții, nu au adus o valoare adăugată regiunii, întrucât după cum se poate constata pe portalul http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis, accesat la 25.06.2017, cele mai importante sume de bani cheltuite pe proiecte nu au rămas în interiorul regiunii. Din această perspectivă, autorul apreciază că sunt evidente și creșterile nesemnificative ale ratelor importurilor și exporturilor, pe termen scurt.

De altfel, există probabilitatea ca beneficiile proiectelor implementate de mediul de afaceri la nivel de regiune să contribuie la contrabalansarea acelei valori adăugate menționate anterior și să producă într-adevăr acele efecte de creștere în industrie, agricultură și servicii. De aici se desprind și efectele nesemnificative de creștere a salariilor pentru persoanele cu competențe de nivel înalt, mediu și redus, corelată cu scăderile substanțiale ale ratelor șomajului pentru aceste persoane, ceea ce înseamnă că la nivelul regiunii Nord Vest s-au produs mai multe locuri de muncă în perioada 2007-2013, dar nu neapărat salarizate corespunzător.

Cât despre calitatea proiectelor implementate, autorul apreciază că sunt foarte puține proiectele la nivel de regiune care să producă un impact sustenabil pe termen lung, polarizarea efectelor de creștere a calității vieții adâncindu-se doar în jurul municipiilor și orașelor cu populație semnificativă. Este adevărat însă că principiul adiționalității fondurilor structurale și de coeziune nu ar fi putut oricum să compenseze toate neajunsurile create de disparitățile de dezvoltare regională între județele regiunii Nord Vest și în interiorul acestor județe.

Referitor la rezultatele simulării TIATOOL, autorul apreciază că economia județului Bihor va reveni, pe termen lung, la magnitudinea obiectivelor asumate prin strategiile de dezvoltare și va reuși să doboare imaginea unui județ cu o concentrare a industriei de încălțăminte. De altfel, pe fondul declinului economic și neproducerii unor investiții private până în anul 2000, respectiv datorită eforturilor timide și pe alocuri inconsistente de angrenare a unor proiecte cu impact local în perioada de preaderare 2000-2006, economia județului Bihor a întâmpinat o întârziere a dezvoltării.

Pentru perioada post aderare 2007-2013, autorul apreciază că nu s-au implementat proiecte cu o viabilitate economică menită să aducă o dezvoltare pronunțată până în anul 2023, în afară de reabilitarea Aeroportului Internațional Oradea și crearea Parcurilor Industriale Eurobusiness I, II și III, respectiv Borș. Din această perspectivă, se va constata că o bună parte din cei 34 de indicatori estimați nu au o bază de creștere: conservarea patrimoniului cultural, a patrimoniului pădurilor, a regiunilor Natura 2000, prevenirea avalanșelor și a alunecărilor de teren, speranța de viață la naștere, expunerea la zgomot, infrastructura feroviară, stradală și cea a transportului în comun – reprezintă indicatori care au beneficiat la un nivel marginal de pe urma implementării proiectelor la nivel de județ. Se constată totuși că efecte semnificative se vor regăsi în indicatorii de care autorul menționa în raport că sunt folosiți mereu cu o rată de actualizare pozitivă: creșterea PIB- / cap de locuitor poate fi justificată oarecum de creșterea tranzacțiilor monetare la nivel de județ, dar poate fi contrabalansată de emigrarea masivă a forței de muncă înalt calificate; în mod similar, o creștere nesemnificativă a cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea se va traduce prin reduceri de personal în sectorul public, respectiv scăderea capacității de producție în sectorul privat. Totodată, creșterea PIB / cap de locuitor poate fi influențată pozitiv de creșterea gradului antreprenoriatului, însă poate fi influențată negativ și de ineficiența guvernării și de cooperarea interregională pe alocuri irelevantă, mai ales dacă privim situația proiectelor implementate în alte orașe și comune decât Oradea.

O altă corelație trebuie făcută între reducerea abandonului școlar, care dă semnale pozitive pe termen lung, cu creșterea ratelor ocupării forței de muncă în sectorul primar, secundar și terțiar, deoarece autorul consideră că sunt necesare nu doar investiții în halde industriale, exploatații agricole sau aparatură pentru servicii, ci este nevoie și de oameni competenți. În fine, turismul poate fi o alternativă de dezvoltare a județului, chiar dacă autorul a constatat un impact nesemnificativ al finanțărilor comunitare pe termen lung. Nu în ultimul rând, agricultura va constitui o nișă de dezvoltare extrem de favorabilă pentru județul Bihor.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Înainte de demararea cercetărilor necesare pentru elaborarea tezei de doctorat, autorul aprecia că informațiile referitoare la absorbția fondurilor structurale și de coeziune vor fi disponibile într-o varietate de surse, iar literatura referitoare la impactul acestor fonduri va fi abordată de instituțiile de resort. Totodată, autorul anticipa că cele patru ipoteze formulate vor fi ușor de dovedit, iar cercetările vor arăta efecte clare ale efectelor implementării proiectelor finanțate prin fonduri comunitare. În realitate însă, în urma elaborării tezei de doctorat, se constată că eforturile autorului au fost îngrădite de o oarecare lipsă a raportărilor actualizate la nivel comunitar, național și regional asupra aspectului cel mai important la nivelul anului 2017: evaluarea de impact a fondurilor destinate perioadei de programare 2007-2013, extinse până în 2015. Această situație nu este un element descurajator, această teză valorificând noutatea cercetării în domeniu, prin raportarea la ultimele date aferente anilor 2015-2016.

Capitolul I contribuie, pe de o parte, la înțelegerea faptului că evaluarea de impact va deveni un fenomen tot mai intens studiat și accesibil, din perspectiva metodologiei cercetării în domeniul finanțărilor comunitare, iar pe de altă parte, la distingerea, în cadrul evaluării finanțărilor comunitare, a antitezei între perspectivele teoretice și realitățile practice, demonstrată de faptul că economia națională a evoluat în termeni pozitivi, chiar dacă ultima poziție în rândul absorbției fondurilor comunitare poate să discrediteze oricând această opinie.

Capitolul II subliniază certitudinea că, orizontul de timp de 10 ani (din 2007, anul de debut al perioadei de programare analizate până în 2017, anul când a fost declarat Comisiei Europene soldul final de implementare a finanțărilor comunitare în România pentru cadrul financiar precedent) a fost unul concludent pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare strategice ex-ante la nivel național. Autorul apreciază că existența unor programe operaționale individuale pentru fiecare regiune ar fi ajutat la creșterea gradului de absorbție, rambursare și certificare a fondurilor europene și ar fi determinat o raportare mai în detaliu și mai specifică referitoare la implementarea și evaluarea programelor operaționale.

Pe parcursul cercetării întreprinse, autorul a întâlnit un paradox specific domeniului: deși proiectele finanțate prin fonduri structurale și de coeziune generează, în faza de evaluare prin analiza cost-beneficiu, un impact identificat clar la nivel de grup țintă, comunitate, acțiuni și beneficii întreprinse, totuși evaluările de impact nu reușesc să surprindă aceste elemente.

Cu toate acestea, Capitolul III din teza de doctorat a confirmat așteptările autorului, îndreptate spre cercetarea localizată a efectelor fondurilor comunitare în județul Bihor, unde s-a putut observa mai atent și în termeni simpliști ce poate să însemne coeziunea, dezvoltarea locală, convergența reală. Problematica absorbției în exercițiile financiare 2000-2006 (fondurile de pre-aderare), respectiv 2007-2013, reprezintă o dilemă atât la nivelul județului Bihor, cât și la nivelul oricărui județ din România.

Dacă la nivelul beneficiarilor publici din Bihor, se poate estima o pondere semnificativă de proiecte cu impact major în infrastructură (drumuri județene, drumuri locale, rețele de utilități – apă, canalizare, termoficare, reabilitare școli, spitale) și industrie (parcuri industriale), la nivelul beneficiarilor privați din Bihor, constatarea și estimarea unui impact în sub-sectoarele economice este mai dificilă, remarcându-se totuși o concentrare a finanțărilor de proiecte în domeniul agriculturii (fie pe culturi de cereale, legume, fructe, fie pe zootehnie, cu tot ansamblul de automatizare a proceselor tehnologice specifice), agroturism și în domeniul serviciilor (înființări de societăți comerciale, achiziții de materiale și utilaje).

Ca un punct de vedere critic, autorul apreciază că, în urma inspectării amănunțite a listelor de proiecte implementate în Bihor, în perioada 2007-2013, o bună parte din aceste finanțări nu aduc o dezvoltare economică durabilă județului, în sensul că, în sectorul public, marea majoritate a portofoliului de proiecte de infrastructură a constat în obiective întârziate cu aproximativ 5 -10 ani de zile, cu alte cuvinte, acestea nu au fost implementate la momentul potrivit, iar reabilitarea drumurilor, clădirilor sau rețelelor de utilități publice ar fi reprezentat oricum obligații legale ale primăriilor. Cursa cu timpul a pierdut-o județul Bihor și în ceea ce privește sectorul industriei, ocuparea parcurilor industriale fiind legată mai mult de decizia marilor companii producătoare de a se stabili în Borș sau Oradea, decât de o reorientare industrială a județului. La nivel de beneficiari privați, atât pentru agricultură cât și pentru servicii, beneficiarii de proiecte implementate, pe lângă dificultățile financiare întâmpinate, au de înfruntat o competiție mare pe piața locală și națională, deopotrivă, cu produsele și serviciile din import, precum și cu intermediarii din sectorul comercial agricol sau zootehnic.

În Capitolul IV, prin simularea a două modele, RHOMOLO și TIATOOL, pentru evaluarea ex-post a impactului fondurilor europene în perioada 2007-2013, în regiunea Nord-Vest, respectiv în județul Bihor, autorul a contribuit la combaterea ideii potrivit căreia finanțările comunitare nu fac decât să adâncească disparitățile inter și intra-regionale, ceea ce, în teorie, ar putea fi privit ca un fapt evident, datorită capacităților beneficiarilor publici sau privați de a cofinanța proiecte cu impact financiar și economic major.

Totuși, în practică, rezultatele simulării RHOMOLO la nivelul regiunii Nord-Vest prezintă un impact pozitiv semnificativ pentru cei 12 indicatori analizați, dacă acest fapt este interpretat prin prisma principiului adiționalității fondurilor europene. Această realitate este constatată și în cazul analizei rezultatelor simulării TIATOOL la nivelul județului Bihor, cu intensități pozitive sau negative diferite ale impactului pentru cei 34 de indicatori analizați.

Raportat la ceea ce realitatea evaluării impactului fondurilor structurale și de coeziune permite la nivelul anului 2017, autorul apreciază că rezultatele simulărilor sale prin intermediul modelelor RHOMOLO, la nivel regional și TIATOOL, la nivel județean, pot oricând să beneficieze de îmbunătățiri substanțiale, odată cu perfecționarea continuă a acestora sau dezvoltarea altor modele de evaluare și deschiderea accesului la utilizarea acestora de către toate părțile interesate.

Rezumând cele 4 ipoteze ale tezei de doctorat, autorul constată că, la finalul perioadei de programare 2007-2013, adică la finalul anului 2015, România s-a aliniat în rândul Statelor Membre centrale și sud-estice în ceea ce privește o rată de absorbție adecvată a fondurilor structurale și de coeziune, umbrită însă de discontinuitatea acestui trend pentru ratele de rambursare, respectiv certificare a cheltuielilor eligibile către beneficiarii fondurilor. Obiectivele fragile și pe alocuri inconsistente ale Cadrului Strategic Național de Referință 2007-2013 (Guvernul României, 2006), documentul care fundamentează programele operaționale 2007-2013, s-au regăsit aproape în totalitate în indicatorii de rezultat îndepliniți la finalul perioadei de programare. Planul de Dezvoltare a Județului Bihor 2007-2013 (Consiliul Județean Bihor, 2007), redactat pe baza condițiilor economice din perioada de pre-aderare, nu a surprins în timp real dinamica potențialului de dezvoltare economică pentru perioada post-aderare, dar totuși obiectivele sale s-au regăsit parțial în proiectele implementate cu precădere în municipiul Oradea și mai puțin în cazul celorlaltor municipii, orașe și comune din județ. Totuși, Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a județului Bihor pentru perioada 2014-2020 (Consiliul Județean Bihor, 2014) reia cam aceleași obiective de dezvoltare din perioada precedentă, semn că evaluarea impactului proiectelor implementate anterior ar fi ajutat foarte mult în regândirea strategiei județului. În fine, metodele de evaluare a impactului la nivelul regiunii Nord-Vest și județului Bihor nu sunt accesibile publicului larg, acestea se aplică la un nivel generalizat, pentru toate regiunile (modelul RHOMOLO), respectiv pentru toate județele (modelul TIATOOL) din Statele Membre, în baza unor simulări de creștere sau scădere a unor indicatori economici în scenariul cu fonduri, raportat la scenariul fără fonduri.

Evaluarea de impact a politicilor publice de orice nivel, în general, și a finanțărilor comunitare, în particular, reprezintă un sector relativ nou, care angrenează atât teoreticieni din domeniul economiei (econometrie, statistică, finanțe), matematicii, științelor socio-umane, științelor politice, geografiei, ș.a., cât și practicieni din instituții publice sau private (http://ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/evaluations/conferences/evaluating-effects/, accesat la 25.06.2017), astfel că autorul a încercat să filtreze limbajul tehnic folosit de teoreticieni și de practicieni, și să rețină acele elemente importante pentru teza de doctorat.

În cele ce urmează, autorul formulează o serie de recomandări, care se adresează atât instituțiilor publice responsabile cu gestiunea, implementarea sau evaluarea fondurilor structurale și de coeziune, cât și instituțiilor care gestionează unități administrativ teritoriale, elaborează strategii sau planuri de dezvoltare și sunt responsabile de implementarea acestora. Nu în ultimul rând, recomandările se adresează și mediului academic, experților în scriere sau management de proiecte, precum și oricărui cititor interesat de problematica actuală în ceea ce privește explicarea triunghiului absorbție versus impact versus dezvoltare economică.

Prima recomandare a autorului se îndreaptă înspre concentrarea eforturilor instituțiilor publice, ale mass-mediei și cu precădere, ale mediului academic, de a îndepărta din mentalul colectiv percepția potrivit căreia o rată crescută a absorbției fondurilor structurale și de coeziune, un număr mare de proiecte implementate sau sume considerabile de bani vor aduce neapărat o dezvoltare economică pe măsură, întrucât posibilitatea de scădere a nivelului indicelui de disparitate regională pentru anii următori este improbabilă, fapt ce reiese atât din estimări ale Comisiei Naționale de Prognoză (2017) și ale Institutului Național de Statistică (2017b), cât și din rezultatele obținute de autorul tezei în baza simulării RHOMOLO la nivel regional. S-a mediatizat intens debutul dificil și tardiv al absorbției pentru primii 4 ani ai perioadei 2007-2013, iar aceste critici se repetă și în perioada 2014-2020: ceea ce nu este explicat publicat larg este că atât perioada 2007-2010, cât și perioada 2014-2017 reprezintă, din punct de vedere procedural, un interval de timp în care programele operaționale nu primesc plăți de la Comisia Europeană, acestea funcționând în baza unor pre-finanțări și prin infuzia de fonduri de la bugetul de stat. Ceea ce trebuie să se înțeleagă este faptul că aceste fonduri generează costuri deloc de neglijat pentru sistemul finanțelor publice, pe lângă aceste pre-finanțări existând și cofinanțările, corecțiile financiare aplicate de Comisia Europeană, toate acestea fiind plătite de la bugetul de stat până să fie recuperate de la beneficiari, precum și alte creanțe bugetare ce pot să apară pe parcurs.

A doua recomandare a autorului se îndreaptă spre autoritățile publice responsabile cu evaluarea fondurilor structurale și de coeziune, în sensul de a încheia un bilanț detailat al perioadei de programare 2007-2013, pe programe operaționale – axe prioritare – domenii majore de intervenție – măsuri de finanțare, respectiv pe regiuni de dezvoltare – județe – municipii, orașe și comune, dat fiind faptul că termenul de 31.03.2017 surprinde o sinteză a încheierii conturilor naționale în relație cu Comisia Europeană pe decontarea finanțărilor intracomunitare. Faptul că nicio autoritate din Guvernul României nu discută în mod public despre impactul real al fondurilor europene la nivel de beneficiari și comunitate, corelat cu lipsa de transparență a datelor detailate despre proiecte la nivelul programelor operaționale și fragmentarea sau lipsa totală a informațiilor specifice cheltuirii banilor, determină o foarte mare dificultate și descurajează orice încercări ale persoanelor interesate de a efectua cercetări științifice plauzibile și valide pe acest subiect.

A treia recomandare a autorului se îndreaptă spre autoritățile publice care gestionează unități administrativ teritoriale, pornind de la instituțiile statului până la agențiile de dezvoltare regională, consiliile județene, primăriile de municipii, orașe sau comune: felul în care s-au formulat strategii de dezvoltare pentru perioadele 2000-2006, 2007-2013, 2014-2020 este lacunar, pe alocuri incoerent și nerealist. Nu s-au identificat problemele și nevoile reale ale teritoriului administrat, nu s-a planificat producerea unei schimbări care să aibă în spate o teorie sau cel puțin o logică. Nu au fost descrise procese și operațiuni planificate, nu s-a conștientizat ce înseamnă operarea unor bugete publice predefinite, nu s-a corelat potențialul real al județelor / regiunilor cu obiectivele de dezvoltare județeană / regională, nu s-a impus o strictețe în ceea ce privește raportarea la intervale fixe de timp atât pe ținte de natură financiară cât și pe ajustări de natură economică. Teoreticienii și practicienii în evaluare au demonstrat faptul că investițiile din fonduri comunitare nu generează în mod neapărat beneficii vizibile la nivel de societate. La nivel național, faptul că Acordul de Parteneriat 2014-2020 (substitutul pentru cadrul strategic național de referință) menționează aceleași probleme identificate la nivelul CSNR 2007-2013, mascate doar într-o exprimare diferită, relevă grave deficiențe în ceea ce privește capacitatea de direcționare a fondurilor europene pe obiective cu adevărat stringente: faptul că încă se concentrează investiții pe sectoare cu valoare adăugată redusă, faptul că încă există un grad foarte scăzut de adaptabilitate a forței de muncă, faptul că termenul de cultură antreprenorială este mai degrabă un deziderat decât o realitate, faptul că se practică o agricultură nesustenabilă, faptul că există un management neperformant al mediului și cresc consumurile energetice în corelație cu prețurile aferente, faptul că riscul de sărăcie și excluziune socială predomină și în mediul urban, nu doar în mediul rural, iar toate aceste probleme sunt puse pe seama capacității administrative ineficiente, determină autorul să concluzioneze că depinde în mare măsură din ce parte sunt privite efectele fondurilor europene – într-adevăr, acestea pot să genereze și investiții, și consum, și salarii mai mari. De altfel, realitățile semnalate mai sus au determinat întârzierea sau mai bine zis, blocajul debutului perioadei de programare 2014-2020, întrucât Comisia Europeană a impus României, prin Acordul de Parteneriat 2014-2020, îndeplinirea unui număr de 36 de condiționalități ex-ante pentru ca noile programe operaționale să poată să funcționeze: dintre acestea, 11 au fost îndeplinite în 2014, 12 au fost îndeplinite în 2016, 6 respectă condițiile pentru îndeplinire, 6 sunt într-o etapă de consultare, iar 1 poate să determine o suspendare a plăților (managementul deșeurilor) (MDRAP, 2017:1).

A patra recomandare a autorului se adresează întregului ansamblu de instituții și organisme responsabile cu raportarea fondurilor europene: trebuie să se depășească tendința de raportare cantitativă – pasivă a indicatorilor monitorizați în cadrul proiectelor și să se adopte o raportarea calitativă – activă, deoarece capacitatea redusă de a produce date la nivel de ministere, autorități de management, organisme intermediare nu atrage de la sine decât o imposibilitate de a realiza planificări bugetare, actualizări ale indicatorilor de rezultat sau analize detailate ale impactului fondurilor comunitare. De altfel, ar fi trebuit să existe date centralizate și descentralizate despre impactul perioadei de programare 2007-2013, astfel încât acestea să stea la baza formulării obiectivelor din Acordul de Parteneriat 2014-2020. Faptul că indicatorii de rezultat la nivel de proiecte se colectează tardiv, după o perioadă lungă de timp de la finalul perioadei de implementare demonstrează o abordare superficială a autorităților în cunoașterea efectelor finanțărilor comunitare, iar această tendință se răspândește și spre agențiile de dezvoltare regională, organismele de resort din teritoriu și primăriile locale.

A cincea recomandare a autorului se îndreaptă spre situația lacunară a evaluărilor de impact, deoarece nu există nici interes, nici corelare între Comisia Europeană – autoritățile naționale – autoritățile regionale sau județene, pentru diseminarea instrumentelor potrivite de evaluare, respectiv pentru adâncirea analizelor până la nivel NUTS2 sau NUTS3, sau de ce nu, până la nivel de municipiu / oraș sau comună / sat (nivel LAU2). De asemenea, autorul consideră că EUROSTAT împreună cu institutele naționale de statistică, inclusiv cu direcțiile de statistică subordonate la nivel regional sau județean, ar trebui să aloce resurse pentru dezagregarea indicatorilor relevanți pentru impactul finanțărilor comunitare până la nivel NUTS 2/3 sau LAU2 și să le introducă în contextul unor platforme electronice pe care deja le folosesc și în care să poată opera și Ministerul Fondurilor Europene sau oricare alte entități gestionare de fonduri europene. Pentru cazul României, astfel de raportări ar putea fi introduse în sistemul de statistici în plan teritorial, eDemos (http://edemos.insse.ro/portal/, accesat la 25.06.2017), respectiv în plan regional, Tempo (http://www.insse.ro/cms/ro/content/indicatori-de-statistica-regionala-tempo, accesat la 25.06.2017). Faptul că Institutul Național de Statistică nu deține în prezent nici o atribuție și nici o implicare în relația cu fondurile europene administrate la nivel național, regional sau local este o situație îngrijorătoare și întărește lipsa de interes a statului în a raporta rezultatele proiectelor la ceea ce instrumentele statistice avansate din prezent pot să realizeze.

A șasea recomandare a autorului se îndreaptă spre autoritățile responsabile cu evaluarea fondurilor structurale și de coeziune: trebuie realizată o evaluare pentru fiecare program operațional 2007-2013, după modelul evaluării contrafactuale realizate pentru Programul Operațional Regional. Nu există nici lipsă de specialiști în domeniu, nici lipsă de metode de evaluare, ci doar o inconsecvență pentru realizarea rapoartelor de evaluare ex-post, fapt demonstrat de faptul că nici măcar rapoartele de evaluare intermediară a programelor operaționale nu se mai regăsesc începând cu anul 2015, cu excepția programului operațional menționat mai sus. Această tendință este întâlnită și în cazul organismelor intermediare din teritoriu, care nu pun la dispoziție aspecte ale evaluării în limita teritoriului care îl administrează și în cazul instituțiilor administrației publice locale, majoritatea dintre ele necunoscând nici măcar însemnătatea conceptului de evaluare a impactului fondurilor comunitare. Deși există o platformă guvernamentală pentru evaluare: http://www.evaluare-structurale.ro/ (accesat la 25.06.2017), aceasta nu este actualizată cu date relativ recente cu privire la rapoartele de evaluare ex-post; acestei platforme i-ar putea fi extins gradul de utilizare, în sensul de a permite interacțiunea între diverse instituții publice sau private implicate în evaluarea fondurilor comunitare, inclusiv evaluatori independenți sau specialiști din mediul academic. Crearea unor grupuri de evaluare la nivel local (regiune, județ, municipiu, oraș sau comună) ar putea încuraja demararea unor analize amănunțite, care să beneficieze de sprijinul instituțiilor gestionare de fonduri europene și care să fie publicate pe această platformă. Faptul că autorul tezei s-a confruntat cu refuzul sistematic al unor instituții de a pune la dispoziție informații despre proiecte justifică oportunitatea unui astfel de demers.

A șaptea recomandare a autorului se îndreaptă înspre universități, școli, licee, și alte organizații ce se ocupă de formarea profesională a adulților: există un nivel scăzut de competențe în rândul tinerilor cu privire la gradul de cunoaștere al conceptelor despre absorbția fondurilor europene și metodele de evaluare a impactului acestora în societate. Deși sunt organizate cursuri de profil la nivel de programe de licență sau masterat, acestea abordează doar un nivel teoretic al problematicii finanțărilor intracomunitare și nu conțin o aplicabilitate practică a cunoștințelor; aceeași observație se extrapolează și în cazul cursurilor de perfecționare pentru profesiile de expert accesare fonduri structurale și de coeziune, manager de proiect sau evaluator de proiect. Mai mult decât atât, tinerii nu sunt încurajați să lucreze pe sectorul consultanței în proiecte pe fonduri europene, majoritatea pozițiilor de consultant junior descalificând marea majoritate a candidaților din cauza lipsei de experiență specifice; aceeași observație este valabilă și în cazul instituțiilor administrației publice centrale și locale care organizează concursuri de angajare pentru departamentele responsabile cu finanțări comunitare. Prin urmare, stereotipul format la nivel comunității românești, acela că deficiențele capacității administrative pentru gestiunea fondurilor europene sunt generate de lipsa acută de personal reprezintă o părere denaturată, falsă și pe alocuri nejustificată, întrucât o mare parte din tinerii absolvenți de studii superioare în domeniul studiilor europene, științelor politice, economice, socio-umane, juridice sau administrative, nu reușesc să profeseze în domeniul fondurilor europene, nici în mediul public, nici în mediul privat. Autorul apreciază că un minim de experiență profesională în gestiunea fondurilor europene sau consultanța de profil ar putea să încurajeze mulți tineri să scrie, să acceseze și să implementeze proiecte individuale; de altfel, o măsură în acest sens ar putea fi dată de implicarea studenților de la licență, masterat sau doctorat în stagii de practică la instituțiile publice sau la companii de consultanță pe specificul fondurilor europene, stagii care să-i învețe chestiuni practice și să nu fie realizate doar pe hârtie. Școlile doctorale ar putea deveni adevărate centre de evaluare a impactului fondurilor europene, astfel încât în funcție de specificul domeniilor de doctorat să fie abordate și proiecte finalizate pe tematici identice sau apropiate. Conferințele științifice pe subiectul cunoașterii impactului finanțărilor comunitare, al dezvoltării economice generate și al implicațiilor sociale ar impulsiona și mai mult mediul academic spre aceste propuneri.

A opta recomandare a autorului se îndreaptă spre instituțiile publice gestionare de fonduri europene, spre centrele publice sau private de documentare europeană și spre companiile de consultanță specifice: există un grad redus de cunoaștere a condițiilor specifice, a etapelor de urmat și al costurilor necesare pentru implementarea unui proiect, cu precădere din partea populației aparținând mediului rural, dar și al celei aparținând mediului urban. Percepția generală a populației, indiferent de domeniul de finanțare vizat, este aceea că fondurile europene sunt bani primiți în mod gratuit de la Uniunea Europeană, fără să se cunoască existența gradului de cofinanțare pentru beneficiari, fără să se cunoască birocrația excesivă pentru depunerea unui proiect, perioada lungă de așteptare până la evaluarea proiectului, riscul excesiv de îndatorare a beneficiarului din cauza întârzierilor în rambursări și fără să se explice pașii concreți de urmat înainte și după obținerea aprobării proiectului. La nivel de județ, municipiu, oraș sau comună, autorul tezei nu a întâlnit inițiative în acest sens, mai ales într-o perioadă în care internetul, televiziunea și orice mijloace mass-media pot să depășească orice bariere (de timp, de distanță, de orice tip de inaccesibilitate) și să transmită informații relevante pentru potențialele persoane interesate să acceseze fonduri europene. Acolo unde nici instituțiile publice nu dețin competențe sau un minim de cunoștințe despre finanțările comunitare, în special în orașele și municipiile altele decât municipiul reședință de județ, precum și în comune și sate, ar putea funcționa un parteneriat între organizații sau persoane cu competențe și cunoștințe în domeniu și primăriile sau școlile locale care ar putea să găzduiască sesiuni de informări publice pentru marea masă a populației, inițiative care să fie transmise și în timp real prin mijloace de comunicare adecvate. Este de asemenea dezamăgitor faptul că nici postul de televiziune publică, nici alte posturi de televiziune privată nu realizează astfel de sesiuni de informare cu privire la oportunitatea depunerii de proiecte pentru accesare fondurilor europene. La fel, nu este vorba de lipsă de specialiști, ci de un interes mai scăzut.

A noua recomandare a autorului se îndreaptă spre autoritățile de management ale programelor operaționale, spre organismele intermediare și spre beneficiarii de fonduri europene: în general, nu se cunoaște rata de succes a proiectelor, nu se cunosc rezultatele concrete ale proiectelor, dificultățile prin care au trecut beneficiarii, acțiunile lor concrete în cadrul proiectelor, perspectivele post-implementare, implicațiile financiare și economice, rata de multiplicare a efectelor generate de proiecte, și per ansamblu, beneficiile aduse societății din aria de localizare a proiectelor. Pe modelul campaniei de promovare a Programului Operațional Regional 2007-2013, în care au fost prezentate populației informații relevante despre o selecție de proiecte de succes, ar putea fi integrată o platformă de comunicare către beneficiari și non-beneficiari a principalelor aspecte ce țin de pregătirea, depunerea, implementarea și perspectivele de pe parcursul derulării, cât și la finalizarea proiectelor. Cu precădere acest demers ar fi foarte util pentru Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală 2014-2020, întrucât ar putea să atragă un număr considerabil de viitori beneficiari ai investițiilor în domeniul agriculturii și zootehniei. Propunerea nu se limitează doar la acest sector, ci poate să abordeze întreg ansamblul cadrului financiar 2014-2020.

A zecea recomandare a autorului se îndreaptă către mediul academic, către cercetători și către specialiștii în fonduri europene cu experiență în mediul public sau privat: nu există publicații științifice care să abordeze evaluarea impactului fondurilor europene, cu excepția unui număr redus de teze de doctorat și pe alocuri, articole științifice. Persoanele cu experiență în acest sector trebuie să fie încurajate să scrie despre orice aspecte relevante din activitatea lor profesională, să fie invitați să participe la conferințele științifice organizate în universități și, unde prestigiul profesional este pe măsură, să expună în fața studenților și cadrelor universitare experiențe relevante pentru cunoașterea problematicii evaluării impactului. Fiecare facultate, în funcție de domeniile și specializările sale, ar putea să atragă specialiști în proiecte implementate pe specificul facultății, care să-și expună viziunea proprie și să aducă propriile recomandări pentru multiplicarea unor astfel de proiecte.

În încheiere, autorul tezei mulțumește conducătorului de doctorat și comisiei de îndrumare pentru sprijinul acordat și speră că rezultatele cercetării sale vor fi utile comunității.

BIBLIOGRAFIE

A. Cărți de specialitate

ANTONESCU, Daniela, (2012) Identificarea disparităților și convergenței economice regionale în Uniunea Europeană și România, București, 49 p.

ANTONESCU, Daniela (2013a) The Regional Development Policy of Romania in the Post-Accession Period, The Romanian Academy, Bucharest, 144 p.

BÂRGĂOANU, Alina, (2009) Fondurile europene, Strategii de promovare și utilizare, Editura Tritonic, București, 252 p.

BADEA, Mihaela, BUMBESCU, Sorina Simona, (2012) Fonduri europene 2012-2013: Ce trebuie să conțină un proiect eligibil?, Ed. Gold, 213 p.

BAYAR, Ali (2007) Study on the economic impacts of convergence interventions (2007-2013), Comisia Europeană, 79 p.

BERINDE, Mihai (Coord.), BUDĂU, Alexandra, POPOVICI, Monica, CODA Mihaela (2012) Studiu privind modul de percepție a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană de către cetățenii județului Bihor, Editura Universității din Oradea, 496 p.

BLOMEYER & SANZ (2011a) What are the implications of the current legislation for cost effectiveness and quality control in structural fund spending? What role for performance auditing?, European Parliament, 82 p.

BLOMEYER & SANZ (2011b) What evolution can be identified in the organizations managing EU funding, particularly due to the simplification efforts pursued by the Commission in 2008, 2009 and 2010?, European Parliament, 82 p.

BRADLEY John, MITZE, Timo, MORGENROTH, Edgar, UNTIEDT, Gerhard (2005), An integrated Micro-Macro (IMM) approach to the evaluation of large-scale public investment programmes: the case of EU Structural Funds, Munster, 98 p.

CENTRE FOR EUROPEAN POLICY STUDIES (2014) What are the effects of the EU budget: driving force or drop in the ocean?, Brussels, 40 p.

CENTRE FOR INDUSTRIAL STUDIES (2009) An analysis of the added value of European structural funding, European Parliament, Policy Department Structural and Cohesion Policies, Brussels, 184 p.

CENTRE FOR RESEARCH ON IMPACT EVALUATION (2014) Knowledge gaps in evaluating labour market and social inclusion policies. Use of counterfactual impact evaluation, “Luxembourg: Publications Office of the European Union”, 136 p.

CENTRUL ROMÂN DE POLITICI ECONOMICE, (2003) Impactul fondurilor structurale în România. Evaluare cu ajutorul modelului HEROM, 42 p.

CIFFOLILLI, Andrea, CONDELLO, Stefano, POMPILI, Marco, ROEMISCH, Roman, (2015) Ex-post evaluation of Cohesion policy programmes 2007-2013, focusing on the European Regional Development Fund (ERDF) and Cohesion Fund (CF), Final Report – Work Package 13, Comisia Europeană, Brussels, 84 p.

COMISIA EUROPEANĂ, (2013) Assessing territorial impacts: Operational guidance on how to assess regional and local impacts within the Commission Impact Assessment System, Brussels, 45 p.

COMISIA EUROPEANĂ, (2014) The programming period 2014-2020. Guidance document on monitoring and evaluation: European Cohesion Fund, European Regional Development Fund. Concepts and Recommendations, Belgium, 44 p.

COMISIA EUROPEANĂ, (2016a) Measuring the impact of Structural and Cohesion Funds using the regression discontinuity design, „Luxembourg: Publications Office of the European Union”, 45 p.

COMISIA EUROPEANĂ, (2016b) The impact of cohesion policy 2007-2013: model simulation with QUEST III, „Luxembourg: Publications Office of the EU”, 40 p.

COMISIA EUROPEANĂ, (2016c) Macro-economic effects of cohesion policy funding in 2007-2013. Executive summary, „Luxembourg: Publications Office EU”, 16 p.

COMISIA EUROPEANĂ, (2016d) The macroeconomic situation in EU over 2007-2013 programming period. Synthesis report, „Luxembourg: Publications Office EU”, 24p

CRISTEA, Marius, MARE, Codruța, MOLDOVAN, Ciprian, CHINA, Andreea, FAROLE, Thomas, VINȚAN, Adina, PARK, Jane, GARETT, Keith Patrick, IONESCU-HEROIU, Marcel, (2017) Orașe magnet: Migrațiune și navetism în România, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare / Banca Modială, Washington DC, 494 p.

CURTEA DE CONTURI EUROPEANĂ (2015) Sprijinul acordat de UE pentru infrastructura rurală: se poate obține un raport costuri-beneficii mult mai bun, 70 p.

DEPARTMENT FOR INTERNATIONAL DEVELOPMENT (2012), Broadening the range of designs and methods for impact evaluations, United Kingdom, 127 p.

DROJ, Laurențiu, (2013) Bancabilitatea proiectelor de investiții finanțate din fonduri structurale europene, Editura Economică, București, 204 p.

EDERVEEN, Sjeef, GORTER, Joeri, DE MOOJ, Ruud, NAHUIS, Richard, (2002) Funds and Games. The Economics of European Cohesion Policy, CPB Netherlands, 103 p.

ESPON (2005) The territorial effects of the Structural Funds, Project report, 1263 p.

GÂRBOAN, Raluca, (2006) Metode utilizate în evaluarea programelor: analiza impactului social, Editura Accent, 103 p.

GARBARINO, Sabine, HOLLAND, Jeremy, (2009) Quantitative and qualitative methods in impact evaluation and measuring results, Department for International Development, United Kingdom, 51 p.

GERTLER, Paul, MARTINEZ, Sebastian, PREMAND, Patrick, RAWLINGS, Laura, VERMEERSCH, Christel, (2016) Impact Evaluation in Practice – Second Edition, World Bank / International Bank for Reconstruction and Development, Washington DC, 367 p.

GHINEȚ, Dana, (2015) Adevărul despre fondurile nerambursabile în România. Confesiunile unui fost consultant, Access Project Investments, 116 p.

IORGA, Elena, ALEXANDRU, Violeta, ERCUȘ, Loredana, (2011) Fondurile structurale: de la oportunitate de dezvoltare la buget de pradă. Șansele redresării României prin fonduri structurale, București, 140 p.

ISTITUTO PER LA RICERCA SOCIALE, INSTITUT DE GOVERN I POLITIQUES PUBLIQUES, (2011) Study on the contribution of local development in delivering interventions co-financed by the European Regional Development Fund in the periods 2000-06 and 2007-13, Comisia Europeană, 100 p.

KPMG (2015) EU funds in Central & Eastern Europe Progress Report 2007- 2014,60p

KPMG (2016) EU funds in Central & Eastern Europe Progress Report 2007- 2015,68p

KPMG ROMANIA, GEA S&C, PLURICONSULT, (2010) Conducting evaluations for the period 2009-2010. A formative evaluation of Structural Instruments in Romania. Final Report, Authority for Coordination of Structural Instruments, 172 p.

LANTANZIO E ASSOCIATI SPA (2011) Assessment of the administrative capacity of regions in regional development, 174 p.

LAZEA, Valentin, ANGHEL, Lucian, BIRIȘ, Gabriel, (2012) Prioritizarea politicilor Uniunii Europene prin prisma avantajelor produse de acestea pentru România, în perspectiva participării la negocierile desfășurate în cadrul procesului de revizuire a bugetului comunitar, București, Editura Economică, 152 p.

LECKEY, Michael, PAVEL, Lucian, MARINESCU, Sorin Mario, GEORGESCU, Sorin, DERSCAN, Ioana, POLLARD, Dennis, CONSTANTINESCU, Mihaela, SCARLAT, Felicia, RĂDULESCU, Ecaterina, (2010) Formare continuă a personalului implicat în gestionarea fondurilor structurale și de coeziune, 223 p.

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (2016) Fonduri europene 2014-2020 pentru autoritățile publice locale, București, 83 p.

MORAR, V., (2014) Accesarea de fonduri europene nerambursabile pentru agricultură în perioada 2014-2020. Ghid esențial pentru afaceri, Ed. Alex Alex, 400 p.

MORARU, Adrian, TUDOSE, Elena, (2015) Consolidarea unui sistem eficient de control pentru prevenirea fraudelor cu fonduri europene în noile State Membre în perioada 2014-2020, București, 75 p.

MORRIS, Stephen, TODTLING, Herta, WISEMAN, Michael, (2013) Design and commissioning of counterfactual impact evaluations. A practical guidance for ESF Managing Authorities, „Luxembourg: Publications Office of the European Union”, 105 p.

NETHERLANDS ORGANIZATION FOR APPLIED SCIENTIFIC RESEARCH (2008) Study on the system of regional models for impact assessment of EU Cohesion Policy, Technical Part, 55 p.

OPRESCU, Gheorghe, CONSTANTIN, Daniela – Luminița, ILIE, Florinel, PÎSLARU, Dragoș, (2006) Analiza capacității de absorbție a fondurilor comunitare în România, Institutul European din România, București, 71 p.

PLATON, Victor, (2012) Rolul indicatorilor de performanță în selectarea / aprobarea proiectelor, 42 p.

SANDU, Dumitru, (2011) Dezvoltare comunitară și regională, București, 233 p.

SARTORI, Davide, CATALONO, Gelsomina, GENCO, Mario, PANCOTTI, Chiara, SIRTORI, Emanuela, VIGNETTI, Silvia, DEL BO, Chiara, (2014) Guide to cost-benefit analysis of investment projects. Economic appraisal tool for Cohesion policy 2014-2020, Comisia Europeană, Brussels, 364 p.

SOCIETATEA ACADEMICĂ DIN ROMÂNIA (2017) Raport anual de analiză și prognoză – România 2017, București, 80 p.

TAVISTOCK INSTITUTE (2003) The evaluation of socio-economic development. The guide, London, 156 p.

TOTH Alexandru, DĂRĂȘTEANU Cătălin, TARNOVSCHI Daniela (2010) Autoritățile române față în față cu fondurile europene, București, 204 p.

UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI, (2014) Material destinat pregătirii examenului de masterat la specializările: Dezvoltare regională durabilă, Economia mediului, 117 p.

VARGA, Janos, IN ‘T VELD, Jan, (2009) A model-based assessment of the macroconomic impact of EU Structural Funds on the New Member States, 34 p.

VARGA, Janos, IN ‘T VELD, Jan, (2010) The potential impact of EU Cohesion Policy spending in the 2007-13 programming period: a model-based analysis, Comisia Europeană, Brussels, 66 p.

VOINEA, Liviu, COJANU, Valentin, LUNGU, Laurian, SANDU, Dumitru, ȘERB, Iulia, (2007) Matricea de evaluare a competitivității regionale, București, 40 p.

WORLD BANK, MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE (2013), Orașe competitive. Remodelarea geografiei economice a României, 291 p.

B. Articole științifice

ALBULESCU, Claudiu Tiberiu, GOYEAU Daniel, (2013) “EU funds absorption rate and the economic growth”, Timisoara Journal of Economics and Business, Vol. 6, Issue 2.

ANTONESCU, Daniela, (2013b) “Evaluating methodology of Community regional funds” in Acta Universitatis Danubius, Vol. 9, No. 4, pp. 332-347

BECKER Sascha, EGGER Peter, EHRLICH Maximilian (2016), “Effects of EU regional policy: 1989 – 2013”, CAGE Discussion Paper No. 271, 37 p.

BECKER, Sascha, EGGER, Peter, EHRLICH, Maximilian, (2010a) “Going NUTS: The effect of EU Funds on regional performance” in Journal of Public Economics,pp. 578-590

BECKER, Sascha, EGGER, Peter, EHRLICH, Maximilian, (2010b) “Too much of a good thing? On the growth effects of the EU’s regional policy” in Journal of Public Economics.

CACE, Corina, CACE, Sorin, IOVA, Cristina, NICOLĂESCU, Victor, (2010) “Capacity of PHARE and Structural Funds absorption: pre-accession versus post-accession” în Revista de cercetare și intervenție socială, vol. 28, pp. 78-96

CAMERON, Drew, MISHRA, Anjini, BROWN, Annette, (2016) „The growth of impact evaluation for international development: how much have we learned?” in Journal of Development Effectiveness, Vol. 8, No. 1, pp. 1-21

CHIRILĂ, Lavinia Florentina, (2010) “The impact of Structural Funds implementation in Bihor county. Case study on the Regional Operational Programme 2007-2013” in “Annals of the University of Oradea”, Economics Series, pp. 88-93

COMISIA EUROPEANĂ (2012), “The role of international transfers in public investment in CESEE: European Commission experience with Structural Funds”, Working Paper, 16 p

COMISIA EUROPEANĂ (2015), “Econometric assessments of Cohesion Policy growth effects: how to make them more relevant for policy makers?” Working Paper, 16 p

DABROWSKI, Marcin, (2015) „Doing more with less or doing less with less?Assessing EU cohesion policy financial instruments for urban development” in Regional Studies,26 p.

DROJ, Laurențiu (2011), “European Funding – Reduction of economic disparities or the rich get richer?” in Crises after the Crisis. Inquiries from a National, European and Global Perspective, Sibiu.

DUMCIUVIENE, Daiva, STUNDZIENE, Alina, STARTIENE, Grazina, (2015) „Relationship between Structural funds and economic indicators of the European Union” in Inzinerine Ekonomika – Engineering Economics, No. 26(5), pp. 507-516

ENE, Nadia, DOBREA, Cătălin, (2004) “Indicatori utilizați în evaluarea programelor socio-economice finanțate prin Fondurile Structurale” în Administrație și management public, Nr. 2, pp.72-79

FOLEA, Victoria, ȚĂRANU, Mariana-Camelia, (2016) “Structural Funds (Cohesion Policy) 2007-2013. A comparative analysis of the EU Member States in the Central and Eastern Europe”, in Global Economic Observer, Vol. 4, No. 2, 12 p.

GHERGHINESCU, Oana, RINDERU, Paul, (2010) “Econometric model for analyzing the Structural Funds absorption at regional level – the Regional Operational Programme” in Finance – Challenges of the future, Year IX, No. 12, pp. 147-158

GLIGOR, Delia Anca Gabriela (2015), “The effect of Structural Funds on regional competitiveness in the new EU countries: the case of Romania and Bulgaria” in Annals of the Constantin Brâncuși University of Târgu-Jiu, Economy Series, Issue 1, volume I, 11 p.

HAGEN T., MOHL P. (2009), “Which is the right dose of EU Cohesion Policy for economic growth?”, Discussion Paper 09, Centre for European Economic Research, 49 p.

HAPENCIUC, C., MOROȘAN, A., ARIONESEI, G., (2013) “Absorption of Structural Funds – International comparisons and correlations”, Procedia Economics and Finance, Issue 6, pp. 259-272.

HREBENCIUC Andrei, DINU Marin, SOCOL Cristian, (2008) “The efficiency of Romanian regional policy” în Romania in the European Union,the quality of integration–Regional Development, pp.14-19;

IACOVOIU, Viorela, (2006) „The role of pre-accession funds in the Romanian economy“, în Buletinul Univ. Petrol-Gaze Ploiești, Șt. Ec., Vol. LVIII, No. 2, pp. 65-70.

IANCU, Aurel, (2008) „Convergența reală“, Convergența economică și rolul cunoașterii în UE, 89 p.

IDU, Pompilia, (2006) “Instrumentele structurale și convergența statelor în Uniunea Europeană” în Revista OEconomica, Societatea Română de Economie, Nr. 3, 45 p.

ISTUDOR, Nicolae, PETRESCU, Irina Elena, (2013) “Comparison regarding the accession degree of the structural funds in the European Union member states”, in Competitiveness of Agro-Food and Environmental Economy, pp.35-39

JUREVICIENE, Daiva, PILECKAITE, Jurate, (2013) “The impact of EU Structural Funds support and problems of its absorption” in Business, Management and Education ISSN 2029-6169, pp. 1-18

LINCARU, Cristina, PIRCIOG, Speranta, CIUCĂ, Vasilica, ATANASIU, Draga, CHIRIAC, Beatrice, (2015) “A territorial profile of public expenditures at LAU2 level for 2007-2013 period in Romania” in The USV Annals of economics and public administration, Vol. 15, Issue 1(21), pp. 204-213

LUNGU, Laurian, (2013) “The impact of EU funds on Romanian finances” in Romanian Journal of European Affairs, Vol. 13, No. 02, pp. 5-27

LUPU, Dan, ASANDULUI, Mircea, (2015) “Comparative assessment of efficiency in attracting European funds by regions of Eastern European countries” in CES Working Papers, Vol. VII, Issue 2A, pp. 531-544

MARZINOTTO, Benedicta, (2012) “The growth effects of EU Cohesion Policy: a meta-analysis”, Bruegel Working Paper

MOLDOVAN, Bogdan Andrei, PAVEL, Alexandru, (2016) „Efectele accesului la finanțare nerambursabilă și la infrastructura de transport asupra dezvoltării economice locale în mediul rural din regiunea de dezvoltare Nord-Vest” în Revista Transilvană de Științe Administrative, No. 2(39), pp. 140-152

MONTRESOR, Elisa, PECCI, Francesco, PONTAROLLO, Nicola, (2010) „The evaluation of european Structural Funds on economic convergence with the application of spatial filtering technique” in Working Papers Series – University of Verona, Department of Economics, 22 p.

MONTRESOR, Elisa, PECCI, Francesco, PONTAROLLO, Nicola, (2011) “The convergence process of the European regions: the role of Regional Policy and the Common Agricultural Policy” in Studies in Agricultural Economics No. 113, pp. 167-177

NECULIȚĂ, Mihaela, NECULIȚĂ, Valentin, (2014) “Analysis of Structural and Cohesion Funds in Central and Eastern European countries” in International Conference Risk in Contemporary Economy,Ed XV, Dunărea de Jos University of Galați, pp. 445-450

NICA, Marian, (2011) “Extinderea practicii evaluării în România: de la programele finanțate de Uniunea Europeană la politicile publice” în Revista Transilvană de științe administrative, No. 2(29), pp. 101-117

PĂTRUȚI, Alexandru, TĂTULESCU, Alina, (2015) “Structural funds as the solution A to the present crisis: Romania – a case study” in The Review of Social and Economic Issues, Vol. 1, No. 2, pp. 50-71

PĂUN Cristian, (2014) “The socio-economic impact of European funds on Eastern European Countries” in International Review of Social Research, Vol. 4, Issue 1, pp. 49-56

PANAGIOTIS, Artelaris (2014) “Local versus regime convergence regression models: a comparison of two approaches” in GeoJournal, No. 80, pp.263-277

PAVEL, Ramona, (2013) “Evaluarea – rol și metode abordate în analiza și programarea utilizării fondurilor structurale”,în Revista Transilvană de Științe Administrative, pp. 83-105

PERCOCO, Marco, GAGLIARDI, Luisa, (2016) “The impact of European cohesion policy in urban and rural regions: a regression discontinuity approach” Regional Studies,22p

PERCOCO, Marco, (2017) “Impact of European cohesion policy on regional growth: does local economic structure matter” in Regional Studies, pp.833-843

PETROPOULOS, Sotiris, (2013) “Evaluation of the European Structural Funds. A historical perspective” in The Jean Monnet Papers on Political Economy, University of Peloponnese, No. 4, 32 p.

POPA, Ancuța, DOSPINESCU, Andrei, (2013) “Multipliers of Romanian economic structure: an analysis in terms of input-output model” in Actual Problems of Economics, No. 5(143), pp. 432-441

POPA, Ancuța (2012) “The impact of the Structural Funds in the transformation process of the new EU Member States” in L’Europe en Formation, Vol. 2, No. 364, Centre international de formation europeene, pp. 161-179

POPESCU, Felix Angel, (2014), “The competitiveness of Romanian development regions in accessing Regional Operational Programme 2007-2013” in Emerging Markets Economics and Business, Oradea University Press, pp. 157-163.

POPESCU, Felix-Angel, (2015) “Evolutions in implementing Structural and Cohesion Funds in Central and Eastern Europe during 2007-2014 period” in „Annals of the University of Oradea”, Economic Science Series, TOM XXIV, pp. 742 – 748.

POPESCU, Felix-Angel, BERINDE Mihai (2016a), “Theoretical aspects regarding Structural and Cohesion Funds impact evaluation methodology”, „Annals of the University of Oradea”, Economic Sciences, TOM XXV, No. 2, pp. 106-116.

POPESCU, Felix-Angel (2016b), “Researches regarding the dimension and relevance of European funding in Bihor county”, Emerging markets economics and business. Contributions of young researchers, No. 4, University of Oradea Press. pp. 141-145.

POPESCU, Felix-Angel (2016c), “Bihor county: economy evolution, development strategies and European Funds perspective”, Emerging markets economics and business. Contributions of young researchers, No. 4, University of Oradea Press. pp. 146-150.

POPESCU, Felix-Angel, BERINDE, Mihai, (2017) “Analysis regarding the instruments for impact evaluation of European Funds across practitioners”, in “Annals of the University of Oradea”, Economic Sciences Series, TOM XXVI, University of Oradea Press, pp. 691-696

PRISECARU Petre, (2013) „Procesul de convergență economică și instituțională a țărilor central și est europene”, Economiile țărilor din Europa Centrală și de Est. Deficiențe structurale, Academia România, 28 p.

PUIGERVER-PENALVER, Mari-Carmen, (2007) “The impact of Structural Funds policy on European regions’ growth. A theoretical and empirical approach” in The European Journal of Comparative Economics, Vol. 4, No. 2, pp. 179-208

RADU, Andreea Lorena, CARACOTA, Maria, (2011) “EU Funded Projects: from financial to economic analysis” in Economia. Seria Management, Vol 14(1), pp.156-176

ROMAN, Mihaela, (2011) “The management of evaluating the European programs and policies implemented in Romania” in Knowledge management. Information management. Learning management, No. 14, pp. 197-211

SOCIETATEA ACADEMICĂ DIN ROMÂNIA (2013) “Regionalizarea și fondurile UE: cum să nu faci rău până să faci bine”, 13 p.

SOVIANI, Radu (2014) “O analiză bazată pe ipoteze privind efectul multiplicator al unei absorbții adecvate a fondurilor europene. Efectele asupra convergenței reale în România” în Audit financiar, cercetare Nr. 11, pp. 22-35

TOMOVA, Mariana, REZESSY, Andras, LENKOWSKY, Artur, MAINCENT, Emmanuelle, (2013) “EU governance and EU funds – testing the effectiveness of EU funds in a sound macroeconomic framework”, Economic papers 510, European Comission.

TRON, Zsuzsanna, (2009) “Philosophy and methods of examining the impact of the European regional policy”, University of Oradea. Economic Sciences, No. 1, pp. 466-471.

VASARY, Miklos, TOTH, Janos Balazs, BARANYAI, Zsolt, TAKACS, Istvan, TAKACS-GYORGY, Katalin, “Macroeconomic trends by the use of Structural Funds” in Zarzadzanie Publicizne 4(24)/2013, pp.491-504

ZAI, Paul, GELĂMANCĂ, Bianca, (2013) “Abordări privind absorbția fondurilor structurale în România perioada 2007-2013” în Revista Transilvană de Științe Administrative, pp. 76-88

ZAMAN Gheorghe, GEORGESCU, George, (2014) “The absorption of structural and cohesion funds in Romania: balance of the period 2007-2013 and lessons for the current financial exercise”, MPRA Paper No. 56144

C. Statistici și publicații oficiale

1. AGENȚIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-VEST (2014), Planul de dezvoltare al regiunii Nord-Vest 2014-2020, 238 p., [Online] http://www.nord-vest.ro/wp-content/uploads/2016/09/7r238_PDR_2014_2020.pdf [10.06.2017]

2. AGENȚIA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ NORD-VEST (2016), Raport semestrial – semestrul al II-lea 2015, 70 p., [Online] http://www.nord-vest.ro/Document_Files/Prezentare-Agentie/00000118/mm9da_Raport%20SEMESTRIAL%20sem%20II%202015.pdf [10.06.2017]

3. „AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL CREȘTEREA COMPETITIVITĂȚII ECONOMICE”, (2014) Raportul anual de implementare a POSCCE 2013, București, 83 p.

4. „AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL DEZVOLTAREA CAPACITĂȚII ADMINISTRATIVE”, (2013) Raportul anual de implementare a PODCA 2012, București, 90 p.

5. „AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE”, (2013) Raportul anual de implementare a POSDRU, 2012, București, 148 p.

6. „AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL”, (2015) Evaluarea POR 2007-2013: 7 ani de implementare, 36 p.

7. „AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL TRANSPORT”, (2015) Raport anual de implementare 2014 POS-T 2007-2013, București, 89 p.

8. AUTORITATEA DE MANANGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL ASISTENȚĂ TEHNICĂ, (2012) Raport anual de implementare 2011 PO-AT,București, 61 p

9. COMISIA NAȚIONALĂ DE PROGNOZĂ (2017), Proiecția principalilor indicatori economico-sociali în profil teritorial până în 2020, 35 p., [Online] www.cnp.ro/user/repository/prognoze/prognoza_profil_teritorial_mai_2017.pdf [10.06.2017]

10. CONSILIUL JUDEȚEAN BIHOR (2007), Planul de dezvoltare al județului Bihor 2007-2013, 297 p., [Online] www.cjbihor.ro/pdf/PDJ.pdf [10.06.2017]

11. CONSILIUL JUDEȚEAN BIHOR (2014), Strategia pentru dezvoltarea durabilă a județului Bihor – perioada 2014-2020, 302 p.[Online] www.cjbihor.ro/pdf/Strategia%20pentru %20dezvoltarea%20durabila%20a%20judetului%20Bihor%202014-2020.pdf [10.06.2017]

12. EUROSTAT (2001) Portrait of the regions Volume 11 Romania, Luxembourg: Office for Official Publications of the European Communities, 150 p.

13. EUROSTAT (2015) Eurostat Regional Yearbook 2015, Luxembourg.

14. INSITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ, (2017a), Raport privind starea socială și economică a județului Bihor în anul 2016, Direcția Județeană de Statistică Bihor, 19 p. [Online] www.bihor.insse.ro/phpfiles/Raport_BH_12_2016.pdf [10.06.2017]

15. INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ (2017b), Regiunea Nord-Vest România. Statistici europene comparative, Direcția Regională de Statistică Bistrița-Năsăud, 74 p.

16. INSTITUȚIA PREFECTULUI BIHOR(2016a) Raport de evaluare a rezultatelor pe anul 2015, 45 p., [Online] http://www.prefecturabihor.ro/pdf/raportact2015ip.pdf [10.06.2017]

17. INSTITUȚIA PREFECTULUI BIHOR (2016b) Raport privind starea economică și socială a județului Bihor în anul 2015, 131 p., [Online] http://www.prefecturabihor.ro/pdf/stareecbh2015.pdf [10.06.2017]

18. INSTITUȚIA PREFECTULUI BIHOR (2017) Raport de evaluare a rezultatelor pe anul 2016, 40 p., [Online] www.prefecturabihor.ro/pdf/raportactivitateIPBH2016.pdf [10.06.2017]

19. GUVERNUL ROMÂNIEI (2006) Cadrul Strategic Național de Referință 2007-2013, 127p

20. GUVERNUL ROMÂNIEI (2005) Planul Național de Dezvoltare 2007-2013, 378 p.

21. MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE,(2014) Evaluarea de impact a DMI 4.3. – „Sprijinirea dezvoltării microîntreprinderilor”, 28 p.

22. MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, (2015a) Evaluarea de impact a Axei Prioritare 1: „Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor – poli urbani de creștere DMI 1.1” – Raport de evaluare martie 2015, București, 435 p.

23. MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, (2015b) Evaluarea de impact a DMI 3.2. – „Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea și echiparea infrastructurii sociale”, București, 93 p.

24. MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, (2015c) Evaluarea de impact a DMI 3.4. – „Reabilitarea / modernizarea / dezvoltarea și echiparea infrastructurii educaționale preuniversitare, universitare și a infrastructurii pentru formare profesională continuă”, București, 131 p.

25. MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, (2015d) Evaluarea de impact a DMI 5.2. – „Crearea / dezvoltarea / modernizarea infrastructurilor specifice pentru valorificarea durabilă a resurselor naturale cu potențial turistic și pentru creșterea calității serviciilor turistice” , București, 114 p.

26. MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, (2017)

„Notă privind stadiul îndeplinirii condiționalităților ex-ante asumate prin Acordul de Parteneriat la 10.01.2017”, București, 5 p.

27. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR (2008), Ghid Național pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor finanțate din instrumentele structurale, Autoritatea pentru Coordonarea Instrumentelor Structurale, 26 p.

28. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (2007) Evaluarea – componentă esențială în procesul european de formulare și implementare a intervențiilor publice, 14 p.

29. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (2017), Evoluția fluxurilor financiare dintre România și Uniunea Europeană (balanța financiară netă la 31.05.2017, 1 p., [Online]

discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/buget/reformabugetue/BFN31052017.pdf [10.06.2017]

30. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE (2011) Sinteza evaluărilor intermediare ale programelor operaționale – Raport final, 77 p.

31. MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE (2015) Raport anual de implementare 2014 POS-M, București, 2015, 184 p.

32. MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE (2013) Raportul Strategic Național 2012 privind implementarea fondurilor structurale și de coeziune, 151 p.

33. MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE (2017), Situația la 31.03.2017 a depunerii și aprobării de proiecte, semnării de contracte de finanțare și efectuării de plăți, 1 p.

34. OFICIUL JUDEȚEAN PT. FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE BIHOR (2015), Informare cu privire la stadiul accesării fondurilor europene pentru politici agricole, 66 p.

35. PRIMĂRIA ALEȘD (2014), Strategia de dezvoltare a orașului Aleșd 2014-2020, 135 p. 36. PRIMĂRIA BEIUȘ (2014), Strategia de dezvoltare mun. Beiuș 2014-2024, [Online] www.primariabeius.ro/fisiere/pagini_fisiere/187/Beius%20Strategia%20de%20dezvoltare%202014-2024.pdf [10.06.2017]

37. PRIMĂRIA MARGHITA (2014), Strategia de dezvoltare locală a municipiului Marghita, județul Bihor, pentru perioada 2014-2020, 85 p., [Online] http://www.marghita.ro/wp-content/uploads/2016/02/STRATEGIA-de-DEZVOLTARE-2014-2020.pdf [10.06.2017]

38. PRIMĂRIA NUCET (2014), Strategia de dezvoltare a orașului Nucet 2014-2020, 68 p.

39. PRIMĂRIA ORADEA (2014), Strategia de dezvoltare locală a municipiului Oradea 2014-2020, www.zmo.ro/download/Strategia%20de%20Dezvoltare%20Oradea%202015.pdf

40. PRIMĂRIA ORADEA (2016), DMPFI, Raport de activitate pe anul 2015, 20 p.

41. PRIMĂRIA SĂCUENI (2010), Strategia de dezvoltare a orașului Săcueni, Bihor,163 p.

42.PRIMĂRIA SALONTA, (2014), Strategia de dezvoltare a mun. Salonta în perioada 2014-2020, 58 p., [Online]www.salonta.net/ro/Strategie%202014-2020.pdf [10.06.2017]

43. PRIMĂRIA ȘTEI (2015), Strategia de dezvoltare locală a orașului Ștei 2014-2020, 193 p. [Online] www.primariastei.ro/Strategia%20orasului%20Stei_var%20finala.pdf [10.06.2017]

44. PRIMĂRIA VALEA LUI MIHAI (2015), Strategia de dezvoltare a orașului Valea lui Mihai 2015-2020,www.valealuimihai.ro/static/doc/245b42b65ed603627f146bfa467c7934.pdf

45. PRIMĂRIA VAȘCĂU (2014), Plan local de dezvoltare al orașului Vașcău și a localităților aparținătoare în perioada 2014-2020, 30 p.

SITOGRAFIE

[Online]http://www.adrnord-vest.ro/alte-programe-br-/regionale/fonduri-phare/programe-incheiate.html [10.09.2016]

[Online] http://www.agal.ro/judet-bihor [10.09.2016]

[Online] http://www.analizeeconomice.ro [10.09.2016]

[Online] http://www.apaoradea.ro/ispa/programIspa.html [10.09.2016]

[Online] http://administratie.gisportal.ro/mdrap/ [10.02.2016]

[Online] http://www.bihor.insse.ro/main.php [10.09.2016]

[Online] http://www.bistrita.insse.ro/main.php?id=433 [10.02.2016]

[Online] http://www.bnr.ro [10.02.2016]

[Online http://www.brecoradea.ro/index.php/programe/phare-cbc [10.09.2016]

[Online] cjbihor.ro/despre-noi/proiecte-cu-finan%C8%9Bare-extern%C4%83 [10.09.2016]

[Online] https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/ [10.02.2016]

[Online] http://cursdeguvernare.ro/ [10.12.2015]

[Online] http://data.gov.ro/dataset/informatii-derulare-fonduri-europene-smis [10.09.2016]

[Online]ec.europa.eu/regional_policy/en/policy/evaluations/conferences/evaluating-effects/ [25.06.2017]

[Online] www.e-primarii.ro/download.php?type=urban&fp=553&id=172&loc=Anexa.nr.1._incadrare%20in% 20judet_ARII%20TERITORIALE%20DE%20DEZVOLTARE_15%20mar%202011.pdf [10.09.2016]

[Online] http://www.evaluare-structurale.ro/ [25.06.2017]

[Online] http://edemos.insse.ro/portal/ [25.06.2017]

[Online] http://www.fonduri-structurale.ro/Detaliu.aspx?t=intrebarifaq [10.12.2015]

[Online] http://www.huro-cbc.eu/en/project_xls [10.09.2016]

[Online] http://insse.ro/cms/ro/content/indicatori-de-statistica-regionala-tempo [25.06.2017]

[Online] http://www.mdrap.ro [10.02.2016]

[Online] http://old.fonduri-ue.ro/etape-proiect [10.12.2015]

[Online] www.prefecturabihor.ro/pdf/GALBihor.pdf [10.09.2016]

[Online] https://portal.afir.info/[10.09.2016]

[Online] http://rhomolo.jrc.ec.europa.eu [24.06.2017]

[Online] http://tiatool.espon.eu/tia/ [24.06.2017]