Școala Doctorală de Științe Economice [630634]

1

UNIVERSITATEA DIN CR AIOVA
FACULTATEA DE ECONOM IE ȘI ADMINISTRAREA
AFACERILOR
Școala Doctorală de Științe Economice
Domeniul: Management

Doctorand: [anonimizat]:
Prof. univ. dr. Tudor NISTORESCU

-Craiova 2017 –

2

Rezumat
Teritoriul țării noastre prezint ă o mare varietate de valori cultural istorice – artă
popular ă, etnografie, folclor, tradi ții, vestigii istorice – un cadru natural armonios îmbinat, cu
un fond peisagistic variat și pitoresc. Toate acestea se constitue într -un valoros poten țial turistic
și în certe valen țe ale turismului rura l românesc. Ap ărute și dezvoltate pe cele mai variate forme
de relief, înc ă din vremea traco -dacilor, a șezările rurale române ști au p ăstrat și mai p ăstreaz ă
încă în bun ă măsură datinile și obiceiurile str ăvechi, un bogat și variat folclor, elemente
originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valorificate turistic în cadrul unei strategii de
organizare și dezvoltare a turismului rural.
În multe țări, turismul rural este considerat o strategie pentru viitor, care poate contribui
la reducerea mobilității populației, la crearea de noi locuri de muncă și la dezvoltarea zonelor
defavorizate socio -economice. Prin turismul rural, o țară asigură conservarea naturii și a
modurilor de viață, care este profitabilă atât pent ru locuitorii din mediul rural, cât și pentru
generațiile urbane viitoare. Turismul rural, turismul activ, turismul natural sau agroturismul
sunt alternative care sunt din ce în ce mai interesante pentru vacanța de familie sau pentru
vacanța cu prietenii, ca stimulente oferite de companii le angajatorilor angajaților lor, pentru
întâlniri de afaceri și relaxare. Numărul locurilor de cazare pentru turismul rural a crescut și
acest lucru se datorează și diversificării activităților economice rurale, pentru a evita
depopularea și exodul în zonele urbane.

Cuvinte cheie:
 dezvoltare turistică,
 turism rural,
 agroturism,
 ecoturism,
 dezvoltarea durabilă a turismului,
 model turistic,
 turism rural românesc .

3

INDEXUL TABELELOR ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 4
INDEXUL REPREZENTĂRILOR GRAFICE ………………………….. ………………………….. …………………… 5
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 6
CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA DURABILĂ ȘI TURISMUL RURAL ROMÂNESC ………………………….. ……………. 7
1.1. Mediul de dezvoltare turistic ă și spațiul rural ………………………….. ………………………….. ………………… 7
1.2. Factorii de influență în dezvoltarea turismului rural ………………………….. ………………………….. ……… 11
1.2.1. Mediului rural românesc și activități le turistice ………………………….. ………………………….. …….. 11
1.2.2. Încurajarea activităților turistice prin intermediul PNDR 2007 -2013 ………………………….. …… 11
1.3. Analiza performanței în contextul dezvoltării durabile în turism ………………………….. ………………… 14
1.3.1. Dim ensiunile economice, ecologice, sociale și culturale a le turismului ………………………….. … 15
1.3.2. Strategii de evoluție și performanță în turism ………………………….. ………………………….. ………… 17
1.3.3. Exploatarea durabilă a resurselor prin ecoturism ………………………….. ………………………….. …. 21
1.4. Agroturismul și turismul rural – forme de turism propice dezvoltării socio -economice locale …….. 23
1.4.1. Agroturismul și turismul rural – repercusiunea în dezvoltarea socio -economică locală ………. 25
CAPITOLUL II
TURISMUL RURAL ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE ………………………….. ………………………….. 28
2.1. Dimensiunile impactului economic al turismului în țările aparținătoare Uniunii Europene.
Comparații și diferențieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 28
2.1.1. Dezvoltarea indicatorilor de impact ………………………….. ………………………….. …………………….. 29
2.1.2. Evoluția indicatorilor care cuprind circulația turistică ………………………….. ………………………. 39
2.1.3. Indicele de competitivitate în turism ………………………….. ………………………….. …………………….. 42
2.2. Turismul rural în câteva țări europene ………………………….. ………………………….. ………………………… 44
2.3. Turismul rural în Spania ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 46
2.3.1. Modelul de turism rural și perspectivele acestuia ………………………….. ………………………….. ….. 47
2.4. Turismul rural în Franța ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 48
2.4.1. Modelul specific de turism rural ………………………….. ………………………….. ………………………….. 49
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 51
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………….. ………. 52

4

INDEXUL TABELELOR

CAPITOLUL 1
Tabelul 1.1 Numărul pensiunilor agroturistice și al locurilor de cazare la nivel
național, circulația turistică (2009 – 2013)

CAPITOLUL 2
Tabelul 2.1 Contribuția directă a turismului la PIB (%)
Tabelul 2.2 Evoluția contribuției directe a turismului la PIB (%)
Tabelul 2.3 Evoluția contribuției directe a turismului la PIB (%)
Tabelul 2.4 Contribuția totală a turismului la PIB (%)
Tabelul 2.5 Evoluția contribuției totale a turismului la PIB (%)
Tabelul 2.6 Contribuția directă a turismului la ocuparea forței de muncă (%)
Tabelul 2.7 Contribuția totală a turismului la ocuparea for ței de muncă (%)
Tabelul 2.8 Ponderea cheltuielilor turiștilor străini în total exporturi (%)
Tabelul 2.9 Evoluția cheltuielilor turiștilor străini în total exporturi (%)
Tabelul 2.10 Ponderea cheltuielilor turiștilor rezidenți (%)
Tabelul 2.11 Evoluția cheltuielilor turiștilor rezidenți (%)
Tabelul 2.12 Ponderea turismului intern în economie (%)
Tabelul 2.13 Evoluția turismului intern în economie (%)
Tabelul 2.14 Evoluția sosirilor de turiști străini în țările emergente ale UE (mii)
Tabelul 2.15 Evoluția încasărilor din turismul internațional (milioane de dolari US)
Tabelul 2.16 Plecări de turiști din țările emergente (mii)
Tabelul 2.17 Evoluția cheltuielilor în turismul internațional
Tabelul 2.18 Încasarea medie și cheltuiala medie în anul 2013 (dolari)
Tabelul 2.19 Turismul internațional în țările emergente, în anul 2013 (mii)
Tabelul 2.20 Indicele de competitivitate în turism

5

INDEXUL REPREZENTĂRILOR GRAFICE

CAPITOLUL 1
Graficul 1.1 Numărul de proiecte aprobate defalcate pe regiuni aferente Măsurii 313
Figura 1.1 Capacitatea de cazare turistică în regiunea N -E (număr de locuri)
Figura 1.2 Capacitatea de cazare turistică în România (număr locuri)
Figura 1.3 Atracții ecoturistice
Figura 1.4 Repartizarea turiștilor români în organizațiile de cazare turistică din România
Figura 1.5 Repartizarea turiștilor străini în organizațiile de cazare turistică din România
Figura 1 .6 Dinamica numărului de pensiuni agroturistice din România în perioada 2010
-2014
Figura 1.7 Dinamica numărului de locuri în pensiunile agroturistice din România în
perioada 2010 -2014

CAPITOLUL 2
Figura 2.1 Evoluția contribuției directe a turismului la PIB (%)
Figura 2.2 Evoluția contribuției totale a turismului la PIB (%)
Figura 2.3 Evoluția contribuției directe a turismului la ocuparea forței de muncă (%)
Figura 2.4 Evoluția contribuției totale a turismului la ocuparea forței de mu ncă (%)

6

INTRODUCERE

Realizarea unui studiu cu privire la activitățile turistice din spațiul rural reprezintă un demers
ce trebuie în mod obligatoriu raportat la particularitățile de ordin socioeconomic. Dezechilibrele
sociale existente la nivelul societății rurale evidențiază o subdezvoltare generalizată a satului
românesc, o supraocupare agricolă a populației rurale și un deficit de calificare înregistrat la
segmente importante ale acesteia. Această stare de fapt reprezintă re zultatul direct al derapajelor
înregistrate în mediul rural românesc de -a lungul evoluției istorice. Din nefericire, cumulul de
nereușite înregistrate de economia națională pe parcursul perioadei de tranziție a contribuit la
accentuarea și agravarea lor (M ihalache și Croitoru 2011).
Fără a realiza o analiză temeinică a consecințelor acțiunilor de colectivizare, industrializare
și urbanizare, judecând doar prin perspectiva oportunităților ocupaționale, putem afirma că acestea
au contribuit la creșterea nivel ului de trai în mediul rural. Totuși trebuie menționat și faptul că
acest cumul de măsuri corelate cu modalitatea brutală de implementare a lor a produs schimbări
ireversibile asupra conștiinței comunităților locale.
După evenimentele din decembrie 1989, s atul românesc a parcurs o perioadă de incertitudine
identitară și de lipsă de viziune în ceea ce privește dezvoltarea socioeconomică. Lipsa unui
ansamblu coerent de politici destinate dezvoltării spațiului rural românesc a reprezentat un pericol
similar pe ntru autenticitatea satului cu cel reprezentat de procesul de depersonalizare înregistrat în
blocul comunist .
Într-o oarecare măsură, începând cu anii 2000, datorită sprijinului financiar acordat de UE,
situația s -a schimbat. Această asistență financiară a venit în contextul în care România făcea
eforturi considerabile în vederea adaptării rapide a cadrului legislativ în vederea integrării în piața
internă a Uniunii Europene.
Lucrarea își propune prezentarea situației de ansamblu cu privire la activitatea t uristică
desfășurată în spațiul rural românesc contemporan, a unor modele de dezvoltare a turismului în
spațiul rural, atât în România cât și în unele țări din Uniunea Europeană.
Prezentul demers de cercetare constă într -un desk research ce a cuprins anal iza
documentelor privind programele oficiale destinate dezvoltării activităților neagricole în mediul
rural, a rapoartelor întocmite de către MADR cu privire la stadiul implementării acestor programe
de sprijin financiar, precum și a seturilor de date puse la dispoziție de către INS. Limitele studiului
sunt date tocmai de metodologia aleasă în vederea realizării cercetării precum și de natura
complexă a activităților desfășurate în cadrul turismului rural.

7

CAPITOLUL I
DEZVOLTAREA DURABILĂ ȘI TURISMUL RURAL ROMÂNESC
1.1. Mediul de dezvoltare turistic ă și spațiul rural

Turismul reprezint ă o ramur ă a economiei na ționale care se integreaz ă în sectorul ter țiar
(sectorul serviciilor). El de ține un rol important în via ța economic ă și social ă, acționând ca un
element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii
economice, de reducere a decalajului inter -regional și, deasemenea, ac ționeaza ca un element de
educare și instruire.
Activitatea turistică are un ca racter dinamic, ea modificandu -se odat ă cu schimb ările ce au
loc în cadrul economiei na ționale.
Turismul este o ramur ă de interferen ță (are leg ături cu multe alte sectoare de activitate
economic ă) și o ramur ă de consecin ță (se sprijin ă pe rezultatele ob ținute în alte ramuri de
activitate).
Ruralul – concept și tipologie
Etimologic, cuvântul rural provine din latinescul rurs, ruris și semnific ă cultur ă, câmpuri,
teritoriu ocupat, locuit, amenajat și muncit de om.
Ruralul este mai mult decât o stare de spirit , el evoc ă o parte a spa țiului terestru unde
predomin ă pădurile, câmpurile, culturile, spa țiile verzi. Mai evoc ă o form ă de ocupare a acestui
spațiu și un tip de societate, predominant agricol ă.
Spațiul rural este expresia efortului îndelungat al omului pe ntru a pune în serviciul s ău
componentele fizico -geografice ale naturii, este un spa țiu pe care omul l -a modelat în timp, în
funcție de nevoile sale.
Spațiul rural are capacitatea de a conserva și reconstrui cadrul natural, ca urmare a unei
presiuni antropice mai reduse, asociat ă cu tipul exploat ării economice și nivelul general de
dezvoltare.
Mai ales în secolul al XX -lea, sub impactul urbaniz ării, spa țiul rural a cunoscut modific ări
structurale evidente și amenaj ări pentru cre șterea capacit ății de p roduc ție a p ământului, pentru
modernizarea habitatului rural.
Expansiunea spatiului urban, dezvoltarea c ăilor de comunica ție, implantarea unor activit ăți
neagricole, introducerea unor tehnici și tehnologii, au dus la ad ăugarea, la spa țiul rural, de noi
elemente și noi rela ții, îmbog ățindu-l calitativ și cantitativ.
Cunoa șterea ruralului, în toate dimensiunile sale, reclam ă, printre altele, o analiz ă
comparativă rural -urban. Diferen țele dintre zonele rurale și cele urbane, din punct de vedere al
organiz ării economice și sociale, precum și a problemelor dezvolt ării, sunt rezultatul distinctiei
rural -urban, un criteriu universal folosit pentru caracterizarea popula ției.
Conceptul de rural
Problema definirii ruralului nu este nou ă. Multe persoane asociaz ă zonele rurale cu ideea de
mari spa ții libere, strâns legate de tradi ție și prudente în fa ța
schimb ării, frumoase și bogate în tradi ții. Când spunem rura l, ne gândim la ferme, munca la câmp,
zone mai pu țin populate, natur ă și valori tradi ționale. Spatiu rural nu constituie un ansamblu
omogen, dar nu este nici un spa țiu abstract.
Robert Badouin, în lucrarea Economie Rurale , define ște spa țiul rural în opozi ție cu spa țiul
urban, desemnând prin acest concept ,,…zone caracterizate printr -o populare de o densitate relativ
slabă și prin preponderen ța activit ăților agricole. Spa țiul rur al, contrar spa țiului urban, nu comport ă

8

puternice concentr ări de oameni. Aglomer ările sunt limitate la dimensiunile satului sau ale
burgului. El este reprezentat printr -un habitat dispersat sub forma de c ătune sau de ferme
diseminate în natur ă. Spa țiul ru ral se preteaz ă pentru activit ăți de tip agricol…” .
Conceptul de rural poate fi definit în diferite moduri. Nu exist ă o defini ție generalizat ă a
acestui concept. Ruralul poate fi definit în termeni demografici, socio -economici, sociologici,
ecologici, etnologici și culturali.
Demografic, ruralul poate fi definit în opozi ție cu spa țiul urban. Criteriul cel mai frecvent
utilizat pentru definirea c elor dou ă spații este num ărul popula ției din cadrul localit ăților. ONU
(Organiza ția Na țiunilor Unite) propune clasificare a localit ăților în func ție de num ărul popula ției,
în dou ă categorii [7]: localit ăți cu popula ție aglomerat ă sau a ora șelor (între 20 000 și 12 500 000
locuitori); localit ăți cuprinzând popula ția ora șelor mici și mijlocii și popula ția rural ă (sub 20 000
locuitori).
În România, o localitate poate fi considerat ă oraș, dac ă are un anumit num ăr de locuitori, de regul ă
peste 5 000 și îndepline ște, concomitent, anumite standarde privind dezvoltarea economic ă,
dotările edilitare și o anumit ă infrastructur ă1. Localitatea rural ă este cea în care majoritatea for ței
de munc ă se afl ă concentrat ă în agricultur ă, silvicultur ă și pescuit, oferind un mod specific și
viabil de via ță locuitorilor s ăi și care, prin politicile de modernizare î și va p ăstra și în perspectiv ă
specificul rural, majoritatea for ței de munc ă se afl ă în alte domenii decât cele agricole, silvice,
piscicole, da r care ofer ă, în prezent, o dotare insuficient ă necesar ă în vederea declar ării ei ca ora ș
și care, prin politicile de echipare și de modernizare, va putea evolua spre localit ățile de tip urban2.
Un criteriu care propune acceptarea unui sens mai larg al celor doi termeni, rural și urban, ca
spațiu, nu ca a șezare, îl reprezint ă densitatea popula ției, un element cu mare viabilitate în spa țiu,
fiind un rezultat al condi țiilor geografice, istorice, eco nomice și sociale, specifice fiec ărei zone.
Densitatea popula ției explic ă multe probleme din teritoriu (de locuire, de ocupare), dar care
condi ționeaz ă aspectele privind dotarea cu infrastructur ă, echipamente colective, servicii publice
dintr -o anumit ă zonă.
Tipologia spa țiului rural
Tipologia rural ă poate fi bazat ă pe diverse atribute, zonele rurale putând fi descrise într -o
diversitate de moduri: dup ă dimensiunea a șezării, dup ă tipul de peisaj, dup ă activitatea economic ă,
după zona administrativ ă, dup ă caracteristicile sociale sau dup ă un amestec complex de
indicatori.
Tipologia zonelor rurale reprezint ă o problem ă complex ă. Din multitudinea clasific ărilor
existente, consider ăm a fi oportun de men ționat tipologia zonelor rurale în func ție de specifi cul
activit ăților economice, structura socio -profesional ă și dinamica demografic ă, realizat ă de către
Bernard Kayser [8], care a men ționat existen ța urm ătoarelor tipuri de rural:
-,,ruralul profund , cel care cuprinde comunit ăți cu 70% popula ție rural ă care cunosc un
mare declin demografic”. Acest tip de rural este fie în ,,pierdere de vitez ă”, fie „p ăstrător al unei
agriculturi active”;
– ruralul semiagricol cunoa ște un declin demografic. Unele comunit ăți dețin vaste
exploata ții agricole și realizeaz ă o agricultur ă rentabil ă, alături de o agricultur ă săracă.
Comunita țile ruralului semiagricol se afl ă, de regul ă, în bazinele industriale, care ofer ă mână de
lucru pu țin calificat ă;
– ruralul în muta ție este un rural cu o popula ție agricol ă viguroas ă. În comunit ățile acestui
tip de rural locuiesc salaria ți industriali califica ți. Acestea sunt situate, de regul ă, la periferia

1 Legea nr. 351/2001
2 Legea nr. 351/2001

9

bazinelor industriale tradi ționale sau la periferia bazinelor industriale recente. Aceste comunit ăți
se caracterizeaz ă prin poten țial turistic ridicat;
– ruralul în stagna ție este, deasemenea, format din comunitati cu popula ție agricol ă
viguroas ă, caracterizându -se prin trecerea de la agricultur ă la industrie, prin poli rurali de
atrac ție, prin activitate agricol ă dezvoltat ă, realizat ă de personal salariat. Asemenea comunit ăți,
ale ruralului în stagna ție, se afl ă situate în bazinele industriale „în declin”;
– ruralul intermediar este format din comunit ățile cu popula ție agricol ă important ă.
Comunităț ile au o „mare propo rție de inactivi și retra și, unele fiind centre de cantoane agricole,
cu artizani și comercian ți”.
Problema central ă a sint ezei lui Bernard Kayser este ce a rena șterii rurale. Fenomenul a fost
sesizat la recens ământul francez din 1982 fiind numit și urbanizare sau contra -urbanizare. Kayser
explica rena șterea rural ă prin urm ătoarele elemente determinante: politica administrativ ă,
receptivitate, utilizarea terenului, utilizarea vecinilor, dezvoltarea agricol ă, locu ri turistice,
reziden țe secundare, case disponibile, op țiuni interminabile3.
Un raport al Comisiei Europene intitulat „Cooperare European ă pentru Dezvoltarea
Teritorial ă”, încercând s ă descrie schimb ările și tendin țele care au loc în spa țiul rural european ,
pe baza principalelor activit ăți economice, a f ăcut o clasificare a spa țiilor rurale în func ție de
aceste activita ți. Din acest punct de vedere spa țiul rural poate fi structurat astfel4:
1.Spațiul rural apropiat de marile centre urbane, caracterizat prin:
 un surplus al zonelor reziden țiale industriale și de recreere;
 creșterea num ărului locuitorilor;
 o agricultur ă intensiv ă;
 comer ț ridicat;
 dezvoltarea transportului (cre șterea traficului).
2.Spațiul rural utilizat pentru turism, caracterizat prin:
 zone montane și de coast ă, utilate pentru turismul de mas ă (circuitul turistic);
 reducerea activit ăților agricole;
 creșterea popula ției;
 fragmentarea habitaturilor
3.Spatiul rural cu activit ăți diverse – caracterizat prin:
 dependen ță ridicat ă față de agricultur ă;
 dezvoltare.
În func ție de tipologia spa țiului rural se pot dezvolta diverse forme de turism.
În spa țiul rural din proximitatea marilor centre urbane se dezvolt ă, în special, turismul cultural
și cel de afaceri datorit ă existen ței infrastr ucturii de transport adecvate. Zonele rurale din
apropierea ora șelor ofer ă avantajul ruperii din cotidian și îmbin ării utilului cu pl ăcutul
(participarea la conferin țe, sesiuni științifice, târguri expozi ționale, negocieri contractuale,
vizitarea unor obiective de interes și valorificarea timpului liber în cadrul mediului natural, lini știt,
puternic contrastant cu agita ția urban ă).

3 www.world -tourism.org
4 www.europe.eu.int

10

În spa țiul rural intrat în circuitul turistic, în s pecial în regiunile submontane, montane și de
deltă, se dezvolt ă turismul de agrement, balnear și cultural (în special religios), în func ție de
avantajele zonei. Astfel, turi știi au posibilitatea de a practica diferite sporturi, în func ție de sezon,
cum ar fi schi, alpinism, schi nautic pe lacuri, pot fi vizitate diverse obiective, cum ar fi pe șteri,
monumente naturale, m ănăstiri, case memoriale, muzee. Pe lâng ă turismul de agrement, se poate
dezvolta turismul balnear, în regiunile bogate în ape termale cu efecte terapeutice recunoscute.
În spa țiul rural, turi știi, în special cei str ăini, pot participa la activit ățile agricole de sezon și pot
lua contact cu tradi țiile și obiceiurile române ști vechi, conservate în regiunile rurale îns ă uitate în
marile ora șe.
Având în vedere conceptul și tipologia spa țiului rural, se poate concluziona faptul c ă România,
prin relief, clim ă și tradi ții are un mare poten țial de dezvoltare turistic ă, în special a turismului
rural, care ofer ă condi ții și servicii de înalt ă clasă vizitatorilor români și străini, chiar și în situa ția
în care nu to ți antreprenorii au o preg ătire în domeniu. Acest lucru ne determin ă să consider ăm că
aceast ă form ă de turism este înainte de toate o art ă și doar pe plan secund o activitate economic ă
profitabil ă. Conservarea tradi țiilor culturale și culinare, mediul ambiant deosebit, relaxant și
ofertant, amabilitatea și simplitatea locuitorilor, „cur ățenia” aerului sunt doar o parte din
avantajele zonelor rurale și tot atâtea motive de atragere a turi știlor care prefer ă să evadeze din
cotidian, din ora șele cosmopolite în care via ța se derulaz ă cu o vitez ă din ce în ce mai alert ă și care
doresc s ă se bucure, chiar și pentru o scurt ă perioad ă de timp, în oaze de lini ște și frumuse țe, în
locuri înc ă nealterate d e procesele de industrializare urban ă.

11

1.2. Factorii de influență în dezvoltarea turismului rural
1.2.1. Mediului rural românesc și activitățile turistice
Universul rural a constituit una din temele majore de cercetare pentru comunitățile
științifice încă de mai bine de două decenii.
Putem motiva acest interes pe de o parte datorită ponderii semnificative deținute de
populația rurală raportată la populația totală a României, iar pe de altă parte modului inedit în
care sunt corelate aspectele socioeconomice cu condițiile de viață din mediul rural.
Diversificarea activităților agricole cu activități neagricole exercită un efect benefic
imediat asupra economiei rurale, prin o ferirea unor oportunități viabile de îmbunătățire a cash
flow-ului gospodăriilor agricole. În timp ea poate reprezenta chiar o alternativă la activitatea
agricolă de bază, permițând tranziția către alte sectoare de activitate (Union 1995).
În scopul dezvoltării exploatației agricole prin intermediul unei activități neagricole
fermierii au la dispoziție o paletă extrem de variată de opțiuni: procesarea produselor
alimentare, activități comerciale, de prestări servicii sau meșteșugărești. Este cunoscut faptul că
teritoriul României beneficiază de proporționalitate în ceea ce privește formele de relief: munte,
deal, câmpie și deltă. Astfel datorită valorii peisagistice deosebite a satului românesc precum și
asocierea cu implicațiile benefice ce pot fi obț inute în urma practicării agroturismului, fac din
această activitate cea mai frecventă alegere.
Dezvoltarea agroturismul poate reprezenta un adevărat factor de dezvoltare a
comunităților rurale, determinând următoarele beneficii social economice:
 stabiliza rea forței de muncă,
 crearea unei palete mai diversificate de noi locuri de muncă,
 promovarea și reabilitarea patrimoniului,
 atragerea de investiții,
 crearea unei noi piețe pentru producătorii locali.

În mod surprinzător și în același timp greșit , factorii motivaționalicare stau la baza
întemeierii unei activități agroturistice sunt strict legați de satisfacerea intereselor celor care
oferă serviciile turistice, în defavoarea interesului beneficiarilor. Această problemă derivă din
precara pregătir e antreprenorială de care dispun majoritatea locuitorilor mediului rural,
putându -se observa în mod frecvent o supradimensionare a capacității pensiunilor peste limitele
optime, o degradare a mediului ambient și nu de puține ori depersonalizarea relației g ospodar –
oaspete. 
De asemeni în momentul întocmirii planului de afaceri de multe ori este minimalizată
importanța deținută de perticularitățile geografice ,
etnografice și istorice specifice arealului în care urmează să se desfășoare activitatea turistică .
Cei doi factori menționați anterior la care se adaugă dorința de a obține profituri
rapide reprezintă factorii de risc ce stau la baza celor mai multe eșecuri. Analizând aceste
circumstanțe putem observa că în ciuda abundenței s pațiilor de primire turistică ce pot oferi
condiții de cazare satisfăcătoare, rezultatele economice obținute nu sunt pe măsura așteptărilor.
1.2.2. Încurajarea activități lor turistice prin intermediul PNDR 2007 -2013
Planul Național Strategic privind dezvoltarea rurală a României a fost elaborat în
conformitate cu Regulamentul CE nr. 1698/2005, ce face referire la modalitățile de sprijin ce
pot fi acordate prin intermediul FEADR și a Liniilor Di rectoare Strategice Comunitare.
Rezultatele negoci erilor purtate de România cu organismele CE s -au concretizat în adoptarea

12

PNDR care a fost aprobat prin Decizia CE nr. C/2008/3831 din data de 16.07.2008, la care se
adaugă modificările și completările ulterioare.
Elaborarea normelor de aplicare a măsurilor componente din PNDR a necesitat apariția
unor organisme specializate în gestionarea activităților specifice depunerii, evaluării,
contractării și implementărilor măsurilor de sprijin. La nivel teritorial această necesitate s -a
concretizat prin ap ariția unui număr de 41 de centre județene (în cazul APIA) și a 8 centre
regionale și 41 centre județene (pentru APDRP).
Acest sistem extins de agenții, centre regionale și județene, la care se adaugă
suprapunerea unora dintre atribuțiile celor două organ isme a reprezentat o sursă de probleme în
vederea implementării strategiilor de intervenție. Existența unui sistem extins de instituții
implicate în managementul fondurilor destinate dezvoltării spațiului rural, dar deficitar din
punct de vedere a organiză rii evidențelor reflectă starea de hiperbirocratizare a deciziilor. În
fapt, această realitate se concretizează printr -un deficit de maleabilitate și un ecart sever în ceea
ce privește implementarea politicilor europene. (Mihalache, Politica agricolă comun ă –
perspective europene 2013).
Sprijinirea dezvoltării activităților turistice în zonele rurale prin intermediul PNDR a
fost realizată cu ajutorul măsurii 313 . Obiectivul principal urmărit a constat în creșterea
atractivității spațiului rural prin creare a de noi locuri de muncă.
Această măsură a vizat realizarea de investiții în: infrastructura de primire turistică,
activități recreaționale, infrastructura la scară mică precum centrele de informare, amenajarea
de marcaje turistice, et c. dezvoltarea și/ sau marketingul serviciilor turistice legate de
turismul rural.
În momentul actual este prematur să cuantificăm efectele obținute în urma alocării
financiare 2007 -2013 în scopul încurajării activităților turistice în mediul rural deoare ce
perioada de monitorizare a modului de implementare a proiectelor nu s -a încheiat. Cu toate
acestea deja putem identifica elemente care să ne ajute în vederea reliefării impactului acestei
intervenții asupra mediului rural.
În decursul intervalului 2007 – 2013 pentru măsura 313 s-au derulat 7 sesiuni de
depunere a proiectelor, însumând un număr de 3.703 proiecte depuse cu o valoare publică de
569.890,75 mii Euro. În urma analizei dosarelor un număr de 2.584 proiecte au fost selectate în
vederea finanțări i, din care 1.752 proiecte au fost contractate, reprezentând 63,55% din target -ul
PNDR de 2.757 proiecte.
Analizând Graficul 1. putem observa o variație mare a numărului de proiecte aprobate
pe regiunile de dezvoltare. Acest fapt sugerează o înclinație cr escută spre dezvoltarea
activităților turistice a locuitorilor spațiului rural din zonele montane și submontane (Matei
2012).
Graficul 1. 1 Numărul de proiecte aprobate defalcate pe regiuni aferente Măsurii 313

13

De remarcat este faptul că din totalul de 1.752 proiecte aprobate, un procent de
aproape 40% (667 proiecte) a fost reprezentat de proiecte ce prevedeau dezvoltarea de
activități agroturistice.
Comparând rezultatele obținute cu target -ul prevăzut în PNDR a cesta a fost realizat în
proporție de 99,70% (669 proiecte) cu privire la înființarea de activități în agroturism; 49,12%
(477 proiecte) pentru acțiunile ce vizează turism rural și 59,08% (270) pentru crearea de
activități recreaționale.
Gradul mediu de at ingere a target -urilor stabilite pentru componentele Măsurii 313
este datorat subevaluării bugetului necesar dezvoltării activităților ce urmau a fi finanțate,
majoritatea proiectelor având valoarea maximă permisă prin fișa măsurii. Estimările făcute cu
privire la valoarea medie au fost refăcute pentru sesiunea 2014 -2020, pentru aceasta
stabilindu -se o dublare a valorii medii a proiectelor privind încurajarea activităților turistice.
Până la finele anului 2014, au fost reziliate un număr de 543 contracte d e finanțare,
din care 380 la cererea beneficiarilor, 147 din cauza nerespectării clauzelor contractuale și
16 contracte reziliate din alte cauze (PNDR 2015).
Rezultatele înregistrate de PNDR sunt reflectate de gradul de îndeplinire a target –
urilor elabora te în vederea îndeplinirii Planul Național Strategic pentru Dezvoltare Rurală a
României. Datorită constrângerilor de ordin tehnic am selectat 6 obiective, în vederea
analizării gradului de realizare (MADR 2009).
1) Numărul activităților turistice sprijinite – a înregistrat o medie de realizare a
target -ului de 63,55%, în funcție de tipul de acțiune propus acesta a variat între 7,14%
pentru dezvoltarea marketing -ului serviciilor de turism rural și 67,43% pentru dezvoltarea
infrastructurii recreaționale și de p rimire turistică. În ceea ce privește target -ul propus pentru
infrastructura la scară mică precum centrele de informare turistică, amenajare/trasee
turistice, acesta a fost atins în proporție de 61,73%.
2) Volumul total al investițiilor – reprezintă unul dint re cei mai elocvenți
indicatori ce indică o discrepanță între estimările bugetare făcute și realitate. Gradul ridicat
de realizare de 105,30% contrastează cu valoarea medie înregistrată de valorile de realizare
a target -ului privind numărul de proiecte fin anțate.
3) Rata de execuție financiară – ce cuprinde plățile efectuate pentru proiecte și
Schema de garantare a înregistrat un procent de 28,05% din valoarea alocată. Acest
indicator surprinde tocmai dificultățile întâmpinate de beneficiari în accesarea unor credite
de investiții care să le asigure cofinanțarea.
Următorii indicatori se referă stric t la contractele de finanțare finalizate până în
prezent în cadrul măsurii 313, prezentând stadiul cumulativ al atingerii target -urilor
indicatorilor de rezultat.
1) Creșterea VAB non -agricole în întreprinderile care beneficiază de sprijin – a
fost de 5,21 mil. Euro. Raportat la valoarea estimată în cadrul PNDR 2007 -2013 gradul de
atingere a obiectivului a fost de numai 5,43%.
2) Numărul brut de locuri de mu ncă create – conform datelor extrase din
chestionarele aferente proiectelor finalizate, au totalizat 779 locuri de muncă, ceea ce denotă
un grad de realizare a obiectivului în proporție de 5,56%.
3) Numărul suplimentar de vizite turistice – a crescut cu 30.56 4 turiști care s -au
cazat în unitățile turistice din mediul rural, înregistrându -se și o creștere cu 19.857 vizitatori
ai noilor facilități recreaționale finanțate. La o analiză de ansamblu se poate spune că acest
obiectiv a fost realizat. Totuși deși numă rul turiștilor a crescut, datele statistice relevă
diminuarea duratei medii de ședere. Aceasta poate reprezenta o consecință a crizei
financiare care a cauzat scăderea veniturilor populației.
4) Numărul de structuri de primire turistică care și -au diversifica t gama de
servicii turistice – în urma obținerii sprijinului financiar reprezintă un indicator ce surprinde

14

lipsa interesului antreprenorilor ce dețin structuri de primire turistică în vedere continuării
investițiilor în acest domeniu. Astfel s -au înregist rat doar 42 de proiecte în vederea
diversificării gamei de servicii turistice. Raportându -ne la target -ul estimat rezultă un grad
de realizare a obiectivului de 8,54%.
Pe baza primilor 3 indicatori, în ceea ce privește dezvoltarea activităților turistice din
mediul rural, problema principală nu pare a fi reprezentată de dezinteresul potențialilor
beneficiari din mediul privat, ci mai degrabă de reticențele existente la nivelul factorilor de
decizie din cadrul UAT -urilor.
Mutând discuția din sfera naturii beneficiarilor către realitatea concretă cu privire la
rezultatele impactului alocărilor financiare asupra configurației socio -economice din mediul
rural se evidențiază o neconcordanță între rezultatele obținute și viziunea ce a stat la baza
dezvoltării măsurilor intervenționiste.
În contextul coordonatelor dezvoltării actuale a mediului rural românesc, ansamblul
strategiilor naționale de turism se pot dovedi a nu fi pe deplin aplicabile particularităților
economice existente. Acest neajuns rezultă din faptul că cercetările și mai ales organismele
decizionale dețin foarte puține informații provenite în urma unor cercetări de teren riguros
întocmite. În prezent încă nu există informații precise asupra întregii activități de agrot urism, în
mod frecvent apelându -se la deducții logice.
După cum reiese și din Raport anual de progrese privind implementarea PNDR în
România publicat în octombrie 2015, lipsa cunoștințelor de bază specifice au reprezentat
principalul factor de eșec. O altă problemă majoră, evidențiată în gradul scăzut de atingere a
target -ului cu privire la dezvoltarea marketing -ului serviciilor de turism rural (7,14%), a fost
cea legată de neimplicarea factorilor politici de la nivel județean și local.
Dificultățile întâmp inate de beneficiari în accesarea unor credite de investiții care să le
asigure cofinanțarea completează climatul de incertitudine care a cauzat un grad scăzut de
implementare pentru această măsură.
În concluzie, pentru a putea dezvolta o politică adecvată de susținere a activităților
turistice din mediul rural în concordanță cu valorile promovate în cadrul UE, trebuie să
analizăm mai întâi particularitățile de ordin socioeconomic specifice spațiilor rurale ce au
aparținut blocului comunist (Moraru 2008). P roblema principală ce apare în urma omisiunii
abordării unei astfel de perspective pe parcursul elaborării schemelor de finanțare, conduce în
mod nemijlocit către perpetuarea problemelor specifice mediului rural (Alexandri și Luca
2008).
Consider am imperio s necesară o creștere a implicării administrațiilor publice locale în
acțiuni de promovare a valorilor și tradițiilor spațiului rural autentic. Prin intermediul acestora
se poate realiza, într -un mod facil, transferul de informații de la mediul academic că tre cel
antreprenorial. Deasemeni ea poate facilita și colectarea unor informații relevante, eleminându –
se în mod substanțial suspiciunile persoanelor implicate în activități de turism rural.

1.3. Analiza performanței în contextul dezvoltării durabile în turism
Încă de la apariția sa, turismul a cunoscut o evoluție importantă, pe fondul transformărilor
în economia mondială. Turismul este un mijloc important de exploatare a resurselor naturale și
a început să fie și pentru țara noastră “generator” de venit național (Dumitru, 2007). “Importul”
de turiști permite o valorificare a resurselor naționale și implicit o creștere a locurilor de muncă.
Dezvoltarea turismului poate fi interpretată sub două aspecte: primul se referă la
elementele de natură economică iar al doilea la influența acestuia asupra mediului înconjurător.
Turismul și ecoturismul ar trebui să fie termeni sinonimi. Ecoturismul prevede conservarea
naturii și angajarea localnicilor în diverse activități cu impact minim asupra acesteia, asupra
cultur ii și asupra mediului social în general.

15

În continuare vom încerca să facem o analiză a evoluției turismului vizând dimensiunea
economică, ecologică, socială și culturală a acesuia, să delimităm câteva strategii de dezvoltare
în turism ș i să identificăm elementele de valorificare a acestuia în contextul dezvoltării
durabile. Analiza o vom face pentru firmele din turism care activează în zona nord -est,
urmârind trendul pentru perioada 2005 -2014.
1.3.1. Dimensiunile economice, ecologice, so ciale și culturale ale turismului
În toate activitățile, populația globului trebuie să acorde o atenție deosebită dezvoltării
durabile. aceasta are în vedere satisfacerea unor nevoi din prezent, fără a spulbera șansa
viitoarelor generații de a avea acces la unele resurse. Nu trebuie să fim egoiști atunci când avem
acces la resursele naturale, acestea sunt limitate și exploatarea excesivă a lor poate avea un
impact devastator asupra mediului ambiant. În contextul dezvoltării durabile turismul per mite o
redresare economică a României.
Ca și componete principale în procesul de dezvoltare durabilă vorbim de: planificarea
activităților, amenajarea mediului care va găzdui activitatea de turism și exploatarea efectivă
(Andrei, Gogonea, 2007).
Din punct de vedere economic turimul permite zonelor sărace să se dezvolte, asigurându –
se în acest fel condiții de viață mai bune pentru localnici prin dezvoltarea altor ramuri de
activitate în economia acelei regiuni: agrementul, artizanatul, transportul, comerțul cu
amănuntul etc. Diversificarea economică a unei regiuni este dată tocmai de nevoia permanentă
de a adapta oferta la cerere (la nevoile turiștilor).
Se poate spune că între expansiunea economică și dezvoltarea turismului/ ecoturismului
există o relație de interdependeță. Turismul rural este cel care crește nivelul de trai al
rezidenților, deoarece nu este orientat expres pe confort, ci pe acel cadru natural, arhaic, pe
tradiții, obiceiuri – în acest caz putem vorbi de importanța turismului în dezvoltarea ec onomică
și culturală a acelor regiuni. Prin turism se asigură modernizarea unei economii, deoarece
afacerile sunt mici iar nevoile de capital sunt reduse.
După cum precizeză și Legea 137/1995 “Legea protecției mediului”, apărarea mediului
înconjurător împo triva agenților nocivi este o obligație a organelor publice centrale, locale, dar
și a persoanelor fizice și juridice.
Același act normativ precizează faptul că pentru a obține performanță în turism în
contextul dezvoltării durabile, este necesar ca între prinzătorul să respecte următoarele principii/
elemente strategice :
 să fie precaut în luarea deciziei (aceasta trebuie să se adapteze mediului ambiant,
comunității locale, sau altor sectoare economice);
 să înlăture orice factor poluant care afectează sănătatea oamenilor;
 să reconstituie zonele deteriorate;
 să-și dezvolte relații internaționale pentru a asigura calitatea mediului;
 să permită populației, sau a diferitelor organizații de a elaboradecizii.
Conf orm OG 58/1998 cu privire la organizarea și desfășurarea activității de turism în
România, agenții economici care desfășoară activități turistice au dreptul:
 să primească informații cu privire la programele de dezvoltare a turismului de la
Ministerul Turis mului;
 să participe la diverse activități de promovare, să apară în diverse cataloage cu privire
la ofertele turistice;
 să ia parte la activitățile de pregătire profesională asigurate deMinisterul
Turismului;
 să beneficieze de oportunitățile acordate de stat etc.


16

Pe baza statisticilor efectuate în domeniu am încercat să analizămgradul de dezvoltare al
turismului în diversele regiuni ale României .

Figura 1. 1 Capacitatea de cazare turistică în regiunea N -E (număr de locuri)

Sursa: www.insse.ro
Valoarea adăugată în turism este mai mare decât în celelalte domenii deoarece necesarul
de materii prime pentru această activitate nu este atât de costisitor, sunt utilizate materiile prime
locale, inepuizabile, practic se transformă în bani produse neexplotabile prin alte mijloace.

Fig. 2. reflectă capacitatea de cazare turistică din România, având în vedere principalele
regiuni ale țării.
Figura 1 .2 Capacitatea de cazare turistică în România (număr locuri)

Sursa: www.insse.r o

17

Regiunea S -E este regiunea cu cel mai mare număr de locuri de cazare, datorită
litoralului. Peisajul, tradițiile, obiceiurile, gastronomia, portul popular atrag turiști, crescând
astfel potențialul economic al acestei regiuni.
Consider ăm că în această zonă au fost aplicate ca și stategii de dezvoltare a turismului rural
și urban următoarele:
 dezvoltarea unor parteneriate;
 modernizarea căilor de acces în zonă;
 crearea unor condiții pentru practicarea unui turism complex;
 modernizarea stați unilor de pe litoral;
 evitarea degradării mediului;
 practicarea meseriilor tradiționale;
 dezvoltarea unor economii locale (comerț, transport, construcții etc);
 continuarea utilizării terenurilor din zonele defavorizate etc.
La polul opus se află regiunile București – Ilfov și S -V Oltenia (carecuprinde orașele Dolj,
Gorj, Mehedinți, Olt, Vâlcea). În aceste orașe numărul turiștilor este scăzut deoarece nu s -a
valorificat și dezvoltat suficient potențialul turistic al zonelor, nu există suficientă comunicare
între autoritățile publice și agenții economici, pentru a se putea stabili câteva obiective majore
care să permită dezvoltarea acestei ramuri a economiei. Și activitatea de marketing este foarte
redusă în aceste regiuni, neexistând evenimente care să pună î n evidență tradițiile și obiceiurile
acestor locuri.
1.3.2. Strategii de evoluție și performanță în turism
Ca și stategie la nivel național, pentru ca și agenții economici din aceste zone defavorizate
să obțină performanță în turism ar trebui să colaboreze cu instituțiile publice, cu alte regiuni
pentru a se integra în diverse circuite turistice care cuprind mai multe zone printre care și cele
care se afla la coada clasamentui. Tot ca și stategie, agenții economici pentru a -și putea consolida
poziția pe pia ță pot accede la fonduri europene, care sunt destul de atractive în acest domeniu.
După cum se poate observa, oricât de tradițională sau modernă ar fi o regiune, promovarea
este elem entul cheie care contribuie mult la atingerea succesului.
Ecoturismul se p oate dezvolta foarte ușor, iar performața în acest domeniu poate fi atinsă
într-un timp scurt.
După cum știm în prezent toată lumea caută să se relaxeze în medii curate, neaglomerate.
Acest lucru reprezintă un prim pas în dezvoltarea e coturismului. Ecoturismul presupune vizitarea
unor zone protejate/ neatinse încă de mâna omului.
Circa 15 -20% din activitatea de turism internațio nal poate fi clasificată ca fin d ecoturism.
Ecoturismul (Boghean, 2008) este cel care permite conservarea resu rselor naturale și culturale,
asigură dezvoltarea durabilă, în special în mediul rural.
Provocarea principală a celor care se ocupă cu ecoturismul este adaptarea acestuia la
terenurile și cultura comunității locale.
Atracțiile ecoturistice pot fi împărțit e în 3 categorii, conform Fig. 3.
Figura 1.3 Atracții ecoturistice

18

Sursa: www.eco -romania.ro/library/upload/documents/2013 -09-21-11-43-19-10c86.pdf
Atracțiile centrale și complementare se referă la patrimoniul cultrural, natural al
regiunii, iar atracțiile suport se referă la acele activități care duc la creșterea numărului de turiști
(practicarea unor sporturi, cinema, mall etc.)
Bunele practici în e coturism presupun:
 oferirea locurilor de muncă localnicilor, ceea ce duce și la creșterea
nivelului de trai al acestora;
practicarea unui turism de observare a unor resurse neatinse încă deom;
 reducerea impactului negativ pe care turismul îl are asupra mediului;
 atracțiile principale trebuie să vizeze flora, fauna, tradiții, obiceiur i.
Activitatea de planificare a unei activități ecoturistice presupune parcurgerea a 8 etape:
1) Identificarea scopului și a obiectivelor misiunii
În această etapă se evidențiază ceea ce este important și de ce trebuie să se țină cont pentru a
avea succes.
De exemplu:
 scopul unei afaceri este implementarea ecoturismului ;
 obiectivele misiunii ar fi: creșterea numărului de turiști, identificarea
unor zone conservate, extinderea sezonului turistic.
2) Inventarierea resurselor disponibile
Toate resursele din regiunea respectivă trebuie să fie inventariate pentru a se stabili
atractivitatea și accesibiliatea lor.
3) Analiza pieței de desfacere
Analiza pieței se poate realiza prin două metode :
 analiză primară – completarea unor chestionare sau acordarea unor
interviuri de către cei care au afaceri în turism, sau de la consumatori;
 analiză secundară – se realizează pe baza unor date din literatura de
specialitate, sau pe baza rezultatelor obținute din diverse studii efectuate ( de exemplu studii
privind clienții interesați de revistele care furnizează informații turistice).
4) Introducerea produsului (a activității) pe piață
Concurența tre buie avută în vedere la orice pas deoarece poate apărea într -o altă țară sau
regiune. Participând la activitățile de promovare a turismului și cunoscând alți agenți economici
care practică această activitate, se pot evalua elementele de cerere și o fertă în domeniu și se pot
exploata acele sectoare încă nevalorificate.
5) Elaborarea unui plan de dezvoltare
Această etapă este esențială pentru ca ecoturismul să fie competitiv.
Răspunzând la următoarele întrebări realizați cu ușurință panul dezvoltării durabile și
puteți identifica aspectele asupra cărora mai trebuie insistat.
 Care este problema?
 Ce s-a realizat?
 Ce mai trebuie realizat?
 De către cine?
 Care este bugetul necesar?
 Cât timp este necesar ?
6) Dezvoltarea produsului (activității) care presupune ecoturism
După ce au fost localizate produsele pentru turiști, se pot stabili pachete cu servicii bazate pe
ecoturism. Se identifică furnizorii și se estimează costurile.
7) Elaborarea unei stategii de piață

19

Această stategie trebuie să permită localnicilor să beneficieze direct de activitățile desfășurate de
organizație, să fie elaborată în așa fel încât clienții să fie instruiți atunci când intră în contact cu o
nouă cultură și ar trebuie să implice cât mai mulți oameni de afaceri locali.
8) Punerea în aplicare a strategiei
Implementarea unei stategii de dezvoltare a ecoturismului ar trebuie să furnizeze o experiență
plăcută și educativă.
Atunci când implementați o stategie cu privire la dezvoltarea unor produse ecoturistice
trebuie să acordaț i atenție următoarelor aspecte: calitate (care presupune cunoașterea și
înțelegerea nevoilor mereu schimbătoare ale clienților), dorința turiștilor de a vedea ceva autentic
și siguranța acestora.
Avantajele ecoturismului pentru societățile de ecoturism sunt:
 diversitatea serviciilor;
 îmbunătățirea imaginii societății pe piață;
 separarea companiei de ceilalți competitori, aceasta fiind considerată un model demn de
urmat;
 societățile au posibilitatea de a atrage clienți noi;
 societățile pot fuziona, acest asp ect ducând la o creștere economică.
Impactul ecoturismului este important din punct de vedere social și cultural: crește
respectul pentru valori, simboluri, are loc o conservare a limbii, a obiceiurilor, a tradițiilor, sunt
promovate meseriile tradiționale , sunt îmbunătățite activitățile de organizare în regiune etc.
Făcând o comparație în timp, s -a constatat faptul că, în februarie 2016, comparativ cu
februarie 2015, sosirile și înnoptările din organizațiile de cazare turistică din România au crescut
cu 19,2%, respectiv cu 16,9%.
În figura nr. 4 se prezintă o repartizare a turiștilor români în organizațiile de cazare
turistică, comparând februarie 2015 cu februarie 2016 .
Figura 1.4 Repartizarea turiștilor români în organizațiile de caz are turistică din România

Sursa: www.insse.ro
Conform Fig. 4, în București și în reședințele de județ au ajuns cei mai mulți turiști
români.
Prestatorii de servicii de turism și ecoturism au consumat resurse financiare în aceste
zone, dar acest consum d e resurse are o influență favorabilă asupra regiunii în care este situat
obiectivul amenajat.

20

Influența favorabilă este dată de veniturile care provin din exploatarea obiectivului, de
consumul bunurilor și serviciilor din zonă, dar nu în ult imul rând de remunerațiile acordate
localnicilor angajați în acțiuni ecoturistice.
Deoarece turismul din România, orientat spre o dezvoltare durabilă atrage și turiști
străini, în februarie 2016 la granițele țării s -a înregistrat o creștere a acestora cu 10,2%, față de
februarie 2015 . Turiștii străini sunt fascinați de frumusețea locurilor, puritatea, simplitatea și
ospitalitatea oamenilor care practică turismul, agroturismul și ecoturismul, în special
În figura 5 sunt repartizați turiștii străini în organizațiile de ca zare turistică, comparând
februarie 2015 cu februarie 2016.

Figura 1.5. Repartizarea turiștilor străini în organizațiile de cazare turistică din România

Sursa: www.insse.ro

Conform fig. 5 se observă faptul că turiștii străini preferă tot Bucureștiul și reședințele de
județ. Se pare că acestea sunt mult mai promovate, chiar dacă poate, sunt mai puțin interesante
decât alte zone. De aici derivă faptul că turismul rural, ecoturismul, agroturismul nu sunt foarte
dezvoltate la noi în țară, în mare măsură din lipsa promovării.
Statul, agenții economici ar trebuie să investească mult mai mult în aceste activități,
deoarece sunt aducătoare de mari profituri. Stimularea investițiilor în domeniu ar fi un prim pas
de redresare econ omică.
Activitatea de marketing în turismul rural, în ecoturism, în agroturism ar trebuie să fie
mai dezvoltată, deoarece permite cunoașterea comportamentului consumatorilor, dar și
manipularea acestuia.
Atunci când un turist alege o anumită zonă, este inf luențat de o serie de factori cum ar fi:
cultura, atmosfera socială, prețul, promovarea. Firmele care practică ecoturismul și turismul, în
general, trebuie să își perfecționeze continuu angajații, să îi determine să lucreze ca o echipă,
care are ca și prem isă satisfacerea nevoilor clienților. Pentru ca personalul să se dedice
activităților pe care le prestează trebuie să fie remunerați pe măsură.
Studierea consumatorilor trebuie să se realizeze permanent pentru ca societatea să aibă o
poziție stabilă pe pia ță. Managerii trebuie să identifice tendințele mediului, să exploreze toate
oportunitățile, să preîntâmpine orice amenințări, toate acestea trebuie avute în vedere tocmai
pentru a influența ei mediul.

21

Pentru a obține performanță în turism, dar și în orice alt domeniu, trebuie să apelezi la
câteva trucuri de fidelizare a clienților:
 să oferi clienților exact ceea ce ai promis ;
 să oferi clientului mai mult decât acesta se așteaptă ;
 recompensează clientul atunci când apelează la un serviciu sau cumpără
ceva de la tine – chiar dacă recompensa este mică, duce la fidelizarea acestuia (Nedelea, 2009).
Deși aceste instrumente de fidelizare a turiștilor (clienților în general) necesită timp și
bani, situația financiară a companiei se va îmbunătății considerabil. Clienții fideli ai unei
companii acceptă mai ușor unele prețuri mai ridicate, crescând astfel cifra de afaceri. Un client
fidel serviciului sau produsului pe care îl oferi, va reveni la tine și te va recomanda și altor
clienți potențiali.
Turismul prezintă și câteva inconveniente (Năstase, 2007):
 multe zone sunt distruse pentru a face loc diverselor construcții ;
 impactul cultural al turismului – se pot schimba obiceiurile lo cale, turismul
poate duce la formarea unor clanuri interlope;
 transportul la destinațiile turistice are efect asupra încălzirii globale.

1.3.3. Exploatarea durabilă a resurselor prin ecoturism
Factorii cheie prin care turismul dura bil începe să câștige teren sunt următorii:
 ruralitatea însăși – contactul pemanent cu natura, cu creșterea animalelor;
 apropierea de oameni – deoarece activitățile se efectuează la scară mică;
 scopul turismului durabil este diversificarea economiei regionale și nu
înlocuirea activităților tradiționale cu activități turistice;
 veniturile obținute din turism contribuie la conservarea habitatelor naturale.
În România, ecosistemele naturale reprezintă cc. 47% din suprafața țării. Această pondere
este destul de ridicat ă, dar datorită situației economice nu sunt explo atate atât de intens cum
sunt alte zone ale Europei.
Principalii actori implicați în dezvoltarea ecoturismului în România sunt:
 instituțiile guvernamentale (Ministerul Turismului, Ministerul Mediului,
Mnisterul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale etc.);
 administrațiile publice locale (Consilii județene, locale);
 administrațiile ariilor protejate;
 membrii sectorului turistic privat (Asociația de ecoturism din România – AER,
Asociația națională a agențiilor de turism din România -ANAT, Asociația Națională de turism
rural, ecologic și cultural – ANTREC etc.);
 organizațiile neguvernamentale;
 finanțatori;
 universitățile (pot face sondaje cu privire la preferințele clienților);
 turiștii (reprezintă scopul activităților întreprinse de ceilalți actori).

22

Societățile comercia le trebuie să analizeze repercu siunile investițiilor asupra naturii, să
elaboreze strategii de reducere a efectelor negative generate de investiții asupra acestei a și să
respecte normele în vigoare cu privire la calitatea mediului.
Stategiile în turism se referă la:
 încurajarea investitorilor;
 evaluarea tuturor particularităților natur ale și culturale ce pot avea un potențial
turistic;
 implementarea în mintea turiștilor a unei idei de protecție a mediului
înconjurător.
Dezvoltarea durabilă se poate realiza utilizând resursele financiare ale agenților
economici cu capital de stat, privat și mixt, dar și prin atragerea resurselor străine. Aceasta are
următoarele efecte pozitive:
 economice – cheltuielile cu materiile prime sunt mici în raport cu beneficiile
obținute;
 sociale – multe categorii sociale pot fi implicate în activități turistice,
îmbunătățirea condițiilor de trai în rândul rezidenților; 
 ecologice – creșterea atractivității resurselor, reducerea efectelor negative ca urmare a
unei circulații turistice necontrolate.
Când vorbim de turismul durabil ne referim la următorii factori:
 ecologici – flora și fauna;
 fizici – spațiul de desfășurare, resuse natural implicate;
 culturali – limbă, religie, obiceiuri, cultură, tradiții;
 sociali – factori ce corespund nivelului de trai al gazdelor și factori ce
corespund nivelului de trai al vizitatorului.
Dacă avem în vedere obiectivele dezvoltării turismului românesc, menționăm:
 modernizarea bazei materiale;
 diversificarea și îmbunătățirea calității serviciilor;
 îmbunătățirea imaginii în Europa a României;
 exportul produselor turistice;
 pregătirea profesională a muncitorilor din turism.
Pentru a fi îndeplinite aceste obiective trebuie respecat cu strictețe cadrul legislativ din
domeniu. Investițiile care pot fi efectuate în turism se refera la:
 modernizarea structurilor de cazare;
 investiții în activități de recreere (ștranduri, trasee pentru echitație,
carnavaluri, spectacole etc.);
 investiții în infrastructură (refacerea traseelor vechi de cale ferată, instalarea de
marcaje turistice, modernizarea centrelor de informare turistică etc.).
Agrotur ismul combină activitățile agricole cu cele turistice în cadrul unor ferme,
gospodării și asigură o creștere a veniturilor din agricultură. Agroturismul poate fi transformat în
turism durabil dacă:
 este protejată cultura gazdei;
 este protejat peisajul;
 susține economia rurală.
Relația mediu -turism se poate dezvolta doar dacă mediul susține turismul pe te rmen
lung, dar turismul nu trebuie să distrugă mediul.

23

1.4. Agroturismul și turismul rural – forme de turism propice dezvoltării socio –
economice locale
Agroturismul, ca formă a turismului rural, reprezintă o modalitate de valorificare
integrală a mediului rural, cu potențialul său agricol, uman, tehnico -economic și cultural –istoric
fiindcă utilizează pentru cazare, servirea mesei și unele activități de agrement, pensiunea
agroturistică și produsele agroalimentare, activitățile agricole, gospodărești sau meșteșugărești
din ferma proprie. Pensiunea agroturistică răspunde astfel dezideratelor agroturismului, adică
satisfacerea unei pale te largi de motivații ale cererii turistice pentru această formă de turism, ca
și realizarea unor venituri suplimentare din activitățile turistice, pentru fermierii proprietari.
Esența agroturismului este aceea de a realiza un produs turistic personalizat, care să
creeze, prin comercializarea sa, venituri suplimentare pentru fermieri și, în final, să conducă la
dezvoltarea socio -economică a localității/zonei, la stabilitatea demografică și
conservarea/protejarea mediului înconjurător și a moștenirii cultura l-istorice, adică a dezvoltării
durabile. Agroturismul, pe de altă parte, presupune un consum turistic mai mare, dată fiind
durata medie a sejurului mai ridicată (de 2,5 – 2,8 zile -turist), ceea ce presupune beneficii
economice mai mari pentru gospodărie ș i zona limitrofă.
Conceptul de agroturism, înțeles în România, se circumscrie pensiunii agroturistice și
turistice rurale și este important de văzut, cât de eficientă pentru fermierul organizator,
comunitatea si autoritatea locală, este activitatea de turi sm și cu cât contribuie aceasta la
dezvoltarea socio -economică locală. Fără calcule economice savante, se observă că impactul
economic nu este cel scontat, cel puțin pentru comunitate, iar cel ecologic și urbanistic este
aproape neperceptibil, din cele cât eva considerații pe care le vom formula în continuare.
Practicarea agroturismului se face la nivelul pensiunii agroturistice/ turistice rurale, dispersate
în spațiu, ceea ce îl face un “turism difuz”, fără implicații ecologice mari, dar contribuția
pozitiv ă, prin aportul la dezvoltarea tehnico -edilitară, este limitată, fiindcă numai o parte din
localitate se înscrie în circuitul turistic.
Agroturismul rămâne o activitate complementară, sezonieră sau limitată la evenimente și
sărbători, fie la perioada estiv ală, deci cu efecte economice mai reduse, ceea ce implică o serie
de măsuri de diversificare a ofertei și găsirea de noi soluții de promovare și vânzare, de creștere
calitativă a prestațiilor, pentru a spori eficiența economică.
Legislația privind dezvolta rea turismului rural și agroturismului este largă, permisivă și în
neconcordanță cu Legea urbanismului, ceea ce conduce la un control mai redus din partea
autorităților locale, la abuzuri imobiliare, speculative și, implicit, la creșterea exagerată a
prețu rilor terenurilor, scoaterea din circuitul agricol și silvic a unor terenuri productive,
presiune asupra ariilor protejate, dezvoltarea necontrolată și apariția în peisajul rural a unor
construcții urbane(vile, hoteluri, moteluri) cu un stil arhitectural î n disonanță cu condițiile
naturale și specificul tradițional local și care nu au legătură cu gospodăria țărănească, adică ,
ferma cu acareturile și terenul agricol.
Astfel, investitorii/acționarii din afara așezărilor au sufocat satele cu clădiri, echipamente,
produse agroalimentare, forță de muncă, toate alogene, și nu au interesul dezvoltării locale, ci
numai obținerea de venituri și expatrierea beneficiilor. Mai mu lt, au impus un turism elitist,
scump, echivalent ca tarife si prețuri cu turismul clasic, hotelier, astfel că agroturismul nu mai
oferă șansa populației din mediul urban, cu venituri medii/reduse, de a petrece un sejur la țară,
așa cum era dezideratul ani lor de pionierat din România și Uniunea Europeană din anii ‘80.

24

Date statistice
Din informațiile primite de la ANTREC (2014), până în prezent, sunt omologate circa
5000 de pensiuni turistice în mediul rural din țara noastră. Din analiza datelor statist ice oficiale,
numărul pensiunilor agroturistice la nivelul anului 2013 a fost de 1350; în perioada 2010 -2014,
s-a înregistrat o creștere cu 113,7% a numărului de unități și cu 145,45% a numărului de locuri
de cazare, situație ce reiese și din datele înscri se în Tabelul 1:

Tabelul 1. 1 Numărul pensiunilor agroturistice și al locurilor de cazare la nivel național, circulația
turistică (2009 – 2013)
Indicatori/ani 2010 2011 2012 2013 2014 2014/2010
Pensiuni agroturistice
Nr. pensiuni 1412 1354 1210 1350 1598 113,17%
Nr. locuri 19763 20208 20683 23500 28775 145,45%
Nr. sosiri turistice în pensiuni agroturistice
Nr. Turiști cazați
Total 325686 289923 360696 380630 488569 150,00
Români 306404 270246 336005 352805 452062 147,53
Străini 19282 19677 24691 27825 36507 189,29
Nr. înnoptări
Total 637188 604606 741350 778417 991795 155,65
Români 600553 548014 680201 714209 900528 149,94
Străini 36635 56592 61149 64208 91267 249,12
Durata medie a sejurului – zile turist
Total 1,95 2,08 2,05 2,04 2,03
Români 1,96 2,02 2,05 2,02 2,00
Străini 1,90 2,87 2,47 2,47 2,50
Sursa: www.insse.r o

Dinamica numărului de pensiuni agroturistice din România și a numărului de locuri de
cazare în perioada 20 10-2014 sunt prezentate în Fig.6 și Fig. 7 .
Fig. 1. 6 Dinamica numărului de pensiuni agroturistice din România în perioada 2010 -2014

25

Fig. 1 .7 Dinamica numărului de locuri în pensiunile agroturistice din România în perioada 2010 -2014
Sursa: Prelucrare date INSEE , www.insse.ro

Această neconcordanță între surse poate fi explicată prin aceea că, la omologare e posibil
să nu se facă distincția între pensiunea agroturistică și cea turistică rurală sau urbană, dar în
statistici apare diferențiat. În analiza infrastructurii turistice, am utilizat informațiile ce provin
din baza de date a Autorității Naționale de Turism, care conține doar structurile de cazare
clasificate, numărul unităților de primire turistică cu funcțiune de cazare fiind mult mai mare în
realitate (situație confirmată de ancheta din teren și prin informațiile prezentate în portalurile de
turism).
1.4.1 . Agroturis mul și turismul rural – repercusiunea în dezvoltarea socio -economică
locală
Un turism necontrolat de către autoritățile locale poate avea consecințe grave în
dezvoltarea urbanistică a așezării, în valorificarea resurselor turistice, în respectarea calității
serviciilor și a norme lor de protectie a muncii și de conduită morală, de protejare a mediului
înconjurător și poate conduce la fenomenul de “intoleranță“între populația locală și cea
turistică, cu efecte negative sub aspectul cultural, moral, dar și ecologic. Dar, agroturismul și
turismul rural au un impact pozitiv în dezvoltarea economico -socială, în condițiile unei
dezvoltări într -un cadru legal și cu respectarea normelor de protecție/conservare a mediului
natural, după cum vom sugera în continuare.
Agroturismul poate contri bui la ridicarea nivelului de trai al populației din tot spațiul
rural, mai ales a celei care trăiește în locuri mai izolate, ca Delta Dunării și aria montană, cu
medii naturale și socio -umane fragile. Dotările de accesibilitate, tehnico -edilitare, turisti ce
etc., realizate în scopul primirii turiștilor, facilitează atât creșterea veniturilor gospodăriilor,
dezvoltarea economică locală, cât și stabilirea unor relații sociale, contacte culturale,
profesionale cu populația rezidentă, care conduc la ridicarea gradului de civilizație în spațiul
conectat la turism.
De un real interes este și “revalorizarea și revitalizarea” domeniului rural montan și
submontan, cu un potențial ridicat pentru sporturi de iarnă, prin dezvoltarea agroturismului,
ceea ce francezii numesc “renovarea montană”. Este vorba de promovarea cază rii în
pensiunile agroturistice, fie în unități de cazare de mici dimensiuni cu servicii personalizate și

26

de calitate, de dotări de agrement și de infrastructură (drumuri de acces, rețea de alimentare cu
apă și canalizare, parcări etc.), care să sprijine ș i dezvoltarea sporturilor de iarnă precum si
turismul estival în aria montană limitrofă. Așezările rurale Gura Râului și Jina din
Mărginimea Sibiului, unde s -au realizat investiții în pârtii de schi, prin echipare
corespunzătoare pentru cazare și agrement, pot deveni, astfel, “sate turistice pentru sporturi de
iarnă”. Acest demers conduce la creșterea veniturilor locuitorilor și cointeresarea
comunităților locale în conservarea ocupațiilor tradiționale și dezvoltarea turismului ca
activitate complementară e conomică locală, cu consecințe benefice în stabilitatea și chiar
sporirea demografică și dezvoltarea economico -socială a așezării. Experiența localităților
Arieșeni, Vârtop și Bubești din Munții Bihorului, Gura Humorului, Bran -Moeciu, Cavnic –
Munții Gutâi etc., cu instalații pentru practicarea sporturilor de iarnă este, în acest sens,
relevantă, prin atracția sporită și circulația turistică semnificativă.
În Banat, așezările rurale Gărâna și Văliug se pot amenaja și echipa ca baze de primire
și agrement pe ntru domeniul schiabil ”Semenic “(20 -22 km), iar Borlova pentru “Muntele
Mic”(25 de km), care au amenajări specifice unui “stadion de zăpadă”.Accesibilitatea este
asigurată prin drumuri modernizate, naționale și județene sau locale.
Prin această acțiune se limitează sau se abandonează construcțiile imobiliare (cazare,
alimentație, agrement) și de infrastructură în domeniul subalpin și alpin cu un echilibru
natural fragil, ca și presiunea umană datorată amenajărilor pentru sporturi de iarnă (vezi
modelul tir olez, cu concentrări mici de echipamente în vatra localităților de la baza munților).
Activitatea turistică din mediul rural, pentru a fi eficientă, trebuie să fie organizată și
promovată de fermieri, în colaborare cu autoritățile locale în calitate de coo rdonatoare ale
activităților social -economice din așezările sătești. Acestea din urmă, dețin toate pârghiile de
dezvoltare și de control, legislație, de cointeresare a populației pentru diversificarea
ocupațiilor, concomitent cu păstrarea celor tradițional e și a obiceiurilor străvechi, de protejare
a mediului natural și construit.
În colaborare cu autoritățile, se pot înființa și organiza sistemul de informare turistică cu
dispecerate de cazare și centre de informare turistică, semnalizarea pensiunilor
agroturistice/turistice rurale și a obiectivelor turistice, baze de agrement, manifestări culturale
etc., pentru a crea o ofertă originală și personalizată.
Agrementul și animația reprezintă, alături de odihna și cura de aer, o component ă
esențială a vacanțel or în spațiul rural. Unele dotări de agreement sunt mai simple, dar altele
mult mai complexe, ca pârtiile de schi, pistele pentru cicloturism, amenajările pentru echitație
și plimbări cu cai, terenuri de golf etc. și necesită investiții mari. Realizarea ac estora se poate
face numai în baza unor parteneriate între fermieri și autoritățile locale, regionale, fie cu alți
agenți economici sau prin mijlocirea fondurilor structurale europene etc.
Lansarea în toamna anului 2009 a celor trei parcuri de turism active, în care se practică
cu prioritate nordic -walking -ul și cicloturismul în zona localităților montane Vatra Dornei,
Gura Humorului și Sucevița sau traseele de călărie din Parcul Național Călimani și Obcine,
Munții Apuseni sau Munții Măcin, reprezintă începutul unor realizări elocvente pentru
diversificarea oferte i de recreere prin turism activ și ecoturism, folosindu -se parteneri cu
fonduri privat e și publice sau structurale .
De asemenea, în sprijinul inițiativei de diversificare a ofertei a groturistice, se pot
înființa pe plan local sau regional întreprinderi mici de prestări de servicii, inclusiv de
organizare de circuite turistice sau transport auto, asociații de animatori de divertisment și
instructori sportivi(monitori pentru schi, săniu ș, echitație, jocuri sportive) sau ghizi profilați
pe programele locale etc., la serviciile cărora pot să apeleze asociațiile de turism sau fermierii
care au colaborări cu vacanțierii interesați de asemenea proiecte.
La dezvoltarea agroturismului și turism ului rural contribuie și promovarea imaginii
așezării rurale ca entitate etnofolclorică și nu numai economică și administrativă. Este vorba

27

de promovarea turismului în mediul rural prin brandul ”satul turistic” cu specificul
etnofolcloric, meșteșugurile, o biceiurile și gastronomia locală, mediul natural autentic, toate
prezentate în ambientul zonei etnofolclorice tradiționale. Deci, se are în vedere trio -ul sat –
zonă etnofolclorică – pensiune rurală/agroturistică.
Imaginea de marcă este așezarea rurală cu tradițiile etnofolclorice și oferta autentică în
care se încadrează pensiunea turistică, iar județul, care este o entitate administrativă
vremelnică, poate rămâne ca reper orientativ la nivelul țării. Acest brand este stimulativ
pentru autoritatea locală î n efortul de a dezvolta oferta și de a crea facilități pentru turism,
concomitent cu protejarea/conservarea tradițiilor etnofolclorice ale așezării rurale.
Promovarea pensiunilor turistice și agroturistice din fiecare regiune trebuie realizată
prin mai multe forme și mijloace: înscrierea în cataloagele de specialitate a ofertei
agroturistice specifice; tipărirea de către Asociațiile Județene de Turism sau proprietarii –
prestatori de servicii turistice, de pliante, hărți, ghiduri etc.; promovarea prin mass -media
(audio –vizuală, presa scrisă); promovarea prin intermediul unor agenții turistice
touroperatoare sau detailiste, interne sau străine, alți agenți economici interesați; prezentarea
ofertei agroturistice la diverse expoziții și bu rse de turism; colaborarea cu diverse organism
specializate interne (ANTREC ș i
filialele județene) sau internaționale (Eurogîtes, sau cu alte asociații europene de profil);
promovarea ofertei agroturistice prin rețeaua Internet, alte rețele de socializare
(Facebook,Twiter) sau în cadrul întâlnirilor cu localitățile înfrățite.

28

CAP ITOLUL II
TURISMUL RURAL ÎN CADRUL UNIUNII EUROPE NE

2.1. Dimensiunile impactului economic al turi smului în țări le aparținătoare Uniunii
Europene. Comparații și diferențieri
În ultimele decenii, turismul a devenit o prioritate nu doar pentru statele emergente, cele
care se bazează pe activități intensive în muncă, cât și pentru cele dezvoltate, cu economii
axate pe activități inten sive în capital. Având în vedere beneficiile pe care le aduce, atât
economice, cât și social -culturale și chiar politice, turismul poate fi socotit actualmente un
simbol al economiei mondiale.
Pornind de la definiția conceptului, statele emergente reprezintă țări al căror obiectiv
principal este reducerea decalajului de creștere și dezvoltare față de statele dezvoltate. Astfel,
devine de la sine înțeles că un stat din această categorie se va orienta spre utilizarea
avantajelor sale comparative și co mpetitive, în scopul atingerii obiectivelor economice și
sociale. În cazul particular al turismului, avantajele comparative și competitive derivă din
factorii de atractivitate, din calitatea serviciilor, accesibi litate, preț ș.a.m.d. .
Studiile efectuate de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor arată că industria
turismului și călătoriilor generează, în Europa, mai multe venituri decât industria
automobilelor, industria fabricării produselor chimice, serviciile financiare, agricultura și
sectorul m inier, generând, în anul 201 4, 9,2% din PIB -ul Europei . Mai mult, la nivel mondial,
contribuția totală a turismului în Produsul Intern Brut, în același an, a fost de 9,8%, numărul
locurilor de muncă aj ungând la 105 milioane .
Condițiile geografice și mediul prielnic de care dispun majoritatea țărilor membre ale
Uniunii Europene pot cântări foarte mult în alegerea destinațiilor turistice, chiar și la nivel de
grup, prin complementaritatea resurselor turistice de care dispun.
Toate țările care au aderat la Uni unea Europeană în anii 2004 și 2007 urmăresc în
prezent un amplu proces stimulare a dezvoltării economice, astfel încât să reducă decalajele
față de nucleul mai vechi al comunității . În cazul analizei noastre, am optat pentru un grup de
șase țări recent al ipite Uniunii Europene: România și Bulgaria care au devenit membre ale UE
în anul 2007 și Cehia, Cipru, Polonia și Ungaria, țări care fac parte din Uniune începând cu
anul 2004. Imediat după extinderea UE în perioada 2004 -2007, problema disparităților dint re
țările membre a luat amploare.
Aceasta exista și înainte de valurile de aderare din 2004 și 2007, însă nu ave a aceleași
proporții .
Selecția statelor, pentru care am realizat această analiză, s -a bazat pe criterii eligibile,
având în vedere specificul fiecăreia dintre ele, atât referitor la includerea în valurile de aderare
la U.E. din 2004 și 2007, cât și privitor la poziția geografică. Criteriile, care au stat la baza
acestei selecții, au fost următoarele: contextul socio -economic, cultural și politic diferit care
susține sectorul turistic, pozițiile geografice strategice, politicile și strategiile de dezvoltare
economică prin turism.
Un stat pe care l -am considerat sugestiv este Cipru, întrucât se diferențiază de celelalte
cinci țări selectate, prin prisma poziției geografice (fiind singura țară insulară din grupul
statelor supuse analizei noastre), a numărului de locuitori și a suprafeței țării, dar mai ales prin
stabilitate politică, economie avansată și un indice al dezvo ltării umane foarte ridicat.
Pe lângă Cipru, care datorită stabilității relative, a cunoscut evoluții specifice în ceea ce
privește sistemele economice, politice și administrative, celelalte state supuse analizei
(Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia și Român ia) sunt țări foste comuniste. Motivația selectării
acestor state rezidă, evident, în modul în care o țară fostă socialistă, la fel ca și România, a

29

izbutit să scape de umbrele trecutului comunist, și să reducă decalajele față de țările
dezvoltate ale Uniu nii Europene.
În cele ce urmează, vom prezenta evoluția comparativă a sectorului turistic, prin
intermediul indicatorilor specifici, în cele șase țări selectate.

2.1.1. Dezvoltarea indicatorilor de impact
Pentru a evalua impactul, dimensiunea și evoluția turismului, s -a optat pentru analiza
câtorva indicatori: indicatorii de impact , calculați de Consiliul Mondial al Turismului și
Călătoriilor, indicatorii circulației turistice , redați de Banca Mondială și indicele de
competitivitate turistică , care este calculat, la rândul său, de Forumul Economic Internațional.
În categoria indicatorilor de impact intră: contribuția directă la PIB; contribuția directă
în ocuparea forței de muncă; contribuția totală la PIB ș i contribuția totală în ocuparea forței de
muncă. Indicatorii circulației turistice sunt constituiți din: numărul sosirilor turiștilor străini;
numărul plecărilor turiștilor în străinătate; valoarea încasărilor, respectiv a cheltuielilor în
turismul intern ațional.
Astfel, pentru a măsura impactul turismului în economiile țărilor UE, am analizat și
comparat următorii indicatori, într -un orizont de timp de 15 ani (2000 -2014): contribuția
totală și directă a turismului la PIB; contribuția totală și directă a t urismului în ocuparea forței
de muncă; volumul turismului intern; cheltuielile turiștilor rezidenți și non -rezidenți.
În primul rând, am dorit să prezentăm situația cât mai exactă a ponderii turismului în
Produsul Intern Brut al statelor emergente ale UE, dând curs unei analize privind contribuția
directă și totală a turismului la PIB (%), cât și rata de creștere sau scădere a acestor valori în
decursul perioadei 2000 -2014.
Contribuția directă la PIB reprezintă valoarea PIB -ului generat de industria turismu lui
(hoteluri, agenții de turism, companii de transport aerian și alte mijloace de transport, unități
de alimentație și agrement) raportată la valoarea totală a PIB -ului.
Pentru anul 2000, ponderea contribuției directe a turismului la formarea PIB -ului se
încadrează între 1,42%, în cazul României și 11,48% în cazul Ciprului, stat care înregistrează
cele mai mari valori în decursul perioadei cercetate. Polonia a înregistrat valori cuprinse între
2,73%, în anul 2000, (valoarea maximă atinsă de acest stat) și 1,70% pentru anul 2014.
Tabelul 2.1 Contribuția directă a turismului la PIB (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 6,23 6,72 6,69 7,14 7,48 6,95 6,46 4,11 3,82 3,79 3,79 3,67 3,61 3,70 3,73
Cipru 11,48 11,45 10,39 8,71 8,14 7,97 7,51 7,16 6,42 5,40 5,43 5,66 6,04 6,88 6,95
Cehia 3,61 3,45 3,32 3,23 3,19 3,20 3,13 2,99 2,83 2,88 2,81 2,66 2,60 2,63 2,61
Ungaria 5,89 5,69 4,41 4,01 3,61 3,96 3,96 3,78 4,12 4,47 4,29 4,35 4,19 3,81 3,95
Polonia 2,73 2,17 2,08 1,88 1,98 1,89 1,90 1,99 1,77 1,77 1,68 1,71 1,80 1,82 1,70
România 1,42 1,34 1,40 1,47 1,57 2,09 1,61 1,56 1,53 1,46 1,42 1,45 1,52 1,50 1,56

Sursă : Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/

La indicatorul contribuția directă a turismului la PIB , Ungaria, Cehia și Bulgaria au
înregistrat valori mai bune decât România și Polonia, Cehia oscilând între 3,61% (în anul

30

2000) și 2,60% (în anul 2012), Bulgaria cu valori cuprinse între 7,48% la nivelul anului 2004
și 3,61%, pentru anul 2012, iar Ungaria cu maximul de 5,89%, în anul 2000, și minimul de
3,61%, în anul 2004 (tabelul 1). În figura 1 este prezentată evoluția acestui pri m indicator
analizat, în orizontul de timp 2000 -2014, evidențiindu -se faptul că toate țările supuse analizei
au înregistrat creșteri și descreșteri, dar dacă luăm ca repere anii 2000 și 2014, doar România
înregistrează o valoare mai mare la nivelul anului 2014 față de anul 2000, celelalte țări având
valori mai mici în anul 2014, față de anul 2000.
Figura 2.1. Evoluția contribuției directe a turismului la PIB (%)

Sursă: Elaborare pe baza datelor din Tabelul 1
Tabelul 2 prezintă creșterile și descreșterile acestui indicator, astfel: cea mai substanțială
creștere a înregistrat -o România la nivelul anului 2005 (o creștere de 38%) față de anul 2004,
iar, la categoria evoluții negative, Bulgaria a atins un procent de -31,94% în anul 2007, față de
anul precedent , în valori reale scăderea fiind de la 6,46% contribuție directă la formarea PIB,
în anul 2006, la 4,11% în anul 2007, anul aderării la UE.
Tabelul 2. 2 Evoluția contribuției directe a turismului la PIB (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 28,10 11,94 3,99 12,37 11,63 -1,36 -1,13 -31,94 -1,64 -5,89 0,55 -1,15 -1,14 3,45 2,18
Cipru 16,89 3,74 -7,35 -14,59 -2,56 1,70 -1,87 0,20 -7,14 -17,50 1,98 4,52 4,29 7,66 -1,85
Cehia 21,86 -1,60 -2,17 0,73 3,62 6,58 4,76 1,03 -3,16 -3,04 -0,09 -3,55 -2,90 0,27 1,33
Ungaria 24,99 0,34 -18,98 -5,79 -5,79 14,56 3,91 -3,95 9,89 1,38 -3,18 3,01 -5,11 -7,62 7,08
Polonia 3,68 -19,54 -2,91 -6,19 10,60 -1,06 6,21 12,63 -7,37 2,31 -1,74 6,79 7,00 2,88 -3,52
România 10,45 0,51 9,32 13,92 15,42 38,16 -17,36 3,40 4,83 -10,51 -4,39 4,27 4,74 2,24 7,04
Sursă: Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/

31

Tabelul 3 prezintă creșterile și descreșterile acestui indicator, astfel: cea mai substanțială
creștere a înregistrat -o România la nivelul anului 2005 (o creștere de 38%) față de anul 2004,
iar, la categoria evoluții negative, Bulgaria a atins un procent de -31,94% în anul 2007, față de
anul precedent, în valori reale scăderea fiind de la 6,46% contribuție directă la formarea PIB,
în anul 2006, la 4,11% în anul 2007, anul aderării la UE.
Tabelul 2. 3 Evoluția contribuției directe a turismului la PIB (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 28,10 11,94 3,99 12,37 11,63 -1,36 -1,13 -31,94 -1,64 -5,89 0,55 -1,15 -1,14 3,45 2,18
Cipru 16,89 3,74 -7,35 -14,59 -2,56 1,70 -1,87 0,20 -7,14 -17,50 1,98 4,52 4,29 7,66 -1,85
Cehia 21,86 -1,60 -2,17 0,73 3,62 6,58 4,76 1,03 -3,16 -3,04 -0,09 -3,55 -2,90 0,27 1,33
Ungaria 24,99 0,34 -18,98 -5,79 -5,79 14,56 3,91 -3,95 9,89 1,38 -3,18 3,01 -5,11 -7,62 7,08
Polonia 3,68 -19,54 -2,91 -6,19 10,60 -1,06 6,21 12,63 -7,37 2,31 -1,74 6,79 7,00 2,88 -3,52
România 10,45 0,51 9,32 13,92 15,42 38,16 -17,36 3,40 4,83 -10,51 -4,39 4,27 4,74 2,24 7,04

Sursă: Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/

Contribuția totală în PIB este reprezentată de ponderea Produsului Intern Brut total
generat, atât direct, cât și indirect de industria turismului.
Similar indicatorului analizat anterior, contribuția totală a turismului la PIB -ul statelor
emergente ale UE se poate analiza atât prin ponderea în PIB, cât și prin rata de creștere sau
scădere față de anul anterior.
Tabelul 2 .4 Contribuția totală a turismului la PIB (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 21,56 23,36 23,30 24,73 25,93 25,42 23,88 16,14 15,17 14,44 13,84 13,18 12,79 13,06 13,11
Cipru 33,78 33,77 30,70 27,04 25,36 24,53 22,86 22,44 20,00 17,38 16,08 16,66 18,70 21,04 21,31
Cehia 11,15 10,66 10,20 9,94 9,63 9,47 9,48 8,76 8,60 8,90 8,40 8,24 7,92 8,06 7,99
Ungaria 15,59 14,94 12,07 11,05 10,11 11,04 10,80 10,28 10,99 11,85 11,38 11,33 10,93 9,91 10,26
Polonia 6,34 5,38 5,14 4,72 4,90 5,00 5,13 5,26 4,80 4,74 4,44 4,48 4,51 4,58 4,36
România 4,42 4,62 4,44 4,69 4,85 6,32 5,36 5,59 5,75 5,34 4,97 4,86 5,02 4,72 4,85

Sursă : elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/

32

Conform tabelului 4 , pentru anul 2014, ponderea totală a contribuției turismului la
formarea PIB înregistrează valori de 4,36% în cazul Poloniei, 4,85% în cazul României,
7,99% pentru Cehia, 10,26% în cazul Ungariei, 13,11% pentru Bulgaria și un procent de
21,31% pentru Cipru. Analizând e voluția contribuției totale a turismului la PIB în perioada
2000 -2014, observăm că țările emergente ale UE au o evoluție diferită: în cazul Bulgariei
aproape că se înjumătățește, scade cu 3 -4% în Cehia și Ungaria, cu 2% în Polonia, cu 12% în
cazul Ciprului , iar în România crește ușor cu 0,43%.
În figura 2 este prezentată evoluția contribuției totale a turismului la formarea PIB, în
perioada 2000 -2014. Observăm o situație similară celei întâlnite la indicatorul anterior, și
anume România înregistrează o valoare mai mare la nivelul anului 2014 față de anul 2000,
celelalte țări având valori mai mici în anul 2014, comparativ cu anul 2000.
Figura 2.2 Evoluția contribuției totale a turismului la PIB (%)

Sursă : Elaborare pe baza datelor din Tabelul 4
Tabelul 4 prezintă evoluția anuală a contribuției totale a turismului la formarea PIB și,
conform valorilor prezentate, ratele de creștere alternează cu cele de scădere. Putem remarca,
într-o primă instanță, că România nu înregistrează cele mai semnificati ve descreșteri, cum ne –
am fi așteptat. Din punctul de vedere al evoluțiilor negative, Bulgaria se situează pe primul
loc întrucât, în anul 2007, a înregistrat o scădere cu 27,60% a contribuției totale a turismului
la formarea PIB. Chiar dacă România înregi strează una din cele mai mici ponderi la
indicatorul contribuția totală a turismului la PIB, dacă analizăm evoluția acestui indicator
putem observa că acest stat are, totuși, cea mai semnificativă creștere a acestui indicator în
anul 2005 (35,26%). Cehia ș i Polonia se situează undeva la mijloc, fiecare cu câte șase ani,
diferențiat, în care au înregistrat scăderi.
Potrivit aceluiași tabel, putem afirma faptul că valorile cele mai mari s -au înregistrat
înainte de anul 2008, după observându -se creșteri din ce în ce mai modeste (1,35%, 4,03%,
5,98%). Excepție de la această constatare face doar Cipru, care a înregistrat, în dreptul anului
2012, o evoluție pozitivă de 9,53%. O astfel de situație aduce în prim plan efectele crizei
economico -financiare resimțite la nivel mondial în toate sectoarele de activitate, drept dovadă
fiind procentele contribuției totale a turismului la formarea PIB din ultimii ani .

33

Tabelul 2 .5 Evoluția contribuției totale a turismului la PIB (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 27,94 12,51 4,21 11,74 11,74 3,95 -0,02 -27,60 -0,80 -9,66 -3,48 -2,84 -2,55 3,06 1,86
Cipru 13,66 4,01 -7,17 -10,26 -2,25 0,45 -2,95 3,15 -7,69 -14,72 -6,23 4,03 9,53 6,44 -1,66
Cehia 23,74 -1,48 -2,84 0,96 1,53 4,69 7,27 -2,56 0,63 -1,31 -3,66 0,07 -4,61 1,02 1,39
Ungaria 22,06 -0,54 -15,53 -5,00 -4,33 14,06 1,66 -4,26 7,62 0,89 -3,24 1,35 -4,94 -7,88 6,87
Polonia -4,58 -14,06 -3,18 -4,81 8,85 5,78 8,83 10,01 -5,27 1,16 -2,96 5,98 2,34 3,17 -1,50
România 6,12 11,02 0,31 14,86 11,89 35,26 -8,93 11,25 9,58 -12,85 -8,60 -0,06 3,65 -2,95 5,76

Sursă: Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/
Contribuția directă a turismului în ocuparea forței de muncă reprezintă ponderea
numărului de locuri de muncă generate direct de industria turismului în totalul economiei unei
țări. În cazul analizei noastre, ponderile contribuției directe a turismului în ocuparea for ței de
muncă sunt prezentate în tabelul 5.
Tabelul 2.6. Contribuția directă a turismului la ocuparea forței de muncă (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 3,75 4,66 4,52 6,33 6,66 6,17 5,81 3,71 3,48 3,43 3,52 3,34 3,31 3,41 3,45
Cipru 12,44 12,64 11,44 9,72 9,13 8,91 8,45 8,18 7,35 6,14 6,12 6,32 6,98 7,88 7,67
Cehia 5,58 5,36 5,14 5,01 4,79 5,22 5,37 5,34 5,29 5,26 5,35 4,97 4,85 4,89 4,87
Ungaria 7,19 7,03 5,80 5,42 5,05 5,42 5,42 5,23 5,65 5,94 5,84 5,99 5,86 5,35 5,60
Polonia 2,63 2,09 2,00 1,82 1,93 1,85 1,87 1,99 1,78 1,80 1,77 1,79 1,85 1,85 1,74
România 2,16 1,98 2,17 2,45 2,69 3,45 2,64 2,58 2,52 2,45 2,38 2,29 2,30 2,29 2,41
Sursă: Elaborare pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor, disponibile la
http://www.wttc.org/datagateway/

Tabelul 6 evidențiază faptul că turismul nu mai contribuie semnificativ, ca în anii
anteriori crizei, la ocuparea forței de muncă. Dintre statele supuse analizei noastre, cel care
ocupă direct cele mai multe locuri de muncă din turism este Cipru (cu ponderi situate între
12,44%, în anul 2000 și 7,97% în anul 2014), iar cel care se află pe ultimul loc este Polonia,
cu ponderi între 2,63%, aferente anului 2000 și 1,74%, pentru anul 2 014. Dacă la țări precum
Cipru și Ungaria observăm că au o contribuție directă destul de însemnată în ocuparea forței
de muncă, pentru Polonia, România sau Bulgaria, situația este puțin diferită, în sensul că
înregistrează procente mult mai modeste. Pentru fiecare din cele șase țări, turismul ar trebui să
reprezinte un sector important de activitate care să producă locuri de muncă și, astfel, să
contribuie masiv la formarea PIB -ului.

34

Figura 2.3 Evoluția contribuției directe a turismului la ocuparea forței de muncă (%)

Sursă : Elaborare pe baza datelor din Tabelul 6
Contribuția totală a turismului la ocuparea forței de muncă este reprezentată de numărul
de locuri de muncă generate direct de industria turismului și a călătoriilor, plus locurile de
muncă generate indirect și induse.
Tabelul 2 .7 Contribuția totală a turismului la ocuparea forței de muncă (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 21,56 23,36 23,30 24,73 25,93 25,42 23,88 16,14 15,17 14,44 13,84 13,18 12,79 13,06 13,11
Cipru 33,78 33,77 30,70 27,04 25,36 24,53 22,86 22,44 20,00 17,38 16,08 16,66 18,70 21,04 21,31
Cehia 11,15 10,66 10,20 9,94 9,63 9,47 9,48 8,76 8,60 8,90 8,40 8,24 7,92 8,06 7,99
Ungaria 15,59 14,94 12,07 11,05 10,11 11,04 10,80 10,28 10,99 11,85 11,38 11,33 10,93 9,91 10,26
Polonia 6,34 5,38 5,14 4,72 4,90 5,00 5,13 5,26 4,80 4,74 4,44 4,48 4,51 4,58 4,36
România 4,42 4,62 4,44 4,69 4,85 6,32 5,36 5,59 5,75 5,34 4,97 4,86 5,02 4,72 4,85

Sursă : Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/

35

Potrivit datelor din tabelul 6, la indicatorul contribuția totală a turismului la ocupa rea
forței de muncă , procentele sunt mai mari, datorită faptului că acesta include și locurile de
muncă indirecte și induse. Și în acest caz, Cipru înregistrează cele mai mari ponderi, iar cele
mai mici valori sunt deținute de Polonia și România, ambele av ând perioade de creștere și de
scădere, dar aproximativ în aceleași limite (5 -6%). La nivelul perioadei 2004 -2005, Cipru a
fost devansat de Bulgaria, stat care a înregistrat, în anul 2004, un procent de 25,93, respectiv
de 25,42 la nivelul anului 2005. Cât despre Cehia și Ungaria, aceste state au înregistrat
procente asemănătoare, și totuși puțin mai ridicate pentru cea din urmă. În cazul Ciprului, anul
2000 a constituit un an de referință, un an în care evoluția contribuției totale a turismului în
PIB a at ins valoarea de 33,78%, urmate de perioade de scădere, dar nu semnificative, ca după
anii de criză (procente de 16,08 – anul 2010, 16,66 – anul 2011 sau 17,38 – anul 2009) să
înregistreze din nou creșteri (anul 2014 cu 21,31%). Conform figurii 4, pentru ță rile care
înregistrează cele mai mici valori, Polonia și România, nu se observă nici un aspect ieșit din
comun, ele având un curs care se încadrează între aceleași intervale (5 – 6%).
Figura 2.4. Evoluția contribuției totale a turismului la ocuparea forței de muncă (%)

Sursă: Elaborare pe baza datelor din Tabelul 7
Următorul indicator luat în calcul în analiza noastră este reprezentat de cheltuielile
turiștilor străini în total exporturi. Cheltuielile turiștilor non -rezidenți reprezintă volumul total
al cheltuielilor turiștilor străini pe teritoriul țării, incluzând atât cheltuielile pentru turismul de
afaceri, cât și pentru cel de agrement. În anul 2000, ponderea acestui indicator are val ori de
41,88% în cazul Ciprului, 27,94% pentru Bulgaria, 12,59% în cazul Poloniei (țară care a avut
scăderi anuale înainte de 2004 și creșteri după 2010), 11,98% pentru Ungaria și 9,70%,
respectiv 3,31% pe ntru Cehia și România (tabelul 8 ).

36

Tabelul 2.8. Ponderea cheltuielilor turiștilor străini în total exporturi (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 27,94 25,01 25,03 28,04 25,84 23,81 20,23 17,57 16,65 19,02 14,72 12,35 12,02 12,06 12,28
Cipru 41,88 40,92 40,61 36,47 33,67 32,42 30,66 29,56 27,75 25,62 24,33 25,09 26,90 30,38 29,61
Cehia 9,70 9,09 8,90 8,46 6,99 6,59 6,36 5,92 5,74 6,30 5,62 5,08 4,75 4,68 4,37
Ungaria 11,98 11,89 9,50 8,50 6,40 6,63 5,71 5,03 5,87 7,05 6,02 5,80 5,48 5,44 5,64
Polonia 12,59 9,46 8,37 6,26 7,08 6,42 5,93 6,72 6,05 5,75 4,96 4,92 5,05 4,91 4,46
România 3,31 2,81 2,66 2,59 2,44 4,40 4,62 4,53 4,60 3,61 3,01 2,97 2,96 2,40 2,48
Sursă: Elaborare pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor, disponibile la
http://www.wttc.org/datagateway/
Prin prisma tabelului 9 , putem observa că, din cele șase țări propuse pentru analiză,
România a avut evoluții oarecum constante, excepție făcând anii 2000 și 2005, unde s -au
remarcat creșteri su bstanțiale, și anume 25% în anul 2000, respectiv 72,74% în 2005.
Cele mai mari valori privind ponderea cheltuielilor turiștilor străini în total exporturi, le –
a înregistrat conform graficului, Cipru, atingând un maxim de 41,88% în anul 2000 și un
minim de 24,33% în anul 2010. Cât privește evoluția acestui stat, constatăm că anul 2009 (an
de criză pentru mai multe state) nu a fost unul benefic, indicatorul analizat înregistrând o
scădere de 19,24% față de anul precedent. Prin prisma aceluiași tabel, sesizăm că România a
avut o evoluție culminantă în cursul anului 2005, cu o creștere de 72,74%, spre deosebire de
Polonia, unde remarcăm o scădere de 23,94%, pentru anul 2001. Referitor la evoluția anuală,
ratele de creștere alternează cu cele de scădere. Pentru f iecare din cele șase țări, se constată
atât perioade de creștere, cât și de scădere, cu valori mai mari sau mai mici.
Tabelul 2 .9 Evoluția cheltuielilor turiștilor străini în total exporturi (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 24,58 -10,27 1,21 20,63 18,07 2,82 0,39 3,22 0,18 -11,65 -1,94 0,01 -1,54 7,28 3,43
Cipru 14,40 2,27 -8,06 -15,05 -2,17 0,56 -2,53 1,55 -7,60 -19,24 -1,16 7,49 4,54 9,46 -1,70
Cehia 3,53 -1,83 -8,49 2,46 5,41 9,05 8,46 0,20 -5,66 -2,68 2,31 -0,30 -0,70 -1,20 2,38
Ungaria 13,81 0,46 -25,24 -9,82 -16,50 13,71 5,79 -6,61 19,40 5,69 -5,30 3,83 -7,14 2,34 10,33
Polonia -3,19 -23,94 -4,71 -9,77 23,48 -5,34 7,35 23,40 -7,79 -4,58 -3,73 10,87 9,15 1,01 -5,86
România 25,45 -8,88 5,80 3,92 5,23 72,74 10,11 -4,71 9,62 -25,85 -4,95 9,50 2,12 -7,95 6,97

Sursă : Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor, disponibile la
http://www.wttc.org/datagateway/
Pentru a avea o imagine cât mai amplă asupra turismului în țările supuse cercetării, am
analizat și cheltuielile turiștilor rezidenți , mai exact ponderea lor în PIB -ul țărilor emergente
ale UE, precum și evoluția acestora. Cheltuielile turiștilor rezidenți se calculează ca sumă a
cheltuielilor turiștilor rezidenți pe teritoriul țării (atât în cazul călătoriilor de afaceri, cât și de
agrement), raportate la valoarea PIB -ului.
Țara unde regăsim cea mai mare pondere în perioada 2000 – 2014 este Bulgaria, cu un
maxim de 9,75% în anul 2002, la polul opus situându -se în anul 2008 (când a atins un minim

37

de 2,09%), reliefând astfel o evoluție îngrijorătoare. Polonia își rezervă ultimu l loc în ceea ce
privește ponderea cheltuielilor turiștilor rezidenți cu o valoare de 0,83% în anul 2008. Cipru,
Cehia, Ungaria, Polonia și România au înregistrat în decursul perioadei mici oscilații,
Bulgaria fiind singura țară cu diferențe mari de la un an la altul.
Tabelul 2.10. Ponderea cheltuielilor turiștilor rezidenți (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 7,40 9,61 9,75 9,70 9,63 8,62 7,93 2,32 2,09 2,33 2,67 2,61 2,64 2,43 2,35
Cipru 2,03 2,12 1,84 1,58 1,46 1,54 1,50 1,37 1,30 1,21 1,51 1,35 1,45 1,34 1,35
Cehia 3,42 3,28 3,26 3,12 3,07 2,99 2,82 2,73 2,69 2,65 2,54 2,34 2,27 2,31 2,26
Ungaria 3,34 3,18 2,98 2,86 3,20 3,48 3,52 3,53 3,48 3,36 3,39 3,49 3,53 3,49 3,47
Polonia 1,34 1,19 1,16 1,15 0,97 1,03 1,03 0,88 0,83 0,96 0,99 0,95 0,97 0,98 0,97
România 1,93 1,99 2,10 2,28 2,52 2,93 1,98 1,99 1,87 1,80 1,76 1,68 1,69 1,69 1,76

Sursă: elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/
Cât privește e voluția acestor țări (tabelul 11 ), observăm că, de exemplu, Bulgaria a avut
creșteri de 34,78% în cursul anului 2001, ulterior, înregistrând mai multe scăderi, chiar cu
68,73% în anul 2007. În cazul României, nu putem să nu remarcăm că, per total a avut
evoluții ascendente, excepție făcând anul 2006 cu o scădere de 27,15%, apoi perioada 2009 –
2011 cu scăderi ale căror valori s -au situat între -2 și -9%.

Tabelul 2.11 Evoluția cheltuielilor turiștilor rezidenți (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 18,71 34,78 6,05 4,71 5,82 -5,08 -2,12 -68,73 -4,64 5,74 15,27 -0,29 1,76 -7,30 -1,78
Cipru 20,15 8,74 -11,20 -12,65 -3,99 10,09 1,22 -3,90 -1,88 -8,65 26,12 -9,83 4,53 -12,70 -1,54
Cehia 22,52 -1,14 0,87 -0,85 3,01 3,86 0,81 2,38 0,82 -5,93 -2,02 -6,29 -3,81 1,36 0,15
Ungaria 4,41 -1,28 -2,13 -0,34 17,23 13,51 5,02 0,87 -0,68 -9,75 1,84 4,84 -0,52 0,34 2,81
Polonia -0,36 -10,24 -1,52 2,94 -11,35 10,34 5,58 -8,29 -1,61 18,13 6,49 0,79 3,77 3,26 1,86
România 4,62 9,58 10,07 18,43 19,24 20,51 -27,15 6,95 -0,14 -9,35 -4,10 -2,37 0,88 3,10 7,39

Sursă: Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/
Contribuțiile directe ale turismului sunt reprezentate de cheltuielile directe din economie
în turism și anume:
 cheltuielile turiștilor rezidenți;
 cheltuielile turiștilor non -rezidenți;
 cheltuielile guvernamentale;
 turismul intern (veniturile totale generate într -o țară de turismul intern)

38

Tabelul 2.12. Ponderea turismului intern în economie (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 12,41 12,76 12,85 13,41 13,35 12,02 10,72 6,83 6,36 7,02 6,85 6,51 6,25 6,37 6,39
Cipru 16,56 16,47 14,96 12,87 11,90 11,59 10,85 10,25 9,06 8,13 8,06 8,46 9,15 10,62 10,64
Cehia 5,46 5,21 5,04 4,86 4,58 4,50 4,34 4,12 3,98 4,17 3,90 3,62 3,49 3,51 3,40
Ungaria 6,74 6,65 5,40 4,87 4,39 4,72 4,51 4,29 4,63 5,15 4,80 4,80 4,68 4,66 4,75
Polonia 3,60 2,91 2,74 2,43 2,54 2,46 2,40 2,50 2,25 2,30 2,15 2,16 2,27 2,29 2,14
România 2,42 2,36 2,39 2,28 2,29 3,10 2,45 2,35 2,31 2,17 2,05 2,00 2,02 1,94 2,03

Sursă: Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/
Dacă analizăm conținutul tabelului 12 , putem observa că primele două state, Bulgaria și
Cipru stau mai bine la acest indicator, iar pentru ultimele patru state, situația e puțin diferită.
În acest sens, avem situația României și Poloniei cu valori foarte mici la nivelul anului 2014:
2,03%, respectiv 2,14%. Țara care co ntribuie cel mai mult la formarea PIB din turism pare a
fi, conform aceluiași tabel, Cipru cu un maxim de 16,56% din Produsul Intern Brut.

Tabelul 2.13. Evoluția turismului intern în economie (%)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014
Bulgaria 21,98 8,84 3,76 12,08 11,89 -0,91 -0,73 -28,93 -0,73 -8,33 1,82 -0,08 -0,71 3,62 2,25
Cipru 14,70 2,84 -8,19 -14,61 -2,35 1,39 -2,10 1,03 -6,91 -17,84 1,65 5,18 4,35 6,79 -1,72
Cehia 10,66 -1,48 -4,36 1,09 4,30 6,78 5,21 1,07 -2,94 -3,96 0,52 -2,72 -1,93 -0,20 1,50
Ungaria 8,92 0,00 -18,17 -6,22 -3,84 13,46 5,39 -3,27 9,83 -0,92 -2,51 4,13 -4,44 1,48 7,11
Polonia -2,32 -19,76 -3,59 -5,44 10,97 -0,80 6,78 13,33 -6,00 1,47 -0,45 7,36 7,38 1,69 -3,41
România 3,37 5,55 6,14 4,52 10,50 38,87 -14,50 1,88 3,96 -16,11 -4,59 1,91 1,44 -1,35 7,12

Sursă : Elaborare proprie pe baza statisticilor Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor,
disponibile la http://www.wttc.org/datagateway/

Deși România se situează printre țările cu ponderile cele mai mici, î n privința evoluției
(tabelul 13 ), remarcăm că, la capitolul creșteri, este fruntașă cu 38,87% în anul 2005, după
care se regăsesc și trei ani cu evoluții mai puțin bune (2006 cu o scădere de 14,5%, 16,11% în
2009 și 4,5 9% în 2010). Bulgaria și Polonia urmează aproximativ același trend, având atât
perioade de creștere, cât și de scădere (de exemplu, Bulgaria cu o creștere de 21,98% în cursul
anului 2000 și cu o scădere de 28,93% în 2007, iar Ungaria cu 13,46% în anul 2005 , iar ca
scădere, anul 2002 cu 18,17% este cel mai proeminent).

39

2.1.2. Evoluția indicatorilor care cuprind circulația turistic ă
Pornind de la datele furnizate de Banca Mondială, am încercat să analizăm, pentru
țările selectate pentru acest studiu, pe de o parte evoluția numărului de sosiri de turiști străini
și încasările ce survin de pe urma lor, iar pe de altă parte, plecările și cheltuielile lor în afara
țării.
Tabelul 2.14. Evoluția sosirilor de turiști străini în țările emergente ale UE (mii)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Bulgaria 2.785 3.186 3.433 4.048 4.630 4.837 5.158 5.151 5.780 5.739 6.047 6.328 6.541 6.898
Cipru 2.686 2.697 2.418 2.303 2.349 2.470 2.401 2.416 2.404 2.141 2.173 2.392 2.465 2.405
Cehia * * * 7.641 9.047 9.404 9.539 9.370 9.373 8.390 8.185 8.508 8.908 9.004
Ungaria * * * * 12.212 9.979 9.259 8.638 8.814 9.058 9.510 10.250 10.353 10.675
Polonia 7.400 15.000 13.980 13.720 14.290 15.200 15.670 14.975 12.960 11.890 12.470 13.350 14.840 15.800
România 5.264 4.938 4.794 5.595 6.600 5.839 6.037 7.722 8.862 7.575 7.498 7.611 7.937 8.019
* date nedisponibile
Sursa : Elaborare proprie pe baza statisticilor Băncii Mondiale, disponibile la
http://data.worldbank.org/indicator/ST.INT.ARVL
În tabelul 14 , datele referitoare la țările care fac obiectul analizei noastre sunt
concludente. Cu precizarea că există două țări din cele șase pentru care nu sunt disponibile
datele pentru toți anii cuprinși în perioada 2000 -2013 (Cehia și Ungaria), analiza noastră
relevă faptul că cei mai mulți turiști străini, adică 15.800.000 au efectuat călătorii în Polonia,
în cursul anului 2013. Același tabel ne indică un ritm de sosire al turiștilor străini în țările
emergente ale UE, în general, crescător. Excepție de la ritmul crescător face doar Cipru,
celelalte state înregistrând creșteri, cel puțin în anii de după criza economico -financiară. Cehia
a avut evoluții diferite, perioadele de progres îmbinându -se cu perioade mai puțin favorabile.
De exemplu, în anul 2003, 7.641.000 turiști au vizitat Cehia, în următorii cinci ani numărul
acestora crescând cu peste 1,5 milioane de turiști, iar anii 2009, 2010, 2011, 2012 fiind mai
puțin spectaculoși la acest capito l.
Dacă analizăm întreg orizontul de timp (2000 -2013), putem afirma că 2 state se remarcă
cu creșteri substanțiale: Bulgaria de la 2,7 milioane de turiști în anul 2000 la 6,8 milioane în
anul 2013 și Polonia de la 7,4 milioane în anul 2000 la 15,8 milioane în anul 2013.
În acest context, este indicat să exemplificăm și cazul României, care deține procente
deloc modeste, ajungând în anul 2013 să înregistreze un exod de turiști străini (puțin peste 8
milioane).
Tabelul 2.15. Evoluția încasărilor din turismul internațional (milioane de dolari US)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Bulgaria 1.364 1.262 1.392 2.051 2.796 3.063 3.317 4.181 4.852 4.273 4.035 4.554 4.2020 4.632
Cipru 2.137 2.203 2.178 2.325 2.552 2.644 2.691 3.108 3.231 2.474 2.371 2.751 2.696 3.005
Cehia 2.973 3.104 3.376 4.069 4.931 5.772 6.702 7.775 8.871 7.936 8.017 8.503 7.757 7.802
Ungaria 3.809 4.191 3.774 4.119 4.009 4.761 4.998 5.628 7.533 7.013 6.595 7.239 6.206 6.572
Polonia 6.128 5.121 4.971 4.733 6.499. 7.128 8.122 11.686 12.837 9.843 9.986 11.598 11.841 12.476
România 394 419 400 523 607 1.325 1.676 2.073 2.625 1.687 1.631 2.018 1.901 1.903

40

Sursa : Elaborare proprie pe baza statisticilor Băncii Mondiale, disponibile la
http://data.worldbank.org/indicator/ST.INT.RCPT.CD
În privința încasărilor din turismul internațional, statul cu cele mai mari sume încasate
este același stat ca în situația precedentă, și anume Polonia cu un maxim de 12,8 miliarde de
dolari în anul 2008. Evoluția încasărilor pentru perioada 2000 -2013 este preponderent în
creștere, excepție de la regulă făcând oarecum Polonia și România, care au alternat evoluțiile
crescătoare cu cele descrescătoare. În anul 2000, Polonia a încasat din turismul internaționa l
6,1 miliarde de dolari, în anii următori cunoscând perioade mai puțin favorabile cu valori între
5,1 și 4,7 miliarde de dolari, încasările din turismul internațional începând să crească cu anul
2004. Cele mai slabe încasări din turismul internațional, le -au avut România cu un prag de
doar 394 de milioane de dolari în anul 2000, cu timpul numărul lor crescând modest, dar în
direcția bună. De exemplu, la nivelul anului 2008, România a avut încasări de doar 2,6
miliarde de dolari, comparativ cu Polonia care a încasat din turismul internațional 12,8
miliarde.
Tabelul 2.16 Plecări de turiști din țările emergente (mii)
Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Bulgaria 2.337 2.730 3.188 3.403 3.882 4.235 4.180 4.515 5.727 4.993 3.676 3.803 3.758 3.930
Cipru 503 589 645 615 728 766 772 919 1.030 1.019 1.067 1.026 * *
Cehia * * * 7.213 6.643 6.963 6.393 9.048 9.665 8.904 8.673 5.279 5.419 5.304
Ungaria 11.065 11.167 12.966 14.283 17.558 18.622 16.597 17.056 17.162 16.640 16.082 16.634 16.143 15.997
Polonia 56.677 53.122 45.043 38.730 37.226 40.841 44.696 47.561 50.243 39.270 42.760 43.270 9.300 10.050
România 6.388 6.408 5.757 6.497 6.972 7.140 8.906 10.980 13.072 11.723 10.905 10.936 11.149 11.364
* Date nedisponibile
Sursa : Elaborare proprie pe baza statisticilor Băncii Mondiale, disponibile la
http://data.worldbank.org/indicator/ST.INT.DPRT
Tabelul 16 ne indică numărul turiștilor care au ieșit din țările emergente, în perioada
2000 -2013, remarcând că, din nou, există două state pentru care nu sunt disponibile datele
pentru întreaga perioadă (Cipru și Cehia). La prima vedere, observăm că cei mai mulți turiști
pleacă din Polonia. Ungaria atinge maximul de 18,6 milioane de plecări de turiști în anul
2005, pe când P olonia încă din anul 2000 înregistra 56,6 milioane de plecări de turiști. Cele
mai puține plecări au fost în Cipru, cu un minim de 503 mii în anul 2000 și cu un maxim de 1
milion de plecări în anul 2008, dar dacă ținem cont de populația Ciprului5, rezultat ele sunt
foarte bune. O astfel de analiză comparativă ne ajută, într -o oarecare măsură, să realizăm care
sunt statele cu cele mai multe resurse materiale, naturale și de altă natură. Potrivit unei astfel
de analize, observăm deosebiri oarecum de neînțeles între numărul de sosiri și numărul de
plecări. Ca de exemplu, putem lua cazul Poloniei care atingea maximul de 15,8 milioane, în
anul 2013, la sosiri de turiști și la plecări în același an, constatăm doar 10 milioane de plecări,
de cinci ori mai puțin decâ t în anul 2000 (când înregistra 56,6 milioane de plecări). O astfel de
situație denotă faptul că populația nu deține resurse financiare suficiente pentru a efectua
călătorii în afara țării sau că există alți factori (politici, legislativi etc) care îngreun ează
plecările în exterior.

5 970.000 locuitori, la nivelul anului 2015.

41

Pentru România, analiza efectuată prezintă un trend pozitiv, întrucât numărul
plecărilor de turiști în afara țării a crescut semnificativ, de la 6,3 milioane de plecări în
anul 2000 la 11,3 milioane în anul 2013. Similar, Bulgaria și Ungaria înregistrează, în anul
2013, creșteri ale plecărilor de turiști cu aproximativ 30 -40 % față de anul 2000.
Tabelul 2.17 Evoluția cheltuielilor în turismul internațional
(milioane de dolari US, nominal)
Sursa: Elaborarepe baza statisticilor Băncii Mondiale, disponibile la
http://data.worldbank.org/indicator/ST.INT.XPND.CD

Referitor la situația cheltuielilor în turismul internațional, precum și evoluția acestuia,
merită menționat din start că din cele șase state, cei mai cheltuitori rămân polonii cu un
maxim de 9,4 miliarde de dolari pe care îl ating relativ recent, în anul 2013, și cu un minim de
3,2 de miliarde de dolari cu zece ani m ai devreme. Deși poate ne -am fi așteptat ca România să
fie ultima în clasament, observăm că Bulgaria are o poziție inferioară în clasament. Cehia și
Ungaria au evoluții oarecum asemănătoare, cu valori cuprinse între 1 și 4 miliarde de dolari,
exceptând ani i de după 2008. Bulgaria a cheltuit 764 de milioane de dolari în 2000, iar peste
șase ani, cheltuielile s -au triplat, o astfel de situație întâlnindu -se și în cazul Ciprului, care, cu
un prag de 543 de milioane de dolari în anul 2000, ajunge, în anul 2008, la 1,8 de miliarde de
dolari.
Pentru a avea o imagine mai clară asupra rezultatelor analizei noastre, am calculat, la
nivelul anului 2013, încasarea medie pe turist internațional, precum și cheltuiala medie a
rezidenților ce au efectuat călătorii în exter iorul țării. De asemenea, pentru a avea un tablou
complet, s -a calculat și diferența dintre sosiri și plecări, precum și dintre încasări și cheltuieli
din/în turismul internațional.

Tabelul 2.18 Încasarea medie și cheltuiala medie în anul 2013 (dolari)
Bulgaria Cipru Cehia Ungaria Polonia România
Încasarea medie 671 1249 866 615 789 237
Cheltuiala medie 446 1677* 877 157 936 185
*La nivelul anului 2011
Sursa: Elaborare autor Țări 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Bulgaria 764 836 1.018 1.467 1.935 1.858 2.099 2.142 2.602 1.955 1.382 1.498 1.475 1.755
Cipru 543 568 582 700 907 1.001 1.031 1.554 1.895 1.638 1.457 1.721 1.681 1.604
Cehia 1.276 1.386 1.797 2.177 2.682 2.603 2.874 3.704 4.797 4.158 4.166 4.660 4.379 4.655
Ungaria 1.722 1.887 2.211 2.700 2.482 2.721 2.319 3.088 3.857 3.251 2.897 3.048 2.539 2.522
Polonia 3.417 3.595 3.440 3.286 5.092 5.894 7.654 8.342 10.689 7.888 9.100 8.882 9.129 9.414
România 447 475 448 572 672 1.073 1.459 1.725 2.409 1.769 1.896 2.295 2.109 2.113

42

La nivelul anului 2013, încasarea medie pe turist a fost cea mai ridicată în cazul Ciprului
(1249 dolari) și cea mai scăzută în cazul României (237 dolari). Încasări ridicate au înregistrat
și celelalte patru state: Cehia: 866 dolari, Polonia: 789 dolari, Bulgaria 671 dolari și Ungaria
615 dolari. Cheltuiala medie pe turist a fost cuprinsă între 157 dolari, în cazul
Ungariei, și 1677 dolari în cazul Ciprului.

Tabelul 2.19 Turismul internațional în țările emergente, în anul 2013 (mii)
Balanța Bulgaria Cipru Cehia Ungaria Polonia România
Sosiri – plecări turiști 2968 1366* 3700 -5322 5750 -3345
Încasări – cheltuieli turiști (dolari) 2877 1401 3147 4050 3062 -210
*La nivelul anului 2011
Sursa: Elaborare autor
Dintre toate statele analizate, numărul sosirilor de turiști a fost mai mare în patru cazuri:
Bulgaria, Cipru, Cehia și Polonia, iar în cazul României și Ungariei, numărul de plecări a fos t
superior sosirilor (tabelul 19 ). Diferența dintre încasări și cheltuieli este negativă doar în cazul
României, celelalte state înregistrând o balanță pozitivă.
2.1.3. Indicele de competitivitate în turism
Indicele Competitivității în Turism (ICT) reprezintă unul dintre cele mai importante
instrumente de analiză a decalajelor înregistrate între activitatea turistică a diferitelor țări,
acesta având rolul de a evalua o serie de elemente care stau la baza dezvoltării sectorului
turistic.
Structura acestui indicator se articulează în jurul a trei categorii de variabile, care, la rândul
lor, iau forma unor subindici precum:
 sistemul legislativ cu implicare d irectă sau indirectă în turism ;
 infrastructura și mediul de afaceri ;
 resursele (naturale, culturale, umane) implicate în industria turismului. 

Evident că o evaluare obiectivă necesită analize în detaliu, tocmai deaceea, Indicele
Competitivității în Turism și, implicit, subindicii componenți, au la bază o serie de piloni care
caracterizează mai detaliat anumite aspecte, cu importanță pentru sectorul turistic: legi
specifice, mediul și sustenabilitatea acestuia, sănătate și igienă, securitate și sigur anță,
infrastructura generală de transport (aerian, terestru) și infrastructura specifică de turism,
competitivitatea prețurilor, resursele (naturale, culturale, umane) etc. Mai mult decât atât,
fiecare pilon dintre cei enumerați este compus dintr -o serie de variabile individuale.
Este important de precizat faptul că principalul rol al Indicelui Competitivității în
Turism nu este unul strict de acordare a unor punctaje, ci de evaluare unitară a activității
turistice din diverse țări, care să permită o anali ză comparativă, prin prisma rezultatelor și
performanțelor obținute.
Din același considerent, am inițiat o analiză comparativă a gradului de competitivitate a
sectorului turistic în cele șase țări supuse analizei în acest capitol: România, Bulgaria, Cipru,
Cehia, Ungaria și Polonia.

43

Tabelul 2 .20 Indicele de competitivitate în turism
Indicele de
competitivitate 2009 2011 2013 2015
în turism
Scor Loc Scor Loc Scor Loc Scor Loc
România 4.04 66 4.17 63 4.04 68 3.78 66
Bulgaria 4.30 50 4.39 48 4.38 50 4.05 49
Cipru 4.92 21 4.89 24 4.84 29 4.25 36
Cehia 4.86 26 4.77 31 4.78 31 4.22 37
Ungaria 4.45 38 4.54 38 4.51 39 4.14 41
Polonia 4.18 58 4.38 49 4.47 42 4.08 47
Media 4.45 4.52 4.50 4.08
Sursă : Elaborare pe baza datelor The Travel and Competitiveness Index, pentru perioada 2009 -2015 .
Conform datelor prezentate, putem observa că, în comparație cu celelalte țări analizate,
România este, prin prisma competitivităț ii generale a sectorului turistic, cel mai slab clasată
pentru fiecare an din perioada 2009 -2015 (poziția 66 în anul 2009, poziția 63 în anul 2011, 68
în anul 2013 și 66 în anul 2015), scorul general (pe un ecart de la 1 – punctaj minim la 7 –
punctaj maxi m) situându -se în jurul valorii de 4, mai puțin în anul 2015 ,
când scăderea a fost ceva mai drastică, la valoarea de 3,78, decădere resimțită, de altfel, și la
nivelul celorlalte țări supuse analizei.
De departe, cele mai competitive două țări din punct de vedere turistic sunt Cipru (poziția
36 la nivel global conform raportării din anul 2015) și Cehia (poziția 37 la nivel global). Cu
toate acestea, evoluția ICT în perioada 2009 – 2015 se situează pe un trend descendent, întrucât
confo rm datelor publicate de World Economic Forum, cele două țări și -au pierdut constat din
competitivitate, ajungând de la poziția 21 la nivel global (în cazul Ciprului), cu un punctaj în
valori absolute de 4.92, la poziția 36, cu un punctaj de doar 4.25 și de la poziția 26 (în cazul
Cehiei), cu un punctaj de 4.86, la poziția 37, cu un punctaj în valori absolute de 4.22.
O situație relativ similară, în ceea ce privește evoluția indicelui competitivității turistice,
se înregistrează și la nivelul Ungariei, însă în acest caz decalajele anuale sunt mult mai mici (de
una, maxim 2 poziții în clasamentul general). În orice caz, în ciuda scăderilor constante, Cipru,
Cehia și Ungaria sunt singurele țări ale căror competitivitate turistică, măsurată prin i ntermediul
ICT, este situată în fiecare an de raportare peste media celor șase state, supuse prezentei
analize.
Pe de altă parte, țări precum România, Bulgaria sau Polonia au înregistrat în ultimii 6 ani
o evoluție oscilantă a gradului de co mpetitivitate turistică. Cazul României și al Bulgariei este
cel mai reprezentativ pentru această situație, ambele țări cunoscând creșteri ale ICT la nivelul
anilor 2011 (față de raportarea din 2009) și 2015 (față de raportarea din 2013). Din datele
regăsi te în tabelul 19, putem observa că, la nivelul anului 2015, România se clasează pe poziția
66 din 141 de țări, spre deosebire de Bulgaria, în calitate de competitor direct, care ocupă
poziția 49. Superioritatea Bulgariei, în ceea ce privește competitivitat ea sectorului turistic, este
mai mult decât elocventă, având în vedere datele furnizate de Forumul Economic Mondial. În
comparație cu țara vecină, România se află pe o poziție destul de nefavorabilă, deși condițiile
pentru realizarea activității turistice sunt, în mare parte, similare.
Cazul Poloniei este ceva mai special, întrucât indicele competitivității turistice s -a
situat pe un trend ascendent în perioada 2009 – 2013, însă conform datelor din ultimul Raport
World Economic Forum (aferent anului 2015), s -a înregistrat o scădere cu 8,72% a gradului
de competitivitate turistică față de rezultatele raportate în anul 2013, aceast ă situație

44

înregistrându -se și pe fondul general al scăderilor înregistrate la nivelul tututor țărilor supuse
analiz ei.
Construind un tablou final, industria turistică se află, în cazul celor șase țări emergente
ale Uniunii Europene, în curs de dezvoltare, rezultatele privind cele trei tipuri de indicatori
turistici (indicatori de impact, indicatori ai circulației turistice și indicele de competitivitate
turistică elaborat de Forumul Economic Mondial) caracterizând grupul de state printr -un grad
înalt de eterogenitate:
 Contribuția totală a turismului la formarea PIB -ului se încadrează, la nivelul
anului 2014, între 4,36% în cazul Poloniei și 21,31% în cazul Ciprului. România a înregistrat
valori foarte scăzute ale acestui indicator în perioada 2000 -2014, la nivelul anului 2014 fiind
puțin peste Polonia (4,85%) .
 Analizând contribuția totală a turismului la ocuparea fo rței de muncă, în
anul 2014, situația prezintă același clasament: Cipru se detașează de celelalte state cu o
contribuție de aproximativ 21%, Polonia situându -se la polul opus cu 4,36 procente.
 Este evident că țările ce au reprezentat subiectul analizei noa stre sunt
destinații importante pentru turiștii străini, numărul total de sosiri de turiști internațional
susținând această afirmație. Situația, la nivelul anului 2013, prezintă Polonia în fruntea
clasamentului cu 15,8 milioane de sosiri de turiști interna ționali, pe locul următor situându -se
Ungaria cu 10,6 milioane de sosiri de turiști străini. La nivelul aceluiași an, în România s -au
înregistrat puțin peste 8 milioane de sosiri de turiști străini, iar Cipru s -a situat pe ultimul loc
în clasament, înregis trând doar 2,4 milioane de sosiri de turiști străini.
 Competitivitatea turistică este una scăzută pentru țările emergente, Cipru și
Cehia ocupând primele poziții în clasament. Comparativ cu celelalte țări analizate, România
este, prin prisma competitivităț ii generale a sectorului turistic, cel mai slab clasată pentru
fiecare an din perioada analizată. De exemplu, pentru anul 2015, ea a obținut un scor de 3,78,
ocupând locul 66 în clasamentul internațional elaborat de Word Economic Forum.
 2.2. Turismul rural în câteva țări europene
Se poate afirma că apariția călătoriilor turistice s -a produs în antichitate, iar activitățile
turistice în spațiul rural au început a fi practicate empiric din aceea și perioadă. Este cunoscută
astfel participarea în număr mare a elevilor la: vizitarea locurilor sfinte -Dadona (Zeus) și
Delfi (Apolo) – frecventarea băilor curative sau jocurilor festive periodic organizate.
În periada romană majoritatea călătoriilor avea u scopuri comerciale, culturale sau
millitare, iar traseele lor parcurgeau inevitabil spațiul rural. În acela și timp cu evoluția
societății omene ști se diversifică și structura călătoriilor. Astfel, în Evul Mediu, călătoreau un
număr însemnat comercianții, dar întâlnim frecvent ambasadori, preoți și pelerini, oameni de
știință, arti ști, calfe și studenți. Unii din ace ști călători au decis să transmită experiențele lor.
De exemplu, s -au păstrat scrierile călugărului francez Aimeri Picaud, care realizează la 1130
un îndrumar pentru pelerinii doritori să ajungă la Santiago de Compostella, sau ale preotului
japonez Basho care a scris un poem intitulat „Drum îngust spre Nordul îndepărtat”.
Europa este cea care înregistrază primele forme con știentiz ate de turism rural în
secolele XVI -XVII; în acele vremuri pictorii erau interesați să valorifice în operele lor
construcțiile și mediul spațiului rural. Viața satului, a șa cum era ea și nu inventată, este
imortalizată în operele pictorilor francezi, itali eni sau olandezi.

45

Pe acest fond marele gânditor francez Jean Jacques Rousseau (1721 -1778) poveste ște în
lucrarea sa „Confesiuni” despre o călătorie în care a traversat Alpii, ce a sugerat multor
oameni ai timpului planuri de călătorii spre regiunile muntoase pentru a admira natura. În
secolul următor, al XIX -lea, odată cu afirmarea marilor peisagi ști, arhitectura rurală ocupă un
loc din ce în ce mai important în desen sau pictură. Se impun din nou pictorii și arti știi
francezi și italieni cărora li se adaugă mai apoi cei din Anglia (Grolleau Henri -”Patrimoine
rural et touorisme dans la C.E.E.„).
În România, care – așa cum afirmă Geo Bogza în reportajul „Sate și orașe” la început a
fost o țară de sate, prin excelen ță agricolă – spațiul rural s -a aflat l a el acasă întotdeauna. Mai
mult, „viața la țară” a fost un subiect frecvent al literaturii noastre, culminând cu manifestarea
unui puternic curent literar; similar, în operele plastice din perioadele de la sfâr șitul secolului
XIX și începutul secolului XX satul fiind cadrul, obiectul, subiectul și inspiratorul unui număr
însemnat de pictori români.
În ceea ce prive ște manifestările ce pot fi catalogate drept începuturi ale circulației
turistice rurale din țara noastră – neluând în seamă faptul că ori ce oră șean de condiție bună î și
putea permite, avea o casă „la țară„ – amintim: obiceiurile de Sânzâiene când, coform tradiției
maramure șenii porneau spre mănăstirile din Moldova; pelerinajele către loca șurile de cult;
vacanțele de sărbători în lumea satului sau la mănăstire, dar mai ales obiceiul retragerii către
sat în timpul verilor călduroase, locul ideal de petrecere a unor clipe de destindere.
Concomitent cu cre șterea frecvenței circulației turistice au evoluat și echipamentele
turistice : de la cele privind transportul (po ștalioanele și locurile de schimb ale cailor –
„poștele” care încă mai revin și astăzi în pove știle sătenilor, ca și denumirile unor localități
legate de această activitate – exemplu Po șta Câlnău) la cele care asigurau în norme
profesioniste cazarea și masa (vestitele hanuri în toate cele trei țări române).
Dintre cei ce au apreciat și prețuit vacanțele în spațiul rural putem enumera personalități
ale culturii române ști ca: Alexandru Vlah uță, Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu –
Delavrancea, Mihail Sadoveanu, Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Calistrat Hoga ș, Nestor
Urechia, Nicolae Iorga, Octavian Goga, George Enescu, Ștefan Ciobotăra șu și mulți alții. Toți
cei ce au fost promotorii une i mode, ai unui mod de viață nou ce a contribuit la realizarea unei
mentalități care în timp a generat călătoria, circulația turistică, mai apoi turismul.
Reiese din această prezentare că turismul rural s -a derulat în țara noastră până în a doua
jumătate a secolului al XX -lea doar în mod spontan.
După anii ‘60, omenirea a început să fie tot mai preocupată de ținta (destinația)
vacanțelor sale, turismul devenind una din cele mai importante activități economice din lume.
Simultan cu manifestarea primelor tend ințe de petrecere – tot mai fracventă – a vacanțelor în
mijlocul naturii, din ce în ce mai mulți turi ști și-au dorit petrecerea clipelor de relaxare în
mediul (spațiul) rural.
Ce-și propuneau ace ști călători, drumeți, excursioni ști, într -un cuvânt turi ști? Un
răspuns sintetic presupune o concentrare a obiectivelor și următoarea enumerare: să -și
satisfacă curiozitatea și dorința de petrecere a vacanțelor în cu totul alte condiții de viață și
civilizație decât cele obi șnuite; să -și materializeze interesul pe ntru noi destinații; să
fragmenteze vacanța în 3 -4 minivacanțe (4 -5 zile: mare, munte, stațiune localitate balneară,
sat turistic tradițional); sporirea gradului de solicitare pentru spații de cazare cu un confort mai
redus (deci mai ieftin); turism cultu ral și de cunoa ștere (în special tinerii și turi știi de vârsta a
treia); alegerea ca destinații de vacanță a tărilor învecinate;
În mod firesc s -au conturat următoarele avantaje: valorificarea bogatului potențial rural;
economisirea de investiții pentru crearea de capacități de cazare, alimentație publică și

46

agrement; reducerea la minim a personalului de servire; decongestionarea z onelor turistice
supraaglomerate; îmbunătățrea nivelului de trai în zonele utilizate ca bază materială a
turismului; surse suplimentare de venituri pentru populația rurală; înviorarea tradițiilor
populare, dorința de perpetuare a unor me șteșuguri tradițion ale.
Cercetările inteprinse la începutul deceniului opt al secolului nostru au scos în evidență
că cererea turistică și alegerea destinațiilor turistice au fost puternic influențate de formele de
agrement și animație oferite de fiecare zonă în parte, de p oziție și accesibilitate, cadrul natural
precum și cel socio -economic, etnografia și folclorul local.

2.3. Turismul rural în Spania
Spania reprezintă o destinație importantă în Europa pentru turiștii care preferă turismul
rural, în ciuda faptului că turismul de litoral are întâietate în industria turistică a acestei țări.
Participarea la târguri este fundamentală în turismul rural pentru a stabili contacte
comerciale și pentru a cunoaște produsele concurente, iar Spania este o țară în care se
desfășoa ră foarte multe târguri de turism rural. Iată câteva exemple:
 FITUR, târg de turism internațional, deschide Spania miilor de vizitatori, iar
din 1994, ca răspuns la noile preferințe manifestate de turiști – de a vizita locuri și culturi noi –
FITUR a creat Secția de Turism Activ – FITUR ACTIVE – dedicat tuturor întreprinderilor
care se orientează spre această nouă formă de a călători. La FITUR ACTIVE își dau întâlnire
expozanții specializați în formele de turism relaționate cu împrejurimile naturale, cu tur ismul
de aventură sau cu turismul rural.
 INTUR – (Târgul de Turism Intern pentru regiunile Castilia și Leon), TUR
INTERIOR (pentru Extremadura) ș i AGROTUR pentru Catalania etc. Conform
Secretariatului General de Turism al țării, INTUR contribuie la diversi ficarea sectorului
turistic în Spania; INTUR '98 a concentrat 450 de expozanți din 28 de țări și 14 Comunități
Autonome în cadrul târgului de la Valladolid și a atras 35.000 de vizitatori; la ediția din 1999
și-au dat întâlnire întreprinderi cu cele mai di verse activități turistice, de la mai mult de 100 de
tour-operatori și angrosiști, până la cele mai mici întreprinderi de locații rurale, lanțuri
hoteliere, companii de transport și promotori de turis mde aventură. Datele anilor următori
demonstrează tendi nța de creștere a numărului de participanți.
 AGROTOUR prezintă o ofertă de turism rural foarte amplă, de la locurile de
desfășurare până la activități de relaxare și alimente de calitate, cu specificarea provenienței
lor. Acest târg a început să se desfășo are din 1994, iar capacitatea sa s -a mări în decursul
anilor, atât ca număr de vizitatori (15.600 în 1994, 30.000 în 2004), cât și ca număr de
expozanți (60 în 1994 și 110 în 2004), conform datelor furnizate de propria organizație.
 TUR INTERIOR , este un concurs profesional de turism intern și de natură, un
târg dedicat promovării turismului în regiunea Extremadura sub toate aspectele sale (rural,
termal, cultural, de natură), deoarece această zonă a Spaniei ducea lipsă de un eveniment ca re
să prezinte întreaga sa ofertă turistică. Conform organizației TUR INTERIOR, principalele
obiective ale acestui târg sunt: a) promovarea și facilitarea accesului pe piața turistică
europeană și spaniolă a întregii oferte turistice din sud -estul peninsul ei iberice; b) promovarea
produselor turistice noi; c) promovarea produselor agro -alimentare caracteristice zonei; d)
îmbunătățirea nivelurilor de dotare a întreprinderilor/firmelor turistice .

47

2.3.1. Modelul de turism rural și perspectivele acestuia
În afara pensiunilor rurale clasice, și în Spania există alte forme de cazare în mediul
rural, cum sunt hotelurile sau pensiunile rurale ”cu farmec”, casele rustice, hanurile și
campingul .
Hotelurile sau pensiunile rurale “cu farmec” reprez intă cel mai de succes model de
afacere, întrucât își adaptează oferta la specificul regiunii și valorifică patrimoniul istoric,
gastronomia, cadrul natural, clima și activitățile în aer liber, pentru a -i oferi clientului liniște
și tihnă, într -un ambient tradițional6. Acest tip de activitate hotelieră se folosește de dotările și
amenajările agricole pentru a oferi turiștilor activități în contact cu creșterea animalelor și
cultivarea plantelor agricole; echitație, activități cinegetice, trasee turistice pe ntru
autovehicule 4X4, îngrijirea animalelor și dezvoltarea agriculturii ecologice.
Aceste pensiuni sunt de fapt adevărate complexuri care integrează o serie de servicii
menite a -l determină pe client să își dorească serjururi cât mai lungi, având totodată la
dispoziție și toate facilitățile necesare pentru orice tip de eveniment sau celebrare.
Casele rustice se pot închiria integral, partțial sau un singur apartament, în funcție de
cerere. Serviciile se limitează la închirierea spațiului de cazare și infor mare cu privire la
atracțiile disponibile în zonă. Numărul mare al acestui tip de spații de cazare se datorează
creșterii interesului pentru turismul activ în mijlocul naturii. În acest scop, vechi clădiri și
curți au fost adaptate și modificate, devenind spații de locuit perfect integrate în mediul
ambiant, cu vechea arhitectură tradițională, dar dispunând de tot confortul care se întâlnește
în apartamentele din cele mai populate zone urbane. Dezvoltatorii optează pentru acest tip de
stabiliment turistic d intr-o multitudine de motive: pentru valorificarea unei ferme agricole
inactive, pentru a obține valoare adăugată la produsele agricole, pentru a trăi într -o zonă
liniștită, pentru a oferi clienților o calitate a serviciilor care este greu de întâlnit în a lte tipuri
de activități turistice.
Foarte cunoscute sunt apartamentele de la Casa rustică ”El Palacil” , aflată în Parcul
Natural Sierra María – Los Velez, care oferă servicii de cazare, restaurant, cafenea, piscină și
trasee pentru excursii în mijlocul naturii ; astfel, turiștii au ocazia să cunoască parcul natural,
dar și instoria vrăjitorului și a faimoasei descoperiri arheologice denumită Indalo, care dă
numele simbolului provinciei Almería. Casa rustică ”El Palacil” deține o bucătărie care
combină tr adiția cu modernismul local în gastronomie și face dovada oferirii unor servicii
excepționale. Este o afacere de familie a unor emigranți, care au venit în provincia spaniolă
Almeria și s -au stabili t definitiv aici. Clasificarea casei rustice este de două (2) chei. Investiția
totală a fost de 490 mii euro, din care 78,5 mii euro subvenție, iar 411,5 euro fonduri proprii
și finanțare externă obținută prin intermediul Programului de Dezvoltare Rurală al Spaniei.
În Parcul Natural Natural Cabo de Gata – Nijar, în mijlocul unei ferme agricole care se
întinde pe o suprafață de cca 3 mii hectare, se află Hotelul pensiune de 4 stele, ”Cortijo el
Sotillo” ; acesta oferă servicii de cazare, restaurant, cafenea, piscină, trasee 4X4, poteci,
plimbări pe plajă, vânătoare , vizitare ferme de animale, plimbări cu barca, cursuri de
scufundări, “întărâtarea taurului” și echitație. Hotelul ”Cortijo el Sotillo” este un complex de
4 stele, situat în provincia Cuenca, în mijlocul unor ferme cu podgorii; acesta oferă servicii de
hotel, restaurant și vinotecă, cafenea, piscină, vizite la podgorie, cură balneară și vinoterapie,
degustări de vinuri.
Ferma este proprietatea familiei Cortijo, care s -a asociat în afacere cu falilia Sotillo. În
anul 2001 a fost construită vinoteca, în 2003 – restaurantul, iar hotelul a fost construit în final,
în 2009. Proprietarii au adăugat noi servicii, pe măsură ce apărea cererea, folosind veniturile

6 Turismul rural și de pensiune. Studii de caz de succes în Spania , iunie 2011, slide -ul nr. 6, accesat pe site -ul
www.interprinzatorturism.ro,

48

obținute din fermă și din vânzarea vinului. Pe lângă oferta integrală de servicii turistice, se
folosesc instalațiile pentru vânzarea vinului din propria vinotecă.
În Spania, casele rustice reprezintă un tip de spații turistice de cazare rurală de foarte
mare succes; acestea se închiriază integral sau pe apartamente și sunt complet dotate cu cele
necesare în tr-o gospodărie. Dintre casele rustice se detașează Casa rustică El Olmo din Jaén
și La Casina de Giranes din Asturias) apartamentul rustic la Begona din Asturias), precum și
Hotelul Cortijo la Prensa din Cordoba.
În Spania sunt practicate mai multe măsuri de stimulare a turismului rural. Sprijinul
financiar din partea statului pentru dezvoltarea activității de cazare la cetățeni constă în :
 acordarea subvenții pentru reabilitarea patrimoniului în localitățile cu mai
puțin de 2.000 de locuito ri, cum sunt cele din Catalonia sau Insulele Canare;
 acordarea de subvenții pe ntru investiții în Galicia și A ustria;
 lipsa impozitării pentru afacerile dezvoltate de firmele și asociațiile care își
desfășoară activitatea în domeniul turismul ui rural.
De exemplu, Agroturism Basc primește subvenții din partea Uniunii Europene, în
valoare de până la 50% din totalul subvenției primită de întreaga provincie, iar prin regimul
fiscal adoptat în provincie, asociațiile cu activitate în domeniul turismuui rural nu sunt supuse
impozitării.
Și în Spania, turismul rural, turismul activ, turismul în mijlocul naturii sau
agroturismul, sunt alternative din ce în ce mai utilizate pentru vacanța în familie, în grupuri
de prieteni, ca bonusuri sau facilități oferite de firme, conducerii sau salariaților, pentru
întâlniri de afaceri și pentru relaxare. Numărul de spații hoteliere pentru turismul rural a
crescut și datorită diversificării activităților economice din zonele rurale, pentru
preîntâmpina rea depopulării și a exodului către marile aglomerări urbane; în plus, activitățile
de turism rural au fost subvenționate prin programele de dezvoltare rurală.
Prin afacerile de succes înregistrate, mai ales în ultimii ani de criză economică profundă
în Sp ania (2012 -2013) și nu numai, această țară model european și pentru turismul rural
reprezintă, de asemenea, un model și pentru întreprinzătorii din turismul rural românesc .
2.4. Turismul rural în Franța
Turismul joacă un rol important în UE datorită potențialului său economic și de ocupare
a forței de muncă, precum și datorită implicațiilor sale sociale și de mediu. Statisticile de
turism sunt utilizate pentru a monitoriza nu doar politicile în domeniul turismului din
Uniunea Europeană, ci și politica regională și de dezvoltare durabilă. Conform datelor
publicate de Eurostat7, se estimează că aproximativ 60,9 % din populația statelor membre
europene în vârstă de cel puțin 15 ani a participat la activități de turism în interes personal în
2012 , mai pre cis a efectuat cel puțin o călătorie turistică în interes personal pe parcursul
anului.
În ceea ce privește oferta, se estimează că aproape 562 000 de unități de cazare turistică
au fost active în UE -28 în 2013 și că, împreună, acestea au asigurat peste 30 de milioane de
locuri de cazare.

7 http://ec.europa.eu/eurostat

49

Aproape o treime (32,3 %) dintre locurile de cazare din țările membre ale Uniunii Europene
s-au concentrat în doar două dintre state și anume: Franța cu 5 milioane de locuri de cazare și
Italia cu 4,7 mili oane de locuri de cazare, urmate de Germania, Regatul Unit și Spania. În
întreaga Uniune Europeană, primele trei cele mai populare destinații pentru nerezidenți au fost
Spania, Italia cu 185 de milioane de nopți și Franța cu 131 de milioane de nopți, care împreună au
reprezentat aproape jumătate 47,7 % din totalul nopților petrecute de nerezidenți în UE -28.
Importanța economică a turismului internațional poate fi măsurată analizând proporția
veniturilor generate de călătoriile internaționale în raport cu PI B-ul; aceste date provin din
statisticile privind balanța de plăți și includ călătorii de afaceri, precum și călătorii de agrement.
În 2013, raportul dintre încasările provenite din turism și PIB în Franța a fost de 2,1 la sută. În
termeni absoluți, cele m ai mari venituri din turismul internațional în 2013 au fost înregistrate în
Spania – 45,5 miliarde EUR și Franța – 42,2 miliarde EUR, urmate de Italia, Germania și Regatul
Unit.
2.4.1. Modelul specific de turism rural
În domeniul turismului rural francez, gruparea producătorilor se face în jurul numeroaselor
asociații: Gîtes de France, Agriculture et tourisme, Logis de France, Cléconfort, Villages
Vacances Familles, Hôtels et Châteaux. François Moinet este cel care a realizat o clasificare a
unităților de c azare din Franța:
 hoteluri care sunt clasificate în șase categorii: fără stea, 1*, 2*, 3*,4*,4*
lux;
 unită ți de tip "meublés", prestații hoteliere și care sunt de la : 1* la 5*;
 "gites ruraux" din cadrul Gîtes de France, clasificate în patru categorii: de la 1 la
4 spice;
 satele de vacanță care permit un sejur complet, asigurând cazare, hrană și
agrement, clasificate în două categorii: "confort" și "grand confort";
 camping și caravane, divizate în tabere de turism exploatate permanent –
clasificate în cinci categorii: de la 1* – 4* și 4* grand confort;
 tabere de turism exploatate sezonier clasificate în două categorii: sezoniere și arii
naturale;
 parcuri rezidențiale de loisir care sunt terenuri amenajate pentru cazare,
dispunân d de cel puțin 35 locuri și eventual caravane – nu sunt clasificate.
Asociația "Gîtes de France" este principala asociație de proprietari de locuințe turistice din
mediul rural, majoritatea situate în comune cu mai puțin de 5000 de locuitori, beneficiază d e un
standard de 1 sau 2 stele. Marca "Gîtes de France" este rezervată structurilor de primire turistice
situate în mediul rural, selecționate de către Antena Departamentală a Federației Naționale a
Gîtes -urilor franceze pentru calitatea serviciilor, a ech ipamentului și primirea personalizată.
Asociația grupează 55.000 de "gîtes ruraux" pe teritoriul Franței. În fiecare an, aproximativ 2.000
de noi "gîtes" beneficiază de marca "Gîtes de France", costul mediu al unei astfel de investiții
fiind de 51.000 euro . Anual, asociatia publică și editează peste 2 milioane de ghiduri. În cadrul
asociației "Gîtes de France" există mai multe forme de structuri de cazare: pensiuni, ferma -han
(asigură produse de gastronomie tradițională), "Gîtes de Péches", "Gîtes de Neige" , "gîtes"
accesibile persoanelor cu handicap, "Gîtes Panda", "gîtes" de etapa, "gîtes" pentru copii,
"gîtes"pentru adolescenți, campingul la fermă, fermele pedagogice.
Un "gite" este o casă de vacanță în mediul rural, construită sau amenajată după criterii le
unei Cărți de Calitate și oferă garanții privind: cazarea, echipamentul, prețul, calitatea primirii.
Toate unitățile sunt localuri independente: case, castele sau apartamente în case țărănești

50

construite și restaurate de proprietari și echipate în veder ea închirierii lor pentru o vacanță pe tot
timpul anului. Ele sunt dotate în mod obligatoriu cu: bucătarie, frigider, duș, baie interioară la una
sau mai multe camere, gaze, apă caldă, amenajări care respectă stilul local al unei case sau al unei
locuințe independente situată la țară, mare sau munte. Se poate rămâne un week -end, una sau mai
multe săptămâni, în toate sezoanele.
Gîte d’enfants sunt case pentru copii unde în timpul vacanțelor școlare copiii sunt primiți de
familii agreate de „Gîtes de France” și supravegheați de o persoană competentă. Ei împart
împreună cu alți copii (maxim 11) viața la țară și profită de odihnă în aer curat. Gîte d’etape sunt
destinate primirii de excursioniști care doresc să facă o mică oprire înainte de a continua
itinerarul propus. De obicei acestea sunt situate în imediata apropiere a traseelor de călătorie.
Chalets -loisir sunt popasuri de recreere și odihnă care sunt situate într -un spațiu natural și
prezintă amenajări pentru maxim 6 persoane. Oferă posibilitatea desfășură rii unor activități
diverse: pescuit, ciclism, tir cu arcul. Auberge farms sunt acele locații, situate în general în
apropierea unei ferme, pregătite să primească aproximativ 20 de persoane. Acestea asigură
turiștilor posibilitatea consumului de produse ag ricole și activități specific zonelor agricole. În
imediata apropiere au un teren amenajat unde poate fi instalat cortul sau rulota, turiștii având
astfel posibilitatea să petrecă un sejur profitând de liniște și natură.
Un alt sistem de cazare specific tu rismului rural francez îl reprezintă "Cléconfort". Rețeaua
"Cléconfort" grupează 10.000 de locații în 30 de departamente. Unitățile de tip "meublés" sunt
situate în principal în orașe mici, pe litoral, în statiuni termale și la munte și pot fi case
indepen dente, apartamente în cadrul unor case, apartamente în imobile sau reședin țe.
Această marcă asociativă clasifică unitățile de tip "meublés", de la 1 la 4 chei. Mai există și
alte asociații create de colectivități teritoriale, cum ar fi: "Meublés Confiance", "Nid -Vacances,
"Bienvenue à la ferme", "Café -Couette", "Relais et Châteaux", "Logis de France", "Les Coeurs",
"Relais du Silence", "Parcs Naturels de France", "Baladhôtel", "Relais Saint -Pierre ".
În ceea ce privește promovarea turismului rural, în Franța s -au creat structuri la fiecare
nivel de organizare. La nivel comunal s -a înființat "Grupul Agricol d e Exploatare în Comun"
(G.A.E.C.), care permite exploatarea și promovarea unor "gîte" sau a unor hanuri țărănești. La
nivel departamental și regional există o multitudine de organisme care dispun de grupe de studiu
pentru dezvoltarea și promovarea anuală a turismului rural. În fiecare an se editează și se difuză
peste 2 milioane de ghiduri la nivelul întregii țări. De exemplu, numai în anul 2004, au fost
realizate două noi ghiduri regionale:

 Ghidul Regional Auvergne, ce grupează 2200 gîtes ruraux din 4 dep artamente: Allier, Cantal,
Haute -Loire si Puy de Dôme;
 Ghidul Regional Normandie, ce grupează 2200 gîtes ruraux din 5 departamente: Calvados, Eure,
Manche, Orne si Seine -Maritime.
În numeroase țări, turismul rural este considerat o strategie de viitor care poate contribui la
reducerea mobilității populației, la crearea locurilor de muncă, precum și la dezvoltarea socio –
economică a zonelor defavorizate. Franța continuă să fie leagănul turismului în spațiul rural,
datorită vechii tradiții, cât și cotelor maxi me de diversificare, organizare și promovare pe care le
realizează. Prin turismul rural practicat va asigura conservarea spațiilor si a modurilor de viață,
profitabile atât pentru locuitori, cât și pentru generațiile viitoare din zona urbană.

51

CONCLUZI I
Activitatea turistică cree ază cerere pentru o paletă largă de bunuri și servicii, achiziționate
ulterior de turiști și companii de turism, inclusive bunuri și servicii produse de alte sectoare
economice (comerț, construcții, transporturi, industria alimentară, confecții și încălțăminte,
industria mică și de artizanat).
Turismul oferă contribuții durabile comunităților locale prin: folosirea serviciilor ghizilor
locali, ale altor persoane de pe plan local (personal pentru bucătărie, transport, închiri at biciclete,
trăsuri etc.); comercializarea de produse locale, suveniruri; contribuție financiară pentru crearea
de infrastructură sau evenimente locale: festivaluri și alte sărbători tradiționale locale, întâlnirea
cu membrii Federației Internaționale a Jurnaliștilor și Scriitorilor din Turism (FIJET), organizarea
unei nunți tradiționale; punerea în practică a unui program de consiliere și instruire în servicii de
turism a localnicilor; accesul localnicilor la pregătire gratuită pentru îmbunătățirea nivel ului lor de
pregătire profesională, de exemplu cursurile organizate pentru administratorii de pensiuni
turistice; experiența de muncă pentru unul sau mai mulți studenți care trăiesc în zonă; oferirea
posibilității de practică pentru studenții/tinerii care trăiesc în zonă, pentru a realiza experiență
privind activitatea în domeniul turismului rural și agroturismului etc. Investițiile în turism și
cultură permit regiunilor de dezvoltare să folosească avantajele oferite de potențialul lor turistic și
patrimoni ul cultural, în vederea identificării și pentru consolidarea identității proprii, cu scopul de
a îmbunătăți avantajele competitive în sectoare cu valoare adăugată mare și conținut calitativ și
cognitive ridicat, atât pe piețe tradiționale cât și pe piețe n oi, înformare. Strategiile de dezvoltare a
turismului rural și agroturismului trebuie să aducă un concept nou de abordare integrată și
sistemică a rolului activității de turism. Sustenabilitatea acestora este reliefată de cererea pe piață
a unor cadre spec ializate, bune cunoscătoare ale tradițiilor locale și dornice să promoveze în mod
profesionist originalitatea produselor turistice existente în zonă. Conceptul de globalizare este
înțeles astfel ca o oportunitate de a face cunoscute pe scară largă tipurile de turism desfășurate în
diversele zone, păstrând totodată amprenta personală a fiecărei regiuni. Printr -o colaborare ș
implicare mai mare și un control riguros din partea ambelor părți, agroturismul poate să devină o
activitate profitabilă atât pentru or ganizatori și proprietarii de agropensiuni, cât și pentru
administrațiile locale, care oferă cadrul propice desfășurării turismului local.
Și în Spania, turismul rural, turismul activ, turismul în mijlocul naturii sau agroturismul, sunt
alternativ e din ce în ce mai utilizate pentru vacanța în familie, în grupuri de prieteni, ca bonusuri
sau facilități oferite de firme, conducerii sau salariaților, pentru întâlniri de afaceri și pentru
relaxare. Numărul de spații hoteliere pentru turismul rural a cr escut și datorită diversificării
activităților economice din zonele rurale, pentru preîntâmpinarea depopulării și a exodului către
marile aglomerări urbane; în plus, activitățile de turism rural au fost subvenționate prin
programele de dezvoltare rurală.
Prin afacerile de succes înregistrate, mai ales în ultimii ani de criză economică profundă în
Spania (2012 -2013) și nu numai, această țară model european și pentru turismul rural reprezintă,
de asemenea, un model și pentru întreprinzătorii din turi smul rural românesc.
În numeroase țări, turismul rural este considerat o strategie de viitor care poate contribui la
reducerea mobilității populației, la crearea locurilor de muncă, precum și la dezvoltarea socio –
economică a zonelor defavorizate. Franța c ontinuă să fie leagănul turismului în spațiul rural,
datorită vechii tradiții, cât și cotelor maxime de diversificare, organizare și promovare pe care le
realizează. Prin turismul rural practicat va asigura conservarea spațiilor si a modurilor de viață,
profitabile atât pentru locuitori, cât și pentru generațiile viitoare din zona urbană.

52

BIBLIOGRAFIE
Cărți:

1. Alexandri, C., and L. Luca. , 2008. Romania and CAP reform. Agricultural
Economics and Rural Development, pp. 161-180.
2. Andrei R., Gogonea M. R. , 2007 . Comensurarea turismului în viziunea
dezvoltării durabile , Revista de turism, studii și cercetări în turism, nr. 3, Ed.
Universității Suceava
3. Aionesei, G.; Moroșan, A. A. , 2014 . Influence of EU Funds on Sustainable
Development in the Young Members of the European Union . Strategica:
Strategic Thinking in a Changing World, Editori: Bratianu, C.; Zbuchea, A.;
Pinzaru, F.; Dinu, M.; Oprea, D. A, ISI Thomson Web of Knowledge,
4. Boghean C. , Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc , 2007 .
Revista d e turism, studii și cercetări în turism, nr. 3, Ed. Universității Suceava,
5. Bulin, D. , 2013 . Dezvoltarea durabilă a turismului în zonele costiere ale Mării
Negre – o perspectivă a secolului XXI . Teză de doctorat, ASE, București,
6. Consiliul Europei 2005 , Convenția Cadru a Consiliului Europei privind
valoarea patrimoniului cultural pentru societate adoptată la Faro, Portugalia în
27.10.2005
7. Certan S., Bibirigea R. , 2007 . Politici comunitare în domeniul turismului în
general și a celui rural în special. Turi smul rural românesc , Ed. Performantica,
Iași
8. Dumitru N. , 2007 . Contribuția turismului în procesul creșterii economice ,
Revista de turism, studii și cercetări în turism, nr. 3, Ed. Universității Suceava,
9. Glăvan V., Turism rural, agroturism, turism durabil, ecoturism , Editura
Economică, București, 2003
10. Grolleau H., 1999 . Le tourisme rural dans les 12 états membres de la C.E.E. , DGT,
TER,
11. George, W. 2010 , Intangible cultural heritage, ownership, copyrights, and
tourism , International Journal of Cult ure, Tourism and Hospitality Research,
Vol. 4 , pp.376 – 388
12. Ginsburgh, V.A.; Throsby, D. (eds.) 2006 , Handbook of The Economics of Art and
Culture, Elsevier, Oxford, UK
13. Haller, A. -P., 2015 . Tourism in the Rural Environment from Emewrging
Countries of Central and Eastern Europe. Vol. 37 of the International
Conference Romanian Rural Tourism in the Context of Sustainable
Development. Present and Prospect s, „Gheorghe Zane” Institute of Economic
and Social Research, Iași, Department of Economi c Research / Coord.: Teodor
Păduraru, Georgiana Tacu, Dănuț Gîțan, Ed. Pim, Iași
14. Hughes, H., 2000 . Arts, Entertainment and Tourism , Butterworth – Heinemann,
Oxford
15. Iliescu, D., Petre, D. , 2008. Psihologia reclamei și a consumatorului. Vol. I:
Psihologia consumatorului, Comunicare.ro, București,2004
16. Ivanovic, M. , 2011. Cultural tourism, Juta and Co., Cape Town
17. Matei, D., 2012 . Economie neagricolă: tradiție și perspective în Moldova. Iași:
Terra Nostra

53

18. Moraru, Radu A. , 2008. Cooperația agricolă în România și în țări ale Uniunii
Europene după Al Doilea Război Mondial. Iași
19. Mitrache S. și colab., 1995 . Agroturism și turism rural , Editura FaxPress,
București,
20. Năstase C. , 2007 . Dezvoltare durabilă și turism durabil , Revista de turism,
studii și cercetări în turism, nr. 3, Ed. Universității Suceava
21. Nedelea A. M ., 2009 . Bazele marketingului , Ed. Sedcom Libris, Iași
22. Nicula V., Spânu Simona, Ciortea G., 2012 . Ghidul eco -pensiunii agroturistice,
Editura Unive rsității“ Lucian Blaga“, Sibiu
23. Richards, G. (ed.),1996. Cultural Tourism in Europe, CABInternational ,
Wallingford, UK
24. Richards , G.; Wilson, J., 2006. Developing creativity in touristexperiences: a
solution to the serial reproduction of culture ?, Tourism Management, v.27, pp. 1209 –
1223
25. Smith, M.K., 2009. Issues in Cultural Tourism Studies, Routledge, New York
26. Stoian M., 2006 . Standarde europene de calitate turistică pentru așezările
rurale , revista „Vacanțe la țară”, ANTREC, an.3, nr.4/aprilie.
27. Timothy, D, 2011. Cultural heritage and tourism, Charlesworth Press, New
York
28. Timothy, D., Boyd, S. (2009), Cultural heritage and tourism in the developing
world, Routledge, New York
29. Talabă Ion și alții, Turismul rural românesc în contextul dezvoltării durabile.
Actualitate și perspectivă , volumul XIX, Ed. Tehnopress, 2010 -2013
30. Vecco, M., 2010. A definition of cultural heritage: From the tangible to the
intangible , Journal of Cultural Heritage, Volume 11, Issue 3, pp. 321-324
31. **WTTC, 2015 .Benchmark Report – Global Summary , Mai 2015, Londra
32. **PNDR, 2015. Direcția Generală Dezvoltare Rurală Autoritate de Management
pentru. Raport anual de progrese privind PNDR în România în anul 2014 . versiune
consolidată .
33. **Turism activ în Bucovina , 2009. Editura Universității “Ștefan cel Mare”,
Suceava

Site-uri web :
*** www.international.icomos.org
***www.nassa.org
***www.unwto.org
***http://www.wttc.org/datagateway/
***http://data.worldbank.org
***www.cameraagricolavn.ro
*** www.eco -romania.ro
*** www.insse.ro
*** http://tourisminbucovina.ro/
*** http://turism.gov.ro/
*** www.madr.ro.