ȘCOALA DOCTORALĂ DE ȘTIINȚE AGRICOLE INGINEREȘTI [301611]

[anonimizat]

(pagina 1, nenumerotată)

(pag2, goală, nenumerotată)

Dacă e cazul, se scrie caseta cu datele ISBN

Pag. 3, nenumerotată, Titlul, Autor, Conducator de doct., în română

TEZA DE DOCTORAT

Cercetări privind valoarea ornamentală a pomilor fructiferi și utilizarea acestora în amenajarea spațiilor verzi

Doctorand: [anonimizat]-Teodora Lisandru

Conducător de doctorat Prof.univ.dr. Viorel Mitre

Pag. 4, nenumerotată, Titlul, Autor, Conducator de doct., în engleză

PhD THESIS

Research on the ornamental value of fruit trees and their use in green areas

PhD student: [anonimizat]-Teodora Lisandru

Scientific coordinator Professor PhD Viorel Mitre

Pag. 5 [anonimizat]-[anonimizat], 10, italic, [anonimizat], pagina se va folosi pentru scrierea LISTEI DE PUBLICAȚII (v. pag. 7, Macheta)

Pag. 6, nenumerotată, goală

Pag. 7, nenumerotată

LISTA DE PUBLICAȚII

Articole publicate ISI in extenso ca rezultat al cercetării doctorale

1. TABITA-[anonimizat], ADRIAN FÜSTÖS, [anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat], 2018, [anonimizat], LXIII, 2, 2018 (p. 143-155) DOI:10.24193/subbchem.20

18.2.13 (Impact Factor 0.244).

2. ADRIAN FÜSTÖS, [anonimizat]-[anonimizat] HȂRȚA, [anonimizat], KATALIN SZABO, 2018, Genetic structure and variability of Quercus petraea (Matt.) Liebl. revealed by SRAP markers. Romanian Biotechnological Letters (Impact Factor 0.404) – în evaluare

Articole publicate BDI ca rezultat al cercetării doctorale

1. TABITA-[anonimizat], ADRIAN FÜSTÖS, VIOREL MITRE, 2017, [anonimizat]. Horticulture, Vol 74, No 2.

2. TABITA-[anonimizat] FÜSTÖS, [anonimizat], 2017, Sweet Cherry (Prunus avium L.) and peach (Prunus persica L.) [anonimizat]. Horticulture, Vol 74, No 1.

3. TABITA-[anonimizat], ADRIAN FÜSTÖS, 2017, [anonimizat], [anonimizat]. Volume 21(1), 71- 74, 2017.

4. TABITA-[anonimizat], VIOREL MITRE, 2016, Identification of fruit tree compositions in public parks structure. Warsaw case study. Bulletin of UASVM. Horticulture, Vol 73, No 2.

5. TABITA-[anonimizat], [anonimizat], ANDREEA TRIPON, 2016, [anonimizat]. Horticulture, Vol 73, No 2.

6. [anonimizat] T. LISANDRU, 2018, Identification of fruit tree compositions in public parks. Warsaw case study (Identyfikacja kompozycji drzew owocowych w parkach publicznych na przykładzie Warszawy), XXV konferencji z cyklu sztuki ogrodowej i [anonimizat]ę[anonimizat], Historyczna roślinność miast w kontekście zmieniających się kanonów piękna, October 18-20, 2018, Krakow, Poland.

7. KINGA KIMIC, TABITA-TEODORA LISANDRU, 2018, Drzewa owocowe w kompozycji parków publicznych Warszawy (Fruit trees in composition of Warsaw public parks), XXI Forum Architektuty Krajobrazu, "Wyzwania architektury krajobrazu" Szkoła Główna Gospodarstwa Wiejskiego W Warszawie, September 27-29, 2018, Warsaw, Poland.

8. KINGA KIMIC, TABITA-TEODORA LISANDRU, 2017, Values of old fruit trees in the landscape of Warsaw public greenery, Conference proceedings, International Scientific Conference Problems of landscape protection and management in XXI century, April 20-22, 2017 Warsaw, Poland.

9. ADRIAN FÜSTÖS, LIVIU HOLONEC, TABITA-TEODORA LISANDRU, FLORIN REBREAN, 2017, Comparative studies of oak (Quercus Petraea L.) reservations within Cluj forestry, Bulletin of UASVM Horticulture, Vol 74, No 1.

10. ADRIAN FÜSTÖS, LIVIU HOLONEC, IOAN TĂUT, TABITA-TEODORA LISANDRU, FLORIN REBREAN, 2017, Relationships among seed germinations, lithological substrat and trees development of Quercus robur L. And Quercus petraea (MATT.) Liebl., Bulletin of UASVM. Horticulture – acceptat

11. ANDREA FLAVIA TRIPON, VIOREL MITRE, IOANA MITRE, IOANA MITRE, TABITA-TEODORA LISANDRU, MONICA PAL, 2016, Influence of chemical thinning on plum fruit weight and diameter, Bulletin of UASVM Horticulture, Vol 73, No 2.

12. MONICA PAL, VIOREL MITRE, ANDREA TRIPON, MIHAI LAZAR, TABITA-TEODORA LISANDRU, SABIN MOLNAR, 2016, Influence of Mahaleb and Gisela 5 rootstocks on the growth of Bigarreau Burlat sweet cherry cultivar, Bulletin of UASVM Horticulture, Vol 73, No 2.

13. BERAR C, LISANDRU TABITA-TEODORA, SILIVASAN M, BALA MARIA, TOTA CRISTINA, 2014, Reserches on landscape planning of green space in the Arad County Hospital, Scientific Papers Journal, Horticulture Series, Vol 57, No 2, Iași.

Pag. 9, (nenumerotată)

CUPRINS

CONTENTS

Pag.. 11 (nenumerotată)

ACRONIME ȘI ABREVIERI UTILIZATE ÎN TEXT

INTRODUCERE

Vegetația este o componentă importantă a ecosistemelor și a peisajului urban, vizând aspecte ecologice, economice, sociale și nu în ultimul rând vizuale. Echilibrul dintre spațiile verzi și cele construite este un aspect controversat și omniprezent în planificarea urbanistică modernă. Cererea larg acceptată astăzi pentru menținerea unui echilibru între natură și urbanizarea orașelor induce inevitabil o destabilizare socială.

În ciuda urbanizării crescânde și a predominării infrastructurii construite din marile orașe (care întăresc necesitatea cercetării în ecologizarea urbană) nu există încă o conștientizare deplină a beneficiilor pe care le pot aduce arborii, și asta deși există un nivel ridicat de activităților de cercetare în acest domeniu în ultimele două decenii (DRAPER și RICHARDS, 2009; RASKOVIC și DECKER, 2015).

Prezența speciilor arbustive aduce o serie de beneficii spațiilor urbane prin influențele pozitive pe care le au asupra climei din zonele dens construite, asupra calității aerului și asupra concentrației stratului de ozon. De asemenea, privind din punct de vedere sociologic, utilizarea acestora în spatiile verzi ajuta la recuperarea rapidă a persoanelor bolnave, îmbunătățesc creativitatea copiilor, precum și abilitatea acestora de comunicare și cooperare.

În contrast cu alte țări, în România, spațiile verzi publice sunt rar studiate în ciuda necesității acestor studii care ar sprijini planificarea și proiectarea prietenoasă a spațiilor urbane și care ar crea strategii de ecologizare cu scopul de a îmbunătăți percepția publică. Creșterea numărului de persoane care migrează către orașe, face necesară limitarea extinderii urbane și totodată evidențiază necesitatea unei dezvoltări compacte și durabile orașelor. Acest lucru sublinează importanța proiectării spațiilor verzi conform nevoilor diverse ale mediului urban.

Vegetația este una din componentele esențiale ale spațiilor verzi și este des utilizată cu scopul de a contribui la îmbunătățirea percepției vizuale a orașelor (KONIJNENDIJK, 2010). În general însă, arborii sunt plantați pentru a furniza umbră sau pentru a reduce zgomotul, având mai mult valori recreaționale, ecologice și estetice, dar mai puțin beneficii productive.

Conceptul de utilizare a speciilor productive în spații verzi publice nu este nou, însă nu a fost foarte utilizat. Acest concept se referă la plantarea speciilor pomicole de-a lungul străzilor sau în parcuri, unde fructele acestora pot fi consumate de către beneficiarii spaților verzi urbane. Orașe din Europa, dar și de peste Ocean adoptă acest concept din ce în ce mai mult, utilizând astfel speciile pomicole atât pentru producția de fructe cât și pentru valorile estetice ale acestora. Acest demers este însoțit și de cererea oamenilor care doresc implementarea unui astfel de concept în spațiile publice (MCLAIN și colab., 2012).

Valoarea ornamentală a pomilor fructiferi este cunoscută din cele mai vechi timpuri. Abundența florilor în lunile de primăvară, mireasma plăcută a acestora la unele soiuri, precum și culoarea dată de fructele pomilor fructiferi sunt câteva dintre caracterele ornamentale foarte apreciate la speciile pomicole. Însă, odată cu dezvoltarea orașelor și intensificarea industrializării, speciile pomicole au fost folosite doar în scopuri alimentare și mai puțin cu scopul de a înfrumuseța peisajele. Cu toate acestea, prezența pomilor fructiferi în spațiile verzi urbane ale marilor orașe europene poate fi observată. Fie că vorbim de rămășite ale peisajului istoric sau de plantații noi de pomi fructiferi în interiorul orașelor, utilizarea pomilor reflectă faptul că de generații întregi și până astăzi pomii fructiferi au fost apreciați pentru valoarea estetică și utilitară a acestora.

Subiectul acestei teze este bazat pe transferul de concepte și metodologii între două discipline: Pomicultură și Peisagistică. Scopul acestei lucrări este acela de cerceta valoarea ornamentală a pomilor fructiferi, modul de utilizare și integrare a acestora în amenajarea spațiilor verzi urbane. Teza este structurată pe 10 capitole și cuprinde 25 de tabele, 30 de grafice, 4 anexe și un număr de 159 referințe.

Pag. 14, numerotată, cu header. Continuă Introducerea. Nu se recomanda o introducere mai lungă de 2-4 pagini

Pag. 15 sau 17 (in funcție de ỉntinderea Introducerii), nenumerotată

STADIUL ACTUAL

AL

CUNOAȘTERII

(Arial, 26 p, majusc. bold)

Această parte a tezei se poate extinde doar pấnă la pag. Pag. 16, nenumerotată, goală

Pag. 18 și următoarele (numerotate și cu header) pấnă la pag. 50 cuprind celelalte capitole și subcapitole ale acestei părți a tez

1. Cultura pomilor fructiferi în România și pe plan internațional

1.1. Aspecte privind dezvoltarea pomiculturii în România

Cultura pomilor fructiferi pe teritoriul țării noastre a fost practicată din cele mai vechi timpuri. Relieful deluros și muntos al țării noastre, precum și faptul că tracii și sciții, iar mai târziu geto-dacii (450-100 ani î.H.) erau un popor relativ dezvoltat, indică faptul că aceștia cunoșteau cultura pomilor cu mult înainte de a fi atestată de izvoarele istorice scrise.

O serie de documente menționate în Pomologia României Vol. I (1963) atestă că, în secolele XIV și XV, în zona deluroasă a Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei, se cultivau meri, peri, pruni, nuci, cireși, vișini și piersici (STĂNICĂ și BRANIȘTE, 2011).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul țării noastre au fost înființate primele pepiniere pomicole la Strehaia (1878), Ciuperceni (1892), Istrița (1893), Cotnari (1896) și Drăgășani (1897) cu scopul de a produce material săditor pomicol valoros (OPREA și ROPAN, 2010).

În ultimele trei decenii ale secolului trecut, pomicultura românească a trecut printr-un proces de dezvoltare și modernizare, suferind profunde modificări structurale. În toate bazinele pomicole au fost înființate livezi pe suprafețe mari, cu caracter comercial-industrial, iar noi centre pomicole au fost dezvoltate în Dobrogea, în sudul Olteniei, în nord-vestul Transilvaniei, în Banat dar și în alte părți ale țării. Odată cu acestea, baza tehnico-materială a pomiculturii s-a îmbunătățit, mai ales în ceea ce privește mecanizarea, chimizarea și dezvoltarea rețelei de depozitare și păstrare a fructelor (STĂNICĂ și BRANIȘTE, 2011).

În anul 2005, colecția națională cuprindea 2.724 de genotipuri (specii și varietăți) de pomi și arbuști fructiferi, dintre care 1.075 piersici, 872 meri, 812 pruni, 662 cireși ș.a. (Tabel 1.1.) (COCIU, 2007).

În anul 2007, patrimoniul pomicol al țării era de 135.616 ha, cu o reducere considerabilă față de anul 2000, din care livezile tinere pe rod reprezentau 79.687 ha și doar 2.687 ha erau plantații noi (STĂNICĂ și BRANIȘTE, 2011).

Din anul 1990 până în anul 2013, suprafața acoperită de plantații pomicole a scăzut cu aproximativ 50%. Dacă în anul 1990 plantațiile pomicole ocupau 313,4 mii de hectare, în 2013 acestea au ajuns la 158,6 mii de hectare (MADR, 2014).

Tabel 1.1. Evoluția numerică a biodiversității plantelor pomicole în România (1958-2005)

Table 1.1. Numerical Evolution of Biodiversity of Fruit Plants in Romania (1958-2005)

În prezent, sectorul pomicol din țara noastră ocupă o suprafață de 158.632 ha acoperă un număr de 1.341 de localități (ADER, 2014) (Fig. 1.1.).

În ceea ce privește pomicultura ornamentală, deși cunoscută din vremuri îndepărtate, în România este practicată într-o mică măsură. Ramură a pomiculturii, pomicultura ornamentală studiază morfologia, biologia și tehnologiile speciale de cultură ale pomilor fructiferi, în scopul valorificării însușirilor decorative și fructifere ale acestora în amenajările peisagere.

Caracterele ornamentale ale pomilor fructiferi se fac ușor remarcate, însă integrarea acestora în spațiul urban nu a fost încă studiată în țara noastră. Cu toate acestea diverse specii și soiuri de pomi fructiferi pot fi întâlnite în parcurile din România.

1.2. Aspecte privind dezvoltarea pomiculturii pe plan internațional

În evoluția de până acum, cultura pomilor fructiferi marchează etape importante legate nemijlocit de popoare și epoci istorice (JUCOV, 1958 citat de OPREA și ROPAN, 2010). Din datele existente (monografii, inscripții, desene) reiese faptul că pomii fructiferi au fost cultivați mai întâi în Orient de către egipteni, asiro-babilonieni, fenicieni, arabi, perși și cam în același timp de indieni și chinezi.

Cu timpul cultura pomilor a pătruns și în Europa, mai întâi la greci și romani, iar mai apoi s-a răspândit și la alte popoare. Sunt numeroase dovezi care atestă evoluția culturii pomilor fructiferi în mileniile II și I î.H., materializată prin selecția de soiuri noi, aclimatizarea speciilor pomicole, sisteme de cultură pe terenuri amenajate în terase. De abia prin epoca sclavagistă când producția de fructe a atins un nivel superior comunei primitive, au început să apară preocupări noi referitoare la cultura pomilor, selecția și studiul soiurilor.

În Grecia Antică, în Italia veche dar și în unele țări din Orientul Antic, au apărut primele descrieri sumare a soiurilor de pomi fructiferi, la care în unele cazuri s-au adăugat și recomandări pentru tehnica de cultură. Asemenea descrieri aveau să apară mai întâi în cadrul lucrărilor de botanică și medicină, apoi în cele de agricultură și economie rurală (BORDEIANU și colab., 1963 citat de OPREA și ROPAN, 2010).

De-a lungul timpului, pomicultura a continuat să se dezvolte, fiind descoperite specii și soiuri noi, precum și tehnologii de cultură care cu timpul au ajuns să se perfecționeze și încă continuă să o facă. S-au înființat plantații de pomi și arbuști fructiferi pe suprafețe mari, s-au obținut soiuri noi prin hibridări bazate pe cunoașterea caracterelor și potențialului genitorilor.

Până în secolul trecut, majoritatea plantațiilor pomicole au inclus și pășunatul animalelor sau culturi intercalate. De exemplu, silozurile pentru producția de fructe și nuci au acoperit zone mari din Europa Centrală (SMITH, 2010) iar culturile de lungă durată au rămas în anumite țări, cum ar fi plantațiile de migdal în Sicilia (18.000 ha) și de smochin în Creta și insulele Egee (10.200 ha) (EICHHORN și colab., 2006). Multe dintre culturile de pomi fructiferi se găsesc în Marea Mediterană și Europa Centrală (Fig. 1.2.). Există plantații pomicole și în Scandinavia, dar amploarea lor este mică și sistemul a dispărut aproape complet (HERZOG, 1998).

Astăzi, pomii se cultivă pe arii geografice largi, atât în emisfera boreală cât și în cea australă, sub două mari aspecte: pe suprafețe mari, în plantații cu caracter comercial-industrial având ca scop obținerea de fructe destinată valorificării prin consum în stare proaspătă, pentru prelucrare industrială sau în grădina de lângă casă, cu recoltă destinată satisfacerii nevoilor de consum familial (OPREA și ROPAN, 2010).

Pomicultura ornamentală pe plan internațional câștigă pe an ce trece proporții tot mai mari, pomii fructiferi fiind foarte apreciați din punct de vedere peisagistic. Atât în Europa cât și peste Ocean, au luat naștere un număr mare de organizații non-profit care au ca obiectiv principal să informeze cetățenii despre posibilitățile și beneficiile utilizării speciilor pomicole în zonele urbane (FRANK și colab., 2011). În ultima decadă, speciile pomicole au devenit parte din decorul urban, fiind folosită în parcuri și grădini, în aliniamente stradale (Fig. 1.4.) dar și în păduri urbane.

1.3. Aspecte privind cultura pomilor fructiferi în scop ornamental

Pomii fructiferi au o importanță majoră din punct de vedere economic, social, alimentar și ornamental. Fructele speciilor pomicole au o serie de propietăți terapeutice, și sunt recunoscute pentru valoarea alimentară deosebită datorată compoziției chimice complexe (glucide, lipide, proteine, acizi organici, vitamine, minerale, compuși fenolici etc.) a acestora (NEAMȚU și colab., 2003).

Pe lângă producția de fructe, pomii fructiferi pot fi priviți și ca plante ornamentale datorită portului, formei coroanei, florilor, frunzelor divers colorate și nu în ultimul rând fructelor. Asemenea speciilor pomicole, numeroase plante ornamentale folosite în amenajarea spațiilor verzi întrunesc și alte funcții (alimentare, medicinale etc.) pe lângă cele estetice. Valoarea alimentară a pomilor fructiferi poate fi valorificată împreună cu valoarea ornamentală a acestora, îmbinând în acest fel două elemente esențiale în compoziția spațiilor verzi: funcționalitatea și esteticul (COSMULESCU, 2014).

Plantele ornamentale se găsesc într-o multitudine de forme, mărimi și culori, și se pretează pe diferite tipuri de sol, zone climatice, peisaje etc. (DUMITRAȘ, 2008). Aceleași caracteristici le îndeplinesc și speciile pomicole. Pomii fructiferi oferă un efect decorativ deosebit pe tot parcursul anului prin îmbinarea portului, formelor de coroană, prin selectarea unor specii și soiuri cu epoci diferite de înflorire, prin diversitatea de culori ale frunzelor, florilor și fructelor și totodată prin modificările pe care le suportă partea aeriană pe parcursul fenofazelor de vegetație (COSMULESCU, 2014).

Unul dintre caracteristicile ornamentale ale speciilor pomicole este aspectul acestora (habitus) (Fig. 1.5.). După habitus, plantele pomicole cresc sub formă de pomi propiu-ziși atingând înălțimi de pănă la 20-30 m (MITRE, 2008). În această categorie se încadrează nucul, castanul comestibil, mărul, părul, prunul, cireșul și vișinul. O altă categorie este cea a arbustoizilor, care prezintă numerose tulpini și care ajung până la 6-7 m înălțime (gutui și alun). Arbuștii de talie mică (afin, coacăz, agriș) ating 2-2,5 m înălțime, semiarbuștii (zmeur și mur) prezintă tulpini lungi, semilemnificate în timp ce plantele semierboase (căpșunul) au tulpini multianuale foarte scurte (IORDĂNESCU, 2008).

De cele mai multe ori alegerea și asocierea vegetației lemnoase se face în funcție de coloritul și forma frunzelor (DUMITRAȘ și colab., 2012). Unele plante ornamentale își schimbă culoarea frunzelor pe parcursul anului de la verde la portocaliu, roșu sau galben iar altele au nuanțe diferite de verde (verde închis, verde deschis, verde prăfuit etc.) sau prezintă anumite particularități ale frunzelor cum ar fi pubescențe, glabrescențe etc. De asemenea poate varia forma frunzelor (ovată, eliptică, imparipenat-compusă etc.), suprafața foliară, marginea limbului, lungimea pețiolului etc.

Asemenea plantelor ornamentale, și pomii fructiferi decorează prin frunze. Aceștia prezintă două tipuri de frunze (Fig. 1.6.), cum ar fi:

simple la măr, păr, cireș, vișin, cais, piersic, migdal, alun, castan, coacăz, agriș, smochin etc.;

compuse la căpșun, frag, nuc;

Forma limbului la speciile pomicole poate varia după cum urmeză: lanceolată, oblongă, eliptică, rotundă, subrotundă, ovată, cordiformă. Suprafața limbului, de asemenea poate fi netedă la păr, rugoasă la alun, lucioasă la vișin, păr, cais și glabră la piersic, păr, cais.

Culoare frunzelor la speciile pomicole se modifică asemenea anumitor specii ornamentale, trecând de la diferite nuanțe de verde, la galben, portocaliu și roșu, realizându-se astfel o compoziție armonioasă și diversificată.

Florile reprezintă una dintre cele mai apreciate valori ornamentale ale plantelor. Alegerea și asocierea plantelor ornamentale cu epoci diferite de înflorire asigură pe tot parcursul anului decor eșalonat, asigurat diversitatea și coloritul atractiv al florilor. În sezonul de primăvară, datorită abundenței florilor și inflorescențelor, a parfumului și a cromaticii, pomii fructiferi devin atracția oricărui spațiu verde.

Florile pomilor fructiferi sunt dispune pe ramuri solitar (piersic, migdal, gutui, cais) sau grupat formând inflorescențe (corimb la măr, păr, scoruș; umbelă la cireș, vișin, prun, corn; amenți la nuc, alun, castan etc.) și sunt divers colorate și parfumate (Fig. 1.7.). Au forme și mărimi diferite, precum și mod de așezare și prindere pe ramură diferit. De asemenea tipul corolei, morfologia androceului și gineceului diferă de la un exemplar la altul (COSMULESCU, 2014).

Deși utilizate pentru consum, fructele speciilor pomicole prezintă și valoare ornamentală. Acestea au forme diferite, mărimi și culori care reprezintă un punct de interes în compoziția oricărui spațiu verde. Forma fructelor poate fi sferică, sferic-turtită, ovoidă, invers ovoidă, elipsoidală, cordiformă sau neregulată, în timp ce culoarea acestora este deosebit de variabilă (de la verde și galben la nuanțe de roșu, portocaliu până la albastru violaceu).

Tipul fructului poate fi de asemenea diferit, după cum urmează:

poamă (măr, păr, gutui);

drupă (prun, cireș, vișin, cais, piersic, corn);

polidrupă (zmeur și mur);

nucă (alun și castan);

pseudodrupă (nuc și migdal);

nuculă (căpșun);

bacă (coacăz și afin);

pseudobacă (agriș) (Fig. 1.8.) (MITRE,2002).

Calitatea vizuală a unui spațiu verde este dată de diversitatea plantelor utilizate. Astfel, cu cât plantele folosite pentru amenajarea unui spațiu verde sunt diferite ca și dimensiuni, mod de creștere, culori, texturi, mireasmă etc. cu atât calitatea vizuală a spațiului verde crește.

2. Evoluția pomilor fructiferi în amenajările peisagere

Cultivarea pomilor fructiferi în scop ornamental a parcurs de-a lungul timpului diverse etape de dezvoltare și implementare. Aceste etape au dus astăzi la apariția unui nou concept cunoscut sub numele de „productive landscape” (termen prov. din lb. engleză = peisaj productiv). Acest concept presupune plantarea speciilor fructifere în spații verzi publice cu scop dublu: pentru consumul de către locuitorii acelui sit și de a înfrumuseța peisajul prin abundența de flori, fructe și frunze.

Aceast aspect urmărește să încurajeze urbaniștii și administrația locală să ia în considerare și producția de fructe în practica arhitecturală peisageră prin utilizarea spațiului urban public (PRODUCTIVE TREES IN URBAN ENVIRONMENTS: STREETS AND PUBLIC SPACE, 2011).

Un alt concept relativ nou, care implică utilizarea pomilor fructiferi, este acela de „grădini comestibile” (de la eng. Edible garden; edible – comestibil, garden – grădină). „Grădinile comestibile”, îmbină rolul funcțional cu cel estetic, prin asocierea speciilor dendro-floricole cu speciile pomicole fructifere dar și cu plantele legumicole.

Prima „grădină comestibilă” a fost realizată în Antichitate, de către egipteni. Picturi care datează din 1400 î.H. arată grădinile egiptene cu bazine cu pești, spaliere cu viță-de-vie, suprafețe întinse acoperite de flori și pomi fructiferi. Grădinile aveau formă rectangulară, delimitate de garduri înalte oferind astfel protecție și intimitate. Din anul 400 până în anul 1700 î.H. aceste grădini au început să fie îmbunătățite, fiind introduse plante ornamentale comestibile (CREASY, 2012). În grădina botanică a lui Tuthmosis al II-lea, creșteau alături de tradiționalii smochini și curmali, rodii, roșcovi, sălcii pletoase, acacii, mentă etc. Descrierea acestora se regăsește și în catalogul de specii întocmit pentru această grădină și reprezentate în basoreliefurile uneia din încăperile templului de la Karnak (ILIESCU, 2003).

La fel ca și egiptenii, romanii au contribuit și ei la complexitatea grădinilor din Occident. Aceștia realizau grădini luxuriante, cu fântâni arteziene, statui, plante exotice aduse din toate colțurile Imperiului, la care adăugau specii pomicole și plante aromatice (CREASY, 2012). Speciile lemnoase precum smochinul și alunul se întâlneau alături de chiparoși, platani, lauri, măslini, plopi, ulmi ș.a. (ILIESCU, 2003).

O dată cu căderea Romei, în secolul al XIX-lea, a dispărut și stilul abordat de romani în amenajarea grădinilor. Atunci s-a făcut trecerea la Epoca Medievală, care a adus o dată cu ea un nou stil peisager inspirat din interiorul mănăstirilor. Acest stil urma linii drepte, geometrice, vegetația fiind reprezentată de pomii fructiferi, plante legumicole și aromatice. Principala funcție a acestor grădini era cea de consum și mai puțin cea decorativă. Speciile ornamentale erau folosite în număr redus, în schimb predominau suprafețele gazonate. În această perioadă au apărut peluzele, iarba primind pentru prima dată rol ornamental. Suprafețele gazonate se amplasau în centrul grădinii și se utilizau pentru meditație sau studiu (CREASY, 2012).

Perioada renascentistă a adus din nou grădinile romane în prim plan (Fig. 2.1.). Grădinile luxuriante, faimoase în Antichitate, au revenit, în special în Franța și în Italia, unde plante exotice și pomi fructiferi au fost aduși din întreaga lume pentru ca aceste să poată fi realizate asemenea originalului. Potrivit lui ILIESCU (2003), lauri, lămâi și portocali sunt plantați în ghivece, aducând diversitate de culoare în aceste grădini, în care florile sunt absente.

Între perioada renascentistă și secolul al XVII-lea, a luat naștere stilul liber, natural, englezesc, care a venit ca o replică împotriva stilului formal, rigid utilizat în amenajarea grădinilor până în acel moment. Odată cu apariția stilului liber, s-a renunțat la liniile drepte, la formele geometrice, tăiate, din acel moment grădinile fiind caracterizate de prezența formelor naturale, sinuoase, fiind practic o copie a naturii.

Începând cu secolul al XVII-lea până în secolul al XIX-lea, peisagiștii francezi și scoțieni au dezvoltat un alt concept nou, și anume, grădina de legume cu scop decorativ și funcțional. Cu un aspect formal, grădina era realizată din borduri de Buxus sempervirens plantați și tunși sub diferite forme geometrice, în interiorul cărora se găseau specii legumicole și plante floricole, precum și pomi fructiferi dirijați pe spalier de-a lungul zidurilor. Un exemplu de astfel de grădină este Chateau de Villandry, Franța (Fig. 2.2.).

În secolul XIX, pomii fructiferi au fost folosiți în scop ornamental ca rămășițe ale peisajului rural iar pomii fructiferi plantați de-a lungul drumurilor sau în parcuri au fost închiriați cu scopul de a obține suport financiar pentru întreținerea străzilor și a parcurilor (LENNE, 1825; SCHMIDLIN, 1852; HOFFEN, 2014).

La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Polonia, ideea de utilizare a pomilor fructiferi a fost propagată pe scară largă. Astfel pomi fructiferi au fost plantați de-a lungul drumurilor (Fig. 2.3.), în jurul gospodăriilor, în parcuri, precum și în vecinătatea căilor ferate (oferind astfel acces public la fructe). Această acțiune de plantare a fost mult apreciată datorită valorii estetice atribuită spațiului, precum și datorită altor aspecte, cum ar fi cea tehnică, biocenotică sau socială. În ultimii ani, se poate observa un fel de renaștere a acestei idei (FORTUNA-ANTOSZKIEWICZ și JŁUKASZKIEWICZ, 2012).

Grădinile secolului XX au determinat un schimb cultural și horticol între Asia și Occident. Lăsând la o parte faptul că multe aspecte din design-ul grădinilor asiatice cuprind elemente religioase și culturale din China și Japonia, multe din conceptele acestora au avut mare succes în arta amenajării spațiilor verzi.

Datorită urbanizării rapide din secolul XX, grădinile comestibile au pierdut în favoarea celor ornamentale. Pentru mulți ani, peisagiștii au descurajat cultivarea fructelor și legumelor în grădinile private din diverse motive. Însă, în ultimele decade, caracterul ornamental al legumelor a fost redescoperit, lucru care s-a întâmplat și în cazul speciilor pomicole (REICH, 2009). În prezent, integrarea pomilor fructiferi în zonele verzi ale orașelor, precum și întreținerea celor existenți, este un concept din ce în ce mai apreciat de către administrațiile locale și de către locuitorii orașelor.

3. Aspecte privind valoarea ornamentală a pomilor fructiferi

3.1. Fenologia speciilor pomicole și rolul ei în percepția vizuală asupra pomilor

Modificările morfologice cu specific estetic, caracteristice pomilor fructiferi, sunt strict legate de parcurgerea fazelor de vegetație denumite fenofaze. Momentul declanșării fiecărei fenofaze și durata acesteia sunt în strânsă corelație cu factorii pedoclimatici ai sitului și cu fiecare genotip în parte. Studiile fenologice permit detectarea modificărilor și corelarea parametrilor climatici măsurați cu ajutorul instrumentelor ecosistemice (PENUELAS și FILELLA, 2001; AHAS și colab., 2002).

Fenologia se definește ca fiind studiul evenimentelor biologice cu caracter periodic din lumea plantelor și animalelor, influențate de factorii de mediu (SCHWARTZ, 2003). Acest fenomen este un instrument util pentru a înțelege mai bine ciclul de viață al plantelor și a fost aplicat în numeroase studii realizate pe plante erbacee, cum ar fi porumb, floarea-soarelui, fasole ș.a. (MEIER, 2009).

Ciclul de viață al vegetației este influențat permanent de către căldura reziduală a orașului, densitatea ridicată a clădirilor, intensitatea traficului precum și de gradul de tasare a solului (LANDSBERG, 1981; BECKROEGE, 1984; ROETZER și SACHWEH, 1995; SACHWEH și ROETZER, 1997; ROETZER și colab., 2000). În cazul comparării fenofazelor plantelor din mediul rural cu fenofazele plantelor din mediul urban, se poate calcula efectul climatului urban. În acest fel, impactul unei schimbări climatice la scară largă poate fi separat de cel al climei urbane datorită seriei temporale fenologice a zonelor urbane cu cele ale zonelor rurale (ROETZER și colab., 2000).

Un model fenologic bun ar permite însă reproducerea fenofazelor în locații care nu sunt echipate cu înregistrări meteorologice, deschizând calea pentru aplicațiile GIS de înaltă rezoluție într-o zonă climatică complexă (REA și ECCEL, 2006).

Determinarea începutului și sfârșitului fiecărui faze de dezvoltarea a plantei, duce la evaluarea ratei de creștere a acesteia (TORRES, 1995, citat de SALAZAR și colab., 2006). Fenologia include o serie largă de fenomene, de la umflarea mugurilor și legatul florilor în cazul pomilor, până la maturarea fructelor (MOUNZER și colab., 2008). Aceste evenimente care se desfășoară de obicei pe parcursul unui an sunt influențate la rândul lor de:

factori interni precum specia, bioritmul, vârsta, starea de sănătate;

factori externi, climatici, pedologici, topografici, antropici care acționează direct în declanșarea și desfășurarea fenofazelor (Fig. 3.1.).

În monitorizarea și evaluarea fenofazelor se ține cont de câțiva indicatori. Cel mai important indicator în cazul pomilor fructiferi este perioada de înflorire și de recoltare a fructelor (VILLALPANDO și RUIZ, 1993, citat de SALAZAR și colab., 2006).

Scopul principal al studierii fenologiei este acela de a determina periodicitatea evenimentelor ciclului de viață al culturilor și utilizarea constatărilor în managementul agronomic (WEI și colab., 2013). În peisagistică însă, determinarea fenofazelor speciilor pomicole ajută la identificarea perioadei de decor maxim a acestora. De exemplu, perioada de înflorire a speciilor pomicole atrage un număr mare de vizitatori (WHITFIELD, 2001) iar acest lucru se întâmplă datorită perspectivelor vizuale pe care aceste specii le creează prin frumusețea și abundența florilor.

Cunoașterea fenofazelor speciilor pomicole face posibilă asocierea acestora cu alte plante ornamentale a căror perioadă de decor corespunde cu cea a pomilor fructiferi pentru a crea astfel peisaje armonioase și pentru a îmbunătăți calitatea mediului urban (Fig. 3.2.). Indiferent că vorbim de perioada înfloritului sau de cea a înfrunzitului, calitățile ornamentale ale pomilor fructiferi pot fi valorificate în mare măsură dacă se cunoaște fenologia acestora.

3.2. Metoda SBE (Scenic Beauty Estimation) în percepția vizuală a speciilor pomicole

Mediul în care trăim precum și cadrul legislativ impun luarea în considerare a consecințelor estetice și a altor consecințe intangibile în ceea ce privește utilizarea terenurilor publice. Frumusețea peisajului este una dintre cele mai importante resurse naturale. Dintre numeroasele resurse pe care le folosim, le păstrăm și încercăm să le îmbunătățim, frumusețea peisajului s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile de măsurat într-o manieră obiectivă și științifică în același timp. Fără îndoială, acest lucru se datorează faptului că frumusețea este doar parțial definită de caracteristicile mediului și depinde, în mare parte de judecata omului (DANIEL și BOSTER, 1976).

În anii 1960 și 1970 al secolului trecut, Europa, America dar și alte țări dezvoltate au lansat concomitent cercetări privind resursele estetice peisagere și au emis legi și reglementări pentru a asigura corespunzător protecția mediului înconjurător (BROWN și colab., 1986; ZHOU, 1995). În același timp, s-au desfășurat și cercetări privind teoriile și metodele de evaluare a peisajului (YU, 1987) iar dintre toate cea mai precisă și riguroasă metodă de evaluare a peisajului este SBE (Scenic Beauty Estimation), a lui DANIEL și BOSTER elaborată în 1976 (QI, 2017).

La baza acestei metode stau teoriile psihologiei care redau clar reacția stimul-impuls și care se reflectă la fel și în cazul relației dintre peisaj și frumusețea acestuia. LAURIE (1975) susține că frumusețea peisajului provine din două surse ce nu pot fi separate: de la obiect și de la observator. Creatorii acestei metode susțin că gustul estetic a unui grup de observatori poate fi considerat ca fiind calitatea standard a peisajului, iar valoarea SBE ca fiind valoarea ideală de reprezentare a frumuseții peisajului fără a fi influențată de judecata observatorului (DANIEL și VINING, 1983 citat de QI, 2017).

Metoda SBE (Scenic Beauty Estimation) sau metoda de estimare a calității vizuale a peisajelor furnizează măsurători cantitative obținute în urma analizei preferințelor estetice ale observatorului (DANIEL și BOSTER, 1976).

În evaluările lor de calitate vizuală, DANIEL și BOSTER (1976), PATEY și EVANS (1979), BROWN și DANIEL (1984, 1986), HULL și BUHYOFF (1986), HULL și colab. (1987) și RIBE (1990) au folosit fotografiile unui peisaj particular pentru a fi evaluate de participanții la studiu (BERGEN și colab., 1995; BULUT și YILMAZ, 2008).

Metoda SBE a fost aplicată pe diferite tipuri de peisaje, după cum urmează:

peisaje de pădure (HAMMITT și colab., 1994; RIBE, 1994; BERGEN și colab., 1995; SHEPPARD și PICARD, 2005);

parcuri naționale (YU, 1995, ACAR și colab., 2006);

patrimoniul mondial – zone reabilitate ecologic (KALTENBORN și BJERKE, 2002, HANDS și BROWN, 2002);

peisajele agricole (TAHVANAINEN și colab., 2002; ARRIAZA și colab., 2004);

canioane (MEITNER, 2004);

mediu rural-urban (SULLIVAN și LOVELL, 2006);

peisaje urbane (MÜDERRISOĞLU și colab., 2006);

peisaje străbătute de autostrăzi (LAMBE, 1986; MOK și colab., 2005);

calitatea vizuală a tipurilor de vegetație (ULRICH, 1986; TZOLOVA, 1995; MISGAV, 2000);

peisaje diferite (KARJALAINEN și KOMULAINEN 1999; DE VAL și colab., 2006; VAN DEN BERG și KOOLE, 2006);

parcul național Munții Kaçkar (ACAR și KURDOĞLU, 2005);

coridorul autostrăzii Erzurum-Rize (KARAHAN, 2003; KARAHAN și YILMAZ, 2004a; KARAHAN și YILMAZ, 2004b);

orașul și vecinătățile orașului Kemaliye (BULUT și YILMAZ, 2008).

Metoda de estimare a calității vizuale aplicată în amenajările peisagere în a căror compoziție se întâlnesc specii pomicole ajută la identificarea preferințelor observatorului în ceea ce privește utilizarea pomilor în design-ul spațiilor verzi. Odată obținute aceste informații, specialiștii vor putea hotărî în ce măsură contribuie introducerea pomilor în amenajarea zonelor urbane la creșterea calității vizuale a spațiului și ce efect au asupra psihicului uman.

Potrivit lui KANE (1981), scopul realizării unei astfel de analize asupra peisajului este acela de a determina zonele care trebuie protejate datorită frumuseții lor, precum și determinarea factorilor care fac ca o anumită zonă să fie apreciată de către observator.

3.3. Culoarea ca element estetic de design al pomilor fructiferi

Prezența pigmenților în frunzele diferitelor specii lemnoase a fost evidențiată pe parcursul timpului și a făcut obiectul multor studii în ultimul deceniu. Schimbarea culorilor frunzelor în lunile de toamnă a stârnit curiozitatea oamenilor de știință și a ecologiștilor care au înțeles importanța fenologiei în perioada de toamnă (GALLINAT și colab., 2015).

Culoarea indică schimbările sezoniere (Fig. 3.3.) și este un domeniu vast și studiat în special în artă, arhitectură și design, dar în ceea ce privește studiul culorilor în peisaj, literatura de specialitate nu deține foarte multe informații.

Peisajele de toamnă au intensitate variată în fiecare parte a lumii și aduc milioane de vizitatori să admire perspectivele spectaculoase create de foliajul divers colorat al diferitelor specii (LEE 2002; HENDRY, 1988).

Culorile intrinseci ale vegetației și percepția ochiului uman a acestora sub influența luminii naturale, oamenii percep mai degrabă culoarea albastră în compoziție decât culoarea galbenă care reprezintă de fapt culoarea inertă a naturii (HERING, 1964). Din acest motiv doar folosind metode de măsurare a cromaticii culoarea reală a obiectului observat poate fi determinată.

Culorile plantelor prezintă anumite proprietăți care influențează percepția observatorului asupra spațiului în care acesta se află, și anume (DUMITRAȘ, 2014):

Condițiile schimbătoare ale luminii exterioare afectează percepția culorilor. Culorile par saturate în lumina oferită de soarele verii și mate în lumina iernii. Culorile sunt, de asemenea mai strălucitoare dimineața și mai terne în lumina asfințitului;

Culorile afectează emoțiile; unele culori sunt considerate calde (roșu, portocaliu, galben) iar altele reci (albastru, violet, verde); calmante și liniștitoare;

Adăugarea de negru sau alb unei culori schimbă valoarea, aceasta devenind mai luminoasă sau mai închisă;

Pigmenții amestecați au saturație sau o intensitate mai scăzută. Culorile cu intensitate slabă au un impact vizual scăzut iar culorile cu intensitate mare au impact vizual mare;

Culorile din împrejurimi afectează intensitatea culorii de bază. Gruparea mai multor culori cu intensitate mare reduce intensitatea fiecărei culori în parte deoarece culorile concurează.

Antocianii și carotenoidele sunt pigmenții care dau culoare organelor plantelor și care, sunt prezente în mod repetat în aceleași organe, mărind astfel varietatea de culoare și, în același timp, valoarea ornamentală a speciei (TANAKA și colab., 2008).

Culoarea roșie a frunzelor pomilor fructiferi este asigurată de prezența antocianilor. Acești pigmenți sunt cei mai abundenți polifenoli care se găsesc în toate părțile plantei, fiind responsabili de culorile roșu, violet și albastru (TANAKA și colab., 2008).

În Figura 3.4., PAULING (1939) prezintă o structură generalizată pentru pigmenții de antocianină, oferind o explicație elegantă a modului în care structura de rezonanță a flaviliului contează pentru adâncimea și intensitatea culorilor pigmenților. În timp ce există șase antocianidine comune, mai mult de 540 de pigmenți de antociani au fost identificați în natură (ANDERSON și FRANCIS, 2004), majoritatea variațiilor structurale provenind de la substituția glicozidică (pozițiile 3 și 5) și posibila acilare a resturilor de zahăr cu acizi organici (WROLSTAD și colab., 2005).

Culoarea frunzelor la cele mai multe specii este rezultatul acumulării antocianilor în vacuolele celulelor (sub)epidermale, în principal în flori, fructe și legume, dar și în frunze (ZHANG, 2014; GOTO și KONDO, 1991). Culoarea antocianilor se poate schimba din cauza acidității vacuolei, oferind culoarea roșie în mediu acid și culoarea albastră în condiții neutre sau slabe (KARAASLAN și YAMAN, 2015).

Culoarea galben-roșie a frunzelor este asigurată de acumularea de compuși solubili în lipide, carotenoidele, în cloroplaste (CARRILLO și colab., 2017). Carotenoidele pot fi găsite sub formă de cristale, lipide dizolvate sau forme cristaline lipidice în structura cromoplastică (SENSOY, 2014). Protejează aparatul fotosintetic și apar ca urmare a senescenței frunzelor toamna, când se degradează clorofila și carotenoidele se fac vizibile (LLORENTE și colab., 2017; ARCHETTI și BROWN, 2004).

Carotenoidele sunt un subgrup de izoprenoide cu mai mult de 750 de reprezentanți distribuite în plante, alge, fungi și bacterii. Acestea conțin în mod obișnuit 40 atomi de carbon uniți într-o structură polienică cu legături duble conjugate și cicluri la capete. Legăturile duble extensiv conjugate permit carotenoidelor să absoarbă lumina vizibilă, producând astfel culoarea galben, portocaliu și roșu, ceea ce îi face pigmenții cei mai prezenți în plante (YUAN și colab., 2015).

Culoarea reprezintă un element important în cadrele naturale contribuind la aprecierea vizuală a peisajului (NIJBOER și colab., 2007), dar este, de asemenea, un subiect dificil de studiat (GAGE, 1993; GROSE, 2007), fiind considerată cea mai problematică interpretare a lumii vizuale (MONGE, 1789; LANCASTER, 1996; GROSE, 2016). Cu toate aceste culoarea este un element care dă valoare ornamentală pomilor fructiferi indiferent de specie sau soi. Schimbarea culorii foliajului în sezonul de toamnă face ca pomii fructiferi să fie apreciați din punct de vedere ornamental nu doar datorită abundenței de flori în sezonul de primăvară dar și datorită mozaicului de culori ale frunzelor toamna.

3.4. Modalități de dispunere a pomilor fructiferi în amenajările peisagere

Modul de amplasare și asociere a speciilor pomicole în cadrul amenajărilor peisagere contribuie la aspectul estetic al compoziției din care aceștia fac parte. Asemenea plantelor ornamentale, pomii fructiferi pot fi dispuși solitar, în grup sau în aliniamente stradale, rutiere sau pietonale etc.

Dispunerea solitară sau izolată a pomilor fructiferi se rezumă la amplasarea unui singur exemplar pe peluză, în colțurile liniștite ale zonei verzi, ca punct focal, la marginea apei sau pe lângă clădiri (Fig. 3.5.) (ILIESCU și COSTEA, 1998). În acest caz decorul spațiului verde este asigurat prin port, înflorirea abundentă, fructificații și scoarță.

Dispunerea grupată a speciilor pomicole presupune asocierea mai multor exemplare la un loc, formând astfel grupuri, boschete, pâlcuri sau masive. Grupurile pot fi alcătuite din exemplare aparținând aceleiași specii sau din specii/soiuri diferite. De asemenea, în cadrul grupului, speciile pomicole pot fi asociate și cu exemplare ornamentale. În acest caz, trecerea de la o specie la alta în cadrul grupului se face treptat și armonios (DUMITRAȘ, 2014).

Aliniamentele de pomi fructiferi sunt utilizate cu preponderență la marginea străzilor sau de-a lungul aleilor (Fig. 3.6.). Acestea pot fi dispuse pe un singur rând sau pe mai multe rânduri și pot fi realizate din una sau mai multe specii. Dispunerea acestora se poate face pe ambele laturi ale aleii dar și unilateral. Distanțele de amplasare dintre exemplare pot varia în funcție de scopul urmărit și efectul dorit (DUMITRAȘ și colab., 2012).

Un alt mod de utilizare/dispunere a speciilor pomicole este sub forma coroanelor palisate artistic (Fig. 3.7.). Aceste forme de conducere a speciilor pomicole s-au răspândit cu precădere în grădinile familiale pentru a obține efecte estetice, însă se practică și în plantațiile superintensive. Până în anii 1950, conducerea pomilor fructiferi pe spalier a fost la mare căutare (TAYLOR, 2009). În grădinile de dimensiuni mici, creșterea pomilor fructiferi în mod tradițional nu este mereu posibilă, astfel optându-se pentru dirijarea pomilor fructiferi pe spalier.

Arta dirijării pomilor și arbuștilor fructiferi pe spalier este o modă formală dar poate fi și informală, de obicei folosită pentru acoperirea zidurilor sau a gardurilor. Creșterea pomilor pe spalier este o practică utilizată în Europa de secole (BAUGHER, 2007).

Coroanele artistic palisate cuprind următoarele două categorii (Fig. 3.8.):

palisate cu ax (cordonul vertical, cordonul oblic, piramida aripată etc);

palisate fără ax (gardul belgian, "U" simplu, "U" dublu, palmeta Verrier, cordonul orizontal simplu, dublu și etajat, vasul candelabru și palmeta candelabru).

Pentru grădinile familiale cele mai utilizate forme de coroană cu efecte artistice, pentru măr și păr sunt: “U” simplu și “U” dublu, Palmeta Verrier, vasul candelabru, piramida aripată (CHIRA și colab., 2008).

Dirijarea pe spalier se poate realiza și în cazul altor specii ornamentale și nu doar pentru conducerea pomilor și arbuștilor fructiferi. Florile pomilor fructiferi (în special cele ale cireșilor și merilor) arată uimitor de-a lungul unui gard sau a unui zid, creând un efect deosebit (Fig. 3.9.). În acest sens, sunt recomandate specii precum Malus sp., Prunus sp., Cercis sp., Laburnum sp., Parrotia persica (Fleming’s Nurseries Victoria, Australia).

Pomii de dimensiuni mari, pot fi utilizați în diferite zone ale parcului (ca punct focal la intersecția a două alei, la marginea apei, solitar pe peluză etc.), dar pentru zonele urbane și grădinile suburbane sunt recomandați pomii pitici. Aceștia pot fi plantați sub formă de gard viu, bordură sau ca plante solitare (KOZELKA, 1989).

Printre cele mai răspândite forme artistic palisate se regăsesc: gardul belgian, formele de cordon (vertical, orizontal, șerpuit etc.), formele de palmetă (palmeta etajată cu brațe oblice, palmeta candelabru) și arcadele.

Gardul belgian. De cele mai multe ori, scopul pentru care se folosesc pomii conduși pe spalier este acela de a separa grădina de legume de cea ornamentală. Pomii sunt dirijați în general pe orizontală, deși modalitățile de dirijare sunt numeroase, gardul belgian fiind una dintre ele. Aceste forme de gard viu, de multe ori denumite spalier încrucișat sau spalier cordon dublu oblic, pot fi considerate predecesorii sistemelor de plantare deasă în plantațiile intensive (PIEBER și MODL, 2013). Acest tip de conducere a pomilor fructiferi este foarte atractiv datorită prezenței florilor primăvara, a fructelor vara, datorită coloritului frunzelor toamna și datorită formei ramurilor iarna (Fig. 3.10.) (TAYLOR, 2009).

Formele de cordon sunt folosite în special la meri și peri, însă pot fi utilizate și la alte specii, cum ar fi cireșul de exemplu. Formele de cordon se pot clasifica în funcție de diferite caracteristici în mai multe tipuri: cordon vertical, cu unul sau mai multe trunchiuri (în formă de „U”), cordon orizontal și pomi șnur palisați oblic, cordon șerpuit (Fig. 3.11.).

Arcadele. Pomii fructiferi sunt frecvent dirijați sub fprmă de arcade, pergole sau alt tip de structuri. Acestea sunt folosite în amenajările spațiilor verzi pentru a conduce privirea observatorului spre un anumit punct sau pentru a scoate în evidență un anumit element (o sculptură de exemplu). Arcadele pot fi amplasate la distanțe variabile una față de cealaltă, creând imaginea unui tunel (TAYLOR, 2009). Merii și perii sunt speciile cel mai des întâlnite pe astfel de structuri.

Modul de dispunere și de grupare a speciilor pomicole poate influența starea psihică a oamenilor. În acest sens, s-au identificat o serie de modalități de asociere a speciilor pomicole și ornamentale care pot avea influențe asupra starii emoționale (CARAMAZINU-CACOVSCHI, 1978), cum ar fi:

spațiile limitate de pomi fructiferi, arbori și arbuști favorizează acțiunile disciplinate mai mult decât spațiile libere;

masele compacte de plante concentrează atenția publicului într-un punct fix, în timp ce plantele dispuse împrăștiat distrag atenția;

speciile de dimensiuni mari pierd din măreția lor dacă nu sunt asociate cu specii de dimensiuni reduse;

formele de coroană conice și piramidale creează senzația de înălțime, în timp ce coroanele tabulare, turtite dau impresia de lărgime;

coroanele globuloase și compacte exprimă sobritate, comparativ cu formele pletoase ale căror ramuri pendente, plângătoare dau senzația de tristețe; arborii cu coroane rotunde, sferice și ovale dau un aspect vesel amenajării, iar cele columnare aspect solemn, sever și totodată melancolic;

dispunerea plantelor pe orizontală predispune la liniște în timp ce dispunerea în trepte predispune la agitație (DUMITRAȘ și colab., 2012).

4. Beneficiile utilizării pomilor fructiferi în amenajările peisagere

Orașele pot fi conceptualizate ca sisteme socio-ecologice complexe sau peisaje care sunt compuse din elemente spațiale diferite. Vegetația pomicolă din peisajele urbane oferă o varietate de beneficii tangibile și intangibile care pot fi evaluate diferit (SHACKLETON și colab., 2014).

Pomii fructiferi se găsesc de regulă în spații private dar și în spații publice iar beneficiile, valorile și semnificațiile acestora pot varia în funcție de epocă, drepturi și norme formale și informale (MINCEY și colab., 2013). Dimensiunile sociale ale componentei naturale a peisajelor urbane au beneficiat de o atenție limitată (HEYNEN, PERKINS și ROY, 2006). Există puține cercetări privind modul în care rezidenții din diferite cartiere și medii istorice, culturale și socio-economice pot folosi, valorifica și plasa semnificația diferitelor elemente ale peisajului, inclusiv pomi fructiferi și spațiile verzi (DINNIE și colab., 2013).

Se cunoaște faptul că pomii și zonele verzi oferă diverse beneficii care contribuie nu numai la funcționarea ecologică, ci și la calitatea vieții și sănătății locuitorilor din mediul urban (ARNBERGER și EDER, 2007; CHEN, ADIMO și BAO, 2009). Utilizarea vegetației pomicole în ariile urbane oferă orașelor o serie de beneficii sociale, economice și de mediu cum ar fi accesul echitabil la fructe, sporirea oportunităților de implicare socială și reîntoarcerea la natură (BELL, 2009).

Un alt avantaj al integrării pomilor în spațiile verzi publice este scăderea distanței de transport între producție și consum (GABALLA și ABRAHAM, 2008). Momentan, fructele proaspete pot fi transportate pe distanțe de până la 2.414 km (HILL, 2008), pe când fructele cultivate în centrele urbane dense se află la o distanță mult mai scurtă față de consumatori. Mai mult decât atât, produsele cultivate local nu necesită aceleași metode de procesare și ambalare ca și fructele obținute în mod convențional. Astfel se reduce considerabil poluarea aerului și a apei din natură (precum și utilizarea redusă a produselor pe bază de petrol) în timp ce fructele din centrele urbane pot fi cultivate organic – adică fără îngrășăminte sintetice și pesticide (FRANK și colab., 2011).

Printre beneficiile oferite de pomii fructiferi se numără și îmbunătățirea calității aerului, a climatul local, precum și depozitarea carbonului (TAYLOR și colab., 2011; HAMADA și colab., 2013; NOWAK și colab., 2013a; NOWAK și colab., 2013b). Aceștia îmbunătățesc, de asemenea, bunăstarea psiho-fizică a locuitorilor (KOO și colab., 2013) și calitatea estetică a mediului urban. În plus, oferă hrană și pentru habitate, pentru mediul sălbatic din orașe (SHANAHAN și colab., 2014). Creșterea fructelor direct în comunitățile în care sunt consumate oferă locuitorilor acces rapid la alimente sănătoase și poate îmbunătăți securitatea alimentară în comunitățile sărace (HORRIGAN și colab., 2002) (Fig. 4.1.).

Valoarea ornamentală a speciilor fructifere este un alt beneficiu adus zonelor urbane unde acestea sunt folosite (Fig. 4.2). Introduși în compoziția parcurilor, grădinilor sau scuarurilor ca specii solitare sau în grupuri, pomii fructiferi decorează spațiul prin port, flori, frunze și fructe (NEGREA și colab., 2011).

Din aceste motive, în ultimul deceniu, numeroase orașe au demarat programe ambițioase de plantare a pomilor fructiferi în zonele verzi publice. Beneficiile aduse de către aceștia sunt din ce în ce mai apreciate.

5. Principii de amenajare a spațiilor verzi utilizând speciile pomicole

Amenajarea peisagistică este o artă vizuală și structurală a integrării elementelor construite, precum clădiri, drumuri și tot ceea ce dă formă mediului urban. Acestea includ și spațiile verzi, care joacă un rol decisiv în realizarea peisajului urban. Pe lângă influența elementelor naturale asupra peisajului urban, pomii fructiferi au o importanță deosebită datorită structurii lor particulare și datorită funcțiilor spațiale. Precum clădirile, pomii au structuri care pun baza stilului arhitectural folosit (EDALATKHAH, 2012).

Pomii fructiferi reprezintă o combinație a trei forme de utilizare a acestora și anume: conservarea naturii, design-ul peisajului și producția de fructe (FISCHER, 2007).

Conform concepției peisagistului SIMONS (1967), peisajele trebuie proiectate în viziunea îmbunătățirii relațiilor om-localitate, om-circulație, om-om, om-natură. Fiecare pom plantat este o interfață a naturii (FISCHER, 2007).

Principiile generale de compoziție au ca scop final suprapunerea esteticului amenajării peste utilizarea sa, precum și menținerea interdependenței între spațiul verde, cadrul natural și cel construit (DUMITRAȘ și colab., 2008).

O amenajare de succes este dată de integritatea spațiului, de unitate. Toate elementele au un scop în proiectarea de ansamblu. Toate elementele se leagă între ele și alcătuiesc o unitate. Utilizarea pomilor fructiferi în amenajările peisagere, are la baza trei principii de design esențiale: proporția (scara), ritmul și echilibrul (REICH, 2009).

Scara, vorbește despre dimensiunea relativă a plantelor în raport cu restul vegetației și cu toate celelalte elemente, în special cu spațiul construit și cu omul (Fig. 5.1.). Acest principiu este definit ca „proporția de aur”, adică proporția cea mai perfectă a elementelor poate fi comparată cu șirul matematic 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 25, 55 etc.

Scara unui peisaj sau a unei părți dintr-un peisaj, care poate fi cuprins cu o singură privire, trebuie raportată la dimensiunile umane, la clădiri, la dimensiunile arborilor, chiar și la cer (REICH, 2009). Din acest punct de vedere se poate vorbi despre o scară individuală, când spațiul proiectat se referă la o singură persoană (DUMITRAȘ și colab., 2008). Cu ajutorul liniilor corespunzătoare și a structurilor existente scara poate fi fixată, dar doar cu o măsură. Pentru obținerea scării dorite se folosesc diverse trucuri care alterează scara aparentă.

În general, se caută obținerea proporției datorită atmosferei calde, liniștitoare pe care o crează, lăsând impresia de confort și bunăstare. Deși scara este un principiu dorit în amenajările peisagere, mai pot exista și excepții. Un exemplu în acest sens poate fi utilizarea unui pom fructifer pitic pe o peluză întinsă sau o grădină mică acoperită în întregime de un soi de măr de vigoare mare. În anumite situații, lipsa proporției poate fi folosită și într-un mod benefic.

Ritmul în amenajările peisagere, vine ca o repetiție congenitală a elementelor vizuale, elementele în sine rezultând din armonia și accentul vizual. Avantajul ritmului e că, omogenitatea creează armonie, a cărui efect este să creeze unitate în peisaj și să impregneze o stare de bine. Dezavantajul ritmului este că, folosit în exces, devine plictisitor, iar în locul stării de bine, se instalează monotonia.

Ritmul poate fi static-liniar sau dinamic-direcțional. El se poate referi la volum, suprafață, culoare, lumină, funcțiune prin condensare și diluare de interes (DUMITRAȘ și colab., 2008).

Pentru ca amenajarea să fie reușită, e nevoie și de cel de-al treilea element: echilibrul. Echilibrul nu implică formalitate. O amenajare formală rezultă din folosirea simetriei pe fiecare parte a axei, dar echilibrul poate fi obținut și în lipsa simetriei (Fig. 5.2). Acesta reprezintă egalitatea interesului față de ax, prin evaluarea minte-ochi, a formei, masei, valorii, culorii etc. (DUMITRAȘ și colab., 2012).

CONTRIBUȚIA

PERSONALĂ

Pag. 52, nenumerotată, fără header, goală

6. Scopul și obiectivele cercetării

6.1. Scopul cercetării

Scopul cercetărilor prezentate în această teză au la bază determinarea valorii ornamentale a pomilor fructiferi și identificarea modului de utilizare a acestora în amenajarea spațiilor verzi din mediul urban. Din cele mai vechi timpuri pomii fructiferi au fost utilizați în primul rând pentru producția de fructe urmând ca mai târziu să fie din ce în ce mai apreciați pentru caracterele ornamentale ale acestora.

Această cercetare își propune analizarea modului de utilizare a pomilor fructiferi în amenajările peisagere prin determinarea calității vizuale a spațiilor verzi dată de prezența speciilor pomicole, atât primăvara prin abundența florilor, cât și toamna prin mozaicul de culori al frunzelor, studierea fenologiei, precum și stabilirea modului de dispunere a vegetației pomicole în spațiile verzi amenajate și identificarea speciilor pretabile în design-ul parcurilor, grădinilor și scuarurilor. Aceste studii urmăresc evidențierea valorii ornamentale a pomilor fructiferi și identificarea modalităților prin care aceștia pot fi integrați în peisaj alături de plantele ornamentale deja recunoscute pentru valoarea lor estetică.

6.2. Obiectivele cercetării

În vederea atingerii scopului (Fig. 6.1.) urmărit au fost stabilite următoarele obiective:

studierea fenologiei și rolul acesteia în percepția vizuală a pomilor fructiferi;

determinarea calității vizuale a peisajelor din mediul urban în prezența și în absența pomilor fructiferi;

determinarea potențialului ornamental al foliajului la unele soiuri de cireș în sezonul de toamnă;

determinarea pigmenților de culoare roșie-portocalie din funzele unor soiuri de cireș;

determinarea pigmenților galbeni din frunzele unor soiuri de cireș;

identificarea speciilor și a soiurilor de pomi fructiferi utilizați în amenajarea spațiilor verzi;

stabilirea modului de amplasare a vegetației pomicole în compoziția spațiilor verzi publice;

determinarea posibilităților de utilizare a speciilor pomicole în amenajarea spațiilor verzi.

7. Materiale și metode de cercetare

7.1. Localizarea cercetării

Cercetările privind valoare ornamentală a pomilor fructiferi și utilizarea acestora în amenajarea spațiilor verzi s-au desfășurat pe teritoriul a două țări și anume, România și Polonia (Fig. 7.1). Pe teritoriul țării noastre, cercetările s-au desfășurat în spațiile verzi publice din două mari orașe, București și Cluj-Napoca. Cea de-a treia locație aleasă a fost capitala Poloniei, Varșovia, unde, zonele verzi (parcuri și grădini publice) ale orașului au făcut obiectul de studiu al acestei cercetări.

Capitala României din 1862, Bucureștiul este un important centru industrial și comercial al țării, ocupând locul zece în clasamentul celor mai orașe din Uniunea Europeană. Acesta se întinde pe o suprafață de 228 km2 din care 4.406 ha sunt acoperite de spații verzi, situându-se astfel pe primul loc în România din punct de vedere al suprafeței verzi totale. Fiecărui locuitor al capitalei îi revin 21,4 mp de spațiu verde, ceea ce plasează Bucureștiul pe locul 4 în top 10 orașe verzi din țară după suprafața de spații verzi pe cap de locuitor.

Bucureștiul are 46 de parcuri și grădini contemporane și istorice, amenajate în diferite stiluri peisagere, având diferite funcții.

Orașul Cluj-Napoca, oraș reședință al județului Cluj, este al doilea oraș ca mărime după capitala României, București, și este unul dintre cele mai importante centre culturale, academice și economice din țară. Orașul are o suprafață de 179,5 km2 și este delimitat pe trei părți de dealuri și coline.

În ceea ce privește spațiile verzi, acestea ocupă o suprafață de 814 ha din supafața totală a orașului, lucru care face din Cluj-Napoca al treilea oraș din România în ceea ce privește suprafața totală de spații verzi. Spațiile verzi ale orașului cuprind parcuri istorice și contemporane, grădini, scuaruri și păduri de agrement.

Varșovia, capitala Poloniei din 1596, este amplasată pe râul Vistula și are o suprafață de 517 km2. Unul dintre cele mai dinamice orașe din Europa, considerat oraș alfa, Varșovia este un important centru turistic, cultural, economic și politic. Cu un număr de 82 de parcuri, 225 de scuaruri și peluze, Varșovia este considerată unul din orașele verzi ale Europei, având o suprafață verde de 28%, adică un sfert din suprafața totală al orașului.

Din cadrul fiecărui oraș mai sus menționat, s-au ales un număr diferit de spații verzi publice, în funcție de complexitate studiilor ce urmau să fie realizate și în funcție de posibilitățile oferite de fiecare oraș în parte.

7.2. Materialul și metoda de cercetare privind fenologia speciilor pomicole și rolul acesteia în percepția vizuală a pomilor fructiferi

Observațiile fenologice s-au realizat pe parcursul a doi ani de vegetație (2015-2016) și au cuprins patru specii fructifere: măr, păr, cireș și piersic. Din cadrul fiecărui specii s-au ales câte trei soiuri după cum urmează:

măr: ‘Florina’, ‘Pinova’, ‘Topaz’;

păr: ‘Favorita lui Clapp’, ‘Hayatama’, ‘Williams Roșu’;

cireș: ‘Karina’, ‘Summit’, ‘Sunburst’;

piersic: ‘Champion’, ‘Suncrest’, ‘Wassenberger’.

Cercetarea s-a desfășurat în livada din cadrul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca, județul Cluj. Livada se întinde pe o suprafață de 2 ha și a fost înființată în anul 2012. În ceea ce privește clima orașului Cluj-Napoca, aceasta este de tip continental moderată, cu influențe dinspre Munții Apuseni. Temperatura medie anuală este de 8,2˚C. Schimbările bruște de temperatură, mai ales în sezonul de iarnă, sunt caracteristice acestei zone climatice. Precipitațiile medii anuale ating 663 mm, dar cu toate aceste s-au înregistrat perioade secetoase de lungă durată.

Observațiile fenologice s-au înregistrat săptămânal, iar stadiile de dezvoltare ale organelor reproductive au fost fotografiate începând din luna martie a fiecărui an până în fenofaza de legarea fructelor. În această perioada s-a urmărit în mod deosebit declanșarea înfloririi și durata acesteia cu scopul de a determina potențialul ornamental al soiurilor alese în lunile de primăvară.

Înfloritul și durata înfloritului este cea mai importantă fenofază din punct de vedere peisagistic, dar nu numai, și din acest motiv la baza acestei cercetări a stat studierea acestei fenofaze. Momentul înfloririi cât și durata acestuia stabilesc perioada de decor a pomilor în sezonul de primăvară, aceasta fiind una din cele mai apreciate valori ornamentale ale pomilor fructiferi. Cunoașterea perioadei de decor a pomilor fructiferi permite asocierea acestor specii cu diverse plante ornamentale obținând în acest fel cadre naturale armonioase și atrăgătoare din punct de vedere peisagistic.

7.2.1 Descrierea materialului biologic

7.3. Materialul și metoda de cercetare privind evaluarea calității vizuale a peisajelor urbane cu pomi fructiferi

În vederea determinării și evaluării calității vizuale a spațiilor verzi urbane caracterizate de prezența pomilor fructiferi s-a folosit metoda SBE (Scenic Beauty Estimation Method – Metoda de estimare a calității vizuale a peisajelor). SBE este cea mai frecvent utilizată metodă de determinare a calității vizuale a peisajelor care derivă din judecățile observatorului cu privire la evaluarea peisajului (DANIEL și BOSTER, 1976). Evaluarea peisajului cu ajutorul metodei SBE se face prin atribuirea unor valori numerice frumuseții pitorești pe o scală de intervale. Prin valorile numerice relative rezultate în urma evaluării, se reflectă diferențele măsurate în frumusețea percepută de către observator, dar nu în raport cu o valoare reală zero (INGARDEEN, 1973; ULRICH, 1983).

Studiul calității vizuale a spațiilor verzi publice din Cluj-Napoca, s-a realizat în primăvara anului 2015 și a constat în identificarea și evaluarea zonelor verzi pe a căror suprafață se găsesc pomi fructiferi. Zece astfel de zone au fost identificate și fotografiate urmând să fie evaluate pe baza unor chestionare de către studenții de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca. Chestionarele folosite în acest studiu au avut ca și obiectiv analizarea peisajului din două perspective diferite și anume: valoarea ornamentală a peisajului dată de prezența pomilor fructiferi în spațiile verzi și valoarea ornamentală a acelorași peisaje dar în lipsa speciilor pomicole. Astfel, zece fotografii din diferite părți ale orașului au fost alese și prelucrate cu ajutorul programului Photoshop CS6 pentru a elimina pomii fructiferi din cadrul natural. Acest lucru a avut ca scop evaluarea calității vizuale a spațiilor verzi din Cluj-Napoca în prezența precum și în absența speciilor pomicole.

Treizeci de studenți de la secția de Peisagistică a Facultății de Horticultură au fost chestionați (Tabel 7.1.). Aceștia au fost rugați să evalueze imaginile date pe o scară de la 1 la 7, luând în considerare următorii parametrii: armonia și farmecul cadrului natural, gradul de naturalețe, intensitatea și diversitatea culorii în spațiului verde.

Înainte de a începe evaluarea cadrelor naturale studiate, studenții au fost informați cu privire la importanța pomilor fructiferi în spațiile verzi urbane, care sunt avantajele și dezavantajele utilizării lor. Scopul acestei prezentări a fost ca să îi ajute pe studenți să își creeze propriile criterii de evaluare a cadrelor naturale ce urmau să le fie prezentate.

Tabel 7.1. Caracteristicile demografice ale participanților la chestionar

Table 7.1. The demographic characteristics of survey participants

În Anexa 1 sunt prezentate fotografiile evaluate de către studenți în acest studiu. Fiecare fotografie are un cod notat în partea stângă, care diferențiază cele două categorii de imagini (FT – cu pomi fructiferi, respectiv WFT – fără pomi fructiferi) dar și imaginile între ele.

Datele obținute în urma acestui studiu au fost prelucrate statistic folosind programul SPSS 17.0. Valorile medii au fost calculate și au fost efectuate corelații utilizând testul de rang non-parametric.

7.4. Materialul și metoda de cercetare privind potențialul ornamental al unor soiuri de cireș dat de coloritul frunzelor toamna

Pentru realizarea acestui studiu s-au ales 5 soiuri de cireș, și anume: ‘Merchant’, ‘Early Red’, ‘Lapins’, ‘Burlat’ și ‘Kordia’. De la aceste soiuri s-au recoltat frunze în toamna anului 2016 cu scopul de a determina pigmenții responsabili pentru coloritul frunzelor în lunile de toamnă.

Soiurile studiate sunt localizate la SC FERMA STELUȚA SRL din municipiul Cluj-Napoca, județul Cluj. Ferma se întinde pe o suprafață de 100 ha și cuprinde livezi de cireș, prun și măr. Înființată în anul 2011, la distanțe de plantare de 4 m între rânduri și 1,5 m între pomi pe rând, livada de cireși este una de densitate mare (1666 pomi/ha). Toate soiurile alese sunt cultivate pe versanți cu expoziție sudică iar forma de coroană utilizată a fost Zahn Spindel.

Modificarea culorii frunzelor a fost observată timp de o lună, perioadă în care frunzele au fost recoltate în două etape: în momentul în care acestea au devenit roșii, iar mai apoi când acestea și-au schimbat culoarea în galben. În acest fel, soiurile alese au putut fi studiate pe toată durata modificărilor fiziologice, fiind astfel analizat potențialul ornamental al speciei dat de aceste schimbări de culoare. Extracții de antociani și carotenoide au fost realizate pentru identificarea pigmenților responsabili pentru mozaicul de culori care îmbracă coroana acestor soiuri toamna.

Pentru realizarea extracțiilor de antociani și carotenoide s-au achiziționat de la Merck, Germania următoarele substanțe chimice: metanol, acetat de etil, eter de petrol, dietil eter, clorură de sodiu, sulfat de sodiu anhidru. Standardele de luteină, zeaxantină și β-caroten au fost furnizate de standardele LGC. S-au achiziționat metanol și terț-butil metil eter (TBME) (grad HPLC) de la Merck.

7.4.1. Descrierea materialului biologic

Soiul ‘Merchant’. Soiul lansat în anul 1970, originar din Norfolk, UK, este viguros, autosteril, cu fructe mari, colorate roșu-vișiniu. Fructele încep să se matureze la sfârșitul lunii iunie, fiind considerat unul din varietățile cu coacere timpurie cele mai bune (BRIGHT și SUE MARTE, 2004).

Soiul ‘Early Red’. Lansat în anul 1995 de către Marvin L. Nies, soiul este de vigoare medie sper mare, cu foliaj dens, frunze ovate și acuminate, fructe ferme și mari de culoare roșie, care devin roșu închis o data cu maturarea acestora (IORDĂNESCU, 2008).

Soiul ‘Lapins’. Soiul ‘Lapins’ a fost obținut prin încrucișarea dintre soiurile ’Van’ și ’Stella’ la Stațiunea de Cercetare Agricolă Summerland din Columbia Britanică, Canada (LANE și SCHMID, 1984). Este un soi autofertil, bun polenizator universal, cu maturare târzie și productivitate mare. Prezintă fructe mari cu pulpa fermă, rezistente la crăpare. Maturarea fructelor are loc la 39 zile după Burlat (LONG și colab., 2007).

Soiul ‘Burlat’. Acest soi este de viguare mare și prezintă port dresat. Fructul este cordiform, foarte mare, cu un diamentru de 24-26 mm și cu o greutate de 7-10 g, de calitate bună și rezistent la transport. Pielița este de culoare roșu-vișiniu, devenind mai închisă la culoare pe măsură ce se coace. Soiul se maturează în ultima decadă a lunii mai, începutul lunii iunie și este compatibil cu soiurile ’Van’, ’Hardy Gyant’ și ’Rainer’ (MITRE, 2008).

Soiul ‘Kordia’. Acest soi cunoscut cu numele de Attica în U.S.A, a fost lansat în Cehia. Soiul este autosteril, de vigoare mică, cu fructe mari, cordiforme. Pielița este de culoare roșu închis, gust dulce, pulpa cărnoasă și rezistente la crăpare (ANDERSEN și colab., 2003). Perioada de maturare a fructelor are loc la sfârșitul lunii iunie, începutul lunii iulie.

7.4.2. Extracția și determinarea HPLC a carotenoidelor

Carotenoidele au fost extrase din 5 g de frunze utilizând procedura descrisă de SCHLATTERER și BREITHAUPT (2006). Frunzele au fost omogenizate și extrase de trei ori cu un amestec de metanol/acetat de etil/eter de petrol (1:1:1, v/v/v). Extractele combinate au fost împărțite într-o pâlnie de separare cu apă, dietil eter și soluție salină, iar faza eterică a fost evaporată până la uscare. Reziduul obținut s-a diluat cu TBME/ metanol, s-a filtrat (PTFE, 0,45 pm) și s-a supus analizei de înaltă performanță a cromatografiei lichide-detector de fotodiodă (HPLC-PDA).

HPLC-PDA s-a realizat utilizând un sistem Shimadzu LC20 AT cu un detector de matrice de diode SPD-M20A și s-a utilizat coloana YMC C30 (24cm x 4,6mm, dimensiunea particulelor 5 pm). Faza mobilă utilizată a fost un amestec de doi solvenți: solvent A: metanol/terț-butil metil eter/apă (81:15:4, v/ v/v) și solventul B: 90:7:3, v/ v/v). Gradientul a început cu 1% B la min 0 și a crescut la 100% B la min 160 conform metodei descrise de GIUFFRIDA și colab. (2012). Viteza de curgere a fost ajustată la 0,8 ml min-1. Identificarea carotenoidelor în frunze a fost efectuată prin compararea spectrelor UV-VIS și a timpului de retenție al vârfurilor eșantionului cu cele ale standardelor (BRITTON și colab., 1996). Concentrația carotenoidelor a fost calculată utilizând curbele de calibrare a standardelor carotenoide (luteină, zeaxantină și beta-caroten).

7.4.3. Extracția și determinarea HPLC a antocianilor

Antocianinele au fost extrase din frunze cu metanol acidificat (0,3% HCl) utilizând un omogenizator (Miccra D-9 KT Digitronic, Bergheim, Germania). Re-extracția s-a făcut până când reziduul a fost incolor, în timp ce extracția finală a fost făcută peste noapte, la 4 °C la întuneric. Extractul colorat a fost filtrat apoi concentrat sub vid pentru a îndepărta metanolul. După adăugarea a 1 ml de metanol, filtrate prin 0,45 pm, probele au fost analizate utilizând HPLC-DAD.

Analizele au fost efectuate pe un sistem HPLC Shimadzu echipat cu un sistem de distribuție a pompelor binare LC-20 AT (Prominence), un degazator DGU-20 A3 (Prominence), un detector de radiații SPD-M20 A-VIS și un Luna Phenomenex C- 18 coloană (5 pm, 25 cm x 4,6 mm). Faza mobilă a constat în: solvent A acid formic (4,5%) în apă bidistilată și solvent B – acetonitril. Sistemul de eluare cu gradient a fost: 10% B, 0-9 min; 12% B, 9-17 min; 25% B 17-30 min; 90% B, 30-50 min; 10% B, 50-55 min. Viteza de curgere a fost de 0,8 ml/min și analizele au fost efectuate la 35°C. Cromatogramele au fost monitorizate la 520 nm. Identificarea compușilor și atribuirea picurilor au fost efectuate pe baza propriilor timpi de retenție, a spectrelor UV-VIS și, de asemenea, comparând cu standardele (cianidin-3-O-galactozidă) și cu datele publicate. Cuantificarea antocianinei s-a efectuat utilizând cianidin-3-O-galactozidă ca standard pur și calculul s-a făcut folosind curba de calibrare.

7.4.4. Analiza statistică

Extracția pigmenților din frunzele fiecărui cultivar a fost triplicată pentru cuantificare. Valorile fiecărui cultivar sunt medii. Datele obținute au fost evaluate statistic folosind analiza variantei (ANOVA) și testul Duncan pentru a compara mijloacele între grupuri și pentru a determina diferențele semnificative între concentrația de pigmenți din frunze. Nivelul de semnificație utilizat este de p<0,05. Analiza principală a componentelor (PCA) a fost utilizată pentru a determina corelația dintre conținutul de pigmenți din frunze a cultivarelor studiate.

7.5. Materialul și metoda de cercetare privind identificarea speciilor pomicole utilizate în amenajarea spațiilor verzi

Acest studiu s-a desfășurat în două locații distincte și anume: capitala României, București, și capitala Poloniei, Varșovia. Studiul s-a întins pe o perioadă de un an, respectiv anul 2016-2017, perioadă în care s-au vizitat siturile alese, s-au adunat și prelucrat datele culese din cele două locații.

Scopul acestei cercetări a fost identificarea speciilor și soiurilor de pomi fructiferi folosiți cu preponderență în compoziția spațiilor verzi urbane. În acest sens 10 parcuri din fiecare oraș au fost selectate (Tabel 7.2.). Zonele verzi selectate au fost alese aleatoriu, fără să se țină cont de suprafața acestora, forma terenului sau de stilul de amenajare.

Pomii fructiferi au fost identificați pe baza studiului vizual conform metodologiei utilizată de GURNELL și colab. (2001). Metoda este ușor de aplicat și oferă un indice numeric relativ al plantelor studiate pentru a compara datele și siturile alese. Pentru o precizie cât mai bună, parcurile au fost împărțite în mai multe segmente imaginare, în funcție de dimensiunile parcului (Fig. 7.2.). Linia principală a fost stabilită de-a lungul aleilor sau a aliniamentelor de pomi fructiferi și a avut o lungime cuprinsă între 500-1000 m. La un parc de 10-20 ha s-au stabilit între 6-12 linii principale. Observațiile s-au făcut de-o parte și de alta a liniei și au fost repetate la un interval de 1-2 saptămâni.

Prelucrarea statistică a datelor obținute s-a făcut pe baza tabelelor pivot, a coeficientului de corelație Pearson și a analizei varianței (ANOVA). În urma prelucrării acestor date s-a dorit evidențierea speciilor de pomi fructiferi folosite cu preponderență în amenajarea zonelor verzi din cele două capitale, precum și răspândirea lor pe suprafața acestora.

Tabel 7.2. Lista parcurilor publice studiate din București și Varșovia

Table 7.2. List of public parks studied in Bucharest and Warsaw

7.6. Materialul și metoda de cercetare privind determinarea modului de dispunere a pomilor fructiferi în compoziția parcurilor publice

Cercetarea s-a desfășurat în 32 de parcuri istorice și contemporane din capitala Poloniei, Varșovia și din capitala României, București. Dintr-un total de 82 de spații verzi publice au fost selectate un număr de 22 de parcuri (Fig. 7.3.), grădini și scuaruri din Varșovia și alte 10 din București (Fig. 7.4.), pentru a fi studiate cu scopul identificării modului de dispunere a vegetației pomicole în structura spațiilor verzi urbane (Tabel 7.3.).

Parcurile selectate au fost localizate în diferite părți ale orașelor în care s-au desfășurat cercetările având dimensiuni și stiluri de amenajare diferite.

Pentru realizarea acestui studiu s-au desfășurat observații vizuale în toate siturile alese și s-au inventariat pomii fructiferi existenți în spațiile verzi studiate. Inventarierea pomilor și a modului lor de dispunere în compoziția parcurilor s-a realizat pe parcursul anului 2016-2017. Pomii au fost inventariați cu ajutorul unei aplicații mobile, GPS Photo Viewer, pentru a obține coordonatele GPS (Global Positioning System) ale fiecărei specii, cu scopul de a identifica poziția acestora pe suprafața parcului.

În urma acestei inventarieri, folosind coordonatele GPS obținute, speciile pomicole identificate au fost poziționate pe planurile parcurilor conform situației existente în teren. În acest sens s-a folosit programul Google Earth în care s-au introdus coordonatele GPS ale pomilor, realizând astfel planurile parcurilor cu dispunerea pomilor fructiferi pe suprafața acestora. Pe baza acestor planuri și a observațiilor vizuale din teren s-a determinat modul de dispunere a pomilor fructiferi în interiorul zonelor studiate.

Datele obținute au fost prelucrate statistic cu ajutorul analizei varianței (ANOVA), a testului “t” (analiza post-hoc) și a testului Dunn (corecția Bonferroni), care permit compararea celor trei grupuri studiate (specii solitare, grupuri și aliniamente de pomi fructiferi) pentru a determina modul de dispunere a speciilor pomicole predominant în amenajarea spațiilor verzi.

Tabel 7.3. Lista parcurilor publice studiate

Table 7.3. List of public parks studied

8. Rezultate și discuții

8.1. Rezultatele privind fenologia speciilor pomicole și rolul acesteia în percepția vizuală a pomilor fructiferi

Declanșarea fenofazelor și durata acestora este influențată în mod special de condițiile meteorologice. Pe parcursul celor doi ani de studiu nu s-au înregistrat diferențe semnificative în ceea ce privește condițiile climatice.

În anul 2015, pe durata cercetărilor, în orașul Cluj-Napoca s-a înregistrat o temperatură medie anuală de +10,4˚C, cu o valoare minimă de -17,3˚C înregistrată în data de 07.01.2015 și cu o valoare maximă de +34,4˚C înregistrată la 12.08.2015.

În anul 2016, temperatura medie anuală a fost de +9.8˚C, cu un minim înregistrat la data de 24.01.2016 de -14.2˚C și cu un maxim de +33.5˚C înregistrat la 17.06.2016. Temperatura minimă, maximă și medie, precum și numărul zilelor ploioase înregistrate pe perioada cercetării sunt prezentate în Tabelul 8.1.

Tabel 8.1. Temperaturile și precipitațiile anuale înregistrate pe durata cercetărilor

Table 8.1. The annual temperatures and precipitations recorded during the research

Sursa: prelucrare după https://www.meteoblue.com

Dezmuguritul. În anul 2015 datorită temperaturilor mai scăzute din primele luni ale anului, pomii au pornit în vegetație 2-4 zile mai târziu decât în anul 2016, când temperaturile înregistrate au fost mai ridicate.

Din grupa sâmburoaselor soiurile care au intrat în vegetație mai devreme sunt soiurile de piersic ‘Champion’ și ‘Wassemberger’, urmate de soiul ‘Suncrest’. În anul 2015 aceste soiuri au dezmugurit cu 2-3 zile mai târziu decât în anul 2016, însă în ambele situații soiurile ‘Champion’ și ‘Wassemberger’ au pornit primele în vegetație. Astfel, în anul 2015 soiurile ‘Champion’ și ‘Wassemberger’ au intrat în vegetație în data de 12 martie iar soiul ‘Suncrest’ a pornit în vegetație 10 zile mai târziu, în 22 martie.

În anul 2016, soiurile ‘Champion’ și ‘Wassemberger’ au intrat în vegetație în data de 10 martie iar soiul ‘Suncrest’a dezmugurit în 20 martie.

În anul 2015, cele trei soiuri de cireș ‘Karina’, ‘Summit’ și ‘Sunburst’ au dezmugurit în aceiași dată (2 aprilie), însă, în anul 2016, acestea au pornit în vegetație cu două zile mai devreme decât în anul precedent, și anume în 31 martie.

Speciile din grupa semințoaselor, părul și mărul, au dezmugurit mai târziu cu 2 până la 4 zile în anul 2015 decât în anul 2016.

Soiurile de păr ‘Favorita lui Clapp’ și ‘Hayatama’ au pornit în vegetație mai repede decât soiul ‘Wiliams Roșu’, atât în 2015 cât și în 2016. Astfel, în 2015, soiurile ‘Favorita lui Clapp’ și ‘Hayatama’ au intrat în vegetație în 13 martie, iar soiul ‘Wiliams Roșu’ a pornit în vegetație 13 zile mai târziu decât acestea, în 26 martie. În anul 2016, soiurile ‘Favorita lui Clapp’ și ‘Hayatama’ au intrat în vegetație cu 3 zile mai devreme decât în anul 2015, respectiv în 10 martie, în timp ce soiul ‘Wiliams Roșu’ a dezmugurit cu 2 zile mai repede decât în anul precedent, și anume, în 24 martie.

Dezmuguritul soiurilor de măr s-a declanșat în aceiași zi la toate cele trei soiuri studiate dar cu o diferență de 4 zile de la un an la altul. În anul 2015 acestea au pornit în vegetație în data de 14 martie iar un an mai târziu, soiurile de măr au dezmugurit în data de 10 martie.

În Tabelul 8.2. sunt prezentate date cu privire la intrarea în vegetație (dezmugurit) a speciilor și soiurilor studiate.

Tabel 8.2. Pornirea în vegetație a speciilor studiate în perioada 2015-2016

Table 8.2. Bud development of studied fruit trees during 2015-2016

Butonul alb/Butonul roz. La soiurile de piersic, în anul 2015, butonul roz s-a declanșat mai întâi la ’Suncrest’ în 24 martie iar la 3 zile distanță butonul roz a apărut la soiurile ’Champion’ și ‘Wassemberger’. În anul 2016, butonul roz a apărut în 23 martie la soiul ’Suncrest’, urmând ca în 27 martie, respectiv 1 aprilie să se declanșeze la soiurile ’Champion’ și ‘Wassemberger’.

În anul 2015, butonul alb a apărut la soiurile de cireș ’Summit’ și ’Sunburst’ în data de 6 aprilie, urmând ca după 2 zile butonul alb să fie vizibil și la soiul ’Karina’. În 2016 în schimb, butonul alb s-a declanșat mai devreme decât în 2015, fiind vizibil în data de 2 aprilie la soiurile ’Summit’ și ’Sunburst’ și în data de 4 aprilie la soiul ’Karina’.

La păr, în primul an de studiu, butonul s-a declanșat în 7 aprilie la soiul ’Hayatama’ și în 11 și 12 aprilie la soiurile ’Wiliams Roșu’ și ’Favorita lui Clapp’. În cel de-al doilea an de studiu, la soiul ’Hayatama’ butonul a apărut în 3 aprilie iar la soiurile ’Favorita lui Clapp’ și ’Wiliams Roșu’ la patru zile mai târziu.

În anul 2015, la măr, declașarea butonului roz a avut loc la aceiași dată, și anume, în 10 aprilie iar în 2016 butonul a apărut cu cinci zile mai devreme decât în anul precedent, respectiv în data de 5 aprilie.

Începutul și durata înfloritului. Fenofaza înfloritului pomilor fructiferi, cea mai importantă fenofază din punct de vedere peisagistic și nu numai, este influențată de condițiile climatice, îndeosebi de temperatura și umiditatea aerului. Durata de păstrare a florii se află în strânsă legătură cu acești doi factori.

Observațiile fenologice s-au derulat de-a lungul celor trei etape: deschiderea florilor, înflorirea deplină și căderea petalelor.

Primele soiuri care au înflorit sunt cele din grupa sâmburoaselor. În 2015, la soiurile de piersic s-a observat o înflorire timpurie. Soiul ‘Suncrest’ a fost primul la care s-a declanșat înflorirea, în 23 martie, urmat de soiurile ‘Wassemberger’ și ‘Champion’ în 31 martie respectiv 5 aprilie. În anul 2016, ordinea în care au înflorit soiurile de piersic s-a schimbat față de anul precedent și s-a observat o diferență de 4-6 zile în cazul soiurilor ‘Suncrest’ și ‘Champion’. La acestea, fenofaza înfloritului s-a declanșat în 27, respectiv 31 martie, cu 4 zile mai târziu decât în 2015 la soiul ‘Suncrest’ și cu 6 zile mai devreme decât în anul precedent la soiul ‘Champion’, în timp ce soiul ‘Wassemberger’ a înflorit la aceiași dată în ambii ani de studiu.

În cazul soiurilor de cireș, în primul an de studiu, soiurile ‘Summit’ și ‘Sunburst’ au înflorit la aceiași dată, în 10 aprilie, urmate îndeaproape de soiul ‘Karina’ a cărui înflorire s-a declanșat în 12 aprilie. În anul 2016, soiurile de cireș au înflorit în aceiași ordine ca și în anul 2015, însă în zile diferite și anume: soiurile ‘Summit’ și ‘Sunburst’ în 6 aprilie iar soiul ‘Karina’ 2 zile mai târziu, în 8 aprilie.

În anul 2015, din grupa semințoselor, soiul de păr ’Hayatama’ a înflorit cel mai devreme, în 11 aprilie, urmat de ’Wiliams Roșu’ în 14 aprilie și de soiul ’Favorita lui Clapp’ 3 zile mai târziu, în 17 aprilie. În anul următor, soiul ’Hayatama’ a început să înflorească în 7 aprilie, urmat de ’Wiliams Roșu’ în 10 aprilie și de ’Favorita lui Clapp’ în 13 aprilie.

Soiurile de măr, în primul an de studiu au înflorit după cum urmează: ’Pinova’ și ’Topaz’ în 15 aprilie, ’Florina’ în 16 aprilie. În anul următor, soiurile de măr au început să înflorească toate la data de 11 aprilie.

Datele privind începutul înfloritului și căderea petalelor la toate cele 12 soiuri studiate sunt prezentate în Tabelul 8.3.

Influențată de condițiile pedoclimatice perioada înfloritului a variat în funcție de soi între șapte și cincisprezece zile. În Figura 8.1. sunt prezentate datele cu privire la durata păstrării floriilor în cazul fiecărui soi, pe parcursul celor doi ani de vegetație.

Rezultatele obținute cu privire la perioada de înflorire a soiurilor alese în anul 2015, arată că acestea au înflorit în ordinea următoare: ’Suncrest’, ’Wassemberger’, ’Champion’, ’Summit’, ’Sunburst’, ’Hayatama’, ’Karina’, ’Williams Roșu’, ’Pinova’, ’Topaz’, ’Florina’ și’Favorita lui Clapp’.

În anul 2016, soiurile alese au înflorit după cum urmează: ’Suncrest’, ’Champion’, ’Wassemberger’, ’Summit’, ’Sunburst’, ’Hayatama’, ‚Karina’, ’Williams Roșu’, ’Pinova’, ’Topaz’, ’Florina’ și ’Favorita lui Clapp’.

Tabel 8.3. Începutul înfloritului și căderea petalelor la soiurile studiate (2015-2016)

Table 8.3. The beginning of the bloom and the fall of the petals to the studied varieties (2015-2016)

În cei doi ani de observații, nu s-au înregistrat diferențe semnificative în ceea ce privește epoca de înflorire la soiurilor luate în studiu. Ordinea în care acestea au înflorit a fost aceiași în cei doi ani de vegetație, singura excepție fiind observată la soiurile de piersic ’Wassemberger’ și ’Champion’. În anul 2015, soiul ’Champion’ a înflorit după soiul ’Wassemberger’, pe când în anul 2016 soiul ’Champion’ a înflorit înaintea soiului ’Wassemberger’.

Căderea petalelor. Această fenofază a avut loc mai devreme în anul 2016 decât în 2015 la toate soiurile selectate, mai puțin la soiul de piersic ’Champion’, la care căderea petalelor s-a declanșat la aceiași data (Tabel 8.3.).

Astfel, în 2015, căderea petalelor la soiurile din grupa sâmburoaselor s-a declanșat în 13 aprilie la soiul ’Suncrest’. Acest soi a fost urmat de soiurile de cireș ’Summit’ și ’Sunburst’ în data de 21 aprilie, urmate apoi de soiurile de piersic ‘Wassemberger’ și ’Champion’ în 22 aprilie, iar în cele din urmă de soiul de cireș ’Karina’ în 23 aprilie.

La soiurile din grupa semințoaselor, căderea petalelor în anul 2015 a început în 21 aprilie cu soiul de păr ’Hayatama’. Acesta a fost urmat de ’Wiliams Roșu’ în 24 aprilie și de ’Favorita lui Clapp’ în 26 aprilie. La toate soiurile de măr căderea petalelor a început în 30 aprilie.

În anul 2016, începutul căderii petalelor s-a înregistrat la soiul de piersic ’Suncrest’ în 10 aprilie. Acesta a fost urmat de soiul de cireș ’Karina’ în 18 aprilie, de soiul ’Summit’, ’Sunburst’ și de soiul de piersic ‘Wassemberger’ în 20 aprilie. Din grupa sâmburoaselor la soiul de piersic ’Champion’ căderea petalelor s-a declanșat cel mai târziu căderea petalelor, în 22 aprilie.

Tot în anul 2016, la soiurile din grupa semințoaselor, începutul căderii petalelor s-a înregistrat în 15 aprilie la soiul de păr ’Hayatama’. Acesta a fost urmat de ’Wiliams Roșu’ în 17 aprilie, de ’Favorita lui Clapp’ în 20 aprilie, de soiul de măr ’Pinova’ în 24 aprilie și de ’Florina’ și ’Topaz’ în 26 aprilie.

Începutul căderii petalelor s-a declanșat la o diferență de 1 până la 7 zile între cei doi ani de vegetație.

Legarea fructelor. În 2015, la piersic, legarea fructelor s-a declanșat în 16 aprilie la soiul ’Suncrest’ și 11 zile mai târziu la soiurile ’Champion’ și ’Wassemberger’. În anul ce a urmat, legarea fructelor a avut loc în 31 aprilie la soiul ’Suncrest’ iar în 25 și 27 aprilie la soiurile ’Champion’ și ’Wassemberger’.

La cireș, legarea fructelor a avut loc în anul 2015 în data de 26 aprilie la soiurile ’Summit’ și ’Sunburst’ și în 28 aprilie la soiul ’Karina’. În următorul an, legarea fructelor s-a declanșat cu o zi mai devreme decât în 2015 la soiurile ’Summit’ și ’Sunburst’ și cu 4 zile mai devreme la soiul ’Karina’.

La păr, în primul an de studiu, legarea fructelor s-a declanșat la toate cele trei soiuri în 5 mai, urmând ca în anul 2016, legarea fructelor la soiul ’Favorita lui Clapp’ și ’Wiliams Roșu’ să aibă loc în 30 aprilie, respectiv 29 aprilie la soiul ’Hayatama’.

La măr, legarea fructelor în anul 2015 s-a declanșat în 24 aprilie la soiul ’Pinova’, în 29 aprilie la soiul ’Topaz’ și în 2 mai la soiul ’Florina’. În anul următor, legarea fructelor a avut loc mai devreme, primul soi fiind ’Pinova’, în 20 aprilie, urmat de ’Topaz’ în 21 aprilie și de ’Florina’ în 25 aprilie.

În urma studierii fenologiei la cele nouă soiuri de pomi fructiferi, s-a determinat ordinea în care acestea pornesc în vegetație, înfloresc și leagă fructe. Aceste etape sunt importante din punct de vedere peisagistic deoarece ajută la alegerea corespunzătoare a plantelor ornamentale cu care acestea pot fi asociate. Cunoașterea epocilor de înflorire a speciilor pomicole precum și a plantele ornamentale vor asigura pe tot parcursul perioadei de vegetație culoare, diversitate, ritm, armonie și unitate compoziției din care acestea fac parte.

Pe baza rezultatelor obținute, poate fi determinat cu ușurință modul în care soiurile studiate pot fi utilizate în amenajarea spațiilor verzi. Combinarea soiurilor cu durată lungă de înflorire, care formează mase compacte și omogene de flori, imprimă peisajului din care fac parte unitate.

Unitatea compozițională a soiurilor studiate dată de începutul și durata perioadei de înflorire este una dintre cele mai apreciate caractere ornamentale a pomilor fructiferi.

Stadiile dezvoltării organelor de rod din anul 2016 sunt prezentate în Anexa 2.

8.2. Rezultate privind evaluarea calității vizuale a peisajelor urbane cu pomilor fructiferi

Rezultatele privind evaluarea calității spațiilor verzi din punct de vedere vizual au arătat o diferență semnificativă între fotografiile în care pomii fructiferi erau prezenți și cele în care pomii fructiferi lipseau.

În Tabelul 8.4 sunt prezentate rezultatele obținute în urma evaluării imaginilor originale, în care speciile pomicole sunt prezente în peisaj. Dintre acestea, valoarea cea mai mare o înregistrează imaginea FT03 care a obținut un indice mediu de calitate vizuală de 5,1000, fiind urmată de fotografia FT02 cu un indice mediu de calitate vizuală AVQ=5,0667 și de fotografia FT04 cu un indice mediu de calitate de 4,8000. Acestea sunt urmate de: fotografia FT09 care a înregistrat un indice mediu AVQ=4,7400, de fotografia FT05 cu un indice mediu de AVQ=4,7067, de fotografia FT07 cu un indice mediu AVQ=4,5000, de fotografia FT cu un indice mediu AVQ =4,3133, de fotografia FT10 unde AVQ=3,9800 și de fotografia FT06 care a înregistrat un indice mediu AVQ=3,7400.

Tabel 8.4. Calitatea vizuală a peisajelor urbane dată de prezența pomilor fructiferi

Table 8.4. Visual quality of urban landscapes provided by the presence of fruit trees

În ceea ce privește fotografiile prelucrate cu ajutorul programului Photoshop CS6, din care pomii fructiferi au fost eliminați, s-a remarcat faptul că fotografia WFT09 a obținut cele mai multe aprecieri având un indice de calitate vizuală de 3,8870, fiind urmată de fotografia WFT02 cu un indice de 3,8867 și de fotografia WFT04 cu un indice de 3,8267 (Tabel 8.5.).

Cu toate acestea, fotografiile originale în care se pot observa pomii fructiferi au înregistrat un indice mediu de calitate mai ridicat decât cele prelucrate, cu valori medii cuprinse între 3,7400 și 5,1000, în timp ce fotografiile prelucrate au avut un indice de calitate cuprins între 2,9067 și 3,9400, ceea ce demonstrează faptul că existența pomilor fructiferi în spațiile verzi urbane au un efect benefic asupra calității vizuale a spațiului (Fig. 8.2.).

Pe baza valorilor medii obținute în urma evaluării celor două seturi de fotografii de către studenți, s-au realizat corelații utilizând testul neparametric, Sperman. În urma acestor corelații a rezultat faptul că diferențele dintre cele două seturi de fotografii sunt distinct semnificative (r2= 0,179, r3= 0,474, r4= 0,228, r5= 0,187, r6= 0,557, r8= 0,472, r9= 0,474, r10= 0,511) cu excepția fotografiilor FT01 și WFT01 (r1= 0,091), între care nu s-au înregistrat diferențe semnificative.

Altfel spus, s-a arătat faptul că pomii fructiferi au un impact pozitiv semnificativ asupra calității vizuale a spațiilor verzi publice (p<0,01) (Tabel 8.6.).

Tabel 8.5. Calitatea vizuală a peisajelor urbane în absența pomilor fructiferi

Table 8.5. The visual quality of urban landscapes in the absence of fruit trees

Tabel 8.6. Relația dintre indicii de calitate vizuală a cadrelor naturale

cu și fără pomi fructiferi

Table 8.6. Visual quality relationship between urban landscapes

with and without fruit trees

Notă: **Corelațiile sunt semnificative la p<0,01.

*Corelațiile sunt semnificative la p<0,05.

Pe baza rezultatelor obținute în urma evaluării celor două seturi de fotografii (cu pomi fructiferi și fără pomi fructiferi) s-au analizat relațiile existente între cei cinci parametrii urmăriți și anume:

armonie (unitate compozițională);

estetica cadrului natural;

gradul de naturalețe al peisajelor;

intensitatea culorii;

diversitatea culorii în spațiile verzi.

În Tabelul 8.7. sunt prezentate rezultatele privind corelațiile dintre fotografiile cu pomi fructiferi și cele fără pomi fructiferi în ceea ce privește armonia cadrelor naturale studiate. Datele obținute arată diferențe distinsct semnificative între imaginile originale și cele prelucrate în ceea ce privește factorul armonie (p<0,01). Excepție fac trei cadre naturale între care nu se disting diferențe semnificative. Acestea sunt fotografiile AFT01 și AWFT01 unde r=0,198, AFT04 și AWFT04 unde r=0,284 respectiv AFT05 și AWFT05 unde r=0,245.

Cel de-al doilea parametru luat în considerare de către participanții la chestionar a fost estetica cadrului natural în care sunt utilizați pomi fructiferi. Potrivit acestui parametru, rezultatele au arătat o diferență distinct semnificativă (p<0,01) între cele două seturi de fotografii (r3=0,468, r4=0,523, r6= 0,685, r7=0,605, r8=0,644, r9=0,444, r10=0,529). Excepție fac de această dată fotografiile EFT01/EWFT01 (r=0,185), EFT02/EWFT02 (r=0,350) și EFT05/EWFT05 (r=0,286), care nu înregistrat diferențe semnificative (Tabel 8.8.).

Tabel 8.7. Aprecierea peisajelor studiate (prezența/absența pomilor fructiferi) din punct de vedere al armoniei (unității compoziționale)

Table 8.7. Appreciation of studied landscapes (presence/absence of fruit trees) from the harmony (compositional unit) perspetive

Notă: **Corelațiile sunt semnificative la p<0,01.

Tabel 8.8. Aprecierea peisajelor studiate (prezența/absența pomilor fructiferi) din punct de vedere al esteticii cadrului natural

Table 8.8. Appreciation of studied landscapes (the presence/absence of fruit trees) from the aesthetics of the natural framework perspective

Notă: **Corelațiile sunt semnificative la p<0,01.

În Tabelul 8.9. sunt prezentate rezultatele obținute cu privire la gradul de naturalețe al peisajelor dat de prezența/absența pomilor fructiferi.

Rezultatele arată o diferență distinct semnificativă (p<0,01) între cadrele naturale cu și fără pomi fructiferi NFT03 și NWFT03 (r=0,499), NFT06 și NWFT06 (r=0.503), NFT07 și NWFT07 (r=0,371), respectiv NFT09 și NWFT09 (r= 0,510) în ceea ce privește naturalețea peisajului.

De asemenea, o diferența semnificativă (p<0,05) există și între fotografiile NFT08 și NWFT08 (r=0,415) și între fotografiile NFT10 și NWFT10 (r=0,365). Însă, excepție fac patru imagini, unde absența sau prezența pomilor fructiferi nu indică nicio diferență, ceea ce înseamnă că gradul de naturalețe al peisajului nu este influențat în niciun fel de aceste specii. Aceste fotografii sunt NFT01 și NWFT01 unde r=0,117, NFT02 și NWFT02 unde r=0,157, NFT04 și NWFT04 unde r=0,189 respectiv NFT05 și NWFT05 unde r=0,353.

Tabel 8.9. Gradul de naturalețe al peisajelor studiate cu și fără pomi fructiferi

Table 8.9. The degree of naturalness of the studied landscapes with and without fruit trees

Notă: **Corelațiile sunt semnificative la p<0,01.

*Corelațiile sunt semnificative la p<0,05.

Rezultatele privind intensitatea colorii peisajelor dată de coloritul florilor pomilor fructiferi primăvara în contrast cu vegetația existentă în spațiile verzi publice, arată o diferență semnificativă între cele două seturi de fotografii analizate. Fotografiile IFT03 și IWFT03 (r=0,615), IFT06 și IWFT06 (r=0,544), IFT07 și IWFT07 (r=0,794), IFT09 și IWFT09 (r=0,595) și fotografiile IFT10 și IWFT10 (r=0,753) sunt distinct semnificative (p<0,01). Setul de fotografii IFT08 și IWFT08 (r=0,444) este semnificativ (p<0,05). Cu toate acestea, la fel ca și în cazul fotografiilor analizate după naturalețea peisajului, patru dintre fotografiile evaluate de către studenți nu au înregistrat diferențe semnificative (Tabel 8.10). Acestea sunt NFT01 și NWFT01 (r=0,227), NFT02 și NWFT02 (r=0,126), NFT04 și NWFT04 (r=0,303) respectiv NFT05 și NWFT05 (r=0,278).

Tabel 8.10. Intensitatea culorii peisajelor studiate în prezența/absența pomilor fructiferi

Table 8.10. Intensity of landscape color studied in the presence/absence of fruit trees

Notă: **Corelațiile sunt semnificative la p<0,01.

*Corelațiile sunt semnificative la p<0,05.

Diversitatea culorilor din spațiile verzi publice în prezența și în absența pomilor fructiferi a înregistrat diferențe semnificative, ceea ce înseamnă că utilizarea pomilor fructiferi în spațiile verzi aduce un plus de culoare peisajului. În Tabelul 8.11 sunt prezentate rezultatele acestei analize. Între fotografiile DFT02 și DWFT02 nu s-au înregistrat diferențe semnificative (r=0,169). De asemenea, nici în cazul fotografiilor DFT04 și DWFT04 cu r=0,167 respectiv DFT05 și DWFT05 unde r=0,052 nu s-au înregistrat diferențe.

Diferențe semnificative (p<0,05) s-au înregistrat între fotografiile DFT01 și DWFT01 (r=0,378), între DFT03 și DWFT03 (r=0,425), între DFT07 și DWFT07 (r=0,431), între DFT08 șiDWFT08 (r=0,408), între DFT09 și DWFT09 (r=0,444) și între fotografiile DFT10 și DWFT10 (r=0,372). Diferențe distinct semnificative (p<0,01) s-au observat în cazul setului de fotografii DFT06 și DWFT06 unde r=0,503.

Potrivit acestor rezultate s-a constatat că, pomii fructiferi cu flori mai mari și de culoare roz, au obținut rezulate mai bune comparativ cu speciile pomicole pomicole cu flori mai mici și de culoare albă. De aici se desprinde concluzia că speciile pomicole cu flori de culoare roz și inflorescențe mai mari sunt mai apreciați decât cei cu flori mai mici și de culoare albă.

În urma realizării acestui studiu s-a observat că prezența pomilor fructiferi în spațiile verzi urbane influențează pozitiv parametrii studiați: armonia și farmecul cadrului natural, intensitatea și varietatea de culori a peisajului, precum și naturalețea acestuia. Calitatea vizuală a peisajului se schimbă semnificativ o dată cu introducerea pomilor fructiferi în spațiile verzi.

Potrivit unui studiu asemănător realizat de BULUT și colab. (2010), pomii și arbuștii fructiferi îmbunătățesc considerabil calitatea vizuală a spațiilor verzi urbane în care sunt amplasați. Aceștia susțin că pomii și arbuștii fructiferi sunt elemente importante în compoziția spațiilor verzi din zonele urbane. Speciile pomicole prin abundența florilor primăvara, a fructelor vara și a coloritului frunzelor toamna conferă un aspect vizual aparte spațiilor verzi în care sunt amplasați.

Tabel 8.11. Diversitatea culorii peisajelor studiate în prezența/absența pomilor fructiferi

Table 8.11. Diversity of landscape colors studied in the presence/absence of fruit trees

Notă: **Corelațiile sunt semnificative la p<0,01.

*Corelațiile sunt semnificative la p<0,05.

8.3. Rezultate privind potențialul ornamental al unor soiuri de cireș dat de coloritul frunzelor toamna

Cinci carotenoide responsabile pentru culoarea galben-portocalie au fost separate din frunzele de Prunus avium L. (Fig. 8.3.) și au fost identificate în funcție de proprietățile lor cromatografice și spectroscopice (spectrele UV-VIS).

Valorile medii ale carotenoidelor majore arată diferențe semnificative între toate cele cinci soiuri. Cultivarul cu cel mai mare conținut de carotenoide a fost ‘Merchant’ (220,06 μg/g) urmat de ‘Burlat’ (114,04 μg/g) și ‘Kordia’ (112,3 μg/g). Acumularea de pigmenți în soiurile ‘Early Red’ și ‘Lapins’ este de aproximativ trei ori mai mică decât în cazul soiului ‘Merchant’.

Carotenoidul major găsit în toate frunzele de cireș este reprezentat de luteină, urmat de β-caroten. Rezultatele studiilor anterioare au arătat, de asemenea, luteina ca fiind carotenoid major în frunzele de Moringa oleifera, cu un procent de 53,6 și 52,0% din totalul carotenoidelor (KUMAR SAINI, 2014). Conținutul de luteină din frunzele soiului ‘Burlat’ a fost de 87,84 μg/g. Frunzele din soiul ‘Merchant’ au înregistrat un conținut de luteină de 81,2 μg/g, fiind urmate de frunzele din soiul ‘Kordia’ cu un conținut de luteină de 78,1 μg/g. Frunzele din soiurile ‘Early Red’ și ‘Lapins’ au prezentat un conținut de luteină de 50,11 μg/g pentru ‘Early Red’ și 43,3 μg / g pentru ‘Lapins’. Rezultatele au arătat că există o diferență semnificativă (p<0,05) între conținutul de luteină din frunze pentru toate cele cinci soiuri.

Conținutul de β-caroten din frunzele de cireș au arătat, de asemenea, o diferență semnificativă (p<0,05) între toate soiurile studiate (Tabel 8.12.). Frunzele soiului ‘Merchant’ au înregistrat cel mai mare conținut de β-caroten (87,9 μg/g), urmat de ‘Kordia’ cu o concentrație de 19,9 μg/g, ‘Burlat‘ (17,55 μg/g), ‘Lapins‘ (14.43 µg/g) și ‘Early Red’ (7,28 μg/g). Studii privind conținutul de carotenoide din frunze au fost realizate și pe alte specii și s-a raportat un conținut similar de β-caroten în frunzele speciilor Pereskia (13,8-47,0 μg/g)la fel ca și în cazul cultivarelor ‘Lapins’, ‘Burlat’ și ‘Kordia’ (AGOSTINI-COSTA și colab., 2014).

De asemenea, zeaxantina și cis-β-carotenul s-au găsit în frunzele de cireș. Nivelurile acestor două carotenoide au evidențiat diferențe semnificative între toate varietățile studiate (p<0,05). Conținutul de zeaxantină din frunzele de cireș au fost mult mai mari decât valorile zeaxantinei raportate în frunzele de spanac, andive sau salată (0,1-0,07 μg/g) (MURILLO și colab., 2010). Pe lângă zeaxantina și cis-β-caroten, un alt carotenoid a mai fost identificat și anume α-caroten care s-a regăsit doar în frunzele soiului ‘Lapins’ cu o concentrație de 0,61 μg/g.

În Figura 8.4. sunt prezentate cromatogramele HPLC obținute în urma determinării carotenoizilor la cele cinci soiuri de cireș studiate.

Tabelul 8.12. Conținutul în carotenoide (μg±SD/g) a frunzelor de Prunus avium la soiurile studiate (anul 2015)

Table 8.12. Carotenoid content (μg ± SD / g) of Prunus avium leaves of the varieties studied (year 2015)

*Notă: Diferențele dintre oricare două variante sunt nesemnificative, dacă valorile lor sunt urmate de aceeași literă, sau grup de litere (DS5% = 0.20-0.23).

*Note: Different letters indicate statistical differences between Prunus avium varieties regarding the carotenoid composition in leaves (DS5% = 0.20-0.23).

a Nedetectabil/Not detected

b Media celor trei repetiții/Average of triplicate samples

Diferențele de pigment dintre soiurile Prunus avium au fost interpretate prin utilizarea analizei principale a componentelor (PCA) (Tabel 8.13.). Analiza statistică multivariată PCA (Fig. 8.5.) arată diferențele concentrațiilor de pigmenți dintre toate cele cinci soiuri de Prunus avium, cu o variație a eșantionului de 99,9% definită de primele două componente.

Tabel 8.13. Valori proprii și procente de variație pentru primele patru componente principale (PCA) ale conținutului de carotenoide din frunzele de cireș

Table 8.13. Eigenvalues and percentages of variance for the first four principal components (PCA) among the content of carotenoids in sweet cherry cultivars leaves

Rezultatele confirmă prezența a patru pigmenți carotenoizi majori în frunzele soiurilor de cireș studiate. Concentrația pigmenților identificați este semnificativ diferită pentru fiecare varietate și toate cele cinci soiuri conțin aceiași pigmenți.

Antocianii responsabili pentru culoarea roșie și albastră a plantelor au fost găsiți în frunzele soiurilor de Prunus avium (Fig. 8.6.). Analiza HPLC a arătat un antocian major ca fiind prezent în compoziția frunzelor de cireș studiate, corespunzând timpului de retenție și absorbției spectrelor la cianidin-3-glucozid. Soiul ‘Early Red’ a avut cea mai mare cantitate de cianidin-3-glucozid (17,96 mg/100g), fiind urmat de ‘Kordia‘ cu 11,46 mg/100g, ‘Merchant‘ cu 9,85 mg/100g, în timp ce ‘Burlat’ și ‘Lapins’ au avut un conținut similar de antociani (Tabel 8.14.).

Tabel 8.14. Concentrația de cianidin-3-glucozid din frunzele de cireș (anul 2015)

Table 8.14. The concentration of cyanidin-3-glucoside in sweet cherry leaves (year 2015)

*Notă: Simbolurile diferite indică diferența statistică între soiurile Prunus avium (DL5% = 2,2; DL1% = 3,2; DL 0,1% = 4,81)

*Note: Different symbols indicate statistical difference between Prunus avium cultivars (DL5%=2.2; DL1%=3.2; DL0.1%=4.81)

În Figura 8.7. sunt prezentate cromatogramele HPLC ale antocianilor la cele cinci soiuri de cireș studiate împreună cu spectrul de absorție al antocianului major identificat în toate frunzele de cireș.

Rezultatele analizei HPLC au arătat că există o diferență semnificativă (d ≥ DL 0,1%) a concentrației de cianidin-3-glucozid în frunzele celor cinci soiuri de cireș studiate. Soiurile ‘Lapins’ și ‘Burlat’ au prezentat o concentrație similară de pigmenți, ceea ce înseamnă că nu există o diferență semnificativă între aceste două soiuri. Conținutul frunzelor în antociani este invers proporțional cu conținutul frunzelor în carotenoide (Fig. 8.8.).

Rezultate asemănătoare s-au raportat și la alte specii de plante și soiuri care aveau în compoziția frunzelor cianidin-3-glucozid ca antocianin major. De exemplu, existența pigmentului cianidin-3-glucozid a fost prezentată în frunze de struguri în proporție de 43% (RIM și colab., 2013).

Diferite soiuri de cartofi dulci au înregistrat un conținut ridicat de cianidină, indicând faptul că pigmenții din frunze pot fi antocianidine (ISLAM și colab., 2016). Studiile efectuate pe mărul sălbatic au indicat faptul că pigmentul de cianidină a fost, principalul antocianin din frunze, responsabil de diferitele nuanțe de roșu ale speciilor de frunze (ZHANG, 2014). Conținutul de antociani din frunzele de busuioc purpuriu a fost identificat ca fiind cianidin-3-glucozid (SZYMANOWSKA, 2015).

8.4. Rezultate privind identificarea speciilor pomicole utilizate în amenajarea spațiilor verzi

Conform metodologiei lui GURNELL și colab. (2001), pentru aceste cercetări, s-au inventariat și identificat în cele 20 de parcuri din București și din Varșovia, un număr de 3.623 pomi fructiferi:

– patru genuri (Juglans, Malus, Prunus Pyrus);

– 11 specii;

– 5 varietăți;

– 6 hibrizi.

Spre deosebire de Varșovia, în București s-au găsit doar trei din cele patru genuri și anume: genul Malus, genul Prunus și genul Pyrus. Comparând cele două locații putem observa că în parcurile din ambele orașe predomină genul Prunus, urmat de genul Malus și de genul Pyrus, iar în Varșovia ultima poziție o ocupă genul Juglans (Fig. 8.9.).

În parcurile din București, genul Prunus are ponderea cea mai mare, cu un număr de 2109 de exemplare, urmat de genul Malus cu 152 de exemplare și de genul Pyrus cu 53 de exemplare.

În parcurile din Varșovia predomină genul Prunus în cadrul căruia s-au identificat 704 exemplare de pomi fructiferi. Acesta este urmat de genul Malus cu 460 exemplare, de genul Pyrus cu 98 exemplare și de genul Juglans cu 47 de exemplare.

În Tabelul 8.15. este prezentată repartiția pe parcuri a exemplarelor identificate din fiecare gen în cele două locații.

Tabel 8.15. Repartiția exemplarelor identificate, pe genuri, în parcurile din cele

două locații

Table 8.15. Distribution of identified individuals, by gender, in the parks

of the two locations

În București au fost inventariați un număr de 2314 exemplare de pomi fructiferi, dintre care cele mai multe exemplare s-au găsit în Parcul Tineretului, în Parcul Titan și în Parcul Herăstrău (Fig. 8.10.).

Rezultatele obținute arată că în București, numărul pomilor fructiferi existenți în parcurile studiate este mai mare, comparativ cu situația din Varșovia.

În parcurile din Varșovia au fost identificați 1309 pomi fructiferi, cei mai mulți fiind amplasați în parcurile: Pole Mokotowskie, Łazienki Królewskie, Dolinka Służewiecka și Sady Żoliborskie (Fig. 8.11.).

În urma obținerii acestor rezultate s-a constatat faptul că există o legătură direct proporțională între numărul de pomi fructiferi și suprafața parcului (ha) (r = 0,777), conform coeficientului de covarianță și corelație Pearson. Totodată, conform analizei varianței F>Fcrit, unde Fcrit = 4,098, se respinge ipoteza de nul, cele două variabile fiind dependente, ceea ce înseamnă că numărul pomilor fructiferi crește odată cu suprafața parcului.

Astfel, în cele 10 parcuri din București luate în studiu sunt în medie 32 de exemplare de pomi fructiferi, cu un număr de 8,59 pomi/ha. În schimb, în Varșovia, media pomilor fructiferi din cele 10 parcuri este de 17 exemplare, iar numărul de pomi/ha este de 7,54.

În Tabelul 8.16. sunt prezentate date cu privire la numărul pomilor fructiferi inventariați din fiecare parc, suprafața parcului și numărul de pomi/ha în fiecare din cele 20 de parcuri studiate.

Tabel 8.16. Rezultate privind numărul și distribuția pomilor fructiferi la unitatea de suprafață în cele două locații studiate (București, Varșovia)

Table 8.16. Number and distribution of fruit trees in the two studied locations (Bucharest, Warsaw)

Din totalul de pomi fructiferi inventariați în cele 20 de parcuri studiate, prezența pomilor fructiferi se prezintă astfel: cel mai frecvent întâlnit este Pyrus communis localizat în 19 parcuri, urmat de Prunus cerasifera prezent în 18 parcuri, Prunus cerasifera varietatea ’Nigra’ și Malus floribunda existenți în 15 parcuri.

În Figura 8.12. se poate observa frecvența cu care speciile de pomi fructiferi din cadrul fiecărui gen sunt utilizate în amenajarea spațiilor verzi în cele două locații luate în studiu.

În Tabelul 8.17. sunt prezentate toate exemplarele de pomi fructiferi identificate și numărul parcurilor în care acestea au fost găsite.

Rezultatele obținute indică faptul că în București cel mai des utilizată în compoziția spațiilor verzi este specia Prunus cerasifera varietatea ’Pisardii’, urmată de specia Prunus cerasifera și Prunus cerasifera varietatea ’Nigra’. Acest lucru arată faptul că în amenajarea spațiilor verzi din București există o preferință pentru specia Prunus cerasifera și varietățile acesteia, în timp ce speciile din genul Malus și Pyrus sunt mai puțin utilizate comparând cu parcurile din Varșovia. De asemenea, din genul Prunus specia Prunus avium și Prunus serrulata varietatea ’Kanzan’ se numără printre speciile des utilizate în parcurile din București. La acestea se adaugă Prunus serrulata, Prunus persica și Prunus x eminens ’Umbraculifera’ care sunt folosite într-un număr redus în amenajarea spațiilor verzi din București.

Tabel 8.17. Pomii fructiferi identificați și numărul parcurilor în care se găsesc

Table 8.17. Fruit trees species and number of parks in which they are located

Din punct de vedere al utilizării pomilor fructiferi în amenajarea spațiilor verzi studiate, studiile efectuate scot în evidență următoarele:

– din genul Malus predomină speciile Malus sylvestris și Malus floribunda, iar dintre soiurile obținute prin hibridare singura varietate folosită este Malus x moerlandsii ’Profusion’.

– din genul Pyrus la noi în țară a fost identificată în spațiile verzi doar specia Pyrus communis, spre deosebire de parcurile din Varșovia unde se utilizează și specia Pyrus calleryana.

Deși numărul de pomi fructiferi este mai mare în parcurile din București, diversitatea acestora este mult mai redusă comparativ cu parcurile din Varșovia, unde deși utilizate într-un număr mai redus, s-au identificat 18 specii, varietăți și hibrizi de pomi fructiferi pe când în București s-au identificat doar 12.

În Tabelul Pivot 8.18. sunt prezentate speciile de pomi fructiferi identificate în parcurile din cele două locații, numărul și gradul de utilizarea a acestora.

În parcurile din Varșovia întâlnim o preferință pentru specia Prunus cerasifera, care este urmată de Malus sylvestris, Malus floribunda, Prunus avium și Prunus domestica. În amenajarea spațiilor verzi din Varșovia se poate observa că există o preferință pentru speciile din genul Malus obținute prin hibridare, cum ar fi: Malus x moerlandsii ’Profusion’, Malus ’Indian Summer’, Malus ’Cardinal ’, Malus ’Red Splendor’, Malus ’Louisa’. Totodată, numărul speciilor de pomi cu fructe comestibile este mai mare decât în parcurile din București.

8.5. Rezultate privind modul de dispunere al pomilor fructiferi în compoziția parcurilor publice

Studiilor efectuate în cele 32 de parcuri studiate în București și Varșovia, scot în evidență trei tipuri de dispunere a vegetației pomicole și anume:

Specii solitare: pomi fructiferi plantați separat de celelalte plante sau grupuri de plante; dispuse în general în spații deschise, pe peluze, în zone retrase, lângă clădiri, pe marginea apelor sau la intrarea într-un spațiu verde (Fig. 8.13.).

Grupuri mai mici sau mai mari (de la 2 până la 9 exemplare) formate dintr-o singură specie sau mai multe, sau în asociere cu alte plante ornamentale; dispuse în general în părți diferite ale parcurilor (Fig. 8.14.).

Aliniamente de pomi fructiferi: exemplare dispuse pe unul sau două rânduri de-a lungul aleilor (Fig. 8.15.).

În timpul vizitelor pe teren s-au identificat 84 aliniamente de pomi fructiferi, 604 pomi fructiferi dispuși solitar și 668 grupuri de pomi fructiferi. În Tabelul 8.19. sunt prezentate datele cu privire la observațiile desfășurate în cele 32 de parcuri din București și din Varșovia.

Tabel 8.19. Sinteza rezultatelor cuprinzând numărul observațiilor vizuale privind modalitatea de dispunere în spațiu a pomilor fructiferi

Table 8.19. Results synthesis of the visual count regarding the way in which fruit trees are arranged in urban greenery

Datele privind modul de dispunere a vegetației pomicole în cele 32 de parcuri studiate sunt prezentate în Tabelul Pivot 8.20.

Rezultatele arată că modul predominant de dispunere a speciilor pomicole în cele 32 de parcuri studiate sunt grupurile, pomii fructiferi înregistrând în medie 20,9 grupuri/parc. În urma observațiilor vizuale s-au identificat specii pomicole dispuse în grupuri în 30 de parcuri din totalul de 32 (Fig. 8.16.).

Dispunerea grupată a pomilor fructiferi în zonele verzi studiate prezintă mai multe modalități de aranjare a acestora, cum ar fi: în rânduri (Fig. 8.17a.), în pâlcuri și masive, în grupuri (Fig. 8.17b.) și curtina. Grupurile de pomi fructiferi identificate sunt formate în majoritatea cazurilor din aceiași specie.

Dispunerea izolată sau solitară a pomilor fructiferi este cel de-al doilea mod de amplasare a vegetației identificat în parcurile studiate. Cu o medie de 18,9 pomi fructiferi solitari/parc, dispunerea izolată a speciilor pomicole se regăsește în 29 din 32 de parcuri (Fig. 8.18.).

Aliniamentele formate din specii pomicole se găsesc în cea mai mică măsură în toate parcurile luate în studiu. Deși cu efect vizual deosebit în design-ul spațiilor verzi, aliniamentele de pomi fructiferi s-au identificat doar în 15 parcuri din 32, având o medie de răspândire de 2,6 aliniamente de pomi fructiferi/parc (Fig. 8.19.). Cel mai adesea acestea au fost amplasate pe un singur rând, de-a lungul căilor de acces sau pe malul apelor (Fig. 8.20.).

Rezultatele obținute în urma studierii modalității de dispunere a vegetației pomicole arată că există o diferență statistică semnificativă între cele trei categorii de amplasare a speciilor pomicole (ANOVA: Fcrit= 3,09, p < 0,0112) (Fig. 8.21.).

Pomii fructiferi dispuși sub formă de aliniamente sunt foarte diferiți semnificativ (p<0,05) față de celelalte două categorii de amplasare a vegetației pomicole, acest tip de dispunere fiind foarte puțin întâlnit în parcurile studiate. Între dispunerea pomilor fructiferi solitar și în grup, nu s-au înregistrat diferențe asigurate statistic.

Din punct de vedere al gradului de ocupare a parcului, rezultatele arată că modul de dispunere în grupuri și izolat a pomilor și izolat ocupă cea mai mare pondere, aliniamentele de pomi fructiferi fiind mai puțin utilizate în cele 32 de parcuri studiate (Fig. 8.22.).

Cercetări similare bazate pe identificarea modului de integrare și utilizare a pomilor fructiferi în contextul valorilor grădinilor istorice poloneze (MAJDECKI, 2008, 2009), s-au realizat mulți ani doar pe aranjarea grădinilor utilitare create din diferire secole până astăzi. Dezvoltările sociale și economice din secolele XX și XXI au dus la regândirea modului de organizare a spațiului de către peisagiști impunându-se astfel găsirea de noi funcții pomilor fructiferi, nu doar în grădinile private dar mai ales în parcurile publice (DRAPER și FRIEDMAN, 2010).

Atenția urbaniștilor, a peisagiștilor și a comunității este orientată astăzi pe aspectele ecologice (utilizarea pomilor fructiferi în parcuri și grădini publice pentru a sporii biodiversitate) și funcțiile utilitare ale spațiilor verzi publice din marile orașe (BARTHEL și colab., 2015; SPEAKA și colab., 2015). Valoarea ornamentală și utilitară (obținerea fructelor) a pomilor fructiferi identificați ca fiind integrați în structura compozițională a parcurilor istorice și moderne din Varșovia și București sunt dovada că pomii fructiferi îmbunătățesc calitatea spațiilor verzi în aceiași măsură ca și alte plante ornamentale.

9. Concluzii și recomandări

9.1. Concluzii și recomandări privind fenologia speciilor pomicole și rolul acesteia în percepția vizuală a pomilor fructiferi

Studierea fenofazelor organelor de rod ale pomilor fructiferi din punct de vedere peisagistic a dus la identificarea perioadei de decor maxim în sezonul de primăvară la soiurilor studiate. În urma observațiilor făcute s-au înregistrat diferențe între specii, respectiv soiuri privind desfășurarea fenofazelor organelor de rod. Aceste diferențe s-au observat pe toată durata cercetării, de la declanșarea până la încheierea fiecărei fenofaze:

În anul 2015, soiurile luate în studiu au intrat în vegetație mai târziu cu 2 până la 4 zile comparativ cu anul 2016, când declanșarea dezmuguritului s-a înregistrat mai devreme.

Primele soiuri care au intrat în vegetație au fost cele din grupa sâmburoaselor, atât în 2015 cât și în 2016.

Cea mai timpurie dezmugurire s-a înregistrat la piersic, care a debutat cu soiurile ‘Champion’ și ‘Wassemberger’, urmate de soiul ‘Suncrest’. A urmat cireșul, cu soiurile ‘Karina’, ‘Summit’ și ‘Sunburst’.

Soiurile din grupa semințoaselor, au debutat cu soiurile de păr ‘Favorita lui Clapp’, ‘Hayatama’ și ‘Wiliams Roșu’, urmate de soiurile de măr ‘Florina’, ‘Pinova’ și ‘Topaz’, la care dezmuguritul s-a produs la aceiași dată.

Fenofaza butonilor florari la soiurile studiate s-a declanșat cu 1-3 zile mai devreme în anul 2016 decât în anul 2015.

Ordinea apariției butonilor florari a fost următoarea: la piersic ’Suncrest’, ’Champion’, ’Wassemberger’; la cireș ’Summit’, ’Sunburst’, ’Karina’; la păr ’Hayatama’, ’Favorita lui Clapp’ și ’Wiliams Roșu’; la măr ’Florina’, ’Topaz’, ’Pinova’.

Fenofaza înfloritului s-a declanșat la sfârșitul lunii martie, începutul lunii aprilie, primele soiuri care au înflorit fiind cele din grupa sâmburoaselor urmate de soiurile din grupa semințoaselor.

Durata înfloritului la soiurile studiate a variat între 7 – 15 zile în anul 2015 și 9-17 zile în anul 2016. Acest interval de timp reprezintă perioada de decor maxim a speciilor pomicole în sezonul de primăvară.

Căderea petalelor la soiurile studiate în anul 2015 s-a produs în următoarea ordine: ’Suncrest’, ’Summit’, ’Sunburst’, ‘Wassemberger’, ’Champion’, ’Karina’, ’Hayatama’, ’Wiliams Roșu’, ’Favorita lui Clapp’, ’Pinova’, ’Florina’ și ’Topaz’.

În anul 2016 căderea petalelor la soiurile luate în studiu a avut loc astfel: ’Suncrest’, ’Karina’, ’Summit’, ’Sunburst’, ‘Wassemberger’, ’Champion’, ’Hayatama’, ’Wiliams Roșu’, ’Favorita lui Clapp’, ’Pinova’, ’Florina’ și ’Topaz’.

Legarea fructelor s-a declanșat mai întâi la soiurile de piersic, care au fost urmate de soiurile de cireș, apoi de soiurile de păr și de măr.

Cunoașterea epocilor de înflorire a speciilor pomicole ajută la alegerea soiurilor potrivite stilului și funcționalității amenajării din care vor face parte.

Cunoașterea fenofazelor speciilor pomicole face posibilă valorificarea caracterelor ornamentale ale acestora pe toată durata vegetației.

Valoarea ornamentală dată de abundența florilor din lunile de primăvară recomandă folosirea acestor soiuri în amenajarea spațiilor verzi. În acest sens se fac următoarele recomandări:

Utilizarea soiurilor studiate în amenajarea spațiilor verzi pentru a crește calitatea vizuală a acestora;

Asocierea acestor soiuri cu plante rășinoase amplasate în planul intermediar (zonă în care detaliile nu se percep dar se disting formele și relațiile dintre acestea), cum ar fi Abies alba, Picea abies, Pinus nigra ș.a, pentru a evidenția abundența florilor prin contrast cu culoarea și textura frunzișului acestor specii;

Utilizarea acestor soiuri în asociere cu alte plante ornamentale a căror perioadă de înflorire coincide cu cea a pomilor. În această categorie se încadrează atât specii lemnoase cât și specii floricole (Anexa 3);

Asocierea speciilor pomicole cu specii ornamentale a căror flori au culori diferite față de cele ale pomilor pentru a obține varietate în amenajarea spațiului verde;

Dispunerea acestor soiuri pe peluze, izolat sau în grup, pentru a evidenția caracteristicile ornamentale ale acestora.

Dispunerea soiurilor studiate la o distanță de minim 2,5 m față de căile de acces (alei pietonale, drumuri, parcări etc.) pentru a evita posibile accidentări.

9.2. Concluzii și recomandări privind evaluarea calității vizuale a peisajelor urbane cu pomi fructiferi

Rezultatele acestui studiu arată faptul că pomii fructiferi îmbunătățesc calitatea spațiilor verzi în mare măsură. În acest sens, s-au desprins următoarele concluzii:

Cadrele naturale cu pomi fructiferi, au obținut un indice mediu de apreciere mai mare decât cadrele naturale din care pomii fructiferi au fost îndepărtați cu ajutorul programului Photoshop CS6.

Utilizarea pomilor fructiferi în spațiile verzi are un efect pozitiv asupra ecosistemului urban.

Corelațiile efectuate între parametrii de evaluare a peisajelor alese au arătat diferențe semnificative între cadrele naturale cu pomi fructiferi și cadrele naturale fără pomi fructiferi, prezența pomilor fructiferi în spațiile verzi fiind apreciată prin prisma acestor parametri.

Patru fotografii analizate pe baza parametrilor de evaluare nu au înregistrat diferențe semnificative.

S-a constatat faptul că în toate cele patru fotografii speciile pomicole utilizate prezentau flori albe, de diametru redus, lucru care a scos mai puțin în evidență portul pomilor în contrast cu abundența elementelor vegetale înconjurătoare.

În urma rezultatelor obținute se recomandă:

Utilizarea pomilor fructiferi solitar sau în grupuri restrânse, de 3-4 specii, pentru a putea fi scoasă în evidență valoarea ornamentală a acestora.

Utilizarea pomilor fructiferi în spațiile verzi publice datorită potențialului major pe care îl au în ceea ce privește îmbunătățirea calității vizuale a zonelor verzi.

Integrarea speciilor pomicole în spațiile verzi datorită valorii ecologice și sociale prin care ajută la crearea unui sistem ecologic benefic prin combinarea esteticului cu funcționalitatea spațiului.

Utilizarea speciilor pomicole în amenajarea spațiilor verzi pentru crearea unui cadru natural mai armonios, mai fascinant și mai intens și divers colorat, în special primăvara.

Amplasarea pomilor fructiferi într-o compoziție simplă pentru a evidenția vigoarea exemplarelor și pentru a favoriza dezvoltarea armonioasă a acestora.

Repetarea speciilor pomicole în compoziția unui spațiu verde pentru crearea unui design unitar.

9.3. Concluzii și recomandări privind potențialul ornamental

al unor soiuri de cireș dat de coloritul frunzelor toamna

Obiectivul acestui studiu a fost acela de a determina pentru prima dată conținutul de antociani și carotenoidele din frunzele unor soiuri de cireș (Prunus avium L.), cu scopul de a identifica pigmenții care transformă frunzele acestor soiuri într-un mozaic de culori în lunile de toamnă. Cercetări privind conținutul de carotenoide și antociani din frunzele unor soiuri de cireș nu au mai fost raportate anterior, studiile anterioare fiind axate mai mult pe conținutul de antociani din flori, eficiența antioxidantă și calitatea fructelor de cireș.

În acest sens, metoda HPLC-PDA a fost utilizată pentru a determina pigmenții din frunzele a cinci soiuri de cireș. Concluziile la care s-a ajuns în urma acestui studiu sunt următoarele:

Rezulatetele obținute în urma analizelor de laborator au evidențiat prezența a 5 carotenoide (luteină, β-caroten, zeaxantină, cis-β-caroten, α-caroten) și a unui singur antocianin (cianidin-3-glucozid).

Soiul de cireș cu cel mai mare conținut de carotenoide a fost ‘Merchant’ urmat de ‘Burlat’ și ‘Kordia’. Soiurile ‘Early Red’ și ‘Lapins’ au avut un conținut de carotenoide de 3 ori mai redus decât soiul ‘Merchant’.

Carotenoidul major găsit în toate frunzele de cireș este luteina, urmată de β-caroten, zeaxantina și cis-β-carotenul, α-caroten fiind prezent doar în frunzele soiului ‘Lapins’.

Analiza statistică multivariată PCA a arătat o separare neta și semnificativă a soiului ‘Merchant’ față de ‘Early Red’ și față de celelalte 3 soiuri de cireș care prezintă asemănări.

Analiza HPLC a arătat un antocian major în compoziția frunzelor de cireș și anume cianidin-3-glucozid. Cea mai mare cantitate de cianidin-3-glucozid a avut-o soiul ‘Early Red’, urmat de ‘Kordia’, ‘Merchant’, ‘Burlat’ și ‘Lapins’.

Comparând conținutul de antociani din frunzele de cireș cu cel de carotenoide se poate constata că acesta este invers proporțional.

Rezultatele obținute au arătat că pigmenții de cianidină și carotenoizi sunt prezenți în compoziția frunzelor de cireș.

Conform acestor rezultate antocianii și carotenoidele sunt responsabili pentru cromatica frunzelor toamna și implicit pentru potențialul ornamental al acestor soiuri dat de coloritul frunzelor toamna.

Foliajul colorat al soiurilor studiate dau valoare ornamentală acestor exemplare și le fac potrivite pentru integrarea în amenajările peisagere, creând un efect deosebit asupra percepției vizuale a spațiului verde. Astfel se recomandă:

Utilizarea și valorificarea acestor soiuri de cireș în scopuri ornamentale;

Folosirea acestor soiuri solitar sau în grupuri pentru a crește valoarea estetică a spațiilor verzi;

Utilizarea acestor soiuri în aliniamente pietonale, dacă dispunerea acestora se face la minim 2 m de calea de acces;

Asocierea acestora cu alte plantele ornamentale cu texturi și culori diferite pentru crearea contrastelor;

Amplasarea acestor soiuri în zonele de interes ale amenajării sau în zonele de relaxare și recreere.

9.4. Concluzii și recomandări privind identificarea speciilor pomicole utilizate în amenajarea spațiilor verzi

Un număr de 3623 pomi fructiferi din 20 de parcuri au fost inventariați iar în urma prelucrării datelor au fost identificate 4 genuri, 11 specii, 5 varietăți și 6 hibrizi. Pe baza rezultatelor obținute, s-a ajuns la următoarele concluzii.

Rezultatele acestui studiu arată că în amenajarea spațiilor verzi se utilizează cu preponderență specii de pomi fructiferi din genul Prunus, atât în București cât și în Varșovia.

Acesta este urmat de genul Malus, genul Pyrus iar în capitala Poloniei putem vorbi și despre genul Juglans.

În parcurile din București s-au identificat 2109 exemplare de pomi fructiferi din genul Prunus, 152 exemplare din genul Malus și 53 exemplare din genul Pyrus.

În Varșovia s-au identificat 704 exemplare din genul Prunus, 460 exemplare din genul Malus, 98 exemplare din genul Pyrus și 47 exemplare din genul Juglans.

Rezultatele arată că există o corelație directă între numărul de pomi fructiferi existenți într-un parc și suprafața acestuia (ha), ceea ce înseamnă că o dată cu creșterea suprafeței parcului crește și numărul de pomi fructiferi utilizați în amenajarea acestuia.

În parcurile din București se găsesc 8,59 pomi/ha, având o medie de 32 de exemplare/parc.

În parcurile din Varșovia numărul pomilor la hectar este de 7,54, cu o medie de 17 exemplare/parc.

În parcurile din capitala Poloniei numărul exemplarelor de pomi fructiferi este mai redus comparativ cu parcurile din București, însă diversitatea de specii/soiuri folosite este mai mare.

Dintre speciile cel mai frecvent întâlnite în parcurile studiate se află Pyrus communis (în 19 din 20 de parcuri), Prunus cerasifera (în 18 din 20 de parcuri), Prunus cerasifera varietatea ’Nigra’ și Malus floribunda (în 15 din 20 de parcuri).

Speciile utilizate în număr mare în amenajare spațiilor verzi din București sunt: Prunus cerasifera varietatea ’Pisardii’, Prunus cerasifera, Prunus cerasifera varietatea ’Nigra’, Prunus avium, Prunus serrulata varietatea ’Kanzan’, Malus sylvestris, Malus floribunda, Pyrus communis, Prunus serrulata, Malus ’Red Splendor’, Prunus persica și Prunus x eminens ’Umbraculifera’.

Speciile utilizate frecvent în compoziția spațiilor verzi din Varșovia sunt: Prunus cerasifera, Malus sylvestris, Malus floribunda, Prunus avium, Prunus domestica, Malus x moerlandsii ’Profusion’, Prunus cerasifera varietatea ’Nigra’, Pyrus communis, Prunus cerasifera varietatea ’Pisardii’, Prunus x eminens ’Umbraculifera’, Juglans regia, Malus floribunda varietatea ’Pendula’, Malus ’Indian Summer’, Juglans nigra, Malus ’Cardinal’, Malus ’Red Splendor’, Prunus serrulata, Malus ’Louisa’, Pyrus calleryana.

Rezultatele obținute arată că în parcurile din București specia predominantă este Prunus cerasifera varietatea ’Pisardii’, iar în parcurile din Varșovia specia Prunus cerasifera.

S-a remarcat că există o preferință pentru specia Prunus cerasifera în ambele orașe.

În Varșovia numărul exemplarelor de specii pomicole comestibile este mai mare decât în București, unde numărul cel mai mare număr s-a înregistrat la speciile pomicole ornamentale.

Recomandările care se fac pe baza rezultatelor obținute sunt următoarele:

utilizarea unui număr mai mare de specii pomicole în amenajarea spațiilor verzi datorită caracterului utilitar și estetic al acestor plante;

introducerea de noi specii și soiuri de pomi fructiferi pe lângă cele deja existente în parcuri pentru a crea diversitate și varietate în peisaj;

utilizarea speciilor de pomi fructiferi cu fructe comestibile pentru a proteja și îmbunătății biodiversitatea în spațiile verzi din interiorul orașelor și pentru a asigura o sursă de hrană comunităților sărace.

9.5. Concluzii și recomandări privind modul de dispunere

al pomilor fructiferi în compoziția parcurilor publice

Pomii fructiferi sunt utilizați ca elemente esențiale în compoziția spațiilor verzi publice și contribuie la îmbunătățirea calității vieții urbane. Rezultatele obținute în acest studiu atestă prezența pomilor fructiferi în spațiile verzi urbane și utilizarea acestora în scop ornamental. Concluziile privind acest studiu sunt următoarele:

Modul de dispunere și integrare a acestora în structura parcurilor publice este similar cu modalitățile de amplasare a vegetației lemnoase ornamentale.

S-a constatat faptul că modul predominant de dispunere a pomilor fructiferi este cel în grupuri, urmată de cea izolată și aliniamente de pomi fructiferi în ambele orașe studiate.

Grupurile identificate în zonele studiate reunesc de la 2 până la 9 exemplare de pomi fructiferi ce sunt repartizați în compoziții libere și au în general o compoziție omogenă (alcătuiți dintr-o singură specie), mai rar heterogenă (asocierea de specii și varietăți diferite).

În cazul grupurilor de tip masiv (formate dintr-un număr mare de exemplare) structura arhitectonică este omogenă, exemplarele fiind dispuse neregulat în structura parcului.

Dispunerea solitară a speciilor pomicole s-a identificat în aproape toate parcurile luate în studiu, exemplarele solitare fiind amplasate în general pe peluze, la intrarea în zonele verzi, lângă construcțiile ornamentale sau în zonele liniștite ale parcurilor publice.

Aliniamentele formate din pomi fructiferi s-au identificat într-un număr redus în spațiile verzi studiate și au fost localizate cel mai frecvent de-a lungul aleilor.

Numărul redus al aliniamentelor din pomi fructiferi se poate datora prezenței fructelor, care dacă nu sunt recoltate la momentul oportun, pot provoca accidentări.

Dispuse pe un singur rând, aliniamentele au fost alcătuite din exemplare din aceiași specie, dispuse la distanțe egale.

Rezultatele obținute evidențiază valoarea ornamentală și funcțională a pomilor fructiferi.

Dispunerea diferită a acestora în compoziția parcului poate influența următoarele aspecte: definirea design-ului spațial al parcului, stabilirea scopului interior al parcului și crearea unor perspective deosebite.

Utilizarea pomilor fructiferi în parcuri va spori diversitatea plantelor și va îmbunătăți calitatea și atractivitatea spațiilor verzi din orașe.

În urma acestui studiu, se fac următoarele recomandări:

În cazul grupurilor, se recomandă folosirea unui număr impar de exemplare precum și evitarea suprapunerii vizuale a mai mult de două exemplare.

În amenajările libere, se recomandă utilizarea grupurilor heterogene, în armonie de forme, texturi, culori și dimensiuni.

Amplasarea pomilor fructiferi la distanțe de 2-6 m în cadrul grupului și crearea căilor de acces ce străbat interiorul grupului.

În amenajările regulate (geometrice) se recomandă distribuția spațială a pomilor fructiferi echidistantă și nu neregulată.

Dispunerea speciilor pomicole solitar pentru evidențierea portului, înfloririi bogate și a fructificațiilor.

Amplasarea pomilor fructiferi solitar pe peluze, lângă clădiri, la intrarea în parc, la intersecția căilor de acces, în zone destinate relaxării.

Amplasarea aliniamentelor din pomi fructiferi unilateral (pe o singură parte a aleii) sau bilateral (de-o parte și de alta a aleii), pe un singur rând sau dispuse intercalat.

Dispunere aliniamentelor la o distanță de 2-4 m (în funcție de specia utilizată) față de căile de acces.

Utilizarea unei singure specii de pomi fructiferi în realizarea aliniamentului, plantată la distanțe egale pentru un ritm static sau cu două sau mai multe specii/varietăți pentru crearea unui ritm dinamic.

10. Originalitatea și contribuțiile inovative ale tezei

BIBLIOGRAFIE

ACAR, C., KURDOĞLU, B., KURDOĞLU, O., ACAR, H., 2006, Public preferences for visual quality and management in Kaçkar Mountains National Park (Turkey), The International Journal of Sustainable Development and World Ecology, 13(6), 499–512;

ACAR, C., KURDOĞLU, B.Ç., 2005, Visual quality evaluation in Kaçkar Mointains. Sum on protected natural areas, Isparta, Turkey: Süleyman Demirel University September 8–10;

AGOSTINI-COSTA, T.S., PÊSSOA, G.K.A., SILVA, D.B., GOMES, I.S., SILVA, J.P., 2014, Carotenoid composition of berries and leaves from a Cactaceae – Pereskia sp., Journal of functional foods, 11 178–184;

AHAS, R., AASA, A., MENZEL, A., FEDOTOVA, V. G., SCHEIFINGER, H., 2002, Changes in European spring phenology, International journal of climato-logy, 22(14), 1727-1738;

ANDERSEN, B., LANG, G., NUGEN T., 2003, Fresh market sweet cherry varieties for Eastern North America, New York Fruit Quarterly, 11(2);

ANDERSON, O.M., FRANCIS, G.W., 2004, Techniques of pigment identification, Annual Plant Reviews-Plant Pigments and Their Manipulation, 14, 293–341;

ARCHETTI, M., BROWN, S.P., 2004, The coevolution theory of autumn colours, The Royal Society, Proc. R. Soc. Lond. B., 271, 1219–1223 doi: 10.1098/rspb.200 4.2728;

ARNBERGER, A., EDER, R., 2007, Monitoring recreational activities in urban forests using long-term video observation, Forestry, 80(1), 1–15;

ARRIAZA, M., CANAS-ORTEGA, J.F., CANAS-MADUENO, J.A., RUIZ-AVILES, P., 2004, Assessing the visual quality of rural landscapes, Landscape and Urban Planning, 69, 115–125;

BARTHEL, S., PARKER, J., ERNSTSON, H., 2015, Food and Green Space in Cities: A Resilience Lens on Gardens and Urban Environmental Movements, Urban Studies, Vol. 52,7: 1321-1338;

BAUGHER, T., 2007, Artistic Culture of Fruit Trees in the Home Landscape, Penn State Cooperative Extension, www.extension.psu.edu;

BECKROEGE, R., 1984, Klimatische Phaenomene, In: Stadtklima und Luftrein- haltung, Handbuch VDI, Springer, Berlin Heidelberg New York;

BELL, J., STANDISH, M., 2009, Building healthy communities through equitable food access, Community Development Investment Review, Vol 5, Issue 3, San Franciso, Federal Reserve Bank of San Francisco;

BERGEN, S.D., ULBRICHT, C.A., FRIDLEY, J.L., GANTER, M.A., 1995, The validity of computer generated graphic images of forest landscapes, Journal of Enviro- nmental Psychology, 15, 135–146;

BRIGHT, J., SUE, M., 2004, Cherry growing in NSW, Agfact. H5.1.2., Second Edition;

BRITTON, G., LIAAEN-JENSEN, S., PFANDER, H., 1996, Carotenoids, Birkhäuser Basel, Vol. 1B;

BROWN, T., KEANE, T., KAPLAN, S., 1986, Aesthetics and management: bridging the gap, Landsc. Urban Plan., (13), l–l10;

BROWN, T.C., DANIEL, T.C., 1986, Predicting scenic beauty of timber stands, Forest Science, 32(2), 471-487;

BULUT, Z., YILMAZ, H., 2008, Determination of landscape beauties through visual quality assessment method: a case study for Kemaliye (Erzincan /Turkey), Environmental Monitoring and Assessment, 141(1-3), 121-129;

BULUT, Z., SEZEN, I., KARAHAN, F., 2010, Determination of spring visual ceremonies of urban fruit trees and shrubs: A case study from Erzurum, Turkey, Journal of Food, Agriculture & Environment, Vol.8 (1): 289 – 296.2010;

CARMAZINU-CACOVSCHI, V. , 1978, Peisajul estetic vitalizant, Editura Stiințifică și Enciclopedică, București.

CARRILLO, C., BUVÉ, C., PANOZZO, A., GRAUWET, T., HENDRICKX, M., 2017, Role of structural barriers in the in vitro bioaccessibility of anthocyanins in comparison with carotenoids, Food Chemistry, 227 271–279;

CHEN, B., ADIMO, O.A., BAO, Z., 2009, Assessment of aesthetic quality and multiple functions of urban green space from the users’ perspective: The case of Hangzhou flower garden, China, Landscape and Urban Planning, 93(1),76–82;

CHIRA, A., CHIRA, L., MATEESCU, F., 2008, Pomii fructiferi: lucrările de înființare și întreținere a plantațiilor, Ed. A 6-a, Editura M.A.S.T., București;

COCIU, V., 2007, The encrease and use of fruit growing biodiversity in Romania, Buletinul USAMV-CN, nr. 64/2007 (1-2);

COSMULESCU, SINA NICULINA, BACIU, A., 2003, Pomologie – descriere de sorti-ment, Editura Universitaria;

CREASY, ROSALIND, 2010, Edible Landscaping, Sierra Club Books, San Francisco;

DANIEL, T.C., BOSTER, R.S., 1976, Measuring Landscape Esthetics: The Scenic Beauty Estimation Method, USDA Forest Service Research, Range Experiment Station, pp. 66–167;

DANIEL, T.C., VINING, J., 1983, Methodological issues in the assessment of landscape quality, In: Behavior and the Natural Environment, Plenum Press, New York, http://dx. doi .org/10.1007/978-1-4613-3539-9 3.

DE VAL, G.F., ATAURI, J.A., DE LUCIO, J.V., 2006, Relationship between landscape visual attributes and spatial pattern indices: A test study in Mediterranean-climate landscapes, Landscape and Urban Planning, 77(4), 393– 407;

DINNIE, E., BROWN, K.M., MORRIS, S., 2013, Community, cooperation and conflict: Negotiating the social well-being benefits of urban greenspace experiences, Landscape and Urban Planning, 112, 1–9;

DRAPER, C., FREEDMAN, D., 2010, Review and Analysis of the Benefits, Purposes, and Motivations Associated with Community Gardening in the United States, Journal of Community Practice, 18: 4, 458-492;

DRAPER, D.B., RICHARDS, P.A., 2009, Dictionary for Managing Trees in Urban Environments, CSIRO Publishing, Collinwood;

DUMITRAȘ, ADELINA, 2014, Analiza compoziției, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca;

DUMITRAȘ, ADELINA, TELEUȚĂ, A., CIORCHINĂ, N., EUGENIU, A., ROȘCA, I., 2012, Amenajarea spațiilor verzi, Acad. De Științe a Moldovei, Grădina Botanică (Inst.), Autoritatea Naț. Pentru Cercetare Științifică (ANCS), Chișinău;

DUMITRAȘ, ADELINA, ZAHARIA, D., SINGUREANU, V., SABO, G., 2008, Principii generale de amenajare a spațiilor verzi, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;

EDALATKHAH, F., SHAFAGHATI, M., NOROUZI, A., MOTAGHI, S., MIRBAHAEI, M., 2012, The Role of Trees in Improving the Urban Landscape (Case Study Vli Asr Street of Tehran city), International Conference on Applied Life Sciences (ICALS2012) Turkey, September 10-12, 2012;

EICHHORN, M.P., PARIS, P., HERZOG, F., INCOLL, L.D., LIAGRE, F., MANTZANAS, K., MAYUS, M., MORENO, G., PAPANASTASIS, V.P., PILBEAM, D.J., PISANELLI, A. AND DUPRAZ, C., 2006, Silvoarable systems in Europe – Past, present and future prospects, Agroforestry Systems, 67(1): 29-50;

FISCHER, M., 2007, Streuobst–Betreiberkonzepte und Sortenempfehlung, Erwerbs-Obstbau, 49.4: 141-147;

FORTUNA-ANTOSZKIEWICZ, BEATA, ŁUKASZKIEWICZ, J., 2012, Obsadzanie Dróg Drze-Wami Owocowymi W Polsce – tradycja i współczesność (xix/xx w.). Fruit trees plantings along roads in poland – tradition and present (19th/20th century), Czasoposmo Techniczne, Politechniki Krakowskiej, B-A/2012 Zeszyt 30 Rok 109;

FRANK, M., BOWYER, J., STAI, S., FERNHOLZ, K., BRATKOVICH, J., BRATKOVICH, S., HOWE, J., 2011, Utilizing urban forests for fruit production, http:// www.do vetailinc. org /report_pdfs/ 2011/dovetailurbanfruit0411.pdf;

GABALLA, S., ABRAHAM, A.B., 2008, Food Miles in Australia: A preliminary study of Melbourne, Victoria, CERES Community Environment Park, East Brunswick;

GAGE, J., 1993, Colour and Culture: Practice and Meaning from Antiquity to Abstraction, Thames and Hudson, London;

GALLINAT, A.S., PRIMACK, R.B., WAGNER, D.L., 2015, Autumn, the neglected season in climate change research, Trends in Ecology & Evolution Vol. 30, No. 3, http://dx. doi.org/10.1016/j.tree.2015.01.004;

GIUFFRIDA, D., PINTEA, A., DUGO, P., TORRE, G., POP, R.M., MONDELLO, L., 2012, Determination of carotenoids and their esters in fruits of sea buckthorn (Hippophae rhamnoides L.) by HPLC-DAD-APCI-MS, Phytochem Analysis, 23: 267-273

GOTO, T., KONDO, T., 1991, Structure and molecular stacking of anthocyanins – flower color variation, Angewandte Chemie International Edition, 30(1) 17–33;

GRODINARIU, G., ISTRATE, M., 2009, Pomicultură generală și specială, Editura Tipo Moldova, Iași;

GROSE, M.J., 2007, Green above, paler below: descriptions in the literature of the colour in trees from southwest Australia, Journal of the Royal Society of Western Australia, 90: 179-194;

GROSE, M.J., 2016, Green leaf colours in a suburban Australian hotspot: Colour differences exist between exotic trees from far afield compared with local species, Landscape and Urban Planning, 146 20–28;

GURNELL, J., LURZ, P.P., PEPPER, H., 2001, Practical techniques for surveying and monitoring squirrels, Forestry Commision Practice Note 11 Forestry Commission, Edinburgh;

HAMADA, S., TANAKA, T., OHTA, T., 2013, Impacts of land use and topography on thecooling effect of green areas on surrounding urban areas, Urban For. UrbanGreen., 12, 426–434;

HAMMITT, W.E., PATTERSON, M.E., NOE, F.P., 1994, Identifying nad predicting visual preference of southern Appalachian forest recreation vistas, Landscape and Urban Planning, 29(2–39), 171–183;

HANDS, D.E., BROWN, R.D., 2002, Enhancing visual preference of ecological rehabilitation sites, Landscape and Urban Planning, 58(1), 57–70;

HENDRY, G.A.E., 1988, Where does all the green go? New Scientist, 1637, 38-42;

HERING, E., 1964, Outlines of a theory of the light sense, Harvard University Press, Cambridge, MA, US;

HERZOG, F., 1998, Streuobst: a traditional agroforestry system as a model for agroforestry development in temperate Europe, Agroforestry Systems, 42: 61-80;

HEYNEN, N., PERKINS, H.A., ROY, P., 2006, The political ecology of uneven urbangreen space: The impact of political economy on race and ethnicity in producing environmental inequitably in Milwaukee, Urban Affairs Review, 42, 3–21;

HILL, H., 2008, Food Miles: Background and Marketing, NCAT, http://attra. ncat.org /attrapub/foodmiles.html

HOFFEN, L.P., SÄUMEL, I., 2014, Orchards for edible cities: Cadmium and lead content in nuts, berries, pome and stone fruits harvested within the inner city neighbourhoods in Berlin, Germany, Ecotoxicology and Environmental Safety, 101 (2014) 233–239;

HORRIGAN L., LAWRENCE, R.S, WALKER, P., 2002, How Sustainable Agriculture Can Address the Environment and Human Health Harms of Industrial Agriculture, Environmental Health Perspectives, May 2002: 445-456;

HULL, R.B., BUHYOFF, G.J., 1986, The scenic beauty temporal distribution method: an attempt to make scenic beauty assessments compatible with forest planning efforts, Forest Science, 32(2), 271-286;

ILIESCU ANA-FELICIA, 2003, Arhitectură peisageră, Editura Ceres, București;

ILIESCU, FELICIA, COSTEA, GABRIELA, 1998, Îndrumător pentru inițierea în proiectare peisagistică, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară București, Facultatea de Horticultură;

IORDĂNESCU, OLIMPIA, 2008, Pomicultură, Editura Eurobit, Timișoara;

INGARDEEN, R., 1973, Aesthetic Experience and Aesthetic Object, In M. Lipman, (Ed.) Contemporary Aesthetics, Boston: Allyn and Bacon;

ISLAM, S., ISLAM, N., NUSRAT, T., BEGUM, P., AHSAN, M., 2016, Carotenoids and b-carotene in orange fleshed sweet potato: A possible solution to vitamin A deficienc, Food Chemistry, 199 628–631;

KALTENBORN, B.P., BJERKE, T., 2002, Associations between environmental value orientations and landscape preferences, Landscape and Urban Planning, 59,1–11;

KANE, P.S., 1981, Assessing landscape attractiveness: A comparative test of two new method, Applied Geography, 1,77–96;

KARAASLAN, N.M., YAMAN, M., 2015, Determination of anthocyanins in cherry and cranberry by high-performance liquid chromatography–electrospray ionization–mass spectrometry, Eur Food Res Technol, doi 10.1007/s00217-015-2524-9;

KARAHAN, F., 2003, Landscape planning of Erzurum-Rize highway cooridor and its opportunity for usebility as landscape view road (p.210). Ph.D. Dissertation, Graduate College of Atatürk University, Erzurum;

KARAHAN, F., YILMAZ, H., 2004a, Evaluation of Erzurum-Rize hihgway cooridor for ecotourism purposes, International tourism, environment and culture symposium pp. 225–262. İzmir, Turkey: Proceeding Book;

KARAHAN, F., YILMAZ, H., 2004b, Visual quality analysis of Erzurum highway cooridor, Landscape Architecture 2, Congress, İzmir, Turkey: Proceeding Book;

KARJALAINEN, E., KOMULAINEN, M., 1999, The visual effect of felling on small and mediu-scale landscapes in North-eastern Finland, Journal of Environmental Management, 55, 167–181;

KONIJNENDIJK, C. C., 2010, Green cities, competitive cities – promoting the role of green space in city branding, A Raport for IFPRA World Congress, https:// www.lcsd.gov.hk/specials/ifpra2010/download/paper/cecil.pdf;

KOO, J.C., PARK, M.S., YOUN, Y.C., 2013, Preferences of urban dwellers on urban forest recreational services in South Korea, Urban For. Urban Green., 12, 200–210;

KOZELKA, A., 1989, Dwarf fruit trees choice for gardens, The Ottawa Citizen, Ottawa, Ont., Canada;

KUMAR SAINI, R., PRASAD SHETTY, N., GIRIDHAR, P., 2014, Carotenoid content in vegetative and reproductive parts of commercially grown Moringa oleifera Lam. cultivars from India by LC–APCI–MS, Eur Food Res Technol, 238:971–978 DOI 10.1007/s00217-014-2174-3;

LAMBE, R.A., 1986, Commercial highway landscape reclamation: A partici-patory approach, Landscape and Planning, 24(4), 353–385;

LANCASTER, M., 1996, Colourscape, Academy Ed. London.

LANDSBERG, H.E., 1981, The urban climate, Academic Press, New York, London;

LANE, W. D., SCHMID, H., 1984, Lapins and Sunburst sweet cherry, Canadian Journal of Plant Science, 64(1), 211-214;

LAURIE, I.C., 1975, Aesthetic factors in visual evaluation. In: Zube, E.N., Brush, R.O., Fabos, J.G. (Eds.), Landscape Assessment: Values, Perceptions and Resources, Dowden Hutchinson and Ross, Stroudsburg, pp. 102–117;

LEE, D.W. (2002) Anthocyanins in Autumn Leaf Senescence, Advances in Botanical Research, Vol. 37;

LENNÉ, P.J., 1825, Über die Anlage eines Volksgartens bei der Stadt Magdeburg. Verhandlungen des Vereins zur Beförderung des Gartenbaus in den königlich preußischen Staaten, 147–159;

LLORENTE, B., MARTINEZ-GARCIA, J.F., STANGE, C., RODRIGUEZ-CONCEPCION, M., 2017, Illuminating colors: regulation of carotenoid biosynthesis and accu-mulation by light, Plant Biology 37:49–55;

LONG, L.E., WHITING, M., NUNEZ-ELISEA, R., 2007, Sweet cherry cultivars for the fresh market, Oregon State University Extension Service;

MAJDECKI, L., 2008, Historia ogrodów, T. 1, Od starożytności po barok, PWN, Warsaw;

MAJDECKI, L., 2009, Historia ogrodów, T. 2, Od XVIII wieku do współczesności, PWN, Warsaw;

MCLAIN, R., POE, M., HURLEY, P.T., LECOMPTE-MASTENBROOK, J., EMERY, M.R., 2012, Producing edible landscapes in Seattle’s urban forest, Urban Forestry & Urban Greening, 11 187– 194;

MEIER, U., BLEIHOLDER, H., BUHR, L., FELLER, C., HACK, H., HESS, M., LANCASHIRE, P., SCHNOCK, D., STAUSS, U., VAN DEN BOOM, R., WEBER, T., ZWERGER, E.P., 2009, The BBCH system to coding the phenological growth stages of plants – history and publications, J. Kulturpflanzen, 61, 41-52;

MEITNER, M.J., 2004, Scenic beauty of river views in the Grand Canyon: Relating perceptual judgments to location, Landscape and Urban Planning, 68,3–13;

MINCEY, S.K., HUTTEN, M., FISCHER, B.C., EVANS, T.P., STEWART, S.I., VOGT, J.M., 2013, Structuring institutional analysis for urban ecosystems: A key to sustainable urban forest management, Urban Ecosystems, 16, 553L 571;

MISGAV, A., 2000, Visual preference of the public for vegetation groups in Israel, Landscape and Urban Planning, 48, 143–159;

MITRE, V., 2002, Pomicultură specială, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca;

MITRE, V., 2008, Pomicultură specială, Editura Todesco, Cluj-Napoca;

MOK, J., LANDPHAIR, H.C., NADERI, J. R., 2005, Landscape improvement impacts on roadside safety in Texas, Landscape and Urban Planning, 78(3), 263–274;

MONGE, G., 1789, Memoire sur quelques phenomenes de la vision, Annales de Chimie, 3 131–147;

MOUNZER, O.H., CONEJERO, W., NICOLAS, E., ABRISQUETA, I., 2008, Growth Pattern and Phenological Stages of Early-maturing Peach Trees Under a Mediterranean Climate, Hortscience, 43(6):1813–1818;

MÜDERRISOĞLU, H., EROĞLU, E., ÖZKAN, Ș., AK, K., 2006, Visual perception of tree forms, Building and Environment, 41(6), 796–806;

MURILLO, E., MELENDEZ-MARTINEZ, A., PORTUGAL, F., 2010, Screening of vegetables and fruits from Panama for rich sources of lutein and zeaxanthin, Food Chemistry, 122(1), 167–172. doi: 10.1016;

NEGREA, R., ZLATI, C., DASCĂLU, D., 2011, The importance of using fruit tree species with ornamental role in rustic gardens landscaping, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Iași;

NIJBOER, T.C.W., KANAI, R., DE HAAN, E.H.F., VAN DER SMAGT, M.J., 2007, Recognising the forest, but not the trees: An effect of colour on scene perception and recognition, Consciousness and Cognition, 17 741–752;

NOWAK, D.J., BODINE, A., HOEHN, R., HIRABAYASHI, S., 2013a, Modeled PM 2.5 removalby trees in ten U.S. cities and associated health effects, Environ. Pollut., 178, 395–402;

NOWAK, D.J., LAPOINT, E., GREENFIELD, E.J., HOEHN, R.E., 2013b, Carbon storage andsequestration by trees in urban and community areas of the United States, Environ. Pollut., 178, 229–236;

OPREA, Ș., ROPAN, G., 2010, Pomicultură generală, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca;

PATEY, R.C., EVANS, R.M., 1979, Identification of scenically preferred forest landscapes, Proceedings of our national landscape: a conference on applied techniques for analysis and management of the visual resource, Forest Service, US Department of Agriculture, Vol. 35;

PAULING, L., 1939, Recent work on the configuration and electronic structure of molecules, Fortschritte der Chemie Organischer Naturstoffe, 3, 203–235;

PENUELAS, J., FILELLA, I., 2001, Responses to a warming world, Science, 294: 793–794;

PIEBER, K., MODL, P., 2013, Pomi fructiferi cu coroane pe spalier, Editura M.A.S.T., București;

QI, T., ZHANG, G., WANG, Y., LIU, C., LI, X., 2017, Research on landscape quality of country parks in Beijing as based on visual and audible senses, Urban Forestry & Urban Greening, 26 (2017) 124–138;

RAŠKOVIĆ, S., DECKER, R., 2015, The influence of trees on the perception of urban squares, Urban Forestry & Urban Greening, Volume 14, Issue 2;

REA, R., ECCEL, E., 2006, Phenological models for blooming of apple in a mountainous region, Int J Biometeorol 51:1–16 doi10.1007/s00484-006-0043x;

REICH, L., 2009, Landscaping with fruit, Storey Publishing, Boston Road;

RIBE, R.G., 1994, Scenic beauty perceptions along the ROS, Journal of Environmental Management, 42(3), 199–221;

RIM, N., ACHOUR, S., JOURDES, M., TEISSEDRE, P.L., HELAL, A.N., EZZILI, B., 2013, Anthocyanins composition and extraction from grenache noir (Vitis vinifera L.) vine leaf using an experimental design ii- by ethanol or sulfur dioxide in acidified water, J. Int. Sci. Vigne Vin, 47, n°4, 301-310;

ROETZER, T., SACHWEH, M., 1995, Climatic changes as reflected in phenological time series, Arbor Phaenol, 40: 17–23;

ROETZER, T., WITTENZELLER, M., HAECKEL, H., NEKOVAR, J., 2000, Phenology in central Europe – differences and trends of spring phenophases in urban and rural areas, Int J Biometeorol, 44:60–66;

SACHWEH, M., ROETZER, T., 1997, Climatic change effects on phenological phases in Southern Germany, In Proceedings of the 14th International Congress of Biometeorolgy, vol 2. pp 226–233;

SALAZAR, D.M., MELGAREJO, P., MARTINEZ, R., MARTINEZ, J.J., HERNANDEZ, F., BURGUERA, M., 2006, Phenological stages of the guava tree (Psidium guajava L.), Scientia Horticulturae, 108 (2006) 157–161;

SCHLATTERER, J., BREITHAUPT, D.E., 2006, Xanthophylls in commercial egg yolks: Quantification and identification by HPLC and LC-(APCI)MS using a C30 phase, J Agr Food Chem, 54: 2267-2273;

SCHMIDLIN, E., 1852, Die Bürgerliche Gartenkunst. Stuttgart, 131–142. Ward, N.I., Savage, J.M., 1994. Metal dispersion and transportation activities using food crops as biomonitors, Sci. TotalEnviron, 146/147,309–319;

SCHWARTZ, M.D., 2003, Phenology: an integrative environmental science (Vol. 346), Dordrecht, The Netherlands: Kluwer Academic Publishers;

SENSOY, I., 2014, A review on the relationship between food structure, processing and bioavailability, Critical Reviews in Food Science and Nutrition, 54(7) 902–909;

SHACKLETON, C.M., HEBINCK, P., KAOMA, H., CHISHALESHALE, M., CHINYIMBA, A., SHACKLETON, S.E., GAMBIZA, J., GUMBO, D., 2014, Low-cost housing developments in South Africa miss theopportunity for household level urban greening, Land Use Policy, 36, 500–509;

SHANAHAN, D.F., STROHBACH, M.W., FULLER, R.A., WARREN, P.S., 2014, The challenges ofurban living, In: Gil, D., Brumm, H. (Eds.), Avian Urban Ecology;

SHEPPARD, S., PICARD, P., 2005, Visual-quality impacts of forest pest activity at the landscape level: A synthesis of published knowledge and research needs, Landscape and Urban Planning, 77(4), 321–342;

SMITH, J., 2010, The history of temperate agroforestry, Organic Research Centre, Elm Farm, UK;

SPEAKA, A.F., MIZGAJSKI, A., BORYSIAK, J., 2015, Allotment gardens and parks: Provision of ecosystem service with an emphasis on biodiversity, Urban Forestry & Urban Greening, 14: 772-781;

STĂNICĂ F., BRANIȘTE N., Ghid pentru pomicultori, Editura Ceres, 2011;

SULLIVAN, W.C., LOVELL, S.T., 2006, Improving the visual quality of commercial development at the rural–urban fringe, Landscape and Urban Planning, 77(1–2), 152–166;

SZYMANOWSKA, U., ZŁOTEK, U., KARAS, M., BARANIAK, B., 2015, Anti-inflammatory and antioxidative activity of anthocyanins from purple basil leaves induced by selected abiotic elicitors, Food Chemistry, 172 71–77;

TAHVANAINEN, L., IHALAINEN, M., HIETALA-KOIVU, R., KOLEHMAINEN, O., TYRVÄINEN, L., NOUSIAINEN, O., HELENIUS, J., 2002, Measures of the, EU agri-environmental protection scheme (GAEPS) and their impacts on the visual acceptability of Finnish agricultural landscapes, Journal of Environmental Management, 66,213–227;

TANAKA, Y., SASAKI, N., OHMIYA, A., 2008, Biosynthesis of plant pigments: anthocyanins, betalains and carotenoids, The Plant Journal: For Cell and Molecular Biology, 54(4), 733–749;

TAYLOR, G., SINNETT, D., TALLIS, M., FREER-SMITH, P., 2011, Estimating the removal of atmospheric particulate pollution by the urban tree canopy of London, under current and future environments, Landscape Urban Plann., 103, 129–138;

TAYLOR, J., 2009, The Well Dressed Wall. A Practical Guide for Espalier Training Fruit and Ornamental Trees in Australia;

TORRES, R.E., 1995, Agrometeorologıa. Editorial Trillas, S.A. de c. v. Mexico;

TZOLOVA, G. V., 1995, An experiment in greenway analysis and assesment: The Danıbe River, Landscape and Urban Planning, 33(1–3), 283–294;

ULRICH, R. S., 1986, Human responses to vegetation and landscapes, Landscape and Urban Planning, 13,29–44;

ULRICH, R.S., 1983, Aesthetic and Affective Response to Natural Environment, In. 1. Altman and J. F. Wohlwill (Eds.) Human Behavior and Environment;

VAN DEN BERG, A.E., KOOLE, S.L., 2006, New wilderness in the Netherlands: An investigation of visual preferences for nature development landscapes, Landscape and Urban Planning, 78(4), 362–372;

VILLALPANDO, J., RUIZ, A., 1993, Observaciones Agrometeorologicas y su uso en la Agricultura, Editorial Lumusa, Mexico;

WEI, Y.Z., ZHANG, H.N., LI, W.C., XIE, J.H., WANG, Y.C., LIU, L.Q., SHI S.Y., 2013, Phenological growth stages of lychee (Litchi chinensis Sonn.) using the extended BBCH-scale, Scientia Horticulturae, 161 (2013) 273–277;

WHITFIELD, J., 2001, The budding amateurs. Nature, 414, 578–579;

WROLSTAD, R.E., DURST, R.W., LEE, J., 2005, Tracking color and pigment changes in anthocyanin products, Trends in Food Science & Technology, 16(9), 423-428;

YU, K., 1995, Cultural variations in landscape preference: Comparisons among Chinese sub-groups and western design experts, Landscape and Urban Planning, 32(2), 107–126;

YU, K.J., 1987, The development of the concept of landscape and its research, J. Beijing For. Univ., 9(4), 433–439, http://dx.doi.org/10.13332/j.1000-1522. 1987. 04.019;

YUAN, H., ZHANG, J., NAGESWARAN, D., LI, L., 2015, Carotenoid metabolism and regulation in horticultural crops, Horticulture research, 2, 15036;

ZHANG, Y., ZHANG, J., SONG, T., LI, J., TIAN, J., JIN, K., 2014, Low Medium pH Value Enhances Anthocyanin Accumulation in Malus Crabapple Leaves, PLoS ONE, 9(6): e97904. doi: 10.1371;

ZHOU, X.P., 1995, Aesthetic research in landscape planning, Urban Plan. Forum (2), 54–60;

ZLATI, CRISTINA, 2010, Pomologie, Editura Tipo Moldova, Iași;

*** Fleming’s Nurseries Pty Ltd Victoria, Australia https://www.flemings.com. au/information/guides/

***Parki i lasy Warszawy. um.warszawa.pl (in Polish). Archived from the original on 16 May 2016. Retrieved 25 February 2009;

*** Productive Trees in Urban Environments: Streets and public space, 2011, http://www.environment.sa.gov.au/files/2283c893-8eae-43fb-a96a-9fbe00 ed035b/bg-report-productivetrees.pdf;

***http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletinetematice/PT13. pdf;

***http://www.madr.ro/docs/agricultura/legume-fructe/Ghid-Pomicultura-final.pdf;

***https://ec.europa.eu/eurostat/statisticsexplained/index.php/Agricultural_production_-_orchards;

***www.economica.net/top-orasele-din-romania-cu-ce-mai-mare-suprafata-de-spatiu-verde-pe-cap-de-locuitor_156922.html;

***www.ehponline.org/members/2002/110p445456horrigan/EHP110p445PDF.PDF.

*** https://www4.uwm.edu/cuts/noise/noiseb.htm

ANEXA 1

Evaluarea calității vizuale a peisajelor urbane sub prezența pomilor fructiferi. Studii de caz.

ANEXA 2

Fenofazele organelor de rod la cireș

Soiul ‘Karina’

Fenofazele organelor de rod la cireș

Soiul ‘Summit’

Fenofazele organelor de rod la cireș

Soiul ‘Sunburst’

Fenofazele organelor de rod la măr

Soiul ‘Florina’

Fenofazele organelor de rod la măr

Soiul ‘Pinova’

Fenofazele organelor de rod la măr

Soiul ‘Topaz’

Fenofazele organelor de rod la păr

Soiul ‘Favorita lui Clapp’

Fenofazele organelor de rod la păr

Soiul ‘Hayatama’

Fenofazele organelor de rod la păr

Soiul ‘Wiliams Roșu’

Fenofazele organelor de rod la piersic

Soiul ‘Champion’

Fenofazele organelor de rod la piersic

Soiul ‘Suncrest’

Fenofazele organelor de rod la piersic

Soiul ‘Wassemberger’

ANEXA 3

Specii ornamentale care se pretează asocierii cu speciile pomicole

în sezonul de primăvară

ANEXA 4

Recomandări privind utilizarea pomilor fructiferi în amenajarea spațiilor verzi