Școala Doctorală de Psihologie și Științe ale Educației [610880]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACUL TATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE LE EDUCAȚIEI
Școala Doctorală de Psihologie și Științe ale Educației
Domeniul Științe ale Educației

Teză de d octorat
Rezumat
MODELE ANTREPRENORIALE ÎN EDUCAȚIE
DIN PERSPECTIVĂ ISTORICĂ

Coordonator științific :
Prof. univ. Emerit dr. Mircea – Viorel NICOLESCU

Doctorand: [anonimizat]. univ.drd. Mirela FLUTURE ( MIHALACHE)

București
2014

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACUL TATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE LE EDUCAȚIEI
Școala Doctorală de Psihologie și Științele Educației
Domeniul Științe ale Educației

MODELE ANTREPRENORIALE ÎN EDUCAȚIE
DIN PERSPECTIVĂ ISTORICĂ

Comisia de evaluare a tezei de doctorat:
Prof.univ.dr.
Universitatea din București
– Președinte
Prof.univ.dr. Mircea – Viorel NICOLESCU
Universitatea din București
– Coordonator științific

Prof.univ.dr. Gheorghe BLIDARU
“Universitatea Valahia” din Târgoviște
– Referent științific
Conf. univ.dr. Filip STANCIU
Universitatea Europei de Sud -Est “Lumina” din
București
– Referent științific
Prof. univ.dr. – Referent științific

Doctorand: [anonimizat]. univ.drd. Mirela FLUTURE ( MIHALACHE)

București
2014

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

3 Cuprins R ezumat

Cuprins Rezumat ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 3
Cuprins Teză ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 4
Lista Tabelelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 9
Lista Figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 11
I. Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 14
II. Contribuții și Recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………. 35
2.1. Contribuții ale prezentei lucrări ………………………….. ………………………….. ……………. 35
2.1.1. Contribuții teoretice ………………………….. ………………………….. ……………………… 36
2.1.2. Contribuții metodologice ………………………….. ………………………….. ………………. 38
2.2.2. Contribuțiile antreprenoriatului academic ………………………….. …………………….. 40
2.2. Recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 40
III. Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 42
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 44

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

4 Cuprins Teză

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 4
Lista Tabelelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 8
Lista Figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 11
Lista de Abrevieri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 12
Lista de Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 13
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 14

Partea I – Partea conceptuală ………………………….. ………………………….. ………………………….. 25

CAPITOLUL I . Perspectivă istorică asupra conceptului de universitate ……………………. 25
1.1. Conceptul de universitate ………………………….. ………………………….. …………………. 25
1.2. Periplu antreprenorial prin istoria universităților în Europa ………………………….. . 28
1.3. Modelele Universităților Prima Generație (UG1) sau universitățile medievale … 34
1.3.1. Modelul Universității din Bologna ………………………….. ………………………….. 38
1.3.2. Modelul Universității din Paris ………………………….. ………………………….. ….. 45
1.3.3. Modelul Universității Sorbona ………………………….. ………………………….. …… 46
1.3.4. Modelul Universității din Oxford ………………………….. ………………………….. .. 47
1.3.5. Modelul Universității Cambridge ………………………….. ………………………….. .. 48
1.4. Universitățile Generația a II -a (UG2) ………………………….. ………………………….. … 50
1.4.1. Paternalismul Universității Humboldt ………………………….. ……………………… 50
1.4.2. Caracteristicile universității moderne și postmoderne ………………………….. … 53
1.5. Modelele Universităților Generația a III -a (UG3) ………………………….. ……………….. 55
1.6. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 58

CAPITOLUL II . De la Antreprenoriat la Universitatea Antreprenorială ………………….. 61
2.1. Dezbatere terminologică: Antreprenoriat, Leadership, Management (ALM) în
educație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 61
2.2. Taxonomia antreprenoriatului ………………………….. ………………………….. ………………. 71
2.2.1. Repere istorice ale antreprenoriatului ………………………….. ………………………….. 72
2.2.2. Antreprenoriatul cla sic ………………………….. ………………………….. ………………….. 74
2.2.3. Antreprenoriatul neoclasic ………………………….. ………………………….. …………….. 76
2.2.4. Antreprenoriatul contemporan ………………………….. ………………………….. ……….. 78

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

5 2.2.5. Antreprenoriatul social ………………………….. ………………………….. ………………….. 80
2.3. Paradigma antreprenoriatului academic ………………………….. ………………………….. …. 85
2.4. Paternul universității a ntreprenoriale ………………………….. ………………………….. …….. 89
2.4.1 Modelul Universității Elicei Triple (Triplu Helix) ………………………….. ………….. 95
2.4.2. Modelul The New Production of Knowledge (NP K)………………………….. ……… 98
2.4.3. Modelul Universității deschise (Open University, OU) ………………………….. ….. 99
2.4.4. Modelul Universităților Spin -Outs (USOs) ………………………….. …………………. 100
2.4.5. Modelul Universității bazată pe proiecte (Project -Oriented University) ……… 100
2.4.6. Modelul Universității Civice ………………………….. ………………………….. ………… 102
2.4.7. Modelul Universității Corporatiste (Corporate university) ………………………… 102
2.5. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 103

Partea a II -a – Considerații metodologice ale cercetării științifice privind modelul
universității antreprenoriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. 104

CAPITOLUL III . Cercetare c alitativă prin interviuri dirijate ………………………….. …….. 104
3.1. Cercetare calitativă în vederea identificării factorilor ce definesc o universitate
antreprenorială ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 105
3.1.1. Identificarea problemei și definirea scopului cercetării calitative ………………. 105
3.1.2. Stabilirea și formularea obiectivelor cercetării ………………………….. ……………. 106
3.1.3. Identificarea segmentului țintă ………………………….. ………………………….. ……… 106
3.1.4. Alegerea modalităților de culegere a datelor ………………………….. ……………….. 106
3.1.5 Stabilirea eșantionului participanților la interviu ………………………….. ………….. 107
3.1.6. Recrutarea participanților la interviu ………………………….. ………………………….. 107
3.1.7. Desfășu rarea interviurilor ………………………….. ………………………….. …………….. 108
3.1.8. Definirea coordonatelor cercetării ………………………….. ………………………….. …. 108
3.2. Chestionarul de selecție și ghidul de conversație ………………………….. ………………. 109
3.2.1. Ghidul de conversație ………………………….. ………………………….. ………………….. 111
3.2.2. Centralizarea fișelor de interviu ………………………….. ………………………….. ……. 115
3.3. Concluziile cercetării calitative prin interviu dirijat ………………………….. …………… 116

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

6
CAPITOLUL IV . Cercetare cantitativă prin tehnica sondajului ………………………….. …. 117
4.1. Etapele cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. ………………. 119
4.2. Contextul actual al antreprenoriatului în instituțiile de învățământ superior din
România ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 119
4.3. Faza preliminară a cercetării cantitative prin tehnica anchetei prin sondaj a cercetării
cantitative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 121
4.3.1. Definire a problemei de cercetare ………………………….. ………………………….. ….. 121
4.3.2. Scopul cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. ………… 122
4.3.3. Obiectivele cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. …… 122
4.3.4. Ipotezele cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. ………. 125
4.4. Proiectarea cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. …………. 128
4.4.1. Alegerea surselor de informații ale cercetării cantitative ………………………….. . 128
4.4.2. Determinarea dimensiunii eșantionului cercetării cantitative …………………….. 129
4.4.3. Elaborarea chestionarului cercetării cantitatve ………………………….. ……………. 131
4.4.4. Definirea conceptuală și operațională a variabilelor modelului cercetării
cantitative ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 132
4.5. Metodologia cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. ……….. 142
4.5.1. Recoltarea informațiilor cercetării cantitative ………………………….. ……………… 142
4.5.2. Metodologia de analiză preliminară a datelor cercetării cantitative ……………. 143
4.6. Concluziile cercetării cantitative prin tehnica sondajului ………………………….. ……. 143

CAPITOLUL V . Analiza datelor și rezultatele cercetării științifice cantitative …………. 144
bazate pe chestionar ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 144
5.1. Examinarea datelor cercetării cantitative ………………………….. ………………………….. 145
5.1.1. Observarea valorilor lipsă ………………………….. ………………………….. ……………. 145
5.1.2. Statistici univariate ale cercetării cantitative ………………………….. ……………….. 146
5.2. Profilul respondenților și instituțiilor participante ………………………….. ……………… 149
5.2.1. Profilul respondenților ………………………….. ………………………….. …………………. 149
5.2.2. Profilul instituțiilor de învățământ ………………………….. ………………………….. … 154
5.3. Analiza statisticilo r descriptive ale variabilelor modelului de cercetare propus în
cercetarea cantitativă ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 158
5.3.1. Variabile realizate prin scale cu frecvență ………………………….. ………………….. 158
5.3.2. Variabile realizate prin scala Osgood ………………………….. …………………………. 167

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

7 5.3.3. Variabile realizate prin scale Likert ………………………….. ………………………….. . 169
5.4. Verific area exactității prin Metoda Cronbach Alpha ………………………….. ………….. 173
5.5. Analiza Factorială Exploratorie (EFA) ………………………….. ………………………….. … 184
5.6. Testarea validității măsură torilor ………………………….. ………………………….. ……….. 192
5.7. Testarea ipotezelor cercetării ………………………….. ………………………….. ……………… 197
5.8. Discuții și concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. 204

Partea a III -a – Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 206

CAPITOLUL VI . Contribuții, Recomandări și Concluzii ………………………….. ……………. 206
6.1. Contribuții ale prezentei lucrări ………………………….. ………………………….. ………….. 206
6.1.1. Contribuții teoretice ………………………….. ………………………….. …………………….. 206
6.1.2. Contribuții metodologice ………………………….. ………………………….. ……………… 209
6.1.3. Contribuții ale antreprenoriatului academic ………………………….. ………………… 209
6.2. Recomandări ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 211
6.3. Concluzii finale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 212

Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 215
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 230
Anexa1 – Chestionarul ce rcetării ………………………….. ………………………….. ……………………… 230
Anexa 2 – Centralizarea întrebărilor on -line ………………………….. ………………………….. ………. 236
Anexa 3 – Diverse centralizări în Baza de date SPSS ………………………….. ………………………. 242
Anexa 4 – Statistică univariată pentru răspunsurile colectate on -line ………………………….. …. 243

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

8
Lista Tabelelor

Tabel 1.1 – Organizarea și planificarea cercetării – Diagrama Gantt ………………………….. …. 17
Tabel 1.2 – Caracteristicile primelor 3 Generații de Universități ………………………….. ……….. 30
Tabel 1.3 – Școli apărute la începutul Revoluției industriale ………………………….. ………………. 32
Tabel 1.4 – Educație și Antreprenoriat din Antichitate până la Revoluția Industrială ………… 33
Tabel 1.5 – Universități medievale ………………………….. ………………………….. ……………………… 36
Tabel 1.6 – Caracterizarea perioadelor de dezvoltare a Universității din Bologna …………… 38
Tabel 1.7 – Componentele managementului Universității din Bologna ………………………….. .. 40
Tabel 1.8 – Resursele umane ale Universității din Bologna ………………………….. ……………….. 42
Tabel 1.9 – Bugetul Universității din Bologna anul universitar 2012 -2013 ………………………. 43
Tabel 1.10 – Instituțiile de învățământ Bologna ………………………….. ………………………….. …… 43
Tabel 1.11 – Alte structuri ale universității în afara celor didactice ………………………….. ……. 44
Tabel 1.12 – Resurse umane și studenți în anul 2012 ………………………….. ………………………… 46
Tabel 1.13 – Situația înscrierilor în Universitatea Cambridge în anul universitar 2013 …….. 49
Tabelul 1.14 – Retrospectiva apariției universitățilo r moderne ………………………….. …………… 54
Tabel 2.1 – Cele șapte tipuri de organizații ale lui Henry Mintzberg ………………………….. …… 62
Tabel 2.2 – Management vs leadership ………………………….. ………………………….. ………………… 64
Tabel 2.3 – Succesiunea generațiilor de practici manageriale ………………………….. ……………. 65
Tabel 2.4 – Etapele procesului antreprenorial și activitățile pe ca re le generează ……………. 71
Tabel 2.5 – Contribuțiile economiștilor clasici în definirea conceptului de antreprenoriat …. 75
Tabel 2.6 – Contribuțiile economiștilor neoclasici în definirea conceptului de
antreprenoriat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 77
Tabel 2.7 – Contribuțiile economiștilor contemporani ………………………….. ……………………….. 78
Tabel 2.8 – Paralelă între antreprenoriatul tradițional și antreprenoriatul social …………….. 82
Tabel 2.9 – Universități tradiționale vs universități moderne ………………………….. …………….. 85
Tabel 2.10 – Universitatea traditională vs universitatea antreprenorială …………………………. 92
Tabel 2.11 – Modele teoretice ale universității antreprenoriale ………………………….. …………. 92
Tabel 2.12 – Caracteristici ale Universității deschise ………………………….. ……………………….. 99
Tabel 3.1 – Fișa de interviu ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 115
Tabel 4.1 – Personal didactic în România ………………………….. ………………………….. …………. 130
Tabel 4.2 – Variabilele și scalele utilizate ………………………….. ………………………….. …………. 133
Tabel 4.3 – Măsurarea v ariabilei asociere ………………………….. ………………………….. …………. 134

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

9 Tabel 4.4 – Măsurarea variabilei management organizațional ………………………….. …………. 135
Tabel 4.5 – Măsurarea variabilei factorilo r caracteristici universității antreprenoriale …… 138
Tabel 4.6 – Măsurarea variabilei principalelor bariere ………………………….. ……………………. 139
Tabel 4.7 – Măsura rea variabilei succesul universităților private ………………………….. ……… 139
Tabel 4.8 – Măsurarea variabilei structurilor universitare ………………………….. ……………….. 140
Tabel 4.9 – Măsurarea variabilei sursele de finanțare ………………………….. ……………………… 141
Tabel 5.1 – Statistici Univariate ale cercetării ………………………….. ………………………….. ……. 146
Tabel 5.2 – Numărul cadrelor d idactice din învățământul superior în diverse state ………… 150
Tabel 5.3 – Vechimea respondenților în învățământul superior ………………………….. …………. 151
Tabel 5 .4 – Specializarea respondenților ………………………….. ………………………….. …………… 153
Tabel 5.5 – Gradele didactice ale respondenților ………………………….. ………………………….. .. 154
Tabel 5.6 – Situația statistică a ins tituției de învățământ ………………………….. …………………. 154
Tabel 5.7 – Profilul instituțiilor de învățământ superior ………………………….. ………………….. 155
Tabelul 5.8 – Asocierea conceptului ant reprenorial cu instituțiile de învățământ superior .. 156
Tabel 5.9 – Existența universității antreprenoriale ………………………….. …………………………. 157
Tabel 5.10 – În ce măsură considerați antreprenorială ………………………….. ……………………. 158
Tabel 5.11 – Universitatea angajatoare este antreprenorială ………………………….. …………… 159
Tabel 5.11 – Gradul de familiarizarea al conceptului de universitate antreprenorială …….. 160
Tabel 5.12 – Statistici descriptive ale asocierii cu universitatea antreprenorială ……………. 161
Tabel 5.13 – Viitorul universităților private ………………………….. ………………………….. ……….. 166
Tabel 5.14 – Importanța managementul organizațional ………………………….. …………………… 168
Tabel 5.15 – Surse de finanțare ………………………….. ………………………….. ………………………… 168
Tabel 5.16 – Principalii factori necesari unei universități antreprenoriale ……………………. 170
Tabel 5. 17 – Principalele bariere pentru ca o universitate să devină antreprenorială ……… 171
Tabel 5.18 – Afirmații privind universitatea antreprenorială ………………………….. ……………. 171
Tabel 5.19 – Succesul unei universități antreprenoriale ………………………….. …………………… 172
Tabel 5.20 – Structuri universitare de tip antreprenorial ………………………….. ………………….. 173
Tabel 5.21 – Valorile Cronbach Alpha ………………………….. ………………………….. ……………… 174
Tabel 5.22 – Cronbach Alpha pentru Q6 ………………………….. ………………………….. ……………. 175
Tabel 5.23 – Exactitatea măsurăto rilor pentru variabila asocierii universității cu factorii .. 176
Tabel 5.24 – Cronbach Alpha pentru Q7 ………………………….. ………………………….. ……………. 177
Tabel 5.25 – Exactitate a măsurătorilor pentru variabila managementul organizațional …… 177
Tabel 5.26 – Cronbach Alpha pentru Q8 ………………………….. ………………………….. ……………. 178
Tabel 5.27 – Exactita tea măsurătorilor pentru variabila factorilor necesari …………………… 179

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

10 Tabel 5.28 – Cronbach Alpha pentru Q9 ………………………….. ………………………….. ……………. 179
Tabel 5.29 – Exactitatea mă surătorilor pentru variabila bariere ………………………….. ………. 180
Tabel 5.30 – Cronbach Alpha pentru Q11 ………………………….. ………………………….. ………….. 181
Tabel 5.31 – Exactitatea măsurătorilor pentr u variabila succesul universității
antreprenoriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 181
Tabel 5.32 – Cronbach Alpha pentru Q12 ………………………….. ………………………….. ………….. 182
Tabel 5.33 – Exactitatea măsur ătorilor pentru variabila structuri unversitare ………………… 182
Tabel 5.34 – Cronbach Alpha pentru Q16 ………………………….. ………………………….. ………….. 183
Tabel 5.35 – Exactitatea măsurăto rilor pentru variabila surse de finanțare ……………………. 183
Tabel 5.36 – Centralizarea coeficienților exactității compuse ………………………….. ………….. 183
Tabel 5.37 – Testul Kaiser -Meyer -Olkin (KMO) și Bartlett ………………………….. ………………. 184
Tabel 5.38 – Centralizarea comunalității variabilelor ………………………….. …………………….. 185
Tabel 5.39 – Matricea rot ită a componentelor ………………………….. ………………………….. …… 187
Tabel 5.40 – Analiza Matricei transformate ………………………….. ………………………….. ………. 188
Tabel 5.41 – Matriea de corelație a factorilor ………………………….. ………………………….. …….. 188
Tabel 5.42 – Indicatori de conformitate ………………………….. ………………………….. ……………… 189
Tabelul 5.43 – Coeficientul ajustat R 2 ………………………….. ………………………….. ………………. 189
Tabelul 5.44 – Coeficientul Cronbach Alpha ………………………….. ………………………….. ……… 190
Tabelul 5.45 – Media Colinearității VIF ………………………….. ………………………….. ……………. 190
Tabel 5.46 – Încărcările simple și combinate ale factorilor din matrice …………………………. 191
Tabel 5. 47 – Coeficientul Q pătrat ………………………….. ………………………….. ……………………. 193
Tabel 5.48 – Varianța medie extrasă (AVE) ………………………….. ………………………….. ……….. 194
Tabel 5.49 – Corelațiile dintre factorii latenți ș i rădăcinile pătrate ale AVE ………………….. 194
Tabel 5.50 – Validarea ipotezelor prin metoda varianței (Tehnica PLS) ………………………… 195

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

11 Lista Figurilor
Figura 1.1 – Generații de universități ………………………….. ………………………….. …………………. 29
Figura 1.2 – Harta universităților medievale între sec. XII -XIV ………………………….. ………….. 35
Figura 1.3 – Universități medievale ale Europei în secolul XVI ………………………….. …………. 37
Figura 1.4 – Sigla Universității din Bologna ………………………….. ………………………….. ……….. 38
Figura 1.5 – Modelul organizațional medieval al Universității din Bologna ……………………. 39
Figura 1.6 – Modelul organizațional al Universității din Bologna (2013) ……………………….. 41
Figura 1.7 – Numărul studenților Universității din Bologna în anul universitar 2013 -2014 .. 41
Figura 1.8 – Resursele umane ale Universității din Bologna ………………………….. ……………… 42
Figura 1.9 – Sigla Universității din Paris ………………………….. ………………………….. ……………. 45
Figura 1.10 – Modelul universității Oxford ………………………….. ………………………….. …………. 47
Figura 1.11 – Sigla universității Humboldt ………………………….. ………………………….. ………….. 50
Figura 2.1 – Definirea antreprenoriatului ………………………….. ………………………….. ……………. 66
Figura 2 .2 – Etapele procesului antreprenorial ………………………….. ………………………….. …… 70
Figura 2.3 – Evoluția antreprenoriatului ………………………….. ………………………….. …………….. 73
Figura 2.4 – Pilonii antreprenoriatului ba zat pe cunoaștere ………………………….. ……………… 81
Figura 2.5 – Factori de mediu și factori interni ………………………….. ………………………….. ……. 93
Figura 2.6 – Direcții de transformare a universității a ntreprenoriale ………………………….. ….. 94
Figura 2.7 – Cele trei „sfere” instituționale ………………………….. ………………………….. ………… 96
Figura 2.8 – Cele trei dimensiuni ale modelului Triplu Helix ………………………….. ……………… 96
Figura 2.9 – Modelul Universității bazată pe proiecte ………………………….. ……………………… 101
Figura 3.1 – Modelul liniar al cercetării științifice ………………………….. ………………………….. 104
Figura 4.1 – Înlocuirea raporturilor verticale șef -subordonați cu decizii luate prin
suprapunerea parțială a grupurilor ………………………….. ………………………….. ………………….. 118
Figura 4.2 – Modelul propus privind anticiparea succesului și viitorului UA …………………. 127
Figura 4.3 – Modelul universității antreprenoriale ………………………….. …………………………. 137
Figur a 5.1 – Mesaj pop -up întrebare obligatorie ………………………….. ………………………….. … 145
Figura 5.2 – Vechimea respondenților în învățământul superior ………………………….. ………. 151
Figura 5.3 – Variabila gen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 152
Figura 5.4 – Specializarea respondenților ………………………….. ………………………….. ………… 152
Figura 5.5 – Gradul didactic a respondenților ………………………….. ………………………….. …… 153
Figura 5.6 – Profilul instituțiilor de învățământ ………………………….. ………………………….. …. 155
Figura 5.7 – Asocierea conceptului antreprenorial cu instituțiile de învățământ …………….. 156
Figura 5.8 – Catalogarea unei universități ca fiind antreprenorială ………………………….. …. 157
Figura 5.9 – Universitatea angajatoare este antreprenorială ………………………….. …………… 159
Figura 5.10 – Familiarizarea cu conceptul de universitate antreprenorială …………………… 160
Figura 5.11 – Asocierea risc și incertitudine ………………………….. ………………………….. ……… 162
Figura 5.12 – Asocierea inovarea ………………………….. ………………………….. …………………….. 162
Figura 5.13 – Asocierea autonomia ………………………….. ………………………….. ………………….. 163
Figura 5.14 – Asocierea compatibilității cu piața muncii ………………………….. ………………… 163
Figura 5.15 – Asocierea marketing academic ………………………….. ………………………….. ……. 164
Figura 5.16 – Conexi unea cu mediul de afaceri ………………………….. ………………………….. …. 164
Figura 5.17 – Incubator de afaceri ………………………….. ………………………….. …………………… 165
Figura 5.19 – Managementul organizațional ………………………….. ………………………….. …….. 166
Figura 5.20 – Viitorul universităților private ………………………….. ………………………….. …….. 167
Figura 5.21 – Venituri generate de universități ………………………….. ………………………….. ….. 169
Figura 5.20 – Modelul universității antreprenoriale analizat prin metoda varianței
utilizând Warp -PLS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 196

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

12 I.Introducere

De câțiva ani în contextul crizei economice globale și implicit a constrânge rilor
financiare generate de aceasta ce apar în b ugetele instituțiilor publice – de cele mai multe
ori antreprenori de drept ai instituțiilor de învățământ, se poate observa cel puțin la nivelul
Uniunii Europene, o dorinț ă colectivă axată spre eficiența și egalitatea si stemelor de
educație sau formare, ce presupune o analiza a modelelor instituțiilor de învățământ .
Orice activitate gândită, proiectată și executată de om se întemeiază rațional
(Orțan, Florica, 2004, p. 29) și cu eforturi antreprenoriale sa u intraprenoriale . Altfel spus,
esența antreprenoriatului în educație constă în capacitatea cadrelor didactice și/sau a
managerilor instituțiilor de învățământ de a planifica, organiza, comunica, conduce ,
coord ona, îndruma , mo tiva, consilia , control a și evalua circumstanțele educaționale .
Toate aceste componente sunt o extensie a analizelor lui Henry Fayol privind f uncțiile
managementului ce pot fi adaptate foarte bine și în mediu l educațional .
Citând din Sebastian Chirimbu , “educația este forța din spate le progresului, atât
din punct de vedere individual cât și social” (Chirimbu et all, 2011, p. 11) putem spune că
instituțiile de învățământ sunt stâlpii fundamenti ai societății . Față în față cu emergența
societăți i contemporane , educația este pricipalul f actor -cheie de success al competivității
unei națiuni ce cunoaște modificări profunde la nive lul modelul ui tradițional al
universității .
Educația este în căutare a unor noi forme de organizare – antreprenoriale sau
corporative , de colaborare sau cooperare cu diverse organizații în vederea asigurării
resurselor financiare necesare derulării activităților de învățământ. Urmărind obiectivele
comune ale țărilor membre Uniunii Europene – în ceea ce privește schimbul de bune
practici, universitățile sunt nevoite să se adapteze și să dovedească o mare capacitate de
mobilizare antreprenorială și intraprenorială .
Universitatea , locul de întâlnire al aspiratiilor și manifestă rilor culturale de orice
natură sunt a devărate centre ale cunoașteri i și formării capitalulu i intelectual, ce a ieșit din
“turnul de fildeș ” (Bulai et all, 2002, 12) și tinde să se transforme în “corporații
academice” – beneficiind, într -un mod mai mult sau mai puțin conștient de moștenirile
academice din trecut (Andreescu L, 2013, p. 14).
Putem întâlni sintagmele management academic sau antreprenoriat academic ,
acestea referindu -se la organizarea și structurile instituțiilor de învățământ superior.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

13 Tema prezentei lucrări doctorale intitulată “Modele antreprenoriale în educație
din perspectiv ă istoric ă” surpinde modelele antreprenoriale consacrate în învățământul
superior de-a lungul timpului și tendin țele de manifestare ale acestor a sub umbrela
mondializări i sau globalizării economice și educaționale.
Modelul rezultat ar putea fi implementat în România zilelor noastre și ar contribui
la recunoaștere a academică a instituțiilor de învățământ prin accesarea valorilor umane,
materiale sau naționale și prin generarea profit ului organizațional în concordanță cu
dezvoltarea de structuri și sisteme f uncționale .
Prezenta tez ă de doctorat se bazează pe o documentare variată , folosind ca surse
rezultatele studii lor existente în domeniul antreprenoriatului academic și formulează un
nou model conceptual antreprenorial în învățământul superior .
Noutatea temei constă în agregarea inovațiilor definit e la nivel teoretic și create în
mod empiric ce introduc clasificări și delimitări factoriale ale modelelor universităților
antreprenoriale necesare .
Referitor la o riginalitatea temei , putem spune că prezenta l ucrare este o
propunere de model antreprenorial în învățământ superior ce ar putea fi extins în celelalte
cicluri ale sistemului de învățământ din România , respectiv primar, secundar etc. putând fi
implementat prin hibridare cu sistemul actual sau prin aplicare directă. Prin această lucrare
s-a validat un model antreprenorial construit pe o serie de variabile noi, specifice
contextului actual al creuzetului economic și educațional național.
Scopul prezentei teze este validarea unui model antreprenorial în educație ce ar
putea fi aplicat în învățământul superior din România la început de secol XXI în
concordanța cu evoluțiile științifice actuale .
Lucrarea cupride 6 capitole , structurate în trei părți . Prima parte conține
informații și noțiuni teoretice , în partea a doua se realizează cercetarea științifică privind
modelul universității antreprenoriale iar în partea a treia sunt prezentate concluzii le
cercetării . Structura lucrării s e poate observa în Diagrama Gantt (Tabelul 1 .1) acesta fiind
un grafic folosit în planificarea proiectelor inventat de Henry L. Gantt în anul 1977.
Componentele acestui plan reprezintă capitolele și subcapitolele prezentei teze planificate
și monitorizate pe ani de studiu conform etapelor de redactare .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

14 Tabel 1.1 – Organiza rea și planificarea cercetării – Diagrama Gantt
Structura
tezei Capitolul Subcapitolul Subcapitolul Termen de
finalizare
(an de studiu) Partea I
PARTEA CONCEPTUALĂ

Cap. I
Perspectivă sorică
asupra asupra onceptului de
universitate 1 2 3
Conceptul de u niversitate
Periplu antreprenor ial prin istoria universităților în Europa
Modelele Universităților Prima
Generație (UG1) Universitatea Bologna
Universitatea din Paris
Universitatea din Sorbona
Universitatea din Oxford
Universitatea Cambridge
Universități Generația a II -a
(UG2) Patternalismul Universității Humbold
Caracteristicile Universităților Moderne
Modelele Universităților Generația
a III-a (UG3)
Concluzii Cap. II
De la Antrprenori at
la
Universitaea
antreprenorială Dezbatere terminologică : Antreprenoriat, Leadership, Management
Taxonomia antreprenoriatului
Paradigna antreprenoriatului academic
Paternul universitățíi antreprenoriale
Concluzii
Partea a -II a
PARTEA APLICATIVĂ

Cap. III
Considerații metodologice
științifice ale cercetării
Cercetare calitativă în vederea
identificării factorilor ce definesc
o universitate antrerenorială Identificarea problemei și definirea scopului
cercetării calitative
Stabilirea si fomularea obiectivelor cercetării
Identificarea segmentului țintă
Alegerea modalităților de culegere a datelor
Stabilirea eșantionului
Recrutarea participanților
Desfășurarea interviurilor
Stabili rea coordonatelor
Chestionarul de selecție și ghidul
de conversație Ghidul de conversație
Fișa de interviu
Concluziile cercetării calitative Partea a -II a
PARTEA APLICATIVĂ
Cap. IV
Cercetare cantitativă prin t
ehnica sondajului Etape le cercetării cantitative
Contextul actual al antreprenoriatului
Faza preliminară a cercertării
cantitative Definirea problemei decizionale
Scopul cercetării cantitative
Obiectivele cercetării cantitative
Ipotezele cercetăr ii cantitative
Proiectarea cercetării cantitative Alegerea surselor de informații
Determinarea dimensiunii eșantionului
cercetării cantitative
Elaborarea chestionarului
Definirea conceptuală și operațională a
modelului cercetării cantitative
Metodologia cercetării cantitative Recoltarea informațiilor
Metodologia de analiză preliminară a datelor
Concluziile cercetării cantitative prin
tehnica sondajului Cap. V
Analiza datelor și rezultatele
cercetării baza te pe chestionar Examinarea datelor cercetării
cantitative Observarea valorilor lipsă
Statistici univariate
Profilul respondenților și instituțiilor Profilul respondenților
Profilul instituțiilor
Statistice descriptive ale variabi lelor
odelulu de cercetare propus Scale cu frecvență
Scale Osgood
Scale Likert
Verificarea exactității prin metoda
Cronbach Alpha Analiza factorială
Testarea validității
Care sunt efectele analizei?
Discuții și conc luzii
Testarea ipotezelor cercetării Patea a III -a
Concluzii
Cap. VI
Contriuții,
recomnandă
ri și
concluzii

Contribuții teoretice, metodologice, antreprenoriale
Recomandări
Direcții viitoare
Concluzii finale
Concluzii
Bibliografie
Anexe

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

15 Partea I , Partea conceptuală este structurată pe două capitole, Capitolul I –
„Perspectivă istorică asupra conceptului de universitate ” și Capitolul II – „De la
Antrepenoriat la Universitatea Antreprenorială” . Universitatea este o instituție legitimată
pe fundamente culturale ce reacționează în mod pro -activ prin soluții și inovații pentru
viitor. În prezent, universitatea este prinsă între atracția raționalismului clasic și
conștientizarea rațională a schi mbărilor din societa tea modernă care duc la schimb ări în
cadrul universității însă și (Marga, Andrei, 2009) .
Capitolul I “Perspectivă istorică asupra conceptu lui de universitate” face
referire la conceptul de universitate din perspectivă istorică punctând modelele
universităț ilor ce s -au dezvoltat până acum . În vederea identificării modele lor
antreprenoriale în educație , cu accent pe instit uțiile de învățământ superior facem o
incursiune în timp începând cu perioada cuprinsă între Evul Mediu (de la 500 e.n. până la
1500 e.n.) și Renaștere (secolele XIV -XVI) – considerată a fi perioada de tranziție , de la
societatea medievală la cea modernă . Descop erim generațiile de universități apărute de-a
lungul timpului, clasificate foarte bine de J. G. Wissema (J. G.Wissema, 2009 , p. 4 & Kiro,
1997 ), și anume:
 universități Prima Generație sau Medievale (UG1) ;
 universități Generația a II -a sau Humboldtiene (UG2) ;
 universități Generația a III -a sau Antreprenoriale (UG3) ;
În subcapitole le 1, 2, 3 și 4 , facem o descriere succintă a mai multor modele de
universități. Dintre cele analizate menționăm: Universități le Primei Generați i – Bologna,
Paris, Sorbona, Oxford, Cambr idge și Universități Generația a II -a – Humbold (Andreescu
Liviu, 2013; Stanciu Ștefan, 2013; Mureșan Valentin, 2002 ; Ovidiu Dr imba, 2007; Dumea,
Emil, 2010 ).
Se cunoaște faptul că evoluția insti tuțiilor de învățământ superior a dus la
dezvoltarea unor creuzete de cercetare , inițial ca structuri independente , acestea ducând
ulterior la constituirea unui nou model : "modelului germ an". Modernizarea academică
merge de la Berlin la Bologna , noutatea constând în “ ruperea de tradiție și orientarea spre
progres, dezvoltare continuă, cunoaștere derivată din poziția subiectului sau din
solicitarea obiectivități ” (Silverman, 1970. p. 353) , prin trecere a de la societatea
industrială la societatea postindustrială depășind conflictele dintre paradigma
psihocentristă și paradigma sociocentristă.. . paradigma culturală, paradigma critică și
paradigma organizațională (Păun, Potolea (coord.), 2002, pp. 14 -16).

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

16 Compatibilitatea dintre principiile humboltdiene și programul de reformă de la
Bologna este mult contestat ă. Procesul de la Bologna contemporan reprezintă
continuitatea istorică a universității încorporate în orașul – stat.
Căutarea unui mode l de antreprenoriat în educație și a unui model pentru o
universitate adecvată cerințelor secolului XXI poate fi o prioritate pentru managerii
instituțiilor de învățământ superior? După 60 de ani de la apariția Universității din Berlin
(1870) cunoscută și ca Universitatea germană a lui Humboldt aceasta și-a pierdut din
importanță însă modelul a fost prelu at de universitățile din Sta tele Unite. Prin preluarea
modelului Universității Humboldiene, managerii instituțiilor de învățământ americane au
dedicat urmă torii treizeci de ani construirii modelului specific „universităților americane ”
– incontestabil nou și incontestabil american , asociat universităților postmoderne,
Universitățile Generația a III -a (UG3) .
După cel de -al doilea război mondial noua generați e de antreprenori academici
americani au preluat modelul humboldian construind universități particulare și
metropolitane , acestea constituit în ultimii 30 de ani un sector de dezvoltare majoră în noul
sistem de învățământ superior american.
Conceptul de “antreprenoriat în educație sau antreprenoriat academic ” este
înrădăcinat în sistemul american de cercetare (Etzkowitz , 1989, pp. 14 -29).
Subcapitol ul 5 relevă elemente def initorii ale miracolul ui american și expansiune a
nimicitoare a Universităților Gener ația a III -a față de învățământul academic European
iar subcapitolul 6 concluzionează pe scurt aspectele esențiale dezbătute în acest capitol .
Capitolul II „De la Antreprenoriat la Universitatea Antreprenorială” face legătura,
după cum reiese din titlu, î ntre conceptul de antreprenoriat și conceptul de universitate
antreprenorială. Universitatea este una dintre cele mai durabile instituții ale lumii. Aceasta
însă trebuie să se adapteze unor schimbări ce implică asumarea unei misiuni diferite de cea
tradiți onală. Este vorba despre misiunea antreprenorială a universităților.
Precizăm faptul că după anul 1929, pe fundalul crizei economice din S.U.A.,
importanța mișcării eficienței sociale s –a diminuat, declarând curriculumul național inapt în
fața cerințelor noii societăți și înlocuind principiile raționale, „tehnocrate și rigide” cu
principii progresiviste ce promovau aspectele artistice, culturale ale disciplinelor de studiu
sau elementele socio -psihologice în cadrul clasei. Această mișcare de umanizare a șc olilor
americane a fost susținută de militanții progresiviști, în frunte cu renumitul gânditor al
secolului XX – John Dewey.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

17 Contribuția pedagogului american, John Dewey – unul dintre fondatorii școlii
filozofice a pragmatismului (alături de Charles Sande rs Pierce și William James) este fără
egal în dezvoltarea gândirii și practicii educaționale. În literatura de specialitate din
România, găsim două antologii remarcabile realizate de Viorel Nicolescu, ce a realizat atât
selecția textelor cât și o mare part e din traducerea lucrărilor Trei scrieri despre educație,
1977 și Fundamente pentru o știință a educației, 1992 (V. M. Nicolescu, 1977, 1992).
O altă lucrare de referință este Creating Entrepreneurial universities, Organisational
Pathways of Transformatio n, publicată în 1998, prin care sociologul american Burton R.
Clark a introdus conceptul de universitate antreprenorială. Universitățile se adaptează la
cerințele pieței, universitățile americane deosebindu -se de cele europene în primul rând
printr -o bază diversificată de finanțare (Clark, R. B., 2000 citând din Dougherty, 1997, p.
66-71). După traducerea acestei cărți, cu titlul Spre o universitate antreprenorială (2000) a
fost introdusă în România, sintagma universitate antreprenorială prin lucrarea Refor ma
managementului universitar 1997 -2001, realizată prin programul Phare RO 9601.
Un alt autor, ce trebuie menționat este H. Etzkowitz (1983, 1998, 2003 și 2004)
deoarece este inventatorul conceptului de Universitatea Triplu Helix sau al cărui nume este
cel mai des asociat cu sintagma universitate antreprenorială. Unele dintre cele mai
semnificative lucrări sunt: Academic -Industry Relations: A Sociological Paradigm for
Economic Development (1994), The Triple Helix: Academy -Industry -Governement
relations and the growth of neo -corporatist industrial policy in the U.S., (1997), The Triple
Helix of University -Industry -Government (2003), etc.
Prima revoluție academică a constat în introducerea funcției de cercetare pe lângă
funcția de bază, de predare. Universit atea antreprenorială integrează dezvoltarea economică
ca o funcție suplimentară (Etzkowitz, 1993; Ropke, 1998; Laukkanen, 2000) sau se bazează
pe valori, norme, atitudini, etc. antreprenoriale (Smilor et al, 1990; Peters și Etzkowitz,
1990).
În baza tabel ului 2.11 în teza de doctorat, putem observa, care sunt factorii de
mediu sau factorii interni în opinia lui M. Guerrero și D. Urbano , ce influențează apariția
universității antreprenoriale. S -au concentrat pe îndeplinirea sarcinilor de predare,
cercetare și activităților antreprenoriale (Etzkowitz 2004). Principalii factori interni și
externi ai universității se pot observa în figura 1. 1.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

18 Figura 1.1. – Principalii factori interni și externi ai universității

Sursa: Etzkowitz, 2004 citând din M. Guerrero și D. Urbano
Putem observa faptul că noile misiuni universitare , așa cum le numește H.
Etzkowitz, se axează pe dezvoltarea socială și creștere economică (Schulte 2004).
Universitățile devin organizații antreprenoriale iar membrii corpului academic se tra nformă
în potențiali întreprinzători.
Interacțiunea lor cu mediul trebuie să urmeze un model antreprenorial (Röpke
1998). În consecință, succesul universității antreprenoriale este legat de misiunile sale
principale, și anume : misiunea de predare, misiune a de de cercetare și activitățile
antreprenoriale desfășurate în cadrul instituției de învățământ.
Universitățile antreprenoriale au dezvoltat în timp mai multe modele, cum ar fi:
Triplul Helix , Universități în parteneriat cu industria (Corporate Universi ty) sau
Universități bazate pe tehnologie sau proiecte (Project University), Universități Deschise –
(Open University). În acest fel se conturează noi modele de universități ce au o orientare
modernă a servici ilor și a standardelor educaționale spre multic ulturalism (Amaral, A.,
Neave, G., Musselin, Maassen, P., (ed.) … Larsen, Ingvild Marheim; Maassen, Peter &
Stensaker, Bjørn) în The Higher Education Managerial Revolution? … (2008 ) ce au
independență financiar ă. Un astfel de model este Triplu Helix , numit și Cele trei Sfere
Instituționale sau Spirala Eliptică.
După cum a specificat Etzkowitz (2002), inventatorul teoriei Triplu Helix (3H),
principalii actori implicați în procesele de inovare se găsesc în trei „ sfere” instituționale
(figura 1.2) :
a) sta t (reprezentat de administrația publică),
b) comunitatea științifică (aflată în universități și institute de cercetare) și
c) industrie.
PREDARE
CERCETARE
FACTORI DE
MEDIU
FORMALI ȘI
INFORMALI
ACTVITĂȚI
ANTREPRENORIALE

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

19 Acest model " Triplul Helix ” Universitate – Industrie – Relații Guvernamentale
transcen de modelele precedente de relaț ii instituționale, indiferent dacă sunt de tipul
laissez -faire sau socialist (Etzkowitz, Webster, Gebhardt, Cantisano, 2000, pp. 313 –315).
Figura 1.2 – Cele trei „sfere” instituționale

Sursa : Leydesdorff, 2012.
În urma analizei literaturii de specialita te s-au deschis mai multe direcții de
cercetare ce au generat mai multe întrebări. Căutarea unui model antreprenorial sau a unui
alt model pentru o universitate adecvată cerințelor secolului XXI poate fi prioritate pentru
antreprenorii instituțiilor de înv ățământ superior? Putem considera universitatea
antreprenorială ca fiind cel mai eficient model al evoluției acestor ani de transform are sau
este un model de universitate la începutul transformării ? Modelul educativ al
universității medievale a fost abando nat și s -a dezvoltat modelul administrativ în
organizarea universității modern e (Dougherty, 1997, p. 66 -71).
Referindu -ne la d escrierea și analiza preliminară a informațiilor primare
disponibile ale cercetării , facem trimitere la Partea a II -a a prezentei teze, “Considerații
metodologice ale cercetării științifice privind modelul universității antreprenoriale”, ce
cuprinde metodologia cercetării . Partea a II -a conține două capitole , Capitolul III –
“Cercetarea calitativă prin interviuri dirijate” și capito lul IV – “Cercetare cantitativă prin
tehnica sondajului ”. Uwe Flick (1998) precizează că teoriile și metodele au prioritate față
de obiectul cercetării. A reprezentat grafic și sugestiv modelul liniar s pecific cercetării
calitative. O repr ezentare grafică adaptată poate obseva în figura 1.3
Figura 1.3 – Modelul liniar al cercetării științifice

Sursa: Adaptare după Uwe Flick, 1998 citat în Chelcea, 2007.
TEORIE IPOTEZĂ OPERAȚIONA
LIZARE EȘANTIONARE COLECTAREA
DATELOR INTERPRETARE VALIDARE

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

20 În Capitolul III, “Cercetarea calitativă prin interviuri dirijate ”, primul capitol
al acestei părți, s-a reali zat un set de interviuri dirijate . Capitolul III cuprinde trei
subcapitole.
Primul subcapitol al Capitolului III Cercetare calitativă în vederea identificării
factorilor ce definesc o universitate antreprenorială cuprinde mai multe etape ale
cercetării calitative ce au fost parcurse în vederea identificării factorilor ce definesc o
universitate antreprenorială, și anume : Identificarea problemei și scopului cercetării ,
Stabilirea și formularea obiectivelor cercetării , Identificarea segmentului țint ă, Alegerea
modali tăților de culegere a datelor, S tabilirea eșantionului participanților, Recrutarea
participanților, Desfășurarea interviurilor și D efinirea coordonatelor cercetării. S-au
identificat cinci obiective principale ale cercetării. Acestea sunt :
Aprecierea gradului în care respondenții asociază indicii conceptul ui de
universitate antreprenorială este primul obiectiv al cercetării .
Cel de -al doilea obiectiv este Identificarea factorilor necesari pentru ca o
universitate să devină antreprenorială .
Al treilea obiectiv al cercetării este Determinarea principalelor bariere pentru ca o
universitate să devină antreprenorială în opinia respondenților.
Cel de -al patrulea obiectiv este Identificarea surselor de finanțare ale universității
antreprenoriale.
Ultimul obie ctiv identificat este Determinarea măsurii în care respondenții
consideră că succesul implementării modelului universității antreprenoriale în România
va influența și alte universități să adopte această direcție.
Cel de -al doilea subcapitol al Capitolului III cuprinde Chestionarul de selecție și
ghidul de interviu iar al treilea subcapitol prezintă Concluziile cercetării calitative.
S-au analizat cercetările lui Clark Burton, în special lucrarea Creating
Entrepreneurial Universities. Organisati noal Pathways of Transformation (1998), apoi
studiul Sustaning Change in Universities (2004) și Spre o universitate antreprenorială
(2000) . Alți autori ale căror cercetări a fost menționate sunt Guerrero -Cano (Guerrero –
Cano, 2000, pp. 205 -223) și Ștefan St anciu , Universitatea antreprenorială (2013) .
Contribuția lucrărilor lui Henry Etzkowitz a fost semnifi cativă în documentarea
prezentei te ze de doctorat.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

21 Precizăm câteva dintre lucrările lui Henry Etzkowitz ce au fost analizate și citate :
Terra The futu re of the university and the university of the future: evolution of ivory tower
to entrepreneurial paradigm (2000, pp. 313 –315), Entrepreneurial, Scientists and
Entrepre neurial Universities in America (1983 pp. 198 -233), Entrepreneurial Science in
the Acad emy: A Case of the Transformation of Norms, en Social Problems (1989 , pp. 14 –
29), The norms of entrepreneurial science: cognitive effects of the new university –industry
linkages (1998 , 823–833), Research group s as “quasi -firms”, The invention of the
entrep reneurial university (2003 , pp. 109 -121), The evolution of the entrepreneurial
university. International Journal of Technology and Globalization (2004 , pp. 64 –77), The
dynamics of innovation: from the National Systems and Mode 2 to a Triple Heli x of
univer sity-industry -government relations (2000 , 109-23), The end less transition: a Triple
helix of university – industry – government relations (1998 , pp. 203-208), Terra t he future
of the university and the university of the future: evolution of ivory tow er to
entrepreneurial paradigm (2000 , pp. 313 –315).
În urma analizei calitative au rezultat o serie de concluzii printre care menționăm
factori de corespondență ai universității antreprenoriale cu universitățile din România și
bariere ce apar în implementarea modelului antreprenorial.
Grupul țintă este reprezentat de cadrele didactice și personalul administrativ care
lucrează în cadrul instituțiilor de învățământ superior particular din mediul urban din
România, fără limită de vârstă . Respondenții au fost sele ctați din cadrul Universității
Europei de Sud -Est – Lumina București (UESEL), Universității Creștine Dimitrie
Cantemir București (UCDC) și Academiei de Studii Economice București (ASE) fără a se
ține cont de nici un criteriu demografic .
Datele au fost culese prin tehnica interviului dirijat printr -un ghid de interviu .
Metoda de eșantionare aleasă este eșantionarea stratificată . Instrumentele acestei
cercetări calitative sunt chestionarul de selecție și ghidul de conversație.
Capitolul IV, “Cercetare canti tativă prin tehnica sondajului” constă în analiza
datelor culese prin tehnica anchetei prin sondaj în rândul instituțiilor de învățământ
superior din România pentru a valida modelul propus .
Proiectarea cercetării a generat elaborarea unui chestionar cu 2 1 de întrebări în
vederea identificării caracteristicilor universității antreprenoriale în România. Acest capitol
cuprinde șase subcapitole în care sunt analizate mai multe aspecte, și anume : Etapele
cercetării cantitative , Contextul actual al antreprenor iatului în instituțiile de învățământ
superior , Faza preliminară a cercetării cantitative în cadrul căreia s -au conturat scopul,

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

22 obiectivele și ipotezele cerc etări cantitative , Proiectarea cercetării cantitative ,
Metodologia cercetării și un subcapitol de Concluzii.
În continuare s-au analizat metodele folosite în cadrul cercetă rii pentru testarea
ipotezelor și analiza critică a relevanței și limitelor acestor metode .
După cum am precizat anterior , în această cercetare s-a utilizat metoda anchetei .
Anchet a este metoda cea mai frecvent utilizată în cercetarea sociologică (Caplow, 1970 ,
citat î n Chelcea, 2007, p. 297 ). Ulterior, s -au definit scopul și obiectivul central al acestei
cercetări cantitative .
Scopul cercetărilor calitative și cantitative este culegerea informațiilor necesare
instituțiilor de învățământ superior particular din România în vederea identificării,
acceptării sau implementării mo delului universităților antreprenoriale din România.
Obiectivul central al cercetării urmărește identificarea factorilor ce definesc
modelul universității antreprenoriale și o diferențiază de universitatea tradițională în
universitățile particulare din România. S -au formulat 17 obiective și 17 ipoteze și au fost
centralizate 479 de chestionare din care 418 chestio nare au fost complete. Se poate observa
reprezentarea grafică a modelului universității antreprenoriale ce reiese din obiectivele și
ipotezele din această cercetare (figura 1.4) .
Figura 1.4 – Modelul propus privind anticiparea succesului și viitorului UA

Sursa: Autorul, din sursele mai sus menționate și prin contribuția proprie
Ip. 9
Ip. 9, 11,
12, 14, 15
(-)
Ip. 8
Ip. 7
Ip. 1, 2 , 3,4, 5,
(+)
(+)
(-)
Ip 10
(+)
Ip. 13

(+)
Ip. 16,
Ip. 17

(+)
Ip. 6
FACTORI MANAGEMENT
ORGANIZAȚIONAL VIITORUL
BARIERE
STRUCTURI
SUCCESUL
UNIVERSITĂȚII
ANTREPRENORIA
LE

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

23 Putem observa cei patru indicatori ce pot asigura succesul universității
antrepenoriale sunt: managementul organizațional, factorii ce pot transforma
universitatea tradiți onală în universitate antreprenorială, structurile universitare și
barierele ce pot împiedia acest lucru.
În cadrul Părții a II -a, cel de -al doilea capitol este Capitolul V intitulat “Analiza
datelor și rezultatele cercetării ”. Acest capitol cuprinte 7 etape de lucru și un subcapitol
de concluzii .
În primul subcapitol , intitulat Examinarea datelor cercetării , s-au analiz at datele
cercetării prin observare , s-au eliminat valorile lipsă și s-au realizat statistici univariate
specifice cercetării cantitative .
Cel de -al doilea subcapitolul, Profilul respondenților , centralizează profilurile
respondenților și instituțiilor de î nvățământ ce au participat la sondaj .
În următ oarea etapă , în subcapi tolul trei, denumit Analiza statisticilor descriptive ,
s-au realiz at mai multe statistici descriptive ale variabilelor ce au fost definite în ace astă
cercetare. Astfel, datele colectate au fost analizate prin trei tipuri de scale: Scale cu
Frecvență , Scale Osgood și Scale Likert.
În subcapitolul patru , Verificarea exact ității a fost analizată prin Metoda Cronbach
Alpha .
Subca pitolul cinci , Analiza factorială exploratorie , realizează mai multe teste și
identifică coeficienți obținuți prin metode statistice, și anume , Testul Kaise r-Meyer -Olkin
(KMO) și Barlett , Centraliza rea Comunalităților Variabilelor, Matricea rotită a
componentelor, Analiza matricei transformate, Matriea de corelație a factorilor, Indicatori
de conformitate, Coeficientul ajustat R pătrat, Coeficientul Cronba ch Alpha, Media
colinearității VIF și Încărcă ri simple și combinate ale factorilor din matric e.
Subcapitolul șase, Testarea validității măsurătorilor , prezintă rezultatele cercetării
după testarea prin Coeficientul Q pătrat, Varianța medie extrasă (AVE), Corelații dintre
factorii latenți și rădăcinil e pătrate ale lui AVE și Modelul Universității Antreprenoriale
analizat prin metoda varianței utilizănd Warp -PLS 3.0 și 4.0.
În urma analizei datelor s -a realizat modelul universității antreprenoriale prin
metoda varianței utilizând Programul Warp -PLS. Prezentăm mai jos modelul universității
antreprenoriale rezultat prin metoda varianței utilizând Warp -PLS (figura 1.5).

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

24 Figura 1.5 – Modelul UA analizat prin metoda varianței utilizând Warp -PLS

Concluzionăm, precizând faptul că, efectele directe și coefi cienții Beta ce apar în
modelul universităților antreprenoriale sunt validați, toți indicatorii sunt semnificativi
statistici, 6 ipoteze se verifică având p<0.01, cu excepția variabilei structuri -viitor, care are
valori puțin peste 0,05, respectiv 0,07 de oarece succesul influențează în mod evident
structurile antreprenoriale ce se pot dezvolta.
Penulti mul subcapitol al Capitolului V , Testarea ipotezelor cercetării , verifică dacă
ipotezele cercetării pot fi validate sau nu .
În prezenta cercetare am propus spre validare 17 ipoteze. Astfel, avem
următoarele ipoteze ce au fost validate:
Ipoteza 1: Peste 70% dintre respondenți apreciază că găsesc potrivită asocierea
conceptului antreprenorial cu instit uțiile de învățământ superior. Având în vedere că
responden ții au avut decât două variante răspuns considerăm ca fiind pozitivă asocierea
conceptului antreprenorial cu instituțiie de învățământ superior din România, bazându -ne
pe răspunsurile celor 349 de respondenți de Da. Răsunsurile cu Nu fiind doar 49 (tabelul
5.8 și figura 5.7 din teza de doctorat ). Procentele certifică validitatea răspunsurilor,
respectiv, 86,6% pentru Da și 13,4% pentru Nu. În concluzie, ipoteza conform căreia
70% dintre respondenți găsesc potrivită asocierea conceptului antreprenorial cu
instituțiile de învățământ superior este validată.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

25 Ipoteza 2: Peste 70% dintre respondenți consideră că o universitate din
România este antreprenorială. În urma analizei constatăm o situație similară cu
întrebarea anterioară, și anume că 83,87% dintre respo ndenți consideră că o universitate pe
care cunoaște este antreprenorială, doar 16,13% dintre respondenți nu cunosc sau nu sunt
familiari cu acest concept (figura 5.8 din teza de doctorat ). În concluzie, ipoteza conform
căreia 70% dintre respondenți consid eră că o universitate din România este
antreprenorială este validată.
Ipoteza 3 : Peste 50 % dintre respondenți consideră că universitatea unde
lucrează este într -o măsură mare s au foarte mare antreprenorială.
În statisticile descriptive observăm că 298 de r espondenți (medie, mare, foarte
mare) au considerat instituția angajato are ca fiind antreprenorială cu procente cumulative:
foarte mică -13,9%, mică – 26,1%, medie – 58,6%, mare – 92,8%, foarte mare – 100%.
Procentele pentru aprecierile mare și foarte mare sunt semnific ative, respectiv 92,8% și
100%. În urma analizei s -a constatat că un procent de 32,51% nu știu dacă instituția unde
lucrează este antreprenorială sau nu, răspunzând ca fiind medie măsura considerentelor
personale. Centralizând răspunsurile re spondenților ce au considerat instituția de
învățământ superior unde lucrează antreprenorială, constatăm că 73,95% reprezintă un
procent foarte mare (figura 5.9 din teza de doctorat ). În concluzie, ipoteza conform căreia
peste 50 % dintre respondenți consid eră că universitatea unde lucrează este într -o
măsură mare sau foarte mare antreprenorială, este validată.
Ipoteza 4: Peste 50% dintre respondenți sunt familiarizați într -o măsură mare
sau foarte mare cu conceptul de universitate antreprenorială. În urma a nalizei datelor,
(figura 5.10 din teza de doctorat ) am constatat că 4,963% dintre respondenți au considerat
ca fiind nefamiliarizați cu conceptul de universitate antreprenorială, 10,67% – puțin
nefamiliarizat, 21,84% destul de nefamiliarizat, 25,56% indife rent, 8,933% puțin
familiarizat, 1,98% destul de familiarizat, 26,05% familiarizat. În urma analizei are un
procent de 58,77 de respondenți familiarizați cu acest concept , în acest fel ipoteza fiind
validată . Ipoteza conform căreia peste 50% dintre respond enți sunt familiarizați într –
o măsură mare sau foarte mare cu conceptul de universitate antreprenorială este
validată.
Ipoteza 5: Peste 50% dintre respondenți asociază întotdeauna foarte frecvent
sau frecvent universitatea antreprenorială cu media factoril or: risc și incertitudine ,
inovare , autonomie , compatibilitate cu piața muncii , conexiuni cu mediul de afaceri ,
incubator de afaceri , modele antreprenoriale , managementul organizațional .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

26 Modul în care respondenții au considerat importantă asocierea celor 9 itemi cu
universitatea antreprenorială se poate observa procentual în figurile 5.12 – 5.19 din teza de
doctorat . Putem observa în analiza descriptivă realizată prin scale cu frecvență procent ul
foarte mare de 64,54% asociere pozitivă .
Am reușit să centra lizăm datele astfel:
1) 53,06% dintre respondenți consideră că universitatea antreprenorială este risc și
inceritudine (figura 5.12),
2) un procent de 25,56% asocierea inovației (figura 5.13 din teza de doctorat ),
3) 69,48% dintre respondenți consideră asocierea c a fiind necesară (frecvent,
foarte frecvent, întotdeauna) (figura 5.14 din teza de doctorat ),
4) 67,25% compatibilitatea cu piața muncii (figura 5.15 din teză ),
5) 92, 07 de respondenți ce consideră conexiunea cu mediul de afaceri ca fiind
utilă (figura 5.16 din teza de doctorat ),
6) 65,27% dintre respondenții acestei întrebări, itemul conexiunea cu mediul de
afaceri ca fiind asociată cu universitatea antreprenorială ( (figura 5.17 din teza
de doctorat ),
7) 70,72% dintre respondenți care au considerat această asociere b enefică
universității cu modelul universității antreprenoriale (figura 5.18 din teză ),
8) un procent de 72,21% dacă luăm în calcul cele trei variante de răspuns
frecvent, foarte frecvent, întotdeauna cu managementul organizațional. (figura
5.19 din teza de d octorat ).
Avem un procent de 64,54% dintre respondenți ce au considerat această asociere
utilă și potrivită. În acest fel, putem spune că ipoteza este validată . În prezent, asocierea
acestui concept și mai ales atașarea acestui concept diferitelor sintagme este inevitabilă
deoarece evoluția tehnico -științifică, cadrul socio -economic sau politic actual tinde să fie
din în ce mai antrerenorial. În același timp, s-a observat un coeficient de legătură Beta
asociat de 0.160 și un prag de semnificație p =0.001, în acest fel ipoteza fiind astfel
validată . Factorii influențează succesul universtății antreprenoriale cu un R pătrat de 0,87.
Ipoteza potrivit căreia peste 50% dintre respondenți asociază întotdeauna foarte
frecvent sau frecvent universitatea antreprenoria lă cu media factorilor este validată.
Ipoteza 6: Peste 65% dintre respondenți acordă o importanță peste medie
totalului elementelor definitorii pentru managementul organizației în cadrul
universității antreprenoriale, ceea ce ne face să observăm un coefici ent de legătură Beta
asociat de 0.107 și un prag de semnificație p<0.001, în acest fel ipoteza fiind validată .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

27 Apreciem faptul că prin coeficientul de legătură Beta obținut în urma analizei se
întărește premisa logică de la care s -a pornit în formularea ip otezei, relația dintre conceptul
antreprenorial și instituțiile de învățământ superior find apreciată de respondenți la nivel
conceptual cât și metodologic. Conform statisticilor descriptive cei 10 itemi reprezintă
fiecare câte un factor definitoriu, iar r ăspunsurile au fost prelucrate și centralizate în tabelul
5.13 din teza de doctorat . Scorurile sunt destul de strânse dar se observă o ușoară tendință
către responsabilitate antreprenorială academică. În concluzie, putem spune că respondenții
acordă o impo rtanță peste medie totalului elementelor definitorii pentru
managementul organizației în cadrul universității antreprenoriale. Ipoteza potrivit
căreia peste 65% dintre respondenți acordă o importanță peste medie totalului
elementelor definitorii pentru man agementul organizației în cadrul universității
antreprenoriale este validată.
Ipoteza 7: Peste 50% dintre respondenți au un nivel de acord ridicat/mediu
privind totalitatea factorilor necesari pentru ca o universitate să devină
antreprenorială. S-au analiz at următorii cei 10 itemi: recunoaștere și recompensă,
conexiune cu mediul de afaceri, consultanța pentru start -up business, transfer de
tehnologie, atitudine favorabilă a personalului academic privind antreprenoriatul,
finanțare prin diverse modalități, a titudine favorabilă privind antreprenoriatul, cursuri de
antreprenoriat, modele de succes în antreprenoriat, structură organizațională flexibilă )
(tabelul 5.16 din teza de doctorat ). Conform analizei descriptive peste 70% dintre
respondenți consideră că au un nivel ridicat privind totalitatea factorilor, astfel ipoteza este
validată. Analizând datele prelucrate, coeficientul de legătură Beta asociat este de 0.160, și
un prag de semnificație p =0.001. În acest fel, ipoteza este validată la limită . Ipoteza
potrivit căreia peste 50% dintre respondenți au un nivel de acord ridicat/mediu
privind totalitatea factorilor necesari pentru ca o universitate să devină
antreprenorială este validată.
Ipoteza 8: Peste 60% dintre respondenți manifestă un nivel de acord peste
medie privind totalitatea barierelor. Astfel, factorii enumerați reprezintă bariere:
neconcordanța cu mediul de afaceri, valori economice neadecvate, neconcordanța cu piața
muncii, sistem neadecvat de recompense, lipsa subvenționării de la stat, nefamilia rizarea
potenționalilor studenți cu conceptul de universitate antreprenorială, mod tradițional de
predare, valori sociale neexploatate, neconcordanța obiectivelor pedagogice cu cele
antreprenoriale, valori culturale neadecvate , pentru ca o universit ate să devină
antreprenorială.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

28 În urma analizei factoriale barierele au un coeficient de legătură Beta asociat de
0.250 și un prag de semnificație p<0.001. În urma analizei descriptive avem un procent de
62% respondenți are consideră că există bariere, confirmân d sau infirmând itemii propuși.
Astfel, ipoteza potrivit căreia peste 60% dintre respondenți manifestă un nivel de
acord peste medie privind totalitatea barierelor este validată .
Ipoteza 9: Conform căreia, Mai mult de 50% dintre respondenți sunt de acord
că viitorul universităților private din România tinde să fie modelul antreprenorial.
Variabila are un coeficient de legătură Beta asociat de 0.110 și un prag de
semnificație p =0.001. În urma analizei descriptive se poate observa că un număr foarte
mare de respondenți consideră că viitorul universității este modelul antreprenoriale
respectiv 294 de respo ndenți, adică un procent de 70, 33% (figura 5.20 din teza de
doctorat ). În acest fel, ipoteza potrivit căreia mai mult de 50% dintre respondenți sunt
de acord că viitorul universităților private din România tinde să fie modelul
antreprenorial este validată.
Ipoteza 10: Mai mult de 50% dintre respondenți sunt de acord că succesul
implementării modelului universității antreprenoriale în România va influența și al te
universități să adopte această direcție, în urma analizei are un coeficient de legătură
Beta asociat de 0.240 și un prag de semnificație p<0.001, în acest fel ipoteza este validată .
Exemplificăm prin coeficienții Q pătrat a i factorilor succes și viitor . Q pătrat are valori
pozitive și peste 0.1, în cazul nostru 0,871 pentru succes și 0,453 pentru variabila viitor –
deoarece trebuie să aibă valori de -1 și +1 ca să poată emite predicții, ceea ce ne conduce la
concluzia că variabile le au o putere predicti vă asociată în această cercetare. Conform
analizei descriptive avem un procent de 68,2 % respondenți ce consideră că implementarea
modelului antreprenorial va influența model ul universităților din România. În acest fel,
ipoteza conform căreia, mai mult de 50% dintre respondenți sunt de acord că
succesul implementării modelului universității antreprenoriale în România va
influența și alte universități să adopte această direcție este validată.
Ipoteza 11: Mai mult de 50% dintre respondenți sunt de acord că
implementarea modelului universității antreprenoriale va conduce la diminuarea
finanțării din bugetul de stat, prin analiza descriptivă 57,87% dintre respondenț i
consideră că sunt de acord că implementarea modelului universității antreprenoriale
conduce la d iminuarea finanțării de la stat. Avem figura 5.21 în teza de doctorat ca
exemplificare pentru procentul respondenților ce au considerat itemul veniturile generate
de universități ca fiind cele mai importante venituri ale acestora .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

29 Acest procent este de 67 ,16%. În acest fel, ipoteza conform căreia, peste 50%
dintre respondenți sunt de acord dintre că implementarea modelului universității
antreprenoriale va conduce la diminuarea finanțării din bugetul de stat, este validată.
Ipoteza 12: Mai mult de 60% dintr e respondenți sunt de acord că criteriile
menționate sunt importate în evaluarea succesului unei universități antreprenoriale
în urma analizei descriptive avem un procent de 62,08%. În acest fel, ipoteza conform
căreia, mai mult de 60% dintre respondenți s unt de acord că criteriile menționate
sunt importate în evaluarea succesului unei universități antreprenoriale este validată.
Ipoteza 13: Peste 70% dintre respondenți sunt de acord că totalitatea
structurilor influențează mediul organizațional al universit ății antreprenoriale în
urma analizei are un coeficient de legătură Beta asociat de 0.450 și un prag de semnificație
p<0.070, în acest fel ipoteza nu este validată, deoarece influențează în mod direct
viitorul universității antreprenoriale . În analiza des criptivă însă, 73,05% dintre
respondenți consideră că sunt de acord cu propunerile structurilor ce ar putea influența
mediu antreprenorial. În acest fel, ipoteza conform căreia, peste 70% dintre
respondenți sunt de acord că totalitatea structurilor influen țează mediul
organizațional al universității antreprenoriale este validată.
Ipoteza 14: Peste 20% dintre respondenți consideră peste medie că
universitățile antreprenoriale din România tind să fie antreprenoriale în urma analizei
descriptive o validăm cu procentul de 34% al respondenților. În urma analizei descritive
avem un procent valid de 34% reprezentând răspunsurile peste medie conform căreia
universitățile in România au tendința de a fi antreprenoriale.
Avem ipoteza conform căreia, peste 20% dintre respondenți consideră peste
medie că universitățile antreprenoriale din România tind să fie antreprenoriale pe
care o validăm.
Ipoteza 15: Presupune că Mai mult de 45% dintre respondenți consideră într -o
măsură pe ste medie că succesul implementării va influența și alte universită ți să
adopte această direcție. Avem analiza descriptivă conform căreia 45,35% dintre
respondenți consideră că sunt de acord cu propunerile structurilor ce ar putea influența
mediu antrepren orial.
În acest fel, ipoteza conform căreia, peste 45% dintre respondenți consideră
într-o măsură peste medie că succesul implementării va influența și alte universități
să adopte această direcție este validată.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

30 Ipoteza 16: Conform căreia Mai mult de 55% dintre respondenți consideră într –
o măsură peste medie că universitatea conduce la diminuarea finanțării la bugetul de
stat, este validată prin analiza descriptivă conform căreia 58,76% dintre respondenți
consideră într -o măsură peste medie că universita tea conduce la diminuarea finanțării la
bugetul de stat . În acest fel, ipoteza conform căreia, peste 55% dintre respondenți sunt
de acord că totalitatea structurilor influențează mediul organizațional al universității
antreprenoriale este validată.
Ipoteza 17: Mai mult de 50% dintre respondenți sunt de acord că universitățile
antreprenoriale pot fi finanțate din diverse surse: venituri generate de universitate ,
surse de finanțare , private finanțare prin donații , contracte de cercetare , surse
guvernamentale , alte surse. În urma variabilelor d escriptive conform căreia 67,16% dintre
respondenți consideră că sunt de acord cu propunerile structurilor ce ar putea influența
mediu antreprenorial validăm ipoteza.
Putem observa că toate ipotezele a fost validate în u rma variabilelor
descriptive sau prin coeficienții beta sau probabilitatea fiecărei variabile.
Ultimul subcapitol al acestui capitol prezintă Concluzii le preliminare ale cercetării.
Constatăm că modelul conceptual propus a fost validat. În această cercetar e s-au construit
variabile noi, precum managementul organizațional, structuri organizaționale, factori
specifici sa u bariere ale universităților.
Cu siguranță respondenții sunt familiarizați cu acest concept de uni versitate
antreprenorială dar nu știu car e sunt diferențele majore între cele două modele de
universități, tradițională și antreprenorială.
Toate variabilele utilizate în elaborarea acestui model au fost realizate prin scale
Likert în șapte trepte, scale cu frecvență sau scale Osgood. S -a folosi t un număr optim de
scale de măsurare, corespunzător celor două tipuri de variabile validându -se în acest fel
modelul de cercetare propus.
Apoi s -a verificat exactitatea datelor prin metoda de cercetare Cronbach Alpha
pentru mai multe variabile latente, ș i anume: asocierea conceptului de universitate,
management organizațional, factori specifici, bariere, succes, structuri universitare și
surse de finanțare . S-a realizat ulterior o Analiza factorială exploratorie (EFA) prin IBM
SPSS Statistics și WarpPLS 3 .0 și 4.0 și s -au descoperit structurile latente în funcție de
grupurile de itemi ce d escriu variabilele construite. Metoda de extracție este Analiza
Componentelor Principale cu rotație ortogonală Varimax inițial și apoi prin WarpPLS 3.0
și 4.0 sunt următo arele metode folosite în vederea validării modelului propus.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

31 S-au analizat variabilele prin Testul Kaiser -Meyer -Olkin (KMO) și Bartlett și au
rezultat valori cât mai apropiate de 1 cu un minim acceptat de 0.5 ceea ce a dovedit faptul
că toți itemii au put ut fi analizați individual. S -au validat și criteriile prin validitatea
convergentă sau validitatea discriminantă și s -au determinat valorile coeficienților de
legătură beta, rezultând valori de peste 0.1, ceea ce a confirmat validitatea modelului
pentru 7 ipoteze cu praguri de semnificație mai mici de 0.05. În urma analizei datelor s -a
realizat modelul universității antreprenoriale prin metoda varianței utilizând Progr amul
Warp -PLS a fost determinat modelul universității antreprenoriale rezultat prin metod a
varianței utilizând Warp -PLS (figura 5.20 din teza de doctorat ). Ipotezele propuse și
validate sunt supoziții reprezentate de ipotezele principale ale cercetării desfășurate ce
corespund unor relații cauzale ce descriu modelul propus. Toate c ele 17 ipote ze au fost
validate.
În concluzie, scopul acestei cercetări a fost atins iar obiectivele sale au fost
îndeplinite, determinându -se în acest fel un model de universitate antreprenorială.
În același timp, model ul conceptual Trans -universitatea, propus speci al pentru
această cercetare a fost validat, indicatorii de conformitate și adecvare a modelului având
valori foarte bune atât în urma analizei modelului prin metoda covarianței (SPSS Amos),
cât și pri n metoda varianței (Warp -PLS). Putem considera Trans -universitatea ca fiind un
aport semnificativ teoretic și practic fiind necesar în elaborarea următoarelor materiale
teoretice sau prin variabile ce pot constitui elemente ale unei viitoare cercetări. Trebuie să
precizăm că modelul validat poate fi transformat în recomandări impo rtante managerial sau
practice. În concluzie, modelul propus și ipotezele rezultate din această cercetare au
fost validate. Rezultatele obținute constau în validarea unui model antreprenorial viabil
ce poate fi implementat în sistemul r omânesc de învățământ superior .
În finalul cercetării s-au definit limitele și direcțiile pentru viitoare cercetări . În
acest sens s -a elaborat, Capitolul VI , ce cuprinde trei subcapitole Contri buții, recomandări
și concluzii.
Primul subcapitol al Capito lului VI preciz ează care sunt Contribuțiile teoretice,
Contribuțiile metodologice și Contribuțiile antreprenoriale ale cercetării .
Cel de -al doilea subcapitol , Recomandări , aduce o serie de recomandări ce au
reieș it din această cercetare cât și direcții le de cercetare ale autorului ce ar trebui analizate
în momentul hibridării sau translației unei universități către acest model antreprenorial al
universității . Cel de -al treilea subcapitol, Concluzii finale este creuzet ul rezultate lor din
această cercetare științifică .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

32
II.Contribuții și Recomandări

În Capitolul VI vom sintetiza și centraliza concluziile capitolelor anterioare,
rezultatele obținute în urma analizei literaturii de specialitate privind stadiul actual al
cunoașterii și rezultatele ce au fost obținute în urma cercetării calitative și cantitative.
Vom preciza care sunt contribuțiile teoretice, metodologice și contribuțiile
antrepr enoriatului academic, limitele, recomandările și concluziile finale ale prezentei teze
de doctorat .
2.1. Contribuții ale pre zentei lucrări

Ne aflăm în tr-o perioada de tranziție permanentă , tranziția de la socialism la
capitalism sau mai exact am tre cut la capitalism și nu l -am înț eles iar acum ne chinuim să
ne adaptăm unui capitalism emergent , uneori turbulent putem spune .
Indiferent de perioada socială la care am făcut referire, spiritul antreprenorial a fost,
este și va fi prezent din ce în ce mai multe domenii.
Acum mai bine de 100 de ani , antreprenori atul a reușit să consolideze, să dezvolte
și să salveze economia america nă. Într-un sens larg, globalizarea eonomiei este procesul
dinamic al creșterii interdependențel or dintre statele naționale, ca urmare a extinderi și
adâncirii legăturilor transnaționale în to t mai largi și variate sfere al e vieții economice,
politice soci ale și culturale (M. Mihalache, 2010).
Concluziile tezei conțin o enumerare și o analiză a principalelor rezultatele ale
cercetării, cu toate referințele explicite pentru toate problemele de cercetare enunțate în
introducere precum și o evaluare prelimina ră a relevanței rezultatelor proprii pentru
domeniul de cunoașt ere în care se încadrează teza.
Mirajul antreprenoriatului ne -a vrăjit și ne dă spera nța unei redresări economice.
Antreprenoriatul academic este o necesitate a zilelor noastre.
Avem trei sub capitole, și anume, Contribuți i ale prezentei cercetări – Contribuții
teoretice, Contribuții metodologice și Contribuții ale antreprenoriatului academic ,
Recomandări și Contribuții finale .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

33 2.1.1. Contribuții teoretice

Literatura internațională de specialitate este foarte bogată, antreprenoriatul este un
domeniu foarte discutat și ușor de abordat pentru foarte multe domenii. Literatura
românească însă, este puerilă, săracă în materiale, având foarte puține titluri de specialitate,
majoritatea fii nd note de curs , expuneri de idei personale sau de afaceri și foarte multe
traduceri. Nu putem vorbi de metodologii sau instrumente noi ce ar putea veni în ajutorul
celor interesați.
Se poate observa însă, conturarea a două tipuri de nevoi, nevoi sistemice
(funcționale și existențiale) și nevoi personale , comune și speciale, manifeste și latente,
actuale și potențiale, (Voiculescu, Florea, 2008, pp. 47 -88) ale instituțiilor de învățământ
superior.
Prima contribuție teoretică a acestei cercetări este propunerea și valida rea unui
model unic de universitate antreprenorială ce poate fi implementat în România.
Cea de -a doua contribuție este realizarea unui periplu antreprenorial prin istoria
universităților în Europa în paralel cu dezvoltarea conceptului antreprenorial.
Cea de-a treia contribuție este analiza, interpretarea și extinderea Generațiilor
de Universități.
O altă contribuție teoretică unică , cea de -a patra contribuție, este realizarea unui
model care îmbină va riabile măsurate prin scale cu F recvențe , Osgood și scal e Likert .
A cincea contribuție aduce contribuții semnificative prin simplitatea și validarea
unor relații cauzale în cadrul modelului de universitate antreprenorială .
Cea de -a șasea contribuție este dezbaterea terminologică : antreprenoriat,
leadership, ma nagement în educație, noțiuni considerate similare dar în același timp unice.
Obiectivul principal al acestui studiu este identificarea factorilor esențiali ai
modelului antreprenorial în cadrul universităților din România, diferențelor de
management organ izațional, factorilor , structurilor de tip antreprenorial, a barierelor
pe care le poate întâmpina o universitate pentru avea succes și cum se va putea implementa
în viitor acest model antreprenorial . Am enumerat variabilele definitorii ale modelului
antreprenorial.
Rezultatele cercetării se bazează pe exactitatea și validitatea modelului propus.
Avem astfel, prima variabilă asocierea universității antreprenoriale cu mai mulți factori
selectați din literatura de specialitate.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

34 Am selectat factorii: risc și incertitudine , inovare , autonomie , compatibilitate cu
piața muncii , marketing academic , conexiuni cu mediul de afaceri , incubator de afaceri ,
modele antreprenoriale , managementul organizațional . Considerăm construcția și alegerea
acestei variabile o contr ibuție teoretică și metodologică.
Asocierea variabilei bazată pe asocierea itemii propuși cu universitatea
antreprenorială de aproape toți respondenții are valori foarte bune ce pot fi observate în
tabelul 5.23 – Exactitatea măsurătorilor pentru variabila asocierii universității cu factorii .
Itemul care este asociat cel mai des cu universitatea antreprenorială e ste risc și
incertitudine .
În urma analizei au rezultat noi relații ce reprezintă la rândul lor, contribuții
teoretice . Avem astfel, rezultatele u rmătoare ale relației factori – succes , și aume,
coeficientul beta egal cu 0,160 cu o probabilitatea de 0,01. Am generat două ipoteze Ip. 5
și Ip. 7 ce au fost validate.
Cea de -a doua variabilă din modelul antreprenorial al universității este
managementul organizaținal. Rezultatele acestei variabile pot fi observate î n tabelul 5.25 .
Variabila cuprinde 10 indicatori au o c orelație totală corectată a itemului are valori de
0,756. S -a creat relația managementul organizațional cu succesul implementării modelulu i.
Avem coeficientul beta în cuantum de 0,170, ceea ce poate genera un dinamism al
sistemului orga nizațional, o flexibilitate la mediul extern organizației dar în același timp cu
un echilibru administrativ și academic.
Variabila generează în același timp creativitatea, randament economic sau
leadership și management academic, conturând astfel un model unic. Celelalți itemi
selectați pot genera la rândul lor strategii și politici ce se bazează pe maturitate și o
resonsabilitate academică. Ip. 6 a fost gener ată cu ajutorul acestor itemi.
Cea de -a treia variabilă, modelul antreprenorial , s-a conturat în baza mai multor
itemi ai structurilor universitare ce influențează mediul organizațional al universităților
antreprenoriale. Este în relație directă cu succesu l ca și celelalte variabile analizate
anterior și cu viitorul . În urma analizei a rezultat un coeficient beta 0,450 și un R pătrat de
0,870, pentru realția cu succesul și un coeficient de 0,110 cu R pătrat de 0,45.
Cei șase itemi rezultați sunt : participa rea partenerilor de afaceri în viața
universității , centre de transfer tehnologic , pepiniere sau incubatoare de afaceri , parcuri
științifice , centre sau departamente de formare continuă , stagii sau proiecte în
întreprindere .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

35 A patra variabilă, cuprinsă în model , este formată prin selecția mai multor itemi
bariere identificați din literatura de specialitate.
În condițiile în care universitățile vor tranzita cu toate resursele către un modelul
antreprenorial, vor întâmpina mai multe bariere, printre care men ționăm : neconcordanța cu
mediul de afaceri valori economice neadecvate, neconcordanța cu piața muncii, sistem
neadecvat de recompense, lipsa subvenționării de la stat, nefamiliarizarea potenționalilor
studenți cu conceptul de universitate antreprenorială, mod tradițional de predare valori
sociale neexploatate, neconcordanța obiectivelor pedagogice cu cele antreprenoriale, valori
culturale neadecvate . Relația este caracteriza tă de un coeficient de legătură beta 0,250 cu
succesul și cu viitorul un coeficient de legătură beta relativ la fel de 0,24 0, fiind
semnificativă din punct de vedere statistic și reprezentând o contribuție pentru literatura de
specialitate , un coeficient Cronbach Alpha în valoare de 0.947 sau o Varianța medie
extrasă (AVE) de 0.696 .
A cincea variabilă a modelului ce poate fi considerată principală este succesul, ce se
află în relație celelalte variabile. Variabila se bazează pe 12 piloni – itemi. Menționăm
câțiva: numărul de studenți ce st udiază programe antreprenoriale, numărul de cursur i și
activi tăți antreprenoriale, încurajarea atitudinilor pro -antreprenoriale a studenților ,
transferul de cunoștințe și tehnolo gie, management dual – academic și administrativ etc.
Relația directă a succesului este cu vitorul. În urma analizei avem coefic ientul beta 0,36 0.
În concluzie, putem preciza că principala contribuție teoretic ă este propunerea
și validarea unui model unic antreprenorial .

2.1.2. Contribuții metodologice

S-a realizat o cercetare calitativă prin interviuri dirijate în baza unui chestinar cu 15
întrebări și o cercetare cantitativă prin tehnica sondajului cu un chestionar de 22 de
întreb ări. Prezenta cercetare aduce contribuții semnificative prin simplitatea și
validarea unor relații cauzale în cadrul modelului de universitate antreprenorială, realizate
prin Programul SPSS și Warp PLS deoarece poate fi punct de referință în studii empirice
viitoare și în formularea recomandări lor manageriale. Datele au fost culese de la 418
respondenți, conform dimensiunii eșantionului reprezentativ. În urma analizei de conținut a
informațiilor culese în urma interviului dirijat realizat s -au putut formula o serie de
concluzii în raport cu obiectivele cercetării noastre. Concluziile formulate au un rol foarte
important în vederea stabilirii liniilor definitorii ale cercetării cantitative.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

36 Astfel , putem concluziona faptul că respondenții sunt familiarizați cu conceptul
de universitate antreprenorială dar nu pot identifica cu ușurință factorii ce diferențiază o
universitate tradițională de una antreprenorială. Cel mai des identifică universitatea
antreprenorială ca fiind risc și incertitudine, inovare, autonomie, conexiuni cu mediul de
afaceri sau incubator de afaceri. În cercearea calitativă s -au identificat mult mai bine aceste
elemente importante pentru formularea întrebărilor chestionarului din cadrul cercetării
cantitative prin tehnica sondajului.
Instrumentele cel mai frecvent utilizate în activitatea antreprenorială din cadrul
universităților sunt sursele alternative de finanțare diverse și faptul că viitorul
universităților private din Român ia tinde să fie modelul antreprenorial.
Majoritatea respondenților intervievați percep activitatea de antreprenoriat în
educație ca fiind conexă cu mediul de afaceri sau alte activități antreprenoriale externe
mediului academic având totuși baza asigurată de serviciile de educație caracterizat prin
mijloacele tradiționale.
Printre barierele cel mai des enumerate în implementarea sunt neconcordanța cu
mediul de afaceri, valori economice neadecvate, neconcordanța cu piața muncii, sistem
neadecvat de recompen se.
Instituțile de învățământ superior din România au un sistem organizațional specifi c
sistemului tradițional bazat pe oferirea noțiunilor teoretice și serviciilor de cercetare însă
managerii acestor instituții nu sunt mulțumiți de acest model dar nici n u pot recomanda un
altul.
Cei mai mulți respondenți au considerat participarea partenerilor de afaceri în viața
universității sau centrele de transfer tehnologic, pepiniere sau incubatoare de afaceri,
parcuri științifice, centre sau departamente de formar e continuă, stagii sau proiecte în
întreprindere foarte importantă în succesul universităților antreprenoriale. Managementul
universităților utilizează cât mai multe elemente caracteristice mediului antreprenorial și
conștientizează importanța oricărei acț iuni ce poate avea ca rezultat creșterea rezultatelor
academice și financ iare obținute. În continuare s -a realiza t cercetarea cantitativă prin
tehnica sondajului.
O primă contribuție metodologică a acstei lucrări este construcția unică a celor 17
obiectiv e și ipoteze ale cercetării.
Cea de -a doua contribuție metodologic ă este construcția și validarea scalelor de
măsurare , create în această cercetare. Avem trei seturi de scale, Likert în șapte trepte,
scale Osgood și scale cu frecvență.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

37 Variabilele realiz ate cu scale de frecvență au fost măsurate utilizând șapte
intervalele, cuprind întrebările cu numărul cu numărul 4, 5, 6, 13,14 și 15. Scale Osgood s-
au folosit în realizarea întrebărilor cu numărul 7 și 16 iar Scale Likert s-au utilizat prin
întrebările de la 8 -12 din chestionar .
Toate scalele au înre gistrat valori ale coeficientului Cronbach Alpha de peste 0,9
cât și o centralizare a coeficienților exactității compuse cu valori de 0.934 pentru Q6, 0 .960
pentru Q7, 0.949 pentru Q8, 0.947 pentru Q9, 0.950 pentru Q11, 0.932 pentru Q 12,
0.771 pentru Q 16 (tabel 5.36 din teza de doctorat ).
Validarea relațiilor propuse în ipotezele cercetării constitui e cea de -a treia
contribuție metodologică.
Concluzionând , Scalele propuse în acest studiu reprezintă o contrib uție
metodologic ă deoarece pot fi folosi te la construcția unor modele de cercetare viitoare și
pot reprezenta elemente de referință pentru alte modele antreprenoriale .

2.2.2. Contribuțiile antreprenori atului academic

Contribuțiile antreprenoriale pot f i factorii rezultați din această cercetare. Factorii
pot fi interni și anume ce depind de: mărimea organizației, tipul și specificul activității
organizației academice, de personalitatea și pregătirea antreprenorului academic, nivelul de
pregătire al perso anelor implicate și nu în ultimul rând de cultura firmei și factori externi
ce depind de: caracteristicile și funcționalitatea sistemului economic național, de creuzetul
economiei naționale sau de piața de acțiune a organiza ției academice.

2.2. Recomandăr i

Menționăm faptul că în baza acestei cercetări se po t face foarte multe recomandări
dar foarte puține se pot pune în practică momentan.
În primul rând , cercetarea ar trebui extindă în toate organizațiile ce sunt sub
patronajul antreprenoriatului socia l.
În al doilea rând , trebuie definit rolul pe care politicile de responsabilitate socială îl
dețin împreună cu organizațiile guvernamentale.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

38 În al treilea rând , disciplina antreprenoriat trebuie introdusă în programele tuturor
specializărilor deoarece în felul acesta se formează viitori antreprenori în orice domeniu de
activitate specialiști și nu oportuniști.
Fiecare universitate trebuie să -și contruiască o pepinieră antreprenorială proprie.
Această pepinieră este cea de -a patra re comandare în această ce rcetare . În acest fel
studenții devin practicieni și nu rămân la stadiul de teoret icieni sau analiști. Trebuie create
activități de voluntariat deoarece dezvoltă astfel capacitați de auto -cunoaștere și auto –
dezvoltare profesională.
O altă recomandare, cea de-a cincea , ar putea fi implicarea mediului de afaceri prin
crearea de parcuri antreprenoriale adevărate baze de practică sau locuri de muncă pentru
studenți în timpul și după perioada studenției.
Profesorii, resursa cea mai importantă, reprezintă cea de -a șasea recomandare , pot
fi stimulați să colaboreze cu mediul de afaceri pe diferite proiecte de cercetare.
Cea de -a șaptea recomandare este crearea unui echilibru legislativ și o conti nuitate
a strategiilor și politicilor la nivelul instituțiilor de învă țământ superior în România.
O ultimă recomandare , a opta , ar putea fi extensia și/sau testarea variabilelor din
această cercetare .
Au ex istat pe parcursul redactării prezentei teze de doctorat mai multe limitări
teoretice sau tehnice . Precizăm doar limitel e care au produs efecte directe directe în
această cercetare :
1) Persoanele intervievate au fost reticente și/sau refuzau să participe la interviu
ori să fie înregistrate și din această cauză au fost pie rdute multe chestionare
rezultând un număr relativ mic de respondenți.
2) Datorită numărului relativ mic al cadrelor didactice dintr -o universitate au
rezultat un număr mic de chestionare validate.
3) Datorită costurilor ce puteau apărea în momentul deplasării în alte zone ale
țări cercetarea s -a limitat la munici piul București.
4) Tema fiind amplă, durata redactări i acestei cercetări a fost relativ mică.
5) Lipsa unei literaturi de specialitate în limba română a îngreunat colectarea
datelor și documentarea deoarece foarte multe articole au trebuit să fie citite
mai înt âi și apoi traduse, iar în ultima etapă selectate, rezumate și folosite în
teză.
Considerăm recomandările și limitele cercetării ca fiind rezonabile, la obiect și
rezultate din această lucrare.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

39 III. Concluzii finale

În România după Revoluția din 1989 au apărut foarte multe universități particulare,
sursele acestora fiind inițial credite – folosite aproape în totalitate pentru achiziția sau
construcția sediului și pentru dotare, apoi veniturile fiind încasările din taxele studenților și
sponsorizările venite pri n fundațiile care patronează aceste instituții din surse
guvernamentale sau private .
Există un caz atipic , totuși în România . În anul 2010 pe piața ed ucațională din
România a apărut o universitate particulară, construită excl usiv din fonduri private,
patro nată de Fundația Lumina Instituții de Învățământ care se numește Universitatea
Europei de Sud -Est – Lumina (UESEL) , una dintre universitățile participante la această
cercetare . Această instituție de învățământ o p utem considera un tip de universitate
antre prenorială, deoarece are un management dual, și anume, este format dintr -un
management academic și un management administrativ , cu un echilibru instabil totuși din
punct de vedere al disponibilității resurselor . Modelul hibridat al antre prenoriatului
acade mic ce a apărut în România post -decembristă este unic . Capitalul social , după cum
spuneam este exclusiv privat, provenit în mare parte din profitul celor 11 școli Lumina
Instituții de Învățământ ce se află în învățământul preuniversitar românesc din anul 1 994,
în anul 2014 sărbătorind 20 de ani de activitate educațională în România. Modelul
Universităț ii Europei de Sud -Est – Lumina pe fondul frământărilor de natură culturală,
religioasă, economică, sociologică sau politică, ace astă universitate încearcă cu disperare
să se adapteze noilor tendințe cautând cu precădere noi moduri de finanțare – acestea fiind
vitale pentru o cât mai bună desfășurare a activităților academice sau de cercetare într -un
mediu emergent și concurențial căruia încearcă să -i facă față.
Această constatare nu este deloc surprinzătoare, deoarece lumea se schimbă,
societatea se schimbă și nu există nici un motiv ca și universitatea să nu se schimbe
(Mureșan, Valentin et al. 2002) citându -l pe Ernest Gi lbert, cu articolul L`université
entre preneuriale (2002).
Instituțiile de învățământ superior au un rol special, și anume, de a creiona
parcursul “trans”, în domeniile mai sus menționate , respectiv, transculturalitatea,
transreligia , transeconomică, transociologică, transpoliticii sau transnaț ionalității amintit de
Solomon Marcus (Marcus, Solomon, 2003, p. 29), la care ne permitem să adăugăm
transeducația.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

40 Ce este trans educația? Se referă la transferul de cunoștințe, tehnologii dincolo de
granițele naturale ale statelor – transfrontaliere, cu transparență financiară și academică.
Modelul nou păstrează stuctura clasic ă, academic ă și se supune normelor
legislative naționale în vigoare dar în același timp are structura unei corporații, pe care o
vom numi corporație academică.
Corporația academi că este o instituție de învățămâ nt superior cu structură
antreprenorială, departamentele fiind organizate la fel ca într -o companie , managementul
fiind verticalizat la extrem, singura diferență fiind dualitatea benefică, dacă putem spune
altfel , între cele două structuri manageriale , respectiv, andministrativ și academic.
Educația înseamnă antreprenoriat, iar profesoru l are rolul de antreprenor . Ca orice
antreprenor și profesorul trebuie să -și asume riscuri, nu trebuie să le evite. În prezent ,
aceste riscuri țin de trecerea de la un sistem de învățământ superior clasic spre un sistem de
învățămant superior modern. În această trecere, apar câteva elemente distincte cum ar fi: în
forma clasică studenții învață de la profesor, iar în varianta modernă, aceștia tr ebuie să
invețe de la mai multe persoane din domenii diferite (specialiști în științe, psihologi,
ingineri etc.).
Putem spune că, un procent foarte mare din variabilele validate în cercetare se
regăsesc în construcția acestei universități . Așadar, putem co nsidera UESEL ca fiind un
Trans -modelul, un hibrid al modelului universității antreprenoriale în România.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

41 Bibliografie

[1] Albu, R., Dumea, E., Tamas, C. (2011). Universităț ile medievale italiene I:
Italia, Insulele Britanice, Peninsula Iberica, Iasi, 2011 , p. 4,
http://emildumea.ro, accesat in data de 31 martie 2013. În P. Michaud –
Quantin, Universitas, Paris: Vrin, 1970.
[2] Amaral, A.; Neave, G.; Musselin, C. & Maassen, P. (ed.) … Larsen, I. M.;
Maassen, P. & Stensaker, B. (2008). The Higher Education Manag erial
Revolution?
[3] Anderson, R. (2000). Before and after Humboldt: European universities between
the eighteenth and the nineteenth century , History of Higher Education
Annual, 20, pp. 5 –14.
[4] Andreescu, L. (2013). Privilegii savante. O istorie a libertăților universitare in
Europa și Statele Unite, Editura Institutul European, p. 9, 26 -27.
[5] Anton A., Miron, D. (2007). Proiectul WP1 Viziune și strategie. Panelul nr. 2,
Analiza diagnostic Universitatea și cunoașterea, accesat in data de 20
iunie 2013,
http://www .edu2025.ro/UserFiles/File/LivrabileR1/diagnostic_panel2.pd
f.
[6] Ash G. Mitchell. (2006). Bachelor of What, Master of Whom? The Humboldt
Myth and Historical Transformations of Higher Education in German –
Speaking Europe and the US. European Journal of Educatio n, Vol. 41,
No. 2, 2006, Blackwell Publishing Ltd.Oxford, UKEJEDEuropean
Journal of Education 0141 -8211, pp. 2 -20,
http://diafaneia.ee.auth.gr/sites/default/files/The_Humboldt_Myth_and_
Historical_Transformations.pdf.
[7] Bagozzi, R.P., Fornell, C., (1982), Theoretical concepts, measurements, and
meaning , în Fornell, C. (Ed.), A Second Generation of Multivariate
Analysis , Vol. 1, Praeger, New York, NY, pp. 24 -38.
[8] Bârgăoanu, A., Negr ea, E., Cãlinescu, L., Stan, S. (2010). Innovations in the
Organization of the Ro manian Higher Education: Romanian Journal of
Communication and Public Relations, Project -Oriented University, p.
121.
[9] Bayad, M., Schmitt, C. (2005). Universite et entrepreneuriat: La diversite des
modeles, în Universite et entrepreneuriat. Une relation en quete de sens.
[10] Bell, D. (1973). The Coming of Post -Industrial Society: A Venture in Social
Forecasting. New York: Basic Books, Business Week, 28 noiembrie
2005, accesat în data de 20 septembrie 2012.
[11] Ben R. Martin and Etzkowitz H. .Paper No. 59, The Origin and Evolution of the
University Species, Electronic Working Paper Series Science and
technology, police research, University of Sussex Falmer, Brighton BN1
9RF, UK December 2000, pp. 14 -16.
[12] Ben R. Martin și Etzkowitz H. (2000 ). Paper No. 59, The Origin an d Evolution
of the University Species, Electronic Working Paper Series Science and
technology, Police Research, University of SussexFalmer, Brighton BN1
9RF, UK, pp. 14 -16.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

42 [13] Bilancio Sociale 2012. Le persone al centro della conoscenza bilancio sociale a
cura di Alma Mater Studiorum – Universitŕ di Bologna. Area Finanza e
Controllo di Gestione http://www.unibo.it/en/university/who -we-
are/social -budget Bilanciosocialeunibo2012.pdf, pp. 8 -10.
[14] Birnbaum, R. a nd Shushok Jr., F. (2001). The Crisis in Higher Educat ion: Is that
a Wolf or a Pussycat at the Academy’s Door? , in Altbach, P., Gumport,
P. and Johnstone, D. (eds.), In Defense of American Higher Education,
Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 2001, pp. 59 -84.
[15] Bratianu C. & Vasilache S. & Jianu, I.( 2006). În Search of intelligent
organizations. Management & Marketing, București: Economic
Publishing House, vol. 1(4), winter, pp.71 -81.
[16] Brennan, M.C., McGowan, P. (2006). Academic entrepreneurship: An
exploratory case study, International Journal of Entr epreneurial Behavior
and Research, Vol. 12, No. 3, pp. 144 -164,
http://store.ectap.ro/articole/639_ro.pdf, accesat in data de 30.03.2013.
[17] Bulai, A., Burton R. Clark, Gilbert, E., Mureșan V.(coord.). 2002. Manifest
pentru o universitate antreprenorială, Editura Punct, pp. 12 -13.
[18] Burton R.Clark (1998 ). Creating Entrepren eurial Universities: Organizational
Pathways of Transformation. Paris and Oxford. International Association
of Universities and Elsevier Science.
[19] Burton R.Clark . (2000 ). Spre o universitate a ntreprenorială , Paideea .
[20] Campbell, S., (1998), Social Entrepreneurship how to develop new social
purpouse Business Ventures. Healh Care Strategic Management.
16(5):17 -18.
[21] Cantillon, R. [1755] (1979) . Essai sur la Nature du Commerce in Général
(Essay on the Nature of Trade in General). Henry Higgs, ed. and trans.
1959. Library of Economics and Liberty. accesat în 27 October 2012.
<http://www.econlib.org/library/NPDBooks/Cantillon/cntNT.html>.
[22] Caplow, Theodore. (1970). L`Enquete sociologique. Paris: Armand Co lin.
[23] Cătoiu, I., Bălan, C., Popescu, I. C., Orzan, G., Vegheș, C., Dăn ețiu, T.,
Vrânceanu, D., (2009). Cercetări de marketing – Tratat . Editura Uranus,
București;
[24] Cătoiu, I., Teodorescu, N. (2004), Comportamentul consumatorului – Ediția a
II-a, revăzută și adăugită, Editura Unranus, București;
[25] Charle, C.; Verger, J. (2001) Istoria Universităților, Institutul European, pp. 38 –
73.
[26] Charles Homer Haskins. 1923. The rise of university, Transaction, New
Brunswick., p. 5.
[27] Chelcea Septimiu. ( 2003 ). Metodologia elab orării unei lucrări științifice
București, , comunicare.ro.
[28] Chelcea, S. 2007. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și
calitative, București, Editura Economică, p. 81, citând din Norman K.
Denzin și Zvonna S. Likon.
[29] Chirimbu, Mihaela, Seba stian et all (2011). Perspective și provocări ale
interdisciplinarității în secolul XXI, Educatie. Politică. Societate , Iași:
Editura Stef, ISBN 978 -606-575-129-3, p. 11.
[30] Cipolla, C. M. (1981) . Before the Industrial Revolution; European Society and
Economy , 1000 -1700, (2nd ed.) Cambridge, UK: Cambridge University
Press, p. 276, 295.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

43 [31] Cizek, Gregory J et all. Sources of Validity Evidence for Educational and
Psychological Tests: A Follow -Up Study , National Council on
Measurement in Education Denver, 2010,
http://soe.unc.edu/fac_research/publications/presentations/Cizek_2010_
NCME_Sources_of_Validity_Evidence_Follow -Up_Study.pdf .
[32] Coase , R. H.. The Nature of the Firm. Economica, New Series, Vol. 4, No. 16.
(Nov., 1937), pp. 386 -405.
[33] Cole A. (1959 ). Business Enterp rise in its Social Setting , Harv ard University
Press, Boston, p. 23.
[34] Congresul de la Locarno, Elveția, ce a avut loc în perioada 30 aprilie – 2 mai
1997, Ce universitate pentru mâine? Spre o evoluție transdisciplinară a
Universității.
[35] Coutler, M. ( 2000 ). Entrepreneurship in Action, Prentice Hall, New Jersey, , p.
4.
[36] Cristea, S. (2010). Fundamentele pedagogiei , Iași: P olirom, pp. 121 -122, 189,
289.
[37] Cristea, S., Stanciu F. (coordonatori). (2010). Fundamentele educației, Vol. I ,
Bucrești, Editura: Pro Universi taria.
[38] Cronbach LJ (1970). Essentials de Psychological Testing. Harper & Row. p.
161.
[39] Cronbach, L.J. (1990), – Essentials of psychological testing (5th edition) , Harper
& Row, New York;
[40] Dali, Lowrie J., The Medieval University , 1200 -1400, Sheed and Ward, New
Zork, 1961, p. 31 -47.
[41] De Vries și Van der Woude (1985), van der Woude, Ad and Akira Hayami and
Jan de Vries, eds. 1990.
[42] Delanty, G. (2001). Challenging Knwledge. The University in the knowledge
Society, Buckingham, SRHE and Open University Press.
[43] Develles RF (1991). Dezvoltare la scară. Sage Publications. pp. 24 -33.
[44] Dewey J. (1916 ). Democracy and Education. New York: Macmillan. p. 190.
[45] DEX '12 – Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II -a revăzută și
adăugită), Academia Română, Institutul de Lingvistică Iorgu Iordan,
Editura Univ ers Enciclopedic Gold, 2009, pp. 51, 1173.
[46] Dicțio nar encyclopedic (2006) vol.VI , Editura: Enciclopedică , București.
[47] Dimitrescu Iași.(1900). Nevoia de ideal. Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București,
preluare după Filip escu, Valentina, Ideal și scop în pedagogie, p. 67,
Fundamenta paedagogiae, Tudoran, D. și Văideanu G., vol I, Ed.
Didactică și Pedagogică, București, 1970.
[48] Dobrescu, P., Project -Oriented University, Building the Capability for
Innovation , pp. 93 -113.
[49] Doug herty, K. J. (1967) Mass higher education: What is its impetus? What is its
impact?, 1997, p. 66 -71.
[50] Dougherty, K. J. (1967) Mass higher education: What is its impetus? What is its
impact?, 1997, p. 66 -71.
[51] Douglas, E. J., & Shepherd, D. A. (2000). Entrepre neurship as a utility
maximizing response. Journal of Business Venturing, 15(3), 231 -251.
[52] Dragomirescu, Horațiu, Organizații bazate pe cunoaștere, Studiu tematic
elaborat în cadrul proiectului prioritar “Societatea informațională –
societatea cunoașterii” al Academiei Române – București, 10 noiembrie
2001.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

44 [53] Drimba, Ovidiu (2007). Istoria culturii și civilizației, Ediția a II -a, revizuită, vol.
VI, București: Editura Saeculum I.O., p. 137, 167, 185 -200.
[54] Drucker, F. P. (1969). The Age of Discontinuity; Guideli nes to Our changing
Society. New York: Harper and Row.
[55] Drucker, F. P. (1992). The new society of organizations. Harvard Business
Review, 70(5) : 95 -104.
[56] Drucker, F. P. (1993). Inovația și sistemul antreprenorial, Editura
Enciclopedică, București .
[57] Drucker, F. P., (1993). Post-Capitalist Society , New York, Harper Business.
[58] Dumea, Emil (2010). Universitățile medievale italiene, Iași: Editura Universității
Al. I. Cuza, p. 5.
[59] Durant W. (2004 ). Civilizații istorisite . București: Ed. Prietenii Cărții, vol.8,
p.l05 -130.
[60] Emilian R., (coordonator), Tigu Gabriela, Strate Olimpia, Emilian L.,
Fundamente ale managementului organizației, București, Editura A.S.E.,
2005, pp. 121 -124.
[61] Etzkowitz, H. (1983) Entrepreneurial, Scientists and Entrepren eurial
Universities in Ameri ca. Academic Science, Minerva, pp. 198 -233,
accesat in data de 30.03.2013.
[62] Etzkowitz, H. (1989): Entrepreneurial Science in the Academy: A Case of the
Transformation of Norms, en Social Problems , vol. 36, 1, pp. 14 -29.
[63] Etzkowitz, H. (1998). The norms of en trepreneurial science: cognitive effects of
the new university –industry linkages . Research Policy, 27: 823 –833.
[64] Etzkowitz, H. (2003). Research groups as “quasi -firms”; the invention of the
entrepreneurial university. Research Policy, 32, pp. 109 -121.
[65] Etzko witz, H. (2003). The Triple Helix of University – Industry – Government
Implication for Policy and Evaluation. Working paper 2002 – 11.
Institute for studier av utbildung och forsknung, Research groups as
“quasi -firms”; the invention of the entrepreneurial university. Research
Policy, 32, 109 -121.
[66] Etzkowitz, H. (2004). The evolution of the entrepreneurial university.
International Journal of Technology and Globalization, 1(1), pp. 64 –77.
[67] Etzkowitz, H. and Leydesdorff, L. (2000). The dynamics of innovation: from the
National Systems and Mode 2 to a Triple Helix of university -industry –
government relations . Research Policy, 29: 109 -23.
[68] Etzkowitz, H., Leydesdorff, L. (1998). The end less transition: a Triple helix of
university – industry – government relations . Minerva 36, 203 -208.
[69] Etzkowitz, H., Leydesdorff, L., (1999). The future location ofresearch and
technology transfer . Journal of Technology Transfer, Summer.
[70] Etzkowitz, H., The Triple Helix of University – Industry – Government
Implication for Policy and Evaluation. Working paper 2002 – 11.
[71] Etzkowitz, H., Webster, A., Gebhardt, C., Cantisano, B.R. (2000) . Terra The
future of the university and the university of the future: evolution of ivory
tower to entrepreneurial paradigm, Research Policy 29 _2000, pp. 313–
315, accesat în data de 28.03.2013.
[72] Faure, E et al. (1974) A învăța să fii. Raport UNESCO, Editura Didactică și
Pedagogică, București, p. 54.
[73] Fayolle, A. (2003) . Le metier du createur d -entreprise Edition d -Organisation ,
Paris, 2003, p. 52 -89 http://w ww.editions -eyrolles.com.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

45 [74] Feller, I. (1990). Universities as engines of R&D -based economic growth: They
think they can. Research Policy, 19 (4), 335 -348.
[75] Filip, F.G., Dragomirescu, H. (2001). Sisteme de asistare inteligentă a activității
manageriale. In Sistemul informațional managerial al organizației citat
în O. Nicolescu – coord. , Editura Economică, București : 237 -254.
[76] Filip, F.G., Vasilescu, N. , Modelul elicei triple și valorificarea rezultatelor
cercetării prin inovare, nr. 3(14), octombrie 2009,
http://www.akademos.asm.md/files/Modelul%20elicei%20triple%20%C
5%9Fi%20valorificarea%20rezultatelor%20cercetarii%20prin%20inovar
e.pdf. accesat in data de 03.04.3013, p. 57 -61.
[77] Flick, Uwe. (1998). An introduction to Quantitative Research . Londra: Sage
Public ation, Inc.
[78] Fornell, C., Larcker, D.F.. (1981), Evaluating structure equation models with
unobservable variables and measurement error , Journal of Marketing
Research, vol. 18 (1), pp. 39 -50;
[79] Foryt S., (2002) . Social Entrepreneurship in Developing Nations , Working
Paper INSEAD: Fontainebleau .
[80] Fossier, R. (1970) . Histoire sociale de l’Occident médiéval , Coli, Paris.
[81] Funtowicz, S., Ravetz, J. (1993). Science for the post -normal age. Futures , 25,
735-755.
[82] Gartner, William B., Who is an Entrepreneur? is the Wro ng Question (1988).
University of Illinois at Urbana -Champaign's Academy for
Entrepreneurial Leadership Historical Research Reference in
Entrepreneurship. Available at SSRN: http://ssrn.com/abstract=1505236,
accesat in 14.04. 2014.
[83] Gartner, William, Kelly Shaver, Elizabeth Gate wood, and Jerome Katz (1994),
Finding the Ent repreneur in Entrepreneurship. Entrepreneurship Theory
and Practice, 18 (3), 5 -9.
[84] Ghenea, M. (2011). Antreprenoriat. Drumul de la idei către oportunități și
success în afaceri, Editura Univ ersul Juridic: București,.
[85] Gheorghe Filip Florin, Vasiliu Nicolae. Modelul elicei triple și valorificarea
rezultatelor cercetării prin inovare, Revistă de Știință, Inovare, Cultură
și Artă, Înregistr ată la Ministerul Justiției la 25.05.2005, nr. 189 , ISSN
1857 -046, Editat la Tipografi a AȘM , Chișinu, Moldova,
http://www.akademos.asm.md/files/Academos_3_14___PDF.pdf , pp. 56 –
60, accesat in da ta de 1 6 ianuarie 2014 .
[86] Gheorguț Alois. (2007). Managementul general și strategic în educație . Ghid
practic. Editura P olirom, Iași.
[87] Ghica, I., Scrisoare către Vasile Alecsandri, în Scrieri, Vol. III, București, 1914.
[88] Gibb, A. A., 1987. Enterprise culture – its meaning and implication for
education and trening, Journal of Entrepreneurial Industrial Training, pp.
3-38.
[89] Gibb ons, M., Limoges, G., Nowotny, H., Schwatzmann, S., Scot, P., Trow, M.
(2006), 10th ed., The new Production of Knowledge. The Dynamics of
Science and Research in Contemporary Societies. SAGE, London.
[90] Gilbert, E. (2002). Universitatea antreprenorială în Man ifest pentru o
universitate antreprenorială, Mureșan, Valentin (coordinator).
București: Punct. 2000, p. 11.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

46 [91] Grigoruț , Cornel . Ploae Victor, Zăgan , Remus, Zaharia Răzvan, Micu Adrian,
București, 2011, Marketing Universitar ,
http://uefiscdi.gov.ro/Upload/60 d56441 -0ff7-4bf1-9a6b –
aebecb2f1646.pdf.
[92] Guerrero, Maribel și Urbano, David (2010). The development of an
entrepreneurial university, Springer Sience and Business Media, p. 4,
http://www.davidurbano.es/pdf/Articles/2010/Guerrero –
Urbano_JTT_2010.pdf .
[93] Guerrer o-Cano, Maribel&Kirby, David& Urbano, David. (2000 ). A literature
review on entrepreneurial universities: An institutional approach .
Journal: Research Policy – RES P OLICY , vol. 29, no. 2, pp. 205 -223.
[94] Guerrero -Cano, Maribel. Urbano David, Kirby David. (20 06). A literature
review on entrepreneurial universities: an institutional approach.
Departament d'Economia de l'Empresa, http://selene.uab.es/dep –
economia -empresa/Universitat Autònoma de Barcelona, Facultat de
Ciències,EconòmiquesiEmpresarialshttp://www.u ab.cat/servlet/BlobServ
er?blobtable=Document&blobcol=urldocument&blobheader=application
/pdf&blobkey=id&blobwhere=1345650548969&blobnocache=true, pp.
1-13.
[95] Gusti, D. (1997), Universitatea socială, în Neculau, Adrian. (coord.) Câmpul
universitar și actorii săi, Editura Polirom, Iași.
[96] Hair, J. F. Jr., Black, W. C., Babin, B. J., Anderson, R. E., (2009), Multivariate
Data Analysis – Seventh Edition , Pearson Prentice Hall, USA;
[97] Handbook of Research in Entrepreneurship Education : Volume 1, A general
Perspective, edited by Alain Fayolle, Edward Elgar Publishing,
Cheltenham, UK ; Northampton, Printed and bound in Great Britain by
MPG Books Ltd, Bodmin, Cornwall 2007, ISBN 978 -1-84542 -106-9.
[98] Hastings Rashdall M. A., The University of Europe in the Middle Ages, vol. II,
Clarendon Press, Oxford, 1936, varianta online
https://archive.org/details/universitieseur08rashgoog, p.388 -389
[99] Hazelkorn, e. 2005. Developing research in new institutions. În universit
research management. OECD, p. 42.
[100] Hisrich, R. D. (1990). Entrepren eurship/intrapreneurship. American
Psychologist, 45, 209 –222.
[101] Hisrich, R.D. & M.P. Peters (2002), Entrepreneurship, New York: McGraw -Hill
Irwin .
[102] Hisrich, Robert și Peters, Michael (1994). E ntrepreneurship – Lanser, elaborer
et gérer une entreprise. Editura: Economică, Paris, p. 141.
[103] Hofstader R., Academic Freedom in the Age of the College , Columbia
University Press, New York și Londra, 1955, pp. 5 -7.
[104] Hofstetter, Michael, J., The romantic idea of the university: England and
Germany, 1770 -1850. Palgrave, Lond ra, 2001.
[105] Hurbean, L., Analiza conceptelor antreprenoriatului bazat pe cunoaștere,
Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor. Universitatea
de Vest din Timișoara, iunie 2010.
[106] Hyde, J.K. (1972 ). Commune, University and Society in Earl Medieval Bologna,
în Universities in Politics: case studies from the late Middle Ages and
Early Period, coord. John W. Baldwin și Richard A. Goldthwaite, J.
Hopkins Universitz Press, Baltimore și Londra.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

47 [107] Jedin, H.(1999). Storia della Chiesa, vol. V/ 1, Jaca Book, Mi lano, p. 135.
[108] Jessua, C., (1991 ). Histoire de la théorie économique , PUF, Paris, , p. 117.
[109] Jevons, W. Stanley. [1881] (1905). Richard Cantillon and the Nationality of
Political Economy in Contemporary Review. 39, January 1881,
republictă în The Principles of Economics. A Fragment of a Treatise on
the Industrial Mechanism of Society and other Papers. London, p. 333 –
360.
[110] John P. Kotter. ( 1996 ). Leading Change , Harvard Busines School Press, p. 21
(adapted from John P. Kotter, “Why Transformation Efforts Fail” ,
Harvard Business Review, March -April 1995, p. 61).Journal C 039,
18/02/2003
[111] Kenneth D. Bayley, [1978] (1982) (1983). Method of Social Research (ediția a
II-a). New York. The Free Press.
[112] Kerr, C., The Uses of the University, 4th edition , Cambridge: Harvar d University
Press, 1995.
[113] Kirby, A. David. Guerrero, Meribel. Urban D. (2011). Making Universities More
Entrepreneurial: Development of a Model, Canadian jurnal of
Administrative Science 28, publishing online in Wiley Online Library,
pp. 302 -316.
[114] Kirby, D. A. (2005). Creating entrepreneurial universities in the UK: Applying
entrepreneurship theory to practice. Journal of Technology Transfer,
31(5), pp. 599 –603.
[115] Kline, R. B., (2011), Principles and Practice of Structural Equation Modeling
(3rd edition) , The Guilford Press, New York, SUA.
[116] Knight, F. H., (1921 ), Risk, unicertainty and Profit , G. J. Stingle r, University of
Chicago Press , p. 41.
[117] Kock, N., (2012), WarpPLS 3.0 User Manual , Laredo, Texas: ScriptWarp
Systems;
[118] Lasprogata G, Cotton M. (2003), Contemp lating enterprise: The business and
legal challenges of social entrepreneurship . American Business Law
Journal,41(1): 67 – 114.
[119] Laukkanen, M. (2000). Exploring Alternative Approaches in High -level
Entrepreneurship Education: Creating Micro -mechanisms for
Endogenous Regional Growth . Entrepreneurship and Regional
Development, 12: 25 -47.
[120] Likert, Rensis, New patterns of management . New York, NY, US: McGraw -Hill.
(1961). pp. 278 -279.
[121] Litten, Larry H. (1980). Marketing Higher Education: Benefits and Risks for th e
American Academic System . The Journal of Higher Education. Vol. 51,
No. 1 pp. 40 -59. Ohio State University Press, accesat în data de 20
decembrie 2013, http://www.jstor.org/stable/1981124 .
[122] Loet Leydesdorff, The Triple Helix of University -Industry -Governm ent
Relations (February 2012), University of Amsterdam, Amsterdam School
of Communication Research, (ASCoR), The Netherlands.
[123] Lungu, Viorelia, Caracterul prospetiv al educației: Abordare din perspectivă
istorică, Studia Universitatis, Seria Științe ale Edu cației, nr. 9(39), anul
IV, Editura : Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, 2010.
[124] Macovei, I. -O. Modelarea prin ecuații structurale în cercetarea de marketing:
Aplicație practică, Editura Universitară, București, 2014.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

48 [125] Mainardes , Emerson Wagner, Alv es, Helena, Raposo , Mario , The Process Of
Change In University Management: From The “Ivory Tower”To
Entrepreneurialism , Transylvanian Review of Administrative Sciences,
No. 33 E/2011, pp. 124 -149.
[126] Manfred Kets de Vries – The Leadership Mistique – A User`s Manual for the
Human Enterprise , Financial Times Prentice Hall, Pearson Education
Ltd., 2001.
[127] Marcus, Solomon (2002 ). Fii binecuvântată, America! , Revista Secolul 20 .
America Universitatea, p. 18.
[128] Marcus, Solomon (2003). Universitatea în fața globalizări i cunoașterii nr. 10 –
12, Revista Secolul 21. Universitatea, p. 22- 29.
[129] Marga, Andrei (2009). Chalenges, Values and Vision: The University of the 21st
Century. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2009, p. 132.
[130] Marga, Andrei (coordonator ). Analiza Dia gnostic. Universitatea și Valorile
Sociale. WP1 Viziune și Strategie, Panelul nr. 4, Raportor: Drd. Eunicia
TRIF,
http://edu2025.ro/UserFiles/File/LivrabileR1/diagnostic_panel4.pdf .
[131] Marshall, Alfred. (1930) Principles of Economics: An Introductory . Volume. 8th
Edition, London: Macmillan & Co. Ltd. Marshall, [1890], (1930), p.
598}.
[132] Martin, Ben R. and Etzkowitz, Henry (2000). The Origin and Evolution of the
University Species , Electronic Working Paper Series, Paper No. 59,
December, p. 6.
[133] Messick, S. (1989). Validity. In R. L. Linn (Ed.), Educational measurement, 3rd
ed. (pp. 13 -103). New York: Macmillan.
[134] Michaud -Quantin, Pierre, (1970). Universitas. Expressions du mouvement
communautaire dans le moyen âge latin , Paris: Editura J. Vrin.
[135] Michaud -Quantin, Pierr e, Les méthodes de la pastorale du XIIIe au XVe siècle ,
… A. Zimmermann (Berlin: Walter de Gruyter und Co., 1970), pp. 76 -91.
[136] Middlehurst, R. (2004). Changing internal governance: A discussion of
leadership roles and management structures in UK universit ies. Higher
Education Quarterly, 58(4), 258 –279.
[137] Mihalache , M. (2010). Antreprenorial feminin, Universitatea într -o nouă
lumină… , Universitatea Europei de Sud -Est, Editura Universitară,
București, pp. 65 -77.
[138] Mihalache, M. (2013). The Future of Entrepreneu rial University in Romania
(70402 -517), WSEAS – World Scientific and Engineering Academy and
Society Conference, 5th International Conference on Applied
Economics, Business and Development (AEBD '13), 27 -29th August
2013, Chania, Crete Island, Greece, Rece nt Research in Applied
Economics and Management, Vol. I, Published by WSEAS Press, 2013,
pp. 480 -487, ISBN 978 -960-474-323-0, ISSN: 2227 -460X, Section
Financial Aspects of Education, article Chairman and presenter,
http://www.wseas.us/e –
library/conferences /2013/Chania/AEBDa/AEBDa -79.pdf .
[139] Mintzberg, H. (1979 ). The Structuring of Organizations , Englewood Cliffs, NJ:
Prentice -Hall,
[140] Mitra, Cătălina Silvia. (2011). Contribuția antreprenoriatului social și a
comunității. Teza de doctorat. Cluj -Napoca, Community economic
development, Journal of Developmental Entrepreneurship, 4: 153 –174.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

49 [141] Mogonea, Florentin Remus. (2010 ). Pedagogie, Pentru viitorii, Profesori,
sinteze teoretice, sarcini, modele instrumente aplicative , Ed itura
universitaria, Craiova.
[142] Mokzr, J. (199 0). The Lever of Riches : Technological Creativity and Economic
Progress. Oxford: Oxford University Press, p. 239.
[143] Mureșan, Valentin (coordinator) (2002). Manifest pentru o universitate
antreprenorială, București, din Ernest Gilbert, L`universite
entrepren euriale, lucrare prezentată la Conferința Națională a Rectorilor,
organizată de Programul Phare Universitas 2000, Brașov, în octombrie
2000.
[144] Neguț, N. (2010) Antreprenoriat. Note de curs. Universitatea Ioan Slavici
Timișoara, Facultatea de de Științe Econo mice.
[145] Neguț, Nicolae (2010. Notițe de curs la disciplina, Cultură antreprenorială,
Cuprinsă în planul de învățământ în semestrul 5 , Universitatea
Politehnica Timișoara, p. 3.
[146] Nicolescu V. M. ( 1977 ). Trei scrieri despre educație , Editura Didactică și
Pedag ogică RA.
[147] Nicolescu V. M., (1992 ). Fundamente pentru o știință a educației, John Dewey,
traducere, Editura Didactică și Pedagogică RA .
[148] Nicolescu, O. (2001). Managementul întreprinderilor mici și mijlocii. Editura:
Economică.
[149] Nicolescu, O. (coordinator) (1992). Management. Editura Didactică și
Pedagogică, București p. 36, preluare după Madgearu, V. Studiul
întreprinderilor comerciale și industriale, Institutul de Cercetări
Economice, București, 1944, p. 43.
[150] Nicolescu , V. M. (2006 ). Prefața , I. Gh. Stanciu, Școala și doctrinele pedagogice
în secolului XX, ediția a III -a, Editura Institutul European: Iași, .
[151] North, Douglass C. and Thomas, Robert P. (1973) . The rise of the Western
World: A new economic history. Cambridge: Cambridge University
Press, Douglass C N orth in Stockholm, Sweden. (December 9, 1993
received the Alfred Nobel Memorial Prize in Economic Sciences).
[152] Nowak, Ștefan. (1977). Methodology of sociological research, General
problems , Warszawa, PWN – Polish Scientific Publishers, p. 8.
[153] Nunally, J. C. , Berstein, I. H., (1984), Psychometric Theory (3rd edition) ,
McGraw Hill, New Yors, USA;
[154] O’Shea, R., Allen, T. J., Chevalier, A., & Roche, F. (2005). Entrepreneurial
orientation, technology transfer and spin -off performance of US
universities. Research Po licy, 34(7), pp. 994 –1009.
[155] O’Shea, R., Chugh, H., & Allen, T. J. (2008). Determinants and consequences of
university spin -off activity: A conceptual framework. Journal of
Technology Transfer, 33(6), pp. 653 –666.
[156] Orțan, Florica (2004). Managementul educațio nal. Oradea: Editura Universității,
ISBN 973 -613-435-0, p. 29.
[157] Ortega y Casset J. (1930 ). Mision de la Universidad . In : Revista de Occidente,
First Edition, Madrid,.
[158] Ostrander SA. (2007), The growth of donor control: revisiting the social
relations of ph ilanthropy.
[159] Palmer, J. (1998). The human organization . Journal of Knowledge Management,
1(4) : 294 -307.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

50 [160] Patton, M.Q. (1980). Qualitative Evaluation Methods. Sage Publications.
London.
[161] Păun, Emil, Potolea, Dan (coord). (2001 ). Pedagogie. Fundamente teoret ice și
demersuri aplicative, Iași Polirom, pp 14 -16)
[162] Pedersen , Olaf, [1997 ], (2000 ). The first universities stadium generale and the
origins of university education in Europe, Cambrid ge University Press,
pp. 10 -13.
http://assets.cambridge.org/97805 215/9431 8/sample/97805215 .pdf
[163] Pedersen, Olaf. ( 1997 ). The first Universities: Studium Generale and the origins
of University Education in Europe, trad. De Richard North, Cambridge
University Press, Cambridge,.
[164] Peter Ferdinand, Drucker, (1985) . Innovation an entrep reneurship. Practice and
Principles, Publishing House HarperBusiness, New York, passim.
[165] Pierre, Michaud -Quantin . (1970). Universitas. Expressions du mouvement
communautaire dans le moyen âge latin, Paris: Editura J. Vrin.
[166] Pigou, A.C. (1932 ). The Economics of Welfare, London: Macmillan (fourth
edition).
[167] Pigou, AC . (1912 ). Wealth and Welfare. London: Macmillan.
[168] Pirich, Amir (2001). An interface between entrepreneurship and innovation:
New Zealand SMEs perspective, Paper prepared for the 2001 DRUID
Conference, Aalborg, Denmark, accessed in 29.09.2013.
[169] Platon (1995) Legile. Introducere și traducere E. Bezdechi, Cartea a XIII -a,
București: Editura Iri.
[170] Pohoață, Ion. (2011 ). Fundamente, Epistemologice și Metodologice, ale Științei
Economice. București: Economică.
[171] Popescu, N. (2013). Misiunea antreprenorială a Universității și nivelurile de
învățare, Theoretical and Empirical Researches in Urban Management,
Year 3, Number 7, 2008, Cercetări practice si teoretice în Managementul
Urban, Anul 3, Nr. 7, 2008, ISSN: 1842 -5712,
http://www.um.ase.ro/no7/3.pdf, accesată în data de 29 marie 2013, pp.
18-19.
[172] Porter, M. (2007). Colleges and universities and regional economic
development: Strategic perspective. Forum futures 2007.
[173] Prodan, G. (2011 ). Paradigma Curriculumului î n Societatea Modernă și
Postmodernă Suport de Curs pentru Specialiști în Curriculum,
Universitatea Eftimie Murgu din Reșița proiectului Speci aliști în
management curricular , Proiect cofinanțat din Fondul Social European
prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013, Axa prioritară 1: Educația și formarea profesională în
sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere.
[174] Rait, R. S.(1912). Life in the Medieval University , Cambridge University Press,
Cambridge, p. 17.
[175] Ronald H. Coase. (1937 ). The Nature of the Firm, în Economica, Vol. 4, nr. 16
[176] Röpke, J. (1998). The Entrepreneurial University, Innovation, academic
knowledge creation and regional development in a globalized economy.
Working Paper Depar tment of Economics, Philipps – Universität
Marburg, Germany: 15.
[177] Rothaermel, F. T., Agung, S. D., & Jiang, L. (2007). University
entrepreneurship: A taxonomy of the literature. Industrial and Corporate
Change, 16(4), pp. 691 –791.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

51 [178] Rothblatt, Sheldon, (1689 ). The Revolution of the Dons. Cambridge an Societz in
Victorian England, Basic Books, New Zork, p. 184.
[179] Rüegg, W. (2004 ). Themes. In W. Rüegg (ed.) A History of the University in
Europe. Vol III: Universities in the Nineteenth and Early Twentieth
Centuries (1800 -1945) , 3-31. Cambridge: Cambridge University Press, p.
5-8.
[180] Săvoiu G. (2006 ). Proiecte cu finanțare externă. Pitești: Independența, p. 2-5.
[181] Săvoiu G. (2007 ). Un mod științific de gândire. București : Ed. Universitară, p.
367-413.
[182] Say, J. B. (1971). A T reatise on Political Economy or the Production,
Distribution and Consumption Urbanization in History. Oxford:
Clarendon Press of Wealth, A.M. Kelley Publishers, New York ~First
edition 1803!
[183] Say, J.B., [1803] (1971), A Treatise on Political Economy or the Production,
Distribution and Consumption of Wealth , A.M. Kelley Publishers.
[184] Schulte, P. (2004). The entrepreneurial university: A strategy for institutional
development. Higher Education in Europe, 29(2), 187 –191.
[185] Schuman, H. (1982). Artifacts are in the M ind of the Beholder', American
Sociologist, Vol. 17, No. 1, pp 21 – 8.
[186] Schumpeter, J.A. (1939). Business Cycles. Volumul II. New York: McGraw -Hill.
[187] Schumpeter, J.A. [1911] (1934). The Theory of Economic Development
(Cambridge, Mass.: Harvard University Pre ss). (1939) Business Cycles
(New York: McGraw -Hill).
[188] Shane S (2008) . The Illusions of Entrepreneurship. Yale University Press, New
Haven .
[189] Shane, S. (2003). A General Theory of Entrepreneurship. The Individual –
Opportunity Nexus , Editura: Edward Elgar.
[190] Shane, Scott, Venkataraman. S. (2000). The Promise of entrepreneurship as a
field of research. Academy of Management Review, Vol. 25, No. 1, p.
217-226.
[191] Shapero A, Sokol L (1982) . Social Dimensions of Entrepreneurship. In: Kent C,
Sexton D, Vesper K (eds.), The Encyclopedia of Entrepreneurship,
Prentice -Hall, Englewood Cliffs, pp. 72 –90.
[192] Shapero, A. (1984 ). The Entrepreneurial Event. In Kent, C.A. (ed.), Environment
for entrepreneurship, Lexington, MA: D.C. Heath, pp. 21 -40.
[193] Shapero, Albert and Sokol, Lisa, (1 982). The Social Dimensions of
Entrepreneurship Encyclopedia of Entrepreneurship , Vol. I, p. 72 -90
1982.
[194] Silverman C. (1970 ). Crisis in the Classroom: The remaking of American
education. New York: Random House. p. 353.
[195] Simmel, G., (2012 ) citat în Marga, Ma rga, A., Cultură, democrație,
modernizare. Editura Institutului Cultural Român, București, p. 64 .
[196] Slaughter, S., Leslie, L.L. (1997). Academic Capitalism: Politics, Policies and
the Entrepreneurial University. The John Hopkins University Press,
Baltimore.
[197] Smilor, R.W. Gibson, D.V. & Dietrich, G.B. University (1990) Spin -out
Companies: Technology Start -ups from UT -Austin, Journal of Business
Venturing, 5, pp 63 -76.
[198] Smith, A., (1962 ). Avuția Națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei.
Vol. II, Editu ra Academiei Române, București,.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

52 [199] Sporn, B. (2001 ). Building adaptive universities: Emerging organisational forms
based on experiences of European and US universities. Tertiary
Education and Management, 7(2), pp. 121 –134.
[200] Staș, Marian, Real Leadership: The Adaptive Change of Education – A Strategic
Argument for the Transformation of the School System in Romania ,
Revista de Politica Știintei și Scientometrie – Serie Noua, Vol. 1, No. 3,
Septembrie 2012, p. 204 -217.
[201] Stokes, D.E. (1997 ). Pasteur Quadrant: Basic Science and Tchnological
Innovation. Brooking Institution Press.
[202] Sută-Selejan, S ., Probleme de epistemologie economică, în Mihail Manoilescu –
creator de teorie economică, de Vasile Nechita (coord.), Editura
Cugetarea, Iași, 1993.
[203] Thursby, J., Jensen, R., Thursby, M. (2001) . Objectives, Characteristics and
Outcomes of University Licencing: A Survey of Major U.S. Universities,
Journal of Technology Transfer 26, no. 1 -2, p.59 -72, accesat in data de
30.03.2013.
[204] Thursby, J., Thursby, M. (2002) . Who is Selling the Ivory Tower? Sources of
Growth in University Licensing, Management Science, 48: 90 -104.
[205] Timmons, J.A., (1999) in New Venture Creation: Entrepreneurial for 21st
Century (5thed) Homewood, Illinois, Irwin – McGraw -Hill.
[206] Todea, D. E., Oltean, L. (2012). Competențe antreprenoriale. Curs și aplicații.
KANT – Competențe Antreprenoriale de nivel European. Editura:
Conphys. p. 3 -5.
[207] Ulman, Jacques. (1976 ). La pensee educative contemporaine, Presses
Universitaires de France, Paris.
[208] Văduva S. (2004). Antrepreno riatul. Practici aplicative în românia și în alte țări
în tranziție, Editura: Economică, București, pp. 9, 17 -18, 27 -29, 19 -22,
43-88.
[209] Venkataraman, S. (1997 ). The distinctive domain of entrepreneurship research:
An editor's perspective. In J. Katz & R. Br ockhaus (Eds.), Advances in
entrepreneurship, firm emergence, and growth, vol. 3:119 -138.
Greenwich, CT: JAI Press .
[210] Vesper, K., New Venture Experience (Seattle, WA: Vector Books, 1996): 10, p.
11.
[211] Vlăsceanu, Lazăr. (2013). Introducere în metodologia cercet ării socioloice,
Editura Polirom, București.
[212] Vlăsceanu, M. (1996) Sectorul nonprofit. Contexte. Organizare. Conducere,
Editura: Paideia, București, p.19.
[213] Vlăsceanu, Organizațiile și comportament organizațional, Iași, Editura Polirom,
2003, p. 273.
[214] Voicules cu, Florea, Educația în economia de piață, Editura Institutul European:
Iași, 2008, pp. 47 -88.
[215] Voiculescu, Florea, Educația în eonomia de piață, editura Institutul Euroean:
Iași, 2008, pp. 47 -88.
[216] Wallace S.L. (1999), Social entrepreneurship: the role of social purpose
enterprises in facilitating .
[217] Watson, K., Hogarth -Scott, S. & Wilson, N. (1998), Small Business Start -Ups:
Success Factors and Support Implications, International Journal of
Entrepreneurial Behaviour & Research 4 (3): 217 -238.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

53 [218] Weatherston, Ja mie, Academic entrepreneurs: is a spin -off company too risky?,
http://www.sbaer.uca.edu/research/icsb/1995/pdf/20.pdf .
[219] William R. Shepherd, New York, Henry Holt and Company, (1923 ). Original
image at the [ http://www.lib.utexas.edu/maps/ Perry -Castañeda Lib rary
Map Collection] at the [[University of Texas at Austin
[220] Wissema, J. G., (2009 ). Towards the Third Generation, University Managing the
university in transition, Chelten ham: Edward Elgar Publishingp, pp. 3, 4
-22.
[221] Yencken, J., Gillin, M. (2003) Entrepren eurial Capacity and the New
Technology -Based Small Firm, A paper for the Small Enterprise
Association of Australia and New Zealand, 16th Annual Conference,
Ballarat, 28 Sept – 1 Oct.
[222] Yokoyama, K. (2006). Entrepreneurialism in Japanese and UK Universities:
Governance, management, leadership and funding. Higher Education,
52(3), 523 –555.
[223] Youssef Cassis and Ioanna Pepelasis Minoglou. Entrepre neurship in theory and
history, E dited by First published 2005 by Palgrave Macmillan
Houndmills, Basingstoke, Hampshire RG21 6XS and 175 Fifth Avenue,
New York, N.Y. 10010, citat din Paul H. Wilken’s Entrepreneurship: A
Comparative and Historical Study (1979), accesat în data de 11
noiembrie 2013, http://www.taranomco.com/wp –
content/uploads/2013/11/Entrepreneurship -In-Theor y-And-History.pdf .
[224] Yukl, G . 2002. Leadership in organisations, 5th ed ., Prentice Hall, New Jersey .

Teze de doctorat

[225] Novac, Carmen, Rezumatul tezei de doctorat, Contribuții la dezvoltarea
managmentului financiar universitar din perspectiva identificării,
dezvoltării și diversificării surselor de venit prin activități terțiare,
Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, 2014
http://doctorate.ulbsibiu.ro/obj/documents/CARMENNOVACREZUMA
TTEZA.pdf,accesat în data de 15 iunie 2014.
Legi, rapoarte
[226] Centre National de Re ssources Textuelles et Lexicales,
http://www.cnrtl.fr/definition/entrepreneur, accesat în 05.02.2013.
[227] Council Resolution 32003G0218(02) of 6 February 2003 on corporate social
responsibility, Official
[228] DEX – Dicționarul Explicativ al Limbii Române online, a ccesat în data de 15
decembrie 2013, http://dexonline.ro/definitie/model.
[229] Dicționar online Littre, http://littre.reverso.net/dictionnaire –
francais/definition/universite, accesat în data de 24 februarie 2014.
[230] Dicționarul online latin -englez, http://www.tran slate-latin.com/ro/dictionar –
latin-englez/universitas accesat în data de 23 ianuarie 2014.
[231] Dumitru Miron et. all. 2011. Instituțiile de Învățământ Superior ca Organizații
– Managementul Strategic (Ediție online, 2011) . Proiect strategic
Îmbunătățirea Mana gementului Universității -Modul – Instituțiile de
Învățământ Superior ca Organizații Managementul Strategic, București,
ISBN 978 -973-0-11685 -4, http://uefiscdi.gov.ro/Upload/08833c56 -1725 –
4a45 -bf9c-86c8d84b0633.pdf.

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

54 [232] Eurostat, The Bologna Process in Higher E ducation in Europe, Key indicators
on the social dimension and mobility, 2009. Magna Charta Universitatum .
Bologna, Italia, settembre, 1998.
http://www3.unibo.it/avl/charta/charta.htm, consultat la 3 septembrie 2007
[233] http://www.oecd.org/home/0,3675,en_2649_2 01185_1_1_1_1_1,00.html,
accesat în 30.05.2012.
[234] Legea nr. 246, de adoptare a Ordonanța nr. 26/2000 (modificată și completată
prin Ordonanța 37/2003).
[235] Marga, Andrei, TRIF, Eunicia. Wp1 Viziune și Strategie Analiza Diagnostic
Universitatea și Valorile Socia le. Panelul nr. 4.
[236] NGOs, United Nations information,
http://www.un.org/dpi/ngosection/criteria.asp, acesat în 02 octombrie
2013.
[237] OECD, Comisia Europeană si OECD, Liniile directoare și planul de acțiune
pentru educația antreprenorială , 2004, p.6.
[238] Open Unive rsity, Securizarea. Misiunea,
http://www.open.ac.uk/about/main/sites/www.open.ac.uk.about.main/files
/files/ecms/web -content/strategic -plan-2012 -15.pdf .
[239] OPM3, 2003 , Organizational Project Management Maturity Model – OPM 3,
Newton Square, Philadelphia, Proje ct Management Institute, 2005 ,
Organizational Project Management Maturity Model – OPM 3 , Newton
Square, Philadelphia, Project Management Institute, 2005.
[240] Proiectul Doctoratul în școli de excelență. Evaluarea calității cercetării în
universități și creștere a vizibilității prin publicare științific ă, Ioan
Dumitrache manager de proiect,
http://www.ecsuniv.ro/UserFiles/File/doctoratul%20in%20scoli%20deexc
elenta.pdf, accesat în 11 noiembrie 2013.
[241] Raport: Implementarea Procesului Bologna în România: Perspectiva
studenților , 2009, http://www.anosr.ro/wp -content/uploads/2012/07/2009 –
Raport -Implementare -Proc-Bologna -in-Romania Perspectiva -Studentilor –
1.pdf.
[242] Raportul Social 2012 al Universității din Bologna. Oamenii sunt centrul de
întelegere al echilibrului social pr in Alma Mater Studiorum. Finanțe și
control de gestiune, Bilanciosocialeunibo2012.pdf,
http://www.unibo.it/en/university/who -we-are/social -budget, pp. 8 -10.
[243] Social Economy. History and Present. Senior Lecturer Virginia CUCU PhD,
Sorela Adriana HÂRLEA PhD, Buchares t, pp. 239 -243, Revista Română
de Statistică – Supliment Trim
II/2012,thttp://www.economiesociala.org.ro – Economie Socială –
Prezentare generală a conceptului4 .
[244] Șoim, Horațiu Antreprenoriat: concept, culturi, metode și tehnici , Modul 3, POS
DRU – promovarea culturii antreprenoriale, 2007 -2013, p. 3.
[245] Someșan, Cornel , Promovarea culturii antreprenoriale și formare
antreprenorială în mediul de afaceri din județul Sălaj Proiect cofinanțat
din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial,
Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, Marketing Antreprenorial,
Modul 7 , http://www.ccisalaj.ro/proj/modul7.pdf .

Modele antreprenoriale în educație din perspectivă istorică

55 [246] The Bologna Process in Higher Education in Europe, Key indicators on the
social dimension and mobility, Eurostat statistical book, European
Communities and IS, Hochschul -Informations -System G mbH, 2009,
ISBN 978 -92-79-11770 -1,
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS -78-09-
653/EN/KS -78-09-653-EN.PDF, accesat in data de 26 ianuarie 2014.
Preluare din Legea nr. 288 din 24.06.2004 pri vind organizarea studiilor
universitare Bologna.
[247] UNESCO, (2009 ). Communique: 2009 World Conference on Higher
Education: The New Dynamics of Higher Education and Research For
Societal Change and Development, p.
http://www.unesco.org/en/wche2009/ .
[248] Unite d Sta tes. Office of Education. Foreign universities and other foreign
institutions of higher education in 1905, 1907. Editura Washington, Govt.
Print. Off.; https://archive.org/details/foreignuniversit00unit, accesat în
data de 20 iunie 2013.
[249] Universitatea Cam bridge, Undergraduate Admissions Statistics. (2013 cycle ),
http://www.study.cam.ac.uk/undergraduate/publications/docs/admissionss
tatistics2013.pdf, p. 12.
[250] Universitatea Humboldt, https://www.hu -berlin.de/research, Centrului de
Cercetări al universității (T he Research Service Centre), https://www.hu –
berlin.de/research. Consiliul consultativ științific de Humboldt –
Universität zu Berlin Mission Statement. Humboldt -Universität zu Berlin
https://www.hu –
berlin.de/pr/medien/publikationen/pdf/hu_leitbild_en.pdf/d ownload .
[251] Universitatea Texas, (1905 ). Atlasul istoric public al școlii, editat de C.
Colbeck,
http://www.emersonkent.com/map_archive/europe_uni_1618.htm .
[252] Zinbarg, Revelle W.R. (2 009). Coefficients Alpha, Beta, Omega, a nd the glb:
Comments on Sijtsma . Psych ometrika 74 (1):145–
154.doi:10.1007/s11336 -008-9102 -z.

Pagini de internet:

[253] educ_pers1t] http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/setupDownloads.do
[254] http://dexonline.ro/definitie/breasl%C4%83
[255] http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/pgp_ess/0_DOCS/ro/Romania
_ihttp://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bie_neguvernamental%C4%83
[256] http://uefiscdi.gov.ro/Upload/08833c56 -1725-4a45 -bf9c-86c8d84b0633.pdf.
[257] http://www.apmgroup.co.uk, accesat in data de 20 noiemrie 2013.
[258] http://www.econlib.org/library/Mill/mlP.html .
[259] http://www.economiesociala.org.ro .
[260] http://www.english.paris -sorbonne.fr /the-university/ n_Figures_2014.pdf .
[261] http://www.open.ac.uk/http://upecen.edu.pe/ebooks/Administraci%C3%B3n/To
wards%20the%20Third%20Generation%20University.%20Managing%20the%2
0University%20in%20Transition.%20J.%20G.%20Wissema,%20and%20Jan%2
0Verloop.pdf .
[262] http://www.smc.roedu.ro/index_htm_files/suport%20curs.pdf.pdf .
[263] http://www.un ibo.it/it.
[264] www.entovation.com/assessment/fifthgen.htm .