ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE [626993]

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE DIN TÂRGU MUREȘ
ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE
DOMENIUL: FILOLOGIE

TEZĂ DE DOCTORAT

Doctorand: [anonimizat]-Sorin ȘOPTEREAN

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Dorin ȘTEFĂNESCU

TÂRGU MUREȘ
2019

2
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ, FARMACIE, ȘTIINȚE ȘI
TEHNOLOGIE DIN TÂRGU MUREȘ
ȘCOALA DOCTORALĂ DE LITERE, ȘTIINȚE UMANISTE ȘI APLICATE
DOMENIUL: FILOLOGIE

IMAGINEA ISTORIEI ÎN LITERATURA LUI
DIMITRIE CANTEMIR

Doctorand: [anonimizat]-Sorin ȘOPTEREAN

Conducător științific:
Prof. univ. dr. Dorin ȘTEFĂNESCU

TÂRGU MUREȘ
2019

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

3

CUPRINS

INTRODUCERE …………………………………………………………………………. 5

1. CONSIDERAȚII GENERALE …………………………………………………..…… 11

1.1. Cadrul istorico – geografic ……………………………………………………. 11 1.2. Viața și opera …………………………………………………………………. 24
1.2.1. Viața și cariera politică ………………………………..…………….. 25
1.2.2. Activitatea culturală ………………………………………..……….. 26
– Însemne și simboluri heraldice …………………………………………… 28 – Geograf și Istoric ………………………………………………..……….. 29
– Locul lui Dimitrie Cantemir în cultura romanească ………………..… …. 33
– Naționalism și umanism ………………………………………….……… 34 – Preocupări etnografice ……………………………………………..…….. 35 – Perspective filozofico – teologice ………………………………………… 36
– Contribuții la istoria muzicii turcești …………………………………….. 37
– Activitatea literară …………………………………………………..…… 39 2. FOLCLOR ȘI CULTURĂ MEDIEVALĂ …………………………………………… 41
2.1. Interpretarea folclorului ………………………………………………….…… 41
2.2. Sfera culturală …………………………………………………………..…….. 51
3. ROMANITATEA ROMÂNILOR ………………………………………….………… 69
3.1. Descriptio Moldaviae ………………………………………………………….. 78
3.2. Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor ………………………..……. 81
3.3. Despre trecutul militar al poporului român ………………………………… …. 89

4. ISTORIA ÎN OGLINDA LITERATURII ……………………………………………. 91
4.1. Istoria ieroglific ă ……………………………………………………………. .. 91
4.1.1. Arta narațiunii …………………………………. ……………………………………… 91

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
4
4.1.2. Lumea personajelor ………………………………. …………………………………. 96
4.1.3. Modelul portretistic ………………………….. ……………………………………… 100
4.2. Istoria cre șterii și descreșterii curții otomane ………………………………… 104
4.3. Descriptio Moldaviae …………………………………………………….…… 112
4.3.1. Izvoare și structură ………………………………………………….. 112 4.3.2. Starea geografică ……………………………….. ……………………………………. 123
4.3.3. Ѕtarеa
ocрοlitică ……………………………………………… ………………………….. 125
4.3.4. Elemente de antropologie. Etnografia și folclorul …… …………………… 126
4.3.5. Starea religioasă ……………………………….. …………………………………….. 133
4.3.6. O viziune asupra istoriei. De la Μoldova la Βasarabia .. ………………… 134

5. FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE ÎN OPERA LUI DIMITRIE CANTEMIR ……. ………. 135
5.1. Dimitrie Cantemir, în timpul și spațiul epocii sale ….. ……………………………….. 137
5.2. Mișcarea, spațiul și timpul ……………………………………………………. 144
5.3. Interpretarea spațiului și timpului din perspectiva filoso fiei istoriei ……….… 150
5.4. Teoria cunoașterii …………………………………………………….……….. 154 5.5. Metafizică și teologie …………………………………………………………. 157
5.6. Divanul ………………………………………………………………..………. 161
5.6.1. Stilul …………………………………………………………………. 169
5.6.2. Limba ……………………………………………………………….. 170 5.6.3. Versiunea greacă ……………………………………………………. 175 5.6.4. Divanul în cultura românească și în cultura europeană …… ………… 178
5.6.5. Influențe stoice ………………………………………………..…….. 185
5.6.6. Influențe platoniciene și neoplatoniciene ……………………………. 188

CONCLUZII ……………………………………………………………………………. .. 191

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………… 194

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
5

INTRODUCERE

Principele Cantemir nu este pur și simplu un om al timpului său , deși el aparține efectiv
acelui timp de intrigi, uneocltiri, războaie, conexiuni și renașteri. La granița dintre două secole, al
XVII-lea și al XVIII-lea, atunci când identitățile se formau greu și se năruiau ușor, cărturarul
rom ân s-a ri di cat pri n i n teli gen ță, cun oaștere, cu l tură și uni versalita octe. Dimitrie Cantemir este
unul dintre acei oameni rari, care a reușit să transforme, ca n imeni altul, acele vremuri, în opere
de o mare profunzime, frumusețe și rezonanță, care rămân actuaocle, iată, și peste trei secole.
Polіgl ocot, іѕtorіc, ѕcrііtor, muzіcolog, orіеntalіѕt, fіloѕof șі om po lіtіc, Dіmіtrіе Cantеmіr
еѕtе unul dіntrе cеі maі еru ocdіțі umanіștі aі nеamuluі românеѕc, opеra ѕa еxcеpțіon ococală înѕcrііndu-l
în ѕеrіa perѕon ococ alіtățіlor еncіclopеdіcе unіvеrѕalе.
Dеѕprе ocpеrѕonalіtatеa luі Dіmіtrіе Cantеmіr, ѕpіrіt rеnaѕcеntіѕt dе ma rе ocanvеrgu ocră, atât pе
plan națіonal, cât șі ocunіvеrѕal, ѕ-au formulat cеlе maі dіvеrѕе ocopіnіі.
Dіn matеrіalul bіblіograf ocіc еxtrеm dе bogat ocșі dе varіat, considerăm necesar ѕă nе oprіm
doar la câtеva dіrеcțіі conclu ocdеntе pеntru modul în carе au foѕt rеcеptatе, în tіmp, actіvіta tеa
ocpolіtіcă șі lіtеrar-ștііnțіfіcă prіn carе ѕ-oca іmpuѕ ocDіmіtrіе Cantеmіr. Cеlе două laturі au ocfoѕt
ѕеmnalatе, maі întâі, global, șі ocabіa după acееa pе aѕpеctе dіfеrіtе. ocRеcеpțіa adеvărată oca
cărturaruluі moldovеan ѕ-a făcut în ultіmіі oc40-50 dе anі.
Fundamеntală rămânе oco prіmă еtapă a cеrcеtărіlor, іѕtorіcă șі culturalăoc, іnіțіată dе Νіcolaе
Іorga, pеntru carе actіvіtatеa ocpolіtіcă ѕе іntеrfеrеază dеѕеorі cu cеa lіtеrară, întrе ocbіografіе șі
opеră ѕtabіlіndu-ѕе o unіtatе іndеѕtructіbіlăoc, dată fііnd pеrmanеnta lor întrеpătrundеrе. Dе acееaoc,
după opіnіa ѕa, vіața luі Dіmіtrіе Cantеmіr ocn u p o a t е f і r е l a t a t ă c a o „ ѕ і m p l ă b і o g r a f і е d e
ѕcrііtor”.1
Τrăіnd într-o pеrіoadă dе tranzіțіеoc (dе la dogmеlе rеlіgіoaѕе la umanіѕm), oc ocDіmіtrіе
Cantеmіr, rеcеptіv la nou, a rеușіt ocѕă ѕtrămutе învățătu ocrіlе ѕalе rеlіgіoaѕе în plan umanіѕt prіn
ocіntеrmеdіul opеrеі ѕalе carе înglobеază prеocupărі aparțіnând u nor domеnіі ocdіfеrіtе: lіtеratu oc ră,
іѕtorіе, gеograf ocіе, fіlozofіеoc, limbi orіеn octalе, m ocuzіcă.
Eѕtе conѕіdеrat promotorul culturіі ocpoporuluі român în Еuropa, ѕcrііndu-șі opеra occu
ѕcopul obіеctіv dе a-șі facе nеamul occunoѕcut în lumе. Epoca în carе șі-oca dеѕfășurat actіvіtatеa
еѕtе una a înflorіrіі cultu ocrіі românеoc, cеlе maі multе dіntrе opеrеlе ѕalе fііnd іnѕpіratе ocdіn іzvoarе

1 N i c o l a e I o r g a , Istoria literaturii române ști: introducere sintetic ă, volumul 2, de la 1688 la 1780, Ediția a II-a
revăzută și larg întregită, Editura Librăriei Pavel Suru, Bucur ești. 1928, p. 310.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
6ѕtrăіnе în lіm ocbіlе gеrmană, ruѕă, ocfrancеză, turcă, polonă. ocМultе lucrărі au ocfoѕt еlaboratе іnіțіal în
lіmba latіnă.
Dіntr-o vіață rеlatіv ѕcurtă, împărțіtă întrе actіvіtățі ocvarіatе șі ѕolіcіtantе – om polіtіc,
prеtеndеnt la oct r o n ș і d o m n і t o r , o ѕ t a ș , c ă l ă t o r – D і m і t rі е ocCantеmіr șі-a urmat cu cеa maі marе
ocfіdеlіtatе șі rodnіcіе vocațіa dе cărturar. La numaі ocdouăzеcі șі cіncі dе anі еl șі-a ocpublіcat prіma
cartе ( Dіvanul ) șі în aϳunul ocmorțіі pе cеa dіn u ocrmă (Ѕіѕtеmul rеlіgіеі muhamm еdanе oc), lăѕând
poѕtеrіtățіі un tеzaur dе opеrе în manuѕcrіѕе ocpе carе ѕpеcіalіștіі lе cеrcеtеază dе aproapе trеі
vеacurі oc.
În 1697 aparе la Іașі Dіvanul ѕau Gîlcеava înțеlеptuluі occu lumеa ѕau Gіudеțul ѕuflеtuluі
cu trupul , lucrarе ocpе carе Cantеmіr і-o trіmіѕеѕе călugăruluі Іеrеmіa ocCacavеlas la ѕfârșіtul anuluі
prеcеdеnt pеntru traducеrеa în grеacă ocșі publіcarе.
În 1700, Dіmіtrіе ocCantеmіr tеrmіnă Ѕacroѕanctaе ѕcіеntіaе іndеpіngіbіlіѕ іmago ,
publіcată abіa ocîn 1928 cu tіtlul Меtafіzіca, lucrarе dе fіloѕofіе ocrеlіgіoaѕă, іnѕpіrată dе lеcturіlе
autoruluі dіn opеrеlе gândіtoruluі ocf oclamand Baptіѕte Van Hеlmont. Abordând problеmе alе
ocfіlozofіlor dіn vrеmеa luі (tеorіa cunoaștеrіі, tеorіa ocatomіlor șі a orіgіnіі matеrіеі, noțіunеa dе
tіmp oc, dеѕtіnul omuluі еtc.), Cantеmіr ѕе afіrmă ca ocprеcurѕor în іѕtorіa gândіrіі românеștі
modеrnе.
ocÎn acеlașі an, 1700, Dіmіtrіе Cantеmіr închеіе occulеgеrеa dе еxtraѕе іntіtulată Іoannіѕ
Baptіѕtaе Van Hеlmont ph уѕіcеѕ ocunіvеrѕalіѕ doctrіna, rеfеrіtoarе la tеorііlе dе fіzіcă alе
ocgândіtoruluі (tеorіі dеѕprе orіgіnеa naturіі, pе carе ocCantеmіr lе găѕеștе în conѕеnѕ cu doctrіna
crеștіnă). ocЕxtraѕеlе ѕunt prеcеdatе dе o іntroducеrе în latіnă șі ocromână, un ocеlogіu aduѕ opеrеі luі
Van Hеlmont pе carе vrеa ocѕă o prеzіntе cărturarіlor românі.
În ocanul 1701 încеpе, probabіl, rеdactarеa lucrărіі Compеndіolum ocunіvеrѕaе logіcеѕ
іnѕtіtutіonеѕ (Міc compеndіu aѕupra într еgіі învățăturі oca logіcіі) , c u n o ѕ c u t ă ѕ u b n u m е l е d е
Logіca. ocPrеocupat pеrmanеnt dе problеmеlе logіcіі, Cantеmіr a vrut ocѕă alcătuіaѕcă șі un manual
ѕіѕtеmatіc dеѕprе normеlе gândіrіі occorеctе.
Între anіі 1703-1704 oc, pе baza unuі nou ѕіѕtеm dе notațіе muzіcală ocеlaborat dе еl,
compunе un tratat dе ocmuzіcă turcеaѕcă și іntră cu acest tratat întrе claѕіcіі acеѕtе і tradіțіі
ocmuzіcalе: Τarіfu іlmі muѕіkі ala veghi makѕuѕ ( ocЕxplіcarеa muzіcіі tеorеtіcе pе ѕcurt). În cadrul
opеrеі cantеmіrіеnе, ocіntеrеѕul pеntru muzіcă complеtеază portrеtul omuluі dе cultură um an і ѕ t oc,
prеocupărі unіvеrѕalе.
În anul 1705 oc, Dіmіtrіе Cantеmіr închеіе rеdactarеa Іѕtorіеі іеroglіfіcе, rеlatarе occrіptіcă,
alеgorіcă (a rіvalіtățіі dіntrе Cantеmіrеștі șі ocB r â n c o v е n і ) ș і r o m a n a u t o b і o g r a f і c . Е ѕ t е a d o u a
oclucrarе ѕcrіѕă dе Cantеmіr în lіmba română.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
7În anul prіmіrіі în Acadеmіa dіn Bеrlіn ( oc1714), rеdactеază o prіmă ѕcrіеrе cu caractеr
іѕtorіc oc: Мonarchіarum phуsica еxamіnatіo (Cеrcеtarе naturală a monarh ііlor oc) еѕеu fіloѕofіc
aѕupra ѕuccеѕіunіі cіclіcе a marіlor іmpеrіі oc.
În anul 1716 tеrmіnă Dеѕcrіptіo Мoldavіaе oc (Dеѕcrіеrеa Мoldovеі), lucrarе cе cuprіndе,
pе oclângă gеografіa fіzіcă a țărіі, șі datе rеfеrіtoarе ocla ѕіѕtеmul dе cârmuіrе, organіzarеa ѕtatuluі,
vіața ocѕocіală, cultură, rеlіgіе, școală, obіcеіurі ocеtc. Cartеa arе pagіnі dе o nеaѕеmuіtă frumuѕеțе
ocînchіnatе plaіurіlor moldovеnеștі.
Τot în 1716 ocînchеіе rеdactarеa opеrеі Іncrеmеnta atquе dеcrеmеnta aulaе othoman іcaе
( ocCrеștеrеa șі dеѕcrеștеrеa Curțіі otomanе), cеa maі cunoѕcută oclucrarе dе іѕtorіе a Іmpеrіuluі
otoman foloѕіtă în cеrcurіlе ocѕavantе еuropеnе dе până la încеputul ѕеcoluluі ΧІΧ. oÎn ocfеcundul an
1716, Dіmіtrіе Cantеmіr încеpе ѕă rеdactеzе ocVіta Conѕtantіnі Cantеmуrіі, o bіografіе publіcată
maі întâі oc (într-o prеlucrarе în latіnă șі ruѕă ocdе Τ.Ѕ. Baуеr) la Мoѕcova oc, în anul 1783. Cartеa
іdеalіzеază pеrѕonalіtatеa tatăluі ocșі plеdеază pеntru drеptul luі Dіmіtrіе Cantеmіr dе moștеnіtor
ocal tronuluі Мoldovеі.
În anul 1717 ocеlaborеază două opuѕculе prеmеrgătoarе Hronіculuі vеchіmеі a romano-
ocmoldo-vlah іlor ș і Hіѕtorіa Moldo-Vlach іca oc. În anіі următorі contіnuă rеd ocactarеa opеrеі ѕalе
maϳorе ocdе іѕtorіе națіonală, la carе va lucra până ocla ѕfârșіtul vіеțіі. Dеѕprе trеcutul nеamuluі ѕău,
ocrеl atat pе ѕcurt dе Hіѕtorіa Moldo-Vlach іca, ocDimitrie Cantеmіr mărturіѕеștе că „întăі prе lіmba
oclătіnеaѕcă іzvodіt …[apoі] prе lіmba românеaѕcă [ ocl-a] ѕcoѕ”, pеntru că ar ocfі foѕt nеdrеpt ѕă nu
ѕcrіе în lіmba conațіonalіlor ocѕăі dеѕprе trеcutul lor. Cu Hronіculuі vеchіmеі a ocromano-moldo-
vlahіlor Cantеmіr rеіa іdееa cronіcarіlor ocmoldovеnі dеѕprе unіtatеa dе orіgіnе a poporuluі
român. În Hronіc, ocafіrmă іdееa dеѕcеndеnțеі еxcluѕіv romanе a românіlor, proclamâ nd oc, ca șі maі
târzіu іѕtorіcіі Școlіі Ardеlеnе, ocpurіtatеa latіnă a nеamuluі noѕtru. Еѕtе opеra cantеmіrіană occеa
maі еrudіtă, cărеіa і-a conѕacrat occеі maі mulțі anі, făcându-і patru ocrеv _іzіі șі adăugându-і mеrеu
noі іnformațіі. ocA f o ѕ t c u n o ѕ c u t ă m a і î n t â і d е c ă r t u r a r і і r o m â n і d і n ocΤranѕіlvanіa prіn copіі
manuѕcrіѕе (1730, 1756). ocÎntre anіі 1835-1836 a foѕt tіpărіtă la ocІașі (în chіrіlіcă), în două volumе
oc(dе G. Ѕăulеѕcu), șі după aproapе ocșaptе dеcеnіі (1901), a apărut (în ocalfabеt latіn) în Οpеrеlе
prіncіpеluі Dеmеtrіu Cantеmіr publіcatе ocdе Acadеmіa Română. Dіmіtrіе Cantеmіr еѕtе
conѕіdеrat a fі ocîntâіul ѕpіrіt al noѕtru dе dіmеnѕіunі cu adеvărat еuropеnе oc, dе o multіlatеralіtatе în
adеvăr uіmіtoarе în actіvіtatеa ocluі ștііnțіfіcă, lіtеrară, artіѕtіcă, polіtіcă. oc
Ѕіmbolul ѕub carе ѕе găѕеștе Cantеmіr în vіzіunеa ocluі Blaga еѕtе Іnorogul , cееa cе
ѕеmnіfіcă putеrеa ocѕpіrіtuală.
În Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir v o m d i s c u t a i n t e r f ocerențele
literaturii cu istoria și felul în care cele două discipline po t oferi exemple inedite pentru
redactarea acestei teze. Vom dezbate maniera în care operele li terare ale principelui Cantemir au
devenit un instrument de oglind ocire a unei epoci.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
8Istoria reprezintă ramu ocra cunoașterii care stă la baza aprofu ocndării ființei umane, prin
studiul evenim ocentelor și personalităților care au avut drept consecință lu ocmea contemporană. De
asemenea, literatura, prin compon ocența sa, se poate asocia cu istoria, având ca obiect de studiu tot
ființa u ocmană, interpretarea tipologiilor d ociverse ale personajelor, fapte, întâmplări prezentate în
narațiu ocni, și profunzimea sentimentului transmis de creațiile li ocrice. Astfel, istoria și literatura pot
fi considerate înrudite, între ele existând o relație de comple men octaritate.
Din punct de vedere metodolog ocic, la elabora rea prezentei lucrări, vor fi valorificate
urm oătoarele m ocetode ș otiințifice: com cparativ- ocistorică, comparativ- ogeografică oc, etnologică oc
(interpretarea culturii populare românești) oc , monografică (stabilirea unui anumit tip de obicei, al
unei zone oc în care s-a dezvoltat cultu ocra materială și spirituaoclă), naratolog ocică.
Valoarea teoretică și semnificația practică a lucrării rezidă în alcătuirea într-un model
epistem ocic interdisciplinar, fundamentat pe analize conceptu ocale, pe studii de an octropologie și de
istorie comparativă, folclor, romanitatea lim ocbii române, filosofie și teologie etc.
o
În capitolul I, Considera ții generale v a f i p r e z e n oct a t ă s u c c i n t v i a ț a ș i o p e r a m a r e l u i
cărturar, vor fi fixate cadrele dem ocersului istoriografic, cu precizarea problematicii tratate și
justificarea actualității și importanței acesteia.
Opera principelui moldovean a acoperit toate domeniile cultural e ale timpului,
cuprinzând concepte și structuri medievale, ce vor fi tratate p e parcursul capitolului al II-lea
intitu oclat Folclor și cultură m oc edievală.
Red ocarea în scris a culturii populare și interpretarea pragm ocatică a acesteia a dus, în
decursul timpului, la apariția unei disciplin oce, folcloristic oca. Cărturarul moldovea ocn prezintă într-o
elaborare științifică riturile de trecere, practicile m ocagice – paparudele, călușarii, sânzien ocele, ielele
– descriind cântecul, dansul, dar și viața satului dintr-o pers pectivă an octropologică. Cantemir
atențion ocează despre necesitatea studiului folcloristicii pentru etnogen eza neamului românesc. În
acest capitol vom face referire la superstiții, cred ocințe, obiceiuri, ritualuri și tradiții descrise de
cărturarul m ocoldovean ca fiind sacre, ca reprezentări ale spiritualității po porului român.
Va fi evidențiat faptul că cea mai veche descriere a obiceiuril or nu ocpțiale o găsim la
Dimitrie Cantemir, cărturarul în occadrând în ceremonialul ritului nunții, datini și tradiții arha ico-
mitice cu rol obligatoriu de facilitate a trecerii actanților s pre n ocoua stare și pregătirea pentru
drum ocul vieții.
Al treilea capitol, Romanitatea românilor , va prezinta succint etn ocogeneza daco-romană și
continuitatea rom ocânilor pe aceste meleaguri. Ideea om ocniprezentă în opera lui Cantemir este că
românii, animați de puternicul sentimen oct al libertății, s-au angajat într-un șir nesfârșit de războaie
cu invadatori de tot felul, reușind să-și păstreze ființa și să biruie încercările tim ocpului.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
9Adresându-se lumii civilizate a vremii, Cantemir evoca trecutul pentru a deștepta
interesul contemporanilor față de poporul mic, mare la suflet, ager și viteaz căruia i se cuvenea
alt destin.
Capitolul IV, Istoria în oglinda literaturii, vine dintr-o firească sugestie la lectu ocra criticii
c a r e s e o c u p ă d e s t u d i u l o p e r e i l u i D i m i t r i e C a n t e m i r . S u ococbcapitolul Lumea personajelor , va
urmări statutul personajului, insistând pe particularitățile ca re decurg din balan ocsarea între ficțiune
și referință, basm, alegorie și fabulă, din specificul măștii a nim ocaliere, în relație cu simbolurile
consacrate în bestiarii, dicționare de sim ocboluri și arhetipuri.
N. Man ocolescu remarcă faptul că Dimitrie Cantemir face munca de constr ucție a
personajului explicită în roman, adaptează procedee, iar efortu l d e a j o n g l a c u u n n ocumăr
im ocpresionant de personaje, deși faptul nu este neobișnuit în epoc ă în alte literaturi, este cu atât
mai notabil cu cât încearcă să compună personaje plauzibile. Un exemplu grăitor de proliferare a
fanteziei în cazul de față este relația dintre im ocaginație și realitate.
În im ocaginația lui Cantemir, problema excepției sau a regulii, adică a zugrăvirii unei lumi,
cu accent pe individ și sentimentele lui, rămâne una deschisă, așa cum se întâmplă în cazul
marilor opere, cu efect direct asupra personajului.
Abordarea personajului va fi îndru ocmată de câteva idei de fundal prezente în majoritatea
abordărilor critice ale rom ocanului. Cea mai importantă dintre acestea ar fi descifrarea, în literatura
critică, a particularităților care decurg din tipologia persona jului, înfățișat sub m ocască an ocimalieră,
asemenea personajelor de basm, dar pentru care scriitorul oferă o explicare spre m ocodelul real.
Având în prim plan an ocaliza acestui aspect central al construcției unui rom ocan, personajul
în sens clasic, acest capitol va urm ăriări modul în care a fost privit în in octerpretările care i-au fost
con ocsacrate Istoriei ieroglifice . Alte m ocetode de abordare pe care le vom folosi țin de teoria
literară, com ocparatism și studiile culturale.
Person oajele devin pe rân ocd actori în rol prin ocipal sau în rol secun ocdar, iar cadrul în care
evoluează este un m ocotiv literar de im ocpact, cel al lumii ca teatru , predom ocinant în prima parte a
roman ocului. Spațiul în care acestea se m ocișcă este unul vast și fan octastic, ambiguizând reprezentația
teatrală a con ocflictului.
Doina Curticăpean ocu subliniază o trăsătură defin ocitorie care îl deosebește pe Dimitrie
Cantem ocir de cronicari, importantă pentru procesul de ficțion ocalizare, dar și pentru evoluția
person ocajului: lipsa „pretenției obiectivității”. M ocodelul portretistic a lui Cantemir este un joc
esteti c, el ab ora t, dar, î n ci uda afi rm ocației autorului, care s-a n ocevoit să realizeze o coresponden ocță
între modelul real și m o casca anim o calieră, procedeul și-a cerut obolul și a iradiat în m ocodalitatea
caracteristică ficțiunii, dându-le personajelor sale o viaț ocă proprie.
Capitolul V, Filosofie și teologie în opera lui Dimitrie Cantemir , va urm ocări reliefarea
întregii opere literare și filosofice a cărtu ocrarului, cu referire specială la condițiile in octrinseci care l-

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
1 0au determinat pe renumitul domnitor să dom ocnească în arta scrisului . Prin urm ocare, ne vom
raporta la term ocenii care se referă la percepția timpului și a spațiului, atât din pun occtul de vedere al
redării opiniilor sale filosofice cu privire la spațiu și timp, c â t ș i a l m ocodului de cunoaștere a
acestor două categorii filosofice.
Priorita ocr este să evocăm modul în care a perceput Cantemir tim ocpul și spațiul, în contextul
istoric al epocii și viziun ocea filosofică a înțelegerii acestor două categorii expuse în ma rea
majoritate a lucrărilor publicate atât în tim ocpul vieții cât și post-m ocortem. Prin urmare ne vom
referi la: timpul si spațiul în care s-a format ca personalitat e și în care și-a format percepția
ontologică asupra lumii; timpul și spațiul din perspectiva isto riei și culturii perioadei în care a
trăit; compararea textelor lui Dimitrie Cantemir în care sunt p rezentate timpul și spațiul, inclusiv
cu referire la alți autori din care s-a inspirat (Aristotel, B acon, Van Helmon oct ș.a.).
Vom face unele referiri la sistemul verbal-tem ocporal în gramaticile românești din secolul
al XVIII-lea și identificarea formelor temporale în texte. Aces t aspect, deși foarte complex, este
necesar pentru a delimita tim ocpul ontologic (existențial) și timpul lingvistic (discursiv) în operele
lui Cantemir, ca explorări logico-filosofice ale termenilor sin gulari și în fraze. Pentru o mai bun ocă
exemplificare, ne vom referi la timpul ilustrat ca valoare a tr ecutului (lum ocea povestită), timpul ca
valoare a prezentului (lu ocm ocea analizată) și ca proiectarea ideilor de viitor (lumea creată ).
Vom urm ocări, de asemenea, interrelațiile dintre timpul literar și spați u în textele analizate,
diferite abordări ale analizei spațiului și tim ocpului din punct de vedere epistem ocologic (în special în
lucrările de geografie și istorie). Astfel, vom încerca să sur prindem cum a fost redat spațiul
povestit în discursul literar, științific și filosofic al lui D imitrie Cantemir, construirea discursului
on octologic.
Filosoful încearcă să demonstreze că știința lumească este sub știința sacrului, adică a
teologiei, și este adesea departe de adevăr, deși nu este lipsi tă de valoare. Cu toate acestea, anti-
raționalismul lui Cantemir nu indică agn ocosticismul său. Deși hotărârile gânditorului sunt
îndreptate în mod obiectiv împotriva teoriei dublului adevăr, î n general, Cantemir are
men octalitatea inerentă a savan octului noii epoci care dorea, în același timp, să fie un cercetă tor și un
creșt ocin ortod ocox.
Dіmіtrіе Cantеmіr rеprеzіntă ѕіntеza Οrіеntuluі ocș і Ο c c і d е n t u l u і , c a е x p o n е n t a l
bіzantіѕmuluі cu іnflu ocеnțе ocbarocе șі totodată еxponеnt al ѕuflеtuluі națіonal prіn ѕuflеtu l ocѕău
moldovеan, nеaltеrat dе cunoaștеrеa ѕtrăіnătățіі. Іntuіa ocînѕă că Οrіеntul înѕеamnă trеcutul, іar
Οccіdеntul vііtorul oc. A foloѕіt cultura ѕa orіеntală pеntru a accеdе ocla valorіlе Еuropеі Οccіdеntalе.
Νu întâmplător, еѕtе ocprіmul român numіt mеmbru al Acadеmіеі dіn Bеrlіn, ocîn 1714.
Îі rеvіnе mеrіtul dе oca fі traѕat harta fіlonuluі autoochton dе gândіrе. ocA făcut, dіn ѕcrutarеa
іdеntіtățіі dе ѕіnе colеctіvе oc, ѕcopul șі rațіunеa dе a fі a gândіrіі m ocеtodіcе ocromânеștі.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

1 1

1. CONSIDERAȚII GENERALE

1.1. Cadrul istorico-geografic

Cunoscut puțin în occident – cunoscut mai ales după ce Istoria Imperiului Otoman a fost
tradusă în engleză de Nicholas Tindal în 1734 – 1735, de Johan Schmit în germană, opera lui
vastă și de multe ori esențială pentru anumite domenii intelect uale este cunoscută de cei din țara
sa de origine, România, și într-o oarecare măsură, din Turcia u nde a trăit în tinerețe – și din
Rusia, unde a ajuns în jurul vârstei de 38 de ani și unde a mur it.
Cantemir ocupă, printre domnii români, o poziție aparte și spec ifică. Destinul său, în cei
50 de ani de viață, i-a împlinit numai în parte visurile. Viața i-a dăruit puțin din ceea ce a
nădăjduit și doar scurtă vreme.
Dimitrie Cantemir este umanistul răsăritean care în 1714 este a les în Academia din Berlin
fondată de Leibnitz și scrie, apoi, în latină Descriptio Moldavie și în românește, Historia Moldo-
vlahica, adică geografia și istoria neamului său1.
Portretul făcut de contemporanul său Neculce: portetul unui om învățat, nelacom și
nedornic de m ărire, adic ă nu trufa ș, dar schimb ător la fire (în tinerețe și în pribegie, printre
străini), nerăbdător și iute la mânie, chivernisit, în genere, în treburile țării, alteori aspru și
insensibil la sfaturile bune ale partizanilor s ăi.
Grecul Ieremia Cacavela, profesorul său, prefațează Divanul – p r i m a l u i s c r i e r e î n
românește – lăudându-i „noblețea minții”.
Costache Negruzzi crede (1851) că lui Dimitrie Cantemir îi plac m a i a l e s f i l o s o f i a ș i
matematicile și că, dimineața, se ocupă de literatură, iar după masă, după ce își face siesta, se
apucă de citit și de scris. Hașdeu este de părere (1898) că Dim itrie Cantemir este cel dintâi istoric
al românilor. Filosoful și poetul Lucian Blaga scrie, în 1923, că Dimitrie Cantemir este „întâiul
spirit al nostru de dimensiuni europene”. Iorga remarcă la el „ nesfârșita tinerețe de suflet”, iar G.
Călinescu îl numește „Lorenzo de Medici al nostru”2.

1 Dimitrie Cantemir, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, In stitutul de istorie și Teorie
Literară „G. Călinescu”. Sesiune de comunicări științifice (201 1; București), Editura Biblioteca Bucureștilor,
București, 2011.
2 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
1 2După anul 1685 și până la începutul epocii fanarioților, istori a Moldovei e dominată de
Cantemirești: Constantin și cei doi fii ai săi, Dimitrie și Ant ioh.
Constantin Cantemir și-a obținut domnia (1685-1693), una dintre cele mai lungi ale
perioadei, cu sprijinul domnului muntean Șerban Cantacuzino, un timp cei doi rămânând aliați,
în plus câștigând de partea sa pe Suleiman pașa Ainigi, un ren egat bosniac. Bătrânul Cantemir
nu avea știință de carte, în schimb în lunga sa carieră dobândi se multă experientă politică și
militară. Mai întâi slujise în armata polonă, în cadrul „steagu rilor moldovenești”3, ca oștean,
ajungând, se pare, și la unele grade militare.
Bătrânul Cantemir a rămas întreaga domnie alături de Poartă, ca re l-a sprijinit împotriva
polonilor, în acest sens plasându-se alături de Rusetești. Conf irmarea acestei orientări este dată și
de tratatul secret cu imperialii, încheiat de trimișii lui Cant emir la Sibiu, la 5/15 februarie 16904.
Acesta cuprindea clauza ruperii relațiilor cu Poarta și a jurăm ântului de credință către împăratul
Leopold I, care, la rândul său recunoștea domnia pe viață a lui Cantemir, numai atunci când
trupele imperiale ar fi ajuns la Brăila și la Siret, pentru ca turci i sau tă tari i să n u j ef ui ască țara
drept represalii. Actul urmărea să garanteze neîncorporarea Mol dovei la Coroana Polonă, în caz
de eliberare de sub stăpânirea otomană.
Constantin Cantemir era în vârstă deja, decesul său fiind previ zibil, Ruseteștii în frunte cu
Iordache Ruset și Lupul Bogdan, au pregătit, alegerea și ridica rea în scaun a celui de-al doilea fiu
al lui Constantin vodă, care se afla la curtea domnească de la Iași.
Dimitrie Cantemir s-a născut, după spusele sale, la Galați în a nul 1673, mama sa fiind cea
d e -a tre i a s oț i e a l ui C on s ta n ti n C an tem i r, A n a , n ăs c u tă B a n tă ș , dintr-un vechi neam de boieri
moldoveni. El a fost botezat și a căpătat chiar numele nașului său, Dumitrașco Cantacuzino,
domnul țării, care i-a dăruit un sat din propriile domenii: la Valea Ilei. Rămas orfan de mamă la
vârsta de patru ani, în 1677, Dimitrie o va evoca mai târziu în culori luminoase în scrierea
închinată tatălui său, Vita Constantini Cantemyrii. În anul 1685 Constantin Cantemir reușește să
obțină domnia Moldovei. Spre a fi recunoscut de Poartă, noul do mn a trebuit să-l dea pe fiul său
cel mare, Antioh, ca ostatic la Constantinopol, împreună cu alț i șase copii ai boierilor celor mai
de seamă. Constantin Cantemir a păstrat, însă, pe lângă sine, p e celălalt fiu, Dimitrie. În timpul
expediției în nordul țării, pentru a-i izgonii pe poloni, tânăr ul vl ăstar dom n esc a răm as l a Iași;
aici a întâmpinat cu toată cinstea pe Șerban vodă Cantacuzino. Cu acest prilej, Dimitrie afirmă,
în scrierea închinată tatălui său, că Șerban Vodă a văzut în el pe viitorul său ginere, după dorința
exprimată de Constantin Cantemir, de a se încuscrii cu domnul m untean. Proiectul de căsătorie a
fost susținut și de văduva lui Șerban, doamna Maria Cantacuzino , refugiată cu familia în

3 Istoria Românilor, Academia Română, vol. V, Editura Enciclopedică, București, 200 3, p. 296.
4 Ibidem , p. 298.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

1 3Transilvania, și luată sub protecția autorităților imperiale, d ar Constantin Cantemir, de teama
repercursiunilor politice, fiind supus otomanilor, nu a accepta t oferta, pretextând vârsta fragedă a
viitorilor miri. De altfel, el intenționa să-l trimită pe Dimit rie la Poartă, ca ostatic, spre a-l
schimba pe Antioh.
Domnul, de obârșie modestă, un oștean fără știință de carte, a ținut însă ca feciorii, și în
special Dimitrie, care arăta o inteligență nativă să fie cât ma i bine instruit și să aibă o educație
îngrijită. Bătrânul Constantin a adus la curtea sa din Iași, la 1688, pe învățatul dascăl grec din
Creta, Ieremia Cacavela, ce-și făcuse studiile la Veneția, Oxfo r d , L e i p z i g ș i V i e n a , s p r e a s e
ocupa de odrasla sa. Acesta a învățat grecește, latinește și sl avonește și a căpătat primele noțiuni
de retorică și filosofie. Pentru prima dată tânărul Dimitrie va fi trimis la Constantinopol, în 1689-
1691, unde și-a desăvârșit învățătura. După cum mărturisește ch iar el, prin mijlocirea părintelui
său reușește să statornicească legături și corespondență „către părțile europenești”5 cu alți soli.
În mediul cosmopolit al Țaringradului, Dimitrie Cantemir nu s-a i n i ț i a t n u m a i î n
domeniul limbilor orientală (turcă, arabă, persană), dar și în cel al cultelor, literaturii, muzicii și
religiei islamice, desăvârșindu-și educația primită în Moldova. Prin contactele sale cu erudiții –
profesând sau formați la faimoasa Academie grecească din Fanar – tânărul principe și-a adâncit
cunoștințele în filosofie.
Dimitrie Cantemir a întreținut legături cu înalți ierarhi învăț ați ai Bisericii Răsăritului, din
rândul cărora s-au detașat figurile lui Calinic al II-lea – pat riarh de Constantinopol și Dositei al
II-lea Notara, patriarh al Ierusalimului.
În 1691, împlinindu-se sorocul de ședere la Poartă, ca ostatic, Dimitrie a fost rechemat în
ț a r ă ș i î n l o c u i t c u f r a t e l e s ă u A n t i o h . T o t a t u n c i a s o s i t î n M o l d o v a ș i u n s o l d i n p a r t e a l u i
Constantin Brâncoveanu, boierul Cornea Brăiloiu, viitor ban, ca r e a ț i n u t s ă – l î n t â l n e a s c ă p e
Dimitrie, sub motiv că stăpânul său ar dorii să-l facă ginere. Condus la curtea vlăstarului
domnesc, el remarca că, „deși tânăr, este înconjurat de cărți ș i de arme. De unde putem bănui că
e aplecat către amândouă învățăturile”6. În complicatul joc diplomatic dintre Brâncoveanu și
C o n s t a n t i n C a n t e m i r n i m i c n u e r a s i n c e r , f i e c a r e d i n t r e a d v e r s a ri străduindu-se să înțeleagă,
substratul acțiunilor celuilalt, spre a lua măsurile cuvenite.
În luna august 1692, otomanii au trimis o oștire în frunte cu M ustfa Daltaban pașa,
Cantemireștilor, ca să asedieze Soroca. Privațiunile îndurate d e domn în timpul campaniei ca și
vârsta sa înaintată, i-au agravat în iarna anilor 1692-1693, su ferința, iar ulterior s-a sfârșit într-o
luni 13/23 martie7 1693. Mai înainte și-a exprimat dorința în fața sfetnicilor să i de încredere, ca

5 Vita Constantini Cantemyri…, ed. Dan Slusanchi, Ilie Cămpeanu, în Opere Complete, VI, București, 1996, p. 167.
6 Ibidem , p. 173.
7 Istoria Românilor, ed. cit., p. 302 .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
1 4să-i succeadă în scaun unul din fii. Deoarece Antioh era ostati c la Poartă și la Iași se afla numai
Dimitrie, tânăr de 19 ani, apreciat însă pentru însușirile și î nvățătura sa, alegerea boierilor s-a
oprit asupra persoanei acestuia.
După înscăunare, voievodul s-a îngrijit de înmormântarea tatălu i său, în prezența înalților
ierarhi ai Bisericii Răsăritului, care se afla atunci în capita la Moldovei.
Dimitrie Cantemir nu și-a putut păstra tronul, căci Constantin Brâncoveanu, prin influența
sa politică și pungile vărsate la Poartă, a obținut domnia Mold ovei pentru tânărul Constantin, fiul
lui Gheorghe Duca, pe care dorea să și-l facă ginere. Cu porunc a sultanului, a fost trimis la Iași,
pentru anunțarea numirii lui Duca și aducerea tânărului Dimitri e la Poartă împreună cu boierii
Ruset și Bogdan, acuzați de prădarea țării. Mehmed Cerchez pașa cunoscuse bine pe Constantin
Cantemir și-i fusese favorabil, luând sub protecția sa pe fiii fostului domn, susținuți și de marele
comis din sfatul domnesc. Dimitrie a purces din Iași după o scu rtă domnie, nerecunoscută de
Poartă, de numai 20 de zile.
Odată reîntors din capitala Imperiului Otoman, Dimitrie s-a ală turat fratelui său Antioh,
fiind reținuți acolo din pricina pârilor ridicate de Constantin B râ n c ov e an u și C on s ta n ti n D u c a ,
printre altele pentru pretinse datorii bănești. Ei s-au bucurat de protecția lui Mehmed Cerchez
pașa. Aici, Dimitrie și-a reluat viața de studii, întreruptă vr eme de doi ani, cât a stat în Moldova.
În acestă perioadă, ajuns la 24 de ani, și-a completat instruir ea prin învățătură și cu experiența
militară. Astfel, el a însoțit armatele otomane, conduse de Mus tafa al II-lea, la asediul din Serbia.
Campania a fost dezastruoasă pentru otomani, care au suferit o usturătoare înfrângere de la
imperiali, Cantemir asistând la înfrângerea oștilor sultanului.
La sfârșitul anului 1697, Cantemir s-a aflat la Adrianopol, und e a desăvârșit prima lucrare
hărăzită tiparului, Divanul sau gâlceava în țeleptului cu lumea…, scriere de filozofie și etică
creștină, alcătuită sub influența dascălului său Ieremia Cacave la. A tipărit-o în dublă versiune,
greacă și română, la 30 august 1698, fiind prefațată de învățat ul Cacavela, șezător la Iași, care a
supravegheat și culegerea textului grecesc. El a elogiat opera elevului său într-un stil retoric,
socotind-o minunată, alcătuită cum se cuvine și „împodobită cu ritoricesc meșteșug”8, astfel că,
nu în îndelungată vreme autorul ei va fi numărat în rândul mari lor înțelepți.
În timpul șederii sale în Moldova, Dimitrie a asistat pe fratel e său Antioh la primirea
oficială a ambasadorului regelui Poloniei la Poartă, Rafael Les zczynsky, în trecerea acestuia pe
la Iași, în drum spre Constantinopol, unde urma să ratifice tra tatul de pace de la Carlovăț.
Purtarea aleasă a lui Dimitrie a fost remarcată și de Leszczyns ky, care, în relatarea propriei sale

8 Dimitrie Cantemir, Divanul, I, ed. Virgil Cândea, Maria Marinescu Himu, în Opere complete, e d . î n g r i j i t ă d e
Virgil Cândea, București, 1974, pp. 120-121.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

1 5misiuni, ținea să precizeze că acesta era „un bărbat învățat în limba latină și cu școală aleasă, ca
și cum ar fi educat în Polonia”9; el a observat că acesta se pricepea puțin și la muzică.
Ultima decadă a șederii lui Dimitrie Cantemir la Poartă, între 1700-1710, s-a caracterizat
printr-o deplină integrare a sa în universul spiritual cosmopol i t d e l a S t a m b u l , u n d e p u l s a o
extraordinară viață la confluența dintre mediul grecesc al Orie ntului ortodox, cu rafinata
civilizație islamică și unele idei de modernitate pulsând în lu mea ambasadelor puterilor
europene. Este epoca modernizării lui, a pășirii sale hotărâte în lumea creației științifice, literare
ș i a r t i s t i c e d i n C o n s t a n t i n o p o l , a c r i s t a l i z ă r i i i d e o l o g i e i ș i opțiunilor sale politice și a luptei
necurmate pentru atingerea țelului dorit, domnia Țării Româneșt i. Într-adevăr, prin căsătoria cu
Casandra, fiica lui Șerban Cantacuzino, el se considera succeso rul său de drept în scaunul de la
București și de aceea lupta cu Brâncoveanu a căpătat uneori acc ente dramatice.
Totuși, după reîntoarcerea lui Dimitrie la Constantinopol, înai ntea mazilirii fratelui său
A n t i o h , e l s – a d e d i c a t d i n n o u p r e o c u p ă r i l o r ș t i i n ț i f i c e , s c r i i nd în latină a doua sa lucrare de
filosofie religioasă, sub impactul influenței lui Cacavela, Sacrosantae scientiae indepingibilis
imago (Imaginea științei sacre, care nu se poate zugrăvii), cuprinzân d o disertație asupra
metafizicii și o incursiune asupra eticii. Lucrarea a fost scri să într-o perioadă de oarecare
descumpănire morală, când se simțea cuprins de îndoieli, afecta t de griji materiale, chinuit din
pricina depărtării de patrie și de greutățile întâmpinate în ac tivitatea sa de capuchehaie la Poartă.
Se pare chiar că era nemulțumit și de fratele său Antioh, care acaparase toate moșiile părintești
din județul Fălciu. Curând după aceasta, prin 1701, Cantemir ma i scria o ultimă lucrare de
filosofie din tinerețe Compendiolum universae logics institutiones (Prescurtare a sistemului
logicii generale), dedicată exclusiv științei logicii și alcătu ită în paralel cu tratatul mai extins pe
această temă redactat de Cacavela, ce a putut fi folosită și ca „manual de învățământ pentru elevii
autorului”10.
Dificila situație financiară a Moldovei și extinderea dărilor i -au nemulțumit pe boierii din
protipendadă, în frunte cu Ruseteștii, care s-au refugiat la cu rtea lui Brâncoveanu. Înaintea
reîntoarcerii în țară, Brâncoveanu a lăsat la Adrianopol o seam ă de mari boieri care, împreună cu
cei moldoveni, s-au întrunit acolo într-o adunare satirizată cu mult talent de Dimitrie Cantemir în
romanul său alegoric Istoria ieroglific ă, de fapt un pamflet politic, unde povestește versiunea sa
asupra evenimentelor de care a avut cunoștință, în urma căreia a fost ales domn al Moldovei
marele spătar Mihai Racoviță, fost cumnat a lui Antioh și Dimit rie, trecut acum în tabăra
adversarilor.

9 Vezi Călători străini, vol. VIII, Editura Academiei Române, București, 1997, pp. 177 -179.
10 P.P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Via ța și opera, București, Editura R.P.R.,1958, p. 62.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
1 6Raporturile dintre Antioh și Dimitrie s-au răcit, după ce Antio h arătase indiferență față de
Dimitrie, nefiind dispus să plătească bani pentru eliberarea lu i atunci când fusese întemnițat de
bostangii, arătându-se la fel de zgârcit și când a căpătat domn ia, după cum se plângea Dimitrie
într-o scrisoare trimisă lui Scarlat Ruset cu care se împăcase. De aceea nu l-a mai reprezentat pe
fratele său la Poartă în cea de-a doua domnie și nici nu a mai venit în Moldova, trăind ca un
pribeag pe malurile Bosforului, în palatul său de la Ortakoy, î ndeletnicindu-se cu stud iile, cu
muzica și cu scrisul. În cursul anilor 1704-1705, prins în vârt ejul patimilor politice, Dimitrie și-a
găsit timp pentru a-și justifica activitatea și menirea lui, să aștearnă în scris sub o formă criptică,
alegorică, întâmplările trăite de la 1700 și istovitoarea luptă cu Brâncoveanu și susținătorii săi,
care ia sfârșit odată cu înțelegerea încheiată cu domnul muntea n și revenirea lui Antioh în
scaunul de domnie a Moldovei. Istoria ieroglific ă, alcătuită într-o frumoasă limbă română,
consti tui a o scrisoare cifrată, bine cam uflată, spre a nu dezvă lui adversarilor otomani adevărata
sa stare de spirit și repulsie față de împilările la care erau supuse Țările Române de către puterea
suzerană, Poarta otomană. Totuși în orgoliul său, autorul, care se identifică în lucrare cu
„Inorogul”, un animal fantastic, plin de virtuți, iar dușmanii săi erau înfierați prin întruparea în
diferite jivine sau păsări de pradă, spre a-și aduce răzbunarea până la capăt, a lăsat pentru
posteritate și „scara numerelor și cuvintelor ieroglicești tâlc uitoare”, adică acea „cheie”
lămuritoare pentru identificarea personajelor și acțiunilor lor . Istoria ieroglific ă a rămas totuși o
lucrare „de sertar” vreme îndelungată, până la publicarea ei, d e-abia în secolul al XIX-lea.
Perioada anilor 1706-1710 din viața lui Dimitrie Cantemir este mai puțin cunoscută, fiind
învăluită într-o anumită discreție. Este cert că nu s-a mai ang ajat în lupta politică activă și chiar
după mazilirea fratelui său, Antioh, din a doua domnie nu a int ervenit pentru susținerea vreunui
candidat la scaunul Moldovei; ca și Brâncoveanu, de altfel, Dim itrie a dus o viață de familie11
retrasă, consacrată mai mult studiului, nu fără a-și păstra și întării vechile relații cu unii dregători
otomani influenți și cu diferiți reprezentanți ai puterilor eur opene la Poartă.
În această epocă, (sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea)
Dimitrie și-a dovedit și cunoștințele în materie juridică, luân d apărarea creștinilor de pe ulița de
la Stambul, cărora turcii le intentase proces, „voind a le lua și biserica”12.
Înclinările lui Dimitrie către artă și muzică s-au împlinit în această perioadă. El însuși a
compus și unele piese muzicale orientale, însoțind melodiile cu tamburina, pe la ospețele marilor
dem ni tari ai porți i un de era pof ti t. Di mi tri e a m ai v ădi t preoc upări de ordin artistic și chiar de
arheologie, fiind un pasionat colecționar de stampe , manuscrise și cărți vechi despre rânduielile

11 Din căsătoria cu Casandra, au rezultat șase copii: Maria (născ ută la Iași în 1700), iar toți ceilalți la Constantinopol:
Smaranda (1701), Matei (1703), Constantin (1705), Șerban (1706) și Antioh (1708), cf. La vie du Prince Dimitrie
Cantemir… , p. 213; Sever Zotta, Despre neamul Cantemire știlor, Academia de Științe a Moldovei. Institutul de
Istorie, Stat și Drept. Coordonator acad. Andrei Eșanu, Editura Pontos, Chișinău, 2010.
12 Dimitrie Cantemir, în Opere complete , VIII, ed.cit., p. 151.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

1 7și obiceiurile turcilor, căzute, după părăsirea Moldovei la 171 1, în mâinile marelui dragoman al
Porții, Ioan Mavrocordat.
Perioda de relativă acalmie din viața lui Cantemir ia sfârșit î n 1710, când, prins în vârtejul
politicii, ajunge din nou la tronul Moldovei. După înscăunare, Dimitrie Cantemir, și-a întocmit
sfatul domnesc din boieri credincioși familiei sale. În afara u nor sfetnici încercați, slujind încă
din vremea tatălui său Constantin Cantemir, domnul și-a ales co laboratori dintr-o generație mai
tânără, cu care se înrudea, ca de pildă Ion Neculce, cronicarul , m a re s p ă ta r, Il i e C a ta rg i , m a re
vistier, Pavel Rugină, mare comis, dar și exponenți ai protipen dadei: Lupu Costache, mare vornic
al Țării de Jos, Ion Sturza, mare vornic al Țării de Sus, Antio h Jora, mare hatman, Sandu Sturza,
mare stolnic, Constantin Costache, mare comis. Totodată, spre a stinge vechile animozități, a
numit și pe Nicolae Costin, fiul cronicarului Miron, ucis din p orunca tatălui său, ca mare logofăt.
Dimitrie Cantemir a căutat să aplice în viața politică a țării unele principii ce figurau, în
parte, și în tainica Istorie Ieroglific ă, susținând ideea unei monarhii stabile, ereditare. În primul
rând el a urmărit să impună contemporanilor ideea dreptului ere ditar la tron, în sânul aceleiași
dinastii, afirmând chiar din primele hrisoave de judecată și pr ivilegii care le promulgă că
Dumnezeu l-a împuternicit sa succeadă părintelui și fratelui să u.
În același timp, în afara boierimii, domnul a căutat să-și atra gă de partea sa și Biserica, de
care avea nevoie ca un sprijin prețios, mai ales în planurile d e alianță cu Rusia. Încă după urcarea
în scaun, la 26 decembrie 1710, el a ținut să-și reglementeze r aporturile cu mănăstirile închinate
Sfântului Mormânt printr-o înțelegere cu patriarhul Ierusalimul ui, Hrisant Notara, prin care erau
re s ti tui te ț ă ri i di n rân d ul ac el ora b og a te ș i î n s em n a te : Bi s tri ța, Tazlău și Probota, rămânând în
subordinea acestei patriarhii doar câteva din orașul Iași și Sf . Gheorghe de la Galați; acestea din
urmă erau scutite de bir, urmând a plăti doar o taxă anuală vis teriei domnești, ce-și asigura astfel
un venit fix. Dimitrie Cantemir a acordat înlesniri fiscale și altor câteva biserici din Moldova:
episcopia Huși, Mănăstirii Trei Ierarhi din Iași.
Î n t i m p u l d o m n i e i , a ț i n u t n u n u m a i s ă p r o m o v e z e d r e p t u l e r e d i t ar în Moldova, în
favoarea unei singure dinastii, în speță cea a familiei sale, d ar și legimitatea pretențiilor lui
asupra Scaunului Țării Românești, în calitate de ginere a lui Ș erban Cantacuzino. De aceea, el a
folosit în pecetea proprie pe lângă bourul Moldovei și acvila c ruciată a Țării Românești, reunind
astfel cele două însemne heraldice ale Principatelor înlăuntrul aceleiași steme.
P e p l a n e x t e r n D i m i t r i e C a n t e m i r a o b ț i n u t d o m n i a M o l d o v e i î n c ondițiile războiului
declarat între Imperiul Otoman și Rusia, fiind socotit un fidel reprezentant al intereselor Porții,
cu misiunea de a-l supraveghea pe Constantin Brâncoveanu și a-l preda turcilor la momentul
potrivit. Totodată ca domn „de oaste”, moștenitor al tradițiilo r războinice ale tatălui său,
Constantin vodă, Dimitrie trebuia să facă pregătirile necesare pentru a ajuta oștirile sultanului în

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
1 8momentul când ele se deplasau prin țară în campaniile în care e rau angajate. Cantemir a avut de
înfruntat dificultăți din partea auxiliarilor cazaci și a ostaș ilor poloni ai palatinului de Kiev, Iosif
Potoki. Aceștia, încartiruiți la Iași, după dispoziția de la St ambul, se dedau la prădăciuni și jafuri
în oraș și în împrejurimi. Domnul era totodată silit să procure p â i n e d a r ș i l e m n e p e n t r u
întreținerea cetății Tighina, sărăcind țara, care suferise de p e urma unei recolte slabe.
La 16 iulie 1711, domnul și-a strâns familia și credincioșii și a părăsit pentru totdeauna
reședința de scaun, îndreptându-se spre Prut, la Zagarancea, un de s-a alăturat armatei ruse.
Ajunși la Nistru, țarul și țarina, în fruntea armatei, cu coman d a n ț i i e i , p r e c u m ș i C a n t e m i r c u
familia și boierii ce au rămas cu el, au trecut fluviul pe la M ohilău, între 29 iulie și 1 august,
părăsind teritoriul Moldovei.
Gândurile sale mărețe de ridicare a Moldovei, reîntregită în fr untariile ei firești și
transformată într-o monarhie ereditară condusă în mod autoritar , nu s-au putut îndeplini. Pentru
Cantemir se deschidea ultima etapă a vieții, umbrită uneori de amărăciunea unor decese în
familie sau de neînțelegerile dintre însoțitorii săi și, mai al es, de dorul nestins de țară, dar și
luminată de satisfacțiile realizărilor obținute pe plan științi fic. Departe de a renunța la idealurile
sale de a-și vedea țara eliberată de sub domnia Porții otomane, va înlocui spada cu condeiul,
p e n t r u a m i l i t a p e t ă r â m u l ș t i i n ț i f i c ș i a f a c e c u n o s c u t î n t r e g ii Europe savante imaginea
pământului strămoșesc, originea latină a poporului român și soa rta vitregă a acestui neam,
încălcat veacuri de-a rându de cotropitori. Retras cu familia p e moșiile dăruite de țar în regiunea
Harkov, iar mai târziu la Moscova, fostul domn al Moldovei a re unit în jurul său un mic grup de
învățați destoinici, funcționând ca secretari sau dascăli ai co piilor săi, și care l-au secondat în
laborioasa sa activitate intelectuală.
Domnul cărturar se va adâncii tot mai mult în studii, definitiv ând operele pe care le avea
în lucru, cea mai de răsunet fiind Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae. E l v a fi
marcat și de pierderea celor mai apropiați sfetnici boieri mold oveni care, sătui de viața amară de
pribeag, s-au întors în țară. Cea mai dureroasă a fost despărți rea de Ion Neculce, hatmanul
retrăgându-se mai întâi în Polonia, pentru a trece în Moldova în 1719.
Între 1714 și 1716, Dimitrie Cantemir alcătuia monumentala sa i s t o r i e a c r e ș t e r i i ș i
descreșterii puterii Curții otomane, în limba latină, dar tradu să ulterior și tipărită în limbile de
circulație europeană, engleză, franceză și germană, prin grija f i u l u i s ă u A n t i o h , d i p l o m a t î n
slujba Curții imperiale a Rusiei. Și tot în 1716 a isprăvit amp la monografie inchinată țării sale,
Descriptio Moldaviae, o adevărată enciclopedie a cunoștințelor istorice, geografice, economice și
politice despre acest principat, scrisă tot în latină și editat ă târziu, în germană și rusă.
După 1718, Cantemir, înțelegând că nu va mai putea reveni vreod ată în scaunul
Moldovei, s-a mutat la St. Petersburg, într-un palat pe maluril e Nevei, urmărind să se integreze

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

1 9mai mult în viața de stat a Rusiei. Prin noua sa căsătorie, con tractată în 1720, cu Anastasia
Ivanova Trubețkoi, și apoi prin numirea, la 20 februarie 172113, în calitate de consilier secret al
țarului și de membru al Senatului, poziția lui Cantemir se cons olidează. Fără a renunța la studiu
și la creația intelectuală, Dimitrie și soția sa iau parte la v iața de la Curtea lui Petru „cel Mare”,
întărindu-și relațiile cu marii demnitari ruși și cu reprezenta nții lumii diplomatice.
În pofida activității politice a lui Cantemir în Senat și a pre zenței sale la Curtea țarului, el
a mai elaborat, în 1720-1721, două texte etico-religioase de ma i mică întindere. Primul era o
broșură, Loca obscura in Catbechisi quae ab anonymo authore slaveno idiomate edita… (Locuri
întunecate în catehismul publicat de un autor anonim în limba s lavonă…), cea de-a doua fiind
Pismo knjazja Dimitriia Kantemira k grafu Gavriilu Golovkin (Scrisoarea domnului Dimitrie
Cantemir către contele Gavril Golovkin).
Dimitrie Cantemir, ca specialist în probleme de orientalistică, a î n s o ț i t a r m a t a ț a r u l u i ,
având la dispoziție o tipografie de campanie cu litere arabe, p entru imprimarea unor manifeste
elaborate de țar și traduse în limbile arabă, persană și tătară .
Din nefericire, oboseala și privațiunile expediției din Caucaz, î n s o ț i t ă d e o c r i z ă d e
friguri, au agravat diabetul lui Cantemir, de care suferea mai de mult, fiind nevoit să părăsească
teatrul de operații, în decembrie 1722, spre a se înapoia, după o istovitoare călătorie, la moșia sa.
După câteva luni de suferință, el se stingea din viață în ziua de 21 august 1723, fără a fi împlinit
vârsta de 50 de ani14.
În viața relativ scurtă, Dimitrie a avut două căsătorii. Casand ra Cantacuzino, prima soție a
principelui moldovean, a fost cea de-a doua fiică a domnului mu ntean Șerban Cantacuzino și a
doamnei sale Maria. Doamna Casandra prin educația și gustul ei rafinat a jucat un rol important
nu numai în creșterea și educația copiilor săi, dar și în amena jarea palatelor, în care a locuit
familia principelui. Elegantă și inteligentă era mereu prezentă alături de soțul ei la întrevederile
și recepțiile de la ambasadele străine de la Constantinopol.
La 18 noiembrie 1710 după numirea lui la tronul Moldovei, acest a în mare grabă plecă
spre Iași, iar Casandra cu întreaga familie în „dechemvrie în 2 3 dzile”15, în ajun de Crăciun, după
oficializarea înscăunării soțului ei.
Dacă iarna lui 1710 – 1711 și primăvara devreme au trecut destu l de liniștit pentru tânăra
doamnă, apoi pe măsură ce se apropiau oștile rusești de hotarul Țării Moldovei și concomitent au
fost întreprinse anumite acțiuni în vederea pregătirii pentru v iitoarele confruntări armate de către

13Istoria Românilor, ed. cit., p. 334 .
14 Ibidem. , p. 335.
15Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Doamnele lui Dimitrie Cantemir” , în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 44 8.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
2 0partea otomană neliniștea s-a strecurat în palatul domnesc16. Cantemir hotărî ca doamna
C a s a n d r a c u c o p i i i ș i j u p â n e s e l e b o i e r i l o r s ă s e r e t r a g ă l a m ă n ăstirea Cetățuia din preajma
Iașului. În iunie 1711, Casandra s-a alăturat soțului ei în cer emonia de întâmpinare a înaltelor
fețe împărătești ruse. Dacă Dimitrie i-a acordat toată cinstea ș i a te n ți a Ța ru l ui P e tru c el M a re ,
apoi Casandrei doamna i-a revenit onoarea de a se întreține cu țarina Ecaterina17.
D u p ă p r a z n i c u l S f . P e t r u ș i P a v e l , D i m i t r i e C a n t e m i r ș i P e t r u c el Mare se văzuseră
nevoiți să revină la treburile lor legate de desfășurarea în co n t i n u a r e a a c ț i u n i i m i l i t a r e
întreprinse contra otomanilor18. După încheierea păcii de la Stănilești, Cantemir își ia soția și
copiii, câteva lucruri și lua calea către Imperiul Rus. În Rusi a doamna Casandra a fost inclusă în
anturajul curții împărătesei19, semn de înaltă apreciere a originii sale princiare.
Fie drept urmarea puternicelor stresuri, prin care a trecut, fi e din cauza drumului
îndelungat, dar și măcinată de dorul de patrie și de rudele apr opiate, Casandra doamna se
îmbolnăvi grav „de fruguri”20. Dat fiind faptul că starea sănătății doamnei se înrăutățea de la o zi
la alta, Dimitrie hotărî să plece, în pofida iernii, cu întreag a familie la Moscova, unde spera să
găsească toate cele necesare pentru a-i salva viața soției21. Spre nenorocul Casandrei, doctoriile
nu au avut efectul scontat, tânăra doamnă se stinse din viață22, pe data de 11 mai 1713. Dimitrie
C an te m i r a î n ăl ț a t p e m orm ân tul ei o b i s e ri c ă di n pi a tră î n n um ele protectorilor și apărătorilor
Moldovei – Sfinții Constantin și Elena -, viitoarea criptă a fa miliei Cantemir și Cantacuzino23.
Anastasia Ivanovna Trubețkaia, fiica cea mică a cneazului Ivan Iurevici Trubețkoi a fost a
doua soție a principelui Cantemir. Încântat de frumusețea, tine rețea și eleganța prințesei, Dimitrie
s-a hotărât să o ceară în căsătorie prin acordul părinților și al țarului. Prin căsătoria cu Anastasia
Trubețkaia principele a intrat în rândurile marii aristocrații ruse24 cu calificativul de noblețe și a
fost acceptat cu mai multă încredere de Petru cel Mare, care l- a ridicat la 20 februarie 1721 la
demnitatea de senator și consilier al său25. În urma acestei căsătorii, principele moldovean acorda
preponderent atenție tinerei sale soții, care avea vârsta celei mai mari dintre fiicele l ui cu prima
soție. După nuntă, tânăra familie se văzu atrasă în tumultul vi eții politice, dar mai ales, în cel al
activităților pline de burlesc, cu baluri, mascarade, petreceri , recepții și vizite zgomotoase26.

16 Ibidem .
17 Ibidem , p. 449.
18 Ibidem .
19 Ibidem , p. 451.
20 Ibidem .
21 Ibidem .
22 Ibidem , p. 452.
23 Ibidem .
24 Ibidem , p. 454.
25 Ibidem .
26 Ibidem , p. 455.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

2 1Din relația principelui cu Anastasia se naște o fiică botezată Smaragda, în amintirea fiicei
lui Dimitrie Cantemir din prima căsătorie, Smaragda care murise cu puțin timp în urmă. Este
unicul copil rămas în viață din căsătoria celor doi nobili.
Participând la pregatirea campaniei persane (1722 – 1723), Dimi trie Cantemir a luat cu
sine întreaga lui familie, la fel și pe prințesa Anastasia. Dru mul lung și anevoios, condițiile de
viață aride de la Marea Caspică, primejdiile de tot felul, au f ăcut ca cei din familia Cantemir să
se îmbolnăvească, între care și tânăra sa soție27. Ajunși la moșia Dimitrovka, unde după o scurtă
am el i ora re a s ăn ă tă ți i , C an tem i r a f os t ră p u s d e di ab e t. M oa r te a lui a pus în fața Anastasiei o
serie de probleme mai ales de ordin material și de raporturi cu copii lui Dimitrie.
Pentru a evita disensiunile care ar fi putut apărea între Anast asia și copiii săi pentru
moștenirea rămasă de la el, principele Dimitrie, în punctul al 5-lea din scrisoarea sa testamentară
adresată țarinei Ecaterina își exprima dorința: „soția mea Anas tasia Ivanovna să aibă toate
diamantele, rochiile și alte lucruri, care eu i le-am dăruit at ât până, cât și după nuntă, și copiii
mei în aceste trebi să nu aibă a se amesteca, dar cu condiția, ca ea să le păstreze toate aceste în
întregime ca zestre pentru fiica mea Smaragda”28.
Familia a folosit în comun averea în primele luni după moartea principelui, încât nu a fost
nevoie de a duce la îndeplinire condițiile scrisorii testamenta re. Starea incertă a făcut ca tânăra
văduvă, care cu sprijinul tatălui ei, om cu influență la curte, s-a decis să ceară cota ei parte din
averile rămase de la soț, formând în acest sens demesuri către Senat, care prin decizia din 3 mai
1725 a hotărât să redea Anastasiei partea cuvenită din moștenir e29.
Prin diploma din 12 mai 1732 a împărătesei Anna Ioannovna princ ipelui Constantin
Cantemir i se confirmă dreptul de moștenitor asupra a trei părț i din averea imobilă rămasă de la
Dimitrie Cantemir, iar cea de a patra parte rămânea Mariei și c elorlalți frați30.
În urma procesului din 1736 cu prințul Constantin, Anastasia a obținut pătrimea legală
din averea mobilă a principelui Dimitrie.
Anastasia se căsătorește la 3 februarie 1738 cu prințul Ludwig – Wilhelm de Hessen –
Homburg, aflat în serviciul de stat al Rusiei în rang de genera l – feldzeichmeister31, care, după
implicarea în lovitura de palat de partea Elisavetei Petrovna ( fiica lui Petru cel Mare), aceasta
luând tronul, a fost ridicat la rangul de general – feldmareșal32, iar Anastasia a fost onorată cu
titlul de doamnă de curte și cu ordinul Sf. Ekateina33. După moartea prințului Ludwig – Wilhelm

27 Ibidem , p. 457.
28 Ibidem .
29 Ibidem .
30 Ibidem , p. 459.
31 Ibidem , p. 460.
32 Ibidem .
33 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
2 2de Hessen – Homburg, Anastasia a călătorit mult, frumusețea și cultura ei fiind admirată în multe
capitale europene34. A murit la 2 decembrie 1755 și a fost înmormântată la Sankt – Petersburg la
mănăstirea „Aleksandr Nevski”35.
Căsătoria lui Dimitrie Cantemir cu doamna Casandra Cantacuzino a fost binecuvântată cu
cinci copii. Primul copil născut a fost Maria (1700 – 1757), că reia destinul i-a hărăzit o viață
relativ îndelungată. A fost o femeie deosebit de instruită și e ducată, deșteaptă și energică. Prin
puterea minții, prin educația pe care o primise, ocupa o poziți e de frunte printre doamnele din
Rusia în acea perioadă36.
Smaragda Cantemir (1701 – 1720), a fost educată în același medi u și de aceiași dascăli ca
și sora sa Maria. Clima aspră a Rusiei a fost defavorabilă ging așei făpturi, decedând sub ochii
surorii mai mari Maria la 4 iulie 172037. A fost înmormântată în biserica grecească cu hramul
„Sf. Nicolae”, alături de mama sa38.
Matei Cantemir (1703 – 1771), primul băiat în familia lui Dimit rie Cantemir s-a născut la
18 octombrie 1703, la Istambul39. Deși se trăgea dintr-o renumită seminție princiară, Matei, a
fost înscris în regimentul de elită Preobrajenski al țarului la început ca soldat de rând și numai
după câțiva ani de slujbă a fost ridicat în rang ofițeresc40.
Matei ducea o viață dezordonată în tovărășii suspecte iar sora Maria, care își asumase
grijile familiei, a hotărât să-l însoare și, astfel, să pună ca păt unei asemenea stări de lucruri în
viața fratelui ei41. După căsătoria cu Agrafena, fiica cneazului Iakov Ivanovici L obanov –
Rostovski, Matei își schimbă spre bine modul de viață. Matei Co nstantin moare la Moscova la 30
noiembrie 1771, fiind înmormântat în biserica cu hramul „Sf. Di mitrie Izvorâtorul de Mir”.
Constantin Cantemir (1705 – 1747) numit în amintirea bunicului s ă u , s – a n ă s c u t l a
Istambul la 29 iulie 1705. Dimitrie Cantemir, participând activ la educația copiilor săi a văzut
lipsa de interes față de cultură și carte a fiului său Constant in. Cu toate acestea, vrând să-și
plaseze urmașii cât mai reușit în sferele înalte ale societății ruse, l-a înscris, încă de copil în
rândurile unuia dintre cele mai prestigioase polcuri ale țarulu i – Preobrajenski, unde urma să facă
o carieră militară. Urmând această cale, el a ajuns la rangul d e căpitan42. Împreună cu frații Matei
ș i S e r g h e i , C o n s t a n t i n a p a r t i c i p a t l a r ă z b o i u l r u s o – t u r c d i n anii 1735 – 173943. Pe 24 mai

34 Ibidem .
35 Ibidem , p. 461.
36 Ibidem , p. 478.
37 Ibidem , p. 479.
38 Ibidem .
39 Ibidem .
40 Ibidem , p. 480.
41 Ibidem .
42 Ibidem , p. 484.
43 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

2 3172744, se căsătorește cu Anastaia, fiica cneazului Dmitri Mihailovic i Golițân, personaj influent
la curtea imperială.
Se stinge din viață la 19 ianuarie 1747 și a fost înmormântat l a mănăstirea „Alexandr
Nevski” din Petersburg.
Serghei (Șerban) Cantemir (1706 – 1780) s-a născut la Constanti nopol, la 11 august
170645. Înscris de țar în polcul său de gardă Preobrajenski, Șerban a s l u j i t , c a ș i f r a ț i i s ă i , c a
soldat de rând, iar după câțiva ani deveni ofițer de carieră, a jungând până la rangul de căpitan, iar
când a trecut în rezervă, i s-a dat rangul de brigadier.
Ca ofițer în armata activă, în cadrul războiului ruso – turc di n anii 1735 – 1739, participă
în iulie 1737 la una din operaț iile de luare a Oceakovului46. Serghei s-a ales cu o prizonieră – o
frumoasă turcoaică, cu care a avut două fiice – Elena și Eudoch ia, deși nu s-a căsătorit.
Spre sfârșitul vieții Șerban Cantemir a acumulat o bogată bibli otecă din care au făcut
parte cărți și manuscrise ale tatălui și fraților săi. Colecția sa încludea și letopisețe rusești dintre
care redacții ulterioare cronicilor din sec. al XV-lea, întocmi te la Moscova și Rostov47.
Principele Șerban s-a stins din viață la 24 aprilie 1780, fiind înmormântat la mănăstirea
stavropighială Donskoi.
Smaragda – Ecterina Cantemir – Golițâna (1720 – 1761) a fost un icul copil rămas în viață
din cea de-a doua căsătorie a lui Dimitrie Cantemir cu Anastasi a Trubețkaia. Rămasă micuță de
tot fără tată, de creșterea și educația ei s-a ocupat unchiul I . I. Bețkoi. Smaragda – Ecaterina a
moștenit de la părintele ei dragostea față de științe și muzică48. Frumoasă și deosebit de elegantă,
ajunsă la maturitate, Smaragda acumulase o bogată zestre spirit uală. Știa să cânte la clavecin și
în voce, interpretând cele mai complicate concerte49. Se căsătorește în 1751 cu Dmitri
Mihailovici Golițân, căpitan al regimentului Ismail, care a cop leșit-o în scurta lor viață împreună
cu deosebita sa dragoste.
Faptul că nu putea avea copii a marcat-o profund. Ecaterina a h otărât să ajute pe alte
femei din Rusia să devină mame, punând temeliile instituțiilor ginecologice din Moscova. Cu
sprijinul ei, studenți ai Universității din Moscova au fost tri miși la studii medicale în străinătate.
Revenind în patrie, acești tineri, au contribuit la acordarea s erviciului ginecologic și la pregătirea
cadrelor de moașe din Rusia50.

44 Ibidem .
45 Ibidem , p. 487.
46 Ibidem , p. 488.
47 Ibidem , p. 490.
48 Ibidem , p. 492.
49 Ibidem .
50 Ibidem , p. 494.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
2 4P r i n ț e s a S m a r a g d a – E c a t e r i n a s – a s t i n s d i n v i a ț ă l a 2 / 3 n o i e m b rie 1761, la Paris.
Rămășițele ei pământești au fost aduse la Petersburg și înhumat e la mănăstirea „Aleksandr
Nevski”, în apropiere de mormântul mamei sale. Soțul ei, din dr agoste și în amintirea soției lui a
construit, la Moscova, un spital pentru cei săraci, care a intr at în istorie cu denumirea „Spitalul
Golițân”.
Prestigiul Cantemireștilor se pierde odată cu dispariția lui An tioh. Nici unul din membrii
săi nu-i va egala pe Dimitrie și pe fiul său pe plan intelectua l și nici nu va reuși să aducă
strălucire numelui lor51.
Ultimii descendenți ai Cantemireștilor par urmăriți de neputinț a de a perpetua numele
familiei iar femeile născute cu nu omele de Cantemir încearcă același regret52. Visul dinastic al
bătrânului Constantin Cantemir este definitiv îngropat odată cu dispariția acestor u oltimi
reprezentanți ai familiei.

1.2. Viața și opera

Dimitrie Cantemir este cel mai mare umanist din perioada feudal ă a literaturii române. Cu
el numele de român a trecut granițele țării căreia aparținea. C antemir, omul politic și savantul,
care a trăit ca o torță între un asfințit și un răsărit de veac , și, prin genialele lui intuiții, la
confluența a două lumi, se numără printre marii făurari de cult ură românească53. Cantemir făcea
parte dintr-o familie modestă, tatăl lui, Constantin Cantemir i -a dat fiului său numele de
Cantemir în amintirea unei vestite și temute căpetenii, Cantemir, celebru oștean tătar, de la
începutul veacului al XVII-lea, împotriva căruia luptaseră codr enii din Fălciu. După acte, familia
sa este din satul Silișteni, ținutul Fălciu, sat astăzi dispărut. Nu erau oameni prea înst ăriți, fapt
care explică neștiința de carte a lui Constantin Cantemir. Se c ăsătorește cu nepoata soției lui
Duca-Vodă, cu ea a avut pe cei doi fii: Antioh și Dimitrie.
Dimitrie, fiul mai mic a lui Constantin Cantemir, s-a născut la 26 octombrie 1673. Toată
tinerețea sa este îndreptată spre studii foarte variate. Studia se la Lipsca și Viena, devenind un
profund cunoscător al culturii grecești. În aceeași măsură era un erudit în materie de teologie.
Venind din Moldova, a fost angajat ca profesor la Școala domneasc ă din Iași. De aici a
trecut în Țara Românească la curtea lui Șerban Cantacuzino, und e și-a căpătat reputația de mare
cărturar. O influență pozitivă asupra lui a avut și mama sa, An a Bantăș, originară dintr-o familie

51 Ștefan Lemny, Cantemire știi. Aventura european ă a unei familii princiare din secolul al XVIII-lea, Editura
Polirom, Iași, 2010, p. 265.
52 Ibidem .
53 Constantin Măciucă, Dimitrie Cantemir, Editura Tineretului, Bucuresti, 1962, p. 289.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

2 5moldovenească, femeie cu instrucție aleasă. De la tatăl său moș tenise înfățișarea și aptitudinile
pentru meșteșugul armelor.

1.2.1. Viața și cariera politică

Dimitrie Cantemir ajunge domnitor în Moldova la 14 noiembrie 17 10, domnind până la
16 iulie 1711. În acest timp el a fost preocupat de două lucrur i esențiale: eliberarea țării de sub
jugul otoman prin alianța cu Rusia și doborârea regimului arist o c r a ț i e i d i n M o l d o v a ș i
instaurarea unei monarhii autoritare54.
Tratatul de alianță dintre Cantemir și Petru cel Mare, încheiat în 1711, înseamnă
începutul unei perioade noi în istoria relațiilor ruso-române. Familia Cantemir va forma dinastia
ereditară a Moldovei, cu dreptul de a transmite tronul în linia fiilor și ramurilor colaterale.
Războiul împotriva turcilor, pentru eliberarea Moldovei, de la Stănilești, a fost un război
popular, deoarece atunci când Dimitrie Cantemir a dat proclamaț ia pentru adunarea oștirii, au
început a veni sub arme o mulțime de oameni din toate categorii le sociale. Aceasta o afirmă Ion
Neculce în cronica sa55. Bătălia nu a avut sorți de izbândă iar acesta împreună cu fam ilia părăsi
Iașul pentru totdeauna.
Primii ani de ședere în Rusia sunt întunecați. În primăvara anu lui 1713 îi muri soția și tot
î n a c e l a ș i a n , o p a r t e d i n b o i e r i i c a r e – l î n s o ț i s e r ă p r i m e s c î n voirea de la țar să se întoarcă în
Moldova, unde fuseseră iertați de Poartă pentru trecerea de par tea rușilor.
Anul 1714 avea să adauge vieții sale un deosebit succes, ca o c ompensare a multor
necazuri încercate între timp. Dimitrie Cantemir primește diplo ma de membru al Academiei de
științe din Berlin.
Cu gândul mereu la țara de care se despărțise, el se hotărăște să-i consacre două cărți în
care să descrie pe larg frumusețile, obiceiurile și trecutul is t o r i c . E v o r b a d e Descriptio
Moldaviae compusă între 1714 și ianuarie 1716 ca și de Hronicul vechimii romano-
moldovlahilor început în anul 1717 a cărui primă versiune a fost Historia Moldo-Vlahica. Afară
de aceste două lucrări, cărturarul a mai scris două cărți, una legată de istoria universală, care i-a
creat reputația de istoric european intitulată: Incrementa atque decrementa anulae othomanicae
și alta legată de interesele familiei: Vita Constantini Cantemyrii .

54 P.P. Panaitescu, op. cit. , p. 97-101 .
55 I. Neculce, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, text stabilit, glosar, indice și studiu introductiv de I.
Iordan, ediția a II-a, Editura de Stat pentru Literatură și Art ă, București 1959, p. 268.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
2 6Ultima maniferstare politică a lui Dimitrie Cantemir a fost par ticiparea sa la campania lui
Petru cel Mare în Caucazia. El avea misiunea să redacteze procl amațiile țarului în limba
localnicilor. Cu această ocazie, el și-a strâns date în vederea unei lucrări despre Caucazia, cu
privire la geografia și istoria culturii ei.

1.2.2. Activitate culturală

În tematica bogată și variată a operelor cărturarului și în act ivitatea prodigioasă a
principelui de regăsesc toate notele caracteristice unei perioa de hotărâtoare pentru evoluția
i s t o r i c ă ș i c u l t u r a l ă a p o p o r u l u i n o s t r u . R a r e o r i u n om ș i o p e r a sa au putut mai bine defini o
epocă mare din viața și creația unui popor, rareori s-au identi ficat mai bine cu aspirațiile și au
exprimat mai înalt calitățile acestui popor. Plecând de la acea stă evidență, situarea lui Dimitrie
Cantemir în cultura românească nu este numai o problemă de repe re istorice, de stabilire a
raporturilor învățatului cu predecesorii și cu urmașii săi, ci devine o pasionantă căutare a
înaltelor rațiuni care au făcut din opera lui Cantemir o dimens iune permanentă a genului creator
românesc56.
Orizontul cu ocltural – politic al u ocmanistului combatant principele Dimitrie Cantemir a fost
acela al unui intelectual cu dragoste de țară, într-o perioadă a istoriei românilor când noțiunea de
intelectual, ca și aceea de țară, aveau mare nevoie să crească la scară națională, precum s-a
întâmplat cu un veac mai târziu, ca să izbân ocdească după aceea. Marea diversitate de disciplin oce
care umplu sfera de preocupări ale lui Cantemir, ne sunt înfăți șate de acest mare învățat cu o
grijă permanentă față de acuratețea și de autenticitatea științ ifică a cercetărilor sale, prin
confruntarea documentelor și argumentelor, în vederea unor conc luzii obiective57. El prezintă în
Descrierea Moldovei , de exemplu, tezele sale filologice spunând: „noi nu cutezăm s ă hotărîm
care din două ar fi aproape de adevăr, de teamă că dragostea de patrie s-ar putea să ne orbească și
să lăsăm să scape privirii noastre unele lucruri pe care alții ar putea să le vadă lesne, de aceea
lăsăm pe bunul cititor să judece singur”58.
Trebuie reținut ca o trăsătură specifică a lucrului său cultura l, recunoașterea datoriei
cărturarului de a servi interesele țării sale, cu simțul dreptă ții și în respectul adevărului, fiindcă
numai ce este drept și omenesc este durabil.

56 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir: Sesiune științifică Dimitrie Cantemir, Editura Academiei R.S.R .,
București, 1974, p. 61.
57 Ibidem , p. 133.
58 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1 973, p.
213.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

2 7Majoritatea covârșitoare a operei lui Dimitrie Cantemir este in separabilă de veacul țării
sale și al lumii contemporane cu el, începând cu certurile într e „baronii” autohtoni, – familiile
boierești și domnești din principate și terminând cu conflictel e dintre familii sau state străine cu
pondere determinantă în viața contemporanilor săi. El trece și mai departe fiindcă, cu opera sa,
prințul Cantemir a participat la „lupta ideilor” universale, în cercând să găsească o punte valabilă
între concepțiile rămase din vechime și cele noi, așa precum a încercat și a reușit să realizeze o
p u n t e î n t r e c u l t u r i l e s e p a r a t e p â n ă a t u n c i d e i s l a m i s m ș i c r e ș t inism, între răsărit și apus,
domnitorul nostru oferind cel dintâi exemplu de cunoscător și p recursor al relațiilor multilaterale
est – vest, printre oamenii politici ai Europei de-acum 300 de ani59.
Cel care se visase eliberator și organizator de țară, întemeiet or de dinastie, devine astfel,
în lumina istoriei contemporane, reprezentantul primei tentativ e reușite de integrare a culturii și
politicii românești în cultura și politica euro – asiatică mode rnă, în înțelesul diplomației
tradiționale a voievozilor noștri și anume a aceea de a permite „neamului romano – moldo –
vlahilor” să reziste tuturor presiunilor și agresiunilor străin e venite din cele două continente, să-și
mențină identitatea și ființa milenară, ca să-și câștige și să- și apere mai apoi suveranitatea și
independența statului lor național60.
Im ocportanța lui Dimitrie Cantemir ca om de știință și cultură cont emporan se întemeiază
nu numai pe meritele consemnate în dicționare și enciclopedii, ci în raportarea lui istorică la
timpul și spațiul românesc în care s-a dezvoltat, și a acelui t imp și spațiu limitat, la celălalt, a
istoriei politice mai lungi a țării sale, pentru că, spre deose bire de toți colegii săi academici, din
primul sfert al veacului al XV III-lea, Cantemir a fost prin excelență un om politic, prin tot ce a
s c r i s ș i a f ă c u t , p r i n t o a t e s u occcesele și înfrângerile lui, a căror explicare, în lumina
materialismului istoric și d ocialectic, a politologiei moderne, constituie astăzi cea mai pas ionantă
aventură intelectuală a admiratorilor și urmașilor lui61.
Adus la pu octere într-un moment în care Imperiul Otoman are nevoie, în Mold ova, de un
domnitor care să asigure pacea hotarelor pentru a ține piept ce lorlalte obligații ale strategiei sale
politice europene și asiatice, Dimitrie Cantemir venea la Iași investit cu un prestigiu mai
important decât înaintașii săi la tron, fiindcă se bucura, în p lus, de atenția și simpatia tuturor
solilor străini la Constantinopol. Stimat, era „omul potrivit l a locul potrivit”, atunci, la timpul
potrivit.
În virtutea tratatului de la Luțk, Rusia va garanta suveranitat ea Moldovei și succesiunea
urmașilor lui Cantemir la tron pe teritoriul lui Ștefan cel Mar e. Dacă acea tentativă de înțelegere
între cei „doi mari” ar fi putut depinde numai de Cantemir, ale s de soartă să-și conducă, în tihnă,

59 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir , ed. cit., p. 135.
60 Ibidem .
61 Ibidem , p. 136.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
2 8poporul, spre bunăstare și cultură, istoria românilor ar fi put ut înregistra un însemnat avans pe
drumul, atât de lung și greu, al dreptăților sale62.
Elemente politice imprevizibile au condus la alt deznodământ. T urcii, revenind brusc la o
politică dură față de români, Cantemir se descoperă dezarmat în fața pretenț ociilor marelui Imperiu
Otoman și trebuie să aleagă o cale la care nu se gândise până a tunci a se decide. Ce-i rămânea de
făcut iubitorului de pace și patrie? El nu poseda averi, ca Brî ncovean ocu, ca să-și asigure retragerea
într-un colț prin occiar. Sigura-i avere person ocală era știința lui.
Apărător declarat al noroad ocelor creștine, țarul era singura speranță a celui care, jucând
cartea tradițională antiotomană a românilor, a pierdut63.
Pe plan in octern, să vedem ce-ar fi putut realiza Cantemir, pentru poporul său, dacă n-ar fi
domnit atât de puțin. Poate că s-ar fi împăcat cu „frații săi m unteni și transilvăneni” de pe tronul
celorlalte principate române și ar fi pus la cale o mai bună în ocțelegere între frați, în conformitate
cu concepția exprimată în Hronic și-n celelalte cărți și tratate ale sale, pregătind cu o „oră” mai
devreme unirea tuturor românilor inițiată de Mihai Viteazul.
Poate ar fi făcut o Acad ocem i e l a Ia și și a r f i rei n trod u s a l f ab e tul l a ti n î n a dm i n i s tra ț ie și
biserică, poate ar fi reînnoit și modernizat structurile admini strației în folosul maselor, poate ar fi
deschis drumurile comerțului și ar fi reconstruit porturile. Po ate că ar fi creat noi cadre de
conducere, din tineretul studios și în oștire, pregătindu-se și o armată cu dragoste de patrie.
C a n t e m i r a e v o l u a t , c u o f o r ț ă p r o p r i e d e c u g e t ș i c u o i n ocițiativă științifică personală
exemplară și a încercat să intervină cu bagajul său intelectual în destinul politic al neamului său:
„că cine adevărul de la rădăcină cearcă, știința în vîrful înăl țimii află”64.

Însemne și simboluri heraldice
Preocupările arheologice ale lui Cantemir au fost în strânsă le gătură cu cele de
numismatică, heraldică și genealogie. Interesul pentru heraldic ă este destul de redus, deși atestă o
bună cunoaștere a subtilităților acesteia. În afară de stema Mo ldovei, desenată și cântată în
versuri încă de la începutul primei sale lucrări, Divanul, Cantemir mai menționează o sigură
stemă: cea aflată pe zidurile Sucevei, ca și pe o piatră la Har kov, stemă ce înfățișează șapte
turnuri de cetate deasupra cu o coroană imperială susținută de doi lei și cu doi pești solzoși
dedesupt
65. Sub pești capul de bour al Moldovei cu o stea cu șase raze în tre coarne. Dacă din

62 Ibidem , p. 137.
63 Ibidem , p. 138.
64 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific ă, ediție de P. P. Panaitescu și Ion Verdeș, vol. I-II, Editura pe ntru Literatură,
București, 1964, p. 319.
65 E c a t e r i n a Ț a r ă l u n g ă , Dimitrie Cantemir, Contribu ții documentare la un portret, Editura Minerva, București,
1989, p. 165.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

2 9punct de vedere heraldic descrierea lui Cantemir vrea să ne ind ice o ascendență romană a
Moldovei, practic acest tip de stemă e puțin plauzibil să fi ex istat, chiar și în ipoteza, menționată
de Cantemir însuși, că ia a fost inventată odată cu restaurarea zidurilor Sucevei de către locuitorii
ei din epoca post-romană, dar înainte de separarea Daciei în pr ovincii66.
Cea mai veche stemă cunoscută a lui Dimitrie Cantemir datează d in anul 1716, fiind
redată ca supralibros pe manuscrisul lucrării „Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahi lor”67. Se
presupune că aceasta ar reprezenta calitatea de domnitor al Mol dovei, deținută de Cantemir în
perioada martie-aprilie 1693 și 1710-1711.
Domnitorul cunoștea și utiliza simboluri și procese tipice alch imiei pentru a descrie
diverse relații politice, stări de spirit și balanțe de forțe a le personajelor („Istoria ieroglifică”). În
acest sens, duelul dintre Leu (Moldova) și Vultur (Țara Românea scă), mediat de Pești (Imperiul
otoman), reprezintă un trio alchimic – pământul aerul și apa.
Cantemir păstrează o puternică amprentă heraldică tipic românea scă, fapt ce atestă
menținerea unui interes constant față de Moldova și Țara Române scă în ciuda apartenenței sale
la nobilimea țaristă. Astfel, limbajul heraldic instrumentat de Dimitrie Cantemir prin stemele sale
devine un foarte sensibil sistem de înregistrare a realităților politice și aspirațiilor sale personale,
cu atât mai mult cu cât personalitatea sa intelectuală, anunțân d Iluminismul secolului al XVIII-
lea, pare să fi fost direct implicată în redactarea acestor ste me.
Î n c a l i t a t e d e d o m n i a i Ț ă r i i M o l d o v e i , C o n s t a n t i n , A n t i o h ș i D imitrie Cantemir au
respectat tradiția heraldicii de stat existentă în acest princi pat din epoca respectivă, folosind în
reprezentările heraldice oficiale numai stema Moldovei, însemne le puterii domnești și elemente
ornamentale fără scop de individualizare personală sau familial ă68.
Geograf și istoric

În ceea ce privește activitatea de geograf a lui Cantemir, aces ta este interesat în primul
rând de geografia politică. Eventualele hărți istorice ori fizi ce sunt subordonate acestui sens
politic. În plus, geografia e înțeleasă ca oferind o serie de a rgumente istoriografiei.

66 Ibidem .
67 Ioan N. Mănescu, Stemele lui D. Cantemir și locul lor în heraldica Țărilor Române în ,,Revista Arhivelor”,
XXXV, București, 1973, p. 473.
68 Silviu, Andrieș – Tabac, „Stemele Cantemireștilor”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele
XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 583.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
3 0În perioadele de ședere la Constantinolpol, i-a avut în calitat e de profesori la Academia
Patriarhicească din partea locului pe celebrii cărturari Meleti e de Arta și Hrisant Notara, care
avea un vast orizont științific modern în diverse domenii, incl usiv în cel al științei geografice69.
Dimitrie Cantemir prin intermediul cărții a știut să acumuleze vaste cunoștințe de
geografie istorică, dar și de geografie modernă. A știut să înv ețe, să acumuleze cunoștințe
geografice și în timpul călătoriilor sale prin ținuturile Țării M o l d o v e i , d i n n u m e r o a s e l e s a l e
călătorii de la Iași la Istambul și împrejurimile acestuia, din participarea la campaniile militare
ale Imperiului Otoman, și chiar din plimbările sale în lung și în lat prin capitala imperiului și
zonele maritime adiacente70.
O experiență bogată de viață, dar și de cunoaștere a mediului, o adevărată lecție i-a oferit
principelui refugiul său în Rusia, unde i s-a deschis o nouă pa noramă geografică în imperiul
n o r d i c c u m a r i l e s a l e d e o s e b i r i d e r e l i e f , c l i m ă , a p e , d e g e o g r afie umană (habitat, tradiții),
structuri de stat, de proprietate ș.a. Numeroasele studii, expe riențe și acumulări de durată în
domeniul științei geografice au fost reflectate într-un șir de scrieri și lucrări cartografice.
O primă lucrare geografică și cartografică este considerată Planul Constantinopolei71,
conceput sau poate și început după unii istorici la Istambul și d e f i n i t i v a t î n R u s i a , p a r a l e l c u
încheierea lucrului asupra Istoriei Imperiului Otoman72. Acest plan topografic se distinge prin
exactitate, prin mulțimea de detalii pe care le conține, inclus iv trama stradală, piețe cu târguri, căi
de acces în oraș, zone interne funcționale etc. În exteriorul z i duri l or orașul ui sun t i n cl use sate,
moșii. Dintre elementele principale fixate fac parte: seraiul s ultanilor, haremul imperial, Eski
Saray , pal atul Ey ub , Saray Burn u, f ostul Acrop ol e, Sf ân ta Sofi a , Hipodromul, palatul viziresc,
palatul amiralității, reședințele de la țară ale sultanilor (Da ud – Pașa și Kara Agac Saray) ș.a.73
Din întreaga operă cantemireană cea mai importantă lucrare, cu conținut descriptiv
geografic, este considerată Descrierea Moldovei , u n d e C a n t e m i r p r e f e r ă s ă a p r o f u n d e z e
cunoștințele despre o țară aparte, scoțând în evidență specific ul geografic al Țării Moldovei. Prin
această lucrare autorul depășește caracterul descriptiv și tind e să explice și să compare originea,
evoluția și manifestarea fenomenelor geografice și este conside rat, în această privință, un
precursor al gândirii științifice moderne74.
Cantemir prezintă Moldova în Descriere ca o țară de o relativă întindere cu hotare
distincte între munții Carpați, Nistru, Dunăre și Marea Neagră, cu munți faimoși, păduri, câmpii,
lacuri și ape curgătoare, cu bogate zăcăminte de aur, sare, fie r, cu pășuni întinse, cu o faună și

69 A n d r e i E ș a n u , V a l e n t i n a E ș a n u , „ D i m i t r i e C a n t e m i r – g e o g r a f ” î n Andrei Eșanu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 29 8.
70 Ibidem .
71 Ibidem .
72 Ibidem .
73 Ibidem , p. 300.
74 Ibidem , p. 301.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

3 1floră de mare diversitate; o țară cu oameni viteji, harnici, os pitalieri și buni creștini, cu un trecut
glorios, cu tradiții culturale, coborâtoare din vechea stirpe l atină75. Printr-un scurt discurs istoric,
Cantemir încearcă să întrevadă, prin negura de vremi, procesul de individualizare a spațiului
geografic, de la est de Carpați cu hotare distincte dinspre Tra nsilvania, Valahia la vest și sud-vest
și câmpurile barbare la est, spațiu în care secole la rând au a vut loc confruntări cu numeroase
seminții nomade până la constituire unui stat independent – Țar a Moldovei76.
Cu mândrie Cantemir scrie că „abia de mai găsi ape mai multe îm podobite prin jocuri ale
firii în vreun alt ținut la fel de strâmt, precum este Moldova”77.
Istoria Imperiului Otoman de factură istorică este totodată și una de geografie istorică . În
urma participării sale în campania persană (1722-1723) a acumul at material de pe teren în formă
de note și însemnări de călătorie, a făcut desene și schițe de hărți78.
Cantemir considera harta drept sursă importantă de informare. A d e f i n i t – o î n f e l u l
următor: „mappa altă nu iaste, fără numai istorie în șiruiri în sămnată, carea decât istoriia în slove
spusă, mai chiar și mai aievea arată părțile locului și ținutur ile țărâi”79.
Cea mai de seamă operă cartografică a lui Dimitrie Cantemir din cele cunoscute până
astăzi este Harta Moldovei componentă a Descrierii80.
Dimitrie Cantemir a fost înainte de toate istoric, cu toate dom enile cugetării și cunoașterii
în care a răzbătut mintea lui veșnic iscoditoare, viziunea acea sta a familiei și contemporanilor se
c u v i n e s ă r ă m â n ă ș i a n o a s t r ă . A i c i n u e v o r b a n u m a i d e s t ă r u i n ța efortului sau de întinderea
scrierilor, ci și de formele atât de felurite ale interesului s ău pentru trecut, de pasiunea pusă în
descifrarea acestuia de valoarea, până la urmă, a investigațiil or sale istorice. La toate acestea se
adaugă cheagul pe care-l reprezenta legătura permanentă în care se află, în gândirea lui
Cantemir, istoria și viața.
E l a m a n i f e s t a t u n m a r e i n t e r e s a t â t f a ț ă d e i s t o r i a r o m â n i l o r , c â t ș i f a ț ă d e i s t o r i a
universală. În lucrările sale, istoria națională este strâns le gată de cea universală, cele două istorii
deseori făcând corp comun. Concepția lui ca istoric consta în r espectul și prețuirea față de
noblețea și vechimea strămoșilor, față de lupta lor pentru păst rarea ființei naționale, iar pentru
aceasta se profila înțelesul pe care el îl atribuia științei is torice, care trebuia să ofere
contemporanilor săi pildă și îndemn în lupta pentru „moșie”, ad ică pentru patrie81.

75 Ibidem .
76 Ibidem .
77 Ibidem , p. 302.
78 Ibidem , p. 305.
79 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor , ed. Stela Toma, vol. II, București, 2000, p.
161.
80 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Activitatea cartografică a lui Dimitrie Cantemir” în Andrei Eșanu (coord.),
Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 31 0.
81Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Dimitrie Cantemir – istoric” în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor
(secolele XVII – XVIII), op. cit. , p. 266.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
3 2Marele interes față de istoria, cultura și civilizația poporulu i român, în special față de tot
ce ținea de trecutul și prezentul Țării Moldovei, Cantemir l-a manifestat încă din adolescență.
Studiul îndelungat i-au permis elaborarea, în perioadele de afl are la Constantinopol, și mai ales
în Rusia, a unei întregi serii de opere monumentale dedicate tr ecutului poporului român din
Antichitate până către începutul secolului al XVIII-lea82.
Dintre acestea cele mai importante sunt: Hronicul vechimii a romano – moldo – vlahilor,
Istoria moldo – vlahic ă, Descrierea Moldovei, Via ța lui Constantin Cantemir ș.a. O altă operă
celebră, ce ține de istoria universală este, Creșterea și descr eșterea Curții Otomane83.
Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor este cea m ai importantă dintre l ucrările
dedicate istoriei naționale. Noțiunea de „hronic” trebuia să ar ate în spiritul vremii că e vorba de
un letopiseț/cronică, care ar conține expunerea an de an a isto riei românilor în vatra vechii Dacii
de la împăratul Traian până în timpul vieții autorului84.
De Hronic ca lucrare istorică este stâns legată Descrierea Moldovei . În ceea ce privește
aspectele și unele detalii istorice, la elaborarea Descrierii , Cantemir recurge la numeroase surse
interne cronicărești și documentare, desemnate de autor prin no țiunea de „diplomele vechilor
Princip” și cele „ale vechilor spițe”85 boierești interne și externe, făcând referință la cronicarii
unguri, poloni, bizantini și sud – slavi86.
Descrierea , privită în ansamblu, pe lângă importante aspecte geografice, politice și
cultural – bisericești, conține și importante pasaje istorice î n care Dimitrie Cantemir vine cu
întregiri, fie cu viziuni și interpretări proprii la numeroase probleme de istorie a Moldovei. Prin
diversitatea și bogăția de informații, Descrierea prezintă o importantă sursă de cercetare în
numeroase domenii ale cunoașterii istoriei și tradițiilor popul are, a realităților din Țara Moldovei
de la hotarul sec. XVII – XVIII87.
Prin opera Vita Constantini Cantemyrii , dedicată chiar tatălui său, Cantemir încearcă să
argumenteze cât mai temeinic originea nobilă a neamului Cantemi reștilor și drepturile lor
legitime de a deține tronul Țării Moldovei. Principele își cara cterizează tatăl drept o mare
personalitate politică și istorică, un bun oștean, dregător și diplomat iscusit, un grijuliu părinte,
un mare domnitor al Moldovei. Într-un fel, această scriere este o continuare a Letopisețului Țării
Moldovei , al lui Miron Costin, care ajunge cu descrierea evenimentelor doar până în 1661, iar
Dimitrie Cantemir duce povestirea până la moartea tatălui său î n 169388. Această lucrare ocupă

82 Ibidem , p. 267.
83 Ibidem .
84 Ibidem , p. 269.
85 Ibidem , p. 274.
86 Ibidem .
87 Ibidem , p. 285.
88 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

3 3un loc aparte în întreaga creație a lui Dimitrie Cantemir în ci clul său de lucrări în domeniul
istoriei naționale.
U n i m p o r t a n t s p a ț i u î n o p e r a l u i D i m i t r i e C a n t e m i r o c u p ă ș i i s t oria universală. De-a
lungul timpului, prin studii și vaste lecturi și-a format o lar gă viziune asupra procesului istoric
mondial.
Cea mai de seamă operă de istorie universală a lui Dimitrie Can temir este Istoria
Imperiului Otoman . Prima parte intitulată Incrementa Aulae Othmanicae se deschide prin
capitolul dedicat lui Suliman Szah și stirpea sa din care se tr age fondatorul imperiului Othoman I
(1284 – 1326), urmați de domnia altor sultani și două perioade până la Murad al II-lea (1421 –
1451), inclusiv.
În centrul atenției autorului se află evoluția politico-militar ă a Imperiului Otoman și este
centrată pe biografiile sultanilor.
În partea a II-a lucrării, intitulată Decrementa Aulae Othmanicae , autorul expune
evenimentele politice din ultima perioadă a domniei sultanului Mehmed al IV-lea până la bătălia
și încheierea păcii de la Stănilești din 1711. O atenție sporit ă istoricul acordă situației interne a
statului otoman, campaniilor militare otomane, în special lupte lor de asediere a Vienei, luptelor
de la Zenta și Petrovaradin, Stănilești. Prezentând starea de l ucruri care s-a creat în imperiu în
ultimul sfert al secolului al XVII-lea și începutul secolului a l XVIII-lea, autorul arată că acesta
este cuprins de intrigi, vrajbă, corupție și degradare morală a tât în înaltele sfere ale puterii de la
Curtea Otomană, cât și în cele ale armatei, de unde reiese că I mperiul Otoman este în declin
politic și economic evident și prin urmare, a sosit timpul ca d iriguitorii marilor puteri creștine să-
și unească forțele și să pornească război contra ‹‹ Zmeului cu șapte capete ››89.
P r i n t r a t a t e l e s a l e i s t o r i c e , D i m i t r i e C a n t e m i r a c o n s t i t u i t o întreagă epocă, a fost un
istoric modern cu vaste și profunde viziuni asupra istoriei naț ionale și universale.

Locul lui Dimitrie Cantemir în cultura românească Cum sublinia P.P. Panaitescu, „opera lui Cantemir se integrează în cultura noastră cu
rădăcini în trecut, cu prelungiri în viitor”
90.
Din cei 50 de ani neîmpliniți ai vieții sale, Cantemir a petrec ut 30 în străinătate, în Turcia
și Rusia. Această precizare este importantă pentru evaluarea lo cului său în cultura românească
deoarece, indiferent de depărtarea lui de țară, învățatul a con tinuat să gândească și să scrie
românește ca orice cărturar de acasă. Capodopera care este Istoria ieroglific ă a f o s t s c r i s ă l a

89 Ibidem , p. 296.
90 P.P. Panaitescu, op. cit. , p. 258 .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
3 4Constantinopol, iar opera majoră a lui Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , în
ultimii ani ai exilului său din Rusia. Prin limbă, idei, inform ație și atmosferă, aceste opere se
înscriu în fruntea scrisului românesc al timpului.
Ne-am obișnuit să aflăm numele lui Dimitrie Cantemir la început urile multor domenii ale
culturii românești moderne. El a fost precursor în etică, prin Divanul; în logică, prin
Compendiolum universae logices institutiones; în filozofie, prin Sacrosanctae scientiae
indepingibilis imago; î n m u z i c ă , p r i n c u n o s c u t u l s ă u t r a t a t , î n g e o g r a f i e , p r i n Descriptio
Moldavie; în orientalistică, prin Istoria Imperiului otoman; în istoria religiilor, prin Sistemul
religiei muhamedane; în literatură prin Istoria ieroglific ă.
Și tot așa el a fost precursor în filologia noastră prin marele număr de neologisme, cu care
a îmbogățit limba română; în stilistică, prin încercarea de a i ntroduce rafinamentele
manierismului greco-latin în scrisul românesc91. Dicționarele enciclopedice îl prezintă pe
Dimitrie Cantemir drept un cărturar umanist, o personalitate cu preocupări enciclopedice,
poliglot, comparabil cu umaniștii Renașterii. A scris în latină , î n tu rc ă , d a r și î n rom ân ă . Es te
unul dintre ctitorii beletristicii românești prin lucrarea inti tulată Istoria ieroglific ă.
Naționalism și umanism
Întreaga operă a lui Cantemir, ca și activitatea lui pilduitoar e de om de stat, este călăuzită
de o concepție larg umanistă care cuprinde în ea atât trăsături le generale ale umanismului
european, cât și cele care aveau să definească specificul umani smului românesc.
Așa cum, ca istoric, va fi frământat de nevoia dovedirii contin uității și latinității poporului
român, tot astfel, ca gânditor și om de cultură, el afirmă nece sitatea reluării preocupărilor și
spiritului culturii antice. Dar, în același timp, a fost conști ent de un imperativ care străbate
activitatea și opera lui: de a implanta acest spirit umanist în s o l u l d e s t i n u l u i ș i p r o b l e m a t i c i i
spirituale a patriei sale. De aceea se va strădui el pentru cul ti v a re a î n l i m b a n a ți on al ă a „ c el or
mai adânci învățături”
92, introducând neologisme sau făurind cuvinte românești pentru n oțiuni
științifice și filozofice de o importanță majoră: materie, ener gie, dialectică, argument, neam93 etc.
Ceea ce conferă un mare preț gânditorului Cantemir nu este numa i faptul, istoricește
considerabil, că a strălucit în domeniul filozofiei, el și-a ad ăugat meritul deosebit de a fi fost pe
de-a-ntregul un gânditor umanist, necontenit preocupat de probl emele naționale, sociale și
umane94.

91 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir , ed. cit., p. 67 .
92 Ibidem , p. 43.
93 Ibidem .
94 Ibidem , p. 44.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

3 5Latura umanistă și naționalistă a personalității, se justifică la Cantemir prin lupta cu pana
sau sabia, pentru apărarea demnității și libertății naționale.

Preocupări etnografice Pentru Cantemir actul de cultură n-a însemnat nici pe departe u niversul livresc cuprins
între lumea cărților și destinat elitelor intelectuale. El dore a să pătrundă prin mesajul său în
adâncimile spirituale ale poporului român și în conștiința lumi i europene și orientale
deopotrivă
95. Alături de cultura elitelor l-a interesat deci cultura popula ră, acel limbaj comun al
său cu populația majoritară, care era și limbajul comun al tutu ror oamenilor simpli, calea lor de
acces spre cultură și viața spiritului, deci spre înțelegerea i storiei.
Mențiunile etnografice urmează, aceeași mare linie a istoriogra fiei-problema românească
și cea otomană, fiind o încercare de demonstrare a specificului fiecăruia din cele două popoare,
adică a deosebirii lor substanțiale. Obiceiurile de nuntă și de înmormântare sunt descrise atât la
moldoveni cât și la turci. El compară ceremonialul popular cu c el boieresc demonstrând astfel
cum începeau să pătrundă în suprastructură obiceiurile turcești . În cazul fiicelor de boieri, fața
miresei era acoperită cu un văl roșu, prins cu două săgeți, car e apoi erau trase de nuntași în
perete, deasupra capetelor mirilor. O asemănare între ceremonia lul tătar și cel moldovenesc era
furatul miresei96. A c e s t ri tu al e ra c on si d e ra t d e C a n tem i r n u n um ai rod ul c on v i e țuirii, ci și un
substrat arhaic care vorbea deopotrivă la moldoveni și tătari. În ceea ce priveste credințele
populare în legătură cu înmormântarea, Cantemir consideră că ex istă un substrat comun, dar și
obi ceiuri diferi te. Atât rom ânii cât și turcii, cred că sufletu l mortului nu-și găsește odihna decât
după patruzeci de zile97.
Pe lângă aceste ceremonialuri, sumar, lucrările lui Cantemir at ing și problema legendelor
și miturilor.

95 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 169 .
96 Ibidem , p. 170.
97 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
3 6
Perspective filozofico-teologice

O teorie cantemireană a religiilor atestă primul mare moment al înțelegerii urmărilor
produse în cultura română din cauza divergențelor dintre cresti nism si mahomedanism. Ar fi
greșit să considerăm că el intensifică în toate punctele aceste divergențe. În acest punct Cantemir
afirmă nu numai principalele divergențe interne ale islamismulu i și creștinismului, ci și
pulverizarea în secte mai mult sau mai puțin marginale a fiecăr uia dintre ele98.
Cele două atitudini opțional diferite ale Orientului și Occiden tului în probleme religioase
i-au prilejuit lui Cantemir marile deschideri spre filosofie și istorie. Prin urmare alături de
mitologie și magie ca forme simbolice ale conștiinței, religia este cea de-a treia care-i permite lui
Cantemir accesul spre înțelegerea științei istorice. Cât despre filosofie, ea a constituit în formula
spiritului cantemirian un punct de conștientizare a propriului său demers și de implicare a lui în
marile orizonturi culturale. Fie și numai prin acest fapt și Ca ntemir se prezintă, spiritual, ca o
conștiință modernă99. Nu este de aceea întâmplător faptul că, în ordine cronologică , filosofia
constituie începutul preocupărilor cantemiriene.
Activitatea filozofică și literară a principelui moldovean nu s e datorează unei situații
întâmplătoare, ci unui program clar al autorului, de ridicare c ul tural ă a neamului din care făcea
parte. Această ridicare culturală însemna însă și o creare a li mbii de cultură a poporului român:
nu era posibilă o cultură superioară la români, decât dacă și l imba acestui popor devenea un
instrument de expresie asemănător limbilor de cultură ale vremi i100.
Terminologia filozofică din Divanul se regăsește în Istoria ieroglific ă, ceea ce dovedește
că Dimitrie Cantemir s-a oprit la ea, cel puțin în epoca de tin erețe, în care a scris lucrări
filozofice și un roman101. El a văzut din capul locului că poporului român îi lipsește o
terminologie filozofică bogată și stabilă și a încercat de la p rima sa operă tipărită, Divanul , s-o
creeze, plecând de la ce i se părea deja fixat și util, în term inologia filozofică românească
existentă pe atunci. Astfel, fire „natură” și ființă „substanță”, „esență” se regăsesc în
terminologia filozofică102.
Dimitrie Cantemir trebuie considerat, pe lângă vocația sa de is toric, drept un umanist care
și-a început activitatea ca filozof și romancier, dând și în ac e s t e d o m e n i i o p e r e d e s e a m ă ,
importante chiar pe plan mondial.

98 Ibidem , p. 314.
99 Ibidem , p. 315.
100 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, ed. cit., p. 125.
101 Ibidem , p. 129.
102 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

3 7Contribuții la istoria muzicii turcești
Î n t i m p u l c â t a s t a t l a C o n s t a n t i n o p o l , p e l â n g ă f a p t u l c ă a î n vățat limba turcească, a
studiat, timp de 15 ani și muzica, atât din punct de vedere teo retic cât și practic
103. Într-o notă din
Istoria imperiului otoman , el ne dă câteva informații în legătură cu istoria muzicii tur cești și cu
valoarea acesteia. „Pe timpul lui Mahomed sultanul, arta muzici i nu numai a reînviat, ci, încă s-a
ridicat la cea mai mare perfecție prin Osman Effendi , nobil din Constantinopol. Acesta a format
mai mulți elevi atât în muzica vocală, cât și în cea instrument ală”104.
Dintre instrumentele muzicale, Dimitrie învățase să cânte la tambură și la neiu (un fluier
de trestie asemănător cavalului românesc).
Pe lângă muzica instrumentală, Dimitrie Cantemir i-a învățat pe elevii săi și partea
teoretică a muzicii turcești. El a învățat notele pentru a exprima cânte cele turcești. Popoarele
orientale, printre care și turcii, nu cunoaștem până la acea da tă semnele cu care să-și poată nota
muzica105. Notele muzicale inventate de Dimitrie Cantemir erau literele alfabetului arab, litere
adoptate și de turci. Cu vremea, aceste note au dispărut cu tot ul106. Cantemir a scris o carte mică
în limba turcească despre arta muzicii și se intitula „Tarifu i lmil-musiki ala vețki mahsus”
(Explicarea muzicii teoretice într-un chip pe scurt)107.
Afară de micul tratat asupra teoriei muzicii turcești el a mai compus și un număr de bucăți
de muzică turcească, parte pentru voce numite Beste s a u Pestade ș i p a r t e p e n t r u i n s t r u m e n t e
numite Pesrevuri sau Pestrefuri. Ariile acestea ale lui Dimitrie Cantemir s-au auzit multă vrem e
și se numeau „ariile lui Cantemir”. Ele au fost adunate în cole cția Cartea cântecelor dup ă gustul
muzicii turce ști, ș i s – a b u c u r a t d e c i n s t e , m u l t ă v r e m e . O a r i e c u n o s c u t ă c a a p a rținând lui
Dimitrie Cantemir a fost pusă pe note de Ch. Fonton înainte de 1751, la Constantinopol108.
Sunt interesante și opiniile l u i D i m i t r i e C a n t e m i r d e s p r e v a l o a r e a m u z i c i i t u r c e ș t i . E l e
sunt expuse pe scurt într-o notă din Istoria Imperiului otoman.
Kitab-i ilm-i musiki (Cartea științei muzicii ) a fost red ocactată în timpul șed ocerii lui Dimitrie
l a I s t a m b u l . T r a t a t u l d e m oconstrează profun ocda lui cunoaștere a societății otomane, a cărei
sensibilitate artistică și-a însușit-o în întregime. La Curtea otomană aveau loc concerte de muzică

103 I.D. Lăudat, Dimitrie Cantemir, Via ța și opera, Editura Junimea, Iași, 1973, p. 76.
104 P.P. Panaitescu, op. cit. , p. 63 .
105 I.D. Lăudat, op. cit. , p. 77 .
106 Ibidem .
107 Ibidem , p. 78.
108 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
3 8destinată cunoscătorilor – adevărați melomani educați, rafinați , care savurau muzica cultă
compusă special pentru asemenea ocazii109.
Edu occația sa, inclusiv cea muzicală, a fost cultivată mai întâi în Moldova, de călugărul
Cacavela, iar muzica și interpretarea instru ocmentală le-a deprins de la Ahmed Kemadi – care l-a
învățat să cânte Kemânce și de la grecul Angeli – care l-a introdus în tainele tanbur –ului.
Ope ocra lui m ocuzicală cuprinde două părți: tratatul propriu-zis și o culegere de melodii
otomane, dintre care mai multe sunt compoziții originale. El dă impresia unei lucrări de mare
anvergu ocră pentru un autor de la începutul secolului al XVIII-lea, impr esie confirmată de
specialiștii în muzica otomană. Cantemir se comportă ca un maes tru incontestabil al artei pe care
o practică.
Luă ocrile sale de poziț ocie în dezbatere intervin într-un moment crucial pentru evoluția
muzicii otomane. Principala noutate a tratatului constă în sist emul de notație alfabetic al literelor
arabe și turcești, care reprezentau 33 de sunete diferite. Mând ru de invenția lui, autorul își laudă
meritele. Grecii, am ocintește el, au utilizat un sistem aproape similar, dar care nu cunoștea notațiile
măsurii și ale ritmului. Europenii și rușii au luat în calcul t ocmai necesitatea de a nota ritmul,
însă ei nu cunoșteau muzica orientală110.
Rem ocarcăm importanța acordată de el rațiunii în abordarea sa teoret ică: doar ea poate
deosebii compoziția muzicală de cântecul p ăsărilor, oricât de dulce și duios ar fi . Capacitatea de
a raționaliza este cea care îngăduie pătrunderea în oceanul științei muzicale, domeniu cu
posibilități infinite, pe măsura combinațiilor de note și ritmu ri111.
Virtu ocozitatea sa devine notorie, mai ales ca interpret la tanbur , iar repertoriul se
îmbogățește cu numeroase compoziții proprii, mult apreciate de cunoscători112.
Importanța lui Cantemir se dovedește a fi încă o dată fără echi voc când vorbim despre
lucrările sale în varii domenii de interes pentru societatea oc cidentală din vremea sa. Operele
sale, indiferent de domeniul abordat, constituie și în prezent surse de primă mână pentru
cercetătorii evenimentelor din trecutul nostru113.
Cunoscut mai puțin ca muzician, principele moldav dovedește că și-a meritat locul în
istoria sonoră a acestui areal cultural, devenind o personalita te marcantă a cărei operă nu se poate
trece cu vederea114.

109 Carmen Chelaru, Cantemir – oglu – interpret, compozitor și muzicolog, în Dimitrie Cantemir, Perspective
interdisciplinare, coord. Bogdan Crețu, Editura Institutul European, București, 2 012, p. 226.
110 Ștefan Lemny, Cantemire știi, Editura Polirom, op. cit. , p. 75.
111 Ibidem , p. 76.
112 Carmen Chelaru, op. cit. , p. 232.
113 Răileanu, Constantin, Dimitrie Cantemir. Melo , Integrala compozițiilor cantemiriene din „Kitab-1 Îlmi’l-musi ki
ala Vechi’l-Hurafat” (Cartea științei muzicii după felul litere lor), București, 2017, p. 55.
114 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir

3 9Activitatea literară

Opera lui Dimitrie Cantemir, foarte bogată, poate să fie studia tă după criterii variate.
Adoptând criteriul cronologic, deosebim: scrieri de tinerețe – Divanul, Logica, Imaginea
științei sacre etc. Sunt scrieri filozofice alcătuite sub influența culturii d obândită în familie și în
mediul constantinopolitan. Perspectiva teologică din care sunt dezbătute problemele ridicate de
aceste lucrări se explică prin mediul în care a trăit Cantemir115.
Acestei perioade îi urmează una de tranziție, în care principele moldovean scrie Istoria
ieroglifică, operă cu caracter istoric-politic-literar.
A treia perioadă – de maturitate – reprezentată prin scrieri istorice, geografice,
etnografice etc, coincide cu vremea șederii sale în Rusia. Scri e opere ca: Istoria Imperiului
otoman, Descrierea Moldovei, Via ța lui Constantin Cantemir, Historia moldovlahica, Hronicul
vechimii romano-moldo-vlahilor, Sistema religiei mahomedane. Cele mai multe dintre aceste
opere îl impun ca un mare învățat al vremii. Operele lui Dimitr i e Can tem i r ar m ai putea să fi e
clasificate după limba în care au fost scrise. Cantemir a alcăt uit multe scrieri în limba latină,
fiindcă pe atunci aceasta era încă limba universală a științei. Scriind latinește, el se adresa întregii
lumi învățate116.
Operele lui Cantemir s-ar mai putea grupa după domeniile pe care le reprezintă. Din acest
punct de vedere observăm că opera lui reprezintă, la vremea res pectivă, un câmp foarte variat de
preocupări. Nici un scriitor din epoca literaturii noastre vech i nu poate concura cu el în privința
varietății cunoștințelor. El este un savant de renume european, care a scris în domeniile:
filozofie, istorie, geografie, etnografie, folcloristică, muzic olog, orientalist117.
Prima sa carte, Divanul sau gîlceava în țeleptului cu lumea sau giude țul trupului cu
sufletul , trimisă de autor din Turcia la Iași și publicată acolo în 169 8, în limbile elenă și română,
este o carte de educație religioasă. Această carte este urmată aproape imediat de o a doua, scrisă
în limba latină, cu titlul: Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago, adică „Imaginea ce nu se
p o a t e r e d a a ș t i i n ț e i s a c r e ” . D u p ă c u m a r a t ă î n s u ș i t i t l u l , a c e astă carte încearcă să definească
poziția față de filosofie a unui gânditor aflat încă sub influe nța misticii ortodoxe118.
Ca în m ul te al te l ucrări ale sale, Dimi trie Cantemir nu se l asă copl eși t de fondul grav al
problemelor. Structura de luptător străbate în stilul său vioi, familiar, deseori polemic, în
invectivele ca și în proverbele populare sau împrumutate din ve chile scrieri.
Tot în această perioadă a vieții lui Cantemir trebuie plasate a lte trei lucrări ale sale:
Logica, Tratatul de muzic ă turceasc ă ș i Istoria ieroglific ă. Într-o perioadă în care ajutorul și
sprijinul din țară începuseră a slăbi, Dimitrie Cantemir și-a v alorificat cunoștințele primite,
trecute prin filtrul inteligenței sale de o rară putere analiti că, scriind cărți pentru discipoli ai săi,
turci sau greci.

115 I.D. Lăudat, op. cit. , p. 44.
116 Ibidem .
117 Ibidem , p. 45.
118 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, ed. cit., p. 9 .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
4 0Așa a apărut Logica, așa a apărut Tratatul de muzic ă turceasc ă, pe care l-a dedicat
Sultanului, în semn de admirație pentru muzica turcească.
Cea mai importantă dintre lucrările amintite până acum este Istoria ieroglific ă, scrisă în
românește. După însuși titlul, cartea este un adevărat pamflet politic. Autorul utilizează toate
resursele sale stilistice pentru a prezenta sub formă alegorică situația politică și socială a
principatelor românești de dincoace de Carpați, lupta pentru pu tere dusă cu toate mijloacele,
inclusiv mita, denunțurile și trădarea, de către boierii celor două principate, mediul deosebit de
favorabil al unor asemenea acțiuni pe care îl constituia Imperi ul Otoman în descompunere119.
În refugiu, Dimitrie Cantemir a scris cea mai importantă parte a operei sale. Operă
considerabilă prin întindere, prin erudiția deosebită pe care a d o v e d i t – o î n s p r i j i n i r e a
argumentărilor sale, argumentări strânse cu caracter de propozi ții matematice, rezultat al
educației sale polivalente, în care știința timpului intra cu o parte însemnată.
Prima lucrare scrisă în refugiu este Descriptio Moldaviae, întocmită la cererea Academiei
de Științe din Berlin, al cărui membru era. Lucrarea constituie un adevărat model de monografie
a Moldovei, în care toate aspectele: istoric, geografic, etnogr afic, lingvistic, social, politic,
economic sunt prezentate și analizate.
Nicăieri, poate, ca în această lucrare, mică în întindere, dar densă în conținut, nu apare
atât de puternic personalitatea complexă de savant, de mare pat riot, de om politic al lui Cantemir.
Nicăieri ca aici nu și-a desfășurat el calitățile sale de organ izator metodic al unui material foarte
variat, grupat în jurul unei singure teme: „Moldova”.
Odată cu țara sa, Cantemir s-a descris implicit și pe sine. Căc i el nu s-a putut mărgini la
expunerea, atrăgătoare prin claritatea sa, dar totusi riguroasă , a omului de știință, ci a însoțit-o cu
aprecieri calde, în care deseori rigoarea seacă a savantului ce dează pasul lirismului poetului,
asupra frumuseților și bogățiilor țării asupra trecutului său g lorios, asupra nobleței originii sale.
A doua mare lucrare a savantului român scrisă în refugiu este Historia incrementorum
atque decrementorum Aulae Othomanicae. Scrisă în latinește, ca și prima lucrare cartea a fost
tradusă, spre sfârșitul vieții lui Cantemir, în limba rusă.
Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor a fost lucrarea la care Dimitrie Cantemir a
lucrat până la sfârșitul prematur al vieții sale. Scrisă în lim ba română, ca o dezvoltare a unei
prezentări condensate, ea a rămas până aproape în zilele noastr e sub formă de manuscris.
Aceste opere îl oglindesc fidel pe creator: un nobil de țară, d e o inteligență excepțională;
un boier care analizează cu luciditate viciile clasei boierești ; un savant umanist al epocii sale, în
î n ț el e s ul pl i n al a c es tui c u v ân t, c u n os c u t ș i re c u n os c u t c a a ta re în toate centrele de cultură ale
Europei; un om pe care dorința nestăpânită de-a cunoaște și de- a înțelege cât mai mult și cât mai
adânc nu l-a îndepărtat nici o clipă de la obiectivul principal al nobilei sale strădanii, acela de a
strânge date cât mai multe privind originea poporului său, cont inuitatea așezării sale de-a lungul
secolelor, unitatea de limbă și de aspirații a românilor de din coace și de dincolo de Milcov, de
dincolo și de dincoace de Carpați, date pe care le vroia aduse la cunoștința tuturor.

119 Ibidem , p. 39.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
4 1

2. FOLCLOR ȘI CULTURĂ MEDIEVALĂ

2.1. Interpretarea folclorului

Dimitrie Cantemir este cunoscut în cultura română datorită fapt ului că a menținut vii
tradițiile naționale, prin trecerea lor în documentele vremii. El a pus în valoare cultura română
din perspectivă etnologică, folclorică, cu toate părțile ei com ponente: eroi, mitologie, simboluri,
ritualuri, rituri de trecere etc.
El este un deschizător de drumuri în domeniul păstrării tradiți ilor și folclorului românesc,
deoarece până la el nu s-a mai scris despre acesta. Lucrările l ui Cantemir privitoare la folclorul
românesc constituie adevărate izvoare ale culturii naționale. A rgumentele istoriografice
provenite din folclor sunt mai variate ca cele etnografice, făr ă a fi cu mult mai numeroase. E
vorba despre o serie de exprimări orale legate de datini: orați a de nuntă, bocetul, colindul, de
proverbe (românești și turcești) și zicători, parabole, exprimă ri metaforice în stil popular1.
Redarea în scris a culturii populare, precum și interpretarea p ragmatică a acesteia a dus, în
decursul timpului, la apariția unei discipline, folcloristica.
În Descrierea Moldovei se află probabil prima sumară culegere de folclor din istoria
folcloristicii2. Cunoscuta orație care începe cu fraza „Înaintașii noștri, moș ii și strămoșii,
umblând la vânătoare prin păduri, au găsit ținutul pe care-l lo cuim astăzi și-n care trăim acum
(…); preamăritul stăpân cutare, umblând după vânat pe câmpii, în păduri și-n munți, a dat peste o
ciută sau căprioară (…)” este pentru Dimitrie Cantemir proba păstrării de către tradiție a celui de-
al doilea descălecat al Moldovei (în special) și al principatel or dunărene (în general)3.
Fragmentul de bocet reprodus este ales cu grijă, urmând să indi ce profunzimea gândirii unui
popor vechi, ale cărui începuturi nu fuseseră deloc lipsite de cultură, dar care, prin îndelunga sa
cercetare de către barbari fusese silit să țină în mână mai mul t sabia și mai puțin cartea:
„Al lumii cânt cu jale cumplită viață, Cum se sfarmă și se rupe ca un fir de ață.
4”

1 Ecaterina Țarălungă, Dimitrie Cantemir. Contribu ții documentare la un portret, Editura Minerva, București, 1989,
p. 172.
2 Ibidem .
3 Ibidem .
4 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 19 73, p.
194.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
4 2Pl ân gerea n u se ref eră l a fii n ța cel ui di spărut, ci l a soarta p recară a umanității înseși, la
raportul dintre viață și moarte.
Colinda pomenită în Historia-Moldo-Vlachica e a l e a s ă ș i e a c u g r i j ă . E s t e v o r b a d e o
colindă muntenească, autorul a ales-o pe aceea care putea servi în cel mai înalt grad afirmării
continuității poporului român în Dacia: cea despre Aurelian, ad ică Lerui Ler în exprimare
populară5. Identificarea îi aparține lui Cantemir și a făcut tradiție în folcloristica românească,
deși sursa inițială s-a pierdut de mult6.
Multe sunt proverbele, zicătorile și frazeologismele folclorice românești, incluse de
Cantemir în scrierile sale; preponderent, cu devieri de la stru ctura și textul zicerii populare, în
mai puține cazuri, forme neschimbate, așa cum circulau în graiu l viu al poporului. Și unele și
altele nuanțând mesajul operei, sunt pilde ce ilustrează dăinui rea pe parcurs de cel puțin trei
secole a frumoaselor vorbe din moși-strămoși7.
Din Istoria ieroglific ă, desprindem expresii pe care le putem auzi și astăzi: „cu o fa lcă-n
ceriu și alta în pământ”, „de-a fir-a-păr”, „De oi grăi-oi muri , de oi tăcea-oi plesni”, „Unii
seamănă și alții seceră”, „Rar mincinos nelăudăros”, „Lăcomia î și vi nde n eam ul și m oși a”8. De
origine folclorică, deși mai puțin caracteristice mediului oral contemporan, prezente în aceeași
operă, sunt expresiile: „Scânteia amnariului, până a nu să stin ge, iască aprinde”, „Pre cela ce-l
mușcă șarpele, și de șopârlă se ferește”, „Cine nu va să frămân te, toată dzua cerne”9.
În Hronicul vechimei (…) sunt incluse neschimbat parimii autentice: „Gura care singură
presine să laudă, pute”, „Plata păcatului – ca despletitura cio rapului”, „Câtu-i negrul supt
unghe”, „Le-au eșit pe nas”, „Minciună cu coarne”; și cu formă s c h i m b a t ă : „ C e ț i e a – ț i f i n u
voiești, altuia să nu faci”, „Grâul din neghină să aliagă”, „I s-au făcut și lui ce i-au plăcut altuia
să facă”10.
În Divanul s a u Gâlceava în țeleptului cu lumea , prima lucrare cantemireană (scrisă în
limba greacă), este folosit un proverb românesc puțin cunoscut în zilele noastre însă echivalent
parimiilor: „Vinde pe murgul în târg și el e în crâng”11, „Vinde pielea lupului, și lupu în
pădure”12.
Cantemir folosește implicit folclorul în lucrările de istorie. E vorba de mai mult decât de
vorbirea populară, cu savoarea ei indicibilă, care ne indică fo rța vizionară a unui mare prozator
apărut pe solul fecund al unei limbi vii și puternice; e vorba despre cunoașterea în profunzime a

5 Ibidem .
6 Ibidem .
7 Victor Cirimpei, „Dimitrie Cantemir etnolog”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII
– XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 366.
8 Ibidem .
9 Ibidem .
10 Ibidem , p. 367.
11 Ibidem , p. 368.
12 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
4 3unor specii ale literaturii populare. Țâșnesc astfel, la moment ul oportun, personaje de basm,
blesteme înglobate în ample construcții savante13.
În Istoria Imperiului Otoman , Cantemir face „aprecieri” cu valoare de adevărat blestem,
la adresa lui Mahomed, care a impus un caracter războinic relig iei, și a Imperiului Otoman, care
o răspândește. Astfel, despre Mahomed aflăm că este „puiul de n ăpârcă, părintele minciunii, fiul
întunecimilor, diavolul întrupat, lațul lui Satan, gură a iadul ui, ocara lumii, fala musulmanilor14.
Sinecdoca „turcul” pentru armata otomană este primul termen al unei comparații, al doilea fiind
„zmăul cu șapte capete” dispus să înghită răsăritul și apusul c reștin „cu larg și nesăturat gîrtan”15.
Actul de cultură pentru Cantemir n-a însemnat nici pe departe u niversul livresc cuprins în
lumea cărților și destinat percepției elitelor intelectuale. Vo ia să vorbească unor mentalități și
deprinderi astfel încât, dincolo de politica unui moment sau al tuia, să determine acea mișcare din
adâncuri capabilă să echilibreze lumea, făcând-o mai armonioasă și mai bună. Alături de cultura
elitelor la intresat deci cultura populară, acel limbaj comun a l său cu populația majoritară, care
era limbajul comun al tuturor oamenilor simpli, calea lor de ac ces spre cultură și viața
spiritului16. D i m i t r i e C a n t e m i r , a l ă s a t r â n d u r i p l i n e d e m â n d r i e ș i a d m i r a ție, în primul rând,
pentru scumpa și frumoasa țară, din care a fost nevoit să plece . Tânărul Dimitrie, aflându-se în
Turcia, la Constantinopol, a studiat obiceiurile și datinile ță ri i , al e patri ei sal e17; concomitent a
cercetat îndeaproape cultura popoarelor musulmane.
Cantemir se referă la civilizația și cultura popoarelor bazându -se pe mituri, credințe,
practici magice, descântece, vrăji, blesteme, obiceiuri, artă p opulară, folclor coregrafic, muzical
și literar; creația folclorică literară vizind în preocupările sale povestirea populară, legenda,
basmul, strigătura, cântecul, bocetul, ghicitoarea, frământarea de limbă18.
Referințe la materiale de caracter etnologic întâlnim în aproap e toate lucrările prolificului
cărturar19. Unele creații folclorice însă, apar în haina lor populară, aș a cum circulau din om în
om.
La parcurgerea lucrării Descrierea Moldovei putem sesiza că datinile, obiceiurile și
credințele românilor de la începutul mileniului al III-lea sunt în fond aceleași care au fost și trei
sute de ani în urmă, aproximativ aceleași la nuntă și înmormânt are, la petrecerile ritualice de vară

13 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 173.
14 Ibidem , p. 174.
15 Ibidem .
16 Ibidem , p. 169.
17 Victor Cirimpei, „Dimitrie Cantemir etnolog”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII
– XVIII), op. cit. , p. 361.
18 Ibidem .
19 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
4 4și de iarnă; aceleași datini, obiceiuri și credințe – eresuri d ăinuind peste secole cu fireștile
amprente ale timpului20.
O atenție specială este acordată jocului popular , cu predilecție călușului, joc bărbătesc
spectaculos și magic, care se manifestă odată pe an, „între înă lțarea la cer a lui Hristos și
sărbătoarea Rusaliilor”. Spectacolul reprezintă un dans „plin d e eres”, care trebuie alcătuit dintr-
un număr fără soț de dansatori – șapte, nouă, unsprezece21. Aceștia se cheamă „Călușeri”. Sunt
îmbrăcați în veșminte femeiești, capul și-l încing cu o cunună împletită din frunze și flori, glasul
și-l prefac ca de femeie și, ca să nu poată fi recunoscuți, își acoperă fața cu o pânză albă.
Căpetenia cetei se numește „Stareța”; al doilea „Primicer” sau „Muta”22. Vreme de zece zile, ei
se străduie și trudesc neîncetat, străbat toate târgurile și sa tele jucând și alergând. În acest timp ei
nu dorm niciodată decât sub acoperământul unei biserici, și cre d că, de-ar fi să se culce în altă
parte, ar fi năpădiți de Iele, pe care le numesc „Frumoasele”23. Dacă o ceată de „Călușeri” dă pe
drum peste o alta, au amândouă a se lupta: cei înfrânți le fac cale biruitorilor. Cine a fost, o dată,
primit într-o atare ceată, trebuie, vreme de nouă ani, să umble cu ea, în fiecare an: de se va lăsa
să facă așa, se spune că va fi bântuit de duhul rău și muncit d e „Frumoase”24. Ei sunt socotiți și
vindecători printr-un ritual ce se respectă riguros. Tămăduirea se face astfel: După ce bolnavul s-
a așternut la pământ, ei își încep jocul și, la un anume loc al descântecului, îl calcă, pe rând, pe
cel ce zace, din cap și până la călcâie, iar la urmă, îi șoptes c anumite vorbe, cu grijă tilcuite, la
ureche, și poruncesc să-i iasă boala. Odată ce vor fi repetat a sta de trei ori, vreme de trei zile, cel
mai adesea, reușita împlinește nădejdea, iar bolile cele mai gr ele care-și bătuseră joc de
meșteșugul celor mai iscusiți medici, vor fi astfel alungate fă ră mare trudă. Atât de multe poate
credința, chiar și în eres25. Astfel, șapte, nouă sau unsprezece bărbați tineri, mascați fe meiește:
fețele, îmbrăcămintea, numele și vorbirea, având însă acțiuni d eloc feminine, cu săbii gata pentru
apărare; o astfel de ceată, odată constituită, execută anual jo curi culturale misterioase, cu figuri
de mare virtuozitate, timp de nouă ani la rând, în decurs de câ te zece zile premergătoare
sărbătorii Rusaliilor, mai având și posibilitatea lecuirii, poa te mai mult sugestiv, a unor maladii26.
Dimitrie Cantemir face o scurtă descriere a jocului caprei , personaj integrat în alaiul de
Anul Nou: „În ziua de Crăciun se pune cuiva o căpățână de cerb cu coarne mari, de care se leagă
o mască făcută din fâșii de pânză colorată și atât de lungi înc ât acoperă și picioarele celui care o

20 Ibidem , p. 362.
21 Ibidem .
22 Ibidem .
23 Ibidem , p. 363.
24 Ibidem .
25 Ibidem .
26 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
4 5poartă. Peste acesta se așază altul care se face un bătrân gheb os , și aș a s tră b a t t oa te u l i ț el e și
casele, jucând și cântând, cu o mulțime de lume după ei”27.
Jocurile sunt la moldoveni cu totul altfel decât la celelalte n eamuri . Ei nu j oacă doi sau
patru inși laolaltă, ca la franțuzi și leși, ci mai mulți roată sau într-un șir lung28. Când se prind
unul pe altul de mână și joacă roată, mergând de la dreapta spr e stânga cu aceiași pași potriviți,
atunci zic că joacă hora ; când stau însă într-un șir lung și se țin de mâini în așa fel că fruntea și
coada șirului rămân slobode și merg împrejur făcând felurite în torsături, atunci acesta se
numește, cu un cuvânt luat de la leși, „danț”29.
În privința datinilor de c ăsătorie, la nunți, înainte de cununie au obicei să joace în ogrăzi
și pe ulițe, în două șiruri, unul de bărbați, iar celălalt de f emei. La amândouă se alege o
căpetenie, un om bătrân și cinstit de toți, care poartă în mână un toiag poleit cu aur sau pestriț,
legat la capăt cu o năframă cusută frumos. Moldovenii își însoa ră copiii la vârsta la care trebuie
să se facă după legile bisericești, cununia. Dacă unui flăcău î i pl ace o fată, a tun ci el tri mi te l a
părinții ei oameni pe care ei îi numesc, cu o rostire latineasc ă stricată, pețitori, adică petitores30.
Aceștia iscodesc mai întâi pe departe gândurile bătrânilor, ca să nu pățească rușinea să nu vrea
părinții fetei. Cel mai de frunte dintre pețitori, numit staroste , începe să spună cuvinte, care
aproape pretutindeni sunt la fel: „Moșii și strămoșii părințilo r noștri, umblând la vânat prin codri
au dat peste țara în care locuim noi acum și în țara asta trăim , ne hrănim și ne întărim cu laptele
și mierea ei. Înboldit de pilda lor, măritul boier cutare, în v reme ce umbla după vânat pe câmpii,
prin codri și prin munți, a dat de o ciută, care sfioasă și cum inte nu i-a îngăduit să-i vadă fața, ci
a luat-o la fugă și s-a ascuns. Am pornit pe urmele lăsate de c opitele ei, care ne-au adus până în
casa aceasta; de aceea voi trebuie sau să ne dați sau să ne ară tați încotro a fugit vânatul pe care l-
am gonit cu osteneală și sudoare din pustietăți”31. Acela ce rostește vorbele acestea mai adaugă
încă vreo câteva alte vorbe cu tâlc și înflorite pe care le poa te ticlui. Părinții răspund la început că
în casa lor n-ar fi venit acest fel de vânat; oamenii s-au încu rcat în urmele pe care au venit, ciuta
ar putea fi ascunsă pe la vecini. Iar dacă pețitorii stăruie să li se arate vânatul, atunci se aduce o
fată bătrână, urâtă și îmbrăcată în zdrențe și îi întreabă dacă aceasta e ciuta pe care o urmăresc.
Pețitorii răspund: „nu!” și adaugă că „vânatul lor are plete bă laie, ochi de șoim, dinți ca șiragul
de mărgele, buze mai roșii decât cireșele, trup ca de leoaică, gât ca de lebădă, degete mai netede
decât ceara și fața mai strălucitoare decât soarele și luna”32. Dacă părinții tăgăduiesc din nou că
un astfel de vânat s-ar fi arătat vreodată la ei, pețitorii le dau răspuns că ei au cei mai buni câini

27 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , ed.cit, p. 181.
28 Ibidem, p. 183.
29 Ibidem , p. 184.
30 Ibidem , p. 186.
31 Ibidem , p. 187.
32 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
4 6de vânătoare, care nu i-au înșelat niciodată și care le-au dat semnele cele mai adevărate că ciuta
pe care o caută ei se află tăinuită aici33.
La urmă, când pețitorii se laudă cu sila și cu armele atunci pă rinții scot fata la iveală,
împodobită după puterile lor. Când o văd, pețitorii spun îndată că ea este ciuta căutată. Este
chemat un preot și logodnicii își schimbă inelele și se hotărăș te ziua nunții34. Când mirii sunt
copii de boieri, atunci nu se poate face nici logodna și nici b inecuvântarea preotului fără
încuviințarea Domnului și mărturia arhiereului. Prin aceasta se caută să nu se facă vreo nuntă
neîngăduită de legile creștinești și preoțești. De remarcat est e faptul că statutul social al mirilor
evidențiază oficierea cununiei religioase. Cununia se face pe s eară după slujba de Vecernie. În
mijlocul bisericii se așeajă un covor, mirele va sta în dreapta , iar mireasa în stânga. La cei mai
înstăriți, sub covor se vor așeza galbeni, iar la cei săraci se pun taleri35, simbolizând renunțarea la
orice urmă de materialism și dorința unei căsătorii spirituale, călcând în picioare simbolul
bogăției. Dacă fata nu a fost virgină, mirele cheamă toate rude le sale arătându-le cămașa
nepătată. Aceștia îi înhamă pe părinții fetei la căruțele cele mai rele, urmând a sui în căruță pe
fată, și prin bătăi, părinții să tragă căruța până la casa lor. Despre acest obicei, Dimitrie Cantemir
relatează următoarele: „Iară dacă fiica lor și-a fost stricat f ecioria mai dinainte, atuncea a doua zi
după mâncare, chiamă mirele la sine pe toate rudeniile sale și l e a ra tă c ă n u ș -a g ă s i t m i re asa
fecioară, deci ei caută căruțele cele mai rele și cu curele rup te înhamă pe părinți în loc de cai,
după ce vin și pe fiica lor o pun în căruță, iară pe dânșii îi silesc cu bătăi ca să o tragă singuri
până la casa lor; și așa o ia înapoi ca pe o curvă și nimeni nu poate să le facă sminteală la drum.
Iară îndrăsnind cineva să-i sloboază pe dânșii, atuncia unul ca acela osebi t de al te bătăi se mai
pedepsește și de către judecătorul locului ca un călcător de le gile și de obiceiurile țării”36.
Prin frumoasa descriere a datinilor de căsătorie, înțelegem cât de stabil a rămas
ceremonialul în legătură cu acest moment în existența colectivi tății românești.
Descrierea obiceiurilor de înmormânt ări găsite la Cantemir au rămas aceleași și astăzi la
țară. Îndată ce moare cineva, îl îmbracă cu hainele cele mai no i; se așează apoi trupul pe năsălie
în mijlocul pridvorului37. Mortul nu se îngroapă chiar în ziua cea dintâi, ci se așteapt ă până a
treia zi. Vecinii se adună când aud clopotele și își arată într istarea către rudele de sânge care stau
în jurul mortului. În ziua sorocită pentru îngropăciune, toți v ecinii se adună și-l petrec pe mort,
după ce se termină slujba în biserică, în vreme ce preoții merg î n ai n te a l ui , i a r ru d el e l a u rm ă .
După ce se împlinesc datinile bisericești, trupul mortului este îngropat în curtea bisericii38.

33 Ibidem , p. 188.
34 Ibidem .
35 Ibidem , p. 189.
36 Ibidem , p. 190-191.
37 Ibidem , p. 192.
38 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
4 7Când se ducea la mormânt un ostaș, era obiceiul să se vadă și c alul după sicriu, acoperit
cu o pânză neagră. Înaintea mortului este purtată o suliță de c are atârnă o sabie fără teacă și cu
mânerul în jos. După îngropare se cânta la mormânt, un bocet39. Dacă moare un țăran, feciorii lui
trebuie să umble cu capul gol șase luni, chiar dacă este în toi ul iernii, și să-și lase să crească părul
și barba. Dacă a murit fratele unei fete de țăran, după obicei ea își taie o șuviță de păr și o atârnă
pe crucea ce se pune la groapa lui și poartă grijă un an întreg ca nu cumva să se piardă sau să
cadă. De obicei se adună cu toții în fiecare duminică la groapă vreme de un an și-și plâng morții.
Cei bogați năimesc bocitoare, care știu felurite cântece de jal e, în care arată ticăloșia și
deșertăciunea vieții40.
Î n a f a r a a c e s t o r m o m e n t e e s e n ț i a l e , C a n t e m i r s e m a i o c u p ă d e d e scrierea unor
„superstiții” cum le numește el, în realitate credințe populare cu substrat vechi41.
Sânzienele erau reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe.
Ele împart rod holdelor și apără semănăturile de grindină: „… când încep să se coacă
semănăturile, toate fetele țăranilor din satele învecinate se a dună și o al eg pe cea m ai frum oasă
dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoar e cu mare alai, o gătesc cu o
c u n un ă î m pl e ti tă di n s pi c e și c u m ul te b a sm al e col ora te ș i î i p un în mâini cheile de la jitnițe.
Drăgaica aceasta împodobită în acest chip se întoarce de la câm p spre casă cu mâinile întinse și
cu basmalele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, și cutreieră toate satele din care s-a adunat
lume s-o petreacă cântând și jucând laolaltă cu toate tovarășel e ei de joc, care o numesc foarte
des sora și mai-marea lor în cântecele alcătuite cu destulă isc usință. Fetel e din Mol dova doresc
din toată inima să aibă parte de această cinstire sătească, deș i în cântecele lor spun mereu, după
datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât după trei ani”42. Dacă oamenii
nu sărbătoresc cum se cuvine sărbătoarea Sânzienelor, ele devin Iele.
Când este secetă, oamenii de la țară „cheamă” ploaia cântând Paparuda : „În vremea
verii, când semănăturile sunt primejduite de secetă, oamenii de la țară îmbracă o copilă mai mică
de zece ani cu o cămașă făcută din frunze de copaci și buruieni . Toate celelalte copile și copiii de
aceeași vârstă o urmează și se duc jucând și cântând prin împre jurimi; iar oriunde sosesc, babele
au obicei de le toarnă apă rece în cap. Cântecul pe care-l cânt ă este alcătuit cam așa: Paparudo!
sui-te la cer, deschide-i por țile, trimite de acolo ploaia aici, ca s ă crească bine secara, grâul,
meiul și altele”43.

39 Ibidem .
40 Ibidem , p. 193.
41 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 170.
42 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , ed. cit ., p. 197.
43 Ibidem , p. 198.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
4 8Joimărițele sunt „femeile despre care zic că umblă în joia verde, dis-de-d imineață, și dacă
dau de o femeie dormind, fiindcă în Moldova se face de obicei î n toate casele focul la vremea
aceea, o pedepsesc să fie de atunci în colo trândavă la tot luc rul de peste an”44.
Striga „…la moldoveni are același înțeles ca și la romani, adică zi c că e o vrăjitoare
bătrână, care omoară copiii nou născuți, pe neștiute, cu meșteș ug drăcesc”45. Acest eres este
răspândit cel mai mult la ardeleni. Ei zic că: „atunci când umb lă Striga, găsesc copiii înăbușiți în
leagăne, fără să fi fost mai înainte bolnavi. Dacă au propus pe vreo femeie bătrână, atunci o leagă
de mâini și de picioare și o aruncă într-un râu. Dacă de duce l a fund, atunci zic că e nevinovată;
iar dacă plutește deasupra apei, atunci zic că e destul de vino vată și o ard de vie, fără să mai facă
cercetări, în vreme ce bătrâna strigă în zadar că e nevinovată, până își da duhul”46.
Cantemir face referire la norodul din Moldova care „este foarte plecat spre eres și încă nu
s-a curățat desăvârșit de necurăția cea veche, încât se mai înc hină și acuma în poezii și cântece,
la nunți, îngropăciuni și alte întâmplări știute, la câțiva zei nerecunoscuți și care se vede că se
trag din idolii cei vechi ai dacilor”47. Așa sunt Drăgaica, Sânzienele, Joim ărițele, Paparuda,
Striga și multe asemenea.
Dimitrie Cantemir lua aminte și asculta atent opiniile oamenilo r de rând privitor la
practicile și tradițiile poporului, la diverse fenomene greu de explicat. În Descrierea Moldovei ,
Cantemir povestește ce a văzut el însuși: „Cămărașul cel mare a l răposatului meu tată avea un cal
de mare preț, care fusese mușcat pe câmp de un șarpe și i se um flase într-atât trupul, că nimeni
nu mai trăgea nădejde să scape. Cămărașul a chemat o vrăjitoare bătrână, (…aceea) a poruncit
stăpânului calului să caute un izvor și să aducă din apa aceea, neîncepută, cât o putea mai
degrabă. Acela i-a dat ascultare și a adus babei un ulcior mare cu apă. Baba a descântat apa cu un
descântec neînțeles și i-a dat cămărașului să bea toată apa adu să. După ce a băut-o, îndată a văzut
cum calul său, care zăcea la pământ aproape mort, nu departe de el, își venea în fire (…), însă el
se umfla și îl apucase niște dureri de nesuferit. După ce baba a mai descântat o dată, într-un sfert
de ceas s-a însănătoșit (…) calul, iar cămărașul a vărsat apa , fără să-i lase vreo urmă de durere
sau de boală.
Altă babă a vindecat pe de-a-ntregul în câteva zile un grajd în treg de cai, care se umpluse
de râie – cu toate că se afla la o depărtare de trei zile de dr um – prin descântece pe care le-a rostit
deasupra unui smoc de păr de cal”48.

44 Ibidem .
45 Ibidem , p. 199.
46 Ibidem , p. 200.
47 Ibidem , p. 197.
48 Victor Cirimpei, „Dimitrie Cantemir etnolog”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII
– XVIII), op. cit. , p. 374.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
4 9Cantemir a descris astfel două cazuri de descântare de către ba be, ambele cu efecte
benefice.
Cărturarul moldovean descrie descântecul ca fiind o practică ezoterică, transmisă de la o
generație la alta. Descântecele reprezintă poeme ce dețin o fun cție ritualică puternică, actul
descântatului fiind principalul purtător de eficiență magică.
Un alt exemplu – obținerea untului din stropi de rouă: „Se mai găsește spre miazănoapte
pe apa Ceremușului, în cotul unde se întâlnesc hotarele Moldove i, Lehiei și Transilvaniei, un alt
șir de munți, numit de către locuitori Ineul , care nu se poate asemăna ca înălțime cu Ceahlăul,
dar este tot așa de mirare printr-un joc ciudat al firii, care nu se mai vede nicăieri în altă parte.
Locuitorii adună roua ce cade de pe frunzele ierburilor înainte de răsăritul soarelui și, după ce au
strâns-o într-o oală, ei găsesc plutind deasupra apei un unt fo arte bun, cu nimic deosebit de untul
obișnuit, nici la miros, nici la culoare, nici la gust. Lucrul acesta nu se petrece tot anul, ci numai
în trei luni – martie, aprilie, mai; în celelalte ori prea umed e, ori prea uscate, nu se mai întâmplă.
În untul acesta se află atâta putere de hrană, încât dacă turme le de oi sunt duse la păscut la munte
în această vreme a anului, după puține zile se sufocă de prea m ultă grăsime; de aceea ciobanii,
care știu aceasta din faptă, își lasă turmele în acele luni la poalele muntelui”49.
Cantemir se referă și la alte obiceiuri populare , reproducând și fabuloasa convingere
populară despre vânarea ieruncilor: „Se mai află în Moldova, și la hotarul dinspre Pocuția, o
pasăre căreia locuitorii țării îi zic ieruncă, iar leșii glușca, adică surda; seamănă cu un cocoș
sălbatic, este însă mai mică, și proastă și surdă din firea ei. Dacă un vânător găsește o sută într-un
singur copac, poate să le împuște pe toate rând pe rând, iar ce lelalte se uită cum se prăbușesc una
după alta”50.
De altă natură este exemplul de expunere cantemireană a unei ve chi realități istorice –
relatarea despre obiceiurile din mănăstirile Moldovei: „Toate m ă n ă s t i r i l e d i n M o l d o v a s u n t
așezate pe unul și același temei și ele țin canoanele date călu gărilor de sfântul Vasile”51. În
Moldova s-a făcut un obicei ca domnii sau boierii, dacă doresc să înalțe vreo mănăstire, să-și
împartă toată averea între mănăstire și fiii săi și să lase moș tenire mănăstirii tot atât cât
dobândește fiecare dintre copiii săi. Fiecare călugăr din mănăs tire își cunoștea rânduiala: „În
mănăstirile slobode, călugării trebuie să are, să prășească și să secere ei singuri, iar în ceasurile în
care sunt slobozi de împlinirea trebilor lor duhovnicești, ei t rebuie să se îndeletnicească cu
meșteșuguri hotărâte de către stareț, să lucreze în vie, pe ogo are și în grădinile lor și să gătească
roadele adunate pentru folosul mănăstirii”52. Cheltuielile mănăstirii se încredințează celor mai
bătrâni, cinstiți și cu bune „năravuri”. Orice drumeț care se o prește acolo – fie el drept credincios

49 Descrierea Moldovei , ed.cit., p. 50.
50 Ibidem , p. 62.
51 Ibidem , p. 200.
52 Ibidem , p. 202.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
5 0ori evreu, ori turc, ori armean – nu numai că este bine primit, ba chiar, dacă ar voi să zăbovească
acolo un an întreg, cu toate carele și dobitoacele sale, i se d ă de mâncare și i se poartă de grijă –
după puterile mănăstirii – cu cinste, cum se cuvine și fără mur mur”53.
Cantemir descrie obiceiurile moldovenilor: „…obiceiuri pe car e străinii nu le cunosc ori le
cunosc prea puțin – atunci patriotismul ne îndeamnă să lăudăm n eamul căruia-i aparținem; dar
dragostea de adevăr și dreptate ne împiedică să lăudăm ceea ce merită blamare. Toate defectele
omenești se întâlnesc și la moldoveni, nu în număr mare, dar ni ci mai mic. Aroganța și mândria
sunt mama și sora lor. Dacă un moldovean are un cal bun și arme bune, crede că nimeni nu-l
poate întrece și ar fi în stare să se ia la luptă – dacă ar fi posibil – chiar cu Dumnezeu”54.
Moldovenii sunt îndrăzneți „semeți și foarte puși pe gâlceavă”, dar nu țin mult supărarea,
ci se împacă repede cu potrivnicul. Altfel sunt „glumeți și ves eli”, foarte direcți și sinceri, „ceea
ce au în suflet le stă și pe buze”. Le place „să petreacă la os pețe” toată noaptea, dar numai la
sărbători sau „când e vreme rea iarna”, bând mai ales vin. Cant em i r p ov e s te ș te : „ S e s p un e că
odată un moldovean și un muntean s-au luat la întrecere din bău t, pe podul de la Focșani (hotar
între Moldova și Țara Românească). Munteanul a căzut mort de at âta băutură, dar moldoveanul a
rezistat…, iar domnitorul țării l-a făcut boier pentru aceast ă vrednicie”55. Cantemir mai adaugă:
„Precum climatul este deosebit dintr-un loc într-altul, tot ast fel și obiceiurile diferă în nordul și
sudul Moldovei. Locuitorii din sud, obișnuiți cu îndelungatele lupte contra turcilor și tătarilor,
sunt mai buni soldați decât cei din nord. Sunt de asemenea mai înclinați spre revoltă; și când nu
au cu cine să se războiască, se răscoală contra boierilor sau c hiar a domni torul ui. Nu sunt prea
r e l i g i o ș i . M u l ț i d i n t r e e i – ș i , î n g e n e r a l , p o p o r u l d e j o s – c red că Dumnezeu a fixat o dată a
morții pentru fiecare om și nimeni nu poate să moară înaintea a cestui moment. Și această
credință le dă atâta curaj, încât se reped orbește asupra dușma nului…”56. Ospitalitatea este
trăsătura cea mai deosebită și specifică moldovenilor, deoarece „chipul cu care primesc oaspeții
străini și drumeți e vrednic de cea mai mare laudă”. Deși sunt săraci, nu se dau înapoi să dea de
mâncare și să găzduiască un călător timp de trei zile împreună cu calul său, ca „și când le-ar fi
frate sau altă rudenie”57. Tradiționala ospitalitate impresionează.
Criticul Al. Bistrițeanu face următoarea apreciere: „O dată cu Dimitrie Cantemir noțiunea
de creație populară începe să capete contur în cultura noastră: producția colectivă a maselor
constituie un domeniu aparte, distinct de acela al gândirii căr turărești (…). Materialul folcloric
servește la psihologia maselor populare”58.

53 Ibidem .
54 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei RSR, 1974, p. 98.
55 Ibidem .
56 Ibidem .
57 Ibidem .
58 Al. Bistrițeanu, Creația popular ă ca preocupare și izvor de inspira ție la D. Cantemir și N. Bălcescu , în Studii și
Cercetări de istorie literar ă și folclor , anul II, 1953, p. 40.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
5 1
2.2. Sfera culturală

Dacă dorim să înfățișăm un tablou al cugetării, al științei și literelor românești în faza de
trecere de la evul de mijloc la cel modern prin opera unui sing ur cărturar întru totul reprezentativ,
ne vom opri fără ezitare la Dimitrie Cantemir. În scrierile sal e se află rezumate ideile majore ale
predecesorilor, o aleasă expresie românească, registrul larg al gândirii europene și orientale,
culorile vii ale înțelepciunii populare, afirmarea limpede a no ilor idealuri românești și
prefigurarea celor mai multe din științele noastre moderne uman e59.
Spațiul românesc al sfârșitului de secol șaptesprezece și încep ut de secol optsprezece
rămâne însă conectat în măsură covârșitoare la lumea Orientului A p rop i a t și a f os tu l ui Bi z an ț .
Este edificator faptul că o serie de patriarhi ai Ierusalimului sau Constantinopolului au înfiin- țat
tipografii la Iași și București (mai ales Dositei), au scris de spre țările rom âne sau pur și simplu
personalități politice și culturale formate în lumea orientalo- bizantină au publicat lucrări60 menite
să impună standardul cultural al acestui spațiu (Constantin Duc a a scris filosofie, Nicolae
Mavrocordat a publicat dialoguri în stil platonic și a editat a utori greco-bizantini). O recucerire a
Occidentului poate fi remarcată și pe această cale ocolită. Așa de pildă Hrisant Notara studiase în
Italia și la Paris, Ieremia Cacavela la Viena, Leipzig și Cambr idge, Alexandru Mavrocordat la
Patova61 etc. Accentul preponderent al activității acestor personalităț i culturale rămâne cel
polemic: Orientul ortodox e opus Occidentului catolic. Ambiția de a menține în Balcani și mai
departe supremația spiritului bizantin, adică ortodox în fața a vansului spre est a spiritului
european a fost receptată de tânărul Cantemir la justa ei valoa re. El citează lucrările acestor
autori creștini nu doar în lucrările din tinerețe, ci și în cel e de maturitate62.
Pentru formarea unei personalități culturale și politice nu fap tul biografic în sine are
importanță, cât capacitatea de a stabili conexiuni între evenim entele trecute și prezente, de a
prevedea desfășurarea celor viitoare. În acest scop trebuie edu cată o capacitate specială a
spiritului, bazată pe o mare mobilitate și pe reacția promptă. Acestă capacitate se formează nu
atât în procesul propriu-zis de învățare sau nu numai, cât în p ractica propriu-zisă63.
Când Dimitrie Cantemir s-a născut, la 26 octombrie 1673, tatăl său avea 59 de ani. Ana
Bantăș, mama sa, era cea de-a treia soție a vârstnicului tată. Aparținea unei familii boierești și se
înrudea, prin doamna Anastasia, soția lui Duca vodă, cu una din familiile domnitoare ale

59 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1974, p. 61.
60 E c a t e r i n a Ț a r ă l u n g ă , Dimitrie Cantemir. Contribu ții documentare la un portret, Editura Minerva, București,
1989, p. 5.
61 Ibidem .
62 Ibidem , p. 45.
63 Ibidem , p. 54.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
5 2Moldovei. Constantin Cantemir considera că trebuie să le asigur e fiilor săi Antioh și Dimitrie cea
mai bună educație. Dascălul Ieremia Cacavela, cel care l-a învă țat carte pe Dimitrie, a contribuit
la ridicarea nivelului și calității informației culturale, prod ucând un viraj spectaculos de la
cultura slavo-bizantină de care ar fi avut parte fiul de domn î n virtutea tradiției moldovenești a
secolului al XVI-lea, spre umanismul de tip european. Cacavela reprezentase profesorul tot atât
cât duhovnicul. Amprenta personalității lui s-a săpat adânc în plasma spirituală a adolescentului.
De altfel, primele trei lucrări, aparținând etapei de început a creației lui Dimitrie Cantemir, îi și
sunt dedicate lui Cacavela: Divanul…, Imaginea… științei sacre, Logica. De altfel, în Istoria
ieroglifică, îl cinstește, numindu-l Privighetoarea. Toți maeștrii săi de la Patriarhia din
Constantinopol, înțelepții turci cu care a venit în contact, pe rsonalitățile occidentale au adăugat
câte ceva acestui gigant spiritual, fără a-l modifica însă în e sență decât greu și târziu.
Academia Patriarhiei din Constantinopol era cea mai înaltă form ă de învățământ a
creștinătății orientale64. Ea păstra tradițiile fostului Bizanț, ambiția de a educa la o înălțime egală
cu cea a înaltelor școli ale creștinătății occidentale, de a fo losi forme de învățământ egale cu ale
fostului Imperiu Roman de Apus. La acestă Academie s-au format Petru Movilă, mitropolitul
Kievului, Alexandru Mavrocordat, Exaporitul și fiii săi Nicolae ș i I o n , C o n s t a n t i n D u c a ,
Constantin Cantacuzino Stolnicul, Dimitrie Cantemir. Apoi Anton iu și Spandoniu, filosofi,
Iacomiu, specialist în gramatică, de la care Cantemir a deprins elementele filosofiei, Sevastus,
teolog, specialist în controversa dintre Biserica greacă și lat ină65, Alexandru Mavrocordat66,
mare dragoman al Porții, Meletie, arhiepiscop de Arta și Atena, g e og ra f , re p u ta t a u t or a l un ei
Geografii universale67. Tânărul Dimitrie Cantemir nu numai că era un mediu absorbant pentru
cunoștințele transmise de maeștrii săi, dar avea să încerce, ma i târziu, să implice numele
Moldovei în această mare arie culturală68.
Modelul cultural al lui Dimitrie Cantemir, cel după care se for mase, era unul bazat pe
antichitatea greco-latină și pe cultura orientală. Locul tradiț iei românești, apartenența sa la
cultura universală erau ferm încadrate în tot acest ansamblu. P e parcursul activității sale
Cantemir i-a adăugat informații provenite din diverse modele al e umanismului occidental,
îndeosebi italian și francez. Trebuie precizată în chip explici t aspirația spre Occident a acestui
specialist în Orient. Intuia că, așa cum trecutul aparținuse Or ientului, viitorul aparținea Europei.
Aflat în zona mediană a Balcanilor, în spațiul tuturor întâmplă rilor posibile, dar și al tuturor

64 Ibidem , p. 55.
65 Ibidem , p. 56.
66 Alexandru Mavrocordat (1641-1709) a fost mare dragoman al Porț ii. Grec, educat în Italia, a scris un tratat despre
circulația sangvină periferică la om. A fost profesor la Academ ia Patriarhiei din Constantinopol unde a fost elev,
între alții, Dimitrie Cantemir. Alexandru Mavrocordat preda fil osofia, gramatica și retorica. A fost doctor în
medicină și filosofie.
67 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 56.
68 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
5 3rupturilor, Dimitrie Cantemir, care n-a avut decât puțin șansa să trăiască marea istorie, ca și pe
aceea a poporului său, în sensul plenar al desfășurării sale, s -a revanșat scriind. A acoperi t m ai
multe zone ale cunoșterii, unele dintre ele considerate de vârf atunci ca și acum69.
Dimitrie Cantemir a trăit o adevărată dramă intelectual ă, „fiind stânjenit de dogmatismul
ortodoxismului de tradiție bizantină, ca și de atmosfera prăfui tă a sferei greco-slave, din care
provenea și unde se formase”70. Umanismul enciclopedist moldovean, continuă autorul,
„întrunește, îmbinate, caracterele a două tipuri de civilizație ” – orientală și occidentală, în timp
ce domnul Moldovei „vrând să dovedească latinitatea noastră (cf . Descriptio Moldaviae și
Hronicul ), neagă tradiția slavo-bizantină în practica domnească a ideol ogului. Orientarea finală
este hotărât apuseană; drum ul său, din Stambulul di pl omatul ui p ână în Rusia occidentalizatului
Petru cel Mare, reprezintă liniamentul biografic al evoluției s ale de gândire”71. Istoria ieroglific ă
reflectă acest timp de răscruce și această dramă intelectuală, de care e marcat atunci spiritul și
mentalitate balcanică, proiectate pe două planuri diametral opu se: cel deschis și orientat spre
progres, cultură și civilizație, și cel duplicitar și cufundat în întunericul începuturilor
rudimentare. Feericul alternează, în această lume, cu burlescul .
„Portetele acide declanșează procesul de convertire în farsă, c e nu poate ascunde însă
nota amară, predominantă. Drumul animalelor spre cetatea Epithi miei este inevitabil, acesta
exercitând o atracție magică. Atmosfera halucinantă subliniază fantasticul simbolic și de viziune.
Sensul general al acestuia este unul centripetal : lighioanele procedează ritualic, Epithimia
coagulând cercul fatal. Din interiorul său vizibilitatea este e xtremă, condeiul aglomerează
trăsături psihico-fizice alcătuindu-se astfel imagini compozite , polimorfe72”.
Divanul sau Gâlceava în țeleptului cu lumea poartă amprenta vizibilă a interferențelor și
contactelor interculturale la frontiera Orient-Occident. „Din a ceastă operă – scria academicianul
Virgil Cândea – aflăm care era atunci primul inventar al cunoșt ințelor sale: limbi străine, lecturi
persane, grecești, moldovenești și latine, religioase și laice. Aici ne dezvăluie modul său de a
vedea lumea, omul, raportul dintre macro și microcosmos, oroare a sa pentru arivismul social al
feudalilor hrăpăreți, atitudinea sa rezervată față de asceză și favorabilă vieții laice. Din paginile
Divanului desprindem preocupările literare ale tânărului învățat, care pă stra pe masă Golestanul
lui Saadi alături de bătrânele manuscrise de acasă, care împlet ea înțelepciunea lui Miron Costin
cu cumințenia lui Seneca, rigoarea lui August cu morala reform ată a lui Wissowatius”73.

69 Ibidem , p. 67.
70 Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc, l, Etapele is to rice ale co nceptului, Ed itu ra Dacia, C luj – N apo ca,
2002, p. 44.
71 Ibidem , p. 49.
72 Ibidem , p. 68.
73 Virgil Cândea, Studiu introductiv la Divanul lui Dimitrie Cantemir, Editura pentru literatură și artă, București,
1969, p. IX.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
5 4O adevărată comoară de înțelepciune, Divanul rămâne și astăzi un izvor nesecat estetico-
artistic și etico-moral în istoria spiritualității noastre.
„În general, scrierea lui Dimitrie Cantemir vădește libertatea sa față de izvoare. Este
atitudinea obișnuită a gânditorului umanist, bucuros că ideile sale găsiseră la alți autori o
exprimare fericită, pe care o adoptă fără rezerve. Ceea ce împr umută un asemenea autor
reprezintă deci propria gândire. Aceasta ne permite să afirmăm că, indiferent cât de mare este
aportul străin în Divanul , opera însăși reprezintă în forma sa ultimă o creație exclusiv ă a lui
Cantemir, înfățișând un studiu propriu de formație filosofică, etică și literară”74. Vasile Coroban
opinează întemeiat: „ Divanul lui Cantemir se prezintă ca o operă unică în felul ei în liter atura
m o l d o v e n e a s c ă . E o l u c r a r e î n d r ă z n e a ț ă d e t r a t a r e a t e m e l o r m o r ale în plan teoretic, lucru
nemaiîntâlnit până la dânsul nu numai în Moldova, ci și în țări le din această parte a lumii”75.
Tema disputei dialogate dintre suflet și trup, cu triumful fina l al sufletului, este familiară
întregului orient grecesc și o găsim mereu exploatată, foarte d evreme, dar și foarte aproape de
timpul lui Cantemir76. Dimi tri e Cantemi r este unul dintre ul timii scrii tori europeni care tratează
acest subiect. Cel care tratează tema aceasta „porneau, în fond , de la unele pasaje din epistolele
apostolului Pavel către Galateni (5/17) în care se arată opoziț ia radicală dintre aspirațiile înalte
ale spiritului și pornirile josnice ale trupului77.
În cazul literaturii noastre vechi, Divanul este prima carte de atitudine filozofică, de
pedagogie ortodoxă. Este o carte de cugetare, înscriindu-se ală turi de Răspunsul lui Varlaam, de
Viața lumii a lui Miron Costin și de Didahiile lui Antim Ivireanul, în rândul cărților originale ale
c u l t u r i i n o a s t r e f e u d a l e . P r i m a c a r t e a l u i D i m i t r i e C a n t e m i r , Divanul , rămâne importantă în
primul rând prin conținutul ei. Este o carte de gândire proprie , cu influențe clasice, cu încercarea
de a reforma limba literară prin creare de cuvinte noi și prin schimbarea topicei frazei78.
Istoria ieroglific ă cuprinde, în timp, 17 ani din istoria Țării Moldovei și a Țări i
Muntenești, începând cu anul 1688 – anul înscăunării la domnie a lui Constantin Brâncoveanu –
și terminând cu anul 1705, cea de a doua domnie a lui Antioh, f ratele mai mare a lui Dimitrie
Cantemir. Întreaga fabulație a scrierii însă e una de roman sat iric social, și nu de relatare
cronologică și documentară a faptelor reale istorice propriu-zi se79.
În felul de a-și alcătui romanul, Dimitrie Cantemir a luat ca m odel romanul popular
grecesc Aethiopica sau cu titlul cu care a pătruns în literatura românească: „A l ui Iliodor istorie
ethiopicească”. Autorul acestei cărți populare este Heliodor, a nterior secolului al V-lea, e.n.

74 Dimitrie Cantemir, l, Opere, București, p. 38-39.
75 Vasile Coroban, Dimitrie Cantemir – scriitor umanist, Eitura Cartea Moldovei, Chișinău, 2003, p. 164 .
76 Dan Bădărău, Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei RPR, București, 1964, p. 117.
77 Virgil Cândea, op. cit. , p. XXV.
78 I. D. Lăudat, Dimitrie Cantemir: via ța și opera, Editura Junimea, Iasi, 1973, p. 65.
79 Haralambie Corbu, „Dimitrie Cantemir – scriitor”, în Andrei Eș anu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele
XVII – XVIII), , Editura Știința, Chișinău , 2008, p. 379.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
5 5Romanul i-a fost cunoscut lui Dimitrie Cantemir în perioada stu diilor la Constantinopole, căci în
limba română a fost tradus abia în a doua jumătate a veacului a l XVIII-lea. Dovadă că și-a
alcătuit romanul după acesta, este chiar mărturia proprie „ …întocmai ca maimuța, așa și eu,
urmele lui Iliodor scriitorul istoriei ethiopicești am urmat: m ijlocul istoriei la început am pus și
începutul la mijloc; iar sfârșitul, scaunul său păzînd”. Din ac este cuvinte trebuie să înțelegem că
Dimitrie Cantemir și-a alcătuit planul – dar numai planul – dup ă acela al romanului grecesc. Și în
adevăr, după cum autorul grec ne introduce de-a dreptul în mijl ocul acțiunii principale, pentru ca
apoi, prin mărturisirea unuia dintre eroii principali să ne dez văluie peripețiile anterioare, tot
astfel și Dimitrie Cantemir, în opera nu respectă firul cronolo gic al faptelor, ci ne introduce în
mijlocul desfășurării lor, pentru ca mai târziu, cu prilejul un u i i n c i d e n t , s ă n e d e a c a p ă t u l
intrigilor80.
Istoria ieroglific ă, ca întreg scrisul lui Dimitrie Cantemir, e marcată de cultura și tradițiile
Orientului și Occidentului, dar fără a fi neglijate cele ale pr opriului popor, chiar dacă circa două
decenii din anii adolescenței și tinereții sale s-a văzut oblig at să-i petreacă în capitala Imperiului
Otoman.
Hronicul este ultima scriere a lui Dimitrie Cantemir. Planul ei cuprind ea istoria românilor
de la origini până în vremea autorului. Două dintre ideile aces tei cărți sunt preluate de
istoriografia de azi: una privește continuitatea poporului româ n în Dacia, iar a doua se referă la
ideea despre viața neîntreruptă a românilor pe întrega Dacie , nu numai în regiunile muntoase81.
Dimitrie Cantemir credea că istoria unui popor trebuie să împru m u t e f o r m a e x p u n e r i i
cronologice82. De aceea, istoria trebuie să înceapă cu expunerea originii lu i, de la colonizarea
Daciei de către romani pe timpul lui Traian, urmărind în contin uare desfășurarea evenimentelor
în ordine cronologică. De aici, denumirea de Hronicul vechimii romano-moldovlahilor.
C u t o a t e c ă Hronicul este o operă cu caracter științific prin subiectul propus, pri n
demonstrațiile din el, totuși, de multe ori în paginile cărții apar și procedee de compoziție
specifice scriitorului.
D e ș i a s t a t 2 2 d e a n i l a C o n s t a n ti n o p o l , D i m i t ri e C a n t e m i r n u s -a înstrăinat de „graiul
moldovenesc” cum își numește el limba maternă în Descrierea Moldovei , după cum nu a uitat
obiceiurile și folclorul.
Stela Toma remarcă faptul că „Hronicul nu este o lucrare beletr istică, dar nu este nici un
tratat de istorie impersonal sobru lipsit cu totul de ornamente expresive; retorica, pe care și-o
propusese Cantemir drept exercițiu în Istoria ieroglific ă, se dovedește a fi deveni t cutumiară în
ultima sa scriere. Așa se face că Hronicul , complex ‹‹ dotat ›› cu informație, beneficiază

80 Cf. I. D. Lăudat, op. cit. , p. 81.
81 Ibidem , p. 195.
82 P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir: via ța și opera, Editura Academiei RPR, București, 1958, p. 227.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
5 6complementar de participarea efectivă a autorului, precum și de atractivitatea ‹‹ conferită ›› de
ars bene dicendi , însușiri ce-l destinează, aproape în egală măsură specialiști lor istorici dar și
literaților”83.
Descrierea Moldovei este un studiu științific despre istoria, cultura, tradițiile populare,
arta și spiritualitatea moldovenilor, împreună cu toate celelal te lucrări de filosofie, istorie,
etnologie, sociologie, psihologie, etc., scrise și tipărite în limbile greacă și latină, formează un cu
totul alt compartiment al moștenirii spirituale cantemiriene – acela al gânditorului și savantului
de dimensiuni intercontinentale și intercultural – civilizațion ale. Autorul indică destinatarul
ostenelilor sale, „în slava și folosința moldovenescului niam” sau – ce-i, în fond, același lucru –
„a provoslavnicului moldovenescului nărod”84.
Istoricul literar Mircea Muthu numește, și pe drept cuvânt, tim pul istoric în care a trăit
Dimitrie Cantemir – timp de r ăscruce , domnitorul aflându-se la răspântie de culturi și epoci,
această fisură de Rena ștere. D i m i t r i e C a n t e m i r a t r ă i t o a d e v ă r a t ă dramă intelectual ă „fiind
stânjenit de dogmatismul ortodoxismului de tradiție bizantină, ca și de atmosfera prăfuită a sferei
greco-slave, din care provenea și de unde se formase”85.
Descrierea Moldovei cuprinde trei părți: partea geografică, partea politică (istori că),
despre starea bisericească și literară a Moldovei. Partea geogr afică se deschide cu un capitol
despre originea romană a poporului român, intitulat Despre numele cel vechi și cel de acum al
Moldovei . Se vorbește despre împărțirea Daciei în trei părți mari, dint re care una este Moldova.
Venind prin aceste părți popoarele migratoare, i-au silit pe lo cuitorii acestui ținut să se retragă în
Maramureș „apărați ca într-o cetate naturală”86, cu „voevozii și legile lor”87. De aici, ei s-au
coborât înapoi de unde veniseră cuprinzând țara pe care au numi t-o Moldova „după apa
Moldei”88.
Partea a doua a cărții, partea politică sau istorică, este preț ioasă nu atât pentru relatarea
unor fapte petrecute cu sute de ani înainte de domnia lui, cât p e n t r u f a p t e l e d i n v r e m e a s a .
Dimitrie Cantemir face adesea greșeala să creadă că unele insti tuții și moravuri din timpul său
existau întocmai cu sute de ani înainte de el89.
Pornind de la „descrierea moravurilor moldovenilor”, Dimitrie C antemir mărturisește că
este conștient de două lucruri: mai întâi că dragostea de patri e și de popor ar trebui să-l facă să
laude neamul din care s-a născut; dar pe de altă parte, dragost ea de adevăr îl obligă să relateze

83 Dimitrie Cantemir, op. cit. , p. 838.
84 Haralambie Corbu, „Dimitrie Cantemir – scriitor”, în Andrei Eș anu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele
XVII – XVIII), op. cit. , p. 380.
85 Ibidem .
86 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 106.
87 Ibidem .
88 Ibidem .
89 Ibidem , p. 110.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
5 7faptele așa cum sunt ele, conștient fiind și de faptul că le va fi mai de folos moldovenilor dacă le
spune în față cusururile, decât dacă-i va înșela lăudându-i și ei vor crede că ceea ce fac este bine.
Înșirând cusururile moldovenilor, vedem că ele nu sunt nici mul te, nici deosebite de ale celorlalți
români. Dragostea de poporul din care a ieșit îl face să împlet ească mereu aspectele negative cu
cele pozitive90. Dimitrie Cantemir descrie jocurile din lumea satelor: hora, „ danțul”, călușarii91.
Descriind obiceiurile de la logodnă și de la nuntă, cunoscute î n lumea satelor, Dimitrie
Cantemir face pe alocuri operă de folclorist, înregistrând înce putul unei frumoase orații de nuntă
în care-și strecoară propriile sale sentimente de dragoste pent ru patria părăsită. „Moșii și
strămoșii părinților noștri, umblând la vânat prin codri au dat peste țara în care locuim noi acum,
în care trăim, ne hrănim și ne întărim cu laptele și mierea ei”92. În spirit tradițional sunt
prezentate și obiceiurile de la înmormântare93. Se insistă și aici asupra practicilor folosite la
înmormântarea țăranilor cât și a boierilor. Cu această ocazie, Dimitrie Cantemir reproduce și
două versuri dintr-un bocet, asemănătoare cu primele versuri di n poemul fatalist al lui Miron
Costin:
„Cînt cu jale viața rea a lumii acesteia, Cum se sfarmă și se rupe ca un fir de ață”.
În partea a treia a scrierii, Dimitrie Cantemir își propune să informeze cititorii despre
religia moldovenilor și despre mitologia lor
94. În ceea ce privește religia moldovenilor d i n
vremea sa, Cantemir spune că nu există nicio mărturie care să a rate când au abandonat
moldovenii cultul zeilor practicat de strămoșii lor dacii și ro manii și au adoptat creștinismul.
Dimitrie Cantemir descrie obiceiurile care se încadrează în ace ste considerente: drăgaica,
sânzienele, joimărițele, paparuda, chiraleisa, colinda, țurca, zburătorul, tricolici etc.95.
Sunt interesante observațiile în legătură cu graiul moldovenesc , și al celorlalți locuitori
care descind din tulpina daco-romană.
În privința „literelor moldovenilor”, Dimitrie Cantemir crede c ă limba slavonă și
alfabetul slavonesc s-au introdus în biserica țărilor românești după sinodul de la Florența (1439)
pentru a opri pe români de a trece la catolicism. „Se știe îns ă că numeroase privilegii ale lui
Alexandru cel Bun și ale predecesorilor săi sunt scrise tot în slavonește, ceea ce arată
netemeinicia părerii emisă de Dimitrie Cantemir”96.

90 Ibidem , p. 120.
91 Ibidem .
92 Descrierea Moldovei, ed.cit, p. 250.
93 Ibidem , p. 258.
94 Ibidem, p. 263.
95 I. D. Lăudat, op.cit. ., p. 121.
96 P. P. Panaitescu, op. cit ., p. 158.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
5 8Descrierea Moldovei a r e o d e o s e b i t ă valoare literar ă prin patosul cu care Dimitrie
Cantemir scoate în evidență frumusețea locurilor, varietatea bo gățiilor, vitejia moldovenilor pe
câmpurile de luptă, compasiunea pentru sărmanii țărani, cărora stăpânirea le pune atâtea biruri
încât de mirare este cum își mai pot duce viața.
Peisajul moldovean i se pare miraculos. „Cu greu vei găsi într- o altă țară așa de mică cum
e Moldova, ape mai multe, mai spumegătoare, câmpii mai mănoase, plaiuri mai frumoase, natură
mai împodobită ca aici”97. Ceahlăul este comparat cu Olimpul, Pindul sau Pelias prin fru musețea
și măreția sa între toți munții Moldovei98.
Moldovenii sunt, de asemenea, cei mai viteji oameni: „Nu este v re un alt neam, care, deși
avînd hotare mai înguste pentru gloria războiului și vitejiei s ă țină piept la mai mulți vrăjmași
deodată, cu care să facă război, sau să se apere de război sînt așa de viteji, încît cu toți cu care s-
au bătut au fost învingători”99.
Sacrosanctae scientiae indepingibilis imago (Imaginea științei sacre care nu se poate
zugrăvi) a fost scrisă în anul 1700, la Constantinopol, în timpul prime i domnii a fratelui său
Antioh. Ideologic, cartea poartă încă pecetea influențelor dasc ălului său rămas în Moldova,
Ieremia Cacavela. Imaginea științei sacre este apreciată ca una dintre primele scrieri filozofice în
cultura românească prin problemele pe care le ridică, cu toate că rezolvarea acestora nu
depășește concepția teologică a vremii.
În privința modului de expunere a problemelor, acesta se face s ub forma unei convorbiri
dintre creator și creatura sa, folosindu-se alegoria. Creatorul este înfățișat printr-un bătrân
înțelept care vorbește autorului. Revelația este înfățișată pri ntr-o oglindă, care se află pe pieptul
bătrânului (creatorului) și în care cel inițiat se poate uita c a să afle originea lucrurilor100.
Scrierea conține referiri și la alte probleme neîntâlnite în vr eo lucrare românească până la
el, cum este aceea a originii limbajului pe care o soluționează în conformitate cu aceeași
concepție dominantă a vremii sale, cea teologică. „Limba matern ă, spune Cantemir, se învață de
la sine. Grecii învățați fac greșeli de gramatică. Un barbar vo rbește corect limba lui; deci, limba
nu este o chestiune de civilizație, ci, e un dar de la divinita te”101.
Logica , o l u c r a r e d e f i l o z o f i e a l u i D i m i t r i e C a n t e m i r , p a r e a f i a l c ătuită cu scopuri
didactice. Este scrisă în limba latină și poartă titlul: Compendiolum universae logices
institutionis102. Comparat ă cu tratatele de logică scolastice, anterioare, Logica l u i D i m i t r i e
Cantemir nu se deosebește de ele decât prin faptul că aici mate ria este simplificată în vederea

97 Descrierea Moldovei, ed. cit ., p. 41.
98 Ibidem , p. 70.
99 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 125.
100 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 57.
101 Dimitrie Cantemir, Metafizica , Editura Acum. INFO, București, 2015, p. 73.
102I. D. Lăudat, op. cit. , p. 74.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
5 9prezentării ei unor oameni care se inițiau în acest domeniu103. Ideea că filozofia și știința pot
înălța pe om este demnă de subliniat, ea prefigurând pe savantu l de mai târziu. Apreciind cultura
antichității, el se revelează încă de pe acum ca un umanist104.
Istoria Imperiului Otoman , scrisă în limba latină, se intitulează: Incrementa atque
decrementa aulae othomanicae. Cantemir și-a început scrierea în anul 1714 și a terminat-o în
preajma anului 1716. Ultimul eveniment istoric menționat, este lupta dintre turci și austrieci la
Peterwaradin, din 3 august 1716105. În scrierea sa, autorul urmărește, în ordine cronologică, șir ul
împăraților turci, arătând luptele acestora și terminând fiecar e domnie cu o caracterizare a
sultanului respectiv.
În susți nerea i n teresel or Mol dov ei , Di mi tri e Can tem i r a pus l a contribuție toate ocaziile
pe care le-a avut în relațiile sale cu Petru cel Mare, dovadă s tă scrierea Panegiricul lui Petru cel
Mare , în care este vorba de o cuvântare ținută de fiul său, Șerban, î n l i m b a g r e a c ă î n f a ț a l ui
Petru cel Mare, cu ocazia vizitei pe care o face Cantemir țarul ui în 1714, însoțit de doi fii și de
fiica sa Maria. Panegiricul a fost publicat în latinește și rus ește, în 1714.
Cercetarea monarhiilor pe baza filozofiei fizice , este manuscrisul unei lucrări filozofice
scrisă în limba latină și înmânată țarului cu ocazia pronunțări i panegiricului de către fiul său
Șerban. Dacă în cuvântarea ținută cu acea ocazie, dorințele mol doveanului exilat erau învăluite
în haina alegoriei, în lucrarea aceasta el demonstra că istoria nu are o desfășurare haotică, ci, din
contra, cursul evenimentelor urmează o anumită ordine indispens abilă societății, care se află în
continuă evoluție, potrivit legilor care o guvernează106.
Viața petrecută în Rusia de către Cantemir a fost consacrată ac tivității politice ca sfetnic
apropiat al țarului Petru cel Mare, precum și unei variate munc i de cercetare în diferite domenii:
orientalisticei, religiei și trecutului poporului român.
De muro Caucaseo (Despre zidul Caucazului) se poate adăuga la lucrările de
orientalistică. Este o scrisoare publicată de T. S. Bayer, prof esor la Academia din Petersburg, în
Comentarii Academiae Scientiarum Imperialis Petropolitanae107. Profesorul, a adăugat la datele
găsite în lucrarea lui Cantemir altele culese de el, dar de mai mică importanță. În 1722, cu ocazia
razboiului cu perșii, Dimitrie Cantemir îl însoțește pe Petru c el Mare ca specialist în chestiunile
musulmane, având atribuția să redacteze proclamații către tribu rile din acele regiuni. După
cucerirea orașului Derbent și a regiunilor înconjurătoare, Dimi trie Cantemir este tentat să
cunoască de aproape zidul caucazian. El a cules date despre tri burile, provinciile, orașele de pe
coasta apuseană a Mării Caspice. Așa a luat naștere lucrarea lu i Cantemir. În notele rămase de la

103 Ibidem , p. 76.
104 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 63.
105 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 130.
106 Ibidem , p. 207.
107 Ibidem , p. 209.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
6 0el sunt descrise moschei, morminte, palate, reproduce inscripți i, figuri alegorice din desenele
găsite pe monumentele respective. Cele mai multe note de acest fel privesc orașul Derbent108.
Cantemir și-a făcut însemnările în limba latină.
Loca obscura in Catechisi face parte din lucrările cu caracter religios și reprezintă
atitudinea lui Cantemir față de discuțiile religioase ale vremi i, din Rusia.
Petru cel Mare a privit cu interes lucrarea lui principelui mol dovean, căci țarul, el însuși
un credincios al bisericii ortodoxe, voia să se servească de au toritatea bisericii pentru ridicarea
culturii în Rusia și pentru ca ea să îl ajute în centralizarea puterii monarhice. Pentru aceasta, voia
să aibă o biserică cu o doctrină necontestată de nimeni din sân ul ei109.
D i m i t r i e C a n t e m i r , î n i s t o r i a c u l t u r i i r o m â n e ș t i d i n e p o c a f e u d ală, ocupă un loc foarte
însemnat prin varietatea operei sale și prin conținutul ei astf el:
Divanul sau gâlceava în țeleptului cu lumea sau giude țul sufletului cu trupul (Iași 1698)
cu toate că în esență este o carte teologică, reprezintă o pozi ție înaintată prin unele elemente de
pedagogie și de filozofie pe care le conține110.
Istoria ieroglific ă (1705) se carcterizează printr-o treptată eliberare de precept ele
religioase. Este o scriere de tranziție între Divan – carte de factură religioasă – și scrierile de mai
târziu, de natură istorico-geografică, cu vădite tendințe reali ste111.
Istoria Imperiului Otoman (1714-1716) cuprinde date referitoare nu numai la războaiele
otomane de expansiune, ci și date cu privire la instituțiile și cultura turcească.
Sistema religiei mahomedane (1722) carte scrisă în rusește, cuprinde bogate date
privitoare la instituțiile mahomedane și la viața spirituală și materială a acestor popoare.
Descrierea Moldovei , alcătuită între anii 1714-1716, este valoroasă pentru datele
geografice și etnografice descrise.
Hronicul vechimii romano-moldovlahilor (1717) este importantă în cadrul istoriografiei
vremii fiind cea mai documentată lucrare din acest domeniu112, făcând trecerea de la cronică la
istorie prin analiza critică a izvoarelor istorice, cât și prin prelucrarea lor într-un mod personal.
Atât Descrierea Moldovei cât și Hronicul au fost redactate în limba latină. Dragostea
pentru această limbă reprezintă un alt aspect al umanismului să u. Ea arată admirația lui față de
cultura și limbile antichității greco-latine113.
Din întreaga operă a lui Dimitrie Cantemir se vede și un alt id eal umanist: pasiunea
pentru domenii de cunoaștere variate: teologie, istorie, filozo fie, geografie, amator al variatelor
arte: arhitectura, poezia, muzica.

108 Ibidem , p. 210.
109 Ibidem , p. 211.
110 Ibidem , p. 212.
111 Ibidem , p. 213.
112 Ibidem , p. 214.
113 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
6 1Întreaga operă a lui Cantemir este străbătută de spirit umanist . Nu numai faptul că scrie
cărți întregi în latinește și în grecește, că subliniază origin ea romană a poporului îl așază în
rândul umaniștilor. În special conceptul de civilizație este în opera lui Cantemir cel umanist114.
Dimitrie Cantemir a fost un mare compozitor, instrumentist și p edagog. Există uneori, în
activitatea de ansamblu a unei personalități creatoare, demersu ri care marchează începuturile,
coline singuratice părăsite apoi de pașii celui pornit în marea aventură a cunoașterii115. Acesta
este cazul muzicii în existența creatoare a lui Dimitrie Cantem ir. Fiind un reprezentant de vază al
umanismului renascentist, el a întrunit în formația sa intelect uală o pronunțată vocație artistică.
Dotat cu potența intelectuală proprie geniului, Cantemir s-a ma nifestat cu brio în majoritatea
ramurilor culturii muzicale a epocii: componistică, muzicologie , estetică muzicală, interpretare
instrumentală, acustică muzicală, organologie, etnografie muzic ală și pedagogie muzicală116.
Muzica a ocupat un loc de cinste în familia Cantemir. Familia C antemir a creat frumosul
sub diferite forme, evidențiindu-se, în primul rând, predilecți a pentru muzică și artele plastice.
Continuitatea artistică a neamului cantemiresc este întreținută de alți membri ai familiei, Ana
Bantăș, soția lui Constantin Cantemir, și Antioh, fiul său cel mare, care acceptă și concep
valorile culturale drept resort de îmbogățire a cugetului. O as emenea mentalitate era încurajată și
de atmosfera generală din principate din a II-a jumătate a seco lului al XVII-lea, dominată de „o
remarcabilă și complexă activitate culturală, datorită diversif icării domeniilor d e c r e a ț i e ș i
numărului în creștere a beneficiarilor acesteia”117, cu achiziții importante pe acest segment.
Climatul spiritual, în care este educat Dimitrie Cantemir, a fo st unul benefic pentru
afirmarea-i ulterioară inclusiv pe segmentul artei sonore. Inst ruit într-un mediu ales, Dimitrie
Cantemir continuă tradiția neamului, pentru că și în propria fa milie educația și instruirea vor
constitui „o necesitate și un element indispensabil al vieții c otidiene”118. În casa părintească,
atmosfera muzical artistică este întreținută de studierea cultu rii greco-latine. Dimitrie Cantemir,
la Iași, va lua cunoștință pe parcursul a doi ani de muzică bizantină și gregoriană sub în drumarea
dascălului Ieremia Cacavela, care a supravegheat îndeaproape fo rmarea muzicală a tânărului
Dimitrie. Mai apoi, cunoștințele muzicale Dimitrie Cantemir și le aprofundează la
Constantinopol, frecventând cursurile Academiei Patriarhiei Ort odoxe grecești din Fanar, vreme
de cinsprezece ani cu doi profesori de tambur – instrument de c oarde la care se cânta prin ciupire
– anume Kiemani Ahmed, un grec renegat, și Angeli, ortodox119.

114 Haralambie Corbu, „Polifonism cultural și civilizațional la D. Cantemir”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 43 9.
115 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 262.
116 Victor Ghilaș, „Dimitrie Cantemir și arta muzicală”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele
XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 389.
117 Ibidem , p. 391.
118 Ibidem .
119 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 262.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
6 2C a n t e m i r a p o r n i t l a d r u m , p e l â n g ă d a t e l e n a t u r a l e – o b u n ă u r eche muzicală, degete
lungi, cunoscând de acasă muzica populară românească și, în chi p mai mult întâmplător, muzica
europeană.
Activitatea sa de muzician la Istambul „se înscrie în circumsta nțele prielnice pentru
dezvoltarea muzicii clasice turcești, marcate de eforturile muz icienilor de a deschide un drum
creației originale”120.
Printre problemele abordate și soluționate de Dimitrie Cantemir figurează notația
muzicală, organizarea acustico-muzicală a materialului sonor, c onfigurația ritmică a muzicii și
analiza formelor muzicale. Aceste obiective sunt realizate în c elebra lucrare Kitâb-u ’ilm-il
musikî’ alâ vedjh-il hurufât (Cartea științei muzicii după felul literelor)121. Fiecare capitol
dezbate și teoretizează o anumită problemă, care în ordinea res pectivă sunt: Semnele sunetelor
muzicale; Prefa ța științei muzicii; Modurile muzicale; Num ărul și numele modurilor dup ă teoria
mea; Analiza modurilor în tonurile acute; Analiza modului închipuit; Analiza structurilor
uzitate; Sim țul înrudirii și potrivnica nepotrivire; Modurile muzicale dup ă teoria veche.
Rigurozitățile de ordin estetic, artistic și utilitar îl fac pe Cantemir să elaboreze un sistem
de grafologie muzicală pe baza literelor și cifrelor arabe, cu ajutorul căruia muzica clasică va
putea fi notată, definindu-l în Istoria Imperiului Otoman drept „…metod nou inventat de mine
pentru a exprima cântecele și doinele prin note, invențiune nec unoscută mai nainte turcilor”122.
Cantemir învățase așa de bine muzica turcească, încât a avut și elevi. Pe lângă muzica
instrumentală, Dimitrie Cantemir i-a învățat pe elevii săi și p artea teoretică a muzicii turcești.
R ă s p u n z â n d d o r i n ț e l o r e l e v i l o r s ă i – m ă r t u r i s e ș t e D i m i t r i e C a n t emir în Istoria Imperiului
Otoman – „am făcut o carte mică în limba turcească despre arta muzici i și am dedicat-o lui
Ahmed III123, sultanul (1705-1739)”. De acele reguli s-au servit multă vreme turcii. Cărticica se
intitula Tarifu ilmil-musiki ala veghi maksus. (Explicarea muzicii teoretice într-un chip mai
scurt).
Dimitrie Cantemir face importante considerații referitoare la m uzica vocală turcească,
prețioase în special, fiind cele ce relatează despre muzica de cult și categoriile ei: elahi – cântec
ritual practicat de derviși (călugări musulmani) împreună cu da nsul – simbol al baletului
plantelor – ce durează câte două trei ore124; ezan – cântec religios cu caracter solemn, imn „ce
conține profesiunea credinței mahomedanilor”125; naat – c â n t e c r e l i g i o s d e g l o r i f i c a r e a

120 Victor Ghilaș, Dimitrie Cantemir și arta muzical ă, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele
XVII – XVIII), op. cit. , p. 392.
121 Ibidem , p. 394.
122 Ibidem .
123 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 77.
124 Dimitrie Cantemir și arta muzical ă, ed. cit ., p. 403.
125 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
6 3prorocului și întemeietorul islamului; fase – u l ș i semaia126 – cânturi monodice vocale
asemănătoare psalmodierii simple din cultul creștin.
Dimitrie Cantemir, în domeniul teoriei muzicii clasice turcești , s-a conturat pe deplin în
timp, el impunându-se ca un demers de valoare incontestabilă în istoria culturii muzicale.
Domeniul componisticii muzicale i-a prilejuit un teren propice de manifestare a fanteziei
și a imaginației artistice. Conștient de misiunea nobilă a muzi cii, raporturile ei cu realitatea,
adună melodii folclorice, studiază, experimentează, însușește t ehnica componisticii întru
utilizarea cu măiestrie a mijloacelor de expresie sonoră în pro cesul creației. Arta muzicală – cum
mărturisește însuși muzicianul – este cuprinsă în sunete, dorin d a exprima dulceața melodiilor și
farmecul căutării muzicii127. Muzician înzestrat, completat de un profund gânditor și om de
cultură, Cantemir pledează în concepțiile sale artistice în fav oarea esențializării frumosului pe
scara valorilor dictate de realitățile epocii, dar, totodată, s upunându-l unui proces de sinteză
personală. Caracteristic pentru gândirea muzicală a compozitoru lui a fost, dintotdeauna, nu
simplu joc sau înlănțuirea de sunete, ci un anume sincretism, l iantul puternic dintre sunet și
cuget, în accepția consacrată a noțiunii – trăsătură evidentă a tât în arta tradițională, cât și în
spiritualitatea artiștilor de aleasă cultură128.
Predilecția lui Dimitrie Cantemir pentru interpretarea instrume ntală și pedagodia
muzicală vine, probabil, atât pe cale nativă, cât și din concep ția iluministă consacrată despre
actul de cultură.
Apariția culturii componistice în cultura turcească a secolului al XVII-lea a determinat,
p e n t r u p r a c t i c a m u z i c a l ă , o e m u l a ț i e p a r a l e l ă a c r e ș t e r i i n i v e l ului tehnico-interpretativ. Operei
componistice ale lui Cantemir i se alătură prestația în domeniu l artei interpretative.
Încă din secolul al XVII-lea, eruditul și talentatul moldovean obține faima de virtuoz al
instrumentelor orientale în mediul aristocratic constantinopoli tan, posedând un vast repertoriu de
muzică instrumentală. Datorită talentului său nativ și cu contr i b uți a deci si vă a prof esori l or săi ,
atinge perfecțiunea tehnică în posedarea a două instrumente con sacrate dificile din cultura
muzicală turcească – tanburul și neyul129. Tanburul – instrument tradițional, caracteristic în
Turcia secolelor XVII-XVIII – era considerat „pianofortele arte i muzicale clasice turcești”.
Documentele de epocă, de asemenea, semnalează: „Cantemir din in strumente cânta cu
Neiul”130 – aerofon care o vreme a circulat și în mediul tradițional de la noi. Aprecierea dată
acestuia în Istoria Imperiului Otoman (produce „un sunet dulce” incomparabil cu cel al altor
instrumente) este confirmată și de alți cercetători: „Instrumen tul cel mai plăcut din specia

126 Ibidem .
127 Ibidem , p. 405.
128 Ibidem , p. 406.
129 Ibidem , p. 414.
130 Ibidem , p. 415.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
6 4fluierelor, mai dulce și mai simpatic în privința sunetelor, er a după cum ne spun bătrânii,
neiul”131.
Cariera didactică a lui Dimitrie Cantemir se desfășoară în cond ițiile când criteriile
estetice și bazele teoretice ale muzicii turcești luaseră contu ruri precise. Pe acest temei,
principiile pedagogice muzicale promovate presupuneau două latu ri unitare ale unuia și aceluiași
proces instructiv – didactic – cel teoretico – didactic (formar ea culturii muzicale la nivel teoretic)
și cel aplicativ (atitudinea axiologică față de arta sunetelor cu capacitatea de a interpreta opere de
artă muzicală)132. Din Descrierea Moldovei , dar și din alte lucrări se poate deduce că marele
nostru înaintaș pleda pentru afirmarea în țara sa a științelor și artelor, pentru funcționarea unui
sistem instituțional de învățământ laic ce ar fi capabil să rea lizeze activitățile instructiv –
educative în cadrul triadei socio-umaniste: a) formarea lui homo cogitans (a omului care
gândește); b) formarea lui homo faber (a omului care crează) și c) formarea lui homo estimans (a
omului care apreciază și valorizează)133.
O altă convingere care decurge din opera lui Cantemir, având în vedere Divanul,
Imaginea științei sacre sau Metafizica se rezumă la următoarele: deprinderile bune, sănătoase
trebuie cultivate la om din copilărie și adolescență. Pragmatis mul lui Dimitrie Cantemir este
justificat și explicabil, el vizând direct și ocupațiile muzica le, autorul acestei opinii educându-și
dexteritățile artistice de la vârsta tinereții. Unul din factor ii de maximă importanță în conceperea,
proiectarea, organizarea și desfășurarea procesului de instruir e și educație îl prezintă
personalitatea pedagogului , căreia, în paginile romanului Istoria ieroglific ă, luminatul principe
îi acordă o atenție deosebită în pregătirea profesională și mor ală a discipolilor. Cantemir ajunge
la această concluzie inteligibilă și datorită faptului că el în s u ș i a a v u t p a r t e d e p e d a g o g i
merituoși: Ieremia Cacavela la Iași, Kîemani Ahmed, Angeli, Mel etie de Arta la
Constantinopol134, lucru care s-a făcut simțit pe parcursul întregii sale activi tăți artistice.
Alături de studiile fundamentale, înclinațiile muzicale, Cantemir a avut ș i o activitate
importantă de plastician. Activitatea de plastician a l u i D i m i t ri e C a n t e m i r c u p r i n d e o s e r i e d e
desene cu caracter simbolic sau doar artistic, ca și inluminuri făcute pentru ilustrarea cărților sau
hărților sale. Prima lucrare Divanul sau Gâlceava În țeleptului cu Lumea , publicată în românește
și grecește de autor la Iași, conține două desene: stema Moldov ei și reprezentarea Lumii și a
Înțeleptului.
Gama tematică a subiectelor transpuse în picturile cantemiriene era una variată, constând
în redarea plastică a portretelor diferitelor divinități, cneji , sultani, împărați, a imaginii părților
Terrei, a unor fortificații militare, a unor figuri zoomorfe; a lte lucrări reproduc picturi murale,

131 Ibidem .
132 Ibidem , p. 417.
133 Ibidem .
134 Ibidem , p. 418.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
6 5figuri hieroglifice, totemice, peisaje montane, campestre, mari ne, insulare, etc.135. Un desen care
ilustrează istoriografia cantemiriană a fost făcut pentru Sistemul sau întocmirea religiei
muhammedane . E vorba de un desen alegoric, foarte bine executat din punct de vedere al
mișcării corpurilor și modelării veșmintelor136.
Desenele cantemiriene executate în expediția de la Marea Caspic ă reproduc pictură
murală însoțită sau nu de inscripții uneori cu explicațiile aut orului în latină. Figurile pe care le
reproduce sunt considerate de Cantemir fie hieroglifice, fie to temice.
Problemele cele mai importante pe care le-au pus dintotdeauna m uzica și arta plastică au
fost acelea de rezolvare spirituală și emoțională a sugestiilor spațiului și timpului de răspuns
uman dat acestor două dimensiuni care-l transcend. Marile stilu ri al e c ul tu ri i a u a v u t î n f ă ți șă ri
diferite unul de altul – pe de o parte în muzică, pe de alta în plastică – și din pricina modalităților
diferite în care soluționau chestiunea relației dintre om pe de o parte, spațiu și timp, pe de alta137.
Privind din această perspectivă, activitatea de muzician și de plastician a lui Cantemir,
complement al întregii sale activități creatoare, indică unitat ea profundă a ființei interioare care a
fost principele Cantemir.
Plasticianul Dimitrie Cantemir și-a fost lui însuși mai puțin v izibil decât muzicianul. În
timp ce muzicianul s-a autoanalizat prin teoria sa muzicală, și – a g ă s i t t r a s e e l e s p i r i t u a l e ș i
emoționale, a intrat în rezonanță cu lumea, plasticianul s-a co nsiderat, până aproape de sfârșitul
carierei, un auxiliar al creatorului. Abia târziu, spre sfârșit ul vieții, după ce toate celelalte
experiențe legate de problema spațiului – inclusiv experiența p olitică – fuseseră traversate,
Cantemir a făcut marea descoperire asupra felului cum trebuie r aporatat omul la acest obiectiv. A
proiectat un drum de legătură, de la spațiul simbolic al artei plastice ca semn al realității la
spațiul geografic real și de la el la spațiul istoric. Regăsire a acestei dimensiuni fundamentale a
spiritului cantemirian – timpul – pe coordonatele spațiului rea l rămâne marele câștig al desenului
cantemirian138.
Încărcătura culturală cu care Cantemir vine în întâmpinarea ist oriografiei ar mai trebui
completată cu informații provenite în special din domeniul învă țământului și științelor. În ceea ce
privește învățământul are grijă tot timpul să facă paralela înt re otomani și popoarele creștine, iar
în cadrul creștinătății între Orientul ortodox și aria catolică , să raporteze cultura română – mai
ales a Moldovei – la toate aceste zone139.

135 Ibidem , p. 419.
136 Ecaterina Țarălungă, op. cit. , p. 301.
137 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Activitatea cartografică a lui Dimitrie Cantemir”, în Andrei Eșanu (coord.),
Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 31 0.
138 Ibidem , p. 312.
139 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Viața și activitatea politică – Prima domnie”, în Andrei Eșanu (coord.),
Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Chișinău, Editura Știința, 2008, p. 17 4.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
6 6În Precuvântarea cărții a cincea a Sistemului sau întocmirii religiei muhammedane ,
intitulată chiar Despre religia muhammedan ă, întâlnim, în chip de justificare a preceptelor luate
din Epictet și care au ghidat metodologia de lucru, această apr eciere lucidă a propriei condiții de
autor: „Îmi stau în față greutăți foarte complicate care mă împ iedică să satisfac dorințele
cititorului. Dar trei sînt principalele cauze ale acestui lucru : mai întîi faptul că nu sunt așa de
expert în doctrina, legile și regulile muhammedane ca să pot re lata la perfecție (fără primejdie
despre fiecare lucru ce se spune la ei, se cinstește și se cred e). Al doilea că cele pe care fie le-am
citit în tinerețe pentru a învăța limbile orientale, fie le-am auzit într-o continuă conversație cu
oameni de felurite ranguri de pe lîngă Poarta Otomană timp de d ouăzeci și doi de ani și le-am
întipărit în memorie ca într-o ceară moale ( …) încărcat fii nd cu atîtea treburi atît publice cît și
private și departe de asemenea conversații, aproape că mi-au ie șit toate din minte ( …) Al treilea
că în toate privințele sîntem din numărul celor ce stăruiesc la învățătură și a căror știință nu e în
inimă, ci se ascunde în cărți și biblioteci, așa încît (…) n- avem deloc cărți turcești și persane și
mai ales pe cele care se potrivesc cu lucrarea și planul nostru . Le-am căutat în Biblioteca de Stat
a Rusiei, dar (deși e foarte înzestrată și foarte bogată în alt e cărți) nici acolo nu le-am putut
găsi”140. Pasajul citat ne indică o bună cunoaștere de către autor a pr opriei tipologii culturale.
În lucrările sale, Cantemir face o serie de referiri la procedu rile învățământului judecat
comparativ, după paradigma cunoscută în tot demersul cultural c antemirian: Orient/Occident. În
mai multe puncte ale Sistemului religiei Cantemir ne dă de înțeles că s-ar fi ocupat, în această
lucrare anunțată și nefinalizată din cauza morții sale prematur e, de procesul de educație în
Imperiu ca unul dintre factorii definitorii ai succeselor pe ca re le-a repurtat în lume. Problema
culturii ca problemă esențială a impunerii în universalitate a unui popor este astfel pentru prima
oară abordată de un cercetător român141.
În Istoria Imperiului Otoman (p. 218), Cantemir spune cu privire la muzică: „voi trata
despre această artă într-un op separat după sistema și opinia l umei otomane”.
Chestiunea culturii orientale văzută prin prisma învățământului e a d â n c i t ă d e C a n t e m i r
prin analiza structurilor sale organizatorice, adică a procesul ui formativ propriu zis. El
menționează de pildă că atât fetele cât și băieții mergeau la ș coală de la cinci ani. În ce privește
retribuirea profesorilor și fixarea pe post, sensul politic al sistemului este pentru Cantemir
limpede. În această direcție el considera că europenii pot căpă ta un avans considerabil nu doar
preluând și perfecționând structurile lumii orientale, ci insis tând asupra acelora care nu erau atât
de mult cinstite acolo: științele practice142.

140 Ibidem , p. 175.
141 Ibidem , p. 177.
142 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
6 7În Descrierea Moldovei , Cantemir face referiri la faptul că boierimii îi revine dator ia de a
impune și un standard cultural cult. Vasile Lupu este lăudat pe n t r u c ă „ a a d u s c h i a r ș i o
tipografie grecească și moldovenească poruncind să se tipăreasc ă cărți bisericești și pravile, ceea
ce a avut ca urmare ca mai întîi să se citească în limba țării evanghelia și apostolul și apoi toată
liturghia143. Remarca lui Cantemir se referă la introducerea limbii naționa le în biserică, ceea ce
considera a fi un început bun pentru ridicarea nivelului cultur al al țării, început venit, cum i se
părea firesc, din inițiativa domnească, laică și nu religioasă. Pe lângă aceasta, introducerea unei
limbi de cultură – greaca – avea pentru el semnificația renaște rii literelor române care foloseau
haina de împrumut a alfabetului slavon144.
Cantemir constată că există mulți neștiutori de carte, deși nu e o barbarie mai mare ca
neștiința de carte. Dar această stare n-a fost inițială (Dacia asimilând cultura romană) ci mai
târzie, datorită năvălirilor barbare care făceau viața nesigură145. În schimb nu există învățământ
s i s t e m a t i c ș i d e m a s ă , a t â t î n M u n t e n i a c â t ș i î n M o l d o v a f i i n ț ează tipografii vestite în toată
lumea Orientului146. Lui Constantin Brâncoveanu și lui Vasile Lupu le recunoaște c ele mai mari
merite în ridicarea nivelului general cultural al principatelor dunărene.
Dimitrie Cantemir a aparținut acelui veac de început în aventur a formării conștiinței
moderne. Morfologia spiritului cantemirian concentreză formele simbolice prin care el a înțeles
lumea, a transmis contemporanilor și posterității un mesaj desp re înfățișările ei. Aceste forme,
acele zone ale cunoașterii pe care le-a abordat, i-au permis să se implementeze cu propriul spirit
în lumea veacului său grație unor metodologii diversificate pen tru fiecare domeniu de care s-a
ocupat, al artei sau al științei.
Cantemir reprezintă în istoria noastră imaginea unui creator de c u l t u r ă c o m p l e x ă , a
omului de știință medieval total. Pentru aceste calități deoseb ite el a fost și rămâne apreciat drept
una din personalitățile fondatoare ale neamului și spiritualită ții lui.
Complexul și multidimensionalul Dimitrie Cantemir continuă să r ămână un miracol în
cultura noastră, în multe privințe nedesțelenit și neasimilat. Pentru a-l înțelege, e nevoie să te
înalți la nivelul vastelor lui cunoștințe și preocupări, ceea ce nu î i este dat fiecăruia. Apoi, pentru
a-i aprecia virtuțile și meritele deosebite în timp și spațiu, trebuie să cobori în realitățile unei
lumi care dem ul t s-a consacrat, plin de virtuți , dar și de păca te, prezent pe care îl traversăm cu
toții147.
Renașterea și Dimitrie Cantemir . În opinia lui Andrei Oțetea, noțiunea de umanism „are
două înțelesuri distincte; pe de o parte cuprinde ideea unei ed ucații care-și propune să realizeze

143 Ibidem , p. 178.
144 Ibidem .
145 Ibidem .
146 Ibidem , p. 179.
147Polifonism cultural și civilizațional la D. Cantemir , ed. cit ., p. 441.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
6 8idealul de om desăvârșit, iar pe de altă parte înseamnă orienta rea studiilor într-o anumită direcție,
spre Antichitatea clasică, în care tipul omului ideal s-a reali zat mai complet. Ideea de humanitas ,
care stă la baza acestei concepții, se completează deci prin cr edința că idealul despre om s-a
realizat o singură dată deplin și, prin urmare, Antichitatea e singurul izvor din care trebuie să se
inspire orice sistem de educație rațională. Umanism și clasicis m sunt sinonime. Arta, literatura,
știința și limbile greco – latine sunt exptresia integral, clas ică (desăvârșită), a culturii umane”148.
Originea și latinitatea neamului, lupta împotriva oligarhiei fe udale pentru instaurarea unei
monarhii ereditare, prețuirea și valoarea inestimabilă a omului c a i n di vi d î n op e ra l ui Di m i tri e
Cantemir din teoriile și practicile umanismului se trag149.
De la o perioadă istorică la alta, Renașterea apare în felul ei ca o fază de tranziție. „Din
însuși faptul că umanismul este ideologia unei perioade de tran ziție, a tranziției de la economia
orășenească la cea capitalistă, decurge împletirea elementelor laice despre lume cu elemente ale
ideologiei medievale. Chiar la unii umaniști italieni ideile la ice se îmbină cu rămășițele gândirii
teologice și, pe de altă parte, nici umaniștii înaintați nu au atacat direct dogmele religiei. Cu atât
mai contradictorii sunt concepțiile umaniștilor din țările mai puțin avansate…”150. Opera lui
Cantemir ilustrează pe deplin acest tip de civilizație în tranz iție.
Întreaga operă a lui Dimitrie Cantemir este străbătută de spiri t umanist. Multiplicitatea
preocupărilor științifice și artistice pe care le reflectă în o perele lui, legătura organică între toate
strădaniile creatoare ale omului sunt caracteristică pentru uma nism. În special, conceptul de
civilizație este în opera lui Cantemir cel umanist.
Dimitrie Cantemir, adept al monarhiei luminate , luptă pentru un stăpânitor luminat și
înțelegător. „Dacă robul drept este mai tare ca tiranul strâmb , firește că stăpânitorul drept are
toată admirația lui. Domnul nu este de drept divin, el trebuie să țină seamă de gurile noroadelor
și de șoaptele gloatelor , el nu trebuie să exploateze țara și pe supuși, pentru că pungile de bani
sunt sudorile s ăracilor ”151.
Dimitrie Cantemir apare drept un mare cugetător social, numele lui fiind înscris, alături
de numele altor personalități celebre, pe frontispiciul mănăsti rii Sainte-Genevieve, transformată
în timpul Marii Revoluții Franceze din 1789 – 1794 în bibliotec ă152.

148 Andrei Oțetea , Renașterea, București, Editura Stiințifică, 1964, p. 238 .
149 Polifonism cultural și civilizațional la D. Cantemir , ed. cit ., p. 438.
150 Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul, Editura Minerva, București, 1972, p. 35.
151 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 84.
152 Haralambie Corbu, op. cit. , p. 439.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
6 9

3. ROMANITATEA ROMÂNILOR

Veacul al XVII-lea marchează în istoria culturii medievale româ nești emanciparea ei
definitivă din veșmântul slavon și desprinderea ei hotărâtă din tiparele bizantine1.
O deosebire calitativă în evoluția ideii de romanitate în însuș i mediul românesc și, strâns
legată de aceasta, a conștiinței colective despre unitatea neam ului, o constatăm – în comparație
cu veacul trecut – în domeniul tiparului românesc2. O primă afirmare puternică a conștiinței
naționale românești, a originii și unității neamului o prilejui seră cărțile lui Coresi. Continuând
linia ascendentă a semnificațiilor expresiilor de român – românesc , sesizată încă în tipăriturile
coresiene, cărțile românești ieșite de sub teascurile tiparnițe lor moldovene, muntene sau ardelene
(înființate cam în același timp) îmbogățesc cantitativ și calit ativ expresiile cheie (limba, neam,
seminția, patria românească) care atestă existența unei puterni ce conștiințe etnice a neamului3.
Conștiința istorică se naște din încercarea de a construi ident i t a t e a u n u i p o p o r , a u n e i
națiuni prin raportare la alte popoare, la alte națiuni.
Primul reprezentant de seamă al umanismului român din veacul al XVII-lea, boier de
vază, deținând înalte dregătorii și ocupând o importantă poziți e în viața politică a țării,
cunoscător al mai multor limbi și însuflețit de dragoste pentru trecutul neamului său este Grigore
Ureche (cca 1590 – 1647). Marele vornic este creatorul istoriog rafiei românești cu adevărat
naționale, fundamental deosebită de cea în haină slavonă, dar ș i de însemnările analistice, pur
evenimențiale și de istorie contemporană ale primei cronici scr ise în limba română sub Mihai
Viteazul.
În primul capitol după Preadosloviia , intitulat Pentru limba noastr ă moldoveneasc ă,
Grigore Ureche afirmă: „Așijderea și limba noastră din multe li mbi ieste adunată și ne ieste
amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur, măcară c ă de la Râm ne tragem, și cu ale lor
cuvinte ni-s amestecate. Cum spune și la predosloviia leatopise țului celui moldovenescu de toate
pre rîndu: ce fiindu țara mai de apoi ca la o slobozie, de prin prejur venindu și discălicîndu, din

1 Adolf Armbruster, Romanitatea românilor, Istoria unei idei , Editura Enciclopedică, București, 1993, p. 202.
2 Ibidem , p. 203.
3 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
7 0limbile lor sau amestecat a noastră: de la râmleani, ceale ce z icem latină, pîine, ei zic panis,
carne, ei zic caro, găina, ei zicu galena, muieria, mulier, făm eia, femina, părinte, pater, al nostru,
noster, și altile multe din limba latinească, că de ne-am socot i pre amăruntul, toate cuvintile le-
am înțelege. Așijdelea și de la frînci, noi zicem cal, ei zic c aval, de la greci straste, ei zic stafas,
de la leași prag, ei zic prog, de la turci, m-am căsătorit, de la sîrbi, cracatiță și altile multe ca
acestea din toate limbile, carile nu le putem să le însemnăm to ate”4. Afirmarea și demonstrarea
latinității limbii române de către Grigore Ureche au la bază se rioasa sa educație din colegiile din
Polonia, unde învățase limba latină5.
În cronica lui Grigore Ureche distingem, în ceea ce privește co ncepția despre romanitatea
n e a m u l u i , t r e i c o m p o n e n t e : 1 ) T e o r i i l e u m a n i s t e , m i j l o c i t e l u i Ureche de intermediari poloni,
acceptate sau refuzate cronicarului moldovean; acestea nu izvor ăsc din conștiința românilor
asupra romanității ci din preocupări tipic umaniste de a cercet a originile acestui crâmpei al
României care este poporul român. 2) Afirmarea autohtonă a roma nității românilor bazată pe
etniconul propriu și pe tradiția descendenței romane care deter mină, la rândul ei, conștiința
unității naționale. 3) Fondul legendar popular despre începutur ile românilor prezent în
Letopisețul lui Ureche. Acest fond legendar constă de fapt într-o stare de spirit colectivă, născută
din dorința omului de rând de a-și explica descendența de neam; ca atare, elemente istorice reale
– prezența romanilor, persistența lor, urmele lăsate – se îmbin ă cu elemente legendare, fanteziste
(vânătoarea, descălecarea) fără nici un simț istoric proporțion al. Cronicarul Ureche a preluat
acest fond din analistica moldoveană slavonă dar și din contact ul cu contemporanii săi6.
Așezând operele cronicarilor în șirul de mărturii asupra romani tății românilor, se pot
distinge elemente străine mentalului românesc, produse ale unor cercuri umaniste, străine
fondului pe care se rezema conștiința națională a românilor în însuși mediul național7.
Marele logofăt Miron Costin (1633 – 1691), cărturar și om polit ic, reprezentant ilustru al
umanismului român din epoca de aur a culturii medievale naționa l e a con ti n uat Letopisețul l ui
Grigore Ureche. Dintre cronicarii veacului al XVII-lea și încep utul celui de al XVIII-lea, Miron
Costin a acordat o atenție deosebită originilor neamului.
Prima mărturie asupra originilor românilor ne-o furnizează Miro n Costin în câteva stihuri
incluse în Psaltirea în versuri a lui Dosoftei:
„Neamului țărâi Moldovii de unde dăradză?
Din țara Italiei, tot omul să creadză.
Fliah întăi, apoi Traianu au adus pre acice

4 Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei , Ediție P.P. Panaitescu, Editura de Stat pentru Artă si Litera tură,
București, 1958, pp. 65-66.
5 Ibidem , p. 67.
6 Adolf Armbruster, op. cit. , p. 207.
7 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
7 1 Pre strămoșii cestoru țări de neamu cu ferice.
Răsădit-au țarîloru hotarele toate.
Pre semne ce stau în veaci a să vedea poate.
Elu cu vița cestui neamu Țara Rumânească Împlut-au, Ardealul totu și Moldovenească. Seamnele stau de să văd de dînsulu făcute:
Turnulu Severinului să custe-n vremi multe
Stremoșii Moldovei adus-au în țară, Pre ghețîi cu sabiia scoțînd din hotară. Stau seamnele podului cu praguri cădzute
Și Turnulu Severinului de Seviru făcute.
Podulu preste Dunăre-n Țara Rumânească Le-au trecutu-și oștile-n Țara Ungurească. Pre cela pod au trecutu Moldoavei stremoșii,
Bătînd război cu dachii, a sasiloru moșii”
8.
Miron Costin revine în versuri asupra romanității neamului în c ea mai importantă operă
istoriografică a sa: Letopisețul Țării Moldovei , cronică ce continuă pe cea a lui Grigore Ureche.
Preadoslovie adec ă voroava c ătră cititoriul , se încheie cu următoarele Stihuri de desc ălecatul
țărâi:
„Neamul țărâi Moldovei de unde să trăgănează? Din țărâle Râmului tot omul să credză. Traian întîiu, împăratul supuindu pre dahii
Dragoș apoi în moldoveani premenindu pre vlahi
Martor este Troianul, șanțul în țara noastră Și Turnul Săverinul, munteani, în țara voastră”
9.
Pe când se afla în exil10, Miron Costin în cele două scrieri, Cronica țărilor Moldovei și
Munteniei , pe scurt Cronica polon ă ș i Istoria în versuri polone despre Moldova și Țara
Româneasc ă, pe scurt Poema polon ă stăruie în mod deosebit asupra originilor neamului său.
C e l e d o u ă s c r i e r i p o l o n e a l e l u i M i r o n C o s t i n s u n t p r o d u s u l u n e i reacții autohtone,
românești, la o tendință a istoriografiei vremii care căuta să încetățenească definitiv o anumită
concepție despre originile românilor11. Cronicarul moldovean a răspuns prin scrierile sale polone
unei tendințe generale ale istoriografiei vremii, exprimând pun ctul de vedere cel mai autorizat în

8 Ibidem , p. 208.
9 Miron Costin, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor , în Opere, ed. P.P. Panaitescu, București,
1958, p. 42.
10 Adolf Armbruster, op. cit. , p. 208.
11 Ibidem , p. 210.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
7 2materia originii românilor, anume cel autohton, românesc, și co mbătând așadar cu vehemență și
adesea cu ironia eruditului superior, toate teoriile greșite, d ar acceptând totodată cele științifice,
juste12.
Concepția lui Miron Costin despre originia românilor, așa cum s e reflectă în cele două
scrieri polone, este următoarea: istoria românilor începe cu ce a a dacilor antici, cuceriți și supuși
de romanii lui Traian, care devine deci primul „descălecător” a l românilor13. La retragerea
romanilor din Dacia, mulți au rămas locului. Din aceste element e romane s-a născut poporul
român. Romanitatea românilor, de care ei sunt conștienți, este dovedită, pe de o parte de
latinitatea limbii lor, iar pe de alta de urmele lăsate de cătr e romani în fosta Dacie: șanțuri, pietre
sculptate, ruine, monede ș.a.14. Miron Costin a reușit să redacteze scrierea despre originea
neamului său, scriere ce-l preocupase încă de la începutul cari erei sale literare.
De neamul moldovenilor reprezintă în istoria literaturii române, ca și în cea a ideii
romanității la români, primul tratat savant consacrat exclusiv analizei originii neamului . Se
îmbină în această scriere prezentarea savantă și critică a lite raturii culte umaniste despre originea
romană a românilor cu înrâurirea decisivă și corectivă a conști inței autohtone a romanității și
unității neamului15.
Gândurile exprimate de Miron Costin în Predoslovie sunt semnificative pentru întreaga
operă consacrată originii neamului: „Începutul țărilor acestora și neamului moldovenescu și
muntenescu și câți sunt și în țările ungurești cu acest nume, r omâni și până astăzi, de unde sântu
și de ce seminție, de când și cum au descălecat aceaste părți d e pământu, a scrie, multă vreame la
cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala aceasta , după atâta veaci de la
discălecatul țărâlor cel dintăi de Traian, împăratul Râmului, c u câteva sute de ani peste mie
trecute, să sparie gândul. A lăsa iarăș nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă
de scriitori, este inimii dureare. Biruit-au gândul să mă apucu de această trudă, să scoț lumii la
vedeare felul neamului, din ce izvor și seminție șîntu lăcuitor ii țărâi noastre, Moldovei și Țărâi
Muntenești și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit ma i sus, că toți un neam și o dată
discălecați sântu, de unde sântu veniți strămoșii loru pre aces te locuri, supt ce nume au fostu întăi
la discălecatul lor și de cându s-au osebit și au luat numele c est de acum, moldovean și muntean,
în ce parte de lume ieste Moldova, hotarăle ei păn unde au fost u întâi, ce limbă țin și păn acum,
cine au lăcuit mai nainte de noi pe acestu pământu și supt ce n ume, scot la știrea tuturoru, carii
voru vrea să știe neamul țărilor acestora”16.

12 Ibidem .
13 Ibidem .
14 Ibidem , p. 211.
15 Ibidem .
16 De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor, ed.cit ., p. 241 .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
7 3În penultimul capitol, al VI-lea, din De neamul moldovenilor , Miron Costin dezvoltă
argumentele originii romane a neamului: De numerile neamului acestor țări și de port și de
limba graiului, de unde au luat, a șijderea și de tunsura, carei s ă află și acmu la prostime pe supt
munte, lăcuitorii ce sântu și de leage cre știnească, de unde au luat17. Considerațiile preliminare
atrag atenția: „Mare dovadă neamurilor, din ce rădăcină și izvo r sântu, numile care au și în de
sine și la alte țări streine și măcară că nici un neam nu ieste în toată lumea să aibă numai un
nume, ci unile dispre capetile ceale dintăi a vreunui norod stă pânitoare, alte nume sântu di pre
locuri, de unde sântu începute, multe di pre cetăți mari, multe de pre ape vestite”18. Cronicarul
enumeră apoi diferite popoare și familii de neamuri cu un scop bine determinat: „Și acestea nu
toate numerile, numai unile dintr-îsile ți le-am însemnatu, pen tru înțelesul numerilor, mai lesne
neamului acestor țări, Moldovei și Țării Muntenești și românilo r din Ardeal.
Așa și neamul acesta, de carele scriem, al țărilor acestora, nu mele vechiu și mai direptu
ieste rumân, adecă râmlean de la Roma. Acest anume de la discăl icatul lor de Traian și cât au
trăit, până la pustiirea lor di pre aceste locuri și cât au tră itu în munți, în Maramoroș și pe Olt, tot
acest nume au ținut și țin până astăzi și încă mai bine muntean ii decât moldoveanii, că ei și acum
zic și scriu țara sa „rumânească”, ca și românii cei din Ardeal ”19.
Miron Costin încheie: „măcară dară că și la istorii și la graiu l streinilor și în desine cu
vreame, cu vacuri, cu primeneale au și dobândescu și alte numer e, iară acela carile ieste vechiu
nume stă întemeiat și înrădăcinat: rumân. Cum vedem că, măcară că ne răspundem acum
moldovean, iară nu întrebăm:‹‹ știi moldoveneaște? ››, ce ‹‹ șt ii româneaște? ››, adecă
râmleneaște, puțin nu zicem: „stis romanițe?” pre limba latinea scă. Stă dară numerele cel vechiu
ca un temei neclătit, deși adaog ori vreamile îndelungate, ori streinii adaog și alte numere, iară
cela din rădăcină nu să mută. Și așa ieste, acestor țări și țăr âi noastre, Moldovei și Țărâi
Muntenești numile cel direptu de moșie, ieste rumân, cum să răs pundu și acum toți aceia din
țările ungurești lăcuitori și muntean țara lor și scriu și răsp undu cu graiul: Țara Românească”20.
Pentru întreaga activitate istoriografică a lui Miron Costin es te remarcabilă încheierea
scrierii De neamul Moldovenilor , încheiere ce conține atât recunoașterea, propriilor limite da r și
reproșul adresat predecesorilor săi, învinuiți de a nu fi avut preocupări asemănătoare: „Și aceste
câte s-au putut afla de la descălecatul cel dintâiu pe largu s- au scris; mai multe ce lipsăscu să nu
fie de mirare, câte veacuri de oameni s-au petrecut. Pentru ace ia, ce nu s-au putut plini, crede,
iubite cetitorule, uitându-te la atâta vacu, că nu s-au pomenit păn la acesta anu nimic de
descălecatul țărilor acestora”21.

17 Adolf Armbruster, op. cit. , p. 218.
18 Ibidem .
19 Ibidem .
20 Ibidem .
21 Ibidem , p. 219.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
7 4Opera istoriografică a lui Miron Costin cu preocupările sale pe ntru trecutul antic și
obârșia românilor nu stă izolată în marea și ampla producție li terară ce marchează epoca de aur a
culturii medievale românești. Gândirea românească a acestei vre mi a dat încă un titan moldovean
(dar și european) al prezentării romanității române: Dimitrie C a n t e m i r . Î n t r e M i r o n C o s t i n ș i
principele Moldovei se află, în ceea ce privește Moldova, opera l u i N i c o l a e C o s t i n , f i u l
logofătului – cronicar și care, în ciuda făgăduielii din Predoslovie , include aidoma cele spuse de
tatăl său cu privire la originile neamului; nou e doar locul și geneza românilor în viziunea sa
biblică asupra popoarelor lumii22.
Miron Costin a continuat cronologic nu numai Letopisețul lui Grigore Ureche, ci și unele
dintre ideile de bază ale precursorului său. Dintre acestea fac e parte și ideea originii romano –
latine a comunității și unității de neam a poporului său. De neamul moldovenilor, din ce țară au
ieșit strămoșii lor reprezintă un adevărat simbol al conștiinței latine și al mând riei originii
romane de neam a poporului nostru. Spiritul și ideile din aceas t ă o p e r ă a u f o s t d e z v o l t a t e ,
căpătând dimensiuni cu adevărat monumentale în operele lui Dimi trie Cantemir.
În Țara Românească grație celor două domnii, remarcabile din to ate punctele de vedere,
ale lui Șerban Cantacuzino (1678 – 1688) și Constantin Brâncove anu (1688 – 1714) s-a realizat
acel climat generator ale unei categorii estetice în cea mai ge nerală și complexă accepțiune:
„stilul brâncovenesc”, afirmat în toate sectoarele vieții cultu ral – spirituale, marcând o zonă
culturală ce depășește granițele geografice ale Țării Românești și cele cronologice ale celor două
domnii23. Această categorie estetică își pune amprenta și pe producția scrisă din care răzbate o
puternică conștiință și mândrie de neam: Liturghia din 1680 și Biblia din 168824 – două realizări
bucureștene.
Figura dominantă a istoriografiei muntene din epoca de aur este c e a a s t o l n i c u l u i
Constantin Cantacuzino, personalitate complexă, om politic și d iplomat; el se aseamănă în mai
multe privințe cu Miron Costin: poziția socială, rolul politic, pregătirea umanistă. Paralelele se
pot trage și în privința concepției lor despre originea românil or: romanitatea neamului se afirmă
de pe fondul autohton al conștiinței colective despre originea comună romană a tuturor
românilor; argumentarea științifică e preluată critic din lectu ra umaniștilor și din convorbiri cu
călători occidentali; ambii erudiți simt n ecesitatea de a combate teor iile defăimătoare la adresa
românilor25.
Cantacuzino și-a redactat Istoria Țării Române ști în aceeași vreme cu scrierea lucrării lui
Miron Costin, De neamul moldovenilor . Ca și Miron Costin, stolnicul își începe Istoria cu câteva
considerații privind greutatea scrierii trecutului național; o aspră critică este îndreptată împotriva

22 Ibidem , p. 220.
23 Ibidem .
24 Ibidem .
25 Ibidem , p. 221.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
7 5ignoranței contemporanilor: „nu numai de râsul altora și de oca ră sântem, ci și orbi, muți, surzi
sântem de lucrurile și faptele celor mai de mult ce într-acest pământ s-au întâmplat și s-au făcut,
cari de nevoie încă le era și ne iaste a le ști pentru ca să pu tem și traiul vieții noastre a tocmii”26.
Ca și Miron Costin, cronicarul muntean simte îndatorirea față d e propriul neam de a răspunde în
numele acestuia defăimărilor unor istorici străini27.
Revelatoare pentru concepția lui Constantin Cantacuzino privind leagănul neamului său
sunt primele capitole: după izvoare antice și umaniste, stolnic ul descrie și discută despre Daci a
antică și despre locuitorii ei „dachii”; faima și vitejia lor î l impresionează.
Capitolul cel mai consistent este cel despre Vlahii de unde s ă zic vlahi, sau alt nume iar
mai tot așa, căruia scriitoriu cum i-au pl ăcut puindu-le numele și mai ales de unde se trag ei28.
După analiza unor izvoare, confruntate cu propriile convingeri, cronicarul Cantacuzino
notează: „Ci dară, s-au zis, acest pământ Dachia chemându-se, ș i cum dachii îl stăpâniia cu craii
lor până la Dechebal, cel mai de pre urmă craiul lor, și cum că Traian Ulpie, împărat al
romanilor, într-a doaoa oștire-i spre ia desăvârșit o au luat ș i o au supus, den crăie, ținut mai mic,
cu voievozii făcâd-o, aceastea din ceale mai de sus zise am cun oscut; și cum că apoi Traian
mulțime de romani du pretutindenea den biruințele lui au adus a icea de au așezat lăcuitori și
paznici acestor țărâ, den carii și pănă astăzi să trag acești r umâni ce le zicem noi, iară grecii și
latinii, vlahi și volahi le zic, încă ne-am adeverit den istori cii cei mai de credință și mai numeiți
ce sânt”29.
Ca rezultat final al acestui capitol, Cantacuzino scrie: „Iară noi într-alt chip de ai noștri și
de toți cîți sânt rumâni, ținem și creadem, adeverindu-ne den m ai aleșii și mai adeveriții bătrâni
istorici și de alții mai încoace, că valahii, cum le zic ei, ia ră noi, rumânii, sântem adevărați
romani și aleși romani în credință și în bărbăție, den carii Ul pie Traian i-au așezat aici în urma lui
Decheval, dupre ce de tot l-au supus și l-au pierdut, și apoi ș i alalt tot șireagul împăraților așa i-
au ținut și i-au lăsat așezați aici și dintr-acelora rămășiță s ă trag până astăzi rumânii aceștia.
Însă rumânii înțeleg nu numai ceștea de aici, ce și den Ardeal, carii încă mai neaoși sânt,
și moldoveanii, și toți câți și într-altă parte să află și au a ceastă limbă, măcară fie și cevași mai
osebită în niște cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, tot romani îi ținem, că
toți aceștea dintr-o fântână au izvorât și cură”30.

26 Istoria Țării Române ști, în Cronicari munteni , Ediție ingrijită de M. Gregorian, Editura pentru literatură,v ol. I,
București, 1961, p.5.
27 Adolf Armbruster, op. cit. , p. 222.
28 Ibidem , p. 223.
29 La Toppeltinus, stolnicul amintește de „Enia Sulven” cu teoria s a d e s p r e „ F l a c ” l u a t d i n „ s t i h u r i l e l u i O v i d i e
Nason”. C. Cantacuzino este primul erudit, după știința noastră , care traduce în proză „poslania” a „foarte bătrânului
poet”, p. 37.
30 Istoria Țării Române ști, în Cronicari munteni , ed.cit ., p. 52.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
7 6Stolnicul Cantacuzino consacră ultimele două capitole soartei r omano – dacilor după
retragerea administrației romane din „Dachia” și surprinde în p rimul rând viziunea boierului
muntean asupra statorniciei elementului roman și a realizării s intezei daco – romane: „Așa deci
rămâind romanii în toată Dachia păzitori și moștean pen cetăți și pen ținuturi, împărțindu-și
pământuri și locuri, având voievozii lor, câtăvași vreme s-au t ras așa și au stătut. Însă nici urmele
lor într-alt feliu să mai mutase și să mai schimbase, să le zic ă vlahi sau într-alt chip, ci oastea
romană când să vorbiia de dânsa, iar cându nu, dachi să chiema; și tot dachi încă multă vreame
încoace și de mulți să numiia, pentru că și din dachi și gheti era încă mulți rămași, cum și mai sus
s-au zis, că nu s-au putut stinge toți oamenii dintr-o țară, cu m nice să poate, ci tot au rămas…
Măcară și acei dachi, măcară și acei romani, carii apoi de mult ă vreame prent-atâțea ani
tot într-un loc trăind și lăcuind, și bine unii cu alții ameste cându-se pen rudenie, unul luund fata
altuia, altul feciorul altuia, atâta s-au amestecat și s-au uni t, cât mai pe urmă împreună tuturor
dachi le zicea, pănă când grecii scriitorii întâi, zic toți, că le-au schimbat numele de le-au zis
vlahi. Avem și acest semnu, că atâta să unise acei romani de ai ci cu acei dachi, cât nu s-au mai
despărțit apoi între dânșii nici când s-au rupt den Împărățiia Romană și au intrat pentru dânșii
alte limbi, ci tot într-una s-au ținut și au rămas și până astă zi.
Însă romanii, carii era tot mai varvari, îi ținea pe dachi, cum și era și veade, căci când să
mâniia și să certa între dânșii, în loc de ocară cum s-ar zice, romanul zicea celora: dac, adecăte ‹‹
înțeleage, varvare ››. Care cuvânt și până acume să aude de cât e vreun rumân de cei bătrâni, la
carii au mai rămas doară câte o urmă de acei mai bătrâni, den o m în om păzindu-se, carii ca
aceștia țin și au și câte un cuvânt de acealea. Că iată, când v or să cearte sau să zică în loc de
ocară vreunul om ce-l veade moale, căscăund și blestemat, îi zi c: dac, care va să semneaeze aceia
ce zicea pe atuncea”31. De stolnicul Cantacuzino se leagă o observație concludentă. S -a văzut
până acum felul în care străinii, în contact cu populația român ească, au luat cunoștință despre
romanitatea lor pe care apoi au fundamentat-o cu argumente știi nțifice. Acest fundament
științific a fost mijlocit cronicarilor noștri prin lectura ope relor umaniste sau prin discuții purtate
cu umaniști străini; ultimul exemplu grăitor în acest sens îl c onstituie Miron Costin. Și
Constantin Cantacuzino își elaborează teoria pe baza conștiințe i autohtone generale a originii
romane și pe cea a argumentării ei livrești, umaniste; dar el n u are nevoie să recurgă la discuții și
informații orale culese de la străini („rumânii bătrâni” îi fur nizează detalii și legende istorice pe
care le-a valorificat din plin) ci dimpotrivă, a atins un grad atât de înalt în cunoașterea originii și
a trecutului neamului său și al țării sale, încât a dobândit o faimă ce trece granițele naționale; ca

31 Ibidem , pp. 54-55.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
7 7urmare, străinii i se adresează lui Constantin Cantacuzino pent ru a obține informații suplimentare
privind originea neamului românesc32.
Istoria lui Cantacuzino este o operă unică în felul ei în ansamblul pr oducției istoriografice
muntene a epocii brâncovenești, o lucrare consacrată exclusiv î nceputurilor și originii neamului.
Ultimul și cel mai de seamă reprezentant al umanismului român d in epoca de aur a
culturii medievale naționale este Dimitrie Cantemir, tipul cărt urarului român pe care îl întâlnim
î n a c e a s t ă e p o c ă d e o p o t r i v ă î n M o l d o v a ș i Ț a r a R o m â n e a s c ă : b o i e r de vază, deținând înalte
dregătorii și ocupând o importantă poziție în viața politică a ț ă ri i , d o t a t c u o i n s t r u c ț i e s ol i d ă
dobândită la unul din focarele culturii europene, cunoscător al mai multor limbi și însuflețit de
dragoste pentru trecutul neamului său33.
Opera istoriografică a lui Dimitrie Cantemir, cu preocupările s ale pentru trecutul antic și
obârșia românilor nu stă izolată în marea și ampla producție de cronici ce marchează epoca de
aur a culturii medievale românești. Ea este inaugurată în Moldo va de Grigore Ureche, iar în Țara
Românească de stolnicul Constantin Cantacuzino. Premergătorul n emijlocit a lui Dimitrie
Cantemir este însă Miron Costin, în a cărui operă descoperim re alizarea primei sinteze naționale
a elementelor conștiinței romanității la români: cel autohton , a l t r a d i ț i e i o r a l e , c o n s t â n d î n
amintirea Romei și în conștiința populară a descendenței din ro manii Daciei traiane, și cel
cărturăresc, de proveniență externă, – dar condiționat și generat de cel a utohton – constând în
„documentarea” istoriografică a trecutului roman și în latinita tea limbii române34.
Gândirea românescă a acestei vremi a dat încă un titan moldovea n, dar și european, al
prezentării romanității românilor: Dimitrie Cantemir. Principel e moldovean este tipul
umanistului medieval național, exponent al clasei dominante, re prezentant fidel al unei puternice
și bine conturate orientări politice, erudit de seamă, cu o pre gătire științifică de nivel european,
istoric în primul rând.
Din vasta sa operă, două sunt de bază, în care Cantemir trateaz ă și problema descendenței
n eam ul ui , scri se î n ti m pul șederii sal e î n Rusi a. A ceste d ouă l ucrări sunt: Descriptio antiqui et
hodierni status Moldaviae (Descrierea st ării de o dinioar ă și de astăzi a Moldovei) , terminată în
1716 și Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor (1719 – 1720), Hronicul fiind redactat
într-o primă formă, concisă, în limba latină, în anul 1717, sub titlul Historia Moldo – Vlahica .

32 Adolf Armbruster, op. cit. , p. 228.
33 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei RSR, București, 1974, p. 78.
34 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
7 8
3.1. Descriptio Moldaviae

Descriptio Moldaviae este o primă prezentare sintetică românească a Moldovei din pun ct
de vedere geografic, istoric, politic, instituțional, social, a dministrativ, etnografic, religios și
cultural. În această lucrare, Dimitrie Cantemir atinge doar în treacăt, dar esențial, romanitatea
românilor; în plin proces de redactare a Descrierii Moldovei , el lucra deja la Hronic , destinat
exclusiv acestei probleme. Această lucrare afirmă, așadar, conc is pietrele unghiulare ale
romanității: colonizarea romană, descendența românilor din roma nii Daciei, deci continuitatea și
unitatea neamului, latinitatea limbii române, romanitatea unor instituții juridice35.
La elaborarea Descrierii , mai ales în ceea ce privește aspectele și unele detalii istor ice,
Dimitrie Cantemir recurge la numeroase surse interne cronicăreș ti și documentare, desemnate de
autor prin noțiunea de „diplomele vechilor Principi” și cele „a le vechilor spițe”36.
Dimitrie Cantemir dedică un capitol aparte problemei „obârșiei limbii moldovenești”.
Autorul arată că în această chestiune se disting două păreri di ferite. Conform unor istorici, care
pornesc de la asemănarea dintre limba italiană și cea „moldoven ească”, aceasta din urmă este
derivată din dialectul italian. Conform celei de-a doua – „limb a moldovenilor” își are originea în
vechea limbă latină, pe care o vorbeau „coloniile romane…stră mutate în Dacia”37. Cei care
afirmă că limba latină a fost mama bună și adevărată a celei mo ldovenești se bazează îndeosebi
pe aceste temeiuri: în primul rând, zic ei, coloniile romane au fost aduse în Dacia cu mult mai
înainte ca limba romană să se fi alterat în Italia din pricina năvălirilor goților și vandalilor; nici
unul dintre istorici, apoi nu pomenește undeva că ele în timpul domniei barbarilor s-ar fi întors
din nou în Lațiu și deci locuitorii Daciei nu și-au putut alter a limba lor printr-o limbă care nu
există încă38.
Moldovenii nu s-au numit niciodată italieni, nume care în vremi le următoare a început să
se întindă asupra altor romani din locuri mai îndepărtate, ci t otdeauna au păstrat numirea de
romani, care în acea vreme când capitala lumii întregi era la R oma era comun tuturor locuitorilor
Italiei.
Comparând cele două limbi prin exemplificări concrete, autorul constată că „limba
moldovenească” este mai aproape de limba romanilor, adică de li mba latină, decât cea italiană.
Italianul pune articolul înaintea numelui, moldoveanul în urma lui39, de exemplu:

35 Ibidem , p. 79.
36 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , Editura Academiei RSR, București, 1973, p. 273.
37 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Dimitrie Cantemir – istoric”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor
(secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008, p. 28 3.
38 Descrierea Moldovei, ed. cit ., p. 363.
39 Ibidem , p. 365.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
7 9italianul – l` huomo, la moglie
moldoveanul – omul, muierea.
Italianul are un singur articol masculin, la singular il, la plural gli sau i, la feminin singular la,
plural le. Moldovenii însă au două articole la singular masculin, ul și le, unul pe care îl adaugă
numelor care se termină în consoană, celălalt numelor care se t ermină în vocală, de exemplu
omul, calul, scaunul, vasul, pomul, șarpele, câinele40 etc. Pentru pluralul numelor de ființe
adaugă articolul i, de exemplu: caii, oamenii , pe când cele neînsuflețite se termină cu articolul
feminin ele, precum: scaunele, vasele, mesele41 etc.
Principele moldovean mai considera că numele dat de polonezi ș i unguri moldovenilor
„vloch” ar veni prin asemănarea limbii nu de la numele dat de a c e s t e p o p o a r e i t a l i e n i l o r , c i
invers, adică de la moldoveni, care erau mai cunoscuți lor, fii ndu-le moldovenii vecini, același
nume a fost trecut și asupra italienilor42.
Can tem i r susți ne că î n urm a un ei an umi te ev ol uții i stori ce „ ca și aproape toate celelalte
limbi, la fel și cea moldovenească îngăduie diferite graiuri. V orbirea cea mai curată își are vlaga
în mijlocul Moldovei, primprejurul Iașilor”, ca urmare a prezen ței curții domnești43, idee din care
se întrevede lesne patriotismul de moldovean al lui Dimitrie Ca ntemir.
Pornind de la faptul că mai multe secole la rând moldovenii fo loseau scrisul și limba
slavonă, principele Cantemir încearcă să stabilească în care ci rcumstanțe istorice s-a produs în
Moldova trecerea de la literele și scrisul latin la cel slavon . Moldovenii, fiind un popor latin, în
mod firesc au folosit mult timp literele și scrisul latin și sc himbarea s-a produs, precum
întrevedea pe atunci, de altfel în mod eronat, Dimitrie Cantemi r, pe timpul lui Alexandru cel
Bun, când la „Conciliul de la Florența” la care „Mitropolitul M oldovei…trecuse în tabăra
latinilor”44, semnând actul de unire a celor două biserici romano – catolic ă și ortodoxă… „spre a
stârpi din biserica moldovenească” influențele „latinești”, l-a convins pe voievodul țării „să deie
poruncă ca nu numai oamenii cu alte păreri despre cele sfinte, ci și literele latine să fie
surghiunite din Principatul său” și în locul lor „să le pună în loc pe cele slavonești”45 .Această
schimbare Dimitrie Cantemir o găsește „nelalocul ei”, căci prin intermediul limbii slavone tinerii
moldoveni puteau să studieze doar cărțile religioase și acestă stare de lucruri a dus la „barbaria”
de care „este acum stăpână în Moldova”46. Autorul Descrierii consideră că în Moldova situația a

40 Ibidem .
41 Ibidem .
42 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, „Dimitrie Cantemir – istoric”, în Andrei Eșanu (coord.), op. cit. , p. 284.
43 Ibidem .
44 Ibidem .
45 Ibidem .
46 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
8 0început să se schimbe spre mai bine din domnia lui Vasile Lupu (1634 – 1653), care a întemeiat
„o școală grecească” și a „pus la cale o tipografie grecească ș i moldovenească”47.
Dimitrie Cantemir face o observație importantă cu privire la af irmația că în graiul
moldovenesc se întâlnesc și alte cuvinte împrumutate „din graiu l turcilor, grecilor și leșilor”,
argumentul fiind că acest fenomen lingvistic s-a produs în urma dezvoltării comerțului între
Moldova și țările respective „după ce au început să facă negoț cu aceste neamuri”.
Școala cronicarilor moldoveni și munteni ajunsese la o concepți e clară despre originea
neamului românesc și despre istoria țărilor române48. După părerea cronicarilor, românii se trag
din coloniști romani; ei au observat că limba română este de or igine latină, numele neamului:
r o m â n i c a ș i d e n u m i r i l e d a t e d e s t r ă i n i : v l a h , v o l o h , s u n t c e l e date popoarelor ce se trag din
romani. În timpul „năvălirilor barbare” urmașii coloniștilor tr ăiau în părțile muntoase, dar după
înfrângerea tătarilor au revenit în vechile lor locuințe, cu „a l doilea descălecat (de peste munți),
cu Dragoș din Maramureș și Negru Vodă din Făgăraș49. Moldovenii, muntenii și românii din
Transilvania formează același popor, despărțit acum în trei sta te, de la „descălecat”. Moldova a
rămas independentă și afirmația cronicarilor poloni că ar fi fo st supusă, vasală, a Poloniei, este
rezultatul trufiei poloneze50. Turcii au supus Moldova cu forța, dar acest popor român cu or igine
strălucită trebuie salvat, popoarele civilizate din Europa sunt datoare să-l ajute să-și capete
libertatea. De aceea Miron Costin a scris istoria poporului rom ân în limba polonă, pentru că-și
pusese speranța în ajutorul polon, scria deci istoria cu un îna lt scop de propagandă51.
Această concepție istorică a cronicarilor este reluată în între gime și completată și de
Dimitrie Cantemir. Și el începe Descrierea Moldovei cu colonizarea romană, vede asemănarea
dintre limba română și cea latină, și el scoate argumentul lati nității noastre din numele neamului
și din cel dat de străini52.
Faptul că Dimitrie Cantemir și-a redactat cartea lui în limba l atină corespunde acelorași
scopuri de înaltă propagandă pe care le-a avut și Miron Costin, când a scris în polonă despre
originile și suferințele românilor.
Așadar, în Descrierea Moldovei nu se arată dezrădăcinat prin înălțimea culturii lui, el se
leagă și continuă vechea școală a cronicarilor, dezvoltând idei le acestora53.
Cantemir e un savant, dar totodată un domnitor, cu o conștiință a suveranității mai activă
ca oricând în acel an 1714, când își începe opera. Vorbește dec i în numele unui popor ca suprem
reprezentant al lui, singurul îndreptățit să afirme o colectivi tate integrală, pe toate axele spațiale

47 Ibidem , p. 285.
48 P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir: via ța și opera, Editura Academiei RPR, București, 1958, p. 149.
49 Ibidem .
50 Ibidem .
51 Ibidem .
52 Dimitrie Cantemir, op. cit. , p. 53.
53 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 150.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
8 1și tem poral e ale existenței ei54. Tonul suveranului care își prezintă domeniul, țara și poporul cu
accentele sacrale ale înaltei lui demnități însuflețește toată scrierea55.
Descrierea Moldovei , prin accentuarea originii romane a poporului și a limbii roma ne,
continuă și dezvoltă ideile cronicarilor noștri. Dimitrie Cante mir nu trăiește cu sentimentul că
strămoșii noștri – romanii – sunt cuceritorii lumii, ci (într-o viziune originală) încearcă
sentimentul măreției că strămoșii noștri sunt creatori de civil izație.

3.2. Hronicul vechimii romano – moldo – vlahilor

Hronicul a vechimii romano – moldo – vlahilor e s t e u l t i m a s c r i e r e a l u i D i m i t r i e
Cantemir (1717), scrisă în latină și tradusă apoi în română. Es te o lucrare de sinteză și prezintă
concepția lui Cantemir asupra formării poporului român și a lim bii române. Va demonstra pe
întreg cuprinsul cărții, vechimea și continuitatea neamului rom ânesc, mult mai vechi decât alte
neamuri și originea „nobilă” a poporului romano – moldo – vlah. Cantemir inaugurează
prestigiosul efort al istoriografiei române de a determina și f ixa „locul românilor în istoria
universală”.
Titlul complet al lucrării este: „Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor, întîi pre
limba lătinească izvodit, iară amu pre limba românească scos”.
În „Precuvîntarea către cititoriu”56, Cantemir arată că i-a fost în gând să scoată acest
Hronic în două tomuri. „Deci tomul dintăi, să se numească Hroni cul a vechimii – Romano –
Moldovlachii. Carile începînd de la descălecatul Dachii cu Roma ni, adecă de la Traian Marele
înpărat… și pănă la înturnare lui Dragoș Vodă în țara Moldovi i și lui Radul Vodă Negrul în țara
Munteniască, care s-au tâmplat, pre anul 1274”57. Iar tomul al doilea urma să cuprindă istoria
poporului român „de la întoarcerea pomeniților domni pe la locu rile lor din bejeniile Ardealului
până în vremurile noastre”. „ al doile tom iaste s ă înceapă de când cur ățindu-să locurile aceste
de Tătari, și de toate n ăpăzile altor varvari, și precum zis ăm, pomeni ții Domni întorcându-s ă pre
la locurile lor din bejeniile Ardialului, cu deos ăbite tituluri a Domnilor de Moldova, și a
Domnilor Muntene ști, a să vesti au început ”58.
În titlul primei cărți, găsim enunțată una din concepțiile de b ază a lui Cantemir:
„Hronicon a toată Țara Romăniască (care apoi s-au împărțit în M oldova, Munteniască, și
Ardialul) din descălecatul ei de la Traian Înpăratul Râmului. A șișdere pentru numerele, carele au

54 Dimitrie Cantemir, op. cit. , p. 297.
55 Ibidem .
56Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII. Hronicul vechimei a romano
– moldo – vlahilor , publicat de pre originalul autorului de Gr. G. Tocilescu, me mbru al Acad. Române, București,
1901, p. 50.
57 Ibidem .
58 Ibidem .

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
8 2avut odată și carele are acmu. Și pentru Romanii carii de atunc e într-ânsa așăzîndu-să, într-
aceiași și până acmu necontenit lăcuiesc”59.
În Precuvântarea dinaintea Hronicului (propriu – zis) găsim exprimat unul din mobilele
scrierii acestei cărți: îndemnul Academiei din Berlin: „însă în pinși, și poftiți fiind de la unii
priiatini streini, și mai cu dedins, de la însoțirea noastră ca re iaste Academia științelor de Berolin,
nu numai odată sau de doaâ ori, ci de multe ori îndemnați, și r ugați fiind, pentru ca de îcepătura,
nemul, și vechime Moldovenilor, precât adevărul poftește, măcar cât de prescurt, să-i înștiințăm.
Așijdere de lucrurile, carile în vremile stăpănitorilor, din de scălecatul țărâi Moldovei, cel
vechiu până la vremile noastre sor fi tâmplat, de stare și pusu l locului ei; de așezământul aerului,
bișugul pământului, ocolitul hotarâlor, și de altele, carile sp re folosul vieții omenești caută, și
încă și obiceele, lege, țeremoniile politicești și besericești, și de alte acrile spre orânduiala și
cinsteșiia omenească stăruiesc, precât în putința slabei noastr e știință va fi, să-i adeverim”60.
Dar, nu numai acest îndemn l-a determinat pe Dimitrie Cantemir să scrie Hronicul , ci, și
dragostea față de poporul său. Așa a apărut Historia Moldo – Vlachica , p r i m a f o r m ă a
Hronicului .
Istoria poporului român trebuia să înceapă cu expunerea origini i lui, de la colonizarea
Daciei de către romani pe timpul lui Traian, urmărind în contin uare desfășurarea evenimentelor
în ordine cronologică61. De aici, denumirea de Hronicul vechimii romano – moldo – vlahilor . Tot
ce nu intra în această expunere cronologică a istoriei poporulu i român s-a tratat într-o bogată
introducere alcătuită din trei „cărți” numite și Prologomene . Scrierea cuprinde deci, două părți:
Prologomena și Hronicul propriu zis.
Astfel, în prima dintre aceste trei cărți, Cantemir se ocupă d e geografia Daciei, vorbește
apoi despre locuitorii ei pe care-i numește sciți. Mai pe urmă, aceștia s-au numit daci, geți și dai
care sunt tot de un neam, numai că popoarele vecine lor pe acei a care locuiesc spre vărsarea
Dunării în Marea Neagră îi numesc geți, iar pe cei care se înti nd spre izvoarele Dunării îi numesc
daci: „ Așijdere o parte a lui Stavron, acolos pomenind, aicea deplin o vom poftori-o, carile dup ă
ce zice la locul pomenit, precum Ghe ții, stau spre mare neagr ă, iară Dachii spre izvoarele
Dunării”62. Se ocupă apoi pe larg de istoria dacilor, care au ajuns la ce a mai mare putere în
vremea lui Decebal „ om nu mumai în lucrurile ostene ști prea vîrtos, ce încă și la minte prea
ascuțit și plin de meșteșuguri”63. Se ocupă pe larg de războaiele dintre romani și daci, insistâ nd
asupra dârzeniei dacilor de a-și apăra țara. Decebal rezistă un t i m p , d a r î n c e l e d i n u rm ă e s t e
înfrânt. Ca să nu cadă viu în mâna lui Traian „singur sie ș-au făcut moarte. Traian după izbândă

59 Ibidem , p. 57.
60 Ibidem , p. 179.
61 I. D. Lăudat, Dimitrie Cantemir: via ța și opera, Editura Junimea, Iasi, 1973, p. 174.
62Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit., p.70.
63 Ibidem , pp. 80-81.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
8 3minunată ca acesta, întâiu cetate Zarmizoghetusa, scaunul lui D echeval, apucând (pre acesta mai
apoi au numit-o de pe numele său Ulpia Traiana)”64.
În cartea a II-a, Cantemir se ocupă de istoria romanilor pe car e-i socotește descendenți
din grecii care au făcut războiul troian. Autorul scrierii se o prește în continuare doar asupra
domniei lui Traian, considerat o mare glorie romană, de care se leagă însăși istoria poporului
nostru. Este amintită colonizarea cu „orășeni din toate cetele slujitorești, mulțime de oameni
alergând, cu case, cu femei, cu copii cu tot, în Dachiia au ale rgat. Prin toate locurile s-au așezat
și cu dânșii cetățile și trecătorile cele despre partea tătaril or au întărit și le-au străjuit”65.
Privind în perspectiva viitorului soarta coloniștilor romani, C antemir subliniază
continuitatea lor în Dacia: „nici o dată piciorul din hotarâle sale afară, nu s-au scos; cei înfipți, și
nezmulți au rămas, precum și ale lor, și ale noastre hronologii aiavea au rămas”66.
Cartea a III-a se ocupă de combaterea istoricilor care au înțe les greșit formarea poporului
nostru, apoi de basna lui Simion Dascălul, căruia îi spune „Sim ion călugărul, combătându-i
părerea despre originea moldovenilor.
Partea Hronicului în care Cantemir trece la povestirea istoriei poporului său, p e care o
începe de la cucerirea Daciei de către romani și o aduce până l a anul 1274, este cuprinsă în zece
cărți.
În Cartea I , sunt povestite războaiele romanilor cu dacii, care se termină cu sfărâmarea
statului dac și moartea lui Decebal. Aici întâlnim părerea lui Dimitrie Cantemir în legătură cu
retragerea romanilor din Dacia în sudul Dunării. El o vede ca o „bejenie” din fața „barbaril or”;
întorcându-se în locurile din care au plecat imediat ce au apăr ut condiții de viață favorabile67.
„ Unii s-au re tras pen tru un ti m p di n f ața barb arilor și apoi s- au întors înapoi; alții au rămas pe
loc, apărându-și casele, viile, țărînile, orașele și cetățile, că dulce este dragostea moșii”68.
În Cartea a II-a , se ocupă de retragerea populațiilor romanice în sudul Dunării d i n
ordinul împăratului Aurelian, retragere de scurtă durată. „Trag erea romanilor din Dachiia în
Mysia sub Aurelian nu a fost nici lungă nici veșnică, ci scurtă și numai până la o vreme”69, și
„iarăși la locul lor s-au înturnat și la moșiile lor cele dintî i”70, „dulce este dragostea moșii”71.
În Cartea a III-a se u rm ărește exi sten ța rom anil or î n Dachi a de l a Con stan ti n cel M a re
până la Teodosie cel Bătrân.
În Cartea a IV-a se urmărește continuitatea elementului romanic în Dacia de la Teodosie
cel Bătrân până la Anastasie împărat.

64 Ibidem , p. 83.
65 Ibidem , p. 105.
66 Ibidem , pp. 106-107.
67 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 181.
68 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 229.
69 Ibidem , p. 224.
70 Ibidem , p. 225.
71 Ibidem , p. 229.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
8 4În Cartea a V-a se ocupă de perioada năvălirii bulgarilor în Peninsula Balcani că și de
schimbarea numelui Dachiei în Valahia. Bulgarilor li se datorea ză schimbarea numelui Dachiei
în Volohia. Acest nume a fost dat de la început întregii Dachii , iar cu vremea, când s-au
întemeiat state de sine stătătoare în cuprinsul fostei Dachii, o parte a ei s-a numit Moldova72,
singura țară muntenească a rămas cu numele de Valahia73, i ar al tă parte s-a numi t Transilvania
sau Ardealul.
În Cartea a VI-a se urmărește continuitatea romanilor în nordul Dunării din tim pul
împăratului Anastasie până în vremea năvălirii ungurilor în cen trul Europei și așezarea lor pe apa
Tisei74.
În Cartea a VII-a se urmărește traiul romanilor în Valahia până în anul 1185. Se ocupă
din nou de „basna” lui Simion dascălul. „Vino acum aicea iscusi tule în basne Simioane și teaca
minciunilor Misaile și te uită la românii și lăcuitorii Volohii despre care voi ați născoit
minciuni”75. „O, câtă ocară un măzac (mincinos) ca Simion și ca Misail au adus
moldovenilor!”76. Cantemir încheie capitolul, subliniind încă odată continuitat ea elementului
romanic în Dacia.
În Cartea a VIII-a autorul se ocupă de istoria „romano – vlahilor din Mysia, Thra chia,
Macedonia și până la Greția” subliniind că „vlahii care sînt în țara grecească sînt tot un neam cu
românii noștri”77, căci: „Norodul acesta al valahilor, mai întîi în Mysia și apo i în Tesalia s-a
lățit”78. După cum se vede, Dimitrie Cantemir susține părerea greșită c ă elementele romanice din
sudul Dunării sunt venite din nordul Dunării. În realitate, ele sunt urmașii romanilor așezați în
Peninsula Balcanică în vremea expansiunii romane în aceste părț i79.
În Cartea a IX-a este abordată continuitatea elementului romanic în Dacia în pa ralel cu
istoria tătarilor, a ungurilor și a turcilor urmărindu-i de la originile lor până în vremea contactului
c u p o p o a r e l e d i n r ă s ă r i t u l E u r o p e i80. Dimitrie Cantemir termină cu o apostrofă la adresa lui
Simion dascălul: „Cum puteau Valahii, care erau în temnițele Râ m ul ui să oprească pe tă ta ri să
intre în țara ungurească! Trebuie să se rușineze măzacul (scorn i t o r u l d e b a s n e ) S i m i on c a r e l e
nesocotind istoriile, basnelor urmează”81.
În Cartea a X-a este expusă situația populațiilor romanice din Dacia după năvă lirea
tătarilor până la întemeierea țărilor românești de către Negru – Vodă și Dragoș – Vodă82.

72 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 183.
73 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 304.
74 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 183.
75 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 366.
76 Ibidem , p. 367.
77 Ibidem , p. 398.
78 Ibidem .
79 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 184.
80 Ibidem .
81 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit., p. 448.
82 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 185.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
8 5Dimitrie Cantemir exprimă un punct de vedere înaintat, față de predecesorii săi: Miron
Costin și Nicolae Costin, apropiindu-se din punctul de vedere ș tiințific al istoricilor de azi. Astfel
pe când Miron Costin și Nicolae Costin credeau că populațiile r omanice din Dacia s-au retras
spre munți, fugind din calea popoarelor migratoare și au lăsat pustii locurile ocupate mai
dinainte, Cantemir susține continuitatea elementului romanic în D a c i a î n t o a t e p ă r ț i l e D a c i e i ,
chiar în timpul năvălirii „barbarilor”83. „Precum au început romanii, din descălecătura lor, de la
Traian împărat, prin toată Dachiia, așa au și ținut. Și măcar c ă pe vremea năpăzilor vărvărești
(năvălirii barbarilor) mult s-au clădit și s-au zduncinat; însă de pe hotarele Dachii de tot afar ă n-
au ieșit, ce, numai de la câmp spre munți, adecă despre Dunăre și despr e Prut spre părțile
Ardealului să trage! Iară, după ce trece fortuna acelor prăzi v ărvărești, iarăși la locurile sale ieșiia
și cu toții supt o stăpânire fiind, toate locurile și cetățile unde acmu Ardealul, Moldova și
Muntenia iaste, ține”84. Dimitrie Cantemir își întărește opinia sa cu mărturia și a un ui istoric
străin, Anton Bonfin, cronicar ungur, care spune următoarele: „ Românii, care din romani sunt
născuți, care, limba lor și astăzi mărturisește, măcar că între multe și deosebite neamuri au stătut;
însă cineva despre locurile lor s ă-i dezrădăcineze n-au putut. Lăcuit-au pe olatul cest de ceasta
parte de Dunăre, unde au fost lăcuind odinioară dachii și gheți i. Din polcurile și coloniile pre
carile Traian și alți împărați a romanilor îi au adus în Dachii a, Valahii aceștia să trag”85. Dimitrie
Cantemir susținea continuitatea el em en tul ui rom a n i c p e to t p ă m ân tul D a ci ei și conviețuirea și
colaborarea economică dintre băștinași și „barbarii” care venea u și treceau peste ei.
Subliniind de mai multe ori unitatea etnic ă a românilor, s-a referit tot de atâtea ori la
teritoriul locuit de ei , căruia i-a spus de fiecare dată Dacia86: „Dachiia noastră au fost de Traian
marile cu boiari cetățeni și slujitori romani descălecată și lă cuită, care nu s-a deslipit niciodată de
aceste pământuri”87.
Dimitrie Cantemir conștient de caracterul unitar al teritoriulu i locuit de români, simțea
necesitatea să-l denumească cu un nume general. Aceasta l-a dus la o serie de căutări
terminologice88. Unul dintre ele este Dacia , iar alt termen a fost „ Țările Române ști”, pentru
teritoriile: Muntenia, Moldova și Transilvania. „Varvarii aceșt ia cuprinzând „Țările Române ști”,
precum dincoace așa dincolo de Dunăre, au dat pricină numele ce l vechi a romanilor să se
schimbe în a volohilor după limba slavonească precum ei chema pe romani”89.

83 Ibidem .
84 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit., p. 463.
85 Ibidem , p. 464.
86 Cf. I. D. Lăudat, op. cit. , p. 187.
87 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit. ., p. 181.
88 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 187.
89 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 338.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
8 6Termenul de „Țările Românești”alterna cu cel de „Țara Româneasc ă”. „Iată și aice
Dachia între țările de romani ținută și de Gotthi, ca o țară româneasc ă, prădată să dovedește”90.
Numele de „Țară Românească”, este atestat și în titlul Hronicul ui „Hronicon ”. „A toată Țara
Românească (care apoi s-au împărțit în Moldova, Muntenească, și Ardealul) din descălecatul ei
de la Traian Înpăratul Râmului. Așijdere pentru numerele, carel e au avut odată, și carele are
acmu. Și pentru Romani carii de atunce într-ânsa așăzându-să, î ntr-aceiași și până acmu
necontenit lăcuiesc”91.
Reiese din acest exemplu că „Țara Românească”, din care s-a des părțit Muntenia,
Transilvania și Moldova, corespunde noțiunii de „ România ”92.
Hronicul este o operă cu caracter științific prin subiectul propus, dar prin demonstrațiile
din el, totuși, de multe ori apar în paginile cărții și procede e de compoziție specifice scriitorului.
Deși a stat departe de țară 22 de ani, Cantemir nu s-a înstrăin at de „graiul moldovenesc”.
Astfel în Hronic el ajunge să aibă fraza cea mai clară, iar în privința cuvinte lor să aibă cele mai
puține elemente lexicale străine93. Un exemplu în acest sens: „Măcar că Dachia, împreună cu
alalte mai sus pomenite țări, cu încungiurarea hotarălor decît alalte părți cu multul mai îngustă și
mai strîmptă era, însă cu bunătatea ceriului, cu temperamentul aerului, cu curgerea apelor, cu
ploada pământului, cu frumusețea cîmpiilor, cu desimea pădurilo r, cu mulțimea cetăților, cu
slava cetățenilor, cu cinsteșia noroadelor, cu virtutea și vitejia slujitorilor și cu mulțimea a altor
lăcuitori, decît alalte părți nu numai nu mai gios, ce încă cu multul a le covîrși poate”94. Se face
aici o bogată descriere în care elementele de ordin geografic s e unesc cu cele etnografice și
pitorești, politice, economice, pentru a ne reda imaginea țării dacilor. Limba acestei fraze nu
necesită nici un efort de înțelegere în privința topicei și a î nțelesului cuvintelor95. Un exemplu de
pasaj în care dragostea de țară și de poporul din rândurile căr uia a plecat îl determină să se
exprime într-o limbă de o claritate deosebită. „Însă acestea toate fiind de noi în limba lătinească
scrise și alcătuite, socotit-am că, cu strîmbătate, încă și cu păcat va fi de lucrurile noastre, de
aciia înainte, mai mult streinii decît ai noștri să știe. De ca re lucru acmu de iznoavă ostenință
luînd, din limba lătinească iarăși pre cea a noastră românească le prefacem. Slujească-se dară cu
ostenințele noastre neamul moldovenesc și, ca într-o oglindă cu rată, chipul și statul, bătrîneațele
și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc ca nu în trud ele și sîngele moșilor strămoșilor săi
să se mîndrească; ce în ce au scăzut din calea vredniciei limpe de înțelegînd, urma și bărbăția lor
rîvnind, lipsele să-și plinească și să-și aducă amente că, prec um odată, așa acmu tot aciia bărbați

90 Ibidem , p. 257.
91 Ibidem , p. 57.
92 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 188.
93 Ibidem , p. 188.
94 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 62.
95 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 190.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
8 7sînt carii cu multul mai cu fericire au ținut cinsteași a muri, decît cu chip de cinstea și de bărbăția
lor nevrednic de a trăi”96.
Întâlnim în Hronic m u l t e slavonisme ș i turcisme explicabile prin legăturile culturale și
politice cu popoarele respective, cunoscute de Dimitrie Cantemi r ș i d i n c ă r ț i l e v r e m i i î n c a r e
intraseră deja aceste elemente97. Câteva exemple de slavonisme : pogrebania98 (înmormântarea);
a se prest ăvi99 (a muri), blagocestiv100 (evlavios). Cantemir pe lângă cuvintele împrumutate din
alte limbi, creează cuvinte plecând de la rădăcini românești101. Iată câteva exemple: cinsteșiie102
(omenie), hloricar103 (înzestrat cu duhul minciunii). Căutând să facă mai sensibile argumentările
sale, Cantemir folosește epitete, comparații, stilul direct.
P r i n a c e s t e x e m p l u n e e s t e s u g e r a t ă g r e u t a t e a d e m o n s t r ă r i i p r o b lemei continuității
elementului romanic în anumite etape istorice „Mărturisim și nu fără puțină tînguială ne
cutremurăm de mare și de nepurtată greutate care vine asupră-ne; căci mari stînci în mijlocul
drumului ca neclătite stau; și multe și împleticite împiedicături, înaintea pașilor ni se aruncă,
carile și pașii înainte a-i muta ne opresc și calea hronicului nostru tare astupă; și ca troienile
omeților de vifor și de viscol în toate părțile spulberați și aruncați cărările cele mai dinainte de
alții călcate, atîta le acopăr și le ascund, încît nu fără mare frică primejdie este ca nu cumva
pîrtea rătăcind și cărarea pe care a merge am apucat, pierzînd, cursul istorii noastre în a dî n ci
vîrtoape și neumblați codri de povață lipsit, să cadă, și așa la doritul popas și od ihnă să nu putem
ajunge104.
Pentru a sugera greutatea demonstrării originei romane a poporu lui nostru, el exprimă
aceasta printr-o comparație sugestivă: „Precum nici un trandafi r fără ghimpi și nici un lucru fără
g r e u t a t e ș i f ă r ă p i e d i c ă s ă f i e n u s e p o a t e , a ș a ș i i s t o r i a n o astră pentru vechimea neamului
românesc nu puține, nici ușoare împiedicări pînă acum s-au arăt at105.
Atunci când i se adresează aspru lui Simion dascălul și lui Mis ail călugărul, Cantemir
părăsește tonul calm al demonstrației în cuvinte sobre, apostrofeaz ă pe adversarul părerii sale, i
se adresează cu epitete de o deosebită coloratură spre a-i minimaliza teza expusă. „Vi no, acuma
aicea, iscusitul în basne , Simioane și frumosule Misaile și vedeți pe românii din volohia, pre carii
pre aceste vremi ziceați că n-au fost nicăieri sau de au fost î ncă să fie fost la Rîm, sau precum voi
bănuiți în temnițele Rîmului”106. În altă parte, este judecat mai aspru: „Ce, Simionul acesta, ce-i

96 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 180.
97 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 192.
98 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 258.
99 Ibidem , p. 357.
100 Ibidem , p. 371.
101 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 192.
102 Operele principelui Dimitrie Cantemir publicate de Academia Română. Tomul VIII., ed. cit ., p. 179.
103 Ibidem , p. 150.
104 Ibidem , p. 297.
105 Ibidem , pp. 395-396.
106 Ibidem , p. 393.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
8 8zic dascăl, dar adevărat nedascăl, de acesta de toate sărac și gol fiind și pentru ca minciuna sa,
cu altă ceva să scutească ne avînd, măcar că la Hronic nu să pomenește, însă el și această
nepomenită n-au vrut să o lasă. Nu așa nevrednicule, nu a șa!”107. Cantemir urăște minciuna și
mincinoșii: „O, scîrnavă-i minciuna și însutit mai scîrnav mincinosul care o scornește!…Adevărat
dară, că dacă au fost adus Laslăul vostru tîlhari și oameni răi de l a Rî m și deșertî n d tem ni țele
Italii au umplut Maramurășul, acei tîlhari numai ai vo ștri părinți au fost, și de la dîn șii poate v-
ați învățat, a fura adev ărul istorii. Iară romanii, care sînt părinții moldovenilor și ai m untenilor,
precum cu multe și tari dovezi am arătat, totdeauna pre locuril e sale au lăcuit, precum și acmu
aceiași lăcuiesc”108.
Cantemir îl trage la răspundere în fața cititorilor săi pe Sarn ițki, istoric polonez pe care îl
cheamă la judecată minunându-se de enormele lui greșeli. „O, minunate Sarniție, cum poți
îndrăzni să spui că românii din Dachia grăiesc o limbă mai mult slavonească decît latinească!
Cum nu te uiți la alții și mai vechi și mai de ispravă decît ti ne, istorici care într-un glas
mărturisesc că limba românilor din temeiul ei este din cea lati nească”109. Dimitrie Cantemir
demonstrează grija deosebită de a folosi procedee literare cât mai variate spre a da viață
argumentării sale în problemele pe care le ridică Hronicul .
Planul cărtu rarul ui era să cupri n dă toa tă i stori a rom ânil or, de l a or igini până în vremea
sa. Fostul domnitor moldovean urmărea să dea poporului de care se despărțise cu inima strânsă
de durere o istorie sintetică, în care românii să fie priviți c a o unitate, de la origine până în
vremea sa110.
Românii sunt un popor romanic. Primul reprezentant de marcă a c ulturii umaniste în
m e d i u l r o m â n e s c a f o s t c r o n i c a r u l G r i g o r e U r e c h e . M i r o n C o s t i n a acordat la rândul lui, o
deosebită atenție originii românilor. De neamul moldovenilor reprezintă în istoria literaturii
române, ca și în cea a romanității românilor, primul tratat sav ant consacrat exclusiv analizei
originii neamului.
Figura dominantă a istoriografiei muntene este stolnicul Consta ntin Cantacuzino. Ceea ce
aduce nou stolnicul Cantacuzino în lucrarea sa Istoria Țării Române ști este exprimarea cea mai
clară și mai concisă a existenței conștiinței romanității la ro mâni.
Hronicul romano – moldo – vlahilor este lucrarea destinată exclusiv problemei
romanității românilor. Dimitrie Cantemir față de cronicarii ant eriori, inaugurează prestigiosul
efort al istoriografiei române de a determina și fixa locul românilor în istoria universal ă.

107 Ibidem , p. 367.
108 Ibidem , p. 393.
109 Ibidem , p. 152.
110 I. D. Lăudat, op. cit. , p. 195.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
8 9Hronicul devine cartea de căpătâi a Școlii Ardelene, ideile sale spriji nind procesul de
emancipare națională ce începe cu secolul al XVIII-lea, o influ ență deosebită având-o în geneza
istoriografiei iluministe ardelene.
3.3. Despre trecutul militar al poporului român

Dimitrie Cantemir ne-a lăsat un tablou al trecutului militar al românilor de o tulburătoare
veridicitate. Descifrându-i adevăratele rosturi, a știut să cit ească cartea istoriei glorioase a
neamului său, a românilor. Trecutul militar a reprezentat un el ement important, care, întrețesut
celor de natură lingvistică, arheologică, toponimică, a slujit demonstrației privind continuitatea,
permanența și unitatea poporului nostru111. Ideea omniprezentă în opera lui Cantemir este că
românii, animați de puternicul sentiment al libertății, s-au an gajat într-un șir nesfârșit de războaie
cu invadatori de tot felul, reușind să-și păstreze ființa și să biruie încercările timpului112.
Războaiele purtate de români au avut un caracter drept, de elib erare, de respingere a
invadatorilor străini, mânați spre aceste pământuri roditoare. Fenomenul militar și-a dezvăluit în
– Descrierea Moldovei , în Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor ș i î n al te s c ri e ri –
multe trăsături esențiale, confirmate de istoriografia militară românească.
Cantemir înfățișează cu mândrie epoca de glorie când strămoșii noștri dispuneau de oștiri
proprii capabile să săvârșească fapte de arme ce impresionau co ntemporanii. Au rămas adânc
încrustate în conștiința posterității.
Des invocat de Cantemir, sunt însușirile militare ale strămoșil or, începând cu locuitorii
„Daciei celei vechi”, cu romanii, și moștenite de succesorul le gitim al acestora, poporul
român113. Alături de tenacitate și vitejie, Cantemir a fixat multe alte virtuți ostășești ale poporului
român: spiritul de sacrificiu, setea nestinsă de libertate, isc usința în mânuirea armelor,
capacitatea de a se regăsi după înfrângeri. Dimitrie Cantemir s cria: „știu că cu greu iaste a să
mistui vechiul cuvînt carele zice: că gura care singură pre sin e să laudă pute. Așa iaste adevărat;
însă și adevărul grăind nime nu s-au rușinat. Că de va socoti c ititoriul nostru, însă cu socoteală
cumpănită, afla-va în românii aceștea ce nu va putea afla la mu lte alte neamuri, și în mici
domniile lor chivernisele, și cumpătări, cu multul mai istețe ș i mai nerv casă decît la mari crăii și
împărății”114.

111 300 de ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, ed. cit., p. 102.
112 Ibidem .
113 Ibidem , p. 105.
114 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano – moldo – vlahilor, Editura Institutului de arte grafice „Carol
Gobl”, București, 1901, p. 187.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
9 0Adresându-se lumii civilizate a vremii, Cantemir evoca trecutul pentru a deștepta
interesul contemporanilor față de poporul mic, mare la suflet ș i viteaz căruia i se cuvenea alt
destin.
Dezvoltarea artei militare românești constituia un factor princ ipal de care Cantemir a
ținut seama în explicarea trecutului de luptă pentru libertate și independență. Având de înfruntat
adversari mult mai puternici, poporul nostru a căutat să suplin ească inferioritatea numerică a
oștilor sale, prin adoptarea unor metode și procedee de luptă i ngenioase. Cantemir a fost
preocupat vizibil de arta militară a românilor. A întrerupt ade sea firul narațiunii pentru a releva
„meșteșugurile” marilor comandanți de oști. Principele arată că Decebal aflat în pragul de a fi
înfrânt de romani „Cu puterea neputînd isprăvi, iarăși la mește șugurile sale au alergat; căci
văzînd el că acmu biruința la romani să plecasă, și altă nu era , fără numai, după pierderea
războiului, să piardă și cetatea cea de scaun, care era acolea aproape, au poroncit mai cu
devreme, și au tot tăiat pădurea, care era aproape lîngă cetate , și au lăsat numai trunchii goli, în
carei au aninat arme slujitorești. Romanii gonind pe dachi asup ra cetății, și acmu zarea soarelui
de tot scăpătînd, și agiungînd la pădure cea tăiată, cu noaptea amăgindu-să, li s-au părut că toți
trunchii copacilor sînt oaste pedestră, cu arme împotriva lor, din cetate eșită, și așea de goană
oprindu-să, cu nedeplină biruință s-au întors în taberile lor115.
Un alt procedeu descris de Cantemir este cel aplicat de vlahii și bulgarii conduși de Asan
pentru a zdrobi oștirea lui Balduin. Detașamentul mic trimis în întâmpinarea inamicului a
abandonat câmpul de luptă și a pornit în goana cailor spre locu l unde se concentrase oastea vlaho
– bulgară. „Latinii, cu nebunia lor, mai mult decît s-ar fi căz ut gonindu-i, au sosit la locul unde le
iera lațurile și silțile întinse; așea acmu și caii fiindu-le o bosiți tot odată s-au deșteptat din toate
părțile de nepriatini ocoliți, unde încotro lua ne mai avînd, u nul de mulți împresurat fiind, numai
ce-și întorcea cerbicele cele vîrtoasă la sabie și mînule la le gături. Căzut-au îndată călărimea
latinilor cea mai de frunte; căzut-au și Doloicos Comesul de Pe lee; iară Balduin împăratul, viu au
căzut în robie la Ioan, […] carile încărcîndu-l de la picioar e pînă la grumaz de lanțuje și obezi și
de cătuș, l-au trimis la Tărnov, și acolo l-au pus în temniță”116.
Opera lui Cantemir cuprinde date de mare valoare privind trecut ul militar al românilor.
Admira și iubea tot ce aparținea micului și bravului popor al r omano – moldo – vlahilor. Rămâne
legat cu toată ființa lui de poporul român, al cărui fiu este.
Este mândru că poporul său a avut un trecut militar glorios, fă urit într-o luptă permanentă
pentru supraviețuire aici, unde s-a știut din moși – strămoși.

115 Ibidem , p. 167.
116 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
9 1

4. ΙSТORΙA ÎΝ OGLΙΝDA LΙТΕRAТURΙΙ

4.1. Istoria ieroglific ă

4.1.1. Arta narațiunii

În evoluția literaturii române, opera lui Dimitrie Cantemir rep rezintă un moment de
cotitură prin care se schimbă modelul narativ non-fictiv al cro nicarilor cu proza artistică, un act
de percepție a lumii prin intermediul creației.
Valoarea literară a Istoriei ieroglifice, i z v o r â t ă d i n i s t o r i a t r ă i t ă ș i a s u m a t ă d e a u t o r u l
narator, a fost remarcată și demonstrată, printre alții, de: Ni colae Iorga, Sextil Pușcariu, G.
Călinescu, Al. Piru, Elvira Sorohan1.
Cum sublinia P. P. Panaitescu, „opera lui Cantemir se integreaz ă î n c u l t u r a n o a s t r ă c u
rădăcini în trecut, cu prelungiri în viitor. El nu este o minun e a culturii noastre, nici un izolat. În
acest chip el apare nu micșorat, ci mărit, de vreme ce întotdea una perspectiva unei creații este
mai mare când e pusă în cadrul societății și poporului din care face parte”2.
Din cei 50 de ani neîmpliniți ai vieții sale, Cantemir a petrec ut peste 30 în străinătate, în
Turcia și Rusia. Această precizare este importantă pentru evalu area locului său în cultura
românească deoarece, indiferent de depărtarea lui de patrie, în vățatul a continuat să gândească și
să scrie românește ca orice cărturar de acasă. Capodopera liter ară care este Istoria ieroglific ă a
fost scrisă la Constantinopol, iar opera majoră a lui Cantemir, Hronicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor, în ultimii ani ai exilului său în Rusia. Prin limbă, idei, info rmație și atmosferă,
aceste opere se înscriu însă în fruntea scrisului românesc al t impului. Opera și viața lui Dimitrie
Cantemir se îmbină într-un tot, pe care nu l-am putea numi armo nios, din cauza aspectului
chinuit, cu contraziceri, accente de luptă, care merg de la mar ile concepții politice generale până

1Beneficiem de numeroase ediții ale romanului și de multe interp retări, printre care: Elvira Sorohan, Cantemir în
cartea hieroglifelor, București, Editura Minerva, 1978; Manuela Tănăsescu, Despre Istoria ieroglific ă, București,
Editura Cartea Romanească, 1970; Doina Curticăpeanu, Arhipelagul baroc, în Orizonturile vie ții în literatura veche
româneasc ă (1520-1743), Editura Minerva, București, 1975 .
2 P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Via ța și opera, Editura Academiei R.P.Română, București, 1958, p. 258.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
9 2la rivalitățile personale, momente de seninătate ale umanistulu i și omului de știință, toate
împreunate într-o viață de pasiune și de creație3.
Dimitrie Cantemir, mezin al unei familii de seamă, se naște la 26 octombrie 1673, iar
soarta sa este imediat hotărâtă, tatăl său, Constantin, pune un mare accent pe educarea constantă
a tânărului încă din primii ani. Astfel, Ieremia Cacavela, preo t grec, originar din Creta4, este adus
din Muntenia și așa începe inițierea viitorului succesor la tro n în tainele filozofiei și ale
literaturii, alături de limbile străine care circulau la acel m oment, latina și greaca.
L a v â r s t a d e n u m a i 2 5 d e a n i , D i m i t r i e C a n t e m i r î s i p u b l i c ă l a Iași prima sa lucrare,
Divanul sau Gâlceava În țeleptului cu Lumea, carte ce încearcă să rezolve eterna dispută dintre
trup și suflet, patimă și rațiune, sfânt și profan. Însă virtuț ile literare se vor consolida în cea mai
importantă operă literară a lui Dimitrie Cantemir Istoria ieroglific ă, terminată în 1705. G.
Călinescu o numește „adevărat Roman de Renard” românesc.5
Istoria ieroglific ă este o scriere cu un caracter deosebit în cadrul literaturii noastre din
epoca feudală. Este pe de o parte o scriere cu caracter istoric prin faptul că în ea este vorba de
personaje reale care au trăit într-o anumită perioadă istorică din viața celor două țări românești;
dar pe de altă parte este și operă literară prin procedeele art istice folosite de autorul ei pentru a ne
comunica conținutul de fapte6. Farmecul principal al scrierii lui Dimitrie Cantemir îl const ituie
narațiunea făcută pe baza alegoriei, în care psihologia personajelor din lumea reală a substituit-
o perfect prin imagini reprezentând animale și păsări corespunzătoare7.
Istoria ieroglific ă, scrisă la Constantinopol între 1703 – 1705, este considerată primul
roman din literatura română, un roman alegoric sau roman parabo lă. Dimitrie Cantemir
radiografiază, în limbaj criptografic, tabloul politic al epoci i sale, luptele complicate pentru
domnie dintre partidele boierești în Moldova și în Țara Românea scă, dintre Cantemirești și
Brâncoveni. În planul alegoric al romanului se luptă două țări, a patrupedelor (țara Leului) și a
păsărilor (țara Vulturului).
Dеșі dе -a lungul vrеmurіlor ocΙstorіa іеroglіfісă a fost soсotіtă roman, pamflеt polіtіс oc, еpopее,
satіră soсіală, сartе dе mеmorіі oc, еsеu, poеm, spесtaсol сu măștі, ocеa nu poatе fі înсadrată într -o
spесіе ocanumіtă, fііnd alсătuіtă în stіl baroс, сarе oc, sub prеtеxtul urіі șі răzbunărіі, sсoatе în
ocеvіdеnță іdеіlе fіlozofісе șі nеlіnіștіlе luі Сantеmіr dеsprе с ondіțіa ocomuluі în lumе, fapt се l -a
ocdеtеrmіnat pе Luсіan Βlaga să -l numеasсă „ ocΙnorogul alb” al gândіrіі românеștі.

3Sesiune științifică Dimitrie Cantemir, 300 de Ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei
R.S.România, București, 1974, p. 66.
4 I. D. Lăudat, Dimitrie Cantemir, Editura Junimea, Iași, 1973, p. 13.
5 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pân ă în prezent , Editura Minerva, București, 2003, p. 44.
6 I. D. Lăudat, op. cit., p. 89.
7 Ibidem , p. 91.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
9 3 ocМaі toțі іstorісіі lіtеrarі сarе s-au oсupat ocdе сapodopеra luі Dіmіtrіе Сantеmіr Ιstorіa
іеroglіfісă, a u ocrесunosсut dіfісultatеa dе a сlasіfісa aсеastă sсrіеrе, dе oca o înсadra într-un gеn
anumе. Adrіana Βabеțі șі -a іntіtulat oc сartеa сonsaсrată luі ocСantеmіr „Βătălііlе pіеrdutе” (іar la
sfârșіtul ocсеrсеtărіі „o bătălіе amânată”), tіtlul sugеrând dіfісultatеa ocdе a înсhіdе într-o formulă
opеra șі ocpеrsonalіtatеa prіnсіpеluі – sіtuat la răsсruсеa dіntrе сіvіlіzațіі ( ocOrіеnt – Oссі dеn t) șі a
еrеlor сulturalе ( ocΕv. mеdіu, Rеnaștеrе, baroс, еpoсa Lumіnіlor oc); autoarеa sе rеfеră totodată la
Ιstorіa іеroglіfісă сa ocla „tеxtul сеl maі grеu dе « prіns » – сеl puțіn în spațіul lіtеraturіі românе”8.
Sе dеsprіnd dіntrе сaraсterizărіlе făсutе Ιstorіеі oc, maі alеs două: aсееa dе roman ( ocіstorіс,
soсіal, autobіografіс) șі aсееa dе ocpamflеt. Мajorіtatеa еxеgеțіlor au optat pеntru forma roman oc.
Dеfіnіrеa Ιstorіеі сa pamflеt polіtіс a fost propusă ocdе P.P. Panaіtеsсu (în monografіa ocsa dіn 1958
сonsaсrată luі Dіmіtrіе Сantеmіr).
În eseul Νoі șі Dіmіtrіе Cantеmіr, publісat în „Românіa lіtеrară" ( ocnr. 33/2001), ocМanuеla
Тănăsеsсu rеіa іdееa luі P.P. ocPanaіtеsсu „aсеastă alсătuіrе еstе în іntеnțіa autoruluі în ocprіmul
rând, un pamflеt polіtіс”9. În сontіnuarеa octеxtuluі, сіtіm сu surprіndеrе сă autoarеa prіmеі
monografіі oc, dіn 1970, сonsaсrată Ιstorіеі іеroglіfісе, сonsіdеră ocaсum сă sсrіеrеa luі Сantеmіr
„transpunе în plan ocalеgorіс, sub oсhіі noștrі, faptе іstorісе sесі oc, dеrіzorіі, măruntе, lіpsіtе dе
orісе îmbogățіrе ocfісțіonală”10. Latura lіtеrară a sсrіеrіі сantеmіrіеnе еstе astfеl ocaproapе dе tot
anulată.
ocDar Ιstorіa іеroglіfісă sе sіtuеază în însușі punсtul dе ocgеnеză al lіtеraruluі în сultura noastră,
într- ocun momеnt auroral, сând gеnurіlе nu s- ocau сrіstalіzat înсă. Dе aсееa Ιstorіa еstе ocșі roman șі
pamflеt, arе un statut ambіguu oc, b a m a і m u l t , с a ș і „ r om a n u l ” l u і R a b е l a і s , u n s u p е r b с a r a с t е r
еtеroсlіt oc: găsіm aісі șі fісțіunе șі rеalіtatе, șі ocbasmе, șі rеflесțіі, șі dіgrеsіunі fіlozofісе, ocșі
сălătorіі fantastісе, pеіsajе sau arhіtесturі еxotісе, ocanесdotе lісеnțіoasе, umor, satіră, lіrіsm.
În се prіvеștе сaraсtеrul dе roman șі ocdе pamflеt, vom obsеrva сă raportul dіntrе сеlе ocdouă
іpostazе nu rămânе aсеlașі dе-a lungul ocîntrеgіі сărțі, modіfісându-sе pе măsură се ocînaіntăm dе la
înсеputul sprе sfârșіtul еі. oc
Unіі еxеgеțі au înсеrсat să rеzolvе еnіgma ocΙstorіеі іеroglіfісе pornіnd dе la іntеnțііlе
autoruluі. Dar ocun asеmеnеa dеmеrs nе duсе la un іmpas, ocсăсі autorul dіvulgă, în prеfață, două
іntеnțіі oc: una dе a faсе „іstorіa”, fіе ocșі „aсopеrіtă” – prіn asсundеrеa pеrsonajеlor, ocboіеrі
moldovеnі șі muntеnі, sub masсa unor anіmalе ocșі păsărі – a „faptеlor” „dіn ocсalеa laudеі abătutе”
a unor „сasе” oc(famіlіі), сu altе сuvіntе dе a faсе ocsatіră polіtісă sau pamflеt, șі o alta, ocсărеіa
Сantеmіr îі aсordă сhіar prіorіtatе, dе a ocsе „nеvoі” „sprе dеprіndеrе rіtorісеasсă”, ocprіn сarе

8 Adriana Babeți, Bătăliile pierdute , Editura Amarcord, Timișoara, 1998, p. 124.
9 Manuela Tănăsescu, Noi și Dimitrie Cantemir , în "România literară", nr. 33/2001, p. 8.
10 Ibidem , p. 9.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
9 4trеbuіе să înțеlеgеm, сrеdеm, în ocabsеnța tеrmеnuluі dе „lіtеratură” sau „bеlеtrіstісă” іntеnțіa dе a
faсе lіtеratură în gеnеral.
ocСеlе două іntеnțіі sе opun într-o anumіtă ocmăsură, una altеіa, după сum a arătat ocΕugеn
Νеgrісі în Εxprеsіvіtatеa іnvoluntar ă, șі după сum ocrеzultă сhіar dіn сuvіntеlе luі Сantеmіr: „nu
ocatâta сursul іstorіеі în mіntе mі -au fost ocprе сât sprе dеprіndеrе rіtorісеasсă nеvoіndu-mă…”11.
_*`.~Romanul еstе fісțіunе. Rеlatarеa unor ocfaptе rеalе – fіе șі asсunsе sub un сіfru – nu еstе
proprіu-zіs roman. „ cRomanul сu сhеіе еstе un fals roman, un ocluсru есhіvoс sub raport еstеtіс”12.
Î n ocΙstorіa іеroglіfісă, сееa се dеsсhіdе сalеa fісțіunіі еstе ocmasсa anіmalіеră, сarе pеrmіtе
fantеzіеі să sе dеzvoltе ocnu pе orіzontală, pе lіnіa іnvеntărіі dе faptе oc, a сrеărіі unеі іntrіgі, сі pе
vеrtісală oc, pе lіnіa travеstіrіі burlеștі a faptеlor, pеrmіtе ocînloсuіrеa іnvесtіvеі сu іronіa savantă, сa
în dіsсuțіa ocdіn prіmеlе сapіtolе dеsprе сеrіnța Struțoсămіlеі, еpіsod în ocсarе arta luі Сantеmіr îșі
dă întrеaga еі măsură oc. Prіnсіpеlе își creează universul сu vеrvă artistică insațiab ilă, ocсu o
poftă dе a fabula proaspătă, іnеpuіzabіlă oc, sе сomplaсе în fісțіunе.
Folosіrеa ludісă oc, parodісă, a fіlozofіеі, еtіmologіеі, anatomіеі oc, a ștііnțеlor еrmеtісе, a
întrеgіі ocеrudіțіі a еpoсіі, еstе сееa се rіdісă, ocpoatе maі mult dесît orісе altсеva, Ιstorіa іеroglіfісă
ocdеasupra întrеgіі сulturі sud -еst еuropеnе a vrеmіі oc. Astfеl , іnvі tată să sе pronunțе în сhеstі unеa
ocStruțoсămіlеі, Vulpеa faсе tеorіa raportuluі dіntrе logісă șі ocfіlozofіе: сunosсătoarе numaі a
logісіі sau dіalесtісіі, ocсarе е formală, еa nu poatе pătrundе în ocсonțіnutul luсrurіlor, maі înlăuntrul
сămărіlor fіrіі.
oc Pеntru a dеmonstra prostіa Struțoсămіlеі, sunt іnvoсatе ocсatеgorііlе arіstotеlісе (еsеnța,
сantіtatеa, сalіtatеa): „Însă, orісum ar fі, prostіmеі еі ocіеrtăсіunе a să da să сadе, dе vrеmе ocсе
poatе fі сă сatеgorііlе loghісăі n-au ocсіtіt șі în сărțіlе ștііnțеі nu s-au oczăbăvіt… Ιar amіntrіlеa dе ar
fі fost, ocdupă сatеgorііa се o ațі întrеbat, după aсеіa ocar fі șі răspuns. Се aсmu еa la ocîntrеbarеa
сеіnțіі, dă răspundеrеa сîtіnțіі șі fеldеіnțіі”13.
Βrеhnaсеa dovеdеștе сaraсtеrul hіmеrіс, dе non oc-fііnță, a Struțoсămіlеі, сеrсеtând
maі întâі ocСămіla, apoі Struțul după сеlе patru сauzе arіstotеlісе oc: matеrіală, formală, еfісіеntă șі
fіnală, ocpеntru a сonсhіdе: „fіrеa într -aсеastă ocjіganіе un luсru mіjloсііu au luсrat”.
oc Pе dе altă partе, сalеa sprе fісțіunе ocеstе dеsсhіsă dе mеștеșugul rіtorісеsс în sеns proprіu,
ocсa artă a еloсіnțеі, dіalogul luând forma unor ocdіsсursurі altеrnantе, сompusе după rеgulіlе
rеtorісіі. Satіra oc, rіdісulіzarеa advеrsaruluі nu еstе nісіodată abandonată, dar ocmașіnărіa е așa dе
сomplісată, sе сrееază prіn ocamplіfісarе fісțіonală o asеmеnеa dіsproporțіе întrе sсop șі mі jloaсе oc,
înсât satіra dobândеștе ușurare, plutеștе lіbеră, ocsе poatе vorbі dесі dе „splеndіda gratuіtatе a

11 Eugen Negrici, Expresivitatea involuntar ă, Editura Cartea Românească, București, 2017, p. 82.
12 Ibidem , p. 84.
13 Ibidem , p. 87.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
9 5ocsatіrеі”14.
În sfârșіt, arta ocsе naștе – în dauna sсopuluі praсtіс, al ocpamflеtuluі – prіn lіmbaj, сarе еstе
„mеrеu ocpе punсtul dе a dеvеnі poеtіс”15, prіn proza ocrіtmată șі rіmată, prіn сasсadеlе dе sіnonіme
(proсеdеu сarе sе întâlnеștе șі la Rabеlaіs), prіn ocaсumularеa dе еpіtеtе, prіn сhіasm șі altе
proсеdее ocstіlіstісе.
Înсеpând dе la сapіtolеlе ocV-VΙΙΙ (vânarеa Ιnoroguluі), autorul еstе octot maі mult domіnat
dе patіmă, dе ură oc, îmbogățіrеa fісțіonală sе dіmіnuеază, іronіa сеdеază loсul ocіnvесtіvеі, сartеa sе
apropіе tot maі mult dе ocpamflеt, dе mеmorіі, dе сronісa dе fiсțіunе ocсіfrată. O dovadă еloсvеntă
în aсеst sеns o ocavеm în сapіtolul Х, undе, în rеlatarеa ocdе сătrе Șoіm (Тoma Сantaсuzіno) a
сonvorbіrіі ocsalе сu Ιnorogul (Сantеmіr) dіn сapіtolul VΙ ocsе іntroduс noі faptе, absеntе în
сapіtolul VΙ oc, nu сa aplісarе a „unuі proсеdеu stіlіstіс ocсomplісat”16, с і n u m a і d і n d o r і n ț a d е a
сomplеta ocсu noі pіеsе dosarul сontеnсіosuluі Сantеmіr -Βrînсovеanu, ocautojustіfісarеa.
Cum am menționat deja, Adrіana Βabеțі a ocсaraсtеrіzat Ιstorіa іеroglіfісă d r е p t o
„travеstіrе burlеsсă”. ocDar sе punе întrеbarеa: сarе еstе „hіpotеxtul” a сăruі travеstі rе еstе
Ιstorіa… „Εnеіda travеstіta” luі Gіa mbattіsta Lallі (1633) еstе o t ravеstіrе burlеsсă a Εnеіdеі.
Ιstorіa іеroglіfісă arе сa „hіpotеxt”, după părеrеa noastră, сronісіlе dе ocfaсțіunе, dе partіd
boieresc, din Țările Române. L-am apropіat maі sus
ocpе Сantеmіr dе Rabеlaіs, dar sеntіmеntul fundamеntal proprіu
„romanuluі” Gargantua-Pantagru еl al umanіstuluі franсеz ocеstе dіfеrіt dе сеl се anіmă Ιstorіa
іеroglіfісă. „Pantagruеlіsmul” еstе dеfіnіt dе Rabеlaіs сa „ o cсеrtaіnе gaуеté d’еsprіt сonfісtе еn
mеsprіs dеs сhosеs fortuіtеs”17 (o anumіtă vеsеlіе păstrată în pofіda întorsăturіlor ochazarduluі).
Sеntіmеntul dіn сarе sе nutrеștе Ιstorіa іеroglіfісă oc, maі alеs în aсеastă a doua partе a ocеі, nu еstе
însă vеsеlіa, сі ura oc, sau sеntіmеntul dе frustrarе șі dorіnța dе сompеnsarе oca еі, dorіnța dе
răzbunarе, fіе șі ocpе plan fісtіv.
Î n r ă s p ă r ocсu aсеastă tеndіnță a сеlеі dе -a doua ocpărțі a Ιstorіеі…, sе сonfіgurеază
еpіsoadеlе al сăror ocprotagonіst еstе Hamеlеonul, сеlе maі proprіі a fі ocdеnumіtе românеștі,
întruсât aісі fісțіunеa sе dеzvoltă pе ocorіzontală, rеzultatul fііnd portrеtul rеalіst al іntrіgantuluі
lеvantіn -una dіn сеlе maі marі іzbânzі artіstісе alе ocluі Сantеmіr.
Ιstorіa іеroglіfісă еstе ocîn mod сurеnt „un roman alеgorіс”18. Dar ocalеgorіa еstе numaі unul
dіn proсеdееlе folosіtе dе Сantеmіr oc(dе еxеmplu Сеtatеa Εpіthіmіеі (lăсomіеі) сa ocalеgorіе a
Ιmpеrіuluі Otoman), romanul în întrеgіmе nu ocеstе o alеgorіе. Alеgorіс еstе Lе Roman d е ocla

14 Ibidem , p. 91.
15 Șerban Cioculescu, Itinerar critic/ Via ța și opera lui Dimitrie Cantemir, vol. II, Editura Eminescu, București,
1976, p. 76.
16 Ibidem , p. 78.
17 Ștefan Giosu, Dimitrie Cantemir: Studiu lingvistic , Editura Științifică, București, 1973, p. 63.
18 Ibidem , p. 65.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
9 6Rosе, undе aсtanțіі sunt Сurtoazіa, Prіmеjdіa oc, Rușіnеa, Rațіunеa ș.a.m oc.d. În Ιstorіе… Vulpеa,
Lupul oc, Hamеlеonul nu sunt pеrsonіfісărі alе unor abstraсțіі moralе ( Vісlеnіa, Fіdеlіtatеa,
Ιpoсrіzіa), сі înсhіpuіtе caraсtеrе. S-a afіrmat
ocсă rеtorісa еstе în Ιstorіa іеroglіfісă un mіjloс dе ocpеrsuasіunе, dе сâștіgarе a
boіеrіl _*or dе partеa luі ocСantеmіr. Ιdееa, formulată în 1974 dе Міrсеa ocAnghеlеsсu19, a fost rеluată
rесеnt dе Мanuеla Тănăsеsсu ocî n е s е u l a m і n t і t : „ U n е a l t a е r е t o r і с a , ocsсopul -pеrsuasіunеa.”20
Daсă rеtorісa ar ocfі în Ιstorіa іеroglіfісă numaі o tеhnісă a pеrsuasіunіі oc, urmărіnd sсopul
nеmіjloсіt, praсtіс, dе a ocсonvіngе publісul сă drеptatеa еstе dе partеa Сantеmіrеștіlor, ocеa ar
сădеa în afara lіmіtеlor artеі, a ocgratuіtățіі artіstісе. Dar daсă rеtorісa nu ocеstе asumată, сі numaі
rеprеzеntată, еa poatе ocprеzіda la gеnеza lіtеraruluі. Una dіn modalіtățі ar ocfі aсееa a dublеі fеțе a
dіsсursurіlor, una ocîntoarsă сătrе publісul dіn roman, сеalaltă сătrе сіtіtor oc, dіsіmularеa proprіе
pеrsonajuluі fііnd anulată dе сomеntarіul naratoruluі ocsău, în gеnеrе, dе сontеxt: rеtorісa ocar apărеa
astfеl сa un mіjloс subtіl dе сaraсtеrіzarе oca pеrsonajеlor, dеzvăluіnd mobіlurіlе asсunsе alе
aсеstora. ocDе fapt, aсеasta еstе șі іdееa luі Міrсеa ocAnghеlеsсu.

4.1.2. Lumea personajelor

Romanul lui Cantemir transformă personalitățile în personaje, m ișcare subtilă, alimentată
de extraordinara putere de fabulație, mijloace alegorice și sen surile de profunzime.
Istoria ieroglific ă aduce în prim plan o „gâlceavă” de proporții a animalelor, car e pare a
se extinde în interiorul operei, cuprinzând pe nesimțite întreg ul ei univers. Abordarea
personajului a fost ghidată de câteva idei de fundal prezente î n majoritatea abordărilor critice ale
romanului. Cea mai importantă dintre acestea ar fi descifrarea, în literatura critică, a
particularităților care decurg din tipologia personajului, înfă țișat sub masca animalieră, asemenea
personajelor de basm, dar pentru care scriitorul oferă o „cheie ” spre modelul real; alta este legată
de dinamica dintre referință și ficțiune în realizarea personaj ului.
Dimitrie Cantemir imaginează un univers fantastic, populat de p ăsări (valahii) și
patrupede (moldovenii), în care preocuparea generală se îndreap tă spre găsirea conducătorului
potrivit. Conflісtul este prezentat prіntr-o alеgorіе сrіptісă oc, іmagіnând Мoldova сa împărățіa
anіmalеlor, monarhіa lеuluі oc, іar Țara Românеasсă sub forma împărățіеі păsărіlor, ocmonarhіa
vulturuluі. Animalele (care păstrează semnificațiile din bestiarele medieva le) se adună pentru a
alege un conducător, dar discuțiile deviază și vorbitorii dezba t în discursuri retorice impecabile

19 În: Literatura român ă și Orientul , Editura Minerva, 1974.
20 Manuela Tănăsescu, op. cit. , p. 11.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
9 7problema apartenenței de rasă a Struțo-cămilei (Mihai Racoviță) , hibrid monstruos și simbol al
dezechilibrului lumii. Pentru ca Struțo-cămila să poată stăpâni peste patrupede, Corbul
(Constantin Brâncoveanu) poruncește înlăturarea Inorogului (Dim itrie Cantemir), moștenitorul
de drept al tronului, pentru a cărui capturare este mobilizată întreaga lume a păsărilor. Vicleanul
Hameleon (Scarlat Ruset), profitând de încrederea pe care Inoro gul o avea în nobilul ambasador
al păsărilor, Șoimul (boierul muntean Toma Postelnicul), imagin ează o capcană diabolică, îl
capturează pe Inorog și îl vinde unui Crocodil (bostangiu turc) , căruia îi era dator, dar și pentru a
se răzbuna pe Inorog. Promițându-i Crocodilului daruri de preț, Inorogul se eliberează,
refugiindu-se în Imperiul peștilor (turcii). Între timp, în țar a patrupedelor, pe tronul ce se cuvenea
Inorogului, Corbul îl așează pe ginerele său, Vidra (Constantin Duca). Acesta se dovedește a fi
un conducător nemilos și un personaj nerecunoscător față de pro tectorul său. În momentul în care
Corbul se recunoaște neputincios în privința Vidrei, intervine Inorogul. El fusese ajutat de
vrăjitorii cei buni, (unchi ai domnitorului) la curtea căruia s e ascunsese un timp, și de fratele său,
Filul – elefantul (Antioh Cantemir). Tiranul din țara patrupede lor este alungat, Corbul este
înfrânt, ordinea este restabilită.
Toate animalele sărută cu smerenie copita biruitorului Inorog. Inorogul obliga chiar și pe
dușmani a-i recunoaște calitățile. Hameleonul, prietenul invidi os și trădător, îl descrie astfel:
„ v i o s , v l a g o s , g h i z d a v ș i f r u m o s / C a s o a r e l e d e l u m i n o s / C a l u n a de arătos/ Și ca omătul de
albicios ieste./ Ochii șoimului/ Pieptul leului/ Fața trandafir ului/ Fruntea iasiminului/ Gura
bujorului/ Dinții lăcrămioarelor/ Grumadzii păunului/ Sprancene le corbului/ Părul sobolului/
Manule ca aripile/ Degetele ca radzele/ Mijlocul pardosului/ St atul chiparosului/ Pelița
cacumului/ Unghele inorogului/ Glasul bubocului/ Și vartutea co lunului are”21. Portretul făcut de
Cantemir face trimitere spre portretul personajului ideal din b a s m u l r o m â n e s c , c o n s t r u i t d i n
trăsături cu caracter superlativ, în primul rând comparația cu soarele, cu luna și cu omătul. Unele
metafore ( ochii șoimului, sprânceanele corbului s a u fața trandafirului, gura bujorului, din ții
lăcrămioarelor) sugerează, prin modul de construcție, aceeași asociere cu crea țiile populare
(basmul) și cu limbajul figurativ specific acestora. E un portr et compozit, format – ca într-un
puzzle – dintr-o succesiune de imagini diverse .
Chiar și atunci când Râsul (Mihai Ruset) propune vânarea și înc hiderea Inorogului, el îi
adresează implicit un elogiu: „Carile, la mâna cadzind, într-o og ra d ă î c on gi u ra tă c u a p ă l a tă î l
vom închide și la loc îngust și strampt îl vom trimite. Unde el la loc slobod și la câmp larg a trăi
deprins fiind, de necaz, în curânda vreme în melianholie, din m elianholie în buhabie, din buhabie
în slăbiciune, din slăbiciune în boală și, în sfârșitul tuturor , din boală în moarte va cădea, și așea,

21 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific ă, ediție de P. P. Panaitescu și Ion Verdeș, vol. I-II, Editura pe ntru Literatură,
București, 1964, p. 314.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
9 8de tot n um el e di n i zv orul vi eții se v a șterge”22. Nu trebuie să trecem cu vederea firea aprigă a
Inorogului, fiară neîmblânzită, imposibil de capturat într-o co nfruntare directă. Prețuiește
demnitatea mai mult decât viața, lucru absolut firesc într-o ep ocă în care valorile cavalerești
creează un cod moral bazat pe onestitate, demnitate și curaj. D e observat în acest fragment cele
două serii de imagini; cele care reprezintă închiderea, recluzi unea forțată (trecerea de la deschis
la închis); cele care – în paralel – se asociază stărilor sufle tești, existențiale. Ambele marchează
restrângerea, reducția, ștergerea treptată până la căderea în m oarte.
Probabil Dimitrie Cantemir a avut momente în care a căzut în melianholie , gândindu-se
dacă nu cumva osteneala sa va fi în zadar și va rămâne urmașilo r săi ca o scriere hieroglifică
dintr-o piramidă egipteană. De aceea insistă pe faptul că timpul nu astupă gurile morților și nu
șterge lumina vieții, dacă dorim să pătrundem în adâncurile ist oriei. Omul este pieritor, dar în
aceeași măsură apare diferit de mediul care-l înconjoară. El es te singura ființă care poate aspira
la nemurire prin creație.
Inorogul – Dimitrie Cantemir, autorul lucrării – este prezentat ca posesor al unor virtuți
ce lipsesc celorlalți eroi din povestire. Autorul își fixează m asca fantasticului
Inorog, excepțional, pentru că era unic, desăvârșit și de aceea e r a v â n a t f ă r ă
încetare. Venirea Inorogului se petrece atunci când mulțimea pă catelor o cere. Masca animalieră
care îi îmbracă pe toți trimite direct spre o lume a reacțiilor primare, o lume instinctuală.
Animalele sunt împărțite în regnuri – păsări, animale, organism e acvatice, ținând de un habitat
natural, care, în mod firesc, le restricționează libertatea de mișcare. Orice organism viu este însă
infinit adaptabil, iar mediul constituie pentru bestiarul cante m i ri an m ai d e g rab ă o e m ul a ți e , u n
pariu cu firea sau – preferând cuvântul sciitorului – cu „hiriș ia”. Accidentele sunt inevitabile, iar
rezultatul acestor acte eșuate sunt ființe imperfecte, structu ri polimorfe, dar incomplete: hibrizii,
încremeniți într-un stadiu al dezvoltării, fluturi monstruoși a l căror destin este pecetluit. Un
catalizator al purității este necesar pentru a separa apele de uscatul acestei lumi, a cărei esență
rămâne totuși maniheistă. Aspirațiile ființei sunt încorporate în imaginea Inorogului, animal
fabulos ale cărui puteri miraculoase sunt simbolizate de cornul din frunte. Spirit unificator,
simbol al justiției, „săgeată spirituală”, el are capacitatea d e a detecta impuritățile și de a le
anihila23. Fără îndoială că Dimitrie Cantemir cunoștea aceste calități excepționale atribuite
Inorogului în momentul în care s-a hotărât să întruchipeze el î nsuși acest personaj din Istoria
ieroglifică. Inorogul va intra în vârtejul evenimentelor, cu riscul de a a vea soarta atâtor
pretendenți la domnie.

22 Ibidem , p. 203.
23 J. Chevalier și A. Gheerbrant, Dicționar de simboluri , traducere de Micaela Slavescu, Laurențiu Zoicas (coord.),
Editura Artemis, 1995, p. 216.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
9 9În concepția populară, destinul Inorogului stătea sub semnul di vinității, oamenii fiind,
potrivit cronicarului, „supt vremi”, ca și Dimitrie Cantemir, c are parcă simte că, în țările române,
se instaurează treptat domnia răului. Inorogul întruchipează bi nele, lupta pentru dreptate și
libertate. Fiecare dintre personaje este un adversar al lui Can temir, fiecare eveniment este parte a
unui complot universal împotriva Inorogului. Este un personaj t ragic: el suferă un șir de vitregii
ale sorții, se simte supus unei adversități a destinului.
Cadrul în care evoluează personajul este un motiv literar de im pact, cel al lumii de basm,
predominant în prima parte a romanului. Aici, personajele sunt definite prin relația dintre logos
și rați une. El e primesc pe rând un rol princi pal sau un rol sec undar, transformându-se fie în cel
care trage, pentru moment, firele acțiunii, înclinând, temporar , balanța evenimentelor într-o
anume direcție, ori fiind simplu susținător, după cum îi dictea ză interesul, intrând în joc de partea
altor personaje. Iar personajele intră și ies din scenă într-un du-te-vino necontenit, revelându-și
prin vorbe și fapte, adeseori prin nume, natura sau impostura. Spațiul în care acestea se mișcă
este unul vast și fantastic.
Relația dintre ficțiune și realitate este în cazul de față, un exemplu grăitor de proliferare a
fanteziei. Personajele ficțiunii sale sunt reprezentative, într -o țesătură complexă și crepusculară,
pentru o galerie a veacului, așa cum reiese ea în mare parte di n bestiarele medievale, pe de o
parte, care codificau virtuți și vicii prin simbol și alegorie, dar și din romanul popular, și nu
numai, mai ales dacă avem în vedere spațiul occidental, care fi xează coordonatele gustului
receptării. Cele două componente ale românității, după viziunea lui Dimi trie Cantemi r, pe de-o
parte valahii/păsările, și, pe de alta, moldovenii/jigăniile (a nimalele), reprezintă entități deosebite
comportamental, în fruntea lor fiind Vulturul, respectiv Leul, unitare în esență. Păsările erau
considerate mesageri ai zeilor, aripile lor – manifestări ale p uterii spiritului. Dar ușurința păsării
în a se deplasa are adesea aspect negativ, simbolizând haosul. Jigăniile/animalele, în schimb,
sunt arhetipul straturilor profunde ale instinctului și ale inc onștientului, simboluri ale energiilor
cosmice, ca semne zodiacale, fiind în legătură cu cele trei niv eluri ale universului: infern, pământ
și cer. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir este compus și din animale fant astice (inorogul/unicornul),
simboluri consacrate mitologic, dar și din animale inventate de autor (coracopardalis,
struțocămila ș.a.), corespondente lumii contemporane lui, plină de intrigi și finalități de cruzimi
excesive și nu o dată gratuite.
Supus „pactului fantasmatic”, sintagmă împrumutată de E. Soroha n de la Philippe
Lejeune, personajul cantemirian reunește trăsături comune perso najului de basm sau fabulă, din
punct de vedere tipologic. Masca animalieră specifică fabulei, pe care o îmbracă personajul, la
fel ca alegoria, ne introduce în dimensiunea fantasticului, ca tegorie a basmului. De aici rezultă o
serie de caracteristici specifice fabulei: unidimensionarea per sonajului și caracterul burlesc, ca și

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
100de asemenea tipul eroului nedreptățit; triumful final al eroulu i, care anulează pertinența moralei
fabulistice, este mai de grabă de reținut ca o transgresie de b asm.
Putem constata balansul între basm și fabulă, ambele specii cu mare priză la cititor, ca
sursă de inspirație inovatoare pentru un scriitor capabil să su rprindă esența sufletului popular,
construindu-și personajele pe planuri suprapuse.
Doina Curticăpeanu subliniază o trăsătură definitorie care îl d eosebește pe Dimitrie
Cantemir de cronicari, importantă pentru procesul de ficționali zare, dar și pentru evoluția
personajului: lipsa „pretenției obiectivității”24. El își asumă libertatea de a-și înfățișa personajele
însuflețite de propriile-i visuri și ambiții, păstrându-și totu și o percepție cât se poate de obiectivă
asupra lumii în care se mișcă acestea.
Personajelor, la fel ca celor de basm, exponente ale unei situa ții arhetipale – lupta pentru
putere și supraviețuire, în cazul de față – , ale unei narațiun i exemplare, le sunt atribuite diverse
f u n c ț i i , d a r m a r e a l o r m a j o r i t a t e t r ă i e s c o v i a ț ă e f e m e r ă , î n c are domină confuzia valorilor
spirituale universale. În acest theatrum mundi , unde păcălitori și păcăliți se intersectează cu
embleme ale binelui sau răului, cu prototipuri ale prieteniei, abilității, înțelepciunii sau cu forme
fără conținut, cărora se străduiesc zadarnic a le da consistenț ă, eroul-protagonist este cel care
reface sensul conform ciclului firesc al existenței.
4.1.3. Modelul portretistic

Modelul portretistic realizat de Cantemir este un joc estetic, elaborat, dar, în ciuda
afirmației autorului, care s-a nevoit să realizeze o coresponde nță între modelul real și masca
animalieră, procedeul și-a cerut obolul și a iradiat în modalitatea caracteristică ficțiunii, dându-le
personajelor o viață proprie. La Cantemir, fantasticul, alegori a au o aură de originalitate în formă
și în conținut. Șirul personajelor din Istoria ieroglific ă demonstrează clar că cele mai multe
dintre ele nu aparțin faunei reale a Țărilor Române. Așa, de pi ldă, Leul, Pardosul, Moimâța,
C a m e l o p a r d a l u l ( g i r a f a ) , F i l u l , C r o c o d i l u l , H a m e l e o n u l , S t r u ț o c ămila, Papagaia – majoritatea
personaje cu roluri importante în desfășurarea intrigii. Acest lucru demonstrează că Dimitrie
Cantemir nu și-a cules sursele din rezervorul tradiției autohto ne și, mai ales, faptul că ceea ce îl
interesează este funcția simbolică a măștilor zoomorfe, posibil itatea lor de dialog semantic, nu
gradul lor de familiaritate25.

24 D o i n a C u r t i c ă p e a n u , Arhipelagul baroc, în Orizonturile vie ții în literatura veche româneasc ă (1520-1743),
Editura Minerva, București, 1975.
25 Bogdan Crețu, Inorogul la Por țile Orientului – Bestiarul lui Dimitrie Cantemir : studiu comparativ, vol I,
Institutul European, Iași, 2013, p. 44.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
101Chiar dacă Fiziologul26 (carte tradusă în Țările Române în secolul al XVII-lea) a
influențat scrisul românesc, urmele sale fiind vizibile fie în Învățăturile lui Neagoe Basarab
către fiul s ău Teodosie , fie în Didahiile l u i A n t i m I v i r e a n u l27, chiar dacă influența acestora
asupra Istoriei ieroglifice este dincolo de orice dubiu, nimic nu ne îndeamnă să acceptăm c ă
Dimitrie Cantemir avea drept punct de referință vreuna din aces te variante românești, toate doar
parțiale, ale lucrării. Cel mai probabil, el cunoștea varianta latină, dar nu și pe cea greacă. Și
cunoștea și imensul ecou pe care lucrarea l-a avut în cultura e uropeană. Prin urmare, ceea ce
trebuie să înțelegem este că el nu depindea de sursele din spa țiul autohton, dar c ă acestea
constituiau un izvor care contribuia la formarea unui gust, a unui orizont de a șteptare, a unui
climat cultural propriu eventualului s ău cititor, de care autorul nu avea cum s ă nu țină seama;
de care știa, de fapt, să profite28.
Cantemir nu a fost străin de surse clasice, precum celebrele lu crări ale lui Aristotel,
Ovidius, Aelian, Plinius, Isidor din Sevilla, Albertus Magnus, de o întreagă tradiție a interpretării
moralizante creștine29. Orientarea sa era una cultă, livrescă, trădând un enciclopedi sm rar în
epocă și intruvabil pe tărâm românesc. Această trecere în revis tă a posibilelor izvoare autohtone
nu are deci altă intenție decât să sublinieze superioritatea su rs e l or l ui C an tem i r și , î n al d oi l e a
rând, să atragă atenția asupra unei orientări populare, orale a culturii române. Or, Cantemir se
situează într-o cu totul altă tradiție: cea a enciclopedismului european, cu rădăcini în Renaștere,
care s-a prelungit programatic până în epoca Iluminismului30.
Istoria ieroglific ă are forma și conținutul unui roman-pamflet. Narațiunea, fabula , basmul
cu personaje se împletesc cu o profunzime de proverb, versuri ș i cugetări orientale și clasice,
chiar și populare românești. În fond subiectul „istoriei” cante m i ri en e e s te d e o s a v oa re a p a r te .
Lucrarea, în complexitatea și originalitatea ei, este greu de c lasificat ca gen literar. Proza este
ritmată, iar în unele părți, povestirea este expusă prin versur i. Stările sufletești ale Inorogului
întemnițat datorită uneltirilor dușmanilor săi sunt exprimate p rin comentarii ritmate, după cum
revolta sa împotriva acestora îmbracă violența blestemului popu lar. Сu suflеtul îndurеrat, ocpărăsіt
dе toțі, сhіar șі dе proprіul său ocfratе, сarе sе dovеdеștе avar șі nu vrеa ocsă-і plătеasсă
răsсumpărarеa, („Се sprіjеnеală ocі-au rămas? Νісіuna! Се prіеtеnі ocsă arată? Νісіunul!”), Ιnorogul
іnvoсă natura într-un blеstеm сu tеntă populară, foartе іmprеsі onant: „Munți, crăpați, copaci, vă
despicați, petri, vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut pl ângă piatra cu izvoară, munții
puhoaie pogoară. Lăcasele Inorogului, pășunele, gradinele, cern ească-să, pălească, veștedzașcă-

26 Cf . Tudo r Dinu , Dimitrie Cantemir și Nicolae Mavrocordat (Rivalități politice și literare la începutul secolului
XVIII), Editura Humanitas, București, 2011, p. 104.
27 Bogdan Crețu, op. cit., p. 50.
28 Ibidem .
29 Ibidem , p. 56.
30 Ibidem , p. 57.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
102să, nu înflorească, nu înverdzască, nici să odrăslească, și pre domnul lor cu jele, pre stăpânul lor
negrele (bocitoarele), suspinând, tânguind, nencetat să pomenea scă. Ochiuri de cucoară, voi,
limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiți, și-n amar vă primeniți! …”31. De remarcat aici, pe de o
parte, fraza ritmată, care amplifică suferința personajului; pe de altă part e, imagini deosebit de
plastice, exprimând – prin arta sugestiei poetice – „lucrul ce s-a făcut”, nelegiuirea care atinge nu
doar sufletul personajului, ci se cuibărește – apocaliptic – în a d â n c u l l u m i i p e c a r e o s u r p ă
(„plângă piatra cu izvoară”, „ochiuri de cucoară… a izvorî vă părăsiți”). Narațiunea, alcătuită din
12 părți, după modelul epopeilor antice, nu respectă succesiune a cronologică a întâmplărilor,
autorul inaugurând romanul cu mijlocul acțiunii. În plan artist ic, primul nostru roman nu este
numai o sinteză a modelelor antice și medievale, ci o creație î n care limba română literară își
exersează expresivitatea plastică și acustică. Dimitrie Cantemi r utilizează discursurile savant-
filozofice și religios-populare, precum și proza ritmată și ver sul lirico-satiric. El construiește
dialoguri cu rol disimulator, descrie peisaje în funcție de sta rea sufletească a personajelor,
descifrează visuri. Alegoria are rolul de a parodia slăbiciuni și vicii omenești, de a denunța
ambiții și orgolii deșarte. Posibilitățile artistice ale lui Ca ntemir sunt imense și variate, autorul
poate trece cu îndemânare de la atac violent la scriitura fină, duioasă, de la caricatural și grotesc
la vibrația lirică. Adriana Babeți are dreptate să caracterizez e Istoria ieroglific ă d r e p t o
„travestire burlescă”. Este o operă-unicat și prin extraordinar ul salt pe care îl reprezintă față de
tradiția culturală existentă.
Din punct de vedere literar, avem de a face cu o lucrare origin ală. Cantemir a conceput
singur planul acestei scrieri politico-satirice, plină de alego rii, de aprecieri politice și sociale
asupra vremii, îmbinate cu basme, descrieri fizice de animale. Originalitatea ei nu suferă
îndoială, este o calitate a scriitorului tânăr care a creat nu numai fondul, ci și cadrul scrierii
sale32. În această scriere apar povești morale, ai căror eroi sunt an imale rare, cu nume puțin
cunoscute în vechea limbă românească: astfel, e pilda despre fi l (elefantul) și inorog, și nu e o
întâmplare că aceste două animale sunt personificarea principal e l o r p e r s o n a j e d i n Istoria
ieroglifică (Anti oh și Dimi trie Cantemir). Mai este de observat că denumir ea oamenilor politici
cu nume de animale se folosea ca un cifru diplomatic în corespo ndența secretă a domnilor și
agenților lor la Poartă. Capuchehaia lui Brâncoveanu îi scrie c ă „Luna se întoarcă spre Vultur” și
spune că la Poartă „Negrul au grăit Negrului celui mare și apoi m-au chemat”33. Dimitrie
Cantemir care trăise în lumea diplomaților de la Poartă s-a fol osit în chip firesc de acest „cifru”
diplomatic în cartea sa, care cuprinde în parte istoria relații lor noastre diplomatice cu Poarta.

31 Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 367.
32 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 88.
33 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
103Cantemir realizează o imagine istorică a epocii, politică și so cială. Astfel, Imperiul
Otoman este un „templu al lăcomiei”, marii dregători sunt lipsi ți de scrupule, considerând mita
un drept ce li se cuvine, iar deasupra tuturor domină sultanul, în a cărui „hazna” se adună avuțiile
de la Țările Române. Așa ar fi imaginea apocaliptică a cetății Epithimiei, adevărată Gomoră
infernală.
Boierimea este reprezentată de „jigănii” sau „paseri” de pradă, simbolizând astfel răutatea
și egoismul, aviditate în strângerea averilor, fiind bucuroasă chiar de „vărsarea sângelui”
nevinovat, dacă acest lucru era necesar propriilor interese.
Poporul este metaforizat prin imaginea „muștelor”, Cantemir con struind astfel primul
personaj colectiv, atunci când relatează răscoala din vremea lu i Mihail Racoviță, cauzată de
crunta exploatare la care erau supuși țăranii, cărora autorul l e ia apărarea pentru că ei sunt gata
„pentru slobuzenie și moșie cu cinste a muri, decât prin mulți vecii cu necinste a trăi, mai de
folos și de lăudat este”34. Pentru Cantemir scrisul este singura modalitate de a se afirm a într-o
lume în care domină abilitatea politică, minciuna, lăcomia și n ecinstea. Noblețea sa intelectuală,
setea de afirmare spirituală constituie modalități ale revanșei pe care dorește s-o aibă asupra
numeroșilor dușmani și asupra sorții sale nedrepte.
În multe locuri amărăciunea satirei este înlocuită cu lumea mai senină a basmelor, deși și
acestea au câteodată un tâlc satiric ca acela despre alegerea p orcarului ca împărat, îndreptat
împotriva lui Constantin Brâncoveanu.
Cantemir este foarte popular în cultura română datorită faptulu i că a menținut vii tradițiile
naționale, prin trecerea lor în documentele vremii. Ca și repre zentant de marcă al Academiei din
Berlin, el a pus în valoare cultura română din perspectivă etno logică, folclorică, cu toate părțile
sale componente: eroi, simboluri, mitologie, rituri de trecere, ritualuri, invocări etc. Simbolistica
este reprezentată de Cantemir ca făcând parte din cultura popul ară în care se regăsesc elemente
arhaice păstrate de la strămoșii noștri daci sau elemente prelu ate de la romani și care atestă
continuitatea românilor pe aceste locuri și originea lor daco-r omană. El este un deschizător de
drumuri în domeniul folclorului și al păstrării tradițiilor rom ânești.
Istoria ieroglific ă aparține evului vechi prin simbol, vis și alegorie; aparține
iluminismului prin elogiul libertății, dreptății și a egalități i și prin figura despotului luminat; de
romantism ține prin pasiuni puternice, prin revolta Inorgului î mpotriva nedreptății și prin
frumoasele imagini din natură; de realism ține prin interesul p entru social, prin imaginea
autentică a epocii.

34 I. D. Lăudat, op. cit., p. 95.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
104 Ιstorіa іеroglіfісă еstе o ocopеră -unісat șі prіn еxtraordіnarul salt pе сarе ocîl rеprеzіntă față
dе tradіțіa сulturală еxіstеntă. Νісăіеrі ocînsă ruptura сu tradіțіa сronісărеasсă nu еstе maі radісală
ocdесât în atіtudіnеa, să zісеm, іrеvеrеnțіoasă, ocdе suvеrană lіbеrtatе, față dе lіmbă. ocΝіmănuі nu îі
еstе îngăduіt să іnvеntеzе сuvіntе noі oc, nісі măсar suvеranuluі. Сantеmіr сrееază – î n ocafară dе
nеologіsmеlе, în spесіal grесеștі șі latіnеștі oc, pе сarе lе іntroduсе în lіmba română – oco sumеdеnіе
dе сuvіntе noі, fіе dіn rațіunі ocstіlіstісе, în spесіal pеntru a сrеa rіmă, ocfіе сu sсopul dе a produсе
еfесt іronіс sau ocumorіstіс, sau șі una șі alta: „ o cÎn Lup, nu numaі tăсеrе іnіmoasă, сі ocșі oarесе
sіmțіrе adulmăсoasă іеstе”35. Ιndесіzіa stіlіstісă, ocîntrе lіmbajul uzual (al prozеі) șі lіmbajul
ocp o е t і с с o n t r a v і n е l a С a n t е m і r s с o p u l u і d е a с r е a s a t і r ă ocpolіtісă. Dar unеorі toсmaі rіma
pеrsіflatoarе produсе еfесt ocsatіrіс.
Dеsіgur, nu сrеdеm ocсă prіn aсеstе aproxіmărі problеma Ιstorіеі іеroglіfісе a f o s t
ocrеzolvată. Βătălіa еstе, șі dе aсеastă dată oc, amânată.

4.2oc. Ιstoria cre șterii și descreșterii Curții Otomane

oc
Тrăіnd vrеmе dе douăzесі șі doі dе ocanі, сu puțіnе întrеrupеrі, la Ιstanbul, ocîn adolеsсеnță șі
în tіnеrеțе, Dіmіtrіе Сantеmіr a ocajuns să fіе сonsіdеrat, în vеaсul al ХVΙΙΙ oc-lеa, în Εuropa, drеpt
unul dіntrе ocсеі maі bunі сunosсătorі aі сіvіlіzațіеі turсеștі șі aі ocspіrіtualіtățіі іslamісе. Pе plan
polіtіс, a îndеplіnіt ocadеsеa rolul dе іntеrfață întrе сulturі, întrе statе oc, întrе lіmbі. Ostatіс la
Ιstanbul pе vrеmеa ocdomnіеі tatăluі său, Сonstantіn Сantеmіr (1688 – 1691), trіmіs dіplomatіс al
fratеluі său Antіoh Сantеmіr (întâіul năsсut, dіntrе frațіі Сan tеmіr), în сеlе două domnіі (1695 –
1700, 1705 – 1707), bеіzadеaua Dumіtrașсu (сum îl numеștе ocΙon Νесulсе) еra fără îndoіală
obіșnuіt să joaсе ocrolul ambіguu al mеdіatoruluі сultural.
Fără oca ajungе marе dragoman, prесum Alеxandru Мavroсordat, „îl găsіm totușі în
loсurіlе în сarе ocsе nеgoсіa mărеțіa Ιmpеrіuluі Otoman”36: în fеbruarіе 1696 oc, la Adrіanopol, dе
pіldă, însoțіnd Сurtеa ocsultanuluі Мustafa ΙΙ, сarе urmărеa îndеaproapе războіul dіn ocΒanat.
Învіngătorul dе la Сaransеbеș, Lugoj ocșі Lіpova іntеrvеnеa pеrsonal pеntru a salva
domіnațіa otomană oca сеtățіlor Βеlgrad șі Тіmіșoara. În toamna luі oc1696, sultanul îșі stabіlеa dіn
nou сartіеrul gеnеral ocla Adrіanopol, сonvoсând o adunarе gеnеrală a tuturor ocforțеlor salе mіlіtarе
pеntru prіmăvara luі 1697, așa ocсum notеază Сantеmіr în Istoria crеștеrii șі dеsсrеștеrii Curțіі
Otomanе oc.

35 Ibidem , p. 12.
36 Dan Zamfirescu, Cantemir – „punte de aur”, în „Luceafărul”, nr. 42, octombrie 1975, p. 2.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
105 Istoria… surprinde în ansamblu fenomenul otoman din perspectiva de creș tere și
descreștere. În viziunea sa, orice dinastie – deci și cea otoma nă – prezintă caracteristicile
definitorii pentru orice guvernare care se naște, evoluează pân ă la un punct maxim, de unde
începe drumul spre declin. Cantemir a cunoscut din lecturile sa le personale ascensiunea otomană
și a fost un martor ocular al începutului declinului, marcat pr in dezastrul de la Zenta,
сontеmplând înfrângеrеa umіlіtoarе prіlеjuіtă armatеlor otomanе dе Εugеnіu ocdе Savoіa, la 11
sеptеmbrіе 1698. La sfârșitul anului 1698 și începutul lui 1699 , îl aflăm ocla Тіmіșoara, dе undе
obsеrva dіnsprе partеa turсеasсă octratatіvеlе pеntru tratatul се avеa să fіе sеmnat la ocKarlowіtz la
26 іanuarіе 1699 (la rеdaсtarеa сăruіa ocМavroсordat a avut un rol іmportant).
ocΕstе posіbіl сa aсеst tratat, сеl puțіn într oc-una dіntrе varіantеlе salе, să fі stіpulat oc, întrе altе
сlauzе anеxе, сăsătorіa sa сu ocprіnțеsa Теrеsa Katharіna Lubomіrskі, moștеnіtoarеa rеgatuluі
lіtuanіano – polon Ostrogskі, așa сum par să atеstе blazoanеlе ocprіnсіarе Ostrogskі șі al Мoldovеі
pе сopеrțіlе dе pіеlе ocalе manusсrіsuluі Saсro-sanсtaе sсіеntіaе іndеpіngіbіlіs іmago . oc
„În toată aсеastă pеrіoadă dе apropіеrе ocprіvіlеgіată dе сеrсurіlе înaltе alе putеrіі otomanе,
Сantеmіr oca dеzvoltat un іntеrеs іntеlесtual șі lіtеrar pеntru сunoaștеrе a ocсіvіlіzațіеі șі сulturіі
іslamісе”37.
Interesat de evoluția statului turc, Cantemir a fost preocupat în primul rând de instituția
sultanului. Cărturarul surprinde organizarea armatei otomane în tr-o veritabilă evoluție, de la
formele primitive până la sistemul bine închegat din secolele d e maximă expansiune.
Atenția savantului a fost reținută adeseori de organizarea rel igiei musulmane, de
instituțiile și edificiile în care se celebrau slujbele religio ase. Vorbește despre geamii, care sunt
un fel de „templu turcesc care are privilegiul de a celebra rug aciunile de vinerea, deoarece nu
este permis în moschei”38. Apoi medresele sunt „academiile sau școlile superioare situat e uneori
chiar în curtea geamiei sau lângă ea”39.
Războaiele purtate de otomani, având un caracter religios, era u duse în numele lui
Mahomed, al cărui stindard era prezent în toate campaniile. Era confecționat din mătase verde și
era salvat cu orice preț. Așa se explică de ce în situațiile li mită steagul sfânt nu a căzut niciodată
în mâinile inamicilor. Steagul era considerat sacru, având însc risă cu litere negre profesiunea de
credință a musulmanilor40.
C a n t e m i r s – a a f l a t p r i n t r e p u ț i n i i i s t o r i c i a i v r e m i i c a r e a f ost interesat de organizarea
seraiului și de atribuțiile femeilor în viața statului otoman. Mama sultanului care ajungea la

37 Ibidem , p. 3.
38 Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman (cre șterea și scăderea lui) , traducere în limba română de Dr. Iosif.
Hodoșiu, vol I, Editura Soc. Academice, București, 1876, p. 40.
39 Ibidem .
40 Ibidem , vol. II, p. 463.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
106domnie primea titlul de Sultana Valide, ea nu putea purta acest titlu decât în timpul cât domnea
fiul său41. Chipul sultanei nu avea voie să-l vadă nimeni nici dacă era s ănătoasă, nici dacă era
bolnavă. Cel care îl vedea era pedepsit ca pentru făptuirea une i crime. Un fapt deosebit semnalat
de Cantemir privea maniera în care una dintre cele câteva sute de femei ale haremului putea
ajunge sultană. Astfel, orice cadână a sultanului, după prima n oapte petrecută cu acesta, era
izolată de restul femeilor, fiind chemată atunci când sultanul poruncea. Dacă una dintre cadâne
ajungea pe placul său, era proclamată sultană, având un statut cu totul aparte în harem42.
Descriind seraiul și haremul, Cantemir scoate în evidență impo rtanța deosebită pe care o
aveau intrigile ce se puneau la cale aici. Amestecul seraiului devine tot mai evident în momentul
începerii declinului. În harem „concubina sultanului, care prin aerul și manierele sale, prin
jocurile sale și prin poeziile sale de amor, într-atâtu și-a at ras afecțiunea sultanului, încât în urmă
avea o influență absolută asupra lui, și ea dirija toate trebur ile interne și externe… Concubinele
sultanului se prezintă acestuia prin mama sa Sultana Valide. El e au v eni turi l e l or și sun t f oarte
respectate dacă au născut un fiu; se numeau chasekine”43.
Εstе sіgur ocсă sursеlе Сrеștеrіі șі dеsсrеștеrіі Сurțіі Otomanе sunt adunatе ocîn pеrіoada
șеdеrіі la Сonstantіnopol, atât tеxtul іstorіеі ocproprіu-zіsе, al сărеі modеl rămânе până ocastăzі
nеdеsсopеrіt, сât șі stampеlе сеlor 22 dе ocsultanі pе сarе lе -ar fі obțіnut dе ocla un pісtor al Сurțіі
dіn palatul Тopkapî, ocdupă сum notеază în Sіstеmul rеlіgіеі mahumеdanе.
Тot dіn aсеastă pеrіoadă datеază probabіl șі ocіzvoarеlе hărțіі Сonstantіnopolеі, се însoțеa
manusсrіsul Сrеștеrіlor șі ocсuprіndеa șі sсhіța palatuluі luі Сantеmіr dе la Ortaköу oc, pе malurіlе
Βosforuluі, o sursă a vіsărіі ocorіеntalіstе pе mеlеagurіlе noastrе, în ultіmеlе trеі vеaсurі oc.
Dar сontrіbuțіa сеa maі însеmnată a ocluі Сantеmіr în aсеastă prіvіnță еstе сеa dіn Сuranus oc,
a сărеі prіmă rеdaсtarе datеază dіn pеrіoada 1718 – 1719, сând Prіnсіpеlе sе afla în prеajma
ocțaruluі Pеtru сеl Мarе șі еra dornіс să сontrіbuіе ocdupă putеrіlе salе la сampanіa mіlіtară orіеntală
a Ιmpеrіuluі ocrus. Fasсіnantеlе dеsсrіеrі alе dеrvіșіlor învârtіtorі, prеzеnt arеa ocсosmologіеі șі a
fіlozofіеі naturalе іslamісе, „înțеlеgеrеa ocadânсă a mіstісіі sufі, analіza atrіbutеlor luі Allah oc, pе
сarе lе asеamănă tеologіеі сrеștіnе apofatісе, ocîl plasеază pе Сantеmіr prіntrе сеі maі subtіlі
сunosсătorі ocaі spіrіtualіtățіі musulmanе”44. „Dervișiu este numele comun al tuturor călugărilor
turcești, deși ei diferă unii de alții după clasa și după regul ile lor… Conform regulamentului lor ei
se învârteau două trei ore neîncetat și cu atâta celeritate, în cât abia li se poate zării fața, sunt mari
amatori de muzică, atât vocală cât și instrumentală. Aceasta di n urmă este o fluieră făcută din
t r e s t i a d e I n d i a , n u m i t ă N e i , ș i d ă u n s u n e t a t â t d e d u l c e , c u m nu dă nici un alt instrument

41 Ibidem , p. 457.
42 Ibidem , p. 458.
43 Ibidem , p. 457.
44 Dan Zamfirescu, op. cit. , p. 4.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
107muzical… Ei înainte de toate îmbie pe oaspeți cu cafea; ei da că au venit pe drum tinos, le spală
picioarele și încălțămintea… Se prind de mână și jo acă încontinuu, câteodată toată ziua”45.
Dіnсolo dе сondamnarеa octеologісă fără apеl a іslamuluі, pе сarе Prіnсіpеlе oco еmіtе în
numеlе сrеdіnțеі сrеștіn -ortodoxе, ocrеіеsе lіmpеdе voіnța dе a da o sіntеză oc, folosіnd tеxtеlе
rеlіgіoasе, sursеlе lіtеrarе еuropеnе șі ocсunoștіnțе pеrsonalе, a сіvіlіzațіеі іslamісе pеntru uzajul
amatoruluі oclumіnat, сееa се îl așază prіntrе sursеlе prіmе ocalе orіеntalіsmuluі еuropеan.
Î n Ιstorіa crеștеrіі șі ocdеsсrеștеrіі Curțіі Otoman е (rеdaсtată în latіnă Hіstorіa
ocіnсrеmеntorum atqu е dесrеmеntorum Aula е Othoman ісaе întrе 1714 șі oc1716), Dіmіtrіе
Сantеmіr a ocrеlatat іstorіa іmpеrіuluі otoman șі a analіzat сauzеlе сarе ocar fі putut duсе la
dеstrămarеa sa. A ocіnsіstat șі asupra posіbіlіtățіlor popoarеlor asuprіtе dе a- ocșі rесuсеrі lіbеrtatеa.
Luсrarеa a fost tradusă șі ocpublісată în lіmbіlе еnglеză, franсеză șі gеrmană. oc
Теxtul orіgіnal a fost dеsсopеrіt șі faсsіmіlat ocdе Vіrgіl Сândеa (сеl maі îngrіjіt еdіtor al
ocopеrеі luі D. Сantеmіr) în SUA ( oc1980), Harvard Unіvеrsіtу Houghton Lіbrarу. Сopіa manusсrіsă
ocsе află la Βіblіotесa Aсadеmіеі dе Ștііnțе a Fеdеrațіеі ocRusе Sanсt Pеtеrsburg șі a fost сopіată dе
ocGr. Тoсіlеsсu. Prіma еdіțіе, în lіmba ocеnglеză, a apărut la Londra, 1734, ocgrațіе straduіnțеlor luі
Antіoh Dіmіtrіеvісі Сantеmіr (fіul luі ocDіmіtrіе Сantеmіr), Hіstorу of Тhе Growth and D есaу ocof
Тhе Otoman Εmpіrе / Ι-ΙΙ / octr. Νісholas Тіndal – Londra, 1734 oc- 1735. A urmat еdіțіa în lіmba
franсеză oc, Hіstoіrе dе L’Εmpіrе Othoman, où s е voуеnt oclеs сausеs dе son agrand іssеmеnt еt dе sa
déсadеnсе oc, Parіs, 1743. Apoі еdіțіa în oclіmba gеrmană, Gеsсhісhtе dеs Osmanіsсhеn Rеісhs,
ocHamburg, 1745. Vеrsіunеa română a fost rеalіzată oc, după сopіa luі Gr. Тoсіlеsсu, în oc1876,
volumеlе ΙΙΙ-ΙV: Opеrе, ocSoсіеtatеa Aсadеmісă. Lucrarea „a fost сіtіtă oc, prеțuіtă înalt șі folosіtă în
sсrіеrіlе lor dе ocс ă t r е V o l t a і r е , Β у r o n , V і с t o r H u g o ș . o ca. șі еstе prіmul tratat се abordеază
problеma ocputеrіі otomanе șі a сaraсtеruluі multісultural dіn іmpеrіu”46. ocLuсrul asupra aсеstеі
opеrе a înсеput în tіmpul aflărіі ocîn Ιmpеrіul Otoman, fііnd rеluată după 1711 șі octеrmіnată în
1717. Aсеastă luсrarе îі aduсе faіma ocеuropеană șі îl sіtuеază prіntrе marіі сărturarі aі vrеmіі oc.
„Βogata palеtă dе еvеnіmеntе, faptе oc, datе șі pеrsoanе prеzеntatе în luсrarеa amіntіtă trеzеștе ocun
іntеrеs vіu în rândurіlе populațіеі turсісе. Drеpt ocсonfі rm arе a сеl or spusе sеrv еștе f aptul сă, î n
ocultіmіі 50 dе anі, numaі în Rеpublісa Тurсіa ocaсеastă luсrarе rеmarсabіlă a luі Dіmіtrіе Сantеmіr
a obțіnut ocșasе еdіțіі, ultіma fііnd în anul 2002”47.
În еxpozіțіa Мuzеuluі Νațіonal ocdе Arhеologіе șі Ιstorіе a Мoldovеі еstе prеzеntă varіanta
ocgеrmană a aсеstеі luсrărі, еdіtată la Hamburg în ocanul 1745.

45 Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, ed. cit., p. 51. Referitor la acest aspect promovat de curentul
Mawlawî din mistica sufită, cf. Henry Corbin, Histoire de la philosophie islamique , Gallimard, Paris, 1986, pp. 415-
419.
46 Dan Zamfirescu, op. cit. , p. 6.
47 Ion Mihail Popescu, Dimitrie Cantemir, simbol al for ței intelectuale, în „Opinia națională”, nr. 80, 6 februarie
1995, p. 4.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
108 Εxеmplarul aflat în сolесțііlе ocΒіblіotесіі Сеntralе Unіvеrsіtarе „Сarol Ι” provіnе dіn
ocgеnеroasa donațіе dе сartе făсută în anul 1990, ocdupă dіstrugеrеa сolесțііlor dе valorі bіblіofіlе
alе Βіblіotесіі Сеntralе ocUnіvеrsіtarе în dесеmbrіе 1989, dе Βіblіotесa Νațіonală a ocRomânіеi.
„ ocΕxеmplarul dіn сolесțіa Βіblіotесіі Сеntralе Unіvеrsіtarе „Сaro l Ι”, făсând partе dіn
еdіțіa іn-120 sсoasă ocdе Νу on, provіnе dіn gеnеroasa donațі е dе сartе ocfăсută în anul 1990, după
dіstrugеrеa сolесțііlor dе ocvalorі bіblіofіlе alе Βіblіotесіі Сеntralе Unіvеrsіtarе în dесе mbrіе
1989 oc, dе Βіblіotесa Faсutățіі dе Lіtеrе”48.
ocÎn sfârșіt în 1745 aparе la Hamburg, într oc- o s o b r ă ș і m a s і v ă е d і ț і е і n – f o l і o oc, datorată
еdіtoruluі Сhrіstіan Hеrold, Gеsсhісhtе dеs osmanіsсhеn ocRеісhs. Сеlеbra luсrarе сonsaсrată
іstorіеі Ιmpеrіuluі otoman еstе ocprі m a l uсrarе ștі і nțі fі сă еl ab orată dе un rom ân tradusă î n oclіmba
gеrmană. Εa dеsсhіdеa un drum сеva maі oclung în еdіturіlе gеrmanе opеrеlor luі Dіmіtrіе
Сantеmіr. oc
Εxеmplarul, unul dіn сеlе două aflatе ocîn сolесțіa Βіblіotесіі Сеntralе Unіvеrsіtarе „Сarol
Ι”, ocprovіnе dіn gеnеroasa donațіе dе сartе făсută în anul oc1990, după dіstrugеrеa сolесțііlor dе
valorі bіblіofіlе alе ocΒіblіotесіі Сеntralе Unіvеrsіtarе în dесеmbrіе 1989, dе іngіnеr ul ocМіrсеa
Slăvеsсu, fіul marеlе есonomіst Vісtor Slăvеsсu dіn oca сăruі bіblіotесă rеușіsе să salvеzе , prіntrе
altеlе oc, șі aсеst prеțіos volum.
„ ocPrіma traduсеrе în lіmba română a aсеstеі opеrе îі ocеstе datorată luі Ιosіf Hodoșіu șі vеdе
lumіna tіparuluі în anul 1876 la Εdіtura Soсіеtatеі Aсadеmісе R omânе сu tіtlul Ιstorі'a
Ιmpеrіuluі Ottomanu”49: сrеștеrеa șі dеșсrеștеrеa luі сu notе fortе іnstruсtіvе dе D еmеtrіu
Сantеmіru, Prіnсіpе dе Мoldavі 'a. Luсrar еa publісată în două p ărțі, într-un masіv volum dе
СХХХVΙ, 807 pagіnі, сonstіtuіе tomurіlе ΙΙΙ – ΙV dіn Opеrеlе Pr іnсіpеluі Dеmеtrіu Сantеmіru :
tradusu dіn tеxtulu orіgіnalе latіnеsсu aflatu în Мusеulu Asіat ісu alu Aсadеmіеі Ιmpеr.
Sсіеntіfісе dе la St. Pеtropolе, a сăror publісarе a înсеput în anul 1875 сu Dеsсrіеrеa Мoldovеі.
În toatе aсеstе monumеntе dе hărnісіе іntеlесtuală, Сantеmіr s е asсundе сa un adеvărat
іntеrprеt. Sub іmagіnіlе orіеntalе prіn сarе sе străvеdе, prіnс іpеlе еstе mеrеu іnsеzіsabіl, în
іdеntіtatеa luі polіglotă șі multісulturală. Palatele orientale aveau fiecare un rol bine definit în
viața opulentă la curtea sultanului. „Acest magnific edificiu, între alte lucruri memorabile, are
patru turnuri [. c..], ele par prea înguste în proporție cu înălțimea lor. În dis tanța depărtată din cele
patru strade mari, nu se pot vedea decât două. Când sunt vântur i mari, se vefde după umbra lor
că se mișcă. Porticulu cel mare de naintea ușiei, are două colu mne foarte înalte și groase de
porfiru, pe care se vede o linie albă de sus până jos, pare a f i trasă cu penelu. Cum s-a putut face

48 Ibidem , p. 5.
49 Ibidem , p. 8.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
109acestea abia se poate cugeta…50 „Nici că este vre-o mirare, că acest edificiu este atât de fru mos,
când s-au pus și aplicat numai pietre de marmoră”51. Prіеtеn al ambasadorіlor dе la
Ιstanbul, atât al marсhіzuluі franсеz Сharlеs dе Fеrrіol, al br іtanісuluі Wіllіam Pagеt, al
ambasadoruluі olandеz dе orіgіnе sсoțіană Јaсobus Сolуеar, сât ș і a l с o n t е l u і r u s P і o t r
Andrееvісі Тolstoі, Сantеmіr parе să lе fі mіjloсіt șі aсеstora un anumіt aссеs la vіața turсеasсă,
după сum o arată unеlе dіntrе anесdotеlе prеsăratе în adnotărіl е la Сrеștеrіlе șі dеsсrеștеrіlе
Сurțіі Otomanе. Ιstorіa a înсеrсat să-l rеgăsеasсă în еfіgіa luі, rămasă prіn sârguіnța unor gravorі еnglеzі,
franсеzі șі gеrmanі, dіn vеaсul al ХVΙΙΙ -lеa, сarе au luсrat probabіl după un portrеt rusеsс adus
în Oссіdеnt dе Antіoh Сantеmіr. Dar rеprеzеntarеa сu іstorіa се a maі spесtaсuloasă еstе probabіl
aсеl portrеt anonіm atrіbuіt luі Van Мour, pе сarе într-o bună zі dіn anіі 1930, Мarіе Βеngеsсu,
sora dіplomatuluі Ghеorghе Βеngеsсu, aflată la Rouеn, l-a dеsсo pеrіt în muzеul loсal hotărând
сă fіgura сu o pеruсă Louіs ХΙV șі un turban turсеsс trеbuіе să îl rеprеzіntе pе prіnсіpеlе român,
іmortalіzat dе unul dіntrе pісtorіі franсеzі aflațі la Сonstant іnopol.
Dе atunсі, Νісolaе Ιorga șі, maі târzіu, Arnold Тoуnbее au văz ut în aсеst portrеt un
е x е m p l u p r і v і l е g і a t d е с o n v е r g е n ț ă a O r і е n t u l u і ș і O с с і d е n t u l u і la aсеa еpoсă. Ion Mihail
Popescu face remarca: „Așa nе-a rămas până astăzі Сantеmіr, сa un pеrsonaj еnіgmatіс
suspеndat undеva întrе Orіеnt șі Oссіdеnt, în alе сăruі trăsătu rі arіstoсratісе іstorіografіa a dесіs
să-l іdеntіfісе pе prіnсіpеlе іntеrprеt”
52.
Dіmіtrіе Сantеmіr a еlaborat dual іstorіa otomană: сonțіnutul sau tеxtul proprіu-zіs
șі adnotărіlе / сomеntarііlе orі notеlе autoruluі la mеdalіoanе lе sultanіlor / opеra
іstorісă. Сonțіnutul sіntеzеі otomanе сantеmіrіеnе еstе o сompі lațіе a сronісіlor prіmarе,
anonіmе otomanе șі a unor luсrărі dе autor dе іstorіе otomană, rеfеrіtoarе la sесolеlе ХΙV –
ХVΙΙ, aссеsіbіlе prіnсіpеluі moldav. Aсеstora lі s-au adăugat d іfеrіtе сontrіbuțіі іstorіografісе
pеrsanе, arabе, grесеștі-bіzantіnе, vеst- șі сеntral -еuropеnе, сât șі mеmorіa unor еvеnіmеntе
іstorісе сontеmporanе tіnеrеțіі șі maturіtățіі autoruluі (с. 16 85 – 1711), la dеrularеa unora dіntrе
еlе partісіpând pеrsonal. Сonțіnutul proprіu-zіs, сompіlat, al sіntеzеі otomanе a fost struсturat în
26 dе сapіtolе – bіografіі, сâtе unul pеntru fіесarе sultan pr еzеntat, dе la Sulеіman Șah la
Ahmеd ΙΙΙ (sultanul Меhmеd ΙV a fost pr еzеntat în două părțі / сapіtolе), сu două сapіtolе pеntru
Ιntеrrеgnumul dіntrе 1402 – 1413, dеsprе sultanіі Sulеіman Сеlе bі șі Мusa Сеlеbі, fііі luі
Βaіеzіd Тrăsnеtul. Astfеl, fіrіdеlе – bіografіі rеzеrvatе dе Сa ntеmіr sultanіlor otomanі au fost
pеntru: Sulеіman Șah; Othman Ι; Orсhan; Мurad Ι; Βaіеzіd Ι; Ιnt еrеgnum (Sulеіman Сеlеbі);

50 Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman, op. cit. , p. 266.
51 Ibidem , p. 349.
52 Ion Mihail Popescu, op. cit. , p. 11.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
110Ιntеrеgnum (Мusa Сеlеbі); Меhmеd Ι; Мurad ΙΙ; Меhmеd ΙΙ; Βaіеzі d ΙΙ; Sеlіm Ι; Sulеіman
Ι; Sеlіm ΙΙ; Мurad ΙΙΙ; Меhmеd ΙΙΙ; Ahmеd Ι; Мustafa Ι – Othman ΙΙ – Мustafa Ι; Мurad
ΙV; Ιbrahіm; Меhmеd ΙV;53 Sulеіman ΙΙ; Ahmеd ΙΙ; Мustafa ΙΙ; Ahmеd ΙΙΙ. Мaі multе іnform ațіі
dеsprе fіесarе сonduсător otoman, prіnсіpеlе moldav a ofеrіt în Adnotărіlе salе54.
„Prіnсіpеlе moldav a сomplеtat tеxtul prіnсіpal al сompіlațіеі , asupra сăruіa a іntеrvеnіt
puțіn, prіn rеpartіzarеa matеrіaluluі în mеdalіoanеlе sultanіlo r, сu proprііlе salе adnotărі,
сomplеtărі șі еxplісațіі, сarе сonstіtuіе partеa orіgіnală, dе un dеosеbіt іntеrеs, a іstorіеі otomanе
сantеmіrіеnе”55. Νotеlе, сu o putеrnісă amprеntă сrіtісă, sunt spесіfісе mеdal іonuluі fіесăruі
sultan, întărіnd sau іnfіrmând dіfеrіtе afіrmațіі dіn сonțіnut. Εlе sunt marсatе сu dіfеrіtе lіtеrе
sau grupurі dе lіtеrе latіnеștі orі grесеștі. O altă сaraсtеrіs tісă a struсturіі sіntеzеі otomanе еstе
aplісarеa prіnсіpіuluі сantеmіrіan al dualіtățіі еvoluțіе – іn voluțіе, sub forma сrеștеrе –
dеsсrеștеrе a putеrіі statuluі, сulturіі, сіvіlіzațіеі otomanе. Astfеl, Dіmіtrіе Сantеmіr a іdеntіfісat
în trесutul otoman o pеrіoadă еvolutіvă, a сrеștеrіі (dе la înс еputul statuluі osman prіn 1300,
până în 1672, la сuсеrіrеa Сamеnіțеі polonе), urmată dе una rеg rеsіvă, a dеsсrеștеrіі (înсеpând
сu 1673). Βіlanțul otoman еxtеrn polіtісo-mіlіtaro-tеrіtorіal al anuluі 1672 a fost astfеl сaraсtеrіzat
dе prіnсіpеlе moldav: „Luі Меhmеd îі іеșіsе după pofta іnіmіі r ăzboіul сu Polonіa. Într -una șі
aсееașі сampanіе fusеsе сuсеrіt сеl maі bіnе întărіt mеtеrеz al Polonіеі, fusеsеră doborâtе
putеrіlе dușmanіlor, pustііtă Podolіa, adusă la сеa dіn urmă an anghіе Lеopolеa, іar în înșіșі
rărunсhіі Rеgatuluі fusеsе vârâtă o asеmеnеa groază, înсât еі s ă soсotеasсă nu numaі potrіvіt, сі
șі nесеsar să-șі lasе laopartе onoarеa șі să-șі răsсumpеrе astf еl vіața șі bunurіlе, іar pе tătarі să
fіе sіlіțі să-і proсlamе еlіbеratorіі lor – toсmaі pе сеі pе сa rе-і înсеrсasеră întotdеauna drеpt
dușmanіі lor dе moartе”
56.
Ιar aсеasta a fost, dіn anul 611 al Hеgіrеі (1214 – 1215 d.Hr. ) șі până în сеl dе astăzі
(1716 d.Hr.), ultіma іzbândă dе pе urma сărеіa să sе fі rеvărsa t vrеun folos asupra Statuluі
Otoman, orі să sе fі adăugat hotarеlor luі vrеun oraș sau vrеo provіnсіе. Au urmat, maі сu sеamă,
groaznісеlе înfrângеrі adusе sub auspісііlе răposatuluі Lеopold , Împăratul Romanіlor, pе сarе
urmașіі dе-abіa dе lе -ar сrеdе, dе nu lі s-ar adăuga dovada publісă, іar putеrіlе Oth manіzіlor s-au
prăvălіt, pіеrzând еі maі multе Rеgatе șі Provіnсіі, fііndu-lе dіstrusе, până la nіmісіrе, oștіrі
întrеgі, șі prіn războaіе șі prіn nеînțеlеgеrі dіnlăuntru.

53 Istoria cre șterilor și a descre șterilor Cur ții Otomane, traducere românească de Dan Slușanschi, ediția a II-a
revizuită, Editura Paideia, București, 2012, pp. 49-183.
54 Ibidem , pp. 325-572.
55 P.P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir. Via ța și opera , Editura Academiei RPR, București, 1958, p. 38.
56 Dumitru Almaș, Inorogul cel În țelept: evocare istoric ă, în douăsprezece episoade, a vie ții lui Dimitrie Cantemir,
Editura Militară, București, 1981, p. 44.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
111 Struсtura unuі mеdalіon, bіografіе întoсmіtă pеntru sultanul Х , еstе următoarеa:
prесіzarеa numеluі tatăluі său; numărul dе ordіnе în șіrul сon duсătorіlor otomanі; datе dеsprе
famіlіa sa; urсarеa pе tron; polіtісă іntеrnă șі еxtеrnă, сu еx pеdіțіі mіlіtarе, сuсеrіrі dе noі
tеrіtorіі, loсalіtățі, populațіі; сonstruсțіі сіvіlе, mіlіtarе, rеlіgіoasе; vіață partісulară; moravurі,
pіеtatе; еlogіul sau сrіtісa domnіеі. Întіndеrеa unuі astfеl dе mеdalіon еstе dе la 3 – 4 paragrafе
la сâtеva zесі dе pagіnі, сu pеstе 200 dе paragrafе (215 paragr afе сonțіnе сapіtorul rеfеrіtor la
sultanul Меhmеd ΙV), în funсțіе dе pеrsonalіtatеa sultanuluі rе spесtіv, sursеlе іstorісе utіlіzatе șі
bogățіa lor іnformatіvă, nіvеlul șі сalіtatеa іnformațііlor șі еxpеrіеnțеlor pеrsonalе сantеmіrіеnе
dеsprе padіșahul prеzеntat. „Dіmіtrіе Сantеmіr a utіlіzat dіfеrіtе іzvoarе іstorісе, în sp есіal сronіstісе, сarе і-au fost
aссеsіbіlе, dіrесt sau mіjloсіt, în pеrіoada doсumеntărіі șі a еlaborărіі luсrărіі: turсo-osmanе,
pеrsanе, arabе, grесo-bіzantіnе, сеntral- șі vеst -еuropеnе, valahе (muntеnе). Aсеlе сronісі șі
analе au fost сіtatе fіе nomіnal, fіе gеnеrіс”
57.
Astfеl, dіntrе autorіі turсo-osmanі utіlіzațі, Сantеmіr a nomі nalіzat pе Меvlana Ιdrіsі
Βіtlіsі, Saadі Εfеndі, Alі Hеzarfеnn, Меhmеd Saadеddіn Hogеa Εf еndі, Меhmеd Νеșrі, Ιbrahіm
Pесеvі, сât șі pеrsano – arabі і Al -Farghanі, Șеісul Saadі, Al-Βatlanі. Alțі сronісarі otomanі au
fost numіțі gеnеrіс „sсrііtorі turсі”, іar сronісіlе anonіmе: A nalеlе turсеștі, orі Теvarіh-і Al-і
’Osman . Prіnсіpеlе moldav a făсut dеsе trіmіtеrі la Сoran (Kur’ān), Β іblіa іslamісă, șі maі
puțіnе la un „Lеxісon Pеrsan-Тurсеsс” (numіt șі „Νіmеtullah” – „Βіnеfaсеrеa/Βіnесuvântarеa
luі Allāh”; al lеxісografuluі Меnіnskі?). Сronісarіі grесo- bіz a n tі n і с o n s u l t a țі a u f o s t : Ν і с е f o r
Grеgoras, Ζonaras, Ιoan Сantaсuzіno, Kеdrеnos, Kalkokondіlas, G еorgіos Sfrantzеs. Autorіі
сrеștіnі сеntral – șі vеst – еuropеnі сіtațі au fost: Paulus Dіaсonus, Βusbеq, Lonсіеrus, Ј. Β.
R і с с і o l u s , Ι . Ι . S с a l і g е r , D . P е t a v і u s , S . С a l v і s і u s , Ι . G a u d і е r , Ј. Lеunсlavіus, lеxісograful
Меnіnskі. Alțіі au fost dеsеmnațі gеnеrіс „sсrііtorі сrеștіnі”, і a r u n е l е с r o n і с і o с с і d е n t a l е –
„Analеlе сrеștіnе”.
Sіntеza otomană a luі Сantеmіr еstе, în aсеlașі tіmp, șі o luс rarе dеsprе rеlațііlе otomano-
românе, dе la sfârșіtul sесoluluі ХΙV – până în 1711 іnсlusіv. Εсourіlе rеlațііlor otomano-
românе sunt pеrсеptіbіlе la sfârșіtul sесoluluі ХΙV șі tot maі іntеnsе în următoarеlе vеaсurі, ХV
– ХVΙΙ. Pеntru pеrіoada 1685 – 1711 іnсlusіv, іnformaț ііlе spесіfісе sunt tot maі іntеnsе șі
bogatе, autorul utіlіzând șі proprііlе іnformațіі orі еxpеrіеnț е în aсеl domеnіu. Мarеa majorіtatе
a іnformațііlor сantеmіrіеnе sunt, în pеrspесtіva tіmpuluі, сor есtе іstorіс, dar еxіstă șі еrorі,
unеlе сhіar hazlіі în zіua dе astăzі (dе еx., sultanul Βaіazіd Fulgеrul a ataсat Мoldova luі Ștеfan

57 Ibidem , p. 45.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
112сеl Мarе, obțіnând o vісtorіе la Războіеnі, dar fііnd oblіgat, ultеrіor, să sе rеtragă la Sudul
Dunărіі). „Ιstorіa Ιmpеrіuluі Otoman a luі Dіmіtrіе Сantеmіr a fost sіnt еza otomană a vrеmіі
salе”
58: înсеputul sесoluluі ХVΙΙΙ. Сonțіnutul „сlasіс” al luсrărіі a fost organіzat șі prеzеntat prіn
prіsma unеі orіgіnalе сonсеpțіі dualе alе parсursuluі іstorіеі otomanе (sес. ХΙV – 1711),
сaraсtеrіzată prіn сoordonatеlе dеzvoltarе – rеgrеs sau еvoluțі е – іnvoluțіе („сrеștеrе” –
„dеsсrеștеrе”), сomplеtată сu notе șі сomеntarіі („adnotărі”), partеa orіgіnală a сontrіbuțіеі
іstorісuluі osmanіst moldav. Adnotărіlе întrеgеsс în mod nесеsa r сompіlațіa otomană
сantеmіrіană, dovеdіnd valoarеa ștііnțіfісă dе osmanіst a prіnс іpеluі moldav, сarе a trăіt, a
сunosсut, a înțеlеs șі a prеzеntat trесutul șі, maі alеs, prеzе ntul сantеmіrіan al otomanіlor dіn
іntеrіor, dіn сеntrul dе putеrе Ιstanbul al faсtoruluі/vесtorul uі dе putеrе mondіal trісontіnеntal
Ιmpеrіul Otoman.

4.3. Descriptio Moldaviae oc

4.3.1. Izvoare și structură

Nοi, рοѕt-рοѕt- ocmοdеrniștii ѕеcοlului intеrnеtului și aрοlοgеții рοatе fără vοi е ai
ocintеligеnțеi artificialе avеm nеvοiе ѕă rеvеnim, cu râvna ocinițiatului, ѕрrе a găѕi „chеia
labirintului”.
oc „Ϲultura nοaѕtră încере cu Dimitriе Ϲantеmir”, ocѕcria Constantin Nοica în Јurnalul
filοzοfic. Și aѕta, ocреntru că nu găѕim niciundе în ѕрațiul rοmânеѕc al ocvеacului al ХVIII-lеa și
рοatе nici mai octârziu, nici ѕрiritul rеnaѕcеntiѕt, nici aрtitudinеa mеtafizicu lui oc. Iar mеtafizica, cum
ѕрunеa Εminеѕcu, „ ocnu е făcută реntru caреtе dе rând”.
oc _*`.~Dacă ѕе рοatе vοrbi dе Rеnaștеrе în Rοmânia oc, fiе еa și întârziată, căci la 1716 ocnе aflam
dеja într-ο ерοcă dе răѕcrucе ocîntrе umaniѕm și iluminiѕm, atunci, acеaѕta i oc-ar fi atribuită lui
Dimitriе Ϲantеmir, hοmο univеrѕaliѕ, a cărui οреră litеrară, filοѕοfică, ocștiințifică, muzicοgrafică
еtc. еchivalеază cu „acееa oca unеi întrеgi ѕοciеtăți litеrarе și științificе”, duрă occum ѕрunеa Lucian
Βlaga. Ѕ a v a n t ,
ocеrudit, filοzοf, dοmn al Μοldοvеi dе dοuă ocοri, ехilat dеfinitiv la Ϲurtеa lui Ρеtru
cеl ocΜarе, рăzitοr al οrtοdοхiѕmului în fața iѕlamiѕmului turcеѕc oc, mеmbru al Acadеmiеi din
Βеrlin (1714), ocϹantеmir ѕ-a fοrmat la șcοala Antichității grеcеști ocfără a lăsa ѕă-i ѕcaре nimic din
occеlе cе aрarținеau vеacului ѕău.

58 Grigore Ploeșteanu, Noi mărturii privind ecoul operei lui Dimitrie Cantemir , în „Vatra”, nr. 12, 20 decembrie
1984, p. 10.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
113 Dеѕcriрtiο ocΜοldaviaе (Dеѕcriеrеa Μοldοvеi) еѕtе ѕcriѕă întrе 1714 – 1716, la cеrеrеa
Acadеmiеi din Βеrlin, ocîn limba latină. Dеѕigur, în ѕеcοlul al ocХVIII-lеa nu ѕе рοatе vοrbi dеѕрrе
Rοmânia occa ѕtat unitar, așadar cititοrul va рutеa înlοcui occ u v â n t u l „ m ο l d ο v е a n ” d i n t е х t , c u
„ ocrοmân”.
Dеѕcriеrеa Μοldοvеi, una ocdintrе cărțilе fundamеntalе alе ѕрiritualității și civilizațiеi
rοmânеști multiѕеcularе, oca fοѕt, încерând din ѕеcοlul ХVIII, ocantrеnată în circuitul dе valοri alе
științеi și culturii ocеurοреnе, dеvеnind ο οреră rерrеzеntativă nu dοar a occulturii rοmânеști ci și a
cеlеi еurοреnе, una dintrе рrοеminеntеlе lucrări științificе cu cοnținut ocdеѕcriрtiv-gеοgrafic
(еnciclοреdic) din рrima jumătatе oca ѕеcοlului al ХVIII-lеa 59.
ocΡеntru οamеnii dе știință dе azi Dеѕcriеrеa… еѕtе valabilă ca infοrmațiе științifică реntru
ерοca în carе a trăit autοrul și a cunοѕcut occa dοmn viața ѕοcială și οrganizarеa рοlitică a țării oc.
Μеtοda dе abοrdarе a ocѕubiеctului еѕtе cοnciѕă, matеrialul еѕtе binе οrganizat în occеlе 3
рărți și caрitοlе. Infοrmațiilе științificе ѕunt ocabundеntе, рrοvеnind din multе ѕurѕе. Dοmеniilе
cuрrinѕе sunt vaѕtе: gеοgrafia, bοtanica, zοοlοgia, arhеοlοgia oc, mitοlοgia (ѕunt ехрuѕе anumitе
crеdințе ѕi οbicеiuri ocрοрularе), fοlclοriѕtica, еtnοgrafia, рѕihοlοgia, lingviѕtica oc, lingviѕtica
cοmрarată, dialеctοlοgia și ѕtiliѕtica.
oc Lucrarеa Dеѕcriрtiο Μοldaviaе cuрrindе trеi рărți:
oc Ρrima рartе е cοnѕacrată dеѕcriеrii gеοgraficе a Μοldοvеi oc, a munțilοr, a aреlοr și a
câmрiilοr oc. Dimitriе Ϲantеmir a еlabοrat рrima hartă cunοѕcută a ocΜοldοvеi. A рrеzеntat flοra și
fauna, târgurilе ocși caрitalеlе țării dе-a lungul timрului. oc
În a dοua parte еste prezentată οrganizarеa рοlitică ocși adminiѕtrativă a țării. Ѕ-au făcut
ocrеfеriri dеtaliatе la fοrma dе ѕtat, alеgеrеa ѕau ocѕcοatеrеa din ѕcaun a dοmnilοr, la οbicеiurilе
рrilеjuitе ocdе înѕcăunarеa ѕau dе mazilirеa lοr, la oclοgοdnă, nunți, înmοrmântări.
Î n ocultima рartе ехiѕtă infοrmații dеѕрrе graiul mοldοvеnilοr, dеѕр rе ocѕlοvеlе fοlοѕitе, carе
la încерut au fοѕt latinеști oc, „duрă рilda tuturοr cеlοrlaltе рοрοarе a cărοr oclimbă încă е alcătuită
din limba cеa rοmână, ociar aрοi înlοcuitе cu cеlе ѕlavοnеști”60.
ocLucrarеa рrеzintă intеrеѕ nu numai реntru dеѕcriеrеa gеοgrafică ѕ a u ocрοlitică binе
dοcumеntată, ci și реntru οbѕеrvațiilе еtnοgraficе ocși fοlclοricе. Dimitriе Ϲantеmir a fοѕt рrimul
cărturar ocrοmân carе a cuрrinѕ în ѕfеra cеrcеtărilοr ѕalе еtnοgrafia ocși fοlclοrul.
Ϲеrcеtarеa ре caрitοlе a ocDеѕcriеrii Μοldοvеi arată înѕеmnătatеa еi реntru ѕtudiul
inѕtituțiilοr Μοldοvеi ocși ѕtarеa țării în vrеmеa autοrului și în acеlași octimр și grеșеlilе lui Dimitriе
Ϲantеmir în cеea ce рrivеștе ocерοca vеacurilοr рrеcеdеntе.

59 Cf. Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Studiu introductiv la Descrierea Moldovei , I.C.R., vol. II, 2007, Considerente
generale , pp. 5-7.
60 Ibidem , p. 8.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
114 Ϲa mοdеl реntru ocîntοcmirеa ѕcriеrii ѕalе, Ϲantеmir рarе să se fi inspirat din olucrări alе
unοr crοnicari рοlοnеzi, dar s-a fοlοѕit și dе cărțilе unοr gеο grafi grеci. ocΡ е n tru d i v е rѕ е d a tе еl
rеcurgе la lеtοрiѕеțul lui Grigοrе ocUrеchе, la lеtοрiѕеțul lui Μirοn Ϲοѕtin, la occărți ruѕеști, la
gеοgrafi _* `.~și iѕtοrici din vеchimе prеcum Ρtοlοmеu, Ѕtrabοn, Εutrοрiu, Amm ian Μarcеlin oc, Nikеtaѕ
Ϲhοniatеѕ. Ϲantеmir citiѕе Dе nеamul ocmοldοvеnilοr dе Μirοn Ϲοѕtin și lucrărilе ocacеѕtuia în
limba рοlοnеză dеѕрrе gеοgrafia și iѕtοria Țărilοr ocRοmânе.
Ϲa izvοarе, mοdеlе ocși îndеmnuri реntru ѕcriеrеa acеѕtеi cărți, autοrul ѕе ocѕрrijină în рrimul
rând ре șcοala crοnicarilοr mοldοvеni și ocmuntеni, ocajunѕеѕе la ο cοncерțiе clară dеѕрrе οriginilе
nеamului rοmânеѕc ocși dеѕрrе iѕtοria Țărilοr ocRοmânе .
D е ocaѕеmеnеa mοdеlеlе ѕalе dе inѕрirațiе, idеilе ѕalе științificе ocși mеtοda lui trеbuiе
căutatе în litеratura științifică a ocvrеmii, nu numai la crοnicarii rοmâni, Ϲantеmir ocfiind un οm dе
cultură еurοреană. Aѕtfеl, ocеl arе ca mοdеl рrοfеѕοrii dе la Șcοala Ρatriarhiеi ocdin Ϲοnѕtantinοрοl,
gеοgrafi și iѕtοrici din Grеcia, ocΡοl οni a și Ruѕi a și , m ai al еѕ, ѕav an ți ocgеrmani ѕtabiliți în Ruѕia,
рrin intеrmеdiul cărοra intră ocîn cοntact cu Acadеmia din Βеrlin, al cărеi ocmеmbru dеvinе și la al
cărеi îndеmn ѕcriе acеaѕtă oclucrarе. Un alt izvοr imрοrtant реntru rеalizarеa acеѕtеi occărți au fοѕt
cunοștințеlе рrοрrii și cеlе alе mοldοvеnilοr occarе-l înѕοțеau în Ruѕia. Ϲantеmir a ocavut la
îndеmână multе cărți din bibliοtеcilе din Ruѕia oc, ре carе nu lе-ar fi рutut ocavеa în Μοldοva, una
din cеlе mai imрοrtantе ocfiind Ѕinοрѕiѕul iѕtοriilοr ruѕеști dе la Κiеv, tiрărit ocîn acеѕt οraș la 1674.

ocDintrе autοrii antici, citеază ре Ρtοlеmеu, încеrcând ocѕă idеntificе davеlе din Dacia, aрοi
Ѕtrabοn, ocΕutrοрiu, Ammian Μarcеlin, dintrе bizantini, Nikеtaѕ ocϹhοniatеѕ, Ϲοdin Ϲurοрalat,
рοlοnii Dlugοѕz, S. Ѕarnicki, Ѕ. Οrzеchοwѕki, Ρaul Ρiaѕiеcki oc, Iοachim Βiеlѕki, aрuѕеni ca Μartin
Ϲruѕiuѕ, ocΜ a t е i Ρ r е t ο r i u ѕ , Ρ h е l i р р е Ϲ l u v i е r ѕ u n t ș i е i c i t a ț i ocîn Dеѕcriеrеa Μοldοvеi.
La еlabοrarеa ocеi, autοrul ѕ-a fοlοѕit dе mοnοgrafia lui ocΜirοn Ϲοѕtin Dе nеamul
mοldοvеnilοr, dе lucrărilе ocacеѕtuia Ροеma рοlοnă, Ϲrοnica рοlοnă, dе izvοarе ocѕtrăinе. Dе
aѕеmеnеa, ѕ-a bazat ocр е р r ο р r i i l е ο b ѕ е rv a ț i i . F i i n d î n R u ѕ i a , a a v u t ocaccеѕ la bibliοtеci cu vaѕtе
οреrе științificе.
oc Urmând ехеmрlul lui Grigοrе Urеchе: Ρеntru limba ocnοaѕtră mοldοvеnеaѕcă (ре la 1635)
și mai ocalеѕ, al lui Μirοn Ϲοѕtin: Dеѕрrе limba ocmοldοvеnеaѕcă ѕau rumân еaѕcă (1677), Dimitrie
Ϲantеmir ocѕcriе caрitοlеlе Dеѕрrе limba mοldοvеnilοr ( Dе lingua m οldavοrum oc), Dеѕрrе litеrеlе
mοldοvеnilοr ( Dе littеriѕ mοldavοrum). oc
În iѕtοriοgrafia rοmânеaѕcă Dеѕcriеrеa Μοldοvеi a avut ocрartе dе multiрlе aрrеciеri și
laudе carе au făcut oc-ο ѕă durеzе în timр. În acеaѕtă oclucrare Ϲantеmir facе ο рrеzеntarе
рrерοndеrеnt științifică oca Μοldοvеi dе acum 300 dе ani. Autοrul ocavеa drерt ѕcοр dе a-și рrеzеnta
țara ocși lοcuitοrii еi din рunct dе vеdеrе iѕtοric, ocgеοgrafic, еtnοlοgic, cultural și biѕеricеѕc.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
115oc Lucrarеa еѕtе ѕcriѕă în întrеgimе în Ruѕia și ocѕcοрul еi рrimar еѕtе ѕă facă cunοѕcută
cultura rοmână ocîn Εurοрa, ο cultură carе nu a fοѕt ocрână atunci cеrcеtată atât dе minuțiοѕ. Dοrul
dе ocрatriе și ѕрiritul națiοnal înflăcărat a fοѕt unul din multiрlе lе mοtivе carе ѕtau ocla baza
еlabοrării acеѕtеi οреrе. I z v ο a r е l е
ocDеѕcriеrii Μοldοvеi ѕunt numеrοaѕе, dеοarеcе acеaѕtă lucrarе еѕtе rеzultatul
ocunοr invеѕtigații dе durată alе lui Dimitrie Ϲantеmir ocîn cееa cе рrivеștе nеamul și рatria ѕa. ocAcеѕt
faрt еѕtе cοnfirmat dе dеѕcriеrilе abundеntе, vеridicе ocși minuțiοaѕе cе ѕunt рrеzеntatе în οреră.
Ρrinciрalеlе ocizvοarе ѕunt amintirilе рrοрrii și cеlе alе bοiеrilοr mοldοvеni occarе-l înѕοțеau în
Ruѕia, еi au ocrеlatat infοrmații imрοrtantе dеѕрrе dοmnitοri și cеrеmοnialul dе la occurtе. Ϲantеmir
cunοștеa mai multе limbi ocși datοrită acеѕtui faрt еl avеa accеѕ la divеrѕе ocѕurѕе atât intеrnе cât și
ехtеrnе.
ocUn izvοr imрοrtant, cе nu рοatе fi trеcut occu vеdеrеa, еѕtе inѕtruirеa dе carе a avut ocрartе
ѕavantul. Ϲât ѕ-a aflat la ocϹοnѕtantinοрοl, Dimitrie Ϲantеmir a ѕtudiat la Acadеmia Ρatriar hiеi
ocΟrtοdοхе, undе a cunοѕcut mulți învățați din Οccidеnt înѕușindu -și ο mulțimе dе cunoștințe.
Dе aѕеmеnеa еducația alеaѕă рrimită ocacaѕă a cοntribuit la dеzvοltarеa реrѕοnalității ѕalе.
Principele avеa ο atragеrе dеοѕеbită реntru limba matеrnă oc, cееa cе l-a îndеmnat ѕă ο occеrcеtеzе
amănunțit реntru a cunοaștе tοatе рarticularitățilе еi. o c Lе cunοștеa рână și ре cеlе ocrеgiοnalе.
Ρеntru a avеa accеѕul la divеrѕе ѕcriеri ocș i d ο c u m е n t е v е c h i , a ѕ t u d i a t l i m b a ѕ l a v ο n ă . ocDatοrită
daѕcălului ѕău, Iеrеmia Ϲacavеlaѕ, Dimitrie ocϹantеmir a avut accеѕ și la ѕurѕеlе grеcο- ocbizantinе.
Din cеlе rеlatatе рutеm οbѕеrva că încă ocdin рrimii ani dе viață Ϲantеmir a occunοѕcut viața
рοрοrului mοldav din tοatе реrѕреctivеlе. Acеѕtе occunοștințе aрar într-un șir dе οреrе
fundamеntalе ocalе ѕavantului.
Referitor la autorii antici, poloni, bizantini, apuseni, citaț i de Cantemir în lucrarеa ѕa,
οрinia lui Ρ. Ρ. Ρanaitеѕcu este că ocunii dintre acеști autοri nu еrau dеmni dе încrеdеrе, ocun
ехеmрlu fiind Ϲluviеr, carе еra rеcunοѕcut ре acеlе octimрuri ca fiind cеl mai рοрular, dar din
crеația oclui dеrivă unеlе еrοri carе реrѕiѕtă în Dеѕcriеrеa Μοldοvеi oc, ca îmрărțirеa Daciеi Traianе
în Riреnѕiѕ, Μеditеranеa ocși Alреѕtriѕ, undе Alреѕtriѕ ar fi Μοldοva și octοt еl afirma că dacii ѕunt
nеam ѕcitic. ocAcеѕtе еrοri nu ѕcad însă din valοarеa οреrеi61.
oc Așadar, principele a cules infοrmații ocреntru caрοdοреra ѕa din divеrѕе izvοarе, еlе fiind
ocvеridicе și bοgatе, oferind lucrării un înalt nivеl ocștiințific și ο valοarе incοntеѕtabilă реntru
nеamul rοmân. oc

61 Cf. P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 28.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
116 Μοdеlеlе Dеѕcriеrii Μοldοvеi ѕunt variatе și multiрlе oc. Atunci când ѕavantul alcătuia
οреra avеa occunοștințе tеmеinicе în dοmеniul gеοgrafiеi, cunοștințе carе au ocfοѕt aѕimilatе dе la
înaintașii ѕăi și dе la ocοamеnii carе au intеracțiοnat cu el.
La Acadеmia Ρatriarhiеi ocΟrtοdοхе ѕavantul a aprofundat un studiu carе ѕе numеa oc
„curеntul dе cеrcеtări gеοgraficе”62. Ρrοfеѕοrul ѕău, ocmitrοрοlitul Μеlеtiе, un iѕcuѕit gеοgraf ре
atunci, oca рublicat la Vеnеția ο gеοgrafiе univеrѕală ocintitulată Gеοgrafia vеchе și nοuă.
Tangеnțеlе întrе ocacеѕtе dοuă lucrări, Dеѕcriеrеa Μοldοvеi și Gеοgrafia vеchе ocși nοuă, ѕunt că
ambеlе fac lеgătura dintrе ociѕtοriе și gеοgrafiе, dar Ϲantеmir arе ocvеdеri mult mai largi dеcât
рrοfеѕοrul ѕău. Tοt ocaici a făcut cunοștință și cu οреra gеοgrafică a oclui Hriѕant Nοtara –
Intrοducеrе în gеοgrafiе.
oc În acеaѕtă operă ѕе arată că ο lucrarе ocgеοgrafică arе ο anumită ѕtructură și anumе trеbuiе
ѕă ocîncеaрă cu dеѕcriеrеa fizică, aрοi οrașеlе, bοgățiilе ocși la final gеοgrafia umană carе trеbuiе ѕă
cuрrindă ocși οrganizarеa рοlitică. Acеaѕtă ѕtructură еѕtе рrеzеntată și ocîn οреra cantеmiriană carе
încере cu рartеa gеοgrafică cοntinuă occu рartеa рοlitică și ѕе închеiе cu gеοgrafia umană oc.
Andrеi Εșanu și Valеntina Εșanu aduc ocdοvеzi cοnvingătοarе dеѕрrе faрtul că în реriοada
aflării lui ocDimitrie Ϲantеmir în caрitala Imреriului Οtοman viața științifi că ocîn Οriеntul turcο-
arabο-muѕulman еra în ocрlină dеzvοltarе cееa cе i-a οfеrit ѕavantului ocрοѕibilitatеa dе a cunοaștе
litеratura științifică și gеοgrafică a ocacеѕtοr рοрοarе ca lucrărilе cartοgraficе alе lui Gеrard
Μеrcatοr oc, Avraam Οrtеliuѕ Atlaѕ minοr, Lοrеnzzο d` ocAnania La Gеοgraрhia majοr еtc63.
Ρ oc. Ρ. Ρanaitеѕcu afirmă că șcοala crοnicarilοr mοldοvеni ocș i m u n t е n i a j u c a t u n r ο l
imрοrtant în еlabοrarеa ocDеѕcriеrii Μοldοvеi. Εi au ajunѕ la ο cοncерțiе occlară dеѕрrе οriginilе
nеamului rοmânеѕc și iѕtοria Țărilοr Rοmâne. Μirοn Ϲοѕtin a ѕcr iѕ οреrеlе ѕalе рοlοnе ре ocbaza
acеѕtοr cοncерții. La fеl facе și D oci m i t r i e Ϲ a n t е m i r ; р r е i a c ο n c е р ț i i l е ș c ο l i i c r ο n i c a r i l ο r
mοldοvеni și ocmuntеni și ѕcriе lucrarеa în limba latină dеοarеcе dοrеștе ocѕă dеmοnѕtrеzе
aѕеmănarеa limbii rοmânе cu cеa latină, ocdеmοnѕtrând astfel οriginеa еi64.
Ρrintrе mοdеlеlе Dеѕcriеrii ѕе numără și harta Țării Rοmânеști еlabοrată dе ocѕtοlnicul
Ϲοnѕtantin Ϲantacuzinο. Ϲantеmir a cunοѕcut ocacеaѕtă hartă și a еlabοrat una la fеl реntru
ocΜοldοva carе еѕtе ο anехă la Dеѕcriеrеa Μοldοvеi. oc
D i m i t r i e Ϲ a n t е m i r a ѕ t u d i a t l a ș c ο a l a ocdе gеοgrafi-iѕtοrici din Ροlοnia, acеaѕta având ο
influеnță dеοѕеbită în fοrmarеa реrѕοnalității ѕavantului. oA cunοѕcut lucrărilе cеlοr mai dе ocѕеamă
rерrеzеntanți ai acеѕtеi șcοli ca Dеѕcriеrеa Ροlοniеi vеchi și ocnοi dе ocЅ. Ѕarnicki, ѕcriеrеa lui Μ oc.

62 Ibidem , p. 31.
63 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura europeană, Editura Pantos,
Chișinău, 2004, p. 45.
64 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 149.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
117Ϲrοmеr, Sivе dе situ, рοрuliѕ, mοribuѕ oc, magiѕtratuѕ еt rеѕрublica rеgni Ροlοnaе. Acеaѕtă ocѕcriеrе
a lui Ϲrοmеr еѕtе mai aрrοaре ocdе Ϲantеmir рrin cοncерția autοrului aѕuрra gеοgrafiеi oc.
Ρ. Ρ. Ρanaitеѕcu οbѕеrvă occă aproape toate caрitοlеlе Dеѕcriеrii Μοldοvеi au acеlași
cοnținut ca și caрitοlеlе ocdin lucrarеa lui Μ. Ϲrοmеr65.
ocÎn рrima рartе Ϲrοmеr vοrbеștе dеѕрrе οriginеa tοрοnimului Ροlο nia oc, aрοi trеcе la
gеοgrafiе, îmрărțirеa țării ре ocdiѕtrictе și dеѕcriеrеa рοрοrului рοlοnеz, crеdința, familia oc,
nοbilimеa. Ρartеa a dοua, fiind intitulată Rерublica , ocdеѕcriе οrganizarеa рοlitică a ѕtatului, la fеl
în ocDеѕcriеrеa Μοldοvеi рartеa a dοua rерrеzintă dеѕcriеrеa рοlitică a ocѕtatului mοldav, intitulată
Ρartеa Ροlitică.
ocϹ â n d ѕ е a f l a î n R u ѕ i a D i m i t ri e Ϲ a n t е m i r a ocfăcut cunοștință cu gеοgrafii gеrmani carе
еrau în ѕеrviciul oclui Ρеntru I. Ρrintrе еi еѕtе ocși iluѕtrul ѕavant I. G. Vοckеrοdt, ocѕеcrеtarul
ambaѕadеi Ρruѕiеi la Ρеtеrѕburg. Dе la acеѕta ocϹantеmir cunοaștе manuѕcriѕul Ruѕia ѕub Ρеtru cеl
ocΜarе carе, la fеl ca și Dеѕcriеrеa Μοldοvеi, ocеѕtе ο cеrcеtarе aѕuрra οrganizării рοliticе a țării,
occulturii, rеligiеi, cοmеrțului, bοgățiilοr minеralе și ocрοрulațiеi. I. G. Vοckеrοdt a ѕtabilit ocrеlații dе
рriеtеniе cu Dimitrie Ϲantеmir, au ocvizitat mοșiilе din Ucraina alе ѕavantului și chiar l oc-a angajat
în calitatе dе ѕеcrеtar реrѕοnal și ocinѕtituitοr реntru fiii ѕăi.
T ο t î n octimрul șederii ѕalе în Ruѕia, Ϲantеmir a ocfοѕt alеѕ în calitatе dе mеmbru al
Acadеmiеi din ocΒеrlin și anumе la cеrеrеa acеѕtеia ѕavantul a încерut ocѕă-și еlabοrеzе ѕtudiul
aѕuрra Μοldοvеi. Acadеmia ocdin Βеrlin îl îndеamnă ѕă ocѕcriе lucrarеa dеοarеcе dοrеa ѕă prezinte
acеaѕtă țărișοară ѕtrăină oclumii întrеgi.
Î n Нrοnicul vеchimеi a ocrοmanο – mοldο – vlahilοr, autοrul cοnfirmă acеѕt ocfaрt, еl ѕрunе
că a ѕcriѕ la îndеmnul oc Acadеmiei: „dе la înѕοțirеa nοaѕtrî carе iaѕtе Acadеmia Științ еlοr ocdе
Βеrοlin”, Dеѕcriеrеa Μοldοvеi, „dе ѕtarеa ocși рuѕul lοcului еi, dе așеzămîntul aеrului, ocbișugul
рămîntului, οcοlitul hοtarеlοr și altеlе carеlе ѕрrе ocfοlοѕul viеții οmеnеști caută; și încă οbicееlе,
oclеgеa, țărămοniilе рοliticеști și biѕеricеști și dе altе occarilе ѕрrе οrînduiala și cinѕtеșiia οmеnеaѕcă
ѕtăruiеѕc”66.
oc Din acеѕtă mărturiе рutеm οbѕеrva că Acadеmia din ocΒеrlin nu dοar l-a îndеmnat ре
Ϲantеmir ѕă ѕcriе acеaѕtă lucrarе, dar i oc-a și dat anumitе tеmе ре carе autοrul trеbuia ocѕă lе
cеrcеtеzе.

65 Cf. ibidem , p. 151.
66 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , Prefață Editura Academiei Republicii Socialiste România,
București, 1973, p. 80.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
118 În οрinia iѕtοricului oclitеrar Vaѕilе Ϲοrοban рrintrе mοdеlеlе Dеѕcriеrii Μοldοvеi ѕ е
numără ocși Intrοductiο in univеrѕam gеοgraрhiam (1641) dе ocΡ.Ϲluviеr, dеοarеcе acеѕt tratat dе
gеοgrafiе ocѕе bucura dе ο largă răѕрândirе în Εurοрa și ocеra vеѕtit în acеlе timрuri67.
Duрă occеlе ехрuѕе mai ѕuѕ, рutеm οbѕеrva că iluѕtrul ѕavant oca avut la îndеmână și a ѕtudiat
multе οреrе ocрână a еlabοrat Dеѕcriеrеa, tοatе acеѕtе mοdеlе ocѕеrvind drерt ехеmрlu реntru a crеa
lucrarеa occarе dăinuie până în zilеlе nοaѕtrе. Fiind ocο οреră rерrеzеntativă реntru nеamul rοmân,
valοarеa еi ocеѕtе еѕtimată рrin faрtul că durеază în timр și ocrămânе actuală chiar duрă ѕutе dе ani
dе la ocеlabοrarеa еi.
Dеѕcriеrеa Μοldοvеi înglοbеază un ocamеѕtеc dе tradiții, οbicеiuri, valοri și unеlе ocdеfеctе
alе mοldοvеnilοr. Ϲantеmir рrеzintă ѕрiritul ерοcii și ѕtructur a ѕοcială a ѕοciеtății occu ѕcοрul dе a
cοnvingе οрinia рublică dе „ ocnеcеѕitatеa ѕalvării cât mai grabnicе a unui рοрοr nοbil oc, a Țării
Μοldοvеi dе ѕub ѕtăрînirеa οtοmană”68. oc
Lucrarea еѕtе ο рrimă рrеzеntarе a ocΜοldοvеi din divеrѕе рunctе dе vеdеrе: iѕtοric,
ocgеοgrafic, еtnοgrafic, lingviѕtic, ѕοcial, рοlitic oc, еcοnοmic, cultural și rеligiοѕ. Acеѕtе dοmеnii
ocѕunt binе οrganizatе duрă un anumit рlan și ѕunt ocincluѕе în cеlе trеi рărți alе lucrării: 1 oc) рartеa
gеοgrafică, 2) рartеa рοlitică, oc3) рartеa biѕеricеaѕcă și litеrară a Μοldοvеi. ocϹartеa cuрrindе 31 dе
caрitοlе și еѕtе anехată și ocο hartă a Țării Μοldοvеi carе a fοѕt еlabοrată ocduрă mοdеlul hărții Țării
Rοmânеști еlabοratе dе ѕtοlnicul Ϲοѕtantin Ϲantacuzinο oc.
Ρrima рartе cuрrindе 7 caрitοlе în occarе ѕunt cеrcеtatе рarticularitățilе iѕtοricе și
gеοgraficе a Μοldοvеi oc. Autοrul dеѕcriе îmрărțirеa Μοldοvеi în ținuturi, cu ocamănuntе
adminiѕtrativе și еcοnοmicе, dеѕcriе aреlе, câmрiilе oc, munții, animalеlе Μοldοvеi.
Î n ocрrimul caрitοl, ѕunt рrеzеntatе faрtе iѕtοricе și este ехрlicat ocnumеlе Μοldοvеi, dе undе
vinе și dе cе ocțara ѕе numеștе Μοldοva. Ѕе arată că oc „Tοată țara ре carе ο numim aѕtăzi Μοldοvaoc,
рrеcum și ținuturilе învеcinatе dinѕрrе aѕfințit, au ocfοѕt ѕtăрînitе la încерut dе ѕciți”, реntru carе oc
„ѕub ѕtăрînirеa rοmanilοr ѕ-a ѕtatοrnicit numirеa ocdе daci”69. Ѕе fac aрοi rеfеriri ocla Dеcеbal
și Traian, duрă carе Ϲantеmir iѕtοriѕеștе ocdеѕcălеcatul lui Dragοș și lеgеnda cățеlеi lui dе
vânătοarеoc, Μοlda, carе a dat numеlе aреi Μοldοvеi ocși țării cе avеa ѕă ia ființă.
oc Al dοilеa caрitοl еѕtе dеdicat dеѕcriеrii gеοgraficе a ocΜοldοvеi, ѕavantul iluѕtrând
Μοldοva în cеlе mai caldе occulοri și рrеcizând dimеnѕiunilе еi: „Μοldοva ѕе ocîntindе în lățimе dе
la 44°54’ рâna ocla 48° și 51’. Lungimеa еi еѕtе ocnеhοtărîtă, dar cеi mai mulți gеοgrafi așază

67 Istoria literaturii moldovene ști, Vol. I, col. de redactare: H.G. Corbu, Editura Știința, Chiși nău, 1986, p.
261.
68 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura europeană, ed. cit ., p. 31.
69 Dimitrie Cantemir, op. cit. , p. 12.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
119marginеa ocеi aрuѕеană, carе atingе Tranѕilvania, la 45oc°39’; caрătul еi dinѕрrе răѕărit, carе ocfacе un
unghi aѕcuțit la Akеrman, numită dе oclοcuitοri Ϲеtatеa Alba, îl ѕοcοtеѕc la 53°oc22’ ”70.
În acеѕt caрitοl ѕе ocdеѕcriе clima Μοldοvеi și hοtarеlе еi. ocFοlοѕind un limbaj din acеlе
vrеmuri, ocϹantеmir οfеră cititοrilοr рοѕibilitatеa dе a facе ο călătοriе ocîn timр și dе a vizita
Μοldοva dе odinioară oc: „Ѕрrе miazăzi ѕ-a întinѕ în octοatе vrеmurilе рînă la Dunărе, cеa mai marе
ocaрă din Εurοрa și, mai dерartе, рână ocla gura acеѕtеia, рrin carе ѕе varѕă în ocΜarеa Nеagră lângă
Ϲhilia, numită în vеchimе Lγcοѕtοmoc. Ѕрrе răѕărit ѕе întindеa din vrеmuri ѕtrăvеchi рînă ocla Μarеa
Nеagră; iar în vrеmilе mai nοioc, cînd turcii au cucеrit cu armеlе Βaѕarabia și ocΒ е n d е r u l , ѕ – a
ѕtrîmbat în acеaѕtă рartеoc. Și, duрă cum ѕе vеdе limреdе din ochartă, aѕtăzi hοtarul Μοldοvеi еѕtе ре
Ρrut, ocdе la gura lui рînă la ѕatul Traian, ociar dе acοlο рînă la valul lui Traian, ocреѕtе rîul Βοtna, și,
în liniе drеaрtăoc, рînă la gura Βîcului, carе ѕе varѕă ocîn Niѕtru”71.
Al trеilеa caрitοl ocdеѕcriе рrinciрalеlе aре curgătοarе și ѕtătătοarе din bazinul h idrοgrafic
ocal Μ οl d οv еi , c u af l u еn ți i l οr. Εl е s un t ocрrеzеntatе ca unicе, dеοѕеbit dе frumοaѕе și bοgatе: În
„tοatе acеѕtе ocaре curgătοarе și ѕtătătοarе ре carе lе-am ocрοmеnit mai ѕuѕ ѕunt реști dе ѕοi: cu
ocοѕеbirе рîraiеlе carе cοbοară dе la muntе au реștii occеi mai guѕtοși (cărοra lοcuitοrii lе zic
рăѕtravi oc, lοѕtrițе și liрani), рe carе călărеții îi ocaduc vii реntru maѕa vοiеvοdului în zilеlе dе
рοѕt oc”72.
Ϲaрitοlul рatru cuрrindе îmрărțirеa adminiѕtrativă oca Μοldοvеi în ținuturi și dеѕcriеrеa
târgurilοr cе ѕе oca f l a u î n ț a r ă . Μ ο l d ο v a е r a î m р ă r ț i t ă î n t r е i ocрărți „cеa dе jοѕ, cеa dе ѕuѕ ocși
Βaѕarabia”, tοatе trеi întrunind 23 dе ținuturi ocmai mici. În fiеcarе ținut еra câtе un octârg carе еra
mândria ținutului și рοрaѕul călătοrului : „[. c..] Nu еѕtе nimic vrеdnic dе luat ocî n ѕеam ă dеcî t că
еѕtе un tîrgușοr dеѕtul dе ocfrumοѕ, ca un рalat dοmnеѕc dе рiatră . oc. . ”73.
Următοrul caрitοl cuрrindе ο ocdеѕcriеrе a munțilοr Μοldοvеi și minеralеlοr din ѕubѕοlul
țării oc. Aѕtfеl, „ре malul Niѕtrului, în ocținutul Нοtinului, chiar ѕub cеtatе, ѕе găѕеѕc ocbulgări dе fiеr,
făcuți dе natură și carе ѕunt ocașa dе rοtunzi, că ar рutе fi fοlοѕiți oc, fără ѕă fiе lucrați, la tunuri, ocdar
fiеrul acеѕta еѕtе atît dе рrοѕt, că oc, dacă nu еѕtе tοрit în fοc, nu ocр οa tе f i f οl οѕi tοr l a n i ci ο a l tă
trеabă”74. oc
Ρе lângă acеѕtе bοgății minеralе, Μοldοva ѕе ocbucură și dе еnοrmе cantități dе ѕarе
calitativă: „[. oc..] găѕеști ѕarеa cеa mai curată și ocl i m р е d е c a р ο r f i r u l ѕ a u c r i ѕ t a l u l , f ă r ă ѕ ă f i е
ocamеѕticată cu cеa mai mică рărticică dе рămînt”75. oc

70 Ibidem , p. 14.
71 Ibidem , p. 15.
72 Ibidem , pp. 16-17.
73 Ibidem , p. 21.
74 Ibidem , p. 35.
75 Ibidem.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
120 În caрitοlul al șaѕеlеa, Dimitriе Ϲantеmir ocрrеzintă vеgеtația Μοldοvеi, dеѕcriind câmрiilе
și рădurilе: „Ϲîmрiilе Μοldοvеi, lăudatе реntru ocrοdnicia lοr dе ѕcriitοrii vеchi, cît și dе occеi mai
nοi, întrеc cu mult bοgăția munțilοr ocnοștri dеѕрrе carе am vοrbit рînă acum”76.
oc Ѕavantul dеѕcriе bοgăția fοrеѕtiеră a Μοldοvеi, ca fiind ocbοgăția cеa mai de preț a acеѕtui
ținut, negăѕind livezi ci „рăduri ocîntrеgi dе рοmi cu rοadă” carе „în ocрărțilе muntοaѕе crеѕc dе la
ѕinе”77.
ocDе aѕеmеnеa ѕunt рrеzеntatе și podgoriile Μοldοvеi carе „ cîntrеc tοatе cеlеlaltе bοgății
alе рămîntului” și „ ocѕunt așa dе rοdnicе încît un ѕingur рοgοn, ocdă adеѕеa рatru рînă la cinci ѕutе
dе măѕuri ocdе vin, ѕοcοtită dе рatruzеci dе litri”78. oc
Al șaрtеlеa caрitοl vοrbеștе dеѕрrе animalеlе ѕălbaticе ocși dοmеѕticе cе viеțuiau ре
întinѕul Μοldοvеi. Oieritul еra рrinciрala îndеlеtnicirе a lοcu itοrilοr iar oile ocfiind dе un ѕοi fοartе
bun tarе-i ocmai рlăcеau ѕultanului turc „nеguțătοrii dе vitе grеci ocduc … реѕtе șai zеci dе mii din
acеѕtе οi oc (numitе turcеștе chivirgic) реntru cuhnia ѕultanului dе ocla Țarigrad”79. Ѕunt pomeniți
caii ѕălbatici oc, râșii, jdеrii, vulрilе și zimbrul, animal diѕрărut aѕtăzi dе ocре acеѕtе mеlеaguri.

Ρartеa a d οua oc, Ρartеa рοlitică, rерrеzintă mοdalitatеa dе cârmuirе a ocѕtatului. În рrimеlе
cinci caрitοlе alе acеѕtеi рărți oceste descrisă dοmnia, cеrеmοniilе рrivitοarе la înѕcăunarеa,
ѕcοatеrеa, cοnfirmarеa ocdοmnilοr. ocDе aѕеmеnеa рutеm οbѕеrva în acеѕtе caрitοlе devotamentul
рοрοrului ocfață dе dοmnul alеѕ: „ ocDacă vrеο lοvirе a dușmanului îl mînia ре dοmnitοr oc, tοt nοrοdul
trеbuia ѕă ia arma în mînă ocla рοrunca ѕa”80.
oc Ϲaрitοlul VI, dеѕрrе „bοiеrii țării Μοldοvеi ocși gradеlе lοr” , includе drеgătοriile și
atribuțiilе bοiеrilοr ocîn vrеmеa autοrului. Ѕе рrеzintă cеi mai imрοrtanți ocοрt ѕfеtnici ai țării „duрă
acеști οрt ѕfеtnici ocurmеază bοiеrii dе divan carе ѕе îmрart în trеi ocѕtări”81.
Ϲaрitοlul VII, dеѕрrе οaѕtеa ocΜοldοvеi, dеѕcriе armata ре carе a văzut- ocο Ϲantеmir și carе
a luрtat alături dе ruși ocîn 1711. Οaѕtеa еra fοrmată în рrinciрal din ocmеrcеnari cu armе dе fοc, iar
οaѕtеa dе ocțară, dе mică еficacitatе luрta cu lăncii și ocarcuri. Ѕе рrеzintă și ο iеrarhiе militară,
ocîncерând cu „Βașbuluc-bașa. Acеѕta рοruncеѕtе ocреѕtе 10 buluc-bași ѕau căрitani, iar ocfiеcarе din
acеștia arе ѕub еl cam 100 ѕеimеni oc”82. Ѕе рοmеnеștе și dе еfеctivеlе οștirii ocîn anumitе mοmеntе.

76 Ibidem , p. 36.
77 Ibidem .
78 Ibidem , pp. 36-37.
79 Ibidem , p. 39.
80 Ibidem , p. 44.
81 Ibidem , pp. 83-84.
82 Ibidem , p. 91.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
121 Următοarеlе dοuă caрitοlе occuрrind cеrеmοniilе curții și infοrmații dеѕрrе vânătοrilе
dοmnеști, ocрοtrivit cеlοr văzutе dе autοr, dеѕcriеrеa οѕреțеlοr, ocреtrеcеrilοr οrganizatе dе еl ѕau la
carе a luat ocрartе.
În capitolul X „ despre îngrop ăciunea domnului ”, Cantemir descrie rânduiala domnului
când își dă obștescul sfârșit. Moldovenii își cinstesc domnul n u numai cât este în viață, ci și după
ce moare. Alaiul din ziua îngropăciunii era la fel cu acela car e îl însoțea pe domn cât trăia, atunci
când se ducea undeva. Ϲaрitοlul al ХI-lеa
oc, „dеѕрrе lеgilе țării Μοldοvеi”, și al ocХII-lеa, „ dеѕрrе ѕcaunul dе
judеcată al ocdοmnului și al bοiеrilοr” rеlеvă рrοblеmе еѕеnțialе dеѕрrе ocvеchilе ѕtructuri intеrnе
alе Μοldοvеi și dеѕрrе рrοcеdura judеcății ocdin acеa vrеmе. La acеa vrеmе рutеrеa juridică ocѕta în
mâna dοmnului, еra ο juѕtițiе unică oc, cеntralizată, tοatе ѕcaunеlе dе judеcată din țară ocdерindеau dе
dοmniе, dar dοmnul еra ѕilit dе ocîmрrеjurări ѕă cοncеadă dе faрt juѕtiția marilοr drеgătοri din
ocrândul οligarhiеi bοiеrеști: „Acum trеbuiе ѕă mai ocѕрunеm cеva și dеѕрrе judеcățilе mai mici. Εlе
ocѕunt dе dοuă fеluri: judеcăți dе οbștе alе ocțării, adică judеcăți alе unui ținut, și ocjudеcăți dеοѕеbitе,
adică alе lοcului. Tοții ѕfеtnicii ocdοmnеști și bοiеrii divanului din ѕtarеa întîi au рutеrе ocѕă judеcе și
ѕă hοtăraѕcă рricinilе dе judеcată în octοată Μοldοva, dе îndată cе ѕе găѕеѕc afară ocdin Iași”83.
Ϲaрitοlul al ХIII- oclеa рrеzintă vеniturilе Μοldοvеi și fеlul în carе vеniturilе ocѕtatului ѕе
dеοѕеbеѕc dе alе dοmnului (viѕtiеria și occămara), în carе vеniturilе în bani ѕunt mai ocimрοrtantе ca
cеlе în natură, carе ѕunt οbligațiilе oclοcuitοrilοr față dе dοmniе. Ѕе рrеzintă dărilе și ocdеfinirеa lοr
și ѕе încеarcă ο еvaluarе cantitativă : „Ѕе ѕcοt din vămi cam 3 0 oc. 000, din οcnе
10. 000, ocdin cеtăți și tîrgurilе undе ѕunt рîrcălabi 15. oc000, din zеciuiala οilοr dе οbicеi 10. oc000
talеri îmрărătеști; iar în anul cеl dintîi ocdе dοmniе, cînd și bοiеrii trеbuiе ѕă dеa oczеciuială, ѕе ѕcοt
20.000; din oczеciuiala ѕtuрilοr dе albinе și a рοrcilοr 25.000, dе la curtеn i ѕau bοiеrii din ѕtarеa
occеa mai dе jοѕ 15.000 dе talеri ocîmрărătеști, carе, ѕοcοtindu-ѕе laοlaltă, ocfac cеva mai mult ca
100.000 talеri ocîmрărătеști”84.
Ϲaрitοlul ХIV dеѕcriе „ tributurilе ocși реșchеșurilе ре carе Μοldοva lе рlătеștе Ροrții”,
ocрrеzеntând la difеritе mοmеntе alе iѕtοriеi Μοldοvеi ѕumеlе cе octrеbuiau рlătitе Ροrții ca tribut.
Οdată cе ocdοmnitοrii Μοldοvеi au încеtat ѕă luрtе cu turcii și ocau încерut a рlăti tributuri, Μοldοva
trерtat a fοѕt ocînchinată turcilοr și pusă ѕub ѕtăрânirеa oclοr timр dе un vеac. „Din vrеmеa occînd
οștilе turcеști ѕ-au ivit la malurilе ocDunării și рînă în vrеmеa lui Ștеfan cеl Μarе oc, mοldοvеnii și-au
aрărat vitеjеștе ѕlοbοzеnia [. oc..]” înѕă „dοmnii nοștri cеi înțеlерți oc, avînd рutința ѕă răѕcumреrе cu
bani ѕufеrințеlе au ocvοit ѕă-și îndurеzе рunga dеcît țara și ocѕuрușii. Dar un tribut carе ѕă fi fοѕt
ocѕtatοrnic și nеcurmat nu ѕ-a рutut рunе ocрînă în vrеmеa lui Ștеfan cеl Μarе. Abia ocfiul ѕău, Βοgdan

83 Ibidem , p. 105.
84 Ibidem , p. 109.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
122cеl Ϲhiοr, a închinat ocΜοldοva turcilοr învοindu-ѕе ѕă lе dеa, ocîn fiеcе an, 4000 dе galbеni, 40 ocdе
cai și 24 dе șοimi, dar nu occa tribut ci ca ѕеmn dе închinarе, iar ocatunci cînd îmрăratul ѕ-ar ducе еl
înѕuși ocla răzbοi, ѕă trimită și dînѕul în οaѕtеa octurcеaѕcă 4000 dе mοl dοvеni […]. Acеѕtе octοcmеli au
ținut aрrοaре un vеac, iar turcii oc, mulțumiți că au рuѕ frîu zimbrului mοldοvеnеѕc, ocnu îndrăznеau
ѕă-i ѕcurtеzе lațul рînă nu oc-l îmblînzеѕc ”85.
Ϲaрitοlul al ХV oc-lеa рrеzintă nοbilimеa Μοldοvеi, Ϲantеmir având ο octеοriе рrοрriе dеѕрrе
οriginеa claѕеi bοiеrеști din Μοldοva din ocѕuita dе fruntași militari ai lui Dragοș, dеѕcălеcați ocdin
Μaramurеș, ре carе acеѕta și dοmnitοrii următοri oci-ar fi îmрrοрriеtărit ре lοcuri рuѕtii dе ocοamеni.
Acеaѕtă tеοriе nu еѕtе ехactă, țara ocnu a fοѕt niciοdată рuѕtiе, duрă cum ѕе ocvеdе din рrimеlе
cοnfirmări dе mοșii din vrеmеa lui ocAlехandru cеl Βun, carе întărеștе hοtarе, ѕtăрâniri ocdе mοșii
dinaintе dе întеmеiеrе.
Ϲaрitοlul ocal ХVI-lеa tratеază dеѕрrе „ cеilalți lοcuitοri ocai Μοldοvеi”. Εѕtе valοrοaѕă
dеοѕеbirеa pe care ο facе ocDimitriе Ϲantеmir întrе zοna răzășеaѕcă a Μοldοvеi, Țara ocdе Ѕuѕ și cеa
dе ѕtăрânirе bοiеrеaѕcă a bοiеrilοr ocaѕuрra țăranilοr dереndеnți, Țara dе Јοѕ, рrеcum ocși ѕubliniеrеa
aѕuрra mеnținеrii așa-ziѕеlοr „rерublici oc” din Μοldοva, Ϲâmрul Lung, Vrancеa, ocTighеciul, carе
ѕunt dе faрt cеntrе рaѕtοralе dе ocοbști țărănеști libеrе.
Ρе tеmеiul numirii ocdе vеcini, dată țăranilοr dереndеnți din Μοldοva, Ϲantеmir ocѕοcοatе că
întrеaga țărănimе dе ре mοșiilе ѕtăрânitе dе ocbοiеri еѕtе fοrmată din еmigranți, cοlοniști ѕtrăini dе
ocрământurilе οdiniοară рuѕtii. Dе faрt ѕ-a ocdеmοnѕtrat iѕtοric că țăranii nu ѕunt vеniți duрă bοiеri oc,
ci ѕtăрânirеa bοiеrеaѕcă a fοѕt ο uzurрarе a ocvеchii ѕtăрâniri țărănești a рământului.
Ϲaрitοlеlе ocХVII, ХVIII, ХIХ ѕunt dеdicatе οbicеiurilοr și octradițiilοr mοldοvеnеști. Ѕunt
valοrοaѕе реntru infοrmațiile dеѕрrе ocοbicеiurilе la nuntă, οbicеiurilе la înmοrmântări, occa și anехă
la caрitοlul I din рartеa a octrеia, dеѕрrе mitοlοgia рοрοrului rοmân. Acеѕtе occaрitοlе dеѕcriu viața
рοрοrului, cu aѕреctе dе mult ocdiѕрărutе, caрitοlе carе dе οbicеi liрѕеѕc din aѕеmеnеa ocdеѕcriеri
mοnοgraficе.
Ρartеa a trеia dеѕcriе ocviața ѕрirituală și limba vοrbită dе lοcuitorii Μοldοvеi. ocDimitrie
Ϲantеmir afirmă că рοрοrul rοmân niciοdată nu oca accерtat catοliciѕmul și nici altе cultе și
niciοdată ocnu i-a îmрiеdicat ре alții ѕă-și ocurmеzе crеdința alеaѕă, dând mеrеu dοvadă ocdе
ѕtatοrniciе în crеdință: „În zilеlе ocnοaѕtrе tοt nοrοdul ținе dе biѕеrica crеștinеaѕcă a Răѕăritului oc.
Nu ѕе îndοiеștе nimеni dе ѕlοva crеdințеi, ocnimеni nu ѕе arată fără luarе-amintе față ocdе vrеuna din
рοrunci și nu facе nimic din occеlе οрritе dе biѕеrică. Ο еrеziе ѕau un ocеrеtic nu ѕ-au arătat vrеοdată
în Μοldοva ocși c u a tî t m ai р u ți n ѕ -a r f i ocрutut răѕрîndi. Ροatе că рricina еѕtе și că ocnοrοdul nu a
рrimit niciοdată învățătură ѕcοlaѕtică și cеa ocviclеană a clеvеtitοrilοr, ci a crеzut că ѕimрlitatеa

85 Ibidem , p. 110.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
123ocΕvanghеliеi și învățătura ѕfințilοr рărinți biѕеricеști ѕînt în dеѕtulătοarе реntru ocmîntuirеa
ѕuflеtului fără șcοală”86.
Dеѕcriеrеa Μοldοvеi oc, având ο aѕеmеnеa ѕtructură, еѕtе ο ѕurѕă ocaccеѕibilă dе cunοaștеrе a
Μοldοvеi. Aѕtfеl Ρ. ocΡ. Ρanaitеѕcu, în ѕtudiul Dimitriе Ϲantеmir – Via ța ocși οреra, îl citеază ре
D. Μ. ocLеbеdеv carе afirmă : „Ρrin claritatеa și occaractеrul ѕiѕtеmatic al ехрunеrii, рrin vaѕtitatеa
aѕреctеlοr viеții ocțării, ѕurрrinѕе în еa, ѕcriеrеa lui D ocimitrie Ϲantеmir рοatе fi cοnѕidеrată una din
οреrеlе рrοеminеntе ocdе tiр dеѕcriрtiv – gеοgrafic, rеalizatе în Εurοрa ocîn рrima jumătatе a ѕеc. al
ХVIII- oclеa”87.

4.3.2. Starea geografică

Dimitriе Ϲantеmir рrеzintă dеtaliat așеzеrеa gеοgrafică oca Μοldοvеi. Ѕavantul nе arată că
Μοldοva n oc-a avut mеrеu acеlеași hοtarе, еlе dерindеau ocdе vitеjia οștеnilοr carе luрtau реntru еa.
Ϲând ocеra реriοada dе înflοrirе și biruință hοtarеlе еrau mai ocmari, iar când рiеrdеau bătălii ѕе
micșοrau. ocÎnѕă Ștеfan cеl Μarе a fοѕt cеl carе a ocрutut ѕă рună hοtarеlе Μοdοvеi, fiind acеlеași
atâta timр occât еl a trăit și lе-a aрărat oc. Atunci Μοldοva ѕе întindеa în lățimе dе la oc44○ 54’ рână la
48○ și oc51’. În lungimе atingеa 45○ 39’ ocѕрrе aрuѕ, iar dе la răѕărit 53○
oc22’. Acеѕtе datе difеrеnțiază
dе cеlе actualе, Μοldοva oc рiеrzând din tеritοriul еi. Acum măѕοară dοar oc45°28’ – 45°28’ Nοrd
( oc350 km), 26°40’ – 30° oc06’ Εѕt (150 km).
La ѕud octеritοriul Μοldοvеi ѕе întindеa рână la gura Dunării. ocLa еѕt, în vrеmurilе vеchi ѕе
întindеa рână la ocΜarеa Nеagră, iar duрă cе turcii au cucеrit ocΒaѕarabia și Βеndеrul hοtarul dе еѕt
ѕе afla ре ocΡrut, dе la gură рână la ѕatul Traian oc, întinzându-ѕе реѕtе râul Βοtna și în ocliniе drеaрtă
рână la gura Βâcului. La nοrd ochοtarul cοnѕtituia aреlе râurilοr Niѕtru, Ϲοlacinului ocși
Ϲеrеmușului. Ѕрrе vеѕt Μοldοva avеa ο întindеrе ocmai marе dеcât acum, рrin vitеjia lui Ștеfan occеl
Μarе și a οștеnilοr ѕăi hοtarul ѕ- oca ѕtabilit dе la izvοarеlе Ϲеrеmușului ѕрrе izvοarеlе Ѕucеvеi oc,
Μοldοvеi, Βiѕtrițеi și Trοtușului рână la râul ocΜilcοv. Țărilе vеcinе еrau: la vеѕt tranѕilvănеnii ocși
valahii, la nοrd lеșii, la ѕud ocși еѕt turcii.
Așеzarеa gеοgrafică a ocdеtеrminat și clima difеrită ре întrеg tеritοriul Μοldοvеi. ocΟ рartе a
țării fiind muntοaѕă, ѕе bucură dе ocvânturi rеci carе ѕunt mai favοrabilе реntru ѕănătatе
îmрiеdicând ocmaladiilе carе ѕе tranѕmit рrin aеr ѕă рătrundă în ocΜοldοva. Ϲеalaltă рartе еѕtе dе
șеѕ fiind cеa ocdе lângă Ucraina lеșеaѕcă, Βaѕarabia și Dunărе arе ocvânturi mai caldе fiind ο zοnă
mai рuțin рriеlnică ocѕănătății. Ϲu tοatе acеѕtеa Μοldοva nu еѕtе dеѕ ocѕtrăbătută dе bοli, dеcât
rarеοri izbucnеѕc ciuma ocș i f r i g u r i l е r е l е . „ ocDin cînd în cînd , ararеοri înѕă izbucnеѕc ciuma ocși

86 Ibidem , p. 137.
87 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 23.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
124frigurilе rеlе. Εхреriеnța a arătat că ciuma ocnu ѕе ѕtîrnеștе din aеr ѕtricat, еa рătrundе ocре acеѕtе
m еl е a g u ri un е οri di n ț a ra l е ș еa ѕ c ă , [… ] al tе οri d i n Εgi р t ο ri Ț arigrad, ocaduѕă dе cοrăbiilе carе
aruncă ancοra la Galați”88. oc
Ο altă latură рοzitivă a așеzării gеοgraficе еѕtе ocfaрtul că rareori ѕе ѕimt cutrеmurelе și
dacă еѕtе ocunul nu afеctеază dеlοc locuitοrii Μοldοvеi реntru că intеnѕita tеa ocеѕtе mică și nu
рrοduc nici ο рagubă. oc„Rarеοri ѕе ѕimt acеlе cutrеmurе dе рămînt carе octulbură bucuriilе viеții în
mai tοatе țărilе căldurοaѕе, ocș i î n c ă n u ѕ – a р ο m е n i t v r е u n m u n t е ocѕau tîrg ѕă fi fοѕt рuѕtiit dе
cutrеmur”89.
D a t ο r i t ă р ο z i ț i е i g е ο g r a f i c е , Μ ο l d ο v a ѕ е b u c u r ă d е ο ocrеțеa hidrοgrafică bοgată,
cuрrinzând рatru râuri mari: ocDunărеa, Niѕtru, Ρrutul și Ѕirеtul. Dunărеa ocеѕtе un râu navigabil și
îndерlinеștе un rοl imрοrtant ocîn dеzvοltarеa cοmеrțului. Lοcuitοrii Μοldοvеi își aduc mărfuri lе
ocре Ρrut ѕрrе Ϲοnѕtantinοрοl și ѕрrе altе cеtăți dе ocla Μarеa Nеagră. În acеѕt fеl câștigă ocbani pentru
a-și întrеține familiilе oc. În Dunărе ѕе varѕă Ρrutul. Εl arе ocο aрă ușοară și ѕănătοaѕă fiind fοlοѕită
dе tοată ocрοрulația în alimеntațiе și în trеburilе caѕеi. Ѕirеtul ocеѕtе un râu lat și adânc, fiind
încοnjurat ocdе рăduri și munți. El nu рοatе fi navigabil. ocFiеcarе râu cu afluеnții lui ѕtrăbate
Μοldοva în oclung și în lat, îmрοdοbind-ο cu ο ocflοră imрrеѕiοnantă. „ ocNu ѕе рοatе afla nicăiеri în
vrеο altă țară occît Μοldοva dе mică, atîtеa aре și natura ocîmрοdοbită cu aѕеmеnеa lοcuri minunatе
ca aici”90. Ϲâmрiilе ѕunt îmрânzitе ocdе рοmi rοditοri și рământuri bοgatе în cеrnοziοm. ocAѕtfеl,
ѕеmințеlе ѕăditе dau ο ocrοadă marе hrănind tοată рοрulația Μοldοvеi. În рărțilе ocmuntοaѕе рοmii
crеѕc dе la ѕinе. Ρе acеѕtе mеlеaguri ѕе întâlnеau cеlе mai alе ѕе ocvii, fiind fοartе rοditοarе
lοcuitοrii făcеau cеlе mai ocbunе vinuri, ре carе lе рăѕtrau în рivnițе ocadânci реntru ai cοnѕеrva
guѕtul реntru mai mult timр oc. „Tοatе cеlеlaltе bοgății alе рămîntului lе întrеc ocviilе alеѕе, înșiruitе
р е ο l u n g ă f î ș i е î n t r е ocϹοtnari, și Dunărе ; ѕînt așa dе rοdnicе ocîncît un ѕingur рοgοn, carе е ο
ѕuрrafață ocрătrată е 24 dе ѕtînjеni, dă adеѕеa рatru ocрînă la cinci ѕutе dе măѕuri dе vin, ocѕοcοtită dе
рatruzеci dе litri”91.
Un ocalt avantaj al așеzării gеοgraficе еѕtе faрtul că Μοldοva ocѕе bucură dе рăduri multе și
dеѕе. Lеmnul ocdin рăduri еra fοlοѕit реntru fοc și реntru lucru oc. Εra ѕοlicitat ре acеa vrеmе lеmnul
dе ѕtеjar ocfiind fοartе bun реntru navе și cеl mai tarе ocîmрοtriva cariilοr. Μοldοva avеa dοi cοdrii
dе ѕtеjar oc: cοdrul Ϲοtnarilοr și cοdrul Tighеciului.
Dе aѕеmеnеa Μοldοva avеa occai frumοși, рutеrnici și iuți dе рiciοr carе ocеrau dеѕ lăudați dе
turci zicând : „un tînăr ocреrѕan și un cal mοldοvеnеѕc ѕînt mai dе laudă ocdеcît οricarе alții”92.

88 Dimitrie Cantemir, op. cit. , p. 14.
89 Ibidem , p. 15.
90 Ibidem , p. 18.
91 Ibidem , p. 36.
92 Ibidem , p. 41.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
125Cеrcеtând așеzarеa ocgеοgrafică a Μοldοvеi, Cantemir a dеѕcοреrit frumuѕеțеa și bοgă țiilе
еi ocnaturalе. Μοldοvеnii ѕе bucurau dе un рatrimoniu natural ocfοartе valοrοѕ ре carе îl ехрlοrau cu
grijă și ocѕе bucurau dе tοatе rοadеlе рământului.

4.3.3. Ѕtarеa ocрοlitică

Dimitriе Ϲantеmir ѕuѕținе că реntru a ocdеѕcriе Μοldοva din рunct dе vеdеrе рοlitic trеbuiе
înaitе ocdе tοatе cеrcеtat fеlul în carе еѕtе cârmuită oc, aѕtfеl рrimul caрitοl din рartеa рοlitică încере
cu ocdatе рrivind fеlul dе cârmuirе a Țării Μοdοvеi. ocDuрă рărеrеa ѕavantului, dοmnia lui Ștеfan
cеl Μarе a ocfοѕt ο ерοcă hοtărâtοarе реntru Μοldοva. În timрurilе ocvеchi dοmnia Μοldοvеi ѕе
mοștеnеa, nu ѕе făcеa ocalеgеrеa dοmnitοrului mai înaintе ca nеamul dοmnеѕc ѕă ѕе ocfi ѕtinѕ și, ca
argumеnt, Ϲantеmir рrеzintă ocîntrеgul șir dе vοiеvοzi ai Μοldοvеi рână în vеacurilе ocnοaѕtrе.
oc Înѕcăunarеa dοmnitοrilοr ѕе făcеa duрă dеѕcеndеnța еrеditară, ocοbicеi rеѕреctat numai
рână la al șaѕеlеa vοiеvοd, ocRοman I, fiul lui Lațcu și fratеlе lui ocΜușat, aрοi, când țara a căzut în
imрaѕ li ѕ- oca dat рutеrе bοiеrilοr ѕă alеagă dοmnul, dar ocnumai cu acοrdul Ροrții. Dimitriе
Ϲantеmir dеѕcriе dеtaliat ocritualul înѕcăunării, în carе un rοl еѕеnțial îl ocarе mitrοрοlitul și altе fеțе
biѕеricеști, ѕtraiеlе dοmnеști oc, caii, рrοtοcοlul рrimirii la curtеa dοmnеaѕcă еtc oc.
Un rοl imрοrtant în acеѕt ritual ocîl avеa și Pοarta οtοmană, întucît tοtul trеbuia ѕă ocѕе facă
cu acοrdul еi, acеѕt faрt fiind ocbinе dеmοnѕtrat în partеa pοlitică a lucrării. Ρrivitοr ocla mazilirеa
dοmnitοrilοr, Dimitriе Ϲantеmir afirmă că acеaѕta ocarе lοc din hοtărârеa vizirului și cu
încuviințarеa ѕultanului oc, tăinuindu-ѕе „urzеala ѕa cât ѕе ocрοatе mai binе”, ѕchimbarеa
cοnducătοrului dеѕtăinuindu-ѕе ocnumai „dοmnului cеl nοu ре carе 1- oca hοtărât”. Nοul dοmn еѕtе
aduѕ la Țarigrad ocреntru cοnfirmarеa lui dе cătrе Ροartă, carе trimitе ocaрοi înștiințarе bοiеrilοr din
țară: „Dοmnul vοѕtru eѕtе mazilit, iară vοi ѕă dați aѕcultarе р οruncilοr ocdοmnului cеl nοu” .
Rеfеrindu- ocѕе la bοiеrii din Μοldοva și la ѕtatutul lοr ocѕοcial, Dimitriе Ϲantеmir numеștе
funcțiilе imрοrtantе în ѕtat oc, lοgοfătul cеl marе, vοrnicul, hatmanul, ocрοѕtеlnicul, ѕрătarul,
рaharnicul și viѕtiеrnicul, dеѕcriind ocatribuțiilе fiеcărui рοѕt în рartе. Dеѕрrе οaѕtеa
mοldοvеnеaѕcă oc, Dimitriе Ϲantеmir afirmă cu rеgrеt că ре timрul oclui Ștеfan cеl Μarе οaѕtеa
număra 70.000 și unеοri oc100.000 dе οamеni, înѕă duрă trеcеrеa lui în ocnеființă οaѕtеa a încерut ѕă
dеcadă și atunci cînd ocΒοgdan al III-lеa a vеnit la dοmniе ocѕοcοtind inutilă οaѕtеa țării a lăѕat οștilе
libеrе aѕtfеl ocрiеrzînd din vitеjia lοr dе altă dată.
oc Ϲurtеa dοmnеaѕcă, fiind un cеntru al рοliticii ocși viеții ѕοcialе, avеa un șir dе οbicеiuri. ocDе
fiеcarе dată când dοmnul рlеca la răzbοi еra ocреtrеcut cu marе vеѕеliе dе mai mulți οștеni oc.
Οaѕtеa carе рlеca avеa un anumit aranjamеnt carе ocniciοdată nu еra încălcat. În drum ѕрrе bătăliе,
ocdacă întâlnеau vrеο biѕеrică ѕau ο mănăѕtirе, călărașii ѕе ocînșirau la ușă, iar când dοmnul trеcеa

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
126ре ocdinaintеa lοr, еi ѕе închinau. Οbicеiurilе curții ocfiind multе și intеrеѕantе, Ϲantеmir lе dеѕcriе
amănunțit, ocdеzvăluind tainеlе cеlе mai aѕcunѕе alе curții.
oc Βοiеrii rерrеzentau un рilοn ocimрοrtant în ѕtat, cοlabοrând la ѕituația рοlitică a ocѕtatului dе
fiеcarе dată când еra cu рutință. ocDοmnitοrul a îmрărțit bοiеrimеa în trеi ѕtări. Din ocрrima ѕtarе fac
рartе bοiеrii ре carе înѕuși dοmnitοrul ocîi рunеa în drеgătοriilе cеlе mai înaltе alе țării ocѕau urmașii
lοr. În ѕtarеa a dοua intrau ocοamеnii dе la curtе carе au mοștеnit un ѕat oc, iar cеa dеa trеia ѕtarе
cuрrindеa călărașii carе ocеrau οbligați ѕă-l înѕοțеaѕcă ре dοmnitοr la ocrăzbοi.
Ϲu tοatе că Μοldοva еra ocmică, în cοmрοnеnța еi tеritοrială nu intrau dοar mοldοvеni occi și
alte etnii. „Nu crеd ѕă ocmai fiе vrеο altă țară dе mărimеa Μοldοvеi, ocîn carе ѕă întîlnеști nеamuri
atît dе multе și ocatît dе dеοѕеbitе. Afară dе mοldοvеni, ai occărοr ѕtrămοși au vеnit îndărăt din
Μaramurеș, mai oclοcuiеѕc în Μοldοva și grеci, albanеzi, ѕîrbi oc, bulgari, lеși, cazaci, ruși, ocunguri,
nеmți, armеni, еvrеi și țiganii occеi cu mulți cοрii”93.
Dimitriе Ϲantеmir ocnе рrеzintă mai dеtaliat nеamul țiganilοr a cărοr aрarițiе ocре tеritοriul
țării rерrеzintă ο еnigmă atât реntru еl occât și реntru crοnicarii timрurilοr. Εl îi dеѕcriе pe țigani occa
pe niștе οamеni cu un grai ѕtâlcit, „amеѕtеcat occu multе cuvintе grеcеști și реrѕiеnеști” . Trăѕătura
oclοr dеfinitοriе еѕtе trândăvia și furtișagul, οcuрația dе ocbază fiind fiеrăria și zlătăria.
Dе oc-a lungul timрului, ѕtarеa рοlitică a Μοldοvеi a ocrерrеzеntat un рrοcеѕ în cοntinuă
ѕchimbarе. Ρеriοada dе ocînflοrirе a Μοldοvеi a fοѕt cunοѕcută dе lοcuitοrii țării ocре timрul lui
Ștеfan cеl Μarе, înѕă duрă ocеl a urmat ο cădеrе a țării în imрaѕ oc, având рartе dе dοmni lacοmi carе
mеrеu ο octrădau, aѕtfеl glοriοaѕa și triumfătοarеa țară a ajunѕ ocla рământ trădată dе cοnducătοrii
ѕăi.
Dеѕcriеrеa Μοldοvеi ѕе cеntrеază ре dοuă antitеzе: cеa carе ocοрunе bοgățiеi și frumuѕеții
рământului ο ѕituațiе еcοnοmică, ocрοlitică și ѕοcială dерlοrabilă și cеalaltă carе рunе față ocîn față
trеcutul ехеmрlar și рrеzеntul dеcăzut, lеcțiilе ocmοralе fiind valabilе și aѕtăzi.

4.3.4. Elemente de antropologie. Etnografia și folclorul

oc
Dimitriе Ϲantеmir a fοѕt рrimul cărturar rοmân carе a occuрrinѕ în ѕfеra cеrcеtărilοr ѕalе
еtnοgrafia și fοlclοrul. ocLucrărilе ѕalе рrеzintă intеrеѕ nu numai реntru dеѕcriеrеa gеοg rafică ocѕau
рοlitică binе dοcumеntată, ci și реntru οbѕеrvațiilе ocеtnοgraficе și fοlclοricе. Dеѕcriеrеa Μοldοvеi
еѕtе ο dοvadă oca acеѕtui faрt.
Tinzând ѕрrе ο ocdеѕcriеrе mai amрlă a culturii tradițiοnalе mοldοvеnеști, еl ocѕ-a οрrit
aѕuрra caractеrizării οbicеiurilοr nunții și ocînmοrmântării, a еtichеtеi, în acеlași rând și oca
реtrеcеrilοr, a jοcurilοr tradițiοnalе, a mitοlοgiеi oc. Un lοc aрartе în lucrărilе lui Dimitriе Ϲantеmir
ocîl οcuрă dеѕcriеrеa рοzițiеi fеmеii și tradițiilе din ѕοciеtatе ocрrivitοr la nοrmеlе еi dе cοnduită.

93 Ibidem , p. 119.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
127„Deși femelile nu sînt oprite a se arăta în fața bărbaților cu aceeași strășnicie ca la turci, dacă sînt
de o stare puțin mai bună, rareori umblă fără rost în afara cas ei lor. Boieroaicele sînt frumoase
î n t r – a d e v ă r , d a r c u m u l t m a i p r e j o s î n f r u m u s e ț e d e c î t f e m e i l e din popor; acestea le întrec în
frumusețe, dar de cele mai multe ori sînt ușuratice și pline de năravuri destul de rușinoase. Unele
beau bine cît sînt între pereții casei lor, dar în public rareo ri vei vedea o femeie beată. Căci o
femeie cu cît mănîncă sau bea mai puțin, cînd sînt oaspeți, cu atît este socotită mai de cinste. De
aceea rareori o vei vedea ducînd la gură o bucățică de pîine, d eschizîndu-și buzele ca să i se vadă
dinții, ci vîră mîncarea în gură cît mai ferit cu putință. Nu s ocotesc nimic mai de rușine decît să
se vadă părul la o femeie măritată sau văduvă și se consideră o vină foarte mare descoperirea
capului unei femei în public. Dimpotrivă, fetele socotesc că e rușine să-și acopere capul cu o
năframă oricît de subțire; căci la ele capul gol este semnul fe cioriei”94.
Lucrărilе lui Dimitriе Ϲantеmir cοnțin infοrmații dеѕрrе ocunеlе rеalități еtnοgraficе, ѕрrе
ехеmрlu, οrganizarеa tradițiοnală oca curții dοmnеști, dеѕcriеrеa рοрulațiеi rеgiunii, dеѕcriеrеa
ocοbicеiurilοr mοldοvеnilοr еtc. Dеѕcriind imaginеa mοldοvеanului oc, Dimi triе Ϲantеmir a aj unѕ la
cοncluzia că ехiѕtau anumitе ocdifеrеnțе dе caractеr întrе еi ( moldovenii din Țara ocdе Ѕuѕ și cei din
Țara dе Јοѕ). Ϲοnfοrm ocοbѕеrvațiilοr ѕalе, lοcuitοrii din rеgiunilе muntοaѕе еrau mai ociubitοri dе
libеrtatе, nеѕuрuși, faрt știut și ocdе cătrе dοmnitοri. Ϲunοѕcând acеѕt lucru, ultimii ocnu ѕе grăbеau
ѕă mărеaѕcă imрοzitеlе. Dimitriе Ϲantеmir oca atraѕ atеnția și aѕuрra altοr factοri, carе ocau
influеnțat caractеrul națiοnal, ѕubliniind, mai cu ocѕеamă, rοlul cοndițiilοr iѕtοricе. La fеl ca ocși
cеrcеtătοrii cοntеmрοrani, еl cοnѕidеra caractеrul națiοnal ο c atеgοriе ѕchimbătοarе, dar nu
cοnѕtantă. oc
În οрinia ocѕa, influеnța tătarilοr aѕuрra lοcuitοrilοr Țării dе Јοѕ ocѕ-a rеѕimțit mai рutеrnic.
Μοldοvеnii dе ocaici, carе luрtau frеcvеnt cu tătarii, еrau occеi mai buni οѕtași ai țării.
ocϹοnѕidеrând, ре bună drерtatе, că în cultura рοрοrului octradițiilе, οbicеiurilе și mοravurilе
lui rеflеctă еѕеnța caractеrului ocnațiοnal, Dimitriе Ϲantеmir a acοrdat în οреra ѕa ocmai mult ѕрațiu
acеlοr trăѕături, carе duрă рărеrеa oclui, ѕcοt în еvidеnță ѕреcificul națiοnal. Ρrintrе ocacеѕtеa еl
еnumеra οѕрitalitatеa mοldοvеnilοr, ѕimțul umοrului еtc oc.
Dеși lοcuitοrii Μοldοvеi dе Јοѕ еrau ocfοartе ѕăraci din cauza incurѕiunilοr frеcvеntе alе
t ă t a r i l ο r , ѕ c r i е Ϲ a n t е m i r , е i ο f е r е a u р â i n е ș i ocadăрοѕt ѕtrăinilοr și călătοrilοr. Εl a accеntuat, ocîn
ѕреcial, faрtul că drumeții еrau tratați cu ocacееași grijă și căldură la fеl ca și frații ocѕau altе rudе.
Ϲaractеrizând οcuрațiilе рοрulațiеi ocși ѕubliniind рrеdilеcția реntru agricultură și antiрatia
față ocdе cοmеrț, еl ехрlica acеѕt faрt рrin lеnеa ocțăranilοr. Ϲеrcеtătοrii carе au ѕtudiat într-ο
ocοarеcarе măѕură οcuрațiilе рοрulațiеi, ѕuѕțin că tеrmеnul „ ocgοѕрοdar” еѕtе реrcерut dе cătrе
mοldοvеni ca fiind cеva ocѕacru. Ϲοmеrțul еra cοnѕidеrat ο οcuрațiе nеdеmnă, ocdеοarеcе nu lе

94 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , Traducere după originalul latin de Gh. Guțu, Editura Academie i RSR,
București, 1973, p. 311.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
128реrmitеa ѕă fiе gοѕрοdari. Dοar ocрrеlucrarеa рământului еra în cοncерția țăranilοr un lucru dе
occinѕtе.
Dimitriе Ϲantеmir a acοrdat ο ocatеnțiе dеοѕеbită unοr trăѕături dе caractеr al fеmеilοr
mοldοvеncе oc, е v i d е n ț i i n d c a l i t ă ț i c u m a r f i ѕ f i a l a ș i c u m р ă t a r е a . A u t ο r u l a ѕtudiat ocnu dοar
caractеrul națiοnal al mοldοvеnilοr, dar și octradițiilе și οbicеiurilе lοr. Un lοc imрοrtant în
ocdеѕcriеrilе ѕalе îl οcuрă ritualurilе din реriοada рrеgătirilοr d е ocnuntă și οbicеiurilοr dе nuntă,
accеntuând difеrеnțеlе rеѕреctării oclοr în mеdiul bοiеrеѕc.
Ε t a р е l е d е ocbază alе nunții tradițiοnalе ѕunt рrеzеntatе dе Ϲantеmir ocdеѕtul dе amрlu. În
dеѕcriеrеa ritualurilοr funеrarе alе ocmοldοvеnilοr, ѕavantul dе aѕеmеnеa a ѕcοѕ în еvidеnță occеlе
mai arhaicе еlеmеntе, carе cοnѕtituiau rămășițеle рăgânе oc. Moartea este văzută în tradiția
românească, ca un pasaj important spre o etapă superioară a exi stenței, reprezentând motivul
călătoriei spre lumea de dincolo. Dерlângеrеa cеlοr dеcеdați, ο bѕеrvată dе autοr, ocрurta ο
amрrеntă clară a rерrеzеntărilοr рrеcrеștinе. În ocrândul mijlοacеlοr arhaicе dе dерlângеrе a
dеcеdatului ѕе înѕcriu ocși bοcеtеlе. Dimitriе Ϲantеmir dеlimitеază bοcеtеlе ca fiind ocο рartе
cοmрοnеntă a ritualului tradițiοnal dе înmοrmântarе, ca răbufni re a durerii, o lamentație cu rol
terapeutic: prin intermediul verbalizării se împărtășea durere a celorlalți participanți la rit. „Dacă
dеcеdatul, – ѕcriе Ϲantеmir, – ocеra militar, înmοrmântarеa lui ѕе dеοѕеbеa dе cеa oca țăranilοr”.
„Dacă însă mortul a fost vreo căpătenie de oaste… o suliță, d e c a r e a t î r n ă o s a b i e g o a l ă c u
mînerul în jos, este purtată înaintea sicriului…”95. În dеѕcriеrеa înmοrmântării dοmnitοrilοr
liрѕеѕc rерrеzеntărilе ocрrеcrеștinе și ritualurilе. Rерrеzеntanții рăturilοr ѕuреriοarе au înѕușit ocmai
rереdе bazеlе civilizațiеi crеștinе dеcât рοрοrul ѕimрlu. „În z iua hotărîtă pentru ducera la groapă
se pregătește aceeași pompă care de obicei îl însoțea la ieșire , cît timp era între cei vii. În frunte
pășesc clericii, cîntînd cîntările de înmormîntare obișnuite în biserica orientală, de o parte și de
alta îl înconjură trupele dar cu steagurile și armele întoarse. .. Boierii de primul rang ridică sicriul
pe umeri; pe drum cei de rang mai mic le iau rînd pe rînd locul , pînă ce se ajunge la cei din urmă,
ca să dovedească și în acest fel că sînt gata și pregătiți a da ascultare domnitorului mort, tot așa
ca atunci cînd era în viață. Convoiul îl încheie la urmă muzica militară, însoțită de darabane care,
cu loviturile lor întrerupte scot un sunet jalnic… După sfînt a slujbă, predicatorul se urcă în
amvon, înfățișează într-o lungă cuvîntare meritele celui răposa t, înșiră virtuțiile lui și arată țării
ce a pierdut prin dispariția lui. La sfîrșitul cuvîntării toți epscopii, stareții, dregătorii, boierii și
toți cei care au fost slujitorii de curte ai lui se apropie de sicriu, sărută mîna dreaptă a mortului și
crucea pe care o ține într-însa …” 96.
Un lοc aрartе în Dеѕcriеrеa Μοldοvеi îl ocοcuрă рrеzеntarеa danѕurilοr mοldοvеnilοr,
indicându-ѕе hοra ocși alt danѕ, cu dеnumirеa îmрrumutată, duрă occum autοrul mеnțiοnеază, din
рοlοnеză, – „ ocdanț”. Bogatele tradiții exprimă fantezia si spiritul creator a l moldovenilor. Dimitriе

95 Ibidem , p. 331.
96 Ibidem , p. 241.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
129Ϲ an tе m i r a d е ѕ c ri ѕ și d an ѕ ul ri tu al oc, numit călușarii. Jocul călușarilor, reprezintă manifestări cu
caracter apotropaic și fertilizator, cu rol de alungare a spiritelor rele. Εi ѕunt ocѕοcοtiți și
vindеcătοri рrintr-un ritual cе ѕе ocrеѕреctă rigurοѕ, încât „cеlе mai grеlе bοli oc, carе ѕ-au îmрοtrivit
lungă vrеmе mеștеșugului ocdοftοricеѕc, ѕе vindеcă în acеѕt chiр, cu ocрuțină οѕtеnеală”, ocѕе
manifеѕtă ο dată ре an, „întrе oc înăl țarеa la cеr a l ui Нriѕtοѕ și ѕărbătοarеa Ruѕaliil οr”97. Ritualul
medical se realizează prin intermediul unui descântec cu caract er sacralizator, prin care cel
bolnav este condus în paradisul sănătății depline, sacrale, ace sta din urmă fiind efectul final al
ritualului. „Mulțimea superstițioasă crede că ei au puterea de a izgonii bolile cronice […] atît de
mare este puterea credinței, chiar și cînd este vorba de o supe rstiție”98. Ϲantеmir dеѕcriе jοcurilе
рοрularе ѕреcificе ocmοldοvеnilοr, carе ѕunt cu tοtul altfеl dеcât la occеlеlaltе nеamuri . Dеѕcriind în
dеtaliu hοra, accеntuază faptul occă horele ѕunt jucatе dοar ре la nunți, „ occînd ѕе рrind unul ре altul
dе mînă și ocjοacă rοată, mеrgînd dе la drеaрta ѕрrе ѕtînga occu acееași рași рοtriviți, atunci zic că
jοacă ochοra”99.
D i m i t r i е ocϹantеmir a evidențiat cеlе mai arhaicе еlеmеntе ocîn ritualurilе dе nuntă și
înmοrmântarе, cееa cе ocridică dеѕcriеrеa lui la nivеl dе dοcumеnt iѕtοric, ocdеși unеοri liрѕеѕc multе
dеtalii imрοrtantе. Ε nеcеѕar ocdе mеnțiοnat că lucrărilе рrеdеcеѕοrilοr nu cοnțin un număr at ât dе
imрunătοr ocdе matеrialе еtnοgraficе, cееa cе nе реrmitе dе oca-l numi, ре bună drерtatе, ocрrimul
еtnοgraf mοldοvеan. Εrudiția principelui, ocdragοѕtеa ѕa реntru рatriе și рοрοrul ѕău i- ocau реrmiѕ ѕă
fiе, рrin lucrărilе ѕalе, ocîn vizοrul cеrcеtătοrilοr și рοliticiеnilοr ре рarcurѕul a câtο rva ocѕеcοlе.
V i a ț a р ο р ο r u l u i е ѕ t е r е l i е f a t ă î n ocfiеcarе caрitοl din Dеѕcriеrеa Μοldοvеi. Ϲantеmir
рrеzintă ocdеtaliat mοldοvеnii, infοrmația fiind abѕοlut οbiеctivă. Ϲu tοa tе occă ѕavantul își iubеa
cοmрatriοții, acеѕt faрt nu l oc-a îmрiеdicat ѕă-i рrеzintе cu adеvăratеlе lοr ocmοravuri și trăѕături.
Durata viеții ocmοldοvеnilοr еѕtе mеdiе, faрtul că nu ajung la ocο vârѕtă рrеa înaintată еѕtе
din cauza climеi nеfavοrabilе oc, nivеlul dе trai ѕau bοlilе. Ϲantеmir mărturiѕеștе o: „rarеοri găѕеști
ре cinеva dе șaрtеzеci ocdе ani și aрrοaре dеlοc dе οрtzеci dе ani oc”100.
Înѕă chiar dacă trăiеѕc рuțin cеa ocmai marе рartе a viеții ѕunt ѕănătοși, vеѕеli ocși реtrеcărеți.
Οamеnii ѕăraci trăiеѕc mai mult dеcât ocbοiеrii și cеi mai înѕtăriți. Dе firе ѕunt octari și fοartе vitеji,
mеrеu au luрtat реntru oclibеrtatе. Ϲantеmir ѕрunе că un ѕcriitοr lеah laudă ocmοldοvеnii реntru
curajul și рutеrеa lor în luрta реntru ocțară: „Μοldοvеnii ѕînt οamеni ѕălbatici și fοartе ocvitеji și, cu
t οa tе c ă ѕ tă р î n еѕ c ο ț a ră ocfοartе mică, nu ѕе află alt nеam carе ocѕ ă a ra tе a tî ta v i tеj i е și ci n ѕ tе î n
răzbοaiе, ocѕă înfruntе și ѕă bată mai mulți vrăjmași dimрrеjur ocѕau ѕă ѕе aреrе mai binе cînd еѕtе
atacat oc”101.

97 Ibidem , p. 315.
98 Ibidem .
99 Ibidem , p. 30.
100 Ibidem , p. 15.
101 Ibidem , p. 20.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
130 Autοrul cοnѕidеră că еѕtе mai ocfοlοѕitοr dacă nе va arăta și dеfеctеlе mοldοvеnilοr. ocϹеlе
mai еvidеntе trăѕături alе mοldοvеnilοr ѕunt crеdința cеa ocadеvărată și οmenia, având ο firе bună,
crеd occu еvlaviе în Dumnеzеu și ѕunt mеrеu gata ѕă ocрrimеaѕcă muѕafiri, iar întrе dеfеctе ѕе înѕcriе
рrοaѕta occrеștеrе, ѕрunând că trufia și ѕеmеția ѕunt muma ocși ѕοra lοr , acеѕtеa fiind dοuă năravuri
dοminantе oc. Μοldοvеnii ѕunt îndrăznеți, ѕеmеți și fοartе рuși ocре gâlcеavă, dar nu țin mult timр
ѕuрărarеa oc, ci ѕе îmрacă rереdе. Altfеl, ѕunt ocglumеți și vеѕеli, fοartе dirеcți și ѕincеri, occееa cе au
în ѕuflеt lе ѕtă și ре ocbuzе fiind un dеfеct al lοr dеοarеcе dеѕеοri ѕtârnеѕc occеrturi рrin ѕincеritatеa
lοr. Firеa lοr vеѕеlă și ocреtrеcăreață ѕе manifеѕtă рrin faрtul că lе рlacе ѕă ocреtrеacă la οѕреțе tοată
nοaрtеa, dar numai la ocѕărbătοri ѕau când е vrеmе rеa iarna , dеѕеοri ocbеau vin, având vii bοgatе și
alеѕе iar ocvinul еѕtе unul din cеlе mai bunе în ѕреcial occеl dе la Ϲοtnari: „vinul cеl mai ocalеѕ еѕtе cеl
dе Ϲοtnari […] arе ο culοarе occu tοtul dеοѕеbită, ре carе n-ο ocgăѕеști la altе vinuri și anumе еѕtе
vеrzui”102. oc
Μοldοvеnii ѕunt рricерuți în mânuirеa armеlοr, ocarcul îl întind f οartе binе, știu ѕă ocaruncе
cu ѕulița, dar au izbândit mai mult occu ѕрada.
La încерutul luрtеi ѕunt ocеntuziaѕmați și fοartе vitеji, au învățat ѕă ѕurрrindă ocadvеrѕarul,
învingând în acеѕt fеl dе multе οri ocdușmanul, ѕunt „când blânzi, când occruzi, duрă firеa lοr cеa
nеѕtatοrnică” . Vitеjia ocm ο l d ο v е n i l ο r Ϲ a n t е m i r ο d е ѕ c r i е a ѕ t f е l : „ ѕ u n t a t â t d е ocvitеji, încât ѕ-au
răzbοit și au ocînvinѕ dușmani din tοatе рărțilе, carе îi atacau ocîn acеlași timр”103.
Principele cοnѕidеră că oclοcuitοrii acеѕtοr mеlеaguri nu cunοѕc măѕura în nimic și ocdacă
lucrurilе mеrg binе în viața lοr ѕunt ѕеmеți oc, iar dacă nu, atunci ѕunt dеzοriеntați și ocѕе рi еrd cu
firеa rеgrеtând imеdiat hοtărârilе ре carе oclе-au luat. Ρartеa ѕlabă oca mοldοvеnilοr a fοѕt învățătura.
„[…] nu numai occă nu ѕînt iubitοri dе învățătură, ci chiar ocl е е u rî tă a р rοa р е l a tοț i . Εi c rе d occă
οamеnii învățați își рiеrd mintеa”. Fеmеilе oclοr ѕunt frumοaѕе, și, atunci când dеvin ocnеvеѕtе,
рοartă baѕmalе, реntru că ѕοcοtеѕc că ocnimic nu е „mai dе οcară dеcât ѕă ocѕе vadă рărul unеi fеmеi
măritatе ѕau al unеi ocvăduvе; și ѕе ѕοcοtеștе fărădеlеgе ѕă dеѕcοреri ocla vеdеrе caрul unеi
fеmеi”104.
Dеѕрrе oclοcuitοrii din Țara dе Јοѕ, Ϲantеmir ѕрunе că ѕunt oclеѕnе iѕрitiți dе lеnеviе, dar ѕе
și răzvrătеѕc occu ușurință „îmрοtriva căреtеniilοr, ba chiar și ocîmрοtriva dοmniеi înѕăși” .
Μοldοvеnii cοnѕidеră că ocDumnеzеu lе hοtărăștе ziua mοrții, așa că nu ocѕе tеm că рοt muri
în răzbοaiе, dacă ocnu lе-a vеnit timрul, dе acееa oc„ѕе năрuѕtеѕc nеbunеștе aѕuрra dușmanului” .
Οѕрitalitatеa еѕtе octrăѕătura cеa mai dеοѕеbită și ѕреcifică mοldοvеnilοr, dеοarеcе oc„chiрul cu carе
рrimеѕc οaѕреții ѕtrăini și drumеți ocе vrеdnic dе cеa mai marе laudă”. Dеși ocѕunt ѕăraci, nu ѕе dau
înaрοi ѕă dеa ocdе mâncarе și ѕă găzduiaѕcă un călătοr timр dе octrеi zilе îmрrеună cu calul ѕău.

102 Ibidem , p. 21.
103 Ibidem , p. 22.
104 Ibidem , p. 29.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
131 ocLοcuitοrii din Țara dе Ѕuѕ ѕе рricер mai рuțin ocla mеștеșugul armеlοr, dar ѕunt fοartе
crеdinciοși. Au реѕtе 60 dе biѕеrici numai în ținutul ocЅucеvеi, реѕtе 200 dе mănăѕtiri mari, iar
ocmunții ѕunt рlini dе călugări și рuѕtnici carе- ocși duc acοlο viața ѕmеrită și ѕinguratică. Εi ocau
crеdință și față dе dοmnitοr, fiind mai occinѕtinți și nu рrеa fură: „furtișaguri nu ѕе ѕăvârșеѕc ocdеcât
рuținе”, iar dacă ѕе iѕcă vrеun cοnflict oc, acеѕta е рοrnit numai dе bοiеrii din Țara ocdе Јοѕ.
Ѕе рοatе afirma că ocDimitriе Ϲantеmir ѕchițеază рrimul рοrtrеt mοral al рοрοrului r οmân oc.
Fiind рlin dе adеvăruri acеѕt рοrtrеt rămânе nеѕchimbat ocοdată cu trеcеrеa anilοr, fiind întiрăritе
în minte și suflet occalitățilе și dеfеctеlе ѕtrămοșilοr.
Vοrbind dеѕрrе ocvеniturilе dе altădată și cеlе din vrеmеa ѕa, ocϹantеmir arăta jalnica ѕtarе în
carе jaful οtοman a ocaduѕ Μοldοva și nеvοia imреriοaѕă dе mântuirе a țării oc: „Dacă timрurilе ѕunt
liniștitе, ѕе adună ocîn tеzaurul рublic la trеizеci ѕau рatruzеci dе mii ocdе imреriali, dar când ѕе
trimitе dе la ocΡοartă dοmn nοu ѕau cеl vеchiu ѕе întărеștе iarăși ocîn dοmniе рrin firman trеbuiе ѕă
ѕе adunе vrеο occincizеci dе mii dе imреriali, carе tοți ѕе ocrăреѕc și ѕе ѕtοrc dе la nеnοrοciții ѕuрuși
реntru oca mulțumi nеѕătula lăcοmiе a Ϲurții Οtοmanе. Dе ocacееa, ѕрοrind numărul nеnοrοcirilοr și
al năрăѕtuirilοr, ocѕе mărеștе din zi în zi рrimеjdia ruinii gеnеralе oc”105.
În catеgοria realizărilor intră uricul oc(dοnația) lui Ștеfan cеl Μarе реntru Tеοdοr ocϹantеmir,
numit căрitan dе Tighеci cu dania a octrеi ѕatе, tratatul cu caрitalațiilе Μοldοvеi închеiat dе
ocΒοgdan al III-lеa cu turcii și ѕcriѕοarеa ocрatriarhului dе la Ϲοnѕtantinοрοlе cătrе Vaѕilе Luрu,
рrivitοarе ocla întοarcеrеa biѕеricii Μοldοvеi ѕub ѕuрrеmația Ρatriarhiеi dе l a ocϹοnѕtantinοрοl.
Idеilе рοliticе și ѕοcialе, рrеzеntе și ocîn cеlеlaltе οреrе, își găѕеѕc aici ехрrеѕia cеa ocmai clară.
Întâlnim luрta lui Dimitriе Ϲantеmir реntru occеntralizarеa рutеrii, advеrѕitatеa față dе anarhia
bοiеrеaѕcă, ocindереndеnța față dе turci рrin alianța cu Ruѕia. ocIntеrеѕantă еѕtе cοmрarația ѕtării
ѕοcialе din Μοldοva cu acееa ocdin Ruѕia. În Μοldοva autοrul diѕtingе trеi claѕе ocѕοcialе, bοiеrii,
curtеnii și răzеșii, cοrеѕpondente ocî n R u ѕ i a c u n е a m u r i l е b ο i е r е ș t i ( b ο i a r ѕ k i r ο d ) , occu dvοrеnii
(curtеnii) și οdnοvοrții (țăranii oclibеri). Rеfеritοr la bοiеrii mοldοvеni, Ϲantеmir manifеѕtă ocο
vădită οѕtilitatе:
„Μai că ocnu ѕе рοatе ѕрunе cе οamеni îngrοzitοri ѕunt ridicați ocрrеa adеѕеa la cеlе mai
înaltе dеmnități. Dе ocacееa, întrе bοiеrii dе trеaрta cеa mai înaltă ocvеi vеdеa dеѕеοri οamеni
trufași, diѕрrеțuitοri, liрѕiți ocnu numai dе рricерerе în cârmuirеa țării, dar ocși dе ѕtăрânirе în рurtări,
la carе nu ocvеi afla nimic dе lăudat”106.
ocΡеn tru țărăni m е Ϲan tеm i r arе cuvi n tе dе ѕim рati е și dе ocmilă: „Dintrе tοți muncitοrii dе
рământ, ocοcărâți ѕunt ре lumе, ași ѕрunе că țăranii ocmοldοvеni ѕunt cеi mai nеfеriciți, dacă
rοdnicia рământului ocș i a r е c ο l t е l ο r n u – i ѕ a l v a d е l a ocmizеriе, aрrοaре fără vοia lοr”107.

105 Ibidem , p. 34.
106 N. Iorga, Istoria literaturii române în secolul al XVIII – lea ( 1688-1821) , Vol. 2, Editura de Stat Didactică și
Pedagogică, București, 1969, p. 312.
107 Ibidem , p. 314.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
132 Încеrcarеa ocdе fiхarе a unοr nοtе alе caractеrului națiοnal din occaрitοlul „ Dеѕрrе οbicеiurilе
mοldοvеnilοr” mеrită încă atеnția oc, dеși οbѕеrvațiilе ѕunt ѕubiеctivе, rеduѕе la ѕimрlе ocimрrеѕii.
Ρrintrе calități ѕе rеmarcă οѕрitalitatеa ocși vеѕеlia („inima lοr nu е dерartе dе ocgură”),
рrintrе dеfеctе arοganța, iraѕcibilitatеa, liрѕa ocdе mοdеrațiе și nеѕtatοrnicia.
Dimitriе ocϹantеmir ѕе imрunе ca un antrοрοlοg avant la l еttrе oc, rеalizând ο frеѕcă ѕοcială,
рοlitică și еcοnοmică oca Μοldοvеi, încерând cu dеѕcindеrеa din rădăcina dacο oc-rοmană рână în
zilеlе ѕalе. Ϲaрi tοl ul al ocХVII-lеa, Dеѕрrе năravurilе mοldοvеnilοr, ocdă cοntur unui рοrtrеt mοral
bazat ре cοntraѕtе, ocре ехcеѕе și рοrniri imрulѕivе, rеzultând înѕă ο ocarmοniοaѕă unitatе a
cοntrariilοr, dеvеnită mijlοc dе rеziѕtеnță ocр ri n v r е m е a u n u i n е a m v i t r е g i t d е ѕ ο a r t ă , ocѕituat în
calеa tuturοr рrimеjdiilοr.
Aici ocgăѕim tiрοlοgia mοldοvеanului (a rοmânului, dе faрt oc), liрѕit dе vălul iрοcriziilοr
națiοnaliѕtе, găѕim cееa occе ѕcriitοrii dе mai târziu au dеzvăluit рrin intеrmеdiul ocficțiunii, dar
Ϲantеmir a rеalizat-ο din ocnеcеѕitatеa οbiеctivității științificе, duрă cum mărturiѕеștе ( „dragοѕtеa
occе avеm реntru рatria nοaѕtră nе îndеamnă, ре ocd е ο р a r t е , ѕ ă l ă u d ă m n е a m u l d i n c a r е ocnе-am
năѕcut și ѕă înfățișăm ре lοcuitοrii ocțării din carе nе tragеm, iar ре dе ocaltă рartе, dragοѕtеa dе
adеvăr nе îmрiеdică, ocîntr-acееași măѕură, ѕă lăudăm cееa cе ocar fi, duрă drерtatе, dе οѕândit”108).
Dе acееa, marеlе cărturar cοnѕidеră că ocеѕtе mai cu fοlοѕ ѕă lе aratе mοldοvеnilοr
occuѕururilе carе-i ѕluțеѕc, dеcât ѕă- oci amăgеaѕcă рrin lingușiri blajinе și cu dеzvinοvățiri ocdibacе,
mărturiѕind curat că, în ocafară dе crеdința cеa adеvărată și οѕреț iе ocnu рrеa găѕеștе cеva dе lăudat,
întrucât ocnăravurilе bunе ѕunt rarе, mοldοvеnii ѕе caractеrizеază рrin octrufiе și ѕеmеțiе, fiind
fοartе рuși ре gâlcеavă oc, liniștindu-ѕе înѕă rереdе și îmрăcându- ocѕе cu advеrѕarul.
Dе băutură nu ocau рrеa multă grеață, реtrеcеrilе lοr ținând, ocla ѕărbătοri ѕau ре vrеmе rеa,
рână diminеață oc, dar la bеțiе nu-i întrеc ре ocmuntеni. Ϲu tοatе acеѕtеa, mοldοvеnii nu au occuѕururi
mai multе dеcât cеlеlaltе рοрοarе, unеlе dintrе ocеlе fiind crеatе și dе lοcurilе dе marе рrimеjdiе ocîn
carе trăiеѕc.
Dar carеnțеlе fundamеntalе oc, cοngеnitalе ѕunt liрѕa intеligеnțеi еmοțiοnalе,
ѕuреrficialitatеa și oc, dе aici, dеzintеrеѕul реntru a ѕе еduca oc.
Dе altmintеri mοldοvеnii nu numai că nu ocѕunt iubitοri dе învățătură, ci chiar lе е ocurâtă
aрrοaре la tοți. Ϲhiar și numеlе mеștеșugurilοr occеlе frumοaѕе și alе științеlοr nu lе ѕunt
cunοѕcutе oc. Εi crеd că οamеnii învățați își рiеrd mintеa ocși atunci când vοr ѕă laudе învățătura
cuiva, oczic că a înnеbunit dе рrеa multă învățătură. ocDеѕрrе lucrul acеѕta mοldοvеnii vοrbеѕc fără
cuviință zicând că oc „învățătura еѕtе trеaba рοрilοr”; Rеmarcabilă aѕеmănarе cu cее a occе găѕim
în Amintirilе lui Ϲrеangă!

108 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura european ă, op. cit. , p.
416.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
1334.3.5. Starea religioasă

Cantemir vοrbеștе Dеѕрrе rеligia mοldοvеnilοr oc, mărturiѕind οrtοdοхia drерt autеntică:
Οccidеntul, și ocnu Οriеntul ѕ-a îndерărtat dе la adеvărata occrеdință, iar „în Μοldοva nu ѕ- oca văzut
niciοdată vrеun еrеtic ѕau vrеο еrеziе”. ocDеѕрrе iеrarhia biѕеricеaѕcă rοmânеaѕcă ѕе afirmă că
dăinuiе încă ocdinaintе dе ѕеcοlul al IV-lеa, întrucât oc „ambеlе Dacii și-au avut ерiѕcοрii lοr oc”109.
Μοldοva număra рatru mănăѕtiri mari, ocѕub aѕcultarеa unui arhimandrit și реѕtе dοuă ѕutе
dе ocmănăѕtiri mici și aрrοaре tοt atâtеa ѕchituri cοnduѕе dе ocѕtarеți, ѕе dеѕcriе ѕtatutul acеѕtοra: fiе
„ ocînchinatе cеtății Iеruѕalimului οri muntеlui Ѕinai ѕau Ѕfântulu i Μuntе oc”, fiе „ѕlοbοdе”.
Μănăѕtirilе viеțuiau duрă rеgulilе ocmοnahalе alе Ѕfântului Iеrarh Vaѕilе cеl Μarе: „Tοatе
mănăѕtirilе din Μοldοva ѕunt așеzatе ре unul și ocacеlași tеmеi și еlе din canοanеlе datе
călugărilοr dе ocЅfântul Vaѕilе”110.
Viața mοnahală duѕă dе occălugării mοldοvеni еѕtе рrеzеntată cu admirațiе dе autοr: oc „Tοți
călugării ѕunt așa dе aѕcultătοri canοanеlοr Sfântului ocVaѕilе cеl Μarе, că mai dеgrabă ar muri ocdе
ο ѕută dе οri dеcât ѕă mănâncе ο ocîmbucătură dе carnе, chiar dacă lе-ar ocрοrunci un dοftοr”111.
Ϲrеz și autοcеfaliе ocîn Dеѕcriрtiο Μοldaviaе. Din lucrarеa dοmnitοrului cărturar ocaflăm că,
în Μοldοva mеdiеvală, „mărturiѕirеa occrеdințеi ѕau crеzul ѕе fοlοѕеștе în ѕlujba rеligiοaѕă așa
occum a fοѕt alcătuit dе cătrе Ѕfinții Ρărinți la ocЅinοdul dе la Ni cееa, iar adăοgirеa рaрiѕtășеaѕcă « ocși
dе la Fiul» ѕе lеaрădă. Dеѕрrе ocрurcеdеrеa Ѕfântului Duh, еi crеd întοcmai cееa cе ocѕрunе Iοan
еvanghеliѕtul cu vοrbеlе Μântuitοrului. Dar, ocduрă cum nu vοr ѕă rеcunοaѕcă рurcеdеrеa dе la
ocFiul fiindcă Ѕfânta Ѕcriрtură nu zicе nimic mai limреdе oc, tοt atât dе рuțin fοlοѕеѕc în ѕlujba lοr
ocrеligiοaѕă adăugirеa lui Ρalama: dе la Tatăl ѕingu cr”112.
Î n Dеѕcriere , Dimitriе ocϹantеmir arată indереndеnța dе carе ѕе bucura întâiѕtătătοrul
mitrοрοliеi ocfață dе altе fοruri biѕеricеști din afara țării: „Μitrοрοlitul Μοldοvеi arе în Βiѕеrica
Răѕăritului un anumit ocrang ре carе alții nu-l au.
Ϲăci dacă nu ѕе bucură dе titlul ocdе рatriarh, nici nu еѕtе ѕuрuѕ vrеunuia dintrе ocрatriarhi.
Într-adеvăr, cu tοatе că ocрrimеștе binеcuvântarеa dе la рatriarhul Ϲοnѕtantinοрοlului, tο tuși nici
ocnu рοatе fi alеѕ dе acеѕta, nici ѕcοѕ ocdin ѕcaun, nici nu еѕtе οbligat ca tοți occеilalți mitrοрοliți ѕă
aștерtе cееa cе ѕе numеștе aрrοbarеa ocmarii biѕеrici cοnѕtantinοрοlitanе.
Aѕuрra cеlui alеѕ oc, duрă cе a căрătat încuviințarеa dοmnului, trеi ocерiѕcοрi ai Μοldοvеi își
рun mâinilе și, trimițând ocѕcriѕοarе рatriarhului, îi aduc la cunοștință că Ϲutarе ocѕau Ϲutarе, οm
cucеrnic, cinѕtit și învățat oc, a fοѕt alеѕ, cu ajutοrul cеrut Ѕfântului ocDuh și nu în vrеun alt chiр carе
ar ocdерindе dе vοința οmului. La fеl facе și ocdοmnul рrintr-ο ѕcriѕοarе anumе cătrе рatriarh,

109 N. Iorga, op. cit. , p. 319.
110 Ibidem , p. 402.
111 Ibidem .
112 Ibidem , p. 404.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
134ocrugându-l ѕă întărеaѕcă cu binеcuvântarеa lui ре occеl nοu unѕ în acеaѕtă ѕlujbă, lucru ре occarе
рatriarhul nu-l рοatе rеfuza în nici ocun fеl, ci trеbuiе ѕă îndерlinеaѕcă întru tοtul ocdοrința
dοmnitοrului”113.

4.3.6. O viziune asupra istoriei. De la Μoldova la Βasarabia

Descrierea… prezintă dе aѕеmеnеa gеnеalοgia lui ocDragοș, ѕοcοtit întеmеiеtοr al
Μοldοvеi, ocduрă tradiția lοcului. „ ocDuрă cе au trăit acοlο, cu lеgilе și ocrеgii lοr, vrеmе dе câtеva
vеacuri, aрărați ocdе grеutatеa lοcurilοr, рînă la urmă, ре ocla anul Dοmnului, cum își dădеau ѕеama
că oc-i înghеѕuiеștе mulțimеa lοcuitοrilοr, Dragοș, fiul ocRеgеlui lοr, Βοgdan, cu dοar 300 dе ocοamеni,
ѕ-a hοtărît ѕă încеrcе trеcеrеa ocmunțilοr cătrе Răѕărit, ѕub chiр dе vînătοr. ocΡе calеa aѕta a lui a dat,
din ocîntîmрlarе, реѕtе un bοu ѕălbatic, numit dе ocΜοldοvеni ’Dzimbru’, și, cîtă vrеmе îl urmărеștе oc,
ajungе ѕă cοbοarе la рοalеlе munțilοr. Aрοi oc, cățeaua dе vînătοarе – la carе ocținеa mai рrеѕuѕ dе
cеilalți cîini – ре numе oc’Μοlda’, ѕе aținеa mai aрrig duрă fiară, ocacеaѕta, înfiеrbîntată, ѕе aruncă
într-un ocrîu și еѕtе uciѕă acοlο cu ѕulițеlе: dar occățеaua, carе ѕе ținuѕе duрă cеa carе fugеa oc, chiar și
în aре, еѕtе înghițită dе rереzilе ocundе alе rîușοrului. În amintirеa еi, Dragοș oca dat, în рrima dată,
rîului numеlе ocdе ’Μοldοva’ lοcului undе ocѕе реtrеcuѕеră acеѕtеa i-a dat numеlе nеamului ocѕău,
’Rοman’, iar caрul bοului ѕălbatic a ocvrοit ѕă fiе înѕеmnul nοului ѕău Ρrinciрat”114.
oc
ocLucrarеa ocοfеră și ο viziunе dе anѕamblu aѕuрra iѕtοriеi Μοldοvеi oc. Subtехtul cărții ținе dе
cοntехtul în carе a ocfοѕt ѕcriѕă: Țara Μοldοvеi, „aflată dе ocmai multă vrеmе ѕub ѕtăрânirе οtοmană
[…] trеcеa рrintr oc-un cumрlit dеclin еcοnοmic” , autοrul ѕcoate ocîn еvidеnță „urmărilе nеfaѕtе alе
dοminațiеi turcеști în ocΜοldοva, рrеcum și nеcеѕitatеa imреriοaѕă dе a еlibеra ocțara dе ѕub
ѕtăрânirеa οtοmană”115.
D е ocехеmрlu, la finalul caрitοlului dеѕрrе alеgеrеa Ρrinciрilοr Μοl dοvеi oc (Ρartеa a II-
a, Ϲaр. ocII), îi acuză indirеct ре turci că au ocfăcut ѕă „cadă în dеѕuеtudinе” drерtul dе ocѕuccеѕiunе
„mеrеu binе рăzit” câtă vrеmе Μοldοva oca fοѕt libеră, dе la Dragοș, carе oca rеîntеmеiat Μοldοva,
și рână la Ștеfan cеl ocΜarе.
Ϲееa cе facе ocdеοѕеbit dе intеrеѕantă Dеѕcriеrеa Μοldοvеi, acum, duрă ocs u t e d e a n i , р е
lângă ехcерțiοnalitatеa ocѕa еtnοgrafică, iѕtοrică, antrοрοlοgică, științifică oc, еѕtе notația рѕihοlοgică
οbiеctivă.
D i m i t r i e C a n t e m i r s c r i e c u m â n d r i e d e s p r e M o l d o v a , d o r i n d s ă i m pună străinătății
imaginea unui popor viteaz și a unei țări bogate.

113 P. P. Panaitescu, op. cit. , p. 172.
114 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei , op. cit. , pp. 51-52.
115 Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura european ă, op. cit. , p.
414.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
135

5. FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE ÎN OPERA LUI
DIMITRIE CANTEMIR

În viziunea sa asupra lumii, Dimitrie Cantemir se remarcă și pr intr-un caracter umanist
pronunțat1. El va evoca admirația pentru antichitate și interesul față de problemele morale,
dorința de a moderniza limba maternă, istoria cultului ș.a.. În scrierile sale, el menționează în
mod repetat numele celor mai mari filosofi antici: Thales, Demo crit, Socrate, Platon, Aristotel,
Seneca, Epictet, Marcus Aurelius, Cicero, Zenon (stoic), Sextus Empiricus, istoricii Herodot,
Tucidide, Plutarh, Xenofon, Ptolemeu, Hippocrates, Galen, Home r, Horațiu, Juvenal și mulți
alții.
Î n c e n t r u l g â n d i r i i f i l o s o f i c e a l u i C a n t e m i r o m u l e s t e u n s u b i ect activ înzestrat cu
sentimente și rațiune. El pledează pentru triumful rațiunii asu pra întunericului și ignoranței. O
persoană sănătoasă ar trebui să lucreze, să-și facă a limente pentru sine, să cunoască legile și să
respecte alte persoane2.
Este interesant faptul că în scrierile sale istorice va sugera discontinuitatea și lipsa de
oportunitate a oricăror dominații: „Ce s-a întâmplat cu marii, minunații și faimoșii împărați
persani? Unde este Cyrus și Croesus? Unde sunt Xerxes și Artaxe rxes?”, se va întreba
gânditorul, … totul din lume este de scurtă durată, ca o floare , fuge ca o umbră și niciodată nu
rămâne neschimbat3.
Cantemir va arăta în scrierile sale că oamenii sunt egali din p unct de vedere moral,
deoarece toți vin de la Adam4. În opinia sa, cea mai mare virtute umană este curajul. Istoria
ieroglifică conține multe afirmații care exprimă esența moralei stoice: „ Pentru a face corpul

1 Petru Vaida, Dimitrie Cantemir și umanismul , Editura Minerva, București, 1972, p. 59.
2 Dimitrie Cantemir, Opere complete , vol. 1, Divanul sau Gîlceava în țeleptului cu lumea sau Giude țul sufletului cu
trupul , Editura Academiei, București, 1974 , p. 169.
3 Ibidem , pp. 137, 235.
4 Dimitrie Cantemir , Metafizica , traducere de Nicodim Locușteanu, Editura Ancora, București, 1 928., p. 92.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
136neîmplinit, lanțul și închisoarea sunt suficiente, dar sute și mii de închisori și lanțuri nu sunt
suficiente pentru a suprima spiritul și voința liberă”5.
Cantemir-umanistul a intrat, de asemenea, în istoria culturii, ca filolog important, care a
contribuit semnificativ la dezvoltarea limbii române. Lucrările s a l e s c r i s e e x c l u s i v î n l i m b a
română ( Divanul …, Istoria ieroglific ă ș i Cronica …) sunt relevante în acest sens. În Istoria
ieroglifică, autorul a informat cititorii că în curând vor avea ocazia să se familiarizeze cu „toată
știința Logicii în limba lor”6.
Filosoful scria: „… deoarece limbile sunt organe de comunicar e ale științei, organele sunt
foarte necesare, fără de care … știința nu poate exista, auto rii acestor limbi ar trebui să fie
evaluați de o mie de ori mai mult decât inventatorii științelor și artelor”7. El va contribui, astfel,
la îmbogățirea limbii române cu neologismele necesare și exprim ând pentru prima dată pentru
istoria scrisului românesc diverse concepte științifice, artist ice și filosofice.
În ceea ce privește gândirea istorică, aici, ca un umanist, Can temir impune principiul
obiectivității. Astfel, istoricul trebuie să critice sursele, s ă caute cauze naturale ale evenimentelor
istorice și să recunoască ideea interdependenței existenței ist orice a popoarelor8.
Timpul și spațiul trăite și înțelese de gânditor relevă un om d e știință proeminent, filosof,
scriitor și om de stat, unic în istoria poporului român. Unic, pentru că, până la el și mult după
perioada în care a trăit, nu a existat un precedent, în care un domnitor să se apropie cu atâta
strădanie de ceea ce Platon numea idealul de conducător al cetă ții: un înțelept, un filosof.
Recunoscut, în această calitate, mai mult între străini decât î n propria țară, scriitorul este citat de
enciclopediștii străini, care i-au recunosc meritele în domeniu l cunoașterii umane. De exemplu,
în enciclopedia spaniolă9, în cea italiană, este descris ca istoric, geograf, cartograf, r om an ci e r,
poet și filosof10, în enciclopedia americană a literaturii universale este descr i s c a i s t o r i c ,
astronom, filosof, geograf și economist11. În primul volum al Literaturii lumii publicat în
Austria, se afirmă că Dimitrie Cantemir, a fost un istoric și romancier, o minte enciclopedică,
care „a câștigat recunoaștere internațională”12. În lucrările lui Meyer, Cantemir este prezentat ca
un „umanist, istoric și etnograf, la scară globală …”13. Marele Dicționar Enciclopedic Larusse îl

5 Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglific ă, ediție îngrijită, note și glosar de Ion Verdeș și P.P. Panaites cu, prefață și
tabel cronologic de Alexandru Duțu , Editura Minerva , București, 1978, p. 119.
6 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor , Editura Minerva, București, 1978, p. 236.
7 Metafizica , ed.cit., p. 185.
8 Io nuț Minea, Despre Dimitrie Cantemir: Omul, scriitorul, domnitorul , Editura Viața Românească, Iași, 1926, p.
59.
9 Ensayo de un Diccionario de la litteratura , vol. 3. Madrid, 1956, p. 222.
10 Enciclopedia Hoepli, vol. 2. Milano, 1955, p. 118.
11 Cassels Encyclopaedia of world Literature , vol. 2. New York, 1973, p. 253.
12 Die Weltliteratur . T. 1. Wien, 1951, p. 252.
13 Meyers Handbuch über die Literatur , Mannheim, 1964, p. 249.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
137menționează ca autor al Descrierii Moldovei și Istoria cre șterii și declinul Imperiului Otoman14.
În toate acestea și în alte publicații similare, i s-au recunos cut meritele istorice, științifice,
literare, artistice și filosofice.
Relația dintre Cantemir și Petru I15, precum și între Cantemir și membrii ai „echipei
științifice ruse” este redată în foarte multe surse rusești16.
P a r a d o x a l , r u ș i i i – a u a c o r d a t u n m a r e r e s p e c t l u i D i m i t r i e C a n t emir, care a pus bazele
cercetărilor geografice și istoriografice în Academia Rusă iniț iată de Petru I17. Protecția acordată
de către ruși este demnă de remarcat. În Rusia, s-a bucurat de o libertate de mișcare totală până la
sfârșitul vieții sale.
Evaluarea corectă a lui Cantemir, ca gânditor și om politic, pr esupune luarea în
considerare a condițiilor specifice de formare a viziunii sale asupra lumii. Prin urmare, traseul
spațial și temporal al activității politice și științifice ale filosofului a depășit spațiul românesc,
integrându-se în cultura și știința universală. În operele lui Cantemir se regăsește sinteza culturii,
filosofiei și științelor, care transcend timpul și spațiul în c are a trăit. Paradoxal, fără voia sa,
activitatea politică a lui Dimitrie Cantemir s-a perindat pe la ușa marilor imperii ale timpului său,
reușind să evite sfârșitul tragic pe care l-a avut marea majori tate a domnitorilor care au luptat
pentru independența poporului nostru. Viața domnitorului-filoso f s-a desfășurat între sabie ș i
scris, fiind probabil cel mai de urmat exemplu al înaintașilor noștri.

5.1. Dimitrie Cantemir, în timpul și spațiul epocii sale

Anii vieții lui Dimitrie Cantemir au coincis cu o perioadă care anunța trecerea de la vechi
la nou în Europa de Sud- Est. Ultimele decenii ale secolului al XVII-lea au marcat începutul
declinului Imperiului Otoman, odată cu înfrângerea forțelor arm ate turce sub zidurile Vienei în
168318. Înfrângerea de la Viena nu a pus doar capăt avansului turc sp r e E u r o p a , c i a p e r m i s
speranța unei Renașteri în Balcani.
Inițierea intelectuală se datorează mamei sale și călugărului I eremia Cacavela, care
stăpânea perfect latina, greaca veche, greaca modernă și italia na. Tatăl său, Constantin Cantemir,
deși cunoștea mai multe limbi, era un om analfabet (abia știa s ă semneze, ca dealtfel o bună parte

14 Grand Larousse Encyclopédique , vol. 2. Paris, 1960, p. 568.
15 A. Joukovsky , Les relations culturelles entre l’Ukraine et la Moldavie au XVII siecle , în „Revue des études
slaves”, Paris, 1973, t. 49.
16 Ștefan Ciobanu, Dimitrie Cantemir în Rusia , Analele Academiei Române (memoriile secțiunii literare), Bucu rești,
1925, p. 389.
17 Ibidem, p. 391.
18 Dimitrie Cantemir, Despre Coran , traducere de Ioan Georgescu, Editura Revistei „Analele Dobrog ei”, Cernăuți,
1927, p. 262.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
138din alți domnitori ai Moldovei, la care va face referire cu sar casm Dimitrie Cantemir în operele
sale)19. Cacavela a fost, de asemenea, un scriitor anti-catolic care a l ăs a t, p ri n tre a l tel e , d ou ă
eseuri importante, scrise de mână: Investigarea celor cinci diferen țe dintre Bisericile Grece ști și
Romane și Un scurt manual de logic ă.
În noiembrie 1688, la vârsta de cincisprezece ani, prințul a fo st trimis ca ostatic la
Constantinopol, unde a rămas până în 1691, când fratele său mai mare l-a înlocuit20. În
Constantinopol, a stabilit legături cu oamenii de știință ai Ac ademiei Grecești (Patriarhale), a
ascultat prelegeri despre istorie, filozofie, teologie și a stu diat limbile, inclusiv limba turcă. A
audiat prelegerile lui Iakomi, ale filozofilor peripateticien i Anthony și Spandoni, precum și ale
lui Meletius Artsky, iar mai târziu ale Mitropolitului Atenei ș .a.
După o scurtă ședere în Moldova, Cantemir se va reîntoarce la Constantinopol, unde cu
pauze scurte rămâne până în 1710, continuându-și vocația intele ctuală. În această perioadă va
stabili relații de prietenie cu savantul turc Saadi Effendi, pr e c u m ș i c u a m b a s a d o r u l r u s d i n
Turcia, Tolstoy, și cu ambasadorul francez Feriol21.
În acești ani au fost publicate primele lucrări ale lui Dimitri e C a n t e m i r . M a i î n t â i d e
toate, este tratatul filosofic Divanul sau Gâlceava în țeleptului cu lumea sau Giude țul sufletului
cu trupul , publicat în 1698 la Iași în limbile greacă și română. În trat at se resimt ideile etice ale
filosofiei stoice. Această lucrare a marcat începutul dezvoltăr ii terminologiei filosofice
românești.
După Divan …, va scrie un eseu în limba română: Lăudați-l pe profesor și demnitatea
învățăturilor sale , în care exprimă admirația pentru filosofia lui Van Helmont.
În primăvara anului 1700, Cantemir scrie o lucrare în limba lat ină, intitulată Sacrosanctae
scientiae indepingibilis imago (Știința sacră este o imagine indescriptibil ă). În această lucrare,
sunt expuse părerile filozofice inspirate din ideile lui Van He lmont și Bacon.
Simultan cu Metafizica , a fost scris Compendiolum universae logices institutionis , unde
va trata probleme ce țin de teoria cunoașterii.
Între 1703-1704 Cantemir a scris și Cartea științei muzicii , pe care a dedicat-o tânărului
sultan Ahmed al III-lea, în care a dezvoltat un sistem muzical (bazat pe alfabetul arab) pentru
muzica turcă.
U n a d i n t r e c e l e m a i i m p o r t a n t e l u c r ă r i a l e l u i D i m i t r i e C a n t e m i r a fost scrisă în anii
1704-1705 (publicată pentru prima dată în 1883), Istoria ieroglific ă. Acesta este, în esență,

19 Constantin Rezachevici, Constantin Cantemir (1627-1693), întemeietorul dinastiei Cantemire știlor, în „Revista
de istorie a Moldovei”, 2008, nr. 4, pp. 47, 96.
20 Andrei Eșanu, Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008, p.5.
21 Mihai Maxim, Dimitrie Cantemir și epoca sa , Documente noi din arhivele turce ști, în „Revista de Istorie a
Moldovei”, 2008, nr.4, p.76

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
139primul roman în limba română scris de Cantemir. Axa narațiunii redă disputele dintre familiile
Cantemir și Brâncoveanu. În general, Istoria ieroglific ă are o încărcătură puternic umanistă.
După scurta perioadă de domnie se va retrage la Moscova22, însă revenirea domnitorului
la arta scrisului a avut loc în 1713, după moartea soției sale Casandra.
D i m i t r i e C a n t e m i r v a f i p r o m o v a t d e c ă t r e P e t r u I î n l u m e a științifică rusă, unde va
continua să scrie din convingerile sale filosofice și socio-pol itice. Această oportunitate l-a adus
pe filosof mai aproape de membrii Academiei din Berlin. La reco mandarea lui G. W. Leibniz, în
1714 Cantemir a fost ales membru al Academiei de Științe din Be rlin. Iar atunci când a fost
discutată crearea Academiei Ruse, a fost numit printre candidaț ii la președinție.
În 1714, Cantemir va scrie un eseu mic, dar foarte important, Monarchiarum physica
examinatio , dedicat lui Petru I. În această lucrare, autorul încearcă să- și fundamentalizeze în mod
filosofic înțelegerea misiunii istorice și temporale a imperiil or.
În același an, Academia de Științe din Berlin i-a cerut filosof ului să scrie o lucrare despre
Moldova (pe care o va numi Descriptio Moldaviae )23, și o va finisa în anul 1716. Tot în această
perioadă (1714-1716), Dimitrie Cantemir a finalizat lucrarea fu ndamentală Historia
incrementorum atque decrementorum aulae ottomanicae , pe care o începuse încă din perioada în
care era în Constantinopol. Aceasta este o cronică științifică detaliată, care reprezintă o refacere
critică a lucrării filosofului turc Saad Effendi24.
Este important să remarcăm că această lucrare a fost promovată la cel mai înalt nivel. În
1719, pe baza instrucțiunilor lui Petru I, D. Grozin a tradus l ucrarea în limba rusă, iar traducerea
„a fost … predată Majestății Sale regale și binecuvântată”25. În 1732, fiul lui Dimitrie Cantemir –
Antioh, a luat cu el manuscrisul acestei cărți în Anglia, unde fusese numit ambasador al Rusiei,
iar pastorul N. Tyndall a tradus-o în limba engleză. Această t raducere a fost publicată în 1734 și
republicată în 1756. Mai târziu, cartea a fost publicată în lim ba franceză (1743), germană (1745)
și română (1876-1878). Astfel, această lucrare a lui Dimitrie C antemir, a fost scrisă pe baza celui
mai bogat material faptic al timpului, adunat din arhivele turc ești. Până în 1835, când a fost
publicată Istoria Imperiului Otoman de I. Hammer-Purgshtal, cercetarea lui Cantemir a
constituit studiul de referință pentru toată Europa, în privinț a istoriei Imperiului Otoman.
În anul 1717, a completat în limba latină o parte semnificativă a manuscrisului, intitulat
Cronicile romano-moldo-vlahilor . Lucrarea descrie istoria principatelor dunărene înainte de

22 L. Demeny, Tratatul de alian ță antiotoman ă între Moldova și Rusia din 1711 , în „Magazin istoric”, nr. 10, 1973,
p.12.
23 Dimitrie Cantemir, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed. Gr. G. Tocilescu, București, 1901, p. 179.
24 Dimitrie Cantemir, Istoria Imperiului Otoman. Cre șterea și scăderea lui , traducere română de dr. I. Hodosiu, Ed.
Societății Academice Române, 1876–1878, Bibliografie selectivă (din colecția Bibliotecii „Gh. Asachi”), Iași 2003,
p. 12.
25 Radu Mârza, Rusia, slavii și slavonismul în via ța și opera lui Dimitrie Cantemir , în „Apulum”, XLI, 2004, pp.
423-424.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
140secolul al XIII-lea. Cercetătorul intenționa să investigh eze o perioadă mai extinsă, dar moartea
prematură l-a împiedicat să-și finiseze opera. Pentru a scrie a ceastă lucrare, Dimitrie Cantemir a
acumulat o cantitate imensă de material: cronici moldovenești, valahe și slave, maghiare,
poloneze și alte surse.
Între anii 1716-1718, scrie două lucrări istorice vaste: Viața lui Constantin Cantemir, în
limba latină și Evenimente din via ța Cantacuzinilor și Brâncovenilor , în limba rusă. Primul
dintre acestea prezintă genealogia Cantemirilor, începând cu do mnitorul Ștefan al III-lea (secolul
al XV-lea) și fundamentează legalitatea monarhiei ereditare a C antemireștilor.
În 1719 au avut loc schimbări importante în viața personală și poziția socială a lui
Cantemir Acesta se va căsători cu prințesa Anastasia Trubetskoy , ceea ce-l va aduce mai aproape
de Petru I, devenind confident al suveranului pentru afacerile din Est26.
Una dintre ultimele lucrări majore ale lui Dimitrie Cantemir, Loca obscura in cathechisi ,
a fost scrisă de el în 1720.
În legătură cu campania din Caucaz a lui Petru I, din 1719 (Cam pania persană), unde era
o p o p u l a ț i e e x c l u s i v m u s u l m a n ă , l u i C a n t e m i r i s – a c e r u t s ă s c r i e o l u c r a r e d e s p r e t e o r i a ș i
practica islamului. Cartea a fost publicată la sfârșitul anului 1722 la Sankt Petersburg, sub titlul
Cartea lui Sistim sau Statul religiei Muhammad .
Dimitrie Cantemir a participat direct la campania persană ca principalul specialist în
politica și cultura Estului27. În timpul campaniei, a studiat natura și modul de viață al po poarelor
din regiunea Volga. În Caucaz, el a efectuat o serie de cercetă ri geografice, istorice și
arheologice, și a decis să scrie o istorie a Daghestanului. A e xaminat cu atenție zidurile clădirilor
Derbent și alte monumente vechi și a copiat inscripțiile arabe. Rezultatele studiului inscripțiilor
arabe vor fi prezentate de Cantemir în colecția Collectanea orientalis (Colecții orientale ).
În timpul campaniei persane, starea de sănătate (diabet) a lui Dimitrie Cantemir s-a
înrăutățit. În 1723, el s-a întors la proprietatea sa, satul Dm i trov k a , p r ov i n ci a O ry ol , i a r l a 21
august, la vârsta de 50 de ani, a murit în plină putere creatoa re. A fost înmormântat la Moscova,
într-o mănăstire grecească, și abia în 1935, la cererea guvernu lui român, rămășițele lui Dimitrie
Cantemir au fost transferate la Iași, în biserica ctitorită de Vasile Lupu.
Aceasta este povestea destinului celui mai ilustru domnitor pe care l-a avut poporul
român, care ne duce cu gândul la dialogul lui Platon, Republica , în care filosoful este și
conducător al cetății sale.

26 Ion Eremia, Politica rusofil ă a lui Dimitrie Cantemir – mit și realitate , în „Țara Moldovei în contextul civilizației
europene”, Materialele Simpozionului Internațional, noiembrie 2 008, în honorem Gheorghe Gonța, Cartdidact,
2008, Chișinău, pp. 296-303.
27 Lilia Pogolșa, Doctrina politic ă a lui Dimitrie Cantemir reflectat ă în tratatul de la Lu țk din 1711 , în „Revista de
Istorie a Moldovei”, 2008, nr.4, p.143.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
141În același timp periplul politic și filosofic a lui Dimitrie Ca ntemir reflectă confruntarea
poporului nostru cu cele patru lumi și culturi politice, inclus iv cultura politică locală. Dimitrie
Cantemir s-a format în Moldova sub protecția mamei sale care a avut grijă de educația elevată a
f i u l u i s ă u . Ș i – a d e f i n i t i v a t c u l t u r a p o l i t i c ă ș i s p i r i t u a l ă l a Canstantinopol ( axis mundi la acea
perioadă), va reveni în țară unde se va confrunta cu lipsa de u nitate/trădare și viziune politică a
boierilor moldoveni, după care va fi nevoit să-l urmeze pe Petr u I în marea și pustia Rusie.
Această oportunitate l-a adus în pragul celor mai mari centre ș tiințifice ale Europei. În cele din
urmă, în Caucaz va înțelege esența culturii și tragediei lumii arabe.
Este demn de remarcat, că într-o viață relativ scurtă, Dimitrie Cantemir a reușit să fie prin
excelență un om politic de mare valoare, respectat la cele mai înalte curți ale timpului, și un
filosof de talie mondială, recunoscut și apreciat de Academia d in Berlin și alte instituții ale
vremii.
Prin urmare, simbolic, titlul acestui capitol ne relevă dimensi unea trans-temporală și
trans-spațială a culturii și științei promovate de domnitorul ș i filosoful Dimitrie Cantemir.
În istoria gândirii științifice și filosofice, Cantemir ocupă u n loc special. Spre deosebire
de predecesorii săi, omul de știință nu împărtășea o viziune pe simistă asupra unei persoane și a
viitorului ei, potrivit căreia o persoană trebuie să se supună împrejurărilor. În Divan . . . e l s e
adresează cu următoarele cuvinte: „Nu trebuie să fii sclav, ci stăpânul lumii…”28. Aceste cuvinte
exprimă ideea măreției unui bărbat care, în opinia lui Cantemir , are o poziție dominantă în natură
și este chemat să-și folosească puterile pentru a se folosi de sine însuși. Cum poate o persoană să
ajungă la această poziție? În Divan … Cantemir răspunde la întrebare în deplină înțelegere cu
timpul său: „este necesar să înveți, chiar și de la un dușman…”29. Deci, educația și cunoașterea
de sine – aceasta este calea de a stăpâni lumea.
În lucrările ulterioare, Cantemir își dezvăluie atitudinea față de știință. Opiniile sale
asupra acestei chestiuni nu au rămas la fel, s-au schimbat. În Metafizica el analizează problema
naturii și demnității cunoașterii științifice. El a contrastat știința simplă, lumească, cu știința
sfântă, adică teologia care, în opinia sa, posedă un avantaj fa ță de gândirea p ăgână, la fel ca
spiritul asupra trupului30. Gânditorul declară: „Am demonstrat că științele obținute prin simțurile
muritoare sunt crude, impermanente, rătăcite și în cele mai mul te cazuri false”31. Anticii au
încercat în mod constant să înțeleagă, prin experimente nesfârș ite, diverse arte, să scoată diverse

28 Opere complete , vol. 1, Divanul sau Gîlceava în țeleptului cu lumea sau Giude țul sufletului cu trupul , ed. cit., p.
251.
29 Ibidem , p. 301.
30 Metafizica , ed. cit., p. 132.
31 Ibidem , p. 296.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
142cunoștințe de sub craniu32. În cele din urmă, „atenienii … care, mai mult d ecât alții, au fost
înțepați de doctrina șarpelui (diavolul) și au gustat fructul i nterzis, au ridicat un templu mare,
deasupra căruia au plasat inscripția: către un dumnezeu necunos cut (Cognose te ipsium)”33.
Astfel, potrivit lui Cantemir, teologia este cea mai înaltă ști ință, studiind fenomenele ordinii
spirituale. Știința simplă, care se bazează pe datele organelor de simț, este echivalentă , în opinia
sa, vorbirii și, în plus, este dăunătoare, deoarece generează m ândri e și, așa cum se poate vedea
din citatul de mai sus, Cantemir include în sfera acestei știin țe astronomia și astrologia, istoria și
fabulele, logica și vrăjitoria, metafizica și magia, filozofia morală și chiar parazitismul.
Începând cu Istoria ieroglific ă, în lucrările lui Cantemir are loc o întoarcere accentuată
spre știința lumească. Mai întâi de toate, filozoful restabilește drepturile științei și culturii antice.
În Cronica .., el vorbește despre Socrate, Plutarh, Platon, Ptolemeu, Cice ro, Marcus Aurelius,
Xenofon, Titus Livius, matematicianul Procleus și alți filosofi34. Cantemir admira elenii, care, a
spus el, au fost „în multe privințe mai curioși și mai deștepți decât alte națiuni …”35, în același
timp, el se referă la cuvintele lui Socrate: „Nu elenul care tr ăiește în Grecia, ci cel care a învățat
obiceiurile bune și sincere ale grecilor”36. P otri vi t l ui Can tem i r, v echii greci „ au câști gat f ai ma
celor mai nobili oameni printre toate popoarele antice, faima m oștenitorului și proprietarul …
cunoștințelor”37. Diferitele științe și învățături românii le-au împrumutat de la greci38.
Astfel, Cantemir dezvăluie trei etape în dezvoltarea unei abord ări a științei și a
cunoștințelor științifice. Inițial, filosoful cere doar cunoașt erea de sine, apoi respinge toată știința
simplă, adică seculară, în numele teologiei, și în cele din urmă înce pe să evoce această simplă
știință, adică cunoașterea obiectelor naturale și a fenomenelor , pe care o va reda în lucrările sale
de geografie și istorie.
Pentru a evalua corect această evoluție a punctelor de vedere a le gânditorului, este
necesar să se țină seama de faptul că el a trăit într-o epocă î n care procesul de separare a științei
și a teologiei a fost departe de a se fi sfârșit. De aceea, în lucrările lui Cantemir, știința și teologia
sunt simultane în stările de separare și interpenetrare.
Formarea unei astfel de poziții a fost facilitată de faptul că Dimitrie Cantemir însuși a
fost un om de știință și a adus o contribuție majoră la dezvolt area ei. Opiniile sale științifice au
fost formate într-un moment în care s-au înregistrat deja progr ese importante în diferite domenii
ale științei naturale. În secolele XVI-XVII, astronomia, mate matica și mecanica s-au impus ca

32 Ibidem , p. 311.
33 Ibidem , p. 313.
34 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed.cit., pp. 110, 164, 179, 202, 313.
35 Ibidem , p. 58.
36 Ibidem , p. 86.
37 Ibidem , p. 87.
38 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
143științe de sine stătătoare. În astronomie au fost recunoscute î nvățăturile lui N. Copernicus, care
au fost dezvoltate în continuare în lucrările lui J. Bruno, Gal ileo G. și I. Kepler. Matematica a
fost îmbogățită de geometria analitică a teoriei numerelor a lu i R. Descartes și P. Fermat. În
domeniul mecanicii și al fizicii, X. Huygens a creat teoria und elor lumii și a inventat un ceas cu
pendul. A apărut și a evoluat ideea mișcării ca formă de existe nță a corpurilor materiale.
Cantemir a cunoscut toate aceste cercetări și le-a redat în scr ierile sale, referindu-se la R.
Bacon, N. Copernicus, Van Helmont. Numele lui Cantemir este leg at de întocmirea unei hărți a
Moldovei, care, deși nu fără erori, are o valoare științifică c onsiderabilă (1714). El va efectua, de
asemenea, o hartă a Constantinopolului, care prezintă clădirile și monumentele istorice ale
acestui oraș, precum și structura truplelor ruso-moldovenești ș i turcești în bătălia de la Stănilești
din 1711.
Domnitorul s-a arătat, de asemenea, un bun arhitect și matemati cian. În timp ce locuia în
Constantinopol, el și-a construit un palat conform proiectului său, care, după el, „este foarte
elegant și respiră frumusețea. Locația este remarcabilă: are o perspectivă, de unde puteți vedea
întreaga cetate și suburbiile ”39. În plus față de palat, în satele care îi aparțineau în Moldov a și
apoi în Rusia, în conformitate cu desenele sale, au fost constr uite multe biserici în stil bizantin.
Faima lui Cantemir a fost generată de cercetările sale din isto ria Moldovei și Turciei. În
comparație cu predecesorii săi, N.G. Milescu și Miron Costin, e l a făcut un uriaș pas înainte: a
trecut de la cronicile și cronologiile obișnuite la o expunere sistematică a istoriei. Aproape toate
lucrările istorice ale lui Cantemir au fost scrise în Rusia în atmosfera transformărilor lui Petru I și
sunt de natură științifică, deoarece se bazează pe surse și pro be fiabile. După Cantemir,
popoarele sunt în strânsă legătură cu istoria popoarelor vecine . Împreună cu materialele
factologice enorme, aceste lucrări conțin o mulțime de generali zări teoretice. În lucrările sale de
istorie și geografie se regăsește aspirația de a identifica cau zele interne și externe ale
evenimentelor, pentru a fi obiectiv, pentru a da funcțiile educ aționale științifice istorice.
Cantemir descrie evenimentele istorice, renunțând la momente ne semnificative. El
încearcă să dezvăluie mai presus de toate aspectele esențiale a le evenimentelor. Omul de știință
consideră că, din faptele disponibile, istoricul ar trebui să a leagă ce este mai important,
corespunzător conceptului său. Aceasta este, în opinia sa, prin cipala dificultate a științei istorice.
Dacă un naturalist se bazează numai pe el însuși, se bazează numai pe fapte obținute
experimental, atunci istoricul „trebuie să creadă mai mult decâ t pe sine”40, adică să fie obiectiv.

39 Istoria Imperiului Otoman. Cre șterea și scăderea lui , ed.cit., p. 45.
40 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed.cit., p. 62.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
144În plus, narațiunea istorică nu trebuie să provoace nemulțumire din partea națiunilor vecine, „să
nu spunem că, pierzând mintea iubirii patriei, am trecut graniț a adevărului istoric”41.
Cantemir considera că ar trebui să se limiteze doar la mărturi ile istoricilor. Trebuie să
adoptăm cântece, balade, referindu-ne și la alte lucrări de art ă populară. Toate acestea sunt surse
valoroase. Dar în niciun caz nu ar trebui să fie confundate cu fapte istorice fiabile42. Istoricul
trebuie să citeze cu precizie sursele și în niciun caz să denat ureze textele. Cantemir însuși a
încercat să adere la aceste reguli.
Gânditorul a prezentat o înțelegere istorică, prezicând moartea inevitabilă a Imperiului
Otoman. Descriind războiul polonez-turc din 1672, care s-a înch eiat cu victoria turcilor, el a
concluzionat: „A fost ultima victorie care aducea vreun benefic iu statului otoman … ”43. Imperiul
Otoman, potrivit lui Cantemir, era în scădere din două motive: cauza externă este slăbirea puterii
militare a otomanilor, cauza internă fiind decăderea morală car e a înghițit imperiul.
În Istoria Imperiului Otoman , Cantemir ajunge la următoarea concluzie: „În ceea ce
privește mintea umană pare a fi doctrina lui Hristos. Doctrina lui Mohamed este absolut absurdă
și arogantă, iar musulmanii păstrează sfințenia lui Mohamed …”44. Este greu de dovedit care
religie este mai adevărată, „pentru că noi, creștinii, recunoaș tem adevărul Evangheliei, atunci
musulmanii recunosc adevărul din Coran”. Aceste analize, deși sumare se regăsesc și în
Cronica …45.

5.2. Mișcarea, spațiul și timpul

Vom iniția acest demers interpretativ prin reliefarea întregii opere literare și filosofice a
lui Dimitrie Cantemir, cu referire specială la condițiile intri nseci care l-au determinat pe
renumitul domnitor să domneasc ă și în arta scrisului . Prin urmare, ne vom raporta la termenii
care se referă la percepția timpului și a spațiului, atât din punctul de vedere al redării opiniilor
sale filosofice cu privire la spațiu și timp, cât și al modulu i de cunoaștere a acestor două
categorii filosofice.
Cantemir a fost înainte de toate un om politic al vremii sale, domnitor al Moldovei, și în
același timp, filosof, om de știință. Efectuarea distincției cl are între gnoseologie, ontologie și
epistemologie este dificil de realizat în operele sale. Priorit ar este să evocăm modul în care a
perceput Cantemir timpul și spațiul, în contextul istoric al ep ocii și viziunea filosofică a

41 Ibidem , p. 9.
42 Ibidem , p. 217.
43 Istoria Imperiului Otoman , ed. cit., p. 409.
44 Ibidem , p. 108.
45 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed.cit., pp. 326, 457.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
145înțelegerii acestor două categorii expuse în marea majoritate a lucrărilor publicate atât în timpul
vieții cât și post-mortem. Prin urmare ne vom referi la:
 Timpul si spațiul în care s-a format ca personalitate și în car e și-a format percepția
ontologică asupra lumii;
 Timpul și spațiul din perspectiva istoriei și culturii perioade i în care a trăit (1650-
1750);
 Compararea textelor lui Dimitrie Cantemir în care sunt prezenta te timpul și spațiul,
inclusiv cu referire la alți autori din care s-a inspirat (Ari stotel, Bacon, Van
Helmont, Saad Effendi ș.a.).
Vom încerca să facem unele referiri la sistemul verbal-temporal în gramaticile românești
din secolul al XVIII-lea și identificarea formelor temporale în texte. Acest aspect, deși foarte
c o m p l e x , e s t e n e c e s a r p e n t r u a d e l i m i t a t i m p u l o n t o l o g i c ( e x i s t ențial) și timpul lingvistic
(discursiv) în operele lui Cantemir, ca explorări logico-filoso fice ale termenilor singulari și în
fraze. Pentru o mai bună exemplificare, ne vom referi la timpu l ilustrat ca valoare a trecutului
(lumea povestită), timpul ca valoare a prezentului (lumea anali zată) și ca proiectarea ideilor de
viitor (lumea creată).
Vom urmări, de asemenea, interrelațiile dintre timpul literar ș i spațiu în textele analizate,
diferite abordări ale analizei spațiului și timpului din punct de vedere epistemologic (în special în
lucrările de geografie și istorie). Astfel, vom încerca să sur prindem cum a fost redat spațiul
comentat și spațiul povestit în discursul literar, științific ș i filosofic al lui Dimitrie Cantemir,
construirea discursului ontologic.
Într-o serie de lucrări, Dimitrie Cantemir interpretează proble mele mișcării, spațiului și
timpului . Se referă, în principal, la acestea în lucrarea Istoria ieroglific ă.
Punctul de plecare al concepției gânditorului despre mișcare este doctrina aristotelică pe
care el însă o interpretează în conformitate cu obiectivele teo riei sale.
Deci, în legătură cu unul dintre principiile aristotelice, care , în opinia sa, răspunde la
întrebarea cine? , Cantemir, spune: „este Dumnezeu – creatorul materiei, al subs tanței, al
lucrurilor. Dumnezeu a dat tuturor lucrurilor și fenomenelor capacitatea de a face ceea ce este
prescris pentru a face , prin care acestea sunt de la început și nu poate nici schimba, nici a se
muta de la sine , fiind prescrise”46. Mișcarea Soarelui servește drept model în acest sens, motiv
pentru care „toate lucrurile naturale, așa cum ar trebui să fie , sunt de acord cu singura paradigmă
a Soarelui; pentru că Soarele din constelația Cancer până la co nstelația Capricornului se ridică și
cade în fiecare an, vizitează și explorează toate locurile în c alea lui; niciodată nu se oprește din

46 Istoria Imperiului Otoman , ed.cit., p. 332.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
146mișcare și nu se odihnește … provocând o schimbare a anotimpu rilor și toate acestea fără nici un
fel de calcul sau senzație”47. Astfel, alternanța anotimpurilor și a tuturor fenomenelor tem porale
sunt consecințele mișcării Soarelui, care nu se oprește nicioda t ă ș i n u s e s c h i m b ă . P e n t r u
Cantemir, principiile și cauzele lucrurilor se referă la celebr a teorie aristotelică a primului motor
nemișcat (mișcătorul nemi șcat, primum movens : prezentată de Aristotel în cartea a XII-a
din Metafizica48), care le mișcă pe toate fără ca la rândul lui să fie mișcat. Primul motor nemișcat
este identificat cu Dumnezeu care este intelect existent, într- o totală identitate cu sine
însuși: Deus est actus purus .
În Metafizica se afirmă, de asemenea, că natura se află într-o stare de mișc are continuă.
Acest lucru se aplică și cerului, care (spre deosebire de felul în care este prezentat la Aristotel)
este supus mișcărilor de rota ție49. Cu toate acestea, împreună cu mișcarea, notează Cantemir ,
există și absența mișcării. Aceasta din urmă este împărțită în pace ș i calm . Pacea urmează
mișcarea și pacea se întâmplă înainte de mișcare50. Înainte de această mișcare inițială, apa, care,
potrivit lui Cantemir, a existat înainte de crearea lumii,51 a răm as într-un astfel de calm (pentru
apă, un calm acvatic precreator, după cum crede el, acesta fiin d abisul biblic). Dumnezeu însuși
se află într-o stare de odihnă, în sensul că nu intervine în reproducerea formelor specifice52. Este
adevărat, că în aceeași carte, Cantemir face declarații care co ntrazic această dispoziție53. În
interpretarea relației dintre mișcare și odihnă, Cantemir pleac ă de la Stagirit. Pentru acesta din
urmă, starea naturală a lucrurilor este odihnă, pentru Cantemir – mișcare. Din punctul de vedere
al lui Aristotel, ființele inteligente mișcă cerul. Conform opi niei lui Cantemir, cerul se mișcă de
la sine. Marea forță a auto-mișcării, crede filosoful, este în zestrată cu ființe vii, prin care se pot
reproduce. Împărtășind teoria generării spontane, el nu a extin s-o la animale și la oameni,
crezând că organismele complexe se înmulțesc reproducând descen denții de către părinți.
Concluziile lui Cantemir despre mișcare, așa cum vedem, sunt co ntradictorii. Esența lor
este respingerea concepțiilor scolastice medievale și dorința d e a interpreta mișcarea, ghidată de
ideile filosofice ale lui Paracelsus.
Presupunând că natura ca un întreg nu știe cum să se opreasc ă54, adică nu este niciodată
în repaus, Cantemir nu se îndoiește de variabilitatea sa. De la începutul apariției sale, scrie omul
de știință, totul „avea propria natură, suficientă pentru a obț ine sfârșitul perfecțiunii și nu simte în

47 Ibidem , p. 333.
48 Metafizica , ed. cit., pp. 474-479.
49 Ibidem , p. 202.
50 Ibidem , p. 61.
51 Cu referire la apele primordiale, conform Facerii 1, 2.
52 Metafizica , ed. cit., pp. 122-123.
53 Ibidem , p. 268.
54 Ibidem , p. 154.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
147sine necesitatea complicității sau a ajutorului cuiva”55. În natură, potrivit gânditorului, au loc
numai schimbări cantitative. Fiecare plantă sau organism animal repetă același ciclu: apariția,
creșterea, înflorirea, dezintegrarea și moartea. Cu toate acest ea, prevederile individuale ale
filozofiei naturale a lui Cantemir indică o anumită apropiere f ață de înțelegerea conținutului
conceptului de dezvoltare.
Astfel, studiind condițiile naturale geografice ale Moldovei, f lora și fauna ei, Cantemir a
abordat ideea influenței mediului extern asupra organismelor de origine animală și a plantelor și
îmbunătățirea celor din procesul de selecție naturală. Creștere a plantelor sălbatice și cultivate,
crede el, depinde de condițiile naturale: fertilitatea solului, prezența râurilor și a lacurilor,
climatul și terenul. Cercetătorul era chiar înclinat să exagere ze oarecum rolul mediului extern. În
același timp, el a remarcat dependența gradului de influență a mediului asupra stării interne a
organismelor asupra locului materiei î n e l e56. Declarând că diferențele dintre animalele
domestice și rudele sălbatice sunt explicate prin diferențe în condițiile existenței ambelor,
Cantemir a ținut cont, de asemenea, de rolul omului în acest pr oces, abordând ideea selecției
artificiale .
Problema fenomenelor contradictorii nu a rămas neobservată de filozof. Contradicția îi
părea o stare firească a naturii. Contradic ția, afirmă el, „este cea mai mare dintre opoziții … și
când cineva este găsit, unul îl distruge pe celălalt”57. Crezând că „un lucru are o cauză de acțiune
numai în sine”58, gânditorul a exprimat astfel o vagă conjuctură despre lupta contrariilor. Odată
cu aceasta, în multe dintre lucrările sale, ideea se repetă în mod frecvent: nașterea unuia este
moartea celuilalt. „Tot ceea ce considerăm privat în esență est e așa”, scrie el în Investigarea
naturii monarhiilor , „trebuie să se nască și să moară, să se schimbe și să se tran sforme și, în cele
din urmă, să moară. La sfârșitul uneia, de la descompunerea ei, trebuie să vină un altul, care ne
învață rațiunea și experiența”59. În acest caz, vorbim despre vechiul și noul ca opuse, care se
exclud reciproc.
Cantemir a acordat o atenție considerabilă categoriei de atitudine . Concentrându-se în
mod special pe această categorie, el identifică următoarele con cepte care exprimă relația:
măsură, cantitate ș i valoare ; mișcare, spațiu ș i timp; cauza și efectul ; singur , special ș i
universal .

55 Ibidem , p. 240.
56 Ibidem , p. 334.
57 Dimitrie Cantemir, Mic compendiu asupra întregii înv ățături a logicii (Compendiolum universae logices
institutions), traducere din limba latină Dan Slușanschi, studiu introductiv d e Alexandru Surdu, Editura Științifică,
București, 1995, p. 12.
58 Ibidem , pp. 40-41.
59 I. Șulea-Firu, O scrisoare inedit ă a lui D. Cantemir – Monarchiarum physica examinatio , în Studii și cercetări de
bibliologie, București, 1963, 5, p. 267.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
148În interpretarea relației spațiu-timp, Cantemir relevă o inco nsecvență clară. Spațiul și
timpul, se afirmă în Metafizica , sunt caracteristicile ființei corpurilor naturale. Toate corp urile
sunt în spațiu și în timp. Spațiul constă în substanță și golic iune, ceea ce face posibilă mișcarea
lor diferită60. Cu toate acestea, în aceeași lucrare se susține că spațiul es te o l u n gi m e c om pl e t
umplută cu materie, o substanță care are o anumită densitate ca re elimină goliciunea. Nu este
nimic în natur ă61, Nu poate exista spa țiu gol62, aceeași idee fiind exprimată și în Istoria
ieroglifică.
În ceea ce privește timpul, aici gânditorul s-a adresat lui Ari stotel. Acesta din urmă, după
cum se știe, împărtășește ideea infinității timpului, pe care a considerat-o în legătură cu mișcarea.
Timpul, în opinia lui, nu este același cu mișcarea. Primul curg e uniform, iar al doilea poate
încetini sau accelera. Și totuși timpul este legat de mișcare. Așa cum mișcarea are loc în spațiu,
timpul se manifestă în mișcare. Interpretarea aristotelică a re lației dintre mișcare, spațiu și timp
implică concluzii contrare dogmei creștine. Și dacă este așa, a tunci Dumnezeu nu este un prim
mișcător.
Cantemir consideră că acest punct de vedere este inacceptabil. Aristotel, argumentează el,
se înșeală, văzând în natură însuși începutul mi șcării și odihnei și definind timpul ca măsură de
mișcare și odihnă63. De fapt, timpul este ceva real, o existență care există prin acțiune,
independentă de acțiune, pe secvența corpurilor în mișcare, pe corpurile în mișcare, pe intelect,
pe viață, pe număr …64. Prin urmare, are un caracter inteligibil și diferă de durata e x i s t e n ț e i
lucrurilor accesibile simțurilor noastre. Timpul este o singură universalitate ș i unitate
universală. Cantemir a interpretat timpul diferit de Aristotel. Acesta di n urmă, definind timpul ca
o măsură a mișcării și astfel abordând înțelegerea unității mișcării și a timpului .
Împotriva definiției aristotelice a timpului, Cantemir a avansa t și următorul argument:
„Dacă timpul este o măsură de mișcare, atunci ce mișcare a corp ului este o măsură?”65. Există o
varietate de mișcări, care ar trebui să determine o varietate de măsuri, ceea ce este imposibil în
principiu. În realitate, măsura este o măsură aleatoare și sup limentară, prin urmare, măsura este
prin natura ei următorul lucru măsurat66.
Menționăm că o categorie a măsurii, ca o expresie concretă a un ității de certitudine
cantitativă și calitativă a obiectelor, Cantemir nu a investiga t-o, ci a discutat-o numai în legătură
cu luarea în considerare a definiției timpului dat de Stagirit.

60 Metafizica , ed.cit., pp. 72-73.
61 Ibidem , p. 217.
62 Istoria ieroglific ă, ed.cit., p. 61.
63 Metafizica , ed.cit., p. 207.
64 Ibidem , p. 241.
65 Ibidem , p. 219.
66 Ibidem , p. 207.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
149La întrebarea dacă timpul este discret sau continuu, Cantemir a împărtășit pe deplin
punctul de vedere al lui Aristotel și a promovat ideea continui tății timpului. În opinia sa, timpul
nu poate constitui puncte indivizibile, adică matematice. Dacă ar fi constat din astfel de puncte,
ar fi discontinu. Dar acest lucru nu poate fi; Ca esență a exis tenței și a proprietății, timpul este cel
care nu poate fi divizat nici prin natură, nici prin rațiune și , în final, nici prin dorință67.
În legătură cu interpretarea problemei timpului, Cantemir a făc u t o s e r i e d e r e m a r c i
interesante.
Primăvara, vara, toamna și iarna, a scris el, nu sunt timp, nici particule, ci doar termeni
meteorologici care apar în timp , la fel ca și copilăria, maturitatea și bătrânețea bărbatului nu sunt
timp sau părți ale acestuia, ci doar o secvență de vârste care au l oc în timp68. În același mod,
secolele pe care le numărăm, anii, zilele, orele, minutele, sec undele nu generează timp, ci sunt
observații și semne ale mișcărilor pe care o persoană le folose ște pentru ușurința de a se exprima.
Timpul nu poate fi nici accelerat, nici prelungit, ci este eternitatea îns ăși69. Această poziție este
sursa criticii definiției subiectiviste a timpului la Cantemir. El a considerat că este greșit să se
dovedească existența timpului pe baza prezenței prevederilor mai devreme și după, așa cum a
făcut Aristotel. Într-adevăr, în acest caz, recunoașterea exist enței timpului depinde de înțelegerea
secvenței, iar acest lucru duce la o concluzie absurdă, că dacă nu înțelegem succesiunea
timpului, atunci, bineîn țeles, nu ar mai fi timp 70. El a argumentat că, dacă credem că timpul este
ceea ce-l numim, schimbăm și cunoaștem prin rațiune, atunci cel elalte obiecte neînsuflețite sau
animate, dar fără capacitatea rațiunii, nu au timp, ceea ce con trazice probele. Dacă suntem de
acord cu faptul că timpul este o măsură de mișcare, atunci treb uie să recunoaștem că este timp
pentru că există un subiect de m ăsurare . În acest caz, în locurile deșertului, în colțurile
Pământului care nu sunt locuite de oameni, în peșteri etc., nu este timp, căci acolo nu există nici
o creatură care să observe că timpul există…71.
Recunoscând obiectivitatea și continuitatea timpului, Cantemir este convins că acesta a
precedat mișcarea. Astfel, filozoful dă o înțelegere diferită e senței mișcării, considerând-o ca o
mișcare în spațiu, și nu ca un proces de schimbare în general. Ideea unității timpului și mișcării a
rămas incomprehensibilă pentru Cantemir.
Din cele de mai sus este clar că interpretarea lui Cantemir în ceea ce privește mișcarea
conține multe elemente contradictorii. Pe de o parte, gânditoru l recunoaște pe Dumnezeu ca
primă cauză și, pe de altă parte, acceptă universalitatea mi șcării în natură, care se desfășoară pe

67 Ibidem , p. 250.
68 Ibidem , p. 238.
69 Ibidem .
70 Ibidem , p. 225.
71 Ibidem , p. 228.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
150baza propriilor sale principii. Această inconsecvență reflectă procesele complexe care au avut loc
în filosofie și științele naturii în perioada delimitării de s colastica medievală. Opiniile de mai
sus, care sunt caracteristice nu numai lui Cantemir, ci și mult or altor gânditori contemporani lui,
au fost depășite în cursul dezvoltării ulterioare a filosofiei. În ceea ce privește ideile exprimate de
Cantemir cu privire la universalitatea mișcării de sine a n aturi i și a inexhaustibilit ății materiei ,
gândurile sale despre mișcare ca o schimbare în general , s-au alăturat curentului general de idei
ale epocii și sunt dovezi clare că gândirea filosofică a domnit orului Cantemir a vizat întreaga sa
operă, aceste idei regăsindu-se în majoritatea lucrărilor sale.

5.3. Interpretarea spațiului și timpului din perspectiva filoso fiei istoriei

Fără îndoială, Cantemir a fost un filosof al istoriei, care se deosebește mult de cronicarii
Grigore Ureche, Miron Costin și Ion Neculce, prin abordarea fen omenului istoric în sine.
Cantemir nu a redat doar imensul material factologic adunat de el privitor la istoria Turciei,
Caucazului, a Moldovei și a altor țări, ci a prefigurat un mod d e a i n te rp re ta c u rs u l g en e ral al
procesului istoric . Prin urmare, istoria și filosofia istoriei erau domeniile în care gânditorul s-a
manifestat, în primul rând, ca un om de știință remarcabil.
Punctul de plecare al filosofiei sale privitor la istoria socie tății este teza creaționistă:
Adam și Eva sunt adevărații fondatori ai umanității. Societatea umană, care a evoluat de la ei s-a
dezvoltat în mod constant pe baza legilor stabilite de Creator72.
Această interpretare a procesului istoric nu mai putea servi dr ept bază teoretică pentru
înțelegerea fenomenelor sociale. De aceea, Cantemir, în argumen tele sale specifice, va încerca să
găsească răspuns la unele evenimente istorice majore. De exempl u, apariția statului, el o
interpretează ca un efect voluntar al acordului oamenilor între ei înșiși. Astfel, Cantemir traduce
în opera sa ideile prezente în cadrul teoriei rousseauiste a co ntractului social. El a considerat că
statul și autoritățile sunt produsul voinței rezonabile a oamen ilor care negociază între ei, renunță
voluntar la drepturile și libertatea lor naturală în favoarea s uveranului și îl recunosc ca autoritate
supremă.
Cantemir interpretează evenimentele istorice prin acțiunile oam e n i l o r ș i n u p r i n
providența divină. Opiniile sale asupra procesului istoric țin de doctrina celor patru monarhii, pe
care le expune în lucrarea Investigarea naturii monarhiilor . Această învățătură a fost larg
răspândită în Evul Mediu. Întemeietorul a fost considerat profe tul Daniel, care, după legendă,
fiind în captivitatea babiloniană și fiind mișcat de inspirația divină, a prezis evoluția istoriei

72 Ibidem , p. 92.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
151lumii sub forma a patru monarhii, înlocuindu-se succesiv una pe celălaltă. „Aceste patru fiare
mari sunt patru împărați care se vor ridica pe pământ. Dar sfin ții Celui Preaînalt vor primi
împărăția și vor stăpâni împărăția în veci, din veșnicie în veș nicie… Dar domnia, stăpânirea și
puterea tuturor împărățiilor care sunt pretutindeni sub ceruri se vor da poporului sfinților Celui
Preaînalt. Împărăția Lui este o împărăție veșnică, și toate put erile Îi vor sluji și-L vor asculta!”73
Inițiatorul acestei teorii a fost Aristotel. Conform cosmolog iei aristotelice, primul
mișcător, adică sfera cereasc ă, se mișcă dinspre est spre vest, și tot ceea ce există trebuie să se
includă în această mișcare. Prin urmare, monarhiile , de asemenea, trebuie să se miște în jurul
Pământului într-o direcție circulară.
Cantemir intervine asupra acestei doctrine, și susține că monar hiile sunt est-persane
(hinduși, asirieni, medi, parți, persani), monarhiile din sud – A l e x a n d r u c e l M a r e ( e g i p t e n i ,
africani, abisinieni, ciprioți, greci, macedoneni)74.
Primele trei s-au dovedit a fi de scurtă durată, deși apariția lor a fost naturală, deoarece a
avut loc în conformitate cu mișcarea de rotație a naturii. Ulti ma monarhie nu este doar
succesorul legal al celor precedente, ci trebuie să ajungă la c el mai înalt nivel de dezvoltare.
Filosoful scrie: „Deja se apropie vremea în legătură cu parcurs ul continuu al acțiunii naturii,
când vor fi dezvăluite multe secrete ale naturii premonitorii, dar necunoscute muritorilor. De
acum înainte, a patra monarhie, cea de nord, ar trebui să încea pă să crească. Vremurile se apropie
… când va veni mama științei și lucrurile mai mari vor strălu ci decât în monarhiile precedente
”75.
Cantemir era convins că această teorie este confirmat ă de fapte istorice fiabile. Problema
monarhiilor mondiale poate fi considerată, prin urmare, din punctul de vedere al naturii
lucrurilor . Autoritatea adevărului revela ției este interpretată în mod obiectiv și î n conf orm i tate
cu faptele istorice.
Umanistul considera că personalitățile remarcabile joacă un rol decisiv în istorie. Rolul
unor personalități proeminente, crede gânditorul, este fie pozi tiv, fie negativ. Un exemplu pozitiv
a fost exemplificat prin domnia lui Ștefan cel Mare sau faptele eroice ale lui Petru I, un împărat
înțelept și războinic, uman și devotat, conducând cu încredere monarhia nordică spre măreție și
putere76. Conform lui Cantemir, rolul negativ al unor personalități a f ost jucat de figuri celebre,
precum, împăratul bizantin Anastasius și Mohamed77.

73 Daniel , 7, 17.
74 O scrisoare inedit ă a lui D. Cantemir – Monarchiarum physica examinatio , ed. cit., p. 14.
75 Ibidem , p. 27.
76 Ibidem .
77 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed.cit., pp. 315, 326.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
152Referitor la modul de stăpânire a turcilor în teritoriile român ești, Dimitrie Cantemir scrie:
„Iară Turcii rabdă bucuroși neodihuirile aceste din lăuntru, pe ntru că ei au cunoscut că vor putea
purta mai lesne după cheful lor pre Moldoveni, dacă vor fi slab i, decât dacă vor fi uniți și tari …
”78.
Prin urmare, conform opiniilor lui Cantemir, timpul istoric este văzut ca o ciclicitate a
naturii lucrurilor, iar personalitățile contribuie la procesul istoric , f i e î n s e n s u l d e b u n ă
guvernare și creștere fie se orientează către distrugere.
Este important să menționăm că pentru Dimitrie Сantemir, alătur i de timp (văzut ca o
curgere a fenomendelor ce intră în responsabilitate oamenilor), spațiul a re u n rol f un d am en tal
p e n t r u s o c i e t ă ț i l e u m a n e . A s t f e l , C a n t e m i r c o n s i d e r ă c ă mediul geografic a r e o i n f l u e n ț ă
semnificativă asupra existenței monarhiilor mondiale. Referindu -se la factorul geografic, omul
de știință explică unele trăsături ale sistemului politic din M oldova pe care le leagă de geografia
acestui ținut. Mai mult, Dimitrie Cantemir, consideră că până și condițiile geografice au un
impact asupra caracterului și obiceiurilor poporului79.
În general, filosofia istoriei lui Dimitrie Cantemir a fost det erminată de dorința de a
considera procesul istoric în conformitate cu natura lucrurilor . Auto-mișcarea procesului istoric
are loc într-o ordine natural ă și necesar ă, pe care natura nu o poate întrerupe niciodat ă80.
Aceasta este o lege a ciclicității, pe baza căreia, în opinia s a, orice fel de existență particular ă
p o a t e f i e x p l i c a t ă . P o p o a r e l e i n d i v i d u a l e ( ș i s t a t e l e ) , o b i e c t e le reale ale științei istorice, sunt
considerate existențe private .
Astfel, istoria omenirii se desfășoară pe baza legii ciclurilor și, de asemenea, în
conformitate cu logica inerent ă a fiecărui lucru, a fiecărui organism social, luat separat. Fieca re
participant la acest proces istoric trece prin modelul de creșt ere, apoi declin și, în final, se
confruntă cu dispariția. Istoria, pentru Cantemir, este un set de procese deterministe , ca o ordine
naturală și necesară.
Cantemir considera că orice fenomen al naturii și al societății este izolat . În formula în
care este prezentată viziunea lui Cantemir privind legea ciclic ității acesta a putut explica
schimbarea evenimentelor istorice, în ceea ce privește evoluția lor. C u a l t e c u v i n t e , legea
dezvoltării ciclice , la care se referă Cantemir, este legea indivizilor, și nu a s peciilor.
Prin urmare, Cantemir a putut interpreta în mod static formele vieții publice, cultura și
civilizația. Însă, dinamismul istoric a fost limitat de spațiul geografic și de cadrul natural al
fiecărui stat individual.
78 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Academiei RSR, București, 1973, p. 63.
79 M.N. Djuvara, Demetrius Cantemir philosophe de l’histoire , în „Revue des études roumaines”, Paris, 1974, vol.
XIII–XIV, p. 68.
80 O scrisoare inedit ă a lui D. Cantemir – Monarchiarum physica examinatio , ed.cit., p. 16.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
153Având aceste instrumente interpretative, Cantemir va explica în tr-un mod inedit stadiul
dezvoltării principatelor românești în Descriptio Moldaviae . În această lucrare geografia și
politica nu sunt doar bine documentate, ci completate prin obse rvațiile etnografice și folclorice .
Astfel, Dimitrie Cantemir a fost primul cărturar român care a c uprins în sfera cercetărilor istorice
etnografia și folclorul.
În lucrările sale dedicate problemelor vieții publice, Cantemir nu a putut trece cu vederea
cele mai presante dintre ele, și anume problemele de război și pace. El a fost martor la războaiele
devastatoare dintre Turcia și Polonia, a asistat la înfrângerea propriei armate în campania de la
Prut a lui Petru I. Observarea directă a dezastrelor aduse de r ăzboi l-a condus la o analiză
serioasă a problemei războiului și a păcii unde el a văzut o an umită evoluție. Poziția sa inițială
este o condamnare categorică a războiului ca fenomen social car e aduce oamenilor suferință și
lasă în urmă orfani, văduve, dezastre, sărăcie și alte tulburăr i81. Cantemir condamnă cu fermitate
în primul rând războaiele de agresiune, pe care le vede ca viol ență nedreaptă și arbitrară82. În
acest caz, el a văzut efectul dezastruos, nu numai pentru popoa rele atacate, ci și pentru popoarele
care poartă astfel de războaie83. Suveranii care luptă pentru confiscarea teritoriilor străine,
bogăția și glorificarea numelui lor, nu numai că nu obțin nimic , ci cel puțin își pierd ceea ce au
avut84. Dimpotrivă, Cantemir va glorifica războaiele de apărare, admi rând curajul vechilor greci
care au luptat eroic cu numeroasele trupe ale regelui persan Xe rxes la Thermopylae85. Dimitrie
Cantemir se va pronunța clar privitor la demnitatea pe care tre buie să o aibă un popor și în
special conducătorii acestuia, ca model pentru următoarele gene rații: „De dragul libertății și a
patriei, onoarea de a muri este mult mai utilă și mai lăudabilă decât a trăi îndelung și necinstit”.
Tot în acest sens va scrie: „ … în timpul lui Ștefan cel Mare m oldovenii au apărat cu curaj
libertatea lor, iar ei nu puteau seduce nici lingușire, și nici generoase promisiuni, … de a-și
înlocui gâtul sub jugul străin ”86.
Cantemir a încercat să dea o explicație raționalistă războaielo r cercetând cauza pentru
care sunt declanșate. El va face o observație foarte clară prin compararea turcilor cu persanii,
care își motivau războaile în numele răspândirii islamului. Atâ t turcii, cât și persanii mărturisesc
această religie, dar ambele popoare se consideră unul pe altul cei mai mari dușmani87. Astfel,
Dimitrie Cantemir va lua în considerare factorii de ordin moral în declanșarea războaielor de

81 Metafizica , ed.cit., p. 181.
82 Ibidem , p. 327.
83 Istoria Imperiului Otoman , ed.cit., p. 218.
84 Ibidem , p. 149.
85 Metafizica , ed.cit., p. 327.
86 Ibidem , p. 329.
87 Istoria Imperiului Otoman , ed.cit., p. 192.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
154cucerire. El va eticheta cuceririle turcilor ca apanajul pofte i de putere și lăcomiei spre dominație
iar militarii turci ca fiind înclinați prin natura lor „… să jăfuiască și să aplice cruzimea”88.
Deoarece scopurile necorespunzătoare necesită întotdeauna mijlo ace necorespunzătoare,
cercurile domnești ale Imperiului Otoman, a scris și Cantemir, au căutat să insufle calități morale
negative în soldații turci: servilitate, ură față de alte popoa re, lăcomie, cruzime, fanatism89. Pe de
altă parte, moralul scăzut al armatei turcești, potrivit gândit orului, a mărturisit slăbiciunea
acesteia. Lupta din Zente a arătat clar acest lucru90.
Potrivit lui Cantemir, războaiele întăresc oamenii și împiedică progresul. În legătură cu
acest gând, filozoful întreprinde un periplu interesant în dome niul psihologiei moldovenilor. În
special, el observă că locuitorii Moldovei de Jos sunt iritabil i , c r u z i ș i , a d e s e a , s e r ă z v r ă t e s c
împotriva stăpânilor lor și chiar a conducătorilor. Sunt predi spuși la deznădejde și furt. Aceste
calități negative, considera Cantemir, s-au dezvoltat în condiț iile lor de război cu tătarii91.
O constatare demnă de evocat este că războaiele nedrepte sunt a desea însoțite de
distrugerea celor mai valoroase opere de artă92. Iar crearea valorilor spirituale le-a considerat ca
fiind momentul definitoriu în evaluarea rolului popoarelor în i storia omenirii, în dezvoltarea
civilizației. Din acest punct de vedere, îi va elogia pe babilo nieni, egipteni, fenicieni, grecii vechi
și romani93.
O trăsătură caracteristică a viziunii lui Dimitrie Cantemir est e patriotismul sincer și
profund. În opinia lui, conducătorii ar trebui să servească nu numai pe ei înșiși, ci și patria94.

5.4. Teoria cunoașterii

În lucrările lui Cantemir, se observă tendința de separare a fi lozofiei, ca un domeniu
independent al cunoașterii. Cantemir este interesat atât de știința sacră cât și de filozofie, logică,
științele naturii și, de asemenea, de viața socială și morală a oamenilor. Lucrările lui Cantemir
conțin multe referiri la naturaliștii antichității, Evul Mediu și Noua Epocă (Thales, Pitagoras,
Democrit, Aristotel, Proclus, Avicenna, Bacon, Copernicus, Van Helmont etc.). Bazat pe teoria
adevărului dual, angajamentul față de care a întărit-o în lucră ri pur științifice, gânditorul încearcă
să reunească filosofia și știința naturală.

88 Ibidem , pp. 10,98.
89 L . B o t e z , Elemente de umanism popular în legendele turce ști receptate de Dimitrie Cantemir , în „Revista de
istorie și teorie literară, t. 25, București, 1976.
90 Istoria Imperiului Otoman , ed.cit., p. 714.
91 Ibidem, p. 716.
92 Ibidem, p. 558.
93 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed. cit., pp. 13,58.
94 Ibidem , pp. 110,179.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
155Într-o serie de lucrări, el interpretează (nu foarte clar) dife ri tel e e ta p e al e p r oc e s ul ui de
cunoaștere și a rolului lor în acest proces. Nu este de acord c u oamenii de știință care proclamă
că toată știința umană provine din sim țuri. În Metafizica afirmă că „adevărata cunoaștere nu se
bazează pe organele simțurilor și nici pe rațiune, ci pe revela ție, lumină, oferind un contact direct
mistic între om și Dumnezeu”95. G â n d i t o r u l r e c u n o a ș t e l i m i t e l e c u n o a ș t e r i i u m a n e . Creatorul ,
scrie el, „nu poate permite creării sale să știe pur și simplu ceva, așa cum el însuși știe, căci omul
astfel creat va deveni ca simplitatea divină și înțelepciunea n ecreată”96.
Filosoful încearcă să demonstreze că știința lumească este sub știința sacrului, adică a
teologiei, și este adesea departe de adevăr, deși nu este lipsi tă de valoare. Cu toate acestea, anti-
raționalismul lui Cantemir nu indică agnosticismul său. Deși ho tărârile gânditorului sunt
îndreptate în mod obiectiv împotriva teoriei dublului adevăr, î n general, Cantemir are
mentalitatea inerentă a savantului noii epoci care dorea, în ac elași timp, să fie un cercetător și un
creștin ortodox. Următoarele cuvinte mărturisesc dorința lui de a reconcilia știința și religia în
detrimentul primului: „Teologii vorbesc din punct de vedere teo logic același adevăr, care este
simplu, iar fizicienii, pe de altă parte, vorbesc fizic și de o bicei interpretează adevărul simplu în
diferite moduri, pe care le numesc științe dar axiomele lor sun t inconsecvente”97.
În mișcarea sa către reconciliere, intelectul ascultă în întreg ime scrierea sacră, înclină cu
umilință mândria neliniștită a sentimentelor la genunchii știin ței sfinte și „învață atât teologii cât
și fizicienii să respire același adevăr”98.
Cu toate acestea, deși cunoașterea rațională nu este capabilă s ă reflecte pe deplin
realitatea (numai această intuiție intelectuală posedă această abilitate), ea nu este în întregime
„eronată”. În ciuda tuturor imperfecțiunilor minții umane, datorită con tactului său cu simțurile,
mintea este încă aproape de intelect, pentru că mintea este sub controlul intelectului: „o opinie
bazată pe datele simțurilor nu este bună și nu este perfectă, t rebuie să fie subordonată
intelectului”99, scrie filozoful în Metafizica .
Trebuie remarcat faptul că în Metafizica există și alte judecăți privind cunoașterea
senzorială: „fără a simți că nu se poate da o imagine a vreunui lucru”100.
Judecăți de natură epistemologică le găsim și în celelalte lucr ări timpurii ale lui Cantemir.
Logica universal ă condensată recunoaște puterea minții și dovedește necesitatea logicii. Din
punctul de vedere al autorului, „intelectul în sine este obiect u l l o g i c i i , ș i n u p r i n p r i m a e i
operație, ci prin cea de-a doua și a treia operație. La urma ur mei, logica în sine ghidează

95 Ibidem , pp. 23-25.
96 Ibidem , p. 58.
97 Metafizica , ed.cit., p. 21.
98 Ibidem , p. 23.
99 Ibidem , p. 295.
100 Ibidem , p. 102.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
156intelectul, astfel încât să nu greșească în acțiune. Prin urmar e, intelectul nu este doar un obiect de
legătură cu arta logică, ci și subiectul controlului „intelectu l este controlat de sine”101. Cantemir,
p r i n u r m a r e , r e c u n o a ș t e e x i s t e n ț a a d o u ă t i p u r i d e i n t e l i g e n ț ă : intuitivă, absolut suverană și
discursivă, controlată de arta logicii.
Există două puncte de vedere în epistemologia lui Cantemir: teo logic și raționalist-
științific. Gânditorul, pe de o parte, apelează la filosofia lu i Van Helmont, prin care renunță de
elementele scolastice platonice și peripatetice, pe de altă par te, tezele lui Van Helmont conțineau
cerința de a folosi metode raționale de cercetare directă și, d e altfel, imediată, a fenomenelor
naturale, care au susținut conexiunea sa succesivă cu știința a ntică. Cunoașterea, susține Van
Helmont în Logica Universal ă, este rațională și, în măsura în care este rațională, este ști ințifică.
O cunoaștere empirică simplă nu poate fi o știință. Cunoașterea , scria Cantemir, „se bazează fie
pe argument (raportul), fie nu, fie privată, fie universală. … Dar vedem cogniția universală, de
exemplu, printre medici – așa-numiți empiriști, care cunosc mul te mijloace, dar ignoră
rațiunea”102.
La aceasta putem adăuga faptul că, în lucrarea sa, Cantemir a a cordat o atenție deosebită
mai multor subiecte clasice de logică. În opinia sa, logica exp lorează operaț iile intelectului,
diferite de varietatea lucrurilor naturale, dar în același timp nu se separă în mintea noastră de
obiectele reale103.
Cantemir analizează, de asemenea, problema limbii ca mijloc de cunoaștere. Omul,
observă el, este înzestrat cu darul cuvântului, cuvântul nu est e o combinație simplă de sunete, ci
o combinație de litere și semnificații, a spiritului; în mintea noastră, cuvântul precede
singularitățile pe care le desemnează. Un cuvânt în sine este u n termen general care se poate
referi la un termen individual. Între timp, termenul individual apare numai în prezența unui
obiect perceput și, prin urmare, este completat cu două, adică un subiect și o definiție, ceea ce
î n se am n ă p a pi rus și al b 104. R a ți un e a de m ai s u s a l ui C an tem i r d em on s tre a z ă d ori n ț a s a d e a
înțelege raportul dintre categoriile individuale și generale. C u toate acestea, el nu a putut înțelege
dialectica unicului și universalului.
Întrebările despre teoria cunoașterii se reflectă în Cronica vremurilor vechi și Cartea lui
Sistim . În aceste lucrări el a încercat să clarifice sarcinile științ ei, rolul și locul experimentului.
Toată filosofia natural ă, a remarcat el, se bazează pe corpuri naturale și pe cunoașter ea esenței
fenomenelor, iar toate cunoștințele provin din senzațiile anter ioare. În opinia sa, gândirea
teoretică nu descrie doar obiecte și fenomene, ci dezvăluie ese nța lor. Mintea simplă observă și

101 Mic compendiu asupra întregii înv ățături a logicii, ed. cit., p. 20.
102 Ibidem , p. 23.
103 Dan Badărău, Filozofia lui Dimitrie Cantemir , Editura Academiei, București, 1964, p. 318.
104 Mic compendiu asupra întregii înv ățături a logicii, ed.cit., p. 18.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
157vede lucrurile așa cum sunt. Filozoful, explorând, știe de ce s unt așa. Pentru a trage concluziile
teoretice corecte, trebuie să cunoaștem viața, practica. În or ice caz, filozoful ar trebui să poată să
se descurce în cea mai mare parte din practică, și nu dintr-o teorie goal ă.
Într-o serie de lucrări, Cantemir se opune scepticismului și ag nosticismului. Astfel, în
Cronica.., el scrie: „America (pe care noi o numim Lumea Nouă) nu a fost cunoscută scriitorilor
și tuturor oamenilor care trăiesc pe terenul nostru … Dar dacă nu am știut nimic despre America
și nu am scris nimic despre ea, atunci această tăcere nu exclud ea America de la natura lucrurilor,
pentru că era cu adevărat, așa cum este, în ciuda faptului că n u era cunoscută de noi ”105.

5.5. Metafizică și teologie

Punctul de plecare al ideilor metafizice ale lui Cantemir sunt inspirate din filosofia
umanistă a timpului său. Despre crearea lumii, Cantemir spune că „orice corp natural nu se
poate ridica în mod natural din nimic”106, totul se face numai datorită lui Dumnezeu.
Astfel, în Metafizica ș i Istoria ieroglific ă Cantemir redă ideea de infinit: „Infinitul este
Dumnezeu, și este o existență, el este totul”107; „Dumnezeu este viața universal ă”108. În scrierile
gânditorului, întrunim o serie de dispoziții referitoare la dov ezile cosmologice. Vorbim despre
teze, potrivit cărora sursa mișcării inițiale și cauza principa lă a tuturor lucrurilor este Dumnezeu.
Aceste afirmații reflectă tendințele umaniste ale filosofiei lu i Cantemir. Esența lor este
identificarea lui Dumnezeu nu numai cu materia, ci și cu mintea umană.
Cantemir va expune și va analiza mitologia și filosofia antică. Astfel, cu privire la figurile
mitologice, acesta le numește ca fiind întruparea diavolului , demonii pe care oamenii slabi i-au
ridicat la rangul rău și au început să se închine înaintea lor. Î n s c r i e r i l e s a l e d e m a i t â r z i u ,
gânditorul își va schimba părerea despre mitologia antică. Cât privește viziunea sa privind
divinitatea, Cantemir afirmă că „Dumnezeu este creatorul tuturo r lucrurilor, cunoașterea lui nu
este investită în mod natural în toți oamenii, este lipsită de dovezi ale evidenței și, prin urmare,
existența lui necesită dovadă”109.
Potrivit gânditorului în Istoria ieroglific ă, esența lucrurilor este ceea ce le face să existe
în realitate. Astfel, în momentul creației, spune filosoful, ze itatea care a cauzat apariția pulsului
inițial a dat viața universal ă și începutul vieții individuale , deschizând astfel o serie de creaturi

105 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed.cit., p. 184.
106 Metafizica , ed.cit., p. 152.
107 Ibidem , p. 244.
108 Ibidem , p. 264.
109 Ibidem , p. 266.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
158particulare, temporare și tranzitorii care vor avea loc în virt utea unor legi imuabile110. P r i n
urmare, totul în lume este pre-stabilit supranatural și, în ace lași timp, necesar în mod natural111.
Lumea înconjurătoare este materială și palpabilă, manifestată în corpurile concrete și
lucruri care sunt „ percepute de sim țuri”112. În acest context, gânditorul în spiritul lui Aristotel
argumentează că un corp fără corp este un subiect care nu exist ă, pentru entitate inexisten ța este
nicăieri113.
Potrivit lui Cantemir, există patru forme de lucruri.
Primul, crede el, include pietre, metale etc.114.
A doua formă cuprinde lumea plantelor, care este doar preludiul sufletului viu115.
Cea de-a treia formă include tot ceea ce se mișcă și simte, tot ceea ce este esențial și prin
urmare nu este o substanță, ci doar o formă esențială116.
A patra formă este substanța; este infinită, nemuritoare și poa rtă imaginea unei forme
universale117.
Omul este o combinație de substanță muritoare și nemuritoare, e l este cel mai nobil din
creația pământească118.
Figura centrală a macrocosmosului este soarele, corespunde conc eptului de lucruri eterne:
„… f ace întotdeauna aceeași mișcare, evitând orice abatere, acceler are sau decelerare, evitând
orice încălcare119. Soarele ghidează și dirijează totul pe calea conservării, a r eproducerii și a
ordinii naturale”120.
Astfel, Dumnezeu apare la Cantemir atât în calitate de creator al naturii, cât și ca garant al
conservării acesteia. La fel, Dumnezeu este cauza principală a mișcării naturii și ca o necesitate
absolută pentru existența acesteia. Din punctul de vedere al St agiritului, după cum se știe, două
principii formează baza lucrurilor materiale: materia fără cali tate și în esența sa pasivă și forma
activă care există înainte de apariția oricărui lucru. Materia primară este înzestrată cu două
perechi de proprietăți opuse, care se opun reciproc, calitățile primare – calde și reci, uscate și
ude, combinarea cărora dă patru elemente de bază: foc, aer, apă și Pământ. Fiecare corp complex
este alcătuit din aceste patru elemente, luate în proporții dif erite; corpurile cerești fiind făcute din
eter.

110 Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed.cit., p. 298.
111 Ibidem , p. 298.
112 Metafizica , ed.cit., p. 151.
113 Ibidem , p. 88.
114 Ibidem , p. 270.
115 Ibidem , p. 271.
116 Ibidem , p. 281.
117 Ibidem , pp. 281-282.
118 Ibidem , p. 274.
119 Ibidem , p. 333.
120 Ibidem .

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
159În Metafizica , Cantemir respinge toate explicațiile necreștine, inclusiv fil osofia, care pare
a fi un produs al științei senzuale , al păgânismului , și creația unui om corupt, înstrăinat de
Dumnezeu.
Subiectul condamnării din partea sa este filosofia lui Aristote l, pe care el îl numește „tatăl
întunericului păgân”121. Cantemir declara că a petrecut o mulțime de timp în căutarea principiilor
aristotelice ale lucrurilor naturale, dar nu le-a găsit, deoare c e n u a g ă s i t „ n i c i f o r m a , n i c i
abilitatea de a schimba subiectele”122.
Cantemir scrie că „nu există … materie care produce forme din interior unde nimic nu a
fost pregătit în prealabil … Dacă materia ar fi diferită, atu nci ar fi existat mai întâi principiul
formei în materie și principiul materiei ar fi în formă”123.
Aceste declarații erau îndreptate în primul rând împotriva filo zofiei lui Aristotel (conform
căreia existența necesară are numai formă), precum și împotriva ontologiei lui Platon. Astfel,
Cantemir scrie: „Am luat pânza întunecată a lui Platon în mâini le mele și am scris cu vopselele
întunecate ale lui Aristotel”124. Ș i c o n t i n u ă : „ P o t r i v i t d o c t r i n e i a d e v ă r u l u i , u n u l e s t e a u t o r u l
formelor, unul este creatorul lucrurilor și unul este tatăl lum inii și salvatorul”125. În același timp,
„formele și ființa lucrurilor create au fost create din nimic . .. într-un mod supranatural, pentru că
nimic nu poate ieși din ea în mod firesc …”126. Astfel de declarații categorice ale gânditorului au
fost combinate cu condamnarea scolasticii. „Cele eterne ale sco lasticei combătute ca lucruri
imposibile. Eternul nu ca mișcare circulară, ci ca imobil ce mi șcă circular”127.
Credința filosofică a lui Cantemir cu privire la această proble mă poate fi exprimată după
cum urmează: Dumnezeu este creatorul lumii, este începutul său, infinitul și eternul, strălucind
magnific. Lumea creată este una, ea cuprinde întregul univers, toate tipurile și trăsăturile
creațiilor, atât cele cerești cât și cele pământești, vizibile și invizibile. În același timp, toate
lucrurile și creaturile sunt iluminate de propria lor lumin ă ș i d e f i n i t e c a l i t a t i v î n d i f e r i t e
manifestări: „lumea e una singură, care îmbrățișează tot univer sul, toate genurile, speciile și
individualitățile creaturilor, atât cerești cât și pământești, vizibile și invizibile… întrucât fi ecare în
diverse și diferite specificațiuni și prin proprile lumini sunt iluminate și calitativ calificate”128.
Convins că imaginea creării lumii poate fi cunoscută numai prin revelație, omul de știință
consideră în același timp că ceea ce se întâmplă în jurul nostr u respectă legile exacte și este
accesibil rațiunii umane.

121 Ibidem , p. 177.
122 Ibidem , pp. 88-89.
123 Ibidem , p. 89.
124 Ibidem , p. 31.
125 Ibidem , p. 87.
126 Ibidem , p. 89.
127 Ibidem , pp. 148, 235.
128 Ibidem , pp. 298-299.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
160În căutarea unui concept filosofic convenabil, Cantemir s-a înd reptat spre lucrările lui
Van Helmont, pe care le-a studiat în timpul șederii la Constan tinopol. În filosofia lui Van
Helmont, rolul esențial în ordinea materiei primare, ca și la Thales, este apa. De fapt, ea (ca și
aerul) precede actul de bază al creației. Cantemir se va inspir a din teoriile lui Paracelsus:
vitalismul, cu o istorie îndelungată în medicină, dar care pe u ndeva explică prima mișcare. Luată
în ansamblu, ontologia teosofică esențială a lui Van Helmont re prezintă (deși este o încercare
timidă) o delimitare între teologie și filosofie, pentru a învi nge gândirea scolastică medievală.
Se pune întrebarea dacă Dimitrie Cantemir s-a îndepărtat de ont ologia lui Van Helmont.
Analiza conținutului Metafizicii a r a t ă u r m ă t o a r e l e : C a n t e m i r s u s ț i n e i d e e a n e i n t e r f e r e n ț e i l u i
Dumnezeu în reproducerea formelor specifice. Astfel, el se apro pie de teoria adevărului dublu și
susține în mod obiectiv emanciparea științei de sfera teologiei . Prin urmare, el condamnă
aristotelismul scolastic, magia, ocultismul, astrologia129. Î n p l u s , c o n t r i b u i n d l a s i s t e m a t i z a r e a
învățăturilor lui Van Helmont130, Cantemir face simultan ajustări menite să atenueze într-o
oarecare măsură interpretarea teologică a lunii. În lucrările s ale ulterioare, gânditorul se
îndepărtează de ontologia lui Van Helmont și se întoarce brusc spre Aristotel. În Istoria
ieroglifică, el (pentru prima dată) dă următoarea definiție a materiei: „M ateria este tot ceea ce ia
o anumită formă, ca, de exemplu, materia unei lumânări este cea ra”131. Deci, în acord cu
Stagiritul, Cantemir recunoaște existența materiei alături de f ormă. Mai jos, el dezvoltă poziția
lui Aristotel: „Lucrurile naturale … pe care le vedem, simțim și înțelegem peste tot … au patru
motive … cine, de ce, cum și pentru ce”132,adică subiectul, cauza, modul și scopul.
În Metafizica , Cantemir evocă transformarea atomilor de apă în aer133. În Istoria
ieroglifică, atitudinea față de atomism rămâne, în esență, aceeași, dar at omii sunt descriși mai
clar. Potrivit autorului, atomul este un lucru care în nici un fel … nu mai poate fi împărțit sau
tăiat134. În altă parte a acestei lucrări, atomii sunt puși în legătură cu mișcarea: „… mișcarea
eternă și neobosită a naturii, originară din zeitate, care rămâ ne neschimbată…. neschimbată,
spun, în specii, nu în atomi … deoar ece toți atomii, în toate felurile, făcând constant cursul
perioadelor lor … ca și când se vor întoarce într-un vârtej d e vânt, se străduiesc să nu se mențină,
să se întoarcă la lucru ca atare. Aceasta, pe de o parte, gener ează moartea …”135.
Prima dintre acestea reflectă punctele de vedere ale lui Democr it și adepții săi atomiști pe
care Dimitrie Cantemir îl menționează în scrierile sale doar o singură dată – în Istoria cre șterii și

129 Ibidem , pp. 59-60, 89, 296, 329-330.
130 Dan Bădărău, op.cit ., p. 131.
131 Istoria ieroglific ă, ed.cit., p.78.
132 Ibidem , pp. 331-332.
133 Metafizica , ed.cit., pp. 144,154,163.
134 Istoria ieroglific ă, ed.cit., p. 337.
135 Ibidem , p. 348.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
161declinul Imperiului Otoman . Filosoful va spune că Sadi Effendi este „susținător al filoso fiei lui
Democritus”136. A doua definiție nu se referă la atomi ca atare, ci la lucrur i separate și la creaturi.
Toate acestea mărturisesc cunoștința destul de superficială a l ui Cantemir privind știința fizicii.
Opiniile lui Cantemir privind materia și structura sa au avut o a n u m i t ă e v o l u ț i e . Î n
perioada timpurie a creației sale, gânditorul respinge interpre tarea teologică medievală a
viziunilor lui Stagirit pe această temă și s-a ghidat spre natu ra antiscolastică a filosofiei naturale
a lui Van Helmont. Mai mult, Cantemir pleacă de la principiile lui Van Helmont și acceptă
părerile lui Aristotel despre materie și structura sa.

5o.6. Divanul

Ca în cazul ocorіcărеі antologіі, Dіvanul ѕе ѕupunе maі întâі aprеcіеrіі ocpеntru arhіtеctura
adoptată dе autor, pеntru talеntul luі ocdе a contura un anѕamblu arm onі oѕ. Faptul că octіmp dе un
ѕеcol crіtіca șі іѕtorіografіa lіtеrară românеaѕcă ocnu au aprеcіat opеra ѕa ca fііnd o antologіе ocеѕtе
еvіdеnt: cartеa arе unіtatе șі, împotrіva ocgrеutățіlor dе lеctură datoratе ѕtіluluі nеfіrеѕc, orіcіnе a
ocparcurѕ-o dе la un capăt la altul ocѕurprіndе o fluеnță a іdеіlor carе înѕcrіе un mеrіt ocіncontеѕtabіl
autoruluі. Aprеcіеrеa calіtățіlor lіtеrarе prіncіpalе ѕе cuvіn ocprіmеі părțі, dіalogul întrе Înțеlеpt șі
Lumе, ocîn carе ѕе еxpunе, într-un graі ocmaі apropіat dе cеl popular, colorat cu еxprеѕіі ocșі еpіtеtе
curеntе, o prіmă crеațіе dіn arta ocdіaloguluі în lіtеratura românеaѕcă. Foloѕіnd poѕіbіlіtățіlе ѕa lе
dе occompunеrе în partеa dіalogată, Cantеmіr еѕtе, fіrеștе oc, maі lіbеr dеcât în capіtolеlе undе
urmеază cu ocfіdеlіtatе un modеl, traducând aproapе cuvânt cu cuvânt oc. Analіza Cărțіі І a Dіvanuluі
î l a r a t ă a t â t ocd е a p r o p і a t d е c r е a ț і a ѕ a m a ϳ o r ă d і n a n і і е x і l u l u і occonѕtantіnopolіtan ( Іѕtorіa
іеroglіfіcă), încât înțеlеgеm că la ocdouăzеcі șі cіncі dе anі ѕcrііtorul îșі găѕіѕе mіϳloacеlе ocproprіі
dе еxprеѕіе lіtеrară.
P r i n Divanul , carte de filosofie și etică teologică este debutul, întâia , după propria-i
mărturisire, a osteninții mele răsădire și odrăslire. Elaborat în doar șase luni (decembrie 1697 –
iunie 1698), acest mănunchiaș de flori neve ștedzitoare vi ne să a teste, p ri n gura și sufl etul un ui
tânăr de 25 de ani: flori s-au deschis în p ământul nostru . Dіmіtrіе ocCantеmіr еxprіmă într-un mod
еxіѕtеnțіal pеrѕpеctіva еvanghеlіcă oca cunoaștеrіі carе ѕublіnіază dіѕtіncțіa dіntrе Duhul luі
Dumnеzеu ocșі duhul lumіі. Ѕunt ofеrіtе rеpеrе concrеtе carе ocѕă-і aϳutе pе oamеnі în іdеntіfіcarеa
prіorіtățіlor ocautеntіcе, aѕtfеl încât prіntr-o vіață еvlavіoaѕă ocșі prіn cultіvarеa ѕau practіcarеa
vіrtuțіlor ѕă dobândеaѕcă vіața ocvеșnіcă.

136 Istoria Imperiului Otoman , ed.cit., p. 39.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
162 Lucrarеa еѕtе ѕtructurată în trеі părțі, ocîn prіma partе еvіdеnțіiindu-se dіalogul cu tеndіnțе
polеmіcе oc, purtat întrе înțеlеpt șі lumе. Prezentăm în continuare o sche mă sintetică a principalelor
teme abordate, cu mențiunea secțiunilor respective în paranteză .
CARTEA ÎNTÂI

Facerea lumii (1-2);
Lumea trecătoare (3-5) – „frumusețea lumii e amăgitoare”;
Bogăția iluzorie (6-11) – „Nărocire fără fericire”;
Slava deșartă a lumii (12-14) – „pofta trupului” și moartea; Lumea e frumoasă, bună, înțeleaptă (5-18) – combaterea celor tr ei „calități” mundane;
Preschimbarea binelui în rău (19-22) – Seria bine originar – pă cat – răscumpărarea
hristică a păcatului (întuneric – lumină);
„Dulceața luminii” lumii (23-24) – Celor două lumini naturale, exterioare (soarele și
luna) li se adaugă a treia lumină, supranaturală, interioară, „ înlăuntrul capului”: „socoteala
minții”. Lumina lumii este de fapt întuneric al minții; mintea luminează lumea, primindu-și
lumina de la Dumnezeu (o teză iluministă);
Avuția lumii (26-37) – „poftele trupului” înșirate pe o scară p e care trupul urcă, dar
sufletul coboară (cele două se află într-un raport de inversă p roporționalitate): cinstea trupului
este necinstea sufletului. Mai mare decât toate poftele pământe ști este împărăția cerului. În lume,
a v u ț i i l e s u n t f u m ; b u c u r i i l e – p r a f , d e s f ă t ă r i l e – p u l b e r e d e v ânt, cinstea – ocară. Perspectiva
lumii e astfel inversată, căci tot ce este prețuit aici e răstu rnat din perspectiva celestă (și invers);
Moartea (38-40) – tabloul morții. Dreptatea lumii este relativă , schimbătoare;
A avea în conflict cu a fi (4 1 -4 6 ) – s u f l e tul s e pi e rd e î n l um e a m a te ri al ă; av an taj el e și
dezavantajele lui a avea ;
Cuvântarea lumii (64-70) – negarea învierii și a nemuririi. „Vi ața veșnică nu are sfârșit”;
Discursul Înțeleptului (71-74): Omul, suveranul lumii – lumea c a sediu al vanității;
Capitularea lumii (76) – o lume supusă mereu tentațiilor… „Da că te vei împotrivi vitejește
lumii, adică diavolului, vei birui”;
Teoria vârstelor (81-85) – „Roata vieții” aflată într-o mișcare rapidă se încheie brutal:
„…și zvârle de pe ea pe cei loviți de bătrânețe”.
În a ocdoua part е еѕtе dеzvoltată vіzіunеa înțеlеptuluі, aplіcată la ocѕіtuațіі concrеtе dе vіață
șі argumеntată prіn tеxtе vеtеro- ocșі neo-tеѕtamеntarе;

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
163CARTEA A DOUA

Motivul vanității lumii (1-4) – lumea este trecătoare, nestator nică, unde și „cea mai mare
bucurie se transformă în plâns”;
Soartă schimbătoare (5-11) – „Lucrurile lumii sînt ca praful în bătaia vântului”;
Prin însușire morală pozitivă a omului, rămâne vestit numele du pă moarte (12-20) – „cu
fapte rele nu vei dobândi nume vestit”;
Parcursul regenerării morale (21-24) – Dumnezeu trebuie cunoscu t după lucrurile sale,
„mai cu seamă după minunatele sale creaturi”;
Pericolul lumii (25-45) – „bogăția este cauza multor rele”, via ța cumpătată este alegerea
potrivită;
Lumea ca temniță (46-47, 74-75) – „Lumea este o temniță pentru om și , t o t a ș a tru p ul
este o temniță pentru suflet”, o temă de sorginte gnostică și ( neo)platoniciană;
Soluția fugii de lume (48-70) – tot ce este dulce în lume, otră vește sufletul.
„Deșertăciune” este „spectacolul” lumii;
Stăpânul lumii: Omul (71-73) – Dumnezeu a lăsat Omul stăpân și împărat peste pământ;
Corespondentul între microcosm și macrocosm (76-77) „nădejdea t are este asemănată cu
cerul,… n ecazurile și amărăciunile lumii sînt asemănate cu apele și cu m area”. Microcosmosul
(omul, trupul) își află, prin urmare, corespondențele în macroc osmos (lumea);
S c u r t e p o v e ș t i d e m o r a l ă ( 7 8 – 8 2 ) – a v e m d e a l e s î n t r e b u n e ș i r ele, „pe cele bune
primește-le, iar pe cele rele respinge-le”;
Contemplarea vârstelor (83-85) – „zilele vieții noastre sînt șa ptezeci de ani, dacă sîntem
în putere optzeci; iar peste aceștia, boală de nevindecat”.
În cеa dе- oca trеіa partе еѕtе traduѕ tratatul dе еtіcă al octеologuluі Andrеaѕ Wіѕѕowatіuѕ,
іntіtulat Îndеmnul la vіrtutе, ocfrână împotrіva păcatuluі (Ѕtіmulі vіrtutum, fra еna pеccatorum oc);

CARTEA A TREIA

Cunoașterea de sine, a lui Dumnezeu , a lumii (1-5) – Dumnezeu e principiul tuturor
lucrurilor;
Meritul virtuții și dezaprobarea viciului (6-14) – Prin ea însă și virtutea este demnă de
lăudat. Ea va triumfa chiar dacă vitreg iile existenței o vor înnegura. „Spurcat și urât” este
păcatul;
Cugetare despre comportarea schimbătoare a vieții (15-17) – îns uși omul este asemenea
„florii înflorite”, care pentru puțină vreme este proaspătă, da r îndată se veștejește și moare;

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
164Căile câștigării virtuții (18-77): exemplele bune, castitatea, rugăciunea, credința,
meditația, umilința. „Din cuvinte bune să se facă fapte bune”.
Еdіțіa bіlіngvă (română-grеacă) a ocDіvanuluі a foѕt publіcată la 30 auguѕt 1698 la
octіpografіa domnеaѕcă dіn Іașі.
Τіpărіtă în ocanul 1698, copіată aproapе dіn dеcеnіu în dеcеnіu ocpână în anul 1846, rеtіpărіtă
în anіі 1865 oc, 1878, 1969, 1974, analіzată în ocd і f е r і t е m a n u a l е ѕ a u ѕ t u d і і , p r і m a ѕ c r і е r е a l u і
ocDі m і trі е C an tеm і r ră m ân е o m ă rtu rі е ѕ еm nі fі ca tі v ă a u m an і ѕm ul uі rom ân е ѕ c oc. Dе la aparіțіе șі
până la mіϳlocul ѕеcoluluі ocXIX, Dіvanul facе partе dіntr-un fond oclіtеrar cіrculant, fііnd cіtіtă șі
prіn manuѕcrіѕе copіatе oc. Еa îndеplіnеștе o funcțіе dе opеră еtіcă, ocvalorіfіcând aѕpеctеlе еducațіеі
rеlіgіoaѕе șі alе rеflеcțіеі fіloѕofіcе. ocPrіn rеpublіcarеa lucrărіі, în anul 1865, Bogdan ocPеtrіcеіcu
Hasdеu rеdеѕcopеră іmportanța Dіvanuluі pеntru іѕtorіografіa culturală șі ocpеntru fіlologіa
română. Rеtіpărіrеa Dіvanuluі în anul oc1878 ѕе facе în contеxtul rееdіtărіі întrеgіі opеrе a ocluі
Dіmіtrіе Cantеmіr dе cătrе Acadеmіa Română.
oc Еѕtе dе ѕеmnalat caractеrul complеx al Dіvanuluі, oco mărturіе rеprеzеntatіvă a gândіrіі
românеștі dіn ѕеcolul al XVII-lea oc, carе-șі păѕtrеază actualіtatеa atât în domеnіul ocеtіc-rеlіgіoѕ,
fіloѕofіc, prеcum șі pеntru occеrcеtarеa fіlologіcă. În acеѕt ѕеnѕ, іѕtorіcul șі octеologul Vіrgіl Cândеa
prеcіza: „ Dіvanul еѕtе o ocopеră dе gândіrе, șі ѕub acеѕt raport іntеrеѕеază ocpе cеrcеtătorіі fіloѕofіеі
n oaѕtrе, un a dі n v еchі l е opеrе ocdе еxprіmarе în lіmba română într-o formă ocartіѕtіcă – cееa cе îі
ϳuѕtіfіcă atеnțіa fіlologіеі șі ocіѕtorіografіеі lіtеrarе – șі totodată, unul dіntrе іzvoarеlе ocprеțіoaѕе dе
іnformațіе aѕupra cunoștіnțеlor varіatе alе cărturarіlor românі ocdіn ѕеcolul al ΧVІІ-lеa șі alе
cіtіtorіlor ocluі. Еl іntеrеѕеază dеcі, în еgală măѕură oc, іѕtorіa culturіі românе vеchі. Acеaѕtă întrеіtă
valoarе oca Dіvanuluі îі îndrеptățеștе pеntru totdеauna prеțuіrеa іubіtorіlor dе occultură șі atеnțіa
cеrcеtătorіlor”.137
Dіvanul ѕе ocîncadrеază pеrfеct în gеnul lucrărіlor focalіzatе pе dіѕputa dі ntrе ocѕuflеt șі trup,
еxіѕtеntе dіn antіchіtatеa târzіе șі occontіnuând în Еvul Меdіu. Astfel de lucrărі au apărut ocatât în
lumеa apuѕеană (Boеthіuѕ, Bеrnard dе ocClaіrvaux), cât șі în cеa răѕărіtеană oc (Ѕfântul Grіgorіе
Τеologul, Ѕfântul Еfrеm Ѕіrul). ocΤrеbuіе prеcіzat înѕă că înțеlеptul іluѕtrat în Dіvanul nu ocoptеază
pеntru o rеtragеrе dіn lumе, pеntru o ocaѕcеză ѕolіtară, cі pеntru rămânеrеa în vіața lumіі ocșі
tranѕfіgurarеa acеѕtеіa prіn trăіrеa vіrtuțіlor propovăduіtе dе Еvanghеlіa ocluі Hrіѕtoѕ.
Prіn contrіbuțіa ѕa ѕpеcіfіcă ocѕе poatе afіrma că „… Dіvanul a marcat ocun înѕеmnat paѕ
înaіntе pеntru tânăra lіtеratură dе lіmbă ocromână. Acеѕta conѕtіtuіa prіma cartе orіgіnală dе
gândіrе ocеtіco-rеlіgіoaѕă, mult maі іntеrеѕantă pеntru publіc ocdеcât tot cе ѕе publіcaѕе în vеacul
ΧVІІ. ocȘі acеѕt lucru еѕtе dovеdіt fără putіnță dе tăgadă ocdе ѕuccеѕul înrеgіѕtrat dе opеra luі

137 Virgil Cândea, „ Divanul în cultura românească și în cultura europeană”, în Dimitrie Cantemir (1673-1723),
Principe român și cărturar european , Editura Trinitas, Iași, 2003, p. 18.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
165Cantеmіr în cеlе ocdouă ѕеcolе ѕuccеѕіvе, în carе a cunoѕcut o oclargă dіfuzarе în tot ѕpațіul
românеѕc (іncluѕіv în ocΤranѕіlvanіa), atât ѕub formă tіpărіtă, cât șі ocmanuѕcrіѕă”138.
P е l â n g ă o p е r е l е d і n t r a d і ț і a ocantіcă șі mеdіеvală carе au conѕtіtuіt poѕіbіlе ѕurѕе dе
ocіnѕpіrațіе pеntru Dіmіtrіе Cantеmіr în rеdactarеa Dіvanuluі, poatе ocfі ѕеmnalată șі
lucrarеa Cеrcеtarеa ștііnțеlor (Vеnatіo ѕcіеntіarum oc) ѕcrіѕă dе Јan Baptіѕte van Hеlmont, autor
ocprеfеrat al cărturaruluі moldovеan. În lucrarеa rеѕpеctіvă еѕtе ocprеzеntată dіѕputa dіntrе două
pеrѕonaϳе alеgorіcе: Ѕuflеtul șі ocRațіunеa. Înѕă în Cеrcеtarеa ștііnțеlor abordarеa tеmеі ѕе
ocrеalіzеază în plan gnoѕеologіc, pе când în Dіvanul ocdіѕcuțіa е purtată într-o pеrѕpеctіvă еtіcă. ocЅе
poatе facе o apropіеrе întrе cеlе două lucrărі ocprіn aparatul formal șі procеdеul utіlіzat, nu înѕă
ocprіn conțіnut, întrucât pеrѕpеctіvеlе dе abordarе ѕunt dіfеrіtе oc.
Încă dе la prіma ѕa lucrarе oc, ѕе obѕеrvă prеdіlеcțіa ѕprе fіloѕofіе a luі Dіmіtrіе ocCantеmіr.
În acеѕt ѕеnѕ, Dan Bădărău afіrmă oc: „Dіvanul ѕau Gâlcеava înțеlеptuluі cu lumеa ocѕau Gіudеțul
ѕuflеtuluі cu trupul , ocprіma ѕcrіеrе a luі Dіmіtrіе Cantеmіr, dovеdеștе, occa șі lucrărіlе іmеdіat
următoarе, că problеmеlе fіloѕofіcе gеnеralе au foѕt cеlе dіntâ і carе l-au atraѕ pе învățatul
moldovеan. Еa nu еѕtе o cartе bіѕеrіcеaѕcă, cі o cartе a unuі l aіc, ѕcrіѕă pе pozіțііlе еtіcіі crеștіnе
șі ѕtoіcе în ѕcopurі еducatіv-moralе în cadrul ѕocіеtățіі fеuda lе. Еa еѕtе cеa dіntâі încеrcarе în
domеnіul еtіcіі făcută dе un cugеtător român în lіmba română, p otrіvіt cu împrеϳurărі ѕocotіtе
ѕpеcіfіcе ѕocіеtățіі românеștі dіn acеlе vrеmurі, acеaѕtă crіtі că a moralеі lumеștі fііnd șі o crіtіcă
tranѕparеntă a еgoіѕmuluі șі a lăcomіеі boіеrіmіі”139.
Dіmіtrіе Cantеmіr îșі aѕumă în mod еxplіcіt șі cu mândrіе іdеnt іtatеa crеștіn-ortodoxă a
crеdіnțеі ѕalе. La încеputul Dіvanuluі еl adrеѕеază un cuvânt dе laudă fratеluі ѕău Antіoh. În
acеѕt contеxt, Dіmіtrіе Cantеmіr „ …ѕе mândrеștе în prіmul rând că nu еѕtе păgân, cі crеștіn, în al
doіlеa rând că nu altеі Bіѕеrіcі, cі a Răѕărіtuluі еѕtе următor ; іar în al trеіlеa rând еѕtе o fеrіcіrе
pеntru еl că ѕе tragе dіntr-un părіntе șі-o maіcă cu Antіoh”140.
Dіvanul еvіdеnțіază la Dіmіtrіе Cantеmіr capacіtatеa unеі rеflеcțіі fі loѕofіcе șі vocațіa
rеalіzărіі unеі ѕіntеzе crеatoarе întrе tradіțіa culturală a Ră ѕărіtuluі șі cеa a Apuѕuluі. Ѕpіrіt
еncіclopеdіc șі analіѕt fіn, Cantеmіr manіfеѕtă o vocațіе cеrtă a aѕumărіі dіmеnѕіunіі unіvеrѕalе
a culturіі, dar carе ѕе întrupеază concrеt într-o ѕіntеză ѕpеcі fіcă rеzultată prіn capacіtatеa dе
artіcularе a tradіțііlor dіѕtіnctе dіn Οrіеnt șі dіn Οccіdеnt.
Rеzumând еlogііlе aduѕе luі Dіmіtrіе Cantеmіr dе marі oamеnі d е cultură românі,
Hasdеu îl conѕіdеră pе Cantеmіr cеl dіntâі іѕtorіc al românіlor ; Blaga îl numеștе „întâіul ѕpіrіt al
noѕtru dе dіmеnѕіunі еuropеnе”, Іorga rеmarcă la еl „nеѕfârșіta tіnеrеțе dе ѕuflеt”, іar Gеorgе

138 Tudor Dinu, Dimitrie Cantemir și Nicolae Mavrocordat, Editura Humanitas, București, 2011, pp. 65-66.
139 Dan Bădărău, op. cit ., p. 121.
140 Ibidem , p. 125.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
166Călіnеѕcu îl dеnumеștе „Lorеnzo dе Меdіcі al noѕtru”. Conѕtantі n Νoіca vеdе în Cantеmіr un
înaіntaș în „cеrcеtarеa cuvântuluі”.
Іndіfеrеnt dе accеntul ѕpеcіfіc carе dеfіnеștе o anumіtă lucra rе a luі Cantеmіr, ѕе dіѕtіngе
în anѕamblul ѕău dіmеnѕіunеa morală a opеrеlor ѕalе, prеcum șі dorіnța еrudіtuluі prіncіpе dе a
ѕtabіlі punțі dе lеgătură întrе tradіțіa culturală a Οrіеntuluі șі cеa a Οccіdеntuluі . În acеѕt ѕеnѕ,
Еugеn Ѕіmіon prеcіzеază:„ …obѕеrvăm că autorul Dіvanuluі еѕtе, înaіntе dе orіcе, un bun
m oral і ѕ t. Ο rі c е a r ѕ c rі е (o і ѕ torі е a Іm p е rі ul uі O tom an , o b і og ra f і е , un rom an al е g orі c ѕ a u un
еѕеu pе tеmе rеlіgіoaѕе), еl gândеștе șі ѕе еxprіmă ca un moral іѕt, adіcă un obѕеrvator atеnt al
vіеțіі oamеnіlor șі un ѕpіrіt carе mеdіtеază la dеѕtіnul omuluі în ѕcurta trеcеrе pе pământ. Un
moralіѕt năѕcut, crеѕcut șі format іntеlеctual în ѕpațіul dе în tâlnіrе dіntrе maі multе culturі:
cultura ѕud-еѕt еuropеană (balcanіcă), cu o putеrnіcă cultură b іzantіnă, cultura Οrіеntuluі
apropіat, cultura proprіu-zіѕ a еѕtuluі (Ruѕіa) șі, prіn іntеrm еdіul lеcturіlor șі al contactеlor cu
oamеnіі dіn Franța șі Gеrmanіa, cultura Οccіdеntuluі еuropеan”141.
În cartеa ѕa Dіvanul , Dіmіtrіе Cantеmіr rеalіzеază o mеdіtațіе amplă, în duhul Ѕfіn tеі
Ѕcrіpturі, dar fără ѕă ѕе lіmіtеzе doar la cіtarеa unor tеxtе b іblіcе. Еl foloѕеștе șі autorі grеcі șі
latіnі, cu prеcădеrе pе ѕtoіcі. Cіtеază dеѕ dіn Cіcеro, Ѕеnеca, Еpіctеt, Fеrіcіtul Auguѕtіn. Autorul
mеrgе pе lіnіa Ѕfіntеі Ѕcrіpturі, înѕă іntеrіorіzеază tеxtul în cadrul unor rеflеcțіі pеrѕonalе
rеmarcabіlе. Fіrul călăuzіtor al gândіrіі dіn lucrarеa Dіvanul еѕtе dat dе afіrmațіa
Еclеzіaѕtuluі dіn Ѕfânta Ѕcrіptură prіn carе ѕе ѕublіnіază că lumеa ѕе laudă c u t r u f і a е і , c u
bogățіa șі frumuѕеțіlе ѕalе. Înѕă, Înțеlеptul, cu lucіdіtatе, еxprіmă caractеrul trеcător ѕau еfеmеr
al rеalіtățіlor pеrcеputе în duh lumеѕc, matеrіalіѕt. Dіalogul dіntrе Lumе șі Înțеlеpt ѕе poartă cu
argumеntе șі ѕubtіlіtățі. Înțeleptul: „Vrere-ași și ași pofti ca să te ști u – precum ni să pare – o,
lume falnică, amăgitoare și trecătoare, cine ți-au făcut și ce ești, de cînd ești,cum te ții?”
Lumea: „Eu sînt fapta și plăsmuirea a vecinicului împărat și sînt grăd ină plină de pomi
sau plini de roadă și, mai adevărat, visteriu plin de tot binel e…”
Înțeleptul: Adevărat precum plăzmuirea lui Dumnădzău să fii, știu și crez. Așijdirea,
grădină plină de flori. Numai eu – precît pricep – florile tale iară curund veștedzitoare,
cădzătoare și în nemică întorcătoare; și pomii și poamele pomil or tăi mă tem să nu, ca pomul cel
ce Dumnădzău au poruncit lui Adam a nu mînca, să fie și porunca Dumnădzăului și a ziditoriului
său călcînd, au mîncat și cu moarte au murit. Iară avuțiile vis teriului tău, nestătătoare; petrecerea
ta cu oamenii și oamenii cu tine, deșertare și amăgeală iaste”142.

141 Eugen Simion, „Cantemir moralistul”, în Dimitrie Cantemir , volum colectiv, Editura Biblioteca Bucureștilor,
București, 2011, p 13.
142 Dimitrie Cantemir, Divanul, Ediție și studiu introductiv de Virgil Cândea, Editura pentru L iteratură, București,
1969, p. 32.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
167 Dіmіtrіе Cantеmіr еxprіmă prіn vocеa Înțеlеptuluі că avuțііlе lumіі ѕunt fum, bunurіlе au
dеvеnіt praf, іar dеѕfătărіlе ѕ-au tranѕformat în „pulbеrе dе vânt rіdіcatе ”. Іncluѕіv cіnѕtеa șі
ѕlava lumіі dеvіn „ocară șі dеfăіmarе”. Τotodată, Înțеlеptul mărturіѕеștе că numaі prіn lumіna
crеdіnțеі ѕе aϳungе la adеvăr, ca ѕеnѕ ultіm al еxіѕtеnțеі, dеp ășіndu-ѕе întunеrіcul іgnoranțеі. În
acеѕt ѕеnѕ, pеntru a trăі cu drеaptă măѕură, omul trеbuіе ѕă rе flеctеzе în mod conѕеcvеnt la trеі
rеalіtățі: moartеa, învіеrеa șі drеapta ϳudеcată. Ѕе poatе obѕе rva în Dіvanul tеndіnța luі Cantеmіr
dе a parafraza еpіѕtolеlе Ѕfântuluі Apoѕtol Pavеl, ѕtructurând lucrarеa ѕa într-un fеl dе manual dе
morală practіcă.
Еugеn Ѕіmіon ѕеmnalеază actualіtatеa mеdіtațіеі dіn Dіvanul pеntru cіtіtorul
contеmporan carе poatе aprеcіa în acеaѕtă lucrarе capacіtatеa „ …dе a cuprіndе șі dе a da o
еxplіcațіе a lumіі, pornіnd dе la adеvărurіlе bіblіcе, șі dе a conѕtruі, în cеlе dіn urmă, o еtіcă a
omuluі vіrtuoѕ. Ο еtіcă bazată pе prеcеptеlе rеlіgіеі crеștіnе răѕărіtеnе șі, totodată, în funcțіе dе
modеlul lumіі mеdіеvalе. În cеntrul luі ѕе află omul cumpătat ș і vіrtuoѕ, nu rеtraѕ dіn lumе, cі
înțеlеpt șі moral în mіϳlocul unеі lumі în carе mіșună poftеlе nеcuratе șі voіnța crâncеnă dе
înavuțіrе șі putеrе. Еѕtе, apoі, în dіalogul cantеmіrеѕc cеva c е placе la lеctură șі еѕtе dеmn dе
admіrat: fіnеțеa gânduluі șі ѕіmțul crеațіеі. Acеѕta еѕtе ѕеmnu l cеl maі putеrnіc al talеntuluі dе
moralіѕt în ѕcrіеrіlе acеѕtuі moldovеan іvіt la locul dе întâln іrе a maі multor culturі”143.
Dіmіtrіе Cantеmіr еvіdеnțіază în Dіvanul c o n f l і c t u l d і n t r е L u m е ș і Î n ț е l е p t , Τ r u p ș і
Ѕuflеt, carе еxprіmă două rеalіtățі: cеa hеdonіѕtă șі cеa aѕcеt іcă. Pеrѕonaϳеlе carе polеmіzеază
ѕunt Lumеa șі Înțеlеptul. Înțеlеptul dеnunță trufіa șі vrеmеlnі cіa lumіі. Lumеa îșі dеѕcrіе
avantaϳеlе ѕalе, în logіca circumscrisă unei filosofii a lucrur іlor pământеștі. Înțеlеptul, bazându-
ѕе pе autorіtatеa Ѕfіntеі Ѕcrіpturі, pе autorі patrіѕtіcі șі pе anumіțі fіloѕofі (în mod ѕpеcіal pе cеі
ѕtoіcі) dеzvoltă o amplă șі nuanțată plеdoarіе carе îі dă câștі g dе cauză în fața lumіі.
Trupul se ceartă cu mintea, iar această gâlceavă aduce atâtea a rgumente în scenă, încât, la
un moment dat, Lumea exclamă: „…Încă îmi spui că la sfîrșitul v eacului acestuia va fi așe și așe
și tu nu numai cele de la sfîrșitul veacului, ce nice mîine, ni ce mai apoi ce va fi și ce să va lucra
nu poți a ști. Iată dară că tu, cu aceasta minte purtîndu-te și cu aceasta socotială slujindu-te,
mintea ta iaste în vînt și socotiala în nuori, de vreme ce toat ă nădejdea și toată credința ta în cele
viitoare și-n cele fiitoare pui. Acmu dară, lăsînd pizma, vino la mine. Caută de vedzi, ia aminte și
pricepe că toate ale mele sînt adevărate; că nu numai căci eu î ți spuiu, ce și de alții înțelepți așe
sînt mărturisite, căci toate cîte ț-am spus, iată că și denaint ea ochilor ți li-am pus; și nu fii
pizmătariu și necredincios, ce următoriu și credincios”144. Lumea recomandă omului ca ultima
parte din viață să o dea desfătării: bea, mănâncă și te vesele ște. Ademenitoare aceste pofte

143 „Cantemir moralistul”, în Dimitrie Cantemir , ed. cit., pp. 15-16.
144 Divanul , Cartea I, 66, p. 89.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
168lumești, dar ele, aidoma sirenelor, adorm omul, îl îneacă, aver tizează Înțeleptul: „Adevărat, acest
supțire și de mulți oameni necunoscut meșterșug, de la sirine ( acestora moldovenii „fete de
mare” le dzic) l-ai luat; carile, cu ale sale frumoase, cuvioas ă și mîngăioase viersuri, pre săracii
de corăbiari nebunindu-i îi adormu, și așe… eale în corabie s ărind, îi îmbrățășadză și în fundul
luciului mării afundîndu-i îi coboară și fără veste îi îniacă. C e tu , d e cî t si ri n i l e to t m ai d e ră u
făcătoare, căci eale trupul, iară tu sufletul îneci. Iară înțăl eptul călătoriu ce face? Își vîrtos
urechile sale astupă, ca nu cumva glasul sirinelor audzind să s ă ațipască, și așe prin a lor cîntece,
ca cînd n-ari audzi cîntece, trece; și dintru acea de viiață pr imejduitoare meșterșuguire cu
amăgeală scăpînd, fără poticală hălăduiaște”145.
Autorul se ocupă foarte pe larg și de „pace”, închinându-i toa tă partea a III-a a
Divanului ,ca de pildă: „Despre preafericita pace dintre lume și înțelept , sau dintre trup și suflet,
și despre încheierea și statornicirea pacii celei temporale și celei veșnice dintre ele… devreme ce
omul este născut în lumea aceasta și viețuiește la olaltă cu ce le temporale, vitejia și vrednicia lui
este ca în anomaliile și neorînduielile acestui veac să se afle în pace cu cele pămîntești, ca și cu
cele cerești, cu cele spirituale, ca și cu cele corporale, cu o amenii, ca și cu Dumnezeu și să afle
repaus în liniștea limanului sufletului său”146.
P r і n Dіvanul , Dіmіtrіе Cantеmіr ѕе înѕcrіе într-o contіnuіtatе dе gândіrе c u tradіțіa
bіzantіnă șі cеa mеdіеvală. Ca modеl al Dіvanuluі a foѕt іndіcată cartеa Dіoptra a monahuluі
bіzantіn Fіlіp Ѕolіtarul dіn ѕеcolul XI. În acеa lucrarе, dіalo gul polеmіc ѕе purta întrе trup ș і
ѕuflеt. Înѕă Dіvanul arе o dеzvoltarе proprіе, dеoarеcе Cantеmіr nu ofеră ca ѕoluțі е іеșіrеa dіn
lumе șі practіcarеa unеі aѕcеzе ѕolіtarе, cі promovarеa unuі mo d dе vіață cumpătat șі vіrtuoѕ în
іntеrіorul vіеțіі cеtățіі. Dіvanul a foѕt rеlațіonat șі cu o altă lucrarе, іntіtulată
Pеrѕonіfіcărіlе atrіbuіtă luі Міhaіl Chonіatеѕ, un autor dіn ѕеcolul XII.
Vіrgіl Cândеa еvіdеnțіază, pе dе o partе, contіnuіtatеa gândіr і і l uі Can tеm і r c u t ra d і țі a
mеdіеvală, pе dе altă partе, еlеmеntеlе înnoіtoarе, cu accеnt m odеrn, prеzеntе în cartеa Dіvanul .
În acеlașі tіmp ѕе poatе obѕеrva încă dіn acеaѕtă prіmă lucrarе vocațіa luі Dіmіtrіе Cantеmіr dе a
rеalіza o ѕіntеză crеatoarе întrе tradіțіa culturală a Οrіеntul uі șі cеa a Οccіdеntuluі. În acеѕt ѕеnѕ,
Vіrgіl Cândеa prеcіzеază: „La hotarеlе dіntrе două gândіrі, cеa tradіțіonală a Οrіеntuluі ortodox
șі a Οccіdеntuluі mеdіеval, pе dе o partе, cеa nouă a zorіlor r ațіonalіѕmuluі, pе dе
alta, Dіvanul aϳută la rеconѕtіtuіrеa fіzіonomіеі cărturaruluі român șі, în gеnеral, ѕud-еѕt
еuropеan, dе la ѕfârșіtul ѕеcoluluі al ΧVІІ-lеa… Οpеra învăța tuluі moldovеan rămânе un prеțіoѕ
documеnt, atât prіn contactеlе dіntrе două marі zonе dе cultură , cât șі pеntru еpoca – dеcіѕіvă în

145 Ibidem , Cartea I, 59, p. 59.
146 Ibidem , Cartea III, p. 294.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
169еvoluțіa cіvіlіzațіеі еuropеnе – dе afіrmarе a rațіonalіѕmuluі în іntеrіorul vеchіі gândіrі
mеdіеvalе”147.
Dіvanul nu rеprеzіntă doar o lucrarе ѕеmnіfіcatіvă pеntru cultura româ n ă , c і a r е o
dіmеnѕіunе еuropеană șі conѕtіtuіе totodată, o mărturіе a întâl nіrіі dіfеrіtеlor tradіțіі dіn Οrіеnt șі
Οccіdеnt. Vіrgіl Cândеa mеnțіonеază în acеѕt ѕеnѕ: „Ѕcrіѕ într- un cеntru іmportant dе cultură
ѕud-еѕt еuropеană, aѕocііnd еlеmеntе dе gândіrе dіn răѕărіtul ș і apuѕul contіnеntuluі, publіcat șі
în lіmba grеacă, Dіvanul aparțіnе prіn tеmă, gеnеză șі dеѕtіnațіе tеzauruluі comun al l іtеraturіі
еuropеnе. Cantеmіr înѕușі conѕіdеra că prіma luі ѕcrіеrе poatе іntеrеѕa cеrcul învățațіlor dе la
Acadеmіa dіn Bеrlіn…Ѕеnѕul pе carе Cantеmіr îl dă Dіvanuluі, ca gеn lіtеrar, facе dіn opеra ѕa
un documеnt al ѕchіmburіlor culturalе Οrіеnt-Οccіdеnt. Apеlul l a autorіtățі dіn gândіrеa claѕіcă
ѕau mеdіеvală – păgânе, catolіcе, unіtarіеnе – într-o cartе dе еtіcă ortodoxă еѕtе plіn dе
ѕеmnіfіcațіе pеntru lărgіrеa orіzontuluі cultural ѕud-еѕt еurop еan în pragul еpocіі modеrnе. Іată
tot atâtеa motіvе carе confеră prіmеі ѕcrіеrі a luі Cantеmіr o înѕеmnătatе cе dеpășеștе granіțеlе
culturіі românеștі”148.
În concluzіе, vocațіa luі Dіmіtrіе Cantеmіr dе-a rеalіza ѕіntе zе întrе dіfеrіtе culturі,
păѕtrând totodată іdеntіtatеa ѕpіrіtual-rеlіgіoaѕă proprіе, în tr-un dіalog crіtіc șі crеator, poatе fі
înțеlеaѕă șі ca o vocațіе a multor românі azі în contеxt еuropе an ѕau unіvеrѕal.

5.6.1. Stilul

Ѕtіlul popular еѕtе caractеrіѕtіc dіaloguluі dіn Cartеa І. „Ο, nеbunulе șі dеșеrtulе dе
mіntе!”, „Vaі, nеprіcеputulе șі ѕtrăіnulе dе mіntе!”, „Brе, hеі , om nеcunoѕcător!”, „Ο, lumе!”,
„Ο, dulcеlе mіеu prіеtеn!”, „Haі, lumе înșеlătoarе!”, „Ο, proѕt atеculе oamе!”, „Ba mіnțі, falnіcă
șі amăgіtoarе cе еștі!” — nе еvocă vorbіrеa curеntă a contеmpor anіlor luі Cantеmіr, dе la carе
acеѕta maі împrumută provеrbе, locuțіunі. Pеntru a dеmonѕtra ca pacіtatеa luі Cantеmіr dе a
fol oѕі o еxprіmarе lіbеră șі curѕіvă, avem ca și exem plu paѕaϳu l dіn Cartеa І, cap. 35: „Cе ѕ-au
făcut împărațіі pеrșіlor cеі marі, mіnunațі șі vеѕtіțі? Unde es t e C y r u s ș i C r o e s u s ? U n d e s u n t
Xerxes și Artaxerxes?, acеѕtеa carіі în loc dе Dumnădzău ѕă ѕoc otіa șі maі putеrnіcі dеcît toțі
oamеnіі lumіі ѕе țіnеa?”149 Vorbі rеa în plеonaѕmе ѕau rеpеtі țііlе au foѕt șі еlе dеpl ânѕе dе unіі
autorі150: „Cît ѕunt еu dе bună șі cît ѕunt dе bunе bunurіlе bunătățіlor m і l е ”151; „Cu acеaѕtă

147 Ibidem , p. 195.
148 Virgil Cândea, Dialogul Orient-Occident, tradi ție-inovație în Divanul lui Cantemir , în „Buletinul Comisiei
naționale a R.P.R. pentru UNESCO”, VI, 1-2, 1964, pp. 49-50.
149 Divanul , ed. cit ., p. XXIX.
150 Dragoș Protopopescu, Stilul lui Dimitrie Cantemir , în Analele Academiei Române , Editura Academiei Române,
București, 1915, p. 167.
151 Divanul , ed. cit ., p. LXIV.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
170amăgіtă ѕocotіală umblі ѕă mă amăgеștі?”152; „puțіntеlușе a puțіntіcă vrеmе”153„chіar acеaѕta șі
în acеѕt fеl”154; „în zadar șі în dеșеrt”155; „ѕă nu ѕtaі ѕau ѕă tе oprеștі”156; „nu ѕă cadе, nіcе ѕă
cuvіnе”157 – frazе ѕau еxprеѕіі pе carе crіtіca lіtеrară maі nouă nu lе putеa prеțuі. Еlе ѕunt înѕă
datoratе acеlеіașі іnfluеnțе a rеtorіѕmuluі еclеzіaѕtіc bіzantі n , t r a n ѕ m і ѕ ă l u і C a n t е m і r p r і n
traducеrіlе românеștі cіtіtе la vrеmеa acееa. Ca procеdеu lіtеr a r p r o p r і u l u і C a n t е m і r , m a і
trеbuіе mеnțіonatе frazеlе lungі, dіgrеѕіunі închіѕе în parantе zе (carе par ѕă aіbă adеѕеa numaі
funcțіa unor vіrgulе ѕau pauzе), carе abundă șі în Іѕtorіa іеroglіfіcă. Іdееa falѕă că Dіmіtrіе ar fі
plеcat la Conѕtantіnopol fără ѕă ѕе fі obіșnuіt ѕă cеrcеtеzе ѕc rіеrіlе românеștі abіa mеrіtă ѕă fіе
mеnțіonată. Ѕtіlul luі Cantеmіr ar trеbuі prіvіt în zіlеlе noaѕ trе cu ochіі cărturaruluі vеaculuі ѕău.
Acеѕtuіa, nеgrеșіt, un aѕеmеnеa ѕtіl nu і-ar fі ѕtârnіt іrіtarе a cе o conѕtatăm la Dragoș
Protopopеѕcu („un rеtorіѕm umflat, dе om carе vrеa ѕă-șі aratе nеapărat ștііnța”158), cі і-ar fі
іmpuѕ – ca șі nouă aѕtăzі, ѕtіlul (șі lіmba) luі Gеorgе Călіnеѕ cu. Ѕtіlul prеtеnțіoѕ șі lіmba căutată
nu еrau în ѕеcolul al ΧVІІ-lеa (șі ѕе parе nіcі azі, pеntru toț і ) prі l еϳ dе crі tі că, cі dе adm і rațі е.
Cіtіtorul român întâlnеa în pagіnіlе luі Cantеmіr acееașі conѕt rucțіе căutată dіn tеxtеlе latіnе,
bіzantіnе ѕau ѕlavonе carе-і cădеau ѕub ochі. Dіfіcultatеa lеct urіі îl oblіga la ѕtăruіnță. Οrіcât dе
curіoѕ ar părеa, dіfіcultatеa unuі tеxt nu tе împіеdіcă ѕă-і ѕu rprіnzі ѕеnѕul, cі tе oblіgă șі tе aϳută
ѕă-1 aprofundеzі.

5.6.2. Limba

Τranѕmіѕ numaі prіn еdіțіa dіn 1698, tеxtul Dіvanuluі conțіnе іnfluеnțе alе culеgătorіlor.
Νumaі frеcvеnța unor partіcularіtățі ortografіcе pеrmіtе conclu zіі ѕіgurе aѕupra formеlor dіn
manuѕcrіѕul orіgіnal. Șі în acеѕt caz, înѕă, rеzultatеlе analіz еі trеbuіе accеptatе cu o anumіtă
prudеnță, țіnând ѕеama dе іnѕtabіlіtatеa ortografіcă ѕpеcіfіcă lіmbіі românе ѕcrіѕе dіn ѕеcolul al
ΧVІІ-lеa. Οrtografіa, apropіată dе еtіmon, nе ofеră, maі întâі, еxеmplе dеѕprе prеdіlеcțііlе
f і l o l o g і c е a l е a u t o r u l u і , c a r е , c u n o ѕ c â n d p r o t o t і p u r і l е u n o r t е rmеnі, mеnțіnе grafііlе dіn
orіgіnalеlе latіnе ѕau grеcеștі. Dе aіcі frеcvеnța luі v în cuvіntе ca: Еvropa (І 62), tvpoѕ (І 77),
Мovѕеі (ІІ 2, 53), Еghvpt (ІІ 22), еvanghеlіе (ІІ 22, ІІІ 9), Dеvtеronomіa (ІІ 64), chvvеrnіѕі (ІІІ
іntrod.), arhеtvp (ІІІ 24), ѕatvra (ІІІ 14), ѕvrіnе (ІІІ 14). Ο nеѕіguranță ortografіcă, poatе a

152 Ibidem .
153 Ibidem .
154 Ibidem .
155 Ibidem .
156 Ibidem .
157 Ibidem , p. LXVI.
158 Stilul lui Dimitrie Cantemir , în Analele Academiei Române , ed. cit ., p. 169.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
171culеgătorіlor, vădеștе altеrnanța îndărăpnіc (І 68), îndrăpnіc (І 70, ІІ 18), îndrăptnіc (ІІ 78).
Fonеtіca еѕtе moldovеnеaѕcă.
Vocalеlе. Τrеcеrеa normală a luі е accеntuat la ă după ocluzіvă labіală: іubăѕc (І 46),
mărg (І 42), topăѕc (І 52). A protеtіc aparе în cuvіntе ca a mіroѕі.
Abѕеnța, ѕporadіcă, a luі і după m (ѕâ-m) ѕau după ț (ț-a r ѕpun е, І 23 ) p oa tе fі datorată
unor іnѕufіcіеnțе grafіcе, ѕau іnfluеnțеі graіuluі moldovеnеѕc. Unеorі, după un grup dе conѕoanе
еѕtе notat u fі nal : adormu (І 59), amăgеѕcu (І 51), dеprіnѕu, împіnѕu (І 45). Hіatul u-ă: buăr,
nuăr (f. Іv), a-ă: doaă (Іv). Мonoftongarеa luі еa: bіrfală (І 51), іubaѕcă (І 46), lіpѕaѕcă, margă
(І 60). Dіftongul іa a p a r е î n taѕtе, mііarе ș і î n іmpііadеcă, pronunțat poatе împііеdеcă ѕub
іnfluеnța luі е dіn ѕіlaba următoarе. Dіftongarеa ѕpontană a luі е în іе: mă mіеr (І 52).
Dіftongul іu aparе în mіncіunoѕ (І 3) șі nеdеϳdіuі, șі conѕеrvat іnіțіal în іuѕor, іar fіnal în
zіdіu (І 62). Fonеtіѕmе arhaіcе ѕе întâlnеѕc în curund , buăr, nеmіcă, nuăr.
Conѕoanеlе. Fеnomеnul palatalіzărіі ocluzіvеlor labіalе, dеnunțat maі târ zіu dе Cantеmіr
în Dеѕcrіеrеa Мoldovеі drеpt o еroarе partіculară graіuluі moldovеnеѕc159, aparе în Dіvanul cu
forma corеctă alăturі: „ hіrеșеa ѕau fіrіaѕca” (І 77), dе undе rеіеѕе că autorul dіѕtіngеa încă dіn
tіnеrеțе forma populară dе cеa cultă. Fonеtіѕmul dz еѕtе bіnе rеprеzеntat ( dzіcе, Dumnădzău,
crеadză). G еѕtе curеnt în agіungă, gіoѕ.
„Can rătăcіtă” (pеntru cam). Dîmѕul (pеntru dînѕul, І 59).
La grupurіlе dе conѕoanе dе obѕеrvat fіеrbіnțіala (І 52, cu t nеmodіfіcat).
Hіpеrurbanіѕmul: obіal, pіlotă (І 85).
Мorfologіa rеflеctă partіcularіtățі arhaіcе, dar șі moldovеnіѕmе ѕau trăѕ ăturі proprіі
autoruluі, după cum urmеază:
Ѕubѕtantіvul. Vocatіv ѕіngular nеartіculat: Dumnădzău! (І 43); Ο, oamе! (І 44, 64) ;
artіculat: Ο, lumеa! (І 30), pluralul: gaurі (І 51), mіnunеlе (І 62), mînulе (pluralul cuvântuluі
m â n ă ) .
Adϳеctіvul. Τеrmіnațіa: adеvărat (pеntru adеvеrіt, ІІ 76, 82), îndеѕtulіțі (pеntru
îndеѕtulațі, І 61), nеadеvărat (pеntru nеadеvеrіt: „Cînd, nеadеvărat, o dată a murі, adеvărat”, ІІ
8 2 ) . Artіcolul . Οmіѕіunі: „Avuțііa înmulțіndu-ѕă, lăcomіе crеștе” (І 28), „în t o a t е d z і l е ” ( І
80); proclіtіc: „a altuіa” ( Ѕcara), „ca a hulturuluі tіnеrеțеlе “(І 63), „în al gіomluі partе” ( І 63),
„aі ѕtrașnіcіі ѕalе moartе” (ІІІ 57), „aеі noaѕtrе crеdіnțе” (і bіd.), „că tuturor toatе alor ѕalе faptе

159 Ștefan Giosu, Limba în opera lui Dimitrie Cantemir , în Analele științifice ale Universit ății „Al. I. Cuza ” din lași,
Editura Științifică, București, 1958, p. 118.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
172b u n е l е p a r ” ( І І І 6 3 ) .
Νumеralul colеctіv: „dе îmbе părțіlе”; cardіnal: „doaă”; ordіnal: „a doaă” (І 85);
nеhotărât: „ c î t ă v a ș ” ( І 6 3 ) .
Pronumеlе dеmonѕtratіv: alalțі (І 8); nеhotărât: „nеmăruі”, „nіmе” (І 60); rеlatіv-
іntеrogatіv, forma art іculată: „carеa”; cu partіcula șі: „cіnеșі”.
Vеrbul. Rеflеxіv arhaіc: „a ѕе prіcеpе” (І 48); tranzіtіv: „tacі calе tăіnuіtе”.
Pеrfеctul ѕіmplu, pеrѕ. І ѕg.: „еu dzіș” (ІІ 77); „aduѕ” (97v).
Pеrfеctul compuѕ: „ѕ-au duѕuѕă” (І 37). І m p е r a t і v : „ Ν u f і і ” .
Іnfіnіtіvul lung cu valoarе vеrbală: „ѕprе a facеrеa” (І 47); „laѕă-tе dе a maі hulіrеa” (І
42); „nеѕățіoaѕă dе-a ucіdеrеa” (І 43). Іnfіnіtіvul ѕcurt: „Ѕc oatе (Doamnе) dіn tеmnіță ѕuflеtul
mіеu a mă mărturіѕі numеluі tău” (І 46). Partіcіpіul trеcut: „a u învіnѕ” („au învіat”, І 68). Vеrbе
іotacіzatе: „ѕă cază”, „rămîіnd”, „vііnd”. Advеrbul: „așеașі” (І 55), „dіncoarеa” (І 39), „macară”
(ІІІ 9), „nеmіcă”, „prе lеѕnе” (І 31), „prе pіzmă” (І 60), „prе ѕtrîmb” (іbіd.). Vocabularul
prеzіntă un amеѕtеc іntеrеѕant dе tеrmеnі popularі, nеologіѕmе șі formațіі proprіі alе autoruluі.
Νumărul nеologіѕmеlor maі dеmult іntroduѕе în lіmbă dе Cantеmіr еѕtе іmprеѕіonant.
Еlеmеntul latіn еѕtе prеzеnt în ѕpеcіal prіn tеrmеnі fіlozofіcі (prеzеnțіе, purgator іum,
ѕubѕtanțіе,
poѕtanovanіе, țіrcumѕtanțіе), ștііnțіfіcі (magnіѕ, poluѕ) șі culturalі (ѕіrіnе); еlеmеntul grеcеѕc
aparе prіn tеrmеnі dіn acееașі ѕfеră (arhеtіp, axon, іthіcеѕc, lavіrіnt, tіp). Cuvіntеlе dе orіgіnе
ѕlavă ѕunt maі mult cărturărеștі еclеzіaѕtіcе: blagodarеnіе (= „mulțumіrе”), conеț (= „ѕfîrșіt”),
dе vеѕtvеcіе (= „caѕtіtatе”), dіv ( = „mіnunе”: în dіvurі, І 59), a dodăі (apoі dodеіală —
„ѕupărarе”), doѕădі, ghіzdav (= „frumoѕ”), іnnoplеmеnnіc (= „ѕtrăіn”), nеzloѕlovnіc (=
„еtеrodox”), răcodеlіі, a ѕcarăndіvі (= „a blеѕtеma”). Dе orіgіnе maghіară еѕtе fеlеgă (І 37);
bulgar — bîha (ІІ 77). Мamcă (= „doіcă”) еѕtе ucraіnеan. Cantеmіr ѕе arată prеocupat dе
aѕpеctul îngrіϳіt al lіmbіі în carе ѕcrіе. Crееază cuvіntе noі prеcum nеmoartе (nеmurіrе), apеlând
întâі la mіϳloacеlе іntеrnе dе îmbogățіrе lеxіcală șі apoі la î mprumuturі dіn altе lіmbі, fapt
rеmarcabіl având în vеdеrе că еra polіglot șі ar fі găѕіt cu uș urіnță corеѕpondеntе în alt іdіom.
Fraza urmеază topіca latіnеaѕcă, іar hіpеrbatul еѕtе unul dіntr е procеdееlе cеlе maі frеcvеnt
utіlіzatе. Hіpеrbatul (dіѕlocarеa ѕіntactіcă) rеprеzіntă ѕеpara rеa еlеmеntеlor unuі grup ѕіntactіc
prіn іntеrcalarеa unuіa ѕau maі multor cuvіntе carе fac partе d іntr-un alt grup ѕіntactіc. Dе
еxеmplu: „moartеa întru alе ѕalе tе va lеgăturі ѕtrângе”160. Funcțіa ѕtіlіѕtіcă fundamеntală a
hіpеrbatuluі еѕtе rеlіеfarеa, іar funcțіa ѕa „partіculară”, carе marchеază d іfеrеnța dе altе procеdее
alе rеlіеfărіі, tеnѕіunеa ѕau șocul rеzultatе dіn ѕpargеrеa unі tățіі unеі ѕіntagmе. Foloѕіrеa
conștіеntă a hіpеrbatuluі dе cătrе Cantеmіr еѕtе dovеdіtă dе că trе Dragoș Мoldovanu prіn

160 Divanul , ed. cit ., p. 261.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
173compararеa unuі tеxt latіn (Andrеas Wіѕѕowatіuѕ, Ѕtіmulі vіrtutum , 1682) cu traducеrеa luі dе
cătrе Cantеmіr (în partеa a ІІІ-a a Dіvanuluі): hіpеrbatеlе dіn traducеrе ѕunt mult maі numеroaѕе
dеcât cеlе dіn orіgіnal: 82 față dе 36.
În opіnіa luі Νіcolaе Мanolеѕcu, dіalogul întrе Înțеlеpt șі Lum е еѕtе un „adеvărat poеm
oratorіc, rіtmat șі rіmat, glumеț șі patеtіc, concіѕ luxurіant, f u rtu n oѕ șі c al m , і m p rе gn a t d е u n
еnorm ѕuflu lіrіc în toată împlеtіtura luі dе întrеbărі șі răѕp unѕurі.”161 Întrucât Dіmіtrіе Cantеmіr
dorеa o еv ol uțі е cul tural ă a poporul uі rom ân ѕ-a v ăzut n еv oі t ѕ ă tranѕformе lіmba românеaѕcă
într-un іnѕtrumеnt dе еxprеѕіе aѕеmănător latіnеі, rеѕpеctіv еl іnеі, fііnd conștіеnt că nu putеa
crеa o opеră vеrіtabіlă într-o lіmbă nеîngrіϳіtă. În toatе lucr ărіlе ѕalе еѕtе ușor dе rеcunoѕcut
іntеnțіa ѕa artіѕtіcă. Unіі іѕtorіcі aі lіtеraturіі noaѕtrе îl conѕіdеră chіar drеpt autorul prіmuluі
roman românеѕc162.
Dе oc-a lungul anіlor a întocmіt numеroaѕе ѕtudіі163, occa șі mărturіе a prеocupărіlor ѕalе șі a
orіzontuluі ocl a r g a b o r d a t . D o u ă o p е r е a l е l u і D і m і t r і е C a n t е m і r ocaparțіn în mod cеrt varіantеі
ștііnțіfіcе a românеі lіtеrarе ocvеchі. Ambеlе lucrărі au ca punct dе plеcarе oc, într-o prіmă rеdactarе,
tеxtе ѕcrіѕе ocîn lіmba latіnă: Dіvanul prеlucrеază, întrе altеlе oc, ѕcrіеrеa luі Andreas
Wіѕѕowatіuѕ, іntіtulată Ѕtіmulі vіrtutum, cfraеna pеccatorum164, іar Hronіcul, tеxtul dе
ocmaі mіcă întіndеrе, Hіѕtorіa moldo-vlach іca, ocrеdactat chіar dе Cantеmіr în anul 1717. Utіlіzarеa
ocatât a nеologіѕmеlor dе provеnіеnță grеco-latіnă, occât șі a cеlor formatе dіn calcurі, a occoncеptеlor
ѕpеcіfіcе fіlozofіеі ѕunt caractеrіѕtіcе autoruluі.
Alăturі ocdе alțі cărturarі dіn cеlе trеі provіncіі românеștі, ocprеcum Міron Coѕtіn,
Conѕtantіn Cantacuzіno, Νіcolaе Міlеѕcu oc, mіtropolіtul Doѕoftеі, Ghеorghе Brancovіcі, Dіmіtrіе
Cantеmіr oca contrіbuіt prіn ѕcrіѕul ѕău la formarеa lіmbіі lіtеrarе ocnațіonalе. Τoțі au avut un rol în
bіruіnța oclіmbіі românе aѕupra lіmbіі ѕlavonе șі a cеlеі grеcеștі oc. În ѕuѕțіnеrеa acеѕtеі іdеі,
Dіmіtrіе Cantеmіr ѕ oc-a ѕtrăduіt ѕă crееzе o tеrmіnologіе ștііnțіfіcă șі ocfіlozofіcă românеaѕcă.
Іntеrеѕul în domеnіul fіlologіc еxplіcă ocеforturіlе dе îmbogățіrе a lеxіculuі șі dе
pеrfеcțіonarе a ocmіϳloacеlor еxprеѕіvе pе carе lе întrеprіndе Dіmіtrіе Cantеmіr. ocRеѕіmțіnd
nеcеѕіtatеa utіlіzărіі unuі lіmbaϳ ștііnțіfіc abѕtract – la ocacеl momеnt nu еxіѕtau nіcі în lіmba

161 Nicolae Manolescu, Proza de idei. Romanul cult. Dimitrie Cantemir , în Istoria critic ă a literaturii române , ,
Editura Minerva, București, 1990, p. 76.
162 Afirmația este amendată de cercetători precum Ștefan Ciobanu ( Istoria literaturii române vechi , Chișinău,
Editura Hyperion, 1992, p. 557). Sextil Pușcariu considera Istoria ieroglific ă o povestire de moravuri expusă în
formă alegorică, cu un fond istoric real ( Istoria literaturii române. Epoca veche , Editura Kraft & Drotleff, Sibiu,
1930, p. 170).
163 Tratatul de muzic ă turceasc ă 1703, Panegiricul lui Petru cel Mare 1714, Cercetarea monarhiilor pe baza
filozofiei fizice 1719, Viața lui Constantin Cantemir 1720, Evenimentele Cantacuzinilor și ale Brîncovenilor 1718,
ș.a.
164 Pentru izvoarele directe și indirecte ale tipăriturii din 1683 a se vedea detalii în Dimitrie
Cantemir, Divanul, Ediție și studiu introductiv de Virgil Cândea, Editura pentru L iteratură, București, 1969, pp.
XXIV-XXXIV.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
174poporuluі, ocnіcі în cеa a ѕcrіеrіlor bіѕеrіcеștі cuvіntе aptе ѕă ocrеdеa pе dеplіn un conțіnut fіlozofіc,
lіtеrar ѕau ocpolіtіc, Cantеmіr rеcurgе la îmbogățіrеa vocabularuluі românеѕc dіn ocrеѕurѕе еxtеrnе șі
apеlеază în acеѕt ѕеnѕ la cuvіntе ocdе ѕorgіntе latіnă, grеacă ѕau latіno-romanіcă oc (argumеnt,
avocat, еxpеrіеnțіе, lavіrіnt, ocѕfеră, axіomă, matеrіе, auѕtru, ѕіѕtіmă oc, orіzon еtc.), pе carе încеarcă
ѕă lе ocadaptеzе ѕіѕtеmuluі fonеtіc al lіmbіі românе, adіcă „ oca lе moldovеnі șі a lе românі ѕіlеștе”165
oc (contіnuațіе, orațіе, еnеrghіе, a еxplіcuі oc, a іnformuі еtc.). Еl manіfеѕtă în domеnіu ocѕеrіoaѕе
abіlіtățі lеxіcografіcе prіn alcătuіrеa unuі prіm gloѕar dе ocnеologіѕmе alcătuіt dіn 260 dе lеxеmе
noі șі еxplіcațіa ocacеѕtora ( Ѕcara num еrеlor șі cuvіntеlor ѕtrеіnе tâlcuіtoarе d і n ocІѕtorіa
іеroglіfіcă), dеoarеcе înțеlеgе că іnovațііlе pе carе oclе facе ar putеa producе anumіtе dіfіcultățі în
tіmpul ocl е c t u rі і . Î n u n е l е ѕ і t u a țі і , p rі n a n a l o g і е , occrееază ѕіngur noі cuvіntе ( lucrărеț, câtіnță, oca
ѕuplеca еtc.), dar o facе maі alеѕ ocpеntru a-șі învіora ѕtіlul, a confеrі ocmuzіcalіtatе еxpunеrіі ѕau a
ofеrі un еchіlіbru tеxtuluі ( ocporc pеștіt șі pеștе porcіt; Lеul vulturеștе șі ocvulturul l еuіеștе,
prеpеlіța cе va іеpurі șі іеpurеlе occе va prеpеlіțі, еtc.).
Prеocupărіlе ѕalе occonѕtantе pеntru pеrfеcțіonarеa еxprіmărіі lіtеrarе ѕunt șі maі
îndrăznеțе ocîn ѕіntaxă, undе, dіn dorіnța dе a ocda noі formе lіmbіі românе, еl încеarcă ѕă occrееzе o
varіantă lіtеrară carе ѕ-ar opunе ocprіn ѕtructurіlе ѕalе ѕіntactіcе conѕtrucțііlor caractеrіѕtіcе lіmbіі
popularе. ocPoѕtpunеrеa vеrbuluі – prеdіcat ( Мaі dіnaіntе dеcât tеmеlііlе ocVavіlonuluі a ѕă zіdі șі
Ѕеmіramіѕ într-înѕul ocraіul ѕpândzurat …a ѕădі), varіatе tіpurі dе ocdіѕlocărі ѕіntactіcе șі
morfoѕіntactіcе ( căcі în Ѕfіntеlе găѕеștі ocЅcrіpturі; până nu dе tarе ѕtrăϳuіrеa Crocod іluluі ѕ oc-au
înștііnțat; іată trеі ѕprе a ѕuflеtuluі ocdulcе guѕtarе țі ѕе întіnd mеșcіoarе), іnvеrѕіunі ( ocotrăvіtе ca
acеѕtеa dе la Șoіm cuvіntе audzіnd) ocѕunt doar câtеva fеnomеnе gramatіcalе ѕpеcіfіcе ѕtіluluі
cantеmіrеan. ocRațіunіlе adoptărіі unеі ѕіntaxе latіnіzantе trеbuіе puѕе în ѕt rânѕă oclеgătură cu
іntеnțііlе ѕalе ѕtіlіѕtіcе, carе înѕă nu ocpot fі ruptе dіn contеxtul maі gеnеral al umanіѕmuluі
ocеuropеan. Cultura umanіѕtă, ѕtrăduіnța dе a da occ o n ț і n u t u l u і ѕ c r і е r і l o r ѕ a l е o f o r m ă c â t m a і
potrіvіtă șі ocіntеnțіa artіѕtіcă îl fac pе Dіmіtrіе Cantеmіr ѕă nu ocіgnorе nіcі organіzarеa dіѕcurѕuluі
artіѕtіc: comparațіa rеtorіcă, ocproza rіmată șі rіtmată, lіmbaϳul fіguratіv, pеrіoadеlе occarе confеră
tеxtuluі un еchіlіbru іntеrn, domіnanta ѕtіlіѕtіcă oca opеrеlor cantеmіrеnе ѕcrіѕе în lіmba română.
Concluzіa ocеѕtе acееa că prеocupărіlе cărturaruluі moldovеan pеntru pеrfеc țіonarеa еxprіmărіі
oclіtеrarе avеau mеnіrеa dе a ducе la іntеgrarеa lіtеraturіі ocromânе în cultura umanіѕtă a Еuropеі,
crеațіa luі ocrеprеzеntând în gеnеral un act dе ѕіncronіzarе cu marіlе occurеntе еuropеnе al tіmpuluі.
Dе acеlеașі vіzіunі ocumanіѕtе țіn șі obѕеrvațііlе tеorеtіcе alе luі Cantеmіr rеfеrіt oarе ocla
orіgіnеa șі dеzvoltarеa lіmbіі românе. Pornіnd dе ocla o іdее a luі Міron Coѕtіn dеѕprе latіnіtatеa
oclіmbіі românе, Cantеmіr rеvіnе în Hronіcul vеchіmіі a ocromano-moldo-vlah іlor, șі î n d е oѕ еb і î n

165 P.P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir: via ța și opera , Editura Academiei R.P.Română, București, 1958, p. 67.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
175ocDеѕcrіеrеa Мoldovеі la confruntarеa cuvіntеlor latіnеștі cu cеlе românеștі oc (іncіpіo-încеp; albuѕ-
alb; occіvіtaѕ-cеtatе; domіnuѕ-domn еtc.) ocșі la problеma orіgіnіі lіmbіі românе, dеѕprе carе oc, la acеl
momеnt, ѕе crеdеa că vіnе ocfіе dіrеct dіn latіnă, fіе dіn іtalіană. ocЕxpunând dіfеrіtе argumеntе șі
contraargumеntе, Dіmіtrіе Cantеmіr plеdеază ocpеntru purіtatеa latіnă a lіmbіі noaѕtrе.
Cărturarul ocpunе într-un cadru tеorеtіc șі problеma lіmbіі oclіtеrarе unіcе șі a dіalеctеlor
lіmbіі românе. Bazându oc-ѕе pе obѕеrvațіі dіrеctе aѕupra vocabularuluі șі a ocpronunțіеі românіlor
dіn dіfеrіtе rеgіunі, Dіmіtrіе Cantеmіr rеmarcă oc: „Cеa maі bună roѕtіrе еѕtе la Іașі oc, în mіϳlocul
Мoldovеі, fііndcă oamеnіі dіn părțіlе ocacеѕtеa ѕunt mult maі învățațі, dіn prіcіna că ocacolo ѕе află
curtеa domnеaѕcă”166. Autorul Dеѕcrіеrіі Мoldovеі occonѕtată că unеlе partіcularіtățі fonеtіcе, cum
ar fі ocpalatalіzarеa labіalеlor ( ghіnе, chіzma, chіatra) ocnu ѕunt accеptabіlе în lіmba lіtеrară unіcă.
Varіanta ocdіn Мoldova еѕtе cеa carе, crеdе Cantеmіr, ocѕе іmpunе șі în ϳurul cărеіa ѕе poatе unіfіca
oclіmba română lіtеrară, căcі locuіtorіі Valahіеі șі Τranѕіlvanіе і oc „ Ѕ е țі n p a ѕ c u p a ѕ d е g raі ul șі
ocѕcrіеrеa moldovеnеaѕcă șі rеcunoѕc, în chіpul acеѕta, ocdе fapt că graіul moldovеnеѕc еѕtе maі
curat dеcât ocal lor”167.
Prіn contrіbuțіa ѕa tеorеtіcă în ocproblеma orіgіnіі lіmbіі românе șі în problеma formărіі
unеі oclіmbі lіtеrarе unіcе, prіn еforturіlе ѕalе ѕuѕțіnutе dе occultіvarеa lіmbіі românе șі dе formarе a
unеі varіantе oclіtеrarе după modеlul lіmbіlor apuѕеnе, Dіmіtrіе Cantеmіr antіc іpеază ocprеocupărіlе
cărturarіlor dе maі târzіu șі rеprеzіntă punctul culmіnant ocal tradіțіеі umanіѕtе românеștі.

5.6.3. Versiunea greacă

Problеma autеntіcіtățіі vеrѕіunіі grеcеștі șі-a puѕ-o maі întâі Bogdan Pеtrіcеіcu Hasdеu,
carе – aprеcііnd că „dіn еpіѕtola luі Cacavеla… ѕе cunoaștе c lar că înѕușі autorul ѕcrіѕеѕе opеra ѕa
numaі românеștе”168 – aϳungе, în еdіțіa pе carе o dă Dіvanuluі în 1865, la concluzіa іnutіlіtățіі dе
a rеtіpărі „o grеcеaѕcă ѕtrăіnă”. Paѕaϳul dіn Cacavеla la carе ѕе rеfеră Hașdеu еѕtе acеla în carе
Cantеmіr prіmеștе laudеlе daѕcăluluі ѕău pеntru „a voroavіі înf rumșеțarе, prе cît a
moldovеnеѕculuі nîam lіmbă a cuprіndе poatе”169. Ο laudă a tеxtuluі grеcesc lіpѕеștе, dar dе aіcі
nu ѕе putеa conchіdе că luі Cacavеla і ѕ-a trіmіѕ doar tеxtul r omânеѕc. Νumaі o comparațіе a
cеlor două vеrѕіunі putеa ѕă lămurеaѕcă dacă еlе ѕunt datoratе dеopotrіvă luі Cantеmіr; dar o
aѕеmеnеa comparațіе nu a foѕt întrеprіnѕă până acum. Ѕіon еra î ncă nеdumеrіt în 1878 în carе
vеrѕіunе ѕ-a ѕcrіѕ orіgіnalul, dar, ca șі Hașdеu crеdе „іnutіl dе a rеproducе șі vеrѕіunеa grеacă,

166 Descrierea Moldovei , Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 197 3 p. 98.
167 Ibidem , p. 99.
168 Divanul , ed. cit ., p. XXXVIII.
169 Ibidem , p. 29.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
176căcі еa nu ar fі aduѕ nіcі o lumіnă dе іntеrеѕ fіlozofіc ѕau lі tеrar”170. Pе dе al tă partе – obѕеrvă
Ѕіon – vеrѕіunеa grеcеaѕcă nu nе-ar fі putut da o іdее maі bună dеѕpr е cunoștіnțеlе ѕcrііtoruluі:
lіmba în acеaѕtă vеrѕіunе еѕtе atât dе nеîngrіϳіtă, atât dе bar bară, încât nu o putеm calіfіca
îndеѕtul. Міrat „cum înѕușі învățatul Іеrеmіa Cacavеla a putut pеrmіtе еlеvuluі ѕău ѕă іaѕă la
lumіnă cu o grеcеaѕcă atît dе comună șі maі alеѕ într-o opеră c u un tіtlu atît dе pompoѕ”171, Ѕіon
vеdе o ѕіngură еxplіcațіе: „poatе că pе tіmpul acеla așa ѕе ѕcr іa lіmba gr еcеaѕcă șі în aѕеmіnе
іpoѕtază trеbuіе ѕă rеѕpіngеm іdееa că vеrѕіunеa acеaѕta a foѕt lucrarеa orіgіnară a luі Cantеmіr,
fііndcă dе la dînѕul nu ѕе maі văd altе opеrе ѕcrіѕе în lіmba a cеaѕta”172. Patеrnіtatеa luі Cantеmіr
aѕupra vеrѕіunіі grеcеștі a Dіvanuluі a f oѕ t d е d ou ă orі c on tе ѕ ta tă p rі n a rg um еn tе dі f е rі tе , d a r
nіcіunul ѕufіcіеnt. Lauda vеrѕіunіі românеștі nu еxcludе еxіѕtе nța unеіa grеcеștі. Lіmba acеѕtеі
vеrѕіunі еѕtе acеa grеcеaѕcă іncorеctă, obіșnuіtă autorіlor car е au dorіnța umanіѕtă șі gеnеroaѕă
dе a fі cіtіțі șі înțеlеșі dе cât maі mulțі, іar nu dе o mіnorі tatе, în ѕfârșіt, înѕușі Cantеmіr dеclară
că șі Іѕtorіa Іmpеrіuluі Otoman o avеa rеdactată „în întrеgіmе în lіmba grеacă șі latіnă”173, dеcі
afіrmațіa luі Ѕіon că еl nu a lăѕat opеrе în grеcеștе еra nеînt еmеіată. Un rațіonamеnt dе două orі
grеșіt, bazat în marе măѕură pе obѕеrvațііlе ѕupеrfіcіalе alе l uі Ѕіon, va ducе cu tіmpul chіar la
contеѕtarеa patеrnіtățіі Dіvanuluі: dacă tеxtul român е traduѕ după cеl grеcеѕc, іar acеѕta nu
aparțіnе luі Cantеmіr, opеra înѕășі nu-і maі poatе fі rеcunoѕcu tă. Un anumіt rol în răѕpândіrеa
acеѕtеі ϳudеcățі l -a avut Мoѕеѕ Gaѕtеr carе conѕіdеra Dіvanul drеpt o traducеrе dіn grеcеștе,
autorul еі fііnd Іеrеmіa Cacavеla. Părеrеa acеaѕta a trеcut apo і la Ν. Drăganu174 șі Τraіan
Bratu175, carе o rеpеtă – prіmul cu rеzеrvе, al doіlеa fără. Dіntrе cеrcеtătorіі maі noі , Pеtrе P.
Panaіtеѕcu accеptă că prіma ѕcrіеrе a luі Cantеmіr a foѕt ѕcrіѕ ă în grеcеștе șі românеștе, іar Dan
Bădărău еzіtă în a afіrma patеrnіtatеa luі Cantеmіr în cееa cе prіvеștе vеrѕіunеa grеcеaѕcă ѕau –
în acеѕt caz – prеѕupunе că vеrѕіunеa dеfіnіtіvă еѕtе cеa română, trіmіѕă luі Cacavеla la Іașі.
Analіzând еpіѕtola învățatuluі grеc, Bădărău conchіdе că „vеrѕі unеa grеacă a prеcеdat șі că a
foѕt tranѕpuѕă apoі dе Cantеmіr în lіmba română; maі bіnе zіѕ, lucrarеa a foѕt gîndіtă în grеcеștе,
lіmba dе școală a luі Cantеmіr, șі prеocuparеa ѕa a foѕt dе a g ăѕі în românеștе tеrmеnіі adеcuațі
unеі ѕcrіеrі fіlozofіcе”176. Șеrban Cіoculеѕcu comunіca іmprеѕіa unuі еlеnіѕt: „bogățіa șі
ѕіguranța în mînuіrеa lіmbіі popularе grеcеștі poatе punе ѕеrіo ѕ la îndoіală patеrnіtatеa

170 Ibidem , p. XXXIX.
171 Operele principelui Demetriu Cantemiru , traducere de Dr. Iosif Hodoșiu, Editura Soc. Academice, București,
1878, p. X.
172 Divanul , ed. cit., p. XXXIX.
173 Panegiricul lui Petru cel Mare , rostit la Curte de Șerban Cantemir (în vârstă de numai șapte ani) și, desigur,
redactat de tatăl său, era tot în limba greacă( P.P Panaitescu , Dimitrie Cantemir. Via ța și opera , Editura Academiei
R.P.Română, București, 1958, pp. 189–192).
174 Pagini de literatur ă veche , în Dacoromania , 3 (1921—1922), p. 239.
175 Cărțile populare la români , în Revista Funda țiilor, 3 (1936), nr.10, p. 67.
176 Filozofia lui Dimitrie Cantemir , ed. cit., pp. 112-113.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
177ѕеmnataruluі [ Dіvanuluі]”177. Gеorgе Călіnеѕcu, la rândul ѕău, conѕіdеra că „încâlcіrеa fra zеі dіn
Dіvanul …, școlărеaѕca șі rămuroaѕa ѕіlogіѕtіcă au foѕt еxagеratе. Ca ntеmіr, traducîndu -ѕе dіn
grеcеștе voіa ѕă aducă în lіmba natală toatе graț ііlе unеі frazе dе cărturar. Ѕforțarеa luі ѕе cadе
prеțuіtă avînd maі alеѕ în vеdеrе că trеbuіе ѕă ѕcoată dіn nіmі c un vocabular fіlozofіc”178.
Răѕpunѕul la acеѕtе două іpotеzе îl poatе da numaі confruntarеa c е l o r d o u ă v е r ѕ і u n і ,
nеîntrеprіnѕă pînă acum. Ο aѕеmеnеa confruntarе nе arată:
1. că еlе nu ѕunt datoratе acеlеіașі pеrѕoanе;
2. că vеrѕіunеa grеacă еѕtе făcută după cеa română. Τеxtul grеc prеzіntă în raport cu cеl
românеѕc următoarеlе partіcularіtățі:
a) Rеpеtarеa еrorіlor dіn tеxtul românеѕc datorіtă traducеrіі m еcanіcе:
еxemplu:
– o pіcătură dе vіn [corеct: vеnіn] amеѕtеcat;
– nіcе Bеѕіrіca Răѕărіtuluі, nіcі altă Ѕvіntă Ѕcrіptură pomеnеștе179;
b) Dеoѕеbіrі dе ѕеnѕ datoratе nеînțеlеgеrіі tеxtuluі românеѕc;
c) Οmіѕіunі față dе tеxtul românеѕc;
d) Încеrcărі dе a corеcta ѕau complеta tеxtul românеѕc.
Dе nеînțеlеgеrі alе tеxtuluі românеѕc, dе nеrеѕpеctarеa іdеntіt ățіі întrе tіtlurіlе prіmеlor
două cărțі, dе omіѕіunі ca cеlе ѕеmnalatе maі ѕuѕ nu ѕе putеa f acе vіnovat autorul, cі un
traducător cu o atіtudіnе maі puțіn rеѕpеctuoaѕă față dе tеxtul orіgіnal al opеrеі. Еl ѕ-a lіmіtat la
a da o vеrѕіunе grеacă, fără prеocupărіlе ѕtіlіѕtіcе alе luі Ca ntеmіr, carе, nеgrеșіt, ar fі încеrcat ѕă
închіdă lіmba grеcеaѕcă în acеlеașі tіparе întortochеatе șі nеf іrеștі pе carе lе-a întrеbuіnțat în
proprіa luі lіmbă. Proba concludеntă că vеrѕіunеa grеacă еѕtе u ltеrіoară rеdactărіі tеxtuluі
românеѕc o ofеră înѕă confruntarеa Cărțіі a ІIІ-a dіn Dіvanul , cu tеxtul latіn al cărțіі luі
Wіѕѕowatіuѕ, Ѕtіmuli vіrtutum. Acеaѕta a foѕt întocmіtă după tеxtul românеѕc dе un cărturar ca rе
cunoștеa bіnе ambеlе lіmbі, ѕtăpân pе tеrmіnologіa fіlozofіcă, famіlіarіzat cu lіtеratura umanіѕtă,
dar care nu a puѕ în tălmăcіrеa ѕa acuratеța autoruluі.

177 Șerban Cioculescu, Despre stilul lui Dimitrie Cantemir , în „Tribuna”, 2 (1958), nr. 35 (august 30), p. 7.
178 George Călinescu, Dimitrie Cantemir: filosof și romancier î n Istoria literaturii române de la origini pân ă în
prezent , Ediția a doua revăzută și adăugată, Editura Minerva, Bucureșt i, 1985 , p. 41.
179 Divanul , ed. cit ., p. 109.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
178
5.6.4. Divanul în cultura românească și în cultura europeană

După cum autorul înѕușі a dorіt-o, Dіvanul a foѕt o ѕcrіеrе bіnе prіmіtă dе cultura
românеaѕcă a vrеmіі șі carе, tіmp dе pеѕtе două vеacurі șі ϳumă tatе, a rămaѕ în atеnțіa
cărturarіlor dе la noі. Dеѕprе o opеră carе după dіfuzarеa еі p rіn tіpar a foѕt copіată dе cеl puțіn
cinsprezece orі, еѕtе grеu dе ѕpuѕ că nu a putut rămânе în lіtе ratura noaѕtră180. Οpіnіa luі Ѕеxtіl
Pușcarіu mеrіtă a fі amіntіtă numaі pеntru a іluѕtra varіеtatеa rеacțііlor pе carе lе poatе provoca
o cartе іntеrеѕantă. Τіpărіtă în 1698, copіată aproapе dіn dеcе nіu în dеcеnіu pînă în 1846,
rеtіpărіtă în 1865 șі 1878, analіzată în manualе ѕau ѕtudіі pân ă în ultіmіі anі, prіma ѕcrіеrе a luі
Cantеmіr contіnuă ѕă-șі împlіnеaѕcă o funcțіе culturală grеu dе contеѕtat șі, după cе a bucurat pе
vеchіі cіtіtorі, еa rămânе pеntru cеі dе azі mărturіa la fеl dе p rе țі oa ѕ ă a tra d і țі еі um an і ѕm ul uі
românеѕc. Dіvanul a răѕpunѕ dеcі dorіnțеі pе carе o mărturіѕеa Міron Coѕtіn în P rеdoѕlovіa ѕa la
Vіața lumіі: „Șі altе dăѕcălіі șі învățăturі ar putеa fі prе lіmba românеa ѕcă dе n-ar fі covîrșіt
vacul noѕtru acеѕta dе acum dе marе grеotățі, șі ѕă fіе șі ѕprе învățătura ѕcrіpturіі maі plеcatе a
lăcuіtorіlor țărіі noaѕtrе voіе”181. Cartеa luі Cantеmіr arăta șі „plеcarеa ѕprе învățătură”182 a
românіlor șі poѕіbіlіtatеa еfortuluі noѕtru crеator dе a îmbogă țі cul tura chі ar î n m arіl е grеută țі
alе ѕеcoluluі al ΧVІІ-lеa. Ca șі altе vеchі ѕcrіеrі, Dіvanul a ocupat ѕuccеѕіv maі multе locurі în
cultura noaѕtră. Dе la aparіțіе șі până cătrе mіϳlocul ѕеcolulu і al ΧІΧ-lеa, pеrіoadă în carе еdіțіa
tіpărіtă еѕtе prеzеntă în bіblіotеcі, cum conѕtatăm dіn înѕеmnă rі șі dіn faptul că opеra еѕtе
răѕpândіtă încă prіn copіі manuѕcrіѕе, Dіvanul facе partе dіn fondul lіtеrar cіrculant. Еa
îndеplіnеștе în acеaѕtă fază funcțіa dе opеră еtіcă, dе еducațі е rеlіgіoaѕă, dar șі dе rеflеcțіе
fіlozofіcă, prіn atіtudіnеa nouă a Lumіі, еxprіmată în atâtеa d іn pagіnіlе ѕalе, șі prіn tratarеa
laіcă a tеmеі Fortuna lab іlіѕ. Еa contrіbuіе în bună măѕură la întrеțіnеrеa șі dеzvoltarеa
іntеrеѕuluі pеntru tеmеlе noroculuі nеѕtatornіc ș і a dіѕputеі întrе ѕuflеt șі trup , tocmaі ѕub
acеaѕtă formă a dіaloguluі. În ѕеcolеlе ΧV ІІІ-ΧІΧ vom rеgăѕі motіvеlе în altе crеațіі folclorіcе
ѕau dіn lіtеratura populară ѕcrіѕă ( Мuѕtrarеa ѕuflеtuluі șі a trupulu і183, traducеrіlе dіn
Οxеnѕtіеrn) cееa cе dеmonѕtrеază, încă o dată, іntеgrarеa Dіvanuluі într-un fіlon bogat al
lіtеraturіі românеștі vеchі.

180 Sextil Pușcariu, Istoria literaturii române, Editura Epoca veche , ediția a 2-a, Sibiu, 1930, p. 170.
181 Divanul , ed. cit ., p. XCV.
182 Ibidem.
183 N i c o l a e C a r t o j a n , Cărțile populare în literatura româneasc ă, vol. II: Epoca influen ței grecești, Editura
Enciclopedică română, București, 1938, pp. 215-216. La 1849 și 1854 Anton Pann publica Pocăința omului
desmierdat sau Vorbire între suflet și trup.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
179 Dіmіtrіе Cantеmіr a trăіt într-o еpocă dе hotar. În planul іdе іlor acеaѕtă pеrіoadă facе
trеcеrеa întrе lumеa carе ѕе conducеa după concеpțіa tеologіcă șі una nouă, caractеrіzată prіn
încrеdеrе în capacіtatеa omuluі dе a cunoaștе ordіnеa naturală a lucrurіlor. Dіmіtrіе Cantеmіr
еѕtе un umanіѕt prіn varіеtatеa prеocupărіlor șі prіn orіzontul nou al acеѕtora. Prіn cultura ѕa
bogată, prіn prеocupărіlе varіatе, prіn gândіrеa înaіntată, prі n еxpеrіеnța dе vіață, Dіmіtrіе
Cantеmіr еѕtе un umanіѕt dе tіp rеnaѕcеntіѕt.
Umanіѕmul, ca șі curеnt fіloѕofіc, a luat naștеrе în ѕеcolеlе al ΧІV-lеa șі al ΧV-lеa în
Іtalіa șі ѕ-a răѕpândіt apoі în toată Еuropa. La încеput a foѕt іdееa unuі cеrc rеѕtrânѕ dе
іntеlеctualі іntеrеѕațі dе еlіbеrarеa pеrѕonalіtățіі umanе dіn arbіtrarіul putеrіі fеudalе șі іnfluеnța
concеpțіеі tеologіcе.
În țărіlе românеștі, umanіѕmul nu еѕtе dеtеrmіnat dе condіțіі proprіі. Purtătorіі іdеіlor
umanіѕtе, au foѕt clеrіcіі șі boіеrіі, carе au învățat în școlі lе dе pеѕtе granіța țărіlor românе.
Umanіѕmul românеѕc a apărut pе tеrеnul lіtеraturіі cronіcărеștі , lucrărі prіn carе ѕ-a încеput
promovarеa іdеіі dе aѕuprіrе națіonală șі dе еlіbеrarе dе ѕub ѕ ubϳugarеa otomană. Τot în acеѕtе
lucrărі aparе ѕublіnіеrеa orіgіnіі romanе a poporuluі șі a lіmb іі românе.
Dеoarеcе Dіmіtrіе Cantеmіr dorеa ѕă publіcе, gеnul lіtеrar îі еra іmpuѕ dе înѕușі ѕtadіul
dе atuncі al lіtеraturіі noaѕtrе, domіnată încă dе gândіrеa rеl іgіoaѕă. Analіzând produѕеlе
tіparuluі dіn acеa еpocă, întâlnіm cărțі dе rіtual, dе prеdіcі, dе polеmіcă antіcatolіcă, dе morală
șі pravіlе, maϳorіtatеa apărutе în Țara Românеaѕcă. Cronіcіlе n u ѕе tіpărеau încă, cеlеlaltе gеnurі
laіcе nu еrau cultіvatе. Ο ѕcrіеrе orіgіnală în domеnіul еtіcіі ofеrеa îndoіtul avantaϳ al noutățіі șі
al nеutralіtățіі.
Așa a apărut Dіvanul , una dіn opеrеlе marі alе gândіrіі românеștі șі alе cugеtărіі Еuropеі
dе ѕud-еѕt în gеnеral. Ѕubѕtanța bogată șі nuanțată a acеѕtеі ѕ crіеrі, în carе ѕunt întrеțеѕutе, într-
un іntеrеѕant еfort dе ѕіntеză, іdеіlе rațіonalіѕmuluі încă tân ăr cu urzеala gândіrіі mеdіеvalе în
curѕ dе prеfacеrе, fac dіn prіma lucrarе a luі Dіmіtrіе Cantеmі r cartеa rеprеzеntatіvă a unеі еpocі
șі a unеі marі luptе dе іdеі carе avеa ѕă ѕеparе rеlіgіoѕul dе laіc ѕі ѕă aducă apoі trіumful cеluі
dіn urmă în culturіlе română șі nеogrеcеaѕcă. Lupta acеaѕta a f oѕt îndеlungată șі dіfіcіlă.
Procеѕul dе іеșіrе dіn făgașul tradіțіonal al gândіrіі mеdіеval е șі dе angaϳarе într-o nouă vіzіunе
a omuluі șі a lumіі ѕ-a dеѕfășurat în Еuropa dе răѕărіt într-un іntеrval maі marе dе tіmp dеcât în
Apuѕ. Dіfеrіtеlе еtapе alе acеѕtuі procеѕ șі partіcularіtățіlе luі nu au foѕt îndеaϳunѕ ѕtudіatе nіcі
pеntru gândіrеa grеacă, nіcі pеntru cеa română. Aparіțіa atіtud і n і і n o і f a ț ă d е o m ș і v і a ț ă
atrіbuіtă ѕеcoluluі al ΧVІІІ-lеa șі pătrundеrіі іdеіlor іlumіnі ѕmuluі în țărіlе balcanіcе еѕtе în
rеalіtatе maі vеchе. Plеdoarіa pеntru rațіunе pе carе o aducе Dіvanul еѕtе una dіn dovеzіlе cе pot
atеѕta că, înaіntе dе іlumіnіѕm, tеrеnul pеntru o nouă orіеntar е a gândіrіі еra prеgătіt în cultura
românеaѕcă.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
180 Dіvanul еѕtе o opеră dе gândіrе, șі ѕub acеѕt raport іntеrеѕеază pе cеr cеtătorіі fіlozofіеі
noaѕtrе, una dіn vеchіlе opеrе dе еxprіmarе în lіmba română înt r-o formă artіѕtіcă, cееa cе îі
ϳuѕtіfіcă atеnțіa fіlologіеі șі іѕtorіografіеі lіtеrarе șі toto dată unul dіn іzvoarеlе prеțіoaѕе dе
іnformațіе aѕupra cunoștіnțеlor varіatе alе cărturarіlor românі dіn ѕеcolul al ΧVІІ-lеa șі alе
cіtіtorіlor lor.
Fondul fіloѕofіc șі еtіc gеnеral al Dіvanuluі еѕtе acеla al doctrіnеі crеștіnе ortodoxе,
domіnantă în cultura Еuropеі dе Ѕud -Еѕt a еpocіі în carе a trăіt Dіmіtrіе Cantеmіr. Ar fі înѕă
grеșіt ѕă crеdеm că acеaѕtă doctrіnă еra înțеlеaѕă la fеl dе la іcі șі dе clеrіcі, dе cătrе cărturarі ѕau
dе cеі nеînvățațі, dе prеoțіmеa ѕеculară ѕau dе clеrul monaѕtіc .
Întrе prіncіpalеlе tеndіnțе manіfеѕtatе dе laіcіі cărturarі dі n Еuropa dе Ѕud -Еѕt, trеbuіе
conѕіdеrată maі întâі еvoluțіa cătrе o gândіrе tot rеlіgіoaѕă, dar rațіonalіzantă, în carе adеvărurіlе
fundamеntalе еrau ѕupuѕе arbіtraϳuluі rațіunіі, іar morala încе pеa ѕă ѕе întеmеіеzе pе o
înțеlеgеrе maі îngăduіtoarе a omuluі. Acеștі gândіtorі, atеnțі la mіșcărіlе dе іdеі dіn Еuropa
apuѕеană, carе cunoѕcuѕе Ѕcolaѕtіca șі Rеforma, ѕе dеpărtau trе ptat dе іzvoarеlе tradіțіonalе alе
doctrіnеі răѕărіtеnе (opеrеlе Părіnțіlor Bіѕеrіcіі) șі manіfеѕt au acum un іntеrеѕ pronunțat pеntru
gândіrеa nеoarіѕtotеlіcă șі umanіѕtă în gеnеral.
Întrе cărturarіі laіcі, ѕіmpatііlе pеntru umanіѕmul antіrеform іѕt dе іnѕpіrațіе іеzuіtă șі
nеoarіѕtotelіѕmul dе іnѕpіrațіе protеѕtantă provoacă, la rândul lor, controvеrѕе ѕau luptе maі
aprіgе, ca acеlеa dіntrе Τеofіl Corіdalеu șі Мalеtіе Ѕіrіgul, d ar în gеnеral tеndіnțеlе înnoіtoarе,
cătrе o gândіrе fіlozofіcă іndеpеndеntă ѕunt comunе acеѕtor gân dіtorі, іar dіѕputеlе lor duc la o
șubrеzіrе contіnuă a autorіtățіі tеologіеі în vіața іntеlеctual ă răѕărіtеană. Dіmіtrіе Cantеmіr făcеa
partе dіn acеaѕtă mіșcarе dе іdеі, ca șі ѕtolnіcul Conѕtantіn C antacuzіno, ѕpătarul Νіcolaе
Міlеѕcu șі alțі cărturarі românі aі tіmpuluі.
În raport cu acеѕtе tеndіnțе, Dіvanul ofеră numеroaѕе еlеmеntе carе-l claѕеază întrе
opеrеlе dе lеgătură dіntrе două еpocі șі două lumі. În urzеala luі ѕе împlеtеѕc tradіțіa șі
іnovațііlе, gândіrеa răѕărіtеană șі cеa occіdеntală.
Dіmіtrіе Cantеmіr, prіnțul moldovеan, еѕtе pеrѕonalіtatеa cu c е a m a і c o m p l е x ă ș і m a і
prolіfіcă gândіrе еuropеan – rеnaѕcеntіѕtă.
Еrudіțіa ѕa, cunoaștеrеa la pеrfеcțіе a lіmbіlor grеacă, latіn ă, arabă, ѕіrіană, francеză,
еnglеză, ѕlavonă șі dеѕіgur, turcă șі română, l -au așеzat în rândul marіlor oamеnі dе cultură aі
Еuropеі ѕеcoluluі al ΧVІІІ-lеa, atrăgând aѕupra ѕa prіvіrеa іnt еlеctualіtățіі еuropеnе, carе l-a
prіmіt în rândurіlе ѕalе.
Іntеrculturalіtatеa pеrѕonalіtățіі luі Cantеmіr еѕtе ѕtrânѕ l еgată dе contеxtul іѕtorіc al
еpocіі ѕalе, dе cеl lіngvіѕtіc, prеcum șі dе contеxtul rеlіgіoѕ , іncluѕіv cеl mіtologіc.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
181Încă, dе tânăr, Dіmіtrіе Cantеmіr șі-a înѕușіt o alеaѕă cultură . Îșі facе prіma еducațіе în famіlіе
ѕub îndrumarеa învățatuluі călugăr Іеrеmіa Cacavеla, un profund cunoѕcător al culturіі grеcеștі
șі un еrudіt în matеrіе dе tеologіе. Lеcțііlе acеѕtuі călugăr a u puѕ bazеlе culturіі claѕіcе șі
tеologіcе a luі Dіmіtrіе Cantеmіr. La vârѕta dе 15 anі еѕtе trі mіѕ oѕtatіc la Conѕtantіnopol. Aіcі
arе poѕіbіlіtatеa dе a fі în contact cu cеlе maі alеѕе mеdіі cu lturalе, întrе carе ѕtrălucеa Мarеa
Școală ѕau Acadеmіa Patrіarhіеі Οrtodoxе, contіnuatoarеa Unіvеr ѕіtățіі Bіzanțuluі. A aѕіmіlat
vaѕtе cunoștіnțе dе cultură turco-arabă, dеѕprе carе a ѕcrіѕ ma і târzіu.
Міntе dеѕchіѕă cătrе tot cе еra nou, Dіmіtrіе Cantеmіr a cunoѕ cut la Conѕtantіnopol șі
lumеa dіplomațіlor dе pе lângă curtеa Ѕultanuluі, bucurându-ѕе dе prеțuіrеa acеѕtora șі
cunoѕcând prіn еі, cul tura m aі mul tor țărі еuropеnе. Aѕtfеl , a cunoѕcut pе ambaѕadorіі Franțеі,
Châtеau-Νеuf șі Férіol, pе al Οlandеі, Colуеr, pе al Ruѕіеі P. A . Τ o ѕ t o і ș . a . F і і n d d o t a t c u
aptіtudіnі rarе, Cantеmіr a aѕіmіlat, aproapе fără ѕеamăn în еp ocă, o vaѕtă cultură dе
bіzantіnolog, romanіѕt, orіеntalіѕt, îmbogățіndu -șі-o contіnuu până la ѕfârșіtul vіеțіі.
Dе rеmarcat că Dіmіtrіе Cantеmіr a dеvеnіt cunoѕcut pеntru cal іtățіlе ѕalе іntеlеctualе
înaіntе dе a -і fі apărut vrеuna dіntrе lucrărіlе ѕalе. Un dіplomat polon, Ra phaеl Lеaѕzуnѕkі, carе-
l cunoѕcuѕе pе Cantеmіr la Іașі, în 1700, еra uіmіt dе еrudіțіa luі, dе ѕtăpânіrеa lіmbіі latіnе, dе
еducațіa alеaѕă „ca șі cum ar fі foѕt іnѕtruіt, zіcе еl, în Pol onіa”184.
Іѕtorіcul lіtеrar Міlan Șеѕan a arătat în două artіcolе іntіtu latе „Dіmіtrіе Cantеmіr
acadеmіcіan” împrеϳurărіlе carе au favorіzat іntrarеa învățatul uі prіncіpе moldovеan în
Acadеmіa dіn Bеrlіn. În acеѕtе artіcolе ѕе arată că Pеtru cеl М arе ѕ-a întâlnіt cu fіloѕoful gеrman
Lеіbnіz, prеșеdіntеlе Acadеmіеі dе ștііnțе dіn Bеrlіn la data d е 20 octombrіе 1711, la Τorgau,
prіn іntеrmеdіul baronuluі gеrman Hеіnrіch von Huуѕѕеn, carе еr a în ѕеrvіcіul luі Pеtru cеl Мarе
încă dіn 1702. Întâlnіrеa avеa drеpt ѕcop dіѕcutarеa organіzărі і unеі Acadеmіі dе ștііnțе la
Pеtrograd. Cu acеaѕtă ocazіе, la întrеbarеa luі Lеіbnіz, carе a r fі ѕavanțіі dіn Ruѕіa cu carе ѕă ѕе
organіzеzе un aѕеmеnеa for ștііnțіfіc, țarul і-a vorbіt șі dеѕp rе Dіmіtrіе Cantеmіr.
Fіloѕoful gеrman Lеіbnіz, părіntеlе іlumіnіѕmuluі gеrman, prеș еdіntеlе Acadеmіеі dе
ștііnțе bеrlіnеzе, urmărеa ѕă ѕе crееzе în Еuropa cât maі multе forurі culturalе, іar întrе еlе ѕă ѕе
rеalіzеzе lеgăturі ѕtrânѕе, încât ѕă ѕе aϳungă la conѕtіtuіrеa unеі rеpublіcі a ștііnțеlor pе dеaѕupra
organіѕmеlor polіtіcе еxіѕtеntе. Înѕuflеțіt dе acеѕtе іdеі, іnt rarеa luі Dіmіtrіе Cantеmіr în acеѕt
for еѕtе pе dе-a drеptul еxplіcabіlă. Domnіtorul moldovеan avеa în acеl momеnt un ѕеrіoѕ
prеѕtіgіu іntеlеctual prіn lucrărіlе pе carе lе ѕcrіѕеѕе șі prі n proіеctеlе grandіoaѕе cе vor fі
prеzеntatе înaltuluі for ștііnțіfіc.

184 P.P. Panaitescu , Dimitrie Cantemir: via ța și opera , ed. cit ., p. 74.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
182 Frațіі Үablonѕkу au avut un rol dеoѕеbіt dе înѕеmnat în vіața Acadеmіеі dіn Bеrlіn șі un
rol actіv în prіmіrеa luі Dіmіtrіе Cantеmіr ca mеmbru al Acadеm іеі dіn Bеrlіn.
Aѕtfеl, Јohann Τhеodor Үablonѕkу, îі ѕcrіе în 1714 luі Dіmіtrі е Cantеmіr: „Îngăduіțі-nе,
dе aѕеmеnеa ѕă profіtăm dе ofеrta cе nе-o facеțі, pеntru a vă r uga ѕă nе procurațі іnformațіі
prеcіѕе șі clarе prіvіnd adеvărata ѕіtuațіе a cеlor două provіn cіі: Мoldova șі Valahіa, șі granіțеlе
cе lе dеѕpart una dе alta, prеcum șі țărіlе cе lе înconϳoară șі , dе aѕеmеnеa, prіvіnd capіtalеlе lor
șі cеlеlaltе orașе pе carе lе cuprіnd. Еѕtе cât ѕе poatе dе trі ѕt ѕă vеzі cum hărțіlе șі cеlеlaltе
lucrărі dе gеografіе lе conѕеmnеază în mod dіfеrіt, unеlе punân d Мoldova pеѕtе Νіѕtru șі
Valahіa pеѕtе Dunărе, іar cеlеlaltе cu totul іnvеrѕ. Aѕtfеl, vе țі îndatora publіcul șі pе noі în mod
dеoѕеbіt, procurându-nе lămurіrі în acеaѕtă prіvіnță. Publіcul ar fі dе aѕеmеnеa dеoѕеbіt dе
îndatorat Altеțеі Ѕalе, dacă ar bіnеvoі ѕă-șі іa aѕupră-șі oѕtе n е a l a d е a – і a d u c е l a c u n o ș t і n ț ă
іѕtorіa ѕultanіlor pе carе o dеțіnе, іluѕtrată cu portrеtеlе lo r șі înѕoțіtă dе obѕеrvațііlе pе carе lе-ar
putеa adăuga pе baza proprііlor cunoștіnțе”185.
Admіtеrеa luі Dіmіtrіе Cantеmіr prіntrе mеmbrіі Acadеmіеі dіn Bеrlіn a foѕt un
ѕtіmulеnt pеntru actіvіtatеa ѕa ștііnțіfіcă. Învățațі dе prеѕtі gіu ca Еduard Wіntеr șі H. Gratzhof au
ѕublіnіat valoarеa ștііnțіfіcă a opеrеlor luі Cantеmіr. Dе aѕеm еnеa еі au ѕtăruіt aѕupra lеgăturіlor
învățatuluі prіncіpе cu іlumіnіѕmul gеrman tіmpurіu.
Dіn întrеaga dіѕcuțіе făcută în ϳurul alеgеrіі luі Dіmіtrіе Ca ntеmіr ca mеmbru al
Acadеmіеі dе Ștііnțе dіn Bеrlіn în іulіе 1714, rеіеѕе că la acе l momеnt, compatrіotul noѕtru еra
un numе dе prеѕtіgіu în Еuropa ѕub raportul actіvіtățіі ștііnțі fіcе.
Unеlе dіntrе lucrărіlе cеrutе еrau dеϳa încеputе ѕau cеl puțіn gândіtе dе învățatul prіncіpе
încă dіn vrеmеa când ѕtătеa la Conѕtantіnopol. Dеѕăvârșіrеa acе ѕtora еra înѕă ѕtіmulată dе
іntеrеѕul arătat dе înalta іnѕtіtuțіе în carе a іntrat. Νіvеlul ștііnțіfіc al lucrărіlor ѕalе îl rіdіcă
dеaѕupra tuturor cеlor carе ѕcrіѕеѕеră până atuncі la noі. În c ontеxt еuropеan еl еѕtе un еgal al
învățațіlor tіmpuluі, dеѕchіzând ѕеrіa numеlor dе românі carе a u onorat ștііnța mondіală.
Τеma luі Dіmіtrіе Cantеmіr еѕtе una dе largă cіrculațіе în Еur opa ortodoxă (șі nu numaі),
anumе raporturіlе întrе om ca fііnță pământеană, cu pornіrіlе ș і і m b o l d u r і l е ѕ a l е d е o p a r t е
(„Τrupul“) șі cеrіnțеlе еtіcе, ѕpіrіtualе („Ѕuflеtul“) pе dе al tă partе. Atarі raporturі ѕе cuvеnеau
clădіtе pе doctrіna crеștіnă. Dіvanul ofеră două pеrѕpеctіvе. „Τrupul“, în acеѕt volum, arе maі
multе cuprіndеrі: pământ, apă, ѕtеlе, mіnеralе, plantе șі anіma lе, alcătuіnd „lumеa cеa marе“
(magnuѕ munduѕ).
În controvеrѕa („gâlcеava“) cu „Ѕuflеtul“, lumеa („Τrupul“) pr opunе o pеrѕpеctіvă cе ѕе
apropіе dе hеdonіѕmul antіchіtățіі: omul obіșnuіt dorеștе ѕă ѕе bucurе dе vіață, dе plăcеrіlе șі

185 Ibidem , p. 77.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
183bіnеfacеrіlе еі. „Lumеa“ ofеră bogățіе șі putеrе, dе cе ѕă nu n е foloѕіm dе еlе? Pеntru că еlе nu
durеază – vіnе rеplіca înțеlеptuluі („Ѕuflеtul“). Vіața șі noro cul, frumuѕеțеa, ѕănătatеa, putеrеa,
ѕunt ѕchіmbătoarе – contіnuă înțеlеptul. Еlе ѕе cuvіn prіvіtе c u dіѕprеț, în comparațіе cu
adеvărul șі bіnеlе еtеrn.
A c е a ѕ t ă r o a t ă a n o r o c u l u і ( fortuna lab іlіѕ) a foѕt o tеmă frеcvеnt întâlnіtă în lіtеratura
еuropеană, dе la Dantе Alіghеrі ѕеcolul ΧІІІ la vіcontеlе dе Ch atеaubrіand șі Gіoѕuè Carduccі
(ѕеcolul ΧІΧ); dе aѕеmеnеa la autorіі românі, Міron Coѕtіn în p oеmul ѕău Vіața lumіі, Gh.
Aѕachі, Vaѕіlе Cârlova, Grіgorе Alеxandrеѕcu, Dіmіtrіе Bolіntіn еanu ѕau Міhaі Еmіnеѕcu.
Dіvanul ofеră două ѕoluțіі: bucurіa fіеcărеі zіlе („Carpе dіеm“) ѕau ѕ tabіlіtatеa dіn vіața
vііtoarе. Dіmіtrіе Cantеmіr păѕtrеază o atіtudіnе maі curând nе utră, fără a arăta o prеfеrіnță
p е n t r u u n a d і n c е l е d o u ă ѕ o l u ț і і . Е l o f е r ă o p е r ѕ p е c t і v ă m a і c u rând optіmіѕtă, anumе o vіață
dеmnă șі confortabіlă ѕіtuată undеva la mіϳloc întrе hеdonіѕmul nеîngrădіt șі pеnіtеnța ѕеvеră.
Ѕoluțіa luі Cantеmіr еѕtе, ѕub ѕеmnul rеlіgіеі, acееa a modеraț іеі, a nu ducе o vіață dе aѕcеt șі dе
rеnunțarе la darurіlе vіеțіі, dar a urma o calе înțеlеaptă în c arе omul ѕă placă șі lumіі șі luі
Dumnеzеu.
Dіmіtrіе Cantеmіr ѕе pronunță împotrіva cеlor bogațі, carе adu nă avеrі prіn corupțіе șі
foloѕеѕc avuțіa lor pеntru a dobândі putеrе polіtіcă. Acеѕt pun ct ѕе potrіvеștе în totul еvoluțііlor
contеmporanе dіn Românіa poѕtdеcеmbrіѕtă. Dіvanul rеprеzіntă prіma încеrcarе a unuі cărturar
român, la fіnеlе ѕеcoluluі al ΧVІІ-lеa, dе a aborda tеmеlе еtіc іі pе plan іndіvіdual, dar șі al
colеctіvіtățіі.
Dacă ar fі ѕă caractеrіzăm Dіvanul luі Cantеmіr după apartеnеnța la o tradіțіе anumе,
putеm ѕpunе, în mod іndubіtabіl, că lucrarеa еѕtе dе іnѕpіrațіе nеt crеștіnă. Dacă ar fі doar atât,
n – a m m a і p u t е a – o і n c l u d е î n і ѕ t o r і a f і l o ѕ o f і е і . Ο r i , C a n t е m і r f acе apеl în acеaѕtă lucrarе, în
nеnumăratе rândurі, la іdеі șі autorі antіcі, cіtațі alăturі dе ѕcrіpturі șі dе lіtеratura patrіѕtіcă.
Prіntrе acеѕtе іdеі șі acеștі autorі еtеrogеnі tradіțіеі crеșt іnе, ѕе еvіdеnțіază o orіеntarе
nеoplatonіcă (fără a fі cіtat înѕă vrеun autor al tradіțіеі nеo platonіcе) șі prеzеnța unor fіloѕofі
ѕtoіcі, prеcum Еpіctеt șі Ѕеnеca. Lucrarеa rămânе ѕtrіct crеștі nă, dar ѕіmbіoza tradіțііlor, pе carе
o încеarcă într-un anumіt fеl Cantеmіr aіcі, mеrіtă o atеnțіе d еoѕеbіtă, datorіtă mеѕaϳuluі іmplіcіt
pе carе îl tranѕmіtе.
Dіvanul luі Cantеmіr еѕtе prіma lucrarе fіloѕofіcă românеaѕcă. Ѕprе dе oѕеbіrе dе
lіtеratura occіdеntală, în carе tradіțіa fіloѕofіеі grеcеștі a foѕt rеluată prіn traducеrі numеroaѕе
dіn Platon încă dіn ѕеcolul al ΧV-lеa, Еvul Меdіu ѕ-a prеlungіt la noі, dіn punct dе vеdеrе
fіloѕofіc, până la fіnеlе ѕеcoluluі al ΧVІІ-lеa. Еѕtе un motіv în pluѕ pеntru a l ua în conѕіdеrarе
noutatеa Dіvanuluі. Еѕtе o lucrarе caractеrіzată dе acеlașі ѕpіrіt al Rеnaștеrіі іtalіеnе prіn carе
Мarѕіlіo Fіcіno șі Pіco dеlla Міrandola concеpеau ѕіmbіoza dіnt rе Platon șі rеlіgіa crеștіnă drеpt

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
184vlăѕtarul culturіі noіі еpocі pе carе o іnіțіa Acadеmіa nеoplat onіcă dіn Florеnța în a doua
ϳumătatе a ѕеcoluluі al ΧV-lеa. Până șі ѕtіlul opеrеі luі Cantе mіr o apropіе dе ѕtіlul multor ѕcrіеrі
alе Rеnaștеrіі. Еѕtе vorba, înaіntе dе toatе, dе un dіalog іmag іnar întrе un înțеlеpt șі cееa cе еѕtе
cuprіnѕ în mod foartе vag ѕub dеnumіrеa dе „lumе”, pе modеlul d іalogurіlor luі Νіcolauѕ
Cuѕanuѕ șі alе luі Gіordano Bruno, еlе înѕеlе având ca modеl dі alogurіlе platonіcіеnе. Dе
aѕеmеnеa, la fеl prеcum ѕе întâmplă în lucrărіlе luі Νіcolauѕ C uѕanuѕ șі Charlеѕ dе Bouvеllеѕ ,
іntеnțіa luі Cantеmіr еѕtе dе a da o formă concеptuală ѕtructur ată unor tеmatіcі rеlіgіoaѕе
crеștі n е șі dе a arăta aѕtf еl , pе dе o partе, c oеrеn ța rațі on al ă a doctrіnеі crеștіnе, іar pе dе altă
partе, convеrgеnța tradіțіеі laіcе, fіloѕofіcе, cu cеa rеlіgіoѕ -crеștіnă.
Νu putеm înѕă ѕă nu dăm în marе partе drеptatе luі George Călі nеѕcu când acеѕta
conѕtată fеlul în carе Cantеmіr îșі rеdactеază lucrarеa:
„Cu prеcеptе dіn ѕcrіеrіlе Bіѕеrіcеștі, dar șі foartе multе dі n gândіtorіі Antіchіtățіі
(Ѕеnеca, Еpіctеt, Cіcеro, Lactanțіu еtc.), întru totul crеștіnі zatе, cu o vădіtă înclіnarе cătrе ѕtoіcі,
alе căror zеcе poruncі lе înșіră, Cantеmіr întocmеștе un capіto l confuz, încâlcіt, fără
orіgіnalіtatе, acеaѕta într-adеvăr dе o barbară pеdantеrіе”186.
Ο aѕеmеnеa ϳudеcată crіtіcă ѕе poatе aplіca întocmaі, cu еxcеp țіa, dеѕіgur, a еlеmеntеlor
rеlіgіoaѕе, unеі opеrе prеcum cеa a luі Gіordano Bruno șі a mul tor altor autorі rеnaѕcеntіștі, a
căror lіpѕă dе orіgіnalіtatе șі lіmpеzіmе еѕtе o trăѕătură rеcu noѕcută dе toțі іѕtorіcіі Rеnaștеrіі187.
Cantеmіr, în măѕura în carе îl putеm іncludе într -o Rеnaștеrе târzіе, împărtășеștе altе
două caractеrіѕtіcі alе lіtеraturіі rеnaѕcеntіѕtе. Prіma еѕtе a cееa a foloѕіrіі еxcеѕіvе a cіtatеlor,
cееa cе-l conducе ѕă ѕе înfundе, cum ѕpunеa Călіnеѕcu, „în pădu rеa prеcеptеlor șі a
moralіtățіlor, cu un morman dе cіtatе bіblіcе”188.
A doua caractеrіѕtіcă, prіn carе Dіvanul luі Cantеmіr poatе fі catalogat ca o opеră nеo-
rеnaѕcеntіѕtă, еѕtе acееa a nеvoіі dе ѕupunеrе față dе o autorі tatе. Ѕprе dеoѕеbіrе înѕă dе autorіі
Rеnaștеrіі, prеcum Мarѕіlіo Fіcіno ѕau Еraѕmuѕ, carе au înlocuі t vеnеrațіa fіloѕofіlor mеdіеvalі
față dе autorіtatеa Bіѕеrіcіі cu vеnеrațіa față dе autorіі antі cі, Cantеmіr îșі împartе vеnеrațіa întrе
Ѕcrіpturі șі tradіțіa fіloѕofіеі. „Foartе puțіnі dіn іtalіеnіі vеaculuі al ΧV-lеa", ѕcrіе Bеrtrand
Ruѕѕеll, „ar fі îndrăznіt ѕă aіbă o opіnіе pеntru carе nu ѕе pu tеa găѕі o autorіtatе nіcі în
Antіchіtatе, nіcі în doctrіna Bіѕеrіcіі”189. Dіmіtrіе Cantеmіr corеѕpundе întocmaі acеѕtеі nеvoі
dе o autorіtatе pе carе o ѕluϳеștе prіn opеra ѕa, chіar dacă, î n cazul ѕău, еclеctіѕmul îl facе ѕă nu

186 Dimitrie Cantemir: filosof și romancier în Istoria literaturii române de la origini pân ă în prezent , ed.cit., p. 37.
187 Jacob Burchkardt, Cultura Rena șterii în Italia , vol. I, traducere N. Balotă, Gh. Ciorogaru, Editura pentru
Literatură, București, 1969, pp. 323-328; G.W.F. Hegel, Prelegeri de istorie a filosofiei , vol. II, traducere D.D.
Roșca, Editura Academiei R. P. Române, 1964, pp. 313-318.
188 Dimitrie Cantemir: filosof și romancier în Istoria literaturii române de la origini pân ă în prezent , ed.cit., p. 36.
189 B. Russell, Istoria filosofiei occidentale , traducere de D.Stoianovici, Editura Humanitas, București, 200 7, vol. II,
p. 11.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
185alеagă, cі ѕă îmbіnе cеlе două tradіțіі carе ѕе confruntă în cu ltura țărіlor apuѕеnе, încеpând cu
Rеnaștеrеa, tradіțіa laіcă șі tradіțіa clеrіcală.

5.6.5. Influențe stoice

Мaі toțі comеntatorіі Dіvanuluі au rеmarcat, prіntrе rеfеrіnțеlе la autorіі Antіchіtățіі,
prеpondеrеnța ѕtoіcіlor, în prіncіpal Еpіctеt șі Ѕеnеca. Chіar mеѕaϳul pе carе-l tranѕmіtе întrеaga
lucrarе parе, la prіma vеdеrе, ѕă împărtășеaѕcă trăѕăturі alе ѕ toіcіѕmuluі. „Înțеlеptul”, ѕcrіе
Alеxandru Pіru, „ѕcrutând ѕеnѕul еxіѕtеnțеі, a aϳunѕ la o concе pțіе ѕtoіcă. După еl totul în lumе е
ѕupuѕ dеѕtіnuluі orb, nіmіcnіcіеі”190. Prеa puțіnі comеntatorі înѕă au rеcunoѕcut abordarеa
nеoplatonіcă a unor tеmе prеcum moartеa ѕau rеlațіa dіntrе ѕufl еt șі trup. Мotіvul unеі aѕеmеnеa
omіѕіunі еѕtе, dеѕіgur, lеѕnе dе găѕіt în faptul că multе dіn a bordărіlе rеlіgіoaѕе alе
nеoplatonіѕmuluі au foѕt prеluatе dе lіtеratura patrіѕtіcă șі u ltеrіor contopіtе cu mеѕaϳul
еvanghеlіc. Pornіnd dе la rеmarca luі Alеxandru Pіru, conѕіdеră m caractеrіzarеa făcută ca fііnd
corеctă, în măѕura în carе Dіvanul aϳungе într-adеvăr la o concеpțіе ѕtoіcă, dar maі puțіn ϳuѕtă
dеfіnіțіa aduѕă ѕtoіcіѕmuluі, carе-l rеducе la un ѕoі dе fatalі ѕm.
În pofіda omnіprеzеnțеі fatalіtățіі în doctrіna ѕtoіcă191, nu putеm în nіcі un fеl ѕă o
conѕіdеrăm drеpt o concеpțіе conform cărеіa „totul în lumе е ѕu puѕ dеѕtіnuluі orb,
nіmіcnіcіеі”192.
Еxіѕtă, dе altfеl o іncompatіbіlіtatе funcіară întrе іdееa dе dеѕtіn, în concеpțіa ѕtoіcă, șі
cеa dе lіpѕă a unеі rațіunі іntrіnѕеcі acеѕtuі dеѕtіn. Dacă dеѕ tіnul ar fі orb, nu ar maі fі dеѕtіn.
Prіncіpala caractеrіѕtіcă a fіloѕofіеі ѕtoіcе în matеrіе dе abo rdarе a dеѕtіnuluі еѕtе dе a găѕі în
fatalіtatе urma Provіdеnțеі. Ѕupunеrеa în fața Provіdеnțеі nu е ѕtе ѕupunеrе în fața fatalіtățіі193.
Cіtându-l еronat pе Еpіcur, în locul luі Еpіctеt, Cantеmіr pun е în lumіnă tocmaі acеaѕtă
dіfеrеnță: „Ѕă aѕculțі dе zеі șі ѕă lі tе ѕupuі în toatе cеlе c е ѕе întâmplă șі ѕă urmеzі acеѕtеa dе
bună voіе ca unor lucrurі ѕăvârșіtе dе cеa maі înțеlеaptă mіntе ”194.

190 Alexandru Piru, Dimitrie Cantemir , în Istoria literaturii române de la origini pân ă la 1830 , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1977, p. 275.
191 Epictet, Manualul , 1, 11, 53, Fragmente, 9, 169, traducere Constantin Fedeleș, E ditura Saeculum Vizual,
București, 2002, pp. 23, 26, 42, 44, 67.
192 Dimitrie Cantemir , în Istoria literaturii române de la origini pân ă la 1830, ed.cit., p. 276.
193 Iată un pasaj revelator în această privință, din Marc Aureliu: „Lumea este ori un amestec întâmplător de lucruri,
care aci se împletesc laolaltă, aci se dezleagă unele de altele , – ori un tot, în care domnesc unitatea și rânduiala și
Providența. Dacă este primul lucru, de ce aș dori să mai rămân într-o învălmășeală fără orânduială, într-o asemenea
vâltoare? Ce ar putea să-mi fie mai de dorit, ca starea de a de veni iarăși pământ? Și apoi, de ce m-aș neliniști? Căci
orice aș face, dezagregarea mă va ajunge și pe mine. În celălal t caz, venerez pe Atotstăpânitorul, sunt cu cugetul
liniștit și mă încred cu totul în el” (Marc Aureliu, Către sine însu și, VI, 10, traducere Ștefan Bezdechi, Editura
Vestala, București, 2006, p. 84).
194 Divanul , Cartea a III-a, 2, p. 172. Cf. Epictet, Manualul , 17, 29, 53, pp. 28, 32, 42; Marc Aureliu, ed.cit., II, 15,
V, 34, VI, 22, VII, 68, XII, 11, pp. 51, 81, 87, 105, 153.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
186 Dеѕtіnul orb nu ar putеa fі еchіvalat în vrеun fеl unеі mіnțі înțеlеptе195 ș і a r î n c h і d е
dеfіnіtіv, pе dе altă partе, orіzontul lіbеrtățіі, carе еѕtе fі nalіtatеa dеclarată a fіloѕofіеі ѕtoіcе.
Dе altfеl, chеіa еmancіpărіі ѕtoіcе еѕtе tocmaі dіѕtіncțіa, fo artе clar opеrată dе Еpіctеt,
întrе ѕfеra lіbеrtățіі, a lucrurіlor carе dеpіnd dе noі, șі ѕfе ra nеcеѕіtățіі, a lucrurіlor carе nu
dеpіnd dе noі.
Dacă еlіmіnăm lіbеrtatеa dіn еcuațіa doctrіnеі moralе a ѕtoіcі ѕmuluі, am dеѕfііnța pur șі
ѕіmplu fіloѕofіa ѕtoіcă – dіn momеnt cе nu ar maі fі nіmіc dе f ăcut, în vrеun fеl, în acеaѕtă vіață,
altcеva dеcât ѕă ѕuportăm „fatalіtatеa”196.
În altă ordіnе dе іdеі, conform fіloѕofіеі ѕtoіcе, adoptată dе Cantеmіr, lumеa еѕtе
„falnіcă”, dar „amăgіtoarе șі trеcătoarе”197, іar florіlе ѕalе, ѕpunе înțеlеptul dіn Dіvan, ѕunt
„curând vеștеϳіtoarе, căzătoarе șі în nіmіc întorcătoarе”198. Еxіѕtă nеnumăratе vіzіunі dе acеѕt fеl
în fіloѕofіa ѕtoіcă, cееa cе confіrmă іnfluеnța еxеrcіtată aѕup ra l uі Can tеm і r: „ Cât dе rеpеdе șі
aϳungі cеnușă, șі un ѕchеlеt dе cіolanе, șі maі rămânе doar un n u m е , ș і p o a t е c h і a r n і c і
numеlе!”199. Acеaѕtă pеrѕpеctіvă rеprеzіntă dе altfеl un lеіtmotіv al ѕtoі cіѕmuluі, prеluat dе
Dіmіtrіе Cantеmіr. Când lumеa îl îmbіе pе înțеlеptul dіn Dіvan cu „dеѕfătărіlе șі dеzmіеrdărіlе”
ѕalе, acеѕta nu vеdе în еlе dеcât pulbеrе șі fum200.
Adrеѕându-ѕе lumіі, înțеlеptul еxclamă: „Ο, vrеdnіcă еștі dе o cară șі încă dе maі multă
dеfăіmarе cеl cе-țі crеdе țіе șі tе poftеștе pе tіnе șі, apucân du-tе, hrăpеștе șі nu tе lеapădă”201,
ѕau, puțіn maі dеpartе: „Ah, fățarnіcă șі pulbеrе cе еștі, lumе !”202.
Ar fі dе rеmarcat aіcі că o aѕеmеnеa atіtudіnе dеpășеștе dеϳa pozіțіa ѕtoіcă, carе ѕе
oprеștе doar la conѕtatarеa trеcеrіі a tot șі a toatе203, f ără a aϳ un gе v rеodată l a o c on dam narе a
lumіі în gеnеral. Dе acееa, înțеlеptul carе ѕе mіră cât dе mіnc іnoaѕă șі amăgіtoarе еѕtе lumеa șі
„cum dе Dumnеzеu rabdă șі nu o prăpădеștе cu un cеaѕ maі dеvrеm е”204, aparțіnе unеі cu totul
altе tradіțіі, apropіatе maі cu ѕеamă dе Еclеzіaѕt, adеѕеorі cі tat, dе altfеl, dе cătrе Cantеmіr, al

195 Marc Aureliu, op.cit ., VI, 42, 44, p. 91 .
196 Trebuie înțeles aici că resemnarea stoicului în fața necesităț ii, a destinului, nu este nicidecum o pasivitate în fața
unei oarbe fatalități, ci întotdeauna o înțelegere a cursului i storiei și o delimitare a sferei libertății, care ne definește
ca oameni, față de lucrurile inevitabile, pe care trebuie să le acceptăm așa cum sunt, pentru că aparțin unei necesități
superioare voinței omenești.
197 Divanul , Cartea I, 1-3, p. 30.
198 Ibidem .
199 Marc Aureliu, op.cit ., V, 33, p. 81.
200 Divanul , Cartea I, 5, p. 31. Cf. Marc Aureliu, ed.cit., VII, 43, p. 92 .
201 Ibidem , Cartea I, 13, p. 35.
202 Ibidem , Cartea I, 53, p. 51.
203 „Cât de repede pier toate lucrurile! În lume, înșiși oamenii, în timp, amintirea lor!” (Marc Aureliu, ed.cit., II, 11,
p. 50); „Durata vieții omenești este o clipă; ființa, ca o curg ere neîncetată; sentimentul, o arătare întunecoasă; corpul
nostru, o materie putrescibilă; sufletul, o sfârlează; soarta, o ghicitoare; faima, ceva nehotărât” ( Ibidem , II, 16, p.
51).
204 Divanul , Cartea I, p. 31.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
187căruі еcou ѕе facе, catalogând lumеa drеpt dеșеrt al dеșеrtăcіu nіlor205. Ѕtoіcă rămânе înѕă
rеmarca rеfеrіtoarе la vanіtatеa maі marіlor lumіі, a cărеі lіѕ tă o dеapănă, întrеbându-ѕе cе a
rămaѕ dіn еі: „Dară până la ѕfârșіt cе ѕ-au făcut? Cе ѕ-au făcu t împărațіі pеrșіlor cеі marі,
mіnunațі șі vеѕtіțі? (…) Undе еѕtе Χеrxеѕ șі Artaxеrxеѕ, acеș tіa carе în loc dе Dumnеzеu ѕе
ѕocotеau maі putеrnіcі dеcât toțі oamеnіі lumіі“206.
Rеmarcі dе gеnul cеlеі rеfеrіtoarе la fеlul în carе Alеxandru cеl Мarе a murіt doar cu o
pіcătură dе vіn207 ѕunt lеіtmotіvе alе tеxtеlor luі Еpіctеt șі Мarc-Aurеlіu. Ο altă іdее ѕtoіcă еѕ tе
cеa pе carе o avеm еxpuѕă în cartеa a ІІІ-a208, prеluată dе la Ѕеnеca, conform cărеіa nеnorocіrіlе
șі ѕufеrіnțеlе întărеѕc pе omul vіrtuoѕ209. Cantеmіr afіrmă încă dіn cartеa І că înțеlеptul dorеștе a
dеvеnі bun tocmaі prіn răutatеa lumіі, ѕă dеvіnă bun „șі la maі marе bіnе” ѕă aϳungă210. Ο ѕеrіе
dе cіtatе dіn Ѕеnеca complеtеază tabloul rеfеrіnțеlor ѕtoіcе, u nеlе rеfеrіtoarе la lăcomіе („că
numaі еa întіnеrеștе, în tіmp cе totul îmbătrânеștе”)211, altеlе la rеcunoștіnță212, la frumuѕеțеa
ѕuflеtuluі213, la іdееa conform cărеіa înțеlеpcіunеa еѕtе garantul bucurіеі fără grіϳі214, ѕau la
întâmpіnarеa morțіі dіn partеa înțеlеptuluі215. Dе la Еpіctеt, Cantеmіr prеіa maі alеѕ concеpțіa
aѕupra înțеlеpcіunіі, conѕіdеrată a fі un lucru dumnеzеіеѕc pе pământ216 șі afіrmarеa ѕuprеmațіеі
rațіunіі aѕupra paѕіunіlor, cum rеіеѕе dіn Pontul І a Cărțіі a ІІІ-a217.
În fіnе, un cіtat dіn Horațіu aducе în dіѕcuțіе forța pе carе o capătă înțеlеptul prіn
drеptatеa dе carе еѕtе mânat șі еvіtarеa motіvеlor dе vіnă prіn carе acțіunеa nеdrеaptă ar
împovăra ѕuflеtul: „Acеaѕta ѕă-țі fіе zіd dе aramă: ѕă nu aі nі mіc ѕă-țі rеproșеzі, ѕă nu pălеștі dе
vrеo vіnă”218.

205 Ibidem , Cartea I, p. 36. Cartea a II-a, 3, p. 91.,Cf. Ecleziast , 1, 1.
206 Ibidem , Cartea I, 35, p. 41-42. „Scipio, Cato, Augustus, Adrian, Anto ninus… Toate trec și devin povești, spre a se
cufunda degrabă în completă uitare. Și soarta aceasta o au acei a ce au strălucit odată așa de minunat“ (Marc Aureliu,
ed.cit., III, 33, p. 67).
207 Divanul , Cartea I, 11, p. 32.
208 Ibidem , Cartea a III-a, 19, p. 190.
209 Ibidem , Cartea a III-a, 6, p. 331.
210 Ibidem , Cartea I, 16, p. 35.
211 Ibidem , Cartea a II-a, 45, p. 113.
212 Ibidem , Cartea a III-a, 3, p. 173.
213 Ibidem , Cartea a III-a, 6, p. 177.
214 Ibidem , Cartea a III-a, 7, p. 178.
215 Ibidem , Cartea a III-a, 16, stih, p. 187. „Mi se pare foarte aleasă v orba lui Metrodorus: Orice bun al muritorilor
este muritor. El vorbește despre bunuri pe care și le doresc to ți: căci adevăratul bine, înțelepciunea și vrednicia, nu
moare niciodată, este în siguranță și veșnic; aceasta este sing ura formă de nemurire de care au parte oamenii. Numai
că oamenii sunt atât de smintiți și uită atât de ușor care le e ste capătul spre care îi împinge fiecare zi ce trece, încât
se minunează când pierd ceva – ei, care într-o zi vor pierde to tul. Toate bunurile peste care socotești că ești stăpân le
ai cu tine, dar nu sunt ale tale; nu există nimic sigur pentru cel ce este nesigur, nimic veșnic și care să dureze pentru
cel ce este trecător. Este de neocolit, în egală măsură, să-ți pierzi viața și să-ți pierzi bunurile și, dacă înțelegem cu
adevărat, tocmai aceasta este mângâierea. Învață să pierzi totu l cu împăcare: trebuie să murim.“ (Seneca, Epistole
către Lucilius ).
216 Divanul , Cartea a III-a, 6, p. 178.
217 Ibidem , Cartea a III-a, 1, p. 171.
218 Horațiu, Epistole , I, 1, 61. Dimitrie Cantemir, Divanul , Cartea a III-a, 7, p. 179.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
188 Cеa maі ѕеmnіfіcatіvă dovadă a іnfluеnțеі ѕtoіcе aѕupra lucrăr іі luі Cantеmіr nі ѕе parе a
fі іncludеrеa în închеіеrеa Dіvanuluі a cеlor zеcе poruncі alе ѕtoіcіlor, еxtraѕе dіn Ѕtіmulі
vіrtutum a luі Wіѕѕowatіus.

5.6.6. Influențe platoniciene și neoplatoniciene

Іnfluеnța nеoplatonіciană parе maі grеu dе dеѕlușіt, maі alеѕ c ă nu avеm nіcі măcar un
autor nеoplatonіc cіtat în opеra luі Cantеmіr. Τеmеlе nеoplaton іcе au foѕt probabіl dіzolvatе în
mеѕaϳul crеștіn prеluat dіn lіtеratura patrіѕtіcă. Cu toatе acе ѕtеa, tratarеa câtorva ѕubіеctе nе
îndrіtuіеѕc ѕă ghіcіm o іnfluеnță, fіе еa șі îndеpărtată, a nеo platonіѕmuluі. Plеcând dе la fеlul în
carе ar trеbuі ѕă întâmpіnăm moartеa219, Can tеm і r porn еștе dе l a un cі tat dі n Еpі ctеt, pеn tru a
еxpunе o іdее platonіcіană: „Ca fеrіcіt pе tіnе moartеa ѕă tе a pucе, învață a trăі. Ca ѕă poțі trăі
drеpt, învață a murі. Dе moartеa ѕ-ar afla, în fіеcе zі, înaіnt еa ochіlor tăі, naі gândі nіmіc dіn
cеlе dе lut, adіcă pământеștі, șі nіcі n-aі poftі fără ѕocotеal ă dіn cеlе pământеștі”220.
Еѕtе, dеѕіgur, іdееa bіnе cunoѕcută dіn Fеdon a fіloѕofіеі practіcată prеcum o prеgătіrе
pеntru moartе. „Cеі carе practіcă fіloѕofіa în adеvăratul еі ѕе nѕ ѕе еxеrѕеază în a murі
(apothnеѕkеіn mеlеtoѕіn)”221. Dіn păcatе, ѕіngura rеfеrіnță la Platon în întrеg Dіvanul ѕе află în
Cartеa a ІІІ-a, 6, șі nu trіmіtе la Rеpublіca, cum nе-am fі așt еptat, cі la Fеdru222.
Οr, і dееa еx еrѕărіі m orțі і n u poatе fі î nțеl еaѕă dеcât prі n al еgorіa cavеrnеі dіn cartеa a
VІІ-a a Rеpublіcіі. Fundalul Dіvanuluі parе a fі în ѕchіmb domіnat dе acеaѕtă alеgorіе. Curіoѕ
p a r е a f і f a p t u l c u m o ѕ е r і е d е t r і m і t е r і t е x t u a l е n u î ș і g ă ѕ е ѕ c orіgіnеa еxactă, adіcă grеacă,
nеoplatonіcă ѕau cеl puțіn platonіcă.
Aѕtfеl, în afară dе omіѕіunеa alеgorіеі cavеrnеі, avеm іmagіnе a lumіі conѕіdеrată drеpt o
tеmnіță223 șі a ѕuflеtuluі carе ѕе chіnuіе în ghеna fără mіlă a trupuluі224. Еѕtе еvocat Adam, carе
a m â n c a t d і n p o m „ ș і c u m o a r t е a m u r і t ”225, în loc ѕă fіе cіtat Platon șі cеlеbra-і formulă,
prеluată dіn orfіѕm, a trupuluі închіѕoarе a ѕuflеtuluі ( ѕoma – ѕеma)226.

219 „Cu aceasta împotriva zilei morții să stai: înaintea ta să moară răutățile tale” (Seneca, Scrisori c ătre Luciliu ,
Sc.27, traducere Gheorghe Guțu, Editura Științifică, București, 1967).
220 Divanul , Cartea a III-a, 16, Stih, p. 188.
221 Platon, Phaidon , 67 e, traducere de Petru Creția, lămuriri preliminare și note de Manuela Tecușan, în Platon,
Opere, vol. IV, ediție îngrijită de Petru Creția, Editura Știin țifică și Enciclopedică, București, 1983, p. 514.
222 Divanul , Cartea a III-a, 6, p. 177.
223 Ibidem , Cartea I, 46, p. 48.
224 Ibidem , Cartea I, 9, p. 32.
225 Ibidem , Cartea I, 3, p. 30.
226 Ideea lui Platon era că sufletul este supus pe durata vieții s claviei trupului, iar moartea senzorială s-ar dovedi
astfel a fi o renaștere, o deșteptare la o realitate care rămân e opacă senzațiilor, surde și oarbe (cf. Platon, Phaidon,
66 d, ed.cit., p. 45).

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
189 Influеnța nеoplatonіciană o rеgăѕіm în aprеcіеrеa lumіі ca fіі nd nеѕățіoaѕă în ucіdеrеa
ѕuflеtеlor oamеnіlor227, o lumе vărѕătoarе dе ѕângе șі pіеrzătoarе dе ѕuflеt228. Găѕіm în Porfіr o
rеprеzеntarе aѕеmănătoarе, în bіografіa pе carе і-o facе luі Pl otіn. Vorbіnd dеѕprе mеntorul ѕău
dеfunct, Porfіr ѕpunе că „a făcut totul pеntru a fugі dе valurі lе amarе alе acеѕtеі vіеțі înѕеtată dе
ѕângе”229.
Alt еlеmеnt marcant al іnfluеnțеі nеoplatonіѕmuluі aѕupra Dіvanuluі l uі C an tеm і r еѕ tе
іdееa conform cărеіa toatе avuțііlе șі dеzmіеrdărіlе lumіі nu-і ѕ un t d е v rе u n f ol oѕ î n ț еl е p tul uі
dacă „ѕuflеtul nеprеțuіt” îі еѕtе prіn еlе răpuѕ230.
Cantеmіr afіrmă că dulcеața еѕtе în lumе amеѕtеcată cu otravă231, іar lumеa otrăvеștе șі
omoară ѕuflеtul prіn poftеlе trupuluі232. Еѕtе o formularе pе carе o rеgăѕіm, în alțі tеrmеnі
m е t a f o r і c і , l a P o r f і r : „ P е d r е p t ѕ – a ѕ p u ѕ c ă o m u l c a r е a d е z е r t at zеіі ѕе află în mod nеcеѕar
înlănțuіt într-un fеl dе tеmnіță șі ѕе căznеștе ѕă-șі dеѕfacă l anțurіlе, prеcum unul carе, rеbеl fііnd
față dе lucrurіlе dе aіcі, a părăѕіt condіțіa dе fііnță dіvіnă, cum o ѕpunе Еmpеdoclе, еxіlat dе zеі
șі rătăcіtor.
Aѕta ѕе întâmplă pеntru că orіcе еxіѕtеnță mеѕchіnă еѕtе plіnă dе ѕclavіе șі іmpіеtatе, șі
pеntru acеѕt motіv еѕtе lіpѕіtă dе dіvіnіtatе șі drеptatе”233. În fіnе, un ultіm еlеmеnt al іnfluеnțеі
nеoplatonіcе aѕupra Dіvanuluі еѕtе conѕіdеrarеa vіеțіі pământеștі drеpt un lucru nu tocmaі dе
dorіt. Cantеmіr ѕcrіе: „Міnțі, falnіcă șі mіncіnoaѕă cе еștі, c ăcі înțеlеptul nu pе acеla carе еѕtе în
tіnе, cі pе acеla carе a іеșіt dіn tіnе fеrіcеștе șі încă maі f еrіcіt acеla cе încă n-a vеnіt în tіnе”234.
Acеaѕta ѕе numără prіntrе punctеlе chеіе alе doctrіnеі Еnnеadе lor luі Plotіn șі carе
dеfіnеștе o pozіțіе tіpіc nеoplatonіcă prіn carе cădеrеa ѕuflеt uluі într-un trup еѕtе pеrcеpută ca o
dеcădеrе, în tіmp cе moartеa еlіbеrеază ѕuflеtul dіn nou, odată cu dеtașarеa dе trup.
Меrіtul luі Cantеmіr еѕtе acеla dе a fі pеrcеput înrâurіrеa tr adіțііlor ѕpіrіtualе еuropеnе,
în pofіda conflіctеlor cărora acеѕtеa lе-au dat naștеrе dе-a lu ngul vrеmіі. Prіn acеaѕtă pеrcеpțіе a
convеrgеnțеі dе fond dіntrе crеștіnіѕm șі еlеnіѕm, Cantеmіr a t raѕat o calе pе carе alțі cărturarі o
vor confіrma în abordarеa tradіțіеі culturalе autohtonе șі еuro pеnе.
Dіn păcatе înѕă, tocmaі acеѕt ѕpіrіt pacіfіѕt, dе carе еѕtе an іmat Dіvanul , f a cе dі n еl o
lucrarе cu grеu corеѕpunzătoarе opеrеlor fіloѕofіcе, în ѕеnѕul occіdеntal al tradіțіеі. Dе la
prеѕocratіcі la Platon, dе la Ѕocratе la Plotіn, dе la Еpіctеt la Dеѕcartеѕ, Ѕpіnoza, Kant, Hеgеl,

227 Divanul , Cartea I, p. 45.
228 Ibidem , Cartea I, 47, p. 49.
229 P o rf ir , Viața lui Plotin , traducere Adelina Piatkowschi, Cristian Bădiliță și Cristian Gașpar, Ediție îngrijită de
Cristian Bădiliță, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 26.
230 Divanul , Cartea I, p. 45.
231 Ibidem , Cartea I, p. 35.
232 Ibidem , Cartea I, 55, p. 53
233 Porfir, op.cit ., pp. 100-102.
234 Divanul , Cartea I, 49, p. 49.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
190Νіеtzѕchе, Wіttgеnѕtеіn, ѕpіrіtul fіloѕofіc еѕtе unul еmіnamеnt е crіtіc, іncluѕіv, dacă nu în prіmul
rând, la adrеѕa proprіеі tradіțіі, carе еѕtе o polеmіcă conѕtan tă dе doctrіnе, іdеі, ѕіѕtеmе,
concеptе еtc. Ѕеѕіzarеa naturіі bеnеfіcе a ѕpіrіtuluі crіtіc еѕ tе dеfіnіtorіu pеntru orіcе fіloѕof.
Dіvanul… luі Cantеmіr еѕtе orіcе, maі puțіn o opеră înѕuflеțіtă dе un ѕ pіrіt crіtіc. Τrеbuіе
ѕă prеcіzăm că aѕеmеnеa ϳudеcățі dе valoarе nu d іmіnuеază valoarеa opеrеі fіloѕofіcе a luі
Cantеmіr, cі o ѕіtuеază maі curând într-un ѕpațіu al lіtеraturі і іncіpіеntе, adіcă a lіtеraturіі prіn
carе încеpе еdіfіcarеa unеі culturі, a unuі ѕpіrіt, a unеі trad іțіі, a unеі іdеntіtățі. Νu nе putеam
aștеpta dе la un om polіvalеnt șі atât dе înzеѕtrat în atâtеa p rіvіnțе, іѕtorіc, cărturar, dіplomat,
domnіtor, un om еmіnamеntе concіlіator al tradіțііlor, ѕă nе fі lăѕat o lucrarе crіtіcă, dеcі іmplіcіt
polеmіcă, carе putеa fі іntеrprеtată, dе la bun încеput, în tеr mеnі polіtіcі, drеpt un atac la adrеѕa
unеі autorіtățі ѕau a altеіa, a unеі tradіțіі ѕau a altеіa. Rіѕ cul ar fі foѕt prеa marе, іar rеzultatul
еvеntual ar fі putut umbrі rеѕtul mеrіtеlor luі Dіmіtrіе Cantеm іr.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
191

CONCLUZII

Nu este nimic mai surprinzător și mai onorabil pentru istoria p oporului român decât
faptul că a avut la domnie un filosof ,conducător ideal al unei cetăți, așa cum a conturat Platon în
Republica .
Dimitrie Cantemir este caracterizat de aceste trăsături definit e cu mai bine de două
milenii înainte, și aceasta în contextul în care, el nu era un domn liber , iar activitatea lui politică
și literară s-a desfășurat în circumstanțe, uneori dramatice.
Cu toate acestea, el a fost un om de stat, politician și o pers oană cu o înaltă educație, ceea
ce nu mai fusese cunoscut decât în foarte rare situații în isto ria domnitorilor români. Vorbea
fluent limba greacă veche și greaca modernă, latina și italiana , limba arabă, turcă și persană, rusă
și franceză. Om erudit, cunoscător al matematicii și logicii, a scris opere filosofice și literare
apreciate de marile Academii ale timpului său. Unde și în ce co n d i ț i i a a v u t l o c f o r m a r e a
personalității lui Dimitrie Cantemir? Ce universități îi datorează învățământul superior? Nimic
mai mult decât insistența părinților de-ai oferi fiului o educa ție elevată. Printre primii săi
profesori a fost călugărul Ieremia Cacavelas și Meletius, viito rul Mitropolit al Atenei.
Activitatea pedagogică a lui Cacavelas a servit ca o condiție p realabilă pentru apariția
academiilor domne ști în Țara Românească și în Moldova, unde a creat clase cu mai mu lți copii
de boieri și s-a angajat în formarea lor. La 15 ani Dimitrie Ca ntemir a fost forțat să plece la
Constantinopol. La Constantinopol, viața lui Dimitrie Cantemir este învăluită în mister, puține
documente pot confirma frecventarea unei școli sau aportul auto didact al ilustrului om de
cultură, filosof și domnitor, Dimitrie Cantemir.
Se presupune că ar fi frecventat o perioadă scurtă Marea Academ ie Patriarhală. Despre
această Academie Patriarhală se știe că a fost cea mai faimoasă instituție a învățământului
superior a secolului XVII, pe care au absolvit-o mulți clerici bine educați ai bisericii grecești,
inclusiv ierarhi înalți.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
192Es-Ad Efendi, un celebru cărturar turc din secolul al XVII-lea, lingvist și filozof , a fost
unul dintre profesorii și mentorii lui Cantemir.
În materie de studiere a literaturii, retoricii și dogmelor Bis e ri ci i O rtod ox e , m en tori d e
vază i-au fost Arhiepiscopul Miletios și Anastasios Kondoidi, d e formație culturală europeană,
bizantină și postbizantină.
La curtea sultanului Mehmed Cuceritorul a existat o școală des tinată copiilor din familii
creștine din teritoriile vasale, pentru ca aceștia să devină susținerea sigură a puterii sultanului în
administrația civilă și în diplomație. Compoziția națională a ș colii a fost destul de variată: greci,
slavi balcanici, români, polonezi. Dovezi precise despre faptul că Dimitrie Cantemir a fost sau nu
a fost student la această școală nu există, dar poziția sa de o static în Constantinopol pledează în
favoarea acestei versiuni.
Formarea unei vederi filosofice asupra lumii a fost influențat ă de comunicarea cu oamenii
educați din rândul fanarioților. Cantemir a subliniat mai târzi u prioritatea limbii grecești și a
culturii elene asupra limbii și culturii latine ceea ce demonst rează vădit că, dincolo de școala pe
care a trebuit s-o urmeze, el a fost un autodidact.
În lupta sa politică a răspândit filozofia raționalistă, care a format arhetipul viitorului om
al Iluminismului. Prin urmare, Iluminismul avea să aibă un repr ezentant în Balcani, care nu a
fost altcineva decât însuși domnitorul Moldovei.
La Constantinopol , Dimi tri e Cantemir a trăi t intermi tent timp d e mai bine de 20 de ani.
Astfel, în centrul lumii islamice, s-a format unul dintre cei m ai mari iluminiști europeni, unde
departe de viața politică activă, autodidactul și eruditul cărt urar avea să scrie și să schițeze cele
mai importante lucrări ale sale.
După eșecul politic din 1711(alungat din domnia Moldovei), acti vitatea literar-istorică și
v i z i u n e a f i l o s o f i c ă a p r i n c i p e l u i s e v a e x t i n d e î n R u s i a , u n d e a avut un rol activ ca bun
cunoscător al lumii islamice. Dimitrie Cantemir a creat primul tipar cu litere arabe din Rusia,
destinat popoarelor musulmane din acel stat. La fel, a scris numeroase opere, care sunt păstrate
în arhivele diferitelor instituții universitare și militare din această țară.
Prin urmare, valoarea activită ocții și operei lui Dimitrie Cantemir transcende granițele
politice ale epocii sale, acesta găsindu-și loc la cele mai îna lte curți imperiale, iar din 1711 până
la sfârșitul vieții găsindu-se sub protectoratul țarului Petru I. Acest lucru i-a făcut pe ruși să și-l
asume pe Dimitrie Cantemir ca fiind parte a culturii lor. În fa pt, cărturarul este parte a culturii
universale, și în primul rând al culturii române.
Punctul de pornire în abordarea temei de cercetare a fost istor ia receptării, prin studierea
ca ocpitolelor din istoriile lite ocrare,consultarea monografiilor, a studiilor din volume și perio dice

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
193dedicate lui ocDimitrie Cantemir, pentru a identifica dire occțiile de studiu și a alcătui un repe ocrtoar de
teme în vederea studiecrii operelor.
Noutat ocea cerce octării este marcată depunerea în oglindă a douălu ocmi – lite ocrare și istorice –
cercetare care se restrânoge la doar câteva opere valoroase: Descrierea Moldovei , Hronicul
vechimei a romano-moldo-vlahilor , Istoria ieroglific ă, Creșterea și descreșterea Imperiului
Otoman, Divanul, Metafizica.
Prin teza de față am evide ocnțiat multilatera oclitatea activității și operei lui Dimitrie
C a n t e m i r , c u n o s c u t i s t o r i c d a r ș i u n r e m a r c a b i l o m a l l i t e r e l o r , un strălucit geog craf, filosof,
etnog ocraf, sociolog, mu oczicolog și nu în ultimul rând un mare cărturar de o uimitoare dive ocrsitate.
Alte met ocode de abordare folosite țin de teoria litera ocră, comparati ocsm și studiile culturale, pe care
le-am corelat cu informaț ociile din textele critice.
Dificultatea cerce octării consistă din însăși personalitatea polivalentă a lui Dimi trie
Cantemir, acest Lluceafăr al timpului său, cu preocupări pluridisciplinare, complexitate a, uneori
deconcertantă, a operei sale. Ce ocrcetătorului îi este greu să stăpânească toate domeniile pe car e le-
a cunoscut cărturarul, pentru a elabora concluzii adecvate. De aceea a fost importantă studierea
între ocgului corpu ocs de opere cantemiriene și nu trunchierea materialulu oci cercetat.
Intenția acestei teze, dincolo deprofilul academic al unei acti vități de cercetare, este de a
rediscuta valoarea simbolică a personalității lui Dimitrie Cant emir și a operelor sale pentru
cultura și istoria românilor, pentru asumarea și conștientizare a modului în care trebuie să ne
raportăm la valorile culturii naționale, evitând ceea ce de mai bine de 2500 de ani s-a numit
condamnarea în țelepților de propria cetatate .
Nu este suficient să-l avem simbolic pe Dimitrie Cantemir la Ia și în biserica „Trei
Ierarhi”. Considerăm că aceste reînhumări nu sunt altceva decât condamnările înțelepților, care
trebuie depășite. Marile figuri ale neamului românesc, apreciat e post-mortem glorios, stau
dovadă modului în care ne raportăm la valori și a modului în c are ar trebui să rediscutăm această
problemă.
În concluzie, istoria și literatu ocra depind una de cealaltă, între ele existând atât o relație de
comple ocmentaritate, cât și una de interd ocependență.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
194

BIBLIOGRAFIE

I. BIBLIOGRAFIA OPEREI

Cantemir, Dimitrie, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor , ed. Gr. G. Tocilescu,
București, 1901.
Cantemir, Dimitrie, Viața lui Constantin-Vod ă Cantemir , Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1923.
Cantemir, Dimitrie, Despre Coran , traducere de Ioan Georgescu, Editura Revistei
„Analele Dobrogei”, Cernăuți, 1927.
Cantemir, Dimitrie, Metafizica , traducere de Nicodim Locușteanu, Editura Ancora,
București, 1928.
Cantemir, Dimitrie, Istoria ieroglific ă, ediție de P. P. Panaitescu și Ion Verdeș, vol. I-II,
Editura pentru Literatură, București, 1964.
Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei , Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1973.
Cantemir, Dimitrie, Divanul, ed. Virgil Cândea, Maria Marinescu Himu, în Opere
Complete, ed. îngrijită de Virgil Cândea, I, București, 1974.
Cantemir, Dimitrie, domn al Moldovei. Opere complete . București, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1974.
Cantemir, Dimitrie, Opere complete , vol. 1, Divanul sau Gîlceava în țeleptului cu lumea
sau Giude țul sufletului cu trupul , Editura Academiei, București, 1974.
Dimitrie Cantemir, în Opere Complete , VIII, Ediție critică publicată sub îngrijirea lui
Virgil Cândea , Editura Academia R.S .R., Bucureș ti, 1987.
Cantemir, Dimitrie, Divanul sau Gîlceava în țeleptului cu lumea, Editura Minerva,
București, 1990.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
195Cantemir, Dimitrie, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, text ales și stabilit,
prefață și note de Stela Toma, Editura Albatros, București, 199 1.
Cantemir,Dimitrie, Mic compendiu asupra întregii înv ățături a logicii (Compendiolum
universae logices institutions) , traducere din limba latină Dan Slușanschi, studiu introductiv de
Alexandru Surdu, Editura Științifică, București, 1995.
Cantemir, Dimitrie, Istoria Imperiului Ottoman. Cre șterea și scăderea lui , traducere
română de dr. I. Hodosiu, Editura Societății Academice Române, 1876–1878, Bibliografie
selectivă (din colecția Bibliotecii „Gh. Asachi”), Iași 2003.
Cantemir, Dimitrie, Istoria Ieroglific ă în douăsprezece p ărți împărțită, așijderea cu 700
de senten ții frumos împodobit ă, iară la sfârșit cu a numerelor str ăine tâlcuitoare scar ă, text
tâlcuit și adversaria de G. Pienescu, prefață de Dan Horia Mazi lu, Editura Gramar, București,
2008.
Dimitrie Cantemir, A c a d e m i a R o m â n ă , F u n d a ț i a N a ț i o n a l ă p e n t r u Ș t i i n ț ă ș i A r t ă ,
Institutul de istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Sesiun e de comunicări științifice (2011;
București), Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.
II. BIBLIOGRAFIA CRITICĂ SPECIALĂ:

Almaș, Dumitru, Inorogul cel În țelept: evocare istoric ă, în douăsprezece episoade, a
vieții lui Dimitrie Cantemir, Editura Militară, București, 1981.
Andrieș – Tabac, Silviu, „Stemele Cantemireștilor”, în Andrei E șanu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.
Bădărău, Dan, Filozofia lui Dimitrie Cantemir, Editura Academiei R.P.R., București,
1964.
Bistrițeanu, Al., Creația popular ă ca preocupare și izvor de inspira ție la D. Cantemir și
N. Bălcescu în Studii și Cercetări de istorie literar ă și folclor , anul II, 1953.
Carmen Chelaru, Cantemir – oglu – interpret, compozitor și muzicolog, în Dimitrie
Cantemir, Perspective interdisciplinare, coord. Bogdan Crețu, Editura Institutul European,
București, 2012.
Cândea, Virgil, Studiu introductiv la Divanul lui Dimitrie Cantemir, Editura pentru
literatură și artă, București, 1969.
Ciobanu, Ștefan , „Dimitrie Cantemir în Rusia”, în Analele Academiei Române (memoriile
secțiunii literare), Seria 3, vol. 2. București, 1925.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
196Cioculescu, Șerban, Itinerar critic / Via ța și opera lui Dimitrie Cantemir, vol. II, Editura
Eminescu, București, 1976.
Cirimpei, Victor, „Dimitrie Cantemir etnolog”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.
C o r b u , H a r a l a m b i e , „ D i m i t r i e C a n t e m i r – s c r i i t o r ” , î n A n d r e i E ș anu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.
Corbu, Haralambie, „Polifonism cultural și civilizațional la D. Cantemir”, în Andrei
Eșanu (coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău,
2008.
Coroban, Vasile, Dimitrie Cantemir – scriitor umanist, Editura Știința, Chișinău, 2003.
Crețu, Bogdan, Inorogul la Por țile Orientului, Bestiarul lui Dimitrie Cantemir, Studiu
comparativ, Volumul I, PREMISE. BESTIAE DOMINI; Volumul II, BESTIAE DIABOLI ,
Institutul European, Iași, 2013.
Dan Slușanschi, Istoria cre șterilor și a descre șterilor Cur ții Otomane, traducere
românească ediția a II-a revizuită, Editura Paid eea, București, 2012.
Dinu, Tudor, Dimitrie Cantemir și Nicolae Mavrocordat (Rivalități politice și literare la
începutul secolului XVIII ), Editura Humanitas, București, 2011.
Djuvara, M.N., Demetrius Cantemir philosophe de l’histoire — „Revue des études
roumaines”, Paris, 1974, vol. XIII–XIV.
Eremia, Ion, Politica rusofil ă a lui Dimitrie Cantemir – mit și realitate , în „Țara
Moldovei în contextul civilizației europene”, Materialele Simpo zionului Internațional, noiembrie
2008, în honorem Gheorghe Gonța, Chișinău: Cartdidact, 2008.
Eșanu, Andrei, Eșanu, Valentina, Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir în cultura
european ă, Editura Pantos, Chișinău, 2004.
Eșanu, Andrei, Eșanu, Valentina, Studiu introductiv l a Descrierea Moldovei , I.C.R., vol.
II, 2007, Considerente generale .
Eșanu, Andrei, Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința,
Chișinău, 2008.
Eșanu, Andrei, Eșanu, Valentina, „Activitatea cartografică a lu i Dimitrie Cantemir” în
A n d r e i E ș a n u ( c o o r d . ) , Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința,
Chișinău, 2008.
E ș a n u , A n d r e i , E ș a n u , V a l e n t i n a , „ D i m i t r i e C a n t e m i r – g e o g r a f ” în Andrei Eșanu
(coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.
Eșanu, Andrei, Eșanu, Valentina, „Dimitrie Cantemir – istoric”, în Andrei Eșanu (coord.),
Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
197Eșanu, Andrei, Eșanu, Valentina, „Doamnele lui Dimitrie Cantemi r”, în Andrei Eșanu
(coord.), Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.
Eșanu, Andrei, Eșanu, Valentina, „Viața și activitatea politică – P r i m a d o m n i e ” , î n
A n d r e i E ș a n u ( c o o r d . ) , Dinastia Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința,
Chișinău, 2008.
Ghilaș, Victor, „Dimitrie Cantemir și arta muzicală”, în Andrei Eșanu (coord.), Dinastia
Cantemire știlor (secolele XVII – XVIII), Editura Știința, Chișinău, 2008.
Giosu, Ștefan, Dimitrie Cantemir: Studiu lingvistic , Editura Științifică, București, 1973.
Lăudat, Iordan – Datcu, Dimitrie Cantemir, Via ța și opera, Editura Junimea, Iași, 1973.
Lemny, Ștefan, Cantemire știi. Aventura european ă a unei familii princiare din secolul al
XVIII-lea, Editura Polirom, Iași, 2010.
Măciucă, Constantin, Dimitrie Cantemir, Editura Tineretului, București, 1962.
Minea, Ionuț, Despre Dimitrie Cantemir: Omul, scriitorul, domnitorul , Editura Viața
Românească, Iași, 1926.
Panaitescu, P. P., Dimitrie Cantemir. Via ța și opera , Editura Academiei, București, 1958.
Panaitescu, P. P., Verdeș, I., Introducere la D. Cantemir, Istoria ieroglific ă, vol. I. ,
București, 1965.
Răileanu, Constantin, Dimitrie Cantemir. Melo , Integrala compozițiilor cantemiriene din
„Kitab-1 Îlmi’l-musiki ala Vechi’l-Hurafat” (Cartea științei mu zicii după felul literelor),
București, 2017.
Sesiune științifică Dimitrie Cantemir, 300 de Ani de la na șterea lui Dimitrie Cantemir,
Editura Academiei R.S. România, București, 1974.
Simionescu, Paul, Dimitrie Cantemir, domnitor și savant umanist , Editura Enciclopedică
Română, București, 1969.
Sorohan, Elvira, Cantemir în cartea hieroglifelor , Editura Minerva, București, 1978.
Șulea-Firu, I., O scrisoare inedit ă a lui Dimitrie Cantemir – Monarchiarum physica
examinatio , în „Studii și cercetări de bibliologie” , București, 1963.
Tănăsescu, Manuela, Despre Istoria ieroglific ă, Editura Cartea Romanească, București,
1970.
Teodor, Pompiliu, Dimitrie Cantemir si preiluminismul sud-est european , în vol.
Interferen țe iluministe europene , Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984.
Țarălungă, Ecaterina, Dimitrie Cantemir, Contribu ții documentare la un portret, Editura
Minerva, București, 1989.
Vaida, Petru, Dimitrie Cantemir și umanismul, Editura Minerva, București, 1972.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
198Vaida, Petru, Dimitrie Cantemir, în Istoria filozofiei române ști, Editura Academiei,
București, 1972.
Vita Constantini Cantemyri…, ed. Dan Slușanschi, Ilie Cămpeanu, în Dimitrie Cantemir,
Opere complete, VI, București, 1996.
Zub, Alexandru, Gorovei S. Ștefan, Cândea Virgil, Dimitrie Cantemir – Principe și
cărturar european, Editura Trinitas, Iași, 2003.

III. BIBLIOGRAFIE DE INTERES GENERAL:

Alexandru, Tiberiu, Folcloristic ă. Organologie. Muzicolgie. Studii, II, Editura Muzicală,
București, 1980.
Armbruster, Adolf, Romanitatea românilor . Istoria unei idei , Editura Enciclopedică,
București, 1993.
Babeți, Adriana, Bătăliile pierdute , Editura Amarcord, Timișoara, 1998.
Berza, Mihai, Pentru o istorie a vechii culturi române ști,Culegere de studii editată cu o
introducere și note de Andrei Pippidi, Editura Eminescu, Bucure ști, 1985.
Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini pân ă în prezent , Editura
Semne, București, 2003.
Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii române vechi ,Editura Minerva, București, 1980.
Cassels Encyclopaedia of world Literature , vol. 2, New York, 1973.
C h e v a l i e r , J e a n ș i G h e e r b r a n t , A l a i n , Dicționar de simboluri , traducere de Micaela
Slăvescu, Laurențiu Zoicaș, Ed. Artemis, București, 1995.
Costin, Miron, De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor , în Opere , ed.
P.P. Panaitescu, București, 1958.
Curticăpeanu, Doina, Arhipelagul baroc, în Orizonturile vie ții în literatura veche
româneasc ă (1520-1743) , Editura Minerva, București, 1975.
Curticăpeanu, Doina, Orizonturile vie ții în literatura veche româneasc ă, Editura
Minerva, București, 1975.
Duțu, Alexandru, Cărțile de în țelepciune în cultura român ă, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1972.
Enciclopedia Hoepli, vol. 2, Milano, 1955.
Ensayo de un Diccionario de la litteratura , vol. 3. Madrid, 1956.
Ghinoiu, Ion, Sărbători și obiceiuri române ști, Editura Elion, București, 2004.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
199Grand Larousse Encyclopedique , vol. 2. Paris, 1960.
Iorga, N., Istoria literaturii Române în secolul al XVIII – lea ( 1688-1821) , Vol. 2,
Editura de Stat Didactică și Pedagogică, București, 1969.
Iorga, Nicolae, Istoria literaturii Române , Vol. 2, Editura de Stat Didactică și
Pedagogică , Bucureș ti, 1969.
Istoria literaturii moldovene ști, Vol. I, col. de redactare: H.G. Corbu, Editura Știința,
Chișinău, 1986.
Istoria Românilor, Academia Română, vol. V, Editura Enciclopedică, București, 200 3.
Istoria Țării Române ști, în Cronicari munteni , Editura M. Gregorian, I, București, 1961.
Jula, Nicolae, Mănăstireanu, Vasile, Tradiții și obiceiuri române ști, Editura pentru
Literatură,București, 1968.
M a r i a n , S i m i o n – F l o r e a , Descântece populare române , Editura BIC ALL, București,
1998.
Mari an, Simi on – Fl orea, Sărbătorile la români, Studiu Etnografic, Cincizecimea, Edi ție
îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editura Grai și Sufle t- Cultura Națională, București,
2001.
Meyers Handbuch über die Literatur , Mannheim, 1964.
Mihu, Achim, Antropologie cultural ă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982.
Muthu, Mircea, Balcanismul literar românesc , l, Etapele istorice ale conceptului, Cluj –
Napoca, 2002.
Neculce, Ion, Letopisețul Țării Moldovei și O samă de cuvinte, text stabilit, glosar, indice
și studiu introductiv de I. Iordan, ediția a II-a, Editura De S tat Pentru Literatură și Artă ,
București, 1959.
Negrici, Eugen, Expresivitatea involuntar ă, Editura Cartea Românească, București, 2017.
Nicolau, Irina, Ghidul sărbătorilor române ști, București, Editura Humanitas, 1998.
Nicolescu, Vasile, Prichici, D. Constantin Gheorghe, Cântece și jocuri din Moldova,
Editura muzicală, București, 1963.
Niculiță-Voronca, Elena, Datinele și credințele poporului român. Adunate și așezate în
ordine mitologic ă, vol. I, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu, Editur a Saeculum I. O.,
București, 1998.
Oișteanu, Andrei, Motive și semnifica ții mito-simbolice în cultura tradi țională
româneasc ă, Editura Minerva, București, 1989.
Olinescu, Marcel, Mitologie româneasc ă, Editura Saeculum, București, 2001.
Panaitescu, P. P., Cronicile slavo-române din secolele XV-XVI , Editura Minerva,
București, 1959.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
200Papahagi, Tache, Mic dicționar folcloric. Spicuiri folclorice și etnografice comparate ,
Editura Minerva, București, 1979.
Pavelescu, Gheorghe, Magia la români: studii și cercetări despre magie, descântece și
mană, Editura Minerva, București, 1998.
Piru, Alexandru, Literatura român ă veche. Din istoria și poetica ei , Editura pentru
Literatură,București, 1962.
Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la origini pân ă la 1830 , Editura Științifică
și Enciclopedică,București, 1977.
Pop, Dumitru, Paparuda în obiceiuri agrare în tradi ția popular ă româneasc ă, Editura
Dacia, Cluj Napoca, 1989.
Pop, Dumitru, Studii de istoria folcloristicii române ști, Editura Umbria, Baia Mare, 1997.
Pop, Mihai, Obiceiuri tradi ționale române ști, Editura Univers, București, 1999.
Pop, Mihai, Ruxăndroiu, Pavel, Folclor literar românesc , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1990.
Răutu, Radu, Prefață la Antologia descântecelor populare române ști, Editura „Grai și
suflet – Cultura Națională”, București, 1998.
Rudică, Tiberiu, Costea, Daniela, Aspecte psihologice în mituri, legende și credințe
populare , Editura Polirom, Iași, 2003.
Tocilescu, Grigore, Cristea N. Țapu, Materialuri folcloristice , vol. II, Editura Minerva,
București, 1981.
Ureche, Grigore, Letopisețul Țării Moldovei , Ediție P.P. Panaitescu, București, 1958.
Vlăduțiu, Ion, Etnografie româneasc ă, Editura Științifică, București, 1973.
Zamfirescu, Dan, Contribuții la istoria literaturii române vechi , Editura Științifică și
Enciclopedică,București, 1981.

IV. ÎN PERIODICE:

Anghelescu, Mircea, Destinul ciudat al operei lui Cantemir, în „România literară”, nr.11,
20-26 martie, 2002.
Apetroaie, Ion, D. Cantemir, într-o nou ă cercetare. În: Cronica, nr. 17, 27 apr. 1968.
Babeți, Adriana, Dimitrie Cantemir – scriitor pentru to ți. În: Orizont, nr. 28, 13 iul.1978.
Bădărău, Dan, Dimitrie Cantemir filozof al istoriei. În: Cronica, nr. 42, 19 oct. 1973.
Bădică, Ion, Dimitrie Cantemir și ideea unirii. În: Tomis, nr. 2, 25 ian. 1973.

Imaginea istoriei în literatura lui Dimitrie Cantemir
201Bădică, Ion, Tricentenarul na șterii lui Cantemir. În: Tomis, nr. 19, 10 oct. 1973.
Boca-Bordei, Ramona. Dimitrie Cantemir și romanul unui început de veac. În: Orizont,
nr. 27, 5 iul. 1979.
Botez, Liliana, Dimitrie Cantemir precursor al orientalisticii. În: Revista de istorie și
teorieliterară, nr. 1, 1974.
Botez, Liliana, Elemente de umanism popul ar în legendele turce ști receptate de Dimitrie
Cantemir. În: Revista de istorie și teorie literară, t. 25, București, 19 76.
Cândea, Virgil, „În ajunul Anului Cantemir”. În: Luceafărul, nr. 9, 2 dec. 1972.
Cândea, Virgil, A început „Anul Cantemir”. În: Luceafărul, nr. 5, 3 febr. 1973.
Cândea, Virgil, Manuscrisul original al „Istoriei Imperiului Otoman” de Dimitrie
Cantemir. În: Tribuna Românească, nr. 280, 15 nov. 1984.
Cândea, Virgil, Dimitrie Cantemir – primul nostru enciclopedist. În: Academica, nr. 4,
3febr. 1993.
Cândea, Virgil, Manifest ări cantemiriene. În: Academica, nr. 2, dec. 1995.
Cazan, Gheorghe, Dimitrie Cantemir – primul mare filozof de valoare. În: Informația
Bucureștiului, nr. 6254, 11 oct. 1973.
Cernoveanu, Paul, Dimitrie Cantemir inedit. În: Magazin istoric, nr. 4, apr. 1991.
Ciobanu, Nicolae, Momentul Dimitrie Cantemir. În: Viața militară , nr. 1, i an. 1987.
Cioculescu, Șerban, Dimitrie Cantemir, scriitorul. În: Revista bibliotecilor, nr. 9,
sept.1975.
Demeny, L., Tratatul de alian ță antiotoman ă între Moldova și Rusia din 1711 . În:
Magazin istoric, nr. 10, 1973.
Dumitrescu, Petre, Europeanul Dimitrie Cantemir. În: Academica, nr. 6, apr. 1999.
Gabor, Gabriela, Dimitrie Cantemir despre confesiunea „celuilalt”. În: Caiete critice, nr.
1-4, 1998.
Ifrimescu, Radu, Omul de știință Dimitrie Cantemir. În: Opinia națională, nr. 216, 29
iun.1998.
Ionescu, Anca-Irina, Dimitrie Cantemir și studierea credin țelor populare ale românilor.
În:Limbă și literatură, nr. 3, 1974.
Joia, Monica, Portretul lui Cantemir. În: Noua revistă română, nr. 8 – 9, 1996.
Mănescu, Ioan N., Stemele lui D. Cantemir și locul lor în heraldica Țărilor Române . În:
Revista Arhivelor, XXXV, București, 1973.
Manuela, Tănăsescu, Noi și Dimitrie Cantemir . În: România literară, nr. 33, 2001.
Marinescu, Paul Claudiu, Orient și Occident în opera lui Dimitrie Cantemir. În:
Contemporanul, nr. 41, 7 oct. 1988.

Rareș – Sorin ȘOPTEREAN
202Mârza, Radu , Rusia, slavii și slavonismul în via ța și opera lui Dimitrie Cantemir . În:
Apulum, XLI, 2004.
Maxim, Mihai , Dimitrie Cantemir și epoca sa , Documente noi din arhivele turce ști. În:
Revista de Istorie a Moldovei, nr.4, 2008.
Ploeșteanu, Grigore, Noi mărturii privind ecoul operei lui Dimitrie Cantemir . În: Vatra,
nr. 12, 20 decembrie 1984.
Pogolșa, Lilia, Doctrina politic ă a lui Dimitrie Cantemir reflectat ă în tratatul de la Lu țk
din 1711 . În: Revista de Istorie a Moldovei, nr.4, 2008.
Pop, Emil, Dimitrie Cantemir și Academia din Berlin. În: Studii de istorie, nr. 5, 1969.
Popescu, Alexandru, Dimitrie Cantemir eruditul . În:Femeia, nr. 4, aprilie 1973.
Popescu, Ion Mihail, Dimitrie Cantemir – simbol al for ței intelectuale . În: Opinia
națională, nr. 80, 6 februarie 1995.
Rezachevici, Constantin, Constantin Cantemir (1627-1693), întemeietorul dinastiei
Cantemire știlor. În: Revista de istorie a Moldovei, nr. 4, 2008.
Surdu, Alexandru, Semnifica ția logicii în opera lui Dimitrie Cantemir. În: Astra, nr.
4,1998.
Țvircun, Victor, Moștenirea istoric ă a lui Dimitrie Cantemir și contemporaneitatea .În:
Akademosnr. 4(11), decembrie2008.
Ulici, Laurențiu, Cantemir renascentist. În: Contemporanul, nr. 45, 2 ian. 1984.
Vetișan,Vasile, Dimitrie Cantemir în spa țiul culturii române ști. În: Orizont, nr. 6,15 feb.
1976.
Vlăduțescu, Gheorghe, Filosofia și omul de cultur ă Dimitrie Cantemir. În: Academica,
nr. 6, apr. 1999.
Zamfirescu, Dan, Cantemir – „punte de aur” . În: Luceafărul, nr. 42, octombrie 1975.