Școala doctoralǎ Paradigma europeanǎ [604367]

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
Universitatea „Babe ș-Bolyai” Cluj -Napoca
Facultatea de Studii Europene
Școala doctoralǎ „Paradigma europeanǎ”

TEZǍ DE DOCTORAT

Doctorand: [anonimizat]ǎtor de doctorat:
Prof. Dr. Basarab Nicolescu

Cluj -Napoca
2014

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
2

Ministerul Educa ției, Cercet ării, Tineretului și Sportului
Universitatea „Babeș -Bolyai”, Cluj Napoca
Facultatea de Studii Europene
Școala doctoralǎ „Paradigma europeanǎ”

Comportamentul religios – de la psihologie la o
perspectivă transdisciplinară

Doctorand: [anonimizat]ǎtor de doctorat:
Prof. Dr. Basarab Nicolescu

Cluj -Napoca
2014

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
3

”Dacă există un limbaj universal, acesta trece dincolo de cuvinte,
căci el se referă la tăcerea dintre cuvinte și la tăcerea nesfârșită a ceea ce
exprimă un cuvânt. Este experiența totalității ființei noastre,
în sfârșit reunită, dincolo de aparențe.”

Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
4
MULȚUMIRI

Elaborarea acestei lucrări a presupus un demers asemănător unui proces de dezvoltare
personală, dureros dar plin de împliniri; cu transformări la nivel intelectual și emoțional,
dezvăluind o nouă ființă. Recunoscătore pentru această devenire personală îi s unt Lui
Dumnezeu, pentru faptul că mi -a oferit posibilitatea ca în acestă viață să întâlnesc oameni
valoroși, care m -au ajutat să mă definesc și să mă autodepășesc.
Îi mulțumesc în mod special domnului prof. univ. dr. Basarab Nicolescu, care, pe lângă
capacități pedagogice deosebite, a întruchipat adevăratul caracter transdisciplinar, a oferit un
model de om autentic, de om care și -a găsit locul. De aceea doresc să -i mulțumesc pentru
sprijinul și infinita răbdare și înțelegere de care a dat dovadă, pentru blândețea și riguozitatea,
pentru deschiderea și curiozitatea față de propria -mi devenire; îi sunt recunoscătoare pentru
permanenta susținere și încredere pe care mi -a acordat -o.
De asemenea doresc să mulțumesc familiei mele, soțului și fiicei mele, pentru
dragostea, înțelegerea și rădarea de a crește împreună cu mine cât și pentru răgazul acordat
căutărilor mele transdisciplinare .
Doresc să mai mulțumesc studenților care au avut curiozitatea să se aventureze alături
de mine în realizarea studiilor pentru această lucrare , oferindu -mi gâ ndurile și sentimentele
lor.
Un ma rtor important al devenirii mele, a fost timpul, căruia simt nevoia să -i mulțumesc
pentru cei șapte ani oferiți, demonstrându -mi încă odată că toate lucrurile au momentul lor.
Timpul fiind, î n cazul meu, cel mai bun mobilizator, factorul ce a oferit cadrul renașterii mele.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
5
CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. Transdisciplinaritatea și metodologia transdisciplinară
1.1. Cadrul apariției transdisciplinarității
1.1.1. Evoluția cunoașterii și reconsiderarea relației Subiect – Obiect
1.1.2. Știința modernă și raționalitatea reducționistă
1.1.3. Reconsiderarea conceptului de Realitate
1.2. Devenirea conceptului de transdisciplinaritate
1.2.1. De la cunoașterea disciplinară la cea transdisciplinară
1.2.2. Disciplinaritate, Pluridisciplinaritate, Interdisciplinaritate și Transdisciplinaritate
1.2.3. Definirea transdisciplinarității
1.3. Metodologia transdisciplinară
1.3.1. Axioma ontologică
1.3.2. Axioma logică
1.3.3. Axioma epistemologică
1.4. Aspecte ale transdisciplinarității
1.5. Atitudinea transdisciplinară
1.6. Concluzii

CAPITOLUL 2. Comportamentul uman
2.1. Conceptul de comportament. Definiții
2.1.1. Abordări ale comportamentului
2.2. Modele explicative ale comportamentului
2.2.1. Teoriile psihanalitice
2.2.2. Teoria behavioristă
2.2.3. Teoriile cognitive
2.2.4. Teoriile umaniste

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
6
2.3. Procese psihice implicate în modularea comportamentului
2.4. Mijloace de investigare a comportamentului
2.5. Criterii de clasificare ale comportamentului
2.6. Concluzii
2.7. Contribuții personale

CAPITOLUL 3. Psihologia religiei și comportamentul religios
3.1. Introducere în contextul psihologiei religiei
3.1.1. Obiectul psihologiei religiei
3.1.2. Dire cții de studiu în psihologia religiei
3.2. Conceptul de comportament religios
3.2.1. Modele explicative ale comportamentului religios
a. Modelul psihodinamic
b. Modelul behaviorist
c. Modelul social
d. Modelul cognitiv
e. Modelul umanistico -existențial
f. Modelul transpersonal
3.3. Multidimensionalitatea vieții religioase în psihologie
3.4. Procese psihice implicate în modularea comportamentului religios
3.5. În loc de concluzii. Limitele studiului disciplinar
3.6. Contribuții personale

CAPITOLUL 4. Comportamentul religios o perspectivă transdisciplinară
4.1. Necesitatea perspectivei transdisciplinare în studiul comportamentelor religioase
4.2. Comportamentul religios din perspectiva axiomei logice
4.2.1. Rugăciunea
4.2.2. Ritul
4.2.3. Sacrificiul sau Jertfa
4.2.4. Crearea de mituri

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
7
4.3. Comportamentul religios din perspectiva axiomei ontologice
4.3.1. Sfințenia sau viața mistică
4.3.2. Contemplarea – meditația în prezența sacrului. Experiența mistică.
4.4. Concluzii . Complexitatea comportamentului rel igios
4.5. Contribuții personale

CAPITOLUL 5. Studiul transdisciplinar al comportamentului religios.
Rezultate Empirice
5.1. Identificarea semnificației comportamentului religios
5.1.1. Obiectivele cercet ării
5.1.2. Participan ții
5.1.3. Procedura
5.1.4. Rezultatele studiului
5.1.5. Concluziile studiului
5.2. Înțelegerea comportamentului religios ca Terț
5.2.1 Obiectivele cercet ării
5.2.2 Participan ții
5.2.3 Procedura
5.2.4 Rezultatele studiului
5.2.5. Concluziile studiului
5.3. Identificarea comportamen telor religioase
5.3.1. Obiectivele cercetării
5.3.2. Participanții
5.3.3. Procedura
5.3.4. Rezultatele studiului
5.3.5. Concluziile studiului
5.4. Concluziile capitolului
5.5 Contribu ții personale

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
8
CAPITOLUL 6. Concluzii generale
6.1. Concluzii
6.2. Contribuții personale și d irecții de studiu

Bibliografie
Bibliografie principal ă
Bibliografie secundar ă
Dicționare și Enciclopedii
e-bibliografie

REZUMAT

ANEXE

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
9
INTRODUCERE

”Este posibil să abandonezi ideea de certitudine, este constructiv ?
Este posibil să accepți ceea ce este incomplet?

Îmi dau seama că e adevărat că acceptând ceea ce este incomplet
Pot să progresez și să merg mai departe pe drumul cercetării numai îndoindu -mă de certitudini.
Marii oameni de știință ai secolul ui XX sunt exemple elocvente!
Cu cât cunoaștem mai mult, cu atât măsurăm mai bine neîmplinirea noastră!
Cu cât știu mai mult, cu atât mai bine „știu că nu știu"!
Atunci, să iei în calcul ceea ce este incomplet este oare o condiție pentru a progresa ?
Mai m ult, se pare că această putere constituie o mare deschidere!

Poate că este frumoasă dorința mea de a înțelege totul…
Mai ales dacă accept că înțelegerea nu are sfârșit!
Poate că este stimulatoare dorința mea de a înțelege totul…
Mai ales dacă accept să nu stăpânesc totul!
Deschidere spre a veni în calea realității, nu spre a o deține,
Ci pentru a o primi, a o explora, a o înțelege într -un demers neîncetat de căutare a adevărului!

Vrei Tu, Doamne, să mă faci să înțeleg că ceea ce este adevărat în știi nță este încă și mai adevărat în
viața mea personală, în viața mea socială, profesională, spirituală ?
Vrei Tu, Doamne, să ne împărtășești aici o cheie a existenței ?”1

Thierry Magnin , Neîmpliniri stimulatoare

Versurile lui Magnin sunt reprezentative și considerăm că exprimă cel mai bine
întregul proces de construcție și elaborare al acestei lucrări. Cu siguranță rugăciunea unui
preot – savant este adecvată or icărui travaliu transdiciplinar, oricărei neîmpliniri stimulatoare ,
oricărei căutări a infinitului, oricărei uimiri generatoare de sens.
Opțiunea pentru studiul comp ortamentului religios, a fost susținută de căutări mai
vechi, dar la fel de vii, de întrebări care se actualizează și lasă loc altor întrebări. Cu ani în
urmă, când mă aflam în plină căutare de repere, am fost am fost atrasă și prinsă de tărâmul
”Istoriei religiilor”2, o istorie pe care o găseam a fi dificilă, dar nu mai puțin sinu oasă și
atrăgătoare. Îmi amintesc că era o lectură activă, necontenită, prin p unctarea ideilor generale ,
deoarece nu doream să pierd ceva. Istoria religiilor este una în plină desfășurare și schimbare,

1 Magnin, T., 2009, p.39.
2 Eliade, M., 1986 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
10
dar are totuși niște constante: prezența omului, prezența sacrului și existența relației dintre om
și sacru. Existența omului a fost și va fi în permanență marcată de prezența sacrului, deoarece
omul, de -a lungul devenirii sale a căutat relația cu sacrul , așa cum o plan tă își dorește
atingerea luminii .
Căutările mele permanente m-au determinat să-mi doresc să cunosc una dintre aceste
constante , și anume omul. Pentru aceasta , am ales psihologia pentru a răspunde la întrebarea:
Cine suntem?
Cu timpul, am realizat că psih ologia îmi poate oferi foarte multe răspunsuri la această
întrebare , unele dintre ele poate nici nu au fost încă formulate . Dar oare aceste răspunsuri sunt
singurele răspunsuri? Sunt oare ele complete? Sunt ele încărcate de adevăr?
Cu siguranță sunt adevărate fiind susținute de numeroase studii, dar nu sunt singurele
răspunsuri și cu siguranță nu sunt complete. Lipsește ceva.
În calitate de știință empirică, psihologia studiază și structura unor comportamente,
adică fenomenele observabile, pe care înc earcă să le explice parțial sau total, punându -le în
relație cu integralitatea vieții subiective și cu transformările produse în ea. Psihologia, în speță
psihologia religiilor a formulat câteva răspunsuri la întrebarea: ce este comportamentul
religios?
Comportamentul religios a devenit obiect de studiu, alături de aspectele sale
emoționale, de motivații sau alături de dimensiunea sa socială. Alți autori propun însă, o
abordare unitară, care să țină cont și de credințe, practici, sentimente, atitudini personale și
sociale sau culturale .
De pildă, Fizzotti3 propune o abordare care se vrea integrală, și care ține cont de
caracterul unitar al ființei, punând accen tul pe dezvoltarea persoanei într -un cadru social și
cultural, dar ținând cont și de aspectele care țin de biologic. Autorul propune o grilă a
interpretării comportamentului religios, grilă care cuprinde criterii precum: intenționalitatea,
integralitatea, dinamicitatea și semnificația culturală. Prin aceste criterii de interpretare ,
autorul se referă, de fapt, la fenomenele interne, prin intenționalitate fiind implicate procesele
psihice energizante, prin integralitate și dinamism, făcând referire la consti tuirea și dezvoltarea

3 Fizzotti, E., 2007, pp. 75 -77.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
11
personalității. Pe lângă criteriile caracteristice fenomenelor interne de influențare a
comportamentului, Fizzotti se referă și la fenomenele externe, reprezentate prin criteriul de
semnificație culturală, comportamentul religios fiin d aici și un factor determinat de acestea,
dar și un factor determinant. Individualitatea psihică nu este statică ci are un puternic caracter
dinamico -evolutiv. Comportamentul religios surprins de Fizzotti , constituie o parte in tegrantă
a experienței de vi ață a persoanei, acestea evoluând împ reună.
Comportamentul religios, ca oricare alt tip de comportament uman, este susceptibil de
a fi interpretat printr -o multitudine de aspecte, de exemplu: legat de participarea la liturghie
poate interesa frecvența participării ; motivația participării; dacă este activă sau pasivă; de când
participă la liturghie; atenția la predică; dacă participă singur sau cu alte persoane din familie
sau din afara familiei; cum se reflectă aceasta în viața de zi cu zi, etc. . Toate aceste aspecte pot
fi valorificate nu numai din punct de vedere psihologic, ci și din perspectiva altor discipline,
precum sociologia, psihologia socială, teologia, filosofia, biologia, neurologia etc., menite a se
completa reciproc și a contribui la o mai mare clarificare și înțelegere a comportamentului
religios al omului.

La ora actuală interesul specialiștilor pentru experiențele religioase, și utilizăm
termenul de experiență, deoarece ni se p are mai c uprinzător, este în creștere. Psihologia
religiei ar avea foarte mult de câștigat în urma dialogului sau a colaborării cu alte discipline,
terenul fiind foarte fertil în acest sens . De pilă, colaborări fertile se pot realiza între psihologia
religiei și neuroștiințe, filosofie, antropologie, biologia evo luției, sau științe le cognitive.
O singură disciplină ar fi incapabilă să arunce o lumină comprehensivă asupra unui
fenomen atâ t de complex și multidimensional pre cum spirit ualitatea sau religiozitatea.
Cercetările actuale privind experiența religio asă, se referă la descoperiri remarcabile din cadrul
științelor cognitive ale religiei4, cercetări ale neurobiologiei experiențelor religioase5, ale
psihologiei religiei6 sau de genetică a comportamentului7. Aceste abordări diferite vor
îmbogăți și vor adânci cunoașterea în ceea ce privește fenomenul spiritualității umane.

4 Vezi Andresen 2001, Barrett 1998, Woolley 2000 .
5 Vezi Brown și al. 1998, McNamara 2001, Newberg și al. , 2008 .
6 Vezi Boyer 2001, Kirkpatrick 1999 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
12
Un pas important în evoluția studiul ui experienței religio ase8, este cel realizat prin
intermediul paradigmei interdisciplinare multinivelare. Această paradigmă recunoaște valoarea
datelor obținute prin intermediul mai multor niveluri de analiză, realizând interpretări
nonreducționiste. Prin intermediul acestei paradigme, psihologia religiei speră să își contureze
viitorul.

Dialogul între discipline ar trebui să se realizeze într -un mod care să determine
îmbogățirea reciprocă a disciplinelor. Un astfel de dialog este propus de transdisciplinaritate.
Conceptul de transdisciplinaritate a apărut din nevoia de a depăș i, traversa, trece dincolo de
limitele impuse de disciplinaritate. Transdisciplinaritatea9 se referă la ceea ce este în același
timp între discipline, înăuntrul disciplinelor și dincolo de orice disciplină. Finalitatea
transdisciplinarității o reprezintă î nțelegerea lumii prezente, din perspectiva unității
cunoașterii.

Din acest punct de vedere, v iitorul este cu siguranță unul transdisciplinar, deoarece
cunoașterea nu aparține unei discipline ci ea trebuie sa fie unitară și în permanență deschisă.
Cunoaș terea transdisciplinară se preocupă de dinamica provocată de acțiunea simultană a mai
multor niveluri de Realitate în același timp. Descoperirea dinamicii mai multor niveluri de
realitate, trece în mod necesar prin cunoașterea disciplinară. Deci, transdisc iplinaritatea, fără
să fie o nouă disciplină izvorăște din cercetarea disciplinară, care la rândul său este clarificată
de cunoașterea transdisciplinară. În acest sens, cercetările disciplinare și transdisciplinare nu
sunt antagoniste, ci complementare. Metodologia transdisciplinară îmbogățește celelalte
discipline, aducându -le astfel clarificări noi și necesare, care nu pot fi generate de o
metodologie disciplinară; aceasta, nu înlocuiește metodologia fiecărei discipline.

O cercetare a comportamentului religios din punct de vedere transdisciplinar ar arunca
o lumină nouă, proaspătă prin identificarea dinamicii provocate de acțiunea simultană a mai

7 Vezi D’Onofrio și al. 1999 .
8 Emmons , R. A., Paloutzian, F. R. , 2003, p. 337 – 402.
9 Nicolescu, B ., 1999, p. 53.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
13
multor niveluri de Realitate în același timp. Descoperirea acestei dinamici a mai multor
niveluri de realita te, trece în mod necesar prin cunoașterea disciplinară, psihologică. Acesta
este și motivul pentru care am ales ca teza să aibă această denumire : Comportamentul religios
– de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară . Am considerat necesară sublinie rea
complementarității cercetării psihologice cu cea transdisciplinară, cea din urmă bazându -se pe
cunoașterea psihologică, dar în același timp, cunoașterea transdisciplinară stă la baza
dezvoltării cunoaș terii disciplinare, psiholo gice; accentul căzând pe cursivitatea unui tip de
cunoaștere spre altul.

Experiența realizării acestei cercetări a fost una complexă, asemănătoare unui drum
inițiatic, încărcat cu provocări p ersonale, impunându -se nevoia de transformare și de
autodepășire . Parcurgerea acestui drum a adus după sine o schimbare de atitudine, deoarece
transdisciplinaritate a nu reprezintă doar o metodologie, este o atitudine sau poate deveni un
stil de viață. Schimbarea personală a presupus însușirea valorilor transdisciplinarității. Acestea
nu sunt nici obiective și nici subiective, ci sunt rezultatul acțiunii terțului ascuns, ceea ce
înseamnă interacțiunea între subiectivitatea obiectivă a Obiectului transdisciplinar și
obiectivitatea subiectivă a Subiectului transdisciplinar. Această atitudine este cea care ne -am
dorit să străbată cercetarea cu privire la compo rtamentul religios.
Având în vedere că experiența religioasă nu poate fi asimilabilă unui nivel de realitate,
sau unei discipline, am preferat înțelegerea fenomenului de spiritualitate sa u religiozitate, din
punct de vedere transdisciplinar. Dacă sunt studiate aspecte legate de religiozitate pe terenul
diferitelor discipline sau domenii, vor rezulta o imagini bogate , dar în același timp parțiale.
Deoarece luate împreună nu vor realiza un t ablou unitar, întregul fiind mai mult decât suma
părților. Realizarea unui dialog între discipline, a traversării diferitelor niveluri de realitate în
zona de non -rezistență, apare ca fiind necesar, în vederea unificării cunoașterii.
Inițierea și desfășur area unui studiu transdisciplinar a comportamentului religios a avut
la bază o permanent ă interogație , asupra a ceea ce reprezintă cunoașterea interioară ca proces
de autodevenire și cunoașterea exterioară ca modalitate de raportare la realitate. Sper ăm că
acesta s-a concretizat într -un rezultat final , care poate reprezintă un nou început.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
14
Întrebările care au alimentat acest studiu sunt variate : Ce este comportamentul religios ?
Cum a fost studiat comportamentul religios până în prezent? Ce aduce nou
transdisciplinaritatea în abordarea comportamentul religios ? Cum abordeaz ă psihologia
comportamentul religios? Ce reprezintă comportamentul religios pentru omul modern? Este
nevoie de c omportament religios? De ce ar trebui studiat comportamentul religios din punct de
vedere transdisciplinar? Care sunt comportamentele religioase ale omului modern ? Cât de
importante sunt comportamentele religioase pentru omul modern? Care ar fi beneficiile unei
abordări complementare a comportamentului religios: din perspectivă disciplinară, pluri -,
multi – și interdisciplinară, respectiv transdisciplinară? Cum ar influența abord area
transdisciplinară psihologia și metodologia sa?
Aceste întrebări au generat obiectivul general al studiului și anume :
– formularea unei perspective transdisciplinare asupra comportamentului și a
comportamentului religios în special, pornind de la abord area disciplinară, a
psihologiei.
De asemenea, obiectivele specifice care se doresc a fi atinse prin această lucrare sunt:
– descrierea abordărilor din psihologia religiei asupra comportamentului religios ;
– analiz a abordărilor din psihologia religiei asupra comportamentului religios , prin
evidențierea aspectel or pozitive, dar și a limitelor acesteia din perspectiv ă
transdisciplinar ă;
– identificarea semnificației comportamentului religios din punct de vedere
transdisciplinar ;
– identificarea modalității de integrare a comportamentului religios în viața omului
modern din perspectivă transdisciplinară ;
– argumentarea necesității unei abordării transdisciplinare, ca o completare a unei
abord ări disciplinare, în studierea comportamentului religios .

Studiul vizează transgresarea cunoașterii disciplinare a psihologiei, în acest caz a
psihologiei religiei, subliniind necesitatea abordării transdisciplinare, prin atingerea unei
obiectivități subiective și a unei subiectivități obiective. Opoziția clasică dintre subiectiv –
obiectiv fiind depășită prin acceptarea caracterului plastic al realității , fiind astfel valorificat

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
15
ternarul {obiectivitate – subiectivitate – complexitate } al metodologiei transdisciplinare. Acest
ternar reprezentând coloana vertebrală a prezentei lucrări.
Alt ternar care susține lucrarea este reprezentat de {cunoaștere – înțelegere – ființă };
toate studiile realizate în cadrul acestei lucrări fiind străbătute de acest ternar. Înțelegerea se
poate realiza doar prin unificarea celor două forme de cunoaștere, contradictorii dar
complementare. Unificarea la nivelul ființei se realizează deci, pr in unificarea cunoașterii
interioare cu cea exterioară, cunoașterea rațională cu cea tainică. În absența acestei unificări nu
se poate vorbi de înțelegere , ci de confuzie. Iar înțelegerea reprezintă, de fapt, comunicarea
armonioasă dintre Subiect și Obiect .

În continuare vor fi prezentate pe scurt capitolele lucrării:

CAPITOLUL 1. Transdisciplinaritatea și metodologia transdisciplinară.
Acest capitol abordează cadrul și contextul care a determinat apariția
transdisciplinarității, din punct de vedere al e voluției cunoașterii și al reconsiderării relației
Subiect – Obiect cât și a conceptului de Realitate. De asemenea, capitolul contribuie la
argumentarea necesității unei abordări transdisciplinare , prin clarificarea termenului de
transdisciplinaritate și prin demonstrarea caracterului de complementaritate față de alte
discipline, cât și prin asigurarea coerenței abordării transdisciplinare care se poate dezvolta
firesc de pe terenul disciplinar.
În cadrul acestui capitol este prezentată m etodologia transdi sciplinară care are scopul
de a îmbogăți celelalte discipline, aducându -le astfel clarificări noi și indispensabile, care nu
pot fi generate de o metodologie disciplinară. Metodologia transdisciplinară se bazează pe trei
piloni, trei axiome metodologice, ș i anume:
– Axioma ontologică
– Axioma logică
– Axioma epistemologică
De asemenea am considerat importantă prezentarea a specte lor transdisciplinarității , cât
și a atitudinii transdisciplinare , care se referă la concilierea contrariilor prin rigoare, deschidere
și toleranță.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
16
CAPITOLUL 2. Comportamentul uman.
Acest capitol este dedicat definirii și clarificării termenului de comportament așa cum
îl înțelege psihologia. În acest scop sunt descrise m odele le explicative ale comportamentului
așa cum au marcat evoluția psihologiei, prin marile curente: de la psihanaliză și behaviorism
până la teoriile umaniste.
Având în vedere că psihologia se definește ca știința care se ocupă cu studiul psihicului
și fenomenelor psihice , am considerat necesară descrierea p rocese lor psihice care sunt
implicate în modularea comportamentului cât și a m ijloace lor de investigare a
comportamentului , utilizate în această lucrare.

CAPITOLUL 3. Psihologia religiei și comportamentul religios.
În realizarea lucrării de față am considerat neces ară realizarea unei scurte introduceri în
contextul psihologiei religiei , prin prezentarea istoriei sinuoase a acesteia, cu încercările de
identificare a obiectului de studiu cât și prezentarea d irecții lor actuale de studiu în psihologia
religiei. Acest capitol este unul important, deoarece prezintă conceptul de comportament religios
așa cum este elaborat de psihologia religiei. De asemenea, sunt descrise modele le explicativ e
ale comportamentului religios, așa cum a u evoluat de la modelul psihodinam ic și behaviorist,
până la cel umanist și transpersonal.
La nivelul acestui capitol se realizează o analiză a abordărilor din psihologia religiei
asupra comportamentului religios, prin evidențierea aspectelor pozitive, a faptului că
psihologia a identificat caracterul complex și multidimensional al experienței religioase, dar și
a limitelor acesteia din perspectivă transdisciplinară.
Am considerat necesară intrarea în profunzime prin descrierea p roceselor psihice
implicate în modularea comportamentului religios , tocmai pentru a demonstra caracterul țintit
spre adâncimi al psihologiei, care riscă să nu mai vadă pădurea de copaci. Acest fapt, deși
benefic pentru îmbogățirea cunoașterii, nu face decât să piardă din vedere aspectul general și
unitar al cunoașterii – ca limită a unui studiu disciplinar .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
17
CAPITOLUL 4. Comportamentul religios – o perspectivă transdisciplinară .
Acest capitol este unul esențial pentru lucrare, deoarece susține n ecesitatea perspectivei
transdisciplinare în studiul comportamentelor religioase . De asemenea, capitolul a oferit cadrul
unui răspuns la întrebarea: ce este comportamentul religios din punct de vedere transdisciplinar?
Am oferit răspuns ul așa cum s-ar pricepe un psih olog ghidat de spiritul transdisciplinar .
Comportamentul religios este descris din perspectiva axiomei logice , ca terț inclus și
anume, ca rugăciune, rit, sacrificiu și crearea de mituri. Dacă ne referim la comportamentul
religios ca fiind terțul inclus, atunci comportamentul religios unește. Comportamentul religios
devine limbaj. Comportamentul religios, văzut ca atitudine, înțeles că trăire și faptă, față de
sacru, poate fi un limbaj, un trans -limbaj , deoarece, acesta face posibil dialogul între ființele
umane prin raportare la sacru. Omul poate deveni o ființă unificată în sine și cu sine, doar prin
și după integrarea sacrului.
Comportamentul religios este abordat și din perspectiva axiomei ontologi ce, iar în acest
context acesta asigură intrarea persoanei în Terțul Ascuns, prin contemplarea – meditația
prezența sacrului și prin sfințenie sau viață mistică.

CAPITOLUL 5. Studiul transdisciplinar al comportamentului religios. Rezultate Empirice .
Studiul transdisciplinar al comportamentului religios pornește de la ternarul {cunoaștere
– înțelegere – trăire}.
Studiile realizate fac referire la i dentificarea semnificației comportamentului religios ,
prin cunoaștere , înțelegerea comportamentului religios ca Terț și identificarea
comportamentelor religioase , prin trăire .

CAPITOLUL 6. Concluzii generale .
Acest ultim capitol este dedicat concluziilor generale ale lucrării , prin prezentarea
rezultatelor obținute , raportarea la obiec tivele lucrării și sublinierea contribuțiilor și direcțiilor
ulterioare de studiu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
18
ANEXE.
Această parte a tezei este dedicată prezentării datelor studiilor, în stare brută,
neprelucrată, așa cum au fost ele culese de la participanți. De asemenea, tot aici se găsește fișa
de automonitorizare a comportamentului religios cât și ghidul de interviu, care a fost utilizat în
cadrul celui de -al treilea studiu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
19
CAPITOLUL 1.
Transdisciplinaritatea și metodologia transdisciplinară

”La ce bun cunoașterea, dacă nu te împinge la luptă? La nimic. E întocmai ca și cum
cineva ar avea știință de o mare comoară, și nu s -ar duce s -o caute.”

Jakob Böhme

1.1. Cadrul apariției transdisciplinarității

Ca urmare a acumulării a tot mai multor cunoștințe, a fragmentării tot mai mari a
obiectului de studiu , în paralel cu aprofundare a și dezvoltarea unui domeniu câ t mai specific și
specializat, cât și a proliferării accentuate a disciplinelor, a rezultat o iluzorie unitate a
cunoașterii.
”Pe măsură ce ne cunoaștem mai bine universul exterior, sensul vieții și al morții noastre este
tot mai respins spre zona nesemnificativului. Să fie oare atrofierea ființei interioare prețul plătit pentru
cunoașterea științifică?(…) Pentru prima dată în istoria ei umanitatea are posibilitatea de a se
autodistruge cu totul, fără nici o posibilitate de revenire. Această autodistrugere potențială a speciei
noastre are o triplă dimensiune: materială, biologică și spirituală. (…) Paradoxal, totul e pus la pu nct
pentru propria noastră autodistrugere, așa cum totul este pus la punct pentru o mutație pozitivă
comparabilă cu marile răscruci ale Istoriei. Sfidării autodistrugerii i se opune speranța autorenașterii.
Sfidării planetare a morții i se opune conștiința vizionară, transpersonală și planetară, ce se hrănește
din creșterea fabuloasă a cunoașterii.”
Cadrul surprins de academicianul Basarab Nicolescu10, un cadru care stabilește de
altfel premisele unei noi revoluții, este cel în care se naștere și se dezvol tă
transdisciplinaritatea ca răspuns la necesitatea căutării unității cunoașterii, a unei cunoașteri în

10 Nicolescu, B. , 1999, p. 10 -12.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
20
permanență deschise, prin 1) reconsiderarea relației dintre obiect și subiectul cunoscător , prin
2) depășirea raționalității reducționiste a științei mo derne și prin 3) reconsiderarea și
redefinirea conceptului de Realitate .

1.1.1. Evoluția cunoașterii și reconsiderarea relației Subiect – Obiect

Pentru a urmării mai bine contextul transdiscipilinarității este necesară abordarea
evoluției relației dintre Subiect și Obiect în cunoaștere. Se pot identifica trei tipuri de relații
dintre Subiect și Obiect, care sunt caracteristice a trei etape ale cunoașterii.
1) Premodernitate – Centrarea pe Obiect se referă la dizolvarea, scufundarea
Subiectului în Ob iect. Este cazul cunoașterii prin Tradiție, în care Subiectul se identifică cu
Obiectul pe care îl studiază până la contopirea și dizolvarea în acesta. Lumea omului
premodern era una magică. Iar p entru gândirea magică, Natura este un organism viu, dotat cu
inteligență și conștiință. Realitatea era deci una multidimensională, populată de entități
diferite, de la oameni la zei. Aceste entități trăiau într -o lume a lor, guvernată de legile ei
proprii, dar legate între ele prin legi cosmice generatoare ale unei ordini cosmice comune.
Postulatul fundamental al gândirii magice este cel al interdependenței universale: Natura nu
poate fi concepută în afara relațiilor ei cu omul. Zeii puteau interveni în treburile oamenilor,
care la rândul lor erau după chipul și ase mănarea zeilor, și totul avea sens. Totul este semn,
urmă, semnătură, simbol.
Cunoașterea era în acest context o chestiune de hermeneutică și anume se referea la
interpretarea simbolurilor și la deducție simbolică. Fenomene astronomice, de pildă , precum
eclipsele, aveau explicație și o semnificație simbolică prin intermediul unor stări sau trăiri
sufletești: iubirea sau ura, fidelitatea sau trădarea.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
21

Figura 1.1. Relația dintre Subiect (S) și Obiect (O) în premodern itate

2) Modernitate – Centrarea pe distanța dintre Subiect și Obiect se referă la separarea
totală a Subiectului care cunoaște, de Realitate, presupusă a fi complet independentă de
Subiectul care o observă. Obiectul exista doar pentru a fi cunoscut, descifrat, dominat și
transformat. Gândirea mecanicistă a secolului al XV III-lea și mai ales a celui de -al XIX -lea
concepe Natura nu ca pe un organism, ci ca pe o mașină, care trebuie demontată pentru a o
cunoaște în întregime. Postulatul fundamental al gândirii mecaniciste este că Natura poate fi
cunoscută și cucerită prin met odologia științifică, definită de o manieră complet independentă
de om și separată de el.
Orice fenomen fizic putea fi înțeles printr -o înlănțuire de cauze și efecte. Universul era
desacralizat, iar transcendența sa aparținea iraționalului și superstiției .

Figura 1.2. Relația dintre Subiect (S) și Obiect (O) în perioada modernă

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
22
Psihologia tradițională se definea ca o știință a cărui obiect de studiu poate fi cunoscut
obiectiv prin metodologia de care dispune; co nsiderând că se referă la o realitate exterioară
care poate fi studiată obiectiv, pe modelul relației cauză – efect. Cercetătorul poate avea acces
la o realitate preexistentă doar prin operaționalizarea aspectelor realității, sub formă de
variabile. Scopul metodei cantitative este legat de predicția și controlul variabilelor
independente și dependente. Accesul la informații se dobândea doar prin menținerea
neutralității cercetătorului și prin utilizarea de metode experimentale; cercetătorul este unul
neutru , neafectat de valorile lumii sociale și culturale în care trăiește; scopul cercetării este
explicarea, predicția și controlul fenomenului fizic, psihic sau social; cunoștințele obținute
prin verificarea de ipoteze sunt acceptate ca fapte sau legi care pot fi generalizate; criteriile de
evaluare ale cercetării sunt validitatea, fidelitatea și obiectivitatea.
Ideea de la care se pornea este aceea că do ar prin utilizarea metodelor cantitative cercetarea
devine obiectivă, necontaminată de subiectivitatea cercetătorului.
Dorința psihologiei de a se delimita net de alte discipline, interesate de studiul psihicului
uman, precum filosofia, religia sau psihanaliza, a determinat o intensificare a rolului avut de
măsurare și experimentare în detrimentul factorul ui uman, social sau cultural, punctul
culminant fiind atins prin paradigma behavioristă.
3) Postmodernitate – Centrarea pe Subiect , care duce la considerarea Obiectului, ca un
construct social, ca o emanație a Subiectului și reconstruirea acestuia de către Subiect, situație
caracterizată printr -un relativism dus uneori la extreme. Totul devine construcție socială,
consens, acord intersubiectiv în care punctul de reper este consumul. Rezultatul viziunii
mecaniciste este moartea Naturii, dispariția conceptulu i de Natură din câmpul științific. Natura
este moartă. Rămâne complexitatea, o complexitate uimitoare care invadează toate domeniile
cunoașterii, de la infinitul mic până la infinitul mare. Dar această complexitate este percepută
ca accidentală, omul fiind considerat ca un accident al acestei complexități uimitoare.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
23

Figura 1.3. Relația dintre Subiect (S) și Obiect (O) în postmodernitate

Influența ideilor postmodernismului asupra psihologiei se referă la considerarea că
realitatea este multiplă, și de multe ori conflictuală; adevărurile absolute nu există; cunoașterea
și cunoștințele sunt dependente de contextul istoric, social si cultural ; validarea empirică a
cunoștințelor nu este neapărat necesară; descripțiile și explicațiile fenomenelor nu sunt și nu
pot fi neutre.
În contextul constructivismului experiența umană este mediată istoric, cultural si lingvistic.
Ceea ce noi percepem si exp erimentăm nu este o reflectare directă a realității, ci rezultatul
modului în care noi înțelegem lumea. Realitatea este construită prin și în activitatea umană.
Membrii unei societății „inventează” caracteristicile lumii lor prin interacțiunea și practicil e
cotidiene. În acest mod se afirmă relativitatea realității, natura sa social construită.
Esența cunoașterii, era considerarea obiectului, ca un construct social, ca o emanație a
subiectului. Acest principiu indică faptul că un fenomen sau eveniment poat e fi înțeles doar
cunoscând contextul și că acesta poate fi descris în diverse forme, fără a putea să afirmăm că
una dintre descripții este mai acurată decât alta.

Spre deosebire de aceste trei tipuri de relații și tipuri de cunoaștere,
transdisciplinari tatea oferă o altă perspectivă. Subiectul și Obiectul sunt distincte, separate ca
și în modernitate, dar unificate prin scufundarea lor în Terțul A scuns. Prin intermediul terțului
ascuns, acestea se află într -o relație dinamică, păstrându -și însă identitat ea.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
24

Terțul A scuns

S O

Figura 1.4. Relația dintre Subiect (S) și Obiect (O) î n perspectiva
transdisciplinară

Obiectul transdisciplinar și nivelurile sale împreună cu Subiectul transdisciplinar cu
nivelurile sale și Terțul Ascuns definesc Realitatea Transdisciplinară sau Trans -Realitatea.
Realitatea cuprinde Subiectul și Obiectul și Terțul Ascuns, care sunt cele t rei fațete ale unei
singure și aceleiași Realități. Fără una dintre aceste trei fațete, Realitatea nu mai este reală, ci o
fantasmagorie destructivă.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
25

Figura 1.5. Realitatea Transdisciplinară

”Noul raport dintre Subiect și Obiect în cunoașterea transdisciplinară ar putea permite, pe
termen lung, o convertire a tehnoștiinței. Unitatea deschisă între obiectul transdisciplinar și subiectul
transdisciplinar se traduce prin orientarea coerentă a fluxului de inf ormație ce traversează nivelurile
de realitate a obiectului si a fluxului de conștiință care traversează nivelurile de realitate ale
subiectului. Această orientare coerentă dă un nou sens verticalității ființei umane în lume. Această
verticalitate constitu ie, în viziunea transdisciplinară, fundamentul oricărui proiect social viabil.” 11
În abordarea transdisciplinară, spre deosebire de cunoașterea în premodernitate și
modernitate, cunoașterea nu este nici interioară, nici exterioară. Cunoașterea este în acel ași
timp exterioară (prin raportarea la fluxul de informație ce traversează nivelurile de realitate ale
obiectului) și interioară (prin raportarea la fluxul de conștiință care traversează nivelurile de
realitate ale subiectului) totul fiind mediat , legat d e Terțul Ascuns, generâ nd astfel o
cunoaștere unitară. Studiul Universului și studiul ființei umane se susțin reciproc. Experiența

11 Nicolescu, B. , 2009, p. 93 .
O
S

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
26
trăită și experiența propriului sine au aceeași valoare cognitivă ca și cunoașterea științifică,
deoarece ”între cunoaștere ș i înțelegere se găsește ființa”12.
Este necesară deci, o nouă raționalitate , noi postulate care să constituie fundația acestei
perspective asupra cunoașterii unitare, în permanență deschisă.
1.1.2. Știința modernă și raționalitatea reducționistă
Odată cu epoca modernă, cunoașterea suferă o mutație profundă. Dacă înainte
cunoașterea se referea la interpretarea semnificațiilor și deducția simbolică, în epoca modernă,
locul hermeneuticii în cunoaștere este ocupat de experiment și de limbajul matemat ic. În acest
context, limbajul matematic devine limbajul comun, între Dumnezeu și oameni.
Filosoful Francis Bacon menționează că știința nu este o cunoaștere speculativă, ci un
lucru de făcut . Pragmatismul afirmației este evident la Bacon, care afirma că știința este
interesată de utilitate și putere. Pentru a putea comanda eficient naturii, ca deziderat al lumii
moderne la începuturile ei, trebuia deci, construită o nouă știință capabilă să -i cunoască legile.
Bacon formulează chiar o nouă metodă13, în care menționează că orice cercetare
experimentală coerentă și bine făcută trebuie:
1) sa acumuleze fapte prin repetarea experiențelor și schimbarea factorilor;
2) sa clasifice faptele în tabele, încercând sa descopere cauza unui fapt;
3) sa determine cauzele fenomen ului studiat formulând ipoteze iar apoi, după
verificarea lor, să stabilească legea.
Cunoașterea științifică devine de fapt, confruntarea dintre o conștiință unică – cea a lui „eu
gândesc” – și o realitate unică – lumea lucrurilor -, adică confruntarea di ntre un subiect și un
obiect.
Știința modernă14 se întemeiază deci pe ideea unei separări totale a Subiectului
cunoscător de Realitate, presupusă a fi complet independentă de subiectul care o observă.
Galilei, părintele științei moderne, propunea astfel tre i postulate fundamentale:

12 Nicolescu, B., 1999 , p. 86 .
13 Metoda inductiv – experimentală propusă de Bacon, a fost dezvoltată pe larg în lucrarea sa Novum
Ogranum.
14 Nicolescu, B., op. cit , p. 14 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
27
1) Căutarea legilor universale, cu caracter matematic;
2) Descoperirea acestor legi prin experiența științifică;
3) Reproductibilitatea perfectă a datelor experimentale.
Aceste postulate ale științei moderne au rămas neschimbate de la Gali lei până astăzi, în
ciuda infinitei diversități a metodelor, teoriilor sau modelelor ce au străbătut istoria diferitelor
discipline științifice. Doar o singur ă știință satisface cele trei postulate și anume, fizica.
Celelalte discipline nu le satisfac decât parțial . Cu toate acestea, absența unei formalizări
matematice riguroase a psihologiei, istoriei religiilor ca și a multor altor discipline nu duce la
eliminarea acestora din câmpul științei. P ână și științe de v ârf, cum este biologia moleculară,
nu pot pretinde, cel puțin până în acest moment, că ar poseda o formalizare matematică la fel
de riguroasă ca aceea a fizicii.
Postulatele propuse de Galilei devin astfel calea universală și absolută a adevărului iar,
ca o consecință a acestui aspect, inducția a lungă silogismul – raționamentul deductiv -, iar
experimentul elimină supranaturalul, din cunoașterea științifică.
Un pas important, de natură filosofică și ideologică a fost cel de proclamare a fizicii ca
regină a științelor. Mai precis, s -a redus totul la fizică, biologicul și psihicul nefiind decât
etape evolutive ale unuia și aceluiași fundament. Fizica clasică15 se bazează pe ideea
continuității, în acord cu dovezile furnizate de organele de simț: nu se poate trece dintr -un
punct al spațiului și timpul ui într -altul fără a se trece prin toate punctele intermediare. Ideea de
continuitate este legată de un concept -cheie al fizicii clasice: cauzalitatea locală. Orice
fenomen fizic putea fi înțeles printr -o înlănțuire continuă de cauze și efecte: fiecărei ca uze
dintr -un punct dat îi corespunde un efect dintr -un punct infinit de apropiat și fiecărui efect
dintr -un punct dat îi corespunde o cauză dintr -un punct infinit de apropiat. În acest fel, două
punct separate de o distanță, fie și infinită, în spațiu și t imp, sunt legate printr -o înlănțuire
continuă de cauză și efecte, fără necesitatea vreunei acțiuni directe la distanță .
Ideea de cauzalitate locală în strânsă legătură cu cea de continuitate , au dus la
dezvoltarea de conceptului de determinism. Legile fi zicii clasice sunt legi deterministe. Astfel

15 Idem, p.15 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
28
totul putea fi prezis, ”dacă sunt precizate condițiile inițiale și starea fizică la un moment dat al
timpului, se poate prezice complet starea fizică în oricare moment dat al timpului” 16.
Aplicarea normelor form ulate de Galilei a dus la dezvoltarea unei perspective limitate
asupra naturii și a universului care este văzut ca ”o mașină perfect reglată și perfect
predictibilă”17 ce poate fi studiat pe părți. Din acest punct de vedere, procesele spirituale sunt
explic ate pe baza proceselor psihice, trăirile spirituale sunt de fapt trăiri psihice, care la rândul
lor sunt înțelese ca având surse biologice, acestea din urmă fiind explicate prin procese fizice.
Prin acest reducționism științific18, se ajunge la reducerea sp iritualității la materialitate iar
”Dumnezeu putea fi redus la starea de simplă ipoteză, deloc necesară pentru explicarea
funcționării Universului”.19 S-a născut astfel ideologia scientistă.
Știința modernă ca știință impersonală, se poate edifica doar ocu ltând sau uitând orice
subiectivitate, pentru a ajunge la adevărul absolut. O cunoaștere nu poate fi decât
experimentală, obiectivă. Singura Realitate este desigur Realitatea obiectivă. Obiectivitatea
devine criteriu suprem al adevărului prin transformarea subiectului în obiect. Iar omul de
știință modern tinde în mod secret să se identifice cu Dumnezeu. Ființa umană devine obiect al
exploatării omului de către om pentru a fi disecat, formalizat și manipulat. Scientismul a
inoculat o idee persistentă, și an ume a existenței unui singur nivel de Realitate.
Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate conciliază reducționismul și anti –
reducționismul. Opoziția dintre reducționism și anti -reducționism este consecința gândirii
binare, fondată pe logica terț ului exclus. Teoria transdisciplinară a nivelurilor de realitate
permite definirea unei noi viziuni asupra realității, numită trans – reducționism20.
Noțiunea transdisciplinară de niveluri de realitate este incompatibilă cu reducerea
nivelului spiritual la nivelul psihic, al celui psihic la nivelul biologic și al celui biologic la cel
fizic. Aceste patru niveluri sunt unificate prin logica terțului ascu ns.
Din punct de vedere transdisciplinar, holismul nu se opune reducționismului, ci sunt
două aspecte ale uneia și aceleiași cunoașteri a realității. Holism și reducționism, global și

16 Idem, p. 16.
17 Idem , p. 17 .
18 În opoziție, reducționismul filosofic, reduce materialitatea la spiritualitate .
19 Nicolescu , B., 1999, p. 17 .
20 Nicolescu, B., 2009, p. 125.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
29
local sunt aspecte ale uneia și aceleași lumi multidimensionale și multi referențiale , adică
lumea plurității complexe și a unității deschise.
1.1.3. Reconsiderarea conceptului de Realitate
Întrebarea ”Ce este realitatea?” a preocupat mulți gânditori, de la filosofi la fizicieni,
de la matematicieni la poeți etc. Este o întreb are universală, în sensul că a preocupat oamenii
dintotdeauna și că aceștia nu au putut oferi răspunsuri definitive .
Platon, considera, de pildă, că realitatea este reprezentată de lumea Ideilor21, deoarece
numai ea este permanentă, imuabilă, eternă. Ea, lumea Ideilor, nu este simplul produs al
inteligentei noastre umane, ci, dimpotrivă, inteligența noastră nu este decât o deschidere
asupra acestei lumi. Platon vede inteligența ca o fereastră desch isă spre această lume, lume
care este însă separată. Inteligența accesează și descoperă ceea ce există deja, ca realitate
distinctă. Realitatea este în acest caz obiectivă și ontologică în sensul în care ea poate fi
accesată, dar nu și modificată.
Un punct de vedere disciplinar asupra realității îl oferă, de pildă, psihologia, care
definește realitatea ca ”ceea ce se opune aparențelor și se ascunde îndărătul lor”22, pe de altă
parte, noțiunea de realitate psihică subliniază faptul că ”activitatea psihică pro duce efecte
psihice care nu sunt mai puțin reale decât cele ale evenimentelor sau experiențelor lumii
exterioare”23 din punctul de vedere al trăirilor subiective. În psihanaliză, noțiunea se aplică la
ceea ce apare ”cel mai real în psihic, și anume dorințel e inconștiente”24. Freud vorbește despre
principiul realității25, ca abandon a satisfacerii halucinatorii a dorințelor prin confruntarea cu
starea reală a lumii exterioare.

21 Ideile, sunt ceva diferit de gândurile noastre pentru au un statut obiectiv -ontologic, nu subiectiv –
psihologic .
22 Doron, R., Parot, F., 1999 , p. 651 .
23 Idem.
24 Ibid.
25 Principiul realității , împreună cu principiul plăcerii reprezintă pentru Freud cele două mari principii
care guvernează întreaga funcționare a aparatului psihic. Principiul plăcerii, care cere satisfacerea
imediata și necondiționată a tendințelor instinctuale, este atotputernic în primele faze ale dezvoltarii
copilului. Dar, treptat , odată cu maturizarea, începe să se impun ă principiul realității, principiul plăcerii
ramânând în continuare dominant la nivelul inconstientului.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
30
Psihologia amestecă cele două concepte de real și realitate, și oferă noțiunii de rea litate o
accepțiune singulară și anume de cea de dorință inconștientă – realitatea psihică fiind în acest
context o realitate ascunsă, dincolo de aparențe. Realitatea psihică este considerată ca având o
rezonanță interioară asemănătoare cu cea pe care o ar e evenimentele lumii exterioare.
Realitatea psihică este prin urmare o realitate subiectivă.
Din punct de vedere transdisciplinar, însă, realitatea psihică se situează pe un nivel de
realitate al subiectului.

NR1 Nivelul spiritual

NR2 Nivelul psihic (sau realitatea psihică în psihologie)

NR3 Nivelul biologic

NR4 Niv elul fizic

.
.
NRn
Figura 1.6. Nivelurile de realitate ale subiectului

Văzută disciplinar, realitatea apare ca fiind omogenă, guvernată de legi universal
valabile, iar din punct de vedere pluridisciplinar sau multidisciplinar, realitatea este
fragmentată în parcele disparate corespunzătoare fiecărei discipline existente. Fiec are din
aceste două versiuni despre realitate oferă însă doar o fațetă a imaginii ei complete: unitate ,
respectiv pluralitate .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
31
Din punct de vedere ontologic, realitatea, nu este doar o construcție socială,
consensuală, ea are și o dimensiune trans -subiectivă26, în măsura în care o teorie științifică
poate fi anulată de un simplu fapt experimental.
Wolfgang Pauli, fizician și unul dintre fondatorii mecanicii cuantice recunoștea că
„formularea unei noi idei de realitate este sarcina cea mai impo rtantă și cea mai grea a
vremurilor noastre”27.
La întrebarea „Ce este realitatea?” nu se poate răspunde bazându -ne doar pe o
disciplină, oricât ar fi ea de complexă. Viziunea transdisciplinară propune o împletire a
disciplinelor, sub semnul terțului inclu s, într -o Realitate care este în același timp unitate
deschisă și pluralitate complexă . Realitatea este, deci transdisciplinară, reclamând o viziune
unificată a științelor exacte și a științelor umane.

Figura 1.7. Realitatea transdisciplinară –
o viziune unificată a științelor exacte și a științelor umane .

26 Nicolescu, B., 2009 , p. 78 .
27 Vezi Nicolescu, B., 2008. Realita tea transdisciplinară
Științe exacte Științe umane

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
32
Heisenberg, de pildă, face referire la realitatea ”despre care putem ști ceva, o realitate
căreia i -am dat formă noi înșine” dar, ”nu pu tem ajunge niciodată la un port ret exact și
complet” al ei .
Filosoful, logicianul și matematicianul Charles Sanders Peirce28 adresa aceeași
întrebare la înc eputul secolului XX. El ne spune că poate nu e nimic din ce ar corespunde
noțiunii noastre de realitate, iar, dacă ea există cu adevărat, atunci aceasta consistă din faptul
că lumea trăiește, se mișcă și are în ea o logică a evenimentelor care corespunde r ațiunii
noastre.
Față de realitate se formează un set de imagini care cuprinde percepțiile, reprezentările,
așteptările și judecățile noastre cu privire la aceasta. În același timp, imaginea pe care o avem
față de realitate, cu așteptările, convingerile, sentimentele și comportamentele noastre,
modifică și influențează în permanență realitatea, aceasta fiind într -o continuă transformare.
Este vorba de o mișcare verticală în spirală; acționăm prin intermediul a ceea ce credem
despre realitate, aceasta la râ ndul ei modificându -se datorită acțiunii, provocând o mișcare,
modificare la nivelul setului nostru de credințe. ” Realitatea depinde de noi: ea este plastică”29.
Realitatea nu este ceva exterior sau interior nouă, ea este în același timp și exterioară și
interioară. În consecință, purtăm responsabilitatea pentru ceea ce este Realitatea, întrucât
putem să alegem să intrăm în armonie cu ea sau, dimpotrivă, să o perturbăm.

28 Charles Sanders Peirce, The New Elements o f Mathematics , The Hague, Mouton Humanities Press,
1976, vol. IV, pp.383 -384, apud, Nicolescu, B., 2009 , p.127 .
29 Nicolescu, B., op. cit , p.127 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
33

Figura 1.8. Realitatea transdisciplinară este plastică

Basarab Nicolescu face diferența între Realitate și Real. Prin Realitate înțelege „ceea
ce rezistă experiențelor noastre, reprezentărilor, descrierilor, imaginilor ori formalizărilor
matematice”30. Prin această re zistență se poate înțelege de ce în știință nu sunt niciodată
răspunsuri definitive.
”Această realitate nu este o creație a noastră, în măsura în care nu se lasă descrisă de o
reprezentare sau alta. Ea nu este nici un exist ând în sine, întrucât noi interve nim în chip esențial prin
procesul experimental de măsurare, prin formali zarea matematică, prin interpretarea noastră. (..) Ea
este o realitate de interacțiune sau de participare”31.
Atitudinea pe care o avem în raport cu Realitatea este o componentă inse parabilă, activă a
Realității înseși. Dacă Realitatea este legată de rezistența în experiența noastră, ea fiind
accesibilă cunoașterii, Realul înseamnă „ceea ce este”32, dar nu poate fi niciodată în totalitate

30 Idem, p. 78.
31 Nicolescu, B., 2007, p. 166 .
32 Nicolescu, B. , 2002 , p. 102 .
O
S

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
34
cunoscut, el fiind ascuns. Știința nu sondează Realul, „ceea ce este”, ci Realitatea, ”ceea ce
rezistă” și interacționează cu subiectul cunoscător.
Modelul transdisciplinar33 propune luarea în considerare a unei realități
multidimensionale, structurate pe nivele multiple, care să înlocuiască r ealitatea
unidimensională, pe un singur nivel a gândirii clasice. Fiecare nivel are propriul set de legi,
diferit de cel al celorlalte niveluri. În descrierea oferită de Basarab Nicolescu, un nivel de
Realitate, presupune un ansamblu de legi generale, în c azul sistemelor naturale, sau norme
generale, în cazul sistemelor sociale, diferite de legile sau normele celorlalte niveluri de
Realitate. Proclamarea existenței unui singur nivel de realitate elimină sacrul cu prețul
distrugerii acestui nivel.

”Realita tea cuprinde Subiectul și Obiectul și sacrul, care sunt cele trei fațete ale uneia și
aceleași realități. Fără una dintre aceste fațete, realitatea nu mai este reală, ci o fantasmagorie
distructivă.”34

O realitate redusă la subiect a născut societățile tradiționale , o realitate redusă la obiect
a dus la sisteme totalitare, iar o realitate redusă la sacru a dus la fanatisme religioase. ”O
societate viabilă nu poate fi decât cea în care cele trei fațete ale realității sunt reunite în mod
echilibrat.”35
În vizi unea transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două fațete
ale aceleiași realități unice.

1.2. Devenirea conceptului de transdisciplinaritate

Prima mențiune a conceptului de transdisciplinaritate a avut loc în 1970 cu ocazia
workshop -ului internațional ” L’interdisciplinarité – Problè mes d’enseignement et de recherche

33 Idem , pp. 236 – 239.
34 Nicolescu, B. , 1999, p. 86 .
35 Idem.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
35
dans les universités” organizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică la
Nisa, în convorbirile dintre Jean Piaget, Erich Jantsch și André Lichne rowicz.
Jean Piaget psiholog, filosof, biolog și logician elveți an, formulează un prim sens36 al
transdisciplinarității, ca stadiu superior relațiilor interdisciplinare, un stadiu care să implice un
sistem total de cunoaștere fără granițe stabile între di scipline. Piaget a avut meritul de a
identifica un nou spațiu de cunoaștere presupus de discipline fără garnițe stabile, deși cade în
capcana transformării transdisciplinarității într -un sistem total, într -o super -disciplină în
contradicție cu lipsa graniț elor stabile între discipline. Prin afirmația de stadiu superior, Piaget
plasează transdisciplinaritatea ca o continuare, ca un stadiu superior interdisciplinarității.
Ulterior, în 1972, Erich Jantsch37 un gânditor austriac, se referea la transdisciplinari tate
ca la coordonarea disciplinelor și interdisciplinelor într -un cadru axiomatic general. Astfel,
autorul transforma transdisciplinaritatea într -o super -disciplină, situând -o deci într -un cadru
disciplinar; Matematicianul, André Lichnerowicz, propunea ma tematica ca și limbaj, privind
transdisciplinaritatea ca instrument conceptual capabil de a produce interlimbaje . Autorul38
interpretează transdisciplinaritatea ca un joc transversal pentru a descrie omogenitatea
activității teoretice în diversele științe ș i tehnici indiferent de domeniul cunoașterii.
Elementul comun surprins de Piaget, Jantsch și Lichnerowicz se referă la necesitatea
unei noi forme de cunoaștere.
Conceptul de transdisciplinaritate a apărut deci, din nevoia de a depăși, traversa, trece dincolo
de limitele impuse de disciplinaritate. Transdisciplinaritatea poate fi considerată deci, ca
”știința și arta descoperii punților”39.

36 ”Enfin, à l'étape des relations interdisciplinaires, on peut espérer voir succéder une étape
supérieure, qui serait "transdisciplinaire", qui ne se contenterait pas d'atteindre des interactions ou
réciprocités entre r echerches spécialisées, mais situerait ces liaisons à l'intérieur d'un système total
sans frontières stables entre les disciplines ”. (Piaget 1972, 144) Jean Piaget, L’épistémologie des
relations interdisciplinaires, in L’interdisciplinarité – Problemes d’e nseignement et de recherche dans
les universités, OCDE, Paris, 1972, comptes -rendus d’un colloque qui a eu lieu a Nice en 1970 .
37 ”The co – ordination of all disciplines and interdisciplines in the education/ innovation system on the
basis of a generalized axiomatics and an emerging epistemological pattern .” Jantsch (1972) din
Handbook of Transdisciplinary Research editat de Gertrude Hirsch Hadorn, Holger Hoffmann -Riem,
Susette Biber -Klemm, Springer Science, 2008 .
38 “the homogeneity of the theoretical activity in different sciences and techniques, independently of
the field where this activity is effectuated” .
39 Nicolescu, B., 1999 , p. 106 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
36

1.2.1. De la cunoașterea disciplinară la cea transdisciplinară

Transdisciplinaritatea40 se referă la ceea ce este în același timp între discipline,
înăuntrul disciplinelor și dincolo de orice disciplină. Finalitatea transdisciplinarității o
reprezintă înțelegerea lumii prezente, din perspectiva unității cunoașterii.
Cunoașterea disciplinară se referă la cel mult unul și același nivel de realitate, în
schimb, cunoașterea transdisciplinaritatea se preocupă de dinamica provocată de acțiunea
simultană a mai multor niveluri de Realitate în același timp. Descoperirea dinamicii mai
multor niveluri de realitate, trece în mod necesar prin cunoașterea disciplinară. Deci,
transdisciplinaritatea, fără să fie o nouă disciplină izvorăște din cercetarea disciplinară, care la
rândul său es te clarificată de cunoașterea transdisciplinară. În acest sens, cercetările
disciplinare și transdisciplinare nu sunt antagoniste, ci complementare. Basarab Nicolescu
realizează o comparație41 între cele două forme de cunoaștere:
Cunoașterea disciplinară Cunoașterea transdisciplinară
In vitro In vivo
Lumea externă (obiect) Corespondență între lumea externă
(obiect) și lumea internă (subiect)
Cunoaștere Înțelegere
Inteligență analitică Nou tip de inteligență – echilibru
între mental, sentimente și corp
Orientată spre putere și
posesie Orientată spre uimire și partaj
Logica binară Logica terțului inclus
Excluderea valorilor Includerea valorilor

Tabelul 1.1. Cunoașterea disciplinară vs. Cunoașterea transdisciplinară

40 Idem , p. 53 .
41 Nicolescu, B. , 2002 , p.234 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
37

Cunoașterea deplină este un nou tip de cunoaștere – cunoașterea transdisciplinară, care
corespunde unei cunoașteri in vivo. Această nouă cunoaștere este definită prin corespondența
între lumea exterioară a Obiectului și lumea interioară a Subiectului. Cuno așterea
transdisciplinară este o cunoaștere a terțului.
Cunoașterea disciplinară și cunoașterea transdisciplinară sunt deci, complementare, nu
antagoniste, ambele metodologii fiind întemeiate pe spiritul științific. Metodologia
transdisciplinară îmbogățeșt e celelalte discipline, aducându -le astfel clarificări noi și necesare,
care nu pot fi generate de o metodologie disciplinară; aceasta, nu înlocuiește metodologia
fiecărei discipline.
În prezența mai multor niveluri de realitate, spațiul dintre discipline și dincolo de
discipline este plin. Structura discontinuă a nivelurilor de realitate determină structura
discontinuă a spațiului transdisciplinar care explică de ce cercetarea transdisciplinară este
radical distinctă de cercetarea disciplinară, fiindu -i totodată complementară .
Cuvintele trei și trans au aceeași rădăcină etimologică: trei semnifică transgresiunea lui
doi, iar transdisciplinaritatea este transgresiunea dualității ce opune cuplurile binare: subiect –
obiect, materie – conștiință, natură – divin, simplitate – complexitate, reducționism – holism,
diversitate – unitate , masculinitate – feminitate, efectivitate – afectivitate etc.. De pildă, cuplul
binar subiectivitate – obiectivitate devine o structură ternară subiectivitate – obiectivitate –
complexitate.
Cunoașterea psihologică, de pildă, ca și cunoaștere disciplinară, este o cunoaștere in
vitro, cel puțin acesta este dezideratul psihologiei, în ambiția ei de a se evidenția ca știință. Ca
urmare a dorinței psihologiei de a se depărta de răd ăcinile sale din filosofie cât și tendința
acesteia de a se impune ca și știință, a rezultat o fragmentare și hibridare tot mai mare a
obiectului de studiu și aprofundarea și dezvoltarea unui domeniu cât mai țintit. Așa se explică
multiplele discipline apă rute, de la disciplinele care studiază omul ca ființă bio -socio –
spirituală, la discipline care abordează principalele tipuri de activități desfășurate de om și
până la discipline care sunt preocupate de asigurarea integrității fizice și psihice a omului.
Obiectul ei de studiu este reprezentat după caz, de viața psihică (psihologie clinică,
psihosomatică, psihoterapie, neuropsihologie etc.), de activitate sau conduită (psihologia

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
38
educației, psihologia muncii, psihologia organizațională, psihologia judiciară , militară etc.), de
omul ca ființă bio -socio -spirituală (psihologia religiei, psihologia moralei, psihologia socială
etc.) etc..
Dacă la începutul secolului XX, odată cu perspectiva umanistă, psihologii încercau
studieze omul întreg, ca un tot unitar ș i unic, în care elementele de ordin biologic se îmbină cu
cele de ordin cultural, spiritual și social, la momentul curent studiile în psihologie devin tot
mai țintite și d in această cauză și limitate. Cercet ătorii se concentrează asupra unor aspecte tot
mai profunde, uitând c ă, în final, obiectul de studiu al psihologiei este de fapt omul ca întreg.
Cu siguranță, omul nu este doar omul – biologic (psihofiziologie sau psihosomatică), omul –
comportament (psihologia comportamentală), omul – spiritual (psihologia religioasă), omul –
social, cultural (psihologia socială), omul – psihic (psihanaliza) etc.. În scopul unei cunoașteri
cât mai profunde, omul este redus la părțile sale componente , iar psihicul său este scinda t, în
scop didactic, în procese sau mecanisme și activități și însușiri psihice care se află în
interacțiune, totul fiind descris, analizat și explicat prin referire la comportamente, ori la trăiri
afective, ori la motivații, ori la cogniție.
Pentru a fi cunoscut, omul este smuls din realitatea sa, pentru a fi așezat într -o altă realitate
sterilă, cea a cercetătorului ; acest fapt face ca omul să fie cunoscut doar fragmentar într -o
realitate uninivelară.
Tocmai această proliferare a disciplinelor, atât de benefică pentru profunzimea
cunoașterii, face din ce în ce mai iluzorie orice unitate a cunoașterii. Cunoa șterea devine,
astfel, din ce în ce mai parcelată, făcând dificilă comunicarea între speciali ști cu form ări
diferite și, astfel îngreunând ob ținerea u nei imagini de ansamblu.
Psihologia, studiind lumea interioară într -un mod științific, obiectiv face ca cercetarea
să fie de cele mai multe ori desprinsă de cadrul natural sau să fie focalizată pe reproducerea în
condiții de laborator a unei situații ce ține de un context de viață, prin studiul relației dintre un
anumit număr de variabile. Atitudinea obiectivă și impersonală a cercetătorului din domeniul
psihologiei determină pierderea aspectelor legate de singularitatea fenomenelor psihice, ce
poate duce realizarea unor studii sterile, fără relevanță pentru viața și creșterea omului. De
aceea, metodelor obiective din psihologie, ar trebui să li se alăture metodele subiective, pentru

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
39
a putea surprinde realitatea multinivelară a omului. Subiectul -observator devine aici un subiect
– participant la consistența și coerența realității obiectuale.
Psihologia, din dorința de a descrie, a analiza și explica omul și psihicul său, ajunge
să-l studieze pe bucăți, realiz ând involuntar o scindare a acestuia. Această sf âșiere a omului
pentru a -l cunoaște, face dificilă, dacă nu, imposibilă înțelegerea lui; tocmai de aceea se
impune ca cercetările din psih ologie să fie călăuzite de spiritul transdisciplinar. Se va urmări
astfel atingerea unei obiectivit ăți subiective și a unei subiectivit ăți obiective , având drept
călăuză, permanenta interoga ție, permanenta verificare a înțelegerii, adică o îm(Bi)nare a
cunoașterii exterioare cu cunoașterea interioară.

1.2.2. Disciplinaritate, Pluridisciplinaritate, Interdisciplinaritate și Transdisciplinaritate

Disciplinaritatea42 se referă la cunoașterea realizată în cadrul unei discipline, fiind o
ramură de cunoaștere, instruire sau învățare.
Nevoia stringentă de comunicare între diferitele discipline s -a concretizat prin apariția,
către mijlocul secolului XX a pluridisciplinar ității și a interdisciplinarității.
Pluridisciplinaritatea43 se referă la studierea unui obiect prin intermediul mai multor
discipline deodată. Trebuie realizată o distincție între pluridisciplinaritate și
multidisciplinaritate, deoarece ambele privesc valorificarea rezultatelor mai multor discipline .
Pluridisciplinaritatea , se referă la corelarea unor discipline înrudite, iar multidisciplinaritatea
are în vedere punerea împreună a unor discipline care nu sunt neapărat vecine și cu legături
evidente înt re ele.
Un exemplu concret de studiu pluridisciplinar, este de pildă, comportamentul religios, care
este și obiectul acestei teze, acesta poate fi studiat din perspectiva psihologiei religiei
intersectată de cea a istoriei religiei, a sociologiei, teologi ei, antropologiei, etnologiei etc..
Obiectul va ieși astfel mai îmbogățit în urma încrucișării mai multor discipline. Cunoașterea
obiectului obținută în cadrul disciplinei de studiu este aprofundată de un aport pluridisciplinar
fecund. Cercetarea pluridisc iplinară aduce un plus disciplinei în cauză (psihologiei religiei în

42 Choi , B. și Pak , A., 2006 .
43 Nicolescu, B., 1999 , p.51 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
40
exemplul de mai sus), dar acest "plus" se află în slujba exclusivă a disciplinei respective. Cu
alte cuvinte, demersul pluridisciplinar se revarsă peste limitele disciplinelor, dar finali tatea sa
rămâne înscrisă în cadrul cercetării disciplinare .
Interdisciplinaritatea44 se referă la transferul metodelor dintr -o disciplină într -alta.
Adică, la nivel interdisciplinar apar transferuri ale cunoștințelor dintr -o disciplină în alta la
nivel met odologic și conceptual.
Basarab Nicolescu distinge trei grade de interdisciplinaritate: a) un grad aplicativ , de pildă,
metodele fizicii nucleare transferate în medicină duc la apariția unor noi tratamente contra
cancerului; b) un grad epistemologic , de e xemplu, transferul metodelor logicii formale în
domeniul dreptului generează analize interesante în epistemologia dreptului; c) un grad
generator de noi discipline , de exemplu, transferul metodelor matematicii în domeniul fizicii a
generat fizica matematic ă, al metodelor din fizica particulelor în astrofizică a dat naștere
cosmologiei cuantice, al informaticii în artă a dus la arta informatică.
Cercetarea interdisciplinară, ca și cea pluridisciplinară, depășește limitele demersului
disciplinar, însă finali tatea sa rămâne de asemenea înscrisă în cercetarea disciplinară . Însă prin
al treilea grad al său, interdisciplinaritatea contribuie la big-bang -ul disciplinar.
Transdisciplinaritatea45 – așa cum indică prefixul ”trans” –se referă la ceea ce se află
în același timp și între discipline, și înăuntrul diverselor discipline, și dincolo de orice
disciplină. Finalitatea ei este înțelegerea lumii prezente , unul din imperativele sale fiind
unita tea cunoașterii.

”Transdisciplinaritatea46 este, radical deosebită de pluridisciplinaritate și
interdisciplinaritate, prin chiar finalitatea sa – înțelegerea unitară, dinamică, simbolică, holografică,
sinergică și în continuă devenire a lumii noastre – finalitate ce nu s -a înscris până acum în nic i o altă
viziune decât cea a cercetării transdisciplinare”.

44 Idem, p. 52.
45 Idem, p. 53.
46 Idem , p. 56 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
41
Finalitatea pluridisciplinarității și interdisciplinarității este întotdeauna cercetarea
disciplinară. Între transdisciplinaritate, interdisciplinaritatea și pluridisciplinaritatea pot apărea
confuzii din cauza faptului că toate trei depășesc limitele disciplinelor. Aceste confuzii sunt
nocive deoarece ele ocultează finalitățile diferite ale acestor trei abordări.
Așadar, multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea și interdisciplinaritatea se referă la
dialogul a două sau mai multe culturi sau discipline, transdisciplinaritatea însă, permite
considerarea unificării lor deschise, într -o armonie fără fuziune, oferind o bază metodologică
pentru medierea culturilor antagoniste, cea științifică c u cea umanistă.
Demersul disciplinar se referă la un singur nivel de Realitate , sau se referă doar la
fragmente ale unuia și aceluiași nivel de Realitate, cum ar fi de pildă psihanaliza freudiană
care explică fenomenele psihice, prin intermediul proceselo r desfășurate în inconștient și a
relațiilor sale cu conștientul , accentul căzând pe rolul major al inconștientului. În schimb,
transdisciplinaritatea se referă de dinamica provocată de acțiunea simultană a mai multor
niveluri de Realitate . Descoperirea acestei dinamici trece în mod necesar pr in cunoașterea
disciplinară. Transdisciplinaritatea, fără a fi o nouă disciplină, izvorăște din cunoașterea
disciplinară care, la rândul său, este clarificată de cunoașterea transdisciplinară. În acest sens,
cercetările disciplinare și transdisciplinare n u sunt antagoniste ci complementare.
În prezența mai multor niveluri de Realitate, spațiul dintre discipline și de dincolo de
discipline este plin, așa cum vidul cuantic este plin de toate potențialitățile: de la particula
cuantică la galaxii, de la quarc la elementele grele ce condiționează apariția vieții în Univers.
Structura discontinuă a nivelurilor de Realitate determină structura discontinuă a spațiului
transdisciplinar care, la rândul său, explică de ce cercetarea transdisciplinară este radical
distinctă de cercetarea disciplinară, fiindu -i totodată complementară.

”Disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea sunt
cele patru săgeți ale unuia și aceluiași arc: cel al cunoașteri i”47.

47 Nicolescu B ., 2002 , p. 233 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
42

Figura 1.9. Arcul cunoașterii – complementaritatea abordărilo r
disciplinare, pluridisciplinare, interdisciplinare și transdisciplinare

Cercetarea transdisciplinară este complementară cercetării pluridisciplinare și
interdisciplinare. Totuși, transdisciplinaritatea este deosebită de cele două prin finalitatea sa –
înțelegerea lumii prezente – finalitate ce nu se poate înscrie într -o cercetare disciplinară.
”Chiar recunoscând caracteru l radical distinct al transdisciplinarității în raport cu
disciplinaritatea, pluridisciplinaritatea și interdisciplinaritatea, ar fi totuși extrem de periculos să se
absolutizeze această distincție deoarece într -un asemenea caz transdisciplinaritatea ar ră mâne golită
de întregul său conținut iar eficacitatea acțiunii sale ar fi redusă la zero”48.

48 Nicolescu , B., 1999 , p. 53 .
Transdisciplinaritate
Disciplinaritate Interdisciplinaritate Pluridisciplinaritate

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
43
1.2.3. Definirea transdisciplinarității

O definiție adevărată necesită identificarea condițiilor necesare și suficiente pentru a
formula noțiunea respectivă. Basarab Nicolescu definește transdisciplinaritatea, ca fiind o
cunoaștere „in vivo” care se bazează pe trei postulate49:
1) existența în Natură și în cunoașterea de către noi a Naturii, a diferite niveluri de
Realitate ale Obiectului și a diferite niveluri de Realitate ale Subiectului.
2) trecerea de la un nivel de Realitate la altul se face cu ajutorul terțului inclus .
3) structura ansamblului nivelurilor de Realitate este o structură complexă: fiecare
nivel este ceea ce este pentru că toate celelalte niveluri exist ă în același timp.
”Transdisciplinaritatea este o transgresiune generalizată, care deschide un spațiu nelimitat
libertății, cunoașterii, toleranței și iubirii”50.
1.3. Metodologia transdisciplinară
Metodologia transdisciplinară fecundează celelalte discipline, aducându -le astfel clarificări
noi și indispensabile, care nu pot fi generate de o metodologie disciplinară; aceasta, nu
înlocuiește metodologia fiecărei discipline.
Metodologia transdisciplin ară se bazează pe trei piloni, trei axiome metodologice, și
anume:51
1) Axioma ontologică (existența mai multor niveluri de Realitate ale Obiectului și
ale Subiectului);
2) Axioma logică (logica terțului inclus)
3) Axioma epistemologică (complexitatea)

49 Nicolescu , B., 2002 , p. 241 .
50 Nicolescu, B. , 1999 , p. 88 .
51 Idem , p. 54 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
44
”Nivelurile de realitate ale obiectului și ale subiectului, terțul inclus și complexitatea, induc un
izomorfism între diferitele domenii ale cunoașterii, determinând astfel o structură fractală a Realității.
Deci, acești trei stâlpi ai cunoașterii transdisciplinare s unt sursa unor noi valori”52.

Primele două axiome își au bazele experimentale în fizica cuantică iar ultima își are
sursa atât în fizica cuantică cât și într -o varietate de științe exacte și umane.
Luarea în considerare, într -un mod mai mult sau mai puțin complet, a celor trei stâlpi ai
cercetării transdisciplinare determină diferite grade de transdisciplinaritate . Cercetarea
transdisciplinară apropiindu -se în acest fel de multidisciplinaritate, de interdisciplinaritate sau
chiar de disciplinaritate. Un p rim grad de transdisciplinaritate se referă chiar la discipline, în
sensul că spiritul unui cercetător dintr -o disciplină poate fi suplimentar și transdisciplinar.
Există deci grade de transdisciplinaritate, dar nu pot exista discipline cu caracter
transdi sciplinar, ci este vorba doar de caracteristicile.
În domeniile poeziei, artei, esteticii, religiei, filosofiei și științelor sociale acționează un
alt grad de transdisciplinaritate, ce implică nu doar ceea ce traversează disciplinele, ci ceea ce
le struct urează .

”La baza tuturor disciplinelor se află o perspectivă transdisciplinară care le dă sens. Căci în
străfundurile fiecărei discipline se află abisul a ceea ce leagă Subiectul transdisciplinar și Obiectul
transdisciplinar.”53

1.3.1. Axioma ontologică

Un fizician care, în scrierile sale filosofice, s -a apropiat de ceea ce se înțelege prin
nivel de realitate, a fost Werner Heisenberg. Acesta propunea ideea de trei regiuni ale
realității , prima regiune fiind a fizicii clasice, a doua regiune a fizicii cuantice și a fenomenelor
biologice și psihice, iar a treia – a experiențelor religioase, filosofice si artistice.

52 Nicolescu, B. , 2009, p. 99 .
53 Idem , p. 146 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
45
Conceptul de nivel de realitate54 este un concept cheie al transdisciplinarității. Dacă
prin realitate se înțelege ceea ce rezistă experiențelor, reprezentărilor , descrierilor, imaginilor
noastre sau formalizărilor matematice, cu o dimensiune trans -subiectivă, nivelul de realitate
”este u n ansamblu de sisteme invariant la acțiunea unui număr de legi generale”55. Două
niveluri de realitate sunt diferite dacă, trecând la de unul al altul, există ruptură a legilor și a
conceptelor fundamentale, precum cauzalitatea. Adică între două niveluri de realitate
adiacente există o discontinuitate.
De pildă, în contextul sistemelor sociale, la nivelul de realitate al Obiectului, se poate
vorbi de un nivel individual, nivelul comunităților geografice și istorice (familie, națiune),
nivelul planetar, nive lul comunităților în ciber -spațiu -timp și nivelul cosmic. Trecerea de la un
nivel de realitate la altul implică o ruptură/ opoziție a legilor și conceptelor fundamentale,
adică legile care se aplică unui nivel de realitate sunt diferite de legile care se a plică la un alt
nivel de realitate. Cu siguranță că legile care se aplică nivelului individual nu vor funcționa și
la nivelul cosmic.

NR1 Nivelul individual
discontinuitate
NR2 Nivelul comunităților geografice

NR3 Nivelul planetar

NR4 Nivelul ciber -spațiu -timp

NR5 Nivelul cosmic
.

54 ”Ideea de niveluri de realitate mi s -a impus în timpul unui sejur la Lawrence Berkeley Laboratory, în
1976, pentru că nu înțelegeam de unde venea rezistența la unificarea teoriei relativității cu mecanica
cuantică. (..) În 1981 am fost intrigat de noțiune a de ′real voalat′ a lui Bernard d′Espagnat, care nu mi
se părea o soluție satisfăcătoare (..) și am hotărât să fac publică noțiun ea mea de niveluri de realitate .”,
Nicolescu , B., 2009 , p. 74 .
55 Idem , p. 78 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
46
.
NRn
Figura 1.10. Discontinuitatea nivelurilor de realitate ale obiectului
în domeniul sistemelor sociale

Discontinuitatea caracterizează și nivelurile de realitate ale subiectului, denumite
niveluri de percepție, iar ulterior niveluri de perspectivă. Nivelurile de r ealitate ale subiectului
se referă la: nivelul fizic, nivelul biologic, nivelul psihic (cogniții și trăiri emoționale), nivelul
spiritual .

NR1 Nivelul spiritual
discontinuitate
NR2 Nivelul psihic

NR3 Nivelul biologic

NR4 Nivelul fizic / material

.
NRn

Figura 1.11. Discontinuitatea nivelurilor de Realitate ale Subiectului

Structura nivelurilor de realitate este una complexă, fiecare nivel este ceea ce este
pentru că toate celelalte niveluri există în același timp.
Este importantă realizarea unei diferențe între nivelurile de realitate și nivelurile de
organizare.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
47
”Nivelur ile de organizare nu presupun o ruptură de conceptele fundamentale: mai multe
niveluri de organizare aparțin unui singur și același nivel de realitate. Nivelurile de organizare
corespund unor structurări diferite ale acelorași legi fundamentale.56”

În ceea ce privește trăirile religioase, ele sunt explicate de psihologie sau de către
discipline conexe ca și nivel de organizare al nivelului psihic, ignorând de fapt, diferențele de
legitate între niveluri.

1.3.2. Axioma logică

Două niveluri adiacente sunt legate prin logica terțului inclus. Starea terțului inclus T,
situată pe un nivel de realitate este legată de un cuplu de contradictorii A și non -A situat pe un
nivel proxim. Starea T operează unificarea contrariilor A și non – A, dar această unificare se
face pe un nivel diferit de realitate unde sunt situate A și non -A. Axioma non -contradicției este
respectată în acest proces.
Logica terțului inclus descrie coerența între nivelurile de realitate, cu următoarele
etape :
1. un cuplu de contradictorii A 0 și non -A0, situat la un anumit nivel de realitate, este
unificat printr -o stare T 1 situată la un nivel proxim de realitate.
2. la rândul său, această stare T 1 este legată de un cuplu de contradictorii A 1 și non -A1,
situat la propriul său nivel.
3. cuplul de con tradictorii A 1 și non -A1, este la rândul său unificat printr -o stare T 2
situată la un al treilea nivel de realitate.

56 Idem , p. 79 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
48
T2
NR 2

NR 1
A1 non-A1

NR 0
A0 non-A0

Figura 1.12. Coerența nivelurilor de realitate

Acest proces continuă până la epuizarea tuturor nivelurilor de realitate, cunoscute sau
care vor fi cunoscute, fără a putea vreodată să se ajungă la o teorie complet unificată. În acest
sens se poate vorbi de o evoluție a cunoașterii, fără a putea vreodată să se ajungă la o
noncontradicție absolută, implicând toate nivelurile de realitate. Astfel, cunoașterea este
pentru totdeauna deschisă. A cțiunea logicii terțului inclus asupra diferitelor niveluri de
realitate induce o structură deschisă a ansamblului nivelurilor de realitate.
Unitatea care leagă toate nivelurile de realitate , dacă există trebuie să fie o unitate
deschisă. Există o coerență a ansamblurilor nivelurilor de realitate, însă această coerență este
orientată : o săgeată este asociată oricărei transmiteri de informație de la un nivel la altul. În
consecință, coerența, dacă este limitată doar la nivelurile de realitate, se oprește la cel mai de
sus și la cel mai de jos nivel. Pentru ca această coerență să continue și dincolo de aceste două
niveluri limită, pentru a exista o unitate deschisă, trebuie să se considere că ansamblul
nivelurilor de realitate se prelungește printr -o zonă de non -rezistență la experiențe,
reprezentările, descrierile, imaginile noastre. Nivelul cel mai de sus și nivelul cel mai de jos al
ansamblurilor nivelurilor de realitate se unesc prin interm ediul unei zone de transparență

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
49
absolută. În fapt, unitatea deschisă a lumii presupune că ceea ce se află jos este la fel cu ceea
ce se află sus. Izomorfismul dintre sus și jos este restabilit de zona de non -rezistență.
Non-rezistența acestei zone de tran sparență absolută se datorează limitărilor corpului și
organelor de simț, indiferent de instrumentele de măsură care prelungesc aceste organe. Zona
de non -rezistență corespunde sacrului, adică ceea ce se sustrage oricărei raționalizări.
Ansamblul niveluril or de reali tate și zona sa complementară de non -rezistență constituie
Obiectul transdisciplinar.
Din perspectiva transdisciplinară, pluralitatea complexă și unitatea deschisă sunt două
fațete ale aceleași realități. Din coexistența pluralității complexe ș i a unității deschise își face
apariția un nou principiu al relativității: nici un nivel de realitate nu constituie un loc
privilegiat de unde pot fi înțelese toate celelalte niveluri de realitate . Un nivel de realitate este
ceea ce este, datorită existenț ei concomitente a celorlalte niveluri. Acest principiu al
relativității creează o nouă perspectivă asupra religiei, politicii, artei, educației , vieții sociale.
Având în vedere că viziunea noastră asupra lumii se schimbă și lumea se schimbă.
Din perspecti vă transdisciplinară, realitatea nu este doar multidimensională, ea este și
multireferențială. Diferitele niveluri de realitate ale Obiectului sunt accesibile cunoașterii
umane grație existenței unor diferite niveluri de realitate ale Subiectului , care se găsesc într -o
corespondență biunivocă cu nivelurile de realitate. Aceste niveluri de realitate ale Subiectului
permit o viziune din ce în ce mai generală, unificatoare și cuprinzătoare a realității fără să
ajungă vreodată să o epuizeze complet.
Coerența ni velurilor de realitate ale Subiectului presupune, ca și în cazul nivelurilor de
realitate ale Obiectului , o zonă de non -rezistență la percepție. Ansamblul nivelurilor de
realitate ale Subiectului și zona sa complementară de non -rezistență constituie Subiec tul
transdisciplinar.
Cele două zone de non -rezistență ale Obiectului și Subiectului transdisciplinar trebuie
să fie identice pentru ca Subiectul transdisciplinar să poată comunica cu Obiectul
transdisciplinar. Fluxului de informație ce traversează într -o manieră coerentă diferitele
niveluri de realitate îi corespunde un flux de conștiință ce traversează diferitele niveluri de
realitate ale Subiectului . Cele două fluxuri se află într -o relație de izomorfism grație existenței
uneia și aceleiași zone de non -rezistență. Astfel, cunoașterea transdisciplinară nu este nici

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
50
exterioară, nici interioară : ea este în același timp exterioară și interioară. Zona de non –
rezistență j oacă ro lul de terț inclus secret , care permite unificarea, prin diferențele lor a
Subiect ului cu Obiectul.
Este necesară stabilirea diferenței între terțul inclus și T erțul Ascuns: terțul inclus este
logic, deoarece se referă la contradictoriile A și non -A, situate în zona de rezistență; Terțul
Ascuns este alogic deoarece este în întregime situat în zona de non -rezistență. Însă, între
Terțul Ascuns și terțul inclus există și o similitudine și anume că ambele unesc contradictorii:
A și non -A în cazul terțului inclus și subiectul cu obiectul în cazu l Terțului Ascuns. Subiectul
și obiectul sunt contradictoriile supreme deoarece ele traversează zona de rezistență și zona de
non-rezistență. Terțul A scuns oferă un sens terțului inclus, căci pentru a uni contradictoriile A
și non -A, el trebuie să traverse ze zona de nonrezistență.

1.3.3. Axioma epistemologică

Structura ansamblului nivelurilor de realitate este o structură complexă. Fiecare nivel
este ceea ce este deoarece toate celelalte niveluri există în același timp57.
Există numeroase teorii în ceea ce privește complexitatea . Însă aceste teorii nu includ
noțiunea de nivel de realitate sau cea de zonă de non -rezistență. O astfel de teorie aparținând
lui Edgar Morin, este una compatibilă cu noțiunea de complexitate a transdisciplinarității . Este
necesar ă realizarea unei distincții între complexitatea orizontală , caracteristică unui singur
nivel de realitate și complexitatea verticală, care se referă la traversarea mai multor niveluri de
realitate, prin intermediul terțului inclus. De asemen ea, o altă dis tincție trebuie fă cută, între
complexitatea ver ticală și c ea transversală. C omplexitatea transversală se referă, ca și cea
orizontală la un singur nivel de realitate, dar aceasta face referire la traversarea diferitelor
niveluri de organizare dintr -un nive l de realitate.
Din perspectiv ă transdisciplinară, complexitatea reprezintă forma modernă a unui vechi
principiu al interdependenței universale. Acest principiu, se referă la maximum de simplitate
posibilă pe care mintea umană și -ar putea -o imagina, adică, simplitatea interacțiunii tuturor
nivelurilor de realitate . În absența simplității, complexitatea ar apărea ca o distanțare din ce în

57 Nicolescu, B., 2002 , p. 241.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
51
ce mai mare între ființa umană și realitate, introducând o ”alienare autodistructivă a ființei
umane”58. Complexității infinite a Obiectului transdisciplinar îi corespunde simplitatea infinită
a Subiectului transdiscipli nar.
Această simplitate nu poate fi formalizată, în limbaj matematic, ci poate fi surprinsă la
nivelul limbajului simbolic, deoarece limbajul simbolic se adresează totalității ființei umane,
ființei umane complete – ideilor, sentimentelor / emoției și corpu lui
Știința clasică face diferența între obiectivitate și subiectivitate. Obiectivitatea este
necesară unei cunoașteri cât mai exacte și mai nepoluate de experiențele, convingerile de viața
ale cercetătorului. Invocarea obiectivității respinge orice subiec tivitate. În practică, o
obiectivitate totală, este imposibilă. Terțul care conciliază obiectivitatea și subiectivitatea este
complexitatea . Lumea în care trăim implică o complexitate, care nu poate exclude nici
obiectivitatea, nici subiectivitatea.

”Acți unea combinată a axiomelor trans disciplinarității introduc un izomorfism între diferitele
domenii ale cunoașterii, determinând o structură fractală a Realității. Acești trei stâlpi ai cunoașterii
transdisciplinare sunt sursa unor noi valori .”59

Valorile transdisciplinarității nu sunt nici obiective și nici subiective. Acestea sunt
rezultatul acțiunii terțului ascuns, ceea ce înseamnă interacțiunea între subiectivitatea obiectivă
a Obiectului transdisciplinar și obiectivitatea subiectivă a Subiectului tran sdisciplinar.
Axioma complexității stă la baza înțelegerii fenomenului de s piritualitate sau
religiozi tate, din punct de vedere transdisciplinar . Experiența religioasă este greu asimilabilă
unui nivel de realitate. Dacă sunt studiate aspecte legate de reli giozitate pe terenul diferi telor
discipline sau domenii, vor rezulta o imagini complete, dar în același timp parțial e. De oarece
luate împreună nu vor realiza un tablou unitar, întregul fiind mai mult decât suma părților.
Realizarea unui dialog între discip line, a traversării diferitelor niveluri de realitate în zona de
non-rezistență, apare ca fiind necesar, în vederea unificării cunoașterii.

58 Nicolescu, B., 1999 , p. 67.
59 Nicolescu, B. , 2009, p.99.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
52
O abordare transdisciplinară face referire la complexitatea Realității, con știentizând
însă că aceasta nu va putea fi niciodat ă cunoscută în întregime.

1.4. Aspecte ale transdisciplinarității

Când vorbim de transdisciplinaritate, facem referire la:
a. transdisciplinaritatea teoretică sau o definiție generală a transdisciplinarității, la
metodologia transdisciplinară, care se bazează pe trei axiome: existența mai multor
niveluri de Realitate, complexitatea oricărui fenomen studiat și logica terțului inclus.
b. transdisciplinaritatea fenomenologică. Construirea de modele care leagă principiile
teoretice cu datele experimentale. Avem modelul transdisciplinar al Realității, care
include un Obiect și un Subiect al cercetării cu mai multe niveluri de Realitate și Terțul
Ascuns.
c. transdisciplinaritatea experimentală se referă la c ercetă rile, realizate după pr oceduri
bine defin ite, care vin s ă susțină empiric postulatele transdisciplinarității teoretice și
fenomenologice .
A reduce transdisciplinaritatea la doar un singur aspect, cel teoretic, de pildă , ar însemna
transformarea ei într -o modă pasageră. De aceea, este importantă considerarea acestora
împreună, într -o abordare unificată și nedogmatică a teoriei și practicii.

1.5. Atitudinea transdisciplinară

Toate disciplinele sunt animate de atitudinea transdisciplinară, în sensul în care nu există
o disciplină favorizată în detrimentul alteia, din punctul de vedere al transdisciplinarității.
Atitudinea transdisciplinară se referă la concilierea lui ”pro” și ”contra”. Această
conciliere, este de fapt un compromis instabil, dacă se realizează pe acelaș i nivel de realitate.
Concilierea contrariilor nu se poate realiza decât pe un alt nivel de realitate, unde cei doi poli
sunt împreună, adică se ia în considerare ceea ce este pozitiv și constructiv și în ”pro” și în
”contra”. Acest nou comportament –a fi împreună, cade în capcana unui sistem totalitar , dacă
doar prin gândire se schi mbă nivelul de realitate. Capcana poate fi evitată doar prin

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
53
armonizarea gândirii cu propria experiență de viață. Armonizarea nivelurilor de Realitate ale
Subiectului și Obiectului atribuie un sens atitudinii transdisciplinare.

”Atitudinea transdiscipl inară presupune deci și gândire , și experiență interioară, și știință, și
conștiință, și efectivitate, și afectivitate. (…) Astfel, fiecare lucru și fiecare ființă și -ar găsi locul
propriu .”60

Găsirea unui loc se referă la armonia dintre ființa individuală și cea socială, sau la
armonia și congruența dintre ființa intimă, interioară și expresia ei exterioară, socială, este
vorbă de autenticitatea ființei umane lipsită de carapacea aparenței.
Trăsăturile fundamentale ale atitudinii transdisciplin are sunt: rigoarea, deschiderea și
toleranța, trăsături prezente în cercetarea și în practica transdisciplinară .

”Rigoarea, deschiderea și toleranța sunt caracteristicile fundamentale ale atitudinii și viziunii
transdisciplinare. Rigoarea în argumentație, care ia în seam ă toate datele existente, este cea mai bun ă
barier ă în calea derivelor posibile. Deschiderea implic ă acceptarea necunoscutului, neașteptatului și
imprevizibilului. Toleranța este recunoașterea dreptului de a susține idei și adev ăruri contra re acelora
pe care le împ ărtășim noi înșine.” 61

În definiția lui Basarab Nicolescu, rigoarea este în primul rând rigoarea limbajului ”în
argumentația bazată pe cunoașterea vie, deopotrivă interioară și exterioară.”62
Transdisciplinaritatea este gândire și experiență trăită. Limbajul transdisciplinar trebuie să
traducă în cuvânt și în act simultaneitatea acestora; acesta este fondat pe includerea terțului
care se găsește întotdeauna între ”de ce” și ”cum”, între ”cine” și ”ce”.
Prezența terțului între ”de ce” și ”cum”, permite o relație autentică cu celălalt, respectând
ce are celălalt mai profund în sine. Realizarea unei relații autentice cu celălalt nu se poate

60 Nicolescu, B. , 1999 , p. 104 .
61 Art. 14 din Carta Transdisciplinarității, Convento da Arrábida, 6 noiembrie 1994, Comitetul de
redactare: Lima de Freitas, E dgar Morin și Basarab Nicolescu.
http://ciret -transdisciplinarity.org/chart.php , accesat iulie 2013 .
62 Nicolescu, B., op. cit. , p. 141 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
54
realiza decât după ce există o relație autentică cu sine, sau găsirea locului potrivit în sine
însuși. Comunicarea fiind în acest sens corespondența locurilor potrivite din sine și din
celălalt, adică fundamentul veritabilei comuniuni. O comunicare realizată în acest fel este o
comunicare autentică, caracte rizată prin congruența mesajelor și congruența participanților,
este o (co)municare lipsită de orice aparență sau distorsiune care ar putea să o blocheze.
Rigoarea înseamnă deci, ”căutarea locului potrivit din mine însumi și din celălalt în momentul
comuni cării”63.
Rigoarea transdisciplinarității are aceeași natură cu rigoarea științifică, însă au limbaje
diferite. Prima este o aprofundare a rigorii științifice, deoarece ia în considerare nu doar
lucrurile, ci și ființele și relația acestora cu alte ființe și lucruri. Deci rigoarea transdisciplinară
ține seama de toate situațiile existente într -o situație dată.
Deschiderea se referă la ”acceptarea necunoscutului , neașteptatului și imprevizibilului”64.
Se referă la permanenta interogare care însoțește răspuns urile acceptate ca temporare.
Deschiderea este de două feluri: deschiderea unui nivel de Realitate către un altul și
deschiderea către zona de rezistență absolută care leagă Subiectul de Obiect. Necunoscutul ,
neașteptatul și imprevizibilul care caracterize ază o perioadă din istorie devine treptat cunoscut,
așteptat și previzibil, iar simultan apare o altă formă de necunoscut, neașteptat și imprevizibil.
Deci necunoscutul, neașteptatul și imprevizibilul sunt prezențe în permanență.
În psihologie, toleranța ca atitudine, constă în a recunoaște altuia dreptul de a se
comporta și de a gândi în mod diferit65. Această atitudine, de a fi tolerant, este văzută în
funcție de existența afinităților care ridică nivelul de acceptare a limitei. Deci, a fi tolerant,
însea mnă a -i acorda celuilalt ocazia de a fi diferit, de a fi altul, de a fi separat. Din punct de
vedere transdisciplinar, toleranța înseamnă să te regăsești pe tine însuți în celălalt. Nu se referă
la acceptarea pasivă a celuilalt, ca fiind diferit, ci de a g ăsi la celălalt, care este diferit, ceva
comun, de a fi împreună dar în același timp separați.

63 Idem, p. 142 .
64 Idem.
65 Doron, R., Parot, F. , 1999 , p. 785 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
55
Toleranța transdisciplinară face referire la ”constatarea existenței ideilor și adevărurilor
contrare principiilor fundamentale ale transdisciplinarității.”66 Rolul atitudinii transdisciplinare
este de a acționa în sens evolutiv prin depășirea opozițiilor binare și antagonismelor.

1.6. Concluzii
Transdisciplinaritatea s -a născut din dorința de dialog sau mai degrabă de trans -log, adică
stabilirea unei relații prin cuvânt, dacă luăm în considerare primul termen, sau stabilirea unei
relații dincolo de cuvânt − idee ce ni se pare ade cvată conceptului de transdisciplinaritate.
Transgresarea perechii binare, a lui doi , a dualităților prin introducerea terțului , are ca scop
unic unitatea cunoașterii, care este în permanență deschisă.
Un dialog se realizează între Subiect și Obiect. Acestea sunt distincte, separate, dar în
același timp sunt unite prin Terțul Ascuns. Prin intermediul terțului ascuns, acestea se află într –
o relație dinamică, păstrându -și însă identitatea. Ternarul Subiect – Obiect – Terț Ascuns
reprezintă cele trei fațete ale unei singure și aceleiași Realități.
Un dialog propus este și cel între diferite discipline. Viziunea transdisciplinară propune
o împletire a disciplinelor, sub semnul terțului inclus, într -o Realitate care este în același timp
unitate deschisă și pluralitate complexă . Realitatea este, deci transdisciplinară, reclamând o
viziune unificată a științ elor exacte și a științelor umane.
Cercetarea disciplinară se referă la cel mult unu și același nivel de rea litate, însă o
cercetare transdisciplinară propune verticalitatea străbaterii mai multor niveluri de realitate.
Transdisciplinaritatea propune luar ea în considerare a unei realități multidimensionale,
structurate pe nivele multiple, care să înlocuiască realitatea unidimensională, pe un singur
nivel a gândirii clasice. Fiecare nivel fiind înzestrat cu propriul set de legi, diferit de cel al
celorlal te niveluri; un nivel fiind ceea ce este , deoarece toate c elelalte există în același timp,
dar niciun nivel nu reprezintă un loc privilegiat de înțelegere a celorlalte niveluri.

66 Nicolescu, B., 1999, p. 143.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
56
De asemenea, existența unui dialog între discipline, nu se poate întemeia pe conceptele uneia
sau alteia, dialogul presupunând o punere în comun. Ceea ce au în comun toate disciplinele
este Subiectul.
La nivelul ființei umane, se regăsește atitudinea de co nciliere, o atitudine transculturală
și transreligioasă, adică ceea ce traversează și depășește culturile și religiile.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
57
CAPITOLUL 2.
Comportamentul uman
”As far as we can discern, the sole purpose of human existence
is to kindle a light in the darkness of mere being”67.

Carl Gustav Jung, Memories, Dreams, Reflections

Preocupările privind dezvoltarea capacității de a înțelege și de a face predicții privind
comportamentul oamenilor, au fost susținute de interese personale imediate, cât și de interese
sociale mai generale. De aceea efortul de înțelegere și de predicție a comportamentului
indivizilor este integrat domeniului evaluării personalității, care are o istorie preștiințifică,
plecând de la astrologie, chiromanție, frenologie și ajungând la o abordare științifică
concretizată prin măsurarea psihologică. Cercetările obiective din domeniul fenomenelor
psihice, începute în ultimele decenii ale secolului XIX, au vizat tocmai surprinderea legilor
generale, a principalelor caracteristici ce pot fi sesizate în conduita oricărei persoane. Cu toată
diversificarea ramurilor ps ihologiei, mare parte din cercetarea experimentală a continuat în
aceeași direcție.
2.1. Conceptul de comportament. Definiții
Dicționarele de psihologie precizează că, prin termenul de comportament se înțelege
„activitatea unui organism în interacțiune cu mediul său înconjurător”68. Termenul se referă la
ansamblul activităților, în general, sau la o anumită acti vitate particulară. De asemenea,
comportamentul se referă la „ansamblul reacțiilor adaptative, obiectiv -observabile, pe care un

67 ”În măsura în care putem discerne , unicul scop al existenței umane este de a aprinde o lumină în
întunericul ființei .” C. G. Jung, 1965, p. 326 .
68 Doron, R., Parot, F. , 1999, p. 155 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
58
organism, prevăzut c u sistem nervos, le execută ca răspuns la stimulii din ambianță, care, de
asemenea, sunt obiectiv observabili”69. Sensul de comportament este aici echivalent al
termenului de „behaviour ”.
Conceptul este pus în evidență la începutul secolului XX de către He nri Pieron (1908)
în Franța, și de John Broadus Watson (1913) în Statele Unite, termenul fiind asociat istoric
redefinirii a însuși obiectului psihologiei pe care îl propunea behaviorismul. Termenul
desemnează când ansamblul activităților, în general, când o anumită activitate particulară.
Comportamentul se definește ca reacție totală a unui organism, prin care răspunde la o situație
trăită, în funcție de stimulările mediului și de tensiunile sale interne și ale cărui mișcări
succesive sunt orientate într -o direcție semnificativă. Comportamentul desemnează astfel
modul de a fi și de a acționa prin manifestări observabile, importante fiind sensul și direcția
adaptativă a comportamentului.
În sens restrâns, noțiunea de comportament se limitează la activități le direct
observabile ale organismului, ceea ce exclude, cel puțin la prima privire, stările de conștiință,
gândurile, sentimentele, reprezentările și alte activități interne.
În sens larg, noțiunea se extinde și la activitățile interne și întâlnește noți unea de
conduită propusă de Pierre Janet, semnificând activitatea sau acțiunea sub toate formele ei:
intern -subiective și extern -motorii și întotdeauna considerând unitatea dintre psihic și faptele
de comportament. Termenul de conduită cuprinde deci, atât comportamentul exterior, cât și
cel interior. Conduita reprezintă activitatea sau acțiunea sub toate formele lor, modul de a se
conduce și de a acționa mintal și motor al subiectului într -o situație dată sau în situații tipice.
Spre deosebire de comportame nt, conceptul de conduita se referă și la fenomene le interne ,
subiective, reunind organic faptele psihice cu cele comportamentale.
Comparând definițiile, se observă că în timp ce comportamentul cuprinde restrictiv
sfera reacțiilor obiective și observabile , mișcarea unei persoane în spațiul ei de viață externă,
conduita include pe lângă reacțiile obiective și fenomenele interne subiective, reprezentând
unitatea dintre faptele psihice și cele de comportament. Conduita nu se reduce nici la datele
materiale și obiective, cum ar fi reacțiile motorii și secretorii, așa cum le înțelegeau

69 Neveanu, P. , 1978, p. 123 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
59
behavioriștii, nici la simplele reacții ale organismului examinat în mediul său, prin care caută
să diminueze tensiunile provocate de acesta. Conduita este un răspuns la o motivaț ie, punând
în joc componente psihologice, motorii și fiziologice. În această ultimă perspectivă, caracterul
direct observabil nu este luat ca un crit eriu important, psihologia asumâ ndu-și, între altele, ca
sarcină, depășirea condițiilor de observare direct ă imediată făcând accesibile fenomene pâ nă
atunci inobservabile. Procesele psihice, senzoriale, intelective și afective sunt concepute astfel
ca un fel de conduite interne.
Spre a se manifesta în felul lui propriu, comportamentul trebuie să posede o „struc tură”
care îi stă la bază – organe senzoriale, sistem nervos, mușchi, sistem hormonal. Aceste
structuri variază de la o specie animală la alta, având ca rezultat diferite tipuri de
comportament. Ele variază și de la un individ la altul aparținând aceleiași specii, astfel încât
putem afirma despre compartiment că este influențat de factori genetici.
Cu privire la comportamentul uman, Juliette Favez -Boutonier70, preciza că acesta
„trebuie examinat din perspectiva sa proprie; trebuie observat cât mai exact cu putință modul
de a fi și de a reacționa al ființei umane concrete și complete la expunerea într -o anumită
situație, trebuie căutate acestui mod de a fi un s ens, o structură, o geneză. A analiza un
comportament nu înseamnă a -l descompune în segmente și în procese elementare, ci a -i găsi o
semnificație.” Autoarea face trimiteri către scopul, finalitatea și motivația unui comportament
în contextul întregului fii nței umane concrete și complete.
Andrei Cosmovici preciza în Psihologie Generală71, că pentru înțelegerea
comportamentului este importantă referirea și la organism, dar în special la ambianța socială și
la structura psihică dobândită de persoană. Structura psihică este generată în special din
experiența anterioară, sistemul psihic constând în anumite concepții, însușiri de temperament
și caracter, anumite sentimente și amintiri etc. . Astfel că înțelegerea comportamentului uman
presupune referirea la trei fac tori, omul fiind un individ biopsihosocial. Adică structurile unui
comportament pot fi înțelese prin raportarea lor îndeosebi la experiența personală, ca și
structură biologică și psihică, cât și la mediul ambiant.

70 Favez -Boutonier, art. Psychologie, în Encyclopaedia universalis, XIII, 1968, apud , Catalan, J . F.,
1997, p 13 .
71 Cosmovici, A. , 1996, p. 12 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
60
Comportamentul este, deci, „latura cea m ai evidentă a personalității, fiind cea mai ușor
observabilă și, în același timp, cea mai susceptibilă de a fi supusă interpretării”72.
În Diferențe interindividuale73 se menționează că atât ereditatea, cât și mediul ,
influențează comportamentul. Diferite ti puri de mediu, acționând asupra aceleiași structuri
genetice, pot determina comportamente diferite. De asemenea, indivizi diferiți din punct de
vedere genetic, dar supuși acelorași influențe de mediu, manifestă comportamente diferite.
Astfel, rezultă că er editatea și mediul interacționează, iar ceea ce interesează este modul în
care variațiile unuia acționează asupra influențelor celuilalt termen al relației.
Concret, ceea ce se studiază este modul de comportare a persoanei, toate reacțiile
psihice: ce spu ne, acțiunile sale, expresiile sale. Dar un psiholog are nevoie și de informații
privind trăirile interne care sunt exteriorizate prin mărturii verbale, prin descrieri, ele devenind
importante în măsura în care acestea concordă la multe persoane. Pe baza a cestora, ca și prin
referințe la ambianța socială ori la unele particularități ale organismului se pot găsi explicații
valabile.
Comportamentul este deci forma cea mai expresivă de îmbinare a socialului,
ereditarului cu psihologicul. Fenomenele psihice de vin psihosociale atunci când capătă
direcție comportamentală, componenta lor internă implicită fiind dublată de o manifestare
externă, explicită.
2.1.1. Abordări ale comportamentului

O chestiune importantă în literatura de specialitate a constituit -o, de-a lungul timpului,
însuși punctul de vedere din care comportamentul este abordat. De pildă, în funcție de obiectul
unei discipline sau de paradigma teoretică dominantă din cadrul acesteia, se poate pune
accentul :

72 Popa -Velea , O., 2010, p. 14 .
73 Birch, A., Hayward, S., 1999, p. 50 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
61
– fie pe substratul strict material, neuro fiziologic al acesteia (ex. un comportament este
rezultatul intrării în acțiune a unui lanț neuronal, eventual dublat de mesageri chimici
de susținere),
– fie pe mecanismele psihologice care susțin sau inițiază un comportament (ex. un
comportament este rezu ltatul învățării, condiționării, evitării),
– sau pe rolul determinaților macro – sociali sau culturali în modelarea comportamentului
normal sau patologic (ex. comportamentul delincvent, ca rezultat al presiunilor
sociale).
Corespunzător acestor accente , disciplinele oferă explicații, mai mult sau mai puțin
generalizabile sau obiectivabile, pentru o serie de comportamente simple sau complexe.
Disciplinele care au înregistrat succese în acest domeniu sunt: psihologia, sociologia,
antropologia, neurofiziologi a, etologia, medicina, cibernetica, teoria sistemelor, filosofia, etica
etc..74
Neurofiziologia a reușit de la început să explice o mare pa rte din comportamentele
simple de pildă, fuga , mai ales datorită faptului că acestea, întâlnindu -se și la animale, au putut
fi modelate și studiate cu ușurință. Neurofiziologia studiază comportamentul de la componenta
motorie până la componentele afectiv -emoționale, motivaționale , instinctuale, sociale, sexuale
si neurocognitive. În ultimele două decenii, datorită progre selor remarcabile ale tehnologiilor
din domeniu, care ajung să dea o imagine tot mai clară a mecanismelor neurofiziologice
ultrastructurale, ca și a substratului lor biochimic, ea a făcut saltul către elucidarea unor
comportamente mult mai complexe precum comportamentele spirituale, experiența mistică,
comportamentele ritualice etc. , punându -se astfel bazele biologiei credinței75. Activitatea
electrică cerebrală a fost asociată cu variabile psihologice și cognitive. De pildă, activarea
cortical ă crescut ă a s ubiecț ilor extraverti ți față de cei introvertiți sau frecven ța crescut ă a
undelor theta la anumi ți indivizi cu tulburări de personalitate.

74 Popa -Velea Ovidiu, op. Cit. , p. 1 6.
75 Vezi Pollack, R., 2007; Newberg , A., D Aquli E., Vince Rause, 2008; Newberg, A., Waldman, M.,
R., 2009; Sagan, C., 2009.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
62
Psihologia, deși poate viza și explicarea unor comportamente simple, se concentrează
în general pe comportamente mai complexe, unele normale, altele deviate de la normal, iar
altele patologice, oferind criterii pentru o încadrare într -o categorie sau alta. În funcție de tipul
de comportament studiat în cadrul psihologiei se diferențiază ramuri precum: psihologia
comporta mentului, psihologia religiei, psihosomatica, psihologia clinică, educațională, socială,
etc.
Sociologia studiază geneza și manifestarea comportamentului la nivel de macro și
microgrup, orientându -se asupra factorilor de natură socială ce îl influențează (ecologici,
geografici, politici, culturali sau administrativi, de educație etc.). Sociologia definește
comportamentul76 ca o activitate sau ansamblu de activități observabile, în care se manifestă
activitatea unuia sau a mai multor actori sociali. Comporta mentul social este o reacție sau un
răspuns la comportamentul altora. Prin intermediul unui anumit comportament, individul își
satisface propriile nevoi și preferințele în funcție de modalitățile acceptate din punct de vedere
cultural (de pildă , respectând expectanțele de rol), pe baza răspunsurilor emotive (amintiri,
sentimente, temeri) și pe baza cunoștințelor pe care individul le are în situația în curs de
desfășurare. Sociologia studiază comportamentul, în mod obiectiv, fără a se recurge la
introspecție și raportându -se la acțiunea stimulilor interni sau externi sau a nevoilor care stau la
originea comportamentului.

2.2. Modele explicative ale comportamentului

O inventariere a tuturor viziunilor teoretice asupra comportamentalului uman , dacă nu
ar fi imposibilă, ar fi fatalmente incompletă, deoarece acestea sunt într -o continuă schimbare.
Schimbări care se referă la simple adnotări ale teoriilor existente , până la contestări sau puncte
de vedere radical diferite. Totu și se pot identifica câteva orient ări fundamentale.

76 Marco, D. , Boroli . A. (coord.), 2004, p. 169 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
63
2.2.1. Teoriile psihanalitice
Comportamentul este explicat ca și rezultat al interacțiunii sau al conflictului dintre
instanțele psihicului.
Teoriile psihanalitice ale personalității propun o perspectivă asupra comportamentului,
strâns asociată cu noțiunea de inconștient, punând accent pe forțele dinamice interioare care
reglează și controlează comportamentul. Deci, la origini, teoria psihanalitică77 este o teorie
motivațională a comportamentului uman. Ea sugerează că cele mai mult e dintre
comportamentele noastre sunt inițiate și susținute de motive inconștiente. Anumite gânduri,
sentimente și motive se află în inconștient din rațiuni bine justificate, iar pătrunderea lor în
conștient nu ar face altceva decât să producă disconfort ș i supărare. Pentru a evita asemenea
experiențe neplăcute, psihicul caută să blocheze pătrunderea lor în conștient. Pe de altă parte,
însă, toate aceste conținuturi ale inconștientului se pot releva prin conduita cotidiană,
regăsindu -le, în ceea ce psihanal iza numește acte ratate, lapsus, false percepții, comportamente
iraționale etc. . Ca urmare , în ciuda tuturor eforturilor depuse de către conștient pentru a le
păstra ascunse, sentimentele și motivele inconștientului ghidează disimulat comportamentele
noastre.
În conformitate cu modelul topografic, toate emoțiile sunt conștiente. El subliniază
faptul că actul de a împinge conținutul psihic în inconștient este inițiat de celelalte două
instanțe, preconștientul și conștientul și, ca atare, ar trebui să fi e ușor accesibil conștientului
nostru. Freud a realizat astfel că modelul topografic este mult prea simplist și incapabil să
explice pe deplin complexitatea funcționării psihice.
Pentru a depăși aceste dificultăți, Freud a dezvoltat o nouă teorie pe care a sintetizat -o
în modelul structural. Acesta descrie personalitatea apelând la trei constructe: id, ego și
supraego. Freud atrage atenția asupra faptului că cele trei componente nu trebuie judecate ca
trei compartimente separate în mintea noastră și nici ca entități tangibile biologice. Din acest
motiv, ele nici nu pot fi tratate separat, ci doar în interrelație. Într -o personalitate matură
normală, ele determină comportamente integrate și bine echilibrate.

77 Opre, A . (coord.), 2002, p. 5 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
64
Id-ul are o determinare biologică și este partea c ea mai primitivă a personalității. În
concepția lui Freud78, originea personalității este una biologică, fiind reprezentată de id,
elementul ei bazal. El reprezintă impulsurile instinctuale: sexual, agresiv și cele legate de
nevoile primare. Id -ul operează după principiul plăcerii, conform căruia este căutată plăcerea
și evitată durerea. Dorințele nesatisfăcute creează tensiune, iar eliberarea de sub această
tensiune este căutată fie prin soluții reale, fie prin fantezie. Id -ul este irațional și impulsiv,
fiind neafectat de restricțiile sociale. La nou -născut, toate procesele mintale sunt legate de
sfera Id -ului, acesta fiind singura componentă a personalității care este prezentă încă de la
naștere. Mai târziu, odată cu dezvoltarea Ego -ului, singura capabilă să interacționeze
nemijlocit cu mediul, deoarece este înțelept și rațional, elaborându -și planuri realiste, menite
să satisfacă nevoile id -ului, comportamentul începe să se ghideze predominant după principiul
realității, respectiv urmează scenariul de acț iune cu cele mai mari șanse de succes în condițiile
date, satisfacerea nevoilor fiind amânată până la momentul și locul potrivit.
Potrivit modelului freudian, până în jurul vârstei de 3 ani, copiii nu au sensul binelui și
al răului, ceea ce îi pune în impo sibilitatea de a utiliza un sistem axiologic. Pentru început,
funcția moralizatoare este realizată de către părinți, de care copilul neajutorat va depinde mai
multă vreme. Ei recompensează anumite comportamente ale copilului, confirmându -și astfel
afecțiun ea și făcându -și plăcută prezența. Dar tot ei , sunt cei ce -1 pedepsesc atunci când
greșește. Acest lucru constituie un semn amenințător pentru copil, avertizându -1 că, cel puțin
pentru o vreme, a pierdut dragostea și va fi lăsat singur la dispoziția unui m ediu înconjurător
ostil și periculos. Până la 6 ani se va form a a treia parte a personalității – superego -ul.
Superego -ul reprezintă un cadru intern, propriu individului, care stabilește ceea ce este „bine ”
și ceea ce este „rău ”, în urma sancțiunilor moral e și restricțiilor culturii din care face parte.
Teoria psihanalitică susține că indivizii cu un superego puternic au tendințe accentuate de
culpabilizare, în situațiile care implică o dilemă morală, iar indivizii cu un superego mai slab
încalcă mai ușor r egulile.
Freud consideră că aceste părți ale personalității sunt într -un permanent conflict – id-ul
încearcă să obțină gratificarea impulsurilor, în timp ce superego -ul stabilește standarde morale,

78 Freud, S. (1923) 'The ego and the id', in Standard Edition of the Complete Psychological Works of
Sigmund Freud, 19 (London: Hogarth Press ), apud , Opre, Adrian (coord.), op. cit., p. 6 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
65
uneori foarte înalte și greu de atins. Ego -ul este obligat să mențină echilibrul între aceste două
forțe opuse și cerințele exterioare ale realității sociale.
Spre sfârșitul anilor 1920, Freud realizează o integrare a celor două modele , structural
și topografic , conferind astfel mai multă coerență te oriilor sale privind personalitatea.

2.2.2. Teoria behavioristă
În cadrul teoriei behavioriste compor tamentul este explicat inițial de Watson79 și
Skinner80 ca rezultat al învățării și modelării individuale, iar ulterior de către Bandura81, ca
fiind un rezultat al învățării sociale. Aproximativ în aceeași perioadă în care Freud introducea
conceptele de id, ego, și supra – ego, psihologul american J. B. Watson căuta să discrediteze
astfel de teorii, demonstrând că o fobie poate fi indusă doar prin forțe externe.
Watson a ajuns la concluzia că este greșit să relaționezi psihopatologia cu cauze
interioare, precum conflictele oedipale nerezolvate sau conflictele id -ego. Mai mult, el a
susținut că însăși psihologia ar trebui redefinită ca fiind st udiul comportamentului observabil.
Perpetuând ideile lui Watson, Skiner, un alt psiholog american, a avut cea mai semnificativă
contribuție la dezvoltarea perspectivei behavioriste. Acesta a ajuns la concluzia conform căreia
comportamentul uman nu este det erminat de cauze interioare, ci do ar de efectele mediului
extern. Skiner, asemenea lui Watson, a susținut, însă, că psihologia poate fi considerată
disciplină științifică doar dacă își restrânge atenția asupra comportamentului observabil și
asupra operații lor vizibile, care se fac asupra organismului din afară. Skinner a fost de acord
cu Pavlov și Watson în ceea ce privește faptul că unele comportamente sunt înv ățate prin
condiționare clasică. În condiționarea pavloviană, stimulul neutru precede și solicită răspunsul
condiționat, permițând învățarea. Cu toate acestea, Skinner82 a susținut că marea majoritate a
actelor de învățare depind de ceea ce se întâmplă după ce survine comportamentul.
Comportamentul nostru operează asupra mediului și produce anumite efe cte, iar aceste
consecințe, la rândul lor, determină frecvența ulterioară de apariție a acelui comportament.

79 Watson, J. , B., 1913, pp. 158 –177.
80 Skinner, B. F., 1938, 1948 .
81 Bandura, A . Ross, D., & Ross, S. A, 1961, p . 575-582.
82 Skinner, B.F., Contingencies of Reinforcement: A T heoretical Aanalysis , New York: Appleton –
Century Crofts, 1969, apud , Opre, Adrian (coord.), op. cit. p. 11 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
66
Modelul propus de Skinner pentru a explica acest tip de învățare este cunoscut sub numele de
condiționare operantă.
Bandura83, a sugerat ideea că nu numai mediul determină comportamentul, dar și
comportamentul determină mediul. Acest fenomen este denumit de Bandura determinism
reciproc: lumea și comportamentul persoanei se determină unul pe celălalt. Autorul susține că
învățarea se realizează observând ceea ce fac ceilalți și observând care sunt consecințele
comportamentului lor. Acest tip de învățare a fost denumită învățare socială sau
observațională. Spre deosebire de Skinner, Bandura a accentuat rolul cauzelor interioare ale
comportamentului uman, cum sunt gândurile, credințele și așteptările. Comportamentul este
explicat ca fiind deci un rezultat al învățării sociale.

2.2.3 . Teoriile cognitive

Comportamentul este explicat ca rezultat al interpretărilor personale ale unor
evenimente. Teoreticienii de orientare cognitivă privesc dincolo de schema stimul -răspuns,
fiind de părere că învățarea nu se produce pe un teren gol. Informațiile vor fi primite,
asimilate, judecate și raționalizate de către individ, în contextul cunoștinț elor și ideilor sale
anterioare. Greșelile de raționalizare și conceptualizare sau credințele iraționale deja formate
pot determina apariția unor comportamente anormale. Pentru a modifica aceste
comportamente este necesară res tructurarea cognitivă sau reorga nizarea paternurilor de
gândire .
Fiecare persoană își creează propriile concepte, ”predicții ” și ”ipoteze experimentale ”, pentru
a înțelege și a se descurca în lumea în care trăiește. Aceste concepte necunoscute, Kelly84 le-a
numit constructe persona le. Kelly a atras atenția asupra importanței determinanților cognitivi
ai comportamentului uman , între stimul și reacție aflându -se determinanții cognitivi .

83 Bandura, A., Self-inforcement: Theoretical and Methodological Considerations , C.M. Francks, &
G.T. Williams (Eds.), Annual Review of Behavior Therapy, vol. 5 , 1978 , apud , Opre, A., op. cit., p.
12.
84 Kelly, G.A., The Psychology of Personal Constructs , Norton, New York, 1955 , apud , Opre, A ., op.
cit., p. 12 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
67
2.2.4 . Teoriile umaniste

Comportamentul este explicat ca tendință înnăscută de dezvoltare a abi lităților
constructive și sănătoase – actualizarea, Rogers85, sau ca tendință de satisfacere ierarhică a
nevoilor umane – Maslow86.
Teoreticienii psihologiei umaniste au preferat să abordeze personalitatea umană într -un
mod integrat și optimist. Rogers era foarte optimist în privința naturii umane și credea că
oamenii sunt motivați de o forță pozitivă unică, o tendință înnăscută de a -și dezvolta abilitățile
constructive și sănătoase – actualizarea sinelui. Rogers a evidențiat importanța interacțiu nilor
părinte – copil, în mod special acele tipuri de interacțiuni care duc la psihopatologie. Rogers a
fost primul teoretician al personalității care a pus accent pe noțiunea de sine, care s -a dovedit
ulterior a fi un concept foarte important și intens s tudiat. ”comportamentul omului este
desăvârșit de rațional și se îndreaptă, cu o complexitate subtilă și ordonată, spre țelurile pe
care încearcă să le atingă organismul lui. […] să fii implicat în experiența deseori
înspăimântătoare și deseori satisfăcă toare a unei vieți mai sensibile”87.
Maslow s -a dedicat în primul rând studiului indivizilor foarte echilibrați. El considera
că teoriile bazate în întregime pe date clinice nu pot produce decât adevăruri parțiale despre
personalitatea umană. Teoria lui Ma slow este bine cunoscută și pentru abordarea ierarhică a
nevoilor umane. El a subliniat faptul că un nivel , de pildă nevoia de afiliere, rămâne relativ
neimportant, p ână când nivelurile inferioare, precum nevoia de securitate, nu au fost
satisfăcute cel puțin într -o anumită măsură88.

2.3. Procese psihice implicate în modularea comportamentului

Procesele psihice concură la modelarea comportamentului, viața psihică fiind extrem de
unitară. Înțelegerea comportamentului uman implică o referire la structura psihică a persoanei,

85 Rogers, C., 2008.
86 Maslow, A. , 2007, p.151 .
87 Rogers, C., op. c it., p. 276 .
88 Opre, Adrian (coord.), op. cit., p. 10 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
68
care izvorăște în special din experiența anterioară (sistemul psihic cons tând în anumite
concepții, însușiri de temperament și caracter, anumite sentimente și amintiri), cât și la
organism și la ambianța socială. Înțelegerea conduitei89 umane presupune deci, referirea la cei
trei factori, omul fi ind un individ biopsihosocial.
În orice proces psihic, se pot distinge aspecte cognitive, afective și motorii. Trebuie deci
subliniată indisolubila legătură dintre cognitiv și afectiv, cognitiv și motor, ca și cea dintre
afectiv și motor în variate modalități. Comportamentul este declanș at și orientat prin
intermediul impulsurilor, intereselor, sentimentelor și fenomenelor voluntare, cât și prin
intermediul funcțiunilor psihice, cele care îi descriu structura, modul de acțiune precum
percepția, memoria, gândirea etc..

Procesele cognitive vizează, în primă instanță reprezentarea internă a realității dar și
organizarea acesteia, adică ”reflectarea în mediul intern a realității exterioare”90 cât și
”manipularea reprezentărilor pe baza unor reguli”91 . Într -o etapă ulterioară, reprezentarea și
organizarea informației pregătesc terenul pentru interpretarea acesteia și engramarea
semnificației în scenarii comportamentale. Acest proces se referă la învățare, gândire și
memorie. Prin învățare sunt acumulate experiențe noi, care sunt stocate cu ajuto rul memoriei
și prelucrate sau manipulate de gândire. Gândirea facilitează și raportarea la sine, fiind o
condiție a constituirii imaginii și conștiinței de sine. Cea mai mare parte a comportamentului
poartă amprenta conjuncției dintre scopuri și cunoștin țele avute. Desigur, acestea nu epuizează
toată complexitatea comportamentului, dar constituie un factor esențial în explicarea
acestuia92. În lipsa funcționării corecte a proceselor de mai sus, comportamentul ar avea mult
de suferit, – fapt dovedit de pato logia psihiatrică.

Procesele afective , adică emoțiile, sentimentele și pasiunile au rolul de a potența și
susține energetic comportamentul, contribuind la inițierea, declanșarea și menținerea acestuia,

89 Cosmovici, A., 1996, p. 24 .
90 Miclea, M., 1999, p. 26 .
91 Ibid.
92 Idem, p. 29 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
69
în raport cu stimulii externi sau interni cât și cu posibilitățile de satisfacere a trebuințelor. Prin
intermediul afectivității și a funcției reflectorii, omul este capabil să vibreze, să empatizeze, să
se transpună subiectiv, iar prin intermediul funcției adaptativ – reglatorii, persoana este
capabilă de a-și reconstrui subiectiv, raporturile sale cu lumea, reglându -și astfel conduita la
cerințele lumii externe.
Raportul dintre comportament și afectivitate este unul de interdependență, astfel:
comportamentul poate fi determinat de o stare afectivă (triste țe – lentoare), dar
comportamentul poate determina, iniția, la rândul său o stare afectivă (de pildă, o persoană
poate căuta să repete un comportament care în trecut i -a produs plăcere). În ambele accepțiuni,
tonusul afectiv este de natură de a influența a tât formarea de reprezentări ale realității și
manipularea acestora, cu referire aici la procesele cognitive, cât și orientarea către scop și
persistența în atingerea acestuia, cu referire la procesele motivațional – volitive.

Procesele motivațional – volitive se referă la componenta vieții psihice care inițiază și
susține un comportament. Există o legătură între aceste procese și procesele afective, deoarece
urmărirea și realizarea scopului este generatoare de satisfacție, iar satisfacția obținută în urm a
atingerii scopului tinde să fie cu atât mai mare cu cât scopul este mai compl ex și implicarea
mai puternică. Un exemplu pentru aceste procese este de pildă clasica piramidă a lui Maslow.
Realizând o analogie cu piramida lui Maslow, Ovidiu Popa – Velea construiește o
piramidă a comportamentelor care derivată din piramida nevoilor . Această piramidă ilustrează
comportamentele derivate din variatele tipuri de motivație.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
70

Fig. 2.1. Piramida comportamentelor93

Elemente implicate în dezvoltarea personalității .
O structură asemănătoare cu piramida motivațiilor o au și stadiile dezvoltării moral –
spirituale elaborate de psihiatrul american Scott Peck94. Autorul menționează faptul că ar
exist ă patru stadii al dezvoltării moral – spiritual umane, caracterizate de modalități specifice
de reprezentare a acesteia, de raportare subiectivă la exigențele morale și la aspecte de ordin
spiritual. În viziunea autorului, cu cât un om se găsește într -un st adiu mai avansat, cu atât are
un comportament mai echilibrat, prosocial mai puternic și mai adaptat mediului. Peck
menționează că stadiile nu sunt fixe și că există oameni care se mișcă între acestea ascendent
dar și descendent. dezvoltarea personalității este rezultat al socializării si enculturației .

93 Popa – Velea, O. , 2010, p.17 .
94 Peck, S. , 1987, pp. 48 – 52.
Căutare
de sens
Construirea,
consolidarea poziției
Căutarea și susținerea relațiilor
sociale, intimitate
Depozitarea de resurse materiale,
adoptarea de comportamente preventive
pentru boală
Căutarea hranei, a partenerilor sexuali,
comportamente centrate pe autoconservare și
menținerea homeostaziei

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
71
Stadiul Caracterizare
I Haotic antisocial95 Prezent la copiii mici, dar și la indivizii cu tendințe
antisociale sau criminogene; persoana este centrată
exclusiv pe nevoile de moment, nefiind capabilă să accepte
o voință mai puternică decât a sa; extrem de egoistă și
lipsită de empatie
II Instituționalizat96 Comportamentul moral derivă din frica de pedeapsă
(divină sau umană); persoana judecă lumea în alb și negru,
bine și rău în baza unor criterii simple; este atașată de
cultura de proveniență, de normele și miturile ei
fondatoare pe care le consideră corecte, în raport cu cele
provenind din altă cultură
III Sceptic97 Comportamentul moral este rezultatul unei decizii
conștiente, ulterioară interiorizării noțiunii abstracte de
bine; în plan spiritual există un grad de autonomie față de
cultura de proveniență și o anumită detașare față de
practicile centrate excesiv pe ritual și superstiție. Persoana
își pune întrebări legate de lume la care găsește răspunsu ri
nuanțate; deschisă spre experiențe noi
IV Mistic98 Persoana are acces la o înțelegere profundă a binelui și
răului, iertării și milei, compasiunii și dragostei. Persoana
se manifestă în mod spontan și fără dedublare, printr -o
împăcare și seninătate gene ratoare de empatie și implicare
socială.
Tabelul 2.1. Stadiile dezvoltării moral99 – spirituale cu imp licații asupra
comportamentului

95 The chaotic antisocial stage .
96 The formal institutionalized stage .
97 The skeptical stage .
98 The mystic communal stage .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
72
Peck susține că dezvoltarea moral – spirituală este determinată de interiorizarea
comportamentelor, părerilor, valorilor, așteptărilor , concepțiilor altora; acestea fiind transmise
prin mecanismul recompensă / pedeaps ă, exemplu personal de comportament, limbaj,
ideologie și norme culturale, astfel, copilul dobândește un eu socializat, o persoană și un
concept de sine.

Totuși Peck atribuie mediului, culturalului responsabilitatea dezvoltării spirituale a
persoanei. Comportamentele morale, spirituale fiind unele învățate. Ceea ce nu am aflat este
dacă aceste comportamente nu pornesc cumva și dintr -o sursă interioară, nu d oar ca influenț ă
exterioară, impusă prin pedeapsă și recompensă. Se cunoaște faptul că un comportament moral
poate fi format, sau dezvoltat social și cultural, dar oare nu există în om și nevoia de moralitate
sau spiritualitate ? Așa cum comportamentul de c ăutare de sens100 este determinat de trebuința
actualizării de sine101, nu poate exista o trebuință spirituală care să determine o altă căutare de
sens?

Din punct de vedere al psihologiei, s tudierea proceselor psihologice implicate în
modelarea comportamentul ui este una de mare importanță, deoarece ne poate dezvălui
substratul intim al comportamentului, iar în același timp ne poate furniza și modalități de
intervenție asupra acestuia.

2.4. Mijloace de investigare a comportamentului
O sinteză a metodelor utilizate în psihologie poate fi identificată la mai mulți autori102,
în psihologie, obiectul este investigat și cunoscut în mod indirect, manifestările exterioare,
comportamentale sunt astfel considerate indicatori ai stărilor și relațiilor interne, subiect ive.

99 O stadialitate a dezvoltării morale a fost realizată și de psihologul american Lawrence Kohlberg,
bazându -se pe ideile lui Piaget.
100 Popa – Velea, Ovidiu , op. cit., p.17.
101 Maslow, A., op. cit., 2007, p. 93; actualizarea de sine este descrisă drept dorință de a deveni tot mai
mult ceea ce este persoana în toată specificitatea ei, de a deveni tot ce poate deveni. Maslow oferă ca
exemplu, comportamentul creativ.
102 Vezi Atkins on 2002, Cosmovici 1996, Zlate 2000.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
73
Metodele psihologiei103 au un caracter instrumental, de intervenție, de informare,
interpretare și acțiune, iar, în funcție de scopul lor, pot fi împărțite în: metode de recoltare a
informațiilor și metode de prelucrare și interpretare a acestora; meto de de investigare intensivă
și extensivă; de diagnoză și prognoză; metode de cercetare și metode aplicative
(psihoeducaționale, psihoergonomice, psihoterapeutice etc.). Ele pot fi clasificate și după alte
criterii (de exemplu, după criteriul istoric, după cel al gradului de penetrație în profunzimea
fenomenului studiat, după criteriul indicelui de standardizare a procedurii de cercetare etc.).
Metodele sunt ghidate de concepția generală a cercetătorului, de principiile teoretice -științifice
de la care porne ște, reunite sub denumirea de metodologia cercetării. Fiecare școală sau
orientare psihologică își are propria sa metodologie de cercetare, între concepție și metodă,
existând o strânsă interacțiune.
Metodele de cercetare a comportamentului în psihologie a bordează comportamentul dintr -un
singur unghi, adesea limitat. De aceea, așa cum în psihoterapie triumfă uneori eclectismul și în
diagnoza comportamentului mai multe metode pot aduce informații mai multe și mai nuanțate.
Metodele utilizate în investigarea comportamentului pot cunoaște multiple clasificări, de pildă:
după formă, cantitative (ex. testele psihologice) sau calitative (ex. observația); după câmpul
lor de aplicare, predominant individuale (ex. interviul) sau colective (ex. ancheta).
Pentru realizarea acestei lucrări considerăm necesară utilizarea metode lor calitative de
investigație. O definiție generică a cercetării calitative o oferă Denzin104 Norman și Lincon
Yvonna, aceștia consideră cercetarea calitativă ca fiind o abordare multidisciplin ară și
transdisciplinară, pluriparadigmatică și multimodală, ce implică studierea subiectului/
fenomenului în cadrul său natural, cu scopul înțelegerii și interpretării lui pe baza
semnificațiilor pe care persoanele le aduc cu ele ; cercetarea calitativă se referă la
complexitatea interacțiunilor sociale exprimate în viața cotidiană și de semnificațiile atribuite
de participanți acestor interacțiuni. Caracteristica distinctivă a cercetării calitative este

103 Zlate, M. , 2000, p. 35.
104 Denzin, N. & Lincoln Y., 2003, p.3 -4.
Qualitative reasearch is a field of inquiry in its own right. It crosscuts disciplins, fields, and subject
matters. A complex, interconnected family of terms, concepts and assumptions surround the term
qualitative reasearch […].Qualitative research is a situated activity that locates the observer in the
world. It consists of a set of interpretive, material practices th at make the world visible. These
practices transform the world.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
74
reflexivitatea, care pune în evidență poziția central ă a cercetătorului în construcția de
cunoștințe, faptul că dovezile cercetării sunt puncte de vedere personale, deschise schimbării și
reconstrucției. Reflexivitatea este un indicator al prezenței cercetătorului ca parte intrinsecă
din contextul și cultura pe care încearcă să o înțeleagă. Cercetătorul dezvăluie date despre
propria persoană și individualitatea sa de cercetător.
În continuare vor fi descrise pe scurt doar acele metode de cercetare și de adunare a
datelor utilizate în prezenta lucrare.
Metoda observației este cea mai frecvent utilizată și, din punct de vedere tehnic, este o
metodă mai ușor de aplicat, deoarece nu presupune o aparatură sofisticată, adesea fiind
suficiente un creion și un caiet de notițe. Această este și prima metodă în or dine cronologică la
care s -a recurs pentru cunoașterea și descrierea stărilor sufletești și a conduitelor celorlalți.
Metoda observației este utilizată atât în cercetările cantitative, cât și în cele calitative. Ca
metodă calitativă de investigație, observ ația105 este definită ca act de urmărire și descriere
sistematică a comportamentelor și evenimentelor studiate ce au loc în mediul social natural.
Un derivat al acestei metode este autoobservația.
Autoobservația106 este principala metodă prin care o persoană încearcă să se cunoască
pe sine. Psihologia subiectivist -spiritualistă considera că singura metodă pe care se poate bizui
în general cunoașterea psihologică este introspecția, definită ca privire în interior, efectuată
prin „ochii minții” asupra trăirilor și stărilor interne ale conștiinței, ca date imediate și unice,
irepetabile . Înțeleasă ca atare, introspecția a fost pe bună dreptate respinsă ca metodă
științifică, deoarece subiectul nu se poate dedubla pentru a deveni în același timp și obiect și
observator. Spre deosebire de introspecția clasică, autoobservația devine o modal itate de
cunoaștere mijlocită, ea vizând relevarea și descrierea reacțiilor și manifestărilor
comportamentale poprii în diferite situații. Autoobservația107, și-a reintrat în drepturi odată cu
afirmarea paradigmei calitative de investigare. Max Weber108 este c el care integrează
autoobservația ca metodă de cercetare, investigarea sinelui dovedindu -se a fi o tehnică utilă în

105 Vezi Banister, P., Burman, E., Parker , I., Taylor, M.,& Tindall, C., 1995.
106 Conf.univ.dr. Mihai Aniței, Fundamentele psihologiei , note de curs, pp.16 – 23.
107 Vezi Iluț, P., 1997.
108 Vezi Weber, M.,2001.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
75
studiu. Imersia observatorului în aceeași situație cu cea pe care o va observă, dubla sa postură
de obiect și subiect al investigației, va f avoriza o înțelegere mai profundă a lumii cercetate. Ca
modalități de înregistrare a propriilor gânduri, emoții și comportamente sunt utilizate jurnalele,
fișele de monitorizare și autorapoarte le.
O altă metodă utilizată pentru investigarea comportamentulu i este, metoda interviului
și convorbirii. Aceasta se referă la interogarea directă a subiectului/ participantului. Obiectivul
acestei metode îl poate constitui identificarea anumitor trăsături atitudinal -caracteriale globale
de personalitate, sau traiecto ria și statutul profesional, viața de familie, comportamentul
relațional, dimensiunea proiectivă – dorințe, așteptări, aspirații etc.. Interviul poate fi definit ca
o ”artă de a pune întrebări și de a asculta”109. Calitatea interviurilor este determinată de
abilitățile cercetătorului cât și de calitatea relației stabilită de acesta cu interlocutorii săi.

2.5. Criterii de clasificare ale comportamentului

Comportamentul reprezintă totalitatea activităților exterioare ale unei ființe, destinate
satisfacerii unei motivații sau a uni instinct și care în cazul omului este subordonat unui sens
valoric. Comportamentele reprezintă un registru foarte complex de forme și combinații,
diferite după complexitate și nivelul de reprezentare. Clasificarea tipurilor și form elor
comportamentale se realizează, deci, după variate criterii. Multe dintre ele se află la intersecția
unor criterii sau reprezintă dominante ale expresivității unei personalități, căpătând statut de
stiluri comportamentale.
Ioan Neacșu110 identifică o clasificare a comportamentelor după o multitudine de
criterii, precum nivelul de integrare psihică, modalitatea de manifestare (comportament
extrinsec și intrinsec), după complexitate și factori stimulatori, trăsăturile de personalitate,
după coresponden ța cu modelul intern valorizat, după numărul agenților umani implicați etc..
De asemenea, comportamentele mai pot fi:
– bazate pre ponderent pe elemente înnăscute
– bazate pre ponderent pe elemente dobândite

109 Fontana, A., & Frey, J. , 1994, p . 361 .
110 Vezi Neacșu, I. , 1987 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
76
Comportamentele din primul grup sunt centrate, în pri ncipal pe trebuințe
biofiziologice, de a căror satisfacere depinde existența individului și chiar a speciei, trebuințe
precum hrană, apărare, înmulțire etc. . Acestea sunt fixate în programe ereditare relativ
constante, ce se transmit descendenților și acți onează puternic din interior către exterior,
determinând reacții comportamentale de o mare intensitate și stabilitate în timp și spațiu.
Comportamentele din grupul al doilea, specifice îndeosebi oamenilor, su nt centrate mai
ales pe trebuințe spirituale, pe norme și valori. Spre deosebire de primele, care sunt puternic
fixate în biostereotipii acționate, comporta mentele dobândite sunt fixate în convingeri,
deprinderi, devin conștientizate.
Trebuințele spiritua le exprimate în valori și norme acționează mai întâi din exterior
către interiorul indivizilor și colectivităților, iar mai târziu, după interiorizare, ca impulsuri
interioare.
Exercițiul de r ealizare al unei clasificări ale comportamentelor este probabil unul
inepuizabil , aria criteriilor fiind nelimitată . Important, în latura tipo logică propusă, este nu atât
mare a diversitate a conduitelor cât, mai ales, posibilitatea unei persoane de a se manifesta și a
se exprima prin cât mai multe forme și tipuri compo rtamentale în cadrul aceluiași model
cultural . Acesta fiind un efect al întrepătrunderii cauzalității, situațiilor, condițiilor complexe și
reale în care trăim.
De aici provine și dificultatea înțelegerii unui comportament doar după elemente
exterioare ob servabile, ceea ce conduce la nevoia unei alte abordări .

2.6. Concluzii

Studiul comportamentelor umane a fost o preocupare constantă în istoria omenirii. Fie
că era studiat pentru a -l influența, fie că era vorba de o luptă pentru supraviețuire sau era vorba
de nevoia de a -i cunoaște resorturile cele mai intime, efortul de a -l cunoaște și de a -l înțelege a
fost unul susținut atât în știință, cât și în artă sau religie, uneori cele trei sprijinindu -se
reciproc, ca în perioada renașterii.
Ca și în alte ști ințe, și psihologia a venit să completeze tabloul comportamentului
uman, conferin du-i un statut privilegiat în istoria ei devenind chiar obiect de studiu. Există

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
77
numeroase clasificări și definiții ale comportamentului uman, fiecare ab ordare este diferită î n
funcție de paradigma teoretic ă în care se plasează cel care îl definește sau în funcț ie de
perioada istorică în care s -a formulat definiția.
Comportamentul a fost pe rând : un rezultat al interacțiunii sau al conflictului dintre
instanțele psihicului , apoi a devenit un rezultat direct al acțiunii mediului extern, a l socialului,
al cultura lului, cuprinzând restrictiv sfera reacțiilor obiective și observabile fiind modificat
prin recompense și pedepse , apoi, a fost filtrat de paternuri cognitive, ca ulterior să devină o
tendință înnăscută de dezvoltare a abilităților constructive și sănătoase, sau tendință de
satisfacere ierarhică a nevoilor umane, fiind o reacție determinată de anumite nevoi.
Continuând cu analiza, comportamentul uman a fost redus, pe râ nd, la statutul de
instanță psihică, sau la acțiune observabilă, externă. Reducționismul acestor abordări, se referă
ori la confundarea subiectului cu obiectul ori la concentrarea asupra distanței dintre subiect și
obiect. Ca o consecință a acestui reducți onism nivelurile de realitate sunt reduse la unul singur.
Subiectului i se recunoaște importanța în abordarea umanistă, când Rogers identifică
semnificația experienței personale, alături de cunoașterea științifică în înțelegerea
comportamentului uman ”Știi nța există doar în oameni […] cunoașterea, chiar și cea științifică,
constă doar în ceea ce este acceptabil la nivel subiectiv. Cunoașterea științifică poate fi
comunicată doar celor pregătiți subiectiv s -o primească. Metodologia științifică […] este o cale
de a mă împiedica să mă înșel singur cu privire la ideile mele subiective, formulate creativ,
care s -au născut din relația dintre mine și materialul meu”111 ;”știința își are originea în
experiența imediată, subiectivă a persoanei și se bazează pe ea. Izvorăște din trăirea internă,
deplină, […] trăire ce poate fi comunicată doar parțial și imperfect”112 .
Prin urmare, o rice act comportamental al omului are o premisă și o mediere psihică:
imaginea senzorială a stimulului, o componentă emoțional -afectivă (pozitivă sau negativă –
plăcere, satisfacție, bucurie – aversiune, insatisfacție, suferință), o stare de necesitate
(trebuință, interes), o pregătire și planif icare mintală, un reglaj de tip involuntar sau voluntar
etc.

111 Rogers, C., op.cit., p. 306.
112 Idem, p. 312 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
78
De asemenea , comportamentul suportă și influențe și determinisme exterioare , dar în
același timp, comportamentul desfășurat în plan extern, prin traiectoria și efectele sale,
influențează în sens invers conținuturile și mecanismele psihice interne , cât și mediul în care
se desfășoară . Astfel, unitatea funcțională psihic -comportament are un caracter circular și
indisolubil. Omul fiind și o ființă socială, existența și activitatea sa sunt organic in tegrate unui
anumit mediu socio -cultural.
Psihologia identifică influențele asupra nivelului psihicului venite de la alte psihicuri
sau de la celelalte niveluri, precum cel biologic, prin mecanismele neurofiziologice, de
asemenea, recunoaște influența pe care o are nivelul psihic asupra celorlalte psihicuri – pe
același nivel de realitate, dar și asupra celorlalte niveluri, de pildă psihosomatica. Deși
recunoaște aceste influențe, cercetarea psihologică se referă la un singur nivel de realitate.

2.7. Contribuții personale

Prin a cest capitol strict teoretic am urmărit să prezentăm o imagine de ansamblu a
comportamentului uman. Contribuțiile personale adu se în cadrul acestui capitol se referă la:
– realizarea unei sinteze a evoluției conceptului;
– analiza abordărilor anterioare ale comportamentului uman;
– identificarea modelelor explicative ale comportamentului;
– prezentarea unei imagini de ansamblu a comportamentului uman , care se poate
desprinde din abordările discutate
– sublinierea necesității unei perspective transdisciplinare în studiul comportamentului.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
79
CAPITOLUL 3.
Psihologia religiei și c omportamentul religios

”Pentru omul religios, Natura nu este niciodată exclusiv naturală: ea este întotdeauna
încărcată cu o valoare religioasă ”113

În acest capitol vom prezenta cadrul teoretic în studiul comportamentului religios ,
plecând de la premisele sta bilite în acest sens de către ps ihologia religiei .

3.1. Introducere în contextul psihologiei religiei
În mod indiscutabil, religia reprezintă unul dintre aspectele cele mai importante care au
preocupat omenirea114. Informațiile oferite de antropologie susțin că nu a existat o societate
fără religie . Evidența sugerează faptul că o înțelegere completă a naturii psihicului uman nu
poate fi realizată ignorând aspectul religios. P e de altă parte, psihologi a ar trebui să recunoască
faptul că religia nu reprezintă doar un fenomen social sau istoric, ci, așa cum subliniază Jung,
ea constituie o problemă de ordin personal.
Înțelegerea condițiilor în care religia influențează sau nu conștiința și comportamentul
uman, a devenit unul dintre scopurile majore ale psihologiei care studiază religia. Vergote
afirma că psihologia s -a născut și vine odată cu omul, tot așa și religia, de ace ea totul în religie
este psihologie, dar nu t oată religia este psihologie, deoarece, religia , nu coincide cu faț a sa
psihologică 115.

113 Eliade, M., 1992, p.107 .
114 Vezi Albright & Ashbrook , 2001 .
115 Vergote, A. , 1985, p. 15

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
80
Există mai multe definiții ale psihologie religiei, ceea ce sugerează, o lungă și activă
căutare, dacă nu chiar o tato nare a acesteia asupra obiectului de studiu.
– există definiții care abordează psihologia religiei ca o știință despre suflet,
psihic, care studiază legătura dintre subiectul uman și Dumnezeu sau
Transcendent, accentul fiind pus pe relația dintre om și Divinitate;
– iar altele, subliniază faptul că disciplina psihologiei, se ocupă cu principalele
fenomene psih ice care însoțesc relația dintre subiectul uman și planul divin:
trăiri, sentimentul religios, modul de abordare al cultului, accentul fiind pus
aici pe fenomenele psihice care însoțesc relația dintre om și Divinitate.
Dacă psihologia religiei se referă la abordarea fenomenului religios ca realitate
concretă, atunci, ea face referire la fenomenele psihice care însoțesc relația dintre subiectul
uman și planul divin: sentimente, trăiri etc.
– altă definiție116, consideră psihologia religiei ca ramură a psiholo giei care
studiază trăirea psihică orientată spre religie.
Cu alte cuvinte, psihologia religiei nu tinde să ofere răspunsuri la întrebările generale
privind religia, precum esența sa, originea, formele elementare, evoluția, finalitatea, cât și
adevărul/ i luzia credințelor. Față de acestea din urmă psihologia religiei adoptă o atitudine de
agnosticism metodologic, care renunță la transcendență, ca obiect de cunoaștere. Aceasta se
concentrează asupra adevărului psihologic al comportamentului religios, identi ficând factorii
care condiționează apariția sa, aspectele perceptive, emotive și afective care îl caracterizează,
conflictele care îi marchează dezvoltarea, dimensiunile și procesele conștiente și inconștiente
prin care omul ajunge la o atitudine personală în raport cu religia, nu doar în sensul adeziunii
de credință, dar și, eventual, al negației și refuzului. În concluzie, putem afirma că psihologia
studiază religia trăită, așa cum se prezintă aceasta în experiența individuală înăuntrul unui
anumit contex t social, cultural, istoric.

116 ***, Enciclopedie de filosofie și științe umane, Editura All Educational, București, 2004, p. 921 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
81
Psihologia religiei este una dintre disciplin ele noi, dar, în același timp una dintre
disciplinele mai vechi, care prezintă o importanță majoră. De pildă, încă din antichitate117,
există mărturii privind descrierea unor religii, practici și trăiri religioase ale anumitor popoare,
precum babilonienii, egiptenii, asirienii, etc..
Primele cercetări sistematice asupra fenomenului religios, apar în secolul al XIX – lea,
când acesta a fost abord at din punct de vedere psihologic, sociologic și nu în ultimul rând
filosofic și antropologic .
Însă, psihologia capătă o altă înfățișare după ce Wundt, iar apoi Titchener dau
psihologiei un caracter experimental și încep să se ocupe de structura conștiinței.
La începuturile psihologie religiei, religiozitatea umană era studiată prin intermediul
teoriilor și metodelor statistice118.
Un rol deosebit în dezvoltarea psihologiei religiei îl are psihanaliza. Inițiatorul acestui
curent, Sigmund Freud119 aduce importante modificări în gândirea științif ică, considerâ nd însă
că religia o nevroză.
”În complexul lui Oedip găsim începuturile simultane ale religiei, moralei, societății și artei, în
deplină concordanță cu constatările psihanalizei că acest complex formează nucleul tuturor nevrozelor,
în măsura în care am reușit noi să -l înțelegem.”120
Deci, pentru Freu d imaginile religiei nu conțin nimic altceva decât conținuturile refulate, aceste
conținuturi fiind concentrate în jurul figurii tatălui.

117 Buzalic, A., Buzalic,A. , 1999, p . 7- 11. De pildă, Herodot descrie religia greacă, Varro scrie De
rebus divinis – Despre lucrurile divine, Cicero -De natura deorum – Despre natura zeilor, și Iulius Caesar
descrie religia celților în De bello galico – Despre războaiele Galice. Probleme legate de psihologia
religiei întâlnim și la Mosheh ben Majmon filosof evreu cunoscut sub numele latinizat de Maimonides
și la filosofii arabi Ibn Sin a cunoscut sub numele de Avicenna și Ibn Roshd cunoscut sub numele
latinizat de Averroes.
118 Vezi , Hall, 1904, 1917; Jam es, 1902; Starbuck, 1899; Vande Kemp, 1992 .
119 Freud, 2010.
120 Idem.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
82
”Religia ar fi acea nevroză obsesională generalizată a umanității, care, ca și aceea a
copilului, își are originea în complexul lui Oedip, în relația cu tatăl. Potrivit acestei concepții, s -ar
putea emite ipoteza că abandonarea religiei trebuie să aibă loc cu inexorabilitatea fatală a unui
proces de creștere și că în prezent ne aflăm la mijlocul acestei faze de dezvoltare .”121
În viziunea sa, omul este dirijat de două instincte fundamentale: eros – al vieții, al
supraviețuirii, și thanatos – al morții, ca tendință de întoarcere spre stadiul anorganic, un instinct
opus conservării vieții și a speciei.
Considerațiile teoretice ale lui Freud a supra dezvoltării psihosexuale d e-a lungul
stadiilor oral, anal, genital și latent, studii care, se limitează la perioada copilăriei și
adolescenței, au fost folosite de teologul olandez Heije Faber la demarcarea unor perioade
corespunzătoare ale credinței religioase. 122
Apare și o psihologie creștină care are legături cu psihanaliza dar lasă loc și intervenției
divinului. Alfred Adler123 un discipol al lui Freud, consideră că principala cauză a conflictelor
este complexul de in inferioritate și nu libidoul. De asemenea, Adler vorbește de sarcini ale
vieții, inițial specificând trei124- societatea, ocupația / munca și dragostea sau intimitatea, ca
apoi să mai vorbească de încă două: sine le125 și sarcina spirituală sau existențială sau căutarea
sensului, ultima nu a fost descrisă în mod specific de Adler, ci de alți adlerieni126.
Dezvoltarea mișcării existențialiste a concentrat interesele asupra descoperirii
sensului127, pornind de la întrebarea –ce ar trebui să însem ne viața pentru tine? Sarcinile
existențiale au fost împărțite în cinci subsarcini:
– prima subsarcină, implică relația persoanei cu Dumnezeu; care spune că există
o decizie individuală, de multe ori inconștientă de a crede sau nu în Dumnezeu ;

121 Idem.
122 Vezi Faber, H., 1976.
123 Vezi Adler, A., 1995.
124 Dreikurs & Mosak, 2000.
125 Idem.
126 Vezi Ansbacher & Ansbacher, 1964, Dreikurs & Mosak, 2000.
127 Vezi Frankl, 1963

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
83
comunicarea cu Dumnezeu este prin salturi ale credinței128 sau se menține doar
la nivelul relației129 ”eu și cu Tine”?
– subsarcina secundară implică considerațiile a ceea ce face persoana legat de
religie; o îmbrățișează, se identifică cu ea, fuge de ea etc.? Este acceptarea
religiei o alăturare cu ceilalți în scop religios comun, rugăciuni, activități
comuni, sau este o credință personală? Cum își definește persoana scopurile
religiei?
– Concepția individuală a locului omului în univers și modificările psihologice la
care cond uce acest concept; pentru Adler, ”a fi om înseamnă sa te simți
inferior”130; voință liberă131, creativitate, luptă132, devenire133, auto -actualizare;
fiecare dezvoltă inconștient imagini ale omului care își conduce relațiile cu
sine, cu Dumnezeu și cu Universul.
”aș dori să subliniez că viața unui suflet uma n nu este o existență, este o devenire”134
– A patra subsarcină este parțial religioasă, parțial filosofică , parțial practică,
oamenii adresându -se lor înșiși – imortalitatea.
– Întrebarea de bază în a cinc ea subsarcină , este legată chiar sensul vieții; are
viața o semnificație esențială în sine? Comportamentele centrate pe Dumnezeu
conferă o dimensiune semnificativă vieții, astfel, că orice întâlnire personală cu
Dumnezeu , sub formă de acceptare, rugăciuni poate da sens existenței135.
Carl Gustav Jung este interesat de psihologia lui homo religio sus. Acesta transformă teoria
libidoului freudian și cea a potențelor care tind să se actualizeze în viziunea lui Adler . Jung
subliniază că psihologia examinează doar faptele unor asemenea experiențe și că, în

128 Vezi Heschel, 1955 .
129 Vezi Buber, 1958 .
130 Adler, 1995 , p. 63 .
131 Vezi Allport, 1955 .
132 Vezi, Rogers, 2008.
133 Vezi Adler, 19 95b.
134 Idem.
135 Mosak & Dreikurs , 2000.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
84
consecință, orice trăire psihică, inclusiv deci trăirea religioasă, este adevărată, atâta timp cât
există. Pentru Jung, așadar, fapte înseamnă fenomene psihice, iar e le sunt în mod corect
construite ca fapte, deoarece ne oferă singura certitudine imediată pe care suntem capabili să o
avem, anume cunoașterea lumii noastre psihice.
”astfel de experiențe, deloc rare, ne fac cu greu să credem că psihicul nu e nimic sau nu e
decât un fapt închipuit. El însă nu este acolo unde îl caută o minte m ioapă. El există, dar nu sub for mă
fizică. Într -adevăr, singura formă de existență pe care o cunoaștem nemijlocit este cea psihică.”136
Preocuparea lui Jung a fost de a localiza credința religioasă în centrul unui Eu în plină
dezvoltare. Un nou -născut posedă, la nivelul cel mai profund și colectiv al psihicului, o
dimensiune arhetipală, care se manifestă în dispoziția înnăscut ă de a crea imagini de un tip
uniform, între care sunt imagini ale lui Dumnezeu137.
Această capacitate, este un argument pentru realitatea psihică a lui Dumnezeu, ca factor
evident și psihologicește demonstrabil în experiența umană. Jung vorbește despre un instinct
de Dumnezeu, în sensul că fiecare persoană posedă un impuls către religie ca funcție psihică.
Aceeași inferență formează, de asemenea, coloana vertebrală a explicației date de el trăirii
religioase. Jung, merge mai departe și susține că n egarea in stinctului religios poate avea
consecințe nefaste, anume că va duce în mod invariabil la apariția unei tulburări psihologice.
În 1914 se înființează Societatea Internațională a Psihologiei Religiei, în cadrul căreia
se structurează științific studiile asu pra religiozității umane. După cel de -al doilea război
mondial, în SUA, cercetări în domeniul psihologiei religiei sunt făcute de Harwey Karen, care
recunoaște influența societății asupra fenomenului religios, Abraham Maslow, care tratează
problematica ac tualizării potențelor în vederea atingerii unui scop, și Erich Fromm, care
tratează problemele culturale. În jurul anilor `60 interesul cercetătorilor a scăzut, fapt care se
datorează în parte dorinței psihologiei de a se alinia modelului fizicii, necesită ții de a se
distanța de filosofie , cât și tendinței psihologilor de a se distanța de subiectele considerate

136 Jung, 2010, p. 21.
137 Michael Palmer, 1999, p. 132 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
85
tabu, sau de subiecte care puteau fi considerate ca aparținând filosofiei sau teologiei. Totuși în
această perioadă au apărut lucrări care sunt cons iderate marile te orii138 în psihologia religiei.
Ulterior , după ce Allport identifică o legătură între religiozitate și discriminare ra sială139,
reapar numeroase preocupări privind acest domeniu. De asemenea, tot Allport140 propune o
descrie a maturității religioase ca având anumite caracteristici: (1) bine diferențiată; (2)
dinamică, în ciuda naturii sale derivate; (3) determinanta unei moralități consistente; (4)
comprehensivă; (5) integrală; și (6) fundamental euristică. Ulterior, dezvoltă Scala Orientării
Religioase141, care a devenit în scurt timp cel mai cunoscut și cel mai utilizat instrument de
măsurare în domeniul psihologiei religiei care, de la acel moment și -a câștigat recunoașterea în
rândul disciplinelor științifi ce.
În 1990 Dudley și Cruise142 au propus construirea unei noi scale, și anume Scala
Maturității Religioase. Cei doi autori au considerat că doar o combinație dintre caracteristicile
esențiale ale religiozității intrinseci și caracteristicile religiei ca și căutare poate reflecta religi a
matură, așa cum a fost ea conceptualizată de către Allport.
Numeroasele cercetări din domeniu143, demonstrează că psihologia religiei, încearcă
mai degrabă să înțeleagă fenomenul religios, decât să îl explice. În acest scop, meto dologi a
acestei discipline este una explorativ – descriptivă . Instrumentele de cercetare au mai ales
scopul de a determina subiectul să reacționeze la anumiți stimuli, oferind indicații controlabile
cu privire la modalitățile și traseele instaurării în el a unei anumite conduite psi hice în raport
cu religia. Printre instrumentele folosite se numără testele proiective, scalele de atitudine,
tehnicile de asociere verbale; mai puțin relevante se dovedesc a fi chestionarele. În cursul
tratamentului psihanalitic , de pildă, pot apărea cuno ștințe de un deosebit interes pentru
profunzimea psihică în care se regăsesc rădăcinile și traseele religiozității. Psihanaliza se
dovedește a fi un instrument important pentru a reda pregnanța simbolurilor și semnificațiilor
limbajului religios, în specia l a celor legate de experiența parentală. Psihologia analitică a lui

138 Vezi Freud 2010 , Jung 2010.
139 Vezi Allport 1954.
140 Vezi Allport, 1950 .
141 Vezi Allport & Ross 1967 .
142 Vezi Dudley, R.L., Cruise, R.J., 1990.
143 Vezi Emmons , 1999; Hill & Hood 1999; Koenig 1998; Miller 1999; Pargament 1997; Richards &
Bergin 1997, 2000; Shafranske 1996 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
86
Carl Gustav Jung și a discipolilor lui fiind întrebuințată pentru o recitire a miturilor și a
simbolurilor religioase, care ar putea fi reduse la arhetipuri înțelese ca structuri fundamen tale
ale experienței psihice.
O modalitate de studiu pertinentă , a lui homo religiosus , este oferită de Mircea Eliade,
când referindu -se la problematica înțelegerii situațiilor existențiale ale lui homo religiosus,
invită cercetătorul din psihologie la o imersie în lumea lui homo religiosus:
”pentru a cunoaște universul mental al lui homo religiosus […] nu există alt mijloc de a
înțelege un univers mental străin, decât situându -se înăuntru, în chiar miezul lui, pentru a ajunge de
acolo, la toate valori le pe care le implică.”144
3.1.1. Obiectul psihologiei religiei
În definirea obiectului său psihologia religiei, a inițiat un proces de diferențiere între
religios / religie și spiritualitate145.
Astfel, religia este considerată ca fiind unul din cele mai importante componente ale
psihicului uman și este indispensabilă în atingerea desăvârșirii și maturizării omului. Religia
fiind considerată o componentă integrată a psihicului uman, cu o importanță majoră în
devenirea și dezvoltarea acestuia.
Pe de altă parte, spiritualitatea este fundamentul dezvoltării armonioase a omului care
trăiește în plan emoțional, fizic, psihic, intelectual, ocupa țional și social146. Spiritualitatea
constituind baza pe care se poate fundamenta o dezvoltare religioasă. Elkins147, oferă de pildă,
șase caracteristici ale spiritualității: este universală, este specific umană, are o esență
fenomenologică, este caracterizată de o energie misterioasă, scopul ei este compasiunea;
aceste caracteristici, însă sunt dificil de oper aționalizat.

144 Eliade, 1992 , p. 151.
145 Clayton, P ., 2000.
146 Buzalic, A., Buzalic, A. , 1999, p. 15 .
147 Elkins, 2001 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
87
Concilierea148 celor două concepte de religie și spiritualitate, a constat în faptul că
ambele se referă la căutarea sacrului . Sacrul reprezentând elementul central care aparține atât
spiritualității, cât și experienței spirituale.
Problematica psihologiei religiei149 este în strâns ă legătură cu psihologia generală, dar
și cu psihologia dezvoltării personalității sau a dezvoltării sociale. Religiozitatea ca fenomen
psihic poate fi studiată din punct de vedere genetic, structural sau funcțional.
Moldovan150 se aliniază altor autori susținând că psihologia , se orientează, cu
precădere, spre studiul fenomenelor religioase concrete. Psihologia religioasă151 se adresează
fenomenelor observabile și le explică parțial prin raportare la funcțiile vieții subiec tive. Ea nu
se raportează printr -o prisma ontologică și nu le interpretează dintr -o perspectivă teologică.
Scopul și obiectivele psihologiei vizează descoperirea și explicarea nașterii credinței, evoluția
acesteia și modurile în care se reflectă în conving erile și atitudinile individuale. Astfel,
psihologia recurge la studierea motivațiilor, a intențiilor, a trăirilor afective, a direcției de
orientare a scopului vieții și a mijloacelor pe care le folosește, în cadrul acestor relații
individuale ale omului cu Dumnezeu.
Autorul așezând astfel fenomenul religios pe nivelul psihic, reduc e întreaga experiență
religioasă la un expresia p sihic ă.
Vergote oferă o perspectivă de ansamblu a teoriilor din psihologie, susținând c ă
”psihologia152 trebuie să -și stabilească singură obiectul său. Ori, religia de care se poate ocupa
este o realitate prezentă în cultură. Realitatea religioasă la care se referă psihologia este
întotdeauna cea a oamenilor care au devenit religioși în inter iorul comunităților religioase” .

148 Vezi Zinnbauer, 1999.
149 Buzalic, Alexandru, Buzalic, Anca, op. c it, pp. 18 -20.
150 Moldovan, I. , 2001, p.52 .
151 Idem , pp.20 – 22.
152 Vezi Vergote, 1985.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
88
Vergot e surprinde deci caracterul social și cultural al religiei , ocolind manifestările
psihice și reducând fenomenul religios și întreaga experiență religioasă la determinisme
culturale și sociale. În concluzia, psihologia religiei studiază doar acele manifestă ri care au
determinisme culturale și sociale .
Un studiu psihologic153 al conduitelor religioase nu trebuie să reprezinte un studiu
deontologic centrat pe ce trebuie să fie – asupra persoanei – sau asupra unor cerințe morale
speciale, ci pe descrierea și inte rpretarea efectelor factorilor supranaturali asupra
comportamentului uman.
Punctele de interes în psihologia religiei au fost reprezentate de :
– analiza modalităților experienței religioase, cu accent pe trăsăturile experienței –
sentimentul spaimei în fața sacrului – mysterium tremendum154
– descrierea actelor săvârșite și a stărilor psihologice prin care trece persoana convertită.
– conduita celor credincioși, și cea a persoanelor necredincioase sau indiferente, din
punct de vedere al credinței.
– Problematica convertirii (convertire în sensul descoperirii religiei sau a unor relații
personale, directe cu Dumnezeu și trecerea de la starea de ateism sau indiferentism
religios la practicarea credinței și descoperirea sacrului).
– Conștiinț a religioasă (sentimentul de vinovăție, părerea de rău, influența moralei
asupra personalității religioase).
– Tipologia religiozității (religiozitatea infantilă, matură, a senectuții, agresivă, anxioasă,
etc.)
O viziune unitară asupra obiectului psihologie se regăsește la Catalan155 care subliniază
că religia nu se reduce la aspectele sale emoționale, sentimentale, subiective și nici la

153 Aletti, M., Psicologia, psicoterapia, religione. Una interatione complesa, în: Societa italiana de
Psicologia, La religione in clinica psicologica, Proing Editore, Torino, pp. 10 -40, apud, Moldovan, I.,
op. cit , pp. 20 -21.
154 Otto, R., 1950.
155 Catalan, J. F., 1997, p. 16 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
89
dimensiunea sa socială sau la ritualul său, este vorba de o totalitate, în care intervin credințe,
practici, sentimente, atitudini personale și sociale.
Există autori156 care propun o colaborare, un dialog între religie și psihologie, iar această
colaborare ar trebui să pornească de la un factor comun și anume o concepție antropologică
comună . În acest sens obiectul psihologiei religiei se poate rezuma astfel:
– abordarea fenomenului religios ca realitate concretă, adică fapte, reacții, conduite
religioase m ăsurabile într -o anumită privință;
– devin obiect al psihologiei, trăirile afective, atitudinile, experiențele, convingerile,
motivațiile rezultate din raportul om – realitate transcendentă;
– atenția cercetărilor psihologice se va îndrepta și spre oamenii i ndiferenți sau atei;
– ca știință empirică, psihologia se orientează asupra conduitelor și fenomenelor observabile,
pe care le explică, prin raportarea lor la funcțiile subiective.
Stabilirea unui obiect de studiu al psihologiei religiei este cu cât mai di ficil, cu cât ceva
scapă încercărilor de raționalizare, deoarece fenomenul religios și al experienței religioase nu se
adresează psihicului, nivelului psihic, ci se află într -o zonă de non -rezistență , între nivelurile de
realitate ale subiectului .
3.1.2. Direcții de studiu în psihologia religiei
Cercetări mai recente157 au demonstrat deschiderea psihologiei religiei către domenii cu
valoare aplicativă, precum psihologia clinică, consiliere și psihoterapie158 și psihiatrie159.
Această deschidere demonstrează legătura dintre religie și funcționarea psihologică, psihică și
interpersonală a persoanei, ceea ce atestă profundele influențe de natură religioasă și spirituală.
De asemenea, alte demersuri semnificative s -au realizat și în domenii precum psihologia
personalității și a psihologiei sociale.

156 Vezi Manenti, A., 2003.
157 Emmons & McCullough 1999; Paloutzian & Kirkpatrick , 1995 .
158 Richards & Bergin , 1997 .
159 Bhugra 1996; Boehnlein 2000 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
90
Anii 80 și 90 aduc cu ei o explozie a inventarelor în psihologia religiei. De pildă, Hill &
Hood160 publică nu mai puțin de 100 de inventare standardizate ce măsoară religiozitatea;
Ariile de interes161 la momentul actual, în psihologia religiei, se referă la:
– neurobiologia experienței religioase162, care se referă la legătura inseparabilă dintre
experiența spirituală/ religioasă și arhitect ura creierului ;
– virtuț ile umane163; printre virtuțile studiate, ier tarea este abordată în psihologia clinică,
consiliere și psihoterapie;
– religie , spiritualitate și sănătate164: de pildă, participarea la slujbe religioase și
rugăciunea au fost legate de capacitatea mai bună de a gestiona stresul și cu o mai bună
și rapidă recuperare după o boală și chiar longevitate;
– terorismul și violența motivat e religios: această arie de studiu se referă printre altele și
la identificarea caracteristicilor psihologice ale teroriștilor sinucigași.165

Pentru realizarea unui studiu pentr u înțelegerea fenomenului religios , este necesară
utilizarea unei Paradigme Interdisciplinare Multinivelare166, paradigmă care implică științele
biologice, sociale și clinice, dar și alte domenii învecinate precum neuroștiința , antropologia,
științe cognitive, teologia și filosofia. Această paradigmă fiind o abordare interdisciplinară, va
genera cu siguranță noi dimensiuni de studiu.

3.2. Conc eptul de comportament religios
”Omul societăților tradiționale este, desigur, un homo religiosus, dar comportamentul său se
înscrie în comportamentul general al omului, prezentând așadar interes pentru antropologia filozofică,
fenomenologie, psihologie ”167.

160 Hill & Hood, 1999 .
161 Emmons & Paloutzian, 2005 .
162 Newberg, D’Aquili, & Rause, 200 8.
163 Worthington, 2005 .
164 Powell, Shahabi, & Thoresen, 2003 .
165 Atran, 2003; Victoroff, 2005 .
166 Emmons & Paloutzian, 2003 .
167 Eliade, M. , 1992, p.6.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
91

Eliade recunoaște în comportamentul religios al omului, un comportament general al
acestuia, demn de un studiu multidisciplinar. Unul dintre obiectivele psihologiei este studierea
concretului psihologic, adică fapte, reacții, comportamente religioase măsur abile, pe care le
pune în legătură cu intențiile și semnificațiile persoanei. Din acest punct de vedere, Vergote
definește religia ca un ansamblu de limbaje, sentimente, comportamente și de simboluri, care
sunt raportate la o ființă supranaturală168.
Vergote identifică deci, prin religie un sistem de comportamente și sentimente, obținându –
se astfel legătura dintre afectivitate și expresia comportamentală a acesteia. Pornind de la acest
aspect, psihologia își propune studierea manifestărilor psihice obs ervabile, tocmai pentru că
pot fi supuse unor evaluări, unor cuantificări și ca urmare se pot face aprecieri și comparații.
Pornind de la definiția comportamentului a lui Popescu Neveanu, ca reacție totală a unui
organism prin care răspunde la o situație t răită, în funcție de stimulările mediului și de
tensiunile sale interne, comportamentul religios se poate defini ca reacție a ființei umane la
relația cu divinitatea, cu semnificație adaptativă la mediul social și de autoorganizare și
autodeterminare. În acest sens termenul de reacție se referă la ansamblul de trăiri interioare,
motivații, exprimate prin sistemul de comportament nonverbal, paraverbal si verbal.
Întreaga viață a omului credincios este influențată de credința sa, inclusiv mecanismele
psiholo gice interne, precum: motivația, afectivitatea, voința, atitudinile și comportamentul,
experiența și sistemul de gândire. În raport cu cei care se declară indiferenți sau care nu cred,
credinciosul are și o anumită conduită specifică rezultată din atașamen tul sau opțiunea sa.
Fizzotti169 are o abordare care se vrea mai integrală, și care ține cont de caracterul
unitar al ființei, punând accentul pe dezvoltarea persoanei într -un cadrul social și cultural, dar
și pe aspectele care țin de bi ologic. Autorul prop une o grilă a interpretării comportamentului
religios, grilă care cuprinde următoarele criterii. Aceste criterii, sunt:
– intenționalitatea,
– integralitatea,
– dinamicitatea ,

168 Vergote, A. , 1966, p. 10 .
169 Fizzotti, E. , 2007, pp. 75 -77.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
92
– semnificația culturală.
– Intenționalitatea comportamentului religios, derivă din faptul că toate acțiunile
persoanei sunt în strânsă legătură cu unitatea sa psihică. Totul fiind în relație cu
totul, atunci fiecărui comportament îi subzistă o intenție. Un rol foarte
important îl au aici factorii motivaționali sub formă de trebuințe, mot ivații,
intenții, convingeri.
– Integralitatea comportamentului religios se referă la faptul că dimensiunea
religioasă tinde să înglobeze și să integreze toată experiența umană și toate
aspectele vieții. Constituie legătura cu întregul persoanei dându -i un s pecific
anume. Persoana credincioasă atribuind semnificații religioase tuturor
activităților sale.
– Dinamismul comportamentului religios se referă la continua evoluție,
transformare a persoanei. Evoluția persoanei este structurată în programul ei
biologic p rin codul genetic, program influențat de o multitudine de factori
interni și externi. În înțelegerea și interpretarea elementului religios trebuie
ținut seama de faptul că liniile de dezvoltare și maturizare nu sunt supuse unei
logici abstracte a religiozi tății, ci logicii unice a maturizării.
– Semnificația culturală a comportamentului religios se referă la faptul că omul
nu trăiește singur. Acesta se dezvoltă într -un anumit climat, mediu, context
social -istoric și cultural, cu un anumit caracter religios: o rtodox, catolic, budist
etc. Acest mediu, în funcție de unitatea și coeziunea sa, îi oferă individului unul
sau mai multe modele cultural -religioase.
Fizzotti , prin aceste criterii de interpretare a comportamentului religios se referă, de
fapt, la fenomenele interne, prin intenționalitate fiind implicate procesele psihice energizante,
prin integralitate și dinamism, făcând referire la constituirea și dezvoltarea personalității. Pe
lângă criteriile caracteristice fenomenelor interne de influențare a comportamentului, Fizzotti
se referă și la fenomenele externe, reprezentate prin criteriul de semnificație culturală,
comportamentul religios fiind aici și un factor d eterminat de acestea, dar și un factor
determinant. Individualitatea psihică nu este statică ci are un puternic caracter dinamico –

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
93
evolutiv. Comportamentul religios surprins de Fizzotti constituie o parte integrantă din
experiența de viața a persoanei, aces tea evoluând împreună .
3.2.1. Modele explicative ale comportamentului religios
În calitate de știință empirică, psihologia studiază și structura unor comportamente:
adică fenomenele observabile , pe care încearcă să le explice parțial sau total, punându -le în
relație cu integralitatea vieții subiective și cu transformările produse în ea. Însă,
comportamentul religios, ca oricare alt comportament uman, este susceptibil a fi interpretat
printr -o mul titudine de aspecte, de exemplu: legat de participarea la liturghie poate interesa
frecvența participării ; motivația participării; dacă este activă sau pasivă; de când participă la
liturghie; cât de atent este la predică; dacă participă singur sau cu alte persoane din familie sau
din afara familiei; cum se reflectă aceasta în viața de zi cu zi, etc. Dar, toate aceste aspecte pot
fi valorificate nu numai din punct de vedere psihologic, ci si din cel al altor discipline, precum
sociologia, psihologia socială, teologia, filosofia, etc., menite a se completa reciproc și a
contribui la o mai mare clarificare și înțelegere a comportamentului religios al omului.
Fizzott i170 identifică anumite modele comportamentale care corespund principalelor
curente în psihologie, modele ce oferă o modalitate de lecturare și interpretare a semnificației
psihologice a comportamentului religios. Aceste modele corespund cu cele prezentate în
capitolul anterior, deși o reluare a acestora se impune.

a. Modelul psihodinamic
La baza acestui model a stat teoria elaborată de Freud , însă a cunoscut importante
diversificări și reelaborări prin intervenția altor specialiști precum Adler, Jung, Eriksson .
Punctul central al teoriei cu privire la acest model este acela că numai rareor i persoanele sunt
conștiente de adev ăratele determinisme care le susțin acțiunile. Adevăratele cauze care
determină un act sau un comportament sunt inconștiente și ca urmare, greu de intrat în contact
cu ele. Diferitele articulări ale teoriei psihodinamice interpretează în sensuri diferite funcția

170 Idem , pp. 78 -80.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
94
psihologică a religiei. Freud171 susținea că religia este o nevroză obsesională universală. Freud
ajunge la această concluzie observând asemănări le dintre ceea ce numim acțiuni obsesive la
suferinzii de afecțiuni nervoase și ritualurile prin care credincioșii dau expresie pietății lor . De
exem plu, atât închinătorul religios, cât și nevroticul obsesional petrec cea suri întregi
executând anumite ritualuri, și în fiecare caz omisiunea acestor acte provoacă sentiment e de
aprehensiune acută. La nevrotici aceste ritualuri îmbracă o formă de ceremonial și au o
importanță compulsivă (de exemplu, înainte de a merge la culcare, hainele trebuie împăturite
într-o anumită ordine, pernele trebuie aranjate într -un anumit fel, nu mai după aceea poate fi
vorba de somn), iar orice abatere de la aceste formalități aparent banale va avea drept rezultat
anxietăți insuportabile, dominate de un sentiment al vinovăției în cazul în care nu sunt
executate. Aceste cere monii au devenit, într -adevăr, ”acte sacre” încât nici o întrerupere a lor
nu este tolerată și sunt întotdeauna săvârșite în taină. Același lucru poate fi văzut, în mare
parte, în prac ticile religioase.
Jung, în schimb, identifica religia cu o nevoie inconștientă, ca o dimensiu ne naturală și
legitimă a activității psihice, o atitudine deosebită a spiritului uman. Această atitudine este mai
caracterizată ca având o valoare majoră și o intensitate psihică extraordinară, ba chiar
copleșitoare. Religia, în viziunea lui Jung, nu se b azează pe tradiție și credință, ci își are
originea în arhetipuri, a căror respectare constituie esența religiei. Orice individ posedă un
”instinct religios” a priori, un impuls către religie, care este o funcție psihică și tocmai acest
instinct îi oferă ocazia și tiparul pentru activitățile corespunzătoare. Cu alte cuvinte, această
definiție a religiei pretinde că atitudinea religioasă este o atitudine colectivă. Orice expresie a
atitudinii religioase va impune, așadar, recrearea acestor impulsuri psihice inconștiente în
formă simbolică, universală și arhetipală.

b. Modelul comport amentalist
Principalii promotori și susținători ai m odelului sunt Watson, Skinner. Potrivit acestui
model , persoanele se comportă într -un anumit mod deoarece sunt supuse unor anumite

171 Palmer, M., 1999, pp. 17 -103.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
95
condiționări. Accentul cade aici pe stimuli și pe răspunsuri ca procese de condiționare.
Atitudinea comportamentaliștilor față de religie era aceea de a o nega , refuzând ceea ce nu
putea fi supus unei observații di recte și pline de acuratețe, adică ceea ce ține de conștiința,
gânduri , emoții.

c. Modelul social
În conformitate cu acest model, majoritatea comportamentelor sunt influențate de forțe
sociale. Re prezentanții acestui model , precum Bandura, apreciază rolul religiei, subliniind
relațiile din cadrul unui grup sau cele ale unui credincios în cadrul grupului. Majoritatea
comportamentelor persoanei sunt învățate prin intermediul interacțiunilor cu grupul și în
cadrul grupului și după anumite modele. Se pune accentul pe conformitatea la normele
grupului de apartenență.

d. Modelul cognitiv
Acest model își are originea în convingerea că oamenii răspund semnificației unui
stimul, decât stimulului însuși. De exemplu, dacă cineva îngenunchează în fața unei statui, un
astfel de comportament este activat pentru că persoana acordă o semnificație aparte statuii.
Modelul presupune un aspect important și anume că oamenii răspund experienței din lume ca
lumii însăși, în funcție de interpretarea pe care o acordă acesteia.

e. Modelul umanistico -existențial

Acest model se bazează pe teoria psihologiei umaniste, printre promotorii căreia se
situează Carl Rogers, May Rolo, Abraham Maslow și Victor Frankl. Potrivit acestui model
fiecare persoană se naște dispunând de un potențial pozitiv de creștere, relevând o tensiune
înnăscută de ajunge la un nivel de plinătate și de completitudine. Maslow și May vorbesc
despre autorealizare, în timp ce Frankl insistă pe termenul de auto transcendență. Ambele
noțiuni se referă la capacitatea omului de a merge spre sine, de a -și dezvolta și completa

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
96
propriile posibilități, de a -și realiza propria personalitate în libertate și responsabilitate. Față de
religie, modelul subliniază faptul că o credință matură constituie o cale pe care se poate ajunge
la o deplină dezvoltare și relaționare cu sine ca la un scop unic și original al propriei existențe.
Prin credință se poate ajunge la un nivel de plinătate și de completitudine.

f. Modelul transpe rsonal
Psihologia transpersonal ă extinde cercetarea psihologic ă spre dimensiunea spirituală a
existenței, punând accent pe studiul stărilor și proceselor în care oamenii experimentează
legături profunde cu interiorul ființei, cu aspectele esențiale din universul care ne înconjoară.
Este considerată ca o evoluție naturală a psihologiei umaniste.
Aceste model oferă o viziune holistică și sistemică, deoarece tinde să depășească
granițele iluzorii ale individului, diferențele de cultură și naționalitate , de formare profesională
și de personalitate. Acest model traversează culturile și diferențele, oferind o înțelegere ș i o
cunoaștere completă. Această cunoaștere completă este susținută de creativitate, intuiție și prin
iluminare mistică.
Astfel, Fizzotti explică comportamentul religios, prin acest model ca factor care
depășește limitele individuale, culturale sau profesi onale. Comportamentul religios fiind în
acest sens unic, sistemic și holistic, integrator.
Fizzotti a denumit acest model – transpersonal – deoarece propune depășirea granițelor
individului, dar modelul depășește și traversează culturile. Se poate observa că acest ultim
model propus de Fizzotti, este de fapt un model transdisciplinar, comportamentul religios
traversând și toate celelalte modele integrându -le și depășindu -le în același timp.

3.3. Multidimesionalitatea vieții religioase în psihologie

Au fost întreprinse numeroase cercetări în psihologia religiei, în vederea
conceptualizării și măsurării vieții religioase. Cercetările au pornit de la ipoteza că viața
religioasă nu este reductibilă la o singură dimensiune ci prezintă un întreg spectru de
dimensiuni ce pot fi concentrate în jurul a trei nuclee:

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
97
– credința172- considerată ca sistem de convingeri și motivații,
– experiența religioasă – trăirea afectivă, sentimentul religios,
– practica religioasă – ca ritual.
Fizzott i consideră că viaț a religioa să, este structurată pe mai multe dimensiuni , care ar
reprezenta și rolul fenomenului religios, fie că viața religioasă este reprezentată de credință, de
experiența religioasă sau de ritual :
– dimensiunea energizantă,
– dimensiunea reglatoare și
– dimensiunea comportamentală.
În mod tradițional în studiul diferențelor individuale, psihologia, se referă la trei
domenii și anume: cogniție, afect și comportament. Domeniul cogniție se referă la credință și
la modul în care este conceptualizat aspectul ideologic a l religiei. Domeniul afect se referă la
sentimente, atitudini emoționale. Comportamentul se referă la fapte și acțiuni. Psihologia
religiei studiază diferențele individule din aceste trei puncte de vedere {cogniție – afect –
comportament}.
Spilka , Hood , Hunsberger și Gorsuch în The psychology of religion173, ajung la
concluzia că un comportament religios rezultă din interacțiunea mai multor variabile și anume:
variabilele ce țin de cogniție (credința și valorile religioase) cât și componentele afective. În
viziunea autorilor, c omportamentul religios reprezintă de fapt funcționarea acestor două
domenii, autorii oferind chiar și o ecuație a comportamentului:

Comportament religios = (credință*valoare) +(credință*afectivitate) +obicei

Comportamentul religios este corelat cu alte componente, Fizzotti propunând o viziune
ce se referă la o „realitate cu mai multe dimensiuni”174, iar Spilka, Hood, Hunsberger și

172 Leak și al. 1999 .
173 Spilka, B. , H., Ralph , H. B., Gorsuch, R. , 2003, p. 34 .
174 Fizzotti, E. , op. Cit., p. 79 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
98
Gorsuch identifică comportamentul ca suma componentelor sale – credință, valoare,
afectivitate și obicei.
Autorii menționați intuiesc multidimensionalitatea vieții religioase, deși se referă la un
singur nivel de realitate ; aceștia nu identifică caracterul integrator al comportamentului
religios și nici interacțiunea dintre componente , la nivelul com portamentului reunindu -se atât
cogniția, cât și afectivitatea.

Orice religie, liberală sau ortodoxă, teistă sau nonteistă, trebuie să fie, după cum precizează
Catalan, nu doar credibilă din punct de vedere intelectual și demnă de respect din punct de vedere
moral, dar și satisfăcătoare în plan afectiv .175
3.4. Procese psihice implicate în modularea comportamentului religios
Potrivit opiniilor unor cercetători producerea unor experiențe religioase este condiționată
de anumite stări interne, condiții ce implică atât factori intelectuali – cognitivi cât și emoționali
– afectivi. Întreaga viață a omului credincios este influențat ă de credința sa, inclusiv de
mecanismele psihologice interne, motivația, afectivitatea, voința, atitudinile, comportamentul,
experiența și chiar sistemul de gândire.
„factorii care țin de adevărul psihologic al conduitei religioase, factorii care condiț ionează
dezvoltarea motivațiilor care o dinamizează, intențiile care o animă, aspectele perceptive, afective,
cognitive, decizionale care le caracterizează și conflictele care traversează dezvoltarea, favorizând -o
sau întârziind -o”176.
Percepția este, un proces psihic177 complex – senzorial și cu conținut obiectual care
realizează reflectarea directă și unitară a ansamblului însușirilor și structurii obiectelor și
fenomenelor, în forma imaginilor primare sau a perceptelor. Percepția, este concepută în
ordine a interacțiunii dintre obiect și subiect, considerându -se atât factorii obiectivi de
intensitate, instantaneitate , contrast, prin care stimulii se impun, c ât și factorii subiectivi, cum

175 Catalan, Jean – Francois, op. cit., p. 48 .
176 Moldovan, I., op. cit., pp. 28 – 61.
177 Neveanu, P. P. , 1978, p. 259.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
99
sunt activitatea exploratorie, mecanismele de relevare și extragere a informației, modelele
perceptive sau gestalturile, etaloanele, motivele , atitudinile, ca și întreg aparatul cognitiv.
Subiectul poate interpreta obiectul, poate presupune, dar nu și percepe, în condiții normale,
ceva ce nu aparține și nu este impus de obiect. Experiența și cunoștințele de care dispune
subiectul, intervin în str uctura imaginilor și în formularea aprecierilor.
Ion Moldovan178, în Psihologia Vieții Religioase , afirmă că Dumnezeu este Ființa
Transcendentă, care se află dincolo de toate mijloacele ”rațional – empirice ” de cunoaștere ale
omului. Din acest punct de veder e, credinciosul are nevoie de o ”imagine ” de o idee despre
ceea ce constitute obiectul credinței și al speranțelor sale; cunoașterea lui Dumnezeu fiind
posibilă numai prin revelație sau prin credință. În relația cu lumea în care trăiește, omul își
face o i dee despre lucruri sau fenomene, printr -o percepție , care constituie baza imaginii
mentale ce poartă numele de reprezentare.
Cu privire la percepția religioasă asupra lumii s -au realizat o serie de cercetări
empirice179, în țările occidentale. Eșantionul a cuprins subiecți de populație din Franța, Belgia
și Spania. Ipoteza de lucru era, alegerea a șase situații legate de naștere, moarte, natură ,
singurătate, dragostea cuplului și dragostea parentală, situații ce păreau a fi experiențe
privilegiate, cu privire la producerea în imaginația și sensibilitatea individuală a percepțiilor pe
care le considerau susceptibile să inducă o experiență religioasă. Fiecărei teme îi era dedicat
un set de cca 10 fotografii. Sarcinile subie cților constau în ordonarea, clasarea fotografiilor în
ordine estetică; descrierea experienței trăite de personajul din imagine, cu mențiunea dacă ar fi
putut avea și o experiență religioasă în ce ar fi constat; pentru fiecare fotografie se cerea să se
facă o evaluare, pe o scară cu cinci trepte a intensității trăirilor personajelor din imagine; de
asemenea să evalueze probabilitatea unor experiențe religioase. În răspunsurile oferite nu s -au
constatat diferențe importante între credincioși și necred incioși . În urma cercetării s -a desprins
concluzia că moartea nu este percepută ca semnul unei prezențe divine. Surprinzător, a ceastă
atitudine de respingere sau de revoltă s -a constatat la ambele categori i de populație.

178 Moldovan, I., 2001 b, pp. 127- 131.
179 Vergote, 1985, pp. 135 -143.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
100
O altă cercetare180 s-a referit la semnifi cația cuvântului sacru, ca adjectiv și ca
substantiv. În urma cercetării Vergote , a ajuns la următoarele concluzii: între experiențele de
sacru și cele privind prezența lui Dumnezeu există diferențe fundamentale; sacrul aparține
lumii și existenței însă de notă că el reprezintă un domeniu de tra nziție între lume și
Dumnezeul religiei. Sacrul reprezintă un loc posibil al experiențelor religioase, o posibilă
mijlocire a relației individuale cu Dumnezeu. Însă sacrul nu coincide cu Dumnezeu.
Vergote181 surpride două categorii ale experiențelor religioase în funcție de implicarea
componentelor perceptive. Primele sunt experiențe religioase în care nu se apelează la o
explicație psihologică anume și experiențe care nu rezultă din structura modului de percepere
a lumii și a percepției de sine. Aceste experiențe depind, de condițiile culturale și psihologice
care aparțin într -o anumită formă legilor percepțiilor. Exceptând fenomenele de
psihopatologie, de tipul halucinațiilor, apar experiențe cu caracter religios, în cadrul văzului
fără să fie viziune, în cadrul înțelegerii fără să fie vorba de ceva nemaiauzit, în cadrul
percepției de sine, fără să fie vorba de transă. Astfel de experiențe se produc atunci când
subiectul percepției se lasă afectat de către formele sens ibile ce sunt în corespondență cu
semnificațiile religioase pe care le vehiculează limbajul culturii sale și pe care el îl conservă în
memorie, chiar în mod voluntar și preconștient. Ca urmare, el trebuie, ca la nivelul percepției
să opereze o schimbare în tre aceste trei elemente: afectivitate, formele perceptuale și limbajul
religios.
În cazul celui care percepe, de exemplu, muzică sacră, cel care ascultă și care este
familiarizat în suficientă măsură cu conținutul ei se lasă purtat de armoniile și ritmul muzicii
pe care le acordează cu propriul său ritm interior, și cu propria voce interioară. În acest caz,
sentimentele sunt reluate, în subiectivitatea tuturor formelor expresive care transformă
subiectul, transpunându -1 de pe sine însuși și punându -1 în co nsonanță cu corpul subtil care a
perceput sacrul. Astfel, experiența religioasă este totodată un eveniment interior, subiectiv și o
întâlnire cu ceea ce se manifestă182.

180 Idem , p. 149.
181 Idem , p. 153.
182 Idem.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
101
Mai departe, Vergote susține că e xperiența perceptivă183 devine religioasă atunci când
această expresie din limbajul interior trezește semnificațiile simbolice percepute, participând,
astfel la creația lor. În interior, omul se află în corespondență cu calitățile divine pe care le
evocă aceste semnificații simbolice. Prin astfel de experiențe, omul, lumea și Dumnezeu se
interpătrund însă fără să fuzioneze.
Reprezentarea184 este proces și o imagine de ordin secundar, față de percepție, care
constă în construirea imaginii obiectului actual și prezent, în absența acestuia și chiar fără ca
existența sa să fie obligatorie. Este demer sul elementar și fundamental a tât al memoriei c ât și
(sau) al gândirii și imaginației. Reprezentarea constituie o subtreaptă sau un moment
intermediar între senzorial și logic. Ea are o factură simili -senzorială menținându -și aspectul
intuitiv de tablou figurativ dar se construiește în plan mental, este o imagine mentală și are
valoare de semiconcept sau de concept potențial. Reprezentarea, ca imagine mentală este mult
mai liberă, poate fi construită prin schematizări si com binări, intrând, cu unele limitări, în
circuitul operațional al gândirii, iar în planul fanteziei cunoaște o combinatorică nelimitată.
Deși conservă, ceva din sistemul de referință perceptiv, reprezentarea este reconstruită prin
intermediul operațiilor int electuale. Paradoxul reprezentării constă în aceea că dispune de un
conținut intuitiv, de tip senzorial, întemeiat pe un sistem de operativitate intelectuală, cu totul
deosebit și chiar opus mecanismelor perceptive. Având ca notă definitorie generalizarea
simbolizantă de ordin intuitiv și fiind de regulă dotată cu o semnificație, reprezentarea se
distinge prin particularități care pe de o parte constau în radicalizarea trăsăturilor imaginilor
primare, pe de alta, în adău garea unor însușiri inaccesibile percepției.
În alte situații, când percepția nu este posibilă, însă omul are acces la alte surse de
informare, imaginea se formează printr -o sinteză a datelor cognitiv -afective, referitoare la
”subiectul ” respectiv, ajungân d astfel la un rezultat, sub forma unei reprezentări. În situația
perceperii obiectului reprezentarea se naște, sau se formează, în timpul actului respectiv, cu
alte cuvinte, din perspectiva cognitivă reprezentarea devine imagine și substitut al obiectului

183 Idem .
184 Neveanu, P. P. , op. cit., p. 619 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
102
concret. În realitatea ontologică subiectul nu are acces direct la obiect decât prin mijlocirea
reprezentării, adică este nevoie de această componentă ”simbolică ”.
Din punct de vedere al reprezentării, se poate construi o d efiniție a credinței , ca o
activ itate mentală, mai mult sau mai puțin critică, bazată pe admiterea existenței unei
corespondențe între reprezentare și realitatea ontologică a obiectului. Adică, ceea ce -mi
reprezint despre obiect, devine obiectul a ceea ce eu cred; prin credință se face o judecată
ontologică asupra obiectului. Crezul, sau credința rezultă dintr -o judecată existențială asupra
obiectului relației. Conceptul cred (eu cred), indică această relație ca fiind pozitivă, iar
necredința indică latura sau aspectul negativ al acestei judecăți, și ca urmare se antrenează
atitudini și componente negative. Dar, în cazul credinței în Dumnezeu, obiectul credinței este
transcendent, ca urmare, schema discutată mai sus nu mai este aplicabilă. Apare, în mod firesc
întrebarea: cum se operează r aportul cu o ființă care, prin definiție, este invizibilă, inaccesibilă
simțurilor, care există în afara spațiului și timpului, și a întregii lumi fenomenale?
J.M. Jaspard185 propune instaurarea unei duble mediații sau mijlociri simbolice.
Dumnezeu, obiectul lumii transcendentale, este reprezentat în lumea fenomenală prin întregul
aport al unei religii anumite, printr -un ansamblu de structuri de cuvinte, de discurs, de
parabole, de rituri, de persoane, de obiecte, de locuri, care îi dau o anumită ”aparență ” de
accesibilitate empirică. În acest fel, de exemplu creștinismul propune un Dumnezeu, care este
Tată, creator, atotputernic, masculin, de o bunătate infinită, etc. Se poate spune că această
reprezentare îi dă lui Dumnezeu o figură antropomorfică, figură ce -i permite subiectului uman,
să opteze în efortul său de simbolizare și de forjare a atitudinii sale. Schema relației sale va fi
următoarea:
S – O" – O' – O in care simbolurile reprezintă după cum urmează:
S = subiectul

185 Jaspard, J. M., 1995, pp. 41 -51.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
103
O = obiectul real (Dumnezeu, în acest caz)
O' = prima mediere (reprezentarea, imaginea sub care Dumnezeu este prezentat de către
religie, de către Biserica Creștină)
O" = medierea a doua, adică imaginea pe care și -o face, despre Dumnezeu, fiecare credincios
în parte. Cele doua medieri, O' si O" au puternice caracteristici socio -culturale, în special
prima mijlocire O').
Această primă mediere O', exprimă transpunerea metaforică a divinului, căruia îi este
dată o înfățișare antropomorfică. A afirma că Dumnezeu este Tatăl, înseamnă a recunoaște că
figura umană a tatălui este convenabilă pentru a -1 reprezenta pe Dumnezeu, pentru a -și face o
idee de ceea ce este El, pentru a se raporta la El. Aceasta este o mijlocire simbolică; ea
reprezintă o entitate cu două fețe, adică este un loc und e, Dumnezeu se face prezent, în
locurile în care omul poate veni pentru a -1 regăsi și a comunica cu el. Reprezentarea, nu este
nici ființă divină nici ființă umană: ea este locul de întâlnire, indicând orientarea, sensul,
valoarea, densitatea afectivă ce p oate avea loc în cursul întâlnirii, în ambele sensuri. Pentru
credincios, ele devin canalul unei prezentări a lui Dumnezeu sau a unei interpretări divine și a
răspunsurilor omului la acestea. Este foarte important ca mijlocirea sau reprezentarea să fie
percepută în dimensiunea sa simbolică, altfel fiind pericolul de a face comunicarea imposibilă
sau să o denatureze, conducând spre idolație sau erezie. Aceasta mediere are rolul de a -1
aduce pe Dumnezeu, din transcendența sa, într -o formă, într -o imagine perc eptibilă de către
om, având un caracter mai mult sau mai puțin adecvat.
Cea de a doua mediere O" constă în reprezentarea de către fiecare individ a primei
medieri sau reprezentări O', în funcție de cultura sa religioasă și de religia căreia îi aparține.
O" funcționează exact în același fel ca în cazul reprezentării unor obiecte concrete, adică
aparținând lumii fenomenale. Această a doua mijlocire sau reprezentare O" rezultată odată, din
ceea ce subiectul proiectează ca așteptare, speranțe în O' și apoi de ceea ce această "mijlocire"
circumscrie ca realitate empirică. Dacă reluăm exemplul ”tatălui” propus ca O' pentru a -L
reprezenta pe Dumnezeu, acesta va permite evocarea realității umane a tatălui și a motivației
pozitive sau negative pe care aceasta o trez ește și care se constituie în O ”. Aceasta a doua re –

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
104
prezentare O ” va fi cea care va orienta, în mod concret, atitudinea subiectului cu privire la
Dumnezeu Tatăl.
Procesele psihice prin care imaginile figurilor parentale, în special imaginea tatălui,
sunt t ransferate asupra imaginii pe care omul și -o formează despre Dumnezeu, sunt explicate
de A. Vergote186 în felul următor:
”Toate datele gândirii se combină în procesul lingvistic al metaforizării și în cel psihologic al
transferului. Particularitățile, atrib uite lui Dumnezeu drept însușiri concrete, rezultă în urma selecției
ce se operează în interacțiunea dintre ideea de Dumnezeu și evantaiul caracteristicilor parentale ”.
Cu privire la reprezentarea religioasă O', aceasta poate fi identificată în simbolismul
religios, ca totalitate a simbolurilor proprii unei religii, ca reprezentare a dogmelor, a
preceptelor religioase. De exemplu, expresia plastică a credinței creștine a oferit culturii
universale un mare număr de capodopere. Icoana răspunde astfel unor permanente nevoi
metafizice și se raportează printr -un repertoriu simbolic la două infinituri: lumea divină și cea
uman ă. Icoana este o instituție cu rădăcini solide, crescute din scrierile Sfinților Părinți și din
tradiția bisericii, iar raportarea la ea face trecerea de la bucuria estetică spre experiența
religioasă, către trăirea Sacrului. Alte modalități de reprezentare a divinului, identificate de
Moldovan, pe lângă icoană sunt harul, Darul, dar și simbolurile r eprezentate prin obiecte,
crucea, candela, busuiocul, lumânarea etc..
În scrierile Vechiului Testament se specifică faptul că Dumnezeu nu poate fi denumit
sau caracterizat187. Creștinismul îl caracterizează pe Dumnezeu ca o Persoană, având și unele
trăsătur i antropomorfice, în conștiința credincioșilor: vorbește, ascultă, vede. Dumnezeu este
caracterizat prin analogie și deține toate caracteristicile umane la superlativ fiind și cea mai
înaltă valoare religioasă.

186 Vergote, A, 1985, p. 204.
187 Buzalic, A., Buzalic, A. , op. cit., p. 202 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
105
Sistemele de reprezentare prin simboluri188, în toate domeniile de viață și de activitate,
par uneori atât de bine structurate încât, avem impresia că putem sesiza, pe loc, întreaga
concepție despre lume și existență a acelor oameni. În toate culturile, sistemele de valori, cele
de reprezentări mitice , de aspirații colective și personale, se servesc de modele și își creează
modele.
O altă modalitate de reprezentare se realizează prin cuvânt, aici intervenind limbajul
scris, oral sau intern. Limbajul desemnează capacitatea cu care este înzestrată orice ființă
umană normal constituită, de a învăța și de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne
verbale pentru a comunica cu semenii săi și a -și reprezenta lumea. Capacitate a speciei umane,
cu caracter universal189. Limbajul este definit cel mai adeseori ca fiind activitatea psihică de
comunicare între oameni prin intermediul limbii.
Un exemplu de limbaj religios este oferit de rugăciune190. Unii cercetători și -au propus
să verifice în mod experimental rolul sau infl uența rugăciunilor, studiind corelația între efectul
acestora la persanele care se roagă și mersul sau desfășurarea unor evenimente sau situații
similare în viața altora care nu se roagă. Cercetări de dată recentă, efectuate pentru verificarea
efectelor ob ținute prin rugăciune pe 393 de pacienți cu tulburări coronariene. Jumătate dintre
ei au acceptat să participe la un program zilnic de rugăciune. Au fost monitorizate 26 de
variabile. La 6 dintre variabilele urmărite subiecții din grupa experimentală au ob ținut
rezultate semnificative statistic mai bune. Nivelul lor general de însănătoșire a fost mai bun.
Se consideră astfel o tendință evidentă cu privire la eficiența rugăciunii191.
Iisus, spune Evanghelia, le recomanda ucenicilor săi să -și înmulțească cuvin tele în
rugăciune (Matei 6,7). A vorbi înseamnă a deschide posibilitatea unui dialog, a tăcea înseamnă
a lăsa spațiu pentru un eventual răspuns, deci a te pregăti să asculți. Căci a vorbi, nu înseamnă
doar a cere, înseamnă a intra în relație, a chema sau a interpela, înseamnă a comunica cu

188 Laurențiu, F. E., 2002, p. 370.
189 Doron, R., Parot, F., op. cit., p. 462.
190 Vezi Byrd, R., 1988.
191 Moldovan, I., op. cit., p. 81.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
106
cineva despre care crezi că te poate asculta. Tăcerea și cuvintele alternează în rugăciune, care
în hinduism, conduce la atingerea Absolutului, la pierderea de sine, iar în creștinism la
transformarea treptată de sine192.
Din punct de vedere al psihologiei, gândirea193 este procesul care orientează, conduce,
valorifică la maximum toate celelalte procese psihice. Mai mult, ea are capacitatea de a -și
reintroduce propriile produse (idei, concepte, teorii) în circuitul informațio nal, devenind
declanșatoare ale unor noi procese intelectuale. Gândirea este concepută ca interiorizare a
conduitelor sau comportamentelor, în favoarea dezvoltării funcției reprezentative și a
limbajului.
Cu privire la gândirea religioasă, unii autori afirmă că limbajul religios implică o
structură particulară a gândirii care o distinge de alt discurs. Afirmația nu se referă doar la
aceea ca ideile și vocabularul religios diferă de conceptele și de termenii altor domenii de
studiu, fiecare arie de interes reflectând un conținut distinct și o terminologie adecvată, sau
numai la faptul ca diferitele religii diferă una de cealaltă în ce privește doctrinele lor
dominante și în afirmațiile verbale. Mai degrabă, s e spune că logica credinței religioase sau
revelația răscumpărătoare trebuie să aibă o natură cu totul specifică. Multele limbaje omenești
își au o bază în logica gândirii umane; toate limbajele exprimă în esență aceleași moduri de
gândire. Limba este un i nstrument necesar de comunicare, dar nu poate sluji eficient acestui
scop decât dacă se supune legilor logicii. Logica se preocupă nu de originea ideilor sau de
originea limbajului, ci de valabilitatea formală a implicațiilor sau deducțiilor și nu de adevă rul
conținutului lor conceptual. În acest context, Dumnezeu apare ca produsul suprem al rațiunii
și că credințele religioase decurg în mod natural din percepția mediului prin prisma
instrumentelor cognitive adaptate tranzacționalității specifice vieții în grup.
Buzalic identifică o confuzie între g ândirea religioasă și gândirea magică . Copilul care
se roagă să fie sănătos și să crească mare sau adultul care îi cere ”bunului Dumnezeu ” să-l
scape de un necaz, practică amândoi gândirea magică. Aceasta se cara cterizează prin credința

192 Catalan, Jean – Francois, op. cit., pp. 120 – 122.
193 Zlate, M. , 2000, p. 116 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
107
că putem acționa de manieră indirectă asupra fenomenelor naturale sau asupra altuia,
manipulând puterile spirituale superioare prin rugămințile noastre fierbinți. Astfel, superstiția
înlocuiește gândirea critică. Gândirea magică se deosebește de gândirea religioasă prin aceea
că ea vrea să manipuleze divinul în loc să i se supună. Prin gândirea magică194, caracteristică și
imaturității, omul atribuie anumitor obiecte puteri și calități pe care în realitate nu le au.
Atunci când icoane i i se atribuie anumite puteri și se denaturează adevăratul scop al acesteia,
se poate vorbi despre o deviere a sentimentului religios și despre o gândire la limita dintre
magic și normal (religios). Rămâne deschisă problema icoanelor făcătoare de minuni. Același
lucru se observă și în cazul rugăciunii, atunci când formula este mai importantă în așteptările
individului, decât dialogul/ contactul cu divinul. Gândirea magică corespunde, religiozității
psihopatologice, cât și religiozității infantile, astfel î ncât de cele mai multe ori superstiția
însoțește persoanele imature (predomină de obicei imaturitatea afectivă sau o serie de traume
psihice din copilărie).
În gândirea religioasă cultul icoanelor, este legat de reprezentarea simbolică O',
materială, a realităților spirituale și a unor evenimente sau personaje. Simbolistica iconică se
bazează pe reprezentarea unor realități transcendente; icoanele devin ferestre spre o altă lume.
În gândirea religioasă, icoana, este doar un mijloc de a fac ilita legătura (dialogul sau
rugăciunea) cu divinul.
Referitor la conceptul de de gândire simbolică, Eliade, îl consiedră ca fiind integrat
ființei umane :
“gândirea simbolică195 nu este apanajul exclusiv al poetului sau al dezechilibratului; e
consubstanț ială ființei umane: precedă limbajul și gândirea discursivă. Simbolul revelează anumite
aspecte ale realității – cele mai profunde – care resping orice alt mijloc de cunoaștere. Imaginile,
simbolurile, miturile nu sunt creații arbitrare ale psihicului; ele răspund unei necesități și îndeplinesc
funcția de a dezvălui cele mai secrete modalități ale ființei. Ca urmare, studierea lor ne îngăduie să
cunoaștem mai bine omul, care n -a fost încă afectat de condițiile istorice.”

194 Buzalic, A., Buzalic, A. , op. cit., pp. 32 -33.
195 Eliade, M. , 1994, p. 15 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
108
Astfel, scăpând de condiționarea sa istorică, omul nu -și părăsește calitatea de ființă
umană; el regăsește limbajul și, uneori, experiența unui paradis pierdut. Visurile, reveriile,
întruchipările nostalgiilor sale, ale dorințelor, ale elanurilor sale etc. sunt tot atâtea forțe care
propulsează ființa umană istoricește condiționată într -o lume spirituală infinit mai bogată decât
aceea, mărginită, a momentului ei istoric.
În legătură cu religia, Olivera Petrovich196 de la Universitatea din Oxford, afirmă că
religia sau religiozitatea este o activitate naturală a cogniției, pe când ateismul reprezintă o
poziție achiziționată în timp.
De asemenea s -au realizat studii care au încercat să identifice legătura dintre
inteligență și credință, pornind de la ideea că religia este o chestiune de inteligență. Un
studiu,197 care a luat în calcul convingerile religioase și coeficientul de inteligență, nu a putut
identifica însă, nici o corelație între cele două aspecte.

Meca nismele psihice cu rol de stimulare și activare, de sensibilizare selectivă și
imbold, pe de o parte, de energizare și susținere, pe de altă parte, au fost subliniate în studiul
psihologiei religiei. Există deci un sistem activator care are efecte de inten sificare a activității.
Acestea se referă la motivație și afectivitate, pe care unii autori le introduc în dimensiunea
intensivă a comportamentului, deoarece potențează și chiar intensifică energetic organismul.
Motivația este o pârghie importantă în procesul autoreglării individului, o forță
motrice a întregii sale dezvoltări psihice și umane198.
În Omul și religia sa199, Catalan, vorbește de dorința de Celălalt, de un Celălalt care,
prin definiție, se va sustrage mereu și care, în conseci nță, va alimenta indefinit dorința: o lipsă
radicală nu va înceta să afecteze dorința omului. Tocmai la acest nivel, prin excelență uman se
va putea înscrie dimensiunea religioasă a existenței. În acest sens, dorința religioasă este
întotdeauna o dorință u mană. Dacă pentru unii există rațiuni sau motive de a crede în
Dumnezeu sau de a practica o religie, nu se poate nega faptul că poate exista, pentru alții o

196 http://paternallife.wordpress.com/2008/07/28/in -the-beginning -an-interview -with-olivera -petrovich/
accesat aprilie 2009.
197 Vezi Regan, C., 2004.
198 Zlate, M., op. cit., p. 154.
199 Catalan, Jean – Francois, op. cit., pp. 62 – 63.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
109
nevoie de a crede, în care analiza psihologică va recunoaște prezența unor mobiluri foarte
puțin ra ționale.
Motivația este termenul pe care psihologii îl folosesc pentru a descrie forțele care
acționează ori asupra, ori din interiorul unei persoane, determinând comportamentul. Studiul
forțelor motivaționale ajută la explicarea schimbărilor observabile în comportamentul
indivizilor. Conceptul de motivație200, a luat de -a lungul timpului, variate forme, elementul
comun al diferitelor teorii fiind acela că motivația este un factor care ajută la explicarea
comportamentului. Vergote, preciza, că pentru a cuno aște motivația religioasă trebuie mai
întâi să cunoaștem motivația generală a omului și ce anume îl conduce spre credință și o
conduită religioasă. Pentru a se studia mai îndeaproape realitatea psihologică au fost
întreprinse cercetări empirice cu privire la relația dintre credința în Dumnezeu și cea în viața
de apoi. Confruntat cu ideea morții, menționează Vergote, omul nu se eliberează de noțiuni, de
judecăți critice, sau de aprecieri afective în care mediul social și cultural au înconjurat
moartea, sub multiple influențe, economice, urbanistice, medicale, religioase și ideologice. În
orice cercetare, percepția morții, de către indivizi va reflecta și o bună parte a concepției
mediului în care trăiește. Vergote identifică trei câmpuri motivaționale care c omandă sau
influențează credința sau activitatea religioasă:
– cel al dorințelor și al neputințelor omului;
– cel etic, neces ar și dependent de societate;
– cel al rațiunii ce caută să -și asigure o viziune unificatoare asupra lumii.
Lucia Iorga201 abordează problematica comportamentului religios prin intermediul
motivației. Inițiază această abordare plecând de la afirmația potrivit căreia “copilul este în mod
natural religios”, idee care vine în întâmpinarea celei expuse de Olivera Petrovich.
Maslow introduce ideea de creștere umană . Ființa umană este deschisă, ea având nevoie
de continuă perfecționare, de dezvoltare creatoare. Capacitățile sale sunt într -un proces

200 Vergote, A., op. cit., pp. 15 – 45.
201 Iorga, L. , op. Cit., p. 65. O inventariere a cunoștinețelor actuale despre „trezirea religioasă a
copilului” a fost efectuată de J. M. Jaspard, profesor al Facultății de Psihologie din cadrul Centrului de
Psihologie a Religiei din Belgia .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
110
continuu de amplificare. Aceasta reprezintă starea de echilibru, deplinătate, de satisfacție în
viață. Interesul lui Maslow202 s-a orientat, în acest demers mai ales, spre indivizi mai rari,
sănătoși și în mod inevitabil mai învârstă, ale căror vieți să fie însuflețite de nevoile realizării
de sine. Principalele caracteristici ale reali zatorului de sine sunt următoarele: o percepție de
sine foarte precisă și o acceptare a realității, inclusiv manifestându -și natura umană prin
spontaneitate, noutatea aprecierii, creativitate în activitatea de fiecare zi, o anume detașare față
de mediul ps ihic și social, mai apropiat de cultură, cu relații mai profunde interpersonale;
sentimente puternice de identificare și compasiune pentru toate celelalte ființe umane,
standarde morale clare; sentimentul rezolvării dihotomiilor sau a contrariilor aparente .
Aceste trăiri de realizare de sine au fost puse și în legătură cu experiențele mistice. Pentru
separarea unor astfel de stări extatice și pentru accentuarea caracterului lor natural, Maslow le –
a numit experiențe de vârf. Experiențele de vârf sunt marcat e de sentimente de întregire și
integrare, ele fuzionează cu lumea, sunt relativ lipsite de ego, apar fără efort aici și acum.
Indivizii nu numai că se simt mai stimulați de sine, mai eficienți și mai creativi; dar și
observatorii lor obiectivi sunt verosi mili în a -i percepe la fel. Experiențele de vârf pot
revoluționa viețile celor ce le trăiesc203. Experiențele de vârf ”peak experiences ” reprezintă
forma cea mai evoluată de interiorizare și de exprimare a experienței religioase. Trăirea înaltă
se produce a tunci când ființa umană are inima plină de religia personală, și aceasta
promovează așteptările religiei organizate.
Aurelian Burcu204, surprinde în Piramida Trebuințelor Umane Fundamentale , pe lângă
formulările tradiționale cu privire la motivație , cum ar f i cea a lui Maslow , și alte niveluri ale
motivației. Astfel, autorul identifică ca nivele ale piramidei trebuințelor: nivelul fiziologic, de
siguranță, ambiental, social, de cunoaștere, de stimă de sine, creator, de identitate și nivelul
spiritual. Se poat e observa ca autorul a adăugat piramidei tradițional alte niveluri. Necesitățile
spirituale au un specific aparte și unic. În cadrul fiecărui nivel și în fiecare etapă a dezvoltării

202 Vezi Maslow, A., 2007.
203 Maslow, A., Religions, Vaules and Peak Experiences , Columbus: Ohio State University Press,
1964, apud, Moldovan, I., op. cit. , pp. 144 – 145.
204 Burcu, A. , 2003, p. 32 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
111
ființei în stadiul uman, a existat atracția către dimensiunile transcenden te ale realității;
sentimentul sacrului , a ceva ce stă dincolo de toate lucrurile, dar este în același timp în ele,
constituind esența acestora comună; trăirea mistică a vieții ca valoare în sine.

Figura 3.1. Piramida Trebuințelor Umane Fundamentale205
Indiferent că era un simplu păstor sau culegător, omul se simte instinctiv parte organică a
Marelui Univers, la creația căruia participă clipă de clipă prin ființa, existența și acțiunea sa.
Diferența constă numai în înțelegerea acestei unități ancestrale ce stă la baza întregii vieți;
înțelegere care sporește o dată cu trezirea conștiinței de sine, cu descoperirea universului, a
semnificației și rosturilor tuturor lucrurilor înconjurătoare, a identității proprii. Astfel
indiferent că trebuința sa centrală se află la nivelul sociabilității sau la nivelul creației, omul
simte în tot ceea ce face nevoia de a se raporta la o Forță superioară, transcendentă lumii
fenomenale, o putere care să legitimeze și să susțină toate întreprinderile sale din lumea asta.
Fiindcă el este și rămâne mereu, indiferent de rolul social pe care îl joacă la un moment dat, o
ființă duală: deopotrivă spirituală și fiziologică, deopotrivă divină și pământească. Necesitățile
spirituale, reprezintă până la urmă o culme a condiției umane: aceea de ființă liberă. Însă

205 Idem, p. 12.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
112
această libertate – și deci actualizarea maximă a nevoii de spiritualitate – deși se resimte pe
fiecare dintre nivelele inferioare, se produce însă, în totalitatea sa doar aici. Pentru că, în
momentul activării nivelului spiritual omul simte cu cea mai mare pregnanță nevoia de a da
curs divinității din ființa sa cea mai profundă . Deși trăiește în continuare purtând în sine
germenii infernului, ființa umană aspiră spre eden. Dar nu ca realitate exterioară, străină lui,
ci, acum trecut prin nivelul de identitate, în care descoperă puterea și necesitatea de a fi
arhitectul propriei sale deveniri, omul descoperă de data aceasta modelul tainic după care
trebuie să traseze schițele și să înalțe edificiul ființei sale.
Piramida t rebuințelor identificată de Burcu, se apropie de un model transdisciplinar,
autorul identificând aspectul dual al ființei uname, a cărei existență este deopotrivă spirituală
și fiziologică . Ființa umană, în viziunea lui Burcu este străbătută de nevoia de s piritualitate,
care are pregnanță chiar de la baza piramidei, sau, de la nivelurile inferioare. Autorul
lecturează ființa umană prin intermediul niveurilor piramidei, deși nivelurile sunt totuși o
lectură pe orizontală, ca niveluri de organizare a motivați ei. Considerăm că modelul lui Burcu
poate fi dezvoltat din punct de vedere transdisciplinar.

Departe de a fi un fel de univers închis în el însuși, ființa umană este în mod
fundamental o ființă de relație, o relație care îl constituie, relație care trebuie asumată,
acceptată, reînnoită. Procesele psihice care sunt generate de relațiile dintre obiect și subiect
sub formă de trăiri, uneori atitudinale, poartă denumirea de procese afective206.
Aspectele psihologice, subiective ale sentimentului religios pot fi analizate în moduri foarte
diferite. Orice fenomen religios nu este numai cognitiv, ra țional sau volitiv – acțional , ci și
afectiv. Totodat ă, trebuie avut în vedere și faptul c ă, sentimentul religios, în lipsa ra țiunii și
acțiunii, r ămâne la stadiul de predispozi ție religioas ă, de poten țialitate care nu se poate
manifesta. În abordarea religiei207, se vorbește despre o diversitate a experiențelor religioase.
Referitor la diversitate a trăirilor religioase , James208 distinge un caracter personal al
religi ozității și unul emoțional. James susține că sentimen tele constituie esența religiei, acestea

206 Zlate, Mielu, op. cit., p. 170 .
207 Moldovan, I., 2001, pp. 106 – 117.
208 Vezi James, W., 1963 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
113
având un rol mai important în conduita umană decât gândirea, iar conduita poate fi mai bine
determinată decât gândirea.
Sentimentul religios reprezint ă reflectarea subiectiv ă a con ținutului religiei în
ipostazele lui concrete. El se constituie ca un sistem de valori, ritualuri și „trăiri” religioase cu
privire la „obiectul” s ău divinitatea. Sentimentul religios reprezint ă reflectarea componentelor
firești ale religiei, preluate prin educa ție de individ, grupuri umane etc. .
La nivelul sentimentului religios se află toate componentele religiei, toate
componentele valorilor religioase:
– obiectul (divinitatea, valorile supreme, cosmogonice) ;
– ritualul (valori comportamentale: mersul la biseric ă, participarea la slujbe,
rugăciunea individual ă și în grup etc.) ;
– trăirea religioas ă (trăirea în grup a credin ței, dar și la nivel individual).
Sentimentul religios este o valoare „de nucleu” , luând îns ă diferite forme în istorie,
după cum vorbim de societ ăți primitive sau mai evoluate. Valorile și sentimentul religios se
învață sau se însu șesc în diferite moduri de timpuriu. Primele componente ale înv ățării sunt
comportamentele cele mai simple, imitative (înv ățăm să ne închin ăm, să mergem la biseric ă,
să ne rug ăm etc.). Valorile religioase se însu șesc în grupul familial (primul grup uman cu care
copilul vine în contact dup ă naștere). Dac ă grupurile umane reprezint ă modelul prin
intermediul căruia se înva ță valorile, atu nci primul model al valorilor religioase este familia,
grupul familial. Însu șirea valorilor religioase începe, a șadar, cu comportamentul religios , cu
ritualul , la care individul asist ă, îl practic ă și îl apreciaz ă; partea teoretic ă (dogma, cuno ștințele
religioase) și „trăirile” sunt ulterioare comportamentului religios.
Valorile reprezint ă genul proxim pentru sentimentul religios, sentimental religios fiind
o valoare, dar și invers: sentimentul religios prive ște multe valori și la fiecare individ ele sunt
organizate altfel.
Rezult ă natura deci, dublă a conceptului de sentiment religios : generat de valori și
subordonând valori . „Trăirea” este o component ă esențială a sentimentului religios și a
oricărui sentiment, ea apare și la nivelul ritualului (rugăciunea în grup este obi șnuită), dar și la
nivelul rela ției cu sacrul . Parte a sentimentului religios, „trăirea” asigur ă relația cu divinul și
cu sacrul, cu ritualul reflectat ca ritual și ca „tr ăire”. Nici religia și nici sentimentul religios nu

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
114
sunt însă reductibile la „tr ăire”, la sfera afectiv ă. Deși dispune de o structur ă relativ stabil ă,
sentimentul religios are un caracter dinamic , con ținutul s ău și modul de manifestare fiind
condi ționate și modelate sociocultural.
Sentimentul religios este atât de natur ă individual ă, el apar ține unui individ concret,
religia este „tr ăită” de un individ concret, cât și de natur ă social ă, colectiv ă (se obiectiveaz ă în
plan social), fiind rezultatul interac țiunii dinamice dintre factorii psihologici individuali și
factorii socioculturali. Transformarea, evolu ția sentimentului religios poate fi gradual ă sau
brusc ă, afectând în întregime structura și organizarea sa intern ă, sau doar par țial; ea poate fi
temporar ă sau permanent ă. În cursul ontogenezei, sentimentul reli gios se interiorizeaz ă
pornind de la comportamente religioase externe, și acest lucru se petrece în timp îndelungat.
Evolu ția sentimentului religios în diferite etape ale vie ții este destul de dificil de surprins.
Cercet ările au eviden țiat totu și anumite caracteristici specifice ale sentimentului religios la
diferite vârste, modul general în care vârsta, dezvoltarea psihologic ă condi ționeaz ă sau nu
evolu ția sentimentului religios. Evolu ția sentimentului religios de -a lungul existen ței
individuale și social e variaz ă în func ție de factorii cu care interac ționeaz ă și care se supun
predispozi ției religioase, ca predispozi ție genetic ă a existen ței umane . Diver și factori
influen țează religiozitatea, dându -i un caracter dinamic , în func ție de modul însu și de evolu ție
a acestor factori.

3.5. În loc de concluzii. Limitele studiului disciplinar

Psihologia religiei, ca și psihologia ca disciplină generală , a cunoscut o istorie
tumultoasă, dar nu mai puțin interesantă, plină de idei, teorii care au impulsionat -o spre o
cunoaștere tot mai profundă a resorturilor care stau la baza credinței.
Istoria psihologiei religiei a cunoscut pe rând declinul și renașterea. Dacă inițial a
existat o dorință acerbă de a pătrunde cele mai intime colțuri ale sufletului pentru a pune
degetul pe ceea ce determină cred ința, acest interes, deși existent nu s -a mai manifestat cu
asemenea amploare. În jurul anilor `60 interesul cercetătorilor a scăzut, fapt care se datorează
în parte dorinței psihologiei de a se alinia modelului fizicii, ne cesității de a se distanța de

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
115
filosofie, cât și tendinței psihologilor de a se distanța de subiectele considerate tabu, sau de
subiecte care puteau fi considerate ca aparținând filosofiei sau teologiei.
Câteva aspecte legate de psihologia religiei se referă la dificultățile acestei discipline
de a se autodefini și de a -și găsi un obiect de studiu general acceptat de specialiști. De
asemenea , un punct important, care mai persistă și azi , este acela cu priv ire la diferențele între
spiritualitate și religie sau religiozitate . Perspectiva confuză a psihologei religiei în ceea ce
privește obiectul său este influențată și de paradigma teoretică de apartenență a specialiștilor
ei, de abordare dinamică, behavioris tă sau transpersonală, deci și a diferențelor de limbaj și de
metodologie.
De pildă, psihologia religiei a fost considerată știința despre psihic, suflet care studiază
relația omului cu Dumnezeu, accentul căzând pe relație, sau care studiază fenomenele ps ihice
care însoțesc relația omului cu Dumnezeu, accentul căzând pe fenomenele psihice, sau care
studiază trăirea psihică orientată spre religie, sau comportamentul religios, la nivelul faptelor
observabile, scopul final fiind înțelegerea fenomenului religi os. Sintetizând , psihologia
religioasă209 se adresează, fenomenelor observabile și le explică parțial prin raportare la
funcțiile vieții subiective. Scopul și obiectivele psihologiei vizează descoperirea și explicarea
nașterii credinței, evoluția acesteia și modurile în care se reflectă în convin gerile și atitudinile
individuale. Astfel, psihologia recurge la studierea motivațiilor, a intențiilor, a trăirilor
afective, a direcției de orientare a scopului vieții și a mijloacelor pe care le folosește, în cadrul
acestor relații individuale ale omului cu Dumnezeu.
Dacă definițiile asupra psihologiei religiei au variat, atunci și obiectul de studiu a fost
și el neclar. Acesta a fost reprezentat de modalitățile experienței religioase, de stările psihice,
de conduita persoanei credincioase, apoi de conșt iința religioasă cât și de realizarea unor
tipologii.
Toate aceste tatonări se datorează unor căutări ale oamenilor în general și oamenilor de
știință în particular, în vederea identificării sensului. Psihologia a oferit nenumărate și fecunde
studii privin d fenomenele psihice implicate în diferite manifestări religioase.

209 Moldovan, I., op. cit., pp.20 – 22

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
116
Lucia Iorga210 consemna că psihologul, fie că este credincios sau nu, trebuie să fie un
observator imparțial al faptelor pe care le supune investigațiilor sale. Dar acest fapt, ar
însemna să uităm tocmai că religia este o problemă a omului, că ea se referă la om, la destinul
său, la existența sa, indiferent dacă acest om este cercetătorul, psihologul sau participantul
supus investigației.
Oferind o sinteză a teoriilor din psihologie, Vergote subliniază caracterul deschis,
social al religiei, subliniind faptul că psihologia trebuie să -și stabilească singură obiectul său,
religia nu este doar individuală, ci este o realitate prezentă în cultură. Realitatea religioasă la
care se referă psihologia este întotdeauna cea a oamenilor care au devenit religioși în inter iorul
comunităților religioase .
Ca viziune de ansamblu asupra psihologie relig iei, se observă spargerea fenomenului
religios în bucăți , deși psihologia religiei își propune abordarea feno menului religios ca
realitate concretă, unitară. Se poate constata o tendință spre o fragmentare tot mai mare și spre
aprofundarea unui domeniu cât mai țintit .
În „Omul și religia sa” , Catalan211 subliniază faptul că religia nu poate fi redusă doar la
aspectele sale emoționale, sentimentale, subiective și nici la dimensiunea sa socială sau la
ritualul său, este vorba de o totalitate, în care intervin credințe, practici, sentimente, atitudini
perso nale și sociale.
Pentru a cunoaște omul din punct de vedere psihologic, sau din punctul de vedere al
psihologiei religiei, sunt necesare refacerea fragmentelor, fenomen greu realizabil, din cauza
neînțelegerilor de la nivel metodologic si conceptual .
Din dorința psihologiei de a fi recunoscută și de a se impune ca disciplină științifică s –
a ajuns la un nivel ridicat de reducționism. Reducționismul se referă aici la explicarea
proceselor spirituale în termeni de procese psihice, care, la rândul lor, sunt explicate prin
procesele biologice (fiziologice, anatomice, neurologice etc.), care, la rândul lor, sunt
explicate prin procesele fizice sau chimice. Cu alte cuvinte, un om de știință care se
conformează doar viziunii comunității sale științifice monodi sciplinare cade în capcana de a
reduce spiritualitatea la materialitate.

210 Iorga, L. , 2007, p. 84 .
211 Catalan, J. F., 1997, p. 16 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
117
De pildă, în cadrul acestui capitol am văzut că fenomenul religios a fost redus pe rând
la emoție, afect, trebuință, convingere etc.. Trebuie să se țină cont, că dezideratul este
cuno așterea omului, nu doar partea sa religioasă, bi ologică sau psihică. Întregul nu se reduce
doar la suma părților. Realitatea este alcătuită din relații iar întregurile au o semnificație care
o depășește pe aceea a părților.
Oare asamblând toate informați ile oferite de psihologie până la ora actuală, putem
ajunge la o cunoaștere unitară asupra omului? Omul este o asamblare extraordinar de
complicată de trăiri, convingeri, comportamente, nevoi, credințe, cogniții, voință etc., sau mai
degrabă de quarci, glu oni și electroni?

”Nu înțelegem ce suntem, dar ar trebui să rezistăm oricărei prezentări sărăcite a naturii
umane, care tăgăduiește sau trivializează experiența umană fundamen tală”212.

3.6. Contribuții personale
Prin acest capitol teoretic am urmărit să prezentăm o imagine de ansamblu a
contextului psihologie religiei și să identific ăm modalitățile de abordare a comportamentului
religios. Contribuțiile personale aduse în cadrul acestui capitol se referă la:
– realizarea unei sinteze a modelelor explicative ale comportamentului religios în
psihologie ;
– sublinierea caracterului multidime nsional al fenomenului religios, cu mențiunea că
psihologia religiei deși identifică caracterul multi dimensional face referire la acesta
situându -se pe un singur nivel de realit ate, ignorând interacțiunea dimensiunilor;
– identificarea segmentelor extrem de țintite studiate de psihologia religiei , disecate din
punct de vedere științific, care în condiții normale de funcționare ele sunt inseparabile.

212 Polkinghorne, J., 2006, p.74 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
118
CAPITOLUL 4.
Comportamentul religios – o perspectivă transdisciplinară

”Necunoașterea este luminoasă, căci ea iluminează ordinea cunoașterii”.
Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest

În această capitol va fi abordat comportamentul religios din punct de vedere al
abordării transdisciplinare, motiv pentru care este necesară aplicarea grilei transdisciplinare ca
formă de identificare, decodificare și de lecturare a diferitelor comportamen te religioase.

4.1. Necesitatea perspectivei transdisciplinare în studiul comportamentelor religioase

Din perspectiva transdisciplinară, un nivel de realitate nu constituie un loc privilegiat
de unde pot fi înțelese toate celelalte niveluri de reali tate. Un nivel de realitate este ceea ce
este, datorită existenței concomitente a celorlalte niveluri. Acest principiu al relativității
creează o nouă perspectivă asupra relig iei, politicii, artei, educației și vieții sociale. Având în
vedere că viziunea no astră asupra lumii se schimbă , atunci și lumea se schimbă.
Realitatea nu este doar multidimensională, ea este și multireferențială. Diferitele
niveluri de reali tate sunt accesibile cunoașterii umane grație existenței unor diferite niveluri de
realitate al e Subiectului , care se găsesc într -o corespondență biunivocă cu nivelurile de
realitate ale Obiectului . Aceste niveluri de realitate ale Subiectului permit o viziune din ce în
ce mai generală, unificatoare și cuprinzătoare a realității fără să ajungă vreod ată să o epuizeze
complet. Coerența nivelurilor de realitate ale Subiectului presupune, ca și în cazul nivelurilor
de realitate ale Obiectului , o zonă de non -rezistență la percepție. Ansamblul nivelurilor de
realitate ale Subiectului și zona sa complementa ră de non -rezistență constituie Subiectul
transdisciplinar.
Cele două zone de non -rezistență ale Obiectului și Subiectului transdisciplinar trebuie să fie
identice pentru ca Subiectul transdisciplinar să poată comunica cu Obiectul transdisciplinar.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
119
Fluxul ui de informație ce traversează într -o manieră coerentă diferitele niveluri de realitate îi
corespunde un flux de conștiință ce traversează diferitele niveluri de realitate ale Subiectului .
Cele două fluxuri se află într -o relație de izomorfism grație exis tenței uneia și aceleiași zone
de non -rezistență. În cunoașterea transdisciplinară subiectul trebuie să comunice cu obiectul,
astfel cunoașterea este în permanență deschisă și, în același timp exterioară și interioară.
Dacă în cercetarea disciplinară clasică, subiectul este exclus, rupt de obiect, o cercetare
din perspectivă transdisciplinară presupune includerea acestuia; de altfel, integrarea
subiectului este cea care poate permite o activă căutare de izomorfisme, deoa rece omul este
puntea. Acesta este motivul pentru care psihologul , cercetătorul trebuie să se implice și să nu
fie doar un observator imparțial al faptelor pe care le supune investigațiilor sale. Lipsa de
implicare determină o cunoaștere parțială, limitată a fenomenului psihic sau a celui religios.
Prin implicarea cercetătorului, a comunicării dintre subiect și obiect, cunoașterea
transdisciplinară devine o cunoaștere a terțului, o cunoaștere unitară.
Transdisciplinaritatea presupune atitudinea transdisciplinară sau, în acest context
atitudinea transreligioasă; această atitudine care, izvorâtă dintr -o transdisciplinaritate trăită, ne
permite să învățăm, să cunoaștem și să apreciem specificitatea tradițiilor religioase și
areligioase c e ne sunt străine, pentru a percepe structurile comune care le fundamentează și
pentru a ajunge astfel la o atitudine transreligioasă a lumii. Rolul atitudinii transdisciplinare
este de a acționa în sens evolutiv prin depășirea opozițiilor binare și antago nismelor. Este
vorba de acea atitudine care nu se află în contradicție cu nici o tradiție religioasă și cu nici un
curent agnostic ori ateu, în măsura în care aceste tradiții cunosc prezența sacrului. Prin această
atitudine asupra lumii, menită a dezvălui rosturile și sensurile fiecărei existențe,
transdisciplinaritatea face referire sentimentul sacrului
Existența religioasă este impregnată de sacru. Sacrul fiind , înainte de toate , o
experiență care se traduce printr -un sentiment care leagă ființele și lucr urile și, în consecință,
provoacă în străfundurile ființei umane respectul absolut al alterităților unite prin viața
comună pe unul și același Pământ. Sacrul ca experiență este sursa atitudinii religioase. Sacrul
este ceea ce unește, nefiind atributul unei religii sau al alteia. Sacrul este experiența unei
realități și izvorul conștiinței ființării noastre în această lume, scria Mircea Eliade.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
120
În ceea ce privește studiul credinței , sensul acesteia este dat de faptul că datul credinței
este inseparabil de c redinciosul care îl experimentează într -un context social, cultural și
eclezial particular.
„Este vorba de un drum de convertire în istoria personală și societală a celor care îl caută pe
Dumnezeu213”.

4.2. Comportamentul religios din perspectiva axiomei logice

Aplicând grila de lecturare trans disciplinară putem considera că, d in perspectiva
axiomei logice , comportamentul reprezintă starea T sau terțul inclus, care unește un cuplu de
contradictorii A și non -A.

Figura 4.1. Comportamentul ca Terț inclus

La nivelul Subiectului, s tarea A se referă la trăiri și reprezentări interne, adică trăirile
interne, procesele psihice , așa cum sunt înțelese de psihologie, procese cogn itive, stimulatoare,
reglatoare și influențele genetice , neurologice, iar starea non -A face referire la manifestările și
reprezentările externe.

213 Magnin , T., 2007, p. 172 . Comportam ent NR 1
Comportament religios NR 1
A non-A NR 2

de traire in societate

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
121
Concretizând, afirmăm că un cuplu de contradictorii A și non -A, anume trăirile interne, starea
subiectivă și manifes tările externe fiziologice cu influențele socialul ui, culturii, educației,
familiei , situat pe un anumit nivel de realitate, este unificat printr -o stare T situată la un nivel
proxim de realitate. Comportamentul este astfel în același timp trăire subiectiv ă și stare
observabilă, externă. Deci, la nivelul comportamentului se găsește unificarea, legătura dintre
trăirile interne, subiective, genetice, neurologice, psihologice cu exteriorul, obiectivul,
socialul , culturalul . Cele două medii sunt contradictorii în același nivel de realitate, dar sunt
unificate în alt nivel de realitate prin intermediul comportament ului.

Reluând, t ernarul {A, non -A, terț inclus} devine:
– A→ trăiri și reprezentări interne, adică psihicul, procesele psihice (senzații, percepții,
reprezentări, amintiri , emoții, sentimente, gânduri, idei, convingeri, dorințe, așteptări
etc. cu privire la divinitate sau la propria evoluție spirituală ); influențe genetice,
neurologice etc..
– Non-A- trăiri și reprezentări externe, adică manifestările în exterior ale trăirilor
interne prin intermediul corpului: comunicare verbală (cuvântul vorbit, scris),
comunicare nonverbală (gesturi, mimică, pantomimică ), poziția corpului, manifestări
fiziologice, neurologice și biologice, adică corpul fizic; dar și influențele care vin de la
celelalte ființe umane (corpuri) – prin contextul social. Aceste influențe, corpul social,
au rolul de a modifica funcționarea corpului propriu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
122

Figura 4.2. Comportamentul uman ca Terț inclus
Nivelurile de realitate ale Subiectului

Referindu -ne strict la nivelul psihic, A este interiorul, corpul psihic, și Non -A este
manifestarea psihicului în exterior, prin corpul fizic și social, iar prin comportament, psihicul
(gând, sentiment) se unește cu corpul.
Un citat ni se pare semnificativ pentru acest capitol, un citat care exprimă esența și
legătura dintre nivelurile de realitate ale subiectului:

”religia este cel puțin la fel de bună pentru corp pe cât este pentru suflet, dar efectele benefice ale
comportamentelor religioase nu iau sfârșit cu psihologia”214.

214 Newberg, A., D Aquli E., Vince Rause , 2008, p. 180. Comportament Nivelul sensibil la sacru
NR 1
Trăiri interioare Expresia exterioară Nivelul psihic
Gând, emoție Corp fizic, social

Inflențe genetice , Manifestări Nivelul biologic
neurofiziologice

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
123
După cum reiese din figura de mai sus, e xperiența psihică este, intim întrepă trunsă cu
biologia umană. Comportamentul creează astfel o punte între corp și psihic, tinzând spre
echilibru. De exemplu, zona de asociere vizuală215 joacă un rol proeminent în experiențele
religioase și spirituale care implică imagistica vizuală. Această zo nă este probabil activă la
indivizii care folosesc imaginile, cum ar fi cea a unei lumânări sau cruci, ca să îl ajute la
meditație sau rugăciune. De asemenea, s -a demonstrat că zona de asociere a atenției este
importantă în diferitele stări religioase și s pirituale; adică s -a observat o activitate crescută în
acea zonă în timpul anumitor tipuri de meditație216.
De pildă, efectele neurologice ale comportamentelor217 religioase se referă la stări cerebrale
asociate cu un evantai de experiențe transcendentale , de la sentimentul slab al comunității
spirituale trăit de membrii unei congregații, la stările cele mai profunde de unitate create de
rituri religioase mai profunde. Legătura între minte și corp este indisolubilă, mai ales dacă
ținem seama de caracterul psihosomatic al unor boli. O abordare interesantă în ceea ce privește
legătura indisolubilă dintre minte și corp îi aparține lui Damasio, ”corpul, creierul și mintea
sunt manifestări ale aceluiași organism”218. Ideea de unitate psihosomatică, numită și monis m
de tip dual219, poate sta la baza înțelegerii complexității ființei umane.
La nivelul comportamentului religios, se unifică cuplul de contradictorii reprezentat de
percepții, motivații, trăiri afective, gândire, atitudini religioase și exprimarea lor exterioară,
obiectivă, prin gesturi, posturi, modificări fiziologice, în cadrul unui context social (familie,
comunitate religioasă, cultură). Trăirile religioase, mecanismele cognitive, reglatoare și
stimulatoare se constituie într -un sistem deschis, într -un schimb permanent cu trăirile
religioase ale altor oameni, acest schimb generând evoluții, prin comportamente adaptative în
alt nivel de realitate .

215 Idem, p. 42.
216 Idem, p. 48.
217 Idem, p. 19.
218 Damasio, A., 2010, p. 186.
219 Polkinghorne, J. C., 2010, p.116.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
124

Figura 4.3. Comportamentul religios ca Terț inclus

Trăirea religioasă se exprimă în exterior prin anumite practici, rituri și prin anumite
atitudini față de situațiile vieții; de asemenea practicile religioase pot influența la rândul lor,
intensitatea , tăria trăirilor de natură rel igioasă. Ciocnirea permanentă dintre trăirile și
reprezentările interne (mecanismele cognitive, reglatoare si stimulatoare) și manifestarea
exterioară a acestora (trăirile altor semeni, contextul social, cultural, religios etc.) generează
comportamente ada ptative, evolutive, de exemplu rugăciunea, prin treptele ei (rugăciunea cu
voce tare, rugăciunea minții, rugăciunea inimii).

Comportamentul religios ca terț, văzut de un psiholog

Dacă ne referim la comportamentul religios ca fiind terțul inclus, atunci
comportamentul religios unește. Comportamentul religios devine limbaj, comunică ceva,
trimite un multiplu mesaj.
Un mesaj este pentru celelalte ființe și pentru sine, iar un altul, mesajul principal,
pentru divinitate. Această comunicare se realizează pe nivele de realitate diferite. Este vorba
de o comunicare pentru sine, în sine, care presupune acordarea gesturilor la trăire și gând, o
vibrare la unison a întregii ființe (prin rugăciune, ritual, sacrificiu) . Comportam ent religios NR 1
Comportament religios NR 1
A non-A NR 2

de traire in societate

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
125
Un mesaj este pentru celelalte ființe, care, dacă au deschiderea necesară se pot acorda
la starea celui care comunică (prin rugăciune), prin reglarea atitudinii, inițial față de
comportamentul celuilalt, apoi față de propriul comportament – iar ulterior față de divinitate.
Comportament ul religios, vă zut ca atitudine, înțeleas ca trăire și faptă , față de sacru,
poate fi un limbaj, un trans -limbaj , deoarece, acesta face posibil dialogul între ființele umane
prin raportare la sacru . Omul poate deve ni o ființă unificată în sine și cu sine, doar prin și du pă
integrarea sacrului.
Ceea ce ne deosebește inițial, poate să ne și apropie . Ceea ce ne face diferiți într -un
nivel de realitate, ne unește într -un altul. Ființele umane sunt de fapt la fel din punct de vedere
fizic, deoarece sunt construite din aceeași materie, indiferent de conformația lor, care poate fi
diferită. Sunt la fel din punct de vedere biologic, deoarece este vorba de un material genetic de
bază, indiferent de diferitele culori ale pielii. Ființele umane sunt la fel și din punct de vedere
psihic, deoarece cu toții avem o personalitate, simțim și gândim , sperăm și creăm , indiferent
de calitățile și defectele noastre. Dacă suntem asemănători fizic, bi ologic, psihologic, de ce nu
am fi asemănători și din punct de vedere spiritual, deși există diferențe de cultură și religie.
Psihologia religiei, prin studiile realizate a ajuns la concluzia că religiozitatea/
spiritualitatea aparține omului și vine odată cu omul. De pildă, profesorul Olivera Petrovich220,
în urma unor cercetări empirice realizate cu ajutorul unor copii cu vârste între 3 și 6 ani, a
ajuns la o concluzie, și anume: conceptul de divinitate reiese în mod natural ca aspect al
raționamentului cauzal, și că înclinația spre religie sau spiritualitate este una universală. Pe
lângă studiile realizate , Jung vorbește despre instinct ul de Dumnezeu, în sensul că fiecare
persoană posedă un impuls către religie ca funcție psihică.
Dacă suntem asemănători și din punct de vedere spiritual, atunci putem vorbi și de o
înclinație naturală, despre un impuls universal a fiecăruia spre religiozitate sau spiritualitate.
Putem face afirmația că există în fiecare o predispoziție spirituală, o sensibilitate sau o
deschidere spre sacru. Această capacitate de a fi deschis sau receptiv, aparține unui alt nivel de

220 http://paternallife.wordpress.com/2008/07/28/in -the-beginning -an-interview -with-olivera -petrovich/
accesat aprilie 2009, sau
http://blogs.theage.com.au/thereligiouswrite/archives/2008/07/in_the_beginnin.html , accesat în
decembrie 2013,
Sau http://www.psychevisual.com/Olivera_Petrovich.html , accesat în decembrie 2013.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
126
realitate. Așa cum predispozițiile genetice aparțin nivelului biologic, iar predispozițiile psihice
(temperament, aptitudini) aparțin nivelului psihic, tot așa și predispoziția spiritual -religioasă
aparține altui nivel de realitate, pe care îl vom numi nivelul sensibil la sacru . Reținem că între
niveluri există o ruptură a legilor și a conceptelor fundamentale.
Nivelul sensibil la sacru se referă la capacitatea sau atitudinea omului de ”a fi deschis”
de a recepta informația. Îndrăznim să afirmăm faptul c ă toți oamenii au această capacitate, cu
diferența că unii sunt mai ”atenți” (în sens de voință sau dorință) la ea decât alții – capacitatea
de a fi deschis este un dat ontologic. În legătură cu dorința față de Dumnezeu, ”a vorbi despre
dorință, înseamnă a abandona tot ceea ce suntem și ceea ce nu suntem, tot ceea ce știm și ceea
ce nu știm, ceea ce înseamnă o enigmă învelită într -un secret atât de profund încât nu poate fi
niciodată cunoscut”221. Iar a renunța la această dorință, înseamnă a renunța la o parte din no i
pe care o cunoaștem, în timp ce cealaltă parte, pe care nu o cunoaștem, nu a renunțat. Acest
fapt nu este echivalentul păcii interioare sau a unui echilibru psihic , ci a unei scindări
profunde.
La nivelul sensibil la sacru sunt deci, integrat e premisele dialogului. În termeni de
comunicare , nivelul sacrului este purtătorul codului prin intermediul căruia este descifrată
informația. Nivelul sensibil la sacru facilitează comunicarea omului cu Terțul Ascuns. Totuși,
experiența religioasă este gre u asimilabilă unui nivel de realitate. Aceasta corespunde, mai
degrabă, ”traversării diferitelor niveluri de realitate în zona de non -rezistență”222. Comunicar ea
omului cu T erțul Ascuns, presupune capacitatea de a dialoga dar și capacitatea de a asculta, de
a da și de a primi în același timp. Nivelul sensibil poartă cu el disponibilitatea omului de a da
și de a primi. Astfel, omul devine o ființă unificată în sine și cu sine, doar prin și după
integrarea sacrului. (a integra) Subiectul și nivelurile sale de realitate se raportează la Obiect și
nivelurile sale de realitate doar prin intermediul sacrului, acesta fiind modul în care Subiectul
ajunge cunoască și să înțeleagă Obiectul – știința. (a cunoaște) De asemenea, Subiectul poate
acționa asupra Obiectului t ot prin intermediul sacrului, determinând creația – arta. (a acționa, a
face) {a integra – a cunoaște – a acționa} sau {unificar e-descoperire/știință – creație/ artă}

221 Caputo, J. D., Vattimo, G., 2008, p. 85 .
222 Nicolescu, B., 2009, p.97.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
127
Nivelurile de realitate sunt deschise și, fiecare poartă influențele nivelului proxim,
comu nicând prin intermediul terțului inclus și ascuns. De pildă, în ceea ce privește nivelurile
Realitate ale Subiectului – nivelul biologic este deschis influențelor de la nivelului fizic/
material cât și influențelor nivelului psihic; nivelul psihic este des chis influențelor nivelului
biologic cât și influențelor nivelului sensibil la sacru. Probabil din cauza acestor influențe,
psihologia, în speță psihologia religiei a asimilat trăirile de natură religio asă manifestărilor
psihicului. Trebuie să facem o prec izare, și anume, că un comportament religios nu aparține
unui singur nivel de realitate, ci, așa cum am arătat în figura 4.3., comportamentul religios
aparține și se manifestă la nivelul tuturor nivelurilor de realitate, omul tinzând la unificare prin
integrarea sacrului. Toate nivelurile de realitate poartă în sine potențialul experienței
religioase. De pildă, rugăciunea, ca și comportament religios, se adresează atât nivelului fizic,
biologic , psihic și sensibi l la sacru.

”Scanarea creierului în timpul rugăciunii arată activitate scăzută în lobul parietal, care poate fi
asociată cu pierderea sentimentului de sine.”223

În continuare ne vom referi la comportamentul religios ca terț inclus :
– rugăciune a
– ritual ul
– sacrificiu l
– crearea de mituri

4.2.1. Rugăciunea
Rugăciunea este înțeleasă ca o comunicare cu Dumnezeu și, asemenea comunicării
obișnuite, aceasta nu este numai verbală. De pildă, u nul dintre marii duhovnici contemporani,
părintele Arsenie Papacioc224 afirma că “orice suspin poate fi o rugăciune”.

223 Newberg, A., & Waldman, M., 2009, P.66 .
224 Arsenie Papacioc, 1998, p.13 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
128
Cu alte cuvinte, d acă orice suspin este o rugăciune, atunci toate intențiile noastre către
Dumnezeu încă neformulate lingvistic, toate gesturile noastre conștiente către Dumnezeu
constituie deja un mesaj trimis către El, un mesaj deja cunoscut de El.
Dacă rugăciunea este o comunicare cu Dumnezeu, atunci rugăciunea este dialog, este
dar și acceptare, deoarece într -un dialog dai și primești. De asemenea, dacă rugăciunea este
comunicare atunci ea presupune și ascultare, aici cu sensul de a recepta, de a fi obedient dar și
de a fi împreună cu.
Rugăciunea, se referă deci, la o apropiere, bazată pe o atitudine de credință, o speranță o
așteptare activă care se va exprima prin gesturi, cuvinte, atitudini, și chiar printr -o tăcere
reculeasă.
Rugăciunea, în măsu ra în care ține de limbaj, are forță alocuționară: prin rostire se
performează un act. Se știe că rugăciunea este fie de cerere, fie de mulțumire, fie de slavă ;
toate acestea, cererea, mulțumirea, doxologia sunt acțiuni.
Dacă și despre celelalte tipuri de rugăciune, nonlingvistică, despre suspinul de orice
fel, se poate spune că reprezintă o acțiune, atunci putem spune, în general, că rugăciunea este o
acțiune a omului față de Dumnezeu, o acțiune în raport clar cu El.
Potrivit cu ceea ce se cunoaște despre rugăciune în general, se disting trei etape ale
rugăciunii: vocală, mentală și a inimii. Recitarea vocală î și are neîndoielnic valoarea ei; la fel
practica rugăciunilor scurte și dese. Cel care se roagă poate trece de la rugăciunea orală la
rugăciunea min ții, de la sine, firesc, cu condiția ca rugăciunea să fie făcută cu adevărat .
De asemenea poziția potrivită a corpului ajută și ea pe cel ce se roagă. De asemenea, și
locul în care ne rugăm are o importantă deosebită, ca să nu fim deranjați din exterior. De
asemenea, trebuie să se tină seama de timpul potrivit pentru rugăciune225.
Există, desigur, multe feluri de a te ruga iar intențiile rugăciunii, motivațiile ei,
atitudinile subiective nu sunt mai puțin diverse, ceea ce înseamnă că rugăciunea nu este doar
credință sau convingere, ea presupune cuvânt, trăire, dar și gesturi. Deci rugăciunea este în
același timp și cuvânt și gest și trăire, într -un alt nivel de realitate.

225 Ierod. Cleopa Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu, 2002, p.3, 80.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
129
De p ildă, Chrétien consideră că rugăciunea este un act de prezență ce „pune în joc
omul întreg, în toate dimensiunile ființei sale ”226; deoarece rugăciunea, ca terț, asigură o
comunicare între nivelurile de realitate proxime, de pildă între nivelul biologic și nivelul
psihic, sau între cel psihic și cel sensibil la sacru; fluxul de conștiință traversând toate
nivelurile de realitate . Rugăciunea, ca atitudine de deschidere spre Dumnezeu, influențează
întreaga ființă. Acest act, continuă Chrétien , “se referă la trupul nostru, ținuta, postura,
gestualitatea sa și poate comporta o anume exigență de purificare corporală prealabilă, ca
abluțiunile, o anumită exigență vestimentară, ca acoperirea sau descoperirea unor părți ale
corpului, o anume poziție, ca ridicarea m âinilor sau îngenuncherea, o anume orientare ”227.
Această manifestare a rugătorului înaintea lui Dumnezeu este o ieșire din sine, spre
Dumnezeu, din siguranța de sine a persoanei de până atunci, și anume este o deschidere care
ne afectează pentru că recunoaș te propria noastră neputință, limitele noastre.

Rugăciunea Nivelul sensibil la sacru

Nivelul psihic

trăiri, așteptări, gând, emoție postură, gesturi, cuvinte
sentiment

Figura 4.4. Rugăciunea ca emoție, nevoie, gând, gest, cuvânt

Această ieșire din noi, această înaintare se realizează de pe un nivel de realitate, de
pildă nivelul psihic, spre alt nivel, nivelul sensibil la sacru. Această deschidere a omului care

226 Chrétien, J. L., 1996, pp. 37-75.
227 Idem, p. 41.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
130
se roagă este o deschidere pe verticală, deoarece omu l aspiră la relația cu Dumnezeu,
rugăciunea fiind un limbaj, ”o comunicare către ceea ce este interior, ininteligibil,eteric și
supranatural […] o comunicare intimă cu sinele și cu Dumnezeu”228.
Însă orice rugăciune presupune înnodarea sau reînnodarea unei relații, pentru care
omul trebuie să se pregătească. Deci rugăciunea are o funcție de mediere, de punere în
legătură a omului cu divinitatea. În rugăciune, motivele credinciosului variază de la adorația
față de Dumnezeu, până la celebrarea măreței, etc. . Asemenea rugăciuni sunt frecvente.
Totuși, forma de rugăciune cel mai des întâlnită este aceea a cererii; omul i se adresează lui
Dumne zeu pentru a -i cere ceva de care are nevoie.
Rugăciunea este unirea , la nivelul persoanei , a gândurilor și trăirilor religioase
exprimate prin corp, prin î nchinare, îngenunchiere et c., corpul devenind un patrimoniu c omun
al omului și a divinității ; rugăciunea fiind calea prin care omul intră în relație cu sacrul.
Evdochimov229 afirma că „adevărata rugăciune înseamnă o atitudine constantă, o stare
de spirit care modelează în mod liturgic întreaga noastră ființă ”. Vibrația pe care o are
rugăciunea în întreaga noastră ființă se referă la unitatea participării t uturor nivelurilor de
realitate.

4.2.2. Ritul
De la rugăciune la rit nu e decât un pas: fie că este vorba despre cuvinte, atitudini sau
gesturi, există mereu aceeași punere în relație a omului cu Dum nezeu, sau cu divinitatea. Într –
un anumit sens, rugăciunea este un rit, iar ritul o formă de rugăciune. În măsura în care rel igia
este trăită în comunitate și implică referirea la o comunitate, este greu de exclus expresia
rituală.
Însă, n u toate ritualurile sunt religioase; viețile noastre sunt modelate de nenumărate
activități și ceremonii ritualizate, de natură socială sau c ivică, inclusiv convențiile politice,
procedurile judiciare, tradițiile de sărbători etc.. De fapt, întreaga viață socială, chiar fără nici

228 Arhiepiscop Chrysostomos, 2009, p. 57.
229 Evdokimov, P., 1996, p.30 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
131
o referință religioasă, presupune anumite rituri: este suficient să ne gândim la anumite
ceremonii oficiale sau la u nele manifestări sportive. Societat ea religioasă nu face excepție.230
Referitor la rit ual, Arnorld Van Gennep231, preciza în „Riturile de trecere”, faptul că
orice schimbare în starea unui individ, comportă acțiuni și interacțiuni între sacru și profan.
Adică, ritul poate fi consid erat o acțiune, un comportament care , în concepția religioasă,
transformă realitatea profană.
Vergote se referea la rit în sensul că acesta presupune „producerea unei noi realității, a
unei îmbinări fericite, în realul terestru însuși, între terestru și supranatural”232. Producerea
acestei realități se realizează prin simbol. Caracteristica fundamentală a ritului religios este
deci, aceea de a lega lumea și existența de supranatural, făcând din materia lumii și din gestul
uman sim bolul acțiunii divine.
Din perspectivă transdisciplinară ritul unește aspectele exterioare ale sale cu aspectele
interioare, pentru a iniția relația cu divinitatea. Catalan spunea că „ritul nu poate fi înțeles și
apreciat numai prin prisma aspectului său exterior.”233 Cazul ritului este oarecum similar cu al
oricărui gest uman, și oricărei expresii umane.
Deși nici o religie nu trebuie redusă la gesturi exterioare, aceste rituri, individuale sau
colective, prin care se exprimă credința, nu pot fi excluse. D imensiunea exterioară nu este mai
puțin esențială decât cea interioară: omul nu trebuie să minimalizeze importanța aspectului
corporal al religiei sale: corp fizic și corp social – corpul făcând parte integrantă din orice
acțiune umană. Comportamentul ritu alic ar putea avea rădăcini biologice și sociale.
Ritualul ca și terț inclus asigură legătura între nivelul de realitate psihic și cel biologic.
De pildă, comportamentele motorii repetitive, cum ar fi cântatul al ceremonii, pot avea efecte
semnificative a supra sistemelor limbic și autonom, ambele implicate în crearea emoțiilor și
stărilor de spirit. Experiențele produse de actele ritualice sunt aproape întotdeauna însoțite de
stări emoționale puternice. Nivelurile de realitate se influențează reciproc. Intensitatea stărilor
emoționale poate fi afectată de anumite componente ale comportamentului ritualic. De

230 Catalan, J. F., op. cit. , p. 123 .
231 Arnold Van Gennep, 1996, p. 17 .
232 Vergote, Antoine, op. cit., p. 34 .
233 Catalan, J. F. , op. cit., p. 126 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
132
exemplu, riturile încorporează adesea acțiuni simbolice semnificative, precum o plecăciune, o
mișcare deliberată a mâinilor a brațelor sau orice altă ac țiune care, prin forma sau semnificația
sa atrage atenția că este diferită de mișcările obișnuite, practice. Sentimentele religioase pot fi
sporite de simțul mirosului. Când ritualurile combină miresmele cu acțiunile simbolice și
sunetele repetitive – dacă de exemplu un preot care cădelnițează se oprește să facă o
plecăciune în timpul unei rugăciuni – rezultatul stimulării amigdalei ar putea avea efect
intensificarea sentimentului religios.

Ritual Nivel sensibil la sacru

Ritual Nivel psihic

convingeri, emoții corp social și corp fizic

Nivel biologic
Influențe neurologice Influențe fiziologice
(stimularea amigdalei)

Figura 4.5. Ritu alul ca trăire psihologică, corp și semnificație culturală,
socială, individualitate și societate

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
133
Cercetările din neurologie arată234 că nu numai activitatea creierului este suficientă să
creeze intensele stări emoționale, din timpul ritualului, ci sunt necesare, de asemenea, idei care
au o mai profundă încărcătură psihologică sau emoțională. Cu alte cuvinte, pentru ca ritualul
să implice eficient toate părțile creierului și ale corpului, trebuie să implice concepții,
convingeri. Această sinteză de ritm și semnificație dă putere ritului.
Ritualurile umane au importante funcții, prin aceea că reduc actele de agresivitate
dintre mem brii unui grup și formează o puternică legătură socială. Datorită complexității
creierului235, comportamentul ritualic implică cele mai înalte niveluri de gândire și simțire.
Ritualurile se referă la ceva anume; ele spun povești, iar aceste povești le dau se mnificație și
putere. Povestirile sunt cruciale pentru eficacitatea ritualului, modelate ca să întâmpine nevoile
culturale specifice.
Ritul nu este doar o evocare, el este o invocare, mai, mult, el îl face prezent, pentru
credincios, pe Dumnezeul sau Ființ a supranaturală căruia i se adresează. Aspectele exterioare
ale ritului nu au altă funcție decât de a iniția o relație între om și Dumnezeu.
Riturile au funcția de mediator între natură (naștere, pubertate, moarte) și cultură; între
biologic și social, pr in trecerea de la biologic (bărbat, femeie) la social prin asumarea unor
roluri, care presupun asumarea unor ceremonii, acte, gesturi; între individ și grup, riturile
indică individualitatea, dar în același timp amintesc apartenența de grup.
Abilitatea ri tualului de a produce stări unitare transcendente este rezultatul al efectului
comportamentului ritualizat236 asupra hipotalamusului și a sistemului nervos și, în cele din
urmă a restului creierului. Studiile au arătat că participarea la comportamente religi oase, cum
ar fi rugăciunea, serviciile religioase etc., poate să scadă presiunea arterială, ritmul inimii și al
respirației și să creeze pozitive în funcționarea sistemului imunitar.
Principalul scop al comportamentului ritualizat este transcendența sinelui și proiectarea
lui într -o realitate mai vastă. Într -un context religios, scopul transcendent al ritualului este să
unifice spiritual adoratorii într -un simț superior al realității. Beneficiile sociale ale ritualului
pot fi un motiv pentru care comportamentul ritualizat s -a dezvoltat.

234 Newberg, A., D Aquli E., Vince Rause, op. cit., p. 130 .
235 Idem , p. 124 .
236 Idem , p. 125 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
134
4.2.3. Sacrificiul sau Jertfa

Din punct de vedere etimologic termenul de sacrificiu provine din latinescul
sacrificium compus din adjectivul sacer (consacrat unei divinit ăți, sfânt) și verbul facesso (a
îndeplini, a face, a pricinui) însemnând a s ăvârși un act sfânt, a sfinți o fapt ă omeneasc ă,
sinonimul slavon fiind cel de jertfă237.
În limbajul curent se vorbește despre sacrificiu atunci când este acceptată sau resimțită
o anumită suferință, atunci când se impune o renunțare. Susținând această idee, Părintele
Galeriu238 spunea ca jertfa este o experiență profundă și universală a omului, neexistând religie
în care ideea și a ctul de jertfă să nu reprezinte sâmburele întregii ei vieți, constant ă, în jurul
cărei se desfășoară toate manifestările sacre ale oricărei comunități. Împreună cu rugăciunea,
poate mai adânc decât aceasta, jertfa239 se descoperă a fi actul originar de desch idere și
comunicare, de împlinire prin dăruire. Jertfa, ca și rugăciunea, poate fi definită ca legătura
omului cu Dumnezeu .
S-a remarcat că sacrificiul se referă, la un dar, el fiind o ofrandă. Acest dar al omului
deschide calea darului divin. Când te dăru iești pe tine, dăruiești totul, act profund personal,
jertfa se numește o taină. O taină240, în sensul apropierii de ea, cu un dublu sentiment: de
venerație, fiind o cale harică și de continuă explorare și adâncire.
Ideea de jertfă sau de sacrificiu, a fost exprimată în feluri diferite. Din exterior, unii i -au
acordat un sens de „ritual” sau „masă sacră”241, calea cea mai înaltă de a -L adora pe
Dumnezeu, oferindu -I mai întâi, și consumând în onoarea Lui, bunuri necesare vieții242.
Alții cons ideră jertfa ca fiind expresia prin care religia, stabilește o punte între om și
Dumnezeu, pentru a găsi la Dumneze u ascultare, bunăvoință , primire , sau pentru a -L provoca
pe Dumnezeu să părăsească mânia, asprimea și să se arate blând, dispus și împăcat. Dar
înțelegerea concep tului de sacrificiu se referă la faptul că acesta nu reprezintă un troc în urma

237 Gheorghe Guțu, 1973, p.230, 468 .
238 Vezi Părintele Galeriu, 1991.
239 Oamenii, înainte de a -L chema pe nume pe Dumnezeu (Fac. IV, 26), îi ofereau sacrificii (IV,3) .
240 Părintele Galeriu, op. Cit., p.10.
241 Bouyer, L., 1962, p. 119; „autre chose qu’un repas sacré” .
242 Joseph Bonsirven, S. J., 1958.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
135
căruia Dumnezeu iartă pentru o mică „atenție”, dar sacrificiul are eficacitate deoarece
Dumnezeu, în mila sa, alege să accepte această ofertă materială ca simbol al jertfirii î ntregii
vieți acelui care a adus darul. Așadar, sacrificiul nu este cumpărarea iertării, ci actul
de încredere în mila lui Dumnezeu. Sacrificiul exprimă restaurarea prieteniei dintre Dumnezeu
și om. Dacă există un schimb, cum au afirmat antropologii, este vorba despre un schimb care
n-are nimic comercial în sine: este un dar care cheamă un alt dar.
Într-o viziune mai completă a unor gânditori contemporani, „tema jertfei exprimă
bogăția profundă a vieții oferite, a vieții care oferă sau se oferă pentru a se depăși și împlini în
comuniune cu Dumnezeu, cu aproapele și cu în treaga existență. Omul renunță la a avea pentru
a se realiza în a fi, adică în ființa lui proprie. Se caută pe sine dăruindu -se, fie chiar cu prețul
vieții.”243
René Girard , în Violența și Sacr ul, descrie sacrificiul „sub două forme opuse, când ca
un „lucru foarte sfânt”, când, dimpotrivă, ca un fel de crimă pe care nu o poți comite fără să te
expui la riscuri la fel de grave.”244 Sacrificiul se alătură ansamblului vieții morale și religioase.
Totuși, pentru a rămâne eficient sacrificiul trebuie să se realizeze în sensul care caracterizează
toate aspectele vieții religioase.
Sacrificiul245 este considerat o acțiune prin care cineva sau ceva este făcut sacru, adică
despărțit de cel care îl oferă – poate fi vorba de un bun personal sau de propria viață. El se mai
desparte și de întreaga lume rămasă profană, se desparte de sine și este oferit lui Dumnezeu ca
supunere, ascultare, căință sau dragoste. Sacrificiul este un simbol al renunțării la legătur ile
pământești din dragoste de Dumnezeu. Jertfa246 exprimă astfel, condiția fundamentală a
omului, care se afirmă și se realizează în relație, în solidaritate cu totul.
Dacă sacrificiul se obiectiveaz ă în fenomene cultuale și în diferite religii (mituri și
rituri) care privilegiaz ă o transmisie extern ă de tipul limbajului sau al comportamentelor, el
presupune întotdeauna și st ări interioare specifice. Întotdeauna, sacrificiul relaționeaz ă

243 Gusdorf, G. , 1949, p. 1.
244 Girard, R. , 1995, p. 6 .
245 Chevalier, J., Gheerbrant, A. (coord.), 2009, p. 799 -801.
246 Părintele Galeriu, op. Cit., p. 11 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
136
complementar cu sacrul, un sacru care se raporteaz ă la impresia pe care o are conștiința de a fi
condiționat ă de forțe independente de voinț ă.
De asemenea, referitor la sacru, Vergote distinge alte două concepții despre sacrificiu.
Prima, se referă la sacrificiu ca o răscumpărare care plasează sacrificiul în planul tranzacției:
într-un fel, omul trebuie să -și cumpere de la Dumnezeu dreptul la existență. În această
perspectivă, Dumnezeu apare ca stăpânul absolut, „părintele primitiv” descris de Freud; iar
omul nu are ni ci un drept în fața lui. Omul își recunoaște, prin sacrificiu, supunerea.
A doua concepție, sacrificiul de comuniune, este expresia unei recunoștințe, a unei acțiuni de
grație. Prin ofrandă pe care o prezintă (o parte a bunurilor sale materiale), omul rec unoaște că
lumea, întreg acest univers, viața sa însăși vin de la Dumnezeu, sunt un dar de la Dumnezeu; el
recunoaște că existența sa și tot ceea ce îl susține îi sunt date; deci, nu trebuie să le cumpere.
În opinia lui Vergote sacrificiul religios „inte rpune, un al treilea element între
Dumnezeu și om, ca simbol al datoriei recunoscute.”247
În concluzie , sacrul sau jertfa este în același timp :
– suferință și împlinire
– renunțare și dăruire
– sfințenie și crimă
– iertare și comuniune
– răscumpărare și încredere
– regăsire și renunțare
– supunere și comunicare

Ca și comportament religios, jertfa sau sacrificiul se referă la trăiri, convingeri
raportate la sacru, trăiri și cogniții, legate de renunțare, dăruire a ceva, de pildă a legăturii
pământești, pentru unirea cu Dumnezeu, dar și pentru (re)unirea cu sine; adică, prin integrarea
sacrului la nivelul întregii ființe, sau a nivelurilor de realitate, omul se regăsește pe sine.

247 Vergote, A. , 1988, pp. 114 – 118.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
137

Figura 4. 6. Jertfa ca trăire de renunțate, de recunoștință, ca gest de autodăruire

4.2.4. Crearea de mituri

În sens filosofic și antropologic, mitul este o povestire anonimă aparținând unui corpus
de narațiuni transmise oral între membrii unor grupuri sociale cu culturi proprii, aparținând
lumii antice și popoarelor de interes etnografic. Mitul este, de la origini, încărcat cu o nuanță
care ne introduce în atmosfera înaltă și plină de autoritate a cuvintelor car e provin din
vremurile sacre, străvechi . Miturile constituie expresia culturii în măsura în care participă activ
la crearea comunităților a căror memorie fundamentală o transpun în coduri simbolice; ele
răspund mai degrabă nevoii de a asigura continuitatea acțiunii în momentele de slăbiciune ale
experienței umane, cum ar fi moartea, aspecte multiple nerezolvabile, obstacole ambientale,
care ar putea stopa renașterea vieții sau ar putea conduce la dezagregarea vieții248.
Practic, toate miturile sunt reduse la același tipar consistent: identifică problema
existențială crucială, o încadrează pe o pereche de opuși incompatibili, apoi găsește o soluție
care alină anxietatea produsă de ciocnirea opușilor .

248 ***, Enciclopedie de filosofie și științe umane, Editura All Educațional, București, 2004, p. 689. Jertfă
convingeri, trăiri de renunțare, corp, gest, cuvânt
recunoștință

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
138
Jung249, considera că miturile reprezintă expresia simbolică a ideilor arhetipale, a formelor de
gândire care există în formă universală, în mintea fiecărui om; fapt ce explică de ce miturile
tuturor culturilor sunt atât de asemănătoare.
Miturile sunt structurate astfel, deoarece mintea, cuprinde sensul problemelor folosind
aceleași funcții cognitive pe care se bazează să înțeleagă sensul lumii fizice. Toate religiile
sunt în esență bazate pe mituri. De aici rezultă că este necesară o urmărire a rădăcinilor
neurologice ale experiențelor religioase250. De altfel, mituri le durabile ale culturilor trecute
conțin toate adevăruri psihologice și spirituale care răsună în p sihicul cititorilor de astăzi.
Miturile sunt aspecte create de ființa umană, la nivelul creierului, ca modalitate de a descifra și
înțelege lumea, având o p uternică susținere psihologică și culturală.
Cu alte cuvinte, mitul, ca și comportament religios se referă la implicarea ființei
umane, prin interacțiunea nivelurilor de realitate: miturile aparțin atât nivelului biologic, ca
procese neurologice, dar și n ivelului psihic ca modalitate de adaptare la situații concrete și ca
eliberare de anxietate, dar și la nivelul sensibil la sacru, ca o nevoie de sens și de conciliere a
contrariilor și a opușilor incompatibili.

Figura 4.7. Mitul ca nevoie sens, narațiune

249 Jung, 2010.
250 Newberg, A., D Aquli E., Vince Rause, op. cit., p. 86 . Crearea de mituri
anxietate, nevoia de sens cuvânt, narațiune, grup

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
139

4.2. Comportamentul religios din perspectiva axiomei ontologice
Axioma ontologică a transdisciplinarității susține existența mai multor niveluri de
Realitate ale Subiectului și ale Obiectului .
Ansamblul nivelurilor de Realitate ale Obiectului și zona sa complementară a
nonrezistenței constituie Obiectul Transdisciplinar.
Ternarul {Obiect, Subiect, Terț Ascuns} pentru această lucrare este :
– Obiectul transdisciplinar este mediul extern, adică cont extul social, sistemul de
cunoștințe, educație, dogme cu privire la religie, grupul social, cultural, economic,
politic din care face parte individul, dar si obiectele de cult (cruce, icoana, texte
religioase ca reprezentări materiale ale sacrului)
Diferit ele niveluri de Realitate ale Obiectului sunt accesibile cunoașterii umane mulțumită
existenței diferitelor niveluri Realitate ale Subiectului , care se găsesc în corespondență
biunivocă cu nivelurile de Realitate ale Obiectului . Aceste niveluri de Realitat e ale
Subiectului , permit o viziune tot mai generală, unificatoare, globalizantă a Realității, fără a o
epuiza vreodată în întregime. Coerența nivelurilor de Realitate ale Subiectului presupune ca și
în cazul nivelurilor de Realitate ale Obiectului , o zon ă de nonre zistență . În această zonă nu
există nici un nivel de Realitate .
Ansamblul nivelurilor de Realitate ale Subiectului și zona sa complementară de nonrezistență
constituie Subiectul transdisciplinar.
– Subiectul transdisciplinar se referă la mediul intern, adică vibrația/ reacția interioară
cu privire la ceea ce înseamnă informația exterioară (contextul social, sistemul de
cunoștințe, educație, dogme cu privire la religie, grupul social, obiecte de ordin
religios )

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
140
NR1 Nivelul sensibil la sacru

discontinuitate
NR2 Nivelul psihic (m ecanisme și activități psihice)

NR3 Nivelul biologic (stări cerebrale asociat e cu experiențe transcendentale )

NR4 Nivelul fizic

NRn
Figura 4.8. Subiectul transdisciplinar

Comportamentul religios semnifică în acest caz intrarea persoanei în Terțul Ascuns.
Prin intermediul comportamentului religios omul poate accesa sacrul. Comportamentul
religios se referă în acest caz la contemplare și sfințenie.
Omul care tinde la asemănarea cu Dumnezeu, sau omul dornic de ascensiunea
spirituală, are ca premisă esențială credința. Credința este, după cum afirma T. Magnin
”certitudinea lui Dumnezeu, căutarea lui Dumnezeu și conștiința faptului că omul nu -l poate
gândi pe Dumnezeu prin propriil e sale forțe”251. Credința fiind deci o stare de așteptare a
comuniunii pe care Dumnezeu o oferă dar este și răspuns la chemarea lui Dumnezeu.

“Ceea ce știm cu adevărat despre Dumnezeu nu este ceea ce am descoperit prin inteligenta
proprie, ci ceea ce a bin evoit Dragostea divină să ne descopere în mod tainic” .252

251 Magni n, T., 2007, p. 150 .
252 Underhill, E., 1953, p. 42.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
141
Credința (notată prin CR în Fig. 4.9) este în același timp risc și curaj, o certitudine și o
îndoială dar și unire și separare. Credința este curaj care poartă cu sine riscul eșecului. Curajul
nu neagă existența îndoielii, ci o integrează în el, curajul poartă în sine riscul.
Nivelului psihic îi aparține cuplul de contrarii îndoială – certitudine. Credința vie este
certitudine și îndoială. Credința este certitudinea lui Dumnezeu, căutarea lui Dumnezeu și
conștiința faptului că omul nu -l poate gândi pe Dumnezeu prin propriile forțe. Credința nu
înseamnă să elimini orice urmă de îndoială, înseamnă să riști. Îndoiala poate permite
aprofundarea fundamentelor credinței.
Nivelului sensibil la sacru îi aparțin opusele separare și unire, deoarece, a colo unde
există credință, există tensiune între participarea la absolut și separarea de el. Orice act de
credință presupune o participare la ceea ce urmă rește: fără o participare la absolut, nu poate
exista credință în absolut. Fără manifestarea lui Dumnezeu în om, credința în Dumnezeu nu ar
fi posibilă. Dar credința ar înceta să fie credință fără acest element opus care este separarea.
Cine are credință e ste în același timp separat de obiectul credinței. Credința se naște din
întâlnirea cu cineva care se manifestă prin semne obiective, semne pe care poți sau nu poți să
le citești. Deci Dumnezeu este totodată separat de creația sa și într -o relație de profu ndă relație
de alianță cu ea. 253

253 Magnin, T., op. cit., p. 147 – 148.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
142

NR1 unire CR separare Nivelul sensibil la sacru

NR2 certitudine CR îndoială Nivelul psihic

NR3 curaj risc Nivelul biologic

NRn

Figura 4.9. Subiectul transdisciplinar – Omul care tinde la asemănarea cu
Dumnezeu
Omul care tinde la asemănarea cu Dumnezeu, se raportează la acesta prin intermediul
credinței. Credința se exprimă în cuvinte, dar de asemenea mai pr esupune gesturi, atitudini și
trăire, emoția ca re însoțește relația cu sacrul.
cuvânt

trăire, emoție gesturi

Figura 4. 10. Expresia credinței

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
143
4.3.1. Sfințenia sau viața mistică
Conceptul de sfințenie se referă, așa cum spune teologul Nechifor Crainic, la
împlinirea umanului . Este important de menționat elementele caracteristice ale misticii așa
cum au fost ele structurate de teologul român care, afirmă că teologia mistică, se împ arte în
triada: purificare, iluminare și unire sau îndumnezeire.

“se petrece din inițiativa Duhului Sfânt dar cere din partea omului continua purificare; harul
care o lucrează este un har special; afară de acest har special intervin darurile Duhului Sfânt care
luminează și îndumnezeiesc facultățile sufletului omenesc făcându -le capabile să -L sesizeze pe
Dumnezeu; unirea mistică este adeseori însoțită de fapte extraordinare și miraculoase, care nu -i sunt
totuși necesare; această trăire supranaturală este to todată cunoaștere și iubire; efectele ei ulterioare
constau, între altele, dintr -o considerabilă intensificare a energiilor spirituale din om; momentul
mistic culminant este o anticipare pământească a fericirii cerești. ”254

Unirea cu Dumnezeu este deci , cunoaștere și iubire. Iubirea care provoacă cunoașterea,
iar cunoașterea legitimează iubirea.

Unire a cu Dumnezeu

Cunoaștere Iubire

Figura 4. 11. Unirea cu Dumnezeu ca Iubire și Cunoaștere

254 Nichifor Crainic, 1993, pp. 13 -14.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
144
În acest context iubirea primește mai mult decât sensul de sentiment, așa cum îl
înțelege psihologia, ci devine ceva mai mult , devine trans -iubire, care traversează toate
nivelurile ființei .

“Prin Iubire și numai Iubirea poate să înlăture umbra non -ființei; prin Iubire și numai prin
Iubire sufletul omenesc poate să recâștige izvorul dumnezeirii și să -și găsească scopul ultim în unirea
cu Adevărul .”255

Iubirea are sensul de eliberare, care fa ce trecerea de la ceea ce pare a fi la ceea ce este.

“expresie ultimă a celor mai vitale tendințe ale sufletului…ca dorință și tensiune a sufletului
către sursa existenței sale… Iubirea pentru mistic este o expresie activă a voinței și dorinței sale de
Absolut și tendința înnăscută spre Absolut”.256

Din perspectiva iubirii sfântul devine ” o creatură umană devorată și transformată de
iubire: o iubire care a devorat și a ars toate acele patimi – deprinse și agresive, mândre și
lacome – care rânduiesc în general viața omului. El este în relație cu două obiecte ale dragostei
sale supreme: Dumne zeu și lumea”257.
Iubirea presupune dăruire și dobândire, renunțare și împlinire. Deci, pentru a dărui este
important sa -l primesc pe celălalt, iar pentru a -l primi pe celălalt sunt chemat să mă dăruiesc
lui. Cu alte cuvinte, pentru ca un dialog să existe, să devină adevărat este necesar ca celălalt
diferit de mine, să fie primit, tolerat în sens transdisciplinar, adică să mă regăsesc în el, dar
fără să fie eu însumi.
A iubi înseamnă risc și curaj, înseamnă a consimți să depinzi de iubire. Înseamnă să fii
prin și pentru celălalt. Renunțarea la sine, pentru a permite iubirii să trăiască, înseamnă
reevaluarea propriei identități, înseamnă dobândirea propriei identități , o devenire întru sine .
Adică, r edescoperirea unității în acest dăruind – dobândind, cuplul existând simultan, fără

255 Underhill, E., op. cit. , p. 101 .
256 Idem , p.116-118.
257 Idem, p. 113-114.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
145
confuzie. A se abandona cuiva pare a fi în totală contradicție cu a deveni sine însuși; ideea de
abandon este un salt presupune un risc, dar și curaj.

Iubire

Renunțare Împlinire

Figura 4.1 2. Iubirea ca Renunțare și Împlinire

Cunoașterea , nu se referă la sensul de cunoaștere rațională sau prin intermediul
simțurilor, deși raționalul și cunoașterea prin simțuri nu sunt exclus e, ci se referă la un alt tip
de cunoaștere, prin semne și prin intuiție .

“Ceea ce știm cu adevărat despre Dumnezeu nu este ceea ce am descoperit prin inteligenta
proprie, ci ceea ce a binevoit Dragostea divină să ne descopere în mod tainic”258

De pildă, la nivelul relațiilor interpersonale, cunoașterea prin semne se referă la gesturi,
mimică, postură etc.. Într-un semn trebuie se ține con t de semnificant și semnificat. Semnul
unește întotdeauna un fapt cu un sens. Dacă în știință, semnificantul și semnificatul rămân de
același ordin, în credință, este vorba de ordine diferite. Semnul face parte din lumea

258 Idem, p . 42.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
146
experienței, ca fenomen sensibil și, în măsura în care este semnificativ, va susține relația cu
lumea spirituală, pe care o manifestă.259

”În mod corelativ, datorită acestei apartenențe la două lumi, semnul nu va putea fi înțeles
decât de un subiect dotat cu o facultate perceptivă dublu acordată, adică acordată, pe de o parte
semnului, ca fenomen al experienței și, pe de altă parte, universului sup erior semnificat. Astfel, nici un
orb, nici un animal nu pot citi, unul pentru că nu percepe semnul, celălalt pentru că nu percepe
sensul… Pentru că ordinea supranaturală în ea însăși depășește capacitățile cunoașterii umane, e clar
că nu poate fi atinsă decât printr -o cunoaștere de tip cunoaștere prin semne, adică printr -un element
care ține în același timp de lumea naturală, prin existența sa, și de lumea supranaturală, prin
semnificația sa.”260

Astfel, în captarea sensului în semn, grația conferă o nouă privire. Credința corespunde
unui da al omului la chemarea lui Dumnezeu, dar cere, pentru a supraviețui o relație reciprocă.
Grația devine o facultate perceptivă pentru a lumina rațiunea asupra se nsului semnelor261.
Cu alte cuvinte, adevărul întrezărit orientează viața omului, sensul devenin d direcție și
semnificație, iar experiența mistică nu este numai un mod de a cunoaște, ci devine mod de a
trăi. Dorința misticului este de a intra în relație cu Dumnezeu . Nu este o simplă curiozitate sau
interes personal, ci vocație și chemare interioară irezistibilă.

În înțelesul ei general, viața mistică presupune deci, anumite premise ca bază a inițierii
ascensiunii spirituale. Mai întâi, pornește de la ideea c ă sufletul poate vedea și percepe
realitatea ascunsă , absolut spirituală, realitatea luminii neschimbătoare. Este vorba de
cunoașterea prin intuiție sau prin semne. De asemenea, viața mistică presupune c a omul
trebuie să fie participant la dumnezeire dacă vrea să c unoască lucrurile lui Dumnezeu.
Mistica postulează că nimeni nu poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu decât prin
purificarea sinelui . Toate tradițiile mistice reclam ă, într -o formă sau alta, eliberarea sufletului

259 Magnin, T., op. cit. , p.152 .
260 X. de la la Bonnardière, Devoir de croire et sincerité intellectuelle , Aubier, 1949, pp. 48 -49, apud,
Magnin., T., op. cit., p. 153 .
261 Magnin, op.cit., p154 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
147
de toate grijile, preocupările, egoismul, senzualitatea, renunțarea și retragerea în sine însuși,
pentru a ajunge la adevărata vedere a lui Dumnezeu.

”Curățirea de patimi și adaptarea simțurilor biologice la nevoile și aspirațiile sufletului, în
dorința de unire cu Dumnezeu presupune multe riscuri fizice. Spiritul trebuie doar să descopere
slăbiciunea lui și a trupului , pentru că purificarea sufletească și trupească nu o face persoana însăși,
ci Dumnezeu Însuși, în Hristos, care realizează unirea. Este ca și cum cineva ar fi operat de un chirurg
bun sau s -ar opera singur”262

Desigur, această purificare cuprinde toată ființa umană, purificarea străbătând toate nivelurile
de realitate ale subiectului.

”purificarea este violentarea sistematică și progresivă a trupului și a sufletului pentr u a le face
apte de sublimitatea contemplației ”263

262 Frank Lake , 1966, pp. 845 -846.
263 Nichifor Crainic, op. cit. , p.86 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
148

purificare
iubire
unire cunoaștere
iluminare

Nivel sensibil la sacru T

Nivel psihic A non -A Terț Ascuns

Nivel biologic A non -A

Figura 4.13 . Sfințenia ca împlinirea umanului
Reprezentarea schematică a interpretării în termeni de terț inclus a sfințeniei

Nichifor Crainic vorbește despre mortificare , ca moarte a păcatului ca readucere a stării
antepecavice din om . Altfel spus purificarea este o re -convertire a simțurilor spre interior, așa
încât ochiul trupesc trebui e să devină ochiul minții, urechea trupească trebuie să devină
timpanul căruia îi vorbește Dumnezeu. La cele spuse până aici, teologul , precizează că
mortificarea fiziologică și mortificarea psihologică nu sunt scopuri în sine, ci numai mijloace
pentru a a tinge un grad mai înalt de perfecțiune .
În starea de unificare, sufletul trece de la devenire la Ființă. Viața mistică nu este o
stare pasivă, ci presupune o participare activă și practică la viața religioasă, care include
ambele aspecte ale vieții, material și spiritual, în dorința de armonizare .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
149
“ a parti cipa aici și acum la viața reală și veșnică, în toată plinătatea și profunzimea posibilă
pentru Ființa umană. Aceasta înseamnă împărtășirea, ca subiect liber și conștient, de travaliul plăcut
al universului, de măreția lui, de mersul lui prin suferință și slavă la sălășluirea în Dumnezeu. Unirea
mistică, acea dăruire fericită a sinelui transfigurat în Dumnezeu, care este încununarea ascensiunii
conștiente a omului spre Absolut, este contribuția individului la destinul Cosmosului ”264.
4.3.2. Contemplarea – meditația în prezența sa crului .
Experiența mistică

De-a lungul istoriei omenirii , experiența mistică a fost abordată din punct de vedere
filosofic, vorbindu -se de contemplarea și posesia imediată a Absolutului, despre o ființă
umană pentru care totul este posibil, fizic sau metafizic, sau despre sufletul uman ca o
emanație din ființa lui Dumnezeu. Dincolo de exercițiile filosofice se află însă cunoașterea lui
Dumne zeu ca experiență tainică.
Ar fi dificil de stabilit un punct de plecare sau niște repere generale în procesul mistic,
tocmai pentru că nu orice experiență religioasă este o experiență mistică, în sensul în care
aceasta reprezintă un progres spiritual per sonal ce urmărește dobândirea unei cunoașteri
experiențiale superioare despre transcendent. Orice modalitate de stabilire a autenticității
comunicării cu Dumnezeu ar fi una subiectivă , prin însuși faptul că aceasta este rodul unei
elaborări realizate de om, cu ajutorul mijloacelor cognitive limitate.
Accesul la experiența mistică se poate realiza pe două căi:
Indusă, pe cale org anică265 – prin utilizarea narcotice lor sau a unor substanțe, dar și prin
executarea unor dansuri sau mișcări violente, strigăte, fie printr -o muzică puternică sau
incitantă, fie una monotonă, și insistentă.
Sau, pe cale ascetică printr -un regim de viață privațional, prin posturi prelungite, mortificări
sau diverse alte forme de suferință libe r acceptată.

264 Underhill, E., 1995, p. 534 .
265 Zimbardo , 1978, p. 297 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
150
Experiența mistic ă în sine , fiind deosebit de complex ă, a fost studiat ă în ultimele
decenii prin intermediul introspecției, psihanalizei , neurologiei și subdomeniilor psihologiei.
Acestea au ajuns la performanțe uimitoare în ce privește cunoașterea psihicului uman și, ca o
consecință, manifestările mistice au început să fie privite dintr -o altă perspectivă, fiind chiar
delimitate anumite elemente c aracteristice acestui fenomen.
1. În primul rând , experi ența mistică imediată presupune o stare de pasivitate, natura
înconjurătoare devine fie transcendentă , fie inexistentă; facultățile mentale și fizice sunt
aproape anihilate și încredințate Ființei super ioare, ceea ce produce o disc ontinuitate în
activitatea lor.

“Misticul vede, pentru un moment, natura cu ochii lui Dumnezeu […] Aparența și formele
exterioare sunt dizolvate […] În acel moment totul este frumusețe; cunoașterea acestui lucru înseamnă
iubir e și iubirea datorie. Ce reprezintă această afirmație numai misticii știu; dar chiar și lor le este
greu să explice ”.266

Interpretarea acestui fenomen se realizează în funcție de tradiția religioasă a misticului,
ca fiind Dumnezeu, Tao, Nirvana etc. . Această experiență directă înlătură necesitatea
raționamentului, a premiselor și concluziilor . Sunt expuse trăiri personale267 care se manifestă
în mod diferit ca aneantizare, cufundare, dispariț ie, înălțare sau transformare268. Trebuie
menționat faptul că ace astă stare este diferită de mistica magică, în care persoana caută
conștient să folosească Absolutul, să îl “manipuleze” în diferite scopuri.
2. Experiența mistică este totală sau deplină, în sensul că totul intră într -o armonie
imposibil de realizat pe o altă cale; tensiunile dispar iar contradicțiile intră în rezonanță și, la
nivelul conștiinței, se realizează coincidenta oppositorum.
3. În al treilea rând, mistica presupune o cunoaștere prin experiență a realității
extramundane, o cunoaștere intuitivă . În tradițiile extrem -orientale de pildă, misticul este “cel

266 Underhill, E., 1995 , p. 217.
267 Lardner, D., Tully Carmody, J., 1996, pp. 10 -13.
268 Idem.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
151
ce cunoaște” , și această cunoaștere intuitivă nu are nimic de a face cu rațiunea; experiența
creștină însă, oferă cunoașterea prin relație interpersonală, în starea de har.
4. Experiența mistică i mplică269, frecvent dar nu obligatoriu, momente de forță
excepțională , care se manifestă prin extaz , luminozitate, dans, revelație etc.
Acestea sunt caracteristici, nu scopuri ale misticului; mai mult chiar, mulți dintre ei încearcă să
ascundă astfel de manifestări pentru a nu friza ordinea naturală și a evita incitarea la
curiozitate, neobișnuitul, senzaționalul.
5. În sfârșit, experiența mistică se transformă în tr-o stare de pace, de liniște, în care
persoana pare să intre în armonie cu tot ceea ce îl î nconjoară270. Această stare depășește
timpul, astfel încât nu mai există trecut sau viitor.
Specialiștii neurologi au identificat că stările mistice sunt caracterizate de emoții
puternice și contradictorii, teama terifiantă coexistă cu bucuria copleșitoare, timpul și spațiul
sunt percepute ca nonexistente, iar procesele gândirii raționale normale lasă loc unor
modalități mai intuitive de înțelegere. Persoanele experimentează intimitatea prezenței sacrului
și adesea pretind că au pătruns semnificația cea mai adâncă a lucrurilor, descrisă ca o
iluminare interioară. La baza tuturor descrierilor misticilor este convingerea absolută că au
fost ridicați dincolo de existența materială și au fost uniți spiritual cu Absolutul271.

Având în vedere aceste caracteristici, se poate vorbi despre două272 forme tipice de
experiențe mistice: o mistică naturală, spre sursa ontologică a sinelui – caracteristică religiilor
extrem orientale și o mistică supranaturală, îndreptată spre profunzimile lui Dumnezeu, care
este specific creștină. Acestea două se interf erează în mod inevitabil dacă omul, în căutarea lui
Dumnezeu, pune sau nu accentul pe o tehnică spirituală. Despre o tehnică ce duce infailibil
spre starea finală nu se poate vorbi în creștinism, unde punctul principal este subiectul
demersului mistic și n u autorealizarea propriei persoane.

269 Aimé Michel, 1994 , pp. 169 -220.
270 Zimbardo, op.cit., p. 278 .
271 Newberg, A., Rause, V., 2008, p. 145 .
272 Louis Gardet, 1972 , pp. 198 -199.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
152
Oamenii sunt de fapt mistici naturali, binecuvântați cu un geniu înnăscut pentru
transcenderea sinelui fără efort. Neurologia explică acest fenomen prin funcția neurologică.
Transcenderea sinelui ar fi rezultatul atenuăr ii sentimentului de sine și a absorbției sinelui într –
un sentiment mai larg al realității, care se poate produce atunci când zona de orientare a
creierului este lipsită de informații neurale. Comportamentele ritmice pot duce la stări unitare
făcând ca zona orientării să fie blocată pentru fluxul neuronal. Intensitatea acestor stări unitare
este dependentă de gradul de blocaj neural. Cum gradul de blocaj poate crește, este posibil un
spectru larg de stări unitare, numit continuum unitar. Arcul acestui contin uum leagă cele mai
profunde experiențe ale misticilor, cu cele mai mici momente transcendente, pe care fiecare
dintre noi le experimentează în fiecare zi, arătând, în termeni neurologici că cele două sunt
diferite ca grad273.
Atât viața cât și experiența mis tică aparțin ”aspirației sufletului de a se detașa de sine și
a se uni cu Dumnezeu”274 într-o “neliniște” a sufletului până la sălășluirea în El .
W. James, vorbind despre experiențele mistice se referea la ”depășirea barierelor obișnuite
dintre individ și Absolut” în care ”suntem una cu Absolutul și devenim conștienți de unicitatea
noastră”275. James înțelegând că mecanismele esențiale ale experienței mistice și anume
atingerea uniunii spirituale prin detașarea de sine, sunt adânc înrădăcinate; germenele
transcendenței existând, într -o formă latentă, în ființa umană indiferent de loc spațiu sau timp.
4.4. Concluzii . Complexitatea comportamentului religios
Acest capitol a oferit prilejul lecturării comportamentului religios din punct de vedere
transdisciplinar . Am inițiat lectura de la ideea că pentru a înțelege un comportament religios,
trebuie să înțelegem interacțiunea tuturor nivelurilor de realitate care există și interacționează
simultan. De asemenea, am ținut cont de faptul că un comportament religios nu poate fi ”rupt”
de omul care îl experimentează într -un context social, cultural și particular. Lectura
comportamentul religios s -a realizat pornind de la metodologia transdisciplinară, descrisă pe
scurt în primul capitol.

273 Newberg, A., Rause, V., 2008, p.160 -162.
274 Louth, A.,1983, p. 272 .
275 Vezi James, W., 1963 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
153
Ideea care străbate capitolul es te cea de terț inclus și Terț Ascuns, terțul fiind cel care
unește contrariile, iar, în cazul aces tei lucrări, comportamentul religios este cel care unește.
Comportamentul religios este deci înțeles ca rezultatul interacțiunii nivelurilor biolog ic, psihic
și sensibil la sacru, care interacționează simultan. Din acest punct de vedere, la nivelul
comportamentului se găsește unificarea, legătura dintre trăirile interne, subiective, genetice,
neurologice, psihologice cu exteriorul, obiectivul, socialul, cultura lul. Cele două medii sunt
contradictorii în același nivel de realitate, dar sunt unificate în alt nivel de realitate prin
intermediul comportamentului.
În acest context, comportamentul religios devine limbaj, comunică ceva, trimite un
mesaj pentru celălal t, pentru sine și pentru divinitate. Este vorba de o comunicare pentru sine,
în sine, care presupune acordarea gesturilor la trăire și gând, o vibra re la unison a întregii ființe
prin rugăciune, ritual , sacrificiu sau creare de mituri, ca terț inclus .
De pildă, rugăciunea nu este doar un act de credință sau convingere, ea presupune
cuvânt, trăire, dar și gesturi; rugăciunea fiind în același timp și cuvânt și gest și trăire, într -un
alt nivel de realitate. Rugăciunea, ca terț, asigură o comunicare între niv elurile de realitate
proxime, de pildă între nivelul biologic și nivelul psihic, sau între cel psihic și cel sensibil la
sacru; fluxul de conștiință traversând toate nivelurile de realitate. Omul, prin rugăciune, ca
atitudine de deschidere spre Dumnezeu, p articipă cu întreaga ființă.
Comunicarea omului cu Terțul Ascuns, presupune capacitatea de a dialoga dar și
capacitatea de a asculta, de a da și de a primi în același timp. Nivelul sensibil poartă cu el
disponibilitatea omului de a da și de a primi. Iar pentru a dărui este important ca în primul
rând, să -l primesc pe celălalt, iar pentru a -l primi pe celălalt este necesar să mă dăruiesc lui.
Cu alte cuvinte, pentru ca un dialog să existe, să devină ad evărat este necesar ca celălalt care
este diferit de mine, să fie primit, tolerat în sens transdisciplinar, adică s ă mă regăsesc în el,
dar fără să fie eu însumi. Sau mai poate însemna asumarea propriei vulnerabilități și limite
pentru a deveni mai puternic, unitar, prin raportarea permanentă la sacru.
Comportamentul religios înseamnă în acest caz intra rea persoanei în Terțul Ascuns, iar p rin
intermediul contemplării și sfințeniei omul tinde la asemănarea cu Dumnezeu.
Omul care tinde la asem ănarea cu Dumnezeu, sau omul dornic de ascensiunea
spirituală, are ca premisă esențială credința. Credința fiind o stare de așteptare a comuniunii pe

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
154
care Dumnezeu o oferă , dar este și răspuns la chemarea lui Dumnezeu ; credința este deci,
aștep tare sau acceptare și răspuns sau chemare. Unirea cu Dumnezeu este sau devine astfel
cunoaștere și iubire. Iubirea provoacă cunoașterea, iar cunoașterea legitimează iubirea.
Dorința omului care tinde la asemănarea cu Dumnezeu este de a intra în relație cu Dumnezeu,
iar aceasta nu este o simplă curiozitate, ci este o vocație și o atracție interioară irezistibilă.

4.5. Contribuții personale
Prin intermediul acestui capitol am dorit să înțelegem comportamentele religioase din
perspectiva transdisciplinară:
– am abordat comportamentul religios ca interacțiune simultană a tuturor nivelurile de
realitate ale Subiectului, niciun ni vel nu este unul privilegiat pentru înțelegerea
comportamentului religios;
– comportamentul religios aparține și se manifestă la nivelul tuturor nivelurilor de
realitate, omul tinzând la unificare prin integrarea sacrului;
– comportamentul religios, v ăzut ca atitudine, trăire și faptă, față de sacru, poate fi un
limbaj, un trans -limbaj, deoarece, acesta face posibil dialogul între ființele umane prin
raportare la sacru;
– am identificat comportamentul religios sub două aspecte, ca terț inclus, ce unește
cuplul de contrarii A și non -A; și ca intrare a persoanei în Terțul Ascuns;
– identificarea nivelului sensibil la sacru, care se referă la capacitatea de a fi deschis sau
receptiv la sacru; afirmarea existenței unei predispoziții spirituale, a unei sensibili tăți
sau a unei deschideri spre sacru. Așa cum predispozi țiile genetice aparțin nivelului
biologic, iar predispozițiile psihice (temperament, aptitudini) aparțin nivelului psihic,
tot așa și predispoziția spiritual -religioasă ap arține altui nivel de realit ate;
– nivelul sensibil la sacru facilitează comunicarea omului cu Terțul Ascuns , prin
disponibilitatea omului de a da și de a primi, de a s e uni în timp ce rămâne separat;
– identificarea credinței ca însușire a omului care tinde la asemănarea cu Dumnezeu;
credința mediază relația omului cu Dumnezeu;
– identificarea ternarului credinței: credința se exprimă în cuvinte, dar de asemenea mai
presupune gesturi, atitudini și trăire, emoția care însoțește relația cu sacr ul;

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
155
– credința traversează toate nivelurile de realitate ale ființei; credința este în același timp
risc și curaj, o certitudine și o în doială dar și unire și separare;
– nivelului psihic îi aparține cuplul de contrarii îndoială – certitudine ;
– nivelului sensibil la sacru îi aparțin opusele separare și unire, deoarece, acolo unde
există credință, există tensiune între participarea la absolut și separarea de el.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
156
CAPITOLUL 5.
Studiul transdisciplinar al comportamentului religios.
Rezultate Empirice

”Nihil sine Deo!”

În vederea elaborării acestei lucră ri au fost necesare reali zarea a trei studii. Am optat
pentru va rianta metodelor calit ative, deoarece acestea oferă un cadru adecvat transgresării
disciplinare, subliniind astfel necesita tea abordării transdisciplinare, adică atingerea unei
obiectivități subiective și a unei subiectivități obiective. Opoziția clasică dintre subiectiv –
obiectiv fiind astfel dep ășită prin acceptar ea caracterului plastic al realității , fiind astfel
valorificat ternarul {obiectivitate – subiectivitate – complexitate } al metodologiei
transdisciplinare .

Complexitate

Obiectivitate Subiectivitate

Figura 5.1. Nivelurile de Realitate al Obiectului
Ternarul {obiectivitate – subiectivitate – complexitate }

Coloana vertebrală a studiilor este reprezentat ă de un alt ternar și anume: {cunoaștere,
înțelegere, ființă }; toate studiile realizate fiind străbătute de acest ternar. Înțelegerea se poate

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
157
realiza doar prin unificarea celor dou ă forme de cunoa ștere, contradictorii dar complementare .
Unificarea la nivelul ființei se realizează deci, prin unificarea cunoașterii in terioare cu cea
exterioară, cunoașterea rațională cu cea tainică. În absența acestei unificări nu se poate vorbi
de înțelegere , ci de confuzie. Iar în țelegerea r eprezintă, de fapt, comunicarea armonioas ă
dintre Subiect și Obiect .

Înțelegere

Cunoaștere Trăire

Figura 5.2. Nivelurile de reali tate ale subiectului
Ternarul {cunoaștere, înțelegere, ființă /trăire }

În vederea înțelegerii acestei lumi complex e a semnificațiilor este necesară
interpretarea lor. Înțelegerea sau găsirea sensului presupune unirea cunoașterii cu trăirea. Deci,
prin interpretare se poate accede la unitatea înțelegerii, care creează legătura dintre datele
concrete ale cercetării , care sunt produsul subiectivității participanților și subiectivitatea
cercetătorului care acordă un sens și o semnificație altor sensuri și semnificații. Această dublă
filtrare fiind esențială în construirea înțelegerii.
Cercetătorul este acela care trebuie să elucideze procesul de construire a semnifica ției și să
clarifice modalitatea în care semnifica țiile sunt exprimate prin limbaj și ac țiuni de către actorii
sociali. Interpretarea devine la rândul ei o construc ție a construc ției 276.

276 Vezi Schwandt, 1994.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
158
Opțiunea pentru abordarea calitativă a fost susținută de necesitatea explorării unor
situații specifice ale ex perienței umane, în acest caz al experienței religioase. Se pune accentul
pe poziția centrală a cercetătorului, pe faptul că dovezile cercetării sunt puncte de ve dere
personale, deschise schimbării și deci, reconstrucției. Eforturile de conștientizare a modului în
care subiectivitatea structurează cercetarea pot conduce la un nivel mai mare de obiectivitate,
subiectivitatea devenind astfel o resursă pentru obiectiv itate.
În primul studiu se urmărește identificarea sensului și semnificației comportamentului
religios, prin identificarea modului în care participanții își reprezintă comportamentul religios
și sunt capabili să identifice diferite comportamente religioas e personale, cât și identificarea
rolului acest or comportamente în viața fiecăruia. La baza studiului au stat întrebările: Ce
semnificație are pentru omul modern comportamentul religios? Care este rolul
comportamentelor religioase în viața omului? În cadrul acestui studiu ternarul {cunoaștere,
înțelegere, ființă} este vizibil chiar din întrebările care au fundamentat studiul. Generarea unei
definiții sau perspective personale asupra conceptului de comportament religios , atitudinea
reflexivă asupra comportamentul religios , cât și apelul de capacitatea de a identifica o serie de
comportamente religioase practicate de oam eni și de sine stau la baza acordării de semnificații
propriului comportament religios, găsirea sensului acestuia pentru viața propri e.
Al doilea studiu a fost generat de întrebări precum: Este comportamentul religios
manifestarea unor stări, trăiri interioare, sau este doar o manifestare fără substanță? Care este
”sursa” comportamentelor religioase? Studiul face referire la identificarea relației, legăturii
dintre trăirile interne și manifestarea lor exterioară la relația dintre corp și psihic, dintre corpul
psihic și corpul fizic. Participanții au fost rugați să realizeze un eseu pornind de la cuvintele:
gest, cuvânt, trăir e religioasă; în realizarea eseului fiind îndemnați să mediteze asupra acestor
cuvinte . În cadrul acestui studiu ternarul {cunoaștere, înțelegere, ființă} este vizibil pornind
de la cuvintele care au constituit cheia de pornire în realizarea eseului.
Prin intermediul celui de -al treilea studiu s -a urmărit identificarea integrării
comportamentelor religioase în contextul vieții cot idiene cât și trăirile și gândurile asociate
diferitor comportamente , adică integrarea comportamentelor religioase în sistemul d e
personalitate . Întrebarea de la care s -a pornit a fost: Sunt importante comportamentele
religioase pentru omul modern? Studiul s -a încheiat cu interpretarea personală oferită de

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
159
participanți comportamentelor avute pe o perioadă de timp determinată. Participanții au avut
ca sarcină de a completa o fișă de autoobservație ca modalitate de înregistrare a propriilor
gânduri, emoții și comportamente . Imersia observatorului în aceeași situație cu cea pe care o
va observa, dubla sa postură de obiect și subiect al investigației, va favoriza o înțelegere mai
profundă a lumii cercetate. Autoobservația a fost urmată de un interviu, pentru a completa
informațiile experienței personale.
Înainte de a prezenta datele considerăm necesară precizarea a câtorva aspecte care țin
de modalitatea de analiză și interpretare a datelor obținute. În realizarea studiilor am folosit
procedura calitativă de analiză și interpretare a datelor, care a presupus o cătare creativă a
sensurilor și semnificațiilor, prin identificarea temelor majore în integralitatea setului de date.
De asemenea studiile, cât și analiza și interpretarea datelor au pornit de la propriile căutări și
întrebări legate de acest subiect. T emele majore identificate sunt susținute de exemplificări
extrase din relatările participanților. Procedura utilizată în analiza și interpretarea datelor se
numește analiza tematică, pe care o vom prezenta în continuare.
Virginia Braun și Victoria Clarke propun o serie de șase faze ale analizei tematice277,
atrăgâ nd atenția că aceste faze trebuie abordate cu flexibilitate, reprezentând un proces
recursiv.
1. familiarizarea cercetătorului cu datele, prin imersia în setul de date, adică prin lectura
repetată a materialului în vederea căutării unor paternuri.
2. generarea codurilor inițiale; după identificarea unei liste inițiale cu idei se realizează
organizarea datelor pe grupuri de semnificație .
3. căutarea temelor; după ce toate datele au fost codate și grupate, se trece la sortarea codurilor
pe diferite tematici; la acest nivel se inițiază procesul de identificare a relației între diferite
coduri și teme.
4. revizuirea temelor; după identificarea unor teme candidate se i nițiază finisarea acestora
5.definirea și nominalizarea temelor; în această fază se definesc și se rafinează temele și se
analizează setul de date care le corespunde , acesta fiind un proces de căutare a esenței.

277 Braun, V. and Clarke, V., 2006, pp. 77 -101.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
160
6. realizarea raportului presupune analiza finală și redactarea raportului; raportul trebuie să fie
concis, coerent, logic, nonrepetitiv.

5.1. Identificarea semnificației comportamentului religios

La baza elaborării acestui studiu a stat ternarul cunoaștere – înțelegere – ființare.
Generarea unei perspective personale asupra conceptului de comportament religios, atitudinea
reflexivă asupra comportamentul religios, reprezintă cunoașterea, face referire la ceea ce știe o
persoană cu privire la comportamentul religios ca experiență personală sau ca e xperiență la
care a asistat ca martor. Se referă la cunoștințele de care persoana a fost conștientă în
momentul realizării studiului. Ființarea , se referă la preferința pentru anumite comportamente
dar și la motivația care stă la baza al egerilor unor comportamente religioase. Deci, i nformațiile
deținute , cât și preferința pentru practicarea anumitor comportamente stau la baza înțelegerii și
acordării de semnificații propriului comportament religios, găsirea sensului acestuia pentru
viața proprie .

Pentru acest studiu ternarul cunoaștere – înțelegere – ființare, devine:

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
161
Acordarea de semnificații propriilor comportamente religioase prin
integrarea ”imaginii” sau perspectivei personale asupra acestora simultan cu
implicarea în practici religioase . Identificarea și înțelegerea rolului pe care îl au aceste
comportamente

Perspectiva personală , asupra Preferința practicării unor
comportamentelor religioase comportamente religioase
pe baza experiențelor (implicarea în anumite
anterioare comportamente fiind
(cunoaștere rațională) însoțită de trăiri care
generează satisfacție)

Figura 5.3. Ternarul Cunoaștere – Înțelegere – Ființare

5.1.1. Obiectivele cercet ării

Cercetarea de față are un scop explorator și anume identificarea de semnificații. Acest
studiu a vizat deci, identificarea semnificației comportamentelor religioase. Astfel,
participanții au fost solicitați să ofere o definiție per sonală conc eptului de comportament
religios, definiție însoțită de exemple de astfel de comportamente și de exemple de
comportamente practicate cât și identificarea rolului acestor comportamente în viața fiecăruia.
Studiul a fost generat de întrebările: Ce semnificație are pentru omul modern comportamentul
religios? Care este rolul comportamentelor religioase în viața omului?
Abordarea calitativă a fo st în acest caz determinată de necesitatea identificării naturii plas tice
a realității. Sarcina cercetătorului a fost, să construiască versiunile multiple asupra
comportamentului religios , în scopul înțelegerii fenomenului .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
162
5.1.2 . Participan ții

La acest studiu au participat un num ăr de 56 de persoane. Participan ții sunt studen ți la
Facultatea de Litere și Științe din cadrul Universit ății Petrol și Gaze din Ploiești și au vârste
cuprinse între 19 și 40 ani . În ceea ce prive ște afilierea religioas ă, majoritatea participan ților ( n
= 52 ) s-au declarat a fi cre știni ortodoc și, 1 participan t a menționat ca este agnostic , unul a
declarat că este adventist de ziua a 7 -a, iar doi au declarat că sunt atei. Înaintea demersului
investigativ s -a stabilit o re lație de încredere cu participanții, prin intermediul interacțiunilor
deschise și oneste. Aceștia au fost informați asupra cercetării, asupra scopului ei cât și cu
privire la finalitatea datelor furnizate de aceștia. De asemenea, participanții au avut opțiun ea
de a se retrage în orice moment al cercetării . Participanții au fost asigurați de protejarea
identității prin garantarea anonimatului. Toți participan ții au luat parte la studiu pe baz a de
voluntariat.

5.1.3 . Procedura

Acest studiu s -a realizat la sfârșitul unui curs. După ce li s -au prezentat condițiile
participării la studiu, participanții au fost rugați să răspundă individual , în scris la trei
solicitări. Astfel, participanții au fost solicitați să ofere o definiție personală conceptului de
compo rtament religios, definiție însoțită de exemple de astfel de comportamente și de exemple
de comportamente practicate cât și identificarea rolului acestor comportamente pentru viața
fiecăruia.

5.1.4 . Rezultatele studiului

Datele înregistrate au fost prelucrate prin intermediul analizei tematice. În ceea ce
privește perspectivele (cunoașterea rațională), asupra comportamentului religios temele
identificate se referă la:

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
163
1. Comportamentul religios ca ”stil de viață”, ca moda litate de comportare a unei
persoane, ca urmare a influenței învățăturilor de natură religioasă (orientare predominant spre
sine, spre altul și spre societate)
2. Comportamentul religios ca o serie de atitudini față de Dumnezeu, ca manifestare
exterioară a credinței (legătura dintre trăirea interioară și manifestarea ei exterioară, cu
orientare spre relația cu sacrul)
3. Comportamentul religios ca și o serie de atitudini în raport cu Biserica, cultul
religios (orientare față de reprezentări ale credinței)
4. Comportamentul religios ca ansamblul acțiunilor de tip ritual cu urmare a respectării
unor reguli (accentul cade pe manifestările exterioare)

Tema 1. Comportamentul religios ca ”stil de viață”, ca modalitate de comportare a unei
persoane, ca urmare a influenței învățăturilor de natură religioasă (orientare
predominant spre sine, spre altul și spre societate )
Participanții se raportează la comportamentul religios ca la modalitatea optimă de
comportare în societate ”face parte din viața societății” (P34) . Comportamentul religios
aparține unor ”persoane care, în viața de zi cu zi se ghidează după anumite norme religioase”
(P2). Comportamentul religios fiind definit ca avâ nd un caracter permanent, continuu, care nu
începe și nu se termină : ”a-L avea pe Dum nezeu prezent în orice moment în viață” (P20) .
Comportamentul religios devine un stil de viață: :”acțiunile pe care o persoană le face și le are,
trăiește și se ghidează” (P8), ”comportamentul religios reprezintă un stil de viață” (P46) , ”este
un modus viv endi al omului care crede în Dumnezeu” (P42) .
Comportamentu l religios are mai multe dimensiuni, în f uncție de direcția sa: spre
societate ”modul în care o persoană se manifestă față de religie în societate” (P4) , spre altul ”îi
ajut pe ceilalți, mă gândesc la ceilalți și am grijă să nu fac lucruri care să îi deranjeze ” (P22) și
în final spre sine ”o metodă de meditație asupra propriei vieți” (P53) .
Modul în care o persoană alege să se comporte comunic ă informații și despre sine –
”modul în care te comporți în societate […] felul în care te comporți în biserică etc.” (P17) . De
asemenea, a te comporta religios presupune adoptarea unor atitudini pro sociale , a unui
comportament pozitiv, față de altul, respectând anumite norme și principii religioase

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
164
”comportamentul religios înseamnă comportamentul față de cei din jur : să nu -i jignești , urăști,
invidiezi […], ci să -i ajuți […]” (P20) și ”încercarea de a ajuta un seamăn, capacitatea de a
asculta, […] încercarea de a face bine.” (P15) . Comportamentul religios poartă, deci, amprenta
relației cu altul ”comportamentul religios constă în […] comportamentul pe care îl am cu cei
din jurul meu – să vorbesc frumos, să mă comport frumos, să ajut persoanele care au nevoie
etc.” (P30) . Relațiile cu altul nu sunt condiționate de ceva exterior, pedeapsă sau recompensă,
ele devin fluide, naturale, din interior: ”faptele bune pe care le facem, fără să așteptăm ceva în
schimb și cu relațiile cu cei din jurul nostru” (P41) .
Pe lângă atitudinea prosocia lă, comportamentul religios se referă și la evitarea altor
comportamente care ar fi împotriva principiilor morale și împotriva altuia ”să nu -i jignești ,
urăști, invidiezi” (P20), ”să nu jignesc sau să deranjez etc.” (P46) și ”să nu vorbești urât cu cei
din jur, să nu faci rău celorl alte persoane” (P54).
Relația cu altul poate fi interpr etată ca relația cu alți semeni ”sentimentul de respect și
de iubire pe care îl acord celor din jurul meu” (P52) sau ca relație cu alte ființe: ”pentru mine
comportamentul religios înseamnă să respect toate ființele pe care le întâlnesc” (P46) ,
”comportamentul religios înseamnă respectarea tuturor ființelor” (P54) .
Participanții la studiu subliniază importanța respectării unor norme și principii morale :
”un comportament religios trebuie să aibă la bază moralitatea” (P29) . Ideea este întărită prin
reiterarea termenilor sus menționați ” acțiunile pe care o persoană le face și le are, […] trăiește
și se ghidează după principiile Bibliei” (P8) și ”principii morale, moduri de a gândi și de a trăi
proprii unui grup” (P34) . O idee importantă este că, practicarea și repetarea unor
comportamente moral – religioase poate determina și dezvolta la nivelul individului a unor
concepții și valori pe care acele comportamente se bazează, ordinea fiind
comportament →trăire: ”manifestările (religioase) sădesc în indivizii care aparțin respectivului
cult, un set de valori […] adesea asociate valorilor morale […] mi-a insuflat valorile și virtuțile
esențiale ” (P31) . În concluzie, practicarea și implicarea în anumite comportamente determină
interiorizarea principiilor și valorilor de la care acele comportamente pornesc.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
165
Tema 2. Comportamentul religios ca o serie de atitudini față de Dumnezeu , ca
manifestare e xterioară a ne/ credinței (legătura dintre trăirea interioară și manifestarea
ei exterioară, cu orientare spre relația cu sacrul)
Partic ipanții consideră comportamentul religios ca fiind ”acel tip de comportament prin
care o persoană își exprimă credința față de Dumnezeu” (P14) , ”la modalitatea prin care un
individ are o relație cu Dumnezeu” (P3) , acest comportament având și un caracter profund
personal ”presupune intimitate în relația omului cu divinitatea” (P48) , ”relație sufletească între
sine și putere a divină” (P35) .
Comportamentul religios, devenind în acest caz ”totalitatea metodelor prin care o
persoană își exprimă credința sau necredința” (P45) , ”o manifestare exterioară a credințelor
religioase lăuntrice” (P19). De asemenea, rugăciunea este consi derată că asigură liantul dintre
om și divinitate ”rugăciunea este un mod prin care mă simt mai aproape de Dumnezeu, mă
ajută în momente grele” (P45), dar și ca având capacități terapeutice – rugăciunea ajută ”în
momente aproape de disperare” (P47).
Pentru participanții la studiu, u n comportamen t religios ”presupune o apropier e, o
relație cu Dumnezeu” (P27), dar și implicarea într -o serie de ”acțiuni de tip ritual care îmi
aduc o stare de bine și de comuniune cu Dumnezeu” (P6) . Relația cu Dumnezeu presupune și
asumarea respectării unor reguli ” să încercăm să respectăm cât mai multe din cele zece
porunci etc.” (P27) , ”atât timp cât crezi în Dumnezeu, respecți măcar o parte din reguli” (P23) .
Regulile relației sunt impuse de Dumnezeu și respectate de om ”comportamentul religios se
caracterizează în credința față de Dumnezeu și acceptarea regulilor impuse, […] pentru că tu
chiar crezi” (P11) , regulile dobândind un caracter de legitate ”comportamentul religios
reprezintă urmărirea unei legi nescrise într u formarea morală, fizică și spirituală a unui
individ” (P24) . Accesul la sacru are loc, deci, doar prin respectarea unor condiții,
”comportamentul religios constă în realizarea relației cu Dumnezeu, relație de tip spiritual,
prin rugăciune și respectarea învățăturilor etc.” (P33) dar, se poate realiza și printr -un efort de
voință ”comportamentul religios reprezintă actul voit al unei persoane, spre apropierea de
Dumnezeu” (P28).
Atitudinea față de sacru este subliniată prin repetarea ideii de credință, încredere:
”deținerea unei credințe în divinitate” (P44) , ”încrederea în divinitate”(P50) , ”atitudinea

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
166
fiecărei persoane față de sfera religioasă, gradul de încredere în forța divin ă” (P51) ,
”totalitatea faptelor care fac referire l a credința în Dumnezeu” (P47), ”eu îmi manifest
credința prin aceste comportamente” (P49) , ”comportamentul religios înseamnă gradul de
încredere în forța divină” (P51) , ”este reprezentat de acțiunile pe c are un om le face în raport
cu credința pe care o are” (P7) . Prin intermediul comportamentului religios se realizează
medierea sau in ter-medierea dintre om și sacru.
Statutul de ”bun creștin” este, în acest caz, determinat de raportarea la divinitate și nu
la cultul religios: ”bunul creștin se cunoaște după suflet și doar Dumnezeu poate hotărî cât de
credincios ești” (P23) , ”nu trebuie să te comporți într -un anumit fel ca să fi acceptat de
Dumnezeu, odată ce ai o relație vie cu El, înțelegi cum trebuie să fi și ce trebuie să faci” (P16).
Unii participanți consideră că implicarea într -un comportament religios ar reprezenta o
măsură a credinței: ”comportamentul religios constă în manifestarea credinței în divinitate”
(P44), deși alții consideră că cele două pot fi independente ”mulți oameni merg duminică de
duminică [la biserică ] dar în viața de zi cu zi nu pun în practică ce aud acolo”(P1) .
Comportamentul religios devine sinonim cu credința: ”comportamentul religios se poate
remarca prin credință, mai concr et prin aplicarea acesteia în acte religioase” (P28) ,
”comportamentul religios se manifestă acolo unde există credință” (P13) .
De asemenea, participanții oferă și exemple concrete de comportamente: ”închinarea,
rugăciunea […] reprezintă un simbol, un fa pt individual prin care o persoană are un dialog cu
Dumnezeu” (P55) . Este subliniat caracterul de mijlocire, mediere al comportamentelor
religioase. Prin comportamentele religioase omul încearcă să se apropie de divinitate,
accesează sacrul urmărind condiț iile stabilite de divinitate; aceste condiții dobândesc un
caracter de regula, normă sau legitate, pe care , omul care se dorește un ”bun creștin” le
accesează și le respectă.

Tema 3. Comportamentul religios ca și o serie de atitudini în raport cu Biserica, cultul
religios (orientare față de reprezentări ale cr edinței)
Participanții la studiu raportează , în acest caz , comportamentul religios la reprezentări
ale credinței, precum cultul religios biserica etc. : ”repre zintă atitudinea individului față de
religie și față de lăcașurile destinate Domnului. Aceste concept se referă la modul în care

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
167
percepi religia.” (P26), ”faptele și obiceiurile oamenilor pe care la manifestă față de religia
lor” (P55) , ”comportamentul rel igios se referă la o atitudine umilă și credincioasă în biserică”
(P23) , ”totalitatea manifestărilor , faptelor religioase ale unei persoane, gândurile cu privire la
religie” (P39) .
Aceștia înțeleg prin conceptul de comportament religios orice manifestare religioasă
care se realizează în legătură cu, sau determinat de cultul religios de care aparține:
”comportamentul religios al fiecărui individ este strâns l egat de cultul religios de care [acesta ]
aparține” (P43) . Comportamentele religioase fiind în acest caz , determinate de cultul religios
de apartenență : ”comportamentul religios este acela impus de Biserică” (P16),
”comportamentul religios se referă, în opinia mea, la inițierea și întrețin erea unor practici
recunoscute și adoptate oficial de religia căreia îi aparține un individ” (P29), ”o persoană are
un comportament religios atunci când ține cont de ceea ce spune Biserica” (P32) .
Cultul religios sau religia determină de asemenea statutul de ”bun creștin” sau de ”om
care ține de religie” : ”un bun creștin respectă toate sărbătorile prăznuite de biserică, merge
duminica la slujbă sau cu o seară înaintea cinstirii unui sfânt, merge la hramuri etc..” (P43) .
Persoanele se pot de raport a la imaginea de ”bun creștin” promovată de cultul de apartenență.
Raportarea la o imagine promovată poate determina și influența apariția sentimentului de
apartenență la o comunitate religioasă, la o religie: ”totalitatea manifestărilor și a activităților
efectuate, prin care se ilustrează apartenența la un anumit cult religios” (P31). Practicarea
unor comportamente caracteristice unei comunități religioase, poate duce la apariția și
dezvoltarea unor concepte morale proprii cultului respectiv (comportamen t religios →concepte
morale) : ”aceste manifestări sădesc în indivizii care aparțin de respectivul cult religios, un set
de valori, […] adesea asociate valorilor morale.” (P31) , ”totalitatea, ansamblul de acțiuni pe
care le realizează o persoană și sunt în conformitate cu normele religiei de care ap arține” (P40)
În acest context se poate identifica faptul că participanții au identificat o sursă a
comportamentului religios (educație →comportament religios) : ”ține de educația din familie”
(P26) , ”acest comportament se dobândește în familie” (P37).
Este subliniat și aici, caracterul de mijlocire, mediere al comportamentelor religioase.
Prin comportamentele religioase omul încearcă să se apropie de divinitate, accesează sacrul
prin intermediul reprezentărilor sale – cult religios, biserică, obiecte de cult etc.; ”totalitatea

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
168
comportamentelor și acțiunilor săvârșite prin intermediul bisericii, al obiectelor de cult, cu
scopul de a arăta credința în Dumnezeu” (P38).

Tema 4. Comportamentul religios ca ansamblul acțiunilor de tip ritual cu urmare a
respec tării unor reguli (accentul cade pe manifestările exterioare)
Participanții la studiu consideră comportamentul religios ca lipsit de substanță, ca o
formă fără conținut și oferă argumente și exemple din experiența proprie sau din experiența
altor persoane: ”oamenii tind să adopte practici pe care nu le înțeleg în mod conștient” (P16) .
Acestei tendințe, de a se implica în comportamente religioase doar în mod formal, fără
o susținere emoțională sau spirituală, îi sunt atribuite mai multe motive: nevoia de apartenență
la o comunitate, la o familie ”părinții mei aparțin cultului religios al adventiștilor, motiv pentru
care eu nu mă închin (cu toate că momentan nu aparțin acestui cult), însă nu am făcut asta
niciodată” (P10) ; nevoia de schimbare ”crezând că prin [comportamentul religios] lucruri bune
se vor întâmpla” (P8) ; teama de ceva impla cabil ”oamenii tind să adopte o atitudine de
supunere, de teamă” (P16); obișnuința , rutina ”se fac doar pentru că așa este obiceiul sau
pentru ca așa ni se spune ca este firesc” (P33).
Participanții consideră, deci, comportamentele religioase ca fiind lipsite de
semnificație, iar în consecință nu îi înțeleg rolul , sensul : ”în opinia mea, comportamentul
religios reprezintă doar manifestarea unui individ prin diverse ritualuri religioase , la anumite
date calendaristice”(P9). Lecturarea scrierilor și a tradițiilor religioase în registru binar le
conferă acestora un caracter constrângător și uneori contradictoriu cu trăirile religioase ale
persoanelor. De aici și perspectiva negativă pe care participanții o au asupra practicării
comportamentelor religioas e.
Din perspectiva participanților , comportamentele religioase dobândesc un caracter
superficial , determinat d e caracterul dogmatic al religiei, aspect puternic criticat de unii
participanți : ”există […] oameni constrânși la un astfel de comportament chi ar dacă li se pare
ridicol și lipsit de orice logică” (P9) , deoarece acestea sunt susținute doar de cunoștințe binare
în ceea ce privește sensul lor ”atunci când merg la biserică, să fac pomană tatălui meu decedat,
este pentru mine o risipă de timp și bani” (P1) . Această respingere poate fi și o consecință a

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
169
faptului că unii participanți văd dogmele ca niște constrângeri impuse de tradi ție, nefiind în
concordanță cu nevoile personale ale acestora.
Participanții oferă o teorie personală în ceea ce priveș te sursa anumitor comportamente
religioase și anume credința. În legătură cu acest aspect, credința are rolul de a modela moral o
persoană; în condițiile în care o persoană este capabilă să -și construiască niște principii
morale, atunci nu ar mai avea nevoie de credință (care este considerată doar ca având un
caracte r coercitiv și de control) și deci, nici de expresia acesteia – comportamentul: ”sunt
persoane care nu țin cont de religie și trăiesc după propriile reguli” (P2), ”în opinia mea nu au
nici o utilitate, dar fiecare e liber să creadă ce vrea. Toate aceste co mportamente și ideologii au
rolul de a ghida din punct de vedere moral omul, care nu poate să -și dea seama singur de
aceste lucruri” (P7) .

Acordarea de semnificații propriilor comportamente religioase prin integrarea
”imaginii” sau perspectivei personale asupra acestora. Identificarea și înțelegerea rolului
pe care îl au aceste comportamente
Rolul comportamentelor religioase este, în acest caz, de a dezvolta un sentiment de
apartenență religioasă ”pentru mine, comportamentele religioase ocupă un loc esențial,
deoarece, manifestându -le simt că aparțin unei religii” (P4); adică de a se afla în comuniune
și într -o comunitate, de a aparține cuiva , de a se afla în relație cu celălalt, de a fi împreună
și mai ales de a -și cunoaște identitatea ”totalitatea manifestărilor și activităților […] prin care
se ilustrează apartenența la un cult religios” (P31). Participanții accentuează importanța
mediului de proveniență al individului care este implicat într -un comportament religios;
mediul având o influență asupra inițierii și menținerii unor astfel de comportamente. Rolul
identificat în acest context, se referă la sentimentul de apartenență : ”pentru că am crescut într –
un asemenea med iu, iar atunci când practic aceste lucruri mă mai bine și simt că sunt mai
împăcată” (P32) .
Implicarea în comportamente religioase oferă participanților o mai bună cunoaștere
referitoare la propria religie ”să înțeleg mai bine religia de care aparțin” (P40 ) și de asemenea
oferă un prilej pentru a oferi exemple celorlalți : ”de a -mi arăta credința” (P38).

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
170
Apartene nța la o comunitate, sau la un cult religios poate determina deci
îmbunătățirea imaginii de sine ”mă simt mai împlinită și mă simt o persoană mai bu nă”
(P30) și la dobândirea unei identități ”acest comportament religios are rolul de a ne defini în
întregime personalitatea și modul de a gândi” (P19) , ”de a construi individul din toate punctele
de vedere” (P24) , ”nu trebuie să te comporți într -un anumit fel ca să fi acceptat de Dumnezeu,
odată ce ai o relație vie cu El, înțelegi cum trebuie să fi și ce trebuie să faci” (P16) .
De asemenea, comportamentele religioase au rolul de a asigura și o bună relație cu
sine, prin raportarea la sacru ”dă o liniște sufletească și de a -L avea pe Dumnezeu prezent în
orice moment în viață” (P20), ”simt că sunt împăcată cu mine și cu Dumnezeu” (P32) , ”mă
simt mai împlinită și mă simt o persoană mai bună” (P30) . Schimbarea personală este
posibilă, desigur, prin practicarea comportamentelor religioase ”eu sunt de părere că aceste
comportamente te ajută să ai o altă viziune asupra lumii” (P17). Scopul implicării în anumite
comportamente religioase ar fi deci, dobândirea identității de sine prin creșterea sentimentului
de apartenență ”iubindu -i pe cei din jur” (P15). Participanții formulează o teorie personală în
ceea ce privește relația cu sine, aceasta fiind pusă în legătură condițională de relația cu altul
”prin comportament religios înțeleg și comportamentul pe care îl am cu cei din jurul meu […]
mă face să mă simt o persoană mai bună” (P30), adică cu cât am un comportament pozitiv față
de un altul, cu atât am o relație mai bună cu mine și mă plac mai mult .
Pe lângă relația cu sine , implicarea în comportamente religioase poate determina
identificarea sensului propriei vieții : ”simt că am reușit să mă fac utilă, să aduc un zâmbet
pe fața unui om” (P45), ”joacă rolul unui factor de echilibru în viața mea, […] pentru a duce o
viață c umpătată și sănătoasă” (P31) .
Un alt rol identificat de participanți ar fi acela al dezvoltării dimensiunii spirituale:
”rolul comportamentului religios este de a ne face niște persoane mai credincioase. Fiind mai
credincioase, automat ne simțim mai bine.” (P34) Relația condițională fiind în acest caz între
credință și relația cu sine. Adică, cu cât o persoană are mai multă credință (relația cu sacrul),
cu atât are o relație mai bună cu sine. Rolul comportamentelor religioase este și acela de
dezvoltare a credinței, prin apropierea de Dumnezeu: ”faptul că mergi la biserică, ții post, te
spovedești des, pentru că prin aceste lucruri te apropii de Dumnezeu” (P20) , ”rugăciunea este
un mod de a comunica cu Dumnezeu, este modul în care simt că nu sunt singură ” (P52).

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
171
Un alt aspect important identificat de participanți este referitor la dezvoltarea morală ,
implicarea în comportamente religioase atrage după sine și interiorizarea valorilor morale ale
cultului religios: ”de a face diferența între bine și rău” (P5 ), ”mi-a insuflat valorile și virtuțile
esențiale” (P31) .
Pe lâ ngă dobândirea identității de sine, implicarea în comportamentele religioase
determină și dezvoltarea sau creșterea personală ”un comportament religios te face mai
puternic. Poți deveni mai bun . Ca urmare mai inteligent.” (P15), un comportament religios
contribuie și la ”o dezvoltare mentală și sufletească armonioasă” (P29), prin dezvoltarea unor
principii morale ”a face diferența între bine și rău” (P5), ”făcând aceste lucruri mă ajută zi de
zi să învăț mai bine, să fiu mai bună cu ceilalți” (P55) , ”mă mențin în formă psihică sănătoasă
(calm, activ, plus de încredere în sine), mă relaxează, amuțesc gândurile negative” (P6) . De
asemenea, inițierea și implicarea în comportamente religioase oferă o cazia unor autoevaluări :
”meditație asupra propriei vieți pe ntru a găsi rezolvarea unor probleme” (P53).
Rolul terapeutic al comportamentelor religioase este subliniat prin utilizarea mai
multor verbe: ”te ajută să treci mai ușor peste încercările vieții”(P51), ”să trec peste anumite
momente”(P50), ”simt că mă liniștesc, mă simt mult mai bine, oarecum eliberată de o anumită
povară” (P11) , ”nu văd un anumi t rol, dar recurg la ele când mă găsesc în impas” (P23) , ”de a
mă elibera de anumite gânduri care mă macină” (P38) , ”aduce liniște sufletească” (P39) .
Rolul terapeutic este însoțit de posibilitatea schimbării personale: ”trăiești ca o ființă
nouă, bucurându -te de prezența lui Dumnezeu” (P16), ”îmi va fi mai bine și că viața va căpăta
o altă perspectivă” (P18) , ”a mă elibera de anumite gânduri care mă macină” (P38) .

Identificarea comportamentelor religioase conștientizate și menționate în momentul
realizării studiului
Comportamente religioase cunoscute Comportamente religioase practicate
Rugăciunea – 23 de menționări
Semnul crucii – 8 menționări
Postul – 14 menționări
Intrarea într -o biserică – 28 de menționări
Participarea la slujbele religioase – 12 menționări Rugăciunea – 24 de menționări
Semnul crucii – 5 menționări
Postul – 8 menționări
Intrarea într -o biserică – 18 de menționări
Participarea la slujbele religioase – 6 menționări

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
172
Întrajutorarea – 13 menționări
Meditația – 2 menționări
Spovedania – 9 menționări
Împărtășania – 8 menționări
Acatiste – 2 menționări
Purtarea de obiecte religioase
Pomenirea morților – 3 menționări
Cântecul religios
Cinstirea obiectelor de cult – 4 menționări
Pelerinaj la Sf. Moaște – 3 menționări
Cununia – 2 menționări
Botezul
Înmormântarea – 2 menționări
Purtarea doliului
Respectarea celor 10 porunci
Încercarea de a -i determina pe cei necredincioși
să creadă
Cinstirea sfinților
Existență umilă
Credința Întrajutorarea/ donații – 9 menționări
Meditația
Mărturisirea/ spovedania – 6 menționări
Împărtășania – 3 menționări
Acatiste
Purtarea de obiecte religioase
Pomenirea morților
Lectură religioasă – 2 menționări
Sfaturi
Aprinderea de lumânări – 2 menționări
Cununia
Botezul
Viață cumpătată
Credința

Tabel 5.1. Lista comportamentelor religioase consemnate de participanți

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
173

Figura 5.4. Comportamente religioase cunoscute de participanții la studiu

Participanții au consemnat comportamentele religioase pe car e le cunosc și de care au
fost conștienți în momentul realizării studiului. Comportamentele au fost consemnate prin
raportarea la experiența personală cât și la experiența altora. Dintre comportamentele
religioase, majoritatea participanților au menționat ”intrarea în biserică” sau ”mersul la
biserică” ca și comportament principal, comportament care nu implică în totalitate și
participarea la slujbe. ”Mersul la biserică” implică și o serie de alte comportamente pe care
participanții le -au consemnat, precum meditația, văzută ca o modalitate de autoanaliză , de
căutare a sensului ”meditație asupra propriei vieți” (P53), prin raportarea la sacru. Deci,
Rugăciunea ; 23
Semnul crucii; 8
Postul ; 14
Intrarea într -o biserică ; 28
Participarea la slujbele
religioase ; 12 Întrajutorarea ; 13
Meditația ; 2 Spovedania ; 9 Împărtășania ; 8 Acatiste ; 2 Purtarea de obiecte
religioase; 1 Pomenirea
morților ;
3
Cîntecul religios; 1 Închinarea/ cinstirea
obiectelor de cult ; 4 Moaște ; 3 Cununia ; 2
Botezul; 1 Înmormântarea ; 2
Purtara doliului; 1 Respectarea celor 10 porunci;
1 Încercarea de a -i
determina pe cei
necredincioși să
creadă; 1 Cinstirea
sfinților;
1 Existență
umilă ; 1

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
174
Subiectul se află într -o permanentă comunicare cu Obiectul prin intermediul Terțul ui Ascuns.
Sensul presupunând găsirea coerenței .
Alte comportamente identificate de majoritatea participanților se referă la rugăciune,
post și comportamentele de ajutorare a celorlalți. De menționat este faptul că, participanții au
identificat mai multe comportamente pe care le cunos c, dar au consemnat mai puține
comportamente atunci când s -au referit la cele pe care le practică. Exercițiul consemnării
comportamentelor și mărturisirea preferințelor pentru unele comportamente sau altele, a
determinat un moment de autoreflecție și de au toanaliză, unii participanți abordând chiar o
atitudine critică față de propriile lor comportamente. Autoanaliza a fost fundamentată pe
comparația între comportamentele identificate și menționate și imaginea participanților cu
privire la ceea ce ar trebui să facă „un bun creștin”. Raportarea fiind dublă: odată la imaginea
impusă de comunitate și apoi la propria imagine cu privire la ceea ce înseamnă un ”bun
creștin”.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
175

Figura 5.5. Comportamen te religioase practicate de participanții la studiu

În figura 5.5 se pot observa comportamentele practicate de participanți , la nivel
declarativ . Rugăciunea, este menționat ă de majoritatea participanților , aceștia consemnând că
preferă rugăciunea ”pentru mine rugăciunea, este un mod prin care mă simt mai aproape de
Dumnezeu..” (P45) , ”rugăciunea este mod de a comunica cu Dumnezeu…” (P52) , altor tipuri
de comportament e religioase, precum purtarea obiectelor religioase sau pomenirea morților.
De a semenea ”mersul la biserică” este consemnat ca un tip de comportament preferat de
majoritatea participanților . Alte comportamente identificat e ca fiind practicate, dar cu o
frecvență mai mică sunt: mărturisirea păcatelor ”eu mă spovedesc o dată pe an, de C răciun
(știu că e puțin)…” (P1) , meditația, ca autoanaliză sau lectura religioasă.
Rugăciunea ; 24
Semnul crucii ; 5
Postul ; 8
Intrarea într -o biserică ; 18 Participarea la slujbele
religioase ; 6 Întrajutorarea/ donații ; 9 Meditația; 1
Mărturisirea/ spovedania ; 6 Împărtășania ; 3 Acatiste; 1 Purtarea de obiecte religioase;
1 Pomenirea morților; 1 Lectură religioasă ; 2
Sfaturi; 1 Aprinderea de lumânări ; 2
Cununia; 1 Botezul; 1
Viață cumpătată; 1

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
176
Un fapt interesant este, că atunci când au fost rugați să -și identifice comportamentele
religioase, toți participanții au consemnat în mod spontan , credința ”înainte de toate cred în
Dumnezeu” (P49) , ”încrederea în Dumnezeu mă ajută” (P50) . Aproape toți partici panții
menționând că au credinț ă. Credința fiind identificată de aceștia ca având statutul de
comportament, și fiind privită ca și un concept umbrelă care adăpostește toate semnificațiile
comportamentelor religioase menționate sau nu, sau ca și premisă esențială în abordarea
oricărei relații cu divinitatea.

5.1.5 . Concluzii le studiului
În urma analizei și interpretării datelor, prin intermediul analizei tematice, se pot
distinge 4 teme principale:
1. Comportamentul religios devine un ”stil de viață”, o modalitate de comportare a
unei persoane, ca urmare a influenței învățăturilor de natură religioasă .
Comportamentul r eligios se referă, în acest caz, la:
– o orientare predominant spre sin e, spre altul și spre societate;
– o modalitatea optimă de comportare în societate;
– este definit ca având un caracter permanent, continuu, care nu începe și nu se termină;
– adoptarea unor at itudini prosociale, pozitive;
– comunică informații despre sine , despre propria personalitate ;
– evitarea altor comportamente care ar fi împotriva principiilor morale și împotriva altuia
(altul capătă aici sensul de seamăn sau ființă) ;
– respectarea unor norme ș i principii morale;
– practicarea și repetarea unor comportamente moral – religioase poate determina și
dezvolta la nivelul individului a unor concepții și valori pe care acele comportamente
se bazează, ordinea fiind comportament →trăire, principii, concepții morale;
practicarea și implicarea în anumite comportamente determină interiorizarea
principiilor și valorilor de la care acele comportamente pornesc.

2. Comportamentul religios este considerat ca fiind o serie de atitudini față de
Dumnezeu, ca o manifest are exterioară a ne/ credinței .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
177
Comportamentul religios se referă, în acest caz, la:
– legătura dintre trăirea interioară și manifestarea ei exterioară, cu o rientare spre relația
cu sacrul;
– are un caracter profund personal, intim;
– asigură liantul dintre om și divinitate;
– asumarea respectării unor reguli;
– regulile relației, cu caracter de legitate, sunt impuse de Dumnezeu și respectate de om;
– accesul la sacru are loc doar prin respectarea unor condiții, se poate realiza și printr -un
efort de voință;
– se realiz ează medierea sau inter -medierea dintre om și sacru;
– statutul de ”bun creștin” este determinat de raportarea la divinitate;
– între conceptul de credință sau necredință și comportament religios există o relație de
inter-influență;
– prin comportamentele religi oase omul încearcă să se apropie de divinitate, să acceseze
sacrul urmând condițiile stabilite de divinitate; aceste condiții dobândesc un caracter de
regulă, normă sau legitate, pe care, omul care se dorește un ”bun creștin” le accesează
și le respectă.

3. Comportamentul religios este perceput ca o serie de a titudini în raport cu Biserica sau cultul
religios .
Comportamentul religios se referă, în acest caz, la:
– o orientare faț ă de reprezentări (biserică, cult religios, obiecte de cult) ale credinței;
– orice manifestare religioasă care se realizează în legătură cu, sau este determinată de
cultul religios de care persoana aparține;
– statutul de ”bun creștin”este determinat de cultul religios sau religie
– apariția sentimentului de apartenență la o comunitate religioasă, la o religie;
– practicarea unor comportamente caracteristice unei comunități religioase, poate
determina apariția și dezvoltarea unor concepte morale proprii cultului respectiv
(comportament religios →concepte morale);
– o sursă a comportamentului religios este educația (educație →comportament religios);

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
178
– caracterul de mijlocitor, de mediator al comportamentelor religioase; prin
comportamentele religioase omul încearcă să se apropie de divinitate, accesează sacrul
prin intermediul reprezentărilor sale – cult religios, biserică, obiecte de cult etc..

4. Comportamentul religios este ansamblul acțiunilor de tip ritual prin respectarea unor reguli.
Comportamentul religios se referă, în acest caz, la:
– manifestările exterioare;
– este lipsit de substanță, ca o formă fără conținut;
– implicarea formală în comportamente religioase, fără o susținere emoțională sau
spirituală, presupune existența mai multor motive: nevoia de apartenență la o
comunitate ; nevoia de schimbare ; teama de ceva implacabil; obișnuința , ruti na;
– comportamentele religioase sunt lipsite de semnificație, deoarece acestea nu sunt
susținute de cunoaștere ;
– o sursă a comportamentelor religioase este credința. În legătură cu acest aspect,
credința are rolul de a modela moral o persoană; în condițiile în care o persoană este
capabilă să -și construiască niște principii morale, atunci nu ar mai avea nevoie de
credință (care este considerată doar ca având un caracter coercitiv și de control) și deci,
nici de expresia acesteia – comportamentul.

Acordarea d e semnificații propriilor comportamente religioase prin integrarea
”imaginii” sau perspectivei personale asupra acestora, simultan cu implicarea în practici
religioase.
În ceea ce privește identificarea și înțelegerea rolului pe care îl au aceste
comporta mente , au fost identificate următoarele aspecte:
– de a dezvolta un sentiment de apartenență religioasă, adică de a se afla în comuniune și
într-o comunitate, de a aparține cuiva, de a se afla în relație cu celălalt, de a fi
împreună;
– dobândirea unei identități ;
– implicarea în comportamente religioase oferă participanților o mai bună cunoaștere
referitoare la propria religie;

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
179
– îmbunătățirea imaginii de sine și generarea unei stări de echilibru psihic ;
– asigura și o bună relație cu sine, prin raportarea l a sacru
– schimbarea personală este posibilă, prin oferirea unei alte perspective asupra vieții;
– implicarea în comportamente religioase poate determina identificarea sensului propriei
vieții;
– dezvoltării dimensiunii spirituale – relația condițională fiind în acest caz în tre credință
și relația cu sine, adică, cu c ât o persoană are mai multă credință (relația cu sacrul), cu
atât are o relație mai bună cu sine;
– participanții formulează o teorie personală în ceea ce privește relația cu sine, aceasta
fiind pusă în legătură condițională de relația cu altul, adică, cu cât am un
comportament pozitiv față de un altul, cu atât am o relație mai bună cu mine și mă plac
mai mult;
– de dezvoltare a credinț ei, prin consolidarea legăturii cu Dumnezeu și cu cei dragi care
au decedat;
– dezvoltare morală prin interiorizarea valorilo r morale ale cultului religios;
– dezvoltarea sau creșterea personală ;
– oferă ocazia unor autoevaluări;
– rolul terapeutic al comportamentelor religioase prin depășirea situațiilor dificile și de
eliberare s ufletească prin convorbirea cu Dumnezeu

5.2. Înțelegerea comportamentului religios ca Terț
Ternarul {obiectivitate – subiectivitate – complexitate } a stat la baza realizării
prezentului studiu. Caracterul obiectiv este prezent la nivelul comportamentelor vizibile, al
faptelor, al gesturilor, iar caracterul subiectiv este la nivelul trăirilor , emoțiilor, sentimentelor.
Întâlnirea faptelor, al gesturilor cu trăirile se realiz ează la nivelul cuvânt ului, așa cum
întâlnirea obiectivității și subiectivității se poate realiza la nivelul complexității. Cuvântul
poate fi expresia , reprezentarea faptelor cât și a sentimentelor.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
180
Complexitate
Cuvânt

Obiectivitate Subiectivitate
fapte, gesturi trăiri, sentimente

Figura 5.4. Ternarul Obiectivitate – Subiectivitate – Complexitate

5.2.1 Obiectivele cercet ării
Prezentul studiu are un scop explicativ , adică de a înțelege comportamentel e religioase,
ca expresie a trei verbe: a spune, a face și a simți. Studiul pleacă de la întreb ările: Este
comportamentul religios manifestarea unor stări, trăiri interioare, sau este doar o manifestare
fără substanță? Care este ”sursa” comportamentelor religioase? Studiul face referire la
identificarea relației, legăturii dintre trăirile interne și mani festarea lor exterioară la relația
dintre corp și psihic, dintre corpul psihic și corpul fizic; având în vedere că studiul se referă la
comportamentele religioase intervine și un al treilea termen – sacrul. Legătura dintre corpul
fizic și corpul psihic est e mediată de corpul spiritual {corp fizic – corp psihic – corp spiritual} .

5.2.2 Participan ții

La acest studiu au participat un num ăr de 2 3 de persoane. Participan ții sunt studen ți la
Facultatea de Litere și Științe din cadrul Universit ății Petrol și Gaze din Ploiești și au vârste
cuprinse între 19 și 25 ani. În vederea realizării studiului au fost solicitați un număr mai mare

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
181
de participanți, dar au fost luați în considerare doar cei care au redactat eseul. Înaintea
demersului investigativ s-a stabilit o relație de încredere cu participanții, prin intermediul
interacțiunilor deschise și oneste. Aceștia au fost informați asupra cercetării, asupra scopului ei
cât și cu privire la finalitatea datelor furnizate de aceștia. De asemenea, participa nții au avut
opțiunea de a se retrage în orice moment al cercetării. Participanții au fost asigurați de
protejarea identității prin garantarea anonimatului. To ți participan ții au luat parte la studiu pe
baza de voluntariat.

5.2.3 Procedura
Participanții au fost solicitați să reflectez e și să realizeze un eseu plecând de la
cuvintele ”cuvânt, gest, trăire religioasă”. Pentru a crește implicarea acestora în realizarea
eseului , li s-a lăsat la dispoziție o perioadă determinată, dar mai lungă, cuprinsă între două
săptămâni și o lună . Eseurile putând fi înmânate direct cercetătorului sau trimise pe mail.

5.2.4 Rezultatele studiului

Datele obținute au fost prelucrate și interpretate prin intermediul analizei tematice.
Eseurile au fost analizate și de către alți participanți, având grij ă ca fiecare participant să
analizele alt eseu, decât cel propriu. Acest fapt a generat o s ubiectivitate multiplă .
Subiectivitatea textului, a cercetătorului, cât și subiectivitatea participanților deveniți
cercetători a determinat creșterea provocării hermeneutice și dialectice: față de textul eseului,
față de participanții colaboratori și față de propria înțelegere . Urmând pașii analizei tematice
au fost stabilite următoar ele teme.
– Cuvântul, gestu l, trăirea religioasă sunt expresii ale credinței
– Viața religioasă este o nevoie existențială, de sens
– Credința este o modalitate de mo delare a realității
– Cuvântul, gestul, trăirea religioasă asigură legătură cu divinul
– Viața religioasă ca valoare individu ală
– Credința ca aspect esențial al existenței
– Unitatea dintre c uvânt , gest, trăire religioasă

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
182

Tema 1. Cuvântul, gestul, trăirea religioasă sunt expresii ale credinței
Din perspectiva participanților la studiu , actul de credință are ca indicatori: gestul,
cuvântul și trăirea religioasă, ultimul înțeles ca vibrație interioară: ”gesturile, cuvintele, trăirile
religioase, toate acestea se referă exclusiv la credi nța fiecăruia dintre noi” (P21); ”omul își
manifestă credința prin diverse modalități : prin rugăci une […], prin post, […], prin fapte bune”
(P13)
Participanții oferă o definiție a credinței, ca fiind o concepție asupra lui Dumnezeu, un
set de convingeri bazat pe idei puternic înrădăcinate, susținute afectiv , etic și comportamental ,
cu influență asupra devenirii personalității : ”credința nu se bazează numai pe concepții asupra
lui Dumnezeu, ci pe emoții și acțiuni în legătură cu acesta” (P18) ; ”credința, fiind un element
al conștiinței, reprezintă un tot complex”. (P2)
Sura trăiril or religioase este una interioară și evidențiază perspectiva asupra credinței:
”deși pornesc din interior, trăirile religioase se manifestă la exterior prin g esturile, cuvintele și
faptele noastre. Tot ceea ce facem trădează de fapt modul în care gândim, î n care percepem
credința” (P18)
Trăirea religioasă are un dublu aspect, de alegere conștientă a omului în concordanță cu
setul său de convingeri și, al doilea aspect ține de condițiile sacrului ” eu cred că termenul de
«trăire religioasă » semnifică comportament religios, gândire religioasă, credință. Adică s ă
trăim după poruncile lui Dumnezeu și să facem voia Lui.” (P7)

Tema 2. Viața religioasă este o nevoie existențială, o nevoie de sens
Omul religios, omul total , omul complet se află la intersecția dintre spiritual și
material : trebuie ”să existe un echilibru între material și spiritual” (P2) . O viață religioasă este
determinată de nevoia de sens a omului ”viața religioasă este deosebit de importantă, o nevoie
existențială, fără de care nu aș mai putea fi la fel” (P2).
Participanții identifică o caracteristică esențială a omului și anume, nevoia de sacru: ”A
simți religios este o nevoie a spiritului, la fel cum a mânca este o necesitate a trupului” (P4);
”încă de la începutul existenței s ale, omul a simțit nevoia să creadă în ceva […] din această
nevoie a omului de a crede într -o forță superioară, divină s -a născut religia ” (P20) .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
183
Credința este percepută ca un dat ontologic, ca o capacitate unică de relație personală cu
Dumnezeu: ”încă de a începutul omenirii, omul a avut nevoia de crede în ceva pentru a se
simți ocrotit și protejat.” (P22); ” nu neg că nu ar exista CEVA care ne ajută la nevoie, dar
acest ajutor consider că se naște tot în ființa noastră, din puterea credinței” (P4); ”î n primul
rând, religia apare ca o expresie a nevoilor oamenilor de a -și găsi o anumită stabilitate în lume
și de a accentua credința acestora în Dumnezeu” (P8); ”fiecare om, independent de concepția
sa despre lume, are o credință, el crede în ceva anume” ( P10).
Credința se caracterizează prin prezența îndoielii, care poate fi temperată de nevoia de
sens: ”cred în Dumnezeu în măsura în care crede un om care, din când în când, fără să vrea, Îi
mai pune la îndoială existența” (P20) ; ”sunt convinsă că orice om are un grad de îndoială în
ceea ce privește credința și Dumnezeu. Pot spune că de foarte multe ori mi -am pus și eu astfel
de întrebări, dar cu toate acestea am încercat să trec peste așa -zisele ispite și mă gândesc că
toate au fost făcute cu un scop.” (P22 )
Participanții fac referire la credință ca la un act conștient, voit, decizional: ”credința se
află în suflet și mai ales în gând” (P6)

Tema 3. Credința este o modalitate de modelare a realității
Participanții se referă la credință ca la modalitatea optimă de percepere, transformare și
modelare a realității: ”credința în Dumnezeu, este unicul lucru care ne poate ajuta să depășim
orice obstacol” (P14) ; ”atunci când te rogi cu credință, și chiar îți dorești să se întâmple un
lucru, acel lucru de obicei se întâmplă” (P15) . Credința devină o grilă de int erpretare a
realității ”modalitățile diferite de percepere ale aceleași realități” (P18) .
Prin credință omul poate transcende realitatea cotidiană: ”gândul nostru poate pătrunde
și în c ele mai îndepărtate colțuri și poate depăși barierele lumii terestre” (P14) ; ”întreaga
societate se află într -un declin care poate fi oprit doar prin rugăciune și cu ajutorul lui
Dumnezeu” (P17) ; ”ne aflăm într -o situație de criză, dar nu una financiară, c i morală,
religioasă; Nu putem deveni peste noapte creștini exemplari, însă trebuie sa existe un start […]
măcar vom construi o lume mai bună” (P5) .
Modalitățile prin care se poate modela realitatea sunt determinate de inițiativa omului,
prin gând, cuvânt, gest , emoție : ”cuvântul, cât și gestul și comportamentul religios sunt factori

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
184
importanți care pot modela societatea actuală” (P1); ”fiecare gest, fiecare cuvânt religios poate
declanșa o serie de gânduri și simțiri care pot duce la schimbare” (P17 ).

Tema 4. Cuvântul, gestul, trăirea religioasă asigură legătur a cu divinul
Faptele omului ”gesturile, sentimentele și trăirile oamenilor sunt strâns legate de relația
lor cu Dumnezeu” (P8). Prin intermediul cuvântului , gesturilor și a trăirilor de natură
religioasă , omul întră în tr-o relație de comunicare cu natura sau cu divinitatea : ”înaintea
cuvântului, gândurile au fost exprimate prin intermediul gesturilor, sunetelor și vibrației
interioare, conturându -se un limbaj universal. Se spune că –mișcarea trupului este vocea
sufletului –, de aceea toate gesturile noastre arată relația noastră cu mediul înconjurător. Dar
știm că acest mediu și lumea în care trăim au fost create de Dumnezeu, de aceea, orice gest al
nostru are legătură cu divinitatea.” (P12).
Participanții sesizată p ermanența și constanța relației cu sacrul ”prin (închinare) ca gest
actualizăm și respectăm relația cu divinitatea în orice moment”. (P12) ; omul se află deci, într -o
permane ntă raportare la sacru ”în căutarea energiei și actualizării relației cu divinitatea folosim
cuvântul […]; acesta transpune, cel mai simplu emoția umană” (P12).
Participanții se raportează la viața religioasă ca la ansamblu de gesturi, cuvinte și trăiri
care pune premisele comunicării cu Dumnezeu: ”gesturile făcute de noi, cuvintel e rostite și
trăirea religioasă ” (P14) , ”eu, prin trăire religioasă înțeleg acea comuniune pe care o avem cu
Dumnezeu, acele momente când Îl simțim aproape” (P17).
Făcând referir e la cuvânt, participanții au identificat o triplă identitate : cuvântul omului
către Dumnezeu: ”cuvântul reprezintă gândurile noastre exprimate prin rugăciuni” (P14) ;
cuvântul lui Dumnezeu către om: ”El ne -a învățat puterea cuvântului […] când a săvârșit
numeroase minuni”(P12) , ”El ne -a dăruit cuvintele vieții veșnice, cuvinte pline de har și de
mângâiere” (P23) ; cuvântul omului către om prin raportare la sacru: ”un comportament în sens
creștinesc este oferit de oamenii de la țară, care obișnuiesc să se s alute rostind cuvintele –
Doamne ajută –. Dincolo de simplitatea lor cuvintele invocă numele lui Dumnezeu, […]. E o
recunoaștere a atotputerniciei lui Dumnezeu, dar, în același timp și o cerere de ajutor pentru
viața de toate zilele. Acest salut înglobeaz ă în el o trăire […] autentică, dar și o rugăciune

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
185
tainică către Tatăl Ceresc, pentru cei doi care se întâlnesc, cât și pentru întreaga lume. Exprimă
relația directă a omului cu Dumnezeu.” (P21).
De asemenea cuvântul dobândește și un s ens antagonic – ”cuvântul este cel care leagă prietenii
între oameni sau poate să aducă ură și dezbinare” (P23) .
Prin intermediul rugăciunii, ca și cuvâ nt, gest și trăire se inițiază comunicarea cu
divinitatea: ”atunci când ne rugăm suntem mai aproape de Dumnezeu, iar su fletul nostru se
înalță” (P14)

Tema 5. Viața religioasă ca valoare individuală
Viața religioasă capătă valențe individuale, personale, depășind viața religioasă a
comunității: ”fiecare are propria credință și fiecare face ceea ce crede și ceea ce simte în
legătură cu Dumnezeu” (P15) ; fiecare persoană rezonează diferit la experiența cu sacrul
”trăirea religioasă există în interiorul oricărei ființe vii care respiră, căreia îi bate inima și, se
manifestă diferit în funcție de religie, credința [fiind] individuală și [reprezentând] modul
individual de exteriorizare a trăirilor și crezurilor interioare” (P9).
Viața religioasă ”este un element subiectiv […] ca valoare individuală, subiectivă,
proprie fiecărei ființe”(P16) . Devine raportarea conștientă și liberă a omului la divinitate:
”fiecare persoană alege să -și exprime sentimentele și convin gerile în stilul propriu” (P18);
”Adevărata credință […] este efortul omului de a -L cunoaște pe Dumnezeu, […] lucru realizat
prin gesturi, cuvinte și trăiri religioase.” (P21)
Omul religios este caracterizat prin atitudinea deschisă de acceptare a științei: ”sunt un
om religios, dar în felul meu propriu și personal. Pentru mine religia înseamnă a fi deschis la
minte, nu încuiat , să accept știința, nu să o resp ing” (P20) .
Comunitatea este cea care oferă o identitate, un sentiment de apartenență, dar în același
timp în ca drul acesteia se dezvoltă un proces de individuați e ” să fim uniți , dar în același timp
să fim diferiți în felul nostru. Comportamentul religios diferă de la individ la individ și se
manifestă mai mult sau mai puțin” (P11) . Comunitatea oferă mod ele de comportamente
religioase, iar în interiorul ei, fiecare persoană are capacitatea de a se expr ima în mod diferit:
”vizibile mai mult sau mai puțin, [gesturile, cuvintele și trăirile religioase] fac parte din viața
tuturor oamenilor, redând modalități le diferite de percepere ale aceleași realități” (P18)

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
186

Tema 6. Credința ca aspect esențial al existenței
Participanții își reprezintă credința ca și o componentă naturală, centrală: ”din punctul
meu e vedere, credința este cel mai important aspect al existenței noastre […] ne coordonează
pașii în complicatul labirint al vieții” (P18) ; credința devenind o atitudine existențială cu un
puternic rol de orientare , ce are la bază nevoia de sens: ”credința religioasă a fost și este un
factor social și etnic extrem de important, […] are un rol major în formarea morală a
personalității, în îndemnarea individului și colectivității să adere la un ansamblu de acțiuni și
valori ; care să ducă la respectarea celorlalți în aceeași măsură în care se respectă pe sine”
(P21).
Relația cu Dumnezeu este înțele asă ca o relație existențială ”toate aceste lucruri sunt firești în
existența oamenilor , sau cel puțin așa ar trebui să fie” (P22).

Tema 7. Unitatea dintre cuvânt, gest și trăire
Participanții identifică unitatea comportamentului religios ”tot ceea ce facem și credem
trebuie să fie din suflet, nu […] doar de ochii lumii sau pentru că așa am fost învățați” (P15) .
Incongruența acestor tipuri de comportamente, determină un comportament religios
fals, superficial, lipsit de substanță: ”ajungem așadar la profunzimea și sinceritatea acestor
comportamente religioase, precum și la contradicția dintre –a spune – și – a fac e – sau dintre –
a spune – și a –simți – cu adevărat”(P16); așadar un comportament lipsit de autenticitate este
determinat de incongruența dintre gest, cuvânt și trăire. În cazul în care un singur aspect este
contradictoriu celorlalte două, atunci întregul comportament este compromis: ”ideea de post
rămâne la un nivel superficial, dacă ființa umană se rezumă doar de la abținerea de la anumite
tipuri de mâncare și atât.” (P16)
Pe lâ ngă congruență, p articipanții pledează pentru ideea de echilibru și constanță în
comportamentul religios: ”Ceea ce ar trebui să facă fiecare […] este să găsească acel echilibru,
dar mai ales constanță între gestul, cuvântul și trăirea religioasă ” (P16) ; ”unii oameni
săvârșesc multe f apte crezând că așa își manifestă credința, fără a ține cont de vorbele pe care
le spun. De mult ori faptele contrazic vorbele și invers. De aceea sunt de părere că ar trebui să
existe un echilibru între gest și cuvânt” (P11) .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
187
Gesturile, cuvintele câ t și t răirile, deși complementare, reprezintă un tot unitar, prin
intermediul cărora omul accesează relația cu Dumnezeu: ”gesturile, cuvintele și trăirile
religioase sunt părți componente și complementare ale ace luiași complex numit credință”
(P18) ; ”omul, prin gesturi își manifestă trăirea sa […] trăirea religioasă se săvârșește prin
gesturi și de multe ori cu ajutorul cuvântului” (P23); ”consider că toate cele trei noțiuni –gest,
cuvânt, trăire – se leagă între ele, deoarece prin cuvinte ne explicăm gesturile , iar acestea
exemplifică o trăire interioară a noastră” (P3); ”atât gesturile cât și cuvintele sunt la fel de
importante iar acestea constituie trăirea religioasă a fiecărui credincios” (P11).
Între cele trei aspecte ale comportamentului există o relație de interinfluență, de
complementaritate: ”Gestul este la fel de important ca și cuvântul […] amândouă sunt strâns
legate între ele. De altfel, gestul î ntărește puterea cuvântului, crescându -i credibilitatea” (P1) ;
”trăirea religioasă este un rezultat afectiv emoțional, al rugăciunii, ce se realizează prin
intermediul cuvântului și gesturilor (închinatul, anumite ritualuri din Biserică, etc.). ” (P4)
În credință ”totul este viață, trăire, iar cu vântul metamorfozează gândul, apoi gesturile sunt
cele care oferă expresivitate vorbirii și exprimă sentimente, gestul metamorfozează într -o
oarecare măsură atât gândul cât și cuvântul. Gestul îmbracă cuvântul, îi dă expresivitate și o
importanță mai mare. Toate acestea au ca punct de plecare trăirea, trăirile noastre interioare,
trăirile profunde” (P10) ; ” Se spune că puterea cuvintelor este infinită, însă există o legătură
între cuvinte, gesturi și credință” (P8).

5.2.5. Concluzii le studiului
În urma an alizei și interpretării datelor, prin intermediul analizei tematice, se pot
distinge 7 teme principale:

Tema 1. Cuvântul, gestul, trăirea religioasă sunt expresii ale credinței.
– actul de credință are ca indicatori: gestul, cuvântul și trăirea religioasă, ultimul înțeles
ca vibrație interioară;
– participanții identifică o definiție a credinței, ca fiind o concepție asupra lui Dumnezeu,
ca și set de convingeri bazat pe idei puternic înrădăcinate, susținute afectiv, etic și
comportamental, cu influență asupra devenirii personalității ;

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
188
– sursa trăirilor religioase este una interioară și evidențiază perspectiva asupra credinței;
– trăirea religioasă are un dublu aspect, de alegere conștientă a omului în concordanță cu
setul său de convingeri și, al doilea aspect țin e de condițiile sacrului.

Tema 2. Viața religioasă , credința este o nevoie existențială, o nevoie de sens.
– credința este determinată de nevoia de sens a omului;
– participanții identifică o caracteristică esențială a omului și anume, nevoia de sacru;
– credin ța este percepută ca un dat ontologic, ca o capacitate unică de relație personală
cu Dumnezeu;
– omul religios, omul total, omul complet se află la intersecția dintre spiritual și material ;

Omul total

Omul spiritual Omul material

Figura 5.5. Omul religios

– credința se caracterizează prin prezența îndoielii, care poate fi temperată de nevoia de
sens; credința devenind dăruitoare de sens.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
189
credința

certitudine îndoială

Figura 5.6. Credința este certitudine și îndoială

– participanții fac referire la credință ca la un act conștient, voit, decizional.

Tema 3. Credința este o modalitate de modelare a realității
– participanții se referă la credință ca la modalitatea optimă de percepere, transformare și
modelare a realității;
– credința devină o grilă de interpretare a realității ;
– prin credință omul poate transcende realitatea cotidiană;
– modalitățile prin care se poate modela realitatea sunt determinate de inițiativa , voința
omului, prin gând, cuvânt, gest, emoție.

Tema 4. Cuvântul, gestul, trăirea religioasă asigură legătura cu divinul
– prin intermediul cuvântului , gesturilor și a trăirilor de natură religioasă , omul întră într –
o relație de comunicare cu natura sau cu divinitatea;
– participanții sesizată permanența și constanța relației cu sacrul; omul se află deci, într -o
permanentă raportare la sacru;
– participanții se raportează la viața religioasă ca la ansamblu de gesturi, cuvinte și trăiri
care pune premisele comuni cării cu Dumnezeu:
– prin intermediul rugăciunii, ca și cuvânt, gest și trăire se inițiază comunicarea cu
divinitatea ;

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
190
– făcând referire la cuvânt, participanții au identificat o triplă identitate: cuvântul omului
către Dumnezeu; cuvântul lui Dumnezeu către o m; cuvântul omului către om prin
raportare la sacru; de asemenea, cuvântul dobândește și un sens antagonic – de
apropiere sau de îndepărtare.

Sacru

om religios om religios

Figura 5.7. Credința ca mediator a relațiilor interumane

Tema 5. Viața religioasă ca valoare individuală
– viața religioasă capătă valențe individuale, personale, depășind viața religioasă a
comunității; fiecare persoană rezonează diferit la experiența cu sacrul
– viața religioasă este un element subiectiv , devenind raportarea conștientă și liberă a
omului la divinitate;
– comunitatea este cea care oferă o identitate, un sentiment de apartenență, dar în același
timp în cadrul acesteia se dezvoltă un proces de individuație;
– comunitate a oferă modele de comportamente religioase, iar în interiorul ei, fiecare
persoană are capacitatea de a se exprima în mod diferit;
– omul religios este caracterizat prin atitudinea deschisă de acceptare a științei .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
191
omul total

religie știință

Figura 5.8. Omul total are o atitudine deschisă față de știință și religie

Tema 6. Credința ca aspect esențial al existenței
– participanții își reprezintă credința ca și o componentă naturală, centrală ;
– credința devenind o atitudine existențială cu un puternic rol de orientare, ce are la bază
nevoia de sens ;
– relația cu Dumnezeu este înțeleasă ca o relație existențială.

Tema 7. Unitatea dintre cuvânt, gest și trăire
– participanții identifică unitatea comportamentului religios;
– între cele trei aspecte ale comportamentului există o relație de interinfluență, de
complementaritate;
– incongruența acestor tipuri de comportamente, determină un comportament religios
fals, superficial, lipsit de substanță; așadar un comportament lipsit de autenticitate este
determinat de incongruenț a dintre gest, cuvânt și trăire; în cazul în care un singur
aspect este contradictoriu celorlalte două, atunci întregul comportament este
compromis;
– pe lângă congruență, participanții pledează pentru ideea de echilibru și constanță în
comportamentul religios:
– gesturile, cuvintele cât și trăirile, deși complementare, reprezintă un tot unitar, prin
intermediul cărora omul accesează relația cu Dumnezeu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
192

Cuvânt Cuvânt

Gest Trăire Gest Trăire

Comportament religios unitar Comportament religios ne-unitar

Figura 5.9. Unitatea dintre gest, cuvânt și trăire religioasă

5.3. Identificarea comportamentelor religioase
Prin intermediul acestui studiu s -a urmărit identificarea integrării comportamentelor
religioase în contextul vieții cotidiene , cât și tră irile și gândurile asociate diferit elor
comportamente, adică integrarea comportamentelor religioase în sistemul de personalitate.
Autoobservația, a stat la baza elaborării acestui studiu. Imersia observatorului în ace eași
situație cu cea pe care o va observ ă cât și dubla sa postură de obiect și subiect al investigației,
va favoriza o înțelegere mai profundă a lumii cercetate.

5.3.1. Obiectivele cercetării
Acest studiu are un scop descriptiv și anume identificarea modalității de integr are a
comportamentelor religioase în contextul vieții cotidiene. Întreb ările la care studiul a încercat
să răspundă sunt: Sunt comportamentele religioase integrate în viața omului modern? În ce
modalitate sunt integrate aceste comportamente în sistemul de personalitate ?
Opțiunea pentru observația calitativă a fost susținută de necesitatea identificării
comportamentelor religioase în contextul lor natural; aceste comportamente putând fi
considerate ca ținând de un subiect delicat, despre care oamenii nu vorbesc deschis; de

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
193
asemenea comportamentele religioase fiind puternic integrate în viața participanților, încât ele
pot deveni comportamente obișnuite, pe care aceștia le adoptă fără să conștientizeze neapăr at
ce fac, cum fac și de ce fac.

5.3.2. Participanții

La acest studiu au participat un num ăr de 1 3 de persoane. Participan ții sunt studen ți la
Facultatea de Litere și Științe din cadrul Universit ății Petrol și Gaze din Ploiești, au vârste
cuprinse între 19 și 25 ani și aparțin genului feminin. În ceea ce prive ște afilierea religioas ă,
toți participan ții la studiu s -au declarat a fi cre știni ortodoc și. Înaintea demersului investigativ
s-a stabilit o relație de încredere cu participanții, prin intermediul interacțiunilor deschise și
oneste. Aceștia au fost informați asupra cercetării, asupra scopului ei cât și cu privire la
finalitatea datelor furnizate de aceștia. De aseme nea, participanții au avut opți unea de a se
retrage în orice moment al cercetării. Participanții au fost asigurați de protejarea identității prin
garantarea anonimatului. To ți participan ții au luat parte la studiu pe baz a de voluntariat.

5.3.3. Procedura
Participanții au avut ca sarcină de a completa o fișă de autoobservație (Anexa nr.) ca
modalitate de înregistrare a propriilor gânduri, emoții ș i comportamente. Comportamentele
religioase monitorizate, au fost stabilite de către participanți în funcție de propria înțelegere a
ceea ce reprezintă comportamentul religios. De asemenea, p articipanții au fost rugați să noteze
gândurile și emoțiile asociate comportamentelor religioase. Monitorizarea s -a des fășurat pe o
perioadă de aproximativ două săptămâni , la alegerea participantului . Participanților li s -a oferit
libertatea de a alege data inițierii a utomonitorizării, pentru a crește sentimentul de control
asupra procesului de automonitorizare cât și a nivelului de implicare în studiu. În acest context
a fost esențială reflexivita tea. Acest concept face referire la capacitatea participantului –
cercetă tor de a se observa pe sine și de a formula judecăți. Studiul s -a încheiat cu interpretarea
personală oferită de participanți asupra comportamentelor avute pe perioad a de timp
determinată. Autoobservația a fost urmată de un interviu, pentru a completa informațiile

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
194
experienței personale. O altă întâlnire a fost deci necesară pentru realizarea interviului
individual. Trebuie precizat faptul că studiul a avut loc în perioada postului Crăciunulu i.

5.3.4. Rezultatele studiului
Comportamentele religioase autoobservate și notate de participanți sunt prezentate în
tabelurile de mai jos :

1. Rugăciunea personală

Gândurile asociate cu rugăciunea Emoțiile asociate cu rugăciunea
Mărire, preaslăvire, mulțumire ”mulțumesc pentru
această zi”, ”mulțumesc pentru vacanță”,
”mulțumesc pentru reuniune”, nevoie de ajutor, de
îndrumare, de apropiere de Dumnezeu, de protecție,
conștientizarea propriilor limite , speranță, regret,
”îmi transmite o stare de bine , ceea ce confirmă
prezența lui Dumnezeu” (P4), alungarea gândurilor
negre, atitudine reflexivă față de propria persoană,
atitudine autoevaluativă ”am greșit față de cineva și
mi-a fost teamă” (P12), ”îmi este teamă de
verificarea la latină” (P12), ”am o f amilie
minunată” (P12), nevoia asumării de riscuri Pace, calm, liniște, stare de bine, tristețe,
siguranță, credință, încredere, bunătate,
fericire, smerenie, bucurie, supunere,
pioșenie, vinovăție, entuziasm, ”sentimentul
că cineva are grijă de mine” (P6) , mă simt
binecuvântată, îngrijorare pentru ceilalți,
optimism, indispoziție, încântare, frică,
”stare de incandescență” (P9), ”moleșeală
sufletească” (P9), deznădejde, dragoste,
eliberare, neliniște, melancolie, împlinire,
ușurare

2. Închinarea / Mătanie
Participanții au asociat închinarea cu rugăciunea și din acest motiv cele două
comportamente au fost notate împreună de către majoritatea participanților. Cinci particip anți
au ales sa noteze separat î nchinarea și rugăciunea, atribuindu -i primei al te gânduri și emoții.
Ați participanți nu au notat închinarea, deși au realizat acest comportament. În urma
interviului am identificat, că deși s -au închinat , au omis să puncteze acest lucru, tocmai pentru

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
195
că închinarea este puternic asociată cu rugăciunea . Tomai acesta este motivul pentru care
gândurile și emoțiile identificate sunt similare cu cele care apar în cazul rugăciunii.
Un participant a menționat mătania ca și comportament religios, care presupune un
”dialog profund cu Dumnezeu” (P10) și ”demonst rează implicarea în rugăciune” (P10).

Gândurile asociate cu închinarea Emoțiile asociate cu închinarea
Pioșenie – ”gândul că sunt mică în fața Sa” (P1),
”protecție în drum spre destinație” (P8), de
speranță , ”mulțumesc că sunt sănătoasă” (P12), ”Te
rog să ai grijă de mine” (P12), ”așa e bine” (P13) Smerenie, ”sentimentul că cineva ar grijă de
mine” (P6), liniște, siguranță, bucurie ,
fericire, încredere

3. Participarea la slujbă/ maslu/ înmormântare

Gândurile asociate cu participarea la slujbe Emoțiile asociate cu participarea la slujbe
De reflectare, de mărire și ascultarea învățăturilor,
apropiere față de Dumnezeu, supunere, gânduri
legate de efemeritatea vieții, ”primesc învățătura
din cuvântul lui Dumnezeu” (P9), ”prietena mea cu
care merg mereu la biserică e acum supărată și nu
știu cum să o ajut” (P12), ”e o slujbă foarte
puternică, folositoare” (P13) bucurie, pioșenie, smerenie , liniște și pace,
tristețe, inferioritate , entuziasm, îngrijorare,
dragoste, neliniște , ușurare , ”lepădare de
grijile lumești” (P10)

4. Post
Având în vedere faptul că studiul s -a desfășurat în timpul Postului Nașterii Domnului,
mulți participanți au postit. De asemenea, ca și în cazul închinării, acest comportament a fost
asociat cu alte, iar consecința acestui fapt a fost că unii participanți au omis să menționeze .
Șapte participanți au notat ca au postit. Din interviul ulterior a rezultat că au mai postit și alți
trei participanți.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
196
Gândurile participanților în legătură cu Postul sunt de purificare, necesitatea de a se
”curăța” (P13), ceea ce determină sentimente de liniște; ”uneori simțeam nevoia să mă
liniștesc, alteori să fiu mai aproape de Dumnezeu prin post” (P7).

5. Spovedania și Împărtășania
Atât Spovedania și Împărtășania au fost asociate cu alte comportamente , precum
Postul, închinarea sau rugăciunea. De asemenea, gândurile și emoțiile asociate acestor două
comportamente sunt aceleași ca în cazul postului , emoția menționată frecvent fiind cea de
”eliberare”.

6. Pelerinaj
Pelerinajul al locuri sfi nte a fost menționat de către un singur participant la studiu cu
mențiunea că în urma acestui lucru se simte ”puternic încărcată emoțional” (P2).

7. Comportamente de ajutarea aproapelui / milostenia/ don ații

Gândurile asociate Emoțiile asociate
Dorinț a de întrajutorare,”cineva se va bucura” (P1),
”am putut să ajut și eu pe cineva” (P6), ”aveau
nevoie” (P13), ”oricine ar trebui să face așa ceva”
(P13) Bucurie , bucurie amestecată cu tristețe, milă

Participanții consideră că implicarea în comportamente de sprijinire a altora, este un
indicator a calităților sufletești ”arată sufletul curat” (P10) și generează o stare de bine ”mulți
oameni au nevoie de ajutor și mă bucur că am putut să aduc un zâmbet pe fața cuiva” (P6).

5.3.5. Concluziile studiului

Cele mai frecvente comportamente religioase notate sunt rugăciunea, închi narea și
participarea la slujbe. De asemenea unele dintre comportamentele practicate nu au fost

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
197
identificate și notate, sau nu au fost notate în permanență , deși au fost practicate, deoarece
multe făceau parte dintr -o rutină zilnică a participanților. Referitor la frecvența
comportamentelor identificate, unii participanți au menționat că acestea reprezintă parte
integrantă a activităților lor zilnice, de pil dă rugăciunea sau închinarea. Aceste comportamente
fiind puternic interiorizate, s-au transformat în acte firești, asupra cărora participanții nu -și mai
îndreptau atenția.
Faptul că unele dintre comportamente nu au fost menționate se datorează și
complexi tății comportamentelor, acestea neputând fi ”rupte”, de pildă rugăciunea este însoțită
de gestul închinării, cele două completându -se reciproc și oferindu -și profunzime.
Referitor la contextul în care apar aceste comportamente, sau la factorii care stau l a
baza acestor comportamente, participanții au introdus repere legate de :
– locul în care se aflau : ”trecerea pe lângă o biserică” (P1); ”acasă, la biserică, la
mănăstire sau în drum spre munte” (P8), ”oriunde” (P10), ”la înmormântare” (P11);
– perioada de t imp: ”seara la culcare” (P1), ”sărbătoarea Nașterii Domnului” (P1),
”dimineața și seara” (P3), ”postul Crăciunului” (P3) ;
– starea afectiv – motivațională în care se aflau aceștia : ”dorința de a ajuta” (P1), ”mă rog
atunci când simt nevoia și seara” (P7) , ”simțeam nevoie de armonie sufletească și
liniște” (P9), ”eram îngrijorată pentru ceilalți” (P9).
Studiul a presupus ca participanții să ofere o interpretare proprie asupra comportamentelor
autoobservate. Acest fapt a implicat ca aceștia să adopte o atitudi ne reflexivă, de analiză a
propriilor sentimente și gânduri legate de perioada în care s -au monitorizat și analiza
comportamentelor în sine, ca și semnificație. Refle cțiile participanților au fost legate de
sentimentele religioase avute , de profunzimea implicării în anumite comportamente religioase,
cât și cu privire la legătura comportament religios – divinitate, relația cu celălalt și cu sine; de
asemenea s -a identificat și o atitudine critică cu privire la modalitatea de realizare a
comportamentelor religioase.
– ”aceste comportamente înseamnă pentru mine apropierea de Dumnezeu și îmi
generea ză sentimente de bucurie, încr edere, protecție” (P1), ”liniște și pace
sufletească” (P2), ”așa am simțit în acel moment” (P3), ”îmi confirmă prezenț a lui
Dumnezeu” (P4), ”regret că nu am reușit să țin post mai mute zile” (P6), ”libertate de

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
198
exprimare a credinței, grija pentru cei dragi, responsabilitate, descurajare” (P9), ”arată
credința pentru a dialoga cu Dumnezeu” (P10) , ”dem onstrează implicarea î n
rugăciune” (P10) .
În urma realizării interviului, cinci participanți au afirmat că acest exercițiu de
automonitorizare nu a influențat comportamentul lor normal, obișnuit , iar, restul
participanților a afirmat că încercarea de a se observa a influențat desfășurarea normală a
comportamentelor religioase, în sensul că le-au acordat o atenție mai mare și au fost mai
analitici cu propriile gânduri și emoții, fapt care nu s -ar fi întâmplat în mod obișnuit ; de
asemenea un participant a recunoscut ca automonitorizarea a determinat inițierea și implicarea
în mai multe comportamente comportamente religioase, decât în mod obișnuit .
Utilizarea autoobservației în cadrul acestui studiu , a avut câteva caracteristici, care se
referă la:
– faptul că aceasta a oferit acces la fenomenele care, de altfel sunt mai puțin evidente,
precum gândurile sau emoțiile, în special în momentele de intimitate cu Dumnezeu;
– s-a mizat pe desfășurarea în contextul natural și pe caracterul firesc al
comportamentului autoobservat ;
– autoobservația s -a bazat pe abilităț ile pe care le posedă observatorul, pe capacitatea
acestuia de a fi conștient de propriile stări, de capacitatea de autocunoaște re, de auto –
expresie și de existența unui vocabular al emoțiilor.

5.4. Concluzii le capitolului

Capitolul de față este rezultatul analizei și înțelegerii din punct de vedere
transdisciplinar a comportamentului religios. În realizarea acest ui demers , s-au realizat trei
studii, iar r ezultatele acestora au fost analizate și interpretate prin intermediul analizei
tematice. Coloana vertebrală, care străbate și hrănește cele trei studii este reprezentată de
ternarul {cunoaștere – înțelegere – ființă }.
Înțelege rea unui comportament religios din punct de vedere transdisciplinar se poate
realiza doar prin tr-o unificare la nivelul ființei a celor două forme de cunoaștere, co ntradictorii

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
199
dar complementare, și anume cunoașterea interioară cu cea exterioară, cunoașter ea rațională
cu cea tainică. În absența acestei unificări nu se poate vorbi de înț elegere sau de comunicarea
armonioasă dintre Subiect și Obiect , ci de confuzie. De asemenea, înțelegerea sau găsirea
sensului presupune unirea cunoașterii cu trăirea. Deci, prin interpretare se poate accede la
unitatea înțelegerii, care creează legătura dintre datele concrete ale cercetării, care sunt
produsul subiectivității particip anților și subiectivitatea cercetătorului care acordă un sens și o
semnificație altor sensuri și semnificații. Această dublă filtrare fiind esențială în construirea
înțelegerii.
O mențiune importantă cu privire la aceste studii, se referă la utilizarea ana lizei reflexive.
Aceasta, a reprezentat o componentă vitală în realizarea studiilor cât și în analiza și
interpretarea datelor. Complexitatea dialectică și hermeneutică a fost sporită datorită
subiectivității datelor, a participanților la studii cât și dat orită propriei subiectivități.
Caracteristicile generale ale studiilor realizate, se referă la:
– faptul că studiile au presupus interacțiunea față în față cu participanții, cooperarea cu
aceștia, în același timp studiile au fost dependente de gradul de mo tivare și de
participare, de deschidere și de sinceritate al participanților;
– studiile au explorat percepțiile participanților cu privire la comportamentele religioase,
perspectiva acestora asupra credinței, în același timp datele obținute au putut fi
interpretate în multiple moduri, ținând de capacitatea de analiză al cercetătorului, și de
propriile convingeri și percepții de care suntem conștienți;
– s-au obținut cantități mari și diverse de date.

Primul studiu a avut ca scop identificarea sensului și semnificației comportamentului
religios, prin identificarea mo dului în care participanții și -au repreze ntat comportamentul
religios . De asemenea s -a vizat identificarea relației dintre trăirile interne și manifestarea lor
exterioară , relația dintre corp și psihic, dintre corpul psihic și corpul fizic; având în vedere că
studiul se referă la comportamentele religioase int ervine și un al treilea termen și anume,
sacrul. Legătura dintre corpul fizic și corpul psihic fiind deci mediată de corpul spiritual .
La baza elaborării acestui studiu a stat ternarul cunoaștere – înțelegere – ființare. Astfel că
sensul comportamentului religios este generat de reprezentări cu privire la ce înseamnă un

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
200
comportament religios cât și de preferința în realizarea unor comport amente . În urma realizării
analizei tematice am identificat următoarele teme:
– Comportamentul religios ca ”stil de viață, cu orientare predominant spre sine, spre altul
și spre societate;
– Comportamentul religios ca o serie de atitudini față de Dumnezeu, ca manifestare
exterioară a credinței legătura dintre trăirea interioară și manifestarea ei exterioară, cu
orientare spre relația cu sacrul;
– Comportamentul religios atitudine față de reprezentări ale credinței ;
– Comportamentul religios ca ansamblul de manifest ări exterioare .
Aceste perspective asupra comportamentului religios se regăsesc și în cercetările psihologiei
care vizează studierea concretului psihologic, adică fapte, reacții, comportamente religioase
măsurabile, pe care le pune în legătură cu intențiile și semnificațiile persoanei , obținându -se
astfel legătura dintre afectivitate și expresia compo rtamentală a acesteia. În contextul acestei
lucrări, comportamentul religios dobândește sensul de terț inclus, care unește contrariile
aparent ireconciliabile , din punct de vedere psihologic; comportamentul religios devenind
manifestare exterioară și trăir e interioară într -un alt nivel de realitate, care presupune relația cu
sacrul. De asemenea, rolul major al comportamentului religios este de a asigura comunicarea
persoanei cu divinitatea, dar în același timp, practicarea anumitor comportamente asigură
dobândirea unei identități ; comportamentul religios asigură deci, realizarea în același timp a
identității și comuniunii.
Al doilea studiu, a avut ca scop înțelegerea comportamentelor religioase, ca expresie a
trei verbe: a spune, a face și a simți. Ternaru l {obiectivitate – subiectivitate – complexitate } a
stat la baza realizării acestui studiu. Caracterul obiectiv este prezent la nivelul
comportamentelor vizibile, al faptelor, al gesturilor, iar caracterul subiectiv este la nivelul
trăirilor, emoțiilor, se ntimentelor. Întâlnirea faptelor, al gesturilor cu trăirile se realizează la
nivelul cuvântului. Studiul face referire la identificarea relației, legăturii dintre trăirile interne
și manifestarea lor exterioară la relația dintre corp și psihic, dintre corp ul psihic și corpul fizic;
având în vedere că studiul se referă la comportamentele religioase intervine și un al treilea
termen – sacrul. Legătura dintre corpul fizic și corpul psihic este mediată de corpul spiritual

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
201
{corp fizic – corp psihic – corp spirit ual}. În urma realizării analizei tematice am identificat
următoarele teme:
– Cuvântul, gestul, trăirea religioasă sunt considerate expresii ale credinței; actul de
credință având ca și indicatori gestul, cuvântul și trăirea religioasă, ultimul înțeles ca
vibrație interioară;
– Credința și expresia ei , viața religioasă , reprezintă o nevoie existențială, o nevoie de
sens; credința fiind determinată de nevoia de sens a omului; omul religios, omul total,
omul complet se află la intersecția dintre spiritual și ma terial; de asemenea , credința se
caracterizează prin prezența îndoielii, care poate fi temperată de nevoia de sens;
– Credința este o modalitate de modelare a realității; credința devine o grilă de
interpretare a realității;
– Cuvântul, gestul, trăirea religio asă asigură legătura cu divinul; comportamentul religios
poate asigura intrarea persoanei în Terțul Ascuns;
– Viața religioasă are valoare individuală și este un element subiectiv, devenind
raportarea conștientă și liberă a omului la divinitate;
– Credința dev ine un aspect esențial al existenței, fiind o componentă naturală, centrală ;
cu rol de orientare, ce are la bază nevoia de sens;
– Unitatea dintre cuvânt, gest și trăire sugerează unitatea comportamentului religios;
între cele trei aspecte ale comportamentul ui există o relație de interinfluență, de
complementaritate dar și de congruență și constanță ;
În context transdisciplinar, comportamentul religios, pe lângă sensul de terț inclus, asigură
intrarea persoanei în T erțul Ascuns. Comportamentul religios asigur ă legătura cu divinul și stă
la baza raportării voite, conștiente și libere a omului la divinitate , raportare generată de nevoia
de sens a omului .
Ultimul studiu a urmărit identificarea modalității de integrare a comportamentelor
religioase în contextul vieții cotidiene , cât și trăirile și gândurile asociate diferitelor
comportamente. Autoobservația, a stat la baza elaborării acestui studiu ; imersia observatorului
în aceeaș i situație cu cea pe care o observă , cât și dubla sa postură de obiect și subiect a l
investigației, a avut ca scop înțeleger ea mai profund ă a lumii cercetate.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
202
Comportamentul religios, văzut în context transdisciplinar se referă la aspectul de terț
inclus, care unește contrariile unui nivel de realitate pe un alt nivel de realitate. De p ildă,
contrariile care aparțin nivelului biologic, reprezentate de influențele de ordin genetic sunt
conciliate cu manifestările și influențele de natură neurofiziologică, la nivelul psihic. De
asemenea, contrariile nivelului psihic, trăirile interne sunt conciliate cu manifestările
exterioare, cu influențele sociale și culturale , la nivelul sensibil la sacru etc..
Comportamentul religios reprezintă intrarea persoanei în T erțul Ascuns. Comportamentul
religios asigură în acest sens legătura cu divinul și stă la baza raportării omului la divinitate,
raportare generată de nevoia de sens a omului.

5.5 Contribu ții personale
Prin intermediul acestui lucrări am dorit să studiem comportamentel e religioase di n
perspectiva transdisciplinară:
– studierea comportamentelor religioase într -un cadru transdisciplinar, printr -un efort
împletit cu ce rcetarea disciplinară, generând astfel o cunoaștere profundă și unitară.
– în acest capitol am prezentat trei studii pe care le -am realizat, studii care surprind
complexitatea comportamentul ui religios: comportamentul religios este un stil de viață
care mediază relația cu Dumnezeu, cu semnificații importante la nivelul întregii
personalități și vieți; com portamentul religios reflectă omul în totalitatea sa, în relați a
sa cu divinitatea, ca relație cu societatea, cu lumea și cu sine. De asemenea, am
subliniat caracterul unitar, integral al comportamentului religios , acesta neputân d fi
rupt de rutina zilnică a persoanelor;
– Rezultatele obținute cât și exempl ele oferite de participanți vin în întâmpinarea nevoii
de transdisciplinar, de realizare a unui dialog între diferitele discipline, un dialog care
nu se poate întemeia pe concepte le uneia sau alteia, ci pe o punere în comun, iar ceea
ce au în comun toate disciplinele este subiectul.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
203
CAPITOLUL 6.
Concluzii generale

6.1. Concluzii
Această teză a oferit cadrul construirii unei perspective transdisciplinar e asupra
comportamentului și a comportamentului religios în special, pornind de la abord area
disciplinară oferită de psihologie . Perspectiva transdisciplinară întregește și îmbogățește
studiile disciplinare, interdisciplinare sau multidisci plinare ale psihologiei, psihologiei religiei,
neurofiziologiei, biologiei credinței etc. .
Cercetările disciplinare, deși sunt de o mare importanță și profunzime, nu reprezintă decât
”licăriri în întunericul ignoranței despre ceea ce suntem de fapt”278.

Descrierea abordărilor din psihologia religiei asupra comportamentului religios .
În contextul psihologiei religiei, comportamentul ui religios i s-a atribuit o grilă279 de
interpretare, care cuprinde criterii precum intenționalitatea, integralitatea, dinamicitatea și
semnificația culturală. Analizând aceste criterii, se poate considera că psihologia religiei se
referă, de fapt, la fenomenele interne, prin intenționalitate fiind implicat e procesele psihice
energizante; prin integralitate și dinamism, face referire la constituirea și dezvoltarea
personalității. Pe lângă criteriile caracteristice fenomenelor interne de influențare a
comportamentului, se află și fenomenele externe, reprezentate prin criteriul de semnificație
culturală; comportamentul religios fiind aici determinat și determinant . Individualitatea psihică
nu este statică , ci ea are un puternic caracter dinamico -evolutiv. Comportamentul religios
constituie în acest sens , o parte in tegrantă din experiența de viață a persoanei, acestea
evoluând îm preună.

278 Polkinghorne, J., op. cit , p.72 .
279 Fizzotti, E. , op. cit. , pp. 78 -80.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
204
Fizzott i identifică modele explicative ale comportament elor religioase, care corespund
principalelor curente în psihologie . Aceste modele oferă o modalitate de lecturare și
interpretare a semnificației psihologice a comportamentului religios.
Cercetările din psihologia religiei au pornit de la ipoteza că viața religioasă nu este
reductibilă la o singură dimensiune ci prezintă un întreg spectru de dimensiuni ce pot fi
concentrate în jurul a trei nuclee:
– credința280- considerată ca sistem de convi ngeri și motivații,
– experiența religioasă – trăirea afectivă, sentimentul religios,
– practica religioasă – ca ritual.
În mod tradițional în studiul diferențelor individuale, psihologia, se referă la trei domenii și
anume: cogniție, afect și comportament . Domeniul cogniție se referă la credință și la modul în
care este conceptualizat aspectul ideologic al religiei. Domeniul afect se referă la sentimente și
atitudini emoționale. Comportamentul se referă la fapte și acțiuni. Psihologia religiei studiază
diferențele individule din aceste trei puncte de vedere {cogniție – afect – comportament}.
Spilka , Hood , Hunsberger și Gorsuch281, ajung la concluzia că un comportament
religios rezultă din interacțiunea mai multor variabile și anume: variabilele ce țin de cogn iție
(credința și valorile religioase) cât și componentele afective. În viziunea autorilor,
comportamentul religios reprezintă de fapt funcționarea acestor două domenii.
Comportamentul religios este corelat cu alte componente, Fizzotti propunând o viziune
ce se referă la o „realitate cu mai multe dimensiuni”282, iar Spilka, Hood, Hunsberger și
Gorsuch identifică comportamentul ca suma componentelor sale – credință, valoare,
afectivitate și obicei.
Autorii menționați intuiesc multidimensionalitatea vieții religioase, deși se referă la un
singur nivel de realitate; aceștia nu identifică însă,caracterul integrator al comportamentului
religios și nici interacțiunea dintre componente, la nivelul comportamentului reunindu -se atât
cogniția, cât și afectiv itatea.

280 Leak și al. 1999 .
281 Spilka, Bernard , Hood, Ralph , Hunsberger, B., Gorsuch, Richard , op. cit. , p. 34 .
282 Fizzotti, E., op. c it., p. 79 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
205
Analiza abordărilor din psihologia religiei asupra comportamentului religios, prin
evidențierea aspectelor pozitive, dar și a limitelor acesteia din perspectivă transdisciplinară .
Ca viziune de ansamblu asupra psihologie religiei, se observă spargerea fenomenului
religios în bucăți , deși psihologia religiei își propune abordarea fenomenului religios ca
realitate concretă, unitară. Se poate constata o tendință spre o fragmentare tot mai mare și spre
aprofundarea unui domeniu cât mai țintit .
În „Omul și religia sa”, Catalan283 subliniază necesitatea de viziune unitară asupra
fenomenului religios, spunând că religia nu poate fi redusă doar la aspectele sale emoționale,
sentimentale, subiective ori la dimensi unea sa socială sau la aspectul ritual , ci dimpotrivă, este
vorba de o totalitate, în care intervin credințe, practici, sentimente, atitudini personale și sociale.
Pentru a cunoaște omul din punct de vedere psihologic, sau din punctul de vedere al
psihologiei religiei, sunt necesare refacerea fragmentelor, fenomen greu realizabil, din cauza
neînțelegerilor de la nivel metodologic și conceptual dintre difer itele discipline .
Din dorința psihologiei de a fi recunoscută și de a se impune ca disciplină științifică s –
a ajuns la un nivel ridicat de reducționism. Reducționismul se referă aici la explicarea
proceselor spirituale în termeni de procese psihice, care, la rândul lor, su nt explicate prin
procesele biologice (fiziologice, anatomice, neurologic e etc.), care, la rândul lor, su nt
explicate prin procesele fizice sau chimice. Cu alte cuvinte, un om de știință care se
conformează doar viziunii comunității sale științifice monodisciplinare cade în capcana de a
reduce spiritualitatea la materialitate. De pildă, fenomenul religios a fost redus pe rând la
emoție, afect, trebuință, convingere etc.. Trebuie să se țină cont, că dezideratul este
cunoașterea omului, nu doar partea sa religioasă, biologică sau psihică. Întregul nu se reduce
doar la suma părților. Realitatea este alcătuită din relații iar întregurile au o semnificație care
o depășește pe aceea a părților.

283 Catalan, J. F. , op. cit. , p. 16 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
206
Identificarea semnificației comportamentul ui religios din punct de vedere
transdisciplinar .
Din punct de vedere transdisciplinar, al axiomei logice, comportamentul religios
reprezintă terțul inclus, iar terțul inclus unește. În acest caz, comportamentul religios devine
limbaj, comunică ceva. Această comunicare se realizează pe nivele de realitate diferite. Este
vorba de o comunicare pentru sine, în sine, care presupune acordarea gesturilor la trăire și
gând, o vibra re la unison a întregii ființe prin rugăciune, ritual, sacrificiu .
Comportamen tul religios, văzut ca atitudine, înțeles că trăire și faptă, față de sacru, poate
fi un limbaj, un trans -limbaj, deoarece, acesta face posibil dialogul între ființele umane prin
raportare la sacru. Omul poate deveni o ființă unificată în sine și cu sine, doar prin și după
integrarea sacrului.
Se poate vorbi de o înclinație naturală, despre un impuls universal a fiecăruia spre
religiozitate sau spiritualitate. Putem face afirmația că există în fiecare o predispoziție
spirituală, o sensibilitate sau o deschidere spre sacru. Această capacitatea de a fi de schis sau
receptiv, aparține unui alt nivel de realitate. Așa cum predispozițițiile genetice aparțin
nivelului biologic, iar predispozițiile psihice (temperament, aptitudini) aparțin nivelului psihic,
tot așa și predispoziția spiritual -religioasă apa rține altui nivel de realitate.
Nivelul sensibil la sacru se referă la capacitatea sau atitudinea omului de ”a fi deschis”
de a recepta informația. La nivelul sensibil la sacru sunt integrate premisele dialogului. În
termeni de comunicare, nivelul sacrului este purtătorul codului prin intermediul căruia este
descifrată informația. Nivelul sensibil la sacru facilitează comunicarea omului cu Terțul
Ascuns. Totuși, experiența religioasă este greu asimilabilă unui nivel de realitate.
Comunicarea omului cu Terțul Ascuns, presupune capacitatea de a dialoga dar și capacitatea
de a asculta, de a da și de a primi în același timp. Nivelul sensibil poartă cu el disponibilitatea
omului de a da și de a primi. Astfel, omul devine o ființă unificată în sine și cu sine, doar p rin
și după integrarea sacrului.
O precizare trebuie făcută , și anume, că un comportament religios nu aparține unui
singur nivel de realitate, ci, acesta aparține și se manifestă la nivelul tuturor nivelurilor de

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
207
realitate, omul tinzând la unificare prin integrarea sacrului. Toate nivelurile de realitate
purtând în sine potențialul experienței religioase284.

Identificarea modalității de integrare a comportamentului religios în viața omului
modern din perspectivă transdisciplinară .
Înțelegerea unui comporta ment religios din punct de vedere transdisciplinar se poate
realiza doar printr -o unificare la nivelul ființei a celor două forme de cunoaștere, contradictorii
dar complementare, și anume cunoașterea interioară cu cea exterioară, cunoașterea rațională
cu cea tainică. În absența acestei unificări nu se poate vorbi de înțelegere sau de comunicarea
armonioasă dintre Subiect și Obiect, ci de confuzie. De asemenea, înțelegerea sau găsirea
sensului presupune unirea cunoașterii cu trăirea.
În contextul acestei lucrări, comportamentul religios dobândește sensul de terț inclus, care
unește contrariile aparent ireconciliabile , din punct de vedere psihologic; comportamentul
religios devenind manifestare exterioară și trăire interioară într -un al t nivel de realitate, care
presupune relația cu sacrul. De asemenea, rolul major al comportamentului religios este de a
asigura comunicarea persoanei cu divinitatea, dar în același timp, practicarea anumitor
comportamente asigură dobândirea unei identități ; comportamentul religios asigură deci,
realizarea în același timp a identității și a comuniunii.
Legătura dintre corpul fizic și corpul psihic este mediată de corpul spiritual {corp fizic
– corp psihic – corp spiritual} . Cuvântul, gestul, trăirea religi oasă sunt considerate expresii ale
credinței; actul de credință având ca și indicatori gestul, cuvântul și trăirea religioasă, ultimul
înțeles ca vibrație interioară; Credința și expresia ei, viața religioasă, reprezintă o nevoie
existențială, o nevoie de sens; aceasta fiind determinată de nevoia de sens a omului; omul
religios, omul total, omul complet se află la intersecția dintre spiritual și material; de
asemenea , credința se caracterizează prin prezența îndoielii, care poate fi temperată de nevoia
de sens; Cuvântul, gestul, trăirea religio asă asigură legătura cu divinul.
În context transdisciplinar, comportamentul religios, pe lângă sensul de terț inclus,
asigură intrarea persoanei în Terțul Ascuns. Comportamentul religios asigură legătura cu

284 Newberg, A., Daquili, E., Rause,V., 2008 .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
208
divinul ș i stă la baza raportării voite, conștiente și libere a omului la divinitate, raportare
generată de nevoia de sens a omului.

Argumentarea necesității unei abordării transdisciplinare, ca o completare a unei
abord ări disciplinare, în studierea comportamentului religios.
Metodologia transdisciplinară îmbogățește celelalte discipline, aducându -le clarificări
noi și necesare, care nu pot fi generate de o metodologie disciplinară; totuși metodologia
transdisciplinară nu înlocuiește metodologia fiecărei discipline.
Transdisciplinaritatea propune un dialog între diferite discipline , un dialog, care nu se poate
realiza pornind de la conceptele uneia sau alteia, deoarece un dialog presupune o punere în
comun. Ceea ce au în co mun toate disciplinele este subiectul. Un subiect, care de-a lungul
istoriei, a fost considerat obiect, un obiect al studiilor științifice, ce a fost disecat, formalizat
sau manipulat.
Împletire a disciplinelor se realizează sub semnul terțului inclus, într -o Realitate care
este în același timp unitate deschisă și pluralitate complexă . Realitatea este, deci
transdisciplinară, reclamând o viziune unificată a științelor exacte și a științelor umane.
Pe lângă dialogul între disci pline, transdisciplinaritatea, propune și un dialog între Subiect și
Obiect. Acestea sunt distincte, separate, dar în același timp sunt unite prin Terțul Ascuns. Prin
intermediul terțului ascuns, acestea se află într -o relație dinamică, păstrându -și însă i dentitatea.
Ternarul Subiect – Obiect – Terț Ascuns reprezintă cele trei fațete ale unei singure și aceleiași
Realități.
Transdisciplinaritatea propune luarea în considerare a unei realități multidimensionale,
structurate pe nivele multiple, care să înlocu iască realitatea unidimensională, pe un singur
nivel a gândirii clasice. Fiecare nivel fiind înzestrat cu propriul set de legi, diferit de cel al
celorlalte niveluri; un nivel fiind ceea ce este, deoarece toate celelalte există în același timp,
dar niciun nivel nu reprezintă un loc privilegiat de înțelegere a celorlalte niveluri.
De pildă, în psihologie, comportamentul religios este abordat ca un factor integrator, la
nivelul căruia se întâlnesc credința, valoarea în sens de etică, afectivitatea și obiceiu l,
comportamentul căpătând astfel unicitate. Psihologia recunoaște aspectul complex al
comportamentului religios , prin niveluri de organizare, iar prin modelul transpersonal reușește

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
209
să integreze și aspectul spiritual în ecuația înțelegerii comportamentului religios. Ceea ce
lipsește și c eea ce omite psihologia, deși identifică aspectul multidimensional al
comportamentului religios , este că la nivelul acestuia se unifică contrarii irec onciliabile pe un
singur nivel de realitate. La nivelul comportamentului religios , se unifică manifestările
exterioare și trăirile interioare într -un alt nivel de realitate, care presupune relația cu sacrul. La
nivelul comportamentului se reun esc atât cogn iția, cât și afectivitatea , corpul individual și
corpul social . Comportamentul religios mijlocește însă, relația omului cu divinitatea.

6.2. Contribuții personale și direcții de studiu

Vom enumera câteva dintre contribuțiile personale în această teză:

– oferirea unei perspective transdisciplinare asupra comportamentului și asupra
comportamentului rel igios , pornind de la abord area disciplinară oferită de psihologie ;
– argumentarea necesității unei abordării transdisciplinare, ca o completare a unor
abord ări disciplinare, în studierea comportamentului religios;
– realizarea unei analize a abordărilor din psihologia religiei asupra comportamentului
religios, din perspectivă transdisciplinară;
– identificarea semnificației comportamentului religios din punct de vede re
transdisciplinar;
– din punct de vedere transdisciplinar, comportamentul religios este rezultatul
interacțiunii simultane a tuturor nivelurile de realitate ale Subiectului, niciun nivel
nefiind un loc privilegiat pentru înțelegerea comportamentului religi os;
– comportamentul religios aparține și se manifestă la nivelul tuturor nivelurilor de
realitate, omul tinzând la unificare prin integrarea sacrului;
– comportamentul religios, văzut ca atitudine, trăire și faptă, față de sacru, poate fi un
limbaj, un trans -limbaj, deoarece, acesta face posibil dialogul între ființele umane prin
raportare la sacru , și între om și divinitate ;
– am identificat comportamentul religios sub două aspecte, ca terț inclus, ce unește
cuplul de contrarii A și non -A; și ca intrare a persoanei în T erțul Ascuns;

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
210
– identificarea nivelului sensibil la sacru, care se referă la capacitatea de a fi deschis sau
receptiv la sacru; afirmarea existenței unei predispoziții spirituale, a unei sensibilități
sau a unei deschideri spre sacru. Așa cum p redispozițiile genetice aparțin nivelului
biologic, iar predispozițiile psihice (temperament, aptitudini) aparțin nivelului psihic,
tot așa și predispoziția spiritual -religioasă aparține altui nivel de realitate;
– nivelul sensibil la sacru facilitează comun icarea omului cu Terțul Ascuns, prin
disponibilitatea omului de a da și de a primi, de a se uni în timp ce rămâne separat;
– credința traversează toate nivelurile de realitate ale ființei; credința este în același timp
risc și curaj, o certitudine și o îndoi ală dar și unire și separare;
– nivelului sensibil la sacru îi aparțin opusele separare și unire, deoarece, acolo unde
există credință, există tensiune a dintre participarea la absolut și separarea de el.

Direcțiile de studiu deschise prin această teză vor fi analizate din mai multe puncte de vedere:
– ca necesitate a unei abordări transdisciplinare, ca și o completare a unor abordări
disciplinare, cum a fost cazul acestei teze;
– ca influență a unei abordări transdisciplinare asupra psihologiei;
– ca impact asupra psihologiei religiei.

Analiza direcțiilor de studiu va avea ca bază atitudinea transdisciplinară prin utilizarea
unui trans -limbaj și a unei metodologii transdisciplinare.

Necesitatea unei abordări transdisciplinare se desprinde chiar d in concluziile acestei
teze, și anume, în studiul unui fenomen nici o disciplină nu este una privilegiată, ci este
necesară comunicarea dintre discipline . O imagine a omului poate fi oferi tă de către
psihologie, neurologie, biologie, antropologie, sociolog ie, istorie etc.., dar ceea ce oferă
fiecare disciplină sunt doar frânturi din tabloul a ceea ce este omul. Refacerea tabloului ar
reprezenta un efort epuizabil, dacă nu imposibil. Transdisciplinaritatea propune o re -citire a
tabloului omului, o recitire c are depășește o simplă recompunere a informațiilor oferite de
discipline . Transdisciplinaritatea propune comunicarea între discipline; această comunicare ar

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
211
fi posibilă doar prin adoptarea unei atitudini transdisciplinare. Rolul atitudinii transdisciplinare
este de a acționa în sens evolutiv prin depășirea opozițiilor binare și a antagonismelor.
Din acest punct de vedere se pot întrezări influențele transdiscipli narității asupra
psihoterapiei și consilierii psihologice, prin logica terțului inclus , a terțului ascuns și
complexității, însoțite de atitudinea transdisciplinară, toate acestea reprezentând aspectele
esențiale pentru o intervenție eficientă.
Atitudinea transdisciplinară se referă la concilierea contrariilor , conci liere care nu se poate
realiza decât pe un alt nivel de realitate, unde cei doi poli pot fi împreună. Acest nou
comportament – de a fi împreună, se poate realiza prin armonia dintre ființa individuală și cea
socială, sau prin armonia și congruența dintre ființa intimă, interioară și expresia ei exterioară,
socială, este vorba aici de autenticitatea ființei umane lipsită de carapacea aparenței.
Realizarea unei relații autentice cu celălalt nu se poate realiza decât după ce exis tă o relație
autentică cu sine, sau găsirea locului potrivit în sine însuși. Comunicarea fiind în acest sens
corespondența locurilor potrivite din sine și din celălalt, adică fundamentul veritabilei
comuniuni. O comunicare realizată în acest fel este o com unicare autentică, caracterizată prin
congruența mesajelor și congruența participanților, este o (co) municare lipsită de orice
aparență sau distorsiune care ar putea să o blocheze.
Deci, a fi tolerant, și a avea o atitudine transdisciplinară înseamnă a -i acorda celuilalt ocazia
de a fi diferit, de a fi altul, de a fi separat. Din punct de vedere transdisciplinar, toleranța
înseamnă să te regăsești pe tine însuți în celălalt. Nu se referă la acceptarea pasivă a celuilalt,
ca fiind diferit, ci de a găsi la celălalt, care este diferit, ceva comun, de a fi împreună dar în
același timp separați.
Impactul abordării transdisciplinare asupra psihologiei religiei se referă în primul rând
la reconsiderarea poziției Subiectului și promovarea unității cunoașterii exterioare și
interioar e; de asemenea metodele utilizate cu precădere de către psihologie sunt metodele
cantitative, care presupun neutralitatea cercetătorului și metode experimentale riguroase. Ca
alternativă, metodele calitative oferă o înțelegere mai bogată, mai nuan țată ș i autentică a
fenomenelor psihologice . Având în vedere că realitatea este una plastică, fluidă, metodele
calitative oferă perspective multiple asupra fenomenului studiat, depășind astfel opoziția dintre
obiectiv și subiect iv. Reconsiderând poziția subiectului, cercetătorul este ”prezent” ca parte

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
212
intrinsecă a fenomenului pe care vrea să -l înțeleagă. De asemenea, perspectiva
transdisciplinară oferă cadrul optim pentru comunicare, între diversele discipline științifice, cât
și cu arta. Psihologia religiilor ar putea beneficia de pe urma acestor interrelații având în
vedere complexitatea fenomenului studiat.
De asemenea, ca direcții de studiu pot fi considerate și continuarea și dezvoltarea
perspectivei asupra comportamentului religios identificat în această lucrare, prin promovarea
și aderarea la o atitudine transdisciplinară sau, în acest caz, transreligioasă . Suntem convinși,
că sensurile de studiu sunt vaste, țin ând cont de caracterul plastic și complex al realității .

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
213
REZUMAT

Formularea unei perspective transdisciplinare asupra comportamentului și a
comportamentului religios în special, este posibilă doar pornind de la o abordare disciplinară ,
în acest caz a psihologiei. Perspectiva transdisciplinară are rolul de a rafina și a împlini studiile
disciplinare .
Abordarea transdisciplinară a comportamentului religios s -a bazat în primul rând pe
abordările din psihologia religiei , iar prin intermediul analizei acestor abordări din perspe ctiva
grilei transdisciplinare, au fost generate semnificații ale comportamentului religios din p unct
de vedere transdisciplinar. Aceste semnifcații constituie la rândul lor, un argument important
pentru necesitatea unei abordării transdisci plinare, ca o c ompletare a uneia disciplinare, în
studi erea comportamentului religios.
Această lucrare vizează deci, transgresarea cunoașterii disciplinare a psihologiei
religiei, subliniind necesitatea abordării transdisciplinare, prin atingerea unei obiectivități
subie ctive și a unei subiectivități obiective. Opoziția dintre subiectiv -obiectiv a fost depășită
prin acceptarea caracterului complex al comportamentului religios , fiind astfel valorificat
ternarul {obiectivitate – subiectivitate – complexitate} al metodologie i transdisciplinare. Acest
ternar reprezentând coloana vertebrală a prezentei lucrări. Alt ternar care susține lucrarea este
reprezentat de {cunoaștere – înțelegere – ființă}; toate studiile realizate în cadrul acestei
lucrări fiind străbătute de acest t ernar. Înțelegerea se poate realiza doar prin unificarea celor
două forme de cunoaștere, contradictorii dar complementare. Unificarea la nivelul ființei se
realizează deci, prin unificarea cunoașterii interioare cu cea exterioară, cunoaș terea rațională
cu cea tainică . Iar înțelegerea reprezintă, de fapt, comunicarea armonioasă dintre Subiect și
Obiect.
Văzut din perspectivă transdisciplinară, comportamentul religios este lecturat prin
intermediul metodologiei transdisciplinare, ca terț inclus, ca acces al persoanei în Terțul
Ascuns , recunoscându -se astfel caracterul complex. Comportamentul religios este rezultatul
interacțiunii simultane a tuturor nivelurile de realitate ale Subiectului, deoarece înțelegerea
comportamentului religios, nu se poate realiza de pe un singur nivel de Realitate.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
214
În concluzie, comportamentul religios aparține și se manifestă la nivelul tuturor
nivelurilor de realitate, omul tinzând la unificare prin integrarea s acrului. De asemenea,
comportamentul religios, este văzut ca atitudine, trăire și faptă, față de sacru, și poate deveni
un limbaj, sau un trans -limbaj. Comportamentul religios face posibil ă comunicarea între
ființele umane prin raportare la sacru , mijlocește comunicarea între om și divinitate și se referă
la o comunicare pent ru sine și în sine, presupunând acordar ea gesturilor la trăire și gând,
implicând o vibrare la unison a întregii ființe.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
215
7. BIBLIOGRAFIE

7.1. Bibliografie principal ă

 Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea. Manifest , traducere din limba franceză de
Horia Mihail Vasilescu , Editura Polirom, Iași, 1999 .
 Nicolescu, Basarab, Noi, particula și lumea , traducere din limba franceză de Vasile
Sporici, Editura Polirom, Iași, 2002 .
 Nicolescu, Basarab, Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secundˮ , postfață de Pompiliu
Crăciunescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004a.
 Nicolescu, Basarab și Camus Michel, Rădăcinile libertății , traducere de Carmen
Lucaci, Editura Curtea Veche Publishing, București, 2004b.
 Nicolescu, Basarab, Știința, sen sul și evoluția. Eseu asupra lui Jakob Böhme, Ediția a
III-a, prefață de Antoine Faivre, traducere din limba franceză de Aurelia Batali, Editura
Cartea Românească, București, 2007.
 Nicolescu, Basarab, Moartea astăzi , Editura Curtea Veche, București, 2008.
 Nicolescu, Basarab, Ce este realitatea ? Eseu în jurul gândirii lui Sté phane Lupasco,
traducere din limba franceză de Simona Modreanu, Editura Junimea, Iași, 2009.
 Nicolescu, Basarab, De la Isarlîk la Valea uimirii (I). Interferențe spirituale, Editura
Curtea Veche, București, 2011.
 Nicolescu, Basarab, De la Isarlîk la Valea uimirii (II) Drumul fără sfârșit , Editura
Curtea Veche, București, 2011.
 Nicolescu, Basarab, „Physique contemporaine et Tra dition occidentaleˮ, în 3e
Millé naire , nr. 2, mai -iunie, 1982, pp. 10 -12.
 Nicolescu, Basarab and Cilliers , Paul, ” Complexity and transdisciplinarity –
Discontinuity, levels of Reality and the Hidden Third” , în Futures , Vol. 44, nr. 8,
octombrie 2012, p. 711 –718, 2012.
 Nicolescu Basarab: neobosit căutător de adevăr , Editura Universității Petrol -Gaze din
Ploiești, 2012.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
216
 Nicolescu, B., ”Methodology Of Transdisciplinarity – Levels Of Reality, Logic Of
The Included Middle And Complexity” , în Transdisciplinary Journal of Engineering
& Science , Vol. 1, nr.1, pp.19 -38, 2010.
 ”Transdisciplinary approaches of the Dialogue between Science, Art and Religion in
the Europe of Tomorrow ”, Contributions to the International Congress held in Sibiu, 9 –
11 September 2007, Editors: Basarab Nicolescu, Magda Sta vinschi, Curtea Veche,
București, 2008.
 Nicolescu, Basarab, ”Levels of Reality and Non -reductionism – Jung, Pauli, Lupasco
Confronted with the Psychophysical Issue / Niveluri de realitate si non -reductionism –
Jung, Pauli, Lupasco în fata problemei psihofiz ice”, în Convorbiri literare , Iași, nr. 12,
Decembrie, 2008.
 Nicolescu, B., ”If Science and Religion Accept to Dialogue, Then the Blind Will See
and the Deaf Will Hear”, în Transdisciplinary in Science and Religion , nr. 6, Curtea
Veche, București, 2009.
 Thierry, Magnin , Între știință și religie, Căutare a sensului în lumea de azi , traducere
din limba franceză de Simona Modreanu, prefață de Basarab Nicolescu, Editura
Junimea, Iași, 2007.
 Thierry, Magnin, A deveni tu însuți în lumina științei și a Bibliei , traducere din limba
franceză de Alexandra Corina Stavinschi, Editura Curtea Veche, Colectia Știință și
Religie, București, 2007b.
 Thierry, Magnin, Întâlnire cu infiniturile – rugăciunile unui preot -savant , traducere din
limba franceză de Anca Rotescu, E ditura Curtea Veche , 2009 .
 Roderick, L. J., ”Deciphering Interdisciplinary and Transdisciplinary Contributions”,
în Transdisciplinary Journal of Engineering & Science , Vol. 1, pp. 111 -116, 2010.
 Memelis, G., Iosif, A., Răileanu, D., ”A Transdisciplinary Perspective on the Concept
of Reality”, în Transdisciplinary in Science and Religion , nr. 6, Curtea Veche,
București, 2009.
 Memelis, G., Iosif, A., Răileanu, D ., Realitatea transdisciplinară: o fuziune de
orizonturi ale teologiei, științei și filosofiei , Editura Curtea Veche, Colecția Știință și
Religie, București, 2010.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
217
 Cel mai greu în viață este să -ți găsesti locul – interviu cu Basarab Nicolescu. Autor:
Ovidiu Simonca în Observator Cultural, nr. 517, 19 martie 2010 .

7.2. Bibliografie secundar ă

 Adler, A., Sensul vieții , Editura Iri, București, 1995
 Adler, A., Psihologia școlarului greu educabil , Editura Iri, București, 1995b.
 Aimé Michel, Metanoia. Fenomene fizice ale misticismului , traducere de Radu I.
Petrescu, Nemira, 1994.
 Albright & Ashbrook, ”Where God and Science Meet”, ed Andresen J., în Religion in
Mind: Cognitive Perspectives on Religious Belief, Ritual, and Experience ,
Cambridge,Univ. Press, Cambridge, 2001.
 Allport, G. W., Becoming , Yale University Press, New Haven, 1955.
 Allport, G. W., Ross, J. W., ”Personal religious orientation and prejudice” , în Journal
of Abnormal & Social Psychology , Vol 5, 1967
 Allport, G. W., The Nature of Prejudice , MA: Addison, Cambridge, 1954
 Anania, V., Sasu, A., Despre noi și despre alții , Editura Curtea Veche, București,
2009.
 Andresen J, ed., Religion in Mind: Cognitive Perspectives on Religious Belief, Ritual,
and Experience, Cambridge: Cambridge Univ. Press, 2001.
 Ansbacher, H. L., Ansbacher, R. L., The Individial Psychology of Alfred Adler , Harper
Tortchboocks, New York, 1964.
 Arhiepiscop Chrysostomos, Studiile transdisciplinare și intelectualul ortodox:
Confr untarea științei și a studiilor contemporane în context tradiționalist , Editura
Curtea Veche, București, 2009.
 Arnold Van Gennep, Riturile de trecere , Editura Polirom, Iași, 1996
 Arsenie Papacioc, interviu în Ortodoxia, în mărturisiri contemporane, Editura Sophia,
București, 1998
 Atkinson, R., Introducere în psihologie , Editura Tehnică, București, 2002.
 Atran, S., Genesis of suicide terrorism , în Science, 299, 1534 -1539, 2003.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
218
 Bandura, A. Ross, D., & Ross, S. A, ”Transmission of aggression through the imitation
of aggressive models”, în Journal of Abnormal and Social Psychology , 63, 1961.
 Banister, P., Burman, E., Parker, I., Taylor, M.,& Tindall, C., Qualitative Methods in
Psychology, A Research Guide , Open University Press, Buckingham, 1995.
 Barrett, J. L., ” Cognitive constraints on Hindu concepts of the divine” , în Journal for
the Scientific Study of Religion , Vol . 37, 608 –19, 1998.
 Bhugra, D., ed., Psychiatry and Religion: Context, Consensus and Controversies ,
Routledge, London ,1996.
 Birch, Ann, Ha yward, Sheila, Diferențe interdindividuale , editura Tehnic ă, București,
1999.
 Boehnlein, J. K., ed., Psychiatry and Religion: The Convergence of Mind and Spirit ,
American Psychiatric Press, Washington DC, 2000.
 Boyer P., Religion Explained , Basic Books, New York, 2001
 Braun, V. and Clarke, V., ”Using thematic analysis in psychology ”, în Qualitative
Research in Psychology , vol. 3, nr. 2 , 2006 .
 Brown WS, Murphy N, Malony HN., Whatever Happened to the Soul?: Scientific and
Theological Portraits of Human Natu re, MN: Fortress, Minneapolis, 1998.
 Buber, M., I and Thou , Scribner, New York, 1958
 Burcu, Aurel, Piramida trebuințelor umane fundamentale , Editura Fundației Mercur,
2003 .
 Buzalic, Alexandru, Buzalic, Anca, Psihologia religiei , Editura Logos, Oradea, 1999.
 Byrd, Radolph, ”Positive Therapeutia Effects of Intercessory Prayer in a Coronary
Care Unit Population”, în Southern Mediacal Journal , nr. 81, pp. 826 -829, 1988.
 Caputo, J. D., Vattimo, G., După moartea lui Dumnezeu , Editura Curtea Veche,
București, 2008.
 Catalan, Jean – Francois, Omul și religia sa, Editura Polimark, București, 1997.
 Chesnut, F. G., ” The Seven Faces of the Experiencemof the Divine Reality. Rudolf
Otto and the Idea of the Holy” , Part 2, în God and Spirituality: Philosophical Essays ,
2008.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
219
 Chirilă, I., Metanoia, ”Reality and the Holy Spirit: An Answer to the Idolization of
Logics” , în Transdisciplinary Studies, Science, Spirituality, Society , nr. 1, Curtea
Veche, București, 2011.
 Choi, B.C. K., Pak A. W. P., ” Multidisciplinarity, interdisciplinarity and
transdisciplinarity in health research, services, education and policy: Definitions,
objectives, and evidence of effectiveness” , în Journal of the Canadian Society for
Clinical Investigation , nr. 29, 2006.
 Chrétien , J.-L., ”Cuvântul rănit. Fenomenologia rugăciunii ”, în Fenomenologie și
teologie , Editura Polirom, Iași, 1996 .
 Clayton, P., ed ., The Oxford handbook of religion and science, Oxford University
Press, Oxford, 2000.
 Cosmovici, A., Psihologie Generală , Editura Polirom, Iași, 1996.
 D’Onofrio BM, Eaves LJ, Murrelle L, Maes HH, Spilka B., ” Understanding biological
and social influences on religious affiliation, attitudes, and behaviors: a behavior
genetic perspective ”, în Journal of Personality , vol. 67, nr. 6, p. 953 –984, 1999.
 Damasio, A., În căutarea lui Spinoza – Cum explică știința sentimentele , Editura
Humanitas, București, 2010.
 Denzin, N., Lincoln Y., Handbook of Qualitative Research , Sage Publications, 2003.
 Dreikurs, H., și Mosak, R., ” Spirituality: The fifth life task” , în Journal of Individual
Psychology , Vol. 56, nr. 3, Texas Press University, 2000.
 Dudley, R.L., Cruise, R.J., ” Measuring Religious Maturity: A Proposed Scale” , în
Review of Religious Research , Vol. 32, nr.2, p. 97 –109, 1990.
 Eliade, Mircea, Imagini și si mboluri , Editura Humanitas, București, 1994.
 Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1986.
 Eliade, Mircea, Sacrul și profanul , Humanitas, București, 1992.
 Elkins, D. N., ” Beyond religion: toward a humanistic spirituality” , în The Handbook of
Humanistic Psychology: Leading Edges in Theory, Research, and Practice , ed. Kirk J.
Schneider & James F. T. Bugental & J. Fraser Pierson Sage, Thousand Oaks, cap. 16.
pp. 201 –12, 2001.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
220
 Emmons, R. A., Mc Cullough, M. E., ed., ”Religion in the Psychology of Personality”,
în Journal of Personality , Vol. 67, nr. 6, 1999.
 Emmons, R. A., Paloutzian, R. F., ” The Psychology of Religion: Recent Progress and
Future Directions” , în Division One of the American Psych ological Association , vol.
40, nr.2, 2005.
 Emmons, R. A., The Psychology of Ultimate Concerns: Motivation and Spirituality in
Personality , Guilford, New York, 1999.
 Emmons, R.A., & Paloutzian, R.F., ” The psychology of religion” , în Annual Review of
Psychology , nr. 54, p. 377 -402, 2003.
 Evdokimov, P., Rugăciunea în biserica de Răsărit , Editura Polirom, Iași, 1996 .
 Faber, H., Psychology of Religion, SCM Press, London, 1976.
 Fizzotti, Eugenuio, Sette e nuovi movimenti religiosi , Paoline Editoriale Lilbri, San
Paolo, 2007 .
 Fontana, A., & Frey, J., ” Interviwing, the Art of Sciences” , în Handbook of Qualitative
Research , ed. Denzin N., și Lincoln Y., Sage, London, p. 361 -376, 1994.
 Frank Lake, Clinical Theology. A Theological and Psychiatric Basis to C linical
Pastoral Care , Darton Longman and Todd, London, 1966 .
 Frankl, V., Men`s search for meaning: An introduction to logotherapy , Washington
Square Press, New York, 1963.
 Freud, S., Opere esențiale, Vol.9: Studii despre societate și religie , Editura Trei , 2010.
 Georges Gusdorf, L’expérience humaine du sacrifice , Paris, 1949 .
 Gheorghe Guțu, Dicționar latin -român , cuvânt înainte al autorului, Editura Științifică,
București, 1973 .
 Girard, Rene, Violența și Sacrul , Editura Nemira, București, 1995 .
 Gregersen, N., H., Dumnezeu într -o lume evoluționistă, Editura Curtea Veche,
București, 2007.
 Guba, E. G., Lincoln, Y. S. , (1994). ”Competing pa radigms in qualitative research”, în
N. K. Denzin & Y. S. Lincoln, ed. , Handbook of qualitative research , Thousan d Oaks,
CA: Sage , 1994, pp. 105 -117.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
221
 Hall, G. S., Adolescence: Its Psychology and Relations to Physiology, Anthropology,
Sociology, Sex, Crime, Religion and Education , 2 Vol., Appleton, New York, 1904.
 Hall, G. S., Jesus, the Christ, in the Light of Psychology , 2 Vol., Appleton, New York,
1917
 Heschel, A. J., God in search of man , Farrar, Straus and Cudahy, New York, 1955
 Hill, P. C., Hood, R. W. Jr., Measures of Religiosity, AL: Religious Educ. Press,
Birmingham, 1999.
 Hirsch H. G., Hoffmann -Riem H., Biber -Klemm S., ed., Handbook of
Transdisciplinary Research , Springer Science, 2008.
 Ierod. Cleopa Paraschiv, Arhim. Mina Dobzeu, Rugăciunea lui Iisus, Unirea minții cu
inima și a omului cu Dumnezeu , Colectia „Rugul aprins”, Editura Agaton, Făgăraș,
2002
 Iluț, P., Abordarea calitativă a socioumanului , Editura Polirom, Iași, 1997.
 Iorga, Lucia, De la ateism la sfințenie: O abordare psihologică a motivației
comportamentului religios , Editura Elena Francisc Publishing, București , 2007.
 James, W., The Varieties of Religious Experience , Longmans, New York, 1902.
 James, W., Varieties of religious experience , University Books, New York, 1963.
 Jaspard, J. M.,” Quest -ce croire? Reperes epistemologiques pour situer croyonce et foi,
dans le contexte religieux ”, în Catechise , 1995, Paris, nr. 139.
 Jung, C. G., Opere Complete, Psihologia religiei vestice și estice , Editura Trei,
București, 2010.
 Jung, Carl Gustav, Memories, Dreams, Reflections , New York: Random House, 1965.
 Kirkpatrick L. A., ” Toward an evolutionary psychology of religion and personality ”, în
Journal of Personality , Vol. 67, p. 921 –52, 1999.
 Klein, T. J., ” The Transdisciplinary Moment(um)” , în Integral Review , Vol. 9, nr. 2,
2013.
 Koenig, H. G., ed., Handbook of Religion an d Mental Health , CA: Academic, San
Diego, 1998.
 L. Bouyer, Le rite et l’Homme , Coll. „Lex Orandi”, Ed. Du Cerf, Paris, 1962

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
222
 Lardner, D., John Tully Carmody, Mysticism: Holyness East and West , New York –
Oxford, Oxford University Press, 1996
 Laurențiu, Flori ca, Elena, Vânătoarea de simboluri , Editura SCARA, București, 2002 .
 Leak, G, Fish, S., ” Development and initial validation of a measure of religious
maturity” , în International Journal for the Psychology of Religion , nr.9 , pp. 83 –104,
1999.
 Louis Gardet, Études de philosophie et de mystique comparées , Librairies
philosophique J. Vrin, Paris, 1972.
 Louth, A., ” Mysticism” , în A Dictionary of Christian Spirituality , edited by Cordon S.
Wakefields, SCM Press Ltd., London, 1983.
 Manenti, A., Vocazione psicologi a e grazia: prospettive di integrazione , Edizioni
Dehoniane, 2003.
 Maslow, Abraham, Motivație și Personalitate , Editura Trei, 2007.
 McNamara P., ” Religion and the frontal lobes ”, în Religion in Mind: Cognitive
Perspectives on Religious Belief, Ritual, and Experience, Cambridge: Cambridge
Univ. Press, pp. 237 –56, 2001.
 Miclea, Mircea, Psihologie cognitivă: modele teoretico – experimentale , Editura
Polirom, Iași, 1999.
 Miller, W. R., ed ., Integrating Spirituality into Treatment: Resources for Practitioners ,
American Psychology Association, Washington DC,1999.
 Moldovan, I., Introducere în psihologia vieții religioase , Editura Logos’94, Cluj –
Napoca, 2001 a.
 Moldovan, I., Psihologia vieții religioase , Editura Logos’94, Cluj -Napoca, 2001 b.
 Neacșu, Ioan, Civilizație și conduită , Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1987.
 Newberg, A., Eugene d’Aquili, Vince Rause, De ce nu dispare Dumnezeu – Știința
creierului și biologia credinței , Curtea Veche, colecția Știința și religie, București,
2008.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
223
 Newberg, A., Mark Robert Waldman, Cum ne schimbă Dumnezeu creierul –
Descoperirile inovatoare ale unui prestigios neurolog , Curtea Veche, colecția Științ ă și
religie, București, 2009.
 Nichifor Cr ainic, Sfințenia împlinirea umanului , Ed. Mitropoliei Moldovei și
Bucovinei, Iași, 1993 .
 Note de curs, Fundamentele psihologiei, Conf.univ.dr.Mihai Aniței
 Opre, Adrian (coord.), Noi tendințe în psihologia personalității. Modele teoretice , vol
I, Editura ASCR Cluj -Napoca, 2002.
 Otto, Rudolf, The Idea of the Holy: An Inquiry into the Non -Rational Factor in the
Idea of the Divine and Its Relation to the Rational , 2nd ed., Oxford University Press,
Oxford, 1950.
 Palmer, M., Freud și Jung despre religie , Editur a Iri, București, 1999
 Paloutzian R. F., Kirkpatrick L.A., ed., ” Religious influences on personal and societal
well-being” , în Journal of Social Issues , vol. 51, nr. 2, 1995.
 Pargament, K. I ., The Psychology of Religion and Coping , Guilford, New York, 1997.
 Părintele Galeriu, Jertfă și răscumpărare , Editura Harisma, 1991.
 Peck, Scott, The different drum: community making and peace , Touchstone, New
York, 1987.
 Polkinghorne, J., Quarci, haos și creștinism , Curtea Veche, colecția Știința și religie,
Bucure ști, 2006.
 Polkinghorne, J., Teologia în contextul Științei , Curtea Veche, colecția Știința și
religie, București, 2010.
 Pollack, R., Credința biologiei și biologia credinței , Editura Curtea Veche, București,
2007.
 Popa – Velea, Ovidiu, Științe le comportam entului uman: Aplicații în medicină , Editura
Trei, București, 2010.
 Powell, L. H., Shahabi, L., & Thoresen, C. E., ” Religion and spirituality: Linkages to
physical health” , în American Psychologist , nr. 58, 2003.
 Regan, Clark, ” Spirituality and I.Q.: Are T hey Linked? ”, în Explorations: An
Undergraduate Journal , Califronia University, Davis, 2004.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
224
 Richards, P. S., Bergin, A. E., A Spiritual Strategy for Counseling and Psychotherapy ,
American Psychology Association, Washington, DC, 1997.
 Richards, PS, Bergin AE, ed., Handbook of Psychotherapy and Religious Diversity ,
American Psychology Association, Washington, DC, 2000.
 Rogers, Carl, A deveni o persoană. Perspectiva unui psihoterapeut , Editura Trei, 2008.
 Rosengren KS, Johnson CN, Harris PL, ed., Imagining the Impossible: Magical,
Scientific, and Religious Thinking in Children , Cambridge Univ. Press, New York,
2000.
 Sagan, Carl, Diversitatea experienței stiintifice. O viziune personală asupra căutării
lui Dumnezeu , Curtea Veche, colecția Știința și religie, București, 2009.
 Schneider, K. J., Bugental, J. T., Pierson JF, ed., The Handbook of Humanistic
Psychology: Leading Edges in Theory, Research, and Practice, Sage, Thousand Oaks,
2001.
 Schwandt, T., ” Constructivism, interpretivist approaches to human inquir y”, în
Handbook of Qualitative Research , ed. Denzin N. si Lincoln Y., 118 -137, Sage,
London, 1994.
 Shafranske, E. P., ed., Religion and the Clinical Practice of Psychology , American
Psychology Association, Washington, DC, 1996.
 Skinner, B. F., ” Superstitio n' in the pigeon ”, în Journal of Experimental Psychology ,
38, 1948.
 Skinner, B. F., The Behavior of Organisms: An Experimental Analysis , Appleton –
Century, New – York, 1938.
 Spilka, Bernard, Hood, Ralph, Hunsberger, B., Gorsuch, Richard, The psychology of
religion , third edition, an empirical approach , Guilford, New York, 2003.
 Starbuck, E. D., Psychology of Religion , Walter Scott, London, 1899.
 Steiner, R., Creștinismul ca fapt mistic și misterele Antichității , Editura Humantitas,
București, 1993.
 Underhill, E., An Anthology of the Love of God , London, 1953.
 Underhill, E., Mysticism , London, 1912; în românește Mistica , traducere de Laura
Pavel, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1995

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
225
 Vande Kemp, H., ” Stanley Hall and the Clark school of religious psycholog y”, în
American Psychologist , Vol. 47, 1992, p. 290 -298.
 Vergote, A., Religion, Foi, Incroyance, Etude Psychologique , Pierre Margada Editeur,
1985
 Vergote, Antoine, Guilt and Desire , Yale University Press, New Haven, 1988
 Vergote, Antoine, Psychologie re ligieuse , Bruxelles, Dessart, 1966
 Victoroff, J., ” The mind of the terrorist: A review and critique of psychological
approaches ”, în Journal of Conflict Resolution , nr. 49, p. 3 -42, 2005.
 Ward, K., Marile întrebări din Știință și Religie , Editura Curtea Ve che, București,
2011.
 Watson, John, B., ”Psychology as the behaviorist views it”, în Psychological Review ,
nr.20, 1913.
 Weber, Max, Teorie si metodă în stiințele culturii, Editura Polirom, Iași, 2001,
traducere ediția 1954.
 Woolley JD., ” The development of beliefs about direct mental -physical causality in
imagination, magic and religion” , în Imagining the Impossible: Magical, Scientific,
and Religious Thinking in Children , Cambridge Univ. Press, New York, pp. 99 -129,
2000.
 Worthington, E. L. Jr., ed., Handbook of forgiveness , Routledge, New York, 2005
 Zimbardo, G., P., Phychology and Life , Ninth Edition, Scott, Foresman and Company,
Glenview, Illinois, 1978.
 Zinnbauer, B. J., Pargament, K. I., Scott, A. B., ”The emerging meanings of
religiousness and spiri tuality: problems and prospects”, în Journal of Personality , nr.
67, pp. 889 –920, 1999.
 Zlate, Mielu, Fundamentele psihologiei , Editura Pro Humanitate, București, 2000.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
226
7.3. Dicționare și Enciclopedii

 Doron, Roland, Parot, Francoise, Dicționar de psihologie , Editura Humanitas,
București, 1999
 Neveanu, Paul – Popescu, Dicționar de psihologie , Editura Albatros, București, 1978
 ***, Enciclopedie de filosofie și științe umane , Editura All Educational, București,
2004
 Marco Drago, Andrea Boroli (coord.) , Enciclopedie de filosofie și Științe umane ,
Editura All Educațional, București, 2004
 Joseph Bonsirven, S. J., Vocabulaire Biblique , Ed. P. Lethielleux, Paris, 1958: Cap.
”Sacrifice”.
 Chevalier, J., Gheerbrant, A. (coord.), Dicționar de simboluri , Editura Polirom, Iași,
2009

7.4. e-Bibliografie

 http://ciret -transdisciplinarity.org/chart.php , accesat în 20 iulie 2013
 http://paternallife.wordpress.com/2008/07/28/in -the-beginning -an-interview -with-
olivera -petrovich/ , accesat în aprilie 2009
 http://blogs.theage.com.au/thereligiouswrite/archives/2008/07/in_the_beginnin.html ,
accesat în decembrie 2013
 http://www.psychevisual.com/Olivera_Petrovich.html , accesat în decembrie 2013

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
227

ANEXE

Anexa 1 – Defini ții ale comportamentului religios oferite de participanții la primul studiu

Anexa 2 – Eseurile Cuvânt, gest, trăire religioasă

Anexa 3 – Fișa de automonitorizare a comportamentului religios

Anexa 4 – Ghidul de interviu utilizat în cadrul celui de -al treilea studiu

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
228
ANEXA 1 – Defini ții ale comportamentului religios oferite de participanți

Participant 1 (P1) .
Pentru mine, comportamentul religios se referă la modul în care fiecare dintre noi
credem că există ceva după aceasta viață. Eu cred că tot ce facem acum, rămâne pe acest
pământ iar, după ce murim ori ce ar face ceilalți nu ne ar mai fi cu nimic de folos. Nu cred în
biserică sau în orice ne -ar vinde preoții dar, vreau să cred că există ceva divin ce are grijă de
noi și ne așteaptă după ce murim. Există mulți oameni ce cred în biserică și merg duminică de
duminică dar totuși în viața de zi cu zi nu pun în pr actică ceea ce aud acolo. Eu nu merg foarte
des la biserică și atunci când o fac fie este vorba despre o sărbătoare, sau trebuie să fac
pomană tatălui meu decedat cea din urmă fiind pentru mine o risipă de timp și bani. Da este
frumos să păstrăm vie aminti rea cuiva dar asta nu înseamnă că îl și ajută (pentru mine este
greu). Eu mă spovedesc odată pe an de Crăciun știu că e puțin, dar probabil aș face -o mai des
dacă ar fi vorba de o localitate unde nu m -ar cunoaște nimeni, așa aș putea s ă fiu cât se poate
de deschisă.

P2.
Pentru mine, comportamentul religios reprezintă modul în care un individ se comportă
în societate în funcție de învățăturile religiei din care face parte.
Sunt persoane care, în viața de zi cu zi se ghidează după anumite norme religioase și persoane
care nu țin cont de religie și trăiesc după propriile reguli
De-a lungul timpului am cunoscut persoane cu diferite comportamente religioase:
– comportament religios doar în perioada sărbătorilor (post, biserica) ;
– comportamentul religios constan t (post în fiecare miercuri și vineri, mersul la biserica în
fiecare duminica și de sărbători) ;
– comportament fanatic (exagerarea acțiunilor de mai sus) .
Pentru mine comportamentul religios are un rol important într -o anumită măsur ă. Nu
pot spune că respe ct învățăturile religie i mele însă cred cu adevărat în Dumnezeu și îmi place
să merg la biserică în perioada sărbătorilor pentru a le simți mai aproape de suflet.
P3.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
229
Comportamentul religios se referă la modalitatea prin care un individ are o relație cu
biserica și cu Dumnezeu în sensul că participă la slujbele de la biserică, merge regulat să se
spovedească, să se împărtășească; are încredere că Dumnezeu îl va ajuta și îi va cere ajutorul
ori de câte ori are nevoie și ori de câte ori are o problemă; apel ând la Dumnezeu ca la singura
persoană care îl va ajuta cu adevărat, singura persoană care îi este prieten adevărat.
Comportamente religioase pe care le practic: mersul la biserică regulat, spoveditul,
împărtășitul, rugăciunea, participarea la anumite bot ezuri sau nunți. Aceste comportamente
religioase pe care le practic au pentru mine rolul de a mă face să mă simt bine, să mă simt
plină de încredere, să am tăria de a avea un comportament adecvat în societate, de a fi un
exemplu de smerenie pentru ceilalți .

P4.
Comportamentul religios reprezintă modul în care o persoană se manifestă față de
religie în societate. Sunt de religie creștin ortodoxă și cunosc comportamente religioase cum ar
fi: rugăciunea, mersul la biserică, acatistele, împărtășania, cununia, botezul, slujba de
înmormântare. Pentru mine aceste comportamente religioase ocupă un loc esențial deoarece
manifestând aceste comportamente simt că aparțin unei religii.

P5.
Comportamentul religios se referă la a merge la biserică des, a face rugăciuni cât mai
des, a purta o ținută decentă la biserică, a crede în Dumnezeu, a se închina de fiecare dat ă când
treci pe lângă biserică. Port o ținută decentă la biserică și cred în Dumnezeu. Rolul acestor
comportamente pentru mine este de a face diferența între bine și rău, prin credința în
Dumnezeu.

P6.
Comportamentul religios reprezintă ansamblul acțiunilor de tip ritual care induc o stare
de relaxare de bine și de comuniune cu restul universului cu Dumnezeu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
230
Dincolo de rugăciune care implică cererea a ceva, mă rezum la a mulțumi pentru ce am. Acest
lucru depășește și sentimentul de umilință în fața vieții, și chiar dacă îmi realizez micimea, nu
cad în disperare sau ură de sine.
Comportamente religioase cunoscute: postul, vizitele regulate la biserică, rugăc iunea,
meditația, repetarea unor texte.
Comportamente religioase practicate: postul, rugăciunea și meditația.
Funcție: mă mențin în formă psihică sănătoasă, sunt calm, activ, plus de încredere în sine, mă
relaxează, mă țin intr -o oarecare formă, amuțe sc gândurile negative.

P7.
Comportamentul religios este reprezentat de acțiunile pe care un om le face în raport cu
credința pe care o are. Se poate ajunge la fanatism în cazuri extreme.
Nu practic nici un comportament religios.
Cunosc însă comportamente precum mersul la biserică, încinatul la moaște, închinatul,
rugăciunea și spovedania. În opinia mea nu au nicio utilitate având în vedere că sunt ateu, dar
fiecare e liber să creadă ce vrea. Toate aceste comportamente și ideologii au rolul de a ghida
din punct de vedere moral omul care, nu poate să -și dea seama singur de aceste lucruri.

P8.
Comportamentul religios se referă la acțiunile, principiile pe care o persoană le face și
le are; trăiește și se ghidează după principiile bibliei. Comportamente religioase cunoascute
sunt: închinarea la moaștel și la icoane, crezând că prin aceasta lucruri bune se vor întâmpla.
Nu practic nimic din acestea.

P9.
În opinia mea, comportamentul religios reprezintă manifestarea unui individ prin
intermed iul unor diverse ritualuri religioase, la anumite date calendaristice, după ce
propaganda bisericească începe să și facă efectul.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
231
Biserica a încercat încă de la începuturi să controleze mase cât mai mari de oameni predicând
frica față de o anume zeitate sau zeități , (Dumnezeu, Allah, Buddha ) lăsând de înțeles că
numai prin dedicarea totală față de biserică vor putea ajunge într un l oc mai bun dupa moarte.
Există oameni cu un comportament religios accentuat sau fanatic și oameni constrânși la un
astfel de comportament chiar daca li se pare ridicol și lipsit de orice logică.

P10.
Comportamentul religios reprezintă o serie de atitudin i ale individului în raport cu
biserica din care face parte , respectiv cultul religios de apartenență; modul în care persoana
percepe religia , o acceptă în viața proprie și desfășoară activități în cadrul acesteia.
Unul dintre comportamentele religioase cunoscute ar fi rugaciunea , ceea ce pentru unele culte
religioase reprezintă doar un text reprodus , iar pentru altele ar fi g ândurile , dorin țele exprimate
în momentul rostirii .
Alte comportament e ar fi cântecul religios , închinarea la icoane , semnul crucii.
Rolul comportamentelor, de exemplu al rugăciunii , este de eliberare sufleteasc ă, de
convorbire cu Dumnezeu . Părinții mei aparțin cultului religios al adventiștilor de ziua a șaptea,
motiv pentru care eu nu mă închin , cu toate că momentan nu aparți n acestui cult , însă nu m-am
închinat niciodată .

P11.
În opinia mea, un comportament religios se caracterizează în primul rând în credința
față de un Dumnezeu și acceptarea regulilor impuse de acea religie (de exemplu respectarea
celor 10 porunci), nu doa r de dragul lumii pentru "a da bine" ci, pentru că tu chiar crezi în
acele concepte.
Un comportament religios se manifestă și prin respectarea anumitor reguli ca de exemplu:
– mersul la biserică
– rugăciunea în fiecare dimineață și seară
– respectarea celor 10 porunci
– mulțumirea adusă lui Dumnezeu pentru sanatatea ta și a celor dragi ție

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
232
Pentru mine toate acestea reprezintă un reper în ceea ce privește comportamentul
religios. Deși nu le respect în totalitate (merg la biserică destul de rar, nu îmi fac rugăciunea în
fiecare seara si în nicio dimineață) dar , uneori simt nevoia să merg la biserică pentru a -mi
consolida încrederea în mine însămi, sau atunci când îmi doresc să mă simt mai aproape de cei
dragi pe care i -am pierdut (de exemplu îmi place să mer g la mormântul bunicului meu doar
pentru a aprinde o lumânare și a vorbi cu el).
Fac lucrul ăsta destul de des doar pentru a mă liniști pe plan emoțional. Simt că mă
liniștesc și după aceea mă simt mult mai bine, oarecum eliberată de o anumită povară.

P12.
După parerea mea , a avea un comportament religios înseamnă în primul rând în a crede
în ceva (adică să nu fii ateu) , iar pe de altă parte , înseamnă efortul de a încerca să participi pe
cât posibil la ceea ce ține de religie (să mergi la biserică, să te închini, să faci o rugăciune din
când în când).
Pentru mine religia ocupă un loc foarte important deoarece odată ce fac anumite
lucruri ce țin de religie ( merg din când în când la biserică, mă mărturisesc, mă împărtășesc,
fac seara o rugăciune cât de mică) ; mă simt foarte bine și mă liniștesc într -o anumită măsură.
Toate aceste lucruri mă ajută să mă regăsesc și să mă simt ușurată.
Eu consider că toate aceste comportamente religioase ar trebui să le aibă orice creștin
ortodox deoarece odată ce practici aceste fapte / lucruri, acestea pot ajuta orice persoană să se
simtă mai bine și să își găsească o oarecare liniște sufletească.

P13.
Este o certitudine faptul că fiecare individ în parte își are propriile concepții în ceea ce
privește religia și credința în Dumnezeu.
Un comportament religios se manifestă , din punctul meu de vedere , acolo unde există credință
și, poate consta în diverse fapte, atitudini, gest uri și interpretări personale. Un comportament
religios se poate manifesta de exemplu , doar atunci când ajungi într -o biserică sau atunci când ,
înainte de culcare , rostești o rugăciune.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
233
Acest ea sunt doar cate va exemple însă, aceste gesturi sau fapte nu relevă un anumit grad de
credință.
In ceea ce mă privește , comportamentul religios mă reprezintă , iar un indiciu constă în
faptul c ă frecventez biserica. Consider că rolul acestui comportament religios diferă de la
ființă la ființă , dar, în ceea ce mă privește , consider că simpla vizită într-un loc sfânt îți oferă o
altă viziune, atitudine și încărcătură spirituală.

P14.
Din punctul meu de vedere , comportamentul religios este acel tip de comportament
prin care o persoană își exprimă credința față de Dumnezeu. Un comportament religios nu
înseamnă neaparat să întreprinzi acțiuni precum mersul la biserică în fiecare săptămână sau să
postești de fiecare dată dacă nu simți cu adevărat.
Acest lucru ține de sufletul fiecăruia dintre noi, cum îl purificăm, cum îl hrănim ca să
ne putem bucura de harul lui Dumnezeu. Spre exemplu, dacă donezi alimente sau haine unor
nevoiași sau îi ajuți pe cei de lângă tine atunci când au nevoie, pentru mine înseamnă să ai un
comportamen t religios. Acest comportament are rolul de a ne ajuta să creăm o legătură între
noi și Dumnezeu , pentru a ne oferi harul sfânt.

P15.
Comportamentul religios este, în opinia mea , un tip de comportament care are la bază
învățăturile biblice și desigur , propriile norme , care provin din acestea , în lumina propriilor
experiențe de viață.
Nu asociez comportamentul religios sau , nu îl identific cu respectarea ritualurilor bisericești ci ,
cu o înălțare morală, treptată, desigur.
Exemple de comportamente religioase : să zicem ruperea din stres, rutină, preocupări urgente
pentru a se dedica unei rugăciuni pentru câteva momente; î ncercarea de a ajuta un seamăn
oricând crezi că ac esta are nevoie și în orice mod – capacitatea de a ascul ta printre altele.
Încercarea de a face bine cu orice preț, capacitatea de a primi tot ce vine în viață , iubind
divinitatea și iubindu -i și pe cei din jur.
Am enumerat câteva exemple pe care încerc eu însămi să le urmez.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
234
Rolul comportamentului religios este de a te face mai puternic, poți deveni mai bun, și ca
urmare , mai inteligent.

P16.
Comportamentul religios este acela impus de biserică. În viziunea mea , însă,
comportamentul religios se leagă strict de relatia om -Dumnezeu. Nu ne putem îngrădi
comport amentul doar din cauza unor principii înrădăcinate în cultură și biserică.
Comportamentul religios, biblic explicat, înseamnă închinarea în duh și adevăr. Nu trebuie s ă
te comporți într-un anumit fel ca să fii acceptat de Dumnezeu; odată ce ai o relatie vie cu el
înțelegi cum trebuie să fie și ce trebuie să faci. Oamenii tind să adopte o atitudine de supunere,
de teamă, tind să adopte practici pe care nu le înțeleg în mod conștient Comportamentul meu
religios nu se leagă strict de a numite practici. După ce constientizezi că ești iertat, trăiești ca o
ființă nouă, bucurându -te de prezența lui Dumnezeu.

P17.
Pentru mine , comportamentul religios este felul in care te comporți în societate cu
privire la dumnezeu și ceea ce simți tu în legătură cu asta.
Prin comportament religios se poate înțelege felul în care te comporți în biserică și felul în
care mergi îmbrăcat într -o astfel de instituție. De asemenea comportamentul religios poate
însemna cât de des mergi într -o biserică.
Exemple de comportamente religioase: să te îmbraci decent atunci când mergi la biserică , să
simți atunci când mergi la o biserică că ai făcut acele lucruri din inimă. Eu sunt de părere că
aceste comportamente te ajută să ai o altă viziune asupra lumii.

P18.
Eu con sider că, prin conceptul de comportament religios se înțelege atitudinea pe care
noi trebuie sa o avem față de religie. Cred că prin acest concept sunt desemnate : participarea la
diverse ritualuri specifice religiei, respectarea normelor religioase conțin ute de Biblie și mai
ales credința efectivă în Dumnezeu. Eu consider că toate acestea țin de comportamentul
religios pentru că ar trebui sa fie o atitudine exemplară care să -i facă pe ceilalți să adopteze

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
235
acest comportament. Câteva din aceste comportamente pe care le practic sunt: participarea la
slujbe, lecturi religioase, implicarea în activități care au drept scop ajutorarea aproapelui.
Sunt de părere că aceste comportamente mă ajută să fiu o persoana mai bună și mai
ales să mă apropii de voia lui Dumne zeu. Știu că dacă urmez calea aceasta îmi va fi mai bine
și că viața va căpăta o altă perspectivă.

P19.
Din punctul meu de vedere , comportamentul religios este o manifestare exterioară a
credințelor religioase lăuntrice. În funcție de convingerile personale, fiecare persoană adoptă o
atitudine diferită. De exemplu unele persoane cred , și aparțin unei confesiuni religioase,
purtându -se ca atare , spre deosebire de altele care sunt atee.
Eu aparțin religiei creștin ortodoxe și consider că un comportament religios are rolul de
a ne defini în întregime personalitatea și modul de gândire.

P20.
Din punctul meu de vedere , faptul că te duci la biserică și te rogi nu înseamnă neaparat
un comportament religios.
În primul rând trebuie să ai grijă la comportamentul tău față de cei din jur , să nu -i jignești,
urăști, invidiezi, rănești, iar, ori de câte ori ai ocazia să îi ajuți – contează chiar ș i cele mai mici
gesturi. Într -adevăr te ajută sufletește și faptul că mergi la biserică, ții post, te spovedești des,
pentru că prin aceste lucruri te apropii de Dumnezeu.
Exemple:
– faptul că te rogi în fiecare zi
– te duci la biserică de sărbători Duminica și asiști la slujbe
– ajuți biserica prin donații.
Acest e comportament e au rolul de a -ți da o liniște sufletească și de a -l avea pe Dumnezeu
prezent în orice moment în viața ta.

P21.
Comportamentul religios se referă la intensitatea interesului sau a credinței în religie.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
236
De asemenea , se poate vorbi și despre felul în care o persoană își dezvoltă acest
comportament, spre deosebire de alte persoane, unele implicându -se direct religios, altele
spiritu al, dar cu intensități diferite.
De exemplu: frecventarea bisericii, rugăciunile credința în Dumnezeu pretutindeni și oricând ,
sunt comportamente religioase.
Acest e comportament e religio ase are rolul de liniște sufletească, spirituală și înțelegere de
sine.

P22.
Prin comportament relig ios, înțeleg un comportament adecvat, care să nu încalce
limitele bunului simț si ale seriozității. Consider că se referă de asemenea la spiritualitatea
noastră. Com portamentul prin care dăm dovadă că ținem cont de existența unei instanțe
superioare Dumnez eu. Prin comportament religios înțeleg că o persoană trebuie să facă ceva
dar să se gândească de asemenea și la consecințe. Un astfel de comportament ne ajută să ne
purificam sufletul și trupul (comportamentul din biserică, față de cei nevoiași, față de
aproapele nostru).
În biserică am un astfel de comportament , îi ajut pe ceilalți, mă gândesc la ceilalți și am grijă
să nu fac lucruri care să îi deranjeze.
Acest tip de comportament ne ajută să avem o atitudine liniștită și ne ajută la purificarea
sufle tească.

P23.
În opinia mea , comportamentul religios se referă la o atitudine umilă și credincioasă
față de biserică: rugăciuni, prezența la slujbe, închinatul, respectarea anumitor dogme
religioase precum postul, zilele de sărbătoare, tradiții și obiceiu ri religioase.
De altfel, un comportament religios poate fi și mai slab pronunțat, lipsindu -se de categoriile
de mai sus; atât timp cât crezi în Dumnezeu și respecți măcar o parte din regulile religioase, te
poți considera un bun creștin. Nu sunt de păre re că diferențierea este făcută în funcție de
evlavie sau mărimea actului de închinare, rugăciuni sau donații. Bunul c reștin se cunoaște
după suflet și doar Dumnezeu poate hotărî cât de credincios ești.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
237
Comportamente religioase pe care le practic:
– Închina t – ocazional
– Rugăciuni – mai rar
– Lumânări aprinse în troița din curte atunci când simt nevoia
– Post – vinerea
– Acatiste – la Sărbători mari
Nu văd un rol anume, așa am fost educată, dar recurg la ele când mă găsesc în impas.

P24.
Comportamentul religios reprezintă urmărirea unei legi nescrise , întru formarea
morală, fizică și spirituală a unui individ. Formarea morală – prin respectarea regulilor
moralității, formarea fizică – prin curățarea trupească și formarea spirituală prin purificarea
sufletească. Rolul comportamentului religios este de a construi individul din toate punctele de
vedere.

P25.
Pentru mine , comportamentul religios nu înseamnă doar mersul la biserică , ci credința
în Dumnezeu. Eu de exemplu , nu merg foarte des la biserică dar , când o fac îmi place să merg
singură ca să mă rog , sau să îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am. În fiecare sear ă
îmi spun rugăciunea înainte de culcare. Consider că având un comportament religios suntem
mai buni cu cei din jurul nostru mai înțe legători, facem fapte bune.

P26.
Comportamentul religios reprezintă atitudinea individului față de religie și față de
lăcașurile destinate Domnului. Acest concept se referă la modul în care percepi religia, lucru
ce ține și de educația din familie și face referire la respectul față de locurile destinate
rugăciunii precum bisericile și mănăstirile, cât și la iubirea față de aproapele nostru.
Comportamentul religios ține de educația primită de fiecare dintre noi și ține de viața spirituală
ajutându -ne să ne regăsim , să avem mai multă încredere în noi, iar câteodată ne ajută să
depășim situațiile dificile. Comportamentul religios se referă la credință, rugăciune și în a

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
238
crede în divinitate. Sunt o persoană credincioas ă, iar ori de câte ori am ocazia , merg să m ă rog
pentru cei dragi cât și pentru mine.

P27.
În opinia mea , comportamentul religios presupune o apropiere față de Dumnezeu. Nu
consider că pentru a avea un comportament religios trebuie neaparat să mergi la biserică. Cred
că este de ajuns să fii tu cu tine însăți și bineînțeles cu Dumnezeu . Eu una mă rog în fiecar e
seară , țin posturile de peste an și , un lucru foarte important este să mulțumim pentru ceea ce ne
oferă.
În concluzie, comportamentul religios, înseamnă o apropiere, o relație cu Dumnezeu și
bineînțeles să încercăm să respectăm cât mai mult din cele 10 porunci, dar să nu uităm după ,
să mulțumim. Comportamentul religios mă ajută să mă liniștesc când am probleme. Am
început să citesc biblia și asta mă ajută foarte mult în viața de zi cu zi. Încerc să fiu mai calmă
și să înțeleg mai bine pe ceilalți.

P28.
Comportamentul religios se poate remarca prin credință, mai concret prin aplicarea
acesteia în actele religioase: rugăciune, post, împărtășanie, spovedanie. Comportamentul
religios reprezintă actul voit al unei persoane spre apropierea de Dumnezeu prin in termediul
celor spuse anterior.
Rugăciunea este , din punctul meu de vedere , cea mai accesibilă cale prin care omul își poate
manifesta dorința de apropiere de Dumnezeu , așa că o practic în fiecare seara și mă închin de
fiecare dată când trec pe lângă bise rică. Mă ajută foarte mult din punct de vedere spiritual
deoarece cred cu tărie că spiritul, credința conduce mintea. Dacă eu cred într -adevăr că
Dumnezeu îmi ascultă rugaciunea și mă ajută atunci așa se întâmplă.
Cu toate că sunt foarte multe tipuri de ma nifestări religioase în funcție de naționalități și
mentalități consider că divinitatea este doar una.
Sunt crestin – ortodox însă nu cunosc bazele acestei credințe.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
239
P29.
Comportamentul religios se referă , în opinia mea , la inițierea și întreținerea unor
practici recunoscute și adoptate oficial de religia căreia îi aparține un individ, dar dincolo de
diferențele de religie cred că , în general , un comportament religios trebuie sa aibă la bază
moralitatea.
Comportamente religioase: postul, rugăciunea, spovedania, împărtășania, participarea
la slujbele religioase. Dintre comportamentele religioase menționate mai sus obișnuiesc să
merg la slujbele religioase, să mă rog și câteodată țin și post.
Rolul comportamentului religios este acela de a contribui la o dezvoltare mentală și
sufletească armonioasă.

P30.
În opinia mea , comportamentul religios constă în: mersul la biserică, rostirea rugăciunii
înainte de culcare sau în momentele în care simt nevoia. De asemenea, prin comport ament
religios înțeleg și comportamentul pe care îl am cu cei din jurul meu : să vorbesc frumos, să mă
comport frumos, să ajut persoanele care au nevoie de ajutorul meu și pe care pot să îi ajut.
Eu sunt de religie ortodoxă, iar unele obiceiuri pe care le are aceasta religie nu le favorizez
foarte mult (pomana, slujba de căsătorie).
Cunosc și alte tradiții ale altor religii pe care le respect și îmi plac mai mult. De exemplu în
religia penticostală îmi place că lumea merge duminica la biserică și după aceea servesc masa
în familie. Sunt persoane mult mai bune și mai corecte. Mai îmi place în religia catolică slujba
cununiei religioase în care se rostesc anumite cuvinte din partea preotului și pe urmă
jurămintele mirilor.
Dintre toate acestea, îmi spun rugăci unea și cunosc multe rugăciuni, merg la biserică duminica
și ajut pe oricine are nevoie de ajutorul meu.
Comportamentul religios pe care îl am mă ajută din punct de vedere sufletește mă face să mă
simt mai împlinită și mă simt o persoană mai bună.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
240
P31.
Pentru mine acest concept întruchipează totalitatea manifestărilor și a activităților
efectuate prin care se ilustrează apartenența la un anumit cul t religios. De asemenea, aceste
manifestări sădesc în indivizi i care aparțin de respectivul cult religios , un set de valori morale
în funcție de care subiecții își desfășoară viața.
Pentru cei ce aparțin cultului creștin ortodox obiceiurile principale sunt reprezentate de mersul
la biserică, sărutatul icoanelor și ducerea unei existențe umile la fel ca și ajutor area celor
nevoiași. Desigur, pe lângă acestea se numără și postul, frecventarea moaștelor sfinților , dar
nu sunt un adept al lor. Spre deosebire de alte religii consider că ortodoxismul este credința
dreaptă, fiind un practicant al acestei religii. Nu împ ărtășesc această opinie față de religia
islamică acolo unde se slujeste și venerează un profet.
Așadar ortodoxismul joacă rolul unui factor de echilibru în viața mea întrucât mi -a insuflat
valorile și virtuțile esențiale pentru a duce o viață cumpătată și sănătoasă.

P32.
Din punctul meu de vedere o persoană are un comportament religios atunci când ține
cont de ceea ce se spune în biserica de care aparține
De exemplu:
– ține post ;
– se roagă ;
– face fapte bune ;
– este o persoană mai bună .
Pentru mine comportamentul religios este important pentru că am crescut într-un asemenea
mediu iar , atunci când practic aceste lucruri mă simt mai bine și simt că sunt împăcată cu mine
însămi și cu Dumnezeu.

P33.
Comportamentul religios constă , în opinia mea, în realizarea relației cu Dumnezeu,
relație de tip spiritual , prin rugăciune și prin respectarea învățăturilor transmise de divinitate în
Biblie.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
241
Cunosc mai multe comportamente religioase de exemplu practicarea unor tradiții religioase
precum purtarea doliului, dusul la biserică în fiecare duminică sau atunci când sunt
evenimente religioase importante, respectarea tradițiilor de înmormântare, rugăciunea,
întrajutorarea, comportamentul adecvat , asemenea învățăturilor transmise în Biblie. După
parerea m ea comportamentele religioase importante sunt cele care ne ajută să ne întărim
credința și nu cele care se fac doar pentru că așa este obiceiul sau pentru ca asa ni spune că
este firesc.
Consider că rolul comportamentului religios este întărirea credinței și găsirea liniștii și
echilibrului sufletesc.

P34.
Comportamentul religios se referă la comportamentul oamenilor în vederea credinței.
Religia face parte din viața societății. Religia poate însemna principii morale, moduri de a
gândi și a trăi propriu un ui grup.
În opinia mea, rolul comportamentului religios este de a ne face niște persoane mai
credincioase, iar fiind mai credincioase automat ne simțim mai bine. Bunăt atea este un dar de
la Dumnezeu.

P35.
Comportamentul religios , din punctul meu de vedere , reprezintă o stare de spirit, o
relație sufletească între sine și puterea divină. Mai mult decât atât prin comportamentul
religios putem înțelege atitudinea față de Dumnezeu și principiile oamenilor legate de puterea
divină.
Ca și comportamente religioas e, observate, oamenii se duc la biserică, se închină în fața
bisericii, se roagă pentru ei și pentru sufletul lor. De asemenea, există și oameni care , deși cred
în Dumnezeu nu practică toate aceste lucruri , din lipsă de timp sau alte probleme. Eu, în
gener al, nu merg la biserică dar, prefer să țin credința în suflet , rugându -mă acasă.
De cele mai multe ori comportamentul religios te ajută s ă treci peste probleme și peste
anumite momente de anxietate sau supărare deoarece religia, din punctul meu de vedere, te
ajută să îți găsești liniștea.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
242
P36.
În opinia mea , comportamentul religios reprezintă o stare de spirit, un anumit
comportament cu privire la religie, la divinitate, cât și atitudinea noastra față de biserică și
Dumnezeu.
În general există mai multe comportamente religioase: oameni care cred în Dumnezeu și se
duc constant la biserică; oameni care se consideră atei și nu cred în existența divinității și
oameni care cred în Dumnezeu dar care nu vor sau nu au timp să meargă la biserică sau
diverse alte adunări cu caracter religios, ei păstrând credința pentru sine , în suflet.
Rolul comportamentului religios , cred că este acela de a -ți oferi o anumită siguranță sau
încredere în ceva (divinitate, Dumnezeu care este în permanență acolo și îți oferă protecție și
siguranță, te ajută și sprijină necondiționat).

P37.
Comportamentul religios reprezintă încrederea acordată de către noi credinței.
Consider că acest comportament se dobândește atât în cadrul familiei , dar se poate însuși și
personal. Comportamentul meu religios constă în realizarea faptelor bune și în rostirea de
rugăciuni atunci când simt nevoia. De asemenea, sunt și persoane care se duc la biserică însă
eu nu fac acest lucru deoarece nu cred în "intermediarii" bisericii ortodoxe.
Utilitatea acestui comportament: mă ajută să mă dezvolt pe plan spiritual. Îi acord o mare
importanță însă nu obișnuiesc să exteriorizez acest lucru.

P38.
Comportamentul religios este totalitatea comportamentelor și acțiunilor săvârșite prin
intermediul bisericii , al obiectelor de cult creștin ortodox , cu scopul de a arăta credința în
Dumnezeu.
Comportamente religioase cunoscute: mersul la biserică și slujbe, rugăciuni, pomeni, purtarea
asupra sa a obiectelor religioase, închinatul, plătirea aca tistelor, tainele spovedaniei și
împărtășaniei.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
243
Comportamente religioase folosite de mine: purtarea de iconițe în mașină, în portofel și
purtarea cruciulițelor, rugăciunea, închinatul, mersul la biserică, taina spovedaniei și
împărtășaniei.
Acestea au pent ru mine rolul de a fi mai aproape de Dumnezeu, de a -mi arăta credința, de a
mă elibera de anumite gânduri care mă macin ă sufletește.

P39.
Din punctul meu de vedere , comportamentul religios include totalitatea manifestărilor,
faptelor religioase ale unei p ersoane, gândurile cu privire la religie și încrederea în Dumnezeu.
Aceste manifestări se referă la : participarea la slujbele religioase, rugăciuni, încredere.
Comportamente religioase c unoscute: participare la slujbe , spovedanie și împărtășanie,
pomeniri, rugăciune, Sfânta Liturghie.
Comportamente religioase folosite de mine: participare la slujbe, spovedanie rugăciune,
ajutorul sărmanilor.
În opinia mea , rolul comportamentului religios este de a aduce liniște sufletească, încredere în
ajutorul oferit de D umnezeu, iertarea păcatelor; apropierea de Dumnezeu și încercarea de a
rămâne pe calea Domnului în vederea câștigării vieții veșnice.

P40.
Comportamentul religios reprezintă ansamblul de acțiuni pe care le realizează o
persoană și care sunt în conformitate cu normele religiei de care aparține.
Comportamente religioase: mersul la locașurile de cult corespunzătoare religiei respective,
realizarea de fapte bune, cinstirea simbolurilor și obiectelor de cult, respectarea dogmelor și
legilor religioa se. Mersul la biserică mă ajută să mă detașez de lumea exterioară și totodată să
înțeleg mai bine religia de care aparțin.

P41.
Comportamentul religios constă , în opinia mea , în relația noastră cu Dumnezeu. Se
referă la faptele bune pe care le facem fără să așteptăm ceva în schimb dar și la relațiile cu cei
din jurul nostru.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
244
Comportamentul religios se referă la vizite le pe care le facem la biserică, dar și la ceea ce
simțim, cât și anumite fapte bune făcute.
Rolul comportamentului religios este că îmi mențin e viața în armonie.
Eu personal fac anumite fapte bune precum , să donez lucruri persoanelor care au nevoie , dar
și fapte spirituale precum , sfaturi prietenilor; ace ste lucruri mă fac să mă simt împăcată cu
mine.

P42.
Comportamentul religios este un modus vivendi al omului ce crede în Dumnezeu.
Comportamentele religioase pe care le cunosc sunt închinatul, rugăciunea, pentru creștini
mersul la biserică, pentru alte credințe mersul în temple pentru a oferi ofrande de exemplu ,
oferirea de ofrande zeul ui Ra.
Comportamentele religio ase pe care le practic sunt închinatul, rugăciunea și mersul la biserică.
Rolul comportamentului religios – mă ajută să trec peste momentele dificile din viața mea dar ,
asta nu înseamnă că merg la biserică doar când am problem e. Îmi oferă o stare sufletească de
armonie și echilibru.

P43.
Comportamentul religios al fiecărui individ este strâns legat de cultul religios de care
aparține. De exemplu , un bun creștin este cel care respectă calendaristic toate sărbătorile
praznuite d e biserică, merge duminica la slujbă sau cu o seară înaintea cinstirii unui sfânt,
merge la hramuri la biserica care îi poartă numele. De altfel, un bun creștin cunoaște taina
spovedaniei și a împărtășaniei, participă vinerea la masluri și săvârșește fapte de mărinimie.
Totodată, există și categoria oamenilor credincioși care cred în Dumnezeu și forța divină dar
se rezumă doar la aceast aspect fără ca ei să posteasc ă sau să meargă la biserică. Eu sunt o
persoană care , de mică merg duminica la biserică pentr u că are un rol foarte important,
deoarece aici găsesc anumite răspunsuri și mă simt încărcată sufletește în mod pozitiv.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
245
P44.
Comportamentul religios constă în deținerea unei credințe în divinitate. În lume la
momentul actual religiile sunt numeroase precum: religia creștin ortodox ă, în care mai includ
și eu, religia catolică, religia mahomedană, etc..
Consider că există multe tipuri de comportamente religioase: oameni care cred cu t ărie în
divinitate (în Dumnezeu – religia creștin ortodoxă și religia catolică) , oameni care merg la
biserică, care țin post, oameni care cred în divinitate dar nu se implică prea mult în viața
spirituală și oameni care nu cred în divinitate. Aceștia din urmă consideră că există doar o
lume, cea terestră, că nu există spirit sau spiritualitate. Consider că Dumnezeu ne ajută pe cei
muritori și că oamenii sunt copii lui Dumnezeu creați după chipul și as emănarea lui.

P45.
În opinia mea , comportamentul religios reprezintă totalitatea metodelor prin care o
persoană își exprimă credința sau necredința.
Comportamente religioase: mersul la biserică, rugăciunea, acte de binefacere, încercări de ai
face pe un ii oameni necredincioși să creadă în Dumnezeu, cinstirea sfinților.
Comportamente religioase practicate de mine: rugăciunea, mersul la biserică, acte de
binefacere.
Pentru mine rugăciunea este un mod prin care mă simt mai aproape de Dumnezeu, mă ajută în
momente grele redându -mi încrederea și speranța.
Prin actele de binefacere simt că am reușit să mă fac utilă, am reușit să aduc un zâmbet pe fața
unui om.

P46.
Pentru mine , comportamentul religios înseamnă să respect toate ființele pe care le
întâlnesc, să încerc pe cât posibil să nu jignesc sau să deranjez în orice manieră persoanele cu
care interacționez. Să îmi trăiesc viața într -un mod liniștit și cu bun simț. Consider c ă e
important să ajut oamenii care mă înconjoară.
O religie care mă influențează este budismul, pentru că sunt de acord cu principiile pe care le
susține , respectiv: gândire pozitivă, viață sănătoasă, efort intelectual, meditație, empatie.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
246
Comportamentele religioase pe care le cunosc pot fi comportamente religioase extremiste de
tipul islamismului, dar de asemenea, comportamentele religioase sunt la fel de multe cât și
religii, adică: ortodox, catolic, hindus, etc.
Pentru mine comportamentul religios repr ezintă un stil de viață, nu pot sa spun că sunt cu
adevarat o adept ă al religiei budiste dar , sunt de acord cu principiile pe care le susține.
Momentan încă studiez și compar teoriile pentru a putea dezvolta o teorie personală.

P47.
În opinia mea , comport amentul religios înseamnă totalitatea faptelor însoțite de
credința în Dumnezeu. Faptele se referă la rugăciune, savârsirea faptelor bune și mersul la
biserică.
Pentru mine , comportamentul religios are utilitatea de a aduce în suflet o siguranță și o liniște
în orice situație sunt. Chiar și în momente de aproape disperare nu îmi pierd credința. Încerc
mereu să fiu echilibrată și mereu mă rog la Dumnezeu. Nu practic mersul la biserică însă
credința este în sufletul meu.

P48.
Comportamentul religios presupune intimitate în relația omului cu divinitatea. Acest
este un factor foarte important în relațiile omului cu societatea.
Fiecare individ se comportă în moduri diferite, în t impuri diferite : uni i se rezumă la
rugăciunile particulare, alții au un comportament relativ indiferent față de religie în sensul că
sunt constienti de prezența divină în viața lor , de existența lui Dumnezeu dar , se rezumă doar
la a ști.
Pentru mine compo rtamentul religios (mersul la biserică, participarea la sfintele slujbe, la
rugăciunea cu comunitatea și cea particulară) presupune liniște sufletească și nu numai.

P49.
În opinia mea , comportamentul religios nu constă doar în participarea în mod frecvent
la slujbe sau de a ține posturile în totalitate. Consider că poți să fii un om care ține de religie și
doar prin rugăciunile pe care le faci sau prin credința în Dumnezeu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
247
În general , comportamentul religios se manifestă în mergerea la biserică, ținerea posturilor,
împărtășirea, spovedirea.
Eu îmi manifest acest comportament prin credința în Dumnezeu, prin spovedire și
împărtășire, și ocazional prin participarea la slujbe.
Consider că r olul comportamentului religios , este de a mă pondera în unele situații, deoarece
înainte de toate , cred în Dumnezeu și acest lucru este pregnant în unele lucruri.
Comportamentul religios oferă și o stare sufletească mai bună.

P50.
Din punctul meu de vedere comportamentul religios constă în:
– încrederea în divinitate – Dumnezeu
– frecventarea bisericii
– ținerea postului religios
Comportamentul meu religios constă în:
– cred în Dumnezeu
– mă rog atunci când simt nevoia
– țin câteodată postul religios
Încrederea în Dumnezeu mă ajută să trec peste anumite momente difi cile și mă ajută să cred
că pot face orice cu ajutorul lui Dumnezeu.

P51.
Din punctul meu de vedere, comportamentul religios înseamnă atitudinea fiecărei
persoane față de sfera religioasă: participarea la slujbe, gradul de încredere în forța divină,
iubir ea față de cei din jur.
Comportamente religioase: participarea la slujbe, ținutul posturilor de pest e an, săvârșirea de
fapte bune. Pentru mine comportament religios înseamnă să țin post (atât cât pot), să particip
din când în când la slujbe.
Eu cred că a avea un comportament religios adecvat înseamnă a fi mai liniștit, mai curat, mai
pur din punct de vedere sufletesc. Credința te ajută să treci mai ușor peste încercările vieții.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
248
P52.
Conceptul de comportament religios reprezintă sentimentul de respect ș i de iubire pe
care îl acord celor din jurul meu. Comportamentul religios pe care îl practic este rugăciunea
(pentru mine rugăciunea este un mod de a comunica cu Dumnezeu, este modul în care simt că
nu sunt singură).

P53.
Conceptul de comportament religios reprezintă o metodă de meditație asupra propriei
vieți pentru a găsi rezolvarea unor probleme.
Exemple de comportamente religioase: cititul Bibliei, mersul la biserică.
Comportamentul religios îmi este folositor pentru a găsi pacea sufletească atunci când am
nevoie.

P54.
În opinia mea , comportamentul religios înseamn ă respectarea tuturor ființelor; să nu
vorbești urât cu cei din jur, să nu faci rău celorlalte persoane.
Comportamentul religios mă ajută să îmi găsesc lin iștea. Mă simt mult mai relaxată când mă
comport frumos cu cei din jurul meu, când îi ajut la diferite activități.

P55.
Comportamentul religios constă în faptele și obiceiurile oamenilor, pe care aceștia le
manifestă față de religia lor.
De exemplu: o p ersoană care trece pe lângă o biserică se închină și (acest lucru îl practic)
spune o rugăciune. Acest aspect , adică să ne închinăm și să spunem o rugăciune reprezintă un
simbol, un fapt individual prin care o persoană are un dialog cu creația divină și în special cu
Dumnezeu. Făcând aceste lucruri mă ajută zi de zi ori să învăț mai bine , ori să fiu mai bună cu
ceilalți.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
249
P56.
Comportamentul religios se referă la o persoană care ține toate posturile, merge la
biserică în fiecare duminică, încearcă să ajute pe toată lumea. Din aceste exemple pe care le –
am enumerat mai sus și eu respect câteva: țin aproape toate posturile și aproape în fiecare
duminică merg la biserică.
În opinia mea , rolul acestui comportament religios este de a ne face sa ne simțim mai aproape
de Dumnezeu.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
250
ANEXA 2 – Eseurile Cuvânt, gest, trăire religioasă

P1.
În zilele noastre, religia este r ăspandit ă pe întreg p ământul. În fiecare col ț de lume
oamenii cred în anumite religii, secte, au un anumit comportament religios cu privire la
divinitate sau pur și simplu exist ă și acea categorie de persoane care nu cred în existenta unei
divinit ăți.
Cuvântul a fost principala metod ă care a fost folosit ă la începuturile c reștinismului
pentru r ăspandirea credin ței în Dumnezeu. Pe de o parte, aceasta modalitate poate p ărea ca
fiind facil ă, dar cu adevarat, puterea de convingere trebuia sa își aibe baza în credin ța proprie a
celor care s -au dedicat acestui fapt.
Gestul este l a fel de important ca și cuv ântul. F ără de unul nu se poate celalalt.
Amandou ă sunt strans legate între ele. De altfel, gestul întărește puterea cuv ântului,
cresc ându-i credibilitatea.
Comportamentul religios este poat e cel mai important. Sunt oamen i care aleg s ă
mearg ă pe calea pe credin ței și astfel, au un comportament adecvat. Ei merg la biserici, se
închin ă de cate ori trec pe lang ă o biseric ă, cred în Sfintele Taine, cum ar fi Sf ânta
Impărtășanie, Sf ânta Spovedanie, Taina Cununiei , etc.
Sunt de parere ca un comportament religios este cea mai frumoas ă cale prin care fiin ța
uman ă își poate tr ăi credin ța, își poate urmari propriile principii , dar mai ales , își poate
respecta aceste principii. Comportamentul nostru este foarte important deoarece prin felul în
care action ăm îi putem influen ța pe cei din jurul nostru.
Exist ă spatii geografice unde credin ța ortodox ă este cel mai important lucru pentru
oameni, ace știa traind în credin ță și pentru credin ță. Un exemplu îl poate constitui și Romania,
Grecia, Rusia, unde credin ța ortodox ă are o mare amploare.
Comportamentul religios difer ă de la o persoan ă la alta. Sunt oameni care prefer ă să își
facă vizibil ă credin ța în Dumnezeu, s ă se afirme , și sunt alti i, care dimpotriv ă, prefer ă să se
manifeste în taina, să ramână ascun și în fața societ ății.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
251
Așadar, at ât cuvântul, c ât și gestul și comportamentul religios sunt factor i
importan ți care pot modela societatea actual ă, oamenii urm ărind anumite modele de
comportament pe care le observ ă în jurul lor.

P2.
Religia, reprezintă pentru mine, o nevoie existențială fără de care nu aș putea fi la fel.
Incă din cele mai vechi timpuri, religia a fost punct de plecare pentru toate literaturile, astfel ,
cu ajutorul scrierilor, am putut afla trecutul nostru și am putu t realiza minunate opere ce astăzi
sunt obiect de studiu pentru elevi și studenți, într -un cuvânt: Umanitatea.
Viața religioasă era deosebit de importantă pentru cei din vremurile trecute.
Credincioșii acordau o mai mare atenție îngrijirii sufletulu i, în raport cu societate a
contemporană care acordă o atenție imensă îngrijirii trupului, satisfacerea nevoilor trupești
decât cele sufletești.
Dorința de a avea o viața religioasă bogată este estompată și în locul ei apare dorința
de a avea obiecte material cât mai numeroase si performante , pentru a putea fi în concordanța
cu cerințele societații actuale. Mersul la Biserică a devenit o practică învechită pentru mulți
tineri care preferă alte activități. Cuvântul religios, rostirea numele lui Iisus Hr istos, sau
Dumnezeu provoacă rușinare, amuzament sau chiar respingere.
Pe de altă parte, gesturile religioase nu sunt total ascunse, mai sunt persoane care Il
iubesc pe Dumnezeu, Îi acordă locul cuvenit în suflețelul lor. Îi aduc cinstire, Îl măresc ș i
împrăștie prin fiecare colt de lume credința lor neîndoielnică. Fară iubirea pentru Dumnezeu
nu ar putea trăi în pace si liniște deplină. Trăirea religioasă este cea mai importantă, faptele
bune, cuvintele înțesate de pilde și rugăciune îi luminează pe c reștini și îi îndreaptă spre Viața
Veșnică.
Cuvântul Lui Dumnezeu ascultat cu mare înțelepciune de credincioși ne îndrumă pașii
spre mântuirea sufletului, dar și pentru a duce o viață neprihanită, lipsită de griji, plină de
frumuseți.
Gesturile binep lăcute Lui Dumnezeu vor fi răsplătite înzecit persoanelor ce le
săvârșește. Întotdeauna bunătate a si smerenia vor fi calități ce aduc după sine o mare de
bucurie sufletească celui ce le posedă. De aceea tinerii ar trebui sa asculte mai des Cuvântul

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
252
Lui Dumnezeu, pentru ca viața lor să fie una luminată, liniștită. Nu spun că toate aceste fapte
sunt respectate întru totul, dar totuși să existe un echilibru între material și spiritual.
Așadar, orice gest sau cuvânt spus și făcut cu bunătate, aduce după s ine împlinire și
liniște sufletească. Trăirea religioasă facută din inimă este răsplătită de Dumnezeu prin o
multitudine de moduri, știute doar de El.

P3.
Consider ca toate cele trei notiuni – gest, cuvant, traire -, se leaga intre ele, deoarece
prin cuv inte ne explicam gesturile, iar acestea exemplifica o traire interioara a noastra. Aceasta
traire ne determina sa actionam, sa facem anumite gesturi, in functie de ce sentimente ne sunt
provocate; cuvintele sunt o completare in aceasta actiune, deoarece se spune ca 80% din
comunicarea cu ceilalti se realizeaza prin gesturi, nu prin cuvinte.
Ne place sau nu sa recunoastem, gesturile ne dau de gol. Psihologii spun ca orice
miscare vorbeste despre personalitatea celui care o face. Gestul reprezinta, pe de o pa rte, o
miscare ce exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori vorbele sau dând mai
multă expresivitate vorbirii si , pe de alta parte, o faptă sau o purtare dictată de un anumit scop,
de anumite interese, a re o anumită semnificație.
Referindu -ne la unitatea de baza “cuvant” remarcam modalitatea prin care toti oamenii
se exprima si comunica; adica prin cuvant oamenii “cuvanteaza”.
Aceste doua elemente – gestul si cuvantul – sunt urmate de un element esential,care
reprezinta mai pregnant sentime ntele umane, adica “trairea”.Trairea este un proces sufletesc,o
experiență sufletească (trăita sau nu cu intensitate).
In anumite domenii, fiecare om este liber sa se manifeste dupa cum doreste, dar in
religie, independent de concepția sa despre lume, are o credință, crede în ceva anume.
Credința, fiind un element al conștiinței, reprezintă un tot complex. Viața religioasă nu este
bazată pe concepții asupra lui Dumnezeu, ci pe emoții și acțiuni în legătură cu Acesta, cu
adoptarea unor comportamente specific e, precum cele de ajutorare a semenilor, de rugăciune,
de frecventare a bisericii etc.
Trairile religioase sunt exprimate prin cuvinte, dar mai ales prin gesturi. Pentru
majoritatea persoanelor, exprimarea credintei consta in frecventarea bisericiilor si practicarea

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
253
periodica a ritualuri religioase. Religia cuprinde o concepție despre viață, dar ea își găsește
expresia specifică într -un ansamblu de norme, de modalități de trăire cotidiană, dar în același
timp și în chip precumpănitor ea este o legătură dir ectă cu Dumnezeu.Consider ca, pentru a iti
arata smerenia nu este necesar sa faci aceste ritualuri in mod frecvent sau sa te duci la biserica
doar pentru ca “trebuie”. Fiecare persoana ar trebui sa aiba propria credinta si sa faca lucrurile
acestea atunci cand simte din suflet; de exemplu mersul la biserica ar trebui sa fie din placere
si pentru ca asa simtim,nu “de ochii altora”.
Trairea religioasa poate fi dobandita si in urma unor probleme, care crezand ca sunt
imposibile de rezolvat, cu ajutorul lui Du mnezeu acestea au fost razbite.Aceste trairi sunt
urmate de anumite rugaciuni pentru multumire, pentru ca Dumnezeu trebuie slavit in orice
moment, nu doar cand avem nevoie de El.
In practica religioasa, gesturile sunt percepute ca ajutorarea semenilor, adica ori de cate
ori avem ocazia sa ne ajutam un prieten,o ruda,chiar si un necunoascut, pentru ca , daca oferi
bine, acelasi lucru vei primi si tu.
Credinta si trairea religioasa adevarata vin din suflet; acestea nu tin cont de dobandirea
unor foloase sau de primirea unor laude.

P4.
Gest. Cuvant. Traire religioasa. Daca am intreba oameni de diferite varste si din clase
sociale diferite, ce semnificatie are trairea religioasa si care ar fi legatura ei cu cuvintele “gest”
si “cuvant”, din punctul meu de vedere am avea raspunsuri foarte diferite.
Insa un lucru e cert: tinerii din ziua de azi (din pacate, printre care ma numar si eu) nu cunosc
adevaratul sens al religiei si nici nu vor sa il descopere; in ceea ce -i priveste pe cei apropiati de
varsta a doua sau chiar in varsta, vom constata ca abordeaza cu usurinta acest subiect, fiind
mult mai familiarizati cu ceea ce inseamna credinta, religie, manifestari, etc.
M-am intrebat de multe ori de ce oamenii mai in varsta se duc la biserica des, se roaga, se
inchina , tin post, se spovedesc, se impartasesc, etc. iar tinerii nu o fac. Si , in acelasi timp mi –
am pus intrebarea daca ceea ce fac ei este intr -adevar benefic si astfel acel “Doamne -Doamne”
iti “sterge cu buretele pacatele”.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
254
Cand eram mica, parintii nu au atin s subiectul “divinitate”, (nefiind o familie religioasa) insa ,
scoala a avut grija sa imi aduca la cunostinta ca Dumnezeu este Creator, ca El ne iarta, ne
ajuta, dar tot El ne si pedepseste. Ne invatau diverse manifestari precum rugaciuni de tot felul,
catre Fecioara Maria, catre Dumnezeu, catre Duhul Sfant etc.; o gramada de Sfinti carora,
mica fiind, nu le intelegeam cu exactitate rostul si nu intelegeam de ce trebuie sa ii invat si sa
imi fie teama de ei.
Chiar si in prezent, inca imi pun o multitudine de intrebari pe tema aceasta, insa mi -am intarit
niste “teorii proprii” pe care le urmez. In sensul ca, am realizat ca divinitatea exista ( daca intr –
adevar CREZI in ea ), insa nu exista un individ dupa chipul si asemanarea noastra, in carne si
oase, care traieste in norisori si ne pedepseste cu vreun sceptru sau trimite oameni invizibil i cu
aripi sa ne vegheze somnul (este doar parerea mea). De ce nu toata populatia globului are
aceleasi concepte despre trecutu l religios? De ce unii cred in Iisus si altii cred in Allah? De ce
unii sunt ortodocsi iar altii catolici, musulmani, etc?
Consider ca Dumnezeu traieste prin NOI, Dumnezeu e ascuns in noi sub forma Spiritului, a
Constiintei imateriale, delicate, discrete. .. asa ne putem apropia de El fara formalitati, fara
intermediari, fara conditii… discret si delicat. Dumnezeu ne da intalnire chiar in inima noastra
spiritual… ; pentru mine tot ce este scris sunt doar legende inventate de oameni de -a lungul
timpului, nis te creatii ca oricare altele; dar pe care populatiile s -au hotarat sa le urmeze ca ceva
ADEVARAT, BATUT IN CUIE.
As spune ca “Ma pedepseste Dumnezeu” daca afirm asa ceva, nu stiu de ce as spune asta, dar
poate doar din obisnuita si influenta bunicilor, cel or ce cred in Dumnezeu sub alta forma.
Trairea mea religioasa se manifesta in inima mea, in constiinta mea, in strafundurile sufletului
meu, fie cand sunt in Biserica, fie cand sunt acasa si simt nevoia sa spun o rugaciune (care mi
se intampla de cele mai multe ori seara, inainte de culcare).
Trairea religioasa este un rezultat afectiv emotional, al rugaciunii, ce se realizeaza prin
intermediul cuvantului si gesturilor (inchinatul, anumite ritualuri din Biserica, etc.).
Nu neg ca nu ar exista CEVA care ne ajuta la nevoie, dar acest ajutor consider ca se naste tot
din fiinta noastra, din puterea credintei. Un exemplu: "Eu cred in Dumnezeu, cred ca ceva ma
poate ajuta sa trec peste si o sa fie bine! Bunul Dumnezeu e alaturi de mine!” Sunt niste
intariri psihice, emotionale, care iau nastere din capacitatea noastra de a controla si manipula

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
255
constiinta. Daca eu intr -adevar cred ca ma poate ajuta acea divinitate, atunci voi fi ajutat. Spun
asta pentru ca mi s -a intamplat sa sim t nevoia pur si simplu sa cer ajutorul divinitatii si sa fiu
atat de sincera cu mine cand o ceream, incat, nu stiu cum, am reusit sa trec cu bine peste.
Am spus la inceput ca ma numar printre tinerii din ziua de astazi care nu cunosc sensul
adevarat al re ligiei; si asa ma consider in continuare. Nu cred ca exista vreun om care poate
spune cu exactitate ce este, printr -o definitie suta la suta corecta, sau sa dovedeasca tot ce s -a
scris de -a lungul timpului. Tine de spiritualitate, de imaginatie, traire si credinta.
Gesturile mele si cuvintele mele legate de religie, reflecta catusi de putin credinta mea in
Dumnezeu. Unii oameni ar spune ca daca nu te duci la Biserica in fiecare marti, vineri sau
duminica, daca nu faci rugaciuni zilnic sau daca nu te inchin i macar, esti un om rau, care nu
crede in Dumnezeu sau nu isi poate gasi locul dupa moarte, de aici intrand in subiectul: “Daca
nu faci asa, nu faci atat, ajungi in Iad!”
Daca as sta sa analizez care sunt manifestarile mele religioase, nu ar fi prea multe , insa nu imi
este rusine de asta, deoarece eu cred altfel in Dumnezeu. De fiecare data cand trec pe langa o
Biserica, imi fac de trei -patru ori semnul crucii, insa nu o fac superficial, ci cu credinta,
daruire si imi spun in gand: “Doamne ajuta! Multumesc pentru tot ce mi -ai oferit pana acum si
pentru ajutorul dat!” sau fac referire la bunica mea “Odihneste -o in pace, iart -o!” (fiind in
continuare prezenta in gandurile mele).
Tinerii din ziua de astazi, ori cred ca este o totala aberatie si nu cred deloc in asa ceva, ori nu li
se pare interesant subiectul si il ocolesc, ori nu au habar de ce ar putea sa spuna, ori nu cunosc
deloc sensul. Dupa parerea mea, de vina sunt educatia primita acasa, educatia din scoli si
influentele sociale.
Am intalnit oameni in varsta, care in tinerete nu cunosteau si nu credeau in Dumnezeu, insa la
batranete ii vedeam zi de zi in Biserica. Aparuse o disperare a lor in legatura cu moartea si
viata de apoi, in care vor fi judecati aspru daca nu faceau cum spunea “la carte”. Consi derau
ca daca nu se caiesc de pacatele facute de -a lungul vietii si nu se apropie de Dumnezeu -ceea
ce la ei insemnau posturi, rugaciuni, mituri, frecventarea Bisericii si confesarea lor catre preot –
atat sufletul lor, cat si trupul vor arde in focurile iad ului.
E greu de spus daca exista asa ceva cu adevarat, insa parerile sunt impartite si a fost atata
libertate de a alege, s -au risipit atat de mult valorile si traditiile, incat acum lumea este confuza

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
256
si a devenit un haos total, mai ales din punctul de v edere al cuvintelor, gesturilor si trairilor
religioase.
Daca intr -adevar religia tine de spatiul privat, atunci trairea religioasa nu are granita… A
simti religia este o nevoie a spiritului, la fel cum a manca este o necesitate a trupului.
Chiar daca ade sea ni se face foame cand intram intr -o bucatarie, necesitatea de a manca nu
cunoaste delimitari stricte de genul public si privat. La fel se intampla si in cazul trairii
religioase, cu atat mai intensa cu cat omul se afla in fata unor situatii limita (un examen
important, o boala, un obstacol psihic etc).
In concluzie, gesturile si cuvintele noastre –care tin de religie in acest caz – dau nastere in
sufletul nostru de sentimente, trairi religioase, pe care fiecare om le percepe diferit, le accepta
sau nu l e accepta, le intelege sau nu le intelege deloc.
Pentru mine, importante nu sunt numarul de zile in care tii post sau de cate ori pe zi te duci la
Biserica, ci puterea credintei dinauntrul tau, puterea de a o accepta si de a o mentine pura pe
tot parcurs ul existentei tale ca om. Caci cine stie? Poate chiar exista viata de apoi…

P5.
Ce înseamnă religia?, cum sa fii împăcat cu Dumnezeu, cu ceilalți și mai ales cu tine
însuți?, ce trebuie să faci pentru a -ți trăi viața frumos din punct de vedere religios ?, toate
acestea sunt întrebări pe care mulți dintre noi ni le punem și la care există răspunsuri scrise în
cărțile de cult, răspunsuri pe care, deși, majoritatea le cunoaștem , refuzăm să le punem în
practică, ni se par învechite sau prea greu de împlinit în zilele noastre.
Adevărul este că societatea actuală ne îngrădește în numeroase privințe în "a ne
asemăna cu Dumnezeu", suntem fiecare dintre noi o verigă a acesteia și trebuie să acționăm în
maniera în care ea funcționează, luptăm pentru a obține cât mai mulți bani pentru a ne asigura
confortul și viitorul când Biblia spune să nu ne îngrijim de ziua de mâine pentru că Dumnezeu
o face pentru noi, vrem să dobândim cât mai multe lucruri materiale când dorința Lui a fost să
nu construim palate în această lume ci in ceruri, ne consumăm toată energia încercând să
obținem împlinirea în această lume materială și chiar dacă ne dorim să fim împăcați și cu
Dumnezeu, inevitabil suntem prinși în acest vârtej în care "a avea" este curentul care -l
întreține.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
257
În opi nia mea, întradevăr este greu să îndeplinim toate câte ni se spun în Biblie într -o lume
guvernată de bani și în care nonvalorile și ispitele se află la tot pasul, însă cred că singura
noastră scăpare este bunătatea, prin ea vom reuși să ne răscumpăram greș elile; Dacă suntem
mai buni unii cu ceilalți multe din problemele omenirii se vor ameliora ,precum: viciile,
divorțurile, maltratările, abuzurile, setea nestăpânită de putere, lăcomia și egoismul.
Dacă vom deveni mai buni poate ne va părea mai ușor și să t inem seamă de învățăturile
creștine, să mergem la biserică și să practicăm obiceiurile religioase, dar dacă nu, măcar vom
construi o lume mai bună, unde vom fi cu totii mai mulțumiți și mai fericiți, o lume mai
frumosă care -i va fi pe plac și lui Dumnezeu și în care comportamentul bazat pe bunătate, fie
că realizăm sau nu, va fi în conformitate cu poruncile creștine.
Ne aflăm într -o situație de criză, dar nu una financiară ci morală, religioasă, de aici
pornescu toate problemele contemporanității; Nu pute m deveni peste noapte creștini
exemplari, însă trebuie sa existe un start, consider că acesta este cel potrivit, să fim mai buni și
să ne respecăm mai mult unii pe ceilalți.
Încununați fiecare zi cu un gest, cuvânt, cu o trăire religioasă!.

P6.
Religia , in opinia mea, reprezinta puterea divina in care noi credem si la care ne rugam
de cele mai multe ori doar in momementele grele si prea putin in momentele de bucurie.
Dumnezeu pentru mine reprezinta o putere inexplicabila care imi ofera ce am nevoie, cum am
nevoie si cat am nevoie la momentul potrivit. Chiar daca de multe ori avem impresia ca El este
nedrept cu noi si ca nu ofera tot ce am vrea noi, de fapt eu cred ca El ne pune la incercare sa
vada daca ne putem multumi si cu ce avem, iar noi, de cele ma i multe ori, picam acest test.
Nu sunt adepta bisericilor, cel putin nu a celor de la fiecare colt de strada. Cred in Dumnezeu,
foarte mult chiar, stiu ca e acolo si ca ne ajuta intr -un fel sau altul. Sunt putine manastiri la
care am placerea sa merg si ch iar simt puterea si spiritul lor asupra mea. Dupa ce am vazut fel
si fel de stiri cu diferiti preoti (nu ii includ pe toti in aceeasi oala), nu mai am cum sa pun capul
sub patrafirul lor. Tot respectul pentru cei care au ramas drepti si inca spovedesc lume a chiar
si fara bani. Bravo lor! Dar din pacate multi umbla in ziua de azi doar dupa bani. As putea
spune ca eu si familia mea, am bagat multi bani in buzunarul preotilor. Acum un an si

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
258
jumatate, tatal meu a decedat iar la o luna diferenta a decedat si bun ica mea (mama tatalui
meu) iar asa cum se pare ca sunt obiceiurile noastre, a trebuit sa fac fel de fel de pomeni la
anumite perioade de timp si sa cumpar fel de fel de lucruri care, din punctul meu de vedere,
nu-l mai ajuta cu nimic pe cel decedat. Da, e frumos sa fim buni si sa oferim o masa in cinstea
celor ce nu mai sunt pentru ca lumea sa nu -i uite si asa mai departe… Dar de la treaba asta
pana la faptul ca farfuria trebuie sa fie asezata intr -un fel, sa contina anumite lucruri si etc este
cale lunga.. Obiceiurile religioase s -au degradat extraord inar de mult din cauza banilor.
Trebuie sa tinem cont: credinta se afla in suflet si mai ales in gand. Degeaba vad
toate acele femei la biserica in fiecare duminica iar luni la prima ora barfesc, pacatuiesc si asa
mai departe. E adevarat, toti pacatuim, mai mult sau mai putin, cu sau fara voia noastra dar eu
personal, nu imi voi falsifica identitatea doar de dragul de a merge intr -un loc sfant pentru a
face impresie si pentru a intra in randul oamenilor. Nu -i pot intelege pe acei oameni care
inainte de marile sarbatori tin post cate 6 saptamani dar in acelasi timp fumeaza, bea, se
drogheaza, injura si intre tineti relatii sexuale. Pentru ce mai exista conceptia de “post” in acest
caz!? Poate doar pentru a renunta la carne, oua si branza pentru o perioada. Mai bine tin post 1
zi – 2 asa cum trebuie, decat tot si degeaba. Vreau sa exclud persoanele care chiar f ac totul
drept si cinstit. Nu am nimic de spus si plec capul in fata lor pentru ca exista si oameni cu o
adevarata frica de Dumnezeu.
Mama este de alta religie si anume protestanta, Evanghelista isi spune ea iar tata era Crestin
Ortodox. Am crescut intre d oua concepte atat de diferite si totusi atat de asemanatoare incat la
un moment dat nu am stiut in cine sa cred.. Dar am realizat cu timpul ca nu conteaza pana la
urma religia pe care o urmezi ci taria cu care crezi in ceea ce reprezinta. Dumnezeu este unu l
singur si eu cred ca el exista pentru orice om vrea sa creada in el indiferent de religie.

P7.
Ce este religia? Conform definitiei din DEX religia este: un sistem de credințe (dogme)
și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi u nește, în aceeași comunitate
spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem.
In opinia mea, religia este un stil de viata abordat de anumite persone. Prin religie intelegem
credinta in Dumnezeu. De asemenea, multi cred ca asta este o “masca” pe care oamenii o

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
259
imbratiseaza ca sa nu fie nevoiti sa mai caute explicatii la intrebarile existentiale. (ce este
universul? Ce înseamnă moartea? etc.)
Dumnezeu a creat credinta dar nu a diferentiat religiile, omul a facut acest lucru. Nu inteleg de
ce tre buie sa existe religii diferite daca toti oamenii cred in acelasi Dumnezeu. Multi cred ca
anumite religii sunt mai mai credincioase si asculta de cuvantul lui D -zeu. In opinia mea,
indiferent de ce religie am avea, acelasi lucru invatam (sa fim oameni buni , sa facem fapte
bune, sa credem in Dumnezeu etc.)
Ce inseamna traire religioasa? Eu cred ca termenul de “traire religioasa” semnifica
comportament religios, gandire religioasa, credinta. Adica sa traim dupa poruncile lui
Dumnezeu si sa facem voia lui pe acest pamant.
Consider ca, in ultima vreme comportamentul religios a fost neglijat , iar cei tineri nu mai stiu
ce inseamna sa mearga la biserica, sa faca fapte bune. Lumea a devenit mai egiosta si rea.
Multi dintre adolescenti considera ca daca recunosc c redinta in Dumnezeu si vorbesc despre
El sau merg la biserica, este rusinos. Le este rusine sa recunoasca in fata prietenilor ca au un
comportament religios, cand de fapt ei fac un lucru demn de admirat si de urmat, deoarece nu
multi oameni mai stiu sa cre ada in Dumnezeu si nu il mai urmeaza.
Este important sa credem si sa avem un comportament religios doar daca noi ne dorim si
simtim acest lucru. Am cunostinte, care considera ca traiesc religios, cand de fapt ei merg din
obligatie la biserica sau doar ca sa nu ii vorbeasca lumea. Fac fapte bune doar de fatada, iar
acest lucru mi se pare foarte josnic. Spun ca sunt religiosi si ii judeca pe altii, dar ei pe de alta
parte poate fac rau altor personae…
Sunt de parere ca in “religie” totul se face doar daca vr ei, daca se face doar ca altii sa vada,
este mult mai rau si nu cred ca ajuta la nimic.
Eu sunt o persoana credincioasa si acest lucru nu am sa il schimb. Eu nu fac fapte bune pentru
ca asa trebuie , eu le fac pentru ca asa simt nevoia. Nu imi place sa j udec, pentru ca noi
“oamenii” nu suntem capabili sa judecam sau daca totusi o facem stiu ca la un moment dat o
sa ne dam seama ca judecata noastra a fost orbita de sentimente negative.
Religia ne ajuta sa traim cu sufletul impacat, mai linistiti. Am avut d ovezi clare in care
credinta a ajutat oameni si stiu ca este singurul mod prin care un suflet poate fi alinat la durere.
Si in momentele fericite ale vietii e bine s ii multumim lui Dumnezeu pentru ca multi oamenii

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
260
il cauta pe Acesta doar in momente de nef ericire. Religia este raspunsul tuturor intrebarilor
noastre, dar trebuie sa stim unde sa cautam si trebuie sa stim cum sa interpretam
raspunsurile pe care le primim.

P8.
Încă de la începutul omenirii, Dumnezeu, pentru oamenii care cred în El, reprez intă
fortă de a face bine și puterea de a trece cu bine peste orice obstacol. Gesturile, sentimentele și
trăirile oamenilor sunt strâns legate de relația lor cu Dumnezeu, în mod special în preajma
sărbătorilor deoarece aceasta este perioada în care poți f ace cel mai mult bine.Se spune că
puterea cuvintelor este infinită , însă există o legătură între cuvinte, gestur i și credință ?
În primul rând,credința te poate ajuta să treci peste anumite probleme,să îți definești
personalitatea,și mai mult decât atat,cu ajutorul credinței îi poți ajuta și pe ceilalți.Micile
gesturi precum dăruirea hranei celor ce nu și -o permit,sau cuvintele pline de iubire și
încredere adresate celor ce numai au speranță te pot ajuta pe tine,ca individ să te dezvolți să să
umplii inimă celorlalți de bucurie.Să dăruiești,să crezi,să speri…sa crezi în Dumnezeu,să te
rogi la El,să I te închini,acestea sunt lucr urile care fac diferența între persoanele credincioase
și cele ce par religioase. De exemplu,sunt personae care chiar dacă merg la Biserică în fiecare
duminică nu își ajută semenii,nu se închin,sau se rog doar când au necazuri.Un alt exemplu
poate fi repre zentat de acea categorie de oameni care țin post, laudandu -se cu acest lucru și
înjurând. În al doilea rând ori sau având un comportament nu tocmai adecvat.
În primul rând, religia apare ca o expresie a nevoilor oamenilor de a -și găsi o anumită
stabi litate în lume și de a accentua credința acestora în Dumnezeu,Biserica devenind
principalul mod în care oamenii pot arăta această credință. Biserica organizează viața
religioasă a cetățenilor,însă frecventarea acesteia nu reprezintă neapărat adevărata cred ință a
oamenilor.Astfel,se spune că suntem ceea ce gândim ,însă de cele mai multe ori nu gândurile
sunt relevante,ci ceea ce iese la suprafață:gesturile,atitudinea…la fel se întâmplă și în
momentul în care o persoană deși crede în Dumnezeu și se roagă,nu f recventează lăcașul de
cult.Acest lucru poate însemna pentru ceilalți că respectiva persoană nu crede în
Dumnezeu,adevărul fiind altul deoarece Domnul este mereu prezent in gandurile sale.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
261
În concluzie, din punctual meu de vedere credința în Dumnez eu are un rol important în
viața oricărui om.Fiecare gest,fiecare cuvânt pe care îl rostim la un anumit moment poate avea
un efect benefic asupra cuiva.Credința noastră ne face diferiți,ne face unici și conștienți de
faptul că putem să ajutăm si să încercă m să facem o lume mai bună.

P9.
Gest…cuvant, traire religioasa… Fiinta umana este un suflet complex, un tot unitar, o
adevarata comoara zamislita d in puterea Creatorului… Creatorul cerului si al pamantului, al
tuturor celor vazute si navazute, laudat si preacinstit dupa numele sau in feluri diferite, de
catre popoare diferite, apartinand unor culte religioase diferite intre ele, dupa natura lor.
Dumnezeu i -a oferit omului libertate, libertatea cugetului si a faptelor. Asadar, omul s -a
nascut liber, liber sa paseasca in viata si liber sa moara, liber sa -si aleaga credinta cu tot
sufletul, sufletul fiind centrul organizator al fiintelor umane.
Ochii reprezinta lumina sufletului, oglinda catre lumea exterioara, lumea in care traim si
adesea nu o putem descifra sau intelege , nu o putem vedea in toata splendoarea ei asa cum a
fost creata, nu ne exteriorizam bucuriile sau suferintele intr -u totul , nu suntem noi insine. De
multe ori, cugetul launtric cauta numeroase intrebari, intrebari fara raspuns, intrebari descifrate
doar de Biserica si credinta in aceasta.
Trairea religioasa exista in interiorul oricarei fiinte vii care respira, careia ii bate inima in
piept si se manifesta diferit in functie de religie, credinta individuala si modul individual de
exteriorizare a trairilor si crezurilor interioare.
Gestul si cuvantul, considerate aparent ca fiind lucruri simple, tipice naturii umane ,
dezvolta o serie de emotii din interior catre exterior, definind astfel tipul de caracter specific
categoriei in care se inscrie.
Fiecare suflet ar trebui sa zambeasca mai des, sa priveasca spre albastrul senin al Cerului,
multumind pentru painea ce a de toate zilele, sa isi contruiasca traiul dupa un model de viata in
care nisipul care se scurge in pasi repezi in clepsidra timpului sa defineasca armonios trecerea
noastra prin lumea pamanteasca!

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
262
P10.
Gest, cuvânt, trăire, fiecare dintre acesti termeni, luat separat, are un anumit înțeles, o
semnificație proprie, dar oare între acești termeni, aparent diferiți și cu î nțelesuri distincte pot
exista legături mai profunde?
Gestul reprezintă o faptă sau o purtare dictată de un anumit scop, de anumite insterese, având
o anumită semnificație, un gest poate să înlocuiască, de multe ori, vorbele sau să confere mai
multă exp resivitate vorbirii. Gesturile exprimă sentimente, adesea prin gesturi ne exprimăm
atât atașamentul, recunoștința, dargostea sau devotamentul cât și sentimente ca ura, gelozia,
trufia, etc. Gesturile ne sunt dictate de conștiință și de rațiune, iar aceste a sunt influențate de
circumstanțe. Acum că știm ce este ‚gestul’ oare ce este cuvântul?
‚La început a fost Cuvântul’, cu aceste cuvinte își începe Apostolul Ioan Evanghelia subliniind
locul cuvântului în istoria omenirii. Se pare că cuvântul a fost încă d e la început, el a fost
creatorul lumii deoarece versetul se continuă în modul următor ‚ și Cuvântul era la Dumnezeu
și Dumnezeu era Cuvântul’. Cuvântul sau logosul are o importanță sporită, logosul reprezintă
exprimarea lui Dumnezeu, comunicarea lui despr e el însuși, la fel cum un cuvânt vorbit este
exprimarea gândurilor interioare și nevăzute ale unui om. Când gândim, vorbim cu noi înșine;
când vorbim, gândim cu voce tare. Cuvântul este grai, el reprezintă gândul metamorfozat,
ideile noastre exprimate pri n vorbe.
Tăirea, oare ce reprezintă ea? A trăi înseamnă a exista, viețuire, însă o trăire reprezintă un
proces sufletesc, o experiență sufletească trăită cu intensitate, mai precis o metodă potrivit
căruia se poate ajunge la cunoașterea realității pe baza experienței psihice subiective. Trăirea
religioasă ar putea fi sinonimă cu viața religioasă? Viața religioasă nu este bazată pe concepții
asupra lui Dumnezeu, ci pe emoții și acțiuni în legătură cu Acesta, cu adoptarea unor
comportamente specifice, precum cele de ajutorare a semenilor, de rugăciune, de frecventare a
bisericii etc. Viața religioasă nu rămâne numai o prezență psihică interioară, ea se exprimă în
acțiuni.
Așadar, totul este viață, trăire, iar cuvântul metamorfozează gândul, apoi gesturile sunt
cele care oferă expresivitate vorbirii și exprimă sentimente, gestul metamorfozează într-o
oarecare măsură atât gândul cât și cuvântul. Gestul îmbracă cuvântul, îi dă expresivitate și o
importanță mai mare. Toate acestea au ca punct de plecare trăirea, tr ăirile noastre interioare,

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
263
trăirile profunde. Trăirea religioasă aduce de la sine o atitudine, un anumit comportament,
folosirea anumitor cuvinte și gesturi care să exprime această trăire. Aș putea da ca și exemple
acțiunile oamenilor de a se închina, de a se ruga, de a merge la biserică, etc.
Fiecare om, independent de concepția sa despre lume, are o credință, el crede în ceva
anume. Credința, fiind un element al conștiinței, reprezintând un tot complex ce duce la
anumite acțiuni în acest sens.

P.11
Fiecare om apartine unui cult, unei anumite religii. Acest lucru ne face sa fim uniti dar
in acelasi timp sa fim diferiti in felul nostru. Comportamentul religios difera de la
individ la individ si se manifesta mai mult sau mai putin.
Fiecare gest, cuvant sau traire religioasa are o semnificatie diferita pentru fiecare
persoana in parte.Pentru unii oameni gesturile facute pntru a venera Divinitatea, pentru a
cinsti Biserica si pentru a isi arata credinta si frica fata de Dumnezeu sunt cele mai
importante.Pentr u altii insa cuvintele si rugaciunile sunt cele mai importante.
Eu cred ca atat gesturile cat si cuvintele sunt la fel de importante si ca acestea
constituie trairea religioasa a fiecarui credincios.Unii oameni savarsesc multe fapte crezand ca
asa isi mani festa credinta, fara a tine cont de vorbele pe care le spun. De mult ori faptele
contrazic vorbele si invers. De aceea sunt de parere ca ar trebui sa existe un echilibru intre
gest si cuvant pentru ca acestea sa formese un comportament religios adecvat si pentru ca
trairile religioase sa fie pure.
De exemplu un om care posteste (se abtine de la mancare) crede ca facand asta se
purifica si este iertat de pacate, dar in acelasi timp foloseste cuvinte urate si vulgare in relatiile
cu ceilalti. Acest lucru este facut in zadar.
In concluzie, trairea religioasa este generate de gesturi si cuvinte facute de fiecare
individ pentru a -si arata in orice moment credinta in Dumnezeu.

P12.
Înaintea cuvântului scris, gândurile au fost exprimate prin intermediul gesturilor ,
sunetelor și vibrației interioare specifică ființei umane, conturându -se un limbaj universal. Se

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
264
spune că miscarea trupului este vocea sufletului, de aceea toate gesturile noastre arată relația
noastră cu mediul înconjurător. Dar știm că acest mediu și l umea în care trăim au fost create
de Dumnezeu și de aceea, orice de gest al nostru are legătură cu divinitatea.
Probabil cel mai frecvent gest religios este închinarea. Crucea reprezintă simbolul lui
Dumnezeu, iar noi prin acest gest actualizam și respect ăm relația cu divinitatea în orice
moment. Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că "prin linia verticală crucea arată pe
Dumnezeu iar prin linia orizontală se arată toată zidirea", făcând aluzie la faptul că cele două
linii reprezinta omul și Dumnezeu. Asoc iată cu numarul patru crucea reprezint ă punctele
cardinale și anotimpurile, de fapt lumea înconjurătoare creeata de Mântuitor, cu toate
legăturile și țesăturile sale.
Indiferent de locul în care ne aflăm, gesturile trădează aceleași trăiri, aceleași
sentimente care ne străfulgeră sufletul, iar gestul închinării ne atestă condiția de slujitor al
Domnului și recunoașterea măreției sale.
În căutarea energiei și actualizării relației cu divinitatea folosim cuvântul în cântări adresate
măririi și slăvirii Mântuitorului și în rugăciuni. La fel ca gesturile, cuvântul transpune, cel mai
simplu emoția umană. Mai mult, chiar Mântuitorul ne -a transmis învățăturile sale prin
intermediul Cuvântului, chiar el ne -a învățat puterea Cuvântului prin vorbele pe care le -a spus
când a săvârșit numeroase minuni relevate în biblie.
Trăirile și sentimentele noastre religioase diferă ca durată și intensitate de la persoană
la persoană, dar ele sunt premisa a ceea ce Mântuitorul a vrut să simțim atunci când acționăm
conform în vățăturilor sale și sunt totodată, urmarea sensibilității și pasiunii cu care ne
implicăm.

P13.
Religia înseamnă credința sacră sau divină și codul moral asociat cu această credință.
În cursul dezvoltării sale, religia a luat numeroase forme în diverse culturi.
Religia este un tip de comportament uman referitor la gest, cuvânt și trăire religioasă. Așadar,
omul creștin -ortodox se identifică prin credința în Dumnezeu și prin obiectul crestinismului.
El își manifestă credința prin diverse modalități, sin gurul obiectiv fiind de a -și câștiga un loc
în Rai în viața veșnică. Prin urmare, omul creștin se apropie de Dumnezeu prin: rugăciune,

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
265
considerată un dialog cu Dumnezeu, fiind de trei feluri: slavă, mulțumire și cerere; prin mersul
la biserică și mănăstiri , acestea fiind considerate "casa domnului"; prin post, ce urmărește
purificarea; spovedania și împărtășania, pentru lepădarea de păcate; prin faptele bune, omul
credincios considerând că dacă nu este ajutat pe pământ de alți oameni, îl va ajuta Dumnezeu.
Așadar, adevărata credință este un dar de la Dumnezeu însoțit de voința și efortul omului de
a-l cunoaște pe Dumnezeu și de a se asemăna cu el prin împlinirea poruncilor Dumnezeiești.
Astfel omul va moșteni Raiul și se va bucura veșnic de Slava Domnului.

P14.
Religia nu este un fenomen care se produce mecanic, ci este o activitate spirituală care
permite menținerea legăturii dintre om si Dumnezeu. Viața religioasă cuprinde un ansamblu
de practici religioase precum gesturile făcute de noi, cuvintele rosti te și trăirea religioasă.
Comportamentul religios conține acest asamblu de practici religioase care au ca scop
purificarea sufletească a credincioșilor. Gesturile nu trebuie să nască sau să îi afecteze în vreun
fel pe ceilalți. Trebuie să acționăm cu gându l că există Dumnezeu și el ne poate judeca mai
aspru decât persoanele din jurul nostru. Gesturile religioase nu trebuie să se rezume doar la
facerea semnului Sfintei Cruci sau participarea la slujbele de la biserică. Comportamentul
cuviincios și atitudinea binevoitoare față de semenii noștri sunt de asemenea gesturi religioase,
în opinia mea, pentru că trebuie să ne ajutăm aproapele, nu să îl judecăm.
Cuvantul religios reprezintă gândurile noastre exprimate prin rugăciuni. Atunci când ne
rugăm noi suntem m ai aproape de Dumnezeu, iar sufletul nostru se înalță în toate acestea
gesturi și atitudini religioase au în vedere comunicarea cu divinitatea. Prin intermediul
comportamentului religios gândul nostru poate pătrunde și în cele mai depărtate colțuri și
poate depăși barierele lumii terestre. Toate acestea fac ca trăirea religioasă să fie și mai
intensă. Credința în Dumnezeu este unicul lucru care ne poate ajuta să depășim orice obstacol.
Trăirea religioasă ne ajută să ne purificăm sufletele și să eliminăm rău l din jurul nostru.
Atitudinile și gesturile religioase joacă un rol important în perpetuarea cultului religios și
menținerea echilibrului credinciosului.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
266
P15.
Credința este ceva magic pe care Dumnezeu o dăruiește fiecăruia. Toți avem o credință
și unul Dumnezeu în care să ne punem nădejdea atunci când ne este greu. De obicei, cerem de
la el multe și ne rugăm doar atunci când ne este greu, iar după ce am obținut ceea ce ne
doream dăm fuga să le povestim celor dragi și nu numai, uitând să mulțumim celui c e ne-a
ajutat.
Ființa supremă ne acord ă ajutorul său, dacă știm să îl cerem și să -i mulțumim atunci
când lucrul pentru care l -am rugat s -a întâmplat. Unii consideră că Dumnezeu și sfinții lui nu
există, și îi iau numele în râs, iar pentru asta sunt pedepsi ți. Spre exemplu, cunosc un caz în
care o doamnă a luat în râs numele Sfintei Fecioare, și a spus că aceasta nu avea cum să nască
și să rămână fecioară, îi aducea diverse jigniri ca intr -un final să ajungă să spună că nu există.
Azi așa, mâine așa, până când într -o zi când tocmai se pregătea să spuna ceva despre Fecioara
Maria a căzut rupându -și piciorul. De aici rezultă că nimeni nu rămâne nepedepsit atunci când
și-a bătut joc de cineva bine plăcut lui Dumnezeu.
Fiecare are propria credință și fiecare f ace ceea ce crede și ceea ce simte în legătură cu
Dumnezeu. Tot ceea ce facem și credem trebuie să fie din suflet și să nu facem ceva doar de
ochii lumii sau pentru că așa am fost învățați.
Atunci când te rogi cu credință, și chiar îți dorești să se întâm ple un lucru, acel lucru
de obicei se întâmplă. Sunt și unele momente în care îți dorești ceva cu ardoare, dar acel ceva
nu se întâmplă, atunci fie Dumnezeu îți încearcă răbdarea și credința vrând să stărui în
rugăciune și să astepti până când el crede ca te-ai căit. Sau exista posibilitatea ca Dumnezeu să
nu fie de aceeași părere cu tine și să creadă că ceea ce ți -ai dorit nu este potrivit pentru tine și
face în așa fel încât să îți arate acest lucru și să îți scoată în față ceea ce este bine.

P16.
Religi a devine din ce în ce mai mult un factor obiectiv, discutat în societate în mod
eronat, în timp ce religia este un element subiectiv care ar trebui să rămână în această rază a
subiectivității.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
267
Încă de la începuturile bibliei s -a impus ideea conform căreia religia nu trebuie să aibă
și nu are nimic în comun cu partea materială a omenirii. Mai precis religia nu s -a constituit ca
fiind o "afacere" așa cum s -a transformat în societatea contemporană.
Cotidianele incep să abordeze din ce în ce mai des subiecte ce dezba t "biserica" și
profilurile ei. Acest lucru ar trebui să înceteze, iar religia să fie promovată ca o valoare
individuală, subiectivă și propie fiecărei ființe așa cum ne -a fost scrisă în biblie de către
apostoli.
Așadar, religia este un aspect pr opriu fiecărei ființe umane, întrucât fiecare dintre noi
interpretam atitudinile și comportamentul religios într -un mod diferit, iar tocmai acest lucru
duce la apariția mai multor filozofii religioase (exemplu: budismul, religiile protestante, etc.).
Ceea ce este în mod sigur confirmat este faptul că fiecare orientare religioasă are propriile
obiceiuri, reguli, propiul barem, și în special propriile idei după care se ghidează.
Însă vorbind din perspectivă generală religia trebuie să păstreze aceleași rădăc ini căci în fond
nu este altceva decât expresia simbolică a unei încrederi în existența unei realități absolute.
Ceea ce li lărgește orizonturile este simplul fapt că ea se rezumă în final la
comportamentul uman prin care se manifestă, iar acest comportame nt este diversificat odată
cu fiecare individ in parte.
Ajungem, așadar, la profunzimea și sinceritatea acestor comportamente religioase,
precum și la contradicția dintre "a spune" și "a face" sau dintre "a spune" și "a simți" cu
adevărat.
De multe ori, ideea de Post rămâne la un nivel superficial, ceea ce însemnă că ființa
umană începesă se rezume doar la abținerea de la anumite tipuri de mâncare și atât.
În fapt postul este și ar trebui să fie un comportament religios mult mai profund, un
comportament spiritual prin care să se înțeleagă el iberarea de orice gând negativ. Acesta este
un lucru cu adevărat dificil și nu abținerea de la un fel de mâncare, de aceea din ce în ce mai
puțini oameni ajung la acel nivel spiritual.
Pe de altă parte, în jurul ideii de post mai circulă și opinia conform căreia ni se iartă păcatele
dacă ținem o anumită perioada de timp post. Aceasta este iară și o altă idee greșit abordată.
Ceea ce ar trebui să facă fiecare ființă umană în parte este să găsească acel echilibru, dar mai
ales constanță între gestul, cuvântul și trăirea religioasă.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
268
Tocmai această armonie este greu de găsit și de aceea aproape niciodată nu se ajunge la
practica spirituală ce ține de religie în general, iar dacă se ajunge acolo, nu se ajunge la un
nivel prof und.

P17.
Societatea actuală a evoluat atât de mult încât religia a fost uitată intr -un plan trecut
crezându -se astfel că nu mai e la modă să fii creștin. Eu o părere greșită care afecteaza
educația și modul de gândire al generației de azi și al generații lor de mâine. Eu consider că
indiferent de schimbările suferite de societate, unii oameni au rămas creștini, purtând numele
lui Dumnezeu în suflet, încercând să îndeplinească voia sa.
Trăim într -o lume in care primează lucrurile materiale, interesele, bani i, nicidecum
iubirea aproapelui. Lumea aceea primordială în care toți erau frați s -a degradat într -o lume în
care fiecare înjunghie pe la spate pe cel mai apropiat doar pentru a -și atinge scopurile
materiale. Saraca lume, săracii oameni, săracii copii! Un de vom ajunge daca vom continua să
ne urâm și să sapăm unul groapa celuilalt? Pierzanie, asta e ceea ce ne așteaptă. Să încercăm
să schimbăm ceva. Fiecare gest, fiecare cuvânt religios, poate declanșa o serie de gânduri și
simțiri care pot duce la schimbar e. Ce mă face să cred asta? Totul. Am trăit clipe unice în
preajma unor oameni care nu aveau decât hainele de pe ei, dar care erau gata să împartă cu
tine și ultimul colț de pâine pe care îl mai aveau. Oameni cu sufletul curat și cu frică de
Dumnezeu.
Un g est minuscul îți dă de gândit. Am avut onoarea să întâlnesc oameni care știau să se
îngrijească de aproapele său și să -și pună propria persoană pe planul secund. Oamenii care
înființează asociații, oameni care lucrează ca voluntari, oameni care răspândesc cuvântul lui
Dumnezeu prin fapte și vorbe. Gest religios? Da, este un exemplu oferit celorlalți. Învață -i să
se roage, învață -i să se iubească între ei, învață -i să-și cinstească părinții, învață -i să știe ce
este bunătatea și dragostea și doar atunci v ei știi că nu faci umbră pământului degeaba. Învață –
i cuvinte bune, cuvinte care să aline rănile sufletului, cuvinte care pot constituii o povață. Așa
cum Iisus Hristos prin pildele sale îi apropia pe oameni, așa învață și tu prin cuvinte să îi
îndrumi spr e Casa Domnului. Fiecare cuvânt conteaza și poate ajuta dacă e folosit în mod
corect. Astazi oamenii folosesc cuvintele mai mult pentru a răni, pentru a creea durere, asta

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
269
doar pentru ca au uitat că există dragoste, bunătate și cinste. Ce frumos ar fi dacă toți oamenii
ar urma calea cea bună, dacă ar avea grijă ca sufletul lor să fie curat și să poarte în el numele
Domnului. Dar din păcate, întreaga societate se află într -un declin care poate fi oprit doar prin
rugăciune și cu ajutorul lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm să ne exteriorizam trăirile
religioase pentru a -i face pe cei din jur să ne urmeze. Ce înțelegem prin trăire religioasă? Eu,
prin trăire religioasă înțeleg acea comuniune pe care o avem cu Dumnezeu, acele momente în
care îl simțim aproape și si mțim cum el vegheaza asupra noastră în orice moment. Fiecare
gest, fiecare cuvânt religios poate determina o persoană să se schimbe și să își dea seama că
viața sa va fi mai frumoasă dacă urmează întocmai poruncile sfinte. Nu e greu, totul ține de
voință și de conștientizarea gradului de degradare în care se află lumea.
Deci, eu cred că nu trebuie să ascundem faptul că încă suntem creștini și credem în
Dumnezeu. Pentru unii acest lucru poate că e rușinos deoarece cei din anturajul lor îi consideră
demodați . Dar atunci înseamnă că nu se află la locul potrivit. De aceea nu trebuie să ne
reprimăm trăirile ce le avem în legătură cu religia căci aceasta acesta este singurul lucru pe
care îl mai avem de la strămoșii nostri, singurul lucru care ne menține demni și buni.

P18.
Din punctul meu de vedere credința este cel mai important aspect al existenței noastre,
care chiar dacă nu realizăm ne ajută și ne îndrumează pașii în complicatul labirint al vieții.
Credinț a nu se bazează numai pe concepții asupra lui Dumnezeu și pe emotii și acțiuni în
legătură cu asta, prin adoptarea unor comportamente specifice precum cele de ajutorare a
semenilor, de rugăciune, frecventare a bisericii, respectarea perioadelor de post. Deș i pornesc
din interior trăiriile religioase se manifestă la exterior prin gesturile, cuvintele și faptele
noastre. Tot ceea ce facem trădează de fapt modul în care gândim, în care percepem credința.
Astfel, fiecare persoană alege să își exprime sentimentel e și convingerile în stilul propriu. De
obicei există două categorii principale de oameni. Unii sunt deschiși și nu au nicio problemă în
a-și arăta credința în public prin gesturi de rugăciune uneori exagerate, prin cuvinte înălțătoare
și elogioase. Alții dimpotrivă sunt mai reținuți și preferă să -și reprime majoritatea gesturilor să
nu vorbească mult despre trăirile lor, considerând acest lucru un fapt intim, care nu le aparține
decât lor. De regulă aceștia din urmă trăiesc mai intens sentimentele religioa se fără a se gândi

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
270
la ceea ce ar putea vorbi ceilalți despre ei. Mulți oameni nu realizează distincția dintre
aparență și esență, dintre cei care decid să simtă credința cu adevărat fără a se manifesta
zgomotos în public, față de cei care acționează de cel e mai multe ori superficial, făcând din
gesturile și cuvintele lor o veritabilă paradă. Fiecare act de caritate devine astfel o largă
expunere a unei false trăiri religioase de a -i ajuta pe ceilalți, fiecare cuvânt se transformă într –
o blasfemie.
În concl uzie gesturile, cuvintele și trăirile religioase sunt părți componente și
complementare ale aceluiași complex numit credință. Vizibile mai mult sau mai puțin, acestea
fac parte din viața tuturor oamenilor, redând modalitățile diferite de percepere ale acel eiași
realități.

P19.
Fiecare om, independent de concepția lui asupra lumii, are o credință, crede în ceva
anume. Religia poate fi definită ca fiind credința în Dumnezeu sau dumnezei la care să te
închini, de obicei exprimată prin efectuarea unor ritualur i (rugăciuni, participarea la slujbe).
Majoritatea religiilor sunt o listă de reguli și principii pe care omul trebuie să le
îndeplinească și după care să trăiască pentru a fi considerat adept a acelei religii și prin urmare
împăcat cu Dumnezeul religiei respective. Două exemple de astfel de religii: islamismul și
iudaismul.
O contribuție esențială a religiei este aducerea seturilor morale adică a principiilor morale.
Atunci, cei care se comportă moral, fac asta numai pentru că trebuie să asculte principiile
bisericii / religioase. Se poate spune că în clipa în care aceștia și -ar pierde încrederea ar deveni
criminali … asta ar face firea umană fiind una foarte rea, periculoasă. Consider că omul nu ar
avea nevoie de credința religioasă să fie un om bun, să acționeze în mod civilizat, în mod
respectuos, practic are aceleași coduri morale pe care religia (presupune) că le aduce.
Dacă aruncăm o privire la ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi, putem observa că religia nu
mai reprezintă relația omul ui cu divinitatea, ci o afacere prin care așa presupușii "oameni ai lui
Dumnezeu" au câștiguri foarte mari.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
271
P20.
Încă de la începuturile existenței sale omul a simțit nevoia să creadă în ceva. Putem
spune că din această nevoie a omului de a crede într -o forță superioară, divină s -a născut
religia. Lăsăm deoparte religiile păgâne politeiste cu ritualuri păgâne și sacrificii umane,
creștinismul a fost ceva bun la origine la fel și religia musulmană, dar ca orice lucru bun omul
le-a dus inevitabil la extrem.
Oamenii au început prin religie, profitând de naivitatea oamenilor, să încerce să controleze
oameni și dacă la început s -au limitat doar la o comunitate sau națiune, la scurt timp au început
războaiele religioase. Nu mă înțelegeți greșit, cred în Dumneze u în măsura în care crede un
om care din când în când fără să vrea îi mai pune la îndoială existența. Cruciadele sunt doar un
exemplu în care oamenii au folosit cuvantul lui Dumnezeu ca pretext de a măcelări mase
întregi de oameni cu scopul de a cuceri ter itorii și a exploata resursele. Ceea ce urăsc eu sunt
habotnicii, fanatici religioși înguști la minte și conduși de frica față de zeitatea pe care o
venerează.
Urasc biserica pentru că e condusă de oameni , iar în oameni nu poți avea încredere pentru că
oamenii pot fi corupți și profitori cum sunt foarte mulți așaziși preoți ce nu vor decât să facă
bani de pe urma celor credincioși. Mai urăsc de asemenea oamenii care ucid alți oameni în
numele religiei.
Sunt un om religios dar în felul meu propriu si person al. Pentru mine religia înseamnă să fi
deschis la minte, nu încuiat, să accept știința nu să o resping.
Pe partea de comportament mă refer la un cod de principii morale: respectarea libertății
omului așa cum a fost lăsat, ajutorarea la nevoie a oamenilor, respectarea integrității om ului și
a dreptului de a alege. Consider că omul ce înrobește omul este un ma niac cu grave probleme
psihice. Nici macar Dumnezeu nu și -a permis să robească omul, nu înțeleg cum de unii
oameni pot face așa ceva.

P21.
Gesturile, cuvintele, trăirile religioase, toate acestea se referă exclusiv la credința
fiecăruia dintre noi, si ngura care ne rămâne atunci când trecem pri ntr-o încercare grea în viață.
Esența credinței creștine se bazează pe viața și Învățăturile lui Iisu s Hristos. Creștinismul se

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
272
identifică prin cre dința și prin obiectul acestei credințe. Credința creștinilor nu este una pa siva,
ci se manifestă printr -o viață activă dusă după exemplul dat de Iisus, și pe creștin, aceasta îl
transformă, ajutându -l să înveț e mai multe despre Dumnezeu.
Credința religioasă a fost , și este un factor social și etnic extrem de important, ea a avut
și încă are un rol major în formarea morală a personalității ; în îndemânarea individului și
colectivității să adere la un ansamblu de acțiuni și valori , care să ducă la respectarea de către
fiecare a celorlalți în aceeași măsură în care se respe ctă pe sine. Astfel, adevarata credință este
un dar dumnezeiesc în soțit de efortul omului de a -L cunoaște pe Dumnezeu și de a se
aseamă na cu Dum nezeu prin sfințenie, care se obține prin practicarea virtuților adică prin
Împlinirea Porun cilor Dumnezeiești, lucru realizat prin gesturi cuvinte și trăiri religioase. Aici
mă refer în primul r ând la rugăciune. „Rugați -vă neîncetat" insistă Sfântul Apost ol Pavel, căci
rugăciunea este deodată și izvorul și forma cea mai intimă a vieții noastre. „Intră în cămara ta
și închide ușa, roagă -te Tatălui tău, Care este în acest loc tainic", vrea să spună că trebuie să ne
adunam în noi înșine și să facem aici un sanctuar, „locul tainic" fiind inima omului. Viața de
rugăciune, densitatea ei, adâncim ea ei, ritmul ei măsoară sănătatea noastră spirituală și ne
descoperă pe noi înșine.
Smerenia face iarăși parte din credința umană și stă în deplină opoziție cu mândria .
Precum mândria este izvorul tuturor patimilor, tot astfel și smerenia este maica tuturor
virtuților. Sfântul loan Gură de Aur numește smerenia temelia pe care „se poate înălța fără
nicio primejdie orice altceva" bun și mântuitor pentru noi. „Ș i iarăși da că aceasta temelie
lipsește, chiar dacă cineva s -ar înalța prin viața sa, până la ceruri, tot ce a zidit cu ușurință se
distruge și va avea sfârșit rău". Astfel, omul a fost creat pentru smerenie, iar nu pentru
mândrie. O cunoaștere de sine mai adânc ă și mai adevărată te poate încredința de aceasta.
Dumnezeu a rânduit toate cele ce -l înconjoară pe om astf el încât acestea să -i slujească spre
smerenie și nu spre mândrie.
În ccea ce privește cuvintele religioase, un mod de comportament în sens creștinesc,
este cel oferit de oamenii de la țară car e obișnuiesc să se salute rostind cuvintele „Doamne
ajută". Dincolo de simplitatea lor, cuvintele invoca numele lui Dumnezcu, c are cere o anumită
atitudine, o anumită stare, un anumit comportament . E o re cunoaștere a atotputerniciei
lui Dumneze u, dar, în ace lași timp și o cerere de ajutor pentru viața de toate zilele. Acest salut

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
273
înglobează în el o trăire creștin ortodoxă autentică, dar și o rugăciune tainică către Tatăl
Ceresc pentru cei doi care se întâl nesc, cât și pentru întreaga lume. Exprimă relația directă a
omului cu Dumnezeu, e ca o binecuvantare a Creației Sale. Este ca o scurtare a rugăciunii
inimii pen tru tot omul credincios care a descoperit „Calea, Adevărul și Viața" și care ș i-a luat
crucea î n spate și a pornit pe drumul mântuirii.
În concluzie, Sfântul Nil Izvoratorul de mir, prin cele trei învățături ale sale, pune în
evidență relația dintre gest , cuvânt și trăire religioasă: „cuvântul meu cel dintâi este să te supui
in toată viața ta și Î ntâietate să nu ceri. Să te supui frățește, după rânduiala chinoviilor. Al
doilea este să te păzești să nu intri în Sfântul Altar, ca cel ce ești necurat, ci in biserică să stai
și să asculți slujba ta cu evlavie și după otpust să ieși în urma tuturor. Ase menea și la sfintele
icoane si la Evanghelie, în urma tuturor să mergi si să săruți icoanele, iar la anafora și la Sfânta
Împărtășanie să fii în urma tuturor. Al treilea: la supunerea ta să faci orice ți se va porunci, să
nu te împotrivești nici să judeci pe cineva când vei vedea că face vreo neorânduială, ci să
socotești numai ticăloșia ta, fiindcă ai scârbit pe Dumnezeu cu răutățile tale. Și așa să fugi de a
judeca și de cei ce judecă ca de cei ce sunt molipsiți de păcat, ca precum cei ce se ating de
molipsiți se molipsesc și ei, așa și cei ce se apropie de cei care judecă pe alții ”.

P22.
Eu consider că religia este una dintre cele mai importante întâmplări din viața noastră.
Încă de la începutul omenirii omul a avut nevoia de a crede în ceva pentru a se simți ocrotit și
protejat. După părerea mea credința este foarte importantă deoarece , daca, nu ar fi Dumnezeu
oamenii nu ar mai ține cont de nimic și ar face toate nenorocirile , fără să se gândească că fac
vreun păcat ori ca vor fi pedepsiți la un momentdat de divinitate.
A fi credincios nu înseamnă neapărat să te duci la biserică la fieca re sărbătoare , pentru
că, nu asta înseamnă să fii credincios, ci să ai sufletul curat și frumos altfel , degeaba te duci la
biserică, iar când părăsești locurile sfinte te comporți urât, vorbești vulgar, te cerți, etc. .
Pentru mine , religia este foarte importantă deoarece am fost crescută, după cum îmi
place mie să spun , într-o familie cu frică de Dumnezeu. Încă de când eram mică eu și frații
mei, voiam să ținem postul alături de părinți, mergeam cu bunica la Sfânta Biserică chiar dacă
nu știam multe luc ruri și ne plictiseam.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
274
Toate acestea lucruri sunt firești în existența oamenilor sau cel puțin așa ar trebui sa fie.
Un creștin ortodox ar trebui să cunoasca tainele credinței și să practice o parte din ele, dacă nu
chiar pe toate: mergerea la biserică, sp ovedania, împărtășania, luarea anafurei și a aghiazmei,
etc., pentru că în asta constă să fii creștin.
Cu toate acestea sunt convinsă că orice om are un dram de îndoială în ceea ce privește
modul în care a luat naștere omenirea , inclusiv credința și Dumn ezeu. Pot spune că de foarte
multe ori , mi-am pus și eu astfel de întrebări, dar cu toate acestea am încercat să trec peste
așazisele "ispite" și să mă gândesc că toate au fost făcute cu un scop. Ceea ce ține de existența
noastră este o consecință a păcatu lui primilor oameni după cum spune și biblia. Încă un
răspuns la aceasta întrebare o constituie aghiasma – apa sfințită – nimeni nu a putut găsi un
răspuns concret cum de aceasta apă nu prinde un miros urât dacă este ținută foarte mult timp
în sticlă. Lucr ul acesta este după părerea mea explicat doar prin divinitate la fel ca și
miracolele pe care le fac sfintele moaște care vindeca oameni bolnavi in ultima fază.
În concluzie credința a fost păstrată și transmisă timp de sute de ani tocmai din cauză
că este una adevărată și cât se poate de curată fără inflorituri cum se întâmplă în altă religii.

P23.
Gest, cuvânt, trăire religioasă: dintre acestea m -aș gândi la Cuvântul Dumnezeu –
Cuvântul prin el toate s -au făcut și din multă milostivirea sa a luat trup din Fecioara Maria, s -a
răstignit și înviat a treia zi ca și pe noi muritorii să ne învieze și să fim cu el de -a pururea. El
ne-a dăruit cuvintele vieții veșnice, cuvinte pline de har și de mângâiere. Prin cuvânt, cu
puterea lui cea Dumnezeiască, Mântuitorul a vindecat bolile, a înviat morții și a povățuit
oamenii pe calea mântuirii.
Cuvântul este cel care leagă prietenii între oameni sau poate să aducă ură și dezbinare,
războaie și multă durere în lume. După cum e folosit poate sa aduca bine sau rău, mângâie re
sau durere.
Iisus, Mântuitorul lumii a adus prin cuvânt numai bine. El a povățuit oamenii să aibă o
trăire morală înaltă și aleasă deosebită de cea a popoarelor păgâne.
Omul prin gesturi își manifestă trăirea sa. Gesturile se rezumă îndeosebi la faptel e bune
sau rele pe care le săvârșește fiecare.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
275
Pentru creștinul adevărat, o trăire religioasă reprezintă numai faptele bune, cum ar fi:
mergerea la biserică, spovedania și împărtășania, milostenia față de săraci, față de nevoiași,
milostenia sufletească sau cea duhovniceasca față de cei necunoscători în tainele bisericești.
În concluzie, trăirea religioasă se săvârșește prin gesturi și de multe ori cu ajutorul cuvântului.
La aceasta ne ajută Dumnezeu prin intermediul oamenilor bisericii, prin minunile lu crate de
sfinți, prin icoanele făcătoare de minuni și prin sfintele moaște.

Comportamentul religios – de la psihologie la o perspectivă transdisciplinară
__________________________________________________________________________________________
276
ANEXA 3.

Fișa de autoobservație
Comportamentul
religios observat Dată Frecvență
f. rar/ rar/
des/ f. des Contextul
în care
apare Gândurile
asociate
comportamentului Emoțiile
asociate cu
comportamentul Comentarii /
interpretare

ANEXA 4.

Ghidul de interviu utilizat în cadrul celui de -al treilea studiu

1. Cum a i apreciat efortul de automonitorizare de -a lungul perioadei? A i întâ mpinat
greutăți?
2. Care a fost comportamentul cel mai dificil de surprins?
3. Care a fost aspectul cel mai dificil de identificat? Gândurile sau emoțiile?
4. Ce a reprezentat pentru tine să îți monitorizezi comportamentele religioase?
5. Consider i că procesul d e automonitorizare a comportamentelor religioase a influențat
într-un fel desfășurarea normală a vieții tale?
6. Dacă da, cum, în ce fel? Ofer ă exemple.
7. Consideri că ai notat toate comportamentele pe care le -ai avut?
8. Dacă da, cum crezi că ai reușit?
9. Dacă nu, care crezi că a fos t motivul pentru care nu ai reușit să notezi toate
comportamentele ?