Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie [625502]

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
1

Rezumatul tezei de doctorat

INFLUEN ȚA ARHITECTURII ȘI URBANISMULUI ASUPRA
CAPACIT ĂȚII DE ADAPTARE A DIFERITE GRUPURI SOCIO-
UMANE LA MEDIUL CONSTRUIT

TEZ Ă DE DOCTORAT

Conduc ător de doctorat
Prof. univ. dr. DUMITRU BATÂR

Student – doctorand: [anonimizat], 2017

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
2 CUPRINS:

CAPITOLUL I. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC
1. INTRODUCERE
1.1. Tema de cercetare
1.2. Motiva ția alegerii temei
1.3. Rolul arhitectului în proiectarea urban ă și de obiect
1.4. Importan ța adapt ării locuitorilor ora șului la mediul urban
1.5. Întreb ările la care lucrarea î și propune s ă r ăspund ă
2. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC PRIVIND ORA ȘUL
2.1. No țiuni generale privind urbanismul
2.2. Defini țiile conceptelor folosite în analiza datelor / info rma țiilor
2.3. Teorii sociologice privind ora șul și via ța urban ă
2.4. Perspective de cercetare sociologic ă a ora șului
2.5. Alte opinii privind ora șul
3. FORMAREA ȘI EVOLU ȚIA ORA ȘELOR ÎN TIMP
FORMAREA ORA ȘELOR
3.1. Despre ora ș
3.2. Formarea și clasificarea ora șelor
3.3. Alte teorii privind apari ția și dezvoltarea ora șelor
3.4. Cre șterea și descre șterea ora șelor
EVOLU ȚIA ORA ȘELOR DE-A LUNGUL ISTORIEI
3.5. Antichitate
3.6. Grecia antic ă
3.7. Roma antic ă
3.8. Evul Mediu
3.9. Rena ștere
3.10. Secolele XVII-XVIII
3.11. Secolul XIX-revolu ția industrial ă
3.12. Secolul XX
3.13. Secolul XXI. Caracteristici ale ora șului viitorului
4. MATRICEA DEVENIRII ORA ȘULUI

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
3 4.1. Introducere
4.2. Defini țiile termenilor
4.3. Reprezent ările ora șului de-a lungul timpului
4.4. Factorii care definesc matricea unui ora ș
4.5. Arhetipuri urbane
4.6. Concluzii
5. PRINCIPALELE ORA ȘE STUDIATE
5.1. Bucure ști
5.2. Ploie ști
5.3. Toronto
6. PERCEP ȚII ASUPRA LOCUIN ȚEI
6.1. Studii psihologice privind percep ția spa țiilor construite
6.2. Spa țiul privat
6.3. Locuirea urban ă
6.4. Probleme globale legate de locuirea urban ă
7. SPA ȚIILE VERZI ÎN ORA Ș
7.1. Tipuri de spa ții verzi în ora ș
7.2. Gr ădina public ă
7.3. Parcurile
8. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC PRIVIND ADAPTAREA LA
MEDIUL URBAN
8.1. Defini țiile conceptelor folosite în analiza datelor / info rma țiilor
8.2. Generalit ăți privind adaptarea
8.3. Teorii sociologice privind adaptarea
8.4. Adaptarea la mediul urban
8.5. Stresul și adaptarea la stres în condi țiile mediului urban
8.6. Adaptarea biologic ă în condi țiile „vie țuirii” urbane
8.7. Adaptarea profesional ă și mediul urban
8.8. Adaptarea social ă
8.9. Adaptarea în cibernetic ă
8.10. Adaptarea cultural ă
8.11. Adaptarea la tehnologia transporturilor

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
4 8.12. Adaptarea de tip psihologic
8.13. Concluzii
9. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC PRIVIND ROLUL
SCHIMB ĂRII ASUPRA ADAPT ĂRII LA MEDIUL URBAN
9.1. Generalit ăți
9.2. Defini țiile conceptelor folosite în analiza datelor / info rma țiilor
9.3. Defini ții ale schimb ării sociale
9.4. Teorii sociologice privind schimbarea social ă
9.5. Teoriile tradi ționale
9.6. Teoriile ciclice
9.7. Teoriile sistemice
9.8. Teoriile evolu ționiste
9.9. Teoriile structural-func ționaliste
9.10. Teorii ale conflictului
9.11. Teoriile moderniz ării
9.12. Teoria dependen ței
9.13. Teoria sistemelor mondiale
9.14. Teoria globaliz ării
9.15. Teoria convergen ței
9.16. Schimbarea social ă: viziunea procesual ă
9.17. Gentrificarea
9.18. Factori ai schimb ării sociale
9.19. Teorii privind schimbarea mediului urban
9.20. Schimbarea urban ă – elemente istorice
9.21. Teoria schimb ării urbane
9.22. Blocajele de trafic – factori ai schimb ării urbane
9.23. Schimbarea urban ă și tehnologiile GIS
9.24. Ecologia urban ă
9.25. Schimbarea climatic ă
9.26. Teoria haosului și schimbarea tehnologic ă
9.27. Înveli șul digital al ora șelor
9.28. Spa țiul public virtual

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
5 10. CONCLUZII
CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR
11. PRECIZ ĂRI METODOLOGICE
11.1. Stabilirea obiectivelor generale și particulare
11.2. Documentarea preliminar ă
11.3. Delimitarea universului cercet ării
11.4. Dezvoltarea cadrului teoretic al cercet ării
11.5. Elaborarea ipotezelor și oiectivelor
11.6. Opera ționalizarea conceptelor
11.7. Alegerea metodelor de cercetare
12. ANALIZA CANTITATIV Ă – BUCURE ȘTI, PLOIE ȘTI, TORONTO
12.1. Prezentare general ă
12.2. Analiz ă cantitativ ă
12.3. Analiza și interpretarea datelor
13. CONCLUZII
13.1. Concluzii privind ipotezele cercetate
13.2. Concluzii studii de caz

BIBLIOGRAFIE
BIBLIOGRAFIE

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
6 Lucrarea este structurat ă în dou ă părți principale: CAPITOLUL I. PRECIZ ĂRI
CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC , capitol în care se trateaz ă tema studiat ă la nivel
teoretic și CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR , capitol constând
în cercetarea propriu-zis ă.
Problema știin țific ă este influen ța arhitecturii și urbanismului asupra capacit ății de
adaptare a popula ției la mediul construit. Pentru fundamentarea teore tic ă a acestei teme s-au
definit principalele concepte care particip ă la acest demers știin țific și teoriile de baz ă în care
au fost surprinse aspecte apropiate temei. Principa lele teorii analizate sunt cele apar ținând
sociologiei urbane ( Școala german ă, școala de la Chicago, D. Harvey, M. Castells, John R .
Logan, Harvey L. Molotch, V ., G . Rees și J. Lambert) și a celor privind adaptarea (adaptarea
profesional ă, lingvistic ă, teoria imita ției a lui G . Tarde, paradigma sau modelul sistemic
structural-func ționalist a lui Talcott Parsons). În afara unei anal ize de sintez ă asupra teoriilor
din sociologie privind adaptarea, s-au trecut în re vist ă elemente de baz ă a adaptabilit ății în
cibernetic ă, adaptabilitatea social ă, cultural ă și la mediul urban. Pentru a putea în țelege ora șul
trebuie analizat din trecut pân ă în prezent: formare, istorie, diferite teorii asup ra acestuia din
perspectiv ă urban ă (prin studiul urbanistic) și sociologic ă. S-a urm ărit modul în care au
ap ărut în a șez ările preurbane și au evoluat ulterior elementele definitorii ale or a șului.
Adaptarea nu se poate face decât din perspectiva sc himb ării sociale și a schimb ării mediului
urban. Problema schimb ării sociale se remarc ă prin multitudinea concep țiilor sociologilor,
precum și prin diversitatea teoriilor identificate. Ideile acestor a în direc ția clarific ărilor
conceptuale, nu se suprapun în totalitate, existând zone de contact și interferen ță , dar și
viziuni foarte diferite. Analiza procesului adapt ării în spa țiul social, architectural, urban, de
mediu, tehnologic și cultural este metoda utilizat ă în aceast ă cercetare documentar-teoretic ă.
S-a f ăcut și o scurt ă analiz ă privind principalele arhetipuri urbane paradigmati ce: crucea,
labirintul, turnul, sistemul trilitic și arca. Au fost analizate și influen ța spa țiilor în care locuim
și muncim, precum și influen ța spa țiilor verzi în ora șe. La sfâr șitul părții teoretice s-au
prezentat pe scurt ora șele în care s-au f ăcut analizele sociologice și urbanistice.
În partea a doua a lucr ării, în cercetarea propriu-zis ă, s-au utilizat metodele: livresc ă,
observa ției, statistic ă și compara ției. Universul cercet ării s-a referit la popula ția ora șelor:
Bucure ști, Ploie ști și Toronto. Au fost elaborate șase ipoteze și tot atâtea întreb ări și obiective.
Au fost stabili ți principalii indicatori și variabile. E șantionul reprezentativ a cuprins 100 de
persoane din Bucure ști, 80 de persoane din Ploie ști și 70 de persoane din Toronto (români). în

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
7 afara studiului sociologic s-a realizat altul urban istic, care a confirmat rezultatele celui
sociologic. În final pe baza cercet ării s-a putut constata, c ă ipotezele s-au confirmat.
Cuvinte cheie : ora ș, urbanizare, arhitectur ă, matrice, arhetip, mediu, modernizare,
capacitate, adaptare, ecologie urban ă, protec ția mediului, schimbare, globalizare

CAPITOLUL I. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC
1. INTRODUCERE
1.1. Tema de cercetare : analiza diferitelor perspective din cercetarea so ciologic ă,
urbanistic ă, etc. asupra ora șului și a capacit ății de adaptare a locuitorilor la mediul
comunit ății și la cel urban și efectele schimb ării sociale și ale schimb ării mediului urban
asupra popula ției.
1.2. Motiva ția alegerii temei
Datorit ă faptului, c ă sunt arhitect și urbanist, consider c ă aspecte ce vizeaz ă
dezvoltarea urban ă, nu se pot cerceta, f ără a se ține cont de evolu ția societ ății umane, de
nevoile ei reale, pentru c ă în fond, pentru aceasta se fac propuneri și proiecte de urbanism și
arhitectur ă: pentru oameni și societatea uman ă se construiesc ora șe și cl ădiri. De aceea este
foarte important, ca acestea, s ă r ăspund ă cu adev ărat nevoilor lor. Demersul pentru ceea ce se
poate denumi cercetare fundamental ă sau academic ă va fi axat pe studierea unor teme
esen țiale sociologice în primul rând, și apoi, arhitecturale și urbanistice privind rela ția om-
mediu antropic (ora ș, cl ădire). Prin aceast ă lucrare, nu se caut ă doar definirea ora șului și ni ște
răspunsuri în privin ța vie ții urbane, ci se dore ște, ca problema adapt ării locuintorilor la
mediul urban, s ă atrag ă aten ția speciali știlor din domeniu și responsabililor din administra ție.
1.3. Rolul arhitectului în proiectarea urban ă și de obiect este diferit în România în
compara ție cu cel din statele Uniunii Europene. Pozi ția Ordinului Arhitec ților din România
(O.A.R.) în privin ța cauzelor care genereaz ă calitatea sc ăzut ă a construc țiilor și a e șecului
proiect ării arhitecturii publice din România este aceea, c ă principal problem ă o reprezint ă:
modul în care i se cere și în țelege arhitectul s ă-și exercite profesia în proiectare/execu ție.
1.4. Importan ța adapt ării locuitorilor ora șului la mediul urban
Cu to ții dorim s ă locuim în ora șe frumoase, curate, care s ă ne asigure un mediu
sănătos de via ță , cu mult ă verdea ță , adic ă ora șe prin care s ă ne plimb ăm, bucurându-ne de ce
vedem. Ne dorim s ă ne sim țim în siguran ță în acestea, s ă circul ăm eficient, s ă ne putem

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
8 întâlni cu al ți oameni și s ă nu ne plictisim 1. Interesul pentru modul în care evolueaz ă spa țiile
urbane este tot mai ridicat și îndrept ățit, dar lipsesc, momentan, c ărțile în care s ă fie expuse
metodele concrete, care s ă ajute la func ționarea mai bun ă a ora șelor, pe m ăsura și placul
oamenilor 2 care-l locuiesc. Ca urmare a rolului crescut al or a șelor în economia ță rilor, acestea
ajung s ă fie în competi ție între ele (de exemplu în turism city break-urile sunt foarte c ăutate).
1.5. Întreb ările la care lucrarea î și propune s ă r ăspund ă
Motivul elabor ării acestei lucr ări este acela de a încerca s ă determin, cât de mult ne
inflen țeaz ă via ța, mediul antropic în care tr ăim și cât de mult ne adapt ăm la acesta. În acela și
context, Camillo Sitte spunea, c ă: „La început model ăm noi ora șele – apoi ne modeleaz ă ele
pe noi” 3. De aici se în țelege, c ă transformarea de-a lungul timpului a ora șelor are efecte
asupra conduitei locuitorilor lor. Via ța cotidian ă este direct legat ă de spa țiul construit pe care
Piaget îl descria ca: topologic ori geometric (cons iderat ra ționament abstract), iar Bachelard
și Lynch, ca: peisaj, ambian ță urban ă, cl ădiri, obiecte 4 (considerate ra ționamente concrete).
2. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC PRIVIND ORA ȘUL
2.1. No țiuni generale privind urbanismul
O analiz ă sociologic ă corect ă nu se poate face, f ără s ă fie bine în țeles domeniul
abordat, în cazul de fa ță cel urban. Semnifica ția social ă a temei poate s ă contribuie la o
rezolvare a diferitelor probleme sociale (deficien țe ap ărute) și la o în țelegere mai corect ă a
fenomenului urban de c ătre speciali știi din domeniul în care profesez.
În subcapitolul 2.2. Defini țiile conceptelor folosite în analiza datelor /
informa țiilor au fost date defini țiile pentru termenii: ora ș, urbanizare și arhitectur ă.
2.3. Teoriile sociologice privind ora șul și via ța urban ă analizate în acest subcapitol
sunt reprezentate de c ătre: P. Langer 5, Ferdinand Tönnies, Georg Simmel, Max Weber,
Ernest Burgess, Robert Park și Louis Wirthe, Ervin Goffman. În subcapitolul 2.4.
Perspective de cercetare sociologic ă a ora șului au fost analizate câteva perspective de
tratare a sferei de activitate a sociologiei urbane . Perspectiva schimb ării sociale își g ăse ște
expresia, mai ales, în cercetarea fenomenului de ur banizare, care se descrie, conform

1 Gehl, Jan, Svarre, Birgitte. (2015). Cum se studiaz ă via ța urban ă. Bucure ști: Editura Igloo, 2015. p. XI.
2 Ibidem . p. XI.
3 Sitte, Camillo. (1992) Arta construirii ora șului. Urbanismul Bucure ști: Ed. Tehnic ă apud Constantin, Andrei. (2014).
Slavuteanul Editorial. Omul în ora șul post-industrial românesc. 07 august 2014 http://www.e-
antropolog.ro/2014/08/omul-in-orasul-post-industria l-romanesc/. accesat 9 mai 2014.
4 Ruse, Ștefania-Victoria. (2007). Tez ă doctorat: Spa țiul arhitectural – concept și limbaj . Universitatea de Arhitectur ă și
Urbanism „Ion Mincu”, Bucure ști. p. 23.
5 Langer, Gary. (2003) About Respunse Rates . Public Perspective 2003 May/June. p. 16-18.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
9 sociologilor H. Gold și C.P. Wolf, prin ireversibilitate, instantaneitate , ritm accelerat și
discontinuitate, rezultatul fiind adoptarea de noi moduri de via ță 6.
Perspectiva organiz ării sociale studiaz ă rela țiile care apar între indivizi, grupuri sociale,
structuri birocratice și institu ții sociale 7 în mediul urban. Bronislaw Malinowski a vizionat
pentru prima dat ă aceast ă perspectiv ă sociologic ă, denumit ă și func ționalist ă, și îi are ca
reprezentan ți de seam ă pe A. Comte, E. Durkheim, H. Spencer, R. Merton, T . Parsons.
Perspectiva problemelor sociale cuprinde cele mai m ulte tipuri de cercet ări. Se consider ă c ă
majoritatea problemelor sociale pe care le întâlnim azi sunt considerate legate de procesul
de urbanizare. De aici putem vorbi de „patologia ur ban ă”, f ără îns ă a se generaliza, pentru c ă
urbanizarea nu poate fi considerat ă pricina tuturor problemelor care apar în societate .
Perspectiva politicii sociale se refer ă la interesul sociologilor, și nu numai, de a solu ționa
problemele ora șului. Politica și planificarea demersurilor în evolu ția ora șelor a ajuns s ă fie
parte din ac țiunile sociale în limita comunit ăților urbane și este tem ă de studiu a sociologilor
specializa ți în urbanism, pentru a ameliora ac țiunea de amenajare a ora șelor. Ora șele sunt
privite ca originea problemelor (de mediu-poluare, financiare-șomaj, s ărăcie, segregare
social ă), dar și rezolvarea acestora (surse de creativitate și inovare). Perspectiva ecologic ă
ține cont de fenomenele și modalit ățile de adaptare a locuitorilor ora șelor la mediul antropic.
McKenzie, Park și Burgess au propus modelul explicativ al acestei p erspective. Perspectiva
ecologic ă urban ă distinge conexiunea dintre cadrul fizic al centrul ui urban (v ăzut ca mediu) și
modul de a ac ționa al oamenilor. Perspectiva calit ății vie ții urbane e în leg ătur ă cu tentativa
sociologilor, de a m ăsura cât mai obiectiv calitatea vie ții utilizând cât mai multe standarde și
indicatori sociali relevan ți. Sociologii urbani se str ăduiesc să explice aspectele fundamentale
ale vie ții urbane, cu instrumente utilizate în cercetarea s ociologică, în general. Astfel, s-a
determinat un tipar metodologic de analiz ă, de c ătre A. Campbell, W. Rogers, Th. Convers,
prin care caracteristicile vie ții urbane pot face referire la gradul de satisfac ție a nevoilor
locuitorilor. Perspectiva imaginilor urbane con ține cercet ările psihosociologice din mediul
urban întemeiate pe studiul percep țiilor, simbolurilor și imaginilor, cu ajutorul c ărora,
locuitorii ora șului în țeleg „locul”. Sociologia aplicat ă accentueaz ă rolul demersurilor urbane
în zonele studiate. T.J. Sullivan în cercet ările pentru evaluarea variantelor la nivel de polit ici
urbane, a eviden țiat trei momente importante: formularea problemelor , enun țarea politicii și

6 Ibidem 38, p. 11.
7 Ibidem 38, p. 11.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
10 implementarea acesteia 8. Un alt reprezentant al acestei abord ări este Kevin Lynch, studiat și
în facult ățile de arhitectur ă din România, care propune ni ște concepte noi: imaginabilitatea și
lizibilitatea urban ă, care se raporteaz ă la gradul de în țelegere a spa țiului urban de c ătre orice
individ. Perspectiva mondialist ă a dezvolt ării urbane studiaz ă, cât și cum influen țeaz ă
dezvoltarea ora șelor na țiunile și societatea la nivel mondial. Mai întâi se analize az ă rela țiile la
nivel local și na țional, pentru ca apoi, prin a șa-numita urbanizare dependent ă, s ă se analizeze
conexiunile dintre comunit ățile urbane de la nivel na țional, cu cele de la nivel interna țional.
Tot în acest subcapitol au fost prezentate și alte defini ții ale ora șului cum ar fi ora șul bazar (G .
Simmel), ora șul jungl ă (E. Goffman, Irwin Hoffman), ora șul organism (H. Spencer, E.
Durkheim) și ora șul ma șin ă (Harvey Molotch, Manuel Castells). Ora șul mai poate fi în țeles
ca spa țiu social și ca palimpsest.
În subcapitolul 2.5. Alte opinii privind ora șul sunt prezentate opiniile lui Kingsley
Davis și ale lui Christopher referitoare la Noul Urbanism 9. Aceea și compara ție între ora șele
noi și vechi, cu modul lor de formare, doar c ă analizând str ăzile și rolul lor, a f ăcut-o și Jane
Jacobs. Le Corbusier vede urbanismul, ca un ansambl u de rela ții spa țiale rezultate din nevoia
ridic ării nivelului de trai în ora șe cu ajutorul design-ului, teoriilor, strategiilor și modului de
via ță și a politicilor 10 . O alt ă viziune, de data aceasta din perspectiva psihologi ei ambientale,
o are J. E. Singer, care define ște arhitectura, ca una dintre cele trei mari arii î n care conceptul
„stil de via ță ” are relevan ță major ă, în afar ă de s ănătate și consumul de energie. O nou ă
viziune de cunoa ștere a fenomenului urban a fost promovat ă de sociologii J. Walton, G . Rees
și J. Lambert. Speciali ști în sociologia urban ă, precum J. Kasarda, G . Lenski, H. Gans, M.
Castells, A. Berry consider ă, c ă ora șele tind s ă se transforme din mari centre produc ătoare de
bunuri materiale în centre produc ătoare de servicii și informa ții și de administra ție și servicii.
3. FORMAREA ȘI EVOLU ȚIA ORA ȘELOR ÎN TIMP
În subcapitolul 3.1. Despre ora ș au fost precizate principalele caracteristici ale
ora șului, și anume: mărimea, peisajul urban și rela țiile umane specifice ora șului, pentru ca în
subcapitolul 3.2. Formarea și clasificarea ora șelor să se fac ă o prezentare a evolu ției
acestuia de-a lungul istoriei. Conform sociologului Patrick Geddes, exist ă o paradigm ă a

8 Sullivan, T.J. (1988) apud Popescu, Irina. Ibidem.
9 Wikipedia. The Free Encyclopedia. Cristopher Alexander . https://en.wikipedia.org/wiki/Christopher_Alexander . accesat
6 februearie 2017.
10 Elshater, Abeer M. Design urban reinterpretat: Redefinirea unei practi ci profesionale de specializare . Universitatea Ain
Shams Jurnal de Inginerie Ain Shams. Primit: 29 mar tie 2014, Revizuit: 17 august 2014, Acceptat: 18aug ust 2014,
Disponibil on-line: 23 septembrie 2014. p. 5.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
11 dezvolt ării ora șelor potrivit c ăreia ascensiunea și dec ăderea unei metropole are cinci faze.
Faza 1: polis reprezint ă ora șul la începuturile sale, faza 2: metropolis însemnâ nd ora șul mare
și s ănătos, faza 3: megalopolis care este ora șul foarte mare cu tendin țe spre grandomanie și
dimensiuni nes ănătoase, faza 4: parasitopolis ca ora ș parazitar, care domin ă și exploateaz ă
întreaga țar ă și faza 5: pathopolis sau ora șul morbid care se atrofiaz ă și e pe cale de dispari ție.
La aceast ă clasificare, în 1938, sociologul american Lewis Mu mford a ad ăugat: faza 6:
tiranopolis sau ora șul muribund și faza 7: necropolis sau ora șul mor ții, mormântul unei
civiliza ții 11 , așa cum sunt toate ora șele civiliza țiilor disp ărute.
În 3.3. Alte teorii privind apari ția și dezvoltarea ora șelor au fost prezentate ideile
privind apari ția ora șelor ale altor gânditori, ca de exemplu: Lao Zi, Pl aton, Aristotel,
Bonvesin de la Riva, Umberto Eco, Ludwig von Bertal anffy, B. J. L., Max Weber, Mills,
Engels și lui Marx. Odat ă cu trecerea timpului ora șele au c ăpătat caracteristici noi care au fost
analizate în subcapitolul 3.4. Cre șterea și descre șterea ora șelor .
EVOLU ȚIA ORA ȘELOR DE-A LUNGUL ISTORIEI a fost analizat ă începând
din Antichitate pân ă în prezent. Subcapitolele în care s-a tratat istor ia ora șului sunt: 3.5.
Antichitate , 3.6. Grecia Antic ă, 3.7. Roma Antic ă, 3.8. Evul Mediu , 3.9. Rena ștere , 3.10.
Secolele XVII-XVIII , 3.11. Secolul XIX-revolu ția industrial ă, 3.12. Secolul XX , cu
etapele sale caracteristice. Prezentarea ora șului viitorului se face în subcapitolul 3.13. Secolul
XXI. Caracteristici ale ora șului viitorului , fiind vizionat ca o „conurba ție ce ofer ă facilit ăți
economice, educa ționale, reziden țiale, sociale, culturale, dar poate con ține și zone dintre cele
mai pu țin prospere, asociate cu o gama larg ă de probleme sociale” 12 .
4. MATRICEA DEVENIRII ORA ȘULUI
4.1. Introducere Modul de a vedea lucrurile al celor dinaintea noas tr ă, ne-au modelat
propriul fel de a vedea ora șul și au modelat aspectul lui. Imaginile ora șului ne conving de
fiecare dat ă de adev ărul, c ă ne găsim într-un loc anume, c ă locul c ăruia îi apar ținem este
intim legat în imagina ție de istoriile noastre personale, de amintiri, pri etenii, pove ști de
dragoste și desp ărțiri, bucurii și melancolii 13 . În subcapitolul 4.2. Defini țiile termenilor au
fost date defini țiile termenilor: matrice și arhetip, pentru ca în subcapitolul 4.3.
Reprezent ările ora șului de-a lungul timpului să se prezinte valoarea simbolic ă a acestora.

11 Mumford, Lewis (1938) apud Abraham, Dorel. (1991). Introducere în sociologia urban ă. Editua Știin țific ă, Bucure ști,
1991. p. 70.
12 p1. Repere conceptuale în abordarea dezvolt ării urbane . p. 17. http://www.ccasp.ase.ro/e-city/E-CITYeng/p1.pdf accesat
18 mai 2017.
13 Ghyka, Celia. Ora șul între realitate și reprezentare. Ghid de educa ție urban ă. Bucure ști 2011. p. 17.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
12 4.4. Factorii care definesc matricea unui ora ș au fost enumera ți și descri și în acest
subcapitol, atfel: „factorul timp, factorul arhetip al, factorul triada mediu – biologie – știin țe
comportamentale, factorul Genius Loci și factorul matrice cultural ă”14 . În afara factorilor
enumera ți mai sus, se poate lua în calcul și factorul religios. Subcapitolul 4.5. Arhetipuri
urbane arat ă valoarea și rolul arhetipului în contextul urban și prezint ă arhetipurile urbane
paradigmatice identificate, ca fiind semnificative pentru devenirea, ora șului, în țeles ca un tot,
atât din perspectiva realit ății sale fizice și alc ătuirii morfologice, cât și în sens metaforico-
filosofic, și sunt: labirintul, turnul și arca 15 , la care se pot ad ăuga: crucea și sistemul trilitic.
Labirintul a generat re țeaua, arcul a generat ogiva, cupola.
În capitolul 5. PRINCIPALELE ORA ȘE STUDIATE a fost prezentat un scurt
istoric al apari ției și dezvolt ării ora șelor în care s-a f ăcut cercetarea și anume în Bucure ști,
Ploie ști și Toronto. Imaginile din ora șe întregesc prezentarea f ăcut ă.
În capitolul 6. PERCEP ȚII ASUPRA LOCUIN ȚEI au fost prezentate cercet ări prin
specialistul în neuro știin țe Drago ș Cîrneci, dar și rezultatele unor studii efectuate și
experimente realizate de c ătre cercet ători din S.U.A. (Minnesota, California, Washington,
Georgia și Colorado), Olanda, Fran ța. Importan ța în ălțimii camerei, priveli ștea, trecerea de la
o u șă la alta ne scade productivitatea, infuen ța tipului și culorii luminii și culoarea ne
influen țeaz ă via ța, de aceea se poate în țelege cât de important este modul în care este
amenajat spa țiul în care locuim și muncim, pentru starea de s ănătate. În subcapitolul 6.2.
Spa țiul privat se arat ă cum un loc, poate s ă devin ă „acas ă”, și c ă e necesar ă aproprierea
spa țiului prin dou ă modalit ăți: prin adaptarea acestuia la o utilizare sau o des tina ție clar ă, dar
și invers, prin adaptarea activit ăților la spa țiul respectiv. În subcapitolul 6.3. Locuirea
urban ă s-a discutat despre modul de locuire la bloc sau la cas ă și despre ideea locuin țelor
ecologice și durabile, concordânt astfel, cu mediul înconjur ător și c-un consum redus de
resurse 16 . În prezent, în condi țiile în care oamenii se deplaseaz ă adesea, locuin ța adaptat ă
unui astfel de stil de via ță este „casa digital ă”. Subcapitolul 6.4. Problemele locuirii urbane
la nivel global atrage aten ția asupra situa ției actuale a num ărul și calit ății locuin țelor.
În capitolul 7. SPA ȚIILE VERZI ÎN ORA Ș s-a f ăcut un scurt istoric al evolu ției
spa țiilor verzi în ora șe și despre principalele amenaj ări ale acestuia prin: gr ădini publice și
parcuri. Cele mai cunoscute stiluri de amenajare su nt cel englez și cel francez.

14 Mih ăilescu, Teofil. (2001). Ora șul posibil, vol 1. Bucure ști: Editura Universitar ă “Ion Mincu”, p. 98.
15 Mih ăilescu, Teofil. Ibidem , p. 12.
16 Florea, Ioana, Tîrc ă, Miruna. (2011). Via ța social ă a ora șului. Ghid de educa ție urban ă. Bucure ști 2011. p. 145.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
13 În capitolul 8. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC PRIVIND
ADAPTAREA LA MEDIUL URBAN au fost defini ți principalii termini utiliza ți: adaptare și
mediu construit. Fenomenul adapt ării este foarte complex, motiv pentru care multe știin țe îl
abordeaz ă. În 8.2. Generalit ăți privind adaptarea la mediul urban s-a încercat o trecere în
revist ă a adapt ării din perspective diferite. Subcapitolul 8.3. Teorii sociologice privind
adaptarea , prezint ă din perspectiv ă sociologic ă, adaptarea uman ă reprezint ă una din fazele
procesului de integrare social ă, al ături de acomodarea, participarea și integrarea propriu-zis ă.
Procesul adapt ării prezint ă interes în domeniul sociologiei, pentru a putea id entifica factorii
care favorizeaz ă adaptarea și cei care împiedic ă sau o diminueaz ă și durata acesteia. În acest
context, comportamentele negative reprezint ă manifest ări de inaptare individual ă, iar
identificarea lor este relevant ă din perspectiva posibilit ății de a le preveni sau elimina.
Datorit ă complexit ății rela țiilor studiate de c ătre sociologia urban ă este necesar ă o cercetare
interdisciplinar ă (urbanism, psihologie, arhitectur ă, geografie, medicin ă social ă, demografia,
economia). Gabriel Tarde, reprezentant important al teoriei sociologice psihologiste a
vizionat societatea, ca o grupare de oameni care se imit ă, spontan ori con știent, iar faptele
sociale se delimiteaz ă prin caracterul lor imitativ. Adaptarea oamenilor este cea de-a treia lege
eviden țiat ă de c ătre G . Tarde, atunci când a studiat fenomenul imita ției.
Conform teoriei lui Darwin, adaptarea apare în timp , prin intermediul selec ției naturale, se
nume ște adaptare filogenetic ă17 .
În subcapitolul 8.4. Adaptarea la mediul urban se arat ă importan ța capacit ății
locuitorilor unui ora ș de a asimila cuno știn țe, de a-și forma priceperi, deprinderi, capacit ăți,
abilit ăți, competen țe, convingeri, atitudini și comportamente18 specifice vie ții din ora ș.
Problematica arhitecturii ocup ă 90% din cea a psihologiei ambientale, ca de exempl u:
distan țele personale, adecvarea spa țiului pentru diferite activit ăți și loisir.
În subcapitolul 8.5. Stresul și adaptarea la stres în condi țiile mediului urban se
define ște stresul și se identific ă principalele surse generatoare de stres. Contextul lumii
actuale for țeaz ă oamenii s ă fie competitivi, obligându-i s ă ob țin ă foarte mult, în scurt timp.
Capacitatea de adaptare la stres asigur ă în scurt posibilitatea de a face fa ță cerin țelor, iar pe
termen lung, o schimbare a modalit ății de a ac ționa, prin care s ă se acomodeze cu noua

17 Darwin, Charles. apud Marina, Lucian, Millea, Vlad , Muntean, Andreea. (2011). Studii de sociologie urban ă. Centrul de
cercet ări sociologice Alba Iulia. Alba Iulia, 2011. p. 6.
18 Marina, Lucian, Millea, Vlad, Muntean, Andreea. (2 011). Studii de sociologie urban ă. Centrul de cercet ări sociologice
Alba Iulia. Alba Iulia, 2011. p. 153.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
14 situa ție. Prin tentativele de adaptare, individul tinde s ă st ăpâneasc ă situa ția, miza fiind chiar
bun ăstarea sa și pentru a putea prevedea situa ția stresant ă, pentru a o înfrunta într-un mod mai
eficient și a reduce consumurile energetice 19 . Adaptarea la stres garanteaz ă supravie țuirea
sistemului viu într-un mediu stresant și „este un pattern corect de comportament prin care
organismul prevede, evit ă sau controleaz ă perturb ările emo ționale” 20 .
În subcapitolul 8.6. Adaptarea biologic ă în condi țiile „vie țuirii” urbane se prezint ă
sindromul general de adaptare (S.G .A.) a sistemului viu la stres, ca adaptarea biologic ă, care
se face prin restabilirea homeostaziei organismului21 . În biologie exist ă două teorii
importante, care explic ă adaptarea: cea a lui Darwin și cea a lui Lamarck. Subcapitolul 8.7.
Adaptarea profesional ă și mediul urban arat ă c ă stresul de la locul de munc ă poate fi
generat și de mediul urban, mai ales dac ă acesta presupune multe deplas ări în ora ș, dar și
invers. O persoan ă stresat ă la locul de munc ă va avea un comportament mai agresiv în mediul
urban. În subcapitolul 8.8. Adaptarea social ă sunt analizate concepte precum: “sociabilitate,
socializare, prezen ță social ă”22 . Raporatarea fenomenului adapt ării umane la specificul
activit ății instructiv-educative, a generat termenul de adap tare școlar ă, care reprezint ă una
dintre laturile adapt ării. Adaptarea cuprinde mai multe faze, ca de exemp lu: „echilibrarea,
socializarea, dezvoltarea, maturizarea și evolu ția”23 .
În subcapitolul 8.9. Adaptarea în cibernetic ă, a daptabilitatea, reprezint ă o
proprietate speci fic ă unui sistem observabil și controla bil de a mai putea satisface unele
condi ții suplimentare. Materia de studiu a acestei discipline o reprezint ă „sistemul complex
adaptiv, iar metodele de studiu sunt constituite di n modele ale diferitelor tipuri de sisteme pe
care cibernetica, dar și alte știin țe le-au creat și dezvoltat pentru studierea dintr-o perspectiv ă
sau alta a propriet ăților sistemelor adaptive complexe” 24 . Cibernetica de ordinul trei,
denumit ă și sociocibernetica, „poate fi utilizat ă în vederea atingerii unor scopuri umane”.
În subcapitolul 8.10. Adaptarea cultural ă sunt caracteriza ți factorii individuali care

19 Referat-referate.blogspot.ro. AFECTIVITATEA; STRESUL ȘI ADAPTAREA LA STRES . http://referat-referate
.blogspot.com/2013/02/afectivitatea-stresul-si-adap tarea-la.html. accesat 10 ianuarie 2017.
20 Ibidem 453.
21 ScriTube. Sindromul general de adaptare (S.G .A.) . http://www.scritub.com/medicina/SINDROMUL-GENERAL-D E-
ADAPTARE -211731823.php . accesat 12 martie 2017.
22 Psyvolution. Alina Dragnea Aspecte legate de adaptarea social ă și imaginea de sine la adolescentele crescute în cen tre
de plasament, http://www.psyvolution.ro/297-aspecte-legate-de-ad aptarea-sociala-si-im aginea-de-sine-la-adolescentele-
crescute-in-centrul-de-plasament-studiu-comparativ accesat 15 mai 2017.
23 Piaget, J. apud Ibidem 453.
24 Mitru ț, Dorin. Curs A.S.E. Capitolul 2. Definirea ciberneticii ca știin ță . Obiectul ciberneticii economice. Raporturile cu
economia și alte știin țe. p. 17. http://www.asecib. ase.ro/ Dorin Mitrut /Curs Baz C ib /Curs /pdf/ Cap 02 Definirea
CiberneticiiCaStiintaObiectul Ciberneticii Economic e.pdf . accesat 8 iunie 2017.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
15 determin ă adaptarea cultural care sunt multipli și eviden ția ți de c ătre mul ți cercet ători în
studiile lor. Dintre ace știa, Nevo & Chawarski 25 invoc ă inteligen ța practic ă, definit ă de
Sternberg & Wagner drept capacitatea de a rezolva p robleme ce apar zilnic 26 . Oberg în 1960 a
propus prima dat ă sintagma de „ șoc cultural”, pentru a descrie contactul cultural d intre
membrii unor culturi diferite. În subcapitolul 8.11. Adaptarea la tehnologia transporturilor
se arat ă necesitatea politicilor de adaptare f ără condi ții la mul țimea de ma șini aflate în
evolu ție variabil ă, nedeterminat ă sau necunoscut ă.
În subcapitolul 8.12. Adaptarea psihologic ă în mediul urban s-a definit
personalitatea și faptul c ă presupune atât asimilarea unor cuno știn țe, informa ții, norme,
valori, formarea unor priceperi, deprinderi, compet en țe, abilit ăți, atitudini solicitate de
societate, de condi țiile mediului socio-cultural, cât și renun țarea la norme de conduit ă, valori
sau atitudini, care sunt indezirabile din punct de vedere social 27 .
În capitolul 9. PRECIZ ĂRI CONCEPTUALE ȘI CADRU TEORETIC PRIVIND
ROLUL SCHIMB ĂRII ASUPRA ADAPT ĂRII LA MEDIUL URBAN s-au dat
urm ătoarele defini ții pentru termenii utiliza ți în acest referat: schimbare social ă, modernizare,
globalizare ( 9.3. Defini ții ale schimb ării sociale ). Teoria schimb ării descrie toate
modific ările de care e nevoie a avea loc, pentru a se ob ține un scop în timp îndelungat.
Conform lui Smith și Giddens, schimbarea este un fapt simplu și firesc al realit ății sociale.
Agabrian M. define ște schimbarea social ă indicând „transform ările continui, ale
componentelor culturii, structurii sociale și ale patternurilor comportamentelor sociale” 28 . În
subcapitolul 9.4. Teorii sociologice privind schimbarea social ă au fost trecute în revist ă
principalele viziuni privind schimbarea social ă elaborându-se diverse teorii în acest sens de
către mul ți sociologi, filosofi sau economi ști, ca de exemplu: Comte A., Pareto V ., Durkheim
E., Merton, R.K., Parsons T., Spencer H., Schumpete r J., Boudon R., Rostow W.W., Smith,
A.D., Weber M., Tocqueville A de, McClelland, D., T ouraine A., Marx K., Mendras H.,
Nisbet R., Hirschman A.O., Crozier M., Galbraith, J.K. etc. La noi în țar ă analize despre
schimb ările sociale din perioada postcomunist ă au fost elaborate de c ătre cunoscu ți sociologi
români, ca de exemplu (în ordine cronologic ă a scrierilor): Sandu (1999), M ărginean (1999),

25 Nevo&Chawarski (1997) apud Ibidem 540.
26 Sternberg, Wagner. (1993) apud Ibidem 540.
27 Marina, Lucian, Millea, Vlad, Muntean, Andreea. (2 011). Studii de sociologie urban ă. Centrul de cercet ări sociologice
Alba Iulia. Alba Iulia, 2011. p. 120.
28 Agabrian (2003) apud Morariu, Camelia-Nicoleta, Ig nat, Mihaela-Dana. (2011). Conexiuni teoretice socioeconomice:
teoriile schimb ării sociale. Bucure ști: Revista de economie social ă Nr. 1/2011, p. 6.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
16 Zamfir (1999), Abraham (2000), B ădescu (2002), Roth (2002), Ilu ț (2004), V oicu, B. (2005a,
b), V oicu, M. (2005), Com șa (2006), Vl ăsceanu, (2007), etc. Teoriile sociologice privind
schimbarea social ă, se raporteaz ă la „cre șterea, evolu ția, dezvoltarea, progresul și/sau
regresul societ ății sau a uneia/unora din componentele sale și de aceea caut ă s ă g ăseasc ă și s ă
explice: factorii schimb ării, diferen țele dintre dou ă st ări succesive, mecanismele de
producere” 29 . Astfel, au fost parcurse teoriile respective în c apitolele: 9.5. Teoriile
tradi ționale , 9.6. Teoriile ciclice , 9.7. Teoriile sistemice, 9.8. Teoriile evolu ționiste, 9.9.
Teoriile structural-func ționaliste, 9.10. Teorii ale conflictului, 9.11. Teoriile
moderniz ării , 9.12. Teoria dependen ței , 9.13. Teoria sistemelor mondiale , 9.14. Teoria
globaliz ării , 9.15. Teoria convergen ței , 9.16. Schimbarea social ă: viziunea procesual ă.
Odat ă cu schimbarea social ă au loc fenomene, precum gentrificarea analizate în subcapitolul
9.17. Gentrificarea și se eviden țiaz ă factorii ce apar, trata ți în 9.18. Factori ai schimb ării
sociale . Ace știa sunt: factori interni și factori externi. În acest subcapitol sunt prezent ate:
structura social ă, popula ția, știin ța si tehnologia, ac țiunea uman ă, mișcările sociale și
mișcările sociale urbane. Subcapitolele urm ătoare au c ăutat s ă surprind ă diferite aspecte ce
privesc via ța urban ă cu provoc ările ei ( 9.22. Blocajele de trafic – factori ai schimb ării
urbane , 9.23. Schimbarea urban ă și tehnologiile GIS , 9.24. Ecologia urban ă, 9.25.
Schimbarea climatic , 9.26. Teoria haosului și schimbarea tehnologic ă, 9.27. Înveli șul
digital al ora șelor , 9.28. Spa țiul public virtual ).
Capitolul 10. CONCLUZII precizeaz ă că „misiunea” arhitectului este foarte
important ă, pentru calitatea vie ții în ora ș, și nu numai, și reprezint ă identificarea tr ăsăturilor
unei locuiri urbane, care ține cont de identitatea cultural ă, geografic ă, istoric ă, sociologic ă, de
grupul sau comunitatea c ăreia i se adreseaz ă și de a genera tipologii spa țiale, ca r ăspuns dat
acestor caracteristici 30 . Arhitectura trebuie s ă fie la zi cu cerin țele societ ății, care se schimb ă
permanent, dar f ără a-i impune îns ă și afecta dezvoltarea fireasc ă.
CAPITOLUL II. ANALIZA ȘI INTERPRETARE A DATELOR
11. PRECIZ ĂRI METODOLOGICE
11.1. Stabilirea obiectivelor generale și particulare Obiectivele generale vor avea în
vedere descrierea fenomenului de influen ță a arhitecturii și urbanismului asupra adapt ării a
diferite grupuri sociale la spa țiul construit și realizarea unei diagnoze în acest sens (cauze,

29 Rusu, Hora țiu. (2008) Schimbare social ă și identitate sociocultural ă. Editura Academic ă: Institutul European, Ia și, p. 26.
30 Pop, Dana. Ibidem , p. 47.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
17 dimensiuni, timpul de adaptare, frecven ța fenomenului func ție de gen, preg ătire profesional ă,
vârst ă, etc.), formularea de explica ții privind rela țiile cu alte fenomene sociale (migra ția,
etc.), impactul spa țiului construit asupra popula ției, realizarea de predic ții în privin ța evolu ției
adapt ării, identificarea solu țiilor necesare pentru luarea unor decizii în proces ul de proiectare
prin stabilirea unor strategii de ac țiune în domeniul arhitecturii și urbanismului, evaluarea
efectelor diferitelor ac țiuni (servicii, programe, proiecte), m ăsurarea schimb ării sociale
func ție de tipul de arhitectur ă promovat, etc. Ca obiective particulare, evaluarea poten țialului
de adaptare al indivizilor la mediul construit.
11.2. Documentarea preliminar ă S-au utilizat atât documentarea: livresc ă și de
teren. Sursele de informare au fost: popula ția, realitatea social ă și documentele sociale.
11.3. Delimitarea universului cercet ării În cazul de fa ță , universul cercet ării îl
reprezint ă oamenii care locuiesc în ora șe mari în care urbanizarea este accentuat ă, popula ția
româneasc ă aflat ă în spa ții urbane diferite de cele din România și nu numai. Universul
cercet ării, s-a referit la: popula ția ora șelor din Bucure ști, Ploie ști și segmente de popula ție din
cadrul ora șului luate pe diferite criterii: etnice, de ex. rom ânii din Toronto. Au fost prezentate
Caracteristicile socio-demografice ale responden ților , precum, vârst ă, sex, studii, gradul
de urbanizare a mediului în care și-au petrecut copil ăria, locul de munc ă, starea civil ă și
num ărul de copii.
11.4. Dezvoltarea cadrului teoretic al cercet ării Abordarea cercet ării s-a realizat
prin intersectarea anumitor no țiuni din sociologie, urbanism și psihologie social ă. Perioada
aleas ă pentru cercetare a fost cuprins ă în intervalul iulie-septembrie 2015. Demersul de
cercetare propus combin ă analiza conceptual ă teoretic ă, cu cea empiric ă exploratorie,
cantitativ ă, cu analiza de documente, cu analiza urbanistic ă și cu analiza de date cantitative și
calitative. Prin definirea fenomenului urban și dezvoltarea unei teorii cu valoare explicativ ă
asupra adapt ării la spa țiul construit, se creeaz ă cadrul teoretic al cercet ării.
11.5. Elaborarea ipotezelor și obiectivelor În cercetare s-au propus dou ă tipuri de
ipoteze, ce au fost verificate pe teren, și anume: ipoteze ce privesc dezvoltarea fenomenului
urban și ipoteze ce privesc teoria adapt ării. În cadrul acestui studiu s-au utilizat trei te hnici de
cercetare: chestionarul sociologic, studiul de caz urbanistic și analiza documentelor. La
elaborarea acestui studiu s-a utilizat analiza comp arativ ă, a diferitelor surse de documente. Au
fost precizate întreb ările cercet ării, problemele sau obiectivele și ipotezele ce privesc
dezvoltarea fenomenului urban și teoria adapt ării.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
18 În subcapitolul 11.6. Opera ționalizarea conceptelor au fost identificate
dimensiunile: spa țial-sociologic ă, psiho-sociologic ă, psihiatric ă31 . Dimensiunile procesului de
adaptare sunt: 1. grad de satisfac ție cu privire la mediul urban-indicatori: gradul de
mul țumire; 2. durata adapt ării-indicatori: timp scurt, mediu, lung; 3. forma a dapt ării:
rezisten ța la factorii perturbatori-indicatori: zgomotul, po luarea aerului, apei, aglomera ția. În
continuare au fost stabili ți indicatorii, indicii și variabilele cercet ării. Principalele metode
abordate în lucrare au fost: metoda livresc ă, metoda observa ției și metoda statistic ă, descrise
în subcapitolul 11.7. Alegerea metodelor de cercetare .
12. ANALIZ Ă CANTITATIV Ă – CHESTIONARE BUCURE ȘTI, PLOIE ȘTI, TORONTO
12.1. Prezentare general ă Ora șele în care s-a f ăcut cercetarea știin țific ă sunt:
Bucure ști, Ploie ști și Toronto. Criteriile pentru care au fost alese ace ste ora șe sunt:
dimensiunile lor (d.p.d.v. al num ărului de locuitori și spa țial), diversitatea tipurilor de cl ădiri
(stiluri de arhitectur ă) și a imaginilor urbane create de acestea și de trama stradal ă, dar și
modul în care românii s-au adaptat la un alt tip de urbanism și locuire, odat ă cu plecarea lor
în Canada (zona Toronto). Fiecare dintre aceste ora șe are elemente urbane comune, dar și
caracteristici diferite, care le definesc ca ora șe.
12.2. Analiz ă cantitativ ă Ancheta de opinie pe baz ă de chestionare Eșantionul
reprezentativ a cuprins 100 de persoane din Bucure ști, 80 de persoane din Ploie ști și 70 de
persoane din Toronto (români). Studiul sociologic este de tip descriptiv, explorat oriu. Metoda
de cercetare folosit ă a fost ancheta sociologic ă pe baz ă de chestionar. Cercetarea a fost
realizat ă în perioada iulie – august 2015. Chestionarul cupr inde 39 de întreb ări (inclusiv
întreb ările socio-demografice). Dintre acestea, 3 întreb ări (25, 26 și 27) au fost utilizate la
studiile de caz pentru cele 15 intersec ții stabilite: 6 din Bucure ști, 5 în Ploie ști și 4 în zona
Toronto. Pentru Bucure ști locuitorii au avut variantele de intersec ții:1. p-ța Doroban ților
(sector 1), 2. B-dul Dacia cu str. Vasile Lasc ăr (sector 2), 3. str. Mihai Bravu cu str. Baba
Novac (sector 3), 4. str. Ni țu V asile cu str. Emil Racovi ță (sector 4), 5. str. Eroilor cu str.
Carol Davila (sector 5), 6. str. Crânga și cu str. Ceahl ău (sector 6). Pentru Ploie ști locuitorii au
avut variantele de intersec ții: 1. str. Cameliei cu str. Rapsodiei, 2. P- ța Mihai Viteazul, 3.
Primul Rond-b-dul Independen ței, 4. str. Transilvaniei cu str. Calomfirescu, 5. str. M ărășești
cu str. Pl ăie șilor. Pentru zona Toronto locuitorii au avut varian tele de intersec ții din: 1. zona
North York, 2. zona Downtown, 3. zona Mimico, 4. zo na Etobicoke.

31 Popa, Marian. (2008) Introducere în psihologia muncii . Editura POLIROM, Ia și, p. 258.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
19 Cercetarea urbanistic ă s-a realizat pe baza analizelor multicriteriale. I ntersec țiile au
fost alese, pentru c ă în contextul dezvolt ării spa țiale, inclusiv cea a infrastructurii de
transport, acestea genereaz ă calitatea unei zone (cartier, sector) în compara ție cu alta. Din
acest motiv intersec țiile constituie ni ște indicatori de accesibilitate care descriu dezvol tarea
zonei imediate și a celor învecinate prin oportunit ățile, func țiunile și activele existente.
În subcapitolul 12.3. Analiza și interpretarea datelor au fost studiate rezultatele
chestionarelor pe 6 ipoteze. Din cercetarea realiza t ă s-a putut constata, c ă toate acestea au fost
confirmate, rezultate cercet ării reg ăsindu-se în ultimul capitol 13. CONCLUZII . Acestea au
fost prezentate în dou ă subcapitole. Subcapitolul 13.1. Concluzii privind ipotezele cercetate
arat ă c ă: atitudinea responden ților fa ță de ora ș este una bun ă, fiind mul țumi ți de via ța în
ora ș. Vizitele în alte spa ții urbane diferite de cele în care locuiesc și în ora ș de dragul lui sunt
rare, de câteva ori pe an. Motivele principale pent ru care responden ții se deplaseaz ă în centrul
ora șului sunt pentru distrac ție/recreere (66%), pentru diferite achizi ții, cump ărături (66%) și
vizite (39%). Urm ătoarele trei motive de deplasare în centrul ora șului sunt pentru activit ăți
administrative, pentru munc ă și întâlniri de afaceri. Deplas ările la mall (130), în zona istoric ă
(116) se fac de câteva ori pe an, în centrele comer ciale și în parcuri se desf ăș oar ă cu o
frecven ță de câteva ori pe lun ă. Deplas ările în zona de servicii și industrial ă se fac de câteva
ori pe an. Problemele ora șului sunt reprezentate în principal de trafic și de poluarea (aerului,
apei, fonic ă) care o genereaz ă. Urm ătoarele probleme ale ora șului declarate de responden ți
sunt densitatea mare de popula ție care determin ă aglomera ție, stress și mizerie pe strad ă.
Răspunsul oamenilor la acest tip de agresiune, se man ifest ă prin sc ăderea sim țului
responsabilit ății, cre șterea autenticit ății lor și educa ția nesatisf ăcătoare dat ă copiilor.
Motiva țiile pentru care via ța într-o comunitate prin rela ții mai apropiate în ora ș
este apreciat ă de responden ți sunt: dorin ța de a fi împreun ă cu oameni care gândesc la fel,
care au acelea și idealuri și preocup ări, posibilitatea de a tr ăi mai aproape de natur ă, în
armonie cu natura și dorin ța subiec ților de a petrece mai mult timp cu familia. Respond e ții
din Toronto apreciaz ă foarte mult întrajutorarea în compara ție cu ceilal ți responden ți din
România. Ora șul preferat de responden ți este unul cu o istorie bogat ă, dezvoltat în timp și
care p ăstreaz ă amprenta vremurilor trecute prin diversitatea stil urilor arhitetonice care s-au
succedat de-a lungul timpului. Sunt apreciate în pr imul rând cl ădirile istorice, care se pot
observa de-a lungul unor trasee liniare, continue, de drumuri bine proiectate la cerin țele de
trafic de azi (aglomera ție urban ă). În aceea și m ăsur ă, atunci când nu alearg ă pentru treburi

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
20 cotidiene, responden ții prefer ă s ă se piard ă pe str ădu țe înguste care s ă fie ascunse dup ă cl ădiri
în spatele marilor artere de circula ție cu multe benzi și fluen ță maxim ă în trafic. Acest ora ș
to ți responden ții și-l doresc cu un num ăr de popula ție mai mic decât cel cu care sunt ei
obi șnui ți în acest moment. Parcurile și spa țiile verzi din ora ș sunt foarte apreciate de c ătre toți
responden ții din cele trei ora șe și dorite în num ăr mai mare în ora ș. Locuin ța preferat ă de
responden ți este din c ărămid ă cu o arhitectur ă modern ă sau cu un stil arhitectural anume.
Aceasta trebuie s ă fie de preferat din c ărămid ă sau lemn. Locuin ța poate fi și impozant ă și
minimal ă, scala uman ă nefiind un criteriu important în preferin țele responden ților, ci fiind
mai degrab ă o chestiune de gust a acestora. Locuirea la cas ă este cea mai apreciat ă. Gr ădina
are un rol important în gestionarea traiului în ora ș. Via ța în mediul urban se poate îmbun ătăți
considerabil prin amenajarea de spa ții verzi, și acolo unde se poate de parcuri suplimentare.
Acest obiectiv ar trebui s ă fie o prioritate în dezvoltarea și gestionarea ora șelor, pentru
autorit ățile locale. În urma cercet ării, se poate sus ține, c ă:
• ipoteza 1 se confirm ă, fiindc ă: via ța în ora ș este mai agreat ă (Vd) reflectat ă în
întreb ările: 1, 2, 3, 14, 17, 18, 23, determinând posibili t ăți multiple oferite de ora ș
(Vind) reflectat ă în întreb ările: 1, 3, 4, 13, 15, 16.
• ipoteza 2 se confirm ă, fiindc ă: sursele generatoare de stres (poluarea de toate t ipurile
și traficul) sunt mai reduse (Vd) reflectat ă de r ăspunsurile la întreb ările: 5, 27,
determinând adaptarea indivizilor la spa țiul construit se face într-un timp mai scurt
(Vind) reflectat ă de r ăspunsurile la întrebarea: 17, 23.
• ipoteza 3 se confirm ă, fiindc ă: func ționalitatea și aspectul noului stil de arhitectur ă
(Vd) reflectat ă în întreb ările: 6, 7, 8, va determina „modific ări” de comportament
(Vind) reflectat ă în întreb ările: 14, 17, 23.
• ipoteza 4 se confirm ă, fiindc ă: nivelul de satisfac ție al individului în raport cu
aspectul, func ționarea locuin ței proprii este mai ridicat (Vd) reflectat ă în întreb ările:
9, 10, 11, 12, 22, determinând individul s ă fie mai adaptat la via ța din ora ș (Vind)
reflectat ă în întreb ările: 17, 23.
• ipoteza 5 se confirm ă, fiindc ă, atunci când: un ora ș are mai multe spa ții verzi (Vd)
reflectat ă în întreb ările: 19, 20, 21, 26 (spa ții verzi-intersec ții), 27 (spa ții verzi-
intersec ții), locuitorii se adapteaz ă mai u șor (Vind) reflectat ă în întreb ările: 21.
• ipoteza 6 se confirm ă, fiindc ă: mediul familial și de prieteni contribuie (Vd) reflectat ă
în întreb ările: 24, la adaptarea mai rapid ă la mediul urban (Vind) reflectat ă în

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
21 întreb ările: 2, 23.
În al doilea subcapitol al concluziilor cercet ării 13.2. Concluzii studii de caz s-au
prezentat rezultatele studiilor urbanistice realiza te în intersec țiile stabilite. Din studiile de caz
se poate spune c ă în Bucure ști cea mai apreciat ă intersec ție pentru locuit de c ătre responden ți
este din sectorul 5 – str. Eroilor cu str. Carol Davila , iar cea mai pu țin apreciat ă este din
sectorul 4 – str. Ni țu Vasile cu str. Emil Racovi ță . La Ploie ști cea mai apreciat ă intersec ție
este Zona Centru Sud-Primul Rond-b-dul Independen ței și cea mai pu țin este Zona
Centru Est-Intersec ția str. Transilvaniei cu str. Calomfirescu . La Toronto intersec ția cea
mai apreciat ă pentru locuit este North York și cea mai pu țin este Down Town . Aceste
observa ții finale bazate pe studiul de caz efectuat, confir m ă ipotezele ini țiale, pentru c ă se
poate observa, c ă oamenii apreciaz ă zonele mai lini știte cu pu țin trafic, cu mult ă verdea ță și
cu o priveli ște frumoas ă. Nimeni nu este încântat s ă locuiasc ă în zone aglomerate,
zgomotoase cu mult praf și noxe, cu mult beton și sticl ă.

BIBLIOGRAFIE
LIST Ă BIBLIOGRAFIC Ă C ĂRȚI:
Abraham, Dorel. (1991). Introducere în sociologia urban ă. Bucure ști: Editura Știin țific ă.
Comte, Auguste. (1999). Discurs asupra spiritului pozitiv . Bucure ști: Ed. Științific ă.
Gehl, Jan, Svarre, Birgitte. (2015). Cum se studiaz ă via ța urban ă. Bucure ști: Editura Igloo.
Marina, Lucian, Millea, Vlad, Muntean, Andreea. Studii de sociologie urban ă. Centrul de
cercet ări sociologice Alba Iulia. Alba Iulia, 2011.
Mih ăilescu, Teofil. (2001). Ora șul posibil, vol 1. Bucure ști: Editura Universitar ă “Ion
Mincu”.
Mih ăilescu, Teofil. (2005). Ora șul ca text. Bra șov: Editura Pilgrim.
Mih ăilescu, Teofil. (2005). Ora șul dorit. Ora șul virtual-ideal, virtual-magiv și virtual-utopic
în istoria arhitecturii și urbanismului. Bra șov: Editura Pilgrim.
Mih ăilescu, Teofil. (2005). Arhetipuri urbane în istoria urbanismului. Bra șov: Editura
Pilgrim.
Popa, Marian. (2008) Introducere în psihologia muncii . Ia și: Editura POLIROM.
Rusu, Hora țiu. (2008). Schimbare social ă și identitate sociocultural ă. Ia și: Editura Institutul
European.
Sitte, Camillo. (1992) Arta construirii ora șelor. Urbanismul, Bucure ști: Ed. Tehnic ă.

Universitatea Bucure ști, Facultatea de Sociologie și Asisten ță Social ă
Școala Doctoral ă, Domeniul Sociologie
22 Stoicescu, Traian. (1993) Introducere în sociologie. Note de curs . Bucure ști: Institutul de
Arhitectur ă „Ion Mincu”, Catedra de urbanism.
LIST Ă BIBLIOGRAFIC Ă ARTICOLE DIN REVISTE :
Elshater, Abeer M. Design urban reinterpretat: Redefinirea unei practi ci profesionale de
specializare . Universitatea Ain Shams Jurnal de Inginerie Ain S hams. Primit: 29
martie 2014, Revizuit: 17 august 2014, Acceptat: 1 8august 2014, Disponibil on-line:
23 septembrie 2014.
Florea, Ioana, Tîrc ă, Miruna. (2011). Via ța social ă a ora șului. Ghid de educa ție urban ă.
Bucure ști 2011.
Ghyka, Celia. (2011). Ora șul între realitate și reprezentare. Ghid de educa ție urban ă.
Bucure ști 2011.
Morariu, Camelia-Nicoleta, Ignat, Mihaela-Dana. (20 11). Conexiuni teoretice
socioeconomice: teoriile schimb ării sociale. Bucure ști: Revista de economie social ă
Nr. 1/2011.
Popescu, Ruxandra, Irina. (2006). Evolu ția ora șelor în timp . Cercet ări practice și teoretice în
Managementul Urban, Anul 1, Nr. 1, 2006. p. 85.
Tîrc ă, Miruna. (2011). Spa țiul public, un spa țiu care î ți apar ține. Ghid de educa ție urban ă.
Bucure ști 2011.
LIST Ă BIBLIOGRAFIC Ă TEZE DE DOCTORAT:
Pop, Dana. Tez ă de doctorat (rezumat): EXPERIMENTÂND RELA ȚIA DINTRE SP A ȚIUL
ARHITECTURAL ȘI FOBIILE SP A ȚIALE MAJORE. Lucr ările Conferin ței de
Cercetare în Construc ții, Economia Construc țiilor, Urbanism, Amenajarea Teritoriului.
Ruse, Ștefania-Victoria. (2007). Tez ă doctorat: Spa țiul arhitectural – concept și limbaj . 2007.
Universitatea de Arhitectur ă și Urbanism „Ion Mincu” Bucure ști.