Schizofrenie

Cuprins

Introducere

Schizofrenia

Definiție

Clasificare

Etiologie

Simptomatologie

Diagnostic

Evoluție și prognostic

Tratament

Complicații

Bibliografie

Anexe

I. Argument

Schizofrenia, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome asociate, dominate de discordanța ideoafectivă, incoerența proceselor de gândire, ambivalența, autism, halucinații și idei delirante în general nesistematizate.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice pentru un pacient cu schizofrenie.

Problemele pe care le poate prezenta un bolnav cu schizofrenie și de care trebuie să țina seamă asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: risc de complicații, limitare progresivă a mobilitații, scădere în greutate, alterarea dinamicii familiale, alterarea imaginii de sine, intoleranța la efort, risc de pierdere treptată a capacitații de muncă, de autoservire si autoîngrijire.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Noțiuni generale de anatomie și fiziologie ale ssitemului nervos central.

Prezentarea generală a schizofreniei.

Rolul autonom și delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului cu schizofrenia.

Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenia.

Educația pentru sănătate la un pacient cu schizofrenia.

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competențe profesionale:

Analizează semnele și simptomele specifice afecțiunilor neurologice.

Identifică problemele de dependență și stabilește diagnosticele de îngrijire la pacienții cu schizofrenie.

Elaborează planul de îngrijire.

Pregătește pacientul pentru tehnici și investigații.

Asigură echipamentele și materialele necesare.

Pregătește materialele și medicamentele în vederea administrării.

Aplică intervențiile proprii și delegate.

Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.

Implementează programe de educație pentru sănătate.

Evaluează rezultatele acțiunilor de educație pentru sănătate.

Aplicarea procesului de îngrijire la pacienții cu schizofrenie s-a finalizat prin analiza unui caz cu schizofrenie, caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza interviului realizat s-au evidențiat problemele de dependență specifice la nivelul celor 14 nevoi fundamentale – conform principiului Virginiei Henderson.

În final a fost elaborat planul de îngrijire la un pacient cu schizofrenie respectând obiectivele generale ale proiectului. Pe planul de îngrijire au fost evidențiate problemele de dependență, obiectivele de îngrijire, intervențiile autonome și delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate.

II. Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie

Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a sistemului nervos

Noțiuni de anatomie

Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior și coordonează unitar activitatea celorlalte aparate și sisteme.

Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:

-Măduva spinării

-Trunchiul cerebral

-Cerebelul

-Diencefalul

-Emisferele cerebrale

Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din trei membrane:

-Piamater

-Arahnoida

-Duramater

Sistemul nervos, deși unitar, este subîmparțit în două părți:

I. Sistemul nervos de relație

II. Sistemul nervos vegetativ

I. Sistemul nervos de relație este format din:

Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal, telencefal.

Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni și nervii spinali

(rahidieni).

II. Sistemul nervos vegetativ este format din:

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos parasimpatic

Centrii nervoși vegetativi sunt grupați distinct la nivelul sistemului central și coordonează activitatea organelor interne prin intermediul unor fibre efectoare proprii.

Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central. Emisferele cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică și legate în partea bazalz prin formațiuni de substanță albă:

– Corpul calos

– Trigonul cerebral

– Comisura alba anterioară

– Comisura alba posterioară

Fiecare emisferă cerebrală are trei fețe:

– Convexa externă

– Mediala internă

– Bazala

Fețele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase șanturi, unele adânci care delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele superficiale care delimitează girusuri sau circumvoluții cerebrale (precentral, postcentral, hipocampic etc.).

Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanță cenușie dispusă la suprafață formând scoarța cerebrală și substanță albă la interior, alcătuită din fibre de asociație, comisurale și de proiecție.

Noțiuni de fiziologie

Fiziologia emisferelor cerebrale

Rolul specific al creierului este de a prelucra informația. Informația pătrunde în sistemul nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la scoarță, în ariile senzitive specifice.

Aceste informații sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele culese de alți analizatori, precum și cu ariile asociative cu cele culese de alți analizatori, precum și datele din memorie. Pe baza sintezei complexe este elaborată starea de conștiință, sunt luate deciziile voliționale și automate.

Scoarța cerebrală, cel mai recent apăruta filogenetic, îndeplinește trei categorii de funcții:

– Funcții senzitive.

– Funcții asociative.

– Funcții motorii.

Pe baza acestor funcții, se nasc procesele psihice caracteristice ființei umane: cognitive, afective, volitive. Paleocortexului sau sistemul limbic îndeplinește trei categorii de roluri:

Rolul de centru cortical

La om simțul olfactiv are și o componență emoțională cu efect stimulator sau inhibitor. Pe baza mirosului animalele recunosc de la mare distanță atât partenerul de sex și adversarul, prada și dușmanul.

Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.

Reprezinta un ansamblu de activitati psihice, somatice si vegetative desfasurate în vederea satisfacerii unor necesitati primare ale organismului- alimentarea, hidratarea, functia sexuala, stapânirea unui teritoriu, obtinerea libertatii.

La baza actelor de comportament se afla un proces nervos complex numit

motivatie sau impuls.

Nu exista activitate umana fara un proces motivational.

Însusi procesul de invatare si memorizare are la baza motivatia.

Rolul în procesele psihice afective.

Procesele fizilogice complexe care generează aceste stări au la baza o serie de circuite funcționale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, formațIa reticulară a triunghiului cerebral, ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni sistemul limbic poate elabora unele reflexe conditionate simple. Este dificil si eronat sa localizam functiile cele mai înalte ale creierului. Nu există centri ai gândurilor sau ai voinței , nu există centru al învățăturii sau memoriei, nu există un centru anatomic precis al conștiintei.

Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut granița fiziologiei spre psihologie, nu pot fi înțelese și studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale.

Din analiza vieții psihice umane se disting trei compartimente psiho – fiziologice:

– Compartimentul cognitiv – de cunoaștere.

– Compartimentul volitiv – decizional.

– Compartimentul afectiv.

Obiectiv 2: Schizofrenia

Definiție

Schizofrenia, denumită și psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome asociate, dominate de discordanța ideoafectivă, incoerența proceselor de gândire, ambivalența, autism, halucinații și idei delirante în general nesistematizate. Boala evoluează catre o disociație psihică cu o gravă dezorganizare a personalitații și deficit de integrare în ambianța.

b. Clasificare

SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ – sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de schizofrenie.

SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ – este o formă ce se instalează la pubertate și se caracterizează prin comportament pueril, prostesc.

SCHIZOFRENIA TARDIVĂ – apare după vârsta de 40 de ani și este caracterizată prin predominanța fenomenelor halucinatorii și a delirului paranoid, mai sistematizat decat în celelalate forme de schizofrenie.

SCHIZOFRENIA COPILULUI – boala a fost observată începând încă de la vârsta preșcolară (3-4 ani) și prezintă în general aceleași forme clinice ca și schizofrenia adultului. Apare pe nesimțite la copiii cu un anumit tip de comportament și de personalitate.

c. Etiologie

Frecvența cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din populație.

Schizofrenia afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de rasă, unii autori susținand totuși o incidența mai crescută la populația nordică. Se remarcă un coefiecient mai crescut de morbiditate prin schizofrenie la populația pauperă din aglomerările urbane. Schizofrenia denumită și psihoza hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o bizară înstrăinare afectivă de la condiția umană, funcțiile de cunoaștere fiind în același timp eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în parte.

d. Simptomatologie

Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

Sindromul disociativ

Cuprinzând tulburări ale câmpului conștiinței, tulburări ale desfășurării gândirii, dezogranizarea vieții afective, comportamentul catatonic.

Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influență, depersonalizarea) și delirul autist consecutive acestor trăiri.

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conținutul acestor sindroame constau în urmatoarele:

Tulburările de percepție – Sunt reprezentate de halucinații. Cele mai caracteristice halucinații sunt cele auditive.

Halucinații corporale – Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi umbla prin abdomen, simte că i se mișcă un picior sau o mână (deși acestea stau nemișcate) simte că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.

Tulburările de gândire – Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa legăturii între idei sau a relațiilor logice între aceste idei. În ceea ce privește conținutul gândirii, tulburarea cea mai caracteristică este DELIRUL.

Tulburarile de vorbire – Însoțesc de regulă și exprimă tulburările de gândire, mai ales în formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă gândirea incoerentă a bolnavului, este schiofazia. Schizofazia constă dintr-o înșiruire de expresii și fraze fără nicio legatură între ele, cuvinte nou – create de bolnav (neologisme) și care au semnificație numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului devine de neințeles pentru ceilalți.

Tulburările de scris – Sunt legate de tulburările de gândire și vorbire si exprimă mai ales incoerența gândirii.

Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile delirante ale bolnavului și comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot prezenta o scădere sau chiar o pierdere a afecțiunii pentru cei apropiați, care poate evolua către inversiune afectivă.

e. Diagnostic

În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a ICD-X (criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) și care în linii mari sunt:

1. Cel puțin două dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur criteriu o face probabilă (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool sau alte toxicomanii).
a. Gânduri transmise de la distanță, inserția sau furtul ideilor.
b. Alte deliruri decât cele de persecuție sau gelozie cu durată mai mare de o lună.
c. Idei delirante de orice tip însoțite de halucinații pentru cel puțin o săptămână.
d. Halucinații auditive care comentează actele pacientului sau comportamentul acestuia, voci care conversează.
e. Halucinații verbale nonafective care comunică cu pacientul.
f. Halucinații de orice tip pe parcursul zilei, care durează cel puțin o lună.
g. Tulburări ale gândirii acompaniate de afecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinații de orice tip sau comportament marcat dezorganizat.

f. Evoluție și prognostic

Ținând seama de varietatea mare de evoluție a bolii de la individ la individ, precum și de vârsta și felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 -50% evoluează către forme cornice care permit reîntoarcerea în familie și societate, 15 – 20% ajung la forme cornice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie și societate, iar între 1 – 5% din bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere, negativism alimentar, infecții intercurente, răniri). Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala debutează la o vârstă mai tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei infantile.

g. Tratament

Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice, prevenirea reapariției lor ca și compensarea defectului personalității. Recuperarea și reintegrarea familială și socio – profesională a bolnavului.

CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influențat evoluția schizofreniei și destinul bolnavilor, considerând remisiunile bolii la 75 – 80 % pentru cei internați la debutul bolii, cât și semnificativa ameliorare a evoluției trenante și cronice.

Dintre fenotiazine cele mai folosite sunt:

CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referința.

LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acțiune sedativă intensă, inhibitor simpatic central. Se administrează oral în psihoze, doza de atac 200 – 300 mg/zi, doza de intreținere 25 – 50mg, în injecții intramusculare repetat de 3 – 4 ori/zi (la bolnavii culcați sub controlul pulsului si presiunii arteriale)

TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub formă de drajeuri conținând echivalentul a 0,0005 gr de trifluoperazin bază sau fiole de 1ml conținând echivalentul a 0,0005 gr de diclorhidrat de trifluoperazin.

HELOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita apariția sindromului extrapiramidal.

Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin modalitățile și eficiența neurolepticelor

Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicații în formele rezistente la neuroleptice.

În acest cadru de măsuri recuperatorii deține o evidență imporantă ergoterapia și toate procedurile psihoterapeutice de inserție în relațiile de viață și de activitate.

h. Complicații
Lăsată netratată, schizofrenia poate determina probleme severe emoționale, de comportament și de sănătate, și chiar probleme legale și financiare care pot afecta toate ariile vieții pacientului.

– suicid
– comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea
– depresie
– abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise
– conflicte familial

– inabilitatea de a lucra sau de a merge la școală
– probleme medicale datorate medicației antipsihotice
– afecțiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens

Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie

Bolnavii îngrijiți în spitalele de psihiatrie de cele mai deseori nu sunt responsabili pentru atitudinile și faptele lor. Numeroase îmbolnăviri psihice se exteriorizează printr-o notă de agresivitatea mai mult sau mai puțin accentuată. Internarea bolnavilor psihici în instituții închise se face cu reaspectarea unor norme juridice, pe baza stabilirii iresponsabilitătii lor, prezentând o notă de periculozitate atât pentru persoana lor proprie, cât și pentru anturajul lor. Comportamentul deosebit al acestor bolnavi trebuie să fie bine cunoscut de personalul de îngrijire, care trebuie să manifeste o atitudine de bunăvoință și înțelegătoare fată de ei.

Rolul autonom al asistentului medical în îngrijirea bolnavului cu schizofrenie vizează compensarea parțială sau totală a lipsei sau diminuării autonomiei, protejează, menține și promovează sănătatea; ușurează suferința și asistă individul în ultimele momente de viață; stabilește procesul de îngrijire; favorizează reintegrarea în familie sau societate. Pentru îndeplinirea rolului necesită deprinderi și capacități profesionale exercitându-le astfel :

▪ asigurarea condițiilor de mediu

– saloanele commune, coridoarele și anexele spațioase, bine luminate, cu mult aer, bine îngrijite;

– ușile închise irită și, adesea, traumatizează bolnavii, de aceea în interiorul sectiei, ușile dintre saloane și coridoare, camera de zi și sala de mese trebuie tinute deschise;

– încăperile anexe ca și colțurile de coridoare trebuie să fie bine luminate, atât ziua cât și noaptea, întrucat în aceste locuri se pot izola bolnavii depresivi și pot comite tentative de sinucidere.

▪ îngrijiri generale

– adoptarea unui comportament adecvat față de obsesiile bolnavului începe încă de la primirea lui in spital.

– unele măsuri, ca de exemplu predarea obiectelor tăioase, briceagul, briciul, lame de ras sau chibrituri sau alte obiecte periculoase, în mâinile bolnavilor, asistentul trebuie să le execute cu tact deosebit;

▪ alimentația

– alimentatia bolnavilor la sectia de psihiatrie nu comportă probleme deosebite de dietoterapie;

– alimentatia trebuie sa fie mixtă normocalorică , cu multe fructe, legume și preparate de lapte.

▪ supravegherea bolnavului

în afară de supravegherea obișnuită a funcțiilor somatice, obișnuite la toate secțiile de spital, la secțiil;e de psiatrie trebuie urmărite cu atenție consumul cantitățile de lichide, modul de alimentare.

Rolul delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu schizofrenie vizează abilitatea ei de a îndeplini sarcini si de a aplica îngrijiri medicale sub prescripție medicală;

Asistentului medical îi revin următoarele atribuții:

– recoltează produse patologice pentru examenul de laborator: sânge, urină;

– pregătește pacientul pentru examenele: tomografia axială computerizată, rezonanța magnetică nucleară , electroencefalogramă.

– canulează o venă și montează o perfuzie i.v;

– injecții

– pregătește și administrează medicamentele la indicația medicului.

a. Fișa tehnică nr.1 Tehnica măsurării tensiunii arteriale și notarea în foaia de observație

Definiție:T.A. reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereților arteriali.

Valoarea ei este determinată de :

forța de contracție a inimii

elasticitatea și calibrul vaselor

vâscozitatea sângelui

Scop: evaluarea funcției cardio-vasculare, funcției de contracție a inimii.

Materiale necesare:

– tensiometru cu mercur, tensiometru electronic, oscilometru Pachon

– stetoscop biauricular

– tampon de vată si alcool sanitar

– creion sau pix de culoare roșie

– foaie de temperatură

Pregătirea bolnavului:

– psihic: se anunță bolnavul și se explică tehnica

– fizic: repaus fizic 15 min înainte de măsurare, bolnavul se așează în poziție comodă cu brațul relaxat, se preferă măsurarea înaintea servirii mesei sau la 3 ore de la servirea mesei

Tehnica:

poziția decubit dorsal, sezând cu brațul sprijinit

se fixează pe braț manșeta pneumatică, se închide ventilul de la pară și se pompează aer în manșetă

manșeta se va umfla și va comprima brațul oprind circulația

în acest timp dacă palpăm pulsul radial nu se mai simte

se dă drumul ușor la ventil, iar aerul ieșind din manșetă va decomprima artera, sângele pornind cu putere prin pereții arterei

în momentul când se simte prima undă puternică pe artera radială, coloana de mercur va indica valoarea maximă a T.A., iar prin stetoscop în ureche auzim o bătaie puternică

din ce în ce bătăile sunt mai slabe iar la un moment dat dispar brusc = T.A.minimă

Condiții de măsurare corectă:

dimineața pe nemâncate sau la 3 ore după masă

repaus fizic, psihic 10 min

respectarea aceluiași orar

folosirea aceluiași aparat

T.A. are 2 valori:

a. o valoare maximă care va fi înregistrată la începutul sistolei, când presiunea sângelui a fost împins cu putere în artere este mare

b. o val. minimă, inregistrată la sf. diastolei, când presiunea sângelui este foarte scăzută

Un adult sănătos în repaus fizic și psihic va avea T.A. 130 mmHg val. maximă iar cea minimă 1\2 din maxim + 1= 70-90 mmHg

Notare: se poate nota cifric în subrubrica rezervată acestui scop sau grafic prin hașurarea cu creion roșu între valorile maximă și cea minimă – 1 pătrățel= 1 cm Hg sau 10 mm Hg.

Factori care influențează T.A.:

1.Factorii biologici:

– 1.1 sexul – la femei este mai scăzută iar la bărbați este mai crescută

– 1.2.vârsta – tensiunea este mai mica la copil decât la adult,devine stabila la adult;

– creste usor la persoanele varstnice.

primii ani T.A. 75- 90 mmHg\50-60 mmHg

copilărie 90-110 mmHg\60-65 mmHg

adulți 115-130 mmHg\70-80 mmHg

peste 50 ani 150mmHg\90 mmHg

1.3. somnul – tensiunea arteriala este mai mica in timpul somnului decat in stare de veghe

1.4 – activitatea-produce cresterea tensiunii arteriale.

1.5 efortul fizic-creste tensiunea arteriala

2.Factorii sociologici:

2.1.climatul – frigul produce vasoconstrictie (tensiunea mai mare)

– caldura produce vasodilatatie (scaderea tensiunii arteriale)

– temperatura mediului ambiant :

frig T.A. mare

cald T.A. mică

– tensiunea cea mai coborâtă se măsoară în timpul somnului

– T.A.este crescută în : eforturi fizice, după mese abundente, emoții

Deviații de la normal :

hipertensiune arterială

hipotensiune arterială

b. Fișa tehnică nr. 2 Măsurarea pulsului și notarea în foaia de observație

Definiție: reprezintă expansiunea ritmică a arterelor (care se pot comprima pe un plan osos), sincronă cu sistola ventriculară.

Pulsul i-a naștere din conflictul dintre sângele existent în sistemul arterial și cel împins în timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizează prin destinderea ritmică a arterei.

Scop: – observarea stării pacientului

Locul de elecție: orice arteră ce poate fi comprimată pe plan osos: radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, pedioasă

Materiale necesare:

– ceas cu secundar

– pix roșu

– foaia de temperatură

Pregătirea bolnavului:

Psihică: se anunța bolnavul și se explică tehnica

Fizică: se așează în pozitie comodă (de preferat decubit dorsal)

Tehnica:

– se fixează artera cu vârful degetelor

– se numără pulsațiile timp de 1 min.

Notare:

Grafic: un pătrățel = 4 pulsații, se unesc punctele într-un grafic

Cifric: exemplu: Pd – 75 pulsații/min.

Ps – 80 pulsații/min.

Frecvența pulsului:

– nou născut: 130-140 p/min.

– copil mic: 100-120 p/min.

– 10 ani: 90-100 p/min.

– adult: 60-80 p/min.

– vârstnic: 80-90 p/min.

Interpretare:

– puls normal: ritmic, amplu, cu celeritate, regulat , colorația roz a tegumentelor, simetric

– puls patologic: superficial, ritm neregulat, filiform, asimetric, aritmic, dicrot.

– frecvența normală variază cu : vârsta, înalțimea corporală, somnul, alimentația, efortul fizic.

Factori care influențează pulsul:

– factori biologici:

– vârsta: frecvența crește la copilul mic și vârstnic

– înăltimea corporală: persoanele mai scunde au frecvența pulsului

mai mare decat a celor înalte

– somnul: frecvența pulsului în timpul somnului este mai redusă

– alimentația: în timpul digestiei frecvența pulsului crește

– efortul fizic: determină creșterea frecvenței pulsului care scade după încetarea efortului

– factori psihologici:

– emoțiile

– plânsul – produce creșterea frecvenței pulsului

– mânia

– factori sociali:

– mediul ambiant: prin concentrația în oxigen a aerului inspirat, influențeaza frecvența

Deviații de la normal:

– tahicardie: creșterea frecvenței pulsului peste normal

– bradicardie: scăderea frecvenței pulsului sub valoarea normală

c. Fișa tehnică nr.3 Tehnica puncției venoase

Definiție:

Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncție.

Scopul:

– explorator – recoltarea sângelui pentru examene de laborator (biochimice, hematologice, serologice și bacterologice)

– terapeutic – administrarea unor medicamente sub forma injecției și a perfuziei intravenoase ; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui.

Locul puncției:orice vena ce poate fi punctionata

venele de la plica cotului

venele antebrațului

venele de pe fața dorsală a mâinilor

venele subclaviculare

venele femurale

venele jugulare și epicraniană

Pregătirea pacientei:

Psihică:

– se explică necesitatea și în ce constă tehnica, precum și faptul că nu este dureroasă

Fizică:

– se poziționează confortabil pacienta

– se dezinfectează tegumentele

– se aplică garoul la o distanță de 7-8 cm deasupra locului puncției, astfel încât să oprească circulația venoasă

– se recomandă pacientei să stângă pumnul, venele devenind turgescente.

Materiale necesare :

de protecție: pernă elastică pentru sprijinirea brațului, mușama, aleză

dezinfectante

instrumentar și materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuși chirurgicale, tampoane

alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluții medicamentoase, soluții perfuzabile, tăviță renală.

Tehnica:

– se spală mâinile și se îmbracă mănușile

– se poziționează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elcție, evitând compresiunea arterei

– se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm. Sub locul puncției, exercitând o ușoară compresiune și tracțiune în jos asupra țesuturilor vecine

– se pătrunde oblic cu acul, fluturașul sau flexula traversând în ordine tegumentul, apoi peretele venos trecând de rezistența elastică până când acul înaintează în gol

– se schimbă direcția acului poziționându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În lumenul venei

– se aspiră pentru a controla prezența acului în venă

– se sistează staza venoasă – după recoltare, înainte de injectare

– se continuă tehnica în funcție de scopul puncției

– se aplică tamponul îmbibat cu alcool și se retrage acul brusc

– se comprimă locul puncției 1-3 minute

Incidente și accidente:

– hematom

– perforarea peretelui opus

– amețeli, paloare, lipotimie

d. Fișa tehnică nr. 4 Tehnica efectuării electroencefalografiei

Definiție:

Electroencefalografia (EEG) este o metodă neinvazivă de electrodiagnostic cu ajutorul căreia se măsoară activitatea electrică cerebrală (biopotențialele corticalr din activitatea metabolică și functională a celulelor neuronale, în special a celulelor piramidale din contextul cerebral.

Pentru captarea undelor emise de emisferele cerebrale se folosesc electrozii care se aplică în puncte diferite ale pielii capului.

Undele captate sunt înregistrate pe hârtie specială.

Pregătirea pacientului:

– psihică:

– se explică necesitatea și în ce constă tehnica, precum și faptul că nu este dureroasă

– fizică:

– înaintea efectuării testului se recomandă spălarea părului și evitarea folosirii uleiurilor, sprayurilor sau lotiunilor pentru păr.

– se așează pacientul în decubit dorsal sau pe un scaun

– deoarece hipoglicemie poate modifica aspectul EEG se recomandă ca pacientul să mănânce înaintea examinării.

– se interzice consumul de alcool, cafeină, băuturi ce conțin cafeină, ceai, cacao.

– se interzice fumatul.

– se întrerupe cu 3 zile înainte administrarea medicamentelor anticonvulsive, anxiolotice, sedative – care pot modifica rezultatele teastului.

– nu se execută examinarea când există mișcări oculare, tremr, hipotermie sau hipoglicemie.

– când se recomandă și examinare în stare de somn pacientul este sfătuit să doarmă doar 4-5 ore cu o noapte înainte.

Execuție:

se aplică uniform 8-20 electrozi pe intreg scalpul cu ajutorul unui gel.

se aplică câte un electrod pe fiecare lob al urechii.

pacientul este rugat să stea nemișcat, cu ochii inchiși

se observă parmanent pacientul în timpul inregistrării traseului electroencefalografic pentru a putea remarca eventualele mișcări ce ar putea modifica rezultatele.

Se întrerupe înregistrarea la fiecare 5 minute pentru a permite pacientului să se miște.

Gelul folosit se îndepărtează cu acetonă.

Interpretare:

– în mod normal unde cerebrale au caracteristici, amplitudine și frecvență în limite nprmale

– Pe traseele obținute se pot distinge 4 tipuri de ritmuri cerebrale :

Alfa – 8-12 c/s

Beta – 14-30 c/s

Teta – 4-7 c/s

Delta – 0,5-3 c/s

Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie

Interviul

1. Informații generale:

a. Numele și prenumele: T.A

b. Vârsta: 44 ani

c. Starea civilă: căsătorită

d. Copii: 2

e. Profesia: pensionară

f. Localitatea de domiciliu: Iași

g. Diagnosticul la internare: schizofrenie

2. Obișnuințe de viață:

a. consumatoare de Alcool-nu Cafea – da Tutun -nu Drog – nu

b. Dietă / regim alimentar – normal

c. alergii cunoscute – neagă

3 Probleme de sănătate

a. Antecedente medicale personale: nu sunt

b. Antecedente heredocolaterale: nu sunt

c. Motivele internării actuale: Stare de agitație psihomotorie, negativism verbal și alimentar, tendință de izolare, dificultăți de inserție familială.

d. Istoricul stării actuale: Pacient aflat în evidența Spitalului de Psihiatrie Iași ”Socola”, cu numeroase internări, este adus in regim de urgență (fiind însoțit de sora sa), pentru comportament APATO-ABULIC, negativism verbal și alimentar, dificultate de inserție familială.

4. Examenul clinic general:

a. Tegumente și mucoase: normal colorate

b. Greutate: 79 kg

c. Înălțime: 1,72 m

d. Țesut celular subcutanat: normal reprezentat

e. Sistem ganglionar și limfatic: nepalpabil

f. Aparat loco-motor: aparent integru

g. Aparat respirator: torace normal conformat, murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R = 16 resp/min

h. Aparat cardio-vascular: cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, AV = 80 b/min, șoc apexian în spațiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculară T.A= 130/65 mm Hg

i. Aparat digestiv:abdomen suplu, mobil cu miscarile respiratorii, nedureros la palpare

j. Aparat uro-genital: loje renale libere, nedureroase

k. Sistem nervos și organe de simț:

5. Investigații:

a. Examenul sângelui: HLG, Leucocite , VSH , Glicemie , Calcemie .

b. Examenul urinei: sumar urină

c. Alte examene de specialitate:

– tomografie axială computerizată

– rezonanță magnetică nucleară

– electroencefalografie

6. Tratament:

a. Tratament medicamentos:

– psihotrop major: Haloperodol, Majeptil, Levomepromazin

– soluție izotonă: Glucoză 5%

– vitamine: B1, B6,B12, C

– antidepresiv: Paluxetil, Mianserin

7. Epicriza și recomandări la externare:

Reinternare în regim de urgență medico-psihiatrică, pentru o nouă decompensare discordant – dizarmonică cu comportament apato-abulic bizarerii gestuale, negativism verbal și alimentar, insomnii, refuzul medicației dificultăți de adaptare și inserție socio-familială. Se face externarea cu recomandările :

Tratament : FLUANXOL DEPOT – 1 fiolă la 3 saptămâni IM

Supraveghere socio-familială

Regim psihoprotectiv

Control periodic prin Laboratorul de Sănătate Mintală (LSM) și tratament gratuit

b. Nevoile fundamentale după V. Henderson

c. Plan de îngrijire al bolnavului cu schizofrenie

Obiectiv 5: Educația pentru sănătate la un pacient cu schizofrenie

Educația sanitară prntru prevenirea bolilor psihice constă în:

Igiena sarcinii : a se evita traumele psihice, stările tensionate, alcoolul, tutunul, medicamentele, drogurile. Asigurarea unui climat familial cald, afectuos, echilibrat, pentru o bună dezvoltare psihică a copilului.

Abordarea adolescentului cu înțelegere și sfaturi competente în timp util, pentru a evita deprinderile neigienice, dăunătoare dezvoltării psihice

Asigurarea unei atmosfere de înțelegere și respect în familie și la locul de muncă, evitarea conflictelor relaționale, a stărilor tensionale.

Informarea tinerilor căsătoriți asupra cerințelor vieții de familie, pentru a evita traumele psihice ulterioare (divorț)

Orientarea profesională conform aptitudinilor și dorinței individului pentru a evita traume legate de schimbarea locului de muncă sau recalificare.

Pregătirea pentru schimbări fiziologice sau evenimente din viață (pensionare, menopauză), pentru a evita stările depresive, sentimentul de inutilitate.

Evitarea surmenajului psihic

Regim de viață echilibrat; alterarea perioadelor de activitate cu perioade de repaus, activitate reconfortantă, recreativă.

Evitarea consumului de alcool, droguri, cafea în exces

Tratarea precoce a afecțiunilor organice (endocrine, metabolice renale, cardiace neurologice).

Nu există o cale sigură de a preveni schizofrenia. Totuși, tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor înaintea apariției unor complicații serioase și poate ajuta la îmbunătățirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recăderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialiștii specă că învățând mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala să poată fi diagnosticată și tratată mai devreme.

Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pași activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient și introducerea tratamentului antipsihotic cât mai precoce dacă este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor și la prevenirea ca acestea să agraveze.

Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simți mânios pentru că are o afecțiune care necesită tratament toată viața. În perioadele în care se simte mai bine, poate fi tentat să oprească tratamentul, lucru care poate declanșa o recădere.

Câteva căi de a face față schizofreniei:

Educația: învățarea cât mai multor lucruri despre boală îl poate ajuta pe pacient să fie motivat în a urma planul de tratament

Grupul de suport: grupurile de suport îi pot ajuta pe pacienții cu schizofrenie să întâlnească oameni care se confruntă cu aceleași probleme

Menținerea atenției asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; menținerea motivației se poate face prin amintirea scopurilor terapiei

Găsirea unor hobby-uri sănătoase: găsirea unui mod sănătos de a-și canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie

Învățarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate încerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditația, yoga

Structurarea timpului: se recomandă ca pacientul să-și planifice ziua și activitățile. În aces fel poate rămâne organizat. Pentru acest scop poate încerca să-și facă o listă de activități zilnice.

III. Bibliografie

1. P. Brânzei – Psihiatrie

Editura Didactică și Pedagogică

București 1999

2. L. Enescu – Farmacologie

Editura „Dimitrie Cantemir”

Tg. Mureș, 1998

3. E. Minokowski – Schizofrenia

Editura IRI – București 1999

4. T. Șerbănescu – Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie

Manual pentru cadre medii

Editura medicală București 1978

5. T. Pirozynski – Manual de psihiatrie

Institutul de Medicină și Farmacie Iași, 1991

6. Sub redacția L. Titircă – Breviar de explorări funționale și îngrijiri speciale acordate bolnavului pentru școlile sanitare

București 1998

IV. Anexe

Electroencefalograma