Schimburile Comerciale Dintre Grupul B.r.i.c.s. Si Uniunea Europeana

Cuprins

Introducere

Capitolul I. Crearea BRICS și evoluția acestei grupari

Istoria și obiectivele creării BRICS

Summitele BRICS

I summit BRIC

al II-lea summit al BRIC

al III-lea summit BRICS

al IV-lea summit BRICS

al V-lea summit BRICS

De ce Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud

Capitolul II.Rolul țărilor BRICS în relațiile comerciale internaționale contemporane

2.1 Dezvoltarea relațiilor economice a țărilor din grupul BRICS

2.2 Analiza principalelor coordinate economice ale BRICS

2.3 Rolu grupului BRICS în reconfigurarea ordinii economice

2.4 Tendințe în evoluția și structura comerțului cu bunuri al grupului BRICS

2.4.1 Comerțul cu bunuri al Braziliei

2.4.2 Comerțul cu bunuri al Federației Ruse

2.4.3 Comerțul cu bunuri al Indiei

2.4.4 Comerțul cu bunuri al Chinei

2.4.5 Comețul cu bunuri al Africii de Sud

2.5 Tendințe în evoluția și structura comerțului cu servicii al grupului BRICS

2.6 Principalele probleme ale grupului BRICS

Capitolul III . Perspective strategice a țărilor BRICS

3.1 Calea spre 2050

3.2 Realități și perspective economice ale grupului BRICS și G7

3.2 Banca de Dezvoltare BRICS

Capitolul IV. Studiu de caz: Schimburile comerciale dintre grupul BRICS și Uniunea Europeană-

provocări și oportunități

4.1. Importanța piețelor emergente pentru comerțul Uniunii Europene

4.2. Parteneriatul strategic dintre Uniunea Europeană și fiecare țară BRICS în parte

4.2.1. Evoluția schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și Brazilia

4.2.2. Evoluția schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și Federația Rusă

4.2.3. Evoluția schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și India

4.2.4. Evoluția schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și China

4.2.5. Evoluția schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și Africa de Sud

4.3. Valorificarea oportunităților oferite de piețele țărilor BRICS – în actualitatea Strategiei

Naționale de Export a României

ConcluziiBibliografie

Cap I Crearea BRICS și evoluția acestei grupări

1.1 Istoria și obiectivele creării BRICS

În primul rând, termenul "BRIC", a fost inventat la nivel de bancă și nu de stat. Cu mult înainte de reuniunea liderilor din Brazilia, Rusia, India și China, termenul "BRIC "a fost folosit de către economiștii și analiștii Goldman Sachs, Jim O'Neill in noiembrie 2001, în raportul de analiză a băncii pentru a se referi la țările în curs de dezvoltare cu creștere rapidă, care sunt capabili să depășească multe țări dezvoltate, în viitorul apropiat.

Trebuie remarcat faptul că ideea de a combina cele patru țări într-o singură noțiune pare îndrăzneață. În ciuda diferențelor geografice, istorice, culturale, religioase, lingvistice, ideologice, pe Brazilia, Rusia, India și China le leagă ceea că aparțin țărilor cu economii în creștere, precum și o dorință comună pentru o ordine mondială mai echitabilă.

Cu mult timp înainte de Jim O'Neill, unii experți și organizații au mai încercat să facă o analiză amplă a acestor patru state. De exemplu, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), în raportul său de cercetare în anul 1997 a concluzionat că, până în 2020 cota țărilor dezvoltate în sistemul mondial actual va fi de 1/3, statele în curs de dezvoltare – 2/3, în timp ce PIB-ul Braziliei, Rusiei, Indiei și Chinei va ajunge la o treime din PIB-ul global.

Recunoscut pentru studiile sale economice referitoare la țările BRIC, O’Neill este cunoscut și pentru acronimul MIKT, care desemnează țările Mexic, Indonezia, Coreea de Sud și Turcia. Considerat în 2005 de analiștii economici ca fiind cel mai bun economist al piețelor Forex din ultimul deceniu, cariera acestuia a fost până în 5 februarie 2013 strâns legată de Banca Goldman Sachs, când într-un comunicat sec, instituția a transmis că acesta se retrage din toate funcțiile deținute fără a se preciza însă motivul "divorțul". În culise însă se vorbește de o neîntelegere majoră între acesta și conducerea băncii în ceea ce privește poziționarea strategică a diviziei de investiții Goldman Sachs Asset Management.

După Războiul Rece sau chiar mai devreme, guvernul a început reformele economice sau politice BRIC pentru a permite țărilor lor să devină parte a sistemului economic global. Pentru a fi competitive pe piața mondială, aceste țări au pus (fiecare în grade diferite), accentul pe educație, investiții străine, consumul intern și pe spiritul antreprenorial intern. Potrivit unui studiu, India are cel mai mare potențial de creștere dintre cele patru țări BRIC, în următorii 30-50 de ani. Principalul motiv – o scădere a forței de muncă pentru India și Brazilia se va întâmpla mai târziu decât Rusia și China.

Începând cu anul 2001, termenul de "BRIC", a intrat în practică de stat. Țările BRIC au început ședință comună.

Țările BRICS sunt cele mai mari țări cu cele mai rapide dezvoltări. Așezarea geografică favorabilă a statelor le dă prezența unui număr mare de resurse, care sunt relevante pentru economia globală. Rolul țărilor BRICS a crescut și a devenit tendința centrală a dezvoltării mondiale. Această asociere reflectă tendințele de schimbare globală. Dezvoltarea țărilor a fost asociat cu creșterea gradului de conștientizare a intereselor comune, care au fost sprijinite de eforturile diplomatice și politice. Între țări s-au format relații strategice, de a dezvolta o filosofie comună de acțiune și obiectivele de asociere.

Avantajul acestor țări este numărul mare de resurse importante pentru economia mondială:

– Brazilia – bogată în produse agricole

– Rusia – cel mai mare exportator din lume, a resurselor minerale

– India – servicii IT

– China – proprietarul forței de muncă ieftină

Numarul ridicat de populație în țară cauzează foța de munca ieftină și, prin urmare, ratele ridicate de creștere economică.(?)

În cele din urmă, se prevede că numărul crescut al economiilor acestor țări în viitor le va permite să transforme creșterea economică în influență politică, ceea ce duce la formarea noii elite economice și de a reduce influența celor mai bogate țări și celor mai dezvoltate.

În 2000, National Intelligence Council, ca parte a comunității de informații al Statelor Unite ale Americii a publicat un raport intitulat ”Tendințe Globale 2015: un dialog despre viitor cu Expertii neguvernamentale”, care a susținut că, pe baza puterii totale de cumpărare în 2015, PIB-ul economiilor în curs de dezvoltare o să crească de patru ori, și în special în China și India.

S-a declarant că țările BRICS vor fi printer țările cu o economie dinamică. Goldman Sachs susține că potențialul economic al Braziliei, Rusiei, Indiei și Chinei este de așa natură încât să poată deveni patru economii dominante până în 2050 și v-a depăși a cele mai mari economii a țărilor lumii ”grupul celor șapte”,combinând țările cele mai indusrtializate ale lumii. Deși mulți susțin că se poate întâmpla mult mai devreme de 2003. Studiul a fost realizat de Jim O'Neill, economist la nivel mondial de la Goldman Sachs.

În 2003, economiștii Golman Sachs, D.Wilson și R. Purushothamanom a publicat”Visând împreună cu BRICS:calea spre 2050” în cazul căruia a fost emisă epoteza că Rusia, Brazilia ,India și China vor juca un rol de lider în economia globală.Aceste țări dețin mai mult de 25% din terenul lumii, 40% din populație și au un PIB de 15435 miliarde de dolari. Aproape în fiecare comparație ei vor fi obiectul global. Aceste patru țări sunt printre cele mai mari și cea mai rapidă crestere pe piețele emergente.

Tabel 1.1 Produsul intern brut (PPP), în 2012 Produsul intern brut (PPP), în 2050

Sursa: http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%A0%D0%98%D0%9A%D0%A1#cite_note-30

Tabel 1.2 PIB (nominal) pe cap de locuitor (2007) PIB (nominal) pe cap de locuitor (2050)

Sursa: http://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%91%D0%A0%D0%98%D0%9A%D0%A1#cite_note-30

Cu toate acestea, este important de reținut că Goldman Sachs nu a susținut că aceste patru țări vor crea o alianță politică (cum ar fi Uniunea Europeană sau orice asociație de comerț oficial ca Asociatia Comertului Liber – ASEAN). Cu toate acestea, aceste țări au luat măsuri pentru a spori cooperarea lor politică în principal datorită influenței al poziției care se află Statelor Unite în cadrul acordurilor comerciale majore sau prin amenințare implicită de cooperare politică, ca o modalitate de a extrage câștiguri politice din Statele Unite ale Americii –cum ar fi propunerea de cooperarea nucleară cu India.

Analiza BRIC sugerează ca Brazilia, Rusia, India și China și-au schimbat sistemele lor politice pentru a intra în capitalismul global. Goldman Sachs estimează că pe piața mondială, India și China vor fi furnizorii dominanți de bunuri și servicii , în timp ce Brazilia și Rusia vor fi, de asemenea, furnizorii dominanți de materii prime. Cooperarea, astfel este mai probabilă fiind BRICS ca un pas logic, deoarece Brazilia și Rusia formează împreună furnizorii ai Indiei și Chinei. Astfel, țările BRIC au potențialul de a forma o bază economică puternică. Brazilia este țara dominantă în producția de soia și minereurile de fier în timp ce Rusia are posibilitatea de a furniza cantități enorme de petrol și gaze naturale.Analiza făcută de Goldman Sachs , astfel informează ca mărfurile , locurile de muncă,tehnologia și companiile se deviază departe de SUA.

Echipa economică globală Goldman Sachs a lansat un raport de cercetare BRIC în 2004. Raportul susține că în țările BRIC, numărul de persoane cu un venit anual de mai mult de 3000 de dolari se vor dubla termen de trei ani și vor ajunge la 800 de milioane de oameni într-un deceniu. Aceasta estimează o creștere masivă a clasei de mijloc în aceste țări. Până în 2025 se estimează că numărul de persoane în țările BRIC, ce va câștiga mai mult de 15.000 dolari, poate depăși 200 de milioane. Acest lucru sugerează faptul că o sarcină a cererii nu se va limita doar la bunuri esențiale, dar va afecta și produse mai scumpe. Potrivit raportului, în primul rând China apoi un deceniu mai târziu și India vor domina economia globală. Cu toate acestea, nivelul mediu de avere a Goldman Sachs estimează că până în 2025 venitul pe cap de locuitor în cele șase cele mai populate țări din UE va depăși 35.000 dolari, în timp ce doar aproximativ 24 de milioane de oameni din țările BRIC vor avea niveluri similare de venituri.oamenilor din economiile mai dezvoltate va continua să depășească acest mediu în țările BRIC. Raportul, de asemenea subliniază marea ineficiență a Indiei în consumul de energie și menționează semnificatia mai puțin reprezentartă a acestor economii în piețele globale de capital.

În 2005 a început consultări cu patru parți între miniștrii de externe, adjuncți din țările BRIC. Cooperarea practică a început în septembrie 2006, la adunarea generala de la ONU de la New York, a fost ținută prima adunare a miniștrilor de externe din cele patru țări. Reuniunea a dus la confirmarea de interes în dezvoltarea multiplelor planuri a celor patru parți.

Cea de-a doua intalnire a miniștrilor afacerilor externe din țările BRIC, a avut loc un an mai târziu, în septembrie 2007, din nou în sesiunea Adunării Generale a ONU de la New York. S-a decis de a organiza întâlnirea anuală a miniștrilor de externe, la rândul său, fiecare din cele patru țări, precum și lansarea de consultări periodice cu adjuncții miniștrilor de externe , având în vedere cooperarea ambasadelor și misiuni permanente în principalele capitale ale lumii.

Goldman Sachs nu se aștepta la o coordonare politică-economică între țările BRIC . Mai ales nu a prevăzut că țările BRIC va forma o asociație oficială de comerț, ca Uniunea Europeană. Cu toate acestea, în timp, au aparut semene că cele "patru țări BRIC încearcă să formeze un club politic" sau "uniune", și, astfeează o creștere masivă a clasei de mijloc în aceste țări. Până în 2025 se estimează că numărul de persoane în țările BRIC, ce va câștiga mai mult de 15.000 dolari, poate depăși 200 de milioane. Acest lucru sugerează faptul că o sarcină a cererii nu se va limita doar la bunuri esențiale, dar va afecta și produse mai scumpe. Potrivit raportului, în primul rând China apoi un deceniu mai târziu și India vor domina economia globală. Cu toate acestea, nivelul mediu de avere a Goldman Sachs estimează că până în 2025 venitul pe cap de locuitor în cele șase cele mai populate țări din UE va depăși 35.000 dolari, în timp ce doar aproximativ 24 de milioane de oameni din țările BRIC vor avea niveluri similare de venituri.oamenilor din economiile mai dezvoltate va continua să depășească acest mediu în țările BRIC. Raportul, de asemenea subliniază marea ineficiență a Indiei în consumul de energie și menționează semnificatia mai puțin reprezentartă a acestor economii în piețele globale de capital.

În 2005 a început consultări cu patru parți între miniștrii de externe, adjuncți din țările BRIC. Cooperarea practică a început în septembrie 2006, la adunarea generala de la ONU de la New York, a fost ținută prima adunare a miniștrilor de externe din cele patru țări. Reuniunea a dus la confirmarea de interes în dezvoltarea multiplelor planuri a celor patru parți.

Cea de-a doua intalnire a miniștrilor afacerilor externe din țările BRIC, a avut loc un an mai târziu, în septembrie 2007, din nou în sesiunea Adunării Generale a ONU de la New York. S-a decis de a organiza întâlnirea anuală a miniștrilor de externe, la rândul său, fiecare din cele patru țări, precum și lansarea de consultări periodice cu adjuncții miniștrilor de externe , având în vedere cooperarea ambasadelor și misiuni permanente în principalele capitale ale lumii.

Goldman Sachs nu se aștepta la o coordonare politică-economică între țările BRIC . Mai ales nu a prevăzut că țările BRIC va forma o asociație oficială de comerț, ca Uniunea Europeană. Cu toate acestea, în timp, au aparut semene că cele "patru țări BRIC încearcă să formeze un club politic" sau "uniune", și, astfel, va transforma puterea lor economică care este în creștere , într-o influență "geopolitică" mai mare. Unul din semnele recente este summitul miniștrilor afacerilor externe în 2008, în Ekaterinburg , și primul summit BRIC care a avut loc in anul 2009.

Important a fost prima reuniune a miniștrilor de externe din BRIC, 16 mai 2008 la Ekaterinburg. Întâlnirea a avut ca rezultat un acord de a coordona abordările privind problemele la ordinea de zi la nivel mondial. S-a realizat un amplu schimb de opinii cu privire la organizarea politică globală, securitatea energetică, comerțul internațional, dezarmarea nucleară, situația alimentară, lupta împotriva terorismului, crimei organizate și traficului de droguri, protecția mediului, schimbările climatice , situatia în jurul Kosovei și Orientului Mijlociu, , reforma ONU și instituțiile financiare globale. În urma reuniunii de la Ekaterinburg a fost adoptat un acord formal comun, unde a fost înregistrat primele abordări armonizate BRIC la problemele internaționale actuale.

La 9 iulie 2008, la evenimentele din "Grupul celor Opt", în Japonia, a avut primele întâlniri a liderilor din cele patru țări. Aceștia au fost de acord să pregătească un summit BRIC pe scară largă în anul 2009.

Cea de a patra reuniune a miniștrilor de externe din țările BRIC are loc în mod tradițional în New York, în septembrie 2008. Miniștrii au discutat despre criza financiară globală și de problemele legate de cooperarea în cadrul ONU. La7 noiembrie in Sao Paulo, dupa inițiativa părții braziliene, a fost prima reuniune a șefilor de departamente financiare din cele patru țări. Aceștia în cele din urmă au fost de acord la un comunicat comun care prezintă abordări la problemele economiei mondiale.

La inițiativa Guvernului de Sankt Petersburg, în mai 2008, a fost organizată o conferință internațională " BRIC: progres în economia globală a secolului XXI" la care au participat delegații din partea autorităților municipale și universități din mai multe orașe din țările BRICS. La conferință au participat reprezentanți ai autorităților de la Rio de Janeiro, Mumbai, Shanghai, Qingdao și Sankt-Petersburg, care în cele din urmă au facut o ințelegere să dețiă astfel de conferințe anual. Moscova a luat parte la întâlnire pentru forum public de țările BRIC, în decembrie 2008. Conferința "Țările BRIC pe harta politică a lumii: noi provocări" a reunit reprezentanți ai ministerelor de externe.

BRIC poate fi extinsă. S-a discutat despre aceste noi opțiuni care ar putea fi , BRICET (Brazilia ,Rusia, India, China,Europa de Est și Turcia), BRICKET (BRIC+ Europa de Est, Turcia și Coreea), BRIMS (BRIC + Mexic).

Pîna la urma în legătură cu aderarea Africii de Sud in grup, în 2011 BRIC a fost denumit BRICS.

Includerea Africii de Sud în BRIC subliniază, de asemenea, orientarea politică a organizației. Având în vedere indicatorii economici , partenerul african este un pic în spatele membrilor asociației participante, dar integrarea Africii de Sud în țările BRICS sfidează complet logica. Începând cu anul 2009, s-a creat o alianță continuă să se întărească influența în arena internațională și având în vedere obiectivele și scopurile stabilite , unitatea necesară este includerea Africii ca o organizație reprezentativă. Dintre țările africane, Africa de Sud este lider în termeni de PIB și investiții directe, precum și are diferite resurse naturale. Mai mult decât atât, Africa de Sud este singura țară din Africa care face parte din G 20.

Influența politică a BRICS este determinată astăzi prin ceea că țările membre ale Uniunii fac parte din diferite organizații. Brazilia, India și China, alături de Africa de Sud și Mexic sunt Partnerii G7. Rusia este partener G8 . Toate țările BRICS sunt membri ai grupului G20. Rusia și China sunt parteneri în Organizația de Cooperare Shanghai (SCO). Brazilia este membru al MERCOSUR.

Putem spune că participarea activă a țărilor în procesul de integrare și extinderea BRIC la BRICS, fără îndoială, va consolida statutul actual al alianței și mai mult doar pentru a crește influența politică pe scena mondială.

Logo-ul este reprezentativ pentru cele cinci țări culori de pavilion nu benzi, înconjurată de un inel, un simbol al cooperării "BRIC", solidaritate. Secvența de litere este definită nu numai de sunete favorabile. Cuvântul "BRICS", în consonanță cu limba engleză înseamnă "cărămizi" și termenul este folosit pentru a desemna grupul combinat de țări, datorita dezvoltării care va asigura creșterea viitoare a piețelor economiei și bursiere.

Potrivit datelor a anului 2012 declarat în raportul FMI "World Economic Outlook", rata de creștere economică în Rusia, India și China în 2011 (4,1%, 7,4% și 9,2%, respectiv) depășește creșterea economică medie (3,8%). În ceea ce privește Brazilia și Africa de Sud, performanța acestor două state sunt un pic în spatele valorilor medii mondiale, dar mult peste nivelul mediu al țărilor dezvoltate (1,6%). Astfel, acționând ca o singură entitate, țările BRICS au demonstrat ritmul rapid de creștere economică, care nu pot concura cu alte asociații (în special statele membre ale UE), ceea ce demonstrează importanța a BRICS ca un factor important în dezvoltarea economică la nivel mondial.

În ciuda diferențelor percepută a nivelului de dezvoltare economică și socială, a tradițiilor istorice și culturale, țările BRICS afirmă dorința de a fi un colectiv unit pentru a crea un sistem echitabil de relații internaționale, la fel se ia în considerare interesele istorce țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare, țărilor mari și mici.

Este evident că, în absența creșterii cooperării practice între Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, ulterior cooperarea în cadrul BRICS va fi incompletă. Având în vedere acest model, liderii acestor "cinci" țări, a identificat domenii specifice de cooperare, care includ de exemplu probleme de siguranță alimentară, aspectele legate de schimbările climatice la nivel mondial, cooperarea tehnico-științifică și de energie. O discuție activă a temelor de mai sus au fost observate în ultemile două summite BRICS: în orașul chinez de Sanya în 2011 și în capitala indiană New Delhi în 2012.

Trebuie remarcat faptul că proiectele specifice de cooperare și coordonarea a eforturilor pentru a forma cele cinci țări în cadrul "Grupului de douăzeci" și în general în arena international, necesită o analiză suplimentară de științe politice și analiza complexă.

Încă din primele sale momente, inițiativa creării BRICS a evoluat rapid prin întâlniri periodice cu scopul cooperarii și coeziunii principalelor economii emergente . Această formă de comunicare a oferit celor cinci țări noi oportunități, cum ar fi schimbul de idei în ceea ce privește caracteristicile și politicile lor naționale. Astfel, schimbul de idei între autoritățile oficiale, mediul academic și societatea civilă din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud are o contribuție inestimabilă la o mai bună înțelegere a celor cinci state care contribuie cu siguranță la schimbul de experiență cu fiecare dintre ei.(1)

De la primele reuniuni a țărilor BRICS s-au extins cercul de probleme care acoperă acum nu numai aspecte economice de interes comun, dar și problemele globale de actualitate, cum ar fi terorismul internațional, arme de distrugere în masă, schimbările climatice, securitatea alimentară, energetică, precum și situația internațională în domeniul economiei și finanțelor … În plus, în cadrul discuției a "Grupului de douăzeci", inclusiv reforma instituțiilor de la Bretton Woods, politici comerciale protecționiste și a Rundei de dezvoltare de la Doha, țările BRICS împărtășesc poziții similare cu privire la multe de probleme.

1.2. Summitele BRICS

1.2.1 I summit BRIC (Ekaterinburg, 16 iunie 2009)

Primul summit-ul a avut loc în Rusia la data de 16 iunie 2009, în Ekaterinburg. Participanții la summit au fost șefii de stat BRIC: președintele rus Dmitri Medvedev, președintele brazilian Luiz Inacio Lula da Silva, prim-ministrul indian Manmohan Singh și președintele chinez Hu Jintao. În primul rând s-au discutat problemele legate de criza din 2008. Potrivit declarației a fost adoptată rezultate , în care țările au fost în favoarea de a "promova reforma instituțiilor financiare internaționale" și de a crea un "sistem monetar previzibil și diversificat." De asemenea, liderii au emis o declarație comună, precum și un document separat asupra securității alimentare la nivel mondial. În documentele finale ale summitului, părțile si-au exprimat interesul lor în continuarea interacțiunii de coordonare în formarea unei lumi multipolare, să consolideze coordonarea și o mai bună cooperare în sectorul energetic, cu participarea producătorilor, sprijinirea de idei și inițiative pentru o creștere durabilă a noului sistem, consumatorilor și țărilor de tranzit de energie.

Liderii BRIC au aprobat propunerile pentru continuarea dialogului. De asemenea, s-a realizat un acord că în mod permanent vor fi adoptate nu numai întâlnirea miniștrilor de externe, dar și întâlnirea miniștrilor de finanțe și guvernatorii băncilor centrale. Patru țări pentru a începe un dialog având în vedere probleme de securitate international care a primit, de asemenea, sprijin la summit.

1.2.2 al II-lea summit al BRIC (Brazilia, din 15-16 aprilie 2010)

Cel de-al doilea Summit a avut loc la mai puțin de un an, 16 aprilie 2010, în capitala Braziliei. Ea a apărut pe baza Memorandumului de colaborare, semnat de către Vnesheconombank, China Development Bank, Banca Națională a dezvoltării socio-economice a Braziliei și Banca de Export-Import a Indiei. La summit s-au discutat subiecte, cum ar fi interacțiunea a eforturilor internaționale de a aborda criza financiară și economică globală obiectivele de dezvoltare post-criză, în cadrul procesului de summit ", Grupul celor douăzeci", subiecte de actualitate de contracarare a noilor provocări și amenințări, inclusiv terorismul internațional și de securitate nucleară, noi domenii promițătoare de cooperare BRIC și problemele legate de schimbările climatice. În urma summit-ului, liderii BRIC a emis o declarație comună care reflectă o viziune comună a stadiului actual de dezvoltare a lumii. În plus, la summit-ul Vnesheconombank, Banca Națională socială și dezvoltarea economică în Brazilia, China Development Bank și Export Import Bank of India a semnat un memorandum de cooperare.

1.2.3 al III-le summit BRICS (Sanya, treisprezece au 14 aprilie 2011)

Al treilea Summit BRICS a avut loc la 13-14 aprilie 2011 în orașul chinez , Sanya care se află pe insula Hainan. La acest summit s-a efectuat alăturarea oficială a Africii de Sud, în acest grup BRIC cu o economie dinamică. La Forumul Economic Mondial de la Davos din acest an, Africa de Sud s-a declarat ca un membru realizat a grupului de țări, care se numește acum BRICS. Apoi, ministrul Industriei și Comerțului din Africa de Sud, Robert Davis a spus că acest lucru se dovedește a fi un rol important pentru Africa de Sud, fiind ca o piață durabilă. Populația din Africa de Sud este de 49 de milioane de oameni, iar PIB-ul său este de 527 miliarde de dolari. Un aspect important al integrarii Africii de Sud in BRICS este faptul că se comportă ca reprezint al tuturor celelaltor țări ale continentului african. Conform rezultatelor summit-ului a fost semnat declaratia comună care a fost format în planul de acțiune pentru anul următor și direcțiile principale ale politicii mondiale. De asemenea, s-a decis că următorul summit BRICS va avea loc în 2012, în India.

1.2.4 al IV-lea summit BRICS (New Delhi 28-29 martie 2012)

Al patrulea summit a avut loc în capitala Indiei – New Delhi, în martie 2012. Întâlnirea a fost dedicată problemei crizei economice la nivel mondial, precum și de soluționare a situației în jurul Siriei și Iran . Părțile au discutat, de asemenea, posibilitatea de a stabili o bancă de dezvoltare comună și mecanismele sale de convergență a burselor de valori. Președintele rus Dmitri Medvedev la summitl a vorbit despre viziunea sa de obiective strategice ale BRICS. Acest lucru, în conformitate cu spusele liderului rus, "transformarea treptată a grupului BRICS într-un mecanism complet de cooperarea în privința problemelor majore ale economiei mondiale și de politică". Ideea de a crea o nouă Bancă Mondială de dezvoltare înseamnă, eliminarea treptată a monedei euro și a dolarului din plățile între țări și prevede procesul de consolidare a monedei naționale. Președinții țărilor BRICS au instruit miniștrii de finanțe să studieze fezabilitatea și viabilitatea inițiativei. Se va înființa un grup de lucru comun, iar raportul va ajunge la următorul summit prezidențial care va avea loc în 2013 din Africa de Sud.

1.2.5 al V-lea summit BRICS (Durban, 26-27 martie 2013)

Cel de-al cincilea summit BRICS a avut loc la Durban, Africa de Sud, 26 -27 martie 2013. Această întâlnire a fost dedicată Africii "BRICS și Africa: Parteneriat pentru Dezvoltare, integrare și industrializare". Ca urmare a reuniunii a fost publicată declarația Ethekwini si și Planul Ethekwini de acțiune. Declarația reflectă punctele de vedere generale ale țărilor participante cu privire la teme de actualitate de cooperare multilaterală.

În 2012,cele cinci țări BRICS ia poziții destul de ridicate în multe privințe. De exemplu, Rusia este pe locul trei pentru rezervele sale de aur. India – a doua țară din lume dupa numarul de populație. Dintre toate "cinci" țări liderul de necontestat este China, ocupând în multe privințe rolul de lider înaintând țările aliate.

Potrivit unui raport publicat recent Goldman Sashs numărul de persoane cu un venit anual de mai mult de 3000 de dolari care se vor dubla în următorii trei ani, care la rândul său va conduce la o creștere globală a clasei de mijloc în țările BRICS. Se estimează că până în 2025 numărul de locuitori din țările BRICS, câștigând mai mult de 15.000 dolari, poate depăși 200 de milioane. Potrivit raportului, în primul rând China și un deceniu mai târziu și India va ocupa o poziție de conducere. Din aceasta putem trage concluzia că în timpul apropiat putem observa redistribuirea la nivel mondial ale forțelor lumei. Influența dominanta a Statelor Unite vor fi în curs de dezvoltare rapidă a economiilor din China și India.

Tabelul. 1.1 Summiturile anuale ale grupului BRICS

Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/BRICS

1.3 De ce Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud

Țările BRICS sunt aproximativ asemanatoare și au interese similare pe scena mondială. Ei au un tip similar de influență asupra afacerilor internaționale. Pe lânga Africa de Sud , cele patru reprezintă marile puteri. China și India – au fosta superputeri din secolul al XVIII-lea, care s-a transformat în marile puteri ale secolelor XX și XXI. Rusia – o superputere a secolului XX, au pierdut acest statut la începutul noului secol. Brazilia – țara în creștere, care abia acum trece pragul de clubul marilor puteri.

Membrii BRICS se caracterizează ca fiind țări majore cu cea mai rapidă dezvoltare. Locația avantajoasă a acestor țari asigură un număr mare de resurse importante pentru economia mondială: produsele agricole în Brazilia, resurse minerale din Rusia, resurse intelectuale ieftine în India, forța de muncă ieftină și de resurse naturale din China și Africa de Sud. Cinci țări sunt comparabile din punct de vedere al economiilor lor, în toate, rolul de reglementare considerabil îl joacă statul. Fiecare dintre țările BRICS predomină în economia regiunilor lor, acționând ca un centru de integrare regională și astfel, are interese globale.

Economiile țarilor BRICS în mare parte se completează una ape alta. Rusia dispune de resurse energetice vaste și tehnologie relativ avansată, în timp ce China și India, având un mare potențial în experiența de producție are nevoie de resurse energetice din Rusia și materii prime din Brazilia. Țările BRICS au, de asemenea, potențialul de complementare a creșterii economice reciproce, aprofundarea cooperării și integrării, care se reflectă în creșterea constantă a comerțului între ele. În anul 2000, schimburile comerciale dintre cele cinci țări în sine nu a depășit 5% din volumul total al schimburilor lor comerciale externe totale, astăzi această cifră a crescut cu aproximativ jumătate.

Țările BRICS sunt destul de auto-suficiente, politic, economic și militar, având în vedere populația totală a acestora, capacitatea militară și localizarea geografică. Aceste țări ar putea compensa probleme economice reciproce, precum și crearea unui fundament pentru o viitoare lume multipolară.

CapII Rolul țărilor BRICS în relațiile comerciale internaționale contemporane

2.1 Dezvoltarea relațiilor economice a țărilor din grupul BRICS

Poziția care astăzi are o țară pe scena mondială, este o consecință directă a reformelor economice, politice, culturale și de altă natură care au fost efectuate în țară de-a lungul istoriei sale. Prin urmare, înainte de a da revizuirea economica actuala, vreau să se uite la istorie. În opinia mea, ne va explica și vom înțeleage de ce o țară în stadiul actual, nu are astfel de caracteristici și care sunt factorii cheie care au contribuit la formarea sa.

Brazilia:

În secolul al XIX-lea, Brazilia a înregistrat o creștere economică. Acest lucru a condiționat un boom în exporturile de cafea, emigrarea masivă, urbanizarea rapidă, precum și extinderea piețelor de consum. În anii ’50 ai secolului XX, sectorul de producție a depășit sectorul agricol, deși exporturile din Brazilia se bazează încă pe mărfuri. Deficitul de valută străină a fost o problemă serioasă și ar putea fi rezolvată doar de intrările de capital străin. Dezechilibrarea macroeconomică a crescut. Criza datoriilor din anii 1980 au avut un impact semnificativ asupra performanței macroeconomice din Brazilia. La înlocuirea de expansiuni rapide a creșterii economice și industriale a venit recesiunea. Anii ‘80 au fost numite "decenii pierdute." La începutul anilor 1990, economia Braziliei a continuat să sufere de pe urma crizei datoriei externe. În ciuda măsurilor dramatice (de înghețare a activelor – unul dintre mijloacele cele mai radicale), adoptat de către noua administrație care a preluat mandatul în 1990, inflația ridicată și volatilă s-a salvat. După cinci încercări nereușite a stabilizării macroeconomice, datorită unui plan real, aprobat în 1994, totuși a reușit să reducă inflația. Pe langă crearea unei noi monede, a fost, de asemenea introdusă politica monetară restrictivă. Stabilizarea prețurilor a marcat un punct de cotitură în istoria economică a țării. În general, menținerea unei inflații scăzute ar imbunatați mediul de afaceri. În contextul urmat de monede internaționale si crizele financiare (Mexic în 1994-1995, țările din Asia, în 1997-1998 și Federația Rusă în 1998), cursul de schimb din ce in ce mai ridicat a condus la o criză valutară, care a culminat în deprecierea realului , așa cum a fost în anul 1999. Aceasta a condus la noul regim macroeconomic bazat pe o rată de schimb flotantă și de țintire directă a inflației.

Datorită dublei creșteri a prețurilor de minereuri de fier, cel mai important element din exporturile Braziliei în 2010 au fost "minereurile" cu o pondere de 15,3%. Deși creșterile absolute au fost observate în toate grupurile. În continuare a fost stabilite următoarele mărfuri de export: combustibil (10%), produse din zahăr (6,4%), transport aerian (6%), carne (5,9%), mașini și echipamente mecanice, calculatoare (5,5%), metale negre (4,2%) .

Rusia:

Înainte de prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Guvernul a pus accent pe finanțarea din industria grea (bazata pe resurse naturale, cum ar fi petrol, metale, produse chimice, etc) și complexul militar-industrial (MIC). În ciuda privatizarii parțiale sau complete a majorității întreprinderilor industriale în anii 1990 și conversia multor întreprinderi din militare in civile – producția industrială a scăzut. Producția de bunuri de larg consum au fost slab dezvoltate, iar compania nu ar putea produce marfa competitiva pentru următoarele motive: lipsa de investiții, capacitatea de producție redusă și concurența importurilor, ca urmare a liberalizării comerțului.

De la mijlocul anilor 1990, guvernul rus a stabilit rata inflației de 8%, în 1993 a stabilit și cursul de schimb de finanțare a deficitului bugetar prin împrumuturi la rate foarte ridicate ale dobânzilor. Împrumuturile necontrolate, impreuna cu deplasarea de investiții private, precum și a scăderea productivitații, în cele din urmă a condus la criza financiară din 1998, și ca urmare la devalorizarea monedei naționale. Nu este un secret faptul că reducerea producției a tuturor sectoarelor economice suferă în mod egal, dar în acest caz in industria bunurilor de consum industria de fabricare a suferit mult mai mult. Cele mai multe întreprinderi de producție angajate au participat în operațiuni de barter până în 1998, în mare parte din cauza aceasta, companiile au reușit să evite pierderea a depozitelor bancare mari, atunci când băncile au declarat faliment în 1998. Salariile reale au scăzut la cel mai mic nivel, incepând cu anul 1991, care a condus la costurile forței de muncă mai mici și a cerut rușii să abandoneze mărfurile importate și sa treaca relative la cele ieftine – intern. Domeniul de aplicare a serviciilor a fost în scădere într-un ritm mai lent decât sectorul de producție. Industria metalurgică (metale feroase și neferoase), s-a mutat la piețele străine, crescând astfel volumul total al ocupării forței de muncă în industria prelucrătoare și in performanță. Industria de prelucrare a produselor alimentare a fost, de asemenea, de succes în creșterea ponderii producției totale.

Creșterea producției, după criza din 1998,a permis întreprinderilor sa-și crească capacitatea lor și să folosescă mai multe resurse de muncă care la rândul său, va reduce costul de producție. Producția industrială a crescut în mod constant până la începutul crizei financiare globale în 2008.

În 2011, Rusia a devenit cel mai important producător de petrol din lume, înainte de Arabia Saudită. Astăzi, Rusia este, de asemenea, al doilea mare distribuitor de gaze naturale . Rusia este unul dintre liderii din exportul de metale, cum ar fi oțel și aluminiu. Economia Rusiei este foarte dependentă de exporturile de materii prime, ceea ce o face vulnerabilă la fluctuațiile în perioada prețurilor a materiilor prime la nivel mondial. Prețurile ridicate ale petrolului, după criza din 2008 a stimulat creșterea economică, care a ajutat Rusia să reducă deficitul bugetului de stat și a șomajului. În 2012 Rusia, după multe încercări, a aderat la Organizația Mondială a Comerțului. Acest lucru înseamnă un singur lucru: în viitorul apropiat, Rusia va reduce barierele comerciale care vor contribui, fără îndoială, la liberalizarea comerțului. Aderarea Rusiei la OMC ar trebui să îmbunătățească, de asemenea, climatul de investiții. În același timp, Rusia încearcă să-și consolideze relațiile economice cu fostele republici. Un exemplu uimitoar este crearea unei uniuni vamale cu Belarus și Kazahstan.

China:

Transformare structurală de succes și modernizare în China, a adus schimbări pozitive, cum ar fi transformarea economiei de la un închis la un dialog deschis. A creat numeroase oportunități de locuri de muncă pentru locuitorii din mediul urban și rural. China creaza un climat favorabil pentru comerțul internațional și a investițiilor străine prin crearea zonei de liber schimb, liberalizarea importurilor, eliminarea barierelor non-tarifare și, în cele din urmă, intrarea Chinei în OMC, încă o dată dovedește asta. Astăzi, transformarea în producția de bunuri din China, în mod clar reflectă structura exporturilor sale, care ilustrează faptul că țara se afla pe scena de modernizare tehnologică.

De-a lungul ultimelor trei decenii, exporturile Chinei a suferit patru etape de schimbare:

• În prima fază (1978-1985), cele mai importante articole de export au ramas produse agricole.

• În a doua etapă, 1985-1995, China a produs și exportat produse intensive a forței de muncă, împreună cu bunuri ale industriei ușoare.

• În etapa a treia, cel mai important articol de export a fost produse intensive în capital – mașini și echipamente de transport. În prezent din exporturile de top din China fac parte mașini și echipamente electrice, urmate de mașini și dispozitive mecanice, precum și uleiuri minerale.

• A patra fază a început în anul 2001, când China a aderat la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). În această etapă, a existat o creștere a exporturilor a următoarelor produse:sectorul aerospațial, farmaceutică, instrumente științifice și calculatoare.

India:

India se îndreaptă treptat spre o economie de piață deschisă, dar există urme încă urmărite politici autarhice. Liberalizare economică, inclusiv reglementarea industrială, privatizarea întreprinderilor publice și reducerea controalelor asupra comerțului și investițiilor străine, a început la începutul anilor 1990 și a servit pentru a accelera creșterea economică în țară. Economia Indiei include agricultura, artizanatul, precum și o gamă largă de servicii. Puțin mai mult de jumătate din forța de muncă este angajată în agricultură, dar serviciile sunt încă o sursă majoră de creștere economică, așa cum ele reprezintă aproape două treimi din producția Indiei. Guvernul Indiei oferă o mulțime de bani pentru educație, în special studierea limbei engleze a populatiei. În 2010, economia Indiei a fost lovită puternic de criza financiară globală – în mare parte din cauza cererii crescute interne. Creșterea economică a Indiei a început să încetinească în anul 2011, din cauza politicilor monetare restrictive, menite să combată inflația. Un alt motiv pentru declinul în recesiune a investițiilor au fost cauzate de investitorii pesimiști cu privire la reformele economice interne. Prețurile ridicate petrolului internațional a exacerbat situația, ceea ce duce la o creștere a deficitului bugetar. La sfârșitul anului 2012, guvernul indian a anunțat o serie de reforme pentru a reduce deficitul bugetar. Perspectivele de creștere pe termen mediu din India este percepută pozitiv datorită numărului mare de tineri. India are o mulțime de probleme a carui soluții sunt obiectivele pe termen lung : sărăcie, lipsa de dezvoltare a infrastructurii sociale, lipsa de calitate secundar și de învățământ superior.

Publicații pentru Comerț și Investiții, Banca de Stat din India furnizat (SIB), accentua tendința exporturilor de bunuri în direcția țărilor din sud, în special în regiunile din Asia și Africa. Asia este o piață cheie pentru exporturile indiene , în 2001-2002 cota Asiei a fost de 40,2%, iar în anii 2011-2012 această cifră a crescut la 51,6%.

Articole cheie din exporturile Indiei în 2012 au fost: petrol, urmate de pietre prețioase și bijuterii, produse farmaceutice, echipamente si utilaje de transport. Emiratele Arabe Unite (EAU) – cea mai mare piață de export a Indiei, urmată de SUA și Marea Britanie.

Africa de Sud:

Până la mijlocul anilor 1990, schimbările structurale și de dezvoltare sunt puse în aplicare în mare parte prin intermediul unor strategii interne de dezvoltare. Începând cu anii '80, această strategie a fost întărită de sancțiuni internaționale împotriva politicii de apartheid, care a avut loc la acea vreme de Partidul National. Abia în anul 1994, Africa de Sud s-a declarat un stat democratic. Ulterior, țara a mers spre o nouă dezvoltare, al cărui scop a fost de a trece la o economie deschisă. De-a lungul timpului, cota de producție în PIB a scăzut. Astfel, schimbările structurale din ultimele trei decenii au fost caracterizate de o creștere a sectorului serviciilor și declinul relativ al producției de materii prime. Mult îndoială a fost exprimată datorită faptului că modelul este util pentru schimbări structurale și de dezvoltare economică. Mulți critici spun că sectorul serviciilor este în imposibilitatea de a crea suficiente locuri de muncă.

Până în prezent, Africa de Sud – țara cu o piață în curs de dezvoltare și o mare varietate de resurse naturale, precum și la fel de bine dezvoltat sistem financiar și juridic. Sunt excelent dezvoltate sectoarele de comunicare, energetice și de transport. Infrastructura modernă sprijină distribuirea eficientă a bunurilor la centrele urbane importante din regiune. Bursa de Valori este a 18-a, cea mai mare din lume. Datorită stabilității macroeconomice, precum și cererea mare de materii prime, creșterea robustă a fost observată 2004-2007, dar a început să încetinească ulterior în a doua jumătate a anului 2007, din cauza crizei de energie și de criza financiară globală. PIB-ul a scăzut cu aproape 2% în 2009, dar si-a revenit în anii 2010-2012.

Politica economică în Africa de Sud are ca scop reducerea inflației, cu toate acestea, țara are un deficit bugetar semnificativ care împiedică capacitatea statului de a face față cu problemele economice presante.

Unele reactii initiale la invitarea Africii de Sud a fost faptul că tara nu merita un loc printre cele mai mari economii emergente. Aceste critici au vizat în primul rand rata de crestere economica mică în comparatie cu membrii BRIC, piata de consum si populatia relativ redusa din Africa de Sud, comparativ cu cele patru tari.

Invitarea Africii de Sud a se alature grupului BRIC nu a fost o surpriza pentru cunoscatori, autoritatile depunand mari eforturi in cursul anului 2010 pentru ca tara sa sa se alature grupului. La randul lor, membrii BRIC au identificat importanța de a avea un partener major pe continentul african, unde toate cele patru țări au investit și continua să investească resurse semnificative. Sud africanii au insistat pe ideea ca marimea pietei nu este in mod absolut o cerinta a succesului economic, dand exemplu in acest sens asa numitii “tigrii asiatici”, tari mici si medii, dar cu o dezvoltare rapida si o rata semnificativa a cresterii economice. Au fost doi factori cheie care au cantarit greu in invitarea Africii de Sud la grupul BRIC. Primul este influenta politică in crestere pe arena internationala a Africa de Sud, acesta putere politică avand posibilitatea de a fi convertita într-un avantaj economic, iar al doilea factor este influenta regionala a tarii in cadrul grupului SADC, un grup de state cu 250 mil. locuitori din Africa Australa. Republica Africa de Sud este tara cu cea mai sofisticata si dezvoltata economie de piata de pe intreg continentul african, putand totodata concura cu multe alte economii din zone cu traditie in ceea ce priveste dezvoltarea economica. Tara, care reprezinta numai 3% din suprafata continentului african, are un aport la economia continentului de 40% la productia industriala, de 25 % din PIB-ul continentului, peste 50% din cantitatea de energie electrica si 45 % din productia de minerale. Circa 75% din intreaga activitate economica sud-africana se desfasoara in cele patru zone metropolitane principale (care impreuna reprezinta 5% din teritoriul RSA) si anume: zona Gauteng din jurul Johannesburgului (fostul triunghi Vaal), zona Durban/Pinetown din regiunea Kwa-Zulu-Natal, zona Cape Peninsula, in jurul orasului Cape Town din Western Cape si zona Port Elizabeth/Uitenhage din provincia Eastern Cape.

Sud Africa- Împîrțirea Administrativă

Sursa. http://i2.wp.com/politeia.org.ro/wp-content/uploads/2012/11/brics-sa-3.jpg

2.2 Analiza principalelor coordinate economice ale BRICS

Comerțul a jucat un rol important în transformarea structurală a țărilor BRICS, mai ales începând cu anii 1990. În timp ce cota țărilor BRICS au reprezentat mai puțin de 4% din exporturile mondiale, la începutul anilor 1980, cota lor a ajuns la 13 % până în 2010. Creșterea fenomenală a exporturilor din China este bine cunoscută și este responsabilă de creșterea ponderii exporturilor ale alianței BRICS. India este renumită prin exportul de servicii IT. Ponderea exporturilor de mărfuri a crescut într-un ritm mai rapid în Federația Rusă și Africa de Sud, cu exporturi de producție mai puțin dinamice. Brazilia reuseste în exportul de resurse naturale, precum și anumite categorii de produse industriale.

China și India au reușit să schimbe natura producției de bunuri. Anterior, industria a fost axată în principal pe producția low-tech, iar acum producția este axată pe produse high-tech. Brazilia și Africa de Sud au fost martori schimbărilor similare, deși mai puțin radicale. Spre deosebire de țările partenere, petrolul ramane în Rusia exportul principal.

Alianța BRICS a arătat lumii importanța dezvoltării democratice. Concentrându-se mai degraba pe cooperare decât concurență, cinci noi puteri mondiale au demonstrat că sunt capabile de a schimba paradigma relațiilor internaționale.

În ultimii ani, atitudinea față de țările BRICS s-a schimbat dramatic. Acest lucru se datorează transformarii membrilor grupului de la o sursă de forță de muncă ieftină și resursele naturale in cea mai mare piată noua. De asemenea, este demn de remarcat dezvoltarea în mod activ a industriei și serviciilor. Poziția geografică favorabilă a tarilor BRICS oferă un avantaj distinct pentru economia mondială a resurselor.

Rusia – cel mai mare exportator din lume a resurselor minerale (în primul rând – de petrol și gaze naturale), cărbune, fier, cobalt, aur și argint. India și-a consolidat prezența în sectorul tehnologiei informației. Africa de Sud este similară cu Rusia și este renumită pentru o varietate de fosile minerale si resurse cum ar fi diamante, aur, mangan și minereu de fier.

Brazilia astăzi este una dintre principalii furnizori de produse alimentare și minerale, precum și agricultura tradițională a țării.

Chiar și în prima jumătate a anului 2008 , țările BRIC – Brazilia , Rusia , India și China – au sperat pentru salvarea economiei mondiale de la o criză profundă . Cu toate acestea reacția întârziată a investitorilor la nivel mondial și-a lăsat urma . Însă ea a creat noi oportunități pentru cei care nu se tem să investească în viitor. Structura BRICS este că Brazilia este bogată în produse agricole, Rusia un mare exportator a resurselor minerale si celelalte țări la fel au poziții dominante în piata international. Cu toate acestea ,toate țările au fost afectate de criza globală. . În cazul în care Brazilia și Rusia suferă de scăderea prețurilor materiilor prime, apoi India și China, de scăderea cererii pentru produse și servicii.

Fără îndoială, criza din 2008 a afectat mulți indicatori macroeconomici, dar în anii următori, țările BRICS a reușit să depășească criza și sa îmbunătățeasca starea economică.În acest moment China a anunțat că în 2012, economia sa a crescut cu 10,7%. India, de asemenea raportă rezultate puternice în aceeași perioadă a anului precedent, în al treilea trimestru al anului 2012 creșterea economică a accelerat la 7,9%, în timp ce în al doilea trimestru a fost doar de 6,1%.

Daca in momentele de maxima amplitudine a crizei care a pus pe butuci lumea dezvoltata economiile BRICS inregistrau maximul lor de anvergura, pe masura ce tensiunile slabesc in spatiul economic occidental, economiile fanion ale statelor emergente incep sa-si arate slabiciunile. Fie ca sunt de date de modelul de crestere economica, fie de problemele de natura politica sau sociala, dificultatile cu care economiile BRICS se vad nu doar in miscari de strada, ca in Brazilia, sau in reducerea ratelor de crestere economica, dar si in evolutia unor indicatori economici de referinta, precum indicii bursieri sau ratele CDS-urilor.

BRIC, si ulterior BRICS au fost adevarati campioni timp de mai bine de doua decenii, iar cresterile economice spectaculoase, impreuna cu o majorare accelerata a ponderii si influentei acestora in economia – si astfel, in politica globala, au fost printre argumentele acelor tot mai multi investitori si analisti pentru care BRICS-ul ilustreaza o noua paradigma economica (si politica!): un model imun la “bolile” modelului economic occidental; un model care va permite statelor/economiilor amintite sa ia locurile ocupate, inca, de mari economii occidentale.

PROGNOZE …. O astfel de perspectiva este, aparent, bine ancorata in evolutiile trecute – care arata ca jucatorii majori ai lumii in curs de dezvoltare au recuperat masiv din decalajele care-i desparteau de “rivalii” lor din lumea dezvoltata – evolutii pe baza carora s-au facut numeroase prognoze, care mai de care mai spectaculoase si mai sumbre pentru lumea occidentala.

Printr-o extrapolarea acestor trenduri, in care, pe de o parte BRICS-ul inregistra noi maxime de crestere economica, iar pe de alta parte Vestul se adancea in criza, nu putine au fost rapoartele care prognozau caderea Vestului si/sau ascensiunea Chinei, spre exemplu; pe acest rationament, economia Chinei urma/urmeaza a o depasi pe cea a Statelor Unite pana la finele acestui deceniu (2016 sau 2019 , in functie de studii ) sau cel tarziu pana in 2030 (potrivit unui studiu realizat la inceputul anului 2013 de Price Waterhouse Coopers).

Doar ca, aceste prognoze dau imagine incompleta asupra realitatii. Spre exemplu, chiar daca PIB-ul chinez l-ar depasi pe cel american ca valoare absoluta, calculat ca PIB pe cap de locuitor insa, Statele Unite stau inca mult in fata oricareia dintre statele BRICS. Iar prognozele FMI arata ca aceasta distanta se va mentine pentru mult timp de aici inainte.

Grafic 1: PIB/cap de locuitor in economiile BRIC, si in cele dezvoltate (USD pe cap de locuitor)

Sursa: World Economic Outlook din aprilie 2013, updatat in iunie

PIB-ul pe cap de locuitor din SUA se va mentine la un nivel de circa 3-4 ori mai ridicat decat cel din China, pana in 2018.

… SI PROGNOZE. Deasemeni, privite prin prisma celor intamplate cu Japonia (careia, prin anii ’80, i se prognoza ca va ajunge cea mai mare economie a lumii pana la finele secolului XX), actualele prognoze trebuiesc luate in consideratie cu ceva mai mult scepticism.

Un astfel de scepticism fiind necesar in mod special prognozelor privitoare la China – si nu doar pentru ca datele statistice furnizate de oficialitatile chineze trebuiesc ele insele tratate cu neincredere – ci si, mai ales, pentru faptul ca pana si acestea incep sa arate indoielnic.

Astfel, spre exemplu, incepand cu 2009, rata de crestere economica a economiei Chinei a intrat pe un trend pronuntat descendent, de la un nivel procentual masurat cu doua cifre, pana la un nivel de circa 7%.

Iar celelalte BRIC nu fac exceptie de la aceasta tendinta. Astfel, rata de crestere a economiei Braziliei a scazut de la 4,5% la 2%, cea a economiei Rusiei de la 7% la 3,5% iar cea inregistrata de economia Indiei de la 9% la 6%.

Grafic 2: Crestere economica … in scadere

Rata de crestere a economiilor BRICS a scazut simtitor in ultimii doi ani (graficul ilustreaza cresterea economica anuala a economiilor analizate in termeni procentuali).

Sursa: World Economic Outlook din aprilie 2013, updatat in iunie

Este adevarat ca fiecare dintre aceste economii a avut in ultimii ani o rata de crestere semnificativ mai mare decat cea a oricarei alteia dintre economiile dezvoltate concurente. Iar in cazul Chinei, aceasta realitate este cu atat mai evidenta.

Intrebarea care se naste insa este daca acest ritm de crestere este suficient de mare pentru ca economia reala a fiecareia dintre cele patru (sau cinci) tari sa poata resorbi si depasi dezechilibrele de care sufera.

Altfel spus, spre exemplu, atata timp cat economia chineza in ansamblu creste cu o rata suficient de mare pentru a genera veniturile si increderea necesare pentru a sustine preturile imobiliarelor peste un anumit prag, sistemul bancar chinez si deci economia nationala in ansamblu, nu sunt in mod deosebit amenintate.

Insa, o rata de crestere mare prin comparatie cu cea a “economiilor occidentale rivale”, dar insuficient de mare pentru a genera elementele de input amintite mai sus, poate scoate la iveala dezechilibrele majore de care China sufera, si poate duce la implozia acesteia (un material mai cuprinzator pe aceasta tema poate fi gasit aici).

Iar problemele Chinei par a fi abia la inceput, deoarece a doua (cel putin deocamdata) economie a lumii pare a suferi de toate problemele de care sufereau inaintea crizei economiile vestice (un alt material pe aceasta tema, aici).

Este adevarat ca in China s-au luat deja o serie de masuri pentru prevenirea inflamarii excesive a pietei imobiliare, inainte ca aceasta sa se transforme efectiv intr-o bula, dar amploarea acestui fenomen, precum si, mai ales, dimensiunea activelor toxice din sistem, sunt intr-o foarte mare masura o necunoscuta.

SCURT ISTORIC AL ASCENSIUNII BRICS.

In 1980, China si India impreuna realizau circa 5% din PIB-ul global. In prezent, cele doua economii realizeaza circa 20% din PIB-ul intregii lumi.

Tranzitia de la o cifra la alta a generat schimbari majore la nivel global, iar comertul mondial s-a reasezat pe cu totul alte coordonate. Cateva sute de milioane de oameni au intrat pe piata globala a muncii, ceea ce a pus o presiune majora pe nivelul salariilor si pe ratele dobanzii, si subsecvent a dat un impuls fantastic investitiilor si inovatiei. Schimburile de bunuri si resurse, de la titei la vinuri si arta au explodat si au determinat reorientarea investitiilor si serviciilor catre alte domenii pana atunci de nisa sau cel putin exotice.

Criza ultimilor ani pare a fi insa tocmai sfarsitul acestei paradigme – care, paradoxal, este cea care a sustinut ascensiunea BRIC intr-o prima faza. “Un BRIC” ce se afla intr-o situatie din ce in ce mai putin roza, in conditiile in care forta de munca din China se reduce si imbatraneste (de aceea discutiile privind renuntarea la politica unui singur copil Brazilia si Rusia sunt puse in incurcatura de scaderea pretului materiilor prime ( nu doar ca urmare a crizei economiilor dezvoltate, ci, mai ales in ultimii ani, si ca urmare a scaderii cererii venite din China), fapt care le pune la grea incercare bugetele fiindu-le reduse incasarile; si asta in timp ce, pe de alta parte, competitorii BRIC (adica economiile occidentale) dau semne de stabilizare si chiar de revenire, proces care, paradoxal, este sustinut intre altele (chiar!) si de scaderea preturilor la materiile prime.

RELANSAREA SPATIULUI ECONOMIC OCCIDENTAL.

Iar schimbarea paradigmei valabile ultimele doua decenii este cu atat mai relevanta cu cat, pe langa faptul ca spatiul economic occidental da semne de revenire, din punct de vedere fundamental, economiile dezvoltate stau semnificativ mai bine la capitolul incredere.

Asta se vede nu doar in nivelul ratingurilor suverane – elemente luate in calcul in cadrul procesului de investire/dezinvestire de orice mare jucator din lume – care sunt semnificativ mai bune, dar si in nivelul riscurilor asociate acestora, masurate de piata prin intermediul CDS-urilor (ale caror rate sunt mult mai mici in cazul economiilor dezvoltate).

Tabel 1: Ratinguri suverane ale statelor BRIC prin comparatie cu cele ale statelor dezvolta

Economiile occidentale au in continuare ratinguri suverane semnificativ mai bune decat cele ale statelor BRIC

Sursa: www.damodaran.com

Iar prima jumatate a anului 2013 confirma imbunatatirea situatiei economiilor dezvoltate si inrautatirea situatiei economiilor BRIC. Astfel, in prima jumatate a anului 2013, riscul de default masurat prin CDS a crescut cu 73% (de la 1,44% la 2,5%) in cazul Braziliei, cu 73,53% (de la 1,02% la 1,77%) in cazul Chinei, si cu 43% (de la 2,03% la 2,91%) in cazul Africii de Sud.

Tabel 2: Cea mai mare crestere a riscului masurat prin CDS in prima jumatate a anului 2013

Trei dintre economiile BRIC(S) se afla in topul tarilor care au avut cele mai mari cresteri ale riscului de credit in prima jumatate a acestui an

Sursa: www.damodaran.com

Spre comparatie, riscul de faliment masurat prin indicatorul CDS, in cazul economiilor dezvoltate, este nu doar semnificativ mai mic ci si in scadere in primele sase luni ale anului.

Tabel 3: Cea mai mare scadere a riscului masurat prin CDS in prima jumatate a anului 2013

Germania si SUA, ca cele mai de seama exponente ale spatiului economic occidental se afla in topul tarilor care au avut cele mai mari scaderi ale riscului de credit in prima jumatate a acestui an

Sursa: www.damodaran.com

Iar evolutiile de mai sus sunt cat se poate de bine ancorate in economia reala, in conditiile in care SUA, ca urmare a efectelor generate de exploatarea gazelor de sist (intre care, in mod special reducerea semnificativa a costului energiei), se repozitioneaza pentru un nou ciclu de crestere (un material mai cuprinzator cu privire la efectele exploatarii gazelor de sist asupra economiei SUA, poate fi gasit aici).

Si acesta este doar unul dintre motoarele relansarii spatiului economic occidental. Revenirea acestuia ar putea fi sustinuta de finalizarea rapida a negocierilor dintre SUA si UE in vederea unui acord de liber schimb, care ar impulsiona mai mult decat semnificativ schimburile comerciale intre cele doua zone economice. Ceea ce ar insemna nu doar economii si venituri realizate la scara larga de agentii economici de pe cele doua maluri ale Oceanului, cat si, mai ales, un plus de competitivitate prin comparatie cu economiile emergente (cateva detalii privitoare la acest acord pot fi gasite aici).

Si dincolo de orice rapoarte, analize sau prognoze, perspectivele nu tocmai faste pentru economiile BRIC se vad in egala masura si in evolutiile indicilor bursieri – indici care, la finele lunii iulie 2013 marcau scaderi de pana la 25% fata de valorile inregistrate in urma cu trei ani, in luna iulie a anului 2010.

Prin comparatie, indicii burselor celor mai reprezentative pentru spatiul economic occidental au inregistrat in aceeasi perioada aprecieri de pana la 50%.

Acestea sunt doar cateva dintre datele care arata ca analistii si economistii care au mizat, si poate mai mizeaza, pe economiile BRIC, ar trebui sa-si revizuiasca strategiile … iar pentru micii investitori, pot fi indici ca vremea investitiilor exotice incepe sa apuna, iar economiile dezvoltate ar putea incepe sa devina “noul BRIC(S)”.

2.3 ROLUL GRUPULUI BRICS ÎN RECONFIGURAREA ORDINII ECONOMICE MONDIALE

Cu 20 de ani în urmă, starea globală a Planetei putea fi descrisă conform schemei sugerate de Immanuel Wallerstein: un „centru” format din grupul restrâns de puteri industriale, dominat de Statele Unite, în jurul căruia gravita „semi – periferia” țărilor cu dezvoltare medie, iar restul lumii constituia „periferia” masivă și mizeră a țărilor în curs de dezvoltare3.

Ascensiunea puterilor emergente și modificarea ponderii lor în economia globală aduce după sine și schimbări în acest tablou și în echilibrul puterilor la nivel global.

Recunoscând noile realități ale economiei și politicii internaționale, Robert Zoellick, președintele Băncii Mondiale, a atras atenția asupra acestei schimbări de situație pe plan global, subliniind că „lumea de azi are mai mulți poli de creștere economică, mai multe opțiuni în planul strategiilor de creștere, lăsând trecutului unipolaritatea, lideratul unic, strategia unică și căile unice de dezvoltare4”.

În această perspectivă, puterile emergente – factori decizionali importanți ai ordinii globale, sunt cele ce oferă în momentul de față noi modele de creștere economică, fiecare aducând o anumită contribuție la formarea unui sistem politic și economic internațional multipolar. Între acestea, un rol important îl joacă grupul BRIC, pe care specialiștii în economie mondială, macroeconomie și relații economice internaționale îl consideră, formal sau de facto, următoarea putere economică mondială, care se va consolida până în 2025, pentru ca, până în 2050, să dețină supremația economică a Planetei.

Asistăm, deci, la o dispersie a puterii dinspre Occident spre țările BRIC – noi actori internaționali non – occidentali, a căror evoluție și resurse îi fac eligibili pentru a reclama statutul de mare putere. Acest lucru s-a produs tocmai pe fondul crizei financiare și economice care a accelerat lupta pentru supremația economică globală și a mutat centrele de putere dinspre statele dezvoltate către cele emergente.

Interesul captat de statele BRIC s-a datorat creșterii economice foarte rapide, cota lor de piață ajungând să fie semnificativă, ele devenind țările cu cea mai rapidă dezvoltare a piețelor din lume. Dacă cele patru țări vor continua să se dezvolte conform calculelor realizate de grupul american Goldman Sachs, acestea ar putea ocupa primele poziții în clasamentul mondial și vor eclipsa total actualele mari puteri ale lumii, până în anul 2050.

Dacă în anul 2007, primele șase economii occidentale produceau 65% din PIB – ul global, peste 20 de ani se estimează că Vestul va produce sub 50% și că în 40 de ani economiile BRIC vor domina lumea, depășind PIB – ul cumulat al economiilor G65. Până în 2025, acestea ar putea însuma peste jumătate din mărimea G6, în condițiile în care, la începutul anilor 2000, reprezentau mai puțin de 15%.

Figura 1.6. Evoluția PIB – ului cumulat al grupului BRIC, comparativ cu

economiile G6, în perioada 2000 – 2050 (în mld. USD)

Sursa: Goldman Sachs

Analizele economice pun accentul pe evoluția PIB – ului celor patru țări BRIC, comparativ cu PIB – ul țărilor G6, indicând mutațiile ce vor avea loc în noua ordine mondială până în 2050:

economia Braziliei o va depăși pe cea a Italiei până în 2025, pe cea a Franței până în 2031, pe cea a Marii Britanii și Germaniei până în 2036;

economia Rusiei o va depăși pe cea a Italiei în 2018, pe cea a Franței în 2024, pe cea a Marii Britanii în 2027 și pe cea a Germaniei în 2028;

economia Indiei o va depăși pe cea a Japoniei până în 2032;

economia Chinei o va depăși pe cea a SUA până în 2041.

Figura 1.7. Evoluția țărilor BRIC, comparativ cu actualele economii puternic dezvoltate, până în 2050

Sursa: Goldman Sachs

Astfel, potrivit specialiștilor Goldman Sachs, la nivelul anilor 2050, din actualele

țări G6 (SUA, Japonia, Germania, Franța, Italia, Marea Britanie), doar SUA și Japonia s-ar putea menține în topul primelor șase economii ale lumii, ierarhia fiind următoarea: China, SUA, India, Japonia, Brazilia și Rusia.

Figura 1.8. Principalele puteri economice la nivel mondial, în anul 2050, raportat la

PIB (în mld. USD)

50000

45000

40000

35000

30000

25000

20000

15000

10000

5000

0

Sursa: Goldman Sachs

Un alt aspect la care face referire analiza celor de la Goldman Sachs și care probabil va caracteriza următorii 10 ani va fi creșterea care se va înregistra în cadrul clasei de mijloc a BRIC și, implicit, accelerarea cererii potențiale.

În condițiile în care, în primul deceniu, numărul persoanelor cu venituri cuprinse între 6.000 USD și 30.000 USD a crescut cu sute de milioane, ne putem aștepta ca în următorul deceniu acest număr sa crească și mai mult.

Atât în China, cât și în India creșterea clasei de mijloc se va accelera pe parcursul acestui deceniu. Întrucât în ierarhia țărilor lumii în funcție de populație cele două ocupă locul 1 și, respectiv, locul 2, creșterea veniturilor va avea un impact mult mai mare asupra cererii globale decât în oricare alte țări.

Fără discuție că cele patru țări BRIC vor avea în anii ce vor urma un rol important

în mecanismul economic la nivel mondial, influențat de creșterea clasei de mijloc prin politici economice care să răspundă unui anumit scop și eradicarea sărăciei, iar pe viitor creșterea cererii mondiale venite din partea BRIC va conduce la efecte economice cu un impact pozitiv sau negativ asupra asigurării echilibrului global.

Tendințele demografice ce se vor manifesta la nivelul BRIC vor implica o accelerare a cererii potențiale, ceea ce ar putea conduce la o reducere a importurilor de bunuri cu valoare adăugată scăzută și la o creștere a bunurilor cu valoare adăugată mai ridicată, cum ar fi mașini, echipamente tehnologice și de birou. Odată cu creșterea clasei de mijloc, creșterea consumului personal va conduce la o creștere a concurenței pentru resurse. În aceste condiții, presiunile asupra mediului vor deveni mai acute odată cu creșterea cererii de energie.

În altă ordine de idei, dacă investitorii vor paria pe potențialul imens al creșterii consumului în țările BRIC, în special pentru categoriile de populație cu venituri medii, atunci acest lucru va sprijini creșterea performanțelor pe piață în următorul deceniu atât în țările BRIC cât și în alte țări care vor obține avantaje de pe urma creșterii cererii.

Până în 2025, cererea globală din partea țărilor BRIC se va dubla comparativ cu cea a țărilor G6, pentru ca, în 2050, aceasta să fie de patru ori mai mare.

Figura 1.9. Evoluția cererii globale din partea grupului BRIC, comparativ cu grupul

G-6, în anii 2010, 2030 și 2050 (în USD)

BRIC G-6

Sursa: Goldman Sachs

Multipolarizarea economiei mondiale are ca efect faptul că jumătate din cererea globală provine din țările emergente, întărind poziția acestora. Un astfel de multilateralism cere un nou sistem monetar, care să pună în prim plan conlucrarea între mai vechii jucători (G6, Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială, Organizația Mondială a Comerțului) și noii jucători, reprezentați de țările emergente.

Astfel, creșterea influenței acestor țări va modifica și structura sistemului monetar internațional care, până în 2025, nu va mai fi dominat de o singură valută, în prezent dolarul, rezultatul fiind un regim monetar internațional mai stabil decât cel actual6.

În ceea ce privește schimburile comerciale mondiale, pe măsură ce comerțul internațional se redresează, în anii următori vom fi martorii unor schimbări radicale în ceea ce privește ierarhiile în comerțul global. Până în 2030, peisajul competitiv în comerțul internațional se va modifica radical, economiile emergente începând să genereze cea mai mare parte a producției globale.

În aceste condiții, grupul BRIC militează pentru restructurarea organizațiilor mondiale, inclusiv a Națiunilor Unite, astfel încât economiile emergente să fie mai bine reprezentate, iar aceste instituții să reflecte mai corect noua realitate a economiei mondiale, în care se produce o deplasare tot mai consistentă a puterii economice dinspre economiile vestice dezvoltate către economiile emergente,

situate preponderent în est.

2.4. TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA COMERȚULUI CU BUNURI

AL GRUPULUI BRIC

Dispunând de avantaje geopolitice competitive și generând o mare parte a producției globale, țările BRIC au marcat progrese semnificative în peisajul competitiv al comerțului internațional, cu precădere pe parcursul ultimilor ani ai acestui deceniu.

Dacă în anul 2000, țările BRIC dețineau doar 7,2% din exporturi și 5,8% din importuri la nivel mondial, în 2009, ponderea acestora în exporturile și importurile internaționale de bunuri a ajuns la nivelurile de 14,5% și, respectiv, 12,5% din totalul mondial, în special, datorită majorării cotelor Chinei și Indiei.

Sub aspectul crizei economico – financiare mondiale, volumul valoric al exporturilor de bunuri s-a diminuat cu 21%, iar al importurilor de bunuri cu 18%, comparativ cu nivelurile maxime înregistrate în 2008. Cu toate acestea, China, una dintre puținele țări care și-au menținut creșterea economică în 2009, a devenit principalul exportator mondial de bunuri.

Impactul crizei economico – financiare mondiale asupra comerțului țărilor BRIC nu a fost nici covârșitor, nici pe termen lung. Dovadă stă faptul că, în 2010, comerțul mondial a înregistrat o creștere record, de 14,5%, ritmul de creștere spectaculos înregistrat de exporturi și importuri fiind generat, în principal, de China și de economiile emergente.

Figura 2.1. Evoluția ponderii grupului BRIC în exporturile și importurile

Sursa: OMC: International Trade Statistics 2001 – 2010

Evoluția exporturilor și importurilor fiecărei țări BRIC în parte se reflectă asupra comerțului cumulat al întregului grup, întrucât în intervalul 2000 – 2010, toate cele patru țări BRIC au înregistrat ritmuri de creștere superioare celor înregistrate la nivel mondial.

Acest fapt a determinat schimbări importante în ceea ce privește ierarhiile în comerțul mondial.

În ierarhia țărilor lumii în funcție de valoarea exporturilor de bunuri în 2009, China a deținut locul 1 (9,6% din total), devansând Germania, Rusia – locul 13 (2,4%), India – locul 21 (1,3%), iar Brazilia – locul 24 (1,2%).

La import, China a ocupat locul 2 (7,9%), după SUA, India – locul 14 (2%), Rusia– locul 17 (1,5%), iar Brazilia – locul 26 (1,1%).

Figura 2.2. Locul țărilor BRIC în ierarhia principalilor exportatori și importatori

mondiali de bunuri, în anul 2009 (în mld. USD)

Sursa: OMC: ITS 2010

La nivelul comerțului cu bunuri, luând în considerare structura de export, grupul BRIC poate fi divizat în două subgrupuri complementare: la un pol, China și India, cu exporturi dominate de produse prelucrate (peste 90% în cazul Chinei și peste 60% în cazul

Indiei), iar la celălalt pol, Brazilia și Rusia, cu exporturi dominate de produse de bază (peste 50% în cazul Braziliei și peste 80% în cazul Rusiei).

Legat de orientarea geografică a fluxurilor comerciale ale grupului BRIC, Uniunea

Europeană este principalul partener comercial al acestuia (21,7% din total), fiind urmată de SUA (12%), Japonia (8,1%), Hong Kong (5,8%) și Coreea de Sud (5,7%).

2.4.1. COMERȚUL CU BUNURI AL BRAZILIEI

Comerțul cu bunuri al Braziliei în perioada 2000 – 2009 se caracterizează prin creșteri și descreșteri succesive ale exporturilor și importurilor și o balanță comercială deficitară până în 2001. În schimb, începând cu 2003, exporturile și importurile înregistrează un trend crescător, iar balanța comercială se menține excedentară. Din 2006, ritmul de creștere al importurilor este mai mare decât cel al exporturilor, ceea ce se reflectă asupra balanței comerciale, în sensul scăderii treptate a excedentului comercial. În 2009, pe fondul crizei economice și financiare actuale, fluxurile comerciale de bunuri au înregistrat scăderi semnificative, de 23% pentru export și 27% pentru import.

Valoarea exporturilor de bunuri a crescut de la 55,1 mld. USD în 2000 la 153 mld.

USD în 2009, iar importurile de bunuri au crescut de la 58,5 mld. USD în 2000 la 134 mld.

USD în 2009, ceea ce confirmă consolidarea poziției Braziliei la nivelul comerțului mondial.

Anul 2010 a însemnat o reluare a trendului pozitiv înregistrat de comerțul exterior brazilian în ultimii 10 ani. Astfel, exporturile au atins nivelul record de 201,9 mld. USD, cu 32% mai mari decât în anul anterior, iar, în același timp, importurile au crescut cu 42%, ajungând la un total de 181,6 mld. USD. S-a obținut astfel din nou excedent comercial (al zecelea an consecutiv), de 20,3 mld USD.

Figura 2.3. Comerțul exterior cu bunuri al Braziliei – export, import, balanță

comercială, în perioada 2000 – 2010 (în mld. USD)

250

200

150

100

50

0

-50

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Export Import Balanța comercială

Sursa: OMC: ITS 2001 – 2010

Structura exporturilor braziliene, pe cele mai importante grupe de mărfuri livrate în exterior, este următoarea: produse agricole (37,7%), combustibili și materii prime (21,3%), produse manufacturate (38%). Principalele mărfuri exportate de Brazilia includ: echipamente de transport, minereu de fier, soia, încălțăminte, cafea.

Structura importurilor braziliene, pe cele mai importante grupe de mărfuri, este următoarea: produse agricole (6,4%), combustibili și materii prime (17,6%), produse manufacturate (75,9%). Principalele mărfuri importate de Brazilia includ: mașini și utilaje, produse chimice, petrol, echipamente și piese auto, produse electronice.

Figura 2.4. Structura exporturilor și importurilor Braziliei pe principalele grupe de

mărfuri (2010)

Sursa: OMC

Produsele de export braziliene se îndreaptă, prioritar, spre următoarele destinații:

Uniunea Europeană (cu o pondere de 22,5% în totalul exporturilor braziliene), China

(12,6%), SUA (10,6%), Argentina (8,4%), Japonia (2,9%).

Produsele importate de Brazilia au, mai ales, următoarea proveniență: Uniunea

Europeană (23,2%), SUA (16,5%), China (12,8%), Argentina (8,9%), Japonia (4,4%).

Figura 2.5. Principalii parteneri comerciali ai Braziliei, în anul 2010 (în mil. euro)

Sursa: DG TRADE

2.4.2. COMERȚUL CU BUNURI AL FEDERAȚIEI RUSE

În cazul Federației Ruse, ca și în cel al Braziliei, comerțul cu bunuri în perioada

2000 – 2009, s-a caracterizat prin creșteri și descreșteri succesive ale exporturilor și importurilor. Totuși, spre deosebire de Brazilia, balanța comercială a Rusiei s-a menținut excedentară pe întreaga perioadă analizată, cu excedente în creștere după 2002. În general, ritmul de creștere a exporturilor a fost mai ridicat decât cel al importurilor, în condițiile creșterii semnificative a prețurilor mondiale la resursele energetice.

În 2009, scăderea corespunzătoare exportului de bunuri a fost de 36%, iar cea a importului de 34%.

În prima jumătate a anului 2010, creșterea prețurilor la materiile prime și refacerea cererii externe, au condus la creșterea exporturilor cu 50%. În același timp, refacerea cererii interne a dus la o majorare puternică a importurilor.

Figura 2.6. Comerțul exterior cu bunuri al Rusiei – export, import, balanță

comercială, în perioada 2000 – 2009 (în mld. USD)

500

450

400

350

300

250

200

150

100

50

0

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Export Import Balanță comercială

Sursa: OMC: ITS 2001 – 2010

Structura exporturilor Rusiei, pe cele mai importante grupe de mărfuri livrate în exterior, este următoarea: produse agricole (6,9%), combustibili și materii prime (69%), produse manufacturate (21,1%). Rusia a rămas profund dependentă de exporturile de materii prime, în special petrol, gaze naturale, metale și cherestea, care asigură aproximativ 70% din totalul exporturilor.

Structura importurilor Rusiei, pe cele mai importante grupe de mărfuri, este următoarea: produse agricole (15,2%), combustibili și materii prime (3,8%), produse manufacturate (79,8%). Principalele produse importate de Rusia includ: mașini și echipamente de transport, materiale plastice, medicamente, fier, oțel, bunuri de consum, carne, fructe, produse semi – fabricate din metal.

Figura 2.7. Structura exporturilor și importurilor Federației Ruse pe

principalele grupe de mărfuri (2010)

Sursa: OMC

Principalii parteneri comerciali ai Rusiei, după ponderea în volumul total al exporturilor sunt: Uniunea Europeană (46,1%), China (5,7%), Turcia (3,6%), Ucraina

(3,4%), Kazakhstan (3,1%).

În ceea ce privește importurile Rusiei, Uniunea Europeană a fost cel mai mare furnizor pe

această piață, având o pondere de 45,5% în totalul importurilor realizate de

Rusia. China a acoperit 14,3% din necesarul de import, Ucraina – 5,6%, SUA – 5,4%,

Japonia – 4,6%.

Figura 2.8. Principalii parteneri comerciali ai Federației Ruse, în anul 2010 (în mil.

euro)

Sursa: DG TRADE

2.4.3. COMERȚUL CU BUNURI AL INDIEI

Din evoluția comerțului cu bunuri în perioada 2000 – 2009, se poate observa că India este o economie cu o înclinație slabă spre export, balanța comercială a țării fiind deficitară în întreaga perioadă analizată. Deși atât exporturile, cât și importurile au înregistrat un trend puternic ascendent în perioada 2000 – 2008, ritmul de creștere al importurilor a fost cu mult peste cel al exporturilor.

În 2009, sub aspectul crizei economico – financiare mondiale, ritmurile de creștere atât a exporturilor, cât și a importurilor au evoluat în sens negativ.

Figura 2.9. Comerțul exterior cu mărfuri al Indiei – export, import, balanță

comercială, în perioada 2000 – 2009 (în mld. USD)

400

300

200

100

0

-100

-200

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Export Import Balanță comercială

Sursa: OMC: ITS 2001 – 2010

Structura exporturilor indiene, pe cele mai importante grupe de mărfuri livrate în exterior, este următoarea: produse agricole (10,2%), combustibili și materii prime (20,6%), produse manufacturate (66%).

India este unul dintre principalii exportatori de: bijuterii, perle și pietre prețioase, produse chimice, echipamente mecanice, produse textile și articole din piele.

Structura importurilor Indiei, pe cele mai importante grupe de mărfuri, este următoarea: produse agricole (5,6%), combustibili și materii prime (37,6%), produse manufacturate (46,6%).

Deoarece resursele interne de petrol au capacitatea de a acoperi doar 25% din cererea țării, India este dependentă, în mare măsură, de importurile de cărbune și petrol pentru a-și acoperi nevoile energetice. Alte produse importate sunt: echipamente mecanice, pietre prețioase, fertilizatori și produse chimice.

Figura 2.10. Structura exporturilor și importurilor Indiei pe principalele

grupe de mărfuri (2010)

Sursa: OMC

Conform repartiției geografice, cu o pondere de 21,3% din totalul exporturilor indiene, Uniunea Europeană reprezintă principalul partener de export al Indiei, fiind urmată de Emiratele Arabe Unite (12,6%), SUA (11,2%), China (6,2%) și Hong Kong (4,2%).

Principalii parteneri de import ai Indiei sunt: Uniunea Europeană (14,5%), China

(11,3%), SUA (6,5%), Emiratele Arabe Unite (6%), Arabia Saudită (5,7%).

2.4.4. COMERȚUL CU BUNURI AL CHINEI

În ultimii 20 de ani, China a avut o evoluție spectaculoasă în ceea ce privește creșterea economică, dezvoltarea infrastructurii și atragerea de investiții străine directe, ceea ce s-a reflectat pozitiv și asupra comerțului său exterior.

Atât exporturile, cât și importurile au înregistrat un trend crescător în perioada 2000 – 2009, iar excedentul balanței comerciale a depășit pragul de 100 mld. USD în 2005, de atunci crescând de la an la an, ajungând la 295 mld. USD în 2008. În 2004, exporturile

Chinei le-au depășit pentru prima dată pe cele ale Japoniei, iar în 2007 pe cele ale SUA, ocupând locul 2 în ierarhia principalilor exportatori pe plan mondial.

Conjunctura internațională dificilă s-a reflectat și asupra exporturilor și importurilor Chinei, ambele înregistrând ritmuri de creștere negative, de 16% și, respectiv, de 11%. Cu toate acestea, rezultatele au rămas pozitive pentru balanța comercială, statul chinez devenind în 2009 cel mai mare exportator de bunuri al lumii, detronând Germania. În ceea ce privește importurile, la nivelul anului 2009, China devenea al doilea mare importator mondial, după SUA.

În 2010, exporturile au atins valoarea de 1.195 mld. USD, iar importurile au înregistrat valoarea de 922 mld. USD, China confruntându-se, ca și în 2009, cu o deteriorare a balanței comerciale, comparativ cu 2008.

Figura 2.12. Comerțul exterior cu bunuri al Chinei – export, import, balanță

comercială, în perioada 2000 – 2010 (în mld. USD)

1600

1400

1200

1000

800

600

400

200

0

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010

Export Import Balanță comercială

Sursa: OMC: ITS 2001 – 2010

Structura exporturilor chineze, pe cele mai importante grupe de mărfuri livrate în exterior, este următoarea: produse agricole (3,4%), combustibili și materii prime (2,9%), produse manufacturate (93,6%). Principalele produse exportate de China includ: echipamente electrice, mașini și utilaje, confecții, textile.

Structura importurilor Chinei, pe cele mai importante grupe de mărfuri, este următoarea: produse agricole (7,6%), combustibili și materii prime (24,9%), produse manufacturate (67,1%). Printre principalele produse importate de China se numără: componente electrice, combustibili și uleiuri minerale, materiale plastice.

Figura 2.13. Structura exporturilor și importurilor Indiei pe principalel

grupe de mărfuri (2009)

Sursa: OMC

Produsele de export se îndreaptă, prioritar, spre următoareledestinații: Uniunea

Europeană (20%), SUA (18,7%), Hong Kong (14,1%),Japonia (8,3%), Coreea de Sud(4,5%).

Importurile de bunuri au, mai ales, următoarea proveniență: Japonia (14,3%),

Uniunea Europeană (14%), Coreea de Sud (11,2%), SUA (8,5%), Australia (4,3%).

Figura 2.14. Principalii parteneri comerciali ai Chinei, în anul 2010 (în mil. euro)

Sursa: DG TRADE

2.4.5 Comerțul cu bunuri al africii de sud

Acordul de cooperare, dezvoltare si comert (Trade, Development and Cooperation

Agreement – TDCA) semnat intre Africa de Sud si Uniunea Europeana la 11 Octombrie 1999.

A intrat in vigoare incepand cu 1 ianuarie 2000, cu aplicare partiala pentru unele capitole, dar

incepand cu 01.05 2004 are functionalitate completa.

Este primul acord de cooperare si comert pe termen lung, incheiat de UE cu o tara de

pe continentul african si are drept scop furnizarea unui cadru juridic potrivit si oportun cu 13

noile schimbari ce au avut loc atat in Africa de Sud, cat si pe plan european. Sustine si

incurajeaza eforturile depuse RSA in domeniul economic si social in procesul de tranzitie,

promoveaza cooperarea regionala (SADC si SACU), incurajeaza dezvoltarea si liberalizarea

comertului cu produse, servicii si capital, sustine integrarea Africii de Sud pe planul

economiei mondiale si promoveaza cooperarea intre U.E si RSA si implicit faciliteaza

comertul cu tarile din Africa Australa strans legate de exporturile si importurile din RSA.

Acordul de cooperare, dezvoltare si comert acopera mai multe domenii dintre care

amintim:

– comert de liber schimb;

– politicile comerciale si instrumente de aparare comerciala;

– proprietatea intelectuala;

– dezvoltare economica

– aspecte politice (respectarea democratiei si a drepturilor omului)

– aspecte sociale, culturale, mediul inconjurator si altele

Principalii parteneri comerciali:

Export (2013): China 14,2%, SUA 10%, Japonia 6,8%, Olanda 6,4%, Germania 6,4%, Marea

Britanie 5,8%, India 4,3%, Zambia 2,6%, Coreea de Sud 2,6%, Elvetia 2,5%.

Import (2013): China 16,7%, Germania 10%, SUA 7,7%, India 5,9%, Japonia 5,5%, Arabia

Saudita 4,6%, Marea Britanie 3,5%, Franta 3,2%, Coreea de Sud 2,7%, Italia 2,5%.

b) Structura schimburilor externe:

In ciuda eforturilor de diversificare a structurii exporturilor, materiile prime, produsele

minerale si semifabricatele constituie, inca, sursa principala a incasarilor valutare, constând in

principal in:

 export: produse minerale, vegetale, chimice, hârtie, produse din lemn,

bijuterii, metale pretioase, metale, echipamente mecanice si electrice,

autovehicule, avionica.

 import: echipamente industriale, mijloace de transport, semifabricate,

bunuri de consum, produse chimice diverse.

2.5. TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA ȘI STRUCTURA COMERȚULUI CU SERVICII

AL GRUPULUI BRIC

Deși dețin o pondere modestă din piața globală a serviciilor, țările BRIC s-au remarcat în anii care au precedat criza globală printre țările cu cele mai rapide creșteri ale fluxurilor de servicii din lume,

înregistrând totodată ritmuri medii anuale de creștere mult superioare Uniunii Europene –

principalul actor în comerțul mondial cu servicii.

Datorită ritmurilor de creștere deosebit de dinamice, toate țările BRIC și-au majorat

în mod constant ponderile în comerțul global cu servicii, performanțele lor reflectându-se asupra comerțului cumulat al întregului grup.

Dacă în anul 2000, grupul BRIC deținea doar 4,6% din exporturi și 6,2% din importuri la nivel mondial, la nivelul anului 2009, țărilor BRIC le-au revenit împreună 8,4% din exporturile mondiale de servicii și 10,8% din importuri.

Figura 2.15. Evoluția ponderii grupului BRIC în exporturile și importurile

Sursa: OMC: ITS 2001 – 2010

Cu toate acestea, în perioada analizată, ponderea țărilor BRIC în comerțul internațional cu servicii a

fost inferioară ponderii acestora în comerțul internațional cu bunuri.

Figura 2.16. Ponderea grupului BRIC în comerțul mondial cu bunuri, comparativ cu ponderea sa în comerțul mondial cu servicii, în perioada 2000 – 2009 (în %)

Ponderea BRIC în comerțul mondial cu bunuri

Ponderea BRIC în comerțul mondial cu servicii

Sursa: OMC: ITS 2001 – 2010

În ceea ce privește performanțele comerciale ale țărilor BRIC în sfera serviciilor, este de remarcat faptul că, în afară de India, care a înregistrat excedente importante și persistente în comerțul său cu servicii (mai ales datorită exporturilor de servicii informatice), iar ponderea sa în comerțul mondial cu servicii a depășit ponderea sa în comerțul mondial cu bunuri, balanța serviciilor în celelalte țări BRIC – China, Brazilia și Rusia – se caracterizează prin deficite cronice, cu o tendință de accentuare a acestora.

(Anexa 2 – Figura 2.3.)

Cu toate acestea, ca și în cazul comerțului cu bunuri, China rămâne principalul exportator și importator de servicii din grupul BRIC. (Anexa 2 – Figura 2.1.)

În clasamentul principalilor exportatori și importatori mondiali de servicii, pozițiile pe care și le-au adjudecat în 2009 țările BRIC au fost modeste. La export, China a ocupat locul 5 (3,8% din totalul mondial), India – locul 12 (2,6%), Rusia – locul 23 (1,2%), iar Brazilia – locul 31 (0,8%), în timp ce la import China s-a situat pe locul 4 (5% din total), India pe locul 12 (2,5%), Rusia pe locul 16 (1,9%) și Brazilia pe locul 21 (1,4%).

(Anexa 2 – Figura 2.2.)

2.4.5Comerțul cu bunuri al Africii de Sud

2.6 Principalele probleme ale grupului BRICS

Din păcate, majoritatea țărilor emergente înregistrează în acest moment o încetinire a ritmului anual de creștere, proces care poate fi pus, în principal, pe seama încetinirii economiilor din țările dezvoltate. Numai că simpla referire la acest element nu poate explica evoluția diferențiată a țărilor emergente. O astfel de explicație simplistă nu ar putea însă explica prăbușirea pieței bursiere chineze cu 7%, nici amploarea manifestațiilor din Brazilia în momentul scumpirii biletelor de metrou, luptele de stradă din Turcia după anunțarea proiectului de sistematizare a unui parc public sau cea mai importantă pană de curent înregistrată în istorie în India, când, în 2012, peste 600 milioane de persoane au rămas fără curent electric.

Cum arealul de țări circumscrise sintagmei de state emergente este extrem de vast pentru a încerca să explicăm declinul din ultima perioadă a economiilor acestora, ne vom limita doar la câteva dintre ele, considerate ca fiind lideri în domeniu: BRICS.

Acestea însumează aproape jumătate din populația lumii și sunt considerate ca fiind țările care au înregistrat cea mai marcantă creștere economică din 2000 și până acum. În ciuda creșterii pozitive de import și export a relațiilor comerciale în grupul BRICS , experții spun despre problemele care există. Brazilia, Africa de Sud, India și Rusia sunt în curs de dezvoltare datorită resurselor interne. Dar capacitățile lor de producție sunt destul de limitate. Nu mai vorbim de piața lor internă limitată din cauza nivelului relativ scăzut de trai.

Șocurile economice din ultimii doi ani au determinat unii experți să se îndoiască de posibilitatea de a menține grupul BRICS neschimbat. Creșterea economică a Rusiei este în mod clar în contradicție cu dezvoltarea rapidă, ceea ce demonstrează India și China. Diferențele dintre țările grupului sunt amplificate, în timp ce în perioada de creștere a consumului ele păreau nesemnificative.

India și China – rivali tradiționali din regiune cu probleme nerezolvate teritoriale, și cel mai important – concurenți serioși în lupta pentru resursele energetice limitate acum. China și India pot beneficia de scăderea prețurilor materiilor prime, care va menține marjele în sectoarele-cheie de export, Rusia și Brazilia, în schimb, suferă pierderi directe ca urmare a prețurilor mai mici pentru energie, metale și produse agricole.

Trebuie remarcat că din toți membrii grupului, Rusia are populația mai puțin numeroasă și un venit mult mai mare pe cap de locuitor, dar este important și ceea că – mulți analiști cred că în Rusia există o recesiune economică, în timp ce puterea de celelalte trei țări este în creștere. Rusia mai mult decât alte țări BRICS simte efectele crizei economice globale, dar, de asemenea, probleme grave cu care se confruntă pe termen lung: lipsa de diversificare a exporturilor, probleme de demografie și sănătate.

O problemă comună este inflația, cauzată în special de creșterea necontrolată a prețurilor materiilor prime, inclusiv a petrolului. Prețurile globale ridicate și volatile în alimentare sunt o amenințare majoră pentru economia globală.

Amploarea și viteza de dezvoltare a economiilor acestor state a făcut ca estimările legate de evoluția ponderii lor în PIB-ul mondial să echivaleze până în 2040 cu cea țărilor din grupul G8 al celor mai dezvoltate țări (SUA, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie și Italia). Numai că aceste previziuni nu au ținut cont de criza economică mondială care frânează creșterea economică a țărilor BRICS. Or, această scădere a ritmului, coroborată cu revenirea lentă a SUA și situația deprimantă din Europa, a determinat FMI să revizuiască în scădere previziunile de creștere a economiei mondiale pentru anul în curs, coborându-le la 3,1%.

În Brazilia, scăderea prețului materiilor prime subliniază slăbiciunea structurală a țării, care este insuficient dotată din punct de vedere al producției industriale, economia fiind axată pe industria minieră și agricolă. Or, trendul descendent pe care au intrat prețurile materiilor prime pe fondul încetinirii cererii globale a lovit din plin economia braziliană, care a intrat în stagnare. În plus, înăsprirea politicilor monetare concretizată prin creșterea dobânzii de referință pentru a forța creșterea inflației a făcut ca produsele braziliene să se scumpească la export. Asta s-a concretizat într-o reducere a creșterii economice, astfel încât la finalul lui 2012 aceasta nu era decât de 0,9%, iar pentru anul curent este de așteptat ca rata de creștere să fie dezamăgitoare.

În Rusia, echilibrul bugetar și marja de manevră a statului depind aproape exclusiv de prețul hidrocarburilor și în special de cel al gazului metan, în condițiile în care exportul acestor materii prime reprezintă 60% din totalul exporturilor ruse. Cum încetinirea economică mondială a forțat scăderea cererii de astfel de produse și implicit a prețului acestora, economia rusă are o mare problemă. Cu atât mai mare cu cât, în ultima perioadă, hidrocarburile “clasice” sunt subminate de cele de șist.

În India, creșterea pentru 2012 este cea mai proastă înregistrată în ultimii 10 ani. Astfel, deși rata de creștere se menține în jurul valorii de 5%, economia nu poate face față presiunii demografice și nici să lupte eficient împotriva sărăciei, pentru aceasta având nevoie de o rată de creștere economică de cel puțin 8%. India a investit masiv în servicii (în special informatice), dar acest sector nu este capabil să absoarbă decât într-o mică măsură forța de muncă. Rezultatul este reflectat în creșterea tensiunilor sociale și o inflație ridicată, probleme care vin să se suprapună peste serioase dificultăți administrative și de infrastructură. Asta se traduce prin faptul că este mai puțin costisitor importul unui produs decât să-l transporți dintr-o zonă într-alta a Indiei.

China traversează o perioadă delicată și cu o evoluție imposibil de anticipat. În 2012 rata de creștere a fost ușor inferioară valorii de 8%, iar pentru anul în curs este estimată în jurul valorii de 7%. O creștere extrem de dependentă de investițiile în zona imobiliară și infrastructură. Fără o creștere reală în aceste sectoare, economia va înregistra o rată de creștere cu mult mai redusă decât cea estimată, în ciuda eforturilor făcute de statistica oficială în a truca realitatea. În plus, nu se poate neglija faptul că economia chineză este victima recesiunii europene (principalul importator de produse chineze), ceea ce ar putea induce teza dependenței extreme de Chinei de evoluția altor economii. Mai gravă este însă pierderea de competitivitate a economiei chineze rezultată atât din scăderea piețelor de export, cât și din creșterea continuă a salariilor, acestea înregistrând, începând cu 2002, majorări anuale de 15%. La aceasta se adaugă aprecierea monedei naționale, ceea ce face, pentru piețele occidentale, mult mai interesante relațiile comerciale cu țările vecine Chinei, cum ar fi Vietnam sau Indonezia. În plus, produsele chineze se lovesc de concurența acerbă a producției din țările din sudul Europei, care și-au ameliorat considerabil competitivitatea pentru a supraviețui crizei.

În aceste condiții, China intră în competiție directă cu Mexicul, țară care poate deveni mai competitivă decât China datorită prețurilor de producție extrem de scăzute rezultate din nivelul redus al salariilor și o piață a energiei mai bună. De exemplu, se estimează că în 2015 salariul mediu în Mexic va fi cu 30% mai scăzut decât cel din China, ceea ce oferă un avantaj substanțial pentru o țară vecină cu o superputere cum este SUA. În același timp, Mexicul dispune de importante rezerve de gaz și petrol de șist, care ar permite scăderea în continuare a costurilor sale de producție.

Pe de altă parte, Mexicul dispune de un atu extrem de important: numeroasele acorduri de liber schimb. Până acum, țara a semnat 44 de tratate comerciale (față 18 câte are la activ China), printre care se numără ALENA (încheiat cu SUA și Canada), sau Alianța Pacifică (semnată cu Chile, Peru și Columbia). În plus, Mexicul este cea de a 14-a putere economică mondială și este extrem de legată economic de SUA, țară în care se regăsesc 75% din exporturile mexicane. În aceste condiții, revenirea economiei americane poate fi extrem de benefică pentru Mexic, dacă acesta reușește să facă fața problemelor de corupție, securitate, administrație și educaționale.

Capitolul III. Perspective strategice a țărilor Brics

3.1. Strategia BRICS în perspectiva anilor 2050

In octombrie 2003, economistii de la Goldman Sachs au publicat lucrarea: „Visand cu BRIC: Calea spre 2050”, care este un raport detaliat despre evolutia tarilor BRIC pana la jumatatea secolului.

Astfel, in urmatorii 50 de ani, Brazilia, Rusia, India si China – tarile BRIC – ar putea sa devina o forta mult mai puternica in economia mondiala. Goldman Sachs studiaza evolutia PIB-ului, venitului pe cap de locuitor si fluxurile monetare in tarile BRIC pana in 2050.

Rezultatele sunt impresionante. Daca lucrurile vor merge bine, in mai putin de 40 de ani tarile BRIC, impreuna, ar putea sa fie mai puternice decat tarile G6 (Grupul celor sase). Pana in 2025, economiile BRIC ar putea sa reprezinte mai mult de jumatate din marimea celor din G6. In prezent, ele valoreaza mai putin de 15%. Dintre tarile care fac parte la ora actuala din G6, doar Japonia si SUA s-ar mai putea incadra intre cele mai puternice sase economii ale lumii in 2050.

Lista celor mai puternice zece state ale lumii in 2050 ar putea arata total diferita fata de cea din prezent. Cele mai puternice tari din lume (dupa PIB) ar putea sa nu mai fie si cele mai bogate (dupa venitul pe cap de locuitor),.

Economia mondiala s-a schimbat mult in ultimii 50 de ani. In urmatorii 50 schimbarile ar putea fi cel putin la fel de dramatice.

Cei de la Goldman Sachs au aratat importanta meditarii la evolutia lumii, concentrandu-se asupra trasaturilor cheie ale dezvoltarii si globalizarii care sunt importante in opinia lor pentru investitorii cu o perspectiva pe termen lung. O tema majora a acestui raport a fost cresterea economica ce va fi generata de catre marile tari in curs de dezvoltare in urmatoarele deceni, in special tarile BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) care ar putea devenii o forta mult mai puternica in economia mondiala decat sunt in prezent – si mult mai mare decat se asteapta unii investitori.

In acest raport se analizeaza cat de puternice pot deveni tarile BRIC in urmatoarea jumatate de secol. Acest lucru se face nu numai extrapoland din ratele de crestere curente, ci si prin expunerea unor pareri in legatura cu modul in care procesul de crestere si dezvoltare functioneaza si aplicand un cadru formal care sa genereze prevederi pe termen lung. Se realizeaza o comparatie intre precizarile in legatura cu tarile BRIC si cele in legatura cu tarile G6 (SUA, Japonia, Marea Britanie, Germania si Italia). Se urmareste G6 (si nu Grupul celor opt – G8) deoarece, cei de la Goldman Sachs au decis sa-si concentreze atentia asupra tarilor dezvoltate cu un PIB actual de peste 1 miliard USD. Asta inseamna ca, Canada si alte state cu economii dezvoltate nu sunt incluse. Chiar daca s-ar adauga aceste economii la analiza, concluziile nu s-ar schimba.

Folosindu-se ultimile estimari demografice si un model al acumularii de capital si a cresterii productivitatii, se evidentiaza evolutia PIB-ului, venitului pe cap de locuitor si fluxurile monetare in cadrul tarilor BRIC pana in 2050. Astfel, se poate realiza o imagine a modului in care s-ar putea modifica economia mondiala in urmatoarele decenii.

Rezultatele exercitiului sunt deosebite. Acestea sugereaza ca daca lucrurile vor merge bine, tarile BRIC ar putea deveni, in viitorul nu prea indepartat, o sursa foarte importanta a noilor cheltuieli la nivel global. Graficul de mai jos arata ca economia Indiei, spre exemplu, ar putea fi mai puternica decat cea a Japoniei pana in 2032, iar economia Chinei ar putea fi mai puternica decat a SUA pana in 2041 (si mai puternica decat a celorlalte tari pana in 2016). Economiile tarilor BRIC, luate impreuna, ar putea fi superioare fata de cele ale statelor G6 pana in 2039.

Cand PIB-ul tarilor BRIC il va depasi pe cel al tarilor G6

Sursa: Goldman Sachs – „Visand cu BRIC-Calea spre 2050”

Prevederile celor de la Goldman Sachs sunt optimiste, in sensul ca ele presupun un succes rezonabil al dezvoltarii. Dar sunt sensibile din punct de vedere economic si ofera normele dupa care investitorii isi pot fixa asteptarile lor. Exista o sansa foarte mare ca, conditiile ideale sa nu se realizeze intr-o economie sau alta si astfel prevederile sa nu se realizeze. Totusi, lumea pe care cei de la Goldman Sachs si-o imagineaza ar putea deveni realitate, si sa nu ramana doar un vis.

Estimarile nu lasa nici o urma de indoiala ca progresul tarilor BRIC va fi critic pentru modul in care economia mondiala va evolua. Daca economiile acestor tari isi vor realiza potentialul lor de dezvoltare, ar putea deveni o forta dominanta in generarea cresterii cheltuielilor in urmatoarele decenii.

Voi prezenta cateva concluzii cheie care descriu modul in care lumea s-ar putea schimba in urmatorii 50 de ani. Cea mai importanta presupunere care subliniaza toate aceste prevederi este aceea ca tarile BRIC isi vor mentine cresterea – stabilind politici de sustinere. Graficele din text ilustreaza aceste lucruri. Concluziile economistilor de la GS se refera la cinci teme principale:

1) dimensiunea economica;

2) dezvoltarea economica;

3) venituri si demografie;

4) tipare de cerere globala;

5) fluxuri valutare.

Dimensiunea economica

In mai putin de 40 de ani, economiile tarilor BRIC, impreuna, ar putea fi mai puternice decat cele ale G6. Pana in 2025 ar putea reprezenta mai mult de jumatate din marimea economiilor tarilor G6. In prezent ele valoreaza mai putin de 15%.

Tarile BRIC vor avea un PIB mai ridicat decat cel al tarilor G6 in urmatorii 40 de ani

Sursa: Goldman Sachs – „Visand cu BRIC-Calea spre 2050”

§ China ar putea sa devanseze Germania in urmatorii patru ani, Japonia pana in 2015 si SUA pana in 2039. Economia Indiei ar putea sa fie mai puternica decat a tuturor celorlalte tari in urmatorii 30 de ani, exceptie China si SUA. Rusia ar devansa Germania, Franta, Italia si Marea Britanie.

Contributia in crestere a tarilor BRIC la PIB

Sursa: Goldman Sachs – „Visand cu BRIC-Calea spre 2050”

In prezent, dintre tarile G6 (SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie), doar SUA si Japonia ar mai face parte din cele mai puternice economii in 2050.

Dezvoltarea economica

India are potentialul sa inregistreze cea mai mare dezvoltare in urmatorii 30-50 de ani. Cresterea ar putea fi mai mare de 5% in urmatorii 30 de ani si in jur de 5% pentru urmatorii 20 de ani daca dezvoltarea continua cu succes.

China depaseste G3 ; India este foarte aproape

In ansamblu, cresterea economica a tarilor BRIC va incetini destul de mult in acest cadru de timp. In 2050 doar India, conform prevederilor celor de la Goldman Sachs, va mai inregistra rate de crestere semnificative, de peste 3%.

India prezinta cel mai rapid potential de crestere dintre tarile BRIC

enituri si demografie

§ In ciuda unei dezvoltari mult mai rapide, indivizii din tarile BRIC vor fi probabil in 2050, in medie, mai saraci decat cei din economiile G6. Rusia este exceptia, reusind sa ajunga din urma tarile mai sarace din G6 pana in 2050, in ceea ce priveste venitul pe cap de locuitor. In China, venitul pe cap de locuitor ar putea fi similar cu cel care este acum in tarile dezvoltate (aproximativ 30000 USD pe cap de locuitor). In SUA, venitul pe cap de locuitor ar putea ajunge pana in 2050 la 80000 USD.

Demografia joaca un rol important in modul in care lumea se va schimba. Chiar si in cadrul tarilor BRIC, impacturile demografiei variaza foarte mult. Scaderea populatiei cu varsta legala de munca este prevazuta sa aiba loc mai tarziu decat in tarile dezvoltate, dar va fi mai accentuata in Rusia si China fata de India si Brazilia.

Tipare de cerere globala

Incepand cu 2009, cresterea anuala a cheltuielilor din tarile BRIC ar putea sa fie mai mare decat cea din tarile G6 si chiar dubla fata de cea din prezent. Pana in 2025, cresterea anuala a cheltuielilor din tarile BRIC va fi de doua ori mai mare decat cea a tarilor din G6, si de patru ori mai mare in 2050.

Fluxuri valutare

Cresterea ratelor de schimb ar putea contribui semnificativ la cresterea PIB-ului din tarile BRIC. La evolutia PIB-ului din economiile BRIC, dezvoltarea rapida participa in proportie de 2/3, iar cresterea monetara in proportie de 1/3.

Ratele reale de schimb a tarilor BRIC ar putea ajunge pana la 300% in urmatorii 50 de ani (cu o medie de 2,5% pe an). Moneda Chinei s-ar putea dubla ca valoare in urmatorii 10 ani daca dezvoltarea continua si ratele de schimb vor varia liber.

Prezentarea evolutiei fiecarei tari pe scurt:

Brazilia. In urmatorii 50 de ani rata de crestere a PIB-ului va avea o medie de 3,6%. Marimea economiei Braziliei o va depasi pe cea a Italiei pana in 2025; a Frantei pana in 2031; a Marii Britanii si Germaniei pana in 2036.

China. Rata de crestere a PIB-ului va ajunge de la 8,1 – 2003, la 5% – 2020. Pe la mijlocul anilor 2040, dezvoltarea va incetini la o rata de aproximativ 3,5%. Chiar si asa, rata ridicata a investitiilor, forta de munca puternica si convergenta stabila vor determina China sa devina cea mai puternica economie pana in 2041.

India. In timp ce in tarile G6, Brazilia, Rusia si China se asteapta ca dezvoltarea sa incetineasca in urmatorii 50 de ani, in India, rata de crestere va ramane peste media de 5% de-a lungul perioadei. PIB-ul Indiei il va devansa pe cel al Japoniei pana in 203 Fiind singura tara BRIC a carei populatie va creste in urmatoarea jumatate de secol, India are potentialul sa-si mareasca veniturile sale pe cap de locuitor, exprimate in USD, pana in 2050 de 35 de ori fata de nivelul actual. Totusi, veniturile Indiei pe cap de locuitor vor fi si atunci mult mai scazute decat cele ale tarilor dezvoltate din prezent pe care le analizam.

Rusia. Prevederile privind devoltarea Rusiei nu ar putea fi realizate in totalitate datorita diminuarii numarului populatiei (o presupunere care ar putea fi prea negativa). Cu toate acestea, economia Rusiei va depasi in 2018 pe cea a Italiei, a Frantei in 2024, a Marii Britanii in 2027 si a Germaniei in 2028.

Estimarile privind modificarile subtantiale in orientarea dezvoltarii catre tarile BRIC sunt impresionante. Dar este posibil asa ceva?

Ca o verificare a estimarilor celor de la Goldman Sachs, s-a aplicat o abordare total diferita pentru a genera prevederile privind dezvoltarea pe termen lung, bazata pe cercetarea interstatala econometrica. S-a preluat un model econometric cunoscut de la Levine si Renelt (LR)[1] care explica media de crestere a PIB-ului in urmatorii 30 de ani ca o functie a venitului de baza pe cap de locuitor, a ratelor de investitii, luậndu-se in calcul si cresterea numarului populatiei si a locuitorilor cu studii medii.

Desi aceasta tehnica este foarte diferita, si o evolutie de la an la an nu poate fi generata, modelul prezinta asemanari cu cel realizat de economistii de la Goldman Sachs. Venitul de baza pe cap de locuitor determina ajungerea din urma a productivitatii, investitiile duc la cumularea de capital, si nivelul educatiei poate ajuta la determinarea vitezei de convergenta. Prevederile care folosesc ecuatia LR nu sunt identice cu cele ale echipei Goldman Sachs, dar destul de apropiate pentru a ne asigura ca se fac estimari plauzibile. Modelele celor de la Goldman Sachs sunt putin mai optimiste, dar nu cu mult.

3.2. Realități și perspective ale grupului Brics și G-7

2. O privire de ansamblu asupra potențialului statelor BRICS și G7

Economia mondială cunoaște un proces de schimbare și transformare continuă. Fiecare etapă parcursă de omenire, în dezvoltarea economică mondială, a avut învingători dar și perdanți [Dindire, 2012, pp. 16-32]. Omenirea a fost supusă în permanent schimbărilor, pe traseul parcurs de la bipolarism la multipolarism. În prezent, o altă etapă de schimbări își scrie istoria, care generează consecințe în spațiul configurației statelor lumii. Criza financiară declanșată în 2007 a deschis culoarul statelor emergente, care, după 2008, au contribuit pregnant la redresarea economiei mondiale. Deși în trecut au avut de suferit din cauza politicilor coloniale practicate de puterile occidentale, în present realizările economice și sociale ale țărilor emergente din grupul BRICS sunt evidente, maiales datorită potențialului demografic și ratei anuale de creștere a PIB.

Tabel 3.1 Grupul G-7(2012-estimat)

Sursa:Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy, World Bank, Washington,

2011, (http://www.worldbank.org) și The World Factbook, (Accesat la data de 22.02.2013),

(https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html).

Tabelul 3.2Grupul BRICS (2012-estimat)

Sursa: Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy, World Bank, Washington,

2011, (http://www.worldbank.org) și The World Factbook, (Accesat la data de 22.02.2013),

(https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2001rank.html).

Grupa țărilor emergente cuprinde, pe lângă țările BRICS, și alte state, cu potential demografic și creștere economică mare (între 4% și 7%). Acestea se pare că își conturează poziția, formând grupuri, cum este și cazul țărilor MIST (Mexic, Indonezia, Coreea de Sud și Tunisia), care au făcut față consecințelor crizei mondiale. Dacă se ia în considerare aportul țărilor emergente împreună cu cel al țărilor în dezvoltare, la creșterea economieimondiale, începând cu anul 2009, când a avut loc cea mai mare contracție postbelică, se constată că redresarea de după acest an a fost posibilă datorită aportului adus de această grupă. Conform Băncii Mondiale această evoluție este prezentată în tabelul de mai jos.

Tabel nr. 2. Aportul celor două grupe de țări la creșterea economică mondială

Sursa:Global Development Horizons. Multipolarity: The New Global Economy,World Bank,

(http://search.worldbank.org/data?qterm=emerging%20economies&language=EN)

Preponderența țărilor emergente în balanța demografică a lumii, contribuția lor semnificativă la creșterea economică globală, prefigurează o nouă ordine mondială, în care puterile emergente, printr-un anumit grad de coordonare politică, să influențeze guvernanța lumii. Economia mondială va crește de trei ori în următorii 40 de ani, iar țările emergente vor depăși multe state dezvoltate în topul celor mai importante economii din lume. Banca britanică HSBC prin Global Research, în urma studiului – The World in 2050, realizat în ianuarie 2012 pe 100 de țări, a identificat noua configurație mondială:

– China va surclasa SUA și va fi cea mai mare economie a lumii;

– India va ocupa locul trei;

– Marea Britanie se va lupta cu Germania pentru prima poziție în UE;

– Marea Britanie va avea cea mai mare populație din Europa (72 mil.) și va fi urmată de Germania (71 mil);

– Japonia va fi pe locul patru și va avea o pupulație cu 40% mai mică;

– Brazilia și Mexic vor depăși țări dezvoltate precum Franța sau Canada;

Tabel nr. 3. Top 10 țări după mărimea PIB (PIB estimat la PPP)

Sursa:Pentru anul 2012: https://www.cia.gov/library/publications/the-word-factbook/rankorder/2001rank.html ; Pentru anul 2050: http//www.hsbc..com.mx/1/PA_esf-ca-appcontent/content/home/empresas/archivos/world_2050.pdf

Creșterea economică mondială medie se va situa în jurul a 3%, fiind cu un procent mai mare decât creșterile medii înregistrate în ultimii zece ani. Conform raportului, economia mondială se va lansa într-un mega-boom în următoarele decenii, creșterile fiind susținute de economia americană și de cea chineză, care se vor detașa de celelalte țări. Dar, deși China va depăși SUA, americanii vor continua să fie de trei ori mai bogați decât chinezii. Nivelul de trai, în țările emergente va rămâne, în continuare, inferior celui înregistrat în țările dezvoltate.

Tabel nr. 4. Situația rezervelor valutare și de aur, la 31.12.2011 (valori estimate)

Sursa: CIA-The World Factbook, (Accesat la data de 21.02.2013). (https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/index.html)

Țările emergente au trecut relativ ușor prin criza financiară și economică declanșată în 2007, iar acum pot face față crizei datoriilor suverane ale statelor occidentale, pentru că dispun de resurse importante pentru creditarea investițiilor interne și pe plan internațional. China, a doua putere economică și comercială a lumii, a devenit și o putere financiară de talie mondială, datorită imensei rezerve valutare, ceea ce modifică substanțial balanța capacității de creditare la nivel global. Rezerva valutară a Japoniei, cea mai mare din lume, până de curând, se ridică la 40,3% din cea a Chinei, iar rezerva valutară a țărilor G7 înseamnă 68% din rezerva Chinei și 49,6% din cea a grupului BRICS.

Nivelul mult mai scăzut al rezervelor valutare deținute de puterile occidentale din grupul G7 în raport cu cele deținute de țările grupului BRICS, fără a mai lua în considerare și rezervele deținute de celelalte puteri emergente, sunt o dovadă a schimbărilor importante ce au loc la nivel global în planul raporturilor financiare. În timp ce marile puteri industriale, constrânse de presiunea crizei datoriilor suverane nu mai reprezintă o sursă sigură de creditare pentru țările aflate în dificultate, China împreună cu celelalte țări ale grupului BRICS utilizează importantele lor rezerve valutare pentru a le investi în UE, Africa și America de Sud. Mai mult, implicarea BRICS în creditarea internațională este evidentă, mai ales după Summitul G20 din Los Cabos (Mexic, 2012), când acestea au anunțat că pot pune la dispoziția FMI sume considerabile, necesare pentru stimularea creșterii economice. Dar, cum nimic nu este gratis, statele BRICS au cerut ca voturile lor în cadrul deciziilor FMI să cântărească mai mult, bazându-se pe forța financiară de care dispun și pe faptul că SUA, principalul finanțator al FMI, nu mai este în poziția de lider economic mondial.

3. Perspective ale BRICS și G7

Actuala criză, deși a avut un caracter global, o serie de țări au făcut față șocului, mult mai bine decât altele, contribuind substanțial la dinamica economiei mondiale. Aceste țări, denumite puteri emergente, au reușit prin politicile inițiate să atingă ritmuri de creștere economică spectaculoase.

Politicile inițiate de grupul BRICS pot influența și alte țări, ceea ce ar face ca gruparea să devină un factor important în luarea deciziilor participanților la reuniunile G20și implicit să reducă influența în politica mondială a grupului G7, ceea ce ar crea serioase probleme în politica externă a SUA. Potrivit McKinsey Global Institute, țările BRICS figurează în top 7 state care vor avea cea mai înaltă creștere economică până în anul 2025Puterile emergente, se vor menține la un nivel de creștere de 5,1% – 6,2%, în timp ce statele dezvoltate în ansamblul lor, se vor situa la un nivel de 1,3%-1,9%. Japonia va înregistra o creștere de doar 1,7%, iar SUA va atinge un nivel de 1,5%. În contextul în care se vor menține aceste diferențe de creștere economică, studiile de tendință ne arată că în anul 2019 aceste țări vor ajunge din urmă grupul țărilor dezvoltate și ca urmare ierarhia puterilor economice se va modifica în jurul anului 2030- 2032, pe primul loc trecând China, urmată, în ordine descrescătoare de SUA, India, Brazilia, Germania și Japonia.[IBRD and The World Bank, 2011] Practic, națiunile aflate în dezvoltare vor susține creșterea economiei mondiale în următoarele decenii, în frunte cu China și India Creșterea rapidă a piețelor de consum din marile economii emergente, asociată cu dezvoltarea rapidă a clasei de mijloc, vor furniza noi oportunități pentru companiile occidentale.

Reechilibrarea raporturilor geopolitice globale pe calea constituirii unui nou pol de putere care își afirmă voința de a contribui la ameliorarea conducerii afacerilor internaționale a devenit, în prezent, o realitate acceptată de puterile occidentale. Momentul recunoașterii necesității de a include reprezentanții țărilor emergente în căutarea soluțiilor pentru problemele cu care se confruntă omenirea în secolul XXI, a fost formarea grupului decizional G20, pentru dezbaterea problemelor critice ale guvernanței globale. Noua structură răspunde mai bine necesităților actuale decât grupul G7. Deși practica reuniunilor G7 continuă, centrul de greutate al dezbaterilor privind starea lumii s-a deplasat spre G20, mai ales după 2008. În prezent, participanții la dezbaterile G20 reprezintă 90% din PIB-ul global, 2/3 din populația lumii și 80% din comerțul mondial.

De fapt, puterile occidentale lovite de crize periodice și-au schimbat atitudinea și au acceptat să abordeze problematica conducerii afacerilor mondiale în dialog cu puterile emergenteLa rândul lor, țările emergente au reușit, prin politicile adoptate, să se responsabilizeze, alături de puterile occidentale, în abordarea problemelor cu care se confruntă economia monadială, în prezent.

3.3. Banca de dezvoltare BRICS

Cel de-al 5-lea, între 26-27 martie 2013, la cel din New Delhi summit și noile idei, soluții sau inițiative menționate în conferința BRICSîntrunește o gamă variată de elemente simbolice.Baza acesteia o reprezintă interesele comune ale țărilor

Țările BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) au ajuns la începutul lunii august la un acord cu privire la structura de capital pentru banca lor de dezvoltare destinată să le reducă dependența de instituțiile financiare occidentale.

Printre cele mai importante subiecte au fost concentrarea asupra înființării unei bănci de dezvoltare, BRICS Development Bank, care a rămas încă la nivelul hârtiei.

Banca pentru Dezvoltare, care va fi capabilă să ofere resurse pentru infrastructură, proiecte de dezvoltare sustenabilă între statele memebre și alte state cu economii emergente. Mai mult decât atât, BRICS Development Bank trebuie să aibă la bază o simbioză perfectă între domeniul financiar și analitic, ceea ce înseamnă că aceasta este menită să analizeze problemele de dezvoltare și producție pentru decizii efective, să finanțeze proiecte, să genereze servicii consultative, să analizeze tendințele de dezvoltare ale lumii și riscurile la care este supusă creșterea regională. Pe de o parte, echipa de analiză a băncii pentru dezvoltare trebuie să fie conectată cu cele mai bune universități din cele cinci țări – pentru început demersurile sunt limitate la statele memebre BRICS; pe de altă parte, având în vedere experiența celorlalte băncii pentru dezvoltare, recrutarea strategică constă în interesele fondatorilor și ale partenerilor, în publicarea cercetării științifice în diverse domenii și totodată, acestea să fie conectate de proiecte finanțate de bancă, incluzând infrastructura, eficiența energetică, biotehnologică și protecția mediului. Înțelegerea însă a fost, în principiu, fără o cronologie sau criterii viitoare bine definite, cel puțin nu la mărimea garantată (care nu se compară cu fondurile strânse de Uniunea Europeană pentru combaterea unei crize ulterioare sau cu cele strânse de FMI).

Oficialii din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud au căzut de acord să înființeze o bancă cu un capital total de 50 de miliarde de dolari, împărțit în mod egal între statele membre, a declarat un oficial indian, citat de WSJ.

Grație acestui acord, țările BRICS vor avea control egal asupra viitoarei bănci, punând capăt dezacordurilor cu privire la finanțare și managementul băncii, în condițiile în care anterior China a propus înființarea unei bănci cu un capital total de 100 de miliarde de dolari și, de asemenea, dorea să dețină o participație mai mare. Economia chineză este de 20 de ori mai mare decât cea a Africii de Sud și de patru ori mai mare decât cea a Rusiei sau Indiei.

Oficialul indian citat de WSJ a mai spus că blocul nu a luat încă o decizie cu privire la sediul viitoarei bănci. De asemenea, alte chestiuni importante, precum propunerea grupului de a oferi o participație la viitoarea bancă către statele dezvoltate, urmează să fie dis¬cutate în viitor. "Grupul analizează posibilitatea oferirii unei participații de 40-45% către statele non-BRICS", a adăugat oficialul.

Este posibil ca aceste chestiuni să fie discutate la următoarea reuniune a miniștrilor de Finanțe din BRICS, care va avea loc cu ocazia reuniunilor anuale de toamnă ale Băncii Mondiale și Fondului Monetar Internațional, în luna octombrie la Washington.

Statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) au decis în luna martie a acestui an la summitul de la Durban (Africa de Sud) crearea unei bănci proprii de dezvoltare. Cele cinci state membre sunt responsabile pentru 20% din PIB-ul mondial însă până acum nu au reușit să ajungă la un numitor comun care să le permită să-și utilizeze puterea economică în influență politică.

CAPITOLUL 4.

STUDIU DE CAZ:

SCHIMBURILE COMERCIALE DINTRE GRUPUL BRIC ȘI

UNIUNEA EUROPEANĂ – PROVOCĂRI ȘI OPORTUNITĂȚI

4.1. IMPORTANȚA PIEȚELOR EMERGENTE PENTRU COMERȚUL UNIUNII

EUROPENE

Dispunând de o bază amplă de factori de producție și participând tot mai intens la procesul de integrare regională și globală, țările BRIC au reușit în ultimul deceniu să dețină ponderi din ce în ce mai ridicate în fluxurile comerciale.

Cu toate acestea, grupul BRIC este devansat de Uniunea Europeană, care își adjudecă în continuare poziția de principal exportator și importator de bunuri și servicii.

Funcționând ca piață unică, Uniunea Europeană este principalul actor mondial în domeniul comerțului, menținându-se pe primul loc atât în exporturile și importurile mondiale de bunuri și servicii, cât și în fluxurile și stocurile de investiții străine directe receptate și generate în plan global.

Tabelul 4.1. Ponderile BRIC și UE (fluxuri intra + extra UE) în comerțul internațional cu bunuri și servicii, la nivelul anului 2009 (în %)

Totuși, ponderile Uniunii Europene în fluxurile comerciale internaționale s-au înscris în ultimii ani pe o traiectorie descendentă, în contrast cu evoluția țărilor BRIC, ale căror ponderi în aceste fluxuri s-au majorat substanțial.

În 2009, exporturile extra – UE de bunuri s-au cifrat la 1.528 miliarde USD (în scădere cu 21% comparativ cu nivelul înregistrat în 2008), iar importurile la 1.673 miliarde USD (diminuare cu 27% comparativ cu 2008), balanța comerțului cu bunuri înregistrând un deficit de 145 miliarde USD.

Ponderile Uniunii Europene în exporturile și importurile de bunuri au fost de 16,2% și, respectiv 17,4% – ceea ce evidențiază un trend de scădere, față de anii precedenți (cote de aproximativ 18% în perioada 2002 – 2004).

Aceeași tendință, de diminuare a ponderii Uniunii Europene în comerțul mondial, se remarcă și dacă ținem cont de fluxurile totale (extra + intra – UE), cotele UE fiind în acest caz de 36,7% și, respectiv, 37,3% – în scădere comparativ cu nivelurile de circa 40% înregistrate în 2001 – 2004.

Reducerea cotelor Uniunii Europene se explică prin majorarea ponderilor altor țări în comerțul mondial, precum BRIC sau țările exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu – în cazul acestora din urmă, schimburile lor comerciale fiind impulsionate în perioada 2003 – 2008 de evoluția prețurilor la țiței și a majorării cantităților exportate.

În ceea ce privește comerțul cu servicii, exporturile Uniunii Europene de servicii în plan extracomunitar s-au situat în 2009 la nivelul de 652 miliarde USD (în scădere cu 14% față de 2008), iar importurile la 543 miliarde USD (diminuare cu 13%). Cu toate acestea, în contrast cu deficitul balanței comerțului cu bunuri, balanța serviciilor a fost excedentară, înregistrând un sold pozitiv de 109 miliarde USD.

Cotele Uniunii Europene în exporturile și importurile mondiale de servicii, ținând cont numai de fluxurile extra – UE, au fost în 2009 de 26,3% și, respectiv, de 23%, mult mai ridicate decât cele din sfera comerțului cu bunuri.

Luând în calcul atât fluxurile extracomunitare, cât și cele intracomunitare, ponderea

Uniunii Europene în exporturile și importurile de servicii a fost în 2009 de 45,6% și, respectiv, 42,3%.

Totuși, aceste niveluri sunt inferioare celor marcate în anii precedenți, unul dintre determinanții acestei evoluții fiind și trendul ascendent al exporturilor și, mai ales, al importurilor de servicii ale Chinei, Indiei, Rusiei și Braziliei.

Deși dețin o pondere modestă pe piața globală a serviciilor în raport cu Uniunea Europeană, țările BRIC s-au remarcat în anii care au precedat criza globală printre țările cu cele mai rapide creșteri ale fluxurilor de servicii din lume, înregistrând totodată ritmuri medii anuale de creștere mult superioare Uniunii Europene.

Din anii 2000, rolul piețelor extracomunitare pentru comerțul UE s-a accentuat. În pofida faptului că piața internă unică încă mai captează cea mai mare parte a fluxurilor comerciale ale UE, exporturile și importurile extracomunitare înregistrează ponderi din ce

în ce mai ridicate în fluxurile totale. Astfel, la nivelul anului 2009, exporturile de bunuri extracomunitare au deținut o pondere de 35% în exporturile intra + extra – UE, iar importurile corespunzătoare, circa 38%.

Situația este similară și în planul comerțului cu servicii, cu deosebirea că procentajele sunt ușor mai ridicate, iar cotele exporturilor în fluxurile extracomunitare le depășesc pe cele ale importurilor (aproximativ 43% la export și 41% la import).

Aceste tendințe evidențiază creșterea importanței pentru Uniunea Europeană a surselor de import și a piețelor de desfacere din afara Uniunii.

În perioada 2000 – 2010, ponderile deținute de BRIC în exporturile și, respectiv, importurile comunitare de bunuri s-au majorat semnificativ, remarcându-se cu precădere evoluția spectaculoasă a cotelor Chinei și Rusiei pe piața UE, mai ales la import.

Creșterea ponderii țărilor BRIC în comerțul Uniunii Europene și ascensiunea rapidă a acestora în ierarhia principalilor parteneri comerciali ai UE se datorează expansiunii deosebit de dinamice a fluxurilor comerciale bilaterale, dar și cadrului legal de desfășurare a acestor relații bilaterale, în condițiile în care promovarea intensă a comerțului cu aceste țări a fost ridicată la rang de obiectiv strategic în cadrul noilor orientări de politică comercială adoptate de UE.

Tabelul 3.2. Ponderile deținute de țările BRIC în exporturile și importurile de

bunuri ale UE, în 2000 și 2010 (în %)

În 2010, volumul valoric al schimburilor comerciale bilaterale dintre Uniune

Europeană și grupul BRIC a însumat 767,8 miliarde euro.

La nivelul comerțului cu bunuri, grupul țărilor BRIC a avut în 2010 o pondere de 27% în comerțul Uniunii Europene, acesta devansând chiar cota deținută de grupul țărilor Acordului de Liber Schimb Nord – American (NAFTA), de 17,3% din total.

Pe cele două fluxuri comerciale, grupul BRIC a avut, în 2010, o pondere de 19,7% în exporturile UE de bunuri (fiind devansat doar de NAFTA, cu un procentaj de 21,5%) și 33,7% în importuri (cu 20,1 puncte procentuale peste ponderea respectivă a NAFTA).

Figura 3.1. Principalii parteneri comerciali ai UE în sfera bunurilor, în 2010, pe

grupe de țări (în %)

BRIC 27%

NAFTA 17%

CSI 11%

AELS 11%

America Latină 6%

ASEAN 5%

MEDA (fără UE și Turcia) 5%

ACP 5%

MERCOSUR 3%

0% 5% 10% 15% 20% 25% 30%

Sursa: EUROSTAT

În ceea ce privește cota deținută de grupul BRIC în comerțul cu servicii al Uniunii Europene, aceasta este mult mai scăzută, comparativ cu ponderea respectivă în comerțul cu bunuri: 11,2% în exporturi și, respectiv, 9,1% în importuri.

Însă, în contrast cu deficitul balanței comerțului cu bunuri UE – BRIC, de 185 miliarde euro în 2009, balanța comerțului cu servicii a fost excedentară în 2009, cu un sold de 16,3 miliarde euro, similar cu nivelul din 2008 și cu 3 miliarde euro mai ridicat față de valoarea înregistrată în 2007.

Este relevant faptul că, atât în 2008, cât și în 2009, în pofida crizei economice globale, importanța BRIC pentru schimburile internaționale cu servicii ale Uniunii

Europene a continuat să crească, iar țările BRIC au contribuit în proporție de 25% la excedentul comercial al Uniunii Europene generat în sfera serviciilor în anul de criză 2009, comparativ cu o contribuție de numai 15% în 2007, anul care a precedat criza.

Din cele prezentate anterior, se evidențiază potențialul economic și comercial de necontestat al grupului BRIC și, totodată, complementaritățile dintre economiile BRIC și cea a Uniunii Europene, complementarități care stau, de altfel, la baza parteneriatului strategic dintre UE și fiecare țară BRIC, după cum vom evidenția în cele ce urmează.

4.2. PARTENERIATUL STRATEGIC DINTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI

FIECARE ȚARĂ BRIC ÎN PARTE

4.2.1. EVOLUȚIA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI BRAZILIA

Cadrul juridic al relațiilor bilaterale dintre Uniunea Europeană și Brazilia

Uniunea Europeană și Brazilia au stabilit relații diplomatice încă din 1960, iar de atunci, raporturile culturale, economice și politice dintre cele două părți s-au dezvoltat continuu. În prezent, relațiile bilaterale sunt guvernate de: Acordul Cadru de Cooperare UE – Brazilia (1992), Acordul Cadru de Cooperare UE – Mercosur (1995) și Acordul de Cooperare Științifică și Tehnologică UE – Brazilia (2004).

Comerțul reprezintă o temă importantă de dialog, Brazilia fiind pentru UE cea mai mare piață din America Latină – deopotrivă ca sursă de import și destinație de export, concentrând 35% din comerțul total dintre UE și America Latină.

Reuniunile bilaterale la nivel înalt reprezintă, la rândul lor, o cale de întărire a relațiilor bilaterale. Ținând cont de nivelul ridicat de protecție a piețelor bunurilor și serviciilor braziliene, precum și de piedicile existente în calea desfășurării afacerilor în plan local, este necesară continuarea tratativelor, atât în cadrul Rundei Doha, cât și la nivelul UE – Mercosur și la nivel bilateral, în vederea reducerii barierelor tarifare și netarifare existente la importul Braziliei și îmbunătățirii climatului de afaceri local. Aceasta va face posibilă și reducerea deficitului comercial existent în prezent în relațiile UE cu Brazilia.

Comerțul cu bunuri

Recunoscută ca un important actor între țările în curs de dezvoltare și cu o economie reprezentativă pe scena regională, Brazilia reprezintă pentru Uniunea Europeană cel mai important partener comercial din America Latină și al zecelea partener comercial important la nivel mondial, cu o pondere de 2,2% din total, volumul valoric al schimburilor comerciale bilaterale în anul 2010 fiind de 63,6 mld. euro.

Comerțul cu bunuri dintre Uniunea Europeană și Brazilia s-a caracterizat prin creșteri și descreșteri succesive ale exporturilor și importurilor, soldul balanței comerciale menținându-se negativ. Cu toate acestea, deși au fost puternic afectate de criza economică și financiară mondială, schimburile comerciale bilaterale Uniunea Europeană – Brazilia au început să se redreseze din trimestrul al treilea al anului 2009. Exporturile Uniunii Europene către Brazilia s-au majorat chiar într-un ritm mai accelerat decât importurile, ceea ce s-a repercutat și asupra evoluției balanței comerciale, în 2010 deficitul fiind nesemnificativ, comparativ cu cele marcate în 2008 și în prima jumătate a anului 2009.

Figura 3.2. Comerțul cu bunuri dintre UE și Brazilia – export, import, balanță

comercială, în perioada 2008 – 2010 (în mld. euro)

În planul exporturilor, Brazilia este a noua piață însemnată pentru exporturile comunitare, cu o pondere de 2,3% din total. Unul dintre factorii hotărâtori, care contribuie la frânarea exporturilor Uniunii Europene către Brazilia îl reprezintă caracterul protecționist al politicii comerciale braziliene.

În 2010, volumul valoric al exporturilor Uniunii Europene către Brazilia s-a ridicat la valoarea de 31,3 mld. euro, în creștere cu 44,7% față de 2009.

Brazilia are o importanță mai mare ca piață de import, decât ca destinație de export pentru Uniunea Europeană, fiind a zecea sursă majoră pentru importurile comunitare, cu o pondere de 2,2% din total.

Din punct de vedere al importurilor Uniunii Europene din Brazilia, în anul 2010, acestea au însumat 32,3 mld. euro, în creștere cu 25,5% față de 2009.

Conform clasificării tip standard a comerțului internațional (SITC), în ceea ce privește structura comerțului la export, în 2010, produsele prelucrate au avut o pondere

însemnată în totalul exporturilor Uniunii Europene către Brazilia, principalele categorii de bunuri exportate fiind: mașini și echipamente de transport (48,1%), produse ale industriei chimice și ale industriilor conexe (15,8%), produse prelucrate, clasificate în principal după material (11,7%).

În ceea ce privește structura comerțului la import, în 2010, produsele primare au avut o pondere importantă în totalul importurilor Uniunii Europene din Brazilia. Astfel, Brazilia a reprezentat principala sursă a importurilor comunitare de: produse agricole, produse alimentare și animale vii, minereuri și alte produse minerale, dar și a doua sursă de import pentru materii prime agricole. În cadrul produselor prelucrate, principalele categorii de bunuri importate au fost: mașini și echipamente de transport (11,5%).

Tabelul 3.3. Structura fluxurilor de export și de import ale UE în relație cu

Brazilia, în anul 2010 (în mil. euro și în %)

Comerțul cu servicii

În ceea ce privește fluxurile comerciale cu servicii, în anul 2009, exporturile UE în Brazilia au însumat 9,2 mld. euro, în timp ce importurile comunitare de servicii din Brazilia au atins valoarea de 6,4 mld. euro.

Spre deosebire de balanța comerțului cu bunuri, care s-a menținut deficitară în perioada 2004 – 2010, soldul balanței serviciilor UE – Brazilia a fost pozitiv.

Figura 3.3. Comerțul cu servicii dintre UE și Brazilia – export, import, balanță

comercială, în perioada 2007 – 2009 (în mld. euro)

4.2.2. EVOLUȚIA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI FEDERAȚIA RUSĂ

Cadrul juridic al relațiilor bilaterale dintre Uniunea Europeană și Rusia

Uniunea Europeană și partenerul său strategic, Federația Rusă, au o relație de cooperare bazată pe complementaritate. În timp ce Uniunea Europeană are în vedere, printre altele, resursele naturale rusești (de care este încă puternic dependentă) și piața de desfacere rusă, Rusiei îi sunt necesare capitalul și tehnologiile europene, piața internă unică și sprijinul Uniunii Europene pentru aderarea la Organizația Mondială a Comerțului.

Finalizarea negocierilor pentru încheierea unui nou Acord de Parteneriat și Cooperare, concretizarea celor patru Spații Economice Comune și implementarea

Parteneriatului pentru Modernizare contribuie la adâncirea relațiilor dintre Uniunea Europeană și Rusia și impulsionarea schimburilor comerciale și investiționale dintre cele două părți.

Comerțul cu bunuri

Rusia este unul din principalii parteneri comerciali ai Uniunii Europene, ocupând locul 3, cu o pondere de 8,5% din total, volumul valoric al schimburilor comerciale bilaterale fiind de 241,5 mld. euro în anul 2010.

Fluxurile comerciale bilaterale au cunoscut niveluri de creștere ridicate până la mijlocul anului 2008, când Rusia a adoptat măsuri de restricții comerciale unilaterale ca răspuns la criza economică și financiară, în scopul de a-și proteja industria internă. Drept urmare, ponderea Rusiei în comerțul total al Uniunii Europene a crescut într-un ritm susținut în perioada 2000 – 2008, însă, începând cu 2009, aceasta a marcat un recul față de nivelurile înregistrate anterior.

În anul 2010, către Rusia s-au îndreptat 6,4% din exporturile extracomunitare (Rusia fiind a patra destinație importantă a exporturilor), iar volumul valoric al comerțului cu bunuri la export a atins valoarea de 86,6 mld. euro.

În același an, din Rusia au provenit 10,4% din importurile extracomunitare (Rusia fiind a treia sursă majoră de import), valoarea acestora fiind de 154,9 mld. euro.

Deși volumul valoric al comerțului cu bunuri dintre cele două entități s-a majorat atât la export, cât și la import comparativ cu 2009, balanța comercială s-a menținut deficitară.

Figura 3.4. Comerțul cu bunuri dintre UE și Rusia – export, import, balanță

comercială, în perioada 2008 – 2010 (în mld. euro)

Conform SITC, în 2010, peste 75% din exporturile comunitare către Rusia au fost reprezentate de produse prelucrate, dintre care cele mai importante au fost: mașini și echipamente de transport (43,6%), produse prelucrate diverse (11,5%), produse prelucrate, clasificate în principal în funcție de material (10,9%), produse ale industriei chimice și ale industriilor conexe (10%).

În schimb, importurile UE din Rusia, în 2010, au fost dominate de categoria

produselor minerale (aproape 75% din total).

Tabelul 3.4. Structura fluxurilor de export și de import ale UE în relație cu Rusia, în

anul 2010 (în mil. euro și în %)

Sursa: EUROSTAT

Comerțul cu servicii

În ceea ce privește fluxurile comerciale cu servicii, în anul 2009, exporturile UE în Rusia au însumat 18,4 mld. euro, în timp ce importurile comunitare de servicii din Rusia au atins valoarea de 11,1 mld. euro, soldul balanței serviciilor UE – Rusia fiind pozitiv.

Figura 3.5. Comerțul cu servicii dintre Uniunea Europeană și Rusia – export,

import, balanță comercială, în perioada 2007 – 2009 (în mld. euro)

4.2.3. EVOLUȚIA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI INDIA

Cadrul juridic al relațiilor bilaterale dintre Uniunea Europeană și India

Uniunea Europeană a încheiat cu India o serie de acorduri specifice precum Acordul de Cooperare Vamală și Acordul General de Cooperare (acoperă domenii precum comerțul, cooperarea economică, agricultura, turismul etc.). Ținând cont de ritmurile ridicate de creștere economică înregistrate de India, dar și de nivelul ridicat de protecție a piețelor bunurilor și serviciilor, India se integrează perfect în noua generație de Acorduri de Liber Schimb, lansată de UE ca parte a „Strategiei pentru o Europă Globală 2006”, în vederea finalizării agendei sale ambițioase de negocieri cu parteneri comerciali majori, printre care se numără și India, precum și pentru aprofundarea relațiilor comerciale între cele două entități.

Comerțul cu bunuri

India este un partener comercial important pentru Uniunea Europeană, schimburile comerciale bilaterale înregistrând în ultimul deceniu un ritm mediu anual de creștere de aproximativ 16%, iar balanța comercială comunitară cu India menținându-se excedentară pe întreaga perioadă analizată.

În 2010, India ocupa locul 8 în ierarhia principalilor parteneri comerciali ai Uniunii

Europene, cu o pondere de 2,4% din total și un volum valoric al fluxurilor comerciale bilaterale de 67,8 mld. euro.

Valoarea exporturilor comunitare către India a atins valoarea de 34,8 mld. euro, în creștere cu 26,1% față de 2009, India fiind a opta destinație majoră de export pentru Uniunea Europeană, cu o pondere de 2,6% din total.

Din punct de vedere al importurilor Uniunii Europene din India, acestea au însumat 33 mld. euro, în creștere cu 29,7%, comparativ cu 2009. De asemenea, în ceea ce privește clasamentul principalilor parteneri de import ai Uniunii Europene, în anul 2010, India a ocupat locul 9, cu o pondere de 2,2% din totalul fluxurilor extracomunitare.

Figura 3.6. Comerțul cu bunuri dintre UE și India – export, import, balanță

comercială, în perioada 2008 – 2010 (în mld. euro)

Comerțul UE cu India este dominat de produsele prelucrate.

La nivelul anului 2010, această categorie a avut o pondere de peste 85% în exporturile comunitare în India și aproape 80% în importuri.

Ținând cont de clasificarea tip standard a comerțului internațional (SITC), exporturile UE în India au fost dominate în 2010 de două grupe de produse: mașini și echipamente de transport (40%), produse prelucrate clasificate în principal în funcție de material (30,8%).

În schimb, importurile comunitare din India sunt mai puțin concentrate. Cu toate acestea, la nivelul anului 2010, 4 grupe au deținut o pondere de aproape 80% în totalul importurilor comunitare din India: produse prelucrate diverse (23%), produse prelucrate clasificate în principal în funcție de material (21,6%); mașini și echipamente de transport (18,5%), combustibili minerali, lubrifianți și produse înrudite cu acestea (13,8%).

Tabelul 3.5. Structura fluxurilor de export și de import ale UE în relație cu India, în

anul 2010 (în mil. euro și în %)

Sursa: EUROSTAT

Comerțul cu servicii

În ceea ce privește fluxurile comerciale cu servicii, în anul 2009, exporturile UE în India au însumat 8,7 mld. euro, în timp ce importurile comunitare de servicii din India au atins valoarea de 7,3 mld. euro, balanța serviciilor UE – India menținându-și soldul pozitiv.

Ponderea Indiei în exporturile UE a fost de 1,8% din total, iar ponderea sa în importurile comunitare a fost de 1,9%.

Figura 3.7. Comerțul cu servicii dintre Uniunea Europeană și India – export,

import, balanță comercială, în perioada 2007 – 2009 (în mld. euro)

4.2.4. EVOLUȚIA SCHIMBURILOR COMERCIALE DINTRE UNIUNEA

EUROPEANĂ ȘI CHINA

Cadrul juridic al relațiilor bilaterale dintre Uniunea Europeană și China

Relațiile Uniunii Europene cu China au fost stabilite în anul 1975 și sunt guvernate de Acordul de Cooperare Economică și Comercială care a intrat în vigoare la 1 octombrie 1985. Din dorința de a întări și extinde parteneriatul strategic dintre cele două părți, în anul 2007, UE și China au început negocierile pentru a adapta acest Acord la cerințele unei relații bilaterale strategice și a-l transforma într-un Acord de Cooperare și Parteneriat.

Principalele obiective ale politicii UE în relațiile cu China sunt: dezvoltarea și aprofundarea dialogului la nivel bilateral și internațional; susținerea procesului de deschidere a Chinei pe plan mondial și de tranziție către o societate a statului de drept și bazată pe respectarea drepturilor omului; încurajarea continuării demersurilor de integrare a Chinei în economia globală și sistemul comercial mondial, concomitent cu susținerea procesului de reformă economică și socială.

Atât China pentru Uniunea Europeană cât și Uniunea Europeană pentru China reprezintă parteneri strategici, cadrul general de dezvoltare al evenimentelor de natură politico – economică dintre cele două entități fiind caracterizat de o componentă suplimentară de diplomație. În pofida multiplelor disfuncții de natură comercială, relația dintre Uniunea Europeană și China are continuitate și consistență.

Comerțul cu bunuri

China este nu doar o sursă de bunuri de consum la prețuri reduse, dar și de factori de producție esențiali pentru industriile producătoare ale Uniunii Europene. În ciuda deficitului important al schimburilor comerciale bilaterale, China a devenit piața cu cea mai rapidă creștere pentru exporturile comunitare de bunuri și servicii.

China este al doilea partener comercial al Uniunii Europene, cu o pondere 13,9% din total și un volum valoric al schimburilor comerciale bilaterale de 395 mld. euro.

În 2010, Uniunea Europeană a exportat bunuri în valoare de 113,1 mld. euro în China, în creștere cu 38% față de 2009. China a ocupat locul 2 ca piață de desfacere pentru exporturile extracomunitare, cu o pondere de 8,4% din total.

Totuși, acest nivel al exporturilor Uniunii Europene rămâne încă sub potențial, iar un acces mai bun la piață le-ar permite exportatorilor UE să contribuie și să participe pe deplin la creșterea economică fenomenală a Chinei.

China este mult mai importantă pentru Uniunea Europeană ca sursă a importurilor decât ca destinație a exporturilor, ocupând locul 1 în ierarhia principalilor parteneri de import extracomunitari, cu o pondere de 18,9% din total și un volum valoric al importurilor de 281,9 mld. euro, în creștere cu 31% față de 2009. Acest lucru se repercutează și asupra balanței comerciale comunitare în relație cu această țară.

În prezent, deficitul UE – China în domeniul comerțului cu bunuri este cel mai ridicat dintre toate deficitele înregistrate de Uniunea Europeană cu partenerii extracomunitari.

Figura 3.8. Comerțul cu bunuri dintre UE și China – export, import, balanță

comercială, în perioada 2008 – 2010 (în mld. euro)

Ținând cont de clasificarea tip standard a comerțului internațional (SITC), schimburile comerciale dintre UE și China au fost dominate, în 2010, de produsele prelucrate – cu o pondere de 85% în exporturile comunitare în China și peste 95% în importurile respective.

În ceea ce privește structura comerțului la export, se remarcă 2 categorii de bunuri care au dominat exporturile Uniunii Europene în China: mașini și echipamente de transport (60,7%) și produse prelucrate, clasificate în principal după material (10%).

Importurile comunitare din China sunt și mai concentrate. La nivelul anului 2010, 3 grupe de produse au deținut o pondere de aproape 93% din total: mașini și echipamente de transport (51,3%), produse prelucrate diverse (29,6%) și produse prelucrate, clasificate în principal după material (11,2%).

Tabelul 3.6. Structura fluxurilor de export și de import ale UE în relație cu China, în

anul 2010 (în mil. euro și în %)

Sursa: EUROSTAT

Comerțul cu servicii

În ceea ce privește fluxurile comerciale cu servicii, în anul 2009, exporturile UE în China au însumat 18,6 mld. euro, diminuându-se cu 11% comparativ cu nivelurile înregistrate în 2008.

La rândul lor, importurile comunitare de servicii din China au scăzut cu aproximativ 14% față de nivelul din 2008, atingând valoarea de 13,2 mld. euro.

În ceea ce privește cota deținută de China în comerțul UE cu servicii, la nivelul anului 2009, aceasta este mult mai scăzută, comparativ cu ponderea sa în comerțul cu bunuri: 3,9% în exporturi și 3,2% în importuri în sfera serviciilor, față de 7,5% în exporturi și 17,8% în importuri în comerțul cu bunuri.

Însă, în contrast cu deficitul balanței comerțului cu bunuri UE – China, balanța comerțului cu servicii a fost excedentară (5,3 mld. euro)

Figura 3.9. Comerțul cu servicii dintre UE și China – export, import, balanță

comercială, în perioada 2007 – 2009 (în mld. euro)

4.2.5. Evoluția schimburilor comerciale dontre Uniunea Europeană și Africa de Sud

Relațiile puternice dintre UE și Africa de Sud, care au evoluat începând din 1994, anul care a marcat începuturile democrației în Africa de sud ,au fost consolidate în 2007 prin instituirea unui parteneriat strategic.Acesta se axează pe un dialog politic privind chestiunile de iteres comun, precum schimbările climatice, pacea și securitatea. De asemenea, parteneriatul cuprinde cooperarea sectorială intr-un n umîr mare de domenii, precum mediul, transportul și migrația. Liniile directoare ale parteneriatului strategic sunt deschise în cadrul în cadrul summit-urilor anuale și al reuniunilor ministeriale periodice .

Importanța m ajoră a Africii de Sud este evidențiatăde faptul că această țară este membru a G-20(grupul marilor puteri economice ) și a BRRICS. Guvernanța globală reprezintă un subiect recurrent în dialogul din cadrul parteneriatului strategic.

Relațiile comerciale și cooperarea pentru dezvoltare dintre Uniunea Europeană și cea mai mare putere economică din Africa sunt reglementate de un Acord pentru comerț, dezvoltare și cooperare (ACDC), care acoperă 90 %dintre schimburile comerciale bilaterale, a fost extins pentru a include dispoziții referitoare la cooperarea politică și economică.

Punerea în aplicare a ACDCeste monitorizată de Consiliul mixt de cooperare, care funcționează totodată drept formă pentru dialogul general pentru parteneri.

În ceea ce privește dezvoltarea, UE este cel mai important donator către Africa de Sud, oferind 70%din totalul asistenței externe pentru aceasta. Un program unic de c ooperare pentru dezvoltare, cel mai mare instituit vreodată, cu o valoare de 123 milioane de euro, sprijină secttorul educației primare.

Parteneriatul strategic cu Africa de Sudâ

Acest comunicat propune stabilirea unui parteneriat strategic între Uniunea Europeană(UE) ȘI Africa de Sud,cconsolidand relatiile bilaterale existente între cele două părți și dialogul politic. Scopul parteneriatului este de a promova pacea, securitatea stabilitatea în Africa și de a permite o cooperare mai strânsă ăntre cele două părță la nivel regional,continental și mondial. Prin acest parteneriat se dorește extinderea cooperării în domeniul dezvoltării și comerțului și în alte domenii de interes.

Comunicatul COM(2006) 447 emis la data de 28 iunie 2006 de către Comisia Consiliului și Parlamentului European pentru un Partenerial Strategic între UE și Africa de Sud nu a fost publicat în jurnalul Oficial al UE.

De la primele alegeri au consolidate sfârsitul apartheitului în anul 1994, Africa de Sud a făcut progrese remarcabile în multe domenii. Aceasta a creat o socirtate democratică bazată pe echitate , non-rasism și respect pentru drepturile comunitaților religioase , culturale, lingvistice și indigene;

Și a adus stabilitatea macroeconomică internă și externă.Totuși , există încă diferențe sociale și economice care afectează societatea sud africană. De asemenea, prevalența cazurilor de HIV/SIDA a atins cote alarme și eforturile guvernului de a opri criminalitatea, încă nu dau roade.

Africa de Sud joacă un rol im portant la nivel regional și global.Face parte din Uninunea Vamală Sud Africană și reprezintă 75% din PIB al Comunității de Dezvoltare Sud Africane. De asemen ea, este una dintre șăriole fondatoare ale Nolului Parteneriat pentru Dezvoltarea Africii și Joacă un rol esenșial Uniunea Africană.La nivel Internațional este una din Țările membre ale Mișcării de Nealiniere și un membru activ grupul celor 20 emirgente (de asemenea face parte și din grupul BICS, alături de Brazilia , Rusia , India și China ).Africa de Sud beste membră a Organizației Mondiale pentru Comerț și CommonWealth.

Africa de Sud și Uniunea Europeană Împart Valori comune precum democrația , dreptul omul,ui, respectul pentru lege și buna guvernanță, egalitatea , cooperarea pentgru lupta împotriva sărăciei și excluderii sociale și promovarea dezvoltării sustenabile.

Comunicatul vine în urma concluziilor Consiliului Comun de Cooperare emise în luna noiembrie 2004 și 2005 , care a recunoscut necesitatea stabilirii unui plan strategic mai coetrent înteUE și Africa de Sud. Scopul acestui parteneriat este de a urmîri o cooperare politică strategică și a împărtăși aceleași obiective în ceea ce privesc problemele apărute la nivel regional, african și global. De asemenea, prin acest parteneriat se dorește dezvoltarea cooperării în domeniile deja existente și extinderea acesteia către alte domenii.

Componenta cheie a parteneriatului este cooperarea politică, ceea ce oferă celor două părți posibilitatea de a găsi un numitor comun în problemele de interes comun, de a își sprijini reciproc agendele politice și de a organiza acșiuni politice comune. Cu privire la dezvoltarea relațiilor comerciale, se propune ca acordul de comerț liber prevăzut pentru Acordul pentru comerț, dezvoltare și cooperare să fie înlocuit cu un regim comercial regional armonizat în cadrul acordului de parteneriat economic cu Sudul Africii, care să includă noi angajamente în domenii precum servicii, achiziții piblice și investiții. Prin parteneriatul strategic se dorește extinderea cooperării în domeniul politicilor regionale, a coeziunii sociale și cooperare economică.

În cele din urmă, parteneriatul presupune cooperarea la nivel mondial și cu organizațiile internașionale, cu scopul de a defini pozișia comună și apărarea interesului comun a celor două părți în problemele globale, precum combaterea proliferării armelor de distrugere în masă , abolirea pedepsei cu moartea și combaterea terorismului.

Uniunea Europeană și Africa de Sud au încheiat un acord bilateral privind relațiile comerciale, cooperarea pentru dezvoltare , cooperarea economică, precum și privind multe alte domenii, cum ar fi cooperarea socioculturală și dialogul politic.

Decizia 2004/441/ce a consiliului privind încheierea Acordului pentru comerș, dezvoltare și cooperare dintre Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe o parte și Republica Africană de Sud , pe de altă parte fiind actul care certifică acest acord.

Uniunea Europeană (UE) și Africa de Sud au încheiat un acord privind comerțul, dezvoltarea și cooperarea (ACDC), menit să consolideze cooperarea acestora în diferite domenii. Acest acord urmărește mai multe obiective: consolidarea dialogului între părți, susținerea Africii de Sud în procesul său de tranziție economică și socială, promovarea cooperării regionale, integrarea economică a țării în Africa australă și în economia mondială, precum și extinderea și liberalizarea comețului cu mărfuri,cu servicii și cu capitaluri între părți.

Fondat pe respectarea principiilor democtratice, a drepturilor omului și a statului de drept, acordul instituie un dialog politic periodic pe temele de interes comun, atăt la nivel obilateral, cât și regional ( în cadrul dialogului ue cu țările Africii și cu grupul țărilor din Africa , zona Caraibe și Pacific(ACP).

Încheiat pe perioadă nedeterminată, acordul prevede revizuirea sa intr-un termen de cinci ani de la intrarea sa în vigoare, în scopul efectuării unor eventuale modificării.

Acordul cuprinde mai multe aspecte, precum și o clauză evolutivă care permite lărgirea câmpului de cooperare prevăzut.

ACDC stabilește un regim comercial preferențial între UE și Africa DE Sud, cu instituirea progresivă a unei zone de liber schimb (ZLS) pentru libera circulație a mărfurilor. UE este principalul partener al Africii de Sud, atăt pentru comerț, cât și pentru investișii. ZLS are c a obiectiv asigurarea unui acces mai bun al Africii de Sud la piața Comunității, precum și accesul uela piata africii de sud. Prin urmare, acesta joacă un rol important pentru integrarea Africii dce Sud în economia mondilă.Acordul reglementează aproximativ 90 % di schimburile bilaterale actuale între cele două părți.

Acordul prevede liberalizarea a 95 % din importurile Uedin Africa de Sud în 10 ani și a 86 %din importurile Africii de Sud din UE în 12 ani. Pentru protejarea sectoarelor vulnerabile ale celor două părși, anumite produse sunt excluse din ZLS și altele fac obiectul unei liberalizșri parțiale. Pentru UE, este vorba, în special, de anumite produse agricole, în anumite produse agricole, în timp ce Africa de Sud , produsele vizate sun t articolele industriale, în special în anumite produse din industria autovehicolelor și anumite textile și confesii. Totuși din decembrie, 2006, acordul prevede o consolidare a liberalizării schimburilor comerciale în sectorul autovehicolelor.

Acordul definește regulile de origine pentru a garanta că produsele care beneficiază de regimul preferenșial nu provin decât din Africa de Sud sau din UE. Pentru a șine seama de procvesele internașionale moderne de producție, dospoziții speciale fac mai flexibile regulile de origine.

Africa de Sud și UE pot lua măsuride salvgardare atunci când un produs importat ameșită să provoace un prejudiciu grav industriei nașionale. Acordul permite, de asemenea, Africii de Sud să adopte măsuri de salvgardare tranzitorii(de exemplu, o creștere sau o introducere a taxelor vamale). De asemenea, măsuri similare permit protejarea economiilor țărilor membre ale Uniuinii vamale a Africii Centrale și a celor mai periferic e regiuni ale UE (ca Insula Reunion).

Acordul prevede dispșoziții pentru evitarea abuzurilor întreprinderilor care au o pozișie dominantă pe piață și pentru a garanta astfel o concurență liberă între întreprinderile din UE și cele din Africa de Sud.

În cele din urmă, acdc prevede o strînsă cooperare într-o gamă de domenii legate de comerț, cum ar fi serviciile de la bugetul comunitar, prin intermediulinstrumentului de finanțarea cooperării pentru dezvolatre (ICD). Pentru perioada 2007-2013, ICD a prevăzut o alocare bugetară de 980 de milioane euro pentru Africa de Sud.

Programul orientativ pentru cooperarea cu Africa de Sud pentru perioada 2007-2013 prevede două sectoare prioritareȘ crearea de locuri de muncă, acordșndprioritatea sectorului economiei subterane și integrării sale în economia legală, și dezvoltarea capacităților pentru furnizarea de servicii sociale de bază și coeziunea socială.

Cooperarea descentralizată este , la fel ca și în alte acorduri de cooperare pentru dezvoltare, un elemnte esenșial al ajutorului. Din eceasta rezultă o puternicș implicare a societății civile în procesul de dezvoltare.

Cele două părți și-au propus să intensifice cooperarea economică în numeroase domenii, cum ar fi industria (pentru a facilita restructurarea industriei sud-africane), societatea informațională, crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii, transportul și energia. Cooperarea în acest domeniu ar trebui să sprijine, de asemenea , dezvoltarea durabilă în ec onomiile lor să protgejeze mediul înconjurător.

Dispozițiile acordului se extind asupra cooperării în domeniile cele mai diverse, cum ar fi:

Cooperarea socială, bazată pe un dialog privind mai multe aspecte, c um este libertatea de asociere, drepturile lucrurilor, drepturile copilului, egalitatea de șanse între femei ți bărbați și violența împotriva femeilor;

Cooperarea în scopul protecției mediului, în special în ceea ce priveșter schimbările climatice

Cooperarea culturală

Cooperaea în lupta împotriva drogurilor și a spălării banilor

Cooperarea în domeniul sănătății și în special, lupta împotriva SIDA

În cele din urmă, ACDC conține dispoziții instituționale. Pe de o parte, acesta creează un Consiliu de cooperare menit să garanteze buna funcționare a acordului și pe de altă parte, prevede un contact periodic între cele două părți, de exemplu la nivelul parlamentelor, precum și între Comitetul Economic și Social al UE și instituția sud-africană omoloagă, Consiliul Național al Economiei, Dezvoltării și Muncii.

Semnat la 11 octombrie 1999 la Pretoria, ACDC a intrat pe deplin în vigoarfe la 1 mai 2004. Cu toate acestea, anumite dispoziții care țin de ccompetența Comunității se aplică de la 1 ianuarie 2000.

2012 este primul an în c are a fost pus în aplicare întegral acordul privind comețul, dezvoltarea și cooperarea (TDCA), iar spațiul de liber schimb este acum în vigoare pe deplin. UE este principalul partener comercial al Africii de Sud (29 % din totalul exporturilor), cel mai important investitor străin în țară (77,5 % din investișiile străine directe ) și cel mai important partener pentru dezvoltare (70 % din totalul asistenței externe).

Acordul este completat de trei acordur suplimentare: Acordul privind știința și tehnologia și Acordurile privind vinurile și băuturile spirtoase. Acordul privind pescuitul, prevăzut de ACDC , nu s-a încheiat. Afrca de Sud are, de asemenea, calitatea de membru calificat al Acordului de la Cotonou, care reglementează relațiile dintre UE și țările ACP.

Context regional UE-Africa

Spre un parteneriat reînnoit Africa- UE

Parteneriatul Africa-UE în practică

De la o strategie pentru Africa la un parteneriat strategic UE-Africa

……………………………………………………………………………………………………

Legăturile strânse ale Uniunii Europene cu Africa de Sud se reflectă în diferitele forme și niveluri de colaborare dintre cei doi parteneri, printre care se numără în special un parteneriat strategic, o cooperare comercială intensivă și summituri anuale. În prezent sunt în curs de desfășurare pregătirile pentru cel de al patrulea summit UE-Africa de Sud, prevăzut a avea loc la 15 septembrie 2011 în Africa de Sud.

Relațiile puternice dintre UE și Africa de Sud, care au evoluat începând din 1994, anul care a marcat începuturile democrației în Africa de Sud, au fost consolidate în 2007 prin instituirea unui parteneriat strategic. Acesta se axează pe un dialog politic consolidat privind chestiunile de interes comun, precum schimbările climatice, pacea și securitatea. De asemenea, parteneriatul cuprinde cooperarea sectorială într-un număr mare de domenii, precum mediul, transporturile și migrația. Liniile directoare ale parteneriatului strategic sunt decise în cadrul summiturilor anuale și al reuniunilor ministeriale periodice.

Importanța majoră a Africii de Sud este evidențiată de faptul că această țară este membră a G20 (grupul marilor puteri economice) și a Brics (țările emergente) și că, totodată, este membru nepermanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite în perioada 2011-2012. Guvernanța globală reprezintă un subiect recurent în dialogul din cadrul parteneriatului strategic, fiind unul dintre punctele discutate și în cadrul summitului precedent UE-Africa de Sud, desfășurat la Bruxelles la 28 septembrie 2010. "Guvernanța globală poate fi eficientă numai dacă funcționează în ambele sensuri", a afirmat președintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, în cadrul conferinței de presă care a urmat summitului. "Participarea deplină a economiilor emergente în cadrul sistemului internațional ar trebui să permită repartizarea beneficiilor în mod echilibrat și partajarea responsabilităților în mod echitabil."

Următorul summit din septembrie , care va fi găzduit de Africa de Sud, va oferi posibilitatea de a întări și mai mult legăturile dintre Uniunea Europeană și Africa de Sud. Printre temele generale prevăzute a fi abordate – dar care vor fi confirmate la o dată mai apropiată de reuniune – se numără schimbările climatice, cooperarea politică și creșterea economică.

Cu cei aproximativ 50 de milioane de locuitori ai săi, Republica Africa de Sud este cel mai mare partener comercial al UE de pe continentul african. În 2010, volumul schimburilor comerciale dintre cele două economii s-a ridicat la aproape 40 de miliarde de euro. UE exportă către Africa de Sud în principal echipamente tehnice și echipamente de transport (50% din totalul exporturilor) și importă din Africa de Sud în principal bunuri prelucrate (35% din totalul importurilor). UE este principalul partener comercial al Africii de Sud, generând 32% din totalul schimburilor comerciale în Africa de Sud în 2010.

Relațiile comerciale și cooperarea pentru dezvoltare dintre UE și cea mai mare putere economică din Africa sunt reglementate de un Acord pentru comerț, dezvoltare și cooperare (TDCA), care a fost semnat în 1999 și a intrat pe deplin în vigoare în 2004. În 2009, TDCA, care acoperă 90% dintre schimburile comerciale bilaterale, a fost extins pentru a include dispoziții referitoare la cooperarea politică și economică.

Punerea în aplicare a TDCA este monitorizată de Consiliul mixt de cooperare, care funcționează totodată drept for pentru dialogul general dintre parteneri. În cadrul ultimei reuniuni a Consiliului de cooperare, desfășurată la Bruxelles la 20 iulie 2011, au fost discutate chestiuni precum știința și tehnologia, mediul și educația.

În ceea ce privește dezvoltarea, UE este de departe cel mai important donator către Africa de Sud, oferind 70% din totalul asistenței externe pentru aceasta. Un program unic de cooperare pentru dezvoltare, cel mai mare instituit vreodată, cu o valoare de 123 milioane de euro, sprijină sectorul educației primare.

4.3. VALORIFICAREA OPORTUNITĂȚILOR OFERITE DE PIEȚELE ȚĂRILOR

BRIC – ÎN ACTUALITATEA STRATEGIEI NAȚIONALE DE EXPORT A

ROMÂNIEI

În ultimul deceniu, comerțul exterior a fost, în mod constant, unul din motoarele economiei românești, rol care s-a intensificat în perioada mai recentă. Creșterea lui a depășit performanțele înregistrate de PIB și de producția industrială, reflectând astfel deschiderea economiei românești și integrarea ei crescândă în economia mondială globalizată.

Valoarea totală a comerțului internațional al României, în anul 2010, a fost de 84.095 milioane euro, în creștere cu 23,6% față de 2009. Valoarea exporturilor românești a fost de 37.293,5 milioane euro, mai mare cu 28,2% decât volumul exporturilor în anul 2009. În același timp, volumul importurilor s-a ridicat la 46.801,6 milioane euro, înregistrând o creștere cu 20,2% față de nivelul înregistrat în 2009. În aceste condiții, deficitul balanței comerciale a scăzut cu 3,7% la sfârșitul celor două perioade de comparație, de la nivelul de – 9.869 milioane euro, la – 9.508,1 milioane euro. (Anexa 3 – Figura 3.1.)

Comerțul total intracomunitar al României s-a majorat cu 21,5%, la 60.838 milioane euro, din care exportul a cunoscut o creștere cu 24,6%, fiind de 26.914,1 milioane euro, iar importul cu 19,2%, cifrându-se la 33.923,9 milioane euro. Soldul negativ al balanței comerciale în relația cu partenerii din Uniunea Europeană a crescut cu 2% în anul2010 față de anul anterior, de la – 6.871,3 milioane euro, la – 7.009,8 milioane euro. (Anexa 3 – Figura 3.2.)

O tendință de evoluție similară, însă mai accentuată, a fost înregistrată și pe ansamblul relațiilor comerciale din afara spațiului comunitar. Comerțul total extracomunitar a totalizat 23.257,1 milioane euro, cu 29,5% peste nivelul înregistrat în 2009, din care exportul a atins valoarea de 10.379,4 milioane euro (+38,7%), iar importul – 12.877.7 milioane euro (+22,9%). Pentru aceleași două perioade de analiză, deficitul balanței comerciale România – țări non – UE a scăzut de la – 2.997,7 milioane euro, la – 2.498,3 milioane euro (-16,7%). (Anexa 3 – Figura 3.2.)

Pe fondul creșterii mai pronunțate a comerțului pe relația extracomunitară comparativ cu cea intracomunitară, ponderea schimburilor comerciale totale cu țările UE în comerțul internațional românesc a scăzut de la 73,6% în anul 2009, la 72,3% în anul 2010.

Potrivit MECMA7, deși valoarea exporturilor românești în țările terțe s-a majorat cu mult peste media ratei de creștere a livrărilor către UE, totuși ponderea lor în totalul exporturilor rămâne încă limitată, dat fiind faptul că exportul și importul României se desfășoară în continuare, cu precădere, cu statele europene.

În aceste condiții, companiile românești au înțeles necesitatea creării unor produse care sa fie competitive, iar creșterea livărilor pe piețele terțe, non – UE, a devenit una dintre țintele principale ale exportatorilor români.

În prezent, cel mai mare potențial de export al României este înregistrat în sectorul construcțiilor de mașini, sectorul prelucării produselor petroliere și sectorul produselor din metal al căror grad de prelucrare este foarte ridicat.

Datele statistice evidențiază că potențialul piețelor emergente, în special al țărilor BRIC, de absorbție a exporturilor românești, este în mare parte nevalorificat.

Nici prin volum și nici prin structură, relațiile comerciale dintre România și grupul BRIC nu au atins nivelul corespunzător potențialului de piață al celor două entități și statutului actual al României, de partener strategic, de aliat și de membru al Uniunii Europene. Astfel, România joacă un rol aproape nesemnificativ în sfera schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și grupul celor mai puternice economii emergente de pe glob.

Deși a înregistrat creșteri semnificative în relație cu grupul BRIC, iar România s-a înscris pe o tendință clară de ameliorare a structurii comerțului exterior, ca efect al creșterii continue a competitivității externe a produselor românești, potențialul de export pe piețele BRIC rămâne, în continuare, exploatat insuficient de către România.

Comparativ cu volumul valoric al exporturilor, cel al importurilor a fost cu mult mai ridicat, țările BRIC aflându-se în topul țărilor partenere cu care România a înregistrat niveluri semnificative ale deficitului balanței comerciale.

Acesta poate reprezenta un semnal de alarmă deopotrivă pentru sectorul public, cât și pentru cel privat din România, cu privire la atitudinea pasivă a exportatorilor români și nevalorificarea oportunităților oferite de piețele țărilor BRIC.

Tabelul 3.7. Comerțul dintre România și țările BRIC – export, import, balanță

comercială, în anul 2010

Sursa: Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine

Țările BRIC prezintă pentru România avantajul unor piețe cu o cerere de consum în creștere, iar reorientarea exportului românesc către aceste țări și sporirea capacității exportatorilor români de a-și majora exporturile pe aceste piețe au fost ridicate la rang de obiectiv strategic în cadrul Strategiei Naționale de Export a României, lansată de MECMA și valabilă pentru perioada 2011 – 2015.

SNE acordă atenție, în mod special, domeniilor auto, industriei de mobilă, confecțiilor și industriei IT. Dar sunt luate în considerare și noile tendințe ale cererii mondiale de comerț, iar în acest sens domeniile care au mare potențial de export pot fi: agricultura bio, procesarea materiei prime agricole, industria emisiilor de carbon scăzute, servicii profesionale, nanotehnologie, design sau cele legate de valorificarea surselor regenerabile de energie.

Prezența României pe piețele țărilor BRIC a devenit o opțiune strategică, dată fiind puternica creștere economică pe care o cunoaște fiecare țară în parte. Acestea se constituie în importante destinații ale exporturilor cu potențial semnificativ și, de aceea, misiunile economice organizate de MECMA în aceste țări au avut ca obiectiv identificarea oportunităților de afaceri și a posibilităților de valorificare a condițiilor de acces pe aceste piețe pentru produsele românești.

Astfel, relația România – Brazilia pune în evidență potențialul de cooperare bilaterală în domeniul agricol, cel zootehnic, industria alimentară și biocombustibili, sectoare în care Brazilia deține locuri fruntașe la nivel mondial, precum și alte oportunități de investiții oferite de statutul României de piață membră a Uniunii Europene.

Atât Federația Rusă, cât și China reprezintă piețe țintă pentru sectorul viti – vinicol, declarat drept obiectiv prioritar în SNE, vinul fiind unul dintre cele mai importante produse naționale cu potențial de export. O altă oportunitate importantă o reprezintă colaborarea româno – rusă în domeniul industriei petroliere și de gaze naturale, prin asigurarea unor servicii specifice (servicii la sondă, de foraj, de reabilitare, de intervenție, de exploatare, piese de schimb, manoperă), în condițiile în care România dispune de forță de muncă calificată, atestată și recunoscută internațional.

În ceea ce privește potențialul de export al României în China, cererea de produse de import a economiei uriașului asiatic este imensă, iar creșterea consumului intern reprezintă o oportunitate pentru exportatorii români; opere de artă, vin, alimente ecologice sunt produsele care au tot mai multă căutare pe piața chineză și care ar putea salva dezechilibrul balanței comerciale dintre România și China.

Cele mai recente acțiuni de promovare la export a produselor românești întreprinse în India au vizat domeniul producției de textile, prezentarea potențialului industriei de profil din România și identificarea posibilităților reale de creștere a schimburilor bilaterale între companii din industria textilă din cele două țări.

O modalitate de promovare eficientă și, nu în ultimul rând, accesibilă, a exporturilor românești o constituie participarea la tărgurile internaționale specializate, fie pe cont propriu, fie în cadrul programului de promovare cu finanțare de la bugetul de stat.

De asemenea, redresarea treptată a economiei mondiale și măsurile adoptate în plan național, susținerea exportatorilor în elaborarea de strategii de export, acordarea de consultanță și training în acest sens, crearea de centre regionale de promovare a exportului, dezvoltarea culturii antreprenoriale și asumarea de către exportatori a unei atitudini pro – active în domeniul comerțului exterior, al pătrunderii și majorării cotelor pe piețele externe vor contribui, în mod cert, la impulsionarea exporturilor românești pe piețele din afara UE – inclusiv pe piețele BRIC.