Scheme Publice de Finantare a Imm Urilor

Economie

Scheme Publice de Finantare a Imm Urilor

Byadmin ianuarie 1, 2024

Scheme publice de finanțare a IMM-urilor

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1

CE ROL AU IMM-URILE IN CADRUL ECONOMIEI NATIONALE

1.1. Conceptul de IMM

1.2. Structura și evoluția IMM-urilor

1.3. Importanța IMM-urilor în economia națională

CAPITOLUL 2

FINANTAREA IMM-URILOR

2.1 Creditarea bancară a IMM-urilor

2.2 Fondurile de garantare

2.3. Finanțarea din fonduri structurale

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PROIECT DE INVESTIȚII CU FINANȚARE EUROPEANĂ

3.1. Importanța sectorului zootehnic in economie

3.2 Înființarea unei ferme de capre și a unei unități de procesare a laptelui

3.3. Descrierea investiției

3.4. Finantarea investiției

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

La nivel european și nu numai, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt considerate ca reprezentând un factor cheie pentru creștere economică, inovare, ocupare a forței de muncă și integrare socială. Flexibilitatea și adaptabilitatea sectorului IMM sunt trăsături esențiale pentru depășirea perioadelor de criză economică, fiind extrem de relevante pentru perioada actuală de recesiune. Recunoscând importanța crucială a IMM în dezvoltarea economică, Uniunea Europeană a adoptat în 2008 inițiativa „Small Business Act”, prin care se conturează o agendă strategică menită să creeze un climat propice dezvoltării IMM și să permită potențarea energiilor antreprenoriale la nivel european. Accentul pe antreprenoriat și pe rolul IMM este continuat în strategia Europa 2020, prin care se dorește deschiderea corectă a pieței unice pentru micii antreprenori. În cazul României, politica publică recunoaște importanța IMM, existând instrumente variate de sprijin, atât direct, prin fonduri naționale și europene, cât și indirect, prin conturarea unui cadru de reglementare favorabil. Cu toate acestea, sectorul IMM din România are anumite particularități, care îl deosebesc în sens negativ de media UE-28. Deși din punct de vedere al ocupării forței de muncă IMM autohtone sunt în linie cu ponderea medie europeană de circa două treimi din total, totuși există o problemă în ceea ce privește contribuția IMM la valoarea adăugată brută, care în România este cca. 54%, în timp ce la nivel UE-28 este mai aproape de 60%. În plus, densitatea IMM în România (IMM/1000 loc) este aproape jumătate din media UE, iar sectorul IMM este caracterizat de o productivitate și profitabilitate scăzută, în special în rândul microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici, care reprezintă 98% din IMM înregistrate (2010). Mai mult, datele privind comerțul internațional arată că majoritatea IMM autohtone depind doar de piața internă și nu au experiență în desfacerea de produse/servicii în afara țării. O explicație preliminară ar putea fi aceea că IMM românești reflectă nivelul general de întârziere economică a țării față de media UE-28, dar până în prezent nu există analize structurale care să descompună judicios cauzele acestor decalaje prin prisma contribuției sectorului IMM la dezvoltarea economică.

Această lucrare își propune să meargă mai departe de datele agregate la nivel de sector IMM și să descompună la nivel structural contribuția la ocupare și la valoarea adăugată brută, pentru a se putea trece de la o politică publică generală, la un mecanism de țintire adecvată a elementelor de creștere din zona IMM. Abordarea propusă pleacă de la date micro, având ca bază de plecare raportările bilanțiere depuse la Registrul Comerțului. Astfel, vor fi urmărite în detaliu evoluțiile diferitelor clase de mărime, la nivel de sector economic (și ramură), în profil teritorial.

Plecând de la același panel generos de date, studiul va căuta identificarea IMM cu creștere rapidă (high growth firms), care suscită din ce în ce mai mult interes în ultima perioadă, atât din punct de vedere al cercetării economice, dar mai ales din perspectiva politicii publice vizând dezvoltarea antreprenorială și a IMM. Teoria economică dezvoltată încă din anii ’80 (David Birch fiind identificat drept unul dintre pionieri), confirmată de numeroase studii empirice (SUA, Marea Britanie, OECD), arată că un număr restrâns de firme mici cu creștere rapidă (2-4% din totalul IMM) sunt responsabile cu majoritatea covârșitoare a locurilor noi de muncă generate de sectorul IMM. Aceste firme, cunoscute și sub denumirea generică de gazele pentru a se sublinia atât dinamica lor, cât și fragilitatea în dezvoltare, sunt și cele care contribuie semnificativ la stimularea creșterii economice. Deși definițiile variază, IMM tip gazelă sunt considerate acele firme care au o creștere a numărului de angajați de minim 20% pentru o perioadă de 3 ani consecutivi în primii 5 ani de la înființare.

România raportează deja prin INSSE date cu privire la firmele cu creștere rapidă, la solicitarea OECD, dar datele sunt insuficient analizate și au o întârziere de publicare de minim 2 ani. În plus, raportarea existentă este doar descriptivă, se menține la un nivel mult prea agregat și nu a fost utilizată până în prezent în documentele de politică publică.

CAPITOLUL 1

CE ROL AU IMM-URILE IN CADRUL ECONOMIEI NATIONALE

1.1. Conceptul de IMM

În zilele noastre, a spune că IMM sunt principalul motor al unei dezvoltări economice echilibrate este o afirmație evidentă. Majoritatea țărilor, mai mult sau mai puțin dezvoltate, se bazează pe dinamismul și rezistența la risc a întreprinderilor private. La nivel mondial, IMM reprezintă 90% din firmele private și angajează 50-60% din forța de muncă. Doar în anul 2000 (perioadă după care valoarea lor a crescut continuu în ultimul deceniu) proporția IMM (conform criteriului căruia IMM sunt firmele cu până la 250 de angajați) în sectorul privat din Uniunea Europeană era de 99,8% iar în Statele Unite (conform criteriului căruia IMM sunt firmele cu până la 500 de angajați) valoarea era de 96%. Noțiunile de IMM și de dezvoltare antreprenorială au fost introduse și însoțite de introducerea de politici targetate pentru această categorie de firme (granturi, credite subvenționate, condiții adaptate pentru taxe etc.) încă de la începutul anilor ’40. Apariția lor a fost susținută de guverne prin înființarea de agenții ale statului pentru susținerea IMM (de exemplu agenții finanțate din bani publici în 1948 în Japonia, în 1953 în SUA etc.).

Conform definiției OECD din 2005, întreprinderile mici și mijlocii (IMM) sunt firme fără filiale, independente, cu un număr redus de angajați. Numărul de angajați variază de la o țară la alta, limita superioară pentru angajați fiind de 250 în cazul Uniunii Europene. Alte țări însă au ajustat această limită la 200 de angajați, în timp ce Statele Unite includ în categoria IMM firme care au puțin sub 500 de angajați. Aceeași definiție stabilește că firme mici sunt acelea care au puțin sub 50 de angajați în timp ce micro-întreprinderile au majoritatea 10 și, în anumite cazuri, 5 angajați. În linii mari, aceeași definiție este agreată și de United Nations Industrial Development Organization.

Sursa: Dinu Marin, Economia României. Intreprinderile mici și mijlocii, Editura Economică, București, 2014, p. 34.

Comisia Europeană adaugă câteva caracteristici definiției IMM. Pentru că definirea IMM la nivel european a fost adaptată pentru a fi un instrument obiectiv în alocarea diverselor finanțări acestui sector cadrul Uniunii, în definirea IMM au fost incluse limitări financiare mai pronunțate: cifra de afaceri a întreprinderilor mijlocii (50-249 angajați) nu trebuie să depășească valoarea de 50 milioane euro; pentru întreprinderi mici (10-49 angajați) cifra de afaceri nu trebuie să depășească 10 milioane de euro în timp ce același indicator pentru micro întreprinderi (cu mai puțin de 10 angajați) nu trebuie să depășească cifra de afaceri de 2 milioane euro. IMM au o paletă largă de domenii în care își desfășoară activitatea, de la produse artizanale locale până la firme mici și sofisticate cu activitate internațională.

Totodată, acestea nu au limitări de locație, fiind identificate în mediile urban, rural, la nivel local, național sau international.

Sursa: Dinu Marin, op. cit., p. 44.

1.2. Structura și evoluția IMM-urilor

Potrivit reglementărilor Comisiei Europene, întreprinderea se definește ca fiind „orice entitate angajată în activități economice, indiferent de forma juridică de constituire”. Această formulare nu este nouă si reflectă terminologia folosită de Curtea Europeană de Justiție în deciziile sale. Astfel, persoanele fizice autorizate, asociațiile familiale, parteneriatele si asociațiile angajate într-o activitate economică pot fi considerate întreprinderi. Prin urmare, factorul determinant în definirea întreprinderii este activitatea economică si nu forma juridică.

În România, potrivit articolului 2 din Legea Legea nr. 62/2014 pentru modificarea Legii privind stimularea înființării și dezvoltării IMM-urilor privind stimularea înființării si dezvoltării întreprinderilor mici si mijlocii, prin întreprindere se înțelege orice formă de organizare a unei activități economice si autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte si fapte de comerț, în scopul obținerii de profit, în condiții de concurență, respectiv: societăți comerciale, societăți cooperative, persoane fizice care desfăsoară activități economice în mod independent si asociații familiale autorizate potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

Importanța semnificativă a întreprinderii în cadrul economiei naționale decurge din următoarele realităti:

– generează cea mai mare parte a produselor si serviciilor fără de care populația unei țări nu ar supravietui în prezent;

– este principala creatoare de substanță economică, de valoare adaugată în orice tară, fără de care societatea contemporană nu poate exista;

– oferă locuri de muncă pentru cea mai mare parte a populatiei;

– performanțele sale conditionează starea si performanțele economiei fiecărei tări si standardul de viață al populației din cadrul său.

Rolul decisiv pe care îl au întreprinderile în activitatea economică din orice țară este argumentat atât de stiința economică cât si de practica economică din diferite țări, ceea ce a impus necesitatea de a centra dezvoltarea economică pe asigurarea unor întreprinderi solide.

Nivelul de dezvoltare si performanțele unei economii naționale depind în măsură decisivă de capacitatea de a determina crearea si funcționarea unui număr cât mai mare de întreprinderi, care să furnizeze produse si servicii de calitate, la costuri si prețuri reduse si în cantități corespunzătoare cerințelor pieței interne si externe.

Întreprinderea nu poate si nu trebuie să fie concepută ca o formă organizatorică izolată. Ea este abordată ca sistem ce prezintă anumite trăsături definitorii, si anume:

– sistem complex pentru că încorporeză resurse umane, materiale, financiare si informaționale, fiecare dintre acestea fiind alcătuite dint-o mare varietate de elemente, între care se stabilesc legături multiple si semnificative;

– sistem socio-economic întrucât, în cadrul său, grupele de salariați desfăsoară procese de muncă generatoare de noi valori de întrebuințare. Calitatea resurselor umane de a fi principalele producătoare de noi valori le conferă o poziție centrală în cadrul întreprinderii.

– sistem tehnico-material în sensul că între mijloacele de muncă, materiile prime si materialele utilizate în cadrul său există anumite legături, care se manifestă prin dependent tehnologică dintre compartimentele în cadrul cărora se desfăsoară activități de producție;

– sistem deschis pentru că interacționează permenent si pe multiple planuri cu celelalte componente ale mediului economic din care face parte. De pildă, caracterul său deschis se manifestă prin fluxurile de intrări (utilaje, echipamente, materii prime, materiale,combustibil, energie, informații, resurse financiare) si de iesiri (produse, servicii, informașii, resurse financiare destinate altor componente ale mediului economic). În ultimele decenii, în contextul internaționalizării activităților econoi, care se manifestă prin dependent tehnologică dintre compartimentele în cadrul cărora se desfăsoară activități de producție;

– sistem deschis pentru că interacționează permenent si pe multiple planuri cu celelalte componente ale mediului economic din care face parte. De pildă, caracterul său deschis se manifestă prin fluxurile de intrări (utilaje, echipamente, materii prime, materiale,combustibil, energie, informații, resurse financiare) si de iesiri (produse, servicii, informașii, resurse financiare destinate altor componente ale mediului economic). În ultimele decenii, în contextul internaționalizării activităților economice, asistăm la amplificarea dimensiunii internaționale a caracterului deschis al întreprinderilor;

Table. 3. INDICELE EVOLUȚIEI IMM-URILOR – se va obține prin însumarea scorurilor corespunzătoare fiecărui indicator, iar valoarea maxima a acestui indice este de 100 de puncte.

Tabel 4. Grila de punctaj corespunzătoare acestui indice este:

Prin însumarea scorurilor obținute de fiecare din cei 11 indicatori, indicele evoluției IMM-urilor a înregistrat valoarea de 27 de puncte, ceea ce reflectă o evoluție de ansamblu satisfăcătoare a sectorului de IMM-uri. În semestrul I 2013, acest indice a înregistrat valoarea de -22 puncte.

1.3. Importanța IMM-urilor în economia națională

A devenit deja o obișnuință să vorbim despre IMM ca despre un motor al creșterii economice. De ce? Pentru că în orice țară din Uniunea Europeană IMM generează cea mai mare parte a cifrei de afaceri și oferă locuri de muncă pentru majoritatea populației ocupate. Nici România nu face excepție de la această regulă: în anul 2009, cifra de afaceri a IMM reprezenta peste 60 la sută din cifra de afaceri a tuturor firmelor (în domeniul hotelurilor și restaurantelor însă, de exemplu, ponderea IMM se apropia de 85 la sută), iar circa două treimi din personalul întreprinderilor din țara noastră își desfășura activitatea în cadrul IMM.

Dincolo de argumentul de ordin cantitativ, IMM-urile au aceasta etichetă de motor al creșterii economice mai ales pentru că se caracterizează de regulă prin dinamism, flexibilitate și forță inovativă, fiind capabile să se adapteze din mers la modificările care intervin în economie, să sesizeze rapid tendințele pieței, dar și să deschidă chiar ele drumuri noi către progres economic și tehnologic, să fie promotori ai schimbării. Aceasta este, în fond, și esența spiritului antreprenorial, și, nu în ultimul rând, pentru că unele dintre IMM performante de astăzi se vor transforma în companiile de succes ale viitorului – așa cum s-a întâmplat, de exemplu cu Apple și alte firme din Silicon Valley sau cu Mobexpert și Dedeman, două companii românești de succes care în prezent asigură mii de locuri de muncă, dar care au pornit la drum în prima jumătate a anilor ”90 ca IMM cu doar câțiva angajați. Ce poate face Banca Națională pentru IMM? Înainte de orice altceva, banca centrală acționează pentru asigurarea unui cadru macroeconomic stabil și favorabil bunei funcționări a mediului de afaceri. (Antreprenorii au nevoie de acest lucru. Stabilitatea macroeconomică este ca sănătatea: îți dai seama de importanța ei doar atunci când o pierzi.) Reducerea nivelului și a volatilității ratei inflației este esențială în acest sens, iar obiectivul fundamental al BNR este asigurarea stabilității prețurilor. Conștientă de rolul important al IMM în economie, BNR urmărește cu mult interes dezvoltarea acestora, chiar dacă responsabilitățile sale vizează stabilitatea macroeconomică și financiară și nu sprijinirea unui anumit sector al economiei reale.

Tabel 5. Rolul IMM-urilor în țările UE și România

Punctul de plecare în abordarea rolului IMM-urilor îl constituie faptul cǎ ele trebuie evaluate mai mult decât ponderea lor,uneori modestǎ pe piațǎ.

1. Un prim fenomen care trebuie analizat se referǎ la relația care existǎ între sectorul mic și mijlociu și starea de echilibru economic la nivel macro și microeconomic.

Echilibrul economic constituie elementul central,punctul de plecare și în același timp, finalitatea teoriei și practicii economice. Nucleul conceptului de echilibru economic îl constituie egalitatea între nevoi și resurse,care se prezintǎ ca o egalitate a cererii cu oferta. Analiza echilibrului economic nu se reduce la constatarea stǎrii de egalitate sau de neegalitate dintre cei doi termeni esențiali, ci se referǎ și la identificarea factorilor care contribuie la realizarea sistemului de echilibru și înțelegerea influenței lor. Cercetând influența acestor factori în legǎturǎ cu sectorul mic și mijlociu, literatura de specialitate conține o multitudine de opinii referitoare la aceastǎ problemǎ.

În primul rând,o bunǎ parte a literaturii economice mondiale considerǎ cǎ activitatea IMM-urilor reprezintǎ un fenomen de dezechilibru sau mai precis de instabilitate. Astfel, întreprinzǎtorii și-ar desfǎșura activitatea pe fondul unor instabilitǎți și incertitudini economice, pe care în mod sistematic le creeazǎ, formând în mod constant noi spații economice. Întreprinzǎtorii, cǎutând sǎ fructifice oportunitǎțile pieței, ar crea dezechilibre, ei contestând ordinea economicǎ, și orice tendințǎ spre echilibru.

Tot în același mod, Shumpeter considera cǎ întreprinzǎtorul pleacǎ de la echilibru și creazǎ dezechilibru.

În concluzie, trebuie recunoscut rolul IMM-urilor ca factor de acțiune spre stǎri de echilibru. Schimbǎrile continue care au loc pe piațǎ genereazǎ noi oportunitǎți care necesitǎ acțiunea întreprinzǎtorului, rezultând o tendințǎ spre echilibru. În acest mod întreprinzǎtorii realizeazǎ o alocare mai bunǎ a resurselor,obținând profit, acțiunea acestora constituind un adevǎrat regulator al dezechilibrelor prin permanenta tendințǎ d a se implica acolo unde nu este echilibru.

2. IMM-urile prezintǎ un înalt potențial de creare de locuri de muncǎ. Importanța IMM-urilor a crescut odatǎ cu agravarea problemelor ocupǎrii forței de muncǎ și creșterii șomajului,când s-a constatat cǎ ele reprezintǎ un teren propice pentru crearea de noi locuri de muncǎ. Costul pentru crearea unui loc de muncǎ în întreprinderile mici și mijlocii e mai mic decât în întreprinderile mari.

IMM-ului îi e acordat rolul unuia din remediile importante împotriva șomajului,acționând ca un amortizor al fluctuațiilor de pe piața muncii.Ele joacǎ un rol important în crearea și menținerea locurilor de muncǎ în condițiile în care firmele mari,datoritǎ recesiunii în vest și tranziției în est,sunt în imposibilitate de a se dezvolta.

Totuși trebuie avut în vedere cǎ, în condițiile în care IMM-urile tind sǎ fie mai mult capital-intensive decât muncǎ-intensive, pentru a crește productivitatea muncii, problema ocupǎrii în acestea a unui numǎr tot maimare de șomeri devine una delicatǎ.

3. Distribuția puterii economice printr-un sistem de IMM-uri conduce la o mai favorabilǎ distribuție a puterii în societate, în general. Existența unei puternic sector mic și mijlociu are efecte pozitive asupra stabilitǎții politice și sociale.În economiile de piațǎ se afirmǎ cǎ excesiva concentrare a puterii economice are efecte nefavorabile și destabilizatoare pe termen lung.În economiile de tranziție apariția și înflorirea IMM-urilor contribuie la formarea bazelor sociale ale reformei.

4. IMM-urile constituie o sursǎ de concurențǎ,asigurând un element competitiv suplimentar pentru oligopolurile și monopolurile existente, reducând capacitatea acestora de a controla piața, de a crește prețurile și de a fi ineficiente în ceea ce privește combinarea factorilor de producție.

Adesea, un grad înalt de concentrare conduce la ineficiențǎ economicǎ și la o alocare greșitǎ a resurselor. Mai mult, acolo unde rǎmân oportunitǎți neexploatate înseamnǎ cǎ a intervenit o alocare necorespunzǎtoare a resurselor, ceea ce conduce la o risipǎ socialǎ. Oricum,o bunǎ parte din IMM-uri sunt complementare și nu concurente pentru întreprinderile mari,mai ales când realizeazǎ output pentru acestea.

5. IMM-urile reprezintǎ o parte importantǎ de care depinde economia,ele acționând ca furnizori specializați de piese, subansamble și servicii pentru întreprinderile mari, prin activitatea de subcontractare. Aceste produse și servicii sunt oferite la prețuri inferioare fațǎ de cele pe care întreprinderile mari ar fi capabile sǎ le asigure. Putem considera chiar cǎ existența multor întreprinderi mari, profitabile, se datoreazǎ prezenței IMM-urilor și relațiilor cu acestea.

6. Sectorul mic și mijlociu contribuie la formarea ofertei de mǎrfuri,oferind produse pentru piețe limitate sau specifice, care nu sunt eficiente pentru întreprinderile mari sau pentru care nu e satisfǎcutǎ cererea numai prin intermediul întreprinderilor mari (în cazul țǎrilor în curs de dezvoltare). Acest tip de întreprinderi,prin marea adaptabilitate de care dispune, orientându-se în funcție de nevoile clienților, contribuie într-o mai bunǎ mǎsurǎ la satisfacerea trebuințelor.

7. IMM-urile asigurǎ de multe ori o combinare a factorilor de producție care în alte condiții nu ar fi folosiți într-un proces de producție (resurse locale, produse secundare ale marilor întreprinderi).

Un rol important îl au aceste întreprinderi în încurajarea investițiilor populației, familiei, prietenilor, rudelor sau din alte fonduri care în final ar fi fost neproductive. Acest lucru e important pentru orice tip de economie, dar mai ales pentru cele de tranziție, caracterizate printr-o sǎrǎcie de resurse financiare. De asemenea, aceste întreprinderi contribuie la dispersarea activitǎților în afara marilor zone industriale și urbane.

8. IMM-urile prezintǎ o mare flexibilitate și rezistențǎ în perioadele de crizǎ și recesiune. Aceasta implicǎ eforturi mai reduse de investiții și adaptare. Datoritǎ volumului redus de factori de producție este posibilǎ schimbarea profilului de producție și adaptarea la schimbǎrile structurii producției. Întreprinderile mari, de multe ori, în ciuda principiilor economiei de scalǎ, nu sunt mai eficiente decât cele mici.

9. Existǎ o puternicǎ legǎturǎ între întreprinderile mici și mijlocii și economiile locale. Prin abilitatea lor de a rǎspunde la cererile locale, prin cunoștințele lor detaliate privind piețele locale, pot sǎ acționeze mai eficienr decât întrepeinderile mari din interiorul sau din afara localitǎții.

10. IMM-urile reprezintǎ un potențial de dezvoltare a viitoarelor mari întreprinderi. Giganții de azi au fost ieri întreprinderi mici.

11. Accentul de inovație constituie o altǎ trǎsǎturǎ centralǎ, aceasta reprezentând una dintre ideile principale ale scrierilor lui Schumpeter. Existǎ mai multe exemple în practica economicǎ care demonstreazǎ cǎ întreprinderile mici și mijlocii sunt o sursǎ importantǎ de inovație, nu numai referitor la tehnologii, dar și la management. Aceasta e cu atât mai importantǎ cu cât ele au cheltuieli mai reduse cu cercetarea. De la cel de-al doilea rǎzboi mondial, 50% din toate investițiile și 95% din cele fundamentale s-au datorat firmelor noi, mici și mijlocii. Trebuie subliniat faptul cǎ discrepanța dintre cele douǎ sectoare în privința ratei profitului constituie o caracteristicǎ doar în economiile în tranziție. În economiile dezvoltate pe piațǎ,pluralismul formelor de proprietate și concurența creeazǎ condiții pentru apropierea ratelor de profit din cele douǎ sectoare.

12. IMM-urile asigurǎ o înaltǎ calitate a ocupǎrii în termeni de performanțǎ și satisfacție în muncǎ. Datoritǎ unui mediu de muncǎ în general armonios, calitatea și satisfacțiile activitǎților desfǎșurate în micile firme sunt superioare celor mai puțin formale și existǎ mai multe legǎturi între eforturile individuale și producția finalǎ a întreprinderii.

De asemenea, unele cercetǎri au demonstrat cǎ existǎ o relație direct proporționalǎ între mǎrimea firmei și probabilitatea grevelor. Structura motivaționalǎ a lucrǎtorului în acest tip de organizație e diferitǎ, constituind un receptor pentru creativitatea și energiile individuale, existând mai puține situații de conflict și absenteism, o fluctuație mai micǎ a personalului. IMM-urile constituie un loc de afirmare a indivizilor care,prin educație sau temperament,nu se pot integra în organizațiile mari,acestea oferind un important debușeu pentru energiile indivizilor respectivi.

13. Acest tip de întreprindere dispune de o abilitate deosebitǎ de a pune în valoare resurse de management, element important mai ales pentru economiile de tranziție în care domeniul resurselor manageriale e unul deficitar. Înflorirea spiritului de întreprinzǎtor atrage apariția unei noi categorii sociale, de proprietari-manageri,care contribuie la punerea bazelor sociale ale tranziției.

.

CAPITOLUL 2

FINANTAREA IMM-URILOR

2.1 Creditarea bancară a IMM-urilor

Creditarea Întreprinderilor Mici și Mijlocii (IMM) constituie o linie de afaceri de bază valoroasă pentru bănci, care au încercat de-a lungul crizei să mențină facilitățile de creditare. Comunitatea bancară susține inițiativele care promovează activitatea, ﬁnanțarea și garantarea creditelor acordate IMM-urilor, ﬁind preocupată de reducerea impactului negativ al reglementărilor bancare asupra creditării IMM-urilor.

În general, noile reguli bancare au tendința de a exercita presiune pe oferta de credit și a acorda împrumuturi în condiții mai stricte. Sunt constrângeri pe zona creditării pentru IMM-uri ca urmare a aplicării recomandărilor europene pentru restricționarea creditării în valută și a aplicării prevederilor Noului Acord privind cerințele de capital – Basel III.

O eventuală restrângere a capacității de împrumut a IMM-urilor va exercita presiune pe revirimentul economiei. În situația unor restricții ample, companiile care vor să se dezvolte prin creditare vor avea de suferit, în condițiile în care în prezent doar 21% din IMM-uri au obținut ﬁnanțare pe credit.

2.2 Fondurile de garantare

Spre deosebire de anii anteriori, pentru anul 2015, au fost lansate 7 noi programe care sa vina in sustinerea implementarii Strategiei guvernamentale pentru dezvoltarea sectorului IMM si imbunatatirea mediului de afaceri din Romania – Orizont 2020.

– Programul de dezvoltare si modernizare a activitatilor de comercializare a produselor si serviciilor de piata

– Programul national multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale in randul femeilor manager din sectorul intreprinderilor mici si mijlocii

– Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor de catre intreprinzatorii debutanti in afaceri

– Programul national multianual de infiintare si dezvoltare de incubatoare tehnologice si de afaceri

– Programul national multianual pentru sustinerea mestesugurilor si artizanatului

– Programul pentru dezvoltarea abilitatilor antreprenoriale in randul tinerilor si facilitarea accesului la finantare – START

– Programul UNCTAD/ EMPRETEC Romania pentru sprijinirea dezvoltarii intreprinderilor mici si mijlocii

– Programul national multianual de microindustrializare

– Programul pentru sustinerea internationalizarii IMM

– Programul de stimulare a cercetarii-dezvoltarii si inovarii in randul intreprinderilor mici si mijlocii

– Programul pentru stimularea infiintarii si dezvoltarii microintreprinderilor din sfera economiei sociale

– Programul national multianual pentru infiintarea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii in mediul rural

– Programul national multianual pentru stimularea crearii, dezvoltarii si promovarii brandurilor sectoriale, sub-sectoriale si de produs

– Programul pentru sprijinirea transferul afacerilor

2.3. Finanțarea din fonduri structurale

Revenirea cât mai rapidă la creșterea economică și realizarea de noi locuri de muncă depinde de sprijinul financiar masiv alocat țării noastre de către UE. Se știe că 19,7 miliarde euro sunt destinați creșterii competitivității firmelor și economiei românești, dezvoltării infrastructurii de transport, îmbunătățirii mediului, dezvoltării regionale și a resurselor umane, iar 12,5 miliarde euro pentru agricultură și dezvoltare rurală.

Fondurile structurale sunt acordate în virtutea criteriului de convergentă, criteriu ce prevedere eliminarea decalajelor existente între regiunile țării, armonizarea cu standardele europene din punct de vedere economic și social, îmbunatățirea calității vieții și a naturii.

Aceste fonduri structurale pot fi accesate prin intermediul unor instrumente ce se numesc programe operaționale, care la rândul lor conțin o serie de subprograme ce prevăd un număr mare de activități ce pot fi finanțate cu fonduri nerambursabile.

De la caz la caz, finanțările nerambursabile pot fi între 50%-100% din investiția necesară pentru activitatea respectivă, diferența fiind contribuția beneficiarului. Fondurile nerambursabile se alocă doar în urma unei documentații ce trebuie depusă la Autoritatea desemnată și trebuie să respecte în totalitate, fără nici o excepție, documentația standard elaborată.

Programele Operaționale sunt structurate astfel încât alocările anuale tind să crească în decursul perioadei 2007-2013. În toate cazurile, cu posibila excepție a POS CCE (Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice), această tendință a condus la programe „încărcate” spre sfârșitul perioadei de programare . Interviurile derulate în timpul evaluării au arătat că această planificare a accesului la fondurile alocate a fost gândită încă de la început, parțial datorită dorinței factorilor de decizie de a reasigura beneficiarii că va exista în permanență acces la sprijin.

Însă consecința acestui fapt este aceea că trebuie solicitat și procesat un volum foarte mare de intervenții în ultimii ani de derulare a CSNR. Aceasta poate conduce la o „aglomerare” a aprobărilor în perioada 2012-2013 și a plăților în anii 2013-15, ceea ce, din perspectiva actuală, poate exercita o puternică presiune asupra capacitǎții de co-finanțare națională, într-o perioadă de stabilitate economică incertă.

În contextul menținerii relevanței strategiei de ansamblu privind implementarea în România a fondurilor structurale și de coeziune, prioritatea absolută pentru Guvernul României o reprezintă perfecționarea sistemului de accesare și implementare în scopul accelerării absorbției fondurilor, pentru a asigura o infuzie rapidă de capital în economie în vederea diminuării efectelor crizei economice, a facilita realizarea unor investiții esențiale la nivel național, regional și local, precum și a evita dezangajări automate ale sumelor alocate României.

I. Fonduri structurale

Obiectivul Fondurilor structurale este de a reduce discrepanþele din dezvoltarea regiunilor și de a sprijini coeziunea socialã și economicã din interiorul Uniunii Europene Prin urmare, Comisia Europeanã cofinanțeazã proiecte regionale din statele membre. Totuși, trebuie subliniat faptul cã sprijinul direct pentru cofinanțarea investițiilor IMM-urilor se poate acorda doar IMM-urilor din regiunile mai puțin dezvoltate economic (așa-numitele regiuni de „convergențã”).

În alte regiuni, a fost acordatã prioritate acțiunilor cu un efect de pârghie ridicat (de exemplu formare în domeniul antreprenoriatului, servicii de sprijin, incubatoare de afaceri, mecanisme de transfer de tehnologie, activitãți în rețea etc.) în comparație cu sprijinul direct furnizat IMM-urilor individuale.

1.Fondul European de Dezvoltare Regională

Pentru perioada 2014-2020, strategia si resursele politicii de coeziune (Fonfinu?dul European de Dezvoltare Regionalã [FEDR], Fondul Social European [FSE] și Fondul European de Coeziune) sunt grupate în cadru a trei obiective prioritare, cu un buget total de 308 miliarde €:

• Convergențã: accelerarea convergenței economice a regiunilor mai puþin dezvoltate (81,54% din buget);

• Competitivitate regionalã și ocuparea forței de muncã: întãrirea competitivitãții și atractivitãții regionale, precum și sprijinirea lucrãtorilor și a companiilor în adaptarea la schimbãrile de naturã economicã (15,94% din buget);

• Cooperarea teritorialã europeanã: întãrirea cooperãrii transfrontaliere, transnaționale și interregionale (2,52% din buget).

FEDR este cel mai important instrument financiar comunitar de care beneficiazã IMM-urile.

Scopul sãu este de a reduce discrepanțele din dezvoltarea regiunilor și de a sprijini coeziunea socialã și economicã din interiorul Uniunii Europene. FEDR cofinanțeazã activitãți dintr-o multitudine de domenii care urmãresc sã întãreascã crearea și competitivitatea IMM-urilor:

1.antreprenoriat, inovație și competitivitate a IMM-urilor (precum mentorat în antreprenoriat, tehnologii inovatoare, implementarea sistemelor de management în IMM-uri, ecoinovație, utilizarea mai eficientã a TIC);

2. îmbunãtãțirea mediului regional și local pentru IMM-uri (de exemplu, accesul la capital pentru IMM-uri aflate în etapele de pornire și de expansiune, infrastructurã de afaceri și servicii de sprijin pentru IMM-uri, cercetare și dezvoltare tehnologicã și capacitãți de inovare locale și regionale, cooperare în materie de afaceri și capacitãți de inovare);

3. cooperarea interregionalã și transfrontalierã a IMM-urilor;

4. investiții în resurse umane (alãturi de finanțãri din Fondul Social European).

Spre deosebire de alte surse de finanțare comunitarã, programele FEDR nu sunt gestionate direct de Comisie, ci de autoritãțile naționale și regionale. De asemenea, acestea au rolul de puncte de contact pentru depunerea cererilor de finanþare și pentru selecția proiectelor.

2.Fondul Social European

Pentru perioada 2014-2020, Fondul Social European finanțeazã mãsuri de anticipare și de gestionare a schimbãrilor economice și sociale, beneficiind de numeroase oportunitãți de finanțare pentru IMM-uri.

Cele patru domenii principale de acțiune din cadrul obiectivului „Competitivitate regionalã și ocuparea forței de muncã” sunt:

1. creșterea adaptabilitãții lucrãtorilor și a întreprinderilor;

2. intensificarea accesului la locuri de muncã și a participãrii pe piața muncii;

3. consolidarea incluziunii sociale prin combaterea discriminãrii și prin facilitatea accesului pe piața muncii a persoanelor dezavantajate;

4. promovarea parteneriatului pentru reformã în domeniile ocupãrii forþei de muncã și incluziunii.

În regiunile mai puțin prospere, fondul se concentreazã asupra promovãrii ajustãrii structurale, a creșterii și a creãrii de locuri de muncã. În acest scop, ESF finanțeazã în cadrul obiectivului „Convergențã”:

1. eforturile de extindere li de îmbunãtãțire a investițiilor în capitalul uman, în special prin îmbunãtãțirea sistemelor de educație și pregãtire;

2. acțiunile menite sã dezvolte capacitãțile instituționale și eficiența administrațiilor publice la nivel național, regional și local.

3.Fondul pentru Dezvoltare Rurală

Pe perioada 2014-2020, Fondul pentru Dezvoltare Ruralã se concentreazã asupra a trei axe tematice: îmbunãtãțirea competitivitãții agriculturii și silviculturii, protecția mediului și a zonelor rurale, ameliorarea calitãții vieții și diversificarea economiei rurale. Cea de-a patra axã introduce de asemenea posibilitãți privind abordãrile locale ascendente ale dezvoltãrii rurale.

Pentru fiecare set de prioritãți, statele membre pregãtesc strategii naționale de dezvoltare ruralã, pornind de la urmãtoarele șase orientãri strategice comunitare:

1. îmbunãtãțirea competitivitãții agriculturii și silviculturii;

2. îmbunãtãțirea mediului și a zonelor rurale;

3. îmbunãtãþirea calitãții vieții din zonele rurale și încurajarea diversificãrii;

4. construirea de capacitãți locale pentru ocuparea de locuri de muncã și pentru diversificare;

5. traducerea priorităților în programe;

6. complementaritatea instrumentelor comunitare.

II. Instrumente financiare

1.Programul cadru pentru competitivitate și inovație (CIP)

Programul cadru pentru competitivitate și inovaþie (CIP) prevede o sumã de 1 130 milioane € pentru instrumente financiare pentru perioada 2014-2020. Aceste instrumente sunt organizate în cadrul a trei mecanisme gestionate de Fondul European de Investiții (FEI), în numele Comisiei.

1. Facilitatea pentru IMM-uri inovatoare și cu creștere rapidã (GIF) urmãreșe creșerea portului de capital pentru IMM-urile inovatoare, atât în fazele de început (GIF1), cât ș în cea de expansiune (GIF2). GIF împarte riscul și câștigul cu investitorii de capitaluri proprii, oferind pârghii importante în furnizarea de capitaluri companiilor inovatoare.

2. Facilitatea de garantare pentru IMM-uri furnizeazã garanții suplimentare schemelor de garanții, cu scopul de a crește finanțarea prin împrumut a IMM-urilor. Ea se concentreazã pe abordarea deficienþelor pieței din patru domenii:

(i) accesul la împrumuturi (sau la un substitut al împrumutului, precum leasingul) pentru IMM-urile cu potențial de creștere;

(ii) furnizarea de microcredite;

(iii) accesul la capitaluri și cvasicapitaluri;

(iv) securitizare.

3. O schemã de creare de capacitãți finanțeazã capacitatea intermediarilor financiari din unele state membre.

2.Investiții proprii ale Fondului European de Investiții (FEI)

Activitatea FEI se sprijinã pe douã instrumente:

– Instrumentele de capital de risc ale FEI constau în investiții de capital în fonduri de capital de risc și incubatoare de afaceri care sprijinã IMM-urile, în speciale cele proaspãt create și orientate spre tehnologie.

– Instrumentele de garantare ale FEI constau în furnizarea de garanții care acoperã creditele acordate IMM-urilor de instituțiile financiare.

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ PE EXEMPLUL UNUI PROIECT DE INVESTIȚII CU FINANȚARE EUROPEANĂ

3.1. Importanța sectorului zootehnic in economie

Zootehnia este stiința cunoașterii, creșterii, amelioarării și exploatării animalelor domestice. Produsele pe care le furnizează sunt multiple și rezultă din valorificarea produselor vegetale, determinând astfel mărirea randamentului economic în agricultură. Efectele sociale ale creșterii animalelor culmineză cu asigurarea rațională a forței de muncă, contribuind la combaterea șomajului.

3.1.1. Evoluția zootehniei la nivel mondial în ultimul deceniu

Zootehnia este stiința cunoașterii, creșterii, amelioarării și exploatării animalelor domestice. Produsele pe care le furnizează sunt multiple și rezultă din valorificarea produselor vegetale, determinând astfel mărirea randamentului economic în agricultură. Efectele sociale ale creșterii animalelor culmineză cu asigurarea rațională a forței de muncă, contribuind la combaterea șomajului

La nivel mondial, efectivele de taurine au inregistrat o creștere usoară , amplitudinea acestei cresteri fiind diferită de la o regiune la alta, in funcție de conditiile din zonele respective.

Efectivul mondial de vaci in perioada analizată (2004-2014), a înregistrat o creștere de 5000 de capete, respectiv 3%.

Această creștere a efectivului s-a realizat pe seama sporirii numărului de animale in țările cu o agricultură slab dezvolatată.Astfel, Africa a inregistrat cea mai mare creștere a efectivelor , ajungând în anul 2014 la un număr total de 38.240 mii capete fața de 36.972 mii capete și Asia la care sporirea efectivelor in perioada analizată a fost de peste 1%.

De remarcat că in țările unde agricultura in general, și zootehnia in special , sunt foarte bine dezvoltate, efectivele de animale au ramas constante în perioada analizată, înregistrând chiar o ușoară diminuare a efectivelor-U.E(cu aproape 1%).Producția mondială de lapte in perioada 2004-2014 a fost in relație directă cu evoluția efectivului total de animale , inregistrând o ușoară creștere in prima parte a intervalului studiat de cca 3.356 mii tone , după care a realizat un salt accentuat a productiei de aproape 2% (10.402 mii tone).

3.1.2 Situația sectorului zootehnic în România

După anul 1990, efectivele de animale și producțiile animaliere au înregistrat un declin accentuat determinat de modificarea structurii de proprietate, de necesitatea adaptării la condițiile economiei de piață, precum și datorită resurselor financiare reduse ale crescătorilor de animale care au limitat dezvoltarea investițiilor din zootehnie. Analiza evolutiei efectivelor de animale existente la ora actuală în țara noastră evidențiază următoarea situație: în perioada 1990 – 2002 numărul taurinelor a scăzut cu 45,6%, a suinelor cu 58,3%, a ovinelor cu 40,4% ,a păsărilor cu 40,3%; în această perioadă, producția de carne a scăzut cu 33,3 %, de ouă cu 36,7 % de lână cu 52,2 %.

După anul 2002 situația s-a mai stabilizat, astfel încât efectivele existente astăzi sunt de cca: 3,1 mil. bovine; 8 mil. ovine și caprine; 5,6 mil. porcine; 80 mil. păsări; 890 mii capete cabaline, 890 mii familii de albine etc.

Aceste efective asigura o producție de cca. 1.476 mii tone carne, 6.035 mii tone lapte, 17,8 mii tone lână și 6.300 mil. ouă. Aceste efective și producții sunt încă sub necesarul țării, în condițiile în care în U.E. producția de carne de vacă și vițel (față de necesarul intern) este de 101%, cea de porc de 108 %, cea de pasăre de 109 %, fiind insa neacoperită la ovine și caprine, respectiv 81 %.

În prezent, în România, valorile medii anuale ale producției de lapte înregistrate sunt sub 4000 kg/vacă furajată, sporul mediu la tăurași de 600 g/zi, sporul de greutate la porcine (naștere – livrare) de 400g / zi, comparativ cu U.E., unde se ating niveluri medii de peste 7000 kg/vacă, 1200 g/zi la taurasi si 650 g/zi la porcine. Această situație trebuie îndreptată, iar una dintre căile prefigurate constă în aportul cercetării științifice și al transferului cercetare – dezvoltare in reducerea decalajului fata de tarile U.E.

Creșterea animalelor inca se desfășoară exploatații cu un număr mic de animale, iar condițiile tehnologice de exploatare sunt influențate de lipsa resurselor financiare ale crescătorilor. La bovine, de exemplu, 80% din efective se afla in exploatații familiale care detin in medie 1,14 capete.

Se poate concluziona ca exista doua sisteme de productie: pe de o parte exista un sistem majoritar (peste 80%) alcatuit din ferme de subzistenta, cu acces limitat la piata, iar pe de alta parte exista si un alt sistem de productie, mai restrans, reprezentat de ferme de dimensiuni medii si mari, dotate cu echipament relativ modern. Existenta celor doua sisteme de productie ridica probleme diferite cercetarii si necesita raspunsuri diferite.

Cu o treime din populatia activa care lucreaza in agricultura (aceasta fiind de numai 4% in Europa de Vest) si o contribuție de 13% la PIB, agricultură/zootehnia romaneasca are o eficiență redusă. Trebuie intreprinse eforturi materiale, financiare si umane sustinute astfel incat Romania sa devina un partener relevant în cadrul comunității europene și internaționale.

Tehnologia caprei

Cea mai bună rasă de capre este aceea care servește nevoilor și dorințelor noastre, de aceea nu putem vorbi despre “cea mai bună rasă de capre”.

Clasificarea raselor:

După zona de raspândire:

europene;

asiatice;

africane;

După producțiile obținute:

rase pentru lapte;

rase pentru carne;

rase pentru lână;

rase pentru puf;

rase mixte;

Rase de capre din Romania : Carpatina, Alba de Banat

Rase de capre din lume: Saanen, Toggenburg,Alpina Franceza

Rasa : ALBA DE BANAT

Descriere: Gâtul este de lungime mijlocie și gros, trunchiul în formă de para. Pieptul este suficient de dezvoltat, talia este cuprinsă între 59-78 cm înalțime.Coarnele sunt purtate înapoi cu direcție paralelă sau divergența.Un procent de 47% au coarne cu o lungime de 15-44 cm.

Greutate medie :48 kg femele si 50-70 kg masculi

Prolificitate: bună 1-3 iezi, 50% dintre ele nasc câte 2 iezi

Maturitate sexuală : timpurie 7-8 luni

Productivitate :500l cu maxima de 900 l, și un procent de grasime situat între 3,5 – 5,5%, cu maxima de 8%

Perioada de lactație : 183-276 de zile, ajunge la primpare la 394 zile .

Alimentația caprinelor

O particularitate biologică și implicit economică a speciei o reprezintă valorificarea superioară a tuturor categoriilor de nutrețuri:

1. Vegetale – masă verde, făinuri, pleavă, paie, siloz, radacinoase, frunzare, concentrate;

2. Industriale – tărâțe, făina furajera, reziduuri microbiologice;

Caprele nu sunt pretențioase însă lacome cu un pronunțat simț preferențial față de anumite sortimente de nutrețuri.Preferă pașunile montane cu diferiți arbuști, frunzele, muguri de arbori, plante aromate.

In condițiile de stabulație permanentă în adăpost, cu furajare dirijată, caprele sunt hrănite pe baza de norme și rații pentru intensificarea producțiilor lor. Rasele perfecționate produc în general o cantitate de lapte de 20 de ori mai mare decât greutatea proprie și un număr de peste 155% de iezi.

Alimentația caprinelor în stabulație

În exploatarea intensivă hranirea se face pe baza de norme și de rații. Nivelul consumului atinge 3 – 3.5 % substanța uscată din greutatea vie și variază în raport cu starea fiziologică fiind minimă la sfarșitul gestației și maximă între 6 si 10 săptamâni de lactație.

Rații furajere pentru capre în lactație

Calendar : acțiuni zootehnice și sanitar–veterinare

Pentru o bunã desfãsurare a activitãtii de crestere si întretinere a caprelor este necesarã cunoasterea principalelor activitãti zootehnice si sanitar- veterinare care trebuiesc urmãrite si respectate în diferitele faze ale anului.

IANUARIE: se iau mãsuri pentru campania de fãtãri la capre, se amenajeazã maternitatea cu boxele individuale, pentru caprele fãtate cu iezi si boxe individuale separate pentru caprele gestante în ultimele zile dinaintea fãtãrii. Se amenajeazã spatii ferite de curentii de aer si mai cãlduroase pentru iezii nou-nãscuti. Se face bonitarea iezilor nãscuti timpuriu, se face clasarea iezilor proveniti din inseminãri artificiale cu material seminal de la tapi de rasã curatã si cu performante deosebite si se retin iezii pentru îngrãsare. Din punct de vedere sanitar- veterinar se urnmãreste starea de curãtenie a adãposturilor.

FEBRUARIE: se continuã urmãrirea campaniei de fãtãri si bonitarea iezilor. Se fac dehelmintizãri la câinii care vin în contact cu turma de capre, pentru combaterea echinococozei si cenurozei, de douã ori pe an, stiut fiind faptul cã acesti câini sunt intermediarii acestor boli parazitare care apar la caprine. Se efectueazã tratamente de deparazitare internã (strongilatozã gastro-intestinalã, monieziozã, si în mod obligatoriu contra fasciolozei) si podotehnie.

MARTIE: se continuã campania de fãtãri la capre si se creazã conditii pentru cresterea iezilor. Se continuã bonitarea si clasarea iezilor. Crescãtorii care doresc inseminãri artificiale în contrasezon pentru obtinerea de fãtãri toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Ca actiune sanitar- veterinarã ce se efectueazã obligatoriu în aceastã lunã este vaccinarea profilacticã anticãrbunoasã.

APRILIE: se supravegheazã fãtãrile si se continuã bonitarea si clasarea iezilor. Se organizeazã stânele si se delimiteazã zonele de pãsunat. Se acordã o îngrijire deosebitã iezilor în scopul retinerii femelelor pentru reproductie. Crescãtorii care doresc inseminãri artificiale în contrasezon pentru obtinera de fãtãri toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Caprele se vor vaccina cu vaccinul antiagalactic. Se va continua dehelmintizarea pentru fasciolozã si monieziozã (la iezi). Se vor examina pãsunile pentru identificarea parazitismului, în special cu Fasciola si se aplicã tratamente si lucrãri de asanare. De asemenea, câinii ciobãnesti vor fi dehelmintizati pentru combaterea echinococozei si cenurozei.

MAI: Se boniteazã întregul efectiv de tineret caprin femel si mascul nãscut în anul precedent, în vederea trecerii la turma de bazã în acest an a animalelor bonitate. Crescãtorii care doresc inseminãri artificiale în contrasezon pentru obtinera de fãtãri toamna se pot adresa medicilor veterinari pentru tratamente. Animalele sunt tratate pentru râie, prin îmbãieri profilactice sau prin injectarea de ivermectine. De asemenea se vor face tratamentele antiparazitare pentru dictiocaulozã, strongilatoze gastro-intestinale si monieziozã.

IUNIE: se urmãreste starea de sãnãtate, apreciindu-se performantele zootehnice în vederea bonitãrii fenotipice si clasãrii lor înainte de a intra în stabulatie când se vor stabili si cârdurile pentru prãsilã. În aceastã perioadã se urmãreste întãrcarea iezilor si se organizeazã turme de iezi ce vor iesi la pãsune. Se fac îmbãieri antiscabioase si tratamentele antiparazitare pentru dictiocaulozã, strongilatoze gastro-intestinale si monieziozã.

IULIE: Se fac tratamente pentru dictiocaulozã. Lucrari de podotehnie.

AUGUST: se pregãteste de montã, prin suplimentarea ratiei la tapi cu concentrate si administrarea de premixuri, precum si de ouã care au efect benefic asupra calitãtii spermei. Se pregãtesc adãposturile pentru fãtãrile caprelor sincronizate în martie. Se întocmeste planul de montã în cazul în care se doreste sincronizarea cãldurilor si inseminarea artificialã a caprelor cu material seminal congelat de la tapi locali sau cu spermã de la rase din import. Se stabileste numãrul de tapi necesar pentru monta efectivului de capre.

SEPTEMBRIE: se încep actiunile de sincronizare si inducere a cãldurilor la capre în functie de perioda în care crescãtorul doreste sã aibã grupate fãtãrile. Se pregãtesc adãposturile pentru fãtãrile caprelor sincronizate în aprilie. Ca actiuni sanitar- veterinar de prevenire se executã vaccinarea anticãrbunoasã si tratamentele generale antiscabioase, contra monieziozei.

OCTOMBRIE: începe campania de montã naturalã si se continuã sincronizãrile pentru inseminarea artificialã a caprelor. Se pregãtesc adãposturile pentru fãtãrile caprelor sincronizate în mai. Se pregãtesc adãposturile pentru perioada de stabulatie, se fac deratizãri, dezinsectii si dezinfectii. Ca actiuni sanitar- veterinare de preventie se face vaccinarea anticãrbunoasã si deparazitãrile înainte de perioada de stabulatie.

NOIEMBRIE: se continuã actiunea de inseminare artificialã si montã naturalã. Se organizeazã turmele de capre pentru iernat si perioada de stabulatie. Se izoleazã ferestrele, se completeazã geamurile astfel încât sã se asigure adãposturi confortabile, fãrã curenti de aer. Lucrari de podotehnie.

DECEMBRIE: se fac verificãri ale efectivelor de capre si se începe compartimentarea saivanelor, pregãtindu-se pentru etapele urmãtoare, respectiv boxe pentru caprele inseminate în august ce vor fãta în cursul lunii ianuarie

Tehnologia de fabricație a brânzei

În Franța cele mai mari retele de brânzeturi de caprã sunt fabricate pe baza unei “paste lactice” și consumate din prima zi de fabricație și pânã dupã la mai mult de o lunã de maturare.

Brânzeturile de ferma sunt fabricate din lapte nefiert, un lapte de calitate trebuind sã întruneasca urmãtoarele conditii :

– nu trebuie sã continã impuritãti vizibile

– nu trebuie sã prezinte miros si gust anormal

– aciditatea sã fie apropiatã sau usor superioarã laptelui din momentul mulsului, 18 grade Torner (Dornic)

– nu trebuie sã continã antibiotice, antiseptice, produse de curãtat

– nu trebuie sã continã germeni patogeni

ETAPELE tehnologiei de fabricatie a brânzei din pastã lacticã

FILTRAREA si determinarea aciditãtii laptelui (prin titrare cu biuretã)

COAGULAREA, adicã închegarea laptelui. Se ia temperatura laptelui care trebuie sã fie 20-24oC ; se adaugã zer (lactoser) 2-3%, se adaugã cheagul în cantitate de 0,6-0,8ml la 10 litri lapte (cu 520 mg chimozinã ) cu o seringã sau eprubetã; se amestecã laptele; se mentin vasele cu lapte pentru închegare la 18-23oC timp mediu de 24ore (12-36 ore), notându-se ora când s-a adãugat cheagul.

MODELAREA, se verificã laptele prins care trebuie sã fie tare, neted si dezlipit de marginile recipientului, iar dacã este moale se fac 2-3 tãieturi cu cutitul si se mai lasã 1-3ore. Se face analiza aciditãtii zerului care trebuie sã fie 50-65o T. Pentru modelarea pastei sunt necesare forme speciale, adicã niste cutii din plastic cu perforatii dese dar mici atât pe fund cât si pe pereti. Se ia laptele închegat cu polonicul, foarte usor ca sã nu se sfãrâme prea mult si se umplu aceste forme; se pãstreazã 20% din lapte pentru adãugarea lui ulterioarã, asa încât brânza rezultatã sã aibã gramajul dorit. Dupã 2-3ore de scurgere se adaugã în forme si cantitatea opritã.

SCURGEREA SI SARAREA brânzei: formele cu lapte închegat se tin la scurs pe o masã de inox timp de 12-24 ore, la temperatura de 18-23oC. Dupã primele 6-7 ore de scurgere pasta se sãreazã, apoi se întoarce în formã si se sãreazã din nou. Sãrarea se efectueazã cu scopul conservãrii brânzei , formãrii crustei, si definitivãrii gustului, doza de sare fiind de 1-2gr. la 100 grame cas.

ÎNTARIREA SI USCAREA brânzei au ca scop completarea scurgerii zerului, stabilizarea brânzei și buna implantare a florei de maturare. Întãrirea brânzei are loc la temperatura de 16-18oC și umiditatea de 70-80% (în functie de flora doritã), timp de 18-24 ore. Pentru întãrire, se scot bucãtile de brânzã din forme, se aseazã pe un grãtar în sala de fabricatie si se sãreazã fatã de deasupra. Uscarea este de preferat sã se facã într-o încãpere specialã, uscatã, prevãzutã cu ventilator, cu temperatura de 12-16oC, umiditatea 70-85%, timp de 24 ore în medie (între 1-3 zile). Se cântãreste brânza înainte si dupã uscare: dupã tipul de brânzã, se pierde în greutate cam 10-25%. În timpul uscãrii se întorc calupurile de brânza zilnic

MATURAREA: se pun grãtarele cu bucãtile de brânzã într-o încãpere aerisitã, dar umedã, ca sã se dezvolte o flora de suprafata (uneori se introduc chiar mucegaiuri sau levuri).Temperatura camerei de maturare trebuie sã fie constantã (8-12oC), umiditatea 80-85% sau chiar 90%, depinzând de flora ce trebuie sã se dezvolte. În timpul maturãrii se întorc bucãtile de brânzã la 2-3 zile ; durata maturãrii (1 sãptãmânã –1 luna) depinde de stadiul la care se va consuma brânza, si anume : proaspãtã, semiuscatã sau uscatã.

3.2 Înființarea unei ferme de capre și a unei unități de procesare a laptelui

3.2.1 Situația prezentă a solicitantului

SC Agrofarm Holding a fost inființată în data de 15.05.2009 conform Certificatului de înmatriculare seria A nr. 647883 emis de Oficiul Registrului Comertului Bucuresti, și are sediul în Bucuresti, jud. Bucuresti.

Conform actului constitutiv al SC Agrofarm Holding activitatea principală este:

0121 Creștere animalelor, activitatea fermelor pentru obținerea laptelui

Nu pot face obiectul de activitate al acestei societați, activitățile interzise de legea română sau cele care constituie monopol de stat.

1. Resurse umane existente

Total personal existent : 125

Estimari privind forta de muncă ocupată prin realizarea investiției: 13

2. Terenuri

SC Agrofarm Holding are in proprietate o suprafata totala de 4 ha de teren intravilan pe care va fi construită ferma.

Date generale ale investiției propuse

1. Denumirea investiției

Inființarea fermă capre, localitatea Izvoare, , jud. Galati

2. Amplasamentul investiției- România, regiunea Sud-Est, Judetul Galati

3. Descrierea succintă a investitiei

3.1 Investiția propusă este motivată de urmatoarele considerente:

La momentul actual, odata ce au intrat pe piata marile orase a marilor lanțuri de magazine și odata cu maturizarea consumatorilor, cerința pentru produse foarte bune este tot mai mare. O fermă eficace și, deci, rentabilă nu poate fi condusă decât cu știința și tehnologie avansată, prin inovație și restructurare continuuă.

Capra face de 10-20 de ori mai mult lapte decât greutatea ei corporală, comparativ cu o vaca care produce de circa 6-8 ori mai mult decât greutatea ei corporală. Laptele de capră contine un conținut ridicat de grăsime (3,5 -5,2 %). Sub raportul compoziției, laptele de capră se aseamănă cu cel matern și este recomandat în hrana copiilor sugari.

Laptele de capră nu este supus cotelor.

Datorită caliaților poate avea desfacere în spitale și firme producatoare de medicamente și cosmetice.Previne aparitia cancerului de colon.,previne și tratează migrenele, diminueaza efectele neplacute ale sindromului premenstrual, echilibrează tensiunea arteriala si atenueaza durerile musculare si articulare,ajuta la regenerarea celulelor,echilibreaza nivelul insulinei in organism si previne diabetul de tip 2 si incetinirea metabolismului, care apare o data cu inaintarea in varsta, reduce cu 45%-65% riscul cancerul la san, furnizeaza energie si tine depresiile la distanta, datorita vitaminei B2,protejeaza sistemul cardiovascular si previne atacul cerebral, infarctul si afectiunile inimii, stabilizand tensiunea arteriala,previne ateroscleroza.

Dintre toate rumegatoarele care se cresc la noi in tara capra a fost pusa pe unul dintre ultimele locuri in sfera de interes zootehnic.Din acest motiv produsele realizate sunt produse de nisa pe piata unde nu exista o competitie puternica.

Pretul unui litru de lapte de capra la poarta procesatorului este, in functie de continutul de grasime intre 0,8-1,3 RON. Prin procesare se obtine un pret de 3.0-3.5 RON/l.

Costurile investitei vor fi acoperite prin accesarea fondurilor europene in proportie de peste 50%.

3.3. Descrierea investiției

Principalul scop al proiectului este o investiție în inființarea unei ferme de crestere a caprelor, constituita din:

Ferma propiu-zisă

1. Construcția grajdurilor pentru animale;

Constructia clădirilor pentru birouri;

Achiziționarea efectivului de animale;

Achiziționarea unui aparat de muls;

Achiziționarea unui tanc de racire;

Achizițioanarea unui tractor cu remorca pentru transportul cerealelor si a nutretului;

Achiziționarea unui hidrofor si a instalatiei pentru alimentarea cu apa curenta a fermei;

Achiziționarea a 6 aparate pentru hranirea iezilor

Unitate de procesare a laptelui

Unitatea va avea o capacitate de procesare a laptelui de 500 000 l/an, din care se vor produce aproximativ 80 000 kg branza/an. Necesarul de lapte va fi obtinut din productia proprie in primii 4 ani si prin completare de la alte ferme, urmand ca in anul 5 necesarul de lapte sa fie asigurat de ferma proprie.

Investitia ce va fi facuta este proiectata pe baza noilor conditii impuse de intrarea in vigoare a normelor europene. Valoarea totala a investitiei se ridica la 425 000 de euro.

Descrierea funcțională și tehnologică

Construcția grajdurilor pentru animale

Cu scopul de a obține o gestionare rațională a crescătoriei, și o remunerație economică adecvată, fără a neglija bunăstarea și deci performantele animalelor, este necesară împărțirea saivanelor în următoarele zone funcționle:

-boxa animale in productie
-boxa animale in crescatorie si partea de reproductie
-zona de alimentare
– alea de furajare
-coridoare de serviciu si imprejmuiri externe
-sala asteptare pentru mulgere
-sala de muls
-zona tanc de racire
-boxa post-mulgere
-boxa tapi
-boxa fatare/izolare/ințărcare
-platforma stocaj dejactii solide
-bazin captare dejectii lichide
-depozite fan si furaje
-adăpost unelte

Construcția clădirii pentru birouri

O fermă este eficientă și,deci rentabilă, numai cu condiția să aibă un management sănătos. Astfel, o cladire în care angajații să-și desfașoare activitatea este absolut necesară. Clădirea va avea 3 birouri: birou șef de fermă, birou contabilitate, birou inginer zootehnist și veterinar.

Suprafața ocupată de construcții va fi de 5 000 de m 2.Clădirile vor fi cu un singur nivel cu o inalțime de 3 m ,respectiv 5 m in cazul grajdurilor.Construcția clădirilor va fi facută de un constructor care castigă licitația publică pentru acest proiect.

Valoarea totală se ridica la 150 000 de euro.

Efectivul de animale

Efectivul de animale va fi de 300 de capre din rasa Alba de Banat- ameliorată cu un nivel ridicat de productivitate superior, cu varsta de 21 de luni. Costul pentru achiziția animalelor se ridică la 20 000 de euro.

Achiziția unui aparat de muls cu o capacitate de 120 capre/h

Cost achiziție aparate de muls : 50 000 de euro.

Achiziție tanc racire lapte Frigomilk G9 3000 – Tancul de racire FRIGOMILK G 9 3000 face parte din categoria tancurilor închise, fiind realizat din oțel inoxidabil de tipul AlSi 304, izolatorul termic folosit fiind non-poluant realizat din spuma poliuretanică. Tancul este echipat cu kit de autospălare și microcomputer cu display digital care permite urmărirea în timp real a procesului de răcire, precum și modificarea parametrilor de funcționare prin activarea comenzilor de pe panoul de control.

Modelul prezentat are o capacitate nominala de 5 000 litri și o capacitate maxima de 3220 litri. Tensiunea de alimentare este 380 V.Cost de achiziție : 20 000 de euro

Achiziția unui tractor cu remorca – Cost achiziție tractor și remorcă : 10 000 de euro.

Achiziționarea unui hidrofor și a instalației pentru alimentarea cu apă curentă a fermei

Hidroforul și instalația pentru alimentarea cu apă a fermei cu tot cu punere în funcțiune costă 1 000 de euro și va fi instalat de către o firmă specializată. Hidroforul este dotat cu un rezervor de 50 l.

Achiziționarea a 6 aparate pentru hrănirea iezilor

Pentru asigurarea hranei iezilor se vor achiziționa 6 utilaje pentru hrănirea cu lapte praf. Dintr-un kilogram de lapte praf se pot face 6 litri de lapte. Un ied consumă zilnic 300-500 g. Astfel producția de lapte este asigurată. Totodată prin acest mod de hranire se poate asigura iedului mult mai bine necesarul de proteine și substante pentru crestere.

Cost de achiziție:5 000 de euro

Unitate de procesare a laptelui

Pentru a se asigura rentabilitatea fermei, realizarea unei unități de procesare a laptelui este obligatorie. Costurile pentru un asemenea proiect se ridica la 150.000 de euro. Fabrica de procesare va avea o capacitate de 500.000 l/an. Aceasta conține atât o unitate pentru obținerea brânzeturilor din lapte de capră cât și una pentru fabricarea cascavalului.

Cantitatea de lapte va fi obtinuță din producția proprie și din colectarea de la alți producători, pentru a asiguara cantitatea necesară rentabilitații unității.

Date privind forța de muncă și managementul proiectului

3.4. Finantarea investiției

Finanțarea investitiei se va face astfel: fonduri nerambursabile (59%),autofinanțare (23%)și credit bancar (21%).

Prin accesarea fondurilor nerambursabile, Masura 121 – „Modernizarea exploatațiilor agricole”, măsura ce se încadrează în Axa 1 – „Creșterea competitivității sectorului agricol și silvic” din PNDR 2007-2013 se poate obtine 50 % din valoarea eligibilă a proiectului care se va majora cu 5% pentru investițiile realizate de tinerii agricultori sub 40 de ani.O alta masură care poate fi accesată este Masura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri”. Sprijinul obținut prin accesarea acestei masuri este de 15 000 de euro. Astfel se obține un sprijin total de 235 000 de euro.

Tipurile și cheltuielile neeligibile pentru acest proiect sunt : achizitionarea efectivului de animale și a terenului pe care se va construi ferma.Restul sumei, respectiv 194.000 de euro va fi obținut prin autofinanțare(100.000 euro) și deschiderea unei linii de credit destinat IMM-urilor (90.000 euro).

Valoarea totală a investiției se ridică la 425.000 de euro, după cum urmează :

Finanțarea investitiei se va face astfel:

Fonduri nerambursabile (59%)

Autofinanțare (23%)

Credit bancar (21%)

Finantarea investiției

Analiza pieței Agricultura romanească se află în plin process de restructurare și creștere, oferind numeroase oportunitați investitorilor. Producția de lapte în Romania este relativ mare, explicabilă prin faptul că se poate realiza și cu alocări reduse de mijloace tehnice și de forța de muncă și prin tradiție, dar cea mai mare parte a acesteia se află în proprietatea micilor producători care nu o comercializează pe piață, ci o consumă în gospodărie Romania produce anual peste cinci milioane tone de lapte, dar din păcate peste 40 % din laptele produs în România, în afara fermelor profesionale, nu este conform în ceea ce priveste conținutul organic. Piața laptelui este o piață caracterizată de o concurență extrem de puternică, avantajele fiind greu de obținut în condițiile în care materiile prime disponibile sunt foarte putin diferențiate. Pentru agricultorii români creșterea caprelor poate reprezenta o șansă în competiția cu agricultorii din Uniunea Europeană. Această șansă există pentru că laptele de capră nu este supus cotelor, iar în România sunt regiuni întinse propice acestei activități. Cu toate acestea laptele de capră, brânzeturile obținute prin procesarea lui și carnea de capra sunt produse de nișă.

Piața pentru produsele obținute în urma creșterii caprelor încă nu este bine formată.

Cantitațile de lapte și brînză produse în România

Cantitatile de lapte si branza consumate in Romania

După un declin al efectivelor de animale în cursul anilor 1990, se constată o tendință de creștere în zonele cu tradiție în creșterea caprelor: Dobrogea, Dolj, Constanța, Teleorman,Tulcea, Olt, Mehedinți, Bacău, Buzău, Gorj, Argeș, Prahova,Vrancea.

Efectivul de caprine, la începutul anului 2008, pe teritoriul Romaniei, era de 633 539 capete iar în 2013 a crescut cu 14% ajungand la 713 437 de capete.

În zona în care se află Izvoarele nu există o tradiție în a creșterea caprelor.

Așezarea comunei permite producătorului să considere ca piață de desfacere atât județul Galati cât și zonele limitrofe. În cele 2 județe sunt peste 20 spitale județene, 3 spitale unde se tratează TBC, 7 spitale județene dispensar și alte 30 de spitale mai mici cu care se pot încheia contracte de furnizare a laptelui și a brânzei de capră.

Prețul unui kilogram de carne de capră variază între 5-10 RON în viu, in funcție de vârsta animalului. În ceea ce privește brânzeturile din lapte de capră, pe piața autohtonă nu sunt la fel de apreciate ca în țările vestice. Astfel în România 1 kg de brânză este 10-20 RON față de 50-70 RON in străinătate.

Riscurile și dificultățile în privința pieței de desfacere sunt destul de mici, în cele 2 județe existând un singur crescător important de capre (1300 de capre). Astfel cererea nu este satisfacută iar intrarea pe aceasta piață trebuie făcută cât mai repede pentru a ne asigura o cota cât mai mare.

Piața laptelui și a produselor obținute de la capră se află la inceput. Lipsa concurenței este unul dintre cele mai importante avantaje însă preparatele din lapte de capră nu au o mare cautare la noi în țară fiindcă nu există o educație gastronomică și tradiție în consumul produselor din lapte de capră, acest aspect ducând la o piață nesigură dar cu potențial. Oamenii încep să cunoască adevăratele calitați ale laptelui de capră și a produseolor obținute în urma prelucrării lui.

Odată cu începerea promovării și susținerii crescătorilor de capre printr-un proiect integrat, educarea și informarea consumatorului Romania va constitui o piață foarte bună pentru aceste produse și are chiar potențialul de a fi lider pe piața europeană a brânzeturilor de caprine.

Tendințele manifestate de piața produselor supuse analizei reflectă o creștere a cererii. Prin implementarea acestui proiect, firma inteționează să satisfacă într-o măsură cât mai mare cererea (atât din punct de vedere calitativ, cât și calitativ)

Calculul principalilor indicatori economico-financiari ai investiției

Scopul oricărei investiții este acela de a aduce profit. Orice investiție sporește oferta de bunuri și/sau servicii prin creșterea capacitații lor productive, realizând venituri suplimentare, iar în al doilea rând orice proiect de investiții va genera nevoi sau cereri suplimentare în sectoare conexe, amonte (furnizoare de materii prime, materiale, utilități etc) sau aval (distribuitoare sau consumatoare a bunurilor și serviciilor oferite).Implicit va avea loc o crestere în lanț a veniturilor la toți agenții economici antrenați. Realizarea de proiecte sau programe de investitii conduce, în principal la creșterea stocului de capital fix. Pentru ca o investitie sa fie profitabila trebuie sa exsite un management bun care sa supravegheze totul incepand de la productie pana la vanzarea produsului finit. Un bun manager trebuie sa aiba capacitatea de previzionare, prognozare a rezultatelor investitie. De aceea vom incerca sa prognozam veniturile, cheltuielile pentru a vedea rezultatul economic iar pe baza acestora vom calcula principalii indicatori economici.

Prognoza veniturilor

Prognoza cheltuielilor

Principalii indicatori financiari

CONCLUZII

Postaderarea a presupus noi provocări pentru întreprinderile românești, în special pentru cele din categoria mici și mijlocii (IMM) confruntate cu o serie de dezechilibre, și periclitează dezvoltarea sectorului IMM prin dificultatea implementării tuturor standardelor cerute prin aderare și prin accentuarea concurenței globale prin integrarea în Piața Unică, dar în același timp creează noi oportunități de dezvoltare prin accesul acestora la asistența financiară nerambursabilă din Fonduri Structurale.

Instrumentele de tip structural constituie o modalitate de finanțare nerambursabilă , dar funcționează pe principiul cofinanțării. Proiectele sunt cofinanțate mai ales din fonduri publice ale Statului Membru, dar pot fi atrase și din fonduri private.

Finanțarea va fi asigurată după momentul aderării României , prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională, în baza documentelor de programare

Întreprinderile mici și mijlocii au beneficiat de fonduri structurale și de coeziune în valoare de 580 de milioane de euro în perioada 2007-2013,iar pentru perioada 2014-2020 au la dispozitie 21 de miliarde.

Cercetarile intreprinse până acum ne-au aratat că nu toate IMM-urile și microintreprinderile din România sunt suficient de bine pregătite pentru a putea fi competitive pe piață.

Lipsa concurentei este cauzată, deseori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de suventionare destinate investițiilor în tehnologii noi și în introducerea sistemelor de calitate, sau de a profita de servicii de consultanță care să le ofere orientarea potrivita pe piață.

Ritmul construcției instituționale specifice accesării acestor fonduri, al publicării documentelor relevante, al precizării normelor, precum și ritmul publicării condițiilor de finanțare și a programelor ce urmează a fi derulate prin fondurile structurale, este în continuare nesatisfăcător.

Accesarea fondurilor structurale de către imm-uri presupune o elaborarea unei documentații tehnico-economice complexe sub forma unui proiect (cerere de finanțare) care cuprinde la rândul său o serie de documente. În cadrul acestei documentații o importanță deosebită i se acordă planului de afaceri.

În momentul de față agricultura României se află intr-o situație precară. Eficiența scăzută a acestui sector este demonstrată de participarea agriculturii la formarea PIB cu numai 10%, populațtia ocupată reprezentând cca 25% din populația activă, producția agricolă se desfășoară în exploatații de mici dimensiuni, nespecializate, caracterizate prin autoconsum.

Sectorul de produse lactate din România este caracterizată în present, printr-o producție la scară redusă.

Cele aproape 1.2 milioane exploatații, mare majoritate familiale, estimate in statisticile recente, relevă o medie de 1.5 vaci pe exploatație.Dintre acestea la doar 20% producția de lapte este colectată și orientată căre unitațile de procesare. Atenția acordată calitații laptelui este în prezent destul de redusă la nivelul fermelor, atât in ceea ce privește colectarea rațională și igienică a laptelui și prețurile de livrare pentru procesare cât și la desfacerea acestuia pe piața tărănească.

România nu este o țară cu tradiție în creșterea caprelor însă are potențial. Pentru agricultorii romani creșterea caprelor poate reprezenta o șansă in competiția cu agricultorii din Uniunea Europeană

Costurile pentru înființarea unei ferme de capre și o unitate de procesare a laptelui se ridică la 425 000 de euro. O fermă de capre este rentabilă cu condiția să-și proceseaze laptele. Pretul unui litru de lapte de capră la poarta procesatorului este, in functie de continutul de grasime intre 0,8-1,3 RON. Prin procesare se obtine un pret de 3,0-3,5 RON/l. O unitate de procesare a laptelui se justifică numai in cazul in care ai cel puțin producția de la 1000 de capre. Astfel, in cazul fermei noastre,in primii 4 ani necesarul de lapte va fi asigurat de ferma proprie și de la alti producători. Din anul 5 ferma își va putea asigura cantitatea necesară. Pentru inceput produsul final – brânza va fi comercializată pe piața romanească la un pret mediu de 10 RON/kg, fara TVA.. O capra naște 1-3 iezi pe an iar 50% dintre ele 2 iezi/an. Astfel în anul 5 vom avea un efectiv de aproximativ 1000 de capre.Nu toți iezii pot fi păstrați pentru producția de lapte. Un procent de 70% sunt vânduți pentru valorificarea producției de carne la un preț de 10 RON/kg. Procesul de amelioarare este unul foarte important pentru un fermier, el obținând astfel exemplare mai bune, reușind cresterea producției de lapte

IMM-urile vor fi sprijinite sa apeleze la consultanță de calitate pentru elaborarea planurilor de afaceri, pentru dezvoltarea de produse și a strategiilor de firmă.

Anexa 1 – Diagrama flux telemea

Anexa 2 – Diagrama flux cașcaval

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Boariu – “Laptele, branza si parul de capra – cautate pe piata europeana si cea din SUA , http://www.adevarul.ro/articole/2013/laptele-branza-si-parul-de-capra-cautate-pe-piața-europeană-și cea-dinsua.html

Ana, Gh. I. – Finanțele și politicile financiare ale întreprinderilor, Editura Economică, București, 2001

Ariton, D., Mișu, N., Bleoju, G. – Decizia financiară – factor cheie a creșterii economice, lucrare publicată în Progrese în teoria deciziilor economice în condiții de risc și incertitudine, Volumul II, Editura Performantica, Iași, 2007

Barrow C.,Barrow P- Ghidul întocmirii planului de afaceri, Editura Casa Cărții de de Știință, București, 2002;

Bran, M.- Zootehnie comparată – Bazele tehnologice, Editura ASE, Bucuresti, 2012

Brezeanu, P. – Sisteme financiare internaționale, Editura Cavallioti, București, 2003

Dincă C., Dincă A.- Structuri organizaționale ale dezvoltării regionale în U.E., Editura Sitech, Craiova, 2007;

Dragotă, M. – Decizia de investire pe piața de capital. Criterii de selecție bazate pe politica de finanțare. Guvernanță corporativă. Factori determinanți ai structurii capitalului, Editura ASE, București, 2006

Eros-Stark, L., Pântea, I. M. – Analiza situației financiare a firmei. Elemente teoretice. Studii de caz, Editura Economică, București, 2001

Grosu, H.-Obiective și strategii pentru dezvoltarea durabilă și a cercetării Științifice zootehnice în România, Editura Expert, București, 2010

Levente, K. – Finanțarea întreprinderilor mici și mijlocii; Editura Expert, București, 2004

Onofrei, M. – Finanțele întreprinderii, Editura Economică, București, 2003

Sandu, Gh. – Finanțarea întreprinderii, Editura Economică, București, 2002;

Stroe, R., Bărbuță-Mișu, N. – Finanțarea și gestiunea financiară a întreprinderii, Aplicații și studii de caz, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2008

Vintilă, G. – Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000;

Popa Ana – ,,Investiții, prelegeri, aplicații, teste, Editura Universitaria, Craiova, 2006;

Porojan D., Bișă C. – Planul de afaceri, Editura Casa de editură IRECSON, București, 2002;

Pușcaș Vasile – România spre Uniunea Europeană, Editura Institutul European, Iași, 2007

www.fonduri-structurale.ro

www.finantare.ro