Scenarii Ocde Pentru Alimentatie Si Agricultura
Scenarii OCDE pentru Alimentație și Agricultură
Evaluări calitative pentru activitatea viitoare
Premise în contextul valorificării potențialului agricol
Sursa majoră de incertitudine din sistemul securității alimentare din cadrul piețelelor agricole (din prisma condițiilor macroeconomice și a randamentelor) o reprezintă volatilitatea excesivă a prețurilor. Dacă prețurile sunt tratate stocastic și apoi analizate efectele lor în piață, vom observa și nu ne va surprinde că tot aceleași variabilele care au afectat piețele agricole din trecut vor afecta actuala piață. Ceea ce ne va duce, evident, la concluzia că nimic nu s-a schimbat la nivel micro și macro economic, chiar dacă în fiecare an, la nivel internațional, aceste aspecte au fost dezbatute și apoi programate o serie de planuri, măsuri și acțiuni imediate, care în final nu au putut fi puse în aplicare din diferite cauze externe sau interne la nivelul guvernelor lumii.
Având în vedere situația actuală la nivel mondial, o evaluare calitativă exactă se poate face numai utilizând cadrul de analiză a performanței politicilor în realizarea creșterii productivității durabile prin cei trei factori:
inovație,
schimbările structurale și
utilizarea resurselor naturale.
Toata gama de politici macro – economice, instituționale și sectoriale în economia mondială vor influența aceste drivere și, la rândul lor, rezultate în termeni de creștere a productivității și durabilitatea .
Scenariile utilizate vor putea oferi o oportunitate de a revizui rezultatele de până acum de-a lungul dimensiunilor politice selectate (conform Figura 1), care sunt considerate a fi deosebit de importante.
Prima zonă se poate aplica la sisteme agricole de inovare specifice, precum și modul în care acestea ar putea fi întărite pentru a putea genera pro-inovațiile necesare creșterii productivității agricole într-un mod durabil.
A doua zonă se referă la setul de politici care conduce utilizarea resurselor naturale și
A treia zona aferentă cuprinde reglementările fiscale, moștenire, leasing de terenuri și de proprietate care influențează măsura în care schimbările structurale nivelul fermei este să conducă la îmbunătățirea productivității și de performanță durabilitate.
Cadrul este un instrument evoluție, care va fi revizuit și îmbunătățit cu experiență în punerea în aplicare în diferite țări, la diferite stadii de dezvoltare. Discuția în cadrul Comitetului pentru Agricultură, întâlnirea cu participarea țărilor G20 și alți parteneri din țările, va fi un pas important în acest proces, oferind informații și perspective valoroase în procesul de îmbunătățire în continuare a cadrului.
Incertitudinea vine din condiții macroeconomice și randamentul culturilor sunt analizate în comun sau separat. Sunt prezentate trei scenarii : ( i ) incertitudine macroeconomică , ( ii ) se obține incertitudine și ( iii ) combinat incertitudine macroeconomică și randament . Astfel, Tabelul 1 ilustrează efectele selectate, variabile pentru fiecare scenariu și impactul relativ de incertitudine asupra rezultatelor de piață, de mărfuri. Randamentul care sporește incertitudinea privind o producție bogată este specific culturilor arabile, care asigură cea mai mare parte a alimentației unei populații, efectele produse fiind următoarele:
Pentru culturile arabile, efectul de incertitudine dat de randament lucrează prin producție și se transmite la comerț și prețuri. Incertitudine macroeconomică afectează costurile (i) de intrare (prin costul indicelui de producție, incertitudinea prețurilor petrolului brut și deflatorul PIB), (ii) competitivitatea (prin rata de schimb de variație) și (iii) consumul (de la incertitudine în PIB și consum indici de preț).
La nivel mondial, culturi arabile (cereale și semințe oleaginoase) de producție sunt afectate în mod similar de randament și incertitudine macroeconomică pentru ultimul an al perioadei de proiecție. Pentru consum, efectul de incertitudine macroeconomică este mai mare decât cea de incertitudine privind randamentul, deoarece consumul este afectat în mod direct de șocuri în PIB și indicele prețurilor de consum, în timp ce efectul regional al variație randamentului poate compensa reciproc, astfel că variația în producția mondială este mai mică decât variația producției regionale. Șocurile de aprovizionare, de asemenea, nu sunt transmise integral la consumatori pentru două motive: (i) stocurile servesc drept tampon și (ii) cererea este inelastică, în special în țările dezvoltate. Prin urmare, o oarecare incertitudine de alimentare este transmisă la volume comerciale.
În general, comerțul de culturi arabile este afectat în mod similar de randament și incertitudine macroeconomică.
Principalele surse de incertitudine care afectează comerțul sunt randamentele și, în mai mică măsură, ratele de schimb pentru țări exportatoare, în timp ce pentru țările importatoare sunt ratele de schimb și cererea.
Incertitudinea în prețurile de pe piața mondială se transmite de la piețele interne prin intermediul fluxurilor comerciale , și este determinată de ( i ) schimbarea prețurilor relative între piețele interne și mondiale și ( ii ) șocuri ale cererii și ofertei , în special la exportatorii mari și țările importatoare . Efectul incertitudine macroeconomică este mai mare decât efectul de randament . Acest lucru se datorează faptului că driverele macroeconomice schimbă curbele cererii foarte inelastice, cu efecte mari asupra prețurilor, și acestea includ incertitudinea dată de rata de schimb.
În timpul workshop-ului OCDE pentru „Scenarii pe termen lung pentru Alimentație și Agricultură” (Paris, 3- 4 decembrie 2014), participanții (în special funcționari din ministerele responsabile OCDE pentru alimentație și agricultură) au discutat elemente ale diferitelor scenarii relevante pentru luarea deciziilor, în contextul evoluțiilor pe termen lung de pe piețele de alimente și agricultură. Producția de alimente și volatilitatea prețurilor acestora aduc schimbări substanțiale pe piețele mondiale la produsele de bază. FAO și OCDE elaborează prognoze care includ o creștere a producției agricole, în special a cerealelor, care va genera o diminuare a prețurilor la nivel mondial, pentru anii 2016-2017, comparativ cu anii 2013-2014. Finalul anului 2014 a înregistrat creșteri ale producției de grâu, spre exemplu de 710,5 milioane de tone, față de media de 692,1 milioane de tone (rata de creștere de 2,65%), și cifrele sunt în creștere. Spre deosebire de producție, prețurile și volatilitatea acestora sporesc de obicei atenția nu numai a producătorilor, ci și a comercianților și, în special a consumatorilor. Când prețurile sunt previzibile, îngrijorările sunt mai reduse, însă există situații când variația prețurilor este mare și apar decalaje între valorile stabilite ale prețurilor viitoare și prețurile efective din momentul strângerii recoltei sau vânzării. Consecințele imediate pot fi astfel observate în creșterea costului de trai și pun presiune pe economiile fragile, având un impact major la nivel macroeconomic. În special, aceste elemente au inclus trei dimensiuni ale scenariului:
Scenarii contextuale, concretizate în elemente care vor modela dezvoltările ulterioare ( în mare parte) în afara controlului de către miniștrii responsabili OCDE pentru alimentație și agricultură.
Provocări cheie, care presupun obiective generale, care riscă să nu fie realizate în mod exhaustiv în temeiul unuia sau mai multor scenarii contextuale.
Opțiuni privind politicile cheie, care atrag atenția unui set de oportunități pentru schimbarea mijloacelor cu privire la îngrijorările fundamentale, prin luarea deciziilor privind strategiile de politică și investiții, la modul unilateral sau în comun.
În timp ce, pentru fiecare dintre aceste trei dimensiuni, un număr de opțiuni predefinite au fost propuse pentru discuții – bazate pe scenarii existente, răspunsurile guvernului la un sondaj anterior și din alte surse – participanții având, de asemenea, posibilitatea de a identifica elemente de scenarii suplimentare, pe care să le discute în timpul atelierului. Activitatea în grupuri mici a generat o multitudine de input-uri care au fost folosite pentru a defini trei scenarii cheie pentru alimentație și agricultură, care vor fi folosite în procesul ulterior de lucru.
Structura comună a scenariilor împărtășite
Mai multe incertitudini cheie generale au reprezentat un punct de plecare pentru a extinde spațiul unei prognoze, în care sunt identificate elemente comune ale scenariului (SSS), fiecare dintre factori având la bază o întrebare care urmează să clarifice scopul și natura acestora, așa cum sunt de pildă:
• Cooperarea: o primă întrebare se sprijină pe modul cum interacționează grupurile de țări și țările între ele. Cooperarea regională și globală nu se referă doar la acorduri comerciale regionale sau internaționale, ci se referă la schimburile și colaborarea între diferite niveluri economice, sociale, de mediu și politice în general. Astfel, cooperarea poate avea loc în mod ad-hoc, sau se bazează pe acorduri specifice sau mai generale care pot fi mai mult sau mai puțin permanente. Un element esențial este dat de guvernanță, iar cooperarea este strâns legată de problema guvernanței și implică nu doar guvernele, luându-se în considerare și rolul companiilor private și al altor actori. De asemenea, este legată de rolul diferiților actori, fie guvernamentali, de afaceri și non-statali.
Durabilitate în gândire se va concretiza în aflarea răspunsului la întrebarea următoare, și anume: care va fi atitudinea consumatorilor și a cetățenilor față de un comportament durabil care este probabil de a se dezvolta în următoarele decenii? Aceste atitudini includ modelele de consum cu privire la produse și servicii, dar se referă în egală măsură la evoluția privind furnizarea de bunuri publice (și evitarea relelor publice). Acest exercițiu de gândire implică de cele mai multe ori încrederea consumatorilor față de puterea autorităților de a dezvolta un mediu sustenabil, pentru a genera un efect pozitiv în nivelul de trai în general și la nivel social, economic și politic în particular. O stare de spirit mai durabilă ar putea duce la creșterea cererii pentru agenda globală de dezvoltare durabilă, pentru a include obiective specifice pentru produse alimentare și de nutriție.
Progrese tehnologice: Care va fi orientarea principală a evoluțiilor tehnologice viitoare? În ce măsură va fi punctul central reducerea amprentei ecologice și sociale ale proceselor de producție? Vor fi disponibile noile tehnologii pentru o mare parte din populația lumii (cea mai săracă) sau tehnologia va diviza creșterea? Această dimensiune este într-o oarecare măsură, legată de cele ale spiritului de durabilitate și cooperare, dar există un element puternic autonom provenind din evoluțiile științifice, care nu par a fi aceleași în diferitele regiuni. Cooperarea și durabilitatea sunt elementele care fac posibile schimburile de tehnologie și de cunoaștere, implică un cost și efort pentru a fi adaptate, în multe state resursele limitate umane și materiale fiind o piedică în evoluția tehnologică ulterioară. Cu toate acestea, progresul nu cunoaște limite atunci când se ia în considerare faptul că omenirea evoluează în permanență, iar oamenii sunt mai dispuși ca oricând să treacă prin filtrul cunoașterii pentru a-și putea satisface nevoile sociale și de hrană.
Stabilitatea sistemului / Rezistența: este important de stabilit cum diferitele elemente ale sistemului – economie, societate, politici și mediul – vor fi supuse la șocuri, și în ce măsură vor afecta astfel de șocuri alimentele și dezvoltarea agriculturii pe termen lung? Un șoc economic generează schimbări majore în fiecare sector al unui stat, consumatorii fiind cei mai afectați de apariția unor lipsuri, care le pot schimba condiția socială și economică. FAO afirmă faptul că agricultura și nutriția sunt cele mai importante elemente într-un stat, lipsa acestora generând vulnerabilități și instabilitate politică. Astfel, prevenirea și combaterea unui amenințări din sectoarele cheie ale unei națiuni, ar trebui să înlăture posibilitatea unei instabilități pe termen scurt și mediu.
În funcție de aceste elemente, trei scenarii sunt identificate în acest studiu drept relevante pentru luarea deciziilor agricole viitoare. Aceste scenarii nu intenționează să prezică evoluții globale sau regionale. Mai degrabă, ele sunt menite să descrie pașii următori imaginabili într-un spațiu mult mai mare unde ar putea fi discutate. În procesul de selecție al scenariilor pentru acest studiu, am urmărit trei obiective principale: în primul rând, scenariile sunt menite să acopere o parte relevantă a spațiului posibilului scenariu, fiind suficient de diferite între ele. Primele rezultate obiective în scenarii descriu evoluții foarte distincte pentru diferitele incertitudini cheie, care se cred a conduce sisteme de produse agroalimentare. În al doilea rând, scenariile trebuie să fie la fel de relevante pentru actualii factori de decizie politică. Acest al doilea obiectiv este inclus în scenarii care evită evoluțiile extreme care, în timp ce este imposibil pentru a le exclude complet, sunt considerate foarte neplauzibile. Aceasta înseamnă, de asemenea că, în timp ce alegerile unor ipoteze-cheie pentru scenarii individuale sunt necesare, care de multe ori nu pot fi justificate prin fundamente științifice, scenariile trebuie să fie definite în mod coerent, evitându-se astfel contradicțiile inerente dintre elementele individuale. În al treilea rând, setul general de scenarii trebuie să fie gestionat din diferite perspective, așa cum sunt de pildă: necesitatea ca acestea să fie analizate în cadrul unui buget limitat (atât în termeni de bani, cât și de timp), precum și pentru a discuta constructiv rezultatele acestora cu cei care iau decizia. Acest al treilea obiectiv rezultă într-un set mai degrabă limitat de scenarii.
Incertitudinile cheie, așa cum sunt considerate cauzele anumitor îngrijorări privind sectorul agricol și alimentar, constituie obiectul acestui studiu relevant pentru politicile agricole, însă pentru definiția generală a scenariilor sunt identificate o serie de alte elemente cu caracter obligatoriu și cantitativ, care vor determina rezultatul scenariului, în special cu privire la alimente și agricultură. Într-o anumită măsură, evoluția acestor elemente vor depinde de evoluțiile cu privire la incertitudinile cheie, prin urmare, orice provocare trebuie să fie luată în considerare pentru a defini scenariile în mod consecvent. Așadar, elementele cantitative indispensabile includ:
Creșterea și modul de distribuire a populației (în spațiu, pe grupe de vârstă, etc.);
Creșterea și distribuția veniturilor;
Disponibilitatea și distribuirea resurselor naturale, în special de apă și energie;
Creșterea productivității în diferite părți ale lumii și a economiei;
6. Impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii (productivitate, reabilitare a terenurilor pentru producția agricolă, etc.).
Alături de acești factori, apar o serie de preocupări legate de evoluțiile pe termen lung în alimentație și agricultură. Participanții la workshop-ul OCDE au recunoscut că diferitele amenințări economice, de mediu și sociale cu care se confruntă sistemul sunt susceptibile de a varia în funcție de scenarii contextuale specifice, și că o listă clară și fără echivoc a principalelor îngrijorări valabile pentru toate scenariile și toate ministerele agricole OCDE este dificil să se stabilească. Cu toate acestea, un schimb fructuos și eficace cu privire la posibilele acțiuni comune, necesită concentrarea pe un număr limitat de preocupări cheie, iar în același timp, apreciind multitudinea de alte probleme ale sistemului agricol, factorii de decizie politică și alți beneficiari vor trebui să se ocupe de acest aspect. Următoarele elemente sunt enunțate cu scopul de a facilita o conversație cu privire la modul în care preocupările specifice pot evolua în diferite condiții contextuale, precum și modul în care strategiile de acțiune și politice comune ar putea ajuta la reducerea evoluțiilor negative (sau de a exploata mai bine pozitiv) în raport cu obiectivele fundamentale comune.
Îngrijorări economice;
Securitatea alimentară și nutrițională, incluzând accesul și stabilitatea, ca principale componente pentru asigurarea și facilitarea necesarului de hrană;
Siguranța alimentară;
Nivelul și stabilitatea veniturilor fermelor și sustenabilitatea economică a agriculturii;
Îngrijorări privind mediul;
Deficitul și calitatea resurselor naturale, cum ar fi apa, solurile și biodiversitatea;
Emisiile de gaze și alte efecte poluante ale sistemului agricol;
Preocupări societale;
Consumul, diete și nutriție;
Boli transfrontaliere.
Problemele enunțate reprezintă numai o mică parte dintre amenințările asupra securității alimentare și nu includ în mod explicit o serie de alte preocupări, care au fost identificate ca fiind relevante pentru ministerele agricole, cum ar fi forma și rolul lanțurilor de aprovizionare viitoare, capacitatea de producție agricolă, evoluțiile din structurile agricole, costurile politicii agricole, probleme de natură etică cum ar fi bunăstarea animalelor sau comerțul echitabil, dezvoltarea zonelor rurale, supra-pescuitul și lipsa de gestionare a oceanelor, precum și altele. Multe dintre acestea sunt, totuși, în legătură cu una sau mai multe dintre problemele enumerate mai sus, sugerând că o conversație constructivă asupra preocupărilor principale enumerate va oferi probabil perspective în diverse alte astfel de aspecte.
În cele din urmă, și pe baza unor obiective similare ca în cazul selecției de scenarii, cercetarea va continua cu un set limitat de opțiuni politice, care sunt descrise pe scurt și discutate ulterior la definirea unui scenariu.
Conținutul împărtășit al scenariilor
Următorul tabel face o selecție a celor mai importante scenarii, structurate în funcție de patru caracteristici, precum cooperarea, gândirea sustenabilă, aportul tehnologic și sustenabilitatea sistemului. În același timp se identifică zonele în care aceste scenarii produc efecte, analizându-se comportamentul autorităților, al consumatorilor față de evoluțiile tehnologice și de mediu, în special privind infrastructura. Fiecare scenariu este încadrat geografic și se măsoară în acest fel influența lor, în funcție de cele patru caracteristici. Ulterior, fiecare scenariu în parte va fi explicat și susținut de exemple de țări în care se prognozează schimbări privind dezvoltarea agriculturii. În linii generale, este necesar să evaluăm fiecare scenariu în parte, astfel:
Creșterea Regională presupune o lume în care principiile precum suveranitatea și bunăstarea la nivel de țară și regional reprezintă principalele motoare de dezvoltare. Cooperarea regională se face ad-hoc, iar instabilitățile politice și regionale sunt însemnate. Privind resursele asupra cărora planează interesul general, stocul de energie este dat de combustibilii fosili, cu progrese majore în avansul tehnologic, iar creșterea productivității în agricultură permite un decalaj mare între resursele naturale de la nivel regional.
Sustenabilitatea descrie o lume bazată pe ecologizare, mediu și coerență socială. Țările preiau inițiativa în regiuni și în economiile lor, dar soluțiile sunt specifice pentru fiecare dintre acestea și există puțină cooperare internațională. Inovarea se sprijină pe salvarea de resurse, incluzând energia combustibililor nefosili. Creșterea productivității agricole este adaptată pentru a se reduce input-urile de combustibili și de produse chimice.
Globalizarea se concentrează în mod deosebit pe creșterea economică. Acest proces este însoțit de o puternică dezvoltarea a comerțului și de un flux de idei transfrontaliere. Noile tehnologii din sectorul energetic și producerea de alimente depășesc limitările date de resursele naturale și se răspândesc la nivel de țară și regional.
Tabelul 1. Scenariile OCDE pentru Alimentație și Agricultură- Principalele direcții cu privire la provocările cheie
Aceste scenarii sunt descrise de patru modele economice mondiale diferite, două de echilibru parțial și două de echilibru general calculabil:
ENVISAGE: este un model concentrat pe ''Impactul și sustenabilitatea mediului aplicat echilibrului general'', descendent al modelelor dezvoltate în 1980 la Universitatea Stanford , Universitatea Liberă din Bruxelles și de OECD. Conceptul a fost inițiat de Banca Mondială, în 2007, fiind o revizie a modelului de echilibru calculabil LINKAGE. A fost destinat să analizeze schimbarea climatică, încorporând și un sector detaliat al energiei, un modul despre evaluarea climatică și impactul acesteia. Versiunea curentă se sprijină pe baza de date a Proiectului de analiză a comerțului mondial, unde sunt agregate 57 de produse, dintre care 22 sunt produse alimentare și agricole.
GLOBIOM: ''Optimizarea biosferei la nivel mondial'' a fost modelul dezvoltat de către ''Institutul Internațional pentru analiza aplicată a sistemelor'' din anul 2000. Modelul echilibrului parțial reprezintă activități variate de bază despre folosirea terenului, incluzând agricultura, silvicultura și sectoarele bioenergetice, cu ajutorul unor variabile de mediu. Urmează un principiu de jos în sus, bazat pe un algoritm de informații, referitoare la costul informațiilor biofizice și tehnice. Inițial, modelul a fost folosit pentru a tempera schimbările climatice, incluzând combustibilii bio, urmând să fie adaptat pentru analiza impactului economic al acestor schimbări.
IMPACT: încă din anul 1990, ''Modelul Internațional de analiză politică a produselor agricole și comerciale'', dezvoltat la '' Institutul Internațional de Cercetare a politicilor agricole'', s-a concentrat pe stimularea legăturii dintre producerea a 50 de produse agricole și cererea de alimente și securitate, la nivel național, în contextul previziunilor despre schimbările din viitor. Pentru această analiză, producția are loc în 320 de unități de producție ( bazate pe bazine acvatice), cu o analiză separată a irigațiilor și a căderilor de ploaie. Similar cu cele mai multe alte modele de echilibru parțial, abordarea ''comerț net''-in rezumatele IMPACT din fluxurile comerciale bilaterale sau importuri și exporturi simultane ,dincolo de politica prețurilor fixe și a limitelor pieței, asumă transmiterea tarifelor întregi pe piață.
MAGNET: ''Instrumentul de aplicare a echilibrului general'', se concentrază pe sectorul agricol, începând cu anul 1990, vizând politicile agricole și de comerț, factorii eterogeni ai pieței și schimbările tehnologice ( organisme modificate genetic). De asemenea, este vorba despre o analiză pe termen lung, care implică atât modalitatea de utilizare a terenurilor, cât și efectele endogene privind randamentul.
Scenariile evaluate în mod calitativ au nevoie de o generare de informații pentru o varietate de factori de input, pentru toate regiunile. Aceștia sunt următorii:
Populația totală;
Venitul pe cap de locuitor;
Creșterea productivității în agricultură, divizată de următorii indicatori:
Creșterea intrinsecă a eficienței recoltelor;
Creșterea intrinsecă a pășunilor;
Creșterea eficientă a hranei pentru animale;
Efecte ale schimbărilor climatice asupra recoltelor și a pășunilor.
Ansamblul rezultatelor evaluării acestor indicatori, pe grupuri de regiuni: OECD, BRIICS*, ROW* și WLT*
Cele trei scenarii coincid cu cele ale „Grupului internațional pentru schimbarea climatică” (IPCC), ce a dezvoltat o „Platformă de direcții socioeconomic” (SSP-„Shared Socioeconomic Pathways), încorporând SSP1 („Sustenabilitate”), SSP4 („Inegalitate”) SSP5 ( „Dezvoltare Convențională”) pentru scenariul globalizării . Acestea au fost utilizate ca metode pentru a face previziuni pentru următorii indicatori:
Populația
Conform acestui indicator este prognozat faptul că populația țărilor membre OECD este pe cale să crească între 2010-2050 cu 18-25%, cea a BRIICS va avea o creștere mai ușoară, între 10-18% și va scădea între 2040-2050, în scenariul sustenabilității. Restul de populație de la nivel mondial va avea o creștere rapidă de 45-84%.
Creșterea venitului pe cap de locuitor
Este evaluată tot în baza scenariilor SSP, datele fiind folosite din SSP4, SSP5 și SSP1. Astfel, creșterea va fi între 117-181% cu diferențe în țările BRICS și ROW. Variațiile rămân semnificative față de țările OECD: între 21-32% pentru BRIICS, membre ale OECD și, între 11-22% pentru țările ROW, cu 9% mai mult față de anul 2010 pentru ambele grupuri.
Productivitatea agricolă
Este dată de mai mulți factori, cei mai importanți fiind cercetarea și activitățile pentru dezvoltarea tehnologică, împreună determinând schimbări în randamentul recoltelor. În mod similar, regenerarea și schimbările din sistemele de producție afectează eficiența hranei folosite pentru creșterea animalelor. În final, randamentul este direct afectat de schimbările climatice, de temperatură și precipitații.
Cultura intrinsecă și randamentul în dezvoltarea pajiștilor
Schimbările de productivitate din sectorul culturilor sunt reprezentate intrinsec de ratele de creștere a productivității (IPRs), dezvoltate de „Institutul Internațional de Cercetare a Politicilor Alimentare”. Acestea se datorează fie evoluțiilor tehnologice și a experților, fie constrângerilor de mediu. Media recoltelor între anii 2010-2050 este reprezentată pe regiuni, în următoarea figură (1). Ajustările de productivitate pentru alți SSPs au fost realizate, reflectând diferențele de PIB ale țărilor. Un PIB ridicat este corelat cu o sumă mare de cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare în agricultură, rezultând un randament crescut. Investițiile masive sunt motivate de previziuni conform cărora, până în 2050, populația lumii va ajunge la 9.1 miliarde de locuitori, acest lucru însemnând o creștere de 34% față de prezent, la care se adaugă o creștere a consumului de carne pe cap de locuitor, care va necesita o îmbunătățire a rezervelor mondiale de alimente cu un procent de 60%.
Acestea sunt ajustările pozitive, pentru productivitate crescută conform unor scenarii specifice. Scenariile combinate cu o creștere de productivitate scăzută, pentru SSP2 (scenariul „moderat”), duc la creșteri negative în momentul ajustărilor. Pentru țările OCDE, aceste scenarii aduc ajustări multiplicative pentru creșterea producției, și nu aditive. Factorul modificării relative este calculat din recolta unde indicatorul de productivitate este cel mai mare.
Prin aceste modificări se asigură faptul că ratele de creștere mici, rămân mici și pozitive pentru toate scenariile, asumând faptul că în timp ce creșterile mici în economie pot reduce productivitatea, nu vor genera un declin al randamentului.
Figura 1. Rate de creștere intrinsecă a productivității medii (IPRs) pentru toate culturile, SSP2, 2010-2050.
Sursa: preluare de la Institutul Internațional de Cercetare a Politicilor Alimentare.
Productivitatea pășunilor
Creșterea pajiștilor a fost generată după o metodologie folosită de „Agenția de evaluare a mediului” (PLB) din Olanda, folosind scenariul SSP2. Productivitatea pajiștilor se sprijină pe randamentul de substanță uscată/ hectar. De exemplu, terenurile agricole în Uniunea Europeană au înregistrat recent o ușoară scădere, din cauza răspândirii pădurilor și a altor habitate, și a gradului accelerat de urbanizare. Această tendință va continua potrivit previziunilor, însă într-un ritm mai lent, până în anul 2024 fiind vorba de o „suprafață agricolă utilizată de 173.1 milioane hectare”. Un lucru îngrijorător este faptul că cele mai multe terenuri sunt reprezentate de „pășuni permanente și o mică parte este folosită pentru culturi permanente, grădini de legume și sere, culturile arabile ocupând o suprafață de 60%.” Utilizarea terenurilor a scăzut ușor în ultimii douăzeci de ani, dar randamentele (și producția totală) au crescut, chiar dacă (în cazul randamentelor) la rate de declin. Aceste tendințe sunt de așteptat să nu se modifice semnificativ în deceniul următor. Ratele de creștere au fost dezvoltate conform modelului „IMAGE”, pentru a întâlni previziunile FAO pentru anul 2050. Următorul tabel indică ratele de creștere din Oceania și Africa de vest, în funcție de scenarii.(Figura 2)
Figura 2. Rata de creștere pentru pășuni, Oceania (tabela superioară) și Brazilia (tabela inferioară), scenarii ale OCDE și SSP 2, 2010-2050.
Sursa: preluare de la Agenția de Evaluare a Mediului (PLB) din Olanda.
Creșterea eficientă a hranei pentru animale
Asemenea productivității pajiștilor, informațiile privind hrana animalelor au fost oferite de PLB. Au fost împărțite tipurile de hrană, pentru cinci grupuri de animale. Însă, pentru scopul cercetării scenriilor, s-au folosit două tipuri de animale, rumegătoare și nerumegătoare. Diferențele față de ceilalți indicatori analizați până acum, constau în faptul că ceea ce contează pentru evaluarea productivității este piața și efectul prețurilor, nu dezvoltarea tehnologică. Rezultatele ( exprimate în kg de carne produsă la kg de hrană) pentru Rusia și țările vecine, precum și pentru Africa de Est sunt reprezentate în Figura 3, potrivit tot unui scenariu SSP2.
Figura 3. Ratele medii de creștere a eficienței totale de alimentație, Rusia și țările vecine (tabela superioară) și Africa de Est (tabela inferioară), scenarii de OECD și SSP2,
2010-2050.
Efecte ale schimbărilor climatice asupra recoltelor și a pajiștilor
Creșterea productivității combină o serie de dezvoltări, incluzând progresul tehnologic referitor la semințe și înmulțire și, cu excepția celor folosite de GLOBIOM, schimbări în sistemele de producție. Pentru a estima efectele concentrațiilor de CO2, două modele trebuie luate în considerație. „Modele ale circulației mondiale” sunt folosite pentru a ține sub control efectele CO2 asupra climei mondiale și regionale și pentru a genera schimbări în caracteristicile temperaturii și ale precipitațiilor. Impactul schimbărilor climatice asupra terenului agricol, trebuie să țină cont și de căderile de ploaie. Pentru toate culturile, efectul CO2 asupra fertilizatorilor, care amplifică procesul de fotosinteză și apoi creșterea plantelor, trebuie luat în calcul.
Primul scenariu: Creșterea Regională
Figura 4. Reprezentare grafică: Schițarea scenariului creșterii regionale cu dimensiunile cheie
Descrierea generală a scenariului
Scenariul de creștere regională urmează experiența recentă de fiabilitate redusă a structurilor de guvernanță mondială și numai parțial, negocierile de succes pentru acordurile multilaterale privind comerțul, emisiile de carbon, etc. și o mișcare spre o colaborare care să corespundă în cea mai mare măsură dimensiunii regionale. În primul rând, se pune accentul cu precădere pe modalitatea în care regiunile individuale influențează creșterea economică și pe orientarea acestora către opțiuni eficiente pentru a depăși deficitul de energie și de alte resurse naturale. În al doilea rând, un rol important îl au evoluțiile tehnologice, care se concentrează pe extragerea surselor de energie fosilă, în cazul în care acestea sunt disponibile (de exemplu, gaz de șist, de conversie de cărbune, puțurile de petrol din larg), în timp ce bioenergia este văzută ca o soluție pentru constrângerea resurselor de energie, însă doar în regiuni relativ abundente. Piețele sunt dezvoltate de către țările bogate în resurse, în blocuri comerciale regionale alcătuite din țările cu o populație mare (de exemplu, Rusia cu China), dar cooperarea este condusă de interesele naționale, mai degrabă decât de viziunile geopolitice pe termen lung și este parțial specifică sectorului. Astfel, lanțurile de valori globale (GVCs) sunt din ce în ce mai mult înlocuite (sau, cel puțin, completate ) prin lanțuri de valori regionale (RVCs). Efectele se observă în scurgeri tehnologice, puternic legate de comerțul cu input-uri intermediare, care tind să fie mult mai puternice la nivel regional decât la nivel mondial.
Potrivit evoluțiilor recente, în acest scenariu se conturează și efecte mai puțin dezirabile, date în principal de instabilitatea politică, aflată în creștere continuă, mai ales în regiunile vulnerabile, cum ar fi Orientul Mijlociu și unele regiuni ale Africii. Aici, evoluțiile economice și sociale rămân mult mai lente decât în altă parte, în urma investițiilor reduse, integrare comercială mai mică, lipsa infrastructurii, etc. Cu toate acestea, la nivel mondial se observă în cele mai multe regiuni, investiții în tehnologii bazate pe combustibili fosili și pe alte resurse naturale, privind cercetarea și dezvoltarea, precum și creșterea comerțului rezonabil în blocuri regionale care aduc o creștere semnificativă a veniturilor, deși inegalitățile atât între state, cât și în afacerile interne ale țărilor tind să crească. Guvernele naționale joacă astfel, un rol-cheie în apărarea intereselor populațiilor.
Caseta 1. Conductori cheie pentru agricultură în scenariul de creștere regională
Scenariul de creștere regională se caracterizează printr-o combinație de conductori care par similari cu Împărtășirea socio-economică a traiectoriilor SSP 3 (Fragmentarea) din plaforma IPCC ( Grup Interguvernamental privind Schimbările Climatice), combinate cu o direcție de mare emisie (RCP 6.0-8.5) în multe aspecte. Creșterea relativă, puternică a populației și creșterea urbanizării mărește presiunea pe piețele de alimente. Situația este agravată de inegalități pronunțate între și în regiuni și țări, dar pentru o mare parte a populației veniturile în creștere sunt un ajutor pentru a ușura problemele privind accesul la alimente. Pe de altă parte, disponibilitatea energiei este similară cu un scenariu pe termen mediu, dar foarte mult concentrat pe surse fosile. Apa și alte resurse naturale, în schimb, sunt puține în multe regiuni ca urmare a utilizării necontrolate, în cea mai mare măsură.
În conformitate cu evoluțiile din alte sectoare bazate pe resurse fosile, productivitatea agricolă crește puternic, astfel compensând parțial impactul negativ al resurselor puține din aprovizionarea globală.
Modelele de consum sunt caracterizate printr-un aport ridicat de proteine animale și de prețuri orientate spre clienți. Factorii de mediu, indicatorii sociali sau de calitate nu sunt atât de apreciați și, prin urmare, nu reprezintă caracteristicile cheie ale aprovizionării cu alimente. Ca urmare a concentrării pe resursele fosile și lipsa de responsabilitate, precum și slaba informare asupra mediului, privind alegerile consumatorilor, gazele de seră (GES) continuă să crească puternic, cu consecințe grave, care generează schimbări climatice. O parte semnificativă a investițiilor din cercetare trebuie să meargă astfel, în direcția strategiilor de adaptare a schimbărilor climatice (CC) . Cu toate acestea, sistemul agricol este caracterizat prin întreruperi neregulate cauzate de climă, și trebuie să suporte pierderi substanțiale de teren în zonele de coastă, din cauza creșterii nivelului mării, iar în zonele aride din cauza deșertificării.
Figura 5. Dezvoltarea principalilor contributori ai agriculturii: Creșterea regională
Note: Developments of individual drivers are shown qualitatively and relative to some middle-of-the-road developments as discussed in the context of the IPCC Shared Socio-economic Pathway SSP 2 in combination with a moderate climate change world comparable to the Representative Concentration Pathways RCP 4.5 or 6.0. Deflections to the north indicate driver developments in favour of improved food and nutrition security (FNS) and related indicators* – depending on the specific driver this may be its faster or slower development. Correspondingly, Deflections to the south indicate driver developments potentially more harmful (or less helpful) for FNS. The developments shown are not meant to be cardinal, but to indicate signs and relative magnitude of deviation from the middle-of-the-road developments.
Source: own representation.
*) The focus on one specific set of indicators is motivated by purely representational reasons. While indeed food and nutrition security (FNS) is subject to much discussion and analyses both within the OECD and elsewhere, the mapping of driver developments could be based on other indicators as well. No prioritisation of FNS relative to other concerns is intended.
Descrierea scenariului agricol
În urma unei analize a factorilor de mai sus, cum sunt de pildă creșterea populației, urbanizarea, creșterea veniturilor și disponibilitatea resurselor, se poate constata faptul că sistemul agricol poate fi descris ca fiind extrem de bazat pe input-uri și pe productivitate. Dacă ne raportăm la scenariul pentru 2050, care prognozează o creștere a populației, constatăm faptul că sectorul agricol poate fi îmbunătățit doar prin schimbări majore în producerea de alimente. Pentru acest lucru este nevoie de „o încetinire și apoi o limitare a pierderii de biodiversitate, de menținere a nivelului încălzirii globale sub două grade Celsius și de reducere a gradului de sărăcie prin creșterea standardelor de viață. Sistemele de producție în agricultura rurală converg spre o scară mai largă, fiind sisteme orientate spre tehnologie, cu puțin accent pe probleme de mediu cu excepția cazului în care acestea au consecințe directe și măsurabile pentru producția agricolă. Pierderile de biodiversitate din biosistemele agricole sunt în general compensate de progresele tehnologice care permit convertirea eficientă a nutrienților pentru plante sau animale, în randamente vegetale și animale.
Referitor la tipul de producție și resursele necesare, există strategii și combinații de politici de promovare a unui nivel ridicat de independență față de importurile de produse alimentare inter-regionale care sunt destul de diferite de-a lungul unor regiuni mari și chiar între țări din cadrul acestor regiuni. Asemenea altor sectoare, agricultura se bazează foarte mult pe energiile fosile, deși opțiunile de biocombustibili specifice fiecărei regiuni ar putea genera o anumită flexibilitate în sistem. Producția de alimente agricole este completată de acvacultura pe țărm sau pe uscat, care concurează în parte pentru aceleași resurse. Acest lucru afectează în parte și schimburile comerciale, astfel încât comerțul internațional, în special între regiuni și cooperarea internațională este relativ scăzut și, prin urmare diferențele de dotări de resurse, efectele schimbărilor climatice și a altor factori conduc la avantaje comparative rezultate din decalaje relativ puternice în aprovizionarea agricolă și alimentară și, în consecință, în prețurile între regiuni. În general, îmbunătățirea conservării apelor și a reciclării acestora fac necesară inovarea în tehnologii care nu permit pierderi de apă, dar și pentru stocarea apei de ploaie. Fiind stocată local, se salvează și energia consumată pe tehnologii de pompare de la mari adâncimi, dar și pentru transport, contribuind așadar la o dezvoltare durabilă a întregii societăți.
În ceea ce privește consumul, crescând venitul pe cap de locuitor în cele mai multe părți ale lumii, consumatorii de produse alimentare continuă să aibă o predilecție în cererea transmisă pentru dietele bogate în proteine și produse animaliere de bază, acordând puțină atenție caracteristicilor de mediu, sociale sau de altă natură, nu imediat vizibile la produs. Consumul de asemenea, se îndreaptă spre niveluri crescute de prelucrare, în combinație cu servicii cu valoare adăugată (consumul departe-de-acasă , livrări, produse gata de consum). În consecință, lanțuri de valori regionale și distanțele parcurse de produsele alimentare, în timp ce rămân în mare măsură în granițele regionale, pot fi mari.
Discuție stilizată privind îngrijorările majore legate de obiective comune și partajate
Așa cum este indicat în Tabelul 2, creșterea regională se confruntă cu o gamă largă de riscuri, care acoperă problemele economice, de mediu și sociale. În ultimii ani, sectorul agricol s-a confruntat cu o serie de probleme, care au apărut odată cu anumiți factori de risc. Dintre acești factori, volatilitatea prețurilor, emergența bolilor și fenomene climatice, precum inundațiile și seceta au amenințat piața produselor agricole. Fermierii sunt mult mai expuși schimbărilor climatice. În țările OCDE, strategiile pentru managementul riscului aduc îmbunătățiri ale capacităților de adaptare și rezistență în fața acestora. Astfel, intensitățile mai mici comerciale reduc riscurile privind bolile transfrontaliere ale animalelor și ale culturilor, dar cresc probabilitatea sistemelor alimentare regionale extrem de volatile cu efecte negative asupra producătorilor și consumatorilor. Surse de potențiale șocuri ale sistemului alimentar sunt numeroase și se adaugă la instabilitatea cu care se confruntă participanții la piață. Riscul și managementul lui sunt părți integrante ale agriculturii. Percepția asupra problemelor de mediu sporește capacitatea de a putea veni cu soluții. A te confrunta cu un risc, poate fi un aspect pozitiv pentru că forțează agricultorii șă-și depășească limitele și pentru a atinge noi standarde, menținând inițiativele economice pentru adaptare, investiții și inovare.
Tabel 2. Evaluarea calitativă a provocărilor cheie – Creștere regională
Costurile de comerț alimentar grație diferențelor în reglementarea pieței
Diferențele în reglementarea pieței produselor alimentare pot rezulta în creșterea costurilor de comercializare a produselor agricole la nivel de țări și regiuni. Deoarece modelele utilizate pentru cuantificarea scenariilor OCDE nu țin în mod special cont de costurile legate de astfel de diferențe, ipoteze alternative au fost făcute pentru scenarii și reprezentate drept costurile "Iceberg". În acest scop, precum și pentru a reprezenta regionalizarea înglobată în două dintre cele trei scenarii, lumea este împărțită în trei blocuri mari, inclusiv America, Europa, Orientul Mijlociu și Africa, și Asia și Oceania.
Comparativ cu scenariul sustenabilității, unde nu există nicio modificare a costurilor comerciale legate de reglementare, scenariul creșterii regionale are o creștere de 10% a costurilor Iceberg pentru comerțul cu produse alimentare și agricultură, între aceste trei blocuri mari , dar nici o schimbare pentru comerț în interiorul blocurilor. În schimb, scenariul globalizării presupune o scădere a costurilor Iceberg pentru comerțul cu produse alimentare și agricultură între oricare două regiuni modelate cu 10%. Aceste modificări, se presupune că apar într-o dezvoltare liniară între 2010 și 2030, fără alte modificări între 2030 și 2050.
Au fost create mai multe experimente politice, simulate cu modelele economice , pentru a reda implicațiile strategiilor principalelor preocupări, care includ:
Îmbunătățirea coerenței în reglementarea pieței alimentare
„Creșterea regională”- se prevede o reducere de 15% în costurile Iceberg pentru comerțul dintre cele trei blocuri regionale, iar în interiorul blocurilor de 5%. Pentru „Sustenabilitate” o reducere de 10% este asumată pentru toate relațiile comerciale.
„Globalizare”: prevede o reducere a costurilor Iceberg de 5%.
Îmbunătățirea infrastructurii
Îmbunătățirea infrastructurii – atât fizic, cum ar fi drumurile de pavaj, și sisteme de informare și comunicare – conduce la costuri reduse pentru transformarea unui produs primar agricol într-unul gata de consum. Prin urmare, experimentul se bazează pe acțiunile de cost ale produselor alimentare finite , în special de transport și alte servicii similare, precum și comerțul cu amănuntul. Cele mai multe reduceri vor fi in Africa și Asia de Sud și Sud-Est, de 20%. În America Latină de 10%,iar în țările dezvoltate de 5%, pentru că infrastructura este mai bună.
Investiții în metode și tehnologii ecologice
Acestea urmează două trenduri ale schimbării: eficiența folosirii apei în agricultură și analiza implicațiilor noilor soiuri de culturi, pentru reducerea efectelor climatice asupra randamentului. Azot (N) și fosfor (P) sunt elemente esențiale pentru ca plantele să crească. Prezența sau absența lor în soluri poate fi un indicator de intensitate a utilizării terenului și a calității solului. Dezvoltarea sustenabilă înseamnă îmbunătățirea și conservarea nivelului de producție fără a deteriora resursele naturale. Recolta și pășunatul culturilor și furaje înseamnă că azotul și fosforul sunt îndepărtate din sol. Pentru de a susține fertilitatea solului, aceasta îndepărtare de nutrienți, în principiu, ar trebui să fie compensată prin furnizarea aceleași cantități de azot și fosfor. Îngrășăminte și gunoiul de grajd prin urmare, sunt necesare pentru a furniza culturilor nutrienții de care au nevoie pentru creștere.
Îmbunătățirea și extinderea irigațiilor în agricultură
Multe regiuni au o insuficiență de rezerve de apă. IIASA preconizează o creștere a eficienței în folosirea apei, de 20%. Această condiție poate fi susținută de situația țărilor care se confruntă cu reserve limitate de apă, așa cum sunt cele de pe continental african. Aici bogăția naturală este inegal distribuită. Aproximativ „60% din terenul cultivabil încă disponibil este concentrat în șapte țări din Africa de Est și Centrală, în timp ce regiunea Africii Centrale conține aproape 50% din resursele de apă ale continentului și mai puțin de 20% din populația sa”. Problemele politice majore pot fi ridicate de gestionarea resurselor naturale transfrontaliere, precum și de distribuirea inechitabilă a acestor resurse funciare. Există numeroase exemple: gestionarea apelor Nilului, conflictul din estul Republicii Democrate Congo, conflictele dintre păstorii și agricultorii din Sahel și gestionarea apelor lacului Ciad.
Climatul schimbă varietățile de culturi
Acest experiment vizează plantele rezistente la stresul climatic, cum sunt grâul, porumbul și orezul. Se dorește o scădere cu o treime a daunelor privind randamentul. Producția și consumul de alimente este esențială pentru orice societate și are consecințe economice, sociale și, în multe cazuri, asupra mediului. Deși protecția sănătății trebuie să aibă întotdeauna prioritate este nevoie ca aceste aspecte să fie luate în considerare în dezvoltarea de politici alimentare. De asemenea, starea și calitatea mediului, în special ecosistemele, pot afecta diferite stadii ale lanțului alimentar. Prin urmare, politica de mediu joacă un rol important în asigurarea alimentelor sigure pentru consumatori.
Dezvoltarea unei „culturi verzi”
Acest lucru implică schimbări în consumul de alimente, pentru a deveni mai sănătos și mai sustenabil. De asemenea, sprirea efortului pentru protejarea biodiversității și a ecosistemelor este necesară. Dacă ne raportăm la scenariul pentru 2050, constatăm faptul că securitatea alimentară poate fi asigurată doar prin schimbări majore în producerea de alimente.
Consumul de alimente: schimbările în cererea de alimente urmează linia scenariului „Sustenabilitate”, de reducere a risipei, de reducere a consumului de carne în regiunile cu consum mare de proteine și creșterea acestui consum în țările în curs de dezvoltare.
Protejarea biodiversității: extinderea agriculturii și a plantațiilor forestiere este prevenită în ecosistemele bogate. Restricțiile de extindere ale terenului pot fi transformate la nivel mondial de la 7 ha globale, la 1.5 ha globale. Doar o mică parte din acest teren poate fi folosit în agricultură, grație climei și solului, accesibilității populației și a piețelor, precum și a altor folosiri conflictuale, cum sunt dispozițiile suplimentare de conservare.
Al doilea scenariu: Sustenabilitatea
Figura 6. Reprezentare geografică: Schițarea scenariului sustenabilității privind dimensiunile cheie
Sursă: reprezentare personală.
Descrierea generală a scenariului
Sustenabilitatea este întemeiată pe natura psihologică a consumatorilor față de un consum sănătos și folosirea durabilă a resurselor. Dezvoltarea sustenabilă a unei populații începe cu asigurarea nevoilor de hrană, a eliminării inegalităților economice și a barierelor care stau în fața accesului la servicii. Conservarea resurselor naturale și a mediului sunt o primă etapă spre o dezvoltare durabilă și pentru asigurarea securității alimentare. Cele mai multe părți ale populației pun un accent mai mare pe modul în care bunurile pe care le consumă sunt produse și iau în considerare amprenta lor socială și de mediu pentru deciziile de zi cu zi. De asemenea, ei se angajează în dezvoltarea durabilă a transporturilor și a dezvoltării urbane, și au politici făcute prin capital adaptat. Cooperarea globală generează un grad de îngrijorare mai redus, astfel că țările individuale dezvoltă strategii pentru a transforma economiile lor în economii verzi, îndreptate spre conservarea mediului și adoptarea unor politici ecologice, în timp ce țările vecine cu condiții similare le urmează exemplul, însă prin adoptarea efectivă a acestor strategii. Aceste strategii pot diferi substanțial între regiunile mari, iar cooperarea este în mare măsură limitată la schimbul și armonizarea sistemelor din cadrul acestora. Guvernele naționale joacă un rol-cheie în construirea coalițiilor regionale, dar sunt puternic influențate de organizații ale societății civile care conduc agenda privind durabilitatea.
În consecință, cele mai multe eforturi de cercetare și dezvoltare sunt canalizate pe salvarea resurselor naturale și pe conservarea mediului, și pe tehnologii- chiar dacă răspândite puțin între regiuni- rămân separate de-a lungul lor. Aceste măsuri au la bază “Obiectivele privind biodiversitatea”, stabilite la Aichi, în Japonia, în care viziunea privind biodiversitatea reprezintă un stimul adresat guvernelor naționale care devin responsabile ca până în anul 2050, biodiversitatea să fie valorificată, conservată, reechilibrată și folosită pe scară largă, menținând ecosistemul și o planetă sănătoasă, livrând beneficii esențiale pentru toții oamenii. Între țări și regiuni, angajamentele sociale solide îmbunătățesc accesul la resurse ( hrană, bunăstare, educație, tehnologii,etc.) pentru toată societatea. În ciuda emisiilor scăzute de gaze și astfel, a riscurilor reduse privind șocurile schimbărilor climatice, cu toate acestea, lipsa dezvoltării infrastructurii mondiale (comerț, reglementări, cooperare culturală și propagarea limbilor străine) crește vulnerabilitatea dată de șocurile economice și politice.
În concordanță cu o mai mare concentrare pentru cooperarea regională, există o evoluție diferită la nivel global față de lanțuri de valori regionale. În cazul în care coalițiile regionale sunt suficient de mari acest lucru nu reduce eficiența acestor lanțuri valorice, dar schimbarea coalițiilor crește riscul de întreruperi.
Caseta 2. Conductori cheie pentru agricultură: scenariul Sustenabilitate
Scenariul Sustenabilitate este caracterizat printr-o combinație de drivere care îl fac similar cu Platforma de distribuire socio- economică SSP3 (Sustenabilitate) a IPCC . , în combinație cu o pondere scăzută de emisii (RCP 2.6-4.5) privind mai multe aspecte. Elementul cheie este educația înaltă și larg răspândită, care reduce creșterea populației, în timp ce un interes general pentru o viață "verde" – în special în țările dezvoltate – încetinește si inverseaza parțial procesul de urbanizare. Nivelurile de învățământ superior și de cercetare și dezvoltare conduc, de asemenea, la o salvare de input-uri necesare pentru creșterea producției agricole și în alte sectoare. Creșterea veniturilor este afectată de lipsa de cooperare la nivel mondial, dar beneficiază de productivități ridicate și disponibilitatea forței de muncă calificate.
În timp ce rezervele de energie fosilă sunt în scădere (și aceste surse rămase se confruntă cu impozitarea substanțială a carbonului într-o serie de țări), alte surse de energie regenerabilă se dezvoltă rapid pentru a asigura o aprovizionare suficientă pentru îmbunătățirea nivelului economic, în special în raport cu cererea de energie în scădere din economiile dependente.
Schimbările climatice, în timp ce continuă, încetinesc semnificativ din cauza reduceri substanțiale ale emisiilor de GES. Creșterea temperaturii medii globale este limitată la 2-3 grade, care în latitudini mai mari îmbunătățesc productivitatea agricolă fără efecte dramatice negative în latitudini mai mici. Aceste măsuri sunt luate în calcul pentru că temperaturile ridicate și agenții care pot provoca schimbări de vreme, afectează cursul obișnuit al desfășurării activității umane, dar și producția agricolă, care susține dezvoltarea sustenabilă a vieții. Schimbările climatice și agricultura se află în relație de reciprocitate, pentru că producția agricolă însăși poate reduce între 80-88%, potrivit FAO, din dioxidul de carbon produs, care este o principală cauză a transformării mediului.
Figura 7. Dezvoltarea conductorilor cheie în scenariul sustenabilității
Note: Developments of individual drivers are shown qualitatively and relative to some middle-of-the-road developments as discussed in the context of the IPCC Shared Socio-economic Pathway SSP 2 in combination with a moderate climate change world comparable to the Representative Concentration Pathways RCP 4.5 or 6.0. Deflections to the north indicate driver developments in favour of improved food and nutrition security (FNS) and related indicators* – depending on the specific driver this may be its faster or slower development. Correspondingly, Deflections to the south indicate driver developments potentially more harmful (or less helpful) for FNS. The developments shown are not meant to be cardinal, but to indicate signs and relative magnitude of deviation from the middle-of-the-road developments.
Source: own representation.
*) The focus on one specific set of indicators is motivated by purely representational reasons. While indeed food and nutrition security (FNS) is subject to much discussion and analyses both within the OECD and elsewhere, the mapping of driver developments could be based on other indicators as well. No prioritisation of FNS relative to other concerns is intended.
Descrierea scenariului agricol
În scenariul sustenabilității, sistemul agricol se bazează pe input-uri îmbunătățite ale productivității, cu câștiguri în reducerea eficientă și prevenirea pierderilor, în special a folosirii de input-uri generale (apă, îngrășăminte, pesticide,etc). Motivele unei îmbunătățiri a metodelor de producție sunt diverse, precum fragmentarea și degradarea ecosistemelor, dar și extragerea apei,, care aduc modificări ale habitatului. De asemenea, poluarea cu pesticide și fertilizatori afectează biodiversitatea prin reducerea polinizărilor și a controlului natural al epidemiilor. Impactul acestora afectează păsările și animalele sălbatice, iar nitrogenul și fosforul în exces provoacă eutrofizarea apelor și a mediilor de coastă. În special în țările dezvoltate, rezervele naturale, localitățile rurale și infrastructura tind să reducă baza terenurilor utilizate în producția agricolă. Îmbunătățirea infrastructurii – atât fizic, cum ar fi drumurile de pavaj, și a sistemelor de informare și comunicare – conduce la costuri reduse pentru convertirea unui produs primar agricol pe fermă într-un produs alimentar final consumat de către utilizatorul final. Prin urmare, experimentul se bazează pe costuri ale produselor alimentare finite care sunt atribuite de elementele de cost ale infrastructurii, în special de transport și alte servicii similare, precum și comerțul cu amănuntul.
Consumul de alimente din produsele individuale agricole nu este predefinit de-a lungul modelelor economice, ci ca rezultat al creșterii populației și al venitului. Scenariul sustenabilității, asumă o schimbare a preferințelor pentru diete mai sustenabile, informațiile fiind furnizate de "Institutul Internațional pentru Analiza Aplicată a Sistemelor"(IIASA). Acestea sunt bazate pe mai multe ipoteze. În primul rând, reflectând un mai bun management al risipei domestice în țările dezvoltate, consumul pe cap de locuitor se stabilizează. În al doilea rând, indivizii înclină spre diete sănătoase, echilibrate în calorii și proteine. Regiunile cu un consum total de proteine de peste 75 grame/ locuitor/zi reduce consumul de carne. Proteinele ce provin de la rumegătoare se reduc la 5 grame/zi. În același timp, regiunile cu mai puțin de 25 grame proteine pe cap locuitor/zi, cresc în consumul de carne provenită de la nerumegătoare, ca rezultat al creșterii producției de animale în mai multe țări în curs de dezvoltare.Pentru că aceste regiuni își reduc dependența de alimente slab nutritive, consumul produselor de bază se va diminua sub 100 kcal/zi.(fig.8-evoluția consumului de alimente)
Prioritățile de mediu caracterizează largul consens între agricultură, prelucrare și sectorul de vânzări și consumatorii de produse alimentare, cu o creștere ecologică din ce în ce mai integrată. Aportul redus de produse animaliere, dependența puternică de plante cu proteine de bază și eforturile sporite pentru a reduce risipa de alimente de-a lungul lanțului de aprovizionare au tendința de a reduce presiunile de pe piețele agricole și alimentare.
Agricultura în continuă dezvoltare prevede, de asemenea, materii prime pe baze ecologice pentru o serie de alte produse decât cele alimentare. Cu reutilizarea deșeurilor, cererea globală pentru materiale agricole rămâne, totuși, mai mică decât ceea ce înlocuirea anterioară de materiale fosile ar sugera. Acvacultura în larg este adăugată la aprovizionarea cu alimente, dar lipsită de acorduri globale privind exploatarea durabilă a mării, aceasta are o contribuție limitată. Producția urbană de alimente , favorizată de atenția sporită pentru alimente și lanțuri de aprovizionare scurte, în același timp, este limitată de cererea cetățenilor pentru spațiu verde în cadrul orașelor. Un accent mai mare este pus, totuși, asupra orașelor de legătură și a zonele rurale, rezultând o importanță sporită a lanțurilor de aprovizionare peri-urbane.
Discuții stilizate depre îngrijărările majore referitor la obiectivele comune și partajate
Așa cum este indicat în Tabelul 3, sustenabilitatea poate fi caracterizată de niveluri scăzute de risc. Volatilitatea pe piața alimentară și a prețurilor, necalificată de comerțul inter-regional, poate crea în mod repetat presiuni temporare asupra securității alimentare și a veniturilor fermelor. La Summitul G20 care a avut loc în Mexic în anul 2012, s-au făcut câteva recomandări general valabile pentru toate țările care vor să asigure un grad ridicat de securitate alimentară, și care pot contribui la sustenabilitatea sectorului agricol și a piețelor de produse alimentare. Au fost identificate o serie de provocări și s-au discutat mijloacele prin care să se estompeze efectele negative, eficiente în creșterea sustenabilității fiind investițiile. Pe de altă parte, opțiunile politice încurajează sustenabilitatea productivității agricole și se promovează coeziunea dintre oviectivele securității alimentare și acestea. S-a pus amprenta asupra cunoașterii și pe pregătirea fermierilor pentru ca aceștia să fie capabili să se adapteze și să inoveze. Nu în ultimul rând, s-a stabilit faptul că este importantă folosirea eficientă a resurselor limitate, așa cum este apa și că sistemul comercial multilateral trebuie să fie puternic și bazat pe reguli concrete și nediscriminatorii. Probleme locale legate de deficitul de apă și a altor resurse naturale se pot adăuga la aceste preocupări. În plus, diversitatea de produse alimentare disponibile pe piețe poate crește riscul de siguranță alimentară, cu excepția cazului în care regulamentele și normele sunt ajustate în mod adecvat.
Tabel 3.Evaluări calitative ale îngrijorărilor cheie-Sustenabilitatea
Al treilea scenariu: Globalizarea
Figura 8: Reprezentarea grafică: Schițarea scenariului globalizării privind dimensiunile cheie
Descrierea generală a scenariului
Scenariul Globalizării este condus de o revigorare a multilateralismului declanșat de succesul COP 21 (Conferința Națiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice) de la Paris, în decembrie 2015. Globalizarea în sectorul agricol a presupus faptul că fiecare țară ar trebui să aibă acces liber pe piețele mondiale de alimente ale altor țări. În acest sens, tehnologia a jucat un rol în scăderea costurilor și a prețurilor, importurile putând fi realizate la prețuri mai mici, din cauza comerțului liber și în cazul în care o țară cu specific agricol suferă un deficit. Globalizarea ar trebui să crească productivitatea și comerțul prin acorduri de anvergură în comerțul global, așa cum OMC vede o îmbunătățire a nivelului de trai și a fermelor mici, prin cooperarea multilaterală în comerțul internațional.
Cu toate acesta, globalizarea poate fi considerată și un fenomen care a adus dificultăți fermierilor în ceea ce privește investițiile suplimentare pentru a atinge un nou standard de calitate a produselor, care au început să concureze pe piața internațională. Scenariul este, de asemenea, specific noilor economii în ascensiune, și anume China, India, precum și Brazilia și alte economii sud-asiatice. Cooperarea internațională este esențială pentru corporații internaționale, și facilitează de asemenea procesul de inovare, lanțurile de aprovizionare eficiente și consolidează puterea lor de piață. Curând, fermele mari vor înlocui fermele mici la nivel mondial și vor fi controlate de corporațiile multinaționale.
O accelerare în domeniul noilor tehnologii cu privire la produsele alimentare, hrana pentru animale și energie ajută la combaterea unei creșteri semnificative a populației la nivel mondial și stimulează revigorarea resurselor, prin limitarea pierderilor date de consumul iresponsabil. Celulele de combustibil și hidrogen, mașinăriile pe baterie, bio-combustibili, chimia verde, teledetecția sunt toate înfloritoare. Cu mai puțină neglijență a statelor naționale, perspectivele pentru piețele globale sunt pe o poziție pozitivă de 3,5% la o creștere anuală de 4% pentru o perioadă de 20 ani. Acest proces este mai puțin favorabil diversității de alimente, bio-diversității și diversității culturale. În ultimii ani, prețurile materiilor prime a crescut, în special din cauza condițiilor climatice și a secetei, care au micșorat stocurile de produse alimentare. Totodată, un impact considerabil l-au avut și integrarea piețelor agricole la piețele de energie și politicile guvernamentale. Prețurile la energie, au cunoscut o explozie susținută de costurile de producție din agricultură, bazate pe energie și îngrășăminte. În plus, ritmul accelerat de creștere a prețurilor a fost determinat de o cerere mare pentru materiile prime, necesare în producția de biocombustibili.
În general, rezultatele sunt mai mult decât satisfăcătoare pentru schimburile comerciale. Până în 2030 este prognozat faptul că la nivel mondial, comerțul se va mări de patru ori, ajungând la 75 de trilioane de dolari și că va crește producția de alimente, atingând un procent de aproape 50%. Nu toată lumea câștigă, însă, și discrepanțele sunt semnificative. Inegalitățile privind veniturile și bogăția între țări și persoane fizice rămân destul de mari. Globalizarea generează o integrare economică mondială, iar țările precum India, care a reușit să reducă sărăcia în ultimele decenii, pot oferi condiții mai bune de existență, în timp ce alte țări nu au reușit să aibă mari beneficii. Un exemplu în acest sens este Africa sub-sahariana, care deși a ajuns în mod constant la o rata de creștere pozitivă pe parcursul perioadei, întâmpină dificultăți privind accesul la resursele de bază, cum ar fi hrană, apă, adăposturi și educație, acestea fiind încă o problemă pentru o parte semnificativă a populației. Așa cum a fost cazul la începutul anilor 2000, lipsurile și războaiele comerciale și comerțul sectorial pot fi frecvente la anumite produse sau la unele materiale rare din cauza tranzițiilor în modelele de consum, recolte slabe sau rezerve prea limitate. Europa, America și regiunea Mării Negre rămân coloana vertebrală a producției agricole stabile și a piețelor, oferind un fel de plasă de siguranță pentru restul lumii.
Caseta 3. Drivere cheie pentru agricultură: scenariu Globalizare
Scenariul Globalizarea se caracterizează printr-o combinație de drivere care îl fac similar cu obiectivele socio-economice SSP 5 (Dezvoltarea convențională) împărtășite ale ICCP, combinate cu o traiectorie relativ ridicată de emisii (RCP 6.0), deși aceasta implică mai puțină convergență în venituri și rol mic de consumerism. Globalizarea puternică, urbanizarea rapidă, infrastructură extrem de bine pusă la punct și investițiile mari în inovație tehnologică duc la utilizarea sporită a resurselor precum terenurile din agricultură, creșterea de input-uri pentru fertilizatori, gestionarea extremă a agro-ecosistemelor și diete bogate în carne.
Cu toate acestea, un sistem dublu de agricultură poate fi alcătuit din ferme multifuncționale mici, înfloritoare și, în același timp cu ferme de mari dimensiuni unde se practică o agricultură intensivă, care sunt extrem de integrate în cadrul lanțului de aprovizionare la nivel mondial. Fermierii cu studii superioare adoptă noi tehnologii în ambele categorii.
Având în vedere energia relativ ieftină, productivitatea în agricultură și producția alimentară este foarte mare, favorizând mari fluxurile comerciale internaționale și pe piețele mondiale, în detrimentul diversității în modele de consum alimentar.
Ca urmare a creșterii rapide a populației globale și a creșterii veniturilor, creșterea consumului de alimente și energie este foarte mare în anumite regiuni, cum ar fi Africa sub-sahariana, Asia de Sud-Est și în unele țări din America Latină. Apa a rămas o problemă în unele părți ale lumii pentru că schimbările climatice exacerbează secetă și concurența în consumul uman.
Figura 9: Dezvoltarea indicatorilor cheie în agricultură: Globaliazarea
Note: Developments of individual drivers are shown qualitatively and relative to some middle-of-the-road developments as discussed in the context of the IPCC Shared Socio-economic Pathway SSP 2 in combination with a moderate climate change world comparable to the Representative Concentration Pathways RCP 4.5 or 6.0. Deflections to the north indicate driver developments in favour of improved food and nutrition security (FNS) and related indicators* – depending on the specific driver this may be its faster or slower development. Correspondingly, Deflections to the south indicate driver developments potentially more harmful (or less helpful) for FNS. The developments shown are not meant to be cardinal, but to indicate signs and relative magnitude of deviation from the middle-of-the-road developments.
Source: own representation.
*) The focus on one specific set of indicators is motivated by purely representational reasons. While indeed food and nutrition security (FNS) is subject to much discussion and analyses both within the OECD and elsewhere, the mapping of driver developments could be based on other indicators as well. No prioritisation of FNS relative to other concerns is intended.
Descrierea scenariului agricol
Sistemul agricol este gestionat de un nivel ridicat de integrare de-a lungul lanțului valoric. Ponderea leului a sistemului agricol este utilizarea intensivă de resurse și a terenurilor. Datorită utilizării specializate a terenurilor și a caracteristicilor culturale, sistemul este foarte productiv. Un segment mic de ferme multifuncționale ajuta piețele de nișă pentru creșterea bunăstării consumatorilor. În paralel, extinderea zonelor urbane dezvoltă noi sisteme de producție agricolă care devin din ce în ce mai independente de teren. Nutrienți de plante, adăugarea CO2 și lumina artificială sunt convertite în biomasă în turnuri de producție industrială și în mare măsură automate, oferind în special legume pentru clienții din mediul urban.
Volatilitatea prețurilor joacă și în acest scenariu un rol major, din cauza a trei motive. În primul rând, variația producției agricole poate fi mare din cauza condițiilor climatice și a dăunătorilor, fiin vorba așadar de șocuri naturale. În al doilea rând, cererea poate fi pentru anumite perioade mai puțin elastică în ceea ce privește prețurile, provocând astfel o elasticitate scăzută la alimente. Dezechilibrul produs între cerere și ofertă poate fi combătut printr-o variație mare a prețurilor, mai ales în cazul în care stocurile sunt scăzute. Nu în ultimul rând, pentru că în agricultură, producția necesită timp, se poate întâmpla ca oferta să nu poată răspunde la modificările de preț pe termen scurt, decât după ce ciclul producției este complet.
În ceea ce privește tipurile din producția agricolă, în general există un impuls puternic pentru diverse forme de bioenergie și de alte produse bio. Accesul la resurse (în special terenuri, apă) este distribuit inegal între țări, precum și afectat de impactul schimbărilor climatice. În același timp, însă, cooperarea internațională permite dezvoltarea pe scară largă a acvaculturii off-shore, contribuind la aprovizionarea cu alimente provenite de la sistemele de producție de teren. Comerțul internațional se extinde sub influența unei tendințe generale spre piețe mai deschise și un rol extins de platforme e-comerț, care leagă companiile de toate dimensiunile, mai mult sau mai puțin direct, de consumatorii lor din străinătate. Ca urmare, compensarea între țări / regiuni, în caz de penurie locală (secetă în Asia de Sud) sau creșteri de prețuri, poate avea loc pentru a netezi impactul cu potențial negativ al acestor șocuri.
Discuții stilizate ale îngrijorărilor cheie, privind obiectivele comune și partajate
Conform Tabelului 4, globalizarea este posibil să fie caracterizată de o relaxare relativă a problemelor legate de securitatea alimentară la nivel global pe de o parte, și a creșterii riscurilor legate de utilizarea resurselor, emisii, diete și a perpetuării bolilor, pe de altă parte. Schimbarea structurală accelerată în sectorul agricol este de natură să impună sarcini de ajustare semnificativă în special pentru fermele mai mici și întreprinderi, care nu pot concura asupra prețurilor. Mai mult decât atât, importante sunt limitele ecologice și culturale, care ar putea spori gradul de sustenabilitate în agricultură. În acest context, dacă granițele economice sunt eliminate și s-ar încuraja cooperarea, nivelul de trai ar spori și viața oamenilor ar deveni mai durabilă. Inegalitatea este o altă îngrijorare care defavorizează, de asemenea, zonele de sărăcie și, prin urmare, încurajează insecuritatea alimentară în diferite țări, care ar putea duce la tulburări sociale și instabilitate pe piață. Siguranța alimentelor poate suferi de sisteme de producție cu input-uri intensive și lanțuri de aprovizionare lungi.
Tabel 4. Evaluări calitative ale îngrijorărilor cheie-Globalizarea
Tabel 5. Sinteză ale preocupărilor cheie-evaluări calitative ale riscurilor de-a lungul scenariilor
Notă: Primele evaluări calitative ale riscurilor asociate cu preocupările cheie specifice, bazate pe tabelele de la 2 la 4. Această apreciere globală comprimă eventualele diferențe regionale și nu aduce rezultatul în avans al analizelor ulterioare și mai detaliate ale scenariilor.
Opțiuni cheie pentru strategiile politice partajate
Din discuțiile din cadrul grupului de lucru, reunit în decembrie, s-a promovat un număr de strategii politice, care ar putea influența pozitiv evoluția în sistemele de produse agro-alimentare în raport cu preocupările identificate, și care par a fi de natură sinergică, ceea ce înseamnă că potențialul lor impact pozitiv atunci când este aplicat de către grupurile de țări, ar putea fi semnificativ mai mare decât suma efectelor acțiunilor țărilor individuale. În special, acestea includ strategii care implică o anumită formă a evoluțiilor privind colaborarea, cum ar fi în reglementarea pieței produselor alimentare, precum și facilitare în propagarea de tehnologie.
În cadrul grupului, au fost discutate o serie de alte strategii politice, care reflectă gama largă de politici disponibile pentru a contribui la o dezvoltare sănătoasă a sistemelor agricole și alimentare. Domenii de politică menționate includ opțiuni, cum ar fi reglarea lanțurilor de aprovizionare cu alimente sau de speculațiile cu produse alimentare, deși acestea au fost discutate destul de controversat, cu unii participanți subliniind necesitatea de a evita "supra-reglementarea" sistemului. Participanții au menționat, de asemenea, necesitatea de a îmbunătăți integrarea politicilor între diferite domenii și sectoare și pentru a crește coerența politicilor globale, și că o parte a discuției referitoare la strategiile de politică trebuie să aibă loc cu privire la potențialele compromisuri ce apar ca răspuns la efectele politicilor, atât pe domeniile cu probleme, cât și de-a lungul regiunilor.
Lista de strategii politice comune prezentate nu are intenția de a le exclude pe acestea și alte aspecte ale elaborării politicilor de pe ordinea de zi. Mai degrabă, și similar elementelor solicitate pe lista preocupărilor cheie de mai sus, se înțelege că multe dintre aceste alte aspecte sunt legate de strategiile de politică enumerate mai jos. În timp ce, concentrându-se pe analiza de scenarii și implicații politice, și pe conversația din timpul celui de-al doilea workshop, de pe lista de strategii politice de mai jos, această muncă este înțeleasă a oferi baza pentru un schimb mai larg, atât în interiorul, cât și ulterior acestui proiect.
Coerența îmbunătățită a reglementărilor pieței alimentare
Schimbul de bunuri, servicii și idei a fost mult timp identificat a fi reciproc benefic atât pentru țările exportatoare, cât și importatoare. Într-adevăr, în timp ce încă mai mari decât pentru bunurile fabricate, și tarifele agricole au fost în scădere în ultimele decenii. În același timp, însă, veniturile mai mari, creșterea schimburilor comerciale și a altor factori au condus la o creștere a reglementărilor privind alimentele. Astăzi, aceste măsuri de reglementare reprezintă un obstacol semnificativ pentru fluxurile comerciale.
Cu toate acestea, în timp ce din punct de vedere al bunăstării, tarifele ideale sunt eliminate, acest lucru nu se aplică în cazul reglementărilor alimentare. Existența unor reglementări alimentare în sine, nu impiedică schimburile comerciale, ci diferențele între țări privind aceste două regulamente și modul în care acestea sunt aplicate. Prin urmare, reducerea costurilor comerciale legate de eterogenitatea reglementărilor poate fi văzută ca o opțiune, care este în mod clar superioară îndepărtării reglementărilor în sine. În timp ce trecerea la reglementări mai compatibile și coerente este în curs de desfășurare, atât la nivel regional (cum sunt încorporate în numeroase acorduri comerciale regionale), cât și multilateral (de exemplu, prin promovarea de standarde internaționale, la fel ca în lucrările cu privire la Codex Alimentarius), diferențele în reglementările și procedurile costisitoare rămân obstacole cheie pentru comerțul internațional cu produse agricole și alimentare.
Dezvoltarea infrastructurii
Infrastructura poate fi văzută drept coloana vertebrală a sistemului de agricultură și alimente. Acesta cuprinde diferite forme de echipament fizic la care sectorul are acces, cum ar fi facilități de transport (drumuri, sisteme de cale ferată etc.), spații de depozitare (de exemplu, depozite), facilități comerciale (de exemplu, porturi cu terminalele de mărfuri), etc., dar include, de asemenea, de exemplu, rețele de telecomunicații, precum și platformele de tranzacționare (atât online și offline). Îmbunătățirea diferitelor componente ale infrastructurii relevante pentru sistemul agricol, trebuie în mod cert, să conducă la dezvoltarea acestuia, deoarece ajută la reducerea costurilor de tranzacție. Într-un număr de țări în curs de dezvoltare, infrastructura slabă – de exemplu, lipsa de drumuri pavate cu o capacitate insuficientă – este un obstacol cheie pentru ca agricultura să fie conectată la piețele locale și internaționale. Chiar și în țările dezvoltate, însă, noțiunea de "infrastructură bună" trebuie să fie văzută ca o țintă în mișcare. Odată cu utilizarea pe scară largă a internetului și a resurselor web-based, costurile de comunicare, colectarea de informații și conectarea dintre furnizori și consumatori au potențialul de a se reduce semnificativ. Prin urmare, o strategie politică extrem de eficientă ar putea consta nu numai în investiții în infrastructura fizică proprie și în țările în curs de dezvoltare, dar, de asemenea, pentru a asigura faptul că dezvoltarea sistemelor bazate pe internet este incluzivă și accesibilă între regiuni, dimensiunea și tipul de firme, etc .
Investiții în tehnologii “verzi”
Reducerea emisiilor și a golul din activitățile agricole depind în mod clar, într-o oarecare măsură, de măsurile de reglementare, de exemplu, potrivit definiției „bunei practici agricole”. Cu toate acestea, important este că tehnologia poate ajuta la îmbunătățirea amprentei ecologice a agriculturii (precum cea a altor activități în cadrul sistemului de agricultură și alimentație). Exemplele de la aplicarea manuală la creșterea eficienței în aplicarea de îngrășăminte, pesticide, irigații, etc. prin tehnologii, cum ar fi agricultura bazată pe GPS de precizie sau de irigare prin picurare, ci și la dezvoltarea unor soiuri de culturi care necesită mai puține – și mai puțin nocive – input-uri. De multe ori, astfel de dezvoltări tehnologice nu numai îmbunătățesc performanțele de mediu, dar pot reduce, de asemenea, costurile de producție sau să permită producerea de alimente cu valoare mai mare, sau de a face producția mai puțin sensibilă la șocurile externe, ca de exemplu, legate de tiparele vremii.
Asemenea eforturilor de reglementare sau de dezvoltare a infrastructurii îmbunătățite, investițiile în tehnologii ecologice ar trebui să fie inclusive pentru a maximiza beneficiile lor. Prin urmare, nu este vorba doar despre cercetare și dezvoltare, dar, mai important, despre extindere, propagarea de tehnologie, educație și formare, etc.
Dezvoltarea unei culturi “verzi”
Dezvoltarea unei culturi orientată spre durabilitate este un proces care se întâmplă deja în prezent în multe țări, cu precădere în cele mai avansate. Creșterile veniturilor determină consumatorii să ceară „respectarea mediului", ca un bun suplimentar. Pentru a pune accent pe durabilitatea ecologică, socială și economică, poate fi necesară o serie de eforturi comune, variind de la educație (de exemplu, creșterea gradului de conștientizare față de consecințele modelelor de consum), dezvoltarea tehnologiei (de exemplu, frigidere inteligente), achiziții publice (de exemplu, în cantine ale ministerelor, școli) și măsurile de reglementare (de exemplu, sisteme adecvate de etichetare a alimentelor).
Este nevoie de cooperarea internațională în multe dintre aceste domenii, cu scopul nu numai de a evita fricțiunile comerciale din diferite cerințe de etichetare, dar, de asemenea, de a ține seama de comunicarea crescută între și în pocesele de asimilare și continuă influențare din diferitele culturi .
Îmbunătățirea și extinderea sistemelor de gestionare a riscului
Întreprinderile (cum ar fi fermele, procesatorii, comercianții și vânzătorii cu amănuntul), precum și consumatorii se confruntă cu fluctuații legate de piețele de venituri, cu incertitudini și șocuri neprevăzute. Chiar și în cazul în care acestea nu se schimbă grație condițiilor medii sau preconizate, ele vor modifica, în general, comportamentul, vor reduce bunăstarea generală dată de unele aversiuni ale riscului, cu excepția cazului în care sunt acoperite de forme adaptate de instrumente de gestionare a riscurilor. Așa cum se arată de către OCDE și alte lucrări, diferite forme de risc necesită răspunsuri diferite, variind de la ajustări în activitățile private (de exemplu, diversificarea sistemelor de producție agricole sau de modele de consum) și instrumente de piață (de exemplu, sistemele de asigurări) la intervenția publică în caz de catastrofe sau riscuri ce nu prevăd asigurare.
Sisteme coerente de gestionare a riscurilor pot fi necesare în dezvoltarea colaborării internaționale între beneficiari și țări. Colaborarea internațională pentru dezvoltarea instrumentelor de gestionare a riscurilor, care pot afecta populații întregi (de exemplu, schimbările climatice, care induc șocuri în capacitatea de producție agricolă în țări „sau chiar regiuni”) are deja loc (de exemplu, sub formă de ajutor alimentar), dar ar putea fi pusă pe o bază instituțională mai coerentă.
Incertitudine macroeconomică și incertitudinea randament care au un impact asupra diferitelor prețuri în funcție de variabilitate
De obicei, unele prețuri ale materiilor prime sunt mai sensibile decât celelalte, pentru a se obține și incertitudinea macroeconomică. Pentru anumite produse , combinația de randament și de incertitudine macroeconomică conduce această variabilitate a prețurilor , în timp ce pentru alte mărfuri incertitudinea macroeconomică exercită un impact mai puternic decât incertitudinea randament. La unele mărfuri selectate incertitudinea apare datorită condițiilor macroeconomice și din cauza recoltelor, și în comun afectează prețurile. Indicatorul utilizat pentru a reprezenta impactul incertitudinii asupra prețurilor proiectate este coeficientul mediu anual de variație ( ACV ) în timpul perioadei de proiecție. Revizuiri minore în metodologie a dus la un efect relativ mai mic de incertitudine randament și impact relativ mare de incertitudine macroeconomică pe variabilitatea preț în comparație cu previziunile anterioare.
Culturile arabile experimentează în mod clar o influență mai mare de incertitudine la randament decât alte mărfuri, deoarece incertitudinea randament afectează în mod direct producția de culturi arabile. Aceste efecte se transmit către alte produse sub formă de boabe grosier, care sunt folosite ca materie primă pentru hrana animalelor și biocombustibil. Deoarece producția de păsări de curte se bazează mult mai mult pe utilizarea intensivă de cereale furajere și mese de proteine decât carnea de vită, se experimentează un impact mai mare de incertitudine privind randamentul.
Incertitudinea macroeconomică joacă un rol mai mare decât incertitudinea la randament deoarece include o serie de factori, care influențează prețurile printr-o varietate de canale. Prețul țițeiului și deflatorul PIB, de exemplu, influențează prețurile de intrare, în timp ce creșterea PIB-ului și IPC ar determina nivelurile combinate de consum. Prețurile la alimentele din proteine se modifică împreună cu prețurile la cereale grosiere, pentru că ambele produse sunt folosite pentru hrana animalelor. Ca urmare, prețurile la alimentele din proteine afișează o sensibilitate similară cu incertitudinea macroeconomică sub formă de boabe grosier.
Prețurile la etanol demonstrează doar un impact mic de incertitudine privind randamentul față de incertitudinea macroeconomică. Cele mai multe dintre aceste incertitudini este dată de Brazilia, deoarece este singura țară în care consumul de etanol este în același timp dictat de piață și determinat de politicile prin amestecul obligatoriu de etanol în benzină, în mod regulat. În Brazilia, cererea de etanol de pe piață este direct legată de raportul dintre prețurile interne de benzină și etanol. Mediul macroeconomic în Brazilia afectează nivelul de utilizare internă a benzinei și, prin urmare, cantitatea de etanol care trebuie să fie amestecat în benzină.
Rezultate cheie în scenariile cuantificate
O privire de ansamblu acoperă principalele schimbări din producția agricolă , locul agriculturii în PIB și schimbări în intensitățile comerciale ale bunurilor. Toate cele trei scenarii sunt caracterizate de o creștere în producția agricolă. Diferențele constau în ratele de creștere a productivității, a PIB-ului și a populației.
Producția agricolă
Potrivit scenariului „Creșterii regionale”, se înregistrează o creștere mondială a productivității de 64%, cu o creștere de 150% în Africa și Orientul Mijlociu. America Centrală și de Sud vor cunoaște de asemenea, o creștere majoră de productivitate.
În scenariul „Sustenabilitate”, creșterea este mai mică, grație unei creșteri mai mici de populație și a ratelor scăzute din producția agricolă.
Comparativ cu cele două menționate, „Globalizarea” va aduce între 2010-2050 o creștere în producția agricolă de +70% în medie, pentru Africa și Orientul Mijlociu (+190%), iar pentru America de Sud și Centrală (+100%). În acest scenariu piața agricolă este protejată de producția agricolă. În contrast, UE va cunoaște o îmbunătățire a producției de 21% în „Creșterea Regională”, și de 12% în „Globalizare”.
Schimbările din producția agricolă, pentru culturile majore, în funcție de scenarii sunt indicate în Figura 10, unde AGR= agricultura totală, LSP=producția de animale vii, CRP= culturi de cereale, RIC= producția de orez, WHT= producția de grâu.
Figura 10 . Schimbări în producția globală, pentru anul 2050 față de 2010, pentru culturile majore
Variabilitatea prețurilor
Variabilitatea prețurilor rezultate din modelele economice, indică faptul că media este posibil să scadă cu câteva procente sau să crescă cu 60%, în funcție de scenariu. Cele mai mari creșteri ale valorilor se înregistrează în „Globalizare”, unde și veniturile pe cap de locuitor sunt cele mai mari.
Cercetarea prețurilor pe regiuni, indică variabilități importante. De exemplu, pentru „Creșterea regională”, prețurile culturii din Brazilia au scăzut cu 9%, dar au crescut în Asia cu 12%.
Variabilitatea rămâne în general ridicată pentru toate cele trei scenarii.
Pentru a evalua rezultatele pe variațiile de preț în perspectivă, Figura 11 prezintă modificări anuale ale prețurilor , ale tendințelor istorice de preț în comparație cu cele simulate pentru viitor. Variația anuală a XPPRs la nivel mondial pentru orez este de -1.8%, în timp ce prețurile la grâu au scăzut cu 1,1% anual. Concomitent cu evoluția din 2005, conform modelelor, rezultă că tendința datelor istorice privind scăderea prețurilor din cultura agricolă este prevăzută să se schimbe: rezultatele modelului, în medie, arată prețurile culturilor care cresc într-o mică măsură, în timp ce chiar rezultatele din categoria inferioară a spațiului soluție – atât între scenarii contextuale și între modele – sugerează că tendința istorică de scădere a prețurilor culturilor de grâu ( WHT), orez (RIC) și alte cereale (CGR) ar trebui să încetinească semnificativ.
Figura 11. Variația anuală a prețului global real producător (XPPR) până în 2050, comparativ cu 2010 pentru culturile majore, comparativ cu tendințe istorice de preț.
Intensitatea comerțului
În plus față de producția agricolă și a prețurilor, comerțul este o variabilă cheie pentru evoluțiile din sistemul agriculturii și alimentației. Ca indicator pentru comerțul agricol este folosit un indice de intensitate a schimburilor comerciale, definit drept comerț net (exporturi minus importuri) împărțit la suma de producție și consum. În teorie, acest indice va varia între -1 (toate produsele utilizate în interiorul țării este importat) și +1 (toată producția internă este exportată), dar în realitate ea va fi mai aproape de zero. O valoare aproape de zero indică auto-suficiență maximă, deși nu exclude importurile și exporturile de dimensiuni egale.
În „Creșterea regională”, intensitățile din comerț pentru întreaga agricultură (AGR) se schimbă foarte puțin. O excepție prezintă regiunea „Comunității Statelor Independente”(CSI), fodată pentru a exporta un procent semnificativ din producția agricolă, până în 2050. Figura 10, indică faptul că intensitatea în termeni absoluți scade în toate regiunile, cu excepția CIS și Asia (ASI), ale cărei valori de piață în termeni absoluți sunt mici.
Conform scenariului de sustenabilitate, importanța importurilor în Africa și Orientul Mijlociu (AME) se va micșora, sugerând o creștere a auto-suficienței generale a regiunii. Aceasta reflectă în principal o piață în declin de produse animaliere din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, în timp ce creșterea importurilor de produse animaliere în Africa Subsahariană ar fi compensată prin importuri din recolte mai mici. În mod similar, exporturile de animale din America de Sud și Centrală (SCA) vor crește, în timp ce exporturile de animale din Oceania (OCE) scad mai mult, în principal din cauza scăderii consumului de produse animaliere.
Comparativ cu scenariul creșterii regionale, se așteaptă o extindere a comerțului în scenariul globalizării. Exporturile vor deveni relevante pentru America de Sud și Centrală, în mai mică măsură pentru Oceania, în timp ce Asia și America de Nord vor tinde să-și mărească importurile relative. Pentru alte regiuni, comerțul mai liberal este compensat prin alte efecte, cum ar fi în cazul Africii Subsahariene, unde recoltele mari permit scăderea nevoilor de import. În America de Sud și Centrală, producția și exporturile de cereale brute, utilizate în principal pentru creșterea de animale provoacă creșteri ale importurilor de grâu. (Figura 12)
Figura 12. Index de intensitate a comerțului în 2010 și 2050 pentru WHT comparând scenariile Sustenabilitate și Creșterea Regională
Distribuția agriculturii din întregul sector economic
Importanța agriculturii în economie este dată de ponderea pe care o ocupă în PIB. Dată fiind natura parțială a GLOBIOM și IMPACT, informațiile alocate cercetării sunt furnizate doar de două modele.
În acord cu trendurile din trecut, ponderea agriculturii din PIB este pe cale să descrească de-a lungul tuturor regiunilor, scenariilor și modelelor. Această reducere este mai stringentă în regiunile unde agricultura încă reprezintă o parte însemnată din economie, așa cum sunt Africa și Orientul Mijlociu (AME) și Asia ( ASI). Tendințele de descreștere se păstrează și în regiunile puternic industrializate, precum America de Nord ( NAM) și Europa (EUR).
Cu o creștere a populației ridicată și o creștere mică în PIB pe cap de locuitor, între scenariile globalizării și al sustenabilității, ponderea agriculturii în PIB rămâne ridicată în scenariul creșterii regionale.
În contrast, în scenariul globalizării cu cel mai mare venit pe cap de locuitor și o mai mare creștere a populației, față de cel al sustenabilității, ponderea agriculturii în PIB descrește semnificativ.
Contractarea relativă a sectorului agricol este accentuată de distribuirea lui în forța de muncă. Regiunile unde agricultura ocupă o pondere ridicată, văd munca agricolă mai scăzută, în timp ce aceste schimbări sunt mai mici ( în procentaj) în țările industrializate. Similar cu acțiunile încadrate în PIB, munca se încadrează mai mult în scenariul sustenabilității, și particular în cel al globalizării, mai degrabă decât în cel al creșterii regionale.
Concluzii
Dezvoltarea agriculturii este o condiție necesară pentru reducerea insecurității alimentare, dar nu este suficientă în sine. În esență, agricultura este un factor indirect care stă la baza securității alimentare. Având în vedere că reprezintă principala activitate a economiei celor mai sărace comunități, dezvoltarea sa prevede resurse care permit locuitorilor din zonele rurale reducerea variațiilor în cantitățile produse, pentru a se asigura surplusul de alimente care pot acoperi penuria ocazională a gospodăriilor și, cel mai important, generarea de venituri astfel încât să poată cumpăra alimente diversificate și alte mărfuri de bază. Prin urmare, este necesară o combinație de politici în lupta împotriva foametei și a malnutriției (inclusiv reformele funciare) și de gestionare a resurselor de apă.
Logica și metoda din sistemul actual de alimente la nivel mondial și capacitatea sa de a satisface alimente la nivelul cererilor într-un mod durabil au fost puse sub semnul întrebării. Oponenții agriculturii convenționale ignoră problemele de durabilitate, atribuie productivitatea unui singur set de factori și nu reușesc să recunoască alte posibilități. Sporirea cererii de alimente a unei populații în creștere într-un timp de limitări biofizice grave, amenință resursele naturale astfel ca oamenii să depună eforturi pentru a obține cele mai multe terenuri deja în producție. Rezultatul include următoarele daune: teren arabil fărâmițat, salinitate, deșertificare și răspândirea mediului urban, penuria resurselor de apă, dispariția pădurilor și amenințări la adresa biodiversității.
Așadar, pentru cuantificarea acestor probleme, experții au formulat întrebări prin care să stabilească un diagnostic pentru agricultură, prin metoda deducției, ulterior venind cu o analiză detaliată a soluțiilor probabile. Aceste întebări se referă la condițiile extreme din sectorul agricol, cu privire la evenimentele care trebuie luate în considerare pentru scenariile viitoare, la transformările climatice și evoluțiile privind consumul de alimente, precum și metodele de inovare din cercetare și tehnologie pentru susținerea unei producții bogate și sănătoase și pentru dezvoltarea sustenabilă a piețelor. Cele trei scenarii analizate au adus noi interpretări ale dezvoltării agriculturii, prin stabilirea unor dimensiuni cheie pentru identificarea cauzelor și a efectelor date de provocările privind șocurile economice și volatilitatea prețurilor, schimbările de climă și de randamentul la producția de alimente. Securitatea alimentară va depinde în consecință de acuratețea prognozelor elaborate de grupurile specializate și de gradul de interpretare a rezultatelor și adaptare la eventualele schimbări, în funcție de particularitățile fiecărui stat, pentru că nivelurile de dezvoltare și diferențele economice variază de la națiune la națiune.
Note
1. Termenul de amestec de perete se referă la constrângerile tehnice pe termen scurt, care acționează ca un impediment în calea utilizări în creștere de etanol. E10 se referă la gazohol cu 10% volum de etanol amestecat în benzină. E10 este în continuare cel mai frecvent gazohol disponibil in Statele Unite.
2. Trestia de zahar pe bază de etanol poate fi considerată un biocombustibil avansat în Statele Unite.
3. Pentru o explicație detaliată, vă rugăm să consultați Metodologia, care poate fi accesată pe www.agri- outlook.org/.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Scenarii Ocde Pentru Alimentatie Si Agricultura (ID: 146497)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.