Satisfactia Pacientilor Fata de Serviciile Stomatologice din Mediul Privat

Satisfacția pacienților față de serviciile stomatologice din mediul privat

Cuprins:

INTRODUCERE

Necesitatea studierii satisfacției pacienților

Migrarea pacienților între cabinete in funcție de serviciile stomatologice oferite

PARTEA I – FUNDAMENTE TEORETICE

CAP I. Conceptul de satisfacție / insatisfacție

Conceptul de anxietate

CAP II. Imaginea serviciilor de specialitate din mediul privat

CAP III. Nivelul de anxietate generat de tratamentele stomatologice

PARTEA II – CERCETĂRI PROPRII

OBIECTIVE:

Determinarea nivelului de satisfacție

-Determinarea nivelului de anxietate

B. Identificarea rețelei de servicii stomatologice din județul Constanța

IPOTEZA

LOTUL DE SUBIECȚI

METODE: – chestionar de satisfacție -test de anxietate R. B. Cattel

-analiza statistică

5. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE: 1. Lista cabinetelor 2. Scala de evaluare 3. Chestionar de satisfacție 4. Test de anxietate

Introducere

•Necesitatea studierii satisfacției pacientilor

Calitatea serviciilor de sănătate după OMS reprezintă gradul de excelență obținut în activitatea medicală, în concordanță cu nivelul curent al cunoștințelor și tehnologiei medicale. Conform teoriei lui Avedis Donabedian, calitatea trebuie analizată sub trei aspecte: structura, procesul și rezultatul. Dintre acestea, structura este cel mai ușor de măsurat, ea fiind reprezentată de toate resursele unei organizații, cele materiale, umane și finaciare. Cel mai greu, insa, se evaluează rezultatele serviciilor medicale, care se exprimă prin starea de sănătate a pacientului, gradul său de satisfacție etc. Măsurarea gradului de satisfacție este un aspect subiectiv, care variază în funcție de gradul de cultură și de percepția individuală asupra stării de sănătate sau boală a individului.[1] Aprecierea satisfacției pacienților reprezintă un indicator important asupra calitații ingrijirilor pe care un sistem de sănătate îl oferă. Cercetarile în domeniu demonstrează faptul că “satisfacția pacienților se relaționeaza cu percepția aptitudinilor tehnice, inteligența si calificarea personalului medical”, cu toate acestea însă, pacienții apreciază prioritar aptitudinile de comunicare interpersonală ale personalului medical [2] Astfel, în cadrul studiilor facute reiese că nevoia de informare a pacientului este foarte mare: apoximativ 90% dintre pacienți isi manifesta dorința de informare ca pe o necesitate , dar numai 60 % dintre cei chestionați consideră că primesc suficiente informații de la personalul medical despre datele medicale legate de statusul lor de boală, despre serviciile medicale disponibile și modul de utilizare al acestora, astfel încât să înțeleagă orice act medical. Pentru pacienți, necomunicarea diagnosticului se poate asocia cu apariția izolării, anxietății, pierderea autonomiei sau controlului, abandon psihologic, neîncredere, suspiciune și sentiment de trădare. Pe de altă parte însă, o discuție deschisă despre diagnostic diminuează sentimentul de nesiguranță și stimulează participarea activă în luarea deciziilor medicale, permite accesul la sprijinul psiho-emoțional și de asemenea permite pacientului să-și facă planuri de viitor. Astfel, putem spune ca o caracteristică importantă a relației medic/pacient este încrederea [4]. Acest lucru nu vine însă în contradicție cu dreptul pacientului de a alege medicul curant, sau de a apela la alt medic, atunci când dorește să fie sigur de diagnostic sau de tratamentul prescris [5]. Comunicarea adevărului este un factor important al interacțiunii medic-pacient și implică influențe sociale și culturale care modulează procesul de înțelegere al bolii atât de către pacient, cât și de către medic. Consimțământul informat a impus comunicarea adevărului despre boală și obținerea permisiunii în ceea ce privește deciziile terapeutice [5] :pacienții au început să se implice activ în luarea deciziilor medicale. Astfel, decizia medicală a devenit comună, aparținând atât medicului, cât și pacientului. Prin respectarea valorilor și deciziilor pacientului, beneficiul acestuia a devenit distinct de beneficiul medical [4; 6] Majoritatea pacienților , consideră că atât competența medicului, cât și calitatea comunicării sunt importante pentru pacient. Relația dintre medic și pacient se bazează pe încredere. Una din valorile fundamentale ale ființei umane o constituie sănătatea. Pentru realizarea acestei valori există reglementări legale privind drepturile și obligațiile corelative atât pentru beneficiarii îngrijirilor de sănătate, cât și pentru personalul medical. Odată cu creșterea cunoștințelor asupra sănătății și bolii, pacienții solicită tot mai multe informații și exigențele acestora sunt tot mai mari [7]

•Migrarea pacientilor intre cabinete in functie de serviciile stomatologice oferite

Sistemul concurential de pe piata serviciilor de sanatate din Romania, va permite in timp, disparitia monopolului detinut de unitatile statului si impunerea prin calitate, a unor noi ofertanti de servicii medicale. Pacienții apreciază în mod deosebit aptitudinile de comunicare ale medicului curant, comunicarea influențând în proporție de 49% satisfacția pacientilor, spre deosebire de aptitudinile tehnice, competența medicului, care contează în proportie de 24%. Pentru restul pacienților, în pondere de 27% sunt importante ambele aspecte, deși ei nu sunt siguri care dintre acestea ar fi mai important pentru nevoile lor de sănătate. Principala nemulțumire referitoare la serviciile din asistența primară este legată de neacoperirea în întregime a nevoilor pacientului, 51,8% din pacienți fiind nevoiți să apeleze la serviciile unui medic specialist de la nivelul asistenței secundare sau la un cabinet de specialitate privat.

Partea I- Fundamente teoretice

Cap I. Conceptul de satisfactie/insatisfactie. Conceptul de anxietate Satisfactia este un raspuns afectiv, o evaluare de ansamblu, o stare psihologica, o judecata evaluativa globala.Cercetarea satisfactiei vietii ridica numeroase probleme metodologice. Așa cum afirma și Zamfir [10], o parte importanta o reprezinta cercetarea modului propriu-zis de evaluare. Cea mai mare parte a indicatorilor consta din propriile raportari ale indivizilor, iar raspunsurile la întrebarea de satisfactie sunt, de fapt, judecati, evaluari, care sunt realizate într-un proces psihologic mai complicat. Baltatescu [8], a incercat sa integreze conceptul dual de “sine” din sociologia interactionista, conceptul mai general de “subiectivitate” din sociologia constructivista si, in fine, conceptul de “stare de spirit publica” din psihologia politica. Aceste orientari metodologice nu mai concep existenta unui sine unitar si coerent, ci a unui sine scindat in doua instante: una individuala si cealalta colectiva. Sinele scindat este- prin component sa sociala- influentat de procesele de grup, ca si de comunicarea interpersonala sau a celei de masa. Astfel,ar putea fi explicate modificarile sensibile ale satisfactiei vietii, datorate evenimentelor prin care trec diversele colectivitati, dar si exprimarea satisfactiei vietii in interviuri si relatiile interpersonal. Judecatile de satisfactie sunt alterate de asa numitul “bias pozitiv” sau “efect de superioritate relativa” (Headey si Wearing) [11], adica de perceptie a individului ca trasaturile sale importante sunt prezente intr o mai mare masura (in el) decat in semenii sai, de exemplu: oamenii se cred mai inteligebti, mai cinstiti, mai norocosi […]. Satisfactia pacientilor fata de tratamentele stomatologice oferite intr-un cabinet medical este un raspuns emotional sau cognitiv, avand o anumita tinta ( asteptari, produs, experienta de consum). Aceasta este determinata de diferentele dintre asteptarile si perceptia pacientului asupra serviciilor oferite de cabinetul respectiv. Insatisfactia apare atunci cand exista un dezechilibru intre asteptarile pacientului si serviciile primite. In general, fiecare persoana are o anumita experienta anterioara in legatura cu diferitele situatii ale vietii, in particular experienta consultului si tratamentului la stomatolog. Inca din copilarie se creeaza anumite modele de comportament in legatura cu doctorul. De cele mai multe ori apare o teama sau amenintare a copilului daca acesta nu este cuminte, sau, ca si adult, apar anumite temeri ca urmare a unor experiente anterioare cu impact negative.

Majoritatea studiilor efectuate de la începutul anilor 1980 se concentreaza asupra percepției pacienților asupra diferitelor atribute ale calitatii serviciilor și rolul pe care variabilele socio-demografice il joacă în determinarea satisfacției. În 1995, Sir David Mason a scris despre provocările și oportunitățile cu care se confruntă profesia de medic dentist si a identificat "revoluția de consum", ca fiind una dintre cele mai importante tendințe care modelează în prezent practica stomatologica generala in Marea Britanie [41]: "Multe persoane doresc sa spuna mai mult despre sanatatea lor si serviciile lor de sănătate, isi doresc cea mai buna ingrijire pentru ei și familiile lor și posibilitatea de alegere a îngrijirii”. Este din ce in ce mai mult analizat impactul tot mai mare pe care satisfactia pacientului și nemulțumirea sa il va avea asupra succesului afacerii practicii dentare. Pacienții satisfacuti ar trebui să fie o sarcină-cheie pentru toți furnizorii de servicii stomatologice – 46% din medici stomatologi intervievati intr-unul studiu [42] au indicat nemulțumirea pacientilor cu privire la modul în care acestia au fost tratati de catre medicul lor dentist aceasta fiind "foarte des" sau "destul de des", cauza pentru care acestia au schimbat medicul stomatolog. Intr-un studiu mai recent acei pacienti intervievati si "nemulțumiti de dentist", au declarat ca acesta este principalul motiv pentru schimbarea dentistilor. [43] Ca și în cazul asistenței medicale în general, satisfactia pacientului a fost demonstrata, de asemenea, in functie de calitatea tratamentului. [44] Acest lucru este relevant pentru toate aspectele legate de stomatologie, fiind putin diferit în acele situații în care cooperarea pacientului este vitală, cum ar fi tratamentul ortodontic și terapia parodontală. Toate aceste studii, cu câteva excepții, opereaza cu o listă generică de cinci probleme care afectează satisfactia pacientului care apeleaza la servicii stomatologice: 1. competența 2. factorii interpersonali 3. Comoditatea 4. Costuri și 5. Facilitati Aceste caracteristici sunt echivalente cu dimensiunile de calitate a serviciilor descrise de Parasuraman și Berry [45] și anume fiabilitate, receptivitate, asigurare, empatie și calitatea materialelor. Dupa cum s-a observat, modul în care pacientul percepe aceste atribute este singurul determinant de satisfacție; totuși, o presupunere foarte frecventa făcuta în literatura de specialitate, este faptul că suma percepțiilor pacientului echivaleaza cu acestea, și este, prin urmare, o masura a satisfacției de ansamblu. Studii mai recente au examinat îndeplinirea așteptărilor prin compararea opiniilor pacienților cu privire la comportamentul ideal si cel actual (real) al dentistilor. [43, 44] considerand "Comportament Ideal" echivalent cu componenta lui Zeithaml și Bitner- conceptul de "zonă de toleranță"[46]. Aceste studii arată în mod clar diferența care există între serviciile pe care pacientii speră să le primească și serviciile pe care le primesc de fapt. Lahti și colaboratorii, de exemplu, au raportat că [47]:"Discrepanțele constatate (între comportamentul ideal și real al dentistului) au scăzut mai ales în zona factorului de"comunicare și informare”, medicii stomatologi neprezentand pacientului de cele mai multe ori informații despre tratamentul efectuat, nu au intrebat daca pacientul daca prefera interventia cu anestezie locală, nu au cerut informatii despre problemele speciale ale pacientului și nu s-au inetresat de starea acestuia. Alte nemultumiri ale pacientilor sunt legate de faptul ca procedura a fost prea dificila și ca medicul nu s-a spălat pe mâini ". Autorii oferă următoarea explicație:"… procedurile sunt atât de comune și clare pentru medicii dentiști, astfel incat ei nu văd importanța de a vorbi despre ele și de a le explica pacientilor lor. Un exemplu este faptul că, deși cei mai multi stomatologi se spala pe maini inainte de tratament, ei nu considera că ar putea fi important pentru pacient sa-i vada facand acest lucru ".
În ceea ce privește factorii care contribuie la formarea încrederii, Clow si colaboratorii au constatat că imaginea dentistului pentru pacient, indiciile concrete, factorii situaționali si satisfactia pacientului din întâlnirile anterioare par să aibă cea mai mare influență asupra așteptărilor sale, în timp ce variabile de marketing, cum ar fi prețul și publicitatea par să nu aibă nici un efect. [48]. Cunoașterea așteptărilor pacientului este importanta, în măsura în care ii ajută pe stomatologi pentru a schimba atât procesul de livrare de servicii, cat și de gestionare în mod activ a așteptărilor pacientului pentru a se asigura că acestea coincid cu serviciul care a fost furnizat. În timp ce astfel de recomandări par să aibă un sens considerabil, cercetarea, pe de altă parte, subliniază diferența substanțială care există între așteptările pacientilor și înțelegerea acestor așteptări de catre stomatologi. Burke și Croucher, de exemplu, au cerut pacientilor sa evalueze șaisprezece criterii de "buna practica”[49]. Opt criterii au fost propuse de către dentiști și opt de catre pacienți; dintre acestea, primele trei denumite de catre pacienti au fost: 1. Explicarea procedurilor 2. Sterilizarea / igiena și 3. Abilitățile stomatologilor, în timp ce ultimele trei au fost: 1. Echipament adecvat 2. Decor plăcut și 3. Imaginea unei bune practici (criteriile propuse de stomatologi). Rezultate similare sunt raportate de Gerbert și Bleecker [50]: 69% dintre pacienti intervievati au indicat că efectuarea corecta a procedurilor este extrem de importanta, comparativ cu 36% dintre medicii stomatologi; 47% dintre pacienti au indicat că "explicarea controlului infectiilor", a fost extrem de importanta, în comparație cu 12% din medici stomatologi. Acestea, și alte studii similare, sugereaza ca stomatologii presupun cam ce ar vrea pacientii, mai degrabă decât sa afle ceea ce ei doresc intr-adevar [44, 51].
Cele mai multe studii privind satisfacția pacienților explorau de fapt perceptiile acestora referitor la diferite atribute de calitate ale serviciilor. Competența tehnică a dentistului. Acest factor este adesea citat ca fiind un factor determinant de satisfacție cu multe studii care il plaseaza in, sau aproape de partea de sus a topului factorilor care contribuie la aceasta. Cu toate acestea, s-a observat că oamenii, în general, consideră că este dificil a evalua calitatea tehnică a unui serviciu de precizie și astfel isi formează impresii ale serviciului de la o serie de alte indicii care ar putea să nu fie evidente pentru furnizor [46]. Într-un studiu privind compararea dintre dentist și pacient pe evaluări de calitate a restaurarii dentare, Abrams și colaboratorii [52] au concluzionat că:
" Stomatologii practicanti cu un grad ridicat de expertiză tehnică nu trebuie sa convinga neapărat pacientul ca a primit ingrijire dentara de inalta calitate. Altele, mai putin aspectele tehnice ale tratamentului stomatologic, sunt recunoscute ca fiind barometre ale calității tratamentului stomatologic. Practicanții nu ar trebui să piardă din vedere aspectele umane și psihologice ale ingrijirii, și să retina faptul că ele sunt parte integrantă a calității în tratamentul stomatologic ". Factorii interpersonali. Corah și O'Shea au subliniat că evaluările competenței tehnice (măsurate prin solicitarea pacientilor pentru a răspunde la intrebari, cum ar fi: "Medicul stomatolog a executat bine procedura" și "am fost multumit de ceea ce a făcut dentistul") se bazează cel mai probabil pe factori interpersonali: "comunicarea" ,"grija" și "informațiile oferite” [53]. Spre deosebire de calitatea tehnică, acestea sunt atribute pe care pacientii sunt pe deplin capabili sa le judece și sunt în mod constant raportate ca fiind printre cele mai importante trasaturi pe care stomatologii ar trebui să le aibă. De exemplu, Holt și McHugh au găsit ca cel mai important factor care influențează calitatea din perspectiva pacientului este "grija și atenția", acesta aspect fiind evaluat ca unul foarte important de catre 90% dintre respondenți, în timp ce alti trei factori legati de aceasta sunt : 'controlul durerii "," crearea unei stari de calm" și" siguranță" ,au fost fiecare evaluate ca fiind foarte importante de catre 73% dintre respondenti [43]. Chakraborty si colaboratorii obisnuiau sa contopeasca analizele utilizate pentru a evalua preferințele pacientului și sa examineze legatura care are loc între diferitele atribute [54]. Încă o dată, stomatologii preferați au fost cei care: "răspund la durerea pacientilor, discuta despre temerile lor, și ii ajuta pentru a le depăși". Abilitatile de comunicare s-au dovedit, de asemenea, a fi importante în limitarea nemultumirii pacientilor, astfel prevenind reclamatiile [55]. Barnes a descoperit ca disponibilitatea medicului stomatolog pentru a vorbi cu pacientii si sensibilitatea exprimata față de copii sunt criterii foarte importante [56]. Studiile anterioare, de asemenea, au raportat importanța comunicarii și informarii, în promovarea satisfactiei pacientului [57,58]. Pe de altă parte,dintr-un studiu realizat de Goedhart si colaboratorii [59], în care au fost examinate punctele de vedere ale pacientilor din Olanda, a reiesit că abilitățile de comunicare ale personalului dentar au fost relativ subevaluate în comparație cu diverse aspecte ale calității tratamentului. Autorii au remarcat, totuși, că, pentru cei care frecventeaza regulat cabinetul stomatologic, comunicarea între medicul dentist și pacient este deja stabilita, in timp ce, într-un grup de pacienti care nu frecventeaza in mod regulat cabinetul, abilitățile de comunicare ale personalului dentar sunt considerate ca fiind mai importante [60].
Comoditatea. Unele studii au explorat diferitele raspunsuri ale pacientilor referitoare la programul cabinetelor dentare facand o comparatie intre clinicile de spital, centrele de sănătate de cartier, clinicile private, și clinicile de mall [61], urmarind caracteristici de confort cum ar fi clinicile cu program prelungit sau „non Stop” [62]. Cu toate acestea, factorii de confort nu par să conteze atat de mult pentru pacienti ca factorii de comunicare; Holt și McHugh, de exemplu, au constatat ca trei din patru cei mai puțin importanti factori pentru pacienți au fost: ora de deschidere, timpul de asteptare și timpul petrecut cu dentistul pentru luarea deciziilor [43]. Janda și altii au concluzionat că stomatologii nu ar trebui să sublinieze atributele de confort orientate spre: localizarea cabinetului și spațiile de parcare, ci ar trebui să se concentreze pe caracteristicile serviciului de bază, cum ar fi calitatea serviciilor, competența profesională, personalitatea și aptitudinile dentistului [63]. Tarifele. În timp ce costurile de tratament sunt adesea considerate a fi mari de catre pacienti [64], taxele în sine nu par a fi o problema asa de mare cum ar fi comunicarea cu privire la taxe. Kress și Silversin [65], de exemplu, au descoperit ca cele două elemente mai putin evaluate in ancheta lor a fi: "sa stii dinainte care va fi tariful" și "A crede că tariful este corespunzător". Barnes a constatat, de asemenea, ca cel mai puțin important în considerațiile implicate în selectarea unui medic dentist este costul, și a observat că valoarea reală a costurilor este că acesta este utilizat de catre pacienti ca un indicator de calitate [56]. Într-un studiu referitor la opiniile pacientilor cu privire la ingrijirea dentara preventiva, Croucher a remarcat ca cea mai mare teama a pacientilor a fost teama de exploatare, respondenții fiind în necunoștință de cauza, supărati despre modul în care le-a fost prezentata nota de plata și confuzi cu privire la posibilitatea realizarii unui tratament garantat pentru următoarele șase luni [66].
Facilitățile. Deși nu au fost considerate a fi la fel de importante ca și alți factori în determinarea satisfactiei pacientului: facilitățile clinice, ca de exemplu finetea, confortul scaunelor, selecția de reviste, muzica de fundal, etc s-au dovedit a influenta patientii [67]. Vârsta. Într-un studiu care urmareste in mod specific satisfacția pacientului in varsta cu privire la serviciile stomatologice, Stege a constatat ca pacientii in varsta de 60 de ani au tendinta de a fi mai multumiti de ingrijirea lor dentara decât pacienții mai tineri, in schimb, acestia sunt mai puțin mulțumiți de procesul de comunicare decât cei mai tineri [68]. Lahti și colaboratorii, pe de altă parte, au constatat ca pacientii mai in varsta sunt mai puțin satisfăcuți, și explica concluziile lor prin faptul că starea de sănătate orală a pacientului mai tanar este de obicei mai bună decât cea a persoanelor în vârstă, ceea ce poate conduce la experiente mai bune [69]. Genul. Gopalkrishna și Mummalaneni au constatat ca femeile au exprimat niveluri mai mari de satisfactie cu privire la serviciile stomatologice decât bărbații [70], atribuind această constatare expunerii lor mai mari la servicii stomatologice care ar modera probabil așteptările lor, care la rândul lor, sunt mai susceptibile de a fi îndeplinite.
Statutul economic. Oamenii din grupurile cu venituri mici s-au dovedit a avea diferite atitudini despre satisfacția asistenței medicale, arătând percepții mai negative referitor la ingrijire și intenții mai mici in a cauta ingrijire medicala [71]. Golletz si altii au tras concluzii similare cu privire la satisfactia privind serviciile stomatologice in randul populatiei cu venituri reduse [72]. De asemenea, studiul a relevat faptul ca persoanele cu o stare de sanatate dentara precara au avut o rata de satisfactie mai redusa decat aceia care au o mai mare grija de propria lor sanatate dentara.
Experiențele dentare anterioare. O serie de studii raportează că satisfacția ingrijirii dentare este puternic influențată de experientele anterioare [69, 73] și că stomatologii care au lucrat in mod constant bine în trecut ar putea avea o performanță slabă ocazional, din cauza ca pacientii au atribuit orice neajuns "elementelor sporadice si incontrolabile” [48].
Pacientii permanenti si cei ocazionali. Nu este, în general, considerată a fi o corelație pozitivă între gradul de utilizare a serviciilor stomatologice și satisfacție [64] si, dupa cum au menționat mai devreme Goedhart si altii, exista diferențe observate între punctele de vedere ale pacientilor permanenti si a celor ocazionali [59]. Cu toate acestea, de exemplu Lahti și colaboratorii, nu au gasit nici o diferenta [69].
Anxietatea dentara. S-a arătat că indivizii cu anxietate dentara sunt mai nemulțumiți de îngrijirea dentară decât ceilalti, non-anxiosi [74, 75]. Toate aceste studii indică faptul că satisfactia pacientului este rezultatul unui proces extrem de complex de factori antecedenti care au ca rezultat expresii de satisfacție și insatisfacție. În trecut, cercetarea s-a concentrat pe identificarea a două lucruri – în primul rând, acele atribute de practică care sunt cele mai influente în determinarea satisfacției și în al doilea rând, modul în care diferite grupuri de pacienti reactioneaza la aceste diferite atribute. "Criticile" pacientilor referitoare la furnizorii de servicii dentare sunt, cu toate acestea, aproape universal cuplate in aceste sondaje cu o rată mare de satisfacție generală. Acest lucru sugereaza ca un pacient poate avea o experiență neplăcută cu dentist, dar poate exprima, cu toate acestea, satisfactia generala. Teoria atribuita este apta sa ajute la explicarea aceastei contradicții aparente si anume ca: vina este împărțită dacă lucrurile merg "greșit" [76]. Astfel, este posibil ca experiențele pozitive sau negative (percepțiile serviciului medical) sa fie corelate doar cu evaluări pozitive sau negative ale serviciului în cazul în care conceptele de datorie și culpabilitate sunt luate în considerare. Acesta poate fi cazul în care multe dintre aparentele "critici" găsite în studii de satisfactie dentara ar putea fi de fapt doar rapoarte de experiente negative și nu evaluări reale ale serviciilor pe ansamblu. Unele dovezi pentru acest lucru pot fi găsite în recenta observația că o proportie substantiala de pacienti care pretind a fi avut experiențe dureroase sau triste la dentist sunt la fel de susceptibile de a avea o atitudine pozitivă față de stomatologie ca cei care nu au avut [77]. Anxietatea se caracterizeaza printr-o stare permanenta de tensiune psihica, iritabilitate, lipsa de incredere in propria persoana, incapacitate sau rezerve in asumarea unui risc fara un motiv bine precizat, fara legatura cu situatiile externe si care nu este asociata cu comportamentul de evitare sistematica a anumitor situatii, cum se intampla in cazul fobiilor. Cu toate acestea, interviurile realizate asupra unor pacienti suferind de anxietate au condus la concluzia ca nu este vorba chiar de o teama fara obiect, pentru ca respectivii pacienti percep mediul inconjurator ca fiind amenintator si anxiogen. Astfel, anxietatea respectivilor pacienti devine un raspuns logic la o interpretare eronata a realitatii. Anxietatea se poate manifesta sub forma de atac de panica ce apare brusc, neasteptat, indiferent de situatie, sau ca evaluare nerealista si anxioasa a unor evenimente esentiale.Este insotita de simptome somatice: senzatie de lesin, tremuraturi, supraincordare musculara, neliniste, oboseala, tulburari respiratorii, palpitatii, transpiratii excesive, uscaciune a gurii, ameteli, senzatie de greata, diaree, mictiuni frecvente, senzatie de nod in gat, insomnie si alte reactii neurovegetative, semne psihosomatice. În cazul adulților, tulburările de anxietate sunt în general mai frecvente la femei (American Psychiatric Association, 2000[19]; Hettema, Prescott, Myers, Neale, & Kendler, 2005 [20];Kendler et al., 1995[21]), însă datele sunt mai puțin clare din acest punct de vedere în cazul copiilor.La preșcolari majoritatea studiilor au identificat diferențe mici sau nesemnificative la nivelul prevalenței sau intensității simptomelor între fete și băieți (Costello et al., 2004 [22]; Egger & Angold, 2006b[23]; Lavigne et al., 1996 [24]; Spence et al., 2001[25]). În cazul copiilor mai mari sau al adolescenților, unele studii indică o prevalență mai mare, sau o intensitate mai ridicată a simptomelor la fete (Chorpita et al., 2000 [26]; Costello et al., 2003[ 27]; Essau et al., 2002[28]; Lewinsohn, Gotlib, Lewinsohn, Seeley, & Allen, 1998[29]; Muris, Meesters, & Knoops, 2005[30]; Spence, 1998[31]), în timp ce alte studii nu au identificat nici o diferență semnificativă (Canino et al., 2004[32]; Ford, Goodman, & Meltzer, 2003[33]; Nauta et al., 2004[34]).

O tulburare de anxietate cu debut precoce netratată, sau chiar simptomele timpurii de intensitate sub-clinică, tind să se mențină până în adolescență și la vârsta adultă (Bosquet & Egeland, 2006[35]; Spence, 1998[40]), cu consecințe negative pentru sănătatea mentală, ca și pentru adaptarea socială și școlară. Studiile longitudinale au identificat dovezi pentru continuitatea homotipică și heterotipică a anxietății, arătând că o tulburare de anxietate în copilărie și adolescență crește riscul ulterior pentru o tulburare de anxietate, depresie majoră, sau dependență de substanțe (Costello et al., 2003[27]; Ferdinand, Dieleman, Ormel, & Verhulst, 2007[37]; Kessler et al.,2005[38]; Rapee et al., 2009 [39]; Reef, Diamantopoulou, Van Meurs, Verhulst, & Van Der Ende[ 36]. Conform American Heritage Science Dictionary 2005 [78] , anxietatea este definită ca "o stare de teamă care rezultă din anticiparea unui pericol, eveniment sau situație ”, in timp ce, anxietatea dentara este definită ca ''o frică anormală sau teamă nejustificata fata de procedurile dentare ,de vizita la dentist in scop preventiv sau terapeutic '' (Encyclopedia of Medical Concepts, 2009)[79]. Aceasta este asociată cu o stare de teamă ca ceva îngrozitor se va întâmpla în timpul tratamentului stomatologic (Klingberg & Broberg, 2007)[80]. Evaluarea gradului de anxietate dentara la copii oferă informații valoroase pentru identificarea anxietatii lor dentare, o mai bună înțelegere a mecanismelor implicate și deasemenea metode de gestionare a acesteia. În consecință, există o nevoie clară de explorare si cunoaștere a gandurilor negative și a anxietatii legate de tratamentul stomatologic la copii si adolescenti (Colares & Richman, 2002)[81]. În același context, anxietatea dentara este o problemă gravă care afectează o parte semnificativă a populației. Acesta este intalnita atat la copii, cat si la adulti, fiind considerata un obstacol în furnizarea de servicii stomatologice de calitate. Prevalenta anxietatii dentare a fost estimata la 7- 12% dintre persoanele fizice și variază de la 5,7% 19,5% în rândul copiilor și adolescenților (Sohn & Ismail 2005)[82]. Mai mult decat atat, anxietatea dentara are un impact semnificativ asupra vietii pacientilor prin evitarea de catre acestia a vizitelor la stomatolog cu agravarea starii sanatatii orale si cu un impact emotional si social in viata de zi cu zi Peltier (2009) [83], influentand in acelasi timp si relatia dintre personalul medical și pacienți,care reprezinta pentru stomatologi o mare sursa de stres profesional (Bray și colab, 2009)[84]. Prin urmare, tratamentul copiilor mici poate fi o provocare pentru medicul dentist deoarece nivelul lor de cooperare poate fi limitat din cauza anxietatii dentare (Blinkhorn, 2006)[ 85]. În același context, puncte de cercetare recente atrag atenția asupra faptului că factorii cognitivi implicați în prelucrarea stimulilor dentari sunt buni predictori ai comportamentului anxios (Armfield, 2010)[86] . De asemenea, dintr-o perspectivă cognitivă, sugerează că exista factori interconectați implicați în etiologia și întreținerea fricii de stomatolog la copii; teama de pierdere a controlului, necunoscut, durerea sau anticiparea acesteia .

Anxietatea dentara e asociata cu mai multi factori, nu toti avand legatura cu o clinica dentara. Printre cei mai importanti:

– atitudinea fata de medicul stomatolog – pacientii care au incredere in stomatologul lor au un grad mai scazut de anxietate;

– o experienta anterioara de tratament stomatologic traumatic sau dureros, mai ales din timpul copilariei;

– varsta si sex – persoanele tinere de sex feminin par sa fie cele mai afectate;

– statut socio-economic – cu cat e mai bun, cu atat se asociaza cu un grad mai scazut de anxietate dentara;

– nivelul de educatie – persoanele educate cunosc importanta igienei orale si a unei danturi sanatoase, prin urmare viziteaza stomatologul mai frecvent si manifesta un grad mai scazut de anxietate.

– varsta la prima vizita la stomatologie – cu cat varsta copilului la prima vizita este mai mica, cu atat sansele de a dezvolta anxietate sunt mai scazute;

– frica de zgomotul produs de instrumentele stomatologice/freza dentara – frica de zgomotul frezei dentare reprezinta cea mai mare teama in randul pacientilor cu anxietate ;

– frecventa controalelor stomatologice – cu cat se efectueaza mai des, cu atat pacientii sunt mai familiarizati cu medicul stomatolog si cu clinica dentara si cu atat este mai mic nivelul anxietatii.

– mediul din clinica dentara – ambientul placut si linistitor din clinica stomatologica poate ajuta la calmarea anxietatii . In plus, exista studii care au demonstrat efectele pozitive ale terapiei prin muzica asupra pacientilor care sufera de anxietate – ii ajuta sa se relaxeze si, prin urmare, sa uite de grijile pe care procedurile stomatologice le-ar putea provoca.

-intelegerea procedurii – prin intelegerea mecanismelor procedurii care se va efectua, concentrarea va fi astfel asupra aspectului pozitiv al interventiei, si nu asupra durerii (conditionare psihologica). Aceasta procedura, impreuna cu muzica de relaxare, va ajuta sa depasirea interventiei fara probleme.

Cap II. Imaginea serviciilor de specialitate din mediul privat

Calitatea serviciilor stomatologice reprezintă punctul de plecare în procesul de îmbunătățire a sănătății orale (Badri et. al., 2009)[12]. Serviciile de medicină dentară furnizează îngrijiri de specialitate având în vedere implementarea standardelor de calitate cu scopul de a menține starea de sănătate orală a populației (Wayne, 2009)[13]. Calitatea, prin complexitatea ei, trebuie să țină cont de o serie de condiții tehnico-funcționale, economice, psihosenzoriale, ergonomice, ecologice, fiind definită ca ansamblul caracteristicilor unei entități, care îi conferă capacitatea de a satisface necesitățile cunoscute și potențiale ale utilizatorului (Kenny et. al., 1999)[14] . În România, reforma sistemului sanitar a condus la un proces continuu de promovare a calității în serviciile dentare cu scopul de a atinge standardele europene. Managementul calității vizează preocuparea constantă a personalului medical, îmbunătățirea continuă a calității serviciilor de sănătate ținând cont de resursele disponibile și utilizarea eficientă a acestora, luând în calcul nevoile pacienților. Pentru asigurarea calității serviciilor, există o serie de cerințe necesare procesului: existența unui suport tehnic eficient, ce vizează personalul angajat în oferirea de servicii, managementul serviciilor și instrumentele menite să îmbunătățească calitatea serviciilor (Kaplan et. al,, 2010).[15]

Printre cerințele conform cărora aceste servicii să atingă standardele de calitate impuse de normele internaționale se numără și necesitatea de a ține cont de nevoile comunității. Progresul în materie de desfășurare a serviciilor stomatologice a determinat expansiunea cerințelor pacienților la nivele tot mai înalte de calitate. Satisfacerea acestor nevoi presupune implicarea întregului personal stomatologic în vederea creșterii gradului de performanță, a dotării din punct de vedere material și oferirea unei game complexe de servicii medicale (Komashie, 2007)[16]. Astfel, in cadrul retelei de servicii stomatologice, se regasesc din ce in ce mai multe Clinici de Medicina Dentara avand ca angajati medici Stomatologi Specialisti si Cabinete Medicale Individuale (CMI) deservite, de obicei, de un singur medic stomatolog.

De cele mai multe ori, pacientii opteaza in favoarea Clinicilor, tinand cont, in primul rand,de dotarile cu aparatura de ultima generatie, aspectul cabinetului, al salii de asteptare, precum si de experienta echipei dentare si de faptul ca isi pot realiza tratamentul in cadrul aceleiasi clinici, fara a mai fi nevoiti sa mearga la un medic specialist din alt cabinet. In CMI-uri, exista un numar redus de medici, frecvent, unul singur care lucreaza in ture, deservind un numar mult mai mic de pacienti decat o clinica; se efectueaza manopere de Stomatologie generala, cu necesitatea trimiterii la un medic specialist in situatia necesitatii unui tratament mai complex.

Calitatea văzută din perspectiva beneficiarului serviciilor de medicină dentară se referă la expectanțele pacienților cu privire la serviciile de sănătate, fapt pentru care e esențială identificarea percepției pacienților față de calitatea serviciilor stomatologice (Lee, 2007)[17].

Cap III. Nivelul de anxietate generat de tratamentele stomatologice

Anxietatea generata de tratamentele stomatologice este frecvent intalnita in randul populatiei adulte, de cele mai multe ori fiind cauzata de experiente neplacute, chiar traumatizante, din copilarie sau recente. In urma studiilor efectuate, s-a demostrat un nivel mai mare de anxietate la persoanele de sex feminim decat la cele de sex masculin[18] si ca aproximativ unul din opt adulti in varsta din mediul rural au anxietate dentara ridicata cu rate mai mari in randul femeilor si al celor cu un nivel educațional mai scazut, asociată cu ingrijirea dentara precara și rezultatele slabe ale sanatatii orale. Aceste populații au carente semnificative de sanatate dentara, precum si accesul limitat la furnizorii de servicii stomatologice [87] Cele mai frecvente cauze ale anxietatii sunt reprezentate de : durere- in cea mai mare parte, rusine fata de medicul stomatolog- mai ales in cazuri de distructii avansate ale dintilor, cand pacientul este constient de aspectul lor neplacut, una sau mai multe experiente neplacute din trecut. La copii, este frecvent intalnita anxietatea generata de parinti care le induc propriile temeri si amintiri traumatizante.Astfel un consult la stomatolog devine o sursa mare de stres si anxietate pentru pacient, experienta pe care incearca sa o evite, accentuandu-si starea imbolnavire a dintiilor si a intregului sistem stomatognat. Incepand cu 1980, dezvoltarea tehnicilor neuroimagistice si descoperirile in neurostiintele cognitive au contribuit la construirea unor tipare mai elaborate ale comportamentului, emotiilor si gandirii umane. Studiile si cercetarile clinice au furnizat mai multe perspective referitoare la procesarea cognitiva a anxietatii, asupra efectului asteptarilor pacientilor in experientele lor dureroase si a posibilei relatii dintre experientele dureroase si anxietatea dentara. Recent, cercetatorii au ajuns la concluzia că abordările orientate spre cognitie, care au ca scop modificarea modului de gandire privitor la durere, pot fi eficiente în reducerea anxietatii dentare și a experientei dureroase, în special pentru emoțiile negative față de un tratament stresant (cum ar fi anestezia). Aceste metode includ distragerea atenției, pregătirea (furnizarea de informații), modelarea, și repetiția. Stomatologii pot modifica sau redefini modul de gândire al pacientului despre durere eliminând gradual experiențele lor negative, dureroase
(din punct de vedere tehnic se numeste "expunere graduala” [88], precum și prin corectarea unor convingeri eronate care afectează asteptarile pacienților".
Expunerea graduala si-a dovedit eficienta pentru gestionarea managementului anxietatii dentare a pacientului. În acest caz, un pacient primește proceduri succesive puțin câte puțin, cu experiențe negative care pot fi tolerate in fiecare incercare [88]. Expunerea graduata este din punct de vedere tehnic componenta majora a procedurilor de desensibilizare, o strategie comună utilizată de medici pentru patientii extrem de anxiosi [89]. Desensibilizarea este uneori înțeleasă greșit ca "obișnuință" – același stimul este dat pacientului în mod repetat până cand el sau ea "se obișnuiește cu acesta". Desensibilizarea nu este deprindere, si succesul cu această tehnică necesită expunerea graduala la un stimul (de exemplu, foraj) la fel ca si modularea cognitivă. O altă aplicație importantă a teoriei cognitive in managementul durerii și emoției este
corectarea parerilor dentare gresite. Aici „convingerile dentare”sunt definite ca un set de cunoștințe generale și atitudini față de tratamentul dentar [90]. Din cauza naturii probabilistice a așteptărilor, modul ce defineste asocierea stimul-rezultat va afecta in cele din urma asteptarile lui /ale ei. Cunoștințele și convingerile despre procedurile stomatologice pot juca un rol cheie în conturarea asocierii. Dacă un pacient nu are informații despre un tratament sau înțelege greșit instrucțiunile dentistului, el / ea dezvoltă de obicei așteptări părtinitoare ale procedurilor ulterioare, prin urmare, o creștere a anxietatii. Nu e surprinzător faptul că comunicarea medic dentist – pacient este esențială pentru corectarea convingerilor dentare defectuoase. In observatiile clinice, stomatologii ar trebui să se aplece cu atentie asupra parerilor pacientilor și să dea o educație medicală adecvată pe aspecte relevante [91]. Asteptarile unui rezultat (ex: intensitatea dureroasa) a unui stimul nociv sunt strans legate de structura probabilistica a unei asocieri indicatie-rezultat. O astfel de definitie operationala a incertitudinii poate fi o unealta decenta de investigare a comportamentului pacientului. In studiile clinice, cei mai multi pacienti anticipeaza ceea ce vor simti evaluand perceptiile din timpul tratamentului. In practica dentara, zgomotul produs de aparatura pieselor cu turatie mare poate fi un bun exemplu al efectului de asociere cauza-efect. Multi pacienti reclama zgomotul ca o cauza puternica ale carui semnale produc sentimente de durere. Această asociere între zgomot și incertitudinea percepută este frecvent observată de
stomatologi in examinarile clinice; cu toate acestea, se poate observa ca pacientii se pot referi la o combinație de mai multe indicii (de exemplu, locul dintelui, sensibilitatea dentistului și modul de perceptie al bolii), mai degrabă decât doar la unul singur.
Prin urmare, asociația indicii-rezultat poate fi mai complicata în cabinetele stomatologice decât aceea din experimentele psihologice controlate. Această incertitudine percepută între stimulare și rezultat , joacă, de asemenea, un rol-cheie în status-ul emoțional al unei persoane [92]. De exemplu, Rhudy și Meagher (2000)[92] au demonstrat că subiecții raporteaza îmbunătățirea nivelurilor de anxietate sub stimulare dureroasa inevitabilă, și niveluri sporite de anxietate atunci când așteaptă stimularea dureroasa, în comparație cu o stare neutră (în care li s-a promis că nici o stimulare dureroasa nu va avea loc). Comparativ cu condiția neutră, la subiecții care așteaptă durere, în mod inevitabil o si percep, raportand un nivel de anxietate crescut. Din acest punct de vedere, frica si anxietatea difera, dar ambele au legatura cu starea emoțională: unii pacienti ar putea simti cu o mai mica certitudine asocierea indiciu-rezultat (aceasta poate face sau poate sa nu faca rău) și, prin urmare sunt îngrijorați și anxiosi de tratamentul dentar în sine (dar nu de proceduri sau lucruri specifice).

Exista articole care analizeaza legatura dintre durere si anxietatea dentara sugerand că o experiență dureroasa subiectivă poate fi modulată prin factori cognitivi, mai ales prin starea lor emotionala. Decenii de cercetare clinica in domeniile dentare au indicat că nivelul de anxietate al pacientilor este critic pentru experiențele lor dureroase, judecând intensitatea și senzația neplăcută. DA, definit ca "un răspuns condiționat la stimuli negativi în stomatologie sau ca o anxietate cognitiva învățata sau influențată de rude, prieteni apropiați sau mass-media”[93] , este în prezent cea mai cunoscuta tulburare emotionala a pacientilor din intreaga lume. Sondajele anterioare din America de Nord, Asia [94,95] și populatiile europene, indică faptul că aproximativ 10% dintre pacienți suferă de un grad moderat pana la unul ridicat de DA. Acesti pacienti cu valori mari ale DA sunt de obicei reticenti in a primi tratament stomatologic regulat, aceasta evitare ducand la o igiena dentara si mai precara [96,97,98] si chiar la diagnosticarea gresita. Atât in America de Nord, de Vest și Europa de Nord studiile au remarcat faptul că o creștere a DA este corelata cu experiențele negative ale pacientilor din timpul tratamentului stomatologic . O experiența dureroasa în timpul tratamentului difera in mod semnificativ între grupurile de pacienti cu DA ridicat și grupurile cu DA scazut, indicând că DA poate fi un factor predispozant, dar nu direct. In comparatie cu pacientii cu un nivel scăzut DA, pacientii cu DA mare pot simti mai multe neplăceri în timpul tratmentului, fiind mai reticenți în a primi treatment regulat [96,97,98] . Valorile DA sunt de asemenea asociate cu alte probleme psihologice: de exemplu ,este corelată pozitiv cu frica de durere ,pacientii cu DA ridicat avand convingeri negative fata de tratamentul stomatologic și asteptand sa experimenteze mai multa durere decat cei cu DA scazut [99]. Aceste dovezi arată că DA nu are pur și simplu o origine psihiatrica (de exemplu, anxietatea generala sau depresia), ci rezulta din modularea colectiva a mai multor factori cognitive; pacientii cu DA mare au tendinta de a exagera, de obicei, experientele lor dureroase din memorie [100], amintindu-si-le doar pe cele mai rele din timpul tratamentelor anterioare. De asemenea, pacienții cu DA mare tind să se concentreze asupra sentimentelor emoționale,si nu asupra celor senzoriale ale treatmentului [101], acest lucru ducand la accentuarea exagerată a emoțiilor negative. In plus, acesti pacientii au de obicei atitudini părtinitoare față practicile dentare [90,91] ; considerand ca "stomatologilor nu le pasă de sentimentele mele "sau "Mă simt jenat sa vorbesc la dentist ". Prin urmare, pacienții cu DA mare nu sunt pur și simplu rasfatati sau ciudati. De fapt, ei s doar gândesc în mod incorect. De aceea, strategia de gestionare tradițională, cum ar fi cea de reasigurare ("Nu te va durea!Iti promit! "), de terapie("Trebuie să facem, altfel vei pierde toti dintii! "), sau care prezintă sensibilitate ("Nu te teme, voi fi de partea ta") poate fi inutila cu acesti pacienții, mai ales atunci când ei sunt într-o situație stresanta care provoacă durere. Cercetarile clinice au aratat ca pacientii cu anxietate dentara mare se așteaptă la o experiență mai dureroasa în timpul tratamentului stomatologic. Teoria cognitivă sugerează că o creștere a incertitudinii intre stimul si rezultat poate contribui la cresterea nivelului de anxietate al unei persoane. Pe baza datelor clinice și a teoriei, s-au descoperit tehnici pentru modularea experientelor dureroase si metode eficiente de gestionare a durerii și anxietatii în practica dentară [102]. Intr-un studiu despre legatura dintre anxietate si asteptarile eronate ale pacientilor, folosind rezonanta magnetica nucleara, Koyama et col au demonstrat ca atunci cand pacientii au avut asteptari mai putin dureroase, experienta lor subiectiva a fost mai putin traumatizanta. Din cercetarile clinice pe comportamentul pacientului dintr-un cabinet stomatologic, reiese de asemenea, faptul că așteptarea durerii de catre pacienti este corelata cu nivelul lor de DA. Aceasta este susținută de o dovada in plus ca pacientii cu DA ridicat vor prezice o experiență negative mai dureroasa atât afectiv și senzorial. Aceste rezultate indică posibile mecanisme neuropsihice care stau la baza asocierii între durere și anxietate : in comparatie cu pacientii cu DA mare care asteapta mai multa durere în timpul tratamentului, pacienții cu DA scazut nu au tendinta de a exagera durerea si percep niveluri mai mici de durere. Prin urmare, scăderea anxietatii (prin modificarea așteptărilor) este una, dar nu singura strategie pentru managementul durerii. De aceea, este importanta relaxarea si linistirea pacientului inainte de efectuarea oricarei interventii, precum si explicarea pas cu pas a procedurilor care i se vor efectua. Numai castigand increderea pacientului si diminuand astfel anxietatea vom reusi sa castigam si un pacient relaxat si linistit, care cu siguranta va reveni la clinica stomatologica.

PARTEA II- CERCETARI PROPRII

1.OBIECTIVE:

A. -Determinarea nivelului de satisfactie

-Determinarea nivelului de anxietate:

B. Identificarea retelei de servicii stomatologice din judetul Constanta

2. IPOTEZA:

• se prezuma ca exista diferente calitative intre serviciile prestate de Clinicile De Stomatologie comparativ cu Cabinetele Medicale Individuale

• se prezuma ca exista un raport invers proportional intre nivelul de anxietate si gradul de satisfactie al pacientilor referitor la serviciile stomatologice

3. LOTUL DE SUBIECTI :

Studiul a fost realizat in perioada 1 mai -31 iulie 2015 pe un lot de 50 de pacienti , din mediul urban, cu varste cuprinse intre 13 si 70 ani, dintre care jumatate pacienti ai unei Clinici de Stomatologie, iar ceilalti- pacienti ai unui CMI.

METODE

In cadrul studiului a fost urmarit si analizat gradul de satisfactie al pacientilor fata de serviciile stomatologice oferite de Clinicile de Stomatologie, restpectiv Cabinetele Medicale Individuale din orasul Constanta, precum si raportul dintre gradul de satisfactie si nivelul de anxietate generat de tratamentele stomatologice.

Ca material de lucru, am utilizat un Chestionar de Satisfactie si Chestionarul de anxietate R.B. Cattel, cu raspunsuri preformulate. Tehnica de lucru a constat in aplicarea chestionarelor urmata de prelucrarea, analiza si sinteza datelor obtinute.

Chestionarul de satisfactie cuprinde un numar de 20 de intrebari cu raspunsuri preformulate care urmaresc stabilirea gradului de satisfactie al pacientilor dintr-o clinica/CMI referitor la modul in care se face programarea si sunt intampinati, atmosfera si aspectul cabinetului , al salii de asteptare, dotarile cu aparatura, experienta echipei dentare, relatia medicului cu restul personalului si cu pacientul, timpul de asteptare , precum si aprecierea fata de timpul alocat tratamentului si comunicarii planului de tratament, calitatea serviciilor oferite in raport cu pretul , impresia generala oferita. Cei chestionati au avut 5 variante de raspuns la fiecare intrebare, extremele reprezentand satisfactia/ insatisfactia maxima, varianta de mijoc fiind un raspuns neutru.

Testul de Anxietate Cattel

R.B. Cattel este unul dintre marii specialist care s-a preocupat de problematica personalitatii umane. A studiat la Universitatea din Londra, unde la 19 ani a obtinut Diploma in fizica si chimie, Sperman si Bot deschizandu-I gustul pentru psihologie, in special pentru masurarea capacitatilor umane. Prinstre instrumentele elaborate de el, se numara si Chestionarul de anxietate “C”. Definirea conceptelor utilizate: •Nevrotismul- se prezinta ca un defect general de adaptabilitate, surmenaj, epuizare fizica si psihica, fara vre-un motiv obiectiv, rigiditate. •Anxietatea – se caracterizeaza printr-o stare permanenta de tensiune psihica, iritabilitate, lipsa de incredere in propria persoana, incapacitate sau reserve in asumarea unui risc, tremor si alte reactii neurovegetative, diferse semne psihosomatice.

S-a observat, in general, ca exista o tendinta la nevrotici de a avea o nota crescuta de anxietate, insa acest fapt nu este sufficient pentru a confunda anxietatea cu nevroza, sau pentru a asimila aceste concept, deoarece nevroticii pot avea o nota foarte ridicata la anxietate intr-o anumita situatie realmente provocatoare de anxietate. Anxietatea este deci “o emotie penibila de asteptare”, o “teama fara obiect” care se produce in asteptarea unui eveniment, este o traire subiectiva care poate fi supusa controlului voluntary prin dezvoltarea constiintei de sine.

Definirea scarilor testului:

a) Eul social ideal (Q3)- arata gradul de motivatie in integrarea comportamentului individual in jurul unui sentiment de sine acceptat constient si a standardelor sociale aprobate. Absenta unei asemenea integrari a comportamenului in jurul unui concept clar de sine este una dintre cauzele majore ale anxietatii. Factorul Q3 arata gradul in care s-a legat anxietatea cu structurile caracteriale si cu obsinuintele sociale acceptate.

b) forta Eului- emotivitatea (C) – este capacitatea de a controla imediat s idea aexprima tensiunile intr-un mod adaptat si realist, deoarece o tensiune axioasa puternica poate cauza o anumita regresiune si poate impeiedica o crestere normala a fortei Eului.

c) insecuritatea- tendinta paranoica( L) – reprezinta cota cu care participa lipsa de securitate sociala la cresterea anxietatii.

d) insecuritatea in directia culpabilitatii (O) – culpabilitatea anxioasa depresiva reprezinta o anxietate combinata cu autocauzare cauzata de presiunile Super Eului care genereaza sentimenul de anxietate si depresie.

e) tensiunea ergica (Q4) – in acest caz anxietatea apare prin presiunea pe care o exercita pulsiunile trezite si nevoile nesatisfacute de orice fel. Exitarea apetitului sexual, nevoia de consideratie, teama de o situatie, sunt pulsiuni legate de aceasta componenta. Nivelul acestei componente se manifesta in inclinarea catre emotivitate, tensiune, iritabilitate si nervozitate.

Aplicarea si corectarea testului

Testul poate fi dat individual sau colectiv si va fi anuntat subiectilor c fiind o foaie de autoanaliza. Cuprinde un numar de 40 de intrebari cu privire la greutatile de sine pe care cea mai mare parte dintre oameni le întâmpină uneori in viața. Pentru a putea reieși propriie reacții, este necesar un raspuns absolut sincer la fiecare punct, marcând fie DA, fie NU, fie răspunsul intermediar. Se recomandă ca raspunsul intermediar ce există la căsuța din mijloc să fie utilizat cât mai puțin posibil, decât dacă este cu adevarat imposibilă alegerea între Da sau Nu. Majoritatea oamenilor termină acest test in 5 minute, altii maxim in 10 minute. Raspunsurile vor fi confidentiale.

Corectare –Dupa colectarea tuturor foilor de raspuns, se vor aplica grilele transparente si se vor numara 2, 1, 0 puncte pentru fiecare item, in functie de casuta marcata. Daca se doreste nota partiala , se vor marca, sub fiecare coloana, notele Q3, C, L, O si Q4 prin adunarea punctelor 2 si 1. Totalizand notele partiale se poate obtine o nota totala care va fi marcata in rubrica respective de pe foaia de raspunsuri. Se extrag separat notele totale din coloana A si B, raportandu-le (A/B) si se trece rezultatul pe foaia de raspunsuri in rubrica destinata acestui scop. Adunand aceste doua note, A si B, se va obtine nota bruta totala . Daca este cazul, se efectuaeaza corectia de varsta, si se transforma nota bruta in nota standard. Se transpune aceasta nota standard in coloana destinata acestui scop, nu inainte de a efectua, daca circumstantele o cer, corectia de varsta si sex.

Interpretarea datelor

Dupa corectarea testului, sunt posibile 3 note finale .

O singura nota totala de anxietate – suma punctelor pentru toti cei 40 de itemi. Este practic suma notelor A si B.

O distinctie intre nota A ( anxietatea voalata, acoperita), care este suma punctelor obtinute in coloana 1, itemii 1-20 si nota B (anxietatea manifesta, simptomatica), suma punctelor obtinute in coloana 2, itemii 21-40.

O distinctie intre toate cele 5 note, corespunzatoare structurilor care intervin in anxietate. Este suma punctelor obtinute pentru fiecare din cei 5 factori, din ambele coloane ( A si B)

Este util a se dispune separat itemii cu simptome manifeste , in primul rand ca indice al anxietatii reale, iar in al doilea rand, pentru a indica in ce masura este bolnavul constient de problema sa si tentative de a exagera simptomele. Corectarea primelor 20 de intrebari ne va da nota A (anxietatea voalata), iar corectarea celorlate 20 de intrebari, ne da nota B (anxietatea manifesta).

– o nota standard de la 4 la 6 ne indica un grad normal de anxietate – o nota cuprinsa intre 0-3, indica o persoana linistita, flegmatica, tenace, placiala, distinsa – in cazul in care nota standard este peste 8, se vor extrage si notele componente (Q3, C, L, O, Q4), obtinute din notele brute totale ale acestor factori, din coloanele A si B. Aceste note se transforma apoi in note standard. – limitele normalitatii se afla situate intre notele standard 4 si 5. Cota maxima va indica factorul implicat cel mai profund in cresterea anxietatii individului.