Sarcinile Invatamantului.reflectarea In Literatura de Specialitate

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Sarcinile invatamantului in etapa actuala

Intr-o lume definita prin mobilitate, fluiditate si tranzienta, o lume a tehnologiilor de varf, o lume in care resursa strategica cea mai importanta este informatia, educatia trebuie sad ea raspunsuri specifice: continuturi diversificate, metodologii care sa cultive creativitatea, spiritual intreprinzator, capacitatea de adaptare.

Reforma invatamantului are la baza democratizarea si deschiderea acestuia spre idealuri care valorizeaza copilul cu drepturile si nevoile sale, cu aspiratiile spre libertate, indifferent de oricare alte percepte.

In articolul 5 din Legea Invatamantului nr.84 din iulie 1985, se spune: “Cetatenii Romaniei au drepturi egale de acces la toate nivelurile si formele de invatamant indiferent de conditia sociala si materiala de sex ,rasa, nationalitate, apartenenta politica sau religioasa”.

Aceasta prevedere este in deplin accord cu documentele internationale, ceea ce exprima dorinta si vointa celor care raspund la acest domeniu, de respect fata de drepturile copilului.

Idealul educational al invatamantului romanesc

Invatamantul urmareste realizarea idealului educational intemeiat pe traditiile umaniste, pe valorile democratiei si pe aspiratiile societatii romanesti si contribuie la pastrarea identitatii nationale.

Idealul educational al scolii romanesti consta in dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative.

Noul Curriculum National in Romania reprezinta ansamblul experimentelor de invatare prin care institutia scolara asigura realizarea idealului educational si finalitatilor invatamantului, asa cum sunt stimulate scestea la nivelul Legii Invatamantului.

Finalitatile invatamantului deriva din idealul educational si sunt formulate in Legea Invatamantului. Ele se pot concretize pentru fiecare nivel de invatamant.

Pentru invatamantul primar, finalitatile ar fii urmatoarele:

asigurarea educatiei elementare pentru toti copiii;

formarea personalitatii copilului , respectand nivelul si ritmul sau de dezvoltare;

inzestrarea copilului cu acele cunostinte, capacitate si atitudini care sa stimuleze raportarea efectiva si creativa la mediul social si natural si sa permita continuarea educatiei.

Literatura de specialitate , cercetarea pedagogica si observarea practicii scolare releva necesitatea cresterii eficientei si activitatii didactice in intregul nostrum invatamant si mai ales la nivelul scolii primare.

Potrivit noii reforme a invatamantului, invatamantul primar este considerat nu doar o treapte preliminara pentru a ajunge la oricare alt nivel, ci si cadrul in care se formeaza interogatiile, schemele cognitive, evaluarile de baza, conceptiile decisive pentru un elev.

Forta transformatoare a invatatorului consta in talentul si stilul activitatii generate, dincolo de lectiile propriu-zise.

El apare in fata elevilor sai nu numai ca persoana “care stie tot”, ci si fiinta care se daruieste cu acea generozitate specifica, izvorata dintr-un adanc al personalitatii sale.

Pentru ca actul pedagogic sa fie condos cu maiestrie pedagogica invatatorul trebuie sa fie un bun psiholog si pedagog, sa exploreze fiinta umana prin metode si instrumente atestate stiintific si sa conduca apoi, cu maximum de eficienta, formara integrala a personalitatii elevilor.

Din aceasta perspective, cuvintele lui Simion Mehedinti, ne indeamna san e aplecam, inca o data, cu responsabilitate, asupra ceea ce inseamna copiii si educatia lor: “copiii bine educati sporesc fiinta neamului, dupa cum mugurii din fiecare primavera, strangandu-se in varful ramurilor, sporesc coroana copacului in toate directiile”.

1.2 Motivatia alegerii temei

Limba romana este o milenara temelie a spiritualitatii romanesti,

Marturia unui destin eroic si daruirea unui tezaur de cultura, este un criteriu al” civilizatiei, ba chiar un criteriu al culturii” (M.Eminescu)

“este intaiul mare poem al unui popor”(L.Blaga). De aceea a vorbi si a scrie corect romaneste constituie o indatorire civica si este in acelasi timp expresia definitorie a personalitatii fiecarui cetatean.

Din studiul materialelor cu character psiho-pedagogic, a metodicilor de predare a disciplinelor prevazute pentru clasele I-IV, in activitatea mea la clasa ca invatatoare si din asistentele si lectiile deschise pe care le-am sustinut in cadrul comisiilor metodice mi-am dat seama ca vocabularul elevilor trebuie sa fie mereu in atentia invatatorilor.

Am observat, ca de multe ori, unii elevi au, in general, un vocabular sarac , ca pusi in situatia sa se exprime dovedesc stangacie si nepricepere datorita faptului ca o cunoastere tematica a limbii literare nu se obtine chiar asa usor .

Dezvoltarea capacitatii de comunicare orala si scrisa, ridicarea nivelului cultural al fiecarui elev necesita o actiune hotarata din partea invatatorului pentru precizarea, activizarea si imbogatirea vocabularului.

Cuvintele accumulate treptat in scoala sau cele dobandite prin mass-media , prin lectura, largesc sfera vocabularului si de aceea multe dintre ele fiindu-le necunoscute, fac parte din vocabularul pasiv al elevilor, ceea ce reclama eforturi sustinute din partea invatatorului in vederea activizarilor.

Consider ca invatatorul nu trebuie sa se adreseze clasei intr-un limbaj pretentious, fara sa se intrebe daca elevii sai inteleg, ci sa se asigure permanent de cunoasterea termenilor, intervenind promt, ori de cate ori este cazul, cu explicatiile necesare, cu exercitii si analize lexicale, in care cuvintele capata, in enunturi variate, sensuri multiple, de baza si secundare.

Studiul limbii romane adduce cea mai mare contributie la dezvoltarea exprimarii elevilor, la cultivarea si completarea achizitiilor lor lexicale.

Se cades a amintesc ca in acest sens o reflectie a marelui fauritor de limba romaneasca, poetul Mihai Eminescu:

“Limba, alegerea si cursivitatea expresiunii in expunerea vorbita sau scrisa e un element essential, ba chiar un criteriu al culturii. Din vorbirea, scrierea unui om se poate cunoaste gradul sau de cultura.

Stabilind legaturi firesti intre toate compartimentele limbii mane, conduce la intelegerea mai buna a fenomenului lingvistic de catre elevi.

Realizarea relatiei lectiilor de citire cu cele de gramatica duce nu numai la dezvoltarea vocabularului elevilor , ci si la nuantarea exprimarii lor. Astfel , elevii vor dobandi mestesugul imbinarii cuvintelor intr-o expresie clara, precisa , nuantata, a gandurilor lor, vor stapani limba romana literara.

In lucrarea mea, voi incerca sa prezint cateva modalitati pe care le-am folosit la clasa, prin activitatile desfasurate la citire si gramatica, de imbogatire a vocabularului elevilor.

1.3 Particularitatile psiho-pedagogice ale varstei scolare mici

Varsta micii scolaritati este cunoscuta sub denumirea de cea de-a treia copilarie sau” marea copilarie” (Ursula Schiopul). Sub influenta regimului scolar de viata, trasaturile proprii copilariei cunosc o lenta diminuare, copilul adoptand atitudini mai responsabile fata de activitatea de invatare si fata de cei din jur.

Aceasta varsta este varsta maximei receptivitatii ,cand are loc formarea celor mai importante structuri psihice si cand modelarea psihicului uman cunoaste cele mai consistente transformari. “Capitolul”itelectual dobandit de copiii din ciclul primar este convertibil in tehnici si capacitate utile pe tot prcursul vietii.

Scoala primara pune bazele culturii omului. Dobandind cunostinte stiintifice explicate correct intr-un limbaj accesibil, copilului de varsta scolara mica I se deschid portile universelor stiintelor, trezindu-I interesul pentru cunoastere si formandu-I gandirea pentru activitati intelectuale si practice mai complexe. Dobandind instrumente de baza ale muncii intelectuale – deprinderi de citit- scris, calcul, de a observa , de a analiza s.a.- precum si capacitatea de a-si exprima gandurile intr-o corecta si estetica limba romana, micul scolar intra pe fagasul pregatirii pentru invatarea continua , pentru educatia permanenta.

Complexitatea activitatii scolare, a conditiilor dezvoltarii, a structurii interne a organismului, complicarea relatiilor cu cei din jur, toate acestea ridica o serie de probleme in legatura cu organizarea muncii intelectuale a copilului, cu regimul sau de viata si activitate.

Sub aspectul dezvoltarii psihice, copilul de varsta scolara mica este receptive, deschis la fenomene de cultura, sociabil.

Procesele psihice de cunoastere au ajuns la nivelul sustinerii efortului de invatare. Cunoasterea senzoriala este in plin progress datorita solicitarilor diferitelor discipline scolare. Se formeaza si se dezvolta spiritual de observatie.

Volumul atentiei este redus la micul scolar, iar distributivitatea ei este dificila, copilul nereusind sa cuprinda simultan mai multe activitati.

Capacitatea de trecere rapida de la o activitate la alta este , de asemenea, slaba.

La scolarul incepator , atentia involuntara are o pondere mai mare fata de atentia voluntara. Pe micul scolar il capteaza imaginile, povestirile si se concentreaza mai greu asupra unor analize si sinteze verbale, calcule s.a. care cer un effort intellectual mai mare. El are o slaba putere de concentrare a atentiei, intrucat se instaleaza usor fenomenul oboselii. Variatia stimuluilor,noutatea obiectivelor si fenomenelor , modalitatile interesante de prezentare a acestora fara exercitii de concentrare a atentiei si educa atentia voluntara.

Memoria copilului de varsta scolara mica face progrese. Astfel copiii stabilesc variate legaturi intre cuvintele pe care le memoreaza.

Totusi, intrucat reprezentatiile noi franeaza fixarea celor vechi ( copilul retine usor, dar uita cu aceeasi usurinta), este necesara permanenta revenire asupra vechilor cunostinte , care trebuie integrate in cele noi.

Memorarea mecanica atinge, nivelul cel mai inalt , ii plac versurile, recita, povesteste cu lux de amanunte. Activitatea de invatare insa il oblige sa foloseasca unele repere, exersandu-I memoria voluntara-logica.

Imaginatia reproductiva se dezvolta si devine din ce in ce mai complexa datorita sarcinilor scolare (povestiri, repovestiri, desene dupa natura , dupa descrieri , dupa imagini). Conjugata cu imaginatia reproductive se dezvolta si imaginatia reproductive se dezvolta si imaginatia creatoare care se concretizeaza in produsele activitatii elevului ( compuneri, desene , recitari, interpretare de roluri).

Gandirea micului scolar se afla in stadiul operatiilor concrete (J.Piaget), fiind in permanenta solicitata in formarea reprezentatiilor si a notiunilor, a unor scheme mintale care devin “instrumente “ de cunoastere , precum si in rezolvarea problemelor. La sfarsitul perioadei scolare mici, procesul de conceptualizare a notiunilor care se refera la insusirile esentiale ale obiectelor, fiintelor, fenomenelor, este avansat, ca si diferitele tipuri de actiuni exprimate prin vorbe.

Limbajul este cea mai importanta structura a sistemului psihic infantil, care are rolul covarsitor in intregul process de formare a personalitatii.

In stransa interactiune cu gandirea, limbajul reprezinta parghia care pune in miscare si sustine intregul bloc cognitiv . Da aceea ,in toate activitatile de invatare, chiar din primul an de viata, parintii, educatoarele, invatatorii trebuie sa urmareasca prin toate mijloacele accesibile dezvoltarea limbajului copiilor.

Invatatorul determina interventia active a limbajului, prin insusirea limbii cu toate modurile de constructie gramaticala , solicitandu-I pe elevi la dialog prin intrebari variate, mai ales prin intrebari cauzale in fiecare faza a actiunii. Formele de invatare in care elevii coopereaza, cultivand relatii intreindividuale, desfasurand activitati complementare, contribuie intr-o larga masursonalitatii.

In stransa interactiune cu gandirea, limbajul reprezinta parghia care pune in miscare si sustine intregul bloc cognitiv . Da aceea ,in toate activitatile de invatare, chiar din primul an de viata, parintii, educatoarele, invatatorii trebuie sa urmareasca prin toate mijloacele accesibile dezvoltarea limbajului copiilor.

Invatatorul determina interventia active a limbajului, prin insusirea limbii cu toate modurile de constructie gramaticala , solicitandu-I pe elevi la dialog prin intrebari variate, mai ales prin intrebari cauzale in fiecare faza a actiunii. Formele de invatare in care elevii coopereaza, cultivand relatii intreindividuale, desfasurand activitati complementare, contribuie intr-o larga masura la dezvoltarea gandirii si a limbajului.

Cine a urmarit actiunile desfasurate de copii in grupuri / echipe, a putut constata cat de degajat vorbesc, cum stabilesc reguli si cum incearca sa si le impuna unii altora . Acest tip de comportament reprezinta momentul depasirii fazei intuitive, respectiv trecerea de la limbajul egocentric la cel socializat reglementat de reguli gramaticale , sintactice si morfologice.

Varsta scolara mica este , asa cum au dovedit studiile si cercetarile , varsta maximei receptivitatii.Ceea ce trebuie evidentiat insa, se refera la relatia dintre structurile cognitive si cele afectiv- motivationale.

O caracteristica foarte evidenta la scolarii mici este dominarea conduitei lor de componenta afectiva, aceasta fiind, de fapt, baza energetica a intregului sistem psihic. Astfel, V. Pavelcu considera ca invatatura la varsta scolara mica are un pronuntat character afectiv.

Evolutia relatiilor afective dintre elev si educatorul sau cunoaste mai multe faze, in functie de distanta dintre ceea ce doreste copilul si ceea ce I se ofera. Prima faza este cea de apatie . Copilului ii este indiferenta persoana cu care n-a stability nici o forma de comunicare .

Invatatorul trebuie sad ea dovada de mult tact pedagogic , sa perceapa ocupatia elevului si sa i-o satisfaca in mare masura , astfel incat copilul sa se deschida si sa produca trecerea de la apatie la simpatie, Facandu-se aceasta trecere resort energizant al activitatii incepe sa functioneze normal. Faza urmatoare este expatia, expansivitatea sau capacitatea de a se exprima pe sine fara reticente. Totul devine placut, motivatia intrinseca prinde contur si devine mobilul intern al reusitei seplare.

Referitor la vocabular, limba, limbaj exista o vasta literature pe care am consultat-o sip e care o voi grupa, dupa natura sa in trei capitole:literature de specialitate, psiho-pedagogice si metodica.

Literatura de specialitate

Exista foarte multe lucrari care trateaza problemele de fond ale vocabularului limbii romane. Astfel sunt : “Gramatica limbii romane” volumul I si II –Ed. Academiei Bucuresti 1966; “Structura vocabularului limbii romane contemporane” Angela Bidu Vranceanu- Educatia stiintifica si enciclopedia Bucuresti 1986.

Limba romana contemporana – Ion Coteanu, Narcisa Forascu , Angela Bidu-Vranceanu, E.D.P.-Bucuresti 1985. Lor li se adauga lucrari de referinta in studiul lexicului limbii romane, fara a caror consultare lucrarea de fata nu ar fi posibila: “Tendinteleactuale ale limbii romane” Al. Graur Ed. Stiintifica Bucuresti 1975; “Sinteze de limba contemporana”- Hristea Teodor si colaboratori , E.D.P. Bucuresti 1978; “ Vocabularul romanesc contemporan”- Vasile si Ivan Ensuv –Ed. Flacara Timisoara 1980.

Am consultata si o alta grupa de lucrari; cea cu character native dintre careamintesc: Indreptar ortografic, ortoiepic si de unctuatie Academia Romana – Institutul de lingvistica “Ion Jordan”-Editum Univers Enciclopedic Bucuresti 1997.

Teodor Hristea si colaboratorii in “Sinteza de limba romana “, Ed. Albatros 1984 acestora o mare atentie studiului lexicului in sistemul de invatamant. In aceasta lucrare, ca si in altele enumerate mai sus se face referire la structura vocabularului care este alcatuit dintr-un nucleu- vocabular de baza (fundamental) fond principal de cuvinte si masa vocabularului. In prima categorie intra, dupa autori , circa 1500 de cuvinte, fata de circa 120000 cate are limba romana.

Importanta vocabularului de baza este data si de faptul ca din cuvintele respective se obtin cele mai multe cuvinte derivate.

 In alte capitole ale lucrarii autorul trateaza mijloacele de imbogatire a vocabularului:

-externe: imprumuturi lexicale mai vechi si imprumuturi lexicale neologoce;

– interne: prin derivare, compunere si schimbarea valorii gramaticale.

Intr-un capitol aparte este tratat calculul lingvistic ca procedeu de imbogatire a vocabularului.

B.Literatura psiho-pedagogica

Dintre lucrarile psiho –pedagogice studiate amintim: “ Psihologie generala” Andrei Cosmovici. Aceasta lucrare a dus la clasiicarea problemelor legate de limbaj si mai ales functiile acestuia. In clarificarea problemelor legate de limbaj simai ales functiile acestuia.In acest scop autorul trece in revista mai multe functii ale limbajului, dupa diferiti autori. Cea mai relevanta mi s-a parut aceea dupa A. Ombredan conform careia limbajul are cinci functii : semnificatia , didactica, practica, afectiva, lucida . La acestea s-ar putea adauga functia cathartica.

In lucrarea Pedagogie scolara volum coordonat de Andrei Cosmovici si Luminita Iacob- Polirom Iasi -1999 am gasit cheia rezolvarii psihologice a limbajului in context didactic , precum si repere psihogenetice si caracterizarea varstelor scolare. Alte capitole importante ale lucrarii trateaza comunicarea didactica si modele de realizare a acesteia.

“Comunicarea educationala sau pedagogica este cea care mijloceste realizarea fenomenului educational in ansamblul sau indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau partenerii implicate. Fara de aceasta comunicarea didactica apare ca forma particulara, obligatorie in vehicularea unor continuturi determinate , specifice uniu act de invatare sistematica,asistata.”

Lucrarea domnului profesor Constantin Postelnicu “Fundamente ale didacticii scolare”-Aramis- Bucuresti 2000 a fost una din lecturile de baza care au dus la clasificari privind conceptele de comunicare didactica.

Mi se pare importanta pentru tema lucrarii mele sa amintesc etapele formarii conceptelor si cerintele psiho- pedagogice ale formarii lor.

I.Etapele formarii conceptelor:

a) familiarizare active a elevilor prin observare, analize, recunoastere,discriminare cu stimuli perceptiei (obiecte, fenomene , fapte, exemple, date, cuvinte, relatii, etc.) ,ale caror insusiri esentiale urmeaza a fi descoperite si generalizate.

b) identificarea , prin operatiile de analiza, comparative si analogie, a insusirilor esentiale si desprinderea lor pr plan mintal (abstragerea lor) de cele neesentiale.

c) formularea verbala propozitionala ( verbalizarea) a aspectelor esentiale identificate de elevi, integrarea si exprimarea lor in concepte, definitii, reguli, legi , principii – deci, in constructii teoretice (cunostinte) generalizatoare, “ Atat formarea, cat si insusirea notiunilor isi au corespondentele lor in formarea si insusirea de propozitii. In acest ultimo process elevul combina sensurile notiunilor de care dispune pentru a achizitiona noi sensuri, propozitionale , folosind in acest scop cunostintele sale intuitive de sintaxa a limbii vorbite.”

d) integrarea noii notiuni in sistemul national deja format si stabilirea raporturilor sale posibile cu alte notiuni (raporturi de subordonare, supraordonare, coordonare, de opozitie, etc).

e) operarea practica cu noua notiune, ceea ce implica introducerea si aplicarea (transferarea) ei in activitatea de rezolvare a unor probleme teoretice sau practice sau in aceea de intelegere a altor concepte si relatii. Prin operare se verifica daca elevii au inteles sau nu semnificatia conceptului, daca au stability correct sau incorrect notele sale definitorii (continutul sau informational).

Cerinte psiho-pedagogice in formarea conceptelor

Pentru a le forma elevilor notiuni clare si precise este necesara respectarea urmatoarelor cerinte (conditii).

reactualizarea selective si folosirea experientei cognitive anterioare ( fondul de reprezentari , notiuni empirice, notiuni si idei ancora sau pivot ) pe care le intemeiaza noul concept.

“La cunoasterea stiintifica se ajunge numai trcandu-se prin stadiul primar al cunoasterii si anume al cunoasterii empirice (ostensive) . Inainte de a fi stiintifice, cunostintele vor fi, prin forta imprejurarilor, empirice”.

formarea notiunilor si definirea lor sa se intemeieze pe perceperea , analiza si compararea unui numar sufficient de cazuri concrete ( fapte, exemple, modele obiectuale sau figurative, obiective, fenomene, procese, etc.) pentru a putea identifica si desprinde (abstrage) trasaturile generate, commune categoriei din care fac parte.

cazurile concrete percepute si analizate trebuie sa fie cele mai representative, relevante , tipice si variate pentru ca elevii sa poata diferentia si desprinde insusirile esentiale ale categoriei de stimuli , careia ii apartin , insusiri reflectate de notiunea respective( pe care o formam).

este necesar ca in procesul de analiza si interpretare a cazurilor concrete sa fie relevate, sublimate si verbalizate insusirile lor esentiale iar acestea sa fie exprimate in definirea notiunii respective

folosirea unor procedee didactice care sa faciliteze operatiile de identificare a insusirilor esentiale, de abstractizare si generalizare a lor.

Din lucrarea “Managementul educational “- Elena Joita Polirom , Iasi 2000 am obtinut informatii importante atat in ceea ce priveste rolul profesorului manager si a relatiilor acestuia cu elevii, precum si un ghid practice legat de realizarea unei lucrari de cercetare.

Voi cita din aceasta lucrare un fragment legat de managementul comunicarii:

“ Invatati sa ascultati elevul, dupa cum ii cereti si dumneavoastra acelsai lucru: orientate-va atentia catre el, stimulate-l prin nonverbal, manifestati rabdare, nu iterveniti des, nu adresati <<expresii ucigase>> , puneti intrebari de clarificare in final, oferiti unele puncte de sprijin pe parcurs, lasati-l sa foloseasca surse de informare , subliniati aspecte positive, sugerati posibilitati de aprofundare ulterioara”.- pag. 221.

“Psihologia generala” redactata sub conducerea profesorului doctor docent A. Chircov E.D.P. ,Bucuresti 1975 trateaza pe larg si temeinic mecanismele neurofiziologice ale activitatii psihice, dezvoltarea psihicului la copil, formarea constiintei, evolutia umana, raportul constient- inconstient. Un amplu loc este rezervat proceselor de cunoastere care pentru noi reprezinta o maxima importanta cihar daca este vorba de senzatii , perceptii, reprezentari sau de memorie, gandire, imaginatie ori atentie. In cadrul proceselor de cunoastere pentru lucrarea de fata a prezentat-o capitolul in care se dezvolta limbajul ca process ce cunoastere.

Mi-au retinut atentia notiunile generale despre limbaj si limba, problemele despre originea si functiile principale ale limbii si limbajului, mecanismele anatomo-fiziologice ale limbajului, structura limbii si a limbajului, formele si procesele limbajului. Multe clasificari asupra temei am gasit si in capitolele tratand motivatia si afectivitatea ca si formele activitatii umane (mai ales formarea deprinderilor).

Alta sursa bibliografica importanta a constituit-o “ pedagogia generala” de Victor Tarcovnicu , Ed. Facia Timisoara, 1975. Voi cita un fragment din aceasta lucrare in locul oricarei prezentari: “ Exista desigur un process continuu si in procesul educatiei si in stiinta educatiei.

Generatiile de astazi sunt mai bine educate sub aspect metodic, decat cele din trecut.

Manualele de astazi, metodele de invatare , formele de organizare a invatamantului , relatiile dintre elevi si educatori sunt superioare in general fata de cele din trecut. Dar de aici nu mai urmeaza ca orice inovatie pedagogica reprezinta si un pas inainte in stiinta educatiei si nici ca orice norma pedagogica veche devine nociva in conditiile actuale numai pentru faptul ca a fost elaborata cu cateva sute de ani in urma.

Esenta modernizarii invatamantului nu consta in acceptarea fara discernamant a oricarei inovatii, aruncand peste bord ceea ce a avut mai bun scoala romaneasca. In toate laturile procesului instructive-educativ- continut ,principii, metode,forme de organizare,etc. –este necesar sase tina pasul cu cerintele societatii actuale sis a se utilizeze judicious mijloacele pe care tehnica actuala le pune la dispozitia scolii. E ncesara indrazneala, dar este necesara si prudenta. Fiindca scoala nu experimenteaza cu substante chimice sau cu plante, ci cu oameni in devenire.

Educatorii sunt responsabili de modul cum functioneaza cetateanul de maine”. Tarcovnicu Victor Pedagogie generala , Ed. Facia Timisoara, 1975, pag. 5-6.

Cu toate ca este o pedagogie veche, fragmentul citata mi s-a parut actual si interesant.

Problemele legate mai ales de abordarea curriculara a invatamantului au fost clarificate si cu ajutorul lucrarii “ Curs de pedagogie scolara “ Elena Joita, Reprografia Universitatii din Craiova, 2001. Din aceasta lucrare am aflat mai multe despre elementele curricumului si despre documentele curriculare. Lucrarea este foarte valoroasa si ma voi limita sa citez doar un mic fragment di ea:” Toate tarile Europei sunt preocupate de a dezbate si a rezolva problemele esentiale ale curricumuluiprezent, national, dar si viitor, comunitar, incat spiritual European devine un obiectiv comun.” pag205

C.Metodica

Problema imbogatirii, precizarii si nuantarii vocabularului elevului dispune de o tratare corespunzatoare si in literatura metodica

Astfel, in “ Metodica prederii limbii romane” autor: prof. Stanciu Stoian, I. Berca si Clara Georgeta Chiosa , E.D.P. Bucuresti 1996 exista subpunctul B. “Predarea unor probleme de vocabular “ in care se recomanda unele procedee pentru predarea lectiilor despre familia de cuvinte si cuvinte compuse.

In “ Invatamantul in clasele I-IV” , editat de “Revista de pedagogie “(1978), Aurora Ilie prezinta in capitolul “Elemente de analiza a textului literar” in clasele III-IV, tipuri de exercitii care pregatesc elevii pentru intelegerea textului literar.

In anul 1979 “ Revista de pedagogie” a editat o noua culegere metodica in care apar mai multe articole privitoare la vocabularul elevilor: “Particularitati ale activismului verbal la elevi”, “Imbogatirea vocabularului active al copiilor de varsta scolara mica”, “ Pentru o didactica stiintifica a citirii-lecturii” in care se precizeaza strategiile de utilizare a dictionarelor. In “Modalitati de imbogatire , precizare si activare a vocabularului elevilor” , Ioan Chitu arata ca sarcina formarii la elevi a deprinderilor de exprimare corecta, clara si nuantata revine intregului colectiv didactic.Principala cale didactica de imbogatire a vocabularului elevilor o constitue contactul cu textul literar .

Citind textile literare din manuale ca si operele prevazute de programa, elevii isi imbogatesc continuu vocabularul cu termini noi, afla noi valori semantice ale unor termini cunoscuti si deprind din maiestria autorilor, in ceea ce priveste constructia frazei, in general plasticitatea exprimarii.

Avand in vedere particularitatile psihic ale elevilor mici si greutatile intampinate de acestia in intelegerea si insusirea conceptelor gramaticale si fenomenelor lingvistice, Stele Triteanu sustine ca jocul didactic organizat in lectiile de limba romana constituie o metoda activa si eficienta. Jocurile recomandate le grupeaza dupa obiectele urmarite astfel: jocuri destinate formarii deprinderilor de exprimare si de interpretare artistica a unui text.

“ Limbajul nuantat se asociaza in chip fericit preciziei si claritatii ,calitati de baza ale vocabularului, aducand un plus de expresivitate in contextual comunicarii orale si scrise. Acesta exprima sintectic capacitatea intelectuala si afectiva a subiectului, conferind comunicari calitati deosebite atat in planul cunoasterii cat si in cel al tratarii estetice”.-Rvista de pedagogie nr.4 . 1986, pag 39 autor :Vicoleanu Ion.

Formarea si dezvoltarea gandirii gramaticale determinand imbogatirea continua a mijloacelor de exprimare, potrivit legaturii didactice dintre gandire si vorbire.

Lectiile de citire pot servi la insusirea de catre copii a cunostintelor de comunicare.

fie avand rol pregatitor (pentru insusirea unor notiuni gramaticale, ortografice si de punctuatie)

fie folosind ca material pentru fixarea cunostintelor de comunicare.

Prin prezentarea de fata a literaturii de specialitate am urmarit sa sublinieze ca teme legata de precizarea si nuantarea vocabularului elevilor din ciclul primar se bucura de atentie din partea diversilor autori.

Capitolul III

Ipoteza si obiectivele lucrarii

Explozia informational ape care o traim in conditiile revolutiei tehnico- stiintifice actuale, precum si noile cercetari in domeniu lingvisticii supun atentiei noastre doua probleme importante:

necesitatea extinderii studiului privind imbogatirea vocabularului elevilor;

b)organizarea predarii cunostintelor de limba romana in cadrul unui sistem , avand ca centru de greutate notiunea de cuvant, pentru ca “nivelul lexical este nucleul inventatorului in sistemul limbii romane, deoarece aici sunt angajate sistemul fonetico-fonologic, structura morfologica din unitatile lui sunt formate combinatiile sintagmatice fixe, lor li se aplica ansamblul regulilor gramaticale, fiind baza functiei communicative a limbii.”

In lucrarea mea voi porni de la ideea ca in ciclul primar, prin studierea concentrica a limbii romane, elevii trebuie sa stapaneasca vocabularul limbii romane, sa aiba o exprimare nuantata, corecta, frumoasa.

Prin aplicarea notiunilor gramaticale si de vocabular la interpretarea textelor literare ce se studiaza in lectiile de citire, elevii au posibilitatea sa-si insuseasca un anumit “bagaj” de cuvinte pe care apoi le poate folosi sub diverse forme , prin activitate creatoare.

Pornind de la cele expuse mai sus, intre obiectivele principaleale lucrarii imi propun sa realizez o perspectiva mai sistematica in vederea precizarii si imbogatirii vocabularului elevilor, prezentand metode si mijloace folosite in acest sens in activitatea desfasurata de mine cu elevii.

In ansamblu voi incerca sa demonstrez prin exemple suggestive, importanta dezvoltarii vocabularului elevilor atat prin lectiile de citire cat si prin cele de comunicare (gramatica, compunere si dezvoltarea vorbirii).

Tinand cont de rolul deosebit pe care il are activismul verbal in dezvoltarea capacitatii verbale de comunicare a elevilor, a vocabularului acestora, voi exemplifica in lucrare cateva modalitati de imbogatire si activizare a vocabularului- jocuri didactice, dialoguri, s.a.

Utilizand jocul didactic, cale si mijloc eficace de sporire a capacitatiilor de comunicare ale elevilor, cat si exercitiile- joc, elevii devin mai receptivi la inovatia lingvistica.

Jocul didactic si exercitiile- joc faciliteaza insusirea cunostintelor lexicale de catre elevi, contribuie la optimizarea activitatii instructive- educative.

Insusirea corecta a limbii materne de catre elevi are repercursiuni in intregul process al formarii si dezvoltarii lor intelectuale. La varsta scolara mica, limba se invata cu o mare usurinta, curiozitatea elevilor fata de latura Sonora a acesteia fiind, probabil, impulsul interior care determina asemenea rezultate in insusirea limbii.

In aceste conditii, solutia menita sa asigure cresterea randamentului activitatii de invatamant o constituie folosirea unor tehnologii ale instruirii care sa angajeze integral capacitatile intelectuale ale tuturor elevilor.

3.1. Definirea conceptului. Metode de cercetare

Corectarea pedagogica menita sa contribuie la dezvoltarea si perfectionarea invatamantului este o strategie intreprinsa in vederea surprinderii unor relatii inedite intre componentele actiunii educationale, pentru desprinderea unor manifestari si interactiuni proprii.

Chemata sa raspunda unor intrebari ridicate de practica educativa, cercetarea pedagogica contribuie la imbunatatirea si ameliorarea procesului instructive prin cresterea randamentului scolar al elevilor.

Cadrul didactic implementeaza cercetarea in activitatea pedagogica concreta din clasa sau din scoala chiar in momentul cercetarii.

Prin interventiile modelatoare ale cercetarii pedagogice se optimizeaza activitatea instructive – educative, sporind eficienta actului pedagogic correct.

Obiectul cercetarii pedagogice este un fapt pedagogic, o problem ape care cadrul didactic cercetator o depisteaza, o delimiteaza di ansamblul structural caruia ii apartine, dandu-i o explicatie plauzibila. Dobandim certitudini asupra functionalitatii cercetarii intreprinse cu ajutorul unor strategii investigatoare concrete.

Cercetarea pedagogica, demers national, organizat, surprinde relatiile functionale si cauzale surprinzand relatiile pe care le incuba procesul real de educatie.

Fara a face abstractie de personalitatea agentului, cadrul didactic cercetator si personalitatea elevului, cercetarea pedagogica urmareste modificarile continue in continutul si structura personalitatii scolarului, insistand asupra tehnicii de interventie si de actiune, in directia perfectionarii activitatii de predare-invatare.

Cercetarea pedagogica include doua coordinate fundamentale:

-cunoasterea generala a domeniului in care se produc faptele pedagogice cercetate;

-cercetarea si adoptarea strategiei de investigare.

Alegerea temei prezentei lucrari”Modalitati de corelare a lectiilor de citire cu cele de gramatica, in vederea precizarii si nuantarii vocabularului elevilor”, a fost determinate de preocuparile mele sistematice , perseverente pentru dezvoltarea vocabularului elevilor in cadrul lectiilor atat de citire cat si de gramatica , dar si din dorinta de a valorifica experienta pozitiva acumulata in acest domeniu.

Bibliografia studiata a fost aleasa judicious din cele mai reprezentative lucrari privitoare la lexic , la cultivarea limbii romane literare,la probleme de lingvistica romana.

Cercetarea intreprinsa pe tema mentionata urmareste nu numai descrierea amanuntita a faptului investigat , a constatarii corelatiilor ce se pot face intre lectiile de citire si cele de comunicare la clasele I si a II-a.

Un element de noutate pe care il adduce actualul plan de invatamant pentru clasele I-IV , il constituie acea” contopire” a celor trei discipline:- dezvoltarea vorbirii, gramatica si compunerea- intr-una singura: COMUNICAREA. Finalitatea acestor trei discipline reunite intr-una singura este unica : formarea si cultivarea capacitatilor de comunicare.

O cercetare atenta a programei de comunicare permite sa se intrevada ca, in ciuda modului cu totul nou in care a fost conceputa, continutul ei este axat pe competente cunoscute, subordinate unui tel comun: formarea si dezvoltarea capacitatilor de a comunica in mod correct in limba romana, de a asigura un fundament stiintific acestei activitati si mai ales de a evita tendinta spre comunicare mecanica.

Vizand o aplicabilitate practica imediata, cercetarea constativ ameliorative abordeaza o problematica mai restransa, contribuind la imbunatatirea si imbogatirea modalitatilor concrete de actiune.

Metodologia cercetarii pedagogice prezinta trei dimensiuni principale, strans legate intre ele: dimensiunea teoretica, cea tehnico-metodica si dimensiunea empirica.

Dimensiunea teoretica desemneaza ansamblul principiilor fundamentale de abordare si explicare a realitatii educationale in care se integreaza si rezultatele positive ale cercetarilor pedagogice.

Dimensiunea teoretico-metodica a cercetarii pedagogice consta in sistemul metodelor si tehnicilor de investigare precum si ansamblul normelorconcrete care indruma utilizarea lor in activitatea de cercetare empirica.

Dimensiunea empirica a cercetarii consta in experienta propriu-zisa de cercetare, desemnand modul decuprindere a realitatii educationale supusa investigatiei.

Organizarea unei cercetari pedagogice presupune un process secvential pe mai multe etape si operatii.

Dintr-un context mai largde fenomene sau direct din practica educationala se face delimitarea problemei de cercetat, care poate aparea spontan din observarea , faptelor, fie aleasa intentionat. Problema de cercetare se refera la existenta unor dificultati existente in activitatea de predare-invatare, la contradictiile dintre realitate si posibilitate.

Documentarea bibliografica si formularea ipotezei de lucru este a doua etapa a cercetarii pedagogice.

Ipoteza de lucru este un enunt predictive,conditional sau probabil. Aceasta idée “provizorie” care cuprinde concomitent intrebarea si raspunsul este o tentative de explicare a unei probleme, nefiind o certitudine.

Pe parcursul cercetarii propriu-zise, ipoteza de lucru va fi verificata prin confirmarea sau prin infirmarea practicii cercetarii, in conditii de control stiintific, spre a atesta eficienta noului procedeu aplicat.

In cercetarea constativ- ameliorative intreprinsa, am pornit de la ideea ca jocul didactic si exercitiile-joc pe teme de vocabular folosite atat in lectiile de citire cat si in cele de gramatica- prefectioneaza si amelioreaza randamentul activitatii educationale.

Prin aplicarea notiunilor gramaticale si de vocabular la interpretarea textelor literare ce se studiaza (corelatii intre citire si gramatica), elevii au posibilitatea sa-si insuseasca un anumit “bagaj” decuvinte pe care apoi le vor folosi sub diverse forme , prin activitatea creatoare.

Culegerea datelor in cadrul cercetarii, a programului acestuia , este etapa cea mai lunga , cea mai importanta.

In activitatea de culegere a datelor utile investigatiei, observatia ocupaun loc principal , fiind folosita in toate etapele cercetarii.

Aceasta metoda consta in urmarirea faptelor de educatie asa cum se desfasoara ele , in conditii obisnuite.Faptele sunt deosebitede complexe si foarte greu de asociat. Observatia ,ca metoda, permite observatorului sa surprinda diferite aspecte in desfasurarea naturala a fenomenului.

Urmarirea sistematica a fenomenelor si proceselor educationale fara a intervene, fara a le provoca pe parcursul desfasurarii lor necesita trei etape relative distincte:

– Pregatirea observatorului prin mobilizarea resursele spirituale si tehnice de care dispune, prin lansarea unei ipoteze, documentare bibliografica in raport cu problema cercetata, precizarea obiectivului urmarit, intocmai unui plan de lucru cat si procurarea instrumentelor si mijloacelor necesare.

Observarea propriu –zisa este etapa cea mai ampla, solicitand observatorului o minte libera de prejudecati, deschisa, fara a perturba sau influenta desfasurarea naturala a fenomenului studiat.

Prelucrarea si interpretarea rezultatelor in urma semnarii imediate a datelor observate, e realizata cu ajutorul grilelor, fie folosind ptotocoale de observatie.Este etapa finala a observatiei sistematice.

Protocoalele de observatie pot fii utilizate cu cea mai mare usurinta de investitor. Aceasta tehnica speciala de consemnare a datelor observatiei cuprinde:

dimensionarea domeniului supus observarii;

planul de desfasurare a activitatii de observare;

evenimente pedagogice considerate;

categoriile de incadrare a comportamentelor manifestate de cei observati;

modul de notare a datelor.

Utilizand observatia asta sistematica pe tema dezvoltarii vocabularului elevilor la ciclul primar prin orele de citire si de comunicare, am surprins si urmarit pentru inceput exprimarea scolarului mic .

Astfel am observat ca la sapte ani, copilul stapaneste intuitiv

regulile gramaticale, socio-culturale, avand posibilitatea de comunicare, de a intelege si a se face inteles cu ajutorul limbajului.

Experienta de viata restransa a copilului devenit scolar face ca vocabularul active sa nu fie prea bogat, genereaza lipsa curajului, uneori, de a-si expune ideile, cu toate ca in linii generale limbajul este format din punct de vedere fonetic si grammatical. Se observa capacitatea elevilor din clasa I de a folosi cu siguranta proprietatea tremenilor, neadecvarea lor la context si situatie.

In activitati organizate riguros, in special orele de citire, scriere, comunicare, creste capacitatea de exprimare a scolarilor.

Treptat, scolarul mic va intelege si va asimila constructiile limbii folosite in manualele scolare si problemele de vocabular in cadrul activitatii cu text literar.

Este necesara o perioada de cultivare a exprimarii orale a elevilor, prin ridicarea ei la nivelul limbii uzuale ingrijite, ceea ce coincide cu invatarea citit-scris pentru care constituie un sprijin.

Trecerea de la structurile de limba vorbita ingrijita, la cunoasterea mecanismelor limbii cat mai apropiata de norma literara.

Neputand intervene in desfasurarea evenimentelor observate pentru a controla efectele factorilor optimizatori, invatatorul creeaza situatii noi prin introducerea unor modificari in desfasurarea actiunii educationale, recurgand la experiment.

Astfel sunt create conditiile pentru a verifica ipoteza care declanseaza modificarile respective, experimental fiind o observatie provocata.

Considerate cea mai riguroasa metoda de cercetare pedagogica, experimental se bazeaza pe o strategie precisa de lucru necesitand elaborarea unei structuri a relatiilor dintre variabile in forma modelului experimental.

In cadrul experimentului avem de-a face cu doua categorii de variabile : variabile INDEPENDENTE- constau in modificarile introduce sau conditiile nou create de cercetator si variabilele DEPENDENTE, rezultatele aparute prin introducerea variabilelor independente, urmand a fi masurate si explicate.

Pentru realizarea unui experiment trebuie parcurse mai multe etape:

– In etapa preexperimentala , etapa prealabila interventiei factorului experimental stabilim cadrul cercetarii. Formulam ipoteza alcatuim esantionul de lucru, alegem si elaboram metodele si tehnicile de cercetare.

Testam situatia experimentala si a tehnicilor elaborate, inregistram inaintea experimentarii datele privitoare la variabilele implicate, precizam factorul experimental si stabilim strategia de desfasurare a experimentului.

– In etapa experimentala propriu-zisa , administram factorul experimental, esantionul experimental . Imtroducem lotului experimental elemente noi, aplicam probele, urmarind evolutia fenomenelor urmate de masuratori si determinari, actiuni diferite de ceea ce se petrece in esantionul “ martor”, unde nu s-a intervenit intentionat.

Etapa inregistrarii rezultatelor si a testarii variabilelor dependente, este etapa postexperimentala, in urma interventiei factorului experimental.

Cercetatorul stabileste diferentele dintre datele inregistrate in faza initiala si faza administrarii factorului experimental, urmand a prelucra statistici si a interpreta datele culese.

Folosita ca auxiliar al unor metode investigative, fie ca metoda independenta, convorbirea purtata cu elevii sau cu parintii se desfasoara pe baza unui plan dinainte elaborat.

Convorbirea parcurge trei etape relativ distincte: debutul convorbirii, desfasurarea propriu-zisa a ei si discutia finala.

Ancheta sau chestionar consta intr-o suita de intrebari sau itemuri ordonate dupa criterii metodologice, logice si psihologice.

Obiectivul general al acesteia va fi formulat explicit, rezultand din setul de intrebari formulate. Intrebarile chestionarului vor fi formulate clar, se vor referi le aspectele concrete ale realitatii investigate, vor fi adecvate situatiei.

Acordam o atentie deosebita intocmirii chestionarului si modului de formulare a intrebarilor, pentru a obtine efectele scontate.

In cercetarea randamentului scolar surprinde imaginea actuala a elevului sub toate aspectele personalitatii sale: cognitiv, afectiv si psihomotor.

Invatatorul-cercetator va putea emite predictii asupra dezvoltarii ulterioare a elevului , cunoscand volumul de cunostinte, abilitati, deprinderi, aptitudini si atitudini, motivatii si interese ale elevilor.

Analiza diferitelor produse ale activitatii elevilor in diferite perioade de scolarizare imbraca forme si contururi specifice, de la temele pentru acasa, lucrari scrise, desene, pana la rezultatele activitatii educationale oglindite in documentele scolare.

Analiza produselor activitatii elevilor clasei a IV-a pe tema “modalitatii de corelare a lectiilor de citire cu cele de gramatica in vederea nuantarii si precizarii vocabularului elevilor”, mi-a oferit o serie de indicii cu privire la capacitatile de concentrare, de intelegere a sensului cuvintelor care impiedicau intelegerea mesajului textului studiat,de elabirare a enunturilor cu ajutorul expresiilor date, volumului si a preciziei cuvintelor din fondul principal lexicale in compuneri si in propriile creatii literare.

Lista metodelor sia tehnicilor de culegere a datelor in cercetarea pedagogica include testele, probe elaborate in vederea inregistrarii unui comportament, a unei reactii la un stimul dat.

Standardizarea in cadrul testelor consta in precizarea regulilor si cerintelor privitoare la administrarea testului, inregistrarea si evaluarea rezultatelor.

Trei operatii distinctive sunt necesare in vederea standardizarii probelor:

– instructajul necesar inainte de administrarea probelor

– stabilirea modalitatilor de raspuns

– felul realizarii evaluarii rezultatelor.

Testele de cunostinte diferite in functie de obiectele de invatamant releva volumul cunostintelor elevilor, eficienta activitatii de predare- invatare, necesitatea utilizarii strategiilor active- participative in vederea optimizarii activitatilor didactice.

In sprijinul adunarii datelor necesare cercetarii se utilizeaza un complex de metode , acestea fiind complementare, oferindu-se astfel concluzii verificate prin mai multe tehnici aplicate.

Prelucrarea datelor colectate are scopul de a fundamenta anumite decizii privitoare la semnificatii statistice in raport cu ipoteza de lucru.

In cercetarea pedagogica aplicam trei forme principale ale masurarii matematice:

Operatia de inregistrare consta in consemnarea prezentei unei particularitati sau caracteristici, fie absenta acesteia.

Operatia de ordonare se refera la dispunerea fenomenelor in vederea stabilirii rangului acestora intr-o ierarhie data

Operatia de comparare pe care o realizam prin stabilirea unui etalon la care sunt raportate datele individuale pe baza careia se calculeaza coeficientii de corelatie.

Cercetarea pedagogica este in fond o solutie la o problem ape care ne-o pune viata, conducand la cresterea randamentului scolar al elevilor, la perfectionarea activitatii educationala.

3.2 Tipuri de exercitii aplicate in descrierea cercetarii

In invatamantul preuniversitar, reforma se manifesta la nivelul structurilor, dar si la nivelul procesului de predare – invatare fara de care reforma continuturulor ar ramane fara valoare.

Manualele alternative de citire epurate de arhaisme se remarca prin coerenta si marea diversitate a textelor continute.

Desfasurand activitatea didactica la clasa a IV-a , am considerat oportun a intreprinde demersul investigatiei pe manualul de citire pentru clasa a IV-a Editura Aramis, autori “:Marcela Penes si Vasile Molan.

Contributia acestui manual la starnirea curiozitatii si la sustinerea interesului elevilor este incontestabila, prin studiul textelor accesibile, cu grija alese.

Evident exersarea deprinderilor de citire corecta, curenta si

expresiva, la clasa a IV-a , s-a impletit cu activitatea consecventa de dezvoltare a vocabularului, prin corelarea lectiilor de citire cu cele de gramatica.

Cizelarea limbajului scolarului mic cat si gasirea explicatieipotrivite in actul comunicarii vizeaza:

Polisemia – caracteristica unor cuvinte de a avea mai multe interesuri

a) “Povestea asta… este scrisa de Ion Creanga , cel care a facut si cartea…”

(“Cheia” , dupa Mihail Sadoveanu)

a facut – a scris

alte exemple date , de elevi, in care “a facut” are alte sensuri:

-Florin a facut o morisca. (a realizat)

-Mama a facut mancare. (a gatit)

-Bunicul a facut focul in soba. (a aprins)

-Desi era vinovat, Paul a facut pe nevinovatul. (s-a prefacut)

b)”In anul 1957 s-a stins din viata, la Paris, unul dintre cei mai mari sculptori … Constantin Brancusi”

(“ Constantin Brancusi” , dupa Alexandru Dragoi)

s-a stins din viata – a murit

Alte exemple:

-Focul din vatra s-a stins. (nu mai arde)

-Odata cu venirea serii ciripitul pasarelelor s-a stins. (s-a oprit)

Sinonimia cuvinte care au forme diferite si inteles aproape identic.

colb : praf

sihastru : singur, izolat

alai : multime

(“Rapsodii de primavera,” de G.Toparceanu)

tainic : ascuns, misterios

suav : gingas, delicat, fin ,gratios

comoara : avere, avutie

(“Solul Golgotei”, Mihai Codreanu)

La majoritatea lectiilor, pentru ca elevii sa inteleaga continutul acestora le-am cerut sa gaseasca sinonime pentru anumite cuvinte din text.

Unele cuvinte carora elevii nu le puteau gasi imediat sinonime deoarece nu le intelegeau pe deplin intelesul, erau cautate in “Dictionarul scolarului” sub indrumarea invatatorului. Cuvintele gasite in dictionar sunt apoi analizate cu multa atentie , la nivelul de intelegere al copilului si folosite in noi texte.

Exercitiile, de aflare a sinonimelor imbogatesc lexocult elevilor.

Antonimia – grupuri de cuvinte cu inteles opus

La lectia “ Constantin Brancusi” s-a cerut elevilor sa gaseasca ; cuvinte opuse ca inteles pentru:

batraneasca – tinereasca;

neadevarata – adevarata;

multa – putina;

sarac – bogat;

tovarasi – dusmani;

ziua – noaptea;

atipira – se trezira;

(“Norocul si Mintea”de Ion Luca C aragiale)

Pentru a intelege sensul fiecarui termen al perechii antonimice le-am cerut elevilor sa alcatuiasca enunturi cu acestia.

Omonimia – caracteristica a unor cuvinte cu aceeasi forma dar intelesuri diferite, relevate in context.

gasiti mai multe intelesuri pentru cuvintele: vin, car, lin, mare

(“Doua poloboace”dupa Alexandru Donici)

Elevii gasesc exemple in care cuvintele date au intelesuri diferite.

De exemplu: Eu vin la scoala. (merg)

Din struguri se face vin. (bautura)

Tata a cumparat un car nou. (caruta)

Eu car lemne pentru soba. (aduc)

Masina merge lin pe sosea. (usor, domol)

Noi stoarcem strugurii in lin. (vas in forma de jghiab)

Ce lin gustos mi-a adus unchiul Gigi care e pescar! (peste)

Andreea e fetita mare.

Vara mergem la munte si la mare.

De fiecare data cand elevii dau exemple, le cer sa precizeze si ce fel de parti de vorbire sunt cuvintele omonime gasite. In acest mod realizez corelatii intre cunostintele de morfologie ale elevilor cu cele de vocabular .

Exercitiile cu omonime evidentiaza rolul contextului situational si lingvistic in afara sensului fiecarui termen utilizat de elevi.

Imbogatirea vocabularului prin mijloace interne

1.Derivarea– procedeul prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor si prefixelor lexicale.

a) formati cuvinte dupa modelul:

soare – insorit

floare –

mugure –

lemn –

Dupa gasirea cuvintelor noi, solicit elevilor sa formuleze cate un enunt cu fiecare cuvant nou obtinut.

Rvenind la cuvintele date si cele obtinute ;e cer elevilor sa precizeze ce sunt ca parti de vorbire fiecare din acestea (primele – substantivele , cele gasite – adjectivele).

Pentru imbogatirea vocabularului la voi da mai multe serii de cuvinte si la voi cere sa formeze cuvinte noi cu sufixe si prefixe date:

om – neom vine – revine

somn – ales –

tuns – lua –

calcat – traia –

dulce – dulceata roman – romaneste

verde – batran –

fan – fizic –

Formati cuvinte noi dupa modelul dat (cuvinte mangaiate);

brad – bradut

copii –

lumina –

Evident, procedeul derivarii contribuie la imbogatirea receptorului lexical al elevilor ciclului primar, acestea , prilej cu care acestia constientizeaza treptat necesitatea insusirii corecte a limbii romane literare.

2.Compunerea – procedeu lexical prin care doua sau mai multe cuvinte se unesc , alcatuind un cuvant nou

a) din cuvinte

“buna”: componenta data (adjectiv)

cuvinte noi formate: buna+voie: bunavoie

buna+vointa: bunavointa

buna+stare: bunastare

Solicit elevilor sa explice cuvintele noi formate sis a alcatuiasca cuvinte noi cu acestea.

Analizand enunturile formulate cer elevilor sa precizeze ce este cuvantul nou format ca parte de vorbire.

-“bine”: componenta data

cuvinte formate cu acestea: bine+crescut: binecrescut

bine+facator: binefacator

bine+inteles: bineinteles

b) din abrevieri

Desi in manualul de citire se intalnesc rar abrevieri, totusi acestea nu trebuie scapate din vedere.

Elevii trebuie indrumati pentru a intelege unele abrevieri cum ar fi:

C.E.C – Casa de Economii si Consemnatiuni

B.R.D.- Banca Romana de Dezvoltare

O.Z.N. – Obiecte Zburatoare Neidentificate

TAROM – Transporturile Aeriene Romane

3.Familia lexicala – cuvinte formate cu ajutorul aceleiasi radacini prin derivare si compunere.

Exemple: roman: romanca, romancuta, romaneste, romanesc;

prieten: prietenie, prietenos, prieteneste, imprietenit;

pofta: pofticios, pofticioasa, poftit, nepoftit;

4. Schimbarea valorii gramaticale – trecerea unor cuvinte dintr-o clasa in alta.

-Formati adjective pornind de la urmatoarele substantive:

buruieni – burienoasa

flori – infloritoare

mireasma – inmiresmata

(“Dimineata”de Vasile Alecsandri)

-Formati substantive pornind de la adjectivele: lenes, batran, frumos.

lenes – lenesul

batran – batranul

frumos – frumosul

Mihai este un copil lenes.(adjectiv)

Lenesul nu are nimic de castigat.(substantiv)

Azi am ajutat un om batran la bagaj.(adjectiv)

Batranul mergea agale.(substantiv)

Mama mi-a dat un cadou frumos.(adjectiv)

Frumosul nu este intotdeauna si bun.(substantiv)

Imbogatirea vocabularului prin mijloace externe

Imprumutul lexical – patrunderea in limba romana a cuvintelor din alte limbi.

Neologismele – cuvinte imprumutete de data recenta pot fi si numai o creatie interna prin derivare si compunere.

-termeni tehnici : detector, computer, laser si atom;

-termeni sportive: corner, ring si polo.

Dupa explicarea acestora elevii pot forma cu usurinta enunturi noi.Unele neologisme patrund in vocabularul elevilor cu prioritate cele din limba engleza, din viata de zi cu zi.

Cumparati haine de la second hand?

Ionut are jeans noi.

In weekend mergem la munte.

Valorificarea elementelor artistice ale unui text contribuie in mod remarcabil la imbogatirea si nuantarea vocabularului elevilor la cresterea puterii de exprimare a acestora.

Desi in ciclul primar elevii nu invata notiunea de “epitet”, ci pot recunoaste cu usurinta insusirile neobisnuite atribuite unor substantive, in textul literar.

Iata cateva exemple:

– vesela natura ;

– soare dulce;

– orizontul aurit;

– mandra seara;

– raze vii;

– june flori.

Pentru a intelege mai bine valoarea si semnificatia epitetelor se poate face legatura si cu notiunea de adjectiv invatata la gramatica. Pe aceasta cale elevii vor intelege mai bine insasi notiunea gramaticala respectiva, precum si rolul ei in vorbire.

Invatatorul trebuie sa aiba grija ca elevii san u confunde epitetele cu adjectivele, pentru ca epitetul nu este intotdeauna adjectiv.

Acest lucru se poate demonstra cu exemple date de invatator si analizate de elevi, la inceput.

vase de arama – nu este epitet

codrii de arama – epitet fara a fi adjective

inel de argint – adjective

padure de argint – epitet

Dupa analiza acestor exemple elevii pot intelege diferentele dintre insusirile neobisnuite si adjective. Sunt capabili sa gaseasca si ei exemple.

Comparatiile sunt accesibile elevilor si de aceea termenul va fi insusit de ei si nu ocolit ca in cazul celorlalte figuri de stil.

a) “Ies gospodinele/Iuti ca albinele…

Cerul e albastru/ Ca o petala/ De miozot.

(“Rapsodii de primavara”de G. Toparceanu)

b) “ muschiul moale ca perna de puf ,

izvoarele albe ca spuma laptelui”

“rasare… ca in juvaier mandra biserica a Curtii de Arges”

(“Pe Argesi in jos…”dupa Al.Vlahuta)

c) “pasari inotatoare cu labele picioarelor late ca niste lopeti”

“paseri cu picioare lungi, subtiri, ca niste rigle de un metru”

“pesti subtiri si argintii ca lamele de cutit”

(“Vara cea luminoasa”)

In unele texte , animalele, plantele lucrurile realizeaza actiuni specifice numai oamenilor.Prin acest procedeu (personificare) ele sunt insufletite, pot fi chiar personajele.

“S-au coscovit peretii imbatraniti … “

“Sunt mai tacute … scarile de piatra”

(“Intalnire cu mama”, de Nicolae Labis)

“(Soarele)apare … sorbind roua diminetii…”

“(Soarele)cu raze vii saruta june flori…”

(“Dimineata”, de Vasile Alecsandri)

Capitolul IV

Evaluarea randamentului scolar

4.1 Evaluarea – delimitari conceptuale.

Evaluarea este o componenta necesara a activitatii instructive- educative , reprezentand “ punctul final intr-o succesiune de evenimente care cuprinde urmatoarele demersuri:

– stabilirea scopurilor pedagogice prin prisma comportamentului dezirabil al elevilor;

– proiectarea si desfasurarea programului pentru realizarea obiectivelor vizate;

– evaluarea rezultatelor aplicarii programului;

– evaluarea procesului realizat si adoptarea deciziilor de ameliorare a activitatii in secventele urmatoare.

Interactiunea intre procesele componente(perdare, invatare, evaluare) si intre elementele structurale ale actului didactic

(continuturi, obiective, metodologii aplicate) constituie o coordonata de abordare di intelegere a locului actiunilor evaluative in contextul procesului didactic.

Evaluarea confera procesului de invatamant cu character cat mai riguros si rational.

Incorporarea actiunilor de evaluare in actul didactic si abordarea lor ca procese componente ale acestuia, releva rolul evaluarii in cresterea efectelor ei stimulative asupra invatarii , deschizand posibilitati largi, reale, de ameliorare continua a activitatii.

Evaluarea presupune masurarea fenomenelor vizate, cunoasterea lor sub raportul insusirilor, a efectelor produse:

– utilizarea unei metodologii specifice pentru inregistrarea datelor;

– prelucrarea si interpretarea datelor;

– aprecierea situatiilor constatate si adoptarea unor decizii aplicate in scopul ameliorarii activitatii evaluate.

Actul evaluative se obiectiveaza pe doua coordinate principale:

“randamentul scolar” si “procesul” care a produs rezultatele costatate.

Cel dintai se realizeaza in cadrul procesului didactic interferandu-se cu predarea si invatarea, generand un tip specific de interactiune invatator –elev.

Evaluarea procesului este efectuata oarecum independent de procesul didactic, printr-o analiza intreprinsa asupra activitatii desfasurate , menita sa identifice “aspectele izbutite” si “puntele critice”, zonele in care se impun masuri ameliorative.

Actul evaluativ nu este un scop in sine, ci un exercitiu cu puternice incidente asupra predarii si invatarii, realizat permanent, operativ, creand conditii favorabile ameliorarii continuue a activitatii in ansamblu.

Evaluarea cumulative (sumativa) e realizata prin verificari punctuale pe parcursul programului si o evaluare globala, de bilant, la sfarsitul semestrelor scolare.

Pentru a conferi evaluarile de bilant precizie asupra performantelor elevilor si pentru a cunoaste evolutia lor pe parcursul perioadei, apare necesara o mai mare frecventa a verificarilor, asigurand ritmicitatea notarii.

Evaloarea formativa (continua) verifica performantele tuturor elevilor prin secvente mici de activitate scolara. Identifica neajunsurile dupa fiecare secventa de invatare si in consecinta adoptarea masurilor utile pentru ameliorarea randamentului elevilor si a procesului.

Evaluarea continua se face printr-un sistem metodologic care cuprinde atat forme de verificare cat si metode si procedee de evidentiere a performantelor elevilor :

– observarea curenta a comportamentului elevilor in timpul lectiilor;

– verificari orale;

– examinarea prin probe scrise:

a) de control current (extemporal la lectia curenta)

b)lucrari de control (teste) la sfarsitul unor capitole sau la sfarsitul semestrelor.

– verificarea prin probe practice releva capacitatile si abilitatile formate scolarilor folosind cunostintele acumulate.

Elaborarea probei de evaluare necesita urmatoarele operatii:

a) Stabilirea continuturilor supuse verificarii si a obiectivelor pedagogice corespunzatoare;

b) Formularea cerintelor (intrebarilor) astfel incat sa acopere continutul a carui insusire urmeaza sa fie verificata sis a evalueze invatarea lor la nivel prevazut de obiectivele pedagogice;

c) Alcatuirea baremului (grilei) de corectare, constand in stabilirea elementelor importante ale raspunsurilor asteptate;

d) Alcatuirea baremului de notare (punctajul) si stabilirea criteriului de reusita.

Tehnicile de prelucrare matematica – statistica a datelor verificarii realizate, media aritmetica a notelor, exprima valori de distributie si variatie a datelor in tabele.

4.2.Aplicarea probelor de evaluare in cadrul investigatiei

Actul didactic se desfasoara efficient si dobandeste caracter rational, riguros, daca se iau in considerare informatiile detinute de elevi la inceputul programului de instruire si noile achizitii formate pe parcursul desfasurarii sale ori la sfarsitul unei perioade de activizare scolara corespunzatoare semestrului sau anului scolar.

Se aplica subiectilor investigate probe de sondaj initiala formativ si sumativ, inainte si dupa introducerea inovatiei prin utilizarea jocurilor didactice si a exercitiilor – jocuri lexicale ata in lectiile de citire cat si in cele de gramatica realizand mereu relatii intre acestea.

Se aplica proba de evaluare initial ape durata si in conditiile unei lucrari scrise spre a cunoaste potentialul de invatare al elevilor investigati.

Prelucrarea datelor obtinute in urma aplicarii probelor de evaluare a impus un ansamblu de operatii:

Corectarile lucrarilor conform fiecarui item stabilit;

Stabilirea cotei fiecarei probe (nr. total de puncte 20ccumulate)

Alcatuirea “ Tabelului colectiv de rezultate”

Prelucrarea si interpretarea datelor obtinute.

Pe verticala tabelului se inscriu toti elevii inclusi in experiment, iar pe orizontala nr. de ordine al temelor stabilite in proba.

Itemurile care au solicitat elevilor doua sau mai multe raspunsuri (a, b, c,…) au rezervat , pentru fiecare raspuns o coloana aparte.

Tabelul cuprinde 21 de randuri, conform numarului de elevi participant la proba de evaluare si atatea coloane cate raspunsuri sunt posibile.

Rezultatele fiecarui elev sunt marcate in tabel in modul urmator:

cu semnul “+”- rezolvarile corecte

cu semnul “-”- rezolvarile gresite

cu semnul “0”- temele fara solutii

Se insumeaza pe orizontala pentru fiecare elev, in coloanele de la sfarsitul randului, numarul temelor rezolvate corecte ,gresite si nerezolvate.

Pentru fiecare tema se inregistreaza totalul rezolvarilor corecte, gresite si a rezolvarii fiecaruia pe coloanele respective.

Acest tabel colectiv de rezultate completat este un centralizator al datelor obtinute, avand functii de organizare si sistematizare.

Totalul punctelor obtinute de fiecare elev exprima randamentul la aceasta proba.

Rezultatele probei de evaluare initiala au relevant faptul ca nivelul ei de dificultate nu a fost mai mare decat posibilitatile elevilor

Proba de evaluare furnizeaza cu precizie conditiile cognitive initiale, necesare asimilarii noilor sarcini.

Continutul probei de evaluare finala

Scopul propus:

– imbogatirea lexicului elevilor investigate prin aplicarea inovatiei:

exercitiile-joc, jocul didactic;

-precizarea sensului unor cuvinte din vocabularul fundamental al elevilor:

-imbogatirea vocabularului prin exercitii- joc cu sinonime, antonime, omonime;

-imbogatirea si nuantarea vocabularului prin valorificarea elementelor artistice ale unui text.

Intervenind in demersurile didactice la citire, realizand anumite relatii cu notiunile gramaticale prin intermediul exercitiilor- joc si a jocurilor organizate, elevii sunt antrenati la exersarea actului vorbirii, la constientizarea exprimarii corecte. Participand cu interes nemijlocit, elevii intrebuinteaza limba materna in situatii diferite, contribuind la imbogatirea si nuantarea limbajului, la cultivarea simtului lor lingvistic.

Table colectiv de rezultate

Media clasei: 6.90

Tabel colectiv de rezultate

Media clasei:7.40

Capitolul V

Concluzii

Pornind de la realtia de conditionare stabilita intre limba- limbaj – gandire – progress scolar – potential creator – tehnologie didactica si implicarea lor in evolutia personalitatii scolarului mic am realizat prezenta lucrare : “Imbogatirea vocabularului elevilor din ciclul primar prin corelarea lectiilor de citire cu cele de gramatica”.

Ciclul primar asigura o fundatiesolida pentru un process continuu de educatie, privind din perspective educatiei permanente care caracterizeaza omul modern.

In cercetarea constativ – ameliorativa interprinsa pe tema dezvoltarii lexicului am pornit de la ideea ca elevii trebuie sa stapaneasca vocabularul limbii romane, sa aiba o exprimare nuantata, corecta, frumoasa.

Prin aplicarea notiunilor gramaticale si de vocabular in interpretarea textelor literare ce se studiaza in lectiile de citire, elevii au posibilitatea sa-si insuseasca un anumit “bagaj” de cuvinte, pe care le pot folosi prin activitate creatoare.

Inregistrarea rezultatalor dupa aplicarea probelor de evaluare predicativa , formativa si finala urmate de compararea rezultatelor in momente diferite evidentiaza nu numai dinamica fenomenului, ci implicit eficienta interventiei invatatorului.

Decodarea sensului cuvintelor cheie, analiza simpla accesibila a formei si mijloacelor lingvistice literare, estetice a textelor studiate contribuie la formarea si dezvoltarea capacitatilor subiectilor de a opera cu achizitiile lexicale fara probleme.

Imbogatirea vocabularului nu este atat o acumulare progresiva de termini lexicali, cat o dezvoltare a competentei elevului de a utilize eficient bagajul lexical potrivit exigentelor literare si cuvintele

nou aparute in limba, in conformitate cu cuvintele care au determinat aparitia lor.

Legile fundamentale ale dezvoltarii biopsihice ale scolarilor nu pot fi inculcate , in vreme ce exigentele fata de invatarii pot fi martie, necesitand perfectionarea metodologiei de lucru cu elevii.

Exercitiile si jocurile didactice organizate in desfasurarealectiilor de citire, motiveaza si stimuleaza interesul de invatare al elevilor, dobandind, consolidand, sau recapituland placut continuturile esentiale, asigurandu-le trainice si funcionalitate.

Mijloace eficiente de invatarea si evaluarea, atat exercitiilor cat si jocurile contribuie real la cultivarea limbii romane literare , atat prin cunoasterea si folosirea corecta a formelor gramaticale cat si prin formarea gustului estetic, subliniind frumusetea si expresivitatea acestuia.

Acumularea si imbogatirea vertiginoasa a vocabularului, perfectionarea aspectului gramatical, dezvoltarea capacitatilor de autocontrol imprima elevului un character care il apropie de cel al adultului.

Evident, imbogatirea sistematica, precizarea si nuantarea vocabularului se realizeaza prin elaborarea unui intreg system de aplicare care sa concretizeze, ca completeze sis a faca operante cunostiintelelexicale in fiecare dintre situatiile prevazute de programa scolara.

Este recomandabil ca majoritatea exercitiilor sa fie construite oportun, incat sensurile si utilizarile cuvintelor sa reiasa cat mai clar din rezolvarea lor.

Elementele simple de analiza stilistica pe langa faptul ca incorporeaza in continutul lor un mare potential cognitive si mai ales educativ – afectiv , isi aduc o contributie de seama la imbogatirea si nuantarea vocabularului.

ANEXE

PROBA DE EVALUARE INITIALA

ITEMI STABILITI

11. Scrieti dupa dictare urmatorul fragment (pag.53 din manual)

“- Baieti, zise odata invatatorul nostrum … anume pentru voi.”

12.Stabiliti titlul textului din care face parte fragmentul dictat.

Formulati o propozitie in care sa aratati ce este cartea.

13.Alcatuiti cu expresiile urmatoare propozitiile:

“infiorare calda”

“vajait manios”

“muntii trufas”

14.Gasiti cuvintele cu sens opus pentru:

“tace”

“tristete”

15.Alcatuiti propozitii cu substantivul “cheie” sa aiba , pe rand, urmatoarele intelesuri:

a) obiect folosit la inchiderea si deschiderea usilor

b) procedeu de rezolvare a unor probleme, a unor situatii

c) cheia sol, folosita la inceputul portativelor musicale

d) obiect folosit pentru a strange sau desface un surub

16.Gasiti cuvintele cu sens asemanator celor de mai jos:

“balanel”

“intortochiate”

17.Incercati sa redati intr-o forma mai scurta , dar clara, urmatorul enunt:

“Omul care are bunul obicei de a intreba atunci cand nu stie ceva , nu va gresi in ceea ce va intreprinde”.

ANEXE

PROBA DE EVALUARE INITIALA

CRITERII DE PERFORMANTA

C1- Scrierea corecta dupa dictare, respectand:

Scrierea cu litera mare la inceputul propozitiei;

Scrierea cu linie de dialog ;

Scrierea semnelor de punctuatie corespunzatoare;

C2- Sa recunoasca textul din care face parte fragmentul

– Sa alcatuiasca propozitia ceruta la 12

C3- Sa alcatuiasca trei propozitii cu cele trei expresii date;

C4- Sa completeze cel putin cate un cuvant cu sens opus, pentru fiecare cuvant dat;

C5- Sa alcatuiasca 4 propozitii respectand cerintele date la 15;

C6- Sa gaseasca cel putin un cuvant cu sens asemanator celor date la 16

C7- Sa redea intr-o forma scurta , enuntul dat;

Punctaj: 11 – 1.50 puncte

12 – 1 punct (0.50 x 3)

13 – 1.50 puncte (0.50x 3)

14 – 1 punct (0.50 x 2)

15 – 2 puncte (0.50 x 4)

16 – 1 punct (0.50 x 2)

17 – 1 punct (0.50 x 2)

1 punct din oficiu

Total: 10 puncte

PROBA DE EVALUARE SUMATIVA

ITEMI STABILITI:

11 – Scrieti dupa dictare (fragmentul de la pagina 59)

“Un baietan si o fetita, rosii si bucalai………….

…… Zboara, zise batranul, dar pe jos”.

12 – Stabiliti titlul textului din care face parte fragmentul dictat si autorul

13 – Alcatuiti enunturi cu ajutorul cuvintelor si expresiilor;

“talc”, “maiastra”, “succesiv”, “odinioara” , “ramuri pletoase”

14 – Gasiti cuvintele:

a) cu sens apropiat sau identic pentru : “drumeti”, “ odata”

b) cu sens opus pentru insusirile: “bun”, “statornic”

c) cu aceeasi forma dar inteles diferit pentru: “toc”

15 – Gasiti cuvintele cu acelasi sens , in locul expresiilor:

“s-a facut foc”, “s-au prins tovarasi”

16 – Completati comparatiile:

“izvoarele sunt albe ca……….”

“lacrimi limpezi ca……………”

17 – Selectati insusiri mai putin obisnuite , atribuite unor lucruri sau fenomene ale naturii, in versurile:

“Zori de ziua se revarsa peste vesela natura

Prevestind un soare dulce cu lumina si caldura

In curand si el apare pe-orizontul aurit

Sorbind roua diminetii de pe campul inverzit”

(“Dimineata”de Vasile Alecsandri)

PROBA DE EVALUARE SUMATIVA

CRITERII DE PERFORMANTA

C1 – Scrierea corecta dupa dictare a fragmentului din textul dialogat:

scrierea cu litera mare la inceputul propozitiei;

scrierea cu linie de dialog cand intervine un personaj;

scrierea semnelor de punctuatie corespunzatoare , la sfarsitul si in interiorul propozitiilor;

C2 – Sa precizeze titlul textului si autorul;

C3 – Sa alcatuiasca 5 propozitii cu cele 5 cuvinte si expresii date;

C4 – a)Sa gaseasca cel putin un cuvant sinonim pentru fiecare din cuvintele date;

b)Sa gaseasca cuvintele cu sens opus pentru exemplele de cuvinte date;

c)Sa dea exemple de cel putin doua situatii de folosire a cuvintelor de la 14

C5 – Sa inlocuiasca expresiile date cu cuvintele potrivite;

C6 – Sa completeze comparatiile cu termenii care lipsesc;

C7 – Sa selecteze cel putin trei insusiri mai putin obisnuite atribuite unor lucrari sau fenomene ale natirii, in versurile date;

Punctaj:

1 – 1.50 puncte

2 – 0.50 puncte

3 – 2 puncte

4 – 1.50 puncte

5 – 1 punct

6 – 1 punct

7 – 1.50 puncte

1 punct din oficiu

Total: 10 puncte

Proiect de lectie

Data:

Clasa: a IV-a

Obiectul: Domnu’ Trandafir

Tipul lectiei: (dobandirea de cunostinte) predare – invatare

Scopul: – consolidarea deprinderilor de citire corecta, constienta, expresiva.

– Imbogatirea vocabularului cu ajutorul cuvintelor : negura, paner, caval, s.a.

– Consolidarea deprinderilor de activitate independenta ;

– Cultivarea dragostei si respectului pentru invatator .

Obiective de referinta:

sa sesizeze legatura logica dintre secventele unui mesaj oral ;

sa sesizeze modificarile de sens ale unui cuvant in contexte diferite

sa-si organizeze ideile intr-un plan simplu

sa utilizeze corect formele flexionare ale partilor de vorbire;

sa identifice secventele descriptive si pe cele dialogate dintr-un text narativ ;

sa valorifice in teste proprii un vocabular adecvat ;

sa identifice caracteristici fizice si morale ale personajelor din textele citite ;

Obiective operationale:

01 – Sa citeasca textul corect, expresiv, respectand semnele de punctuatie si continutul ;

02 – Sa raspunda la intrebarile adresate, formuland enunturi clare , corecte si complete ;

03 – Sa selecteze din text cuvinte si expresii frumoase , pe care apoi sa le foloseasca in alte contexte ;

04 – Sa povesteasca continutul textului, folosind cuvinte si expresii din text;

05 – Sa caracterizeze personajul principal;

06 – Sa descopere mesajul povestirii .

Metode si procedee: conversatia, lectura explicativa, problematizarea,

exercitiul, munca independenta;

Material didactic: ilustrate de primavara, plasa cu rebus, portretele scriitorilor M.Sadoveanu si I.Creanga

Bibliografie:

Marcela Penes, Vasile Molan – Limba Romana , manual pentru clasa a IV-a Ed. Aramis, 1998

Marcela Penes – Indrumator pentru utilizarea manualului de limba romana, clasa a IV-a, Ed. Aramis, 1999.

Metodica predarii limbii romane la clasele I-IV, Ed. Didactica si Pedagogica Bucuresti, 1988.

Scenariul desfasurarii lectiei

Proiect de lectie

Data :

Clasa: a III-a ;

Obiectul: Citire

Subiectul: Mos Miron prisecarul, dupa Cezar Petrescu

Tipul lectiei: -consolidarea deprinderilor de citire corecta, constienta, expresiva;

Imbogatirea vocabularului cu noi cuvinte si expresii:

“ganduri nastrusnice”, “ rachita”, “buciumul” “sa foloseasca o atenta potriveala a cuvintelor” si altele.

Consolidarea deprinderilor de munca independenta;

Imbogatirea cunostintelor despre marele nostrum poet Mihai Eminescu.

Obiective operationale

01 – sa citeasca textul correct, expresiv, respectand semnele de punctuatie si intelesul continutului;

02 – sa redea continutul textului, folosind cuvintele si expresii din tema;

03 – sa scrie correct folosind cratima si semnele de punctuatie corespunzatoare

04 – sa alcatuiasca planul de idei, sintetizand cunostintele; sa povesteasca, dezvoltand ideile din plan.

Metode si procedee: conversatia, povestirea , lectura explicativa, exercitiul.

Materialul didactic: plansa : “Albinele”, ilustrate, fise.

Bibliografie:- Limba romana, manual pentru clasa III-a, Ed. Aramis.

Indrumator pentru utilizarea manualului de lb ro.

Scenariul desfasurarii lectiei

BIBLIOGRAFIE

Ausubel David si Floyd Robinson – “Invatarea in scoala”, E.D.P Bucuresti ,1981

Bildeanu Eugen si Siredean Ion – “Orientari noi in metodologia studierii Limbii romane la ciclul primar (citit- scris,citire , compunere), E.D.P. Bucuresti, 1981

Bunescu Vasile – “Invatatorii si reforma invatamantului”- In revista “Juramantul primar” , nr.6-7/1994, Bucuresti, Ed. PUBLISTAR. SRL.

Carol B. John – “Limbaj si gandire”, E.D.P. 1980

Cerghit Ioan – “Metode de Invatamant” , E.D.P.1980

Cerghit Ioan – “Orizonturi noi in structura Invatamantului primar “, nr. 2/ 1992

Cerghit Ioan – “Perfectionarea lectiei in scoala moderna”, E.D.P. Bucuresti ,1983

Dottrens Rorebet – “A educa si a instrui” , E.D.P. Bucuresti 1970

Goia V.Dragotoni I. – “ Metodica predarii limbii si literaturii romane” , E.D.P.-R.A. Bucuresti, 1995

Golu Pantelimon – “ Noi dimensiuni ale invatarii la elevii din clasa a IV-a” , in “ Revista de pedagogie” nr. 5/1990

Iordan I. , Robu V. – “Limba romana contemporana” , E.D.P. 1978

Neacsu I . –“ Instruire si invatare” , Ed. Stiintifica , Bucuresti ,1990

Oprea Olga – “ Tehnologia instruirii “ E.D.P. Bucuresti 1970

Piaget J. – “Nasterea inteligentei la copii” , E.D.P. Bucuresti 1973

Parfene C. – “Literatura in scoala” , E.D.P. Bucuresti 1977

Radu M – “Invatarea programata, structurala, a gramaticii in clasele II-IV “ , E.D.P. Bucuresti 1970

Radu M – “ Strategii de modernizare a invatamantului primar” in “ Invatamantul primar” nr. 4/1993

Schiopu U. – “ Psihologia varstelor.Ciclurile vietii “ , E.D.P. R.A. Bucuresti

Serdean I. – “ Metodica predarii limbii romane la clasele I-IV”

Manual pentru scolii normale, E.D.P. Bucuresti 1991, 1993

20. Serdean I. – “ Orientari metodice in analiza textelor de citire la ciclul primar “ , E.D.P. Bucuresti, 1980

21. Serdean I. – “ Elementele de creativitate prin studiul limbii romane in scoala primara “ in “ Invatamantul primar” nr. 3/1996

PERIODICE

Motan Vasile – “ O noua abordare a continutului disciplinei “ Limba romana in “ Invatamantul primar” nr. 3/1997, p. 29

-A comunica despre comunicare , in “ Invatamantul primar” nr. 1/1998, p. 71

2. Neacsu Ion – “ Repere metodologice in sfera activitatile de citire” , “ Invatamantul primar” nr. 1/ 1991, p. 32

3. Popescu Mihailesti – “ Solutii metodice care sporesc eficienta lectiilor de limba romana, in clasele I-IV, p. 102 in “ M odernizarea invatamantului primar” nr. 2/ 1991, p. 37

4. Sincau Eugenia – “ Utilizarea eficienta a limbii ca misloc de comunicare si gandire de catre elevii de varsta scolara mica in “ Invatamantul primar” , nr. 6/1994 , p. 7