Sarcina Extrauterinadocx

=== Sarcina extrauterina ===

CU DIAGNOSTICUL:

S A R C I N Ă   E C T O P I C Ă

Profil: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

                     COORDONATOR

               ASISTENT PRINCIPAL:                                               ABSOLVENT:

PROMOȚIA 2002

MOTIVAȚIA  LUCRĂRII

          Am ales sa efectuez aceasta lucrare deoarece am observat numarul mare de sarcini extrauterine la femei de vârsta fertila.

          Am fost impresionata de dorinta lor de a avea un copil.

Am ajutat si eu, prin mica mea contributie la îngrijire, tratament si educatie sanitara.

Prin studierea acestor cazuri am ajuns la o întelegere si cunoastere a fiintei umane si a modului în care se pot initia si întretine relatii interpersonale cooperante bazate pe respect între membrii echipei de îngrijire si cel îngrijit.

I. ORGANELE GENITALE FEMININE

          Organele genitale ale femeii îndeplinesc functiunea de reproducere si sunt urmatoarele:

          Ovarele sunt cele doua glande sexuale care produc celulele sexuale feminine – ovulele. Acestea sunt conduse în tubele uterine, unde se produce fertilizarea. Tubele sunt doua conducte prin care oul fertilizat este condus în uter, organul principal al gestatiei. În uter se dezvolta oul fecundat pâna la nastere. Dupa uter umeaza vagina, organul prin care fatul este expulzat la nastere, dar care totodata este si organul copulatiei. La intrarea vaginei se gasesc o serie de formtiuni, care împreuna formeaza vulva.

          Tubele uterine, uterul si vagina constituie caile genitale. Acestea împreuna cu ovarele alcatuiesc organele genitale interne. Formatiunile vulvei se mai numesc si organe genitale externe.

          Ovarele sunt glandele sexuale ale femeii si determina caracterele sexuale primare. În ovare se produc ovulele. În afara de acest rol, ovarele mai îndeplinesc un important rol de glande endocrine, prin secretia hormonilor sexuali. Ovarele împreuna cu tubele si ligamentele largi sunt numite de clinicieni anexele uterului.

          Forma. Ovarul a fost comparat cu o migdala verde; el are forma unui ovoid putin turtit. Este dispus cu axul mare vertical si i se descriu: doua fete (mediala si laterala), doua margini (libera si mezovariana), doua extremitati (tubarasi uterina).

          Culoarea, aspectul, consistenta si dimensiunile ovarelor se modifica în raport cu vârsta si perioadele fiziologice ale femeii.

          Culoare. Ovarul este albicios la nou nascuta, roz palid la fetita, la femeia adulta are o culoare rosiatica ce se accentueaza în timpul menstruatiei. Dupa menopauza devine albicios cenusiu.

          Aspectul ovarului este neted si regulat pâna la pubertate. De la aceasta epoca capata un aspect neregulat, suprafata sa fiind presarata cu numeroase depresiuni, cicatrici, unele lineare altele neregulate. Cicatricile rezulta din involutia corpilor galbeni.

          Consistenta ovarului la femeia adulta este elastica, dar ferma astfel ca el este palpabil la examenul ginecologic. Dupa menopauza capata o consistenta dura, fibroasa.

          Numarul ovarelor. În mod normal sunt doua. Pot exista ovare supranumerate, dupa cum poate lipsi un ovar.

          Dimensiunile ovarului cresc cu vârsta pâna la maturitate. La femeia adulta, are aproximativ urmatoarele dimensiuni: 4 cm lungime, 3 cm latime, 1 cm grosime. Dupa menopauza el se atrofiaza progresiv.

          Greutatea ovarului la femeia adulta este de aproximativ 6-8g.

          În perioada preovulatorie, ovarul care va elimina ovulul îsi mareste volumul, devenind de doua sau chiar de trei ori mai mare ca înainte.

          Situatie. Ovarul se gaseste în cavumul retrouterin, adica în compartimentul cavitatii pelviene aflat înapoia ligamentelor largi. El este alipit de peretele lateral al axcavatiei, sub bifurcatia arterei iliace comune.

          Mijloacele de fixare. Ovarul e suspendat de ligamentul larg. El e fixat – relativ – prin pediculul sau vasculo-nervos si prin patru ligamente: 1.ligamentul suspensor; 2.ligamentul propriu al ovarului; 3.ligamentul tuboovarian si 4.mezovarianul.

          1.Ligamentul suspensor. Este o formatiune fibro-musculara, alaturi de care coboara si pediculul vasculo-nervos superior al ovarului. Ligamentul pleaca din fosa iliaca, coboara prin vasele iliace externe si strâmtoarea exterioara a pelvisului, patrunde în unghiul supero-lateral al ligamentului larg si se fixeaza pe extremitatea tubara a ovarului si pe mezovarium.

          2.Ligamentul propriu al ovarului numit si ligamentul utero-ovarian – este un cordon fibro-muscular situat în aripioara posterioara a ligamentului larg. Se întinde între extremitatea uterina  a ovarului si unghiul uterului.

          3.Ligamentul tuboovarian leaga extremitatea tubara a ovarului de infundibilul tubei si asigura contactul dintre aceste doua organe. Este format tot din fibre conjuctive si musculare netede.

          4.Mezovarul este o plica a foitei posterioare a ligamentului larg, prin care ovarul este suspendat de acesta. Este o formatiune scurta, prin care vasele si nervii abordeaza ovarul.

RAPORTURI

1. Fata laterala priveste spre peretele excavatiei pelviene si raspunde fosei ovariene.

2. Fata mediala e acoperita de tuba uterina si mezosalpinge. Aceasta fata vine în raport cu ansele ileonului, apoi cu colonul sigmoidian în stânga, cu cecul si apendicele vermiform în dreapta.

3. Marginea mezovariana este legata prin mezovar de foita posterioara a ligamentului larg. Pe aici elementele vasculo-nervoase abordeaza ovarul – pe aceasta margine se gaseste deci hilul ovarului.

4. Marginea libera sau posterioara vine în raport cu ansele intestinului subtire.

5. Extremitatea tubara sau superioara e rotunjita si da insertie ligamentelor suspensor al ovarului si tuboovarian.

6. Extremitatea uterina sau inferioara e mai ascutita; pe ea se prinde ligamentul propriu al ovarului.

STRUCTURA OVARULUI

          Ovarele sunt organele principale ale aparatului genital al femeii.

          Pe sectiune ovarul apare constituit în felul urmator: la suprafata este acoperit de un epiteliu, sub care se gaseste un învelis conjuctiv. Sub aceste învelisuri se gasesc cele doua zone caracteristice ale ovarului: una centrala, medulara si alta periferica, corticala.

          1.Epiteliul este simplu, cubic sau turtit si se opreste brusc la nivelul hilului; de aici se continua cu mezoteliul mezovarului. Linia de separatie dintre epiteliu si mezoteliu e foarte neta (linia lui Farre). Dedesuptul epiteliului se gaseste o patura subtire, albicioasa, rezistenta, formata din fire conjuctive – albugineea ovarului, care se continua fara delimitare neta cu stroma corticalei.

          2.Sustanta medulara are o culoare rosiatica si e caracterizata printr-o structura intens vascularizata.

          Este formata din tesut conjunctiv lax si fibre musculare netede provenite din parametru.

          Între aceste elemente se gasesc numeroase vase sanguine si limfatice. Se mai afla si fibre nervoase, precum si mici grupuri de celule nervoase simpatice dispuse în regiunea hilului. În vecinatatea mezovarului se gaseste o rudimentara retea ovariana.

          3.Substanta corticala are o culoare galbena-cenusie si contine foliculii ovarieni în diferite faze de evolutie sau involutie.

          Cea mai mare parte a corticalei este formata dintr-un tesut conjunctiv, extrem de bogat în celule, unele cu caractere embrionare si care are semnificatia de stroma.

          Stroma corticalei contine foliculii ovarieni în diferite faze de evolutie. Forma initiala o constituie foliculii primordiali, care au aspectul unor corpusculi sferoidali plini. Urmeaza o lunga gama de forme evolutive: foliculii primari, asemanatori însa ceva mai tari decât cei primordiali; foliculii secundari plini si care devin apoi cavitari si foliculii tertiari maturi de Graaf.

          Dezvoltarea si maturarea foliculilor ovarieni cuprinde o serie de transformari succesive pe care le sufera ovogoniile (celulele sexuale) si celulele foliculare (celule stelite), pâna la eliminarea unui ovul prin fenomenul ovulatiei.

          Dupa ovulatie, evolutia folocului ovarian este încheiata. În cavitatea foliculara se va organiza o noua structura numita corpul galben.

          Atât foliculul ovarian cavitar cât si corpul galben au si o importanta functie endocrina. În timp ce foliculul ovarian cavitar are o dubla functie: la nivelul sau se desfasoara procesele ovogenezei, dar unele structuri ale sale elaboreaza si hormoniisexuali feminini sau estrogenii, corpul galben are numai functie endocrina: el produce progesteronul.

          Dezvoltarea si maturarea foliculilor ovarieni sunt procese ritmice, periodice, care în mod normal se desfasoara într-un interval de 28 de zile si constituie în totalitatea lor ciclul ovarian.

          Raportate la un ciclu menstrual, succesiunea este urmatoarea: dezvoltarea si maturarea folicului ovarian se petrece între zilele 1-a si a 13-a; ovulatia se produce în ziua a 14-a; constituirea si evolutia corpului galben au loc între zilele 15-25; iar între zilele 26-28 se produce degenerarea corpului galben, care va fi înlocuit cu un tesut cicatricial – corpul albicans.

          Fenomenele care caracterizeaza ciclul ovarian se gasesc sub control hipotalamo-hipofizar. La nivelul hipotalamusului sunt elaborati factorii eliberatori. Acestia sunt transportati la hipofiza anterioara si aici regleaza producerea hormonilor gonadotropi. Nucleii neutro-secretori ai hipotalamusului sunt influentati de concentratia sanguina a hormonilor ovarieni, dar se gasesc si sub influenta nervoasa centrala.

          Folicului matur, tertiar, sau foliculul ovarian veziculos constituie stadiul de dezvoltare completa a folicului secundar cavitar. Peretele folicului veziculos este format din 4 straturi concentrice care de la interior spre exterior sunt: 1)membrana granuloasa, formata din celule foliculare dispuse pe 2-3 rânduri; 2)membrana bazala foliculara; 3)tunica interna si 4)tunica externa. Foliculul cuprinde în interiorul sau lichid folicular. Celulele foliculare din imediata apropiere a ovocitului devin prismatice, înalte, se dispun radiar si constituie coroana radiata.

          Functia endocrina a ovarului se instaleaza la pubertate si dureaza pâna la climacteriu. Aceasta functie se desfasoara sub dependenta hormonilor gonadotropi antehipofizari (FSH, LH, sau ICSH si LTH), controlati prin factorii eliberatori hipotalamici. Hormonii secretati de ovar sunt estrogenii si progesteronul.

          Estrogenii sunt elaborati de tunica interna a tecii foliculilor.

          Progesteronul este secretat de corpul galben. Progesteronul are urmatoarele actiuni: 1)regleaza ciclul menstrual; 2)pregateste mucoasa uterina pentru nidarea oului si are rol important în mentinerea sarcinii; 3)determina modificari ciclice ale epiteliului vaginal; 4)cantitatile mari de progesteron inhiba producerea LH-ului antehipofizar, împiedicând ovulatia.

          Ovarul mai secreta în mod continuu si cantitati mici de hormoni androgeni, necesari pentru echilibrul hormonal.

TUBELE UTERINE

          Tubele sau trompele uterine sunt doua conducte musculo-membraboase care se întind de la coarnele uterine pâna la ovare.

          Tubele au un rol important în captarea ovulului, apoi în vehicularea acestuia si a spermiilor. În treimea sa laterala se petrece fecundatia. Ea ofera apoi conditii favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale zigotului si migrarea acestuia spre cavitatea uterina.

          Forma – portiunile tubei. Tuba are o lungime de 10-12 cm; ea prezinta 4 segmente: 1.infundibilul; 2.portiunea ampulara; 3.istmul si 4.portiunea uterina.

          1.Infundibilul compus dintr-un pachet de 10-15 ciucuri sau fimbrii care masoara în medie 10-15 mm.

          2.Portiunea ampulara sau ampula tubei e segmentul cel mai lung al ei. Masoara 7-9 cm si reprezinta aproape doua treimi din lungimea totala a tubei.

          3.Istmul patrunde în cornul uterului, între ligamentul rotund si ligamentul propriu al ovarului. Masoara 3-4 cm lungime si are 3-4 mm diametru.

          4.Portiunea uterina strabate peretele uterului. Este scurta (1 cm) si îngusta (1 mm). O teaca de tesut conjunctiv o separa de peretele uterin.

          Orificiile tubare sunt doua: ostiul abdominal se gaseste în centrul infundubilului; ostiul uterin are 1 mm diametru si se deschide în unghiul superior al cavitatii uterine.

          În raport cu traiectul pe care-l urmeaza i se descriu tubei doua segmente:

          1)Portiunea transversala se întinde de la uter pâna la extremitatea inferioara a ovarului. Ea este formata de catre istmul tubei si e situata în marginea superioara a ligamentului larg.

          2)Portiunea ansiforma e formata de catre ampula tubulara si înconjoara ovarul în felul urmator: porneste de la extremitatea lui inferioara, urca pe marginea mezovarica, îi ocoleste extremitatea superioara si descinde pe marginea lui libera.

          Situatie. Mijloace de fixare. Tubele uterine sunt în continuare cu uterul. Ele sunt situate în marginea superioara a ligamentelor largi în mezosalpinge. Situatia lor depinde deci de cea a uterului si a ligamentelor largi. Tuba e mai fixa în portiunea mediala decât în portiunea laterala.

          Conformatie interioara. La interior, tuba e strabatuta de un canal îngust de 1-2 mm în portiunea uterina; el se largeste pâna la 5 mm la nivelul ampulei.

STRUCTURA

          Peretele tubei este format din trei tunici: seroasa, musculara si mucoasa.

          a)Tunica seroasa – provine din ligamentul larg. Înveleste suprafata exterioara a tubei inclusiv a infundibilului.

          Sub peritoneu se gaseste patura subseroasa, un strat subtire de tesut conjunctiv lax în care calatoresc principalele ramificatii vasculare si nervoase.

          b)Tunica musculara este formata dintr-un sistem spiralat de fibre musculare netede. Pe sectiune transversala se deosebesc trei paturi musculare: exterioara, longitudinala; mijlocie, circulara; interioara, longitudinala. În realitate cele trei paturi se continua între ele realizând un sistem unitar.

          c)Tunica mucoasa e formata din lamina proprie (corion) si dintr-un epiteliu unistratificat cilindric. Acest epiteliu e constituit din celule ciliate si celule secretorii. Celulele secretorii elaboreaza un produs de aspect mucos, care împreuna cu lichidul absorbit din cavitatea peritoneala, formeaza secretia sau lichidul tubar care serveste la nutritia zigotului si a blastocistului.

VASCULARIZAȚIA sI INERVAȚIA OVARULUI sI A

TUBEI UTERINE

          Artere. Artera primara a ovarului este artera ovariana, iar a tubei artera uterina.

          1)Artera ovariana ia nastere din aorta abdominala, coboara în bazin în ligamentul suspensor al ovarului si patrunde în ligamentul larg. Aici se împarte în doua ramuri: tubara si ovariana.

          2)Artera uterina este o ramura a arterei iliace interne. La nivelul unghiului uterului se divide si ea în doua ramuri terminale: tubara si ovariana.

          Ramurile omonime se anastomozeaza în plin canal si formeaza doua arcade: arcada paraovariana situata în mezovar si arcada subtubara în mezosalpinge.

          Din arcada paraovariana se desprind 10-12 artere spiralate.

          Din arcada subtubara pleaca ramuri paralele, perpendiculare la tuba, având un caracter terminal.

          Dispoziticul arterial al tubei este deosebit de bogat la nivelul portiunii istmice.

          Venele urmeaza în general dispozitia arterelor. Venele ovarului plecate din retele capilare, formeaza o retea în portiunea medulara: de aici prin vene flexuoase cu aspect varicos, ajung în hilul organului. Dupa ce primesc o serie de vene provenite de la uter, venele ovarului primesc reteaua venoasa subtubara, apoi urca alaturi de artera ovariana spre abdomen. În fosa iliaca se unesc într-un trunchi unic, vena ovariana care se varsa în stânga în vena renala, iar în dreapta direct în vena cava inferioara.

          Venele tubei merg paralel cu arterele formând o retea subtubara. Medial aceasta retea comunica cu venele uterului, iar lateral se uneste cu venele ovarului.

          De la nivelul tubei, limfaticele coboara în mezosapinge si apoi, la marginea anterioara a ovarului, se întâlnesc cu vasele limfatice ale acestuia si cu cele ale corpului uterin.

          Nervii sunt de natura organo-vegetativa, pentru ovar, provin în cea mai mare parte din plexul ovarian si în cea mai mica masura din plexul uterin. La nivelul ovarului firisoarele terminale sunt: vasomotorii, pentru vasele sanguine; motorii, pentru fasciculele musculare; senzitive, pentru foliculi.

          În medulara ovarului s-au descris celule nervoase care ar alcatui un ganglion difuz simpatic.

          Nervii tubei provin din plexul ovarian si di plexul uterin; ei urmeaza traiectul vaselor. 818i83i

UTERUL

          Uterul este un organ musculos, cavitar, în care se dezvolta oul; la sfârsitul sarcinii el expulzeaza fatul si anexele lui. Este un organ median nepereche.

CONFORMAȚIA EXTERIOARĂ

          Forma. Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero-posterior, având baza orientata în sus si vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie, uterul prezinta o îngustare aproape circulara numita istm, care-l împarte în doua portiuni: una superioara, mai voluminoasa, numita corp, si alta inferioara numita col.

          a)Istmul uterului este reprezentat printr-un sant semicircular, vizibil numai pe fata anterioara si pe fetele laterale.

          b)Corpul uterului are un aspect conoid, turtit antero-posterior, caruia îi descriem: doua fete; doua margini; fundul; si doua unghiuri tubare.

          Fata vezicala sau fata anterioara este plana sau usor bombata. Fata intestinala sau fata posterioara este mult mai bombata decât cea vezicala; pe ea se gaseste uneori o creasta verticala. Marginile, dreapta si stânge sunt usor concave la nupilare si convexe la multipare. Fundul este rectiliniu la fetite si la adolescente; convex bombat în sus la femeia adulta. Unghiurile sau coarnele uterine se continua cu tubele.

          Colul uterin are forma cilindrica, usor bombat la mijloc. Extremitatea superioara a vaginei se insera pe col.insrtia vaginei pe colul uterin, îl împarte pe acesta în doua parti: portiunea supravaginala este aproape cilindrica; portiunea vaginala are forma tronconica. La virgine si la nulipare colul uterin este mai subtire, are suprafata neteda si rgulata, iar la palpare prezinta o consistenta ferma dar elastica. La multipare colul devine tot mai voluminos, cilindric, iar suprafata e neregulata.

          Ostiul uterin numit orificiul extern al colului are forme diferite la vagine, nulipare sau multipare. La virgine are un aspect rotunjit, punctiform de forma unei depresiuni transversale, lata de 4-6 mm. La multipare ostiul uterin apare ca o despicatura transversala lata de 10-15 mm, care împarte colul în doua buze, una anterioara si alta posterioara, unite prin doua comisuri laterale.

          Dimensiunile uterului la femeia adulta, nulipara sunt urmatoarele: lungimea de 6 cm; latimea la nivelul fundului, de 4 cm; grosimea de 2 cm.

          La multipare aceste dimensiuni cresc cu aproximativ 1 cm: lungimea de 7 cm; latimea de 5 cm; grosimea de 3 cm.

          Consistenta uterului este ferma, dar elastica, usor de perceput la examenul ginecologic.

          Greutatea uterului este în medie de 50-70 gr, fiind mai usor la nulipare (50-60 gr) decât la multipare (60-70 gr).

          Numar. În mod obisnuit uterul este un organ nepereche, unic si median.

SITUAȚIA sI DIRECȚIA UTERULUI

Uterul se gaseste situat în centrul cavitatii pelviene: înapoia vezicii urinare, înaintea rectului, deasupra vaginei; fundul sau se afla sub planul strâmtorii superioare a pelvisului, pe care nu o depaseste decât în sarcina sau în unele procese tumorale.

          Corpul uterin este acoperit de peritoneu, care de pe marginile lui laterale se continua cu ligamente largi.

          Raportul dintre corpul si colul uterului. Ele formeaza un unghi cu vârful la nivelul istmului numit unghiul de flexiune. În czurile normale unghiul este deschis înainte spre simfiza pubiana si masoara aproximativ 140o-170o; se spune ca uterul se afla în anteflexiune.

          Raportul dintre colul uterin si vagina. Axele lor longitudinale formeaza între ele unghiul de versiune si masoara aproximativ 90o-110o – anteversiune.

          Raportul dintre uter si excavatia pelviana. Este curb, cu concavitatea orientata anterior.

          Variatii fiziologice. Uterul e un organ mobil. Corpul se poate misca în raport cu colul la nivelul istmului, ca într-o articulatie.

          Variatiile patologice sunt acelea în care modificarile directiei sau pozitiei uterului sunt definitive.

STATICA sI MIJLOACELE DE FIXARE A UTERULUI

          Uterul are o mobilitate destul de mare, el revine mereu la situatia lui obisnuita, normala, deândata ce factorii care au intervenit în deplasarea lui si-au încetat actiunea.

          Acest echilibru dinamic al uterului este asigurat printr-o serie de mijloace: mijloace de suspensie – îl suspenda pe peretii excavatiei pelviene – si mijloace de sustinere – îl sprijinesc de jos în sus.

          Mijloacele de suspensie sunt: peritoneul cu ligamentele largi si ligamentele rotunde.

          1)Peritoneul acopera cea mai mare parte a uterului. Plecat de pe fata posterioara a vezicii, se reflecta la nivelul istmului, pe fata interioara a corpului uterin, formând excavatia vezicouterina. În continuare, înveleste fundul uterului, fata intestinala a corpului, fata posterioara a portiunii supravaginale a colului si coboara pe peretele posterior al vaginei. La acest nivel se reflecta din nou si trece pe fata anterioara a ampulei rectale, formând o adânca depresiune, numita excavatia rectouterina sau fundul de sac Douglas, punctul cel mai decliv al cavitatii peritoneale.

          1)Ligamentele largi sunt doua cute peritoneale de forma patrulatera, întinse între marginile uterului si peretii laterali ai excavatiei pelviene.

          Fiecare ligament larg este format din doua foite peritoneale, una anterioara, alta posterioara, care continua fiecare peritoneul fetei corespunzatoare uterului. Amândoua ligamentele împreuna cu uterul formeaza o despartitoare transversala, care împarte cavitatea pelviana într-un cavum preuterin anterior, si altul retrouterin posterior.

          Ligamentului larg i se descriu doua portiuni: o portiune superioara, subtire si o portiune inferioara, mai groasa. Ligamentul larg prezinta o forma patrulatera, cu doua fete si patru margini.

          Fata anterioara vine în raport cu vezica si ansele intestinale.

          Fata posterioara este mai întinsa decât cea anterioara. Ea participa la formarea peretelui anterior al cavumului retrouterin.

          Marginea mediala raspunde insertiei ligamentului larg pe marginea corpului uterin.

          Marginea laterala are doua portiuni: o portiune superioara libera si portiunea inferioara care raspunde mezometrului, ultima se insera pe peretele lateral al excavatiei pelviene.

          Marginea superioara, în care se gaseste tuba uterina, este libera.

          Marginea inferioara sau baza ligamentului larg este groasa si repauzeaza pe planseul pelvian.

          3)Ligamentul rotund este un cordon conjunctivo-muscular pereche, care pleaca de la unghiul tubar al uterului, strabate ligamentul larg, încruciseaza vasele iliace externe si patrunde în canalul inghinal, iese din el prin orificiul subcutat si se termina în tesutul grasos al muntelui pubelui si al labiilor mari.

          Lungimea lui este de aproximativ 12-15 cm, iar grosimea de 4-7 mm. Ligamentele rotunde sunt folosite foarte adesea de chirurgi pentru redresarea uterului din unele pozitii vicioase.

          Structura. Ligamentul rotund este format dintr-un ax conjunctivo-elastic, care e înconjurat de numeroase fibre musculare – netede si striate. Cele netede provin din miometru, iar cele striate din muschii oblicul intern si transvers.

          MIJLOACELE DE SUSȚINERE ale uterului sunt reprezentate prin aderentele la organele învecinate, prin lamele sacrorectogenitopubiene si conexiunile cu perineul.

          1)Aderentele la vezica si la rect. Portiunea supravagina a colului si istmului uterin adera la vezica urinara printr-o patura de tesut conjunctiv pulvisubperitoneal, situat sub fundul de sac vezicouterin. Aderenta la rect nu se face direct ci prin mijlocirea lamelor sacrorectogenitopubiene.

          2)Aderentele la lamele sacrorectogenitopubiene. Aceste lame sunt condensari ale tesutului conjunctiv pelvisubperitoneal, organizate pe traiectul vaselor hipogastrice. Au o directie sagitala, întinse de la sacru pâna la oase pubiene. Partea posterioara a lamelor leaga portiunea crvico-istmica de rect si mai ales de fata anterioara a sacrului, formând ligamente uterosacrate. În costitutia acestor ligamente intra si fibre musculare netede care constituie muschiul rectouterin.

          Partea anterioara a lamelor sacrorectogenitopubiene leaga portiunea cervicoistica de baza vezicii si de oasele pubiene – foemeaza ligamente pubouterine.

          3)Perineul constituie cel mai important si mai valoros mijloc de sustinere al uterului, cu toate ca nici muschii, nici fasciile lui nu vin în contact direct cu uterul. Transmiterea fortelor de presiune de la uter asupra perineului se face prin intermediul vaginei.

RAPOTURILE UTERULUI

          Fata vezicala (anterioara), acoaperita de peritoneu vine în raport cu fata posterioara a vezicii urinare.

          Fata intestinala este acoperita de peritoneu si vine în raport cu fata anterioara a ampulei rectale.

          Marginile laterale – dreapta si stânga – dau insertie ligamentelor largi si vin în raport cu vasele uterine.

          Fundul uterului, acoperit de peritoneu, vine în raport cu ansele intestinului subtire si cu colonul sigmoidian.

          Raporturile colului. Insertia vaginei pe col îl împarte pe acesta într-o portiune supravaginala si una intravaginala.

          Portiunea supravaginala se gaseste cuprinsa în tesutul conjunctiv pelvisubperitoneal. Are urmatoarele raporturi:

          Fata anterioara cu vezica;

          Fata posterioara este acoperita de peritoneul excavatiei rectouterine, prin intermediul caruia vine în raport cu ampula rectala.

          Marginile laterale au raporturi extrem de importante cu ureterul si artera uterina.

          Portiunea intravaginala proemina în interiorul vaginei. Prin insertia acesteia pe col se formeaza bolta circulara, fornixul vaginei sau domul vaginal.

CONFORMAȚIA INTERIOARĂ

          În interiorul uterului se gaseste o cavitate turtita în sens antero-posterior, care ocupa atât corpul cât si colul uterin.

          Cavitatea uterului este divizata printr-o strabgulare situata la nivelul istmului în doua compartimente: cavitatea corpului si canalul cervical.

          1)Cavitatea uterina pe sectiune frontala prin uter are forma triunghiulara, cu baza spre fundul organului si vârful spre canalul cervical.

          Cavitatea uterina este cuprinsa între doi pereti – anterior si posterior – plani, netezi, aplicati unul pe celalalt. Fiecare perete prezinta un rafeu median.

          Dintre cele trei margini, una e superioara si doua laterale. Toate trei marginile sunt convexe spre interiorul cavitatii lanulipare si convexe spre exterior la multipare.

          Cele trei unghiuri sunt marcate prin trei orificii. Orificiile superioare foarte înguste corespund deschiderii tubelor. Orificiul interior conduce în canalul cervical.

          2)Canalul cervical sau canalul colului are aspect fuziform. Extremitatile sunt reprezentate prin cele doua orificii ale acestui canal: orificiul intern conduce în cavitatea uterina; orificiul extern se deschide în vagina.

          Canalul cervical e limitat de doi pereti – unul anterior si altul posterior.

          Fiecare perete prezinta o plica mediana pe care se implanteaza de-o parte si de alta o serie de plice oblice.

          Cele doua reliefuri formate de plicile palmate nu se suprapun ci se juxtapun.

STRUCTURA UTERULUI

          Peretele uterului este format din trei tunici: seroasa, musculara si mucoasa.

          1)Tunica seroasa sau perimetrul, este formata de foita peritoneala care îmbraca uterul. Învelitoarea peritoneala este dublata pe fata ei rotunda de o patura subtire de tesut conjunctiv – stratul subseros. Este format din manunchiuri de fibre musculare netede separate, dar în acelasi timp solidarizate între ele prin tesut conjunctiv; contine si numeroase vase sanguine.

          Arhitectura miometrului arata o dispozitie foarte complexa. Miometrul e format din trei straturi:

          Stratul extern contine fibre longitudinale si circulare.

          Stratul mijlociu este constituit din fibre anastomozate si se numeste stratul plexiform.

          Stratul intern este constituit din fibre longitudinale si circulare. Fibrele circulare formeaza sfincterul istmului.

          2)Tunica mucoasa sau endometrul, adera strâns la miometru, fara interpunerea unei submucoase.

          Mucoasa cavitatii uterine este neteda, are o culoare roz-rosiatica, e foarte aderenta la miometru si friabila. Epiteliul simplu, cubo-prismatic, presarat cu celule ciliate, este inzestrat cu numeroase glande uterine de tip tubular simplu.

          Ele reprezinta simple invaginatii ale epiteliului endometrial de acoperire si formare din acelasi tip de celule cu acesta. Sub influenta hormonilor ovarieni – foliculina, progesteron – mucoasa uterina se pregateste lunar în vederea nidarii zigotului. În lipsa nidatiei, stratul superficial sau functional al endometrului împreuna cu o cantitate de sângelui, se elimina sub forma menstruatiei. Din stratul profund sau bazal, in care se gasesc fundurule glandelor uterine, se face regenerarea endometrului. Dupa aceasta începe un nou ciclu.

          Mucoasa istmului are aceleasi caractere histologice cu cea a corpului.

          Mucoasa canalului cervical este încretita si rezistenta. Epiteliul este simplu, format din celule ramificate, cu numeroase celule mucipare. Mucoasa canalului cervical este slab dependenta hormonal.

          Glandele colului secreta un mucus gros, usor alcalin, care ocupa canalul cervical si proemina prin orificiul uterin sub forma unui "dop mucos" sau glera cervicala. El protejeaza cavitatea uterina împotriva infectiilor ascendente din vagina si faciliteaza ascensiunea spermatozoizilor spre aceasta cavitate.

          Mucoasa potiunii vaginale – este de tip pavimentos, stratificata, necheratinizata. Celulele straturilor superficiale sunt bogate în glicogen.

          La nivelul ostiului uterin, mucoasa glandulara endocervicala este net, brusc separata de mucoasa pavimentoasa necheratinizata excolului. Zona de demarcatie intre cele doua tipuri de epiteliu are o largime de 1-10 mm si e numita jonctiunea cervico-vaginala.

VASCULARIZAȚIA sI INERVAȚIA UTERULUI

          Arterele. Irigatia arteriala a uterului este asigurata în primul rând de catre artera uterina; în mica masura participa si artera ovariana si artera ligamentului rotund.

          Artera uterina e groasa. Ea naste din artera iliaca interna, de obicei printr-un trunchi comun cu ombilicala, la nivelul fosei ovariene.

          Venele pleaca din toate tunicile uterului si se aduna mai întâi în niste canale speciale, situate în stratul plexiform al miometrului.

          Din plexurile uterine sângele este condus pe doua cai: în jos spre venele uterine care se varsa în iliaca interna; în sus prin venele tubei si ale ovarului în vena ovariana, care se deschide în dreapta în cava inferioara, iar în stânga în renala.

          Din plexurile uterine pleaca si venele ligamentului rotund, care se varsa în vena epigastrica inferioara.

          Limfaticele provin din trei retele: mucoasa, musculara si seroasa.

          Limfaticele corpului se aduna aproape toate înspre unghiurile uterului. Aici iau nastere câteva vase limfatice care se unesc cu cele ale ovarului si ale tibei.

          Limfaticele colului sunt anastomozate cu cele ale portiunii superioare a vaginei.

          Inervatia uterului este de natura organo-vegetativa, simpatica si parasimpatica.

          Caile aferente sau senzitive ale uterului formeaza doua cai:

          1)Calea principala cuprinde fibre senzitive care pornesc la nivelul corpului uterin;

          2)Calea accesorie foloseste nervii splanhnici pelvieni si prin nervii sacrati ajunge în segmentele II-IV sacrate.

          Caile aferente sau motoare. Originea fibrelor simpatice se gaseste în cornul lateral al maduvei toracale, între segmentele VI-XII.

II. SARCINA EXTRAUTERINĂ (SARCINA ECTOPICĂ)

DEFINIȚIE

          Sarcina extrauterina este constituita prin nidarea si dezvoltarea oului în afara cavitatii uterine.

          Sarcina ectopica defineste o notiune mai larga, cu referire la nidatia în afara endometrului, incluzând si localizarile uterine la col sau în grosimea miometrului.

          În limbajul curent însa, sarcina extrauterina, ectopica, heterotopica sau eccyesia capata acelasi înteles. Mai mult decât atât, lovalizarea frecventa în trompa, suprapune de multe ori notiunea de sarcina tubara celei extrauterine.

FRECVENȚA

          Incidenta este variabila în general, 0,5-1% din totalul nasterilor, observându-se o crestere în ultimii 20 ani. Publicatii recente semnaleaza incidenta sarcinii extrauterine raportata la numarul nasterilor 1/84 (Crark si Jones, 1975, SUA), 1/80 (Bronstein, 1977, Franta), 1/24 – 133 (Mat. Steaua si Polizu, 1970), 1/28 (Jamaica, 1977).

          Teoretic nidatia ectopica poate sa aiba loc de la menarha pâna la menopauza, cu frecventa maxima în domeniul al treilea de viata (40%, Durfee; 61,25b% între 26-35, Maria Mihailescu si colab.), aparând cu precadere la femeile infertile, cu conditii economico-sociale precare, cu sarcina extrauterina în antecedente, procese inflamatorii anexiale, plastiitubare sau purtatoare de sterilet.

          Statistic se constata o frecventa mai mare a sarcinii ectopice la rasa neagra.

VARIAȚII ANATOMICE

          Clasic se descriu localizarile extrauterine: abdominala, ovariana, tubara, intramurala si cervicala.

          Localizarea tubara poate fi pavilionara, ampulara (cea mai frecventa) si interstitiala.

          Durfee (1977) împarte localizarile ectopice în mai multe categorii:

1.    Tubara: -istmica, ampulara, pavilionara, interstitiala si bilaterala.

2.    Uterina:

–         cornuala – în cornul uterului malformat,

–         angulara – nidatia oului la jonctiunea dintre cavitatea uterina si traectul interstitial al trompei,

–         în diverticului uterin,

–         în saculatie uterina,

–         în cornul rudimentar,

–         intramurala.

3.    Cervicala.

4.    Intraligamentara.

5.    Ovariana:

–         intrafoliculara,

–         extrafoluculara.

6.    Abdominala:

–         primara,

–         secundara,

–         abdomino-ovariana,

–         tubo-ovariana.

7.    Sarcina extrauterina dupa histerectomie subtotala sau totala (foarte rara): tubara, in spatiul vezico-vaginal si pe colul restant.

8.    Sarcina concomitenta intra si extra uterina.

FIZIOLOGIE

          În conditii normale ovului omolateral este fecundat în treimea externa a trompei, sarcina fiind initial extrauterina. Ca urmare a activitatii kinetice a trompei, oul format migreaza spre cavitatea uterina unde ajunge în 5-6 zile.

          Dupa o perioada de 2-3 zile de pauza, timp în care trece de la stadiul de 8 blastomere la cel de blastocist, are loc nidatia ca urmare a actiunii fagocitare si proteolitice a trofoblastului (Bronstein).

          Pentru ca migratia oului sa se desfasoare normal, trebuie îndeplinite câteva conditii fiziologice (P. Sârbu):

–         oul sa fie de dimensiuni normale,

–         lumenul trompei sa fie liber,

–         mucoasa lumbara sa fie sanatoasa si echipata cu cili vibratili,

–         kinetica tubara sa fie normala,

–         echilibrul endocrin si neuropsihic de care depinde kinetica tubara sa fie în limite fiziologice.

ETIOPATOLOGIE

          Modificarea fiziologiei tubare (mecanica, dinamica, biochimica) a fecundatiei sau procesului de dezvoltare a oului poate crea premisele unei nidatii ectopice. Fecundatia în afara trompei, precum si orice factor care împiedica procesul de migrare obliga oul sa nideze acolo unde se gaseste.

          Anomalii ovulare (ou mare) ipoteza înca neconfirmata (Bronstein) ar explica totusi sarcina tubara unilaterala multipla.

          Întârzierea nidarii oului datorita unei cauze locale (60 – 80%) constituie patogenia cea mai frecventa a sarcinii ectopice.

–         salpingita cronica: datorita distrugerii partiale sau totale a cililor vibratili ai epiteliului tubar fluxul seros peritoneal si peristaltismul tubar devin insuficiente pentru migrarea oului. Aproximativ 50% din sarcinile ectopice au aceasta etiologie. Mai trebuie amintite: chiuretaje repetate (multiplica de 10 ori riscul sarcinii ectopice), steriletul (creste frecventa sarcinii ectopice), procesele aderentiale peritubare.

–         endometioza tubara sau endosalpingioza (10-20%)

–         tuberculoza tubara – în cazurile stabilizate, tratate, frecventa sarcinii ectopice este de 80% copmparativ cu sarcina normala

–         malformatiile tubare – stenoze, diverticuli tubari, hipoplazie sau orificii accesorii.

–         plastiile tubare – trautismul operator asociat leziunilor initiale

–         spasmul tubar (Asherman, 1960)

–         tumorile uterine (miomul) – prin compresiunea exercitata pe traiectul interstitial.

          Influenta factorilor hormonali. Este cunoscuta actiunea progesterolului de accelerare a migrarii oului si cea de frânare a estrogenilor.

          Iffy descrie ca mecanism etio-patogenic al nidarii etopice (tubare) asocierea a trei factori:

–         ovulatie sau conceptie tardiva (premenstruala).

–         aparitia menstruatiei normale.

–         oprirea (sau rejetul) în trompa a oului înca liber în cavitatea uterina de catre refluxul tubar al sângelui menstrual.

Daca rolul ovulatiei întârzie si al perturbarilor estro – progestative pot fi acceptate, conceptul refluarii oului din uter în trompa pare neverosimil în contextul datelor actuale de fiziologie (D. Alessandrescu).

FIZIOPATOLOGIA

          Nidarea oului se poate face în diferite portiuni ale trompei: pavilionara, ampulara (70%), istmica si interstitiala, pe sau între planurile mucoasei. Oul nu ramâne la suprafata, ci patrunde prin epitelium grosimea peretelui tubar, iar trofoblastul invadeaza si erodeaza tesuturile subiacente, inclusiv peretele tubar.

          Vasele materne se deschid, formând kacuri materne mai mult sau mai putin dezvolate. Sângele poate patrunde în interiorul trofoblastului sau între acesta si tesutul adiacent. Când implantarea se face între pliurile mucoasei tubare, trofoblastul patrunde mai repede si mai usor în peretele muscular. Mucoasa tubara nu ofera o transformare deciduala normala, iar peretele tubar nu face fata invaziei trofoblastului. Deseori are loc penetrarea directa a peretelui tubar (ruptura extracapsulara) sau decolarea oului de pe peretele tubar, cu eliminarea acestuia prin ostiumul tubar (ruptura intracapsulara) ducând la ruptura intraperitoneala sau avort tubar.

          Distensia si subtierea peretelui trompei predispune la ruptura acesteia.

          Concomitent cu dezvoltarea oului se constata o crestere a calibrului vaselor, precum si hipertrofie a celulelor musculare, fara hiperplazie marcata. Cu exceptia locului de implantare a placentei, peretele tubar este îngrosat, edematiat. Embrionul este adesea absent sau oprit în evolutie (Mac Donald).

          Sângerarea se poate opri uneori temporar, dar rareori embrionul supravietuieste. Sarcina poate evolua daca o portiune a placentei ramâne atasata sau se implanteaza secundar.

          Modificarile uterine. Nidarea ectopica determina modificari similare cu o sarcina incipienta. Volumul uterului creste, consistenta scade, are loc înmuierea istmului si a colului. Caracteristica este însa discordanta dintre marimea uterului si durata amenoreei. Endometrul se transforma decidual în absenta elementelor trofoblastice. Arias – Stella (1954) descrie modificari caracteristice ale epiteliului si glandelor endometriale în sarcina ectopica datorate actiunii gonadotrofinelor corionice.

          Celulele epiteliale sunt mari cu nuclei hipertrofici, hipercromatici lobulati si de forma neregulata. Citoplasma creste cantitativ si poate sa ia aspect vacuolar spumos iar uneori pot fi întâlnite si mitoze în locuri atipice.

          Tubii glandulari apar dilatati cu disparitia lumenului datorita hipertrofiei celulare. Atipiile Alias – Stella sunt sugestive, nu însa si patognomice pentru sarcina ectopica, ele fiind întâlnite si în endometrioza, procese inflamatorii. Uneori endometrul poate fi eliminat sub forma mulajului caduca (endometru secretor) fara celule trofoblastice.

          Sângerarea uterina, comuna sarcinii ectopice se datoreaza involutiei endometrului si clivajului deciduei.

          Durerea întâlnita în sarcina tubara este de doua feluri:

          -durerea abdominala sau abdomino-pelviana datorita distensiei tubare sau efortului depus de musculatura trompei pentru eliminarea oului. Frecvent durerea are caracter de colica în punct fix (zonele anexiale, fosele iliace).

          -durerea iridiata, frecvent înalta, spre hipocondru sau umar, datorita iritatiei nervului frenic provocata de sângele din cavitatea peritoneala. În hematocelul retrouterin, iradierea poate fi posterioara, catre rect, însotita de dureri la defecatie sau tenesme rectale.

          Lipotimia se datoreaza hipovolemiei secundara hemoragiei intraperitoneale.

          Balonarea abdominala ca urmare a ileusului reflex, secundar iritatia seroasei peritoneale data de hemoperitoneu.

EVOLUȚIA SARCINII ECTOPICE

         Sarcina tubara

          Localizarea ampulara. Exceptând cazurile foarte rare când o sarcina ectopica situata ampular poate sa ajunga pâna în trim.2 sau chiar pâna la termen, celelalte au o evolutie scurta. Conflictul dintre cresterea oului si imposibilitatea trompei de al gazdui apare initial sub forma de hemoragii intratubare (hematosalpinx), în care tabloul clinic este dominat de dureri. Din acest moment evolutia poate duce spre avort tubar (ruptura intracapsulara), cu eliminarea oului în cavitatea peritoneala si formarea hemetocelului peritubar sau al fundului de sac Douglas sau prin erodarea peretelui la ruptura intraperitoneala (ruptura extracapsulara) urmata de inundatie peritoneala cu tabloul clinic al abdomenului acut chirurgical de cauza hemoragica. Daca oul moare nemaifiind agresiv este tolerat fiind posibile vindecari spontane prin liza în timp al oului si repermeabilizarea în timp a trompei.

          Ruptura survine de regula în localizarile ampulare între saptamânile 8 si 12 iar cazurile în care continua sa se dezvolte sarcina ajunge rareori le termen si la viabilitatea produsului de conceptie.

          Localizarea istmica datorita inextensibilitatii analitica a trompei în aceasta regiune evolueaza frecvent spre ruptura extracapsulara cu intersectarea vaselor din arcada tubara si instalarea tabloului clinic dramatic al inundatiei peritoneale. Ruptura survine de obicei între saptamânile 8 si 12.

          Localizarea pavilionara predispune mai rar la ruptura tubara. Frecvent survine avortul tubar. În unele cazuri implantarea secundara a placentei în cavitatea tubara sau ovar duce la aparitia varietatilor de sarcina ectopice tubo-ovariana sau tubo-abdominala.

          Localizarea interstitiala. Datorita faptului ca în aceasta situatie sarcina este înconjurata de tesut miometrial evolutia este mai lunga decât în celelalte localizari ruptura survenind de regula în lunile 3-4. Aceasta se poate propaga spre cavitatea peritoneala, uterina mai rar în ligamentul larg, urmata de dilacerari ale miometrului. Rareori sarcina poate fi avortata în cavitatea uterina. Datorita vascularizatiei bogate din artera uterina si ovariana, rupturile din aceasta zona au caracter local (Mac Donald).

         Sarcina cervicala

          Dispozitia anatomica a colului uterin nu permite evolutia sarcinii decât în cazuri exceptionale în trim.I, II sau III. De regula accidentul hemoragic apare 8 – 10 saptamâni ca urmare a rupturii în canalul cervical în interiorul vaginului sau în baza ligamentului larg cu aparitia hemetomului retrioperitoneal. Uneori vilozitatile coriale pot sa patrunda în baza ligamentului larg (I. Safta si colab.) iar alteori sarcina se poate opri în evolutie.

         Sarcina abdominala

          În cazuri exceptionale localizarile abdominale pot evolua spre trim.II sau la termen.

          Din sarcinile ajunse pâna la trim.II 50% evolueaza spre termen iar jumatate din ele cu feti vii, în majoritatea cazurilor cu malformatii sau cu potential scazut de vioabilitate. Majoritatea cazurilor se conplica în primul trim. ruptura în cavitatea peritoneala, în spatiul retroperitoneal sau în organele cavitare: sigmoid, rect, intestinul subtire, vezica, ficat sau splina. Oprita în evolutie se poate transforma uneori în "adipocere" sau lithopedion iar în caz de suprainfectie poate duce la abces peritoneal.

         Sarcina ovariana

          Sarcina ovariana ajunge foarte rar în trim.III, când placenta evolueaza spre hil sau organele vecine. De regula survine ruptura între 10 (M. Cernea) si 60 zile (O. Ungureanu) ca urmare a rigiditatii tesutului ovarian care nu permite dezvoltarea oului. Exceptional se poate transforma în lithopedion (Giles si Lockier).

         Sarcina combinata (dubla)

          În caz de nidatie dubla intra si extrauterina sarcina tubara poate sa evolueze catre avort sau ruptura iar cea intrauterina spre avort, nastere prematura sau la termen.

          În situatia nidatiei tubare bilaterale sarcinile evolueaza spre ruptura sau avort, nu totdeauna simultan. Niciodata ambele sarcini nu vor evolua spre termen (Benson).

SIMPTOMATOLOGIE

          Nu exista semne clinice sau simptome patognomonice pentru sarcina ectopica dar anumite combinatii pot fi sufestive, elementul cel mai important este suspiciunea, iar toate cazurile cu triada: durere abdominala, sângerare vaginala, tulburari menstruale, trebuie considerate ca sarcina ectopica la infirmarea diagnosticului.

         Sarcina tubara

          Sarcina tubara nerupta (în evolutie). Amenoreea. Semn clasic, nu întotdeauna constant întâlnit în 75% din cazuri. Sângerarea vaginala apare dupa câteva zile de întârziere si este adesea confundata cu menstruatia.

          Sângerarea vaginala este de obicei redusa, de culoare sepia, sau ca drojdia de cafea, mai rar sânge cu caracter menstrual. Rareori se elimina spontan mulajul caducei uterine.

          Tulburarile neurovegetative sunt estompate datorita implantarii anormale a oului.

          Durerea are caracter de colica, de obicei în punct fix, predominant în fosele iliace.

          Tensiunea arteriala si pulsul sunt nemodificate pâna la aparitia accidentului hemoragic. Masurarea T.A. si a pulsului în pozitie sezânda si culcata poate evidentia existenta hipovolemiei înaintea aparitiei socului.

          Tegumentul si mucoasele tradeaza o discreta anemie, confirmata de tabloul hematologic.

          Palparea abdominala poate evidentia sensibilitate în fosa iliaca corespunzatoare localizarii sarcinii tubare.

          Tactul vaginal arata modificarile uterine caracteristice starii de gestatie, importanta fiind neconcordanta dintre marimea uterului si durata amenoreei. Laterouterin se constata o impastare dureroasa sau prezenta unei formatiuni tumorale de marime variata, de consistenta elastica, în tensiune, dureroasa, uneori pulsatila. Uterul este dureros la mobilizare. Sensibilitatea fundului de sac posterior, "tipatul Douglasului" evidentiaza acumulareasângelui la acest nivel.

          Temperatura de obicei normala sau usor ridicata peste 37 grade în sarcinile în evolutie, ca urmarea impregnarii progesteronice, reprezinta un element important în diagnosticul diferential cu procesele acute anexiale.

          Leucocitoza este în majoritatea cazurilor normala, cresterea ei evidentiind organizarea unui hematocel si suprainfectarea acestuia.

          Examene paraclinice. Punctia vaginala efectuata în fundul de sac Douglas poate extraje sânge lacat, negricios si cu microcheaguri, dar poate sa ramâna negativa daca accidentul hemoragic nu a avut loc. În acest caz se poate recurge la punctia directa în formatiunea latero – uterina sau în zona de maxima împastare anexiala. Uneori sângele poate sa fie rosu, incoagulabil (semn de sângerare recenta) sau poate sa se coaguleze în eprubeta (în sarcinile în evolutie), ceea ce impune examinarea pe lama pentru determinarea hematiilor crenelate (absente sau sub 10% când sângele a fost extras dintr-un vas sangvin). Punctia pozitiva confirma diagnosticul, cea negativa nu îl poate însa exclude.

          Reactia de sarcina. Reactiile biologice de sarcina pot fi pozitive în jumatate din cazuri, slab pozitive sau negative în caz de ou mort. Dozarea imunologica a HG sau HCS poate fi utila în confirmarea existentei sarcinii fara sa precizeze însa sediul ei.

          Chiuretajul biopsic evidentiaza modificarile deciduale ale mucoasei uterine iar în 50% din cazuri poate sa constate prezenta fenomenului Alias – Stella.

          Histero – salpingografia poate sa constate câteve aspecte caracteristice sugestive de sarcina tubara:

–         absenta opacificarii trompei gravidei;

–         umplerea neregulata a trompei;

–         imaginea neuniforma sau în miez de pâine;

–         imagine de paleta persistenta pe radiografii succesive;

–         umplerea partiala a trompei;

–         imaginea radiologica a oului;

–         imaginea de "mlastina" datorita patrunderii substantei radioopacee în interiorul oului.

Celioscopia sau culdoscopia ramâne metoda de diagnostic cea mai precisa în cazurile dubioase, atunci când elementele de diagnostic clinice si paraclinice sunt inconstante si necaracteristice. Vizualizarea aparatului genital intern stabileste în majoritatea covârsitoare a cazurilor diagnosticul.

          Ecografia. Utilizând ecografia în modul B se poate evidentia prezenta formatiunii extrauterine.

          Diagnosticul devine pozitiv atunci când sacul ovular si ecourile embrionare se situeaza în afara cavitatii uterine.

          În absenta individualizarii acestuia, diagnosticul poate fi pus prin excludere în prezenta formatiunii laterouterine si a absentei ecourilor embrionare si a sacului ovular în cavitatea uterina.

          Laparotomia exploratorie minima este utila în absenta celioscopiei.

          Hematocelul. Este forma clinica cea mai frecventa a sarcinii tubare. Se formeaza ca urmare a unei sângerari unice (mai rar) sau repetate (fisura sau prin pavilion) în cavitatea peritoneala. Sângele se acumuleaza frecvent în Douglas mai rar latero sau anteuterin în jurul trompei bolnave, se coaguleaza formând o masa cu aspect pseudotumoral.

          Simptomatologia functionala este asemanatoare celei din sarcina tubara nerupta dar mai accentuata. La aceasta se aduga o stare de oboseala persistenta si inexplicabila, bolnava este subfebrila sau chiar febrila (37,5 – 38 grade), paloare, uneori subicter ca urmare a rezorbtiei sângelui, tulburari urinare (polakiurie, disurie) si de tranzit (constipatie cu sau fara tenesme) (Bronstein). Uneori hematocelula pare ca urmare a unei crize ebdominale unice asociata sau nu cu lipotimie dupa care starea generala se amelioreaza, durerea diminua sau chiar dispare (Mondor). Alteori hematocelul se constituie lent iar femeia sufera lent din cauza acestuia (P. Sârbu).

          Hematocelul retrouterin: abdomen plat, discreta sensibilizare la palparea hipogastrului. La examenul genital, colul nemodificat ascensionat sub simfiza, uterul greu delimitabil sau împins sub peretele abdominal deasupra simfizei de o masa moale, uneori cu senzatie de "zapada" cu limite imprecise care bombeaza prin fundul de sac posterior sensibil la presiune. Tactul rectal confirma prezenta masei tumorale precum si extinderea ei spre peretii excavatiei. Ecografia evidentiaza prezenta colectiei retrouterine "sonotransparente" iar punctia vaginala stabileste caracterul ei (sânge lactat si cheaguri).

          Hematocelul latero sau anterouterin: abdomen discret meteorizat, suplu uneori sensibil. La palpare prezenta unei mase remitente într-o fosa iliaca sau suprapubian care poate creste în dimensiune la examinari repetate. Tactul vaginal confirma prezenta masei tumorale, uterul este deplasat de partea opusa, iar fundul de sac lateral sau anterior este scurtat în tensiune, sensibil. Ecografia poate oferi elemente diagnostice în plus, iar punctia vaginala confirma diagnosticul.

          Examene paraclinice: reactiile de sarcina sunt adesea negative.

                   -hematologic: anemie progresiva, bilirubina poate fi crescuta în hematocelele vechi, leucocitoza crescuta în suprainfectii, amilazemia poate fi crescuta, reticulocitoza uneori crescuta, hematina poate fi determinata spectrofotometric.

                   -urinar: urobilnogen crescut, porfirinurie prezenta.

          De mentionat ca acest bilant de laborator poate fi întâlnit si în chistul ovarian torsionat.

          Evolutia hematocelului se poate face în mai multe directii:

                   -organizare si rezorbtie lenta urmata de procese aderentiale (rar)

                   -continuarea sângerarii lente sau brutale cu aparitia inundatiei peritoneale

                   -suprainfectia sau aparitia tabloului clinic al unei colectii supurate, abdominale sau pelviene

                   -erodarea si deschiderea în intestinul subtire sau colon cu aparitia rectoragiilor (cazuri exceptionale).

          Diagnostic diferential:

                   -hematocel retrouterin necomplicat: retroversia uterina fixa, fibron uterin posterior sau chist avarian inclavat în Douglas, endometiroza peritoneala

                   -hematocelul latero sau anteuterin: chist ovarian cu evolutie pelvi-abdominala.

                   -hematocel infectat: procese supurative pelviene (piosalpinx, flegmon de ligament larg, abces tubo-ovarian) sau abdominale (apendicular, perisigmoidian).

          Inundatia peritoneala. Reprezinta posibilitatea evolutiva cea mai grava a unei sarcini extrauterine tubare, deoarece angajeaza prognosticul vital din primele minute (Bronstein) si este încadrata printre urgentele absolute (abdomenul chirurgical acut) (P. Sârbu).

          Poate sa survina:

                   -neasteptat, când este vorba de o localizare istmica sau interstitiala necunoscuta;

                   -în perioada de urmarire clinica la o femeie suspectata de sarcina ectopica (ruptura tubara);

                   -agravând un hematocel (ruptura tubara sau avort tubar).

          Forma tipica a inundatiei peritoneale apare brusc la o femeie în plina sanatate aparenta cu durere sincopala "în pumnal" în una din fosele iliace, urmata de lipotime si semnele hemoragiei intraperitoneale: paloare intensa, buze violete, lizereu peribucal (M. Georgescu) respiratie rapida si superficiala, transpiratii reci, lipitomii repetate, agravate de ortostatism. În inundatiile masive, în jurul ombilicului se poate observa aparitia unei zone de coloratie violacee (semnul Cullen). Anamneza de multe ori dificila în aceasta situatie poate preciza prezenta durerilor pelviene si a tulburarilor menstruale în ultima perioada de timp.

          În prezenta triadei: durere sincopala semnele hemoragiei interne si "tipatul Douglasului", diagnosticul de inundatie peritoneala poate fi formulat (Bronstein).

          Punctia vaginala confirma diagnosticul, extragând sânge rosu proaspat, incoagulabil.

          Forme rare de sarcina ectopica

          Sarcina ovariana. Reprezinta o varietate surprinzatoare a nidatiei ectopice la nivelul ovarului si este rara ca un leu albastru. Frecventa este cuprinsa între 0,5 (D. Alessandrescu) si 0,7 – 1% (Hertig) din totalul sarcinilor extrauterine.

          Din punctul de vedere al clasificarii se împarte în: sarcina ovariana primitiva (nidatie intrafoliculara) si sarcina ovariana secundara extrafoliculara (superficiala, cu varietatile juxtafoliculara; între folicul si capsula ovariana) sau suprafoliculara (pe suprafata interna a capsului ovariene).

          Simptomatologia este comuna sarcinii tubare; eventual celioscopia poate furniza elemente în plus.

          Diagnosticul diferential se face numai intraoperator, pe baza criteriilor stabilite de Spielberg în 1978 (citat de O. Ungureanu):

                   -trompa omolaterala intacta si separata de ovar;

                   -chistul fetal sa ocupe pozitia normala a ovarului si sa fie legat de uter prin ligamentul utero-ovarian.

          Sarcina abdominala. Apare ca urmare a nidatiei si dezvoltarii oului în cavitatea peritoneala. Frecventa ei este dependenta de incidenta sarcinii extrauterine în general reprezentând 0,5 – 0,7 din aceasta (D. Alessandrescu).

          Oul se dezvolta în cavitatea peritoneala fara limite precise iar conditiile de dezvoltare a fatului sunt improprii. Placenta se poate insera pe mezouri, intestin, ficat, splina. Fatul nefiind protejat de peretele uterin, este adesea malformat si în majoritatea cazurilor sucomba (Menyasz). Dupa moartea fatului au loc modificari anatomice ale sacului fetal: lichidul amniotic se resoarbe, placenta sufera procese de senescenta si rezorbtie, iar fatul poate fi expulzat în organele cavitare (vezica, rect) sau sa sufere procese de mumificare cu transformarea în "adipocere".

          Siptomatologia este neclara si frusta, cele mai multe cazuri evolueaza retrospectiv, diagnosticul sarcinii abdominale ramânând de multe ori o surpriza intraoperatorie.

          Anamneza atenta sugereaza uneori posibilitatea unui avort sau ruptura tubara. Evolutia este în cele mai multe cazuri dureroasa, complicata cu simptomatologie gastrointestinala neobisnuita (constipatie, diaree, flatulenta, dureri ebdominale difuze, uneori metroragii). În ultimul trimestru miscarile fetale sunt dureroase, iar segmentele fetale se palpeaza cu usurinta sub peretele abdominal.

          Pozitia fatului este frecvent anormala (oblica, transversala) iar prezenta sus situata, neacomodata la strâmtoarea superioara. Tactul vaginal evidentiaza colul lung, nemodificat, uneori dehiscent, dar insuficient înmuiat. La majoritatea cazurilor, colul este deplasat în functie de pozitia prezentatiei. Uterul poate fi palpat independent de sacul gestational, iar prezentatia poate uneori fi identificata în afara acestuia.

          Examenul radiologic:

                   -radiografia pe gol – prezentatia înalta deasupra spinelor sciatice.

                   -H.S.G. – prezenta fatului în afara cavitatii uterine.

                   -amniografia – situarea sacului amniotic în cavitatea peritoneala fara legatura cu cea uterina.

                   -arteriografia – situarea anormala a placentei si uterului.

                   -histerometria – arata marimi variabile ale cavitatii uterine, neconcordante cu cele ale sacului gestational.

                   -ecografia – nu este totdeauna concludenta în diagnosticul sarcinii abdominale.

                   -scintigrafia placentara – poate fi uneori utila dar de multe ori placenta poate fi localizata în zone comune si sarcinii intrauterine.

          Tratamentul. Datorita accidentelor hemoragice si infectioase sarcina abdominala trebuie rezovata chirurgical.

          Sarcina cervicala. Este reprezentata de nidarea si dezvoltarea oului în canalul cervical, în afara orificiului intern. Atunci când sarcina se implateaza la orificiul intern, placentatia are loc în regiunea cervico – istmica, dând nastere varietatii cu acelasi nume.

          Frecventa este variabila în functie de diversi autori, cuprinsa între 1/1000 sarcini (Japonia), 1/16000 – 1/18000 (Mattingly, Pritchard, MacDonald – S.U.A.) si 1/16000 (Dehalleux).

          Fiziopatologie. Odata oul implantat, trofoblastul traverseaza cu usurinta mucoasa endocolului, iar prelungirile acestuia patrund în grosimea peretelui cervical dilacerându-l. Odata cu dezvoltarea sarcinii, peretele cervical, sarac în fibre musculare, se destinde progresiv si cedeaza, datorita proceselor de dare si/sau infarctizare. Ruptura poate sa survina în regiunea intravaginala sau supravaginala (cavitatea peritoneala, ligamentul larg). Uneori placenta poate sa patrunda prin grosimea peretelui cervical, inserându-se în baza ligamentului larg.

          Evolutia sarcinii are loc de obicei în primele 2 – 3 luni, complicatia hemoragica grava fiind modalitatea cea mai frecventa.

          Mortalitatea se mentine înca foarte ridicata (40 – 60%) datorita hemoragiei brutale si abundente ce însoteste de obicei sarcina cervicala.

          Simptomatologie – diagnostic. Semnele neuro-vegetative sunt mai atenuante, datorita nidatiei si dezvoltarii anormale a oului. Sângerarea vaginala sau eliminarea de fragmente tisulare negricioase, neânsotite de durere, sunt semnele cel mai frecvent întâlnite. Colul uterin are volumul marit, este tumefiat, violaceu, cu vascularizatie accentuata iar orificiul extern este de obicei întredeschis.

          La tactul vaginal colul uterin are aspect caracteristic "de butoias", corpul uterin este de volum normal, de multe ori greu delimitabil, sau cu aspect de clepsidra.

          Diagnosticul diferential se face cu avortul în doi timpi. Dikman stabileste urmatoarele criterii diagnostice:

                   -corpul uterin este mai mare în avortul în doi timpi decât în sarcina cervicala.

                   -în avortul în doi timpi sunt deschise atât orificiul intern cât si cel extern al colului, în timp ce în sarcina cervicala, orificiul intern este închis.

                   -în avortul în doi timpi resturile ovulare sunt prezentate atât în col cât si în cavitatea uterina.

                   -în trimestrul II, III diagnosticul diferential se face cu placenta praevia centrala (V. Pop, T. Petrescu). Raportul col-segment inferior/corp uterin este supraunitar în sarcina cervicala (D. Alessandrescu).

          Din punct de vedere anatomo-patologic, Rubin stabileste în 1991 criteriile de diagnostic pentru sarcina cervicala:

                   -prezenta glandelor cervicale în zona opusa locului de implantare a placentei;

                   -placenta interna adera la peretele cervical;

                   -situarea totala sau partiala sub locul de patrundere a arterelor uterine sau sub repliul peritoneal anterior si posterior;

                   -absenta elementelor fetale în cavitatea uterina.

          Tratament. În sarcinile oprite în evolutie, se poate încerca evacuarea acestora prin chiuretaj digital sau chiuretaj blând, urmat de tamponament strâns.

          În majoritatea cazurilor histerectomia totala cu conservarea anexelor ramâne solutia cea mai sigura pentru salvarea vietii bolnavelor (P. Sârbu).

NUMELE: B.

PRENUMELE: S.

VÂRSTA: 24 ani, sex feminin

DATA INTERNĂRII: 16.01.2002

DATA EXTERNĂRII:

DIAGNOSTIC LA INTERNARE :  ٭ Sarcina ectopica dreapta;

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: ٭ Sarcina extrauterina tubara dr.;

                                            ٭ Ampula pavilionara dreapta;

                                            ٭ Hemoperitoneu.

MOTIVELE INTERNĂRII:

       amenoree;

       dureri lombo-abdominale si pelviene cu precadere în loja anexiala dreapta;

       pierderi de sânge negricios pe cale vaginala;

       frisoane.

INTERVENȚIE CHIRURGUCALĂ: 18.01.2002

–         Salpingectomie partiala;

–         Drenaj abdominal.

ANTECEDENTE PERSONALE: . N = 1, AV = 0, CJ = 1;

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE: . P.M. = 14 ani;

                                                                                      . ciclu regulat.

ANTECEDENTE PATOLOGICE: . apendicectomie;

ANTECEDENTE SOCIALE:

          . statut social – casatorita;

          .  profesie – educatoare;

          . mediu familial (obiceiuri cotidiene, consum de alcool, cafea, tutun, droguri) – consumatoare de cafea;

          . obiceiuri alimentare – regim adecvat;

          . mijloace de relaxare – citeste carti, ziare, se uita la TV, coase goblen;

          .  acces la informatii – citeste presa zilnic, citeste literatura medicala legata de bolile copilului si ale ei;

          .   relatii cu rudele si prietenii – relatii în familie corespunzatoare, are multe prietene, leaga usor prietenii cu cei din jur.

ISTORICUL BOLII:

          U.M. = 2 decembrie 2001

          Pe data de 07.01.2002 acuza dureri lombo-abdominale si pierderi de sânge cu intermitenta. Face tratament ambulator: Ampicilina, Indometacin, Gentamicina, Metronidazol.

          În urma cu 5 ore, pacienta acuza dureri pelvine cu predominanta în loja abdominala dreapta, pierde sânge negricios prin vagin.

          Se prezinta la medicul de specialitate si se interneaza prin suspiciune de: sarcina ectopica dreapta.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

          .Π= 1,68 m; Gr. = 60 kg.;

CONCLUZII ALE EXAMENULUI FIZIC:

          .tegumente si mucoase – palide;

SISTEM MUSCULO-ADIPOS:               .normal reprezentat;

SISTEM GANGLIONAR:                        .nepalpabil;

SISTEM OSTEO-ARTICULAR:             .integru;

APARAT RESPIRATOR:              .torace normal conformat;

.murmur vezicular prezent pe ambele arii                         pulmonare, R = 18'ritmica.

APARAT C. VASCULAR              .cord în limite normale;

                                                          .zgomote cardiace ritmice;

                                                          .A.V. = 82';

                                                          .soc apexian în spatiul V intercostal stâng;

                                                          .T.A. = 120/70 mm Hg.;

                                                          .T = 360C.

APARAT DIGESTIV                      .apetit pastrat;

                                                          .tranzit intestinal prezent;

                                                          .ficat si splina în limite normale.

–         HGB.   =            9,7 L.;

–         HCT.   =           28,4 L.;

–         VSH.   =            14 div.;

–         PLT.    = 170.000mmc.;

–         WBC.  =              9.100;

–         Hematii=       3.300.000.

–         Ex. sumar urina: – Leu = neg.;

     – Ph. = 6;

     – pro = neg.;

     – glu = normal;

     – erit = 250/μl.

–         V.D.R.L. = negativ.

CONCLUZII ALE EXAMENELOR PARACLINICE:

.MRF = pulmon normal;

.EKG = traseu electric fara modificari;

.Ex. cardiologic = clinic sanatoasa, se poate opera.

–         .  17.01.2002 EVOLUȚIE:

    Stare generala satisfacatoare, afebrila, abdomen suplu, trenzit prezent. Col întredeschis. Pierde sânge în cantitate redusa. Corp uterin intermediar de dimensiuni normale. Anexa dreapta îngrosata cât un police, sensibila, cazuta în Douglas. Anexa stânga nepalpabila. TA = 120/70 mm Hg. Fundurile de sac vaginale suple. Se recomanda ECHO abdominal.

.  17.01.2002 ECHO abdominal:

    Corp uterin în pozitie intermediara cu contur regulat. Trompa dreapta cu structura neomogena de 6/7 cm. – lama de lichid în pelvis.

.  18.01.2002 Ora 830 PREGĂTIRE PREOPERATORIE:

    Operatia: Salpingectomie dreapta. Drenaj parietocolic drept.

    Anestezie generala cu I.O.T.

–  Ora 800 preanestezie: Mialgin 50 mg, Atropina 0,5 mg,   i.m., T.A. = 100/60 mm Hg.

–   Ora 845 inductie: Endonal 350 mg, Lystenon 100 mg, O2 pe masca.

    R.C.B.   –  Sonda cu balonas.

APARAT URO – GENITAL   .loje renale libere;

                                                     .mictiuni fiziologice: 3 – 4/zi.

S.N.   .echilibrata.

R.O.T.   .orientat tempo – spatial.

EXAMEN LOCAL: 16.01.2002   .abdomen suplu, mobil.

EXAMEN VALVE:   .col de multipara fara leziuni prin care pierde sânge  negricios în cantitate redusa;

T.V.   .col închis;

           .corp uterin discret marit de volum, sensibil la mobilizare;

           .zona anexiala stânga libera;

           .anexa dreapta marita de volum, sensibila la mobilizare.

DIAGNOSTIC: Suspect sarcina extrauterina dreapta.

ÎN OBSERVAȚIE PENTRU SARCINĂ EXTRAUTERINĂ

EVOLUȚIE: 16.01.2002

          .Stare generala buna, afebrila, pierde sânge negricios prin vagin.

          .Se recomanda analize.

CONCLUZII ALE EXAMENELOR DE LABORATOR: 16.01.2002

    Mentinere: – Fentonyl: 0,5 + 0,5 + 0,5 mg.;

     – Pavalon : 4 mg.

    P.V.           – NaCl. = 9% – 500 ml.

              – Ringer = 500 ml.

              – Glucoza 5% = 500 ml.

    Trezire : – Fortal = 60 mg.

     – Miostin = 2,5 mg.

 – Atropina = 1 mg.

 – Miofilin = 240 mg.

 – H.H.C. = 100 mg.

.Se aspira secretiile si se trimite în post – operator cu recomandarea:

      O2;

      Monitorizarea functiilor vitale;

      Tratament;

      Mentinerea liniei venoase cu branula;

      Supravegherea perfuziei, a diurezei;

      Supravegherea temperaturii;

      Drenajul parietocolic drept.

.MEDICAȚIE ANESTEZIE: 18.01.2002

1.    Mialgin f1;

2.    Atropina f2;

3.    Nesdonal f1.I;

4.    Lystenon f1.III;

5.    Fentanyl f1.III;

6.    Pavalon fI;

7.    Fortral fII;

8.    Miostin f.1;

9.    Miofilin f.1;

10.H.H.C. – 100 mg. f.I;

11.NaCl. 9% – f1.I = 500ml.;

12.Ringer f1.I = 500 ml.;

13.Glucoza 5% f1.II = 1000 ml.

CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

pentru ziua de 19.01.2002

       Pacienta: B.S. în vârsta de 28 ani cu diagnostic de:

.sarcina ectopica tubara ampula pavilionara dreapta;

.hematoperitoneu.

1.              A RESPIRA

. ambele hemitorace se destind ritmic;

. extremitati uscate, calde, colorate;

. frecventa respiratorie R = 18';

. frecventa pulsului P = 82 batai / minut;

. T.A. = 100/60 mm Hg;

. tegumente colorate;

2.              A MÂNCA, A BEA

. cavitate bucala cu dentitie completa;

. mucoasa bucala fara leziuni;

. reflex de diglutitie – prezent;

. restrictie alimentara postoperatorie;

. hidratere orala la 2 ore de la interventia chirurgicala-consuma ceai îndulcit, apa plata, compot 1500 ml.;

. hidratare parenterala – ferfuzie i.v. cu glucoza 5% – 1000 ml., sol. Ringer 500 ml., ser fiziologic 500 ml.;

. se spala pe dinti dimineata si seara cu pasta si periuta;

3.              A ELIMINA

. pierde sânge prin vagin în cantitate mica;

. drenaj paritocolic drept – cantitate 100 ml. sânge;

. mictiuni fiziologice 4/zi si 1/noapte;

. transpiratie minima la plici;

. abdomen sensibil, usor meteorizat;

. sonda vezicala Foley – instalata preoperator – urina clara 2000 ml./24 ore.

. absenta tranzitului de gaze si materii fecale;

4.              A DORMI, A TE ODIHNI

. doarme noaptea 5 – 6 ore cu întrerupere din cauza durerilor postoperatorii, este deranjata de lumina, zgomot si de tratamentul administrat noaptea;

. somnul nu este odihnitor – prezinta ochii încercanati;

. se plânge ca nu este odihnita – adoarme în cursul zilei la amiaza;

5.              A TE MIsCA, A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

. pacienta sta în pat în pozitia de decubit dorsal dar cu dificultate, cu capul într-o parte din cauza perfuziei – se mentine aceasta pozitie timp de 2 ore;

. pacienta solicita sa fie ajutata sa se întoarca în decubit lateral stâng si drept, schimbarile de pozitie sunt dureroase;

6.              A TE ÎMBRĂCA, A TE DEZBRĂCA

. haine curate de acasa în culori atragatoare, adaptate taliei, staturii si anotimpului;

. pacienta este ordonata si curata;

. se schimba ori de câte ori lenjeria de corp se pateaza;

7.              A MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

. temperatura ambientala este de 22 de grade C;

. temperatura corpului masurata în axila: D = 366 oC, S = 372 oC;

. transpiratie minima la plici;

. tegumente calde, uscate, colorate;

8.              A FI CURAT ÎNGRIJIT

. incizie transversala postoperatorie dupa sarcina ectopica dreapta;

. plaga curata în curs de cicatrizare, fara semne de inflamatie;

. par curat, tuns scurt;

. urechi cu pavilioane curate;

. dentitoe completa, curata;

. mucoasa gingivala bucala fara leziuni;

. tegumente curate, fara modificari de culoare;

. se spala pe dinti cu pasta si periuta dimineata si seara;

. unghii taiate scurt, îngrijite;

9.              A EVITA PERICOLELE

. nu are capacitatea de a se feri de infectiile nozocomiale;

. exista risc de complicatii datorita interventiei chirurgicale recente si absentei tranzitului de gaze si materii fecale, prezentei drenajului abdominal si a drenajului urinar;

. anxietate moderata cauzata de medicatia anestezica si durerea postoperatorie;

. nu are control liber asupra mediului înconjurator, nu se poate deplasa singura;

. este agitata, nelinistita, gemete, vaicareli;

10.        A COMUNICA

. acuitate auditiva normala;

. acuitate vizuala normala;

. simtul tactil – pastrat;

. vorbire în ritm moderat;

. da date precise si descrie coerent durerea, anxietatea;

. relatii ormonioase cu familia si cu colegele de salon;

11.        A-ȚI PRACTICA RELIGIA

. pacienta este de religie ortodoxa;

. crede în Dumnezeu Tatal si Iisus Christos – Fiul;

. se închina seara la culcare si îsi spune în gând o rugaciune si se închina;

12.        A FI UTIL, A TE REALIZA

. profesia de educatoare o ajuta pe pacienta sa comunice usor cu colegele de salon;

. ea povesteste despre copii, le da sfaturi din cartile pe care le-a citit si se simte utila în acest fel;

. nu poate fi utila însa celor din salon, având în vedere ca se afla în post operatorul imediat.

13.        A TE RECREEA

. stând cu dificultate în decubit dorsal, ea nu poate citi carti, reviste, cu toate ca si-ar dori;

. capacitatea fizica nu-i permite sa se destinda;

. în schimb asculta cu placere radioul – emisiunile de stiri, muzica, actualitatile de la TV o destind;

. are dorinta sa fie ajutata sa se relaxeze;

14.        A ÎNVĂȚA

. pacienta fiind educatoare a citit despre afectiunea sa;

. pacienta cunoaste multe amanunte despre afectiunea sa;

. pacienta stie ca trebuie sa se prezinte la medic în timp util, deasemenea cunoaste si regimul de viata dupa interventia chirurgicala.

Plan orar a pacientei B.S. în vârsta de 24 ani cu diagnostic de:

SARCINĂ EXTRA UTERINĂ TUBARĂ AMPULĂ PAVILIONARĂ. HEMOPERITONEU.

OPERATĂ PE DATA DE: 18.01.2002

EXAMENE DE LABORATOR

EXAMENE PARACLINICE

PARAMETRII FIZIOLOGICI

FOAIE DE EVOLUȚIE

FOAIE DE TRATAMENT

FOAIE DE ALIMENTAȚIE

Alimente permise: supe, ciorbe de legume, iaurt, lapte, brânza de vaci, carne de pui, vita, peste alb, compot de fructe, sucuri de fructe, oua moi.

Alimente interzise: condimente, mezeluri, afumaturi, fasole, mazare, varza, cafea.

F I s Ă   T E H N I C Ă

EXPLORAREA ECHOGRAFICĂ ÎN SARCINĂ EXTRAUTERINĂ TUBARĂ DREAPTĂ

DEFINIȚIE: Metoda imagistica de explorare "în vivo" a corpului uman cu ajutorul ultrasunetelor.

          Imaginea echografica depinde de penetratia si rezolutia fascicolului de ultrasunete.

          Echografia genitala foloseste sonda abdominala si sonda transvaginala.

          Explorarea echografica a pelvisului se executa prin sectiuni longitudinale si transversale din centimetru în centimetru.

          Trompele uterine în mod normal nu se vizualizeaza echografic, ele se pot vizualiza în cazuri patologice precum sarcina extrauterina tubara, hematosalpinxul, piosolpinxul.

          Echografia evidentiaza si lama de lichid în Douglas în sarcina extrauterina.

INDICAȚIILE ECHOGRAFIEI SUNT:

.suspiciunea de sarcina extrauterina;

.suspiciunea de sarcina intrauterina;

.diagnosticul diferential între patologia ovariana si fibronul uterin;

.sarcina.

PREGĂTIREA PACIENTEI:

Pregatirea psihica – Pacienta trebuie sa stie ca este o metoda de examinare moderna, nedureroasa, neinvaziva.

Pregatirea fizica – Se explica pacientei sa bea o cana de apa sau ceai înainte cu 30 minute si sa nu goleasca vezica urinara.

Umplerea vezicala împinge ansele intestinale în sus relizând o veritabila cale de acces "fereastra catre pelvis".

Tehnica – este efectuata de medic cu pacienta asezata în decubit dorsal cu genunchii flectati.

Metoda transvaginala – se efectueaza cu sonda transvaginala protejata cu un przervativ de unica folosinta.

          Dupa terminarea examinarii pacienta este condusa la pat si nu necesita îngrijiri speciale.

          Nu sunt semnalate incidente si accidente ale acestei tehnici.

CONCLUZIA GENERALĂ

          Pacienta B.S. de 24 ani, sex feminin, se interneaza pe data de 16.01.2002 cu diagnosticul suspect: Sarcina ectopica dreapta.

          Se investigheaza clinic, laborator, paraclinic si se constata ca:

          Concluzii ale examenului de laborator

          Se recolteaza:

          ٭Glucoza = 101 mg/dl

          ٭Uree = 26,6 mg/dl

          ٭Creatinina = 7 mg/dl

          ٭TGO = 19 U/L

          ٭TGP = 31 U/L

          ٭Fibrinogen = 492 mg %

          ٭APTT = 40,1'

          ٭HGB = 9,7 L

          ٭HCT = 28,4 L

          ٭PLT = 170.000

          ٭WBC = 9100

          ٭Hematii = 3.300.000

          ٭V.S.H. = 14 div

          ٭VDRL = negativ

Examen urina:

          ٭Leu = neg

          ٭Ph = 6

          ٭pro = neg

          ٭glu = normal

          ٭erit = 250/μl.

          Examenul local evidentiaza: abdomen suplu, mobil.

          Ex. valve – col de multipara fara leziuni prin care pierde sânge negricios în cantitate redusa.

          T.V. (tuseu vaginal) – col închis. Corp uterin discret marit de volum. Sensibil la mobilizare. Zona anexiala stânga libera. Anexa dreapta marita de volum, sensibila la mobilizare.

          Diagnostic: suspect sarcina extrauterina dreapta.

          Examenul clinic general evidentiaza:

          I.=1,68m; G=60 kg.

          Tegumente si mucoase palide.

          Sistem osteo-articular: normal reprezentat.

          Sistem ganglionar: nepalpabil.

          Aparat respirator – torace normal conformat, murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare R = 18'.

          Aparat cardio – vascular: zgomote cardiace ritmice. soc apexian. În soatiul V intercostal stâng, TA = 120/70 mmHg, AV = 82'.

          Aparat digesti – ficat, splina în limite normale. Tranzit intestinal – prezent. Aparat uro – genital: loje renale libere. Mictiuni fiziologice. R.O.T.: orientat tempo – spatial T = 36  0C. Pe data de 17.01.2002 examenul echografic evidentiaza corp uterin în pozitie intermediara cu contur regulat fara sarcina. Trompa dreapta cu structura neomogena de 6/7 cm – lama de lichid în Douglas. Se decide interventie chirurgicala pe data de 18.01.2002 ora 830 sub anestezie generala I.O.T. si se constata salpinga dreapta marita de volum, violacee în regiunea ampula pavilionara de 6 – 8 cm. Se pune diagnosticul de sarcina extrauterina tubara ampula pavilionara dreapta.

          Hemoperitoneu.

          Evolutie postoperatorie favorabila sub protectie de antibiotice. Penicilina, Gentamicina timp de 5 zile.

          Se mentine linia venoasa cu branula ti se administreaza postoperator imediat 2000 ml ser fiziologic si Glucoza 5%.

          Diureza postoperatorie: 2000 ml, iar drenajul andominal – 150 ml sânge.

          TA se mentine între 100-110/60-70 mmHg, AV = 82', afebrila.

          Se administraza postoperator medicatie antiemetica: Cerucal, pentru reluarea tranzitului de gaze; Prozim f.I. si Propranolol f.I.si Ser fiziologic f.I. – 3 ml la 6 ore. Tranzitul de gaze se reia la 48 ore, cel de materii fecale la 72 ore.

          Plaga operatorie vindecata.

          Se scoate un rând de fire la 6 zile si al doilea la 7 zile.

          Se hotaraste ca pacienta sa fie externata cu indicatiile: de a reveni pentru scoaterea firelor; controlul la medicul specialist la 2 saptamâni; repaus fizic, psihic; repaus sexual timp de 30 zile.

NUMELE: I.

PRENUMELE: S.

VÂRSTA: 26 ani, sex feminin

DATA INTERNĂRII : 07.05.2002, ora 1230

DATA EXTERNĂRII:14.05.2002

DIAGNOSTIC LA INTRARE:         ٭Suspect sarcina extrauterina dreapta

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE:٭Sarcina extrauterina tubara dreapta

INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ: 10 mai 2002

                                                            ٭Laparoscopie diagnostica

                                                            ٭Salpingectomie dreapta

                                                            ٭Anestezie generala I.O.T

MOTIVELE INTERNĂRII:

          .amenoree

          .greturi, varsaturi apoase matinale

          .pierde sânge negricios prin vagin în cantitate mica

          .dureri pelviene, cu precadere în fosa iliaca dreapta.

ANTECEDENTE PERSONALE:

          .rujeola la 6 ani

          .scarlatina la 9 ani.

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

          .menstruatia la 14 ani, flux moderat

          .nasteri = 1

          .Ab = 0

          .chiuretaje = 0

ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE:

          .mama cu diabet de maturitate

ANTECEDENTE SOCIALE:

          .statut social – casatorita

          .profesie – absolventa de facultate cu studii economice – economista

          .mediu familial – familie cu un copil bine organizata cu locuinta salubra

          .obiceiuri alimentare – consuma 3 mese pe zi în graba, consuma moderat condimente si alcool

          .mijloace de relaxare – merge cu familia la parintii sai, ai sotului la tara în aer liber unde se elibereaza de stresul cotidian.

          .acces la informatii – citeste literatura, reviste, asculta radioul si are acces la informatii cu caracter cultural.

          .relatii cu rudele si prietenii – are relatii armonioase în familie, în anturaj leaga cu usurinta prietenii.

ISTORICUL BOLII:

          Pacienta relateaza ca a avut amenoree si de câteva zile pierde sânge negricios în cantitate mica prin vagin. Acuza greturi si varsaturi matinale apoase. Se prezinta la medicul specialis în policlinica si se interneaza pentru precizarea diagnosticului si tratament.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

          .tegumente si mucoase – normal colorate

SISTEM MUSCULO-ADIPOS:.bine reprezentat

SISTEM GANGLIONAR:.nepalpabil

SISTEM OSTEOARICULAR:.integru

APARAT RESPIRATOR:.torace normal conformat

      .murmur vezicular prezent pe ambele arii                                                pulmonare, R = 18' ritmice

APARAT C.VASCULAR:.cord în limite normale

                                              .zgomote cardiace ritmice

                                              .A.V. = 82'

        .soc apexian în spatiul V intercostal pe linia medioclaviculara

        .TA = 120/70 mmHg

APARAT DIGESTIV:.abdomen suplu spontan si la palpare

                                       .apetit capricios

                                       .tranzit intestinal prezent

                                       .ficat si splina în limite normale.

APARAT UROGENITAL:.loje renale libere

                                              .mictiuni fiziologice 4/zi, 1/noaptea

S.N.    .echilibrata, orientata temporo-spatial

R.O.T..prezente bilateral

EXAMEN LOCAL

EXAMEN VALVE

          .col de multipara fara leziuni

          .pierde sânge negricios în cantitate mica

T.V.  .corp uterin usor marit de volum în pozitie intermediara, mobil

          .anexa stânga sensibila, marita de volum

          .anexa stânga nepalpabila

          .anexa dreapta sensibila la mobilizare

ÎN OBSERVAȚIE PENTRU SARCINĂ EXTRAUTERINĂ DREAPTĂ

CONCLUZII ALE EXAMENULUI DE LABORATOR:

–            Hb. = 11g %

–            L.   = 6.300 mmc.

–            Ht.  =12g %

–            Trombocite = 290.000 mmc.

–            VSH = 8 div./1 ora

–            Glicemie = 80 mg %

–            Uree = 26 mg %

–            V.D.R.L. = negativ

–            Grup sanguin Rh. = O I, Rh+.

                                   -densitate: 1015

-Ex. sumar urina:       -Ph. = 7,2

                                     -sediment:     -albumina absenta

                                                             -rare leucocite

                                                             -rare hematii

CONCLUZII ALE EXAMENELOR PARACLINICE

.MRF – pulmon normal

.examen cardiologic – clinic sanatoasa se poate opera

EVALUAREA CUNOsTINȚELOR PACIENTEI DESPRE:

.Boala – pacienta are cunostinte, a citit despre sarcina extrauterina

.factori predispozanti – nu cunoaste ca avortul este un factor predispozant al sarcinii extrauterine

.Tratament profilactic si medicamentos:

          -stie ca nu exista tratament profilactic si medicamentos. A aflat ca rezolvarea sarcinii extrauterine este numai chirurgical sau pe cale celioscopica.

          -cere informatii despre celioscopie

.Dorinta si bunavointa de a învata – pacienta bolnava este dornica sa stie cât mai multe despre boala sa, pune întrebari.

CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

PENTRU ZIUA DE 10..05.2002

          Pacienta I.S., sex feminin de 26 ani cu diagnostic:

.Sarcina extrauterina dreapta

.Operatia: La paroscopie diagnostica urmata de salpingectomie dreapta celioscopica sub anestezie generala I.O.T.

1.    A RESPIRA

.senzatie de sufocare postanestezica

.mucoasa respiratorie – umeda, secretie abundenta dupa decurarizare

.frecventa respiratorie R = 18'

.frecventa pulsului P = 80 batai/minut – ritmic

.TA = 100/60 mmHg

.tegumente palide – uscate

2.    A MÂNCA, A BEA

.cavitate bucala cu dentitie completa

.mucoasa bucala umeda fara leziuni

.gingiile sunt aderente dintilor

.reflex de deglutitie – prezent

.pacienta prezinta restrictie alimentara 24 ore postoperator imediat ca masura terapeutica dupa interventia chirurgicala recenta

.pacienta se hidrateaza parenteral prin perfuzie I.V. si pe cale orala – în cantitate mica cu paiul

3.    A ELIMINA

.varsaturi postanestezice si postoperatorii bilioase circa 300 ml în amestec cu suc gastric

.transpiratie minima la plici

.sonda vezicala Foley a démeure – instalata anterior interventiei chirurgicale

.urina clara – circa 2000 ml/24 ore

.abdomen sensibil, usor meteorizat

.tranzit de gaze si materii fecale – absent

4.    A DORMI, A TE ODIHNI

.somnolenta postanestezica, dar raspunde la întrebari

.somn perturbat, 6 ore cu întreruperi din cauza durerilor si a tratamentului

.adoarme si se trezeste datorita durerilor

.pacienta nu este satisfacuta de somn, nu se poate odihni suficient

.somnul este superficial, neodihnitor, o deranjeaza lumina din salon si zgomotele din sectie

5.    A TE MIsCA, A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

.sta în pat în decubit dorsal, nu se poate întoarce din cauza perfuziei

.se mentine în aceasta pozitie timp de 2 ore apoi, ajutata se întoarce în decubit lateral stâng sau drept

.schimbarile de pozitie sunt dureroase

6.    A TE ÎMBRĂCA, A TE DEZBRĂCA

.poarta tricou alb, curat adus de acasa

.hainele de spital sunt alese cu gust adecvate talie (staturi si climatului)

.este ajutata sa-si schimbe lenjeria de corp ori de câte ori este nevoie

7.    A MENȚINE TEMP. CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

.temperatura corpului masurata în axila: D = 368  0C, S = 374  0C

.pielea este palida, cu transpiratie minima la plici

.temperatura ambientala: 22 0C

8.    A FI CURAT, ÎNGRIJIT, A-ȚI PROTEJA TEGUMENTELE sI MUCOASELE

.par curat, tuns scurt

.urechi cu pavilioane curate, cu configuratie normala

.cavitate bucala cu dentitie completa, curata fara carii

.tegumente curate, fara leziuni, fara modificari de culoare

.mucoasa gingivala, bucala fara leziuni, roz aderenta dintilor

.unghiile îngrijite, curate, taiate scurt

.are deprinderi igienice sanatoase, se spala pe dinti de 2-3 ori pe zi, face dus zilnic

9.    A EVITA PERICOLELE

.prezinta incizie recenta postoperatorie

.anxietate moderata cauzata de medicatia anestezica si analgetica

.salonul are temperatura de 22 0C cu poluare fonica

.nu are abilitatea de a se proteja din cauza interventiei chirurgicale si a rahianesteziei

.nu are control lejer asupra mediului înconjurator

.are dureri postoperatorii pe care le semnalizeaza si care îi dau o agitatie, iritabilitate

.este vulnerabila pentru infectii nazocomiale din cauza interventiei chirurgicale

10.           A COMUNICA

.acuitate auditiva si vizuala – normala

.vorbire taraganata postoperator, datorita medicatiei anestezice, apoi comunica normal cu familia ei

.îsi exprima usor emotiile, temerile

.are capacitatea de a angaja relatii usor cu cei din jur AMG, medic, infirmiere

.relatii armonioase în anturajul nou creat – salon

11.           A-ȚI PRACTICA RELIGIA

.pacienta este de religie ortodoxa

.preoperator si-a spus rugaciunea si s-a închinat

.crede în Dumnezeu tatal si Iisus Christos-fiul

.se închina seara la culcare si îsi spune rugaciunea

12.           A FI UTIL, A TE REALIZA

.având studii comunica usor cu cei din jur

.nu se simte utila pentru ca în sala de operatie ea este cea care are nevoie de sprijin moral

.nu poate fi utila celor din jur având în vedere ca se afla în postoperatorul imediat

13.           A TE RECREEA

.înainte de a intra în sala de operatie s-a recreat citind reviste si a conversat pe diverse teme cu colegele de salon

.dupa operatie – capacitatea fizica nu-i permite sa se destinga

.are dorinta sa fie ajutata sa se relaxeze

14.           A ÎNVĂȚA

.pacienta are studii superioare, este dornica sa stie cât mai multe despre felul acestor interventii chirurgicale

.în sala de operatie înaintea interventiei chirurgicale a dorit detalii asupra metodei de interventii – cerioscopia

.pacienta pune întrebari despre avantajele si dezavantajele aplicate ei – întelege corect mesajul

.pacienta cunoaste multe amanunte despre afectiunea sa

.pacienta stie ca trebuie sa se przinte la medic în timp util, deasemenea cunoaste si regimul de viata dupa interventia chirurgicala.

Plan orar al pacientei I.S. în vârsta de 26 de ani cu diagnosticul:

SARCINĂ EXTRAUTERINĂ TUBARĂ DREAPTĂ

PENTRU DATA DE: 09.05.2002

EXAMENE DE LABORATOR

EXAMENE PARACLINICE

PARAMETRII FIZIOLOGICI

FOAIE DE EVOLUȚIE

FOAIE DE ALIMENTAȚIE

          Alimente permise: lapte, brânza de vaci, iaurt, carne de pasare, vita, peste alb, legume fierte, salate, supe, ciorbe, sucuri de fructe, compoturi.

Alimente interzise: fasole, mazare, varza, mezeluri, afumaturi, condimente, alcool, cafea.

F I s A   T E H N I C Ă

P E R F U Z I A

        DEFINIȚIE: Introducerea picatura cu picatura pe cale intravenoasa a solutiilor medicamentoase. Este considerata linia vietii în acordarea ajutorului de urgenta.

          SCOP: Echilibrarea hidroelectrolitica a organismului si administrarea medicamentelor cu efect prelungit.

CONCLUZIA GENERALĂ

          Pacienta I.S. de 26 ani, sex feminin, se interneaza pe data de 07.05.2002, ora 1230 cu diagnosticul suspect: Sarcina extrauterina dreapta.

          Motivele internarii sunt: amenoree, greturi, varsaturi apoase matinale, pierde sânge negricios prin vagin, dureri pelviene în special în fosa iliaca dreapta.

          Din istoricul bolii reiese: ca pacienta a avut amenoree, si de câteva zile pierde sânge negricios în cantitate mica prin vagin, acuza greturi si varsaturi matinale apoase.

          Se interneaza pentru precizare de diagnostic si tratament.

          Antecedentele personale evidentiaza ca pacienta a avut rujeola la 6 ani si scarlatina la 9 ani.

          Antecedentele personale fiziologice evidentiaza ca pacienta a avut prima menstruatie la 14 ani cu flux moderat, o nastere, avort = 0, chiuretaje = 0.

          Examenul clinic general evidentiaza:

                   .tegumente si mucoase nomal colorate

                   .sistem muscular bine reprezentat

                   .sistem ganglionar nepalpabil

                   .sistem osteo – articular integru

          Aparat respirator – torace normal conformat, murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R = 18'.

          Aparat cardiovascular – cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, AV = 82'. soc apexian în spatiul 5 intercostal pe linia medioclaviculara, TA = 120/70 mmHg.

          Aparat digestiv – abdomen suplu, apetit capricios, tranzit intestinal prezent. Ficat si splina în limite normale.

          Aparat urinar – loje renale libere, mictiuni fiziologice 4 pe zi si 1 pe noapte.

          S.N. echilibrata, orientata temporo – spatial.

          R.O.T. prezente bilateral.

          Se investigheaza paraclinic:

                   .M.R.F. – pulmon normal.

          Examen cardiologic – clinic sanatoasa, se poate opera.

          Se recolteaza:

                   .Hb = 11 g %

                   .L = 6.300 mmc

                   .Hematocrit = 12 g %

                   .Trombocite = 290.000 mmc

                   .VSH = 8 div/1 h

                   .Glicemie = 80 mg %

                   .Uree = 26 mg %

                   .V.D.R.L. = negativ

                   .Grup sanguin Rh. = O I, Rh +

          Examen urina:    .Densitate = 1015, .Ph = 7,2

                                      .Albumina = absent

                                      .Sediment: -rare leucocite

                                                           -rare hematii.

          În data de 09.05.2002 se decide Laparoscopie diagnostica si se constata o sarcina extrauterina extrauterina tubara dreapta. Se practica salpingectomie dreapta celioscopica.

          Evolutia postoperatorie favorabila sub protectie de antibiotice: Lifurox 1,5 gr la 12 ore i.v., analgetice: algocalmin f.II.i.m. la nevoie, Profemid f.II.i.m. la nevoie.

          Starea generala este buna, TA se mentine la 110/60 mmHg, P = 82', R = 18'. Diureza pe 24 ore – 1500 ml, urina clara pe sonda Folez. La 24 ore se suprima drenajul urinar.

          Pansamentul curat, abdomen suplu. Se reia tranzitul de gaze la 48 de ore si de materii fecale la 72 de ore.

          Plaga operatorie în curs de cicatrizare. Pacienta se externeaza la 3 zile de la interventie urmând sa revina pe data de 15 mai 2002 pentru scoaterea firelor.

          Se recomanda:

–         evitarea eforturilor fizice

–         concediu medical 2 saptamâni

–         control la medicul specialist la 10 zile

–         repaus sexual 30 de zile.

NIMELE: N.

PRENUMELE: C.

VÂRSTA: 30 ani, sex feminin

DATA INTERNĂRII : 20.11.2001 ora 1810

DATA EXTERNĂRII: 28.11.2001

DIAGNOSTIC LA INTERNARE: ٭Sarcina ectopica dreapta

DIAGNOSTIC LA EXTERNARE: ٭Sarcina extrauterina tubara ampula pavilionara dreapta. Chist ovarian drept.

MOTIVELE INTERNĂRII:

          .greturi, varsaturi matinale

          .pierde sânge negricios în cantitate mica prin vagin

          .dureri colicative în fosa iliaca dreapta

          .lipotimie

INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ: 22.11.2001

          ٭Operatia – Anexectomie dreapta sub anestezie generala I.O.T.

ANTECEDENTE PERSONALE:  .oreion, varicela

                                                                   .P.M. = 13 ani, cuclu regulat

ANTECEDENTE PERSONALE FIZIOLOGICE:

                   .nasteri = 1            U.M. = 07.10.2001

                   .Ab. = 0

                   .Chiuretaje = 2

ANTECEDENTE SOCIALE:

          .statut socio-economic – casatorita

          .profesie – vânzatoare

          .mediu familial – consumatoare de cafea

          .obiceiuri alimentare – regim adecvat

          .nivel de educatie – 12 clase

          .mod de relaxare – tricoteaza, citeste reviste

          .acces la informatii – asculta radioul, se uita la TV

          .relatii cu rudele si prietenii – corespunzatoare

ISTORICUL BOLII:

          Pacienta relateaza ca nu are menstruatie – U.M. pe data de 07.10.2001, acuza dureri colicative în fosa iliaca dreapta, greturi, varsaturi apoase matinale. Pierde sânge negricios prin vagin în cantitate mica. Se prezinta la medicul specialist care recomanda internare – dupa ce pacienta a fost internata a avut o stare de lipotimie. Pacienta este suspecta de: sarcina ectopica dreapta.

EXAMEN CLINIC GENERAL:

          .Î = 1,64 m; Gr. = 62 kg.

CONCLUZII ALE EXAMENULUI FIZIC:

          .tegumente si mucoase – palide

SISTEM MUSCULO – ADIPOS:  .normal reprezentat

SISTEM GANGLIONAR:                        .nepalpabil

SISTEM OSTEO – ARTICULAR: .integru

APARAT RESPIRATOR:              .torace normal conformat

.murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R = 18' ritmica

APARAT C. VASCULAR:             .cord în limite normale

                                                          .zgomote cardiace ritmice

                                                          .AV = 80'

.soc apexian în spatiul V intercostal stâng pe linia medio-claviculara

APARAT DIGESTIV:           .abdomen suplu, sensibil în fosa iliaca dr.

                                                          .apetit pastrat

                                                          .tranzit intestinal prezent

                                                          .ficat si splina în limite normale

CONCLUZII ALE EXAMENELOR DE LABORATOR: 20.11.2001

CONCLUZII ALE EXAMENELOR PARACLINICE:

.MRF = pulmon normal

     20.11.2001

.ECHO: -corp uterin de volum normal fara continut

                -la nivelul tubei drepte sac cordon embrionar

.Ex. cardiologic = clinic sanatoasa, se poate opera.

CULEGEREA DATELOR PE CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE

pentru data de 20.11.2001

          Pacienta N.C. în vârsta de 30 ani cu diagnostic de: sarcina ectopica dreapta.

1.    A RESPIRA

.torace normal conformat

.se destind ambele hemitorace ritmic

.frecventa respiratorie R = 18'

.pauze egale între respiratii

.tip de respiratie costal superior cu mucoasa respiratorie fara secretii

.puls ritmic = 82 batai/minut

.TA = 100/60 mmHg

.tegumente usor palide uscate la periferie

2.    A MÂNCA, A BEA

.dentitie completa

.mucoasa bucala faringiana fara letiuni

.limba încarcata dimineata

.masticatie usoara, buna

.reflex de deglutitie – prezent

.se hidrateaza cu lichide în functie de senzatia de sete – consuma circa 1500 ml de: apa plata, sucuri de fructe

.prezinta greturi, varsaturi apoase – dimineata

.apetitul este normal, serveste 3 mese pe zi

3.    A ELIMINA

.varsaturi apoase matinale 4 pe zi si 1 noaptea

.transpiratie minima la plici

.urina de aspect normal

.metroragie cu sânge negricios prin vagin în cantitate mica

.constipatie

.scaun prezent la 3 zile

4.    A DORMI, A TE ODIHNI

.durata somnului este de cca. 5 ore pe noapte

.adoarme, se trezeste în cursul noptii, durerea colicativa îi deranjeaza somnul

.se linisteste si adoarme din nou dupa ce i se administreaza o fiola de algocalmin i.m.

.se plânge ca nu se poate odihni corespunzator, si din cauza durerilor postoperatorii

5.    A TE MIsCA, A AVEA O BUNĂ POSTURĂ

.actiune sinergica si coordonata a aparatului locomotor, muscular si sistemul nervos

.miscarile sunt coordonate, armonioase si incomplete

.pacienta este mai putin activa, nu în îndeplinatatea puterilor sale

.uneori durerea din fosa iliaca dreapta o face sa ramâna în pat ghemuita

6.    A TE ÎMBRĂCA, A TE DEZBRĂCA

.poarta haine curate, alese cu gust în culori vii – camasa de noapte, halat, papuci

.hainele sunt adecvate taliei, staturii si anotimpului si reliefeaza un statut social-economic bun

.pacienta este ordonata, îsi tine hainele aranjate pe un scaun

.are capacitatea fizica si psihica de a se îmbraca si dezbraca singura, fara ajutor

7.    A MENȚINE TEMP. CORPULUI ÎN LIMITE NORMALE

.temperatura corpului masurata în axila: D = 36,2 0C, S = 36,7 0C

.pielea este usor palida, calduta cu transpiratie minima

8.    A FI CURAT ÎNGRIJIT, A-ȚI PROTEJA TEGUMENTELE sI MUCOASELE

.par lung, suplu, curat

.urechi cu configuratie normala, curate

.nas cu secretii minime

.cavitate bucala cu dentitie alba

.se spala pe dinti cu periuta si pasta dupa fiecare masa

.unghiile taiate scurt, curate, cu pielitele taiate, date cu oja

.tegumentele cu coloratie normala, curate, fara leziuni

.se spala zilnic pâna la brâu

.îsi efectueaza toaleta vulvara de 2-3 ori pe zi cu apa calda si sapun

.mentine un torson curat în regiunea vulvara

9.    A EVITA PERICOLELE

.dureri colicative ce cedeaza la antialgice

.salon curat, dezinfectat, aerisit cu temperaturi de 24 de grade

.este susceptibila de a-i fi afectata integritatea fizica prin cresterea sarcinii în afara uterului în trompa – ruptura trompei (hemoperitoneu)

.nu are capacitatea fizica si nici psihica de a împiedica acest incident

.acuza dureri colicative în fosa iliaca dreapta

.este anxioasa, iritabila din cauza situatiei: internare, operatie, anestezie

.exprima o percepere negativa legata de pierderea trompei si de posibilitatea de a nu mai putea avea copii

10.           A COMUNICA

.functionarea adecvata a organelor de simt: auz, vaz, pipait

.relateaza despre boala cu un debit verbal cu limbaj clar, are un facies expresiv

.integritate optima a aparatului locomotor

.îsi exprima usor dorintele, temerile legate de boala sa, de operatie

.are personalitate, este încrezatoare si stabileste usor legaturi cu persoanele din jur: medic, Amg

.are capacitatea de a se angaja si mentine relatii cu cei din jur – are relatii aromioase în familie

11.           A-ȚI PRACTICA RELIGIA

.pacienta este o femeie credincioasa, de religie ortodoxa

.crede în fiinta suprema Dumnezeu, poarta la gât o cruciulita

.este onesta si are încredere în dreptatea si iertarea lui Dumnezeu

.când are timp, în zilele de sarbatoare se duce la biserica, posteste

.îsi spune rugaciunea seara la culcare si se închina la Dumnezeu

12.           A FI UTIL, A TE REALIZA

.pacienta colaboreaza usor cu cei din jur, intervine imediat, atât cât îi este posibil, sa-i ajute pe cei din salon cu ea. Le aduce un pahar cu apa, le sustine pe cele mai în vârsta, le ajuta sa mearga la toaleta, în felul acesta, ea se simte utila

13.           A TE RECREEA

.pacienta este dinamica, psihica, adptabila

.pacienta se relaxeaza citind: presa, literatura si asculta radioul

.pacienta tricoteaza foarte frumos diferite modele la un pulovar si aceasta îndeletnicire o face sa se recreeze

14.           A ÎNVĂȚA

.pacienta are dorinta si este interesata sa învete cum sa-si îngrijeasca sanatatea, sa evite astfel de schimbari neplacute

.cere informatii despre operatie, anestezie, tratament

.se documenteaza, întreaba, doreste sa dobândeasca cunostinte noi despre mijloacele specifice de îngrijire în colectivitati

.pune întrebari despre perioada de convalescenta si despre anticonceptie.

Plan orar al pacientei N.C. în vârsta de 30 de ani cu diagnostic de:

SARCINĂ EXTRAUTERINĂ DREAPTĂ

PENTRU DATA DE 21.11.2001

EXAMENE DE LABORATOR

EXAMENE PARACLINICE

PARAMETRI FIZIOLOGICI

FOAIE DE EVOLUȚIE sI TRATAMENT

FOAIE DE ALIMENTAȚIE

Alimente permise: lapte, brânza de vaci, iaurt, carne de pasare, vita, peste alb, legume fierte, salate, supe, ciorbe, sucuri de fructe, compoturi.

Alimente interzise: fasole, mazare, varza, mezeluri, afumaturi, condimente, apa gazoasa, sucuri conservate, alcool, cafea.

F I s Ă   T E H N I C Ă

SONDAJ VEZICAL FOLEY (LA FEMEI)

Definitie: Evacuarea vezicii urinare cu ajutorul unei sonde, introdusa în meat, uretra.

Indicatii:     .  în retentie acuta de urina

       interventie chirurgicala în micul bazin, pe organele genitale ale femeii

       permite prelevarea unei urini în conditii sterile în vederea obtinerii unei uroculturi corecte

În scop terapeutic: introducerea deficitelor substantelor în vezica:

       antiseptice

       antibiotice

       chimioterapeutice

Contraindicatii:

    infectii acute ale uretrei

    ruptura traumatica a uretrei

    stricturi ureterale.

CONCLUZIA GENERALĂ

          Pacienta N.C. de 30 ani, sex feminin se interneaza pe data de 20.11.2001 ora 800 cu diagnosticul: suspect de sarcina extrauterina dreapta.

          Motivele internarii sunt:

                   -greturi, varsaturi apoase – matinale

                   -pierderi de sânge negricios prin vagin în cantitate mica

                   -dureri colicative în fosa iliaca dreapta

                   -lipotimie.

          Din istoricul bolii reiese ca pacienta a avut U.M. pe data de 07.10.2001, dureri colicative în fosa iliaca dreapta, greturi, varsaturi apoase matinale. Pierde sânge negricios prin vagin în cantitate mica.Medicul specialist opineaza pentru internare – dupa ce pacienta a avut o stare de lipotimie.

          Antecedentele personale, evidentiaza ca pacienta a avut o nastere, Av=0, Cj=2.

          Antecedentele personale fiziologice evidentiaza ca pacienta a avut P.M.= 13 ani, cu ciclu regulat, U.M.=07.11.2001.

          Examenul clinic general evidentiaza:

          Î = 1,64 m, G = 62 kg.

          Tegumente si mucoase palide.

          Sistem osteo – articular = integru.

          Aparat respirator – torace normal conformat, murmur vezicular prezent pe ambele arii pulmonare, R=18'.

          Aparat cardiovascular – zgomote cardiace ritmice, soc apexian în spatiul V intercostal stâng, pe linia medioclaviculara.

          TA = 110/70 mmHg, AV = 80'.

          Aparat digestiv – abdomen suplu, sensibil în fosa iliaca dreapta, apetit pastrat. Splina, ficat în limite normale. Tranzit prezent.

          Aparat urinar – loje renale libere. Mictiuni frecvente.

          R.O.T. – prezente, T = 36 0C.

          Se investigheaza paraclinic:

          M.R.F. = pulmon normal

          ECHO = corp uetrin de volum normal fara continut. La nivelul tubei drepte sac cordon embrionar.

          Se recolteaza: HGB = 11,5; Uree = 23,6 mg/dl; T.G.O. = 21 U/L; Glucoza = 107 mg/dl; Creatinina = 6mg/dl; T.G.P.= 25 U/L; P.T. = 12,0 %; A.P. = 96 %; Fibrinogen = 862 mg %; A.P.T.T. = 20,4; V.D.R.L. = negativ.

          Pe data de 20.11.2001 se constata o sarcina extrauterina tubara dreapta. Se practica: Anexectomie dreapta sau Anestezie generala I.O.T.

          Evolutia postoperatorie favorabila sub protectie de antibiotice: Penicilina 4 mil, 2 mil la 12 ore i.m. si Gentamicina f.II, 1f la 12 ore i.m., analgetice: Profenid f.II.i.m. la nevoie.

          Se men'ine postoperator linia venoasa si se administreaza glucoza 10% – 1000 ml, ser fiziologic 500 ml, si antiemetice: Cerucal 1 f.i.v.

Starea generala este buna, TA = se mentine 110/60 mmHg, P = 86', R = 17'. Diureza pe 24 ore – 2000 ml. urina calra pe sonda Foley. La 48 ore se suptima drenajul urinar.

          Pansament curat, abdomen suplu, se reia tranzitul de gaze si de materii fecale dupa 72 ore de la interventia chirurgicala.

          Plaga operatorie fara semne de inflamtie, în curs de cicatrizare.

          Se scot firele la 6 zile.

          Pacientei i se recomanda:

                   -evitarea eforturilor fizice

                   -concediu medical 2 saptamâni

                   -control la medicul specialist la 10 zile

                   -repaus sexual 30 zile.

EDUCAȚIA SANITARĂ ÎN SECTORUL OBSTETRICĂ GINECOLOGIE

          Reteaua de obstetrica ginecologie prezinta un teren excelent, favorabil muncii de educatie sanitara.

          Importanta educatiei sanitare consta în sfaturile medicului si asistentei medicale generaliste la care pacienta sa fie receptiva pentru a evita complicatiile.

          Asistenta medicala educa despre:

                   .evolutia normala a sarcinii

                   .prevenirea sarcinilor nedorite

                   .planificarea sarcinii

                   .igiena individuala, sexuala

                   .prevenirea bolilor venerice: lues, gonoree

                   .prevenirea bolilor cu transmitere pe cale sexuala: HIV, SIDA, Hepatita B.

          Cu pacienta, asistenta medicala trebuie sa lamureasca felul cum se va îngriji postoperator – la domiciliu, sa pregateasca pacienta pentru reântoarcerea acasa, sa lamureasca pacienta despre regimul de viata ce trebuie continuat acasa cel putin 21 de zile, pansament, igiena sexuala, controlul medical la specialist la 21 de zile.

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI B.S. ÎN VÂRSTĂ DE 24 ANI CU DIAGNOSTICUL DE: SARCINĂ ECTOPICĂ DREAPTĂ

PENTRU YIUA DE 19.01.2002, A II-A ZI POSTOPERATOR

PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTEI L.S. ÎN VÂRSTĂ DE 26 ANI CU DIAGNOSTIC DE: SARCINĂ EXTRAUTERINĂ TUBARĂ DREAPTĂ

PENTRU DATA DE 10.05.2002

PLAN DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI N.C. ÎN VÂRSTĂ DE 30 ANI CU DIAGNOSTIC DE: SARCINĂ ECTOPICĂ DREAPTĂ

PENTRU DATA DE 20.11.2001