Sarbatorile Domnului Si Valorificarea Lor In Cadrul Orelor d

LUCRARE DE DISERTAȚIE

SĂRBĂTORILE DOMNULUI ȘI VALORIFICAREA LOR ÎN CADRUL ORELOR DE RELIGIE

CUPRINS:

INTRODUCERE

1. Motivarea alegerii temei

2. Scopul și obiectivele generale ale lucrării

3. Metodologia de cercetare folosită

4. Scurt istoric al predării religiei în școală

CAPITOLUL I

PREDAREA RELIGIEI LA CLASELE I-IV

I.1.Noțiunea de religie

I.2. Religia la clasele primare

CAPITOLUL II

CE SUNT SĂRBĂTORILE RELIGIOASE

CAPITOLUL III

SĂRBĂTORILE DOMNULUI ȘI APLICAREA LOR LA CLASĂ

III.1. Nașterea Maicii Domnului

III.2. Cuviosul Dimitrie

III.3. Sfântul Nicolae

III.3.1. Sfântul Nicolae și copiii – Obiceiul cizmuliței roșii

III.3.1. Povești religioase pentru copii

III.4. Nașterea Domnului. Crăciunul

III.4.1.Bradul de Crăciun-obiceiuri

III.4.2.Colindele

III.4.3.Anul Nou

III.5. Postul Paștelui

III.6. Sărbătoarea de Paști – Sfânta Lumină

III.6.1.Obiceiuri

III.6.2. Activități școlare

III.7. Buna Vestire și Înălțarea Maicii Domnului

III.8. Sfinții Mari Împărați Constantin și Elena

CAPITOLUL IV

RELAȚIA ȘCOALĂ –BISERICĂ

IV.1. Delimitări conceptuale

IV.2. Parteneriatul școală comunitate locală-biserică

CAPITOLUL V

MATERIAL ȘI METODĂ DE CERCETARE

V.1. Considerații preliminare. Formularea temei de cercetare

V.2. Obiectivele cercetării

V.3. Ipoteza cercetării

V.4. Descrierea strategiei de cercetare

V.4.1. Locul, perioada și etapele cercetării

V.4.2. Eșantionul și subiecții

V.4.3. Metodologia cercetării

V.5. Descrierea experimentului psiho-pedagogic formativ

V.6. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

V.6.1. Chestionar

V.6.2. Concluziile cercetării

CONCLUZIILE LUCRĂRII

PARTEA PRACTICĂ

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Lista figurilor:

Fig. 1 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 1 …………. 42

Fig. 2 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 2 …………. 43

Fig. 3 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 3 …………. 43

Fig. 4 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 4 …………. 44

Fig. 5 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 5 …………. 44

Fig. 6 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 6 …………. 45

Fig. 7 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 7 …………. 45

Fig. 8 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 8 ………… 46

Fig. 9 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 9 …………. 46

Fig. 10 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 10 ………. 47

Fig. 11 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 11 ………. 47

Fig. 12 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 12 ………. 48

Fig. 13 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 13 ………. 48

Fig. 14 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 14 ………. 49

Fig. 15 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 15 ………. 49

Fig. 16 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 16 ………. 50

Fig. 17 – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 17 ………. 50

INTRODUCERE:

1. Motivarea alegerii temei

A vorbi despre o sărbătoare este ca și cum ai trăi sărbătoarea respectivă. Sărbătorile Bisericești sunt ca niște punți peste care noi putem trece pentru a putea ajunge la Dumnezeu, iar sfinții sunt cei care vin cu noi. Sărbătorile Domnului pot să aducă liniște în sufletele credincioșilor, crește credința, dragostea pentru Cel de sus, crește dragostea față de aproapele.

Ziua de sărbătoare îl face pe om să fie liber, să se odihnească, să se gândească la el, la Dumnezeu, să se îmbrace frumos, să intre în casa Domnului, să cinstească nu numai pe Dumnezeu, ci și pe sfinții lui. Omul face repaos, se odihnește, își manifestă credință și recunoștință față de Dumnezeu, iar Moise sfătuia pe credincios: ,,Să te bucuri de sărbătorile tale.”

Sărbătorile fac legătura dintre om și Dumnezeu, iar nerespectarea lor duce la împotrivirea față de rânduielile lui Dumnezeu. Dumnezeu a zis: ,,Băgați de seamă să păziți zilele Mele de odihnă, că acestea- s semn între Mine și voi”.(Ieș.31.31)

Sfinții sunt cei care au ajutat și ajută credincioșii să ajungă la El, ei sunt cei care duc făclia Luminii, ei s-au depășit pe ei însuși, la fel cum spunea Goethe: „Depășește-te pe tine însuți”, ei sunt cei care au biruit răul cu ceea ce a fost bine, ei sunt Sfinții di casa Domnului.

O clipă petrecută în Biserică într-o sărbătoare, este ca o clipă petrecută împreună cu sfinții, este ca și cum am petrece o clipă în cer.

Calendarul creștin începe cu Nașterea Maicii domnului și se sfârșește cu o sărbătoare a morții. Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, cei doi au apărut în timp, nu ca oameni de rând și la întâmplare, ci datorită unui plan Dumnezeiesc, cu ei se împlinește Scriptura.1

Toate sărbătorile creștine sunt frumoase, folositoare îndrăgite șe de copii, unele din ele, chiar foarte așteptate, de aceea m-am gândit să abordez acest subiect și din perspectiva școlii, nu numai a bisericii.

Am ales această temă deoarece consider că de mici copiii trebuie să cunoască și să îndrăgească aceste sărbători. Lucrarea va cuprinde patru capitole: Predarea religiei la clasele I-IV, Ce sunt sărbătorile religioase, Sărbătorile domnului și aplicarea lor la clasă, Relația școală –biserică, partea de cercetare și concluzii.

2. Scopul și obiectivele generale ale lucrării

Obiectivele care ne vor urmări pe parcursul acestei lucrări, având în vedere că ne referim la elevii mici de clasele primare vor fi:

– să se recunoască prezența lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții;

– să Îl cunoaștem pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu ;

– să cunoaștem evenimente biblice referitoare la creație, Iisus Hristos și Maica Domnului;

– să se manifeste interes și bucurie sărbătorii de Sfântul Nicolae – prietenul ;

(colinde, scenete, serbări religioase, lecturi moral-religioase, audiții muzical);

– să se cunoască faptul că rugăciunea este o formă de manifestare a iubirii de Dumnezeu;

– să se desprindă din faptele sfinților și ale personajelor biblice reguli de comportament moral-religios;

– să se manifeste interes pentru faptele Maicii Domnului – ocrotitoarea copiilor;

– să se manifeste interes pentru lecturarea unor poezii și povestiri cu caracter religios;

– să se îndrăgească Sărbătorile religioase-momente de bucurie sfântă;

– să indice cele mai semnificative sărbători din an și modul de sărbătorire a acestora;

– să înțeleagă faptul că sărbătorile creștine punctează viața credincioșilor, aducându-le întărirea credinței, înnoirea speranței, înmulțirea dragostei și împrospătarea memoriei în privința lui Dumnezeu și a istoriei mântuirii.

3. Metodologia de cercetare folosită

Metodologia cercetării a fost elaborată luând în calcul natura obiectului cercetării, scopul și obiectivele sale.

Obiectul cercetării l-a constituit momentele de petrecere a sărbătorilor religioase, implicarea copiilor la activități premergătoare sărbătorilor. Cercetarea a încercat să surprindă opiniile subiecților investigați despre sărbătorile religioase, rolul și importanța principalilor agenți implicați în educația religioasă (familie, biserică, școală).

Scopul cercetării l-a reprezentat descrierea sărbătorilor religioase, implicarea copiilor, obiceiuri de sărbători, ieșirea la Biserică de sărbători, trăirea sentimentului de bucurie în preajma marilor sărbători.

Obiectivele cercetării au vizat:

-implicarea cadrelor didactice și a preoților în cadrul orelor de religie dar și în afara lor la modul în care elevii vor percepe semnificația sărbătorilor religioase,

-pregătirea pentru sărbători,

-activități extrașcolare, serbări, expoziții,

-obiceiuri religioase,

-implicarea părinților.

Populația țintă investigată a cuprins elevi de la clasele primare cu vârste între 9-11 ani. Pentru informații complementare, au fost cuprinși în anchetă profesori de religie, părinți și reprezentanți ai cultelor, cu responsabilități în domeniul educației.

Metodele de culegere a datelor au fost:

1) analiza de documente

2) studiul de caz

3) ancheta pe bază de chestionar și interviu adresat reprezentanților cultelor, care au responsabilități în domeniul educației.

Eșantionul elevilor. Conform scopului cercetării, populația țintă vizată o reprezintă populația de vârsta 9-11 ani, în număr de 100 elevi.

Cercetarea s-a făcut la Școala „Dacia” din municipiul Oradea, pe parcursul unui întreg an școlar și s-a referit la activitățile școlare și extrașcolare din carul orelor de religie, dar și la zilele de sărbătoare din cadrul Bisericii.

Etapele au fost:

-realizarea unui studiu referitor la activități religioase școlare și extrașcolare, legătura dintre școală, familie și biserică,

-organizarea și desfășurarea activităților, desfășurarea de spectacole, discutarea obiceiurilor,

-elaborarea instrumentelor de cercetare,

-desfășurarea experimentului,

-analiza și interpretarea datelor.

Eșantionul a avut în vedere clasele a III-a, a IV-a, din cadrul liceului, în perioada pre-pascală și post-pascală.

Conținut-pregătire pentru Sfintele Paști, Înviere Domnului, Sărbătoarea de crăciun, serbări școlare, Anul Nou.

În cercetarea de față, metodele folosite au fost ancheta pe bază de chestionar și experimentul psihopedagogic. S-au mai utilizat observația directă, conversația cu elevii și profesorii.

4. Scurt istoric al predării religiei în școală

Cuvântul ,,religie” provine din limba latină „re-legere” – a medita, a reciti, a reflecta, a respecta, a venera. Poate de aceea s-a reintrodus predarea religiei în școală. Educația religioasă se desfășoară în cadrul școlii de către profesorul de religie, dar și în Biserică de către preot.

După 1990 reintroducerea religiei în școală a fost foarte benefică. S-au realizat manuale de religie, s-au scris cărți cu conținut religios pentru elevi, s-au realizat activități școlare și extrașcolare cu ocazia sărbătorilor creștine.

Posibilitatea realizării educației religioase însă de la vârsta copilăriei a fost subliniată de la începutul creștinismului de către cei mai importanți scriitori bisericești. ,,Lăsați copiii să învețe, căci acesta e dreptul lui Dumnezeu. Sufletul care primește încă din frageda vârstă asemenea întipăriri nu mai poate să piardă cu ușurință teama de Dumnezeu”.2 Noțiunile religioase învățate din copilărie contribuie la dezvoltarea moral religioasă a copiilor.

Primii dascăli ai Bisericii erau preocupați în egală măsură de propria trăire religioasă și de corecta prezentare a învățăturii, ambele având un rol decisiv în plan educativ și misionar.3

Inițiativa organizării de ore de educație religioasă în cadrul școlilor de stat din România a pornit imediat după Revoluția din 1989.

Un prim pas formal în procesul de introducere a educației religioase în școlile de stat l-a reprezentat semnarea unui protocol, cu puțin înainte de începerea anului școlar 1990-1991, între Ministerul Învățământului și Biserica Ortodoxă. Prin protocol, „educația moral-religioasă” era introdusă oficial în curriculum-ul școlilor publice din țară ca disciplină facultativă și opțională, cu un conținut ecumenic, predată de absolvenții institutelor teologice din țară. Prin limbajul său, mai ales prin acordarea unui statut dublu (disciplină opțională și facultativă) orelor de educație moral-religioasă, protocolul a inaugurat seria de ambiguități care aveau să afecteze până azi statutul disciplinei „religie” în școlile românești.

Azi părinții optează pentru confesiunea religioasă la care poate participa copilul, îl duce la Biserica la care a fost botezat, copilul învață despre conținutul Bibliei, învață să se roage, învață despre sfinți, despre sărbători, participă la serbări școlare, merge în pelerinaj, pictează icoane.

CAPITOLUL I

PREDAREA RELIGIEI LA CLASELE I-IV

I.1. Noțiunea de religie

Religia este disciplina școlară care se bazează pe revelația divină și-i conduce pe elevi spre cunoaște copilărie contribuie la dezvoltarea moral religioasă a copiilor.

Inițiativa organizării de ore de educație religioasă în cadrul școlilor de stat din România a pornit imediat după Revoluția din 1989.

CAPITOLUL I

PREDAREA RELIGIEI LA CLASELE I-IV

I.1. Noțiunea de religie

Religia este disciplina școlară care se bazează pe revelația divină și-i conduce pe elevi spre cunoașterea lui Dumnezeu. Scopul disciplinei Religie este formarea personalității integre, cu o conștiință moral-spirituală autentică și conștientizarea comuniunii cu Dumnezeu și aproapele ca fiind sensul vieții omului.

Educația religioasă este un complex de acțiuni prin care se urmărește, în chip metodic și sistematic, creșterea moral-religioasă a individului, prin implementarea, în viața și activitatea lui, a valorilor moral-religioase în vederea dezvoltării armonioase a ființei și a vieții lui, pentru sine, pentru societate și pentru Biserică.

Educația religioasă creează unitatea spirituală psiho-somatică a omului. Ea are drept obiectiv cultivarea și dezvoltarea religiozității la individ sau la copil. Esența religiei constă în fenomenul de credință. Este religioasă acea persoană care crede că întreg universul este stăpânit de o putere absolută: Dumnezeu. Mulți autori au încercat să dea definiții religiei, dar mai mult din punct de vedere psihologic. Se pierde caracterul personalist al lui Dumnezeu, se uită faptul că El a vorbit prima dată omului prin revelare.

Principiile educației religioase ar fi:

doar omul poate fi educat în perspectivă religioasă;

educația religioasă presupune prezența dimensiunii trascedentale: Dumnezeu fără El;

educația religioasă se realizează mereu, progresiv și sistematic

I.2. Religia la clasele primare

Dacă intrăm în clasele primare avem în orar pe lângă alte obiecte de studiu și obiectul numit Religie. În cărțile de religie, există scurte povestioare despre fapte ale Sfinților, despre Nașterea lui Iisus, despre Fecioara Maria, despre fapte, despre sărbători, copiii învață rugăciuni, cântece bisericești.

Predarea în școli a religiei se face pe o bază teoretică și la nivel general, ea urmărind formarea sau educația spirituală a elevului. Așa cum geografia oferă cunoașterea configurației spațiale a Pământului, esențială pentru cunoașterea patriei și planetei, iar istoria oferă cunoașterea succesiunii temporale a generațiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu și oameni, între Creator și creaturi, între persoane și între popoare.

Prin predarea religiei în școală, se propun modele viabile de bunătate și sfințenie, oferind tinerilor repere în viața de familie și în viața socială. Educația religioasă reprezintă un factor de stabilitate și de comuniune în societatea românească și nicidecum „dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriție, înstrăinare de prieteni”. Ea apără și promovează identitatea spirituală și demnitatea persoanei care trăiește astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză și individualistă din punct de vedere spiritual și social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viață în care sunt la modă: minciuna, hoția, corupția, înșelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violența de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creștine tradiționale.

CAPITOLUL II

CE SUNT SĂRBĂTORILE RELIGIOASE?

Sărbătorile sunt zile anumite din cursul anului bisericesc, închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu sau din viața unor sfinți. În acele zile, creștinii își încetează activitatea și merge la biserică pentru a lua parte la slujba bisericească. Aceste zile sunt trecute în calendarul creștin cu culoare roșie, dar au și o cruce roșie. Ele sunt orânduite pentru ca să dăm odihnă trupului și totodată să ne îngrijim în chip deosebit de cele ale sufletului (Deut.16,8;Fapte 20,7).

Duminica e ziua cea mai importantă de sărbătoare, e prima zi a creației, e ziua în care Domnul a înviat, e ziua în care s-a oficiat , ,,frângerea pâinii”, adică Sfânta Liturghie. Duminica e zi de bucurie, zi în care prăznuim zidirea omului de către Dumnezeu. Din cele mai vechi timpuri ziua aleasă a fost duminica, atunci a răsărit viața noastră, prin El și prin moartea Lui. Aceasta e ziua soarelui, deoarece e prima zi în care Dumnezeu, a schimbat întunericul în materie, a creat lumea, iar Isus Duminica a înviat din morți.

O dată cu recunoașterea creștinismului de către împăratul Constantin cel Mare, ,,împărat păzitor al dogmei, și disciplinei creștine, prezent mereu în mijlocul episcopilor, intervenind în toate problemele bisericii”4, Duminica a fost recunoscută și consimțită de către stat ca zi de odihnă , chiar pentru necreștini , rămânând până azi zi de odihnă.

Sărbătorile sunt de două feluri: Sărbători domnești, închinate preamăririi lui Dumnezeu și Sărbători ale Sfinților aleși, prima fiind a Maicii Domnului. Dintre cele domnești cea mai veche e Paștele, cea mai mare sărbătoare creștină,5 Înălțarea la ce a Domnului, care cade joia, la 40 zile după Înviere, Rusaliile, Duminica Mare, Schimbarea la Față a Domnului, Crăciunul, Tăierea Împrejur a Domnului, Boboteaza, Întâmpinarea Domnului, Floriile, cu o săptămână înainte de Paști, ziua intrării Domnului la Ierusalim, înainte de Patimi, Înălțarea Sfintei Cruci.

Praznicele Maicii Domnului, adică sărbătorile închinate Sfintei Fecioare sunt: Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna –Vestire, Adormirea Maicii Domnului 6.

Sărbătorile sfinților mai aleși sunt: Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril, Sf. Ștefan, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Constantin și Elena, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Ilie.

Sărbătorile le ținem în primul rând dând răgaz trupului și minții să se reculeagă din vâltoarea treburilor de zi cu zi. Vom merge la biserică, se ia parte la slujbă, se ajută săracii, se citește din Scriptură.

CAPITOLUL III

SĂRBĂTORILE DOMNULUI ȘI APLICAREA LOR LA CLASĂ

III.1. Nașterea Maicii Domnului

Pentru un copil, mama e un univers, pentru un tânăr e locul în care s-a născut, pentru matur mama e casa în care a crescut, pentru un bătrân e iubirea dar și iertarea.

Pentru creștin mama e Biserica, e o mamă spirituală. Pentru creștini Fecioara Maria e ,,Maica Domnului meu”(Lc.1,43). Este ,, Împărăteasa cerului și a pământului”.

Sărbătoarea se serbează la 8 septembrie, și cu această zi începe înșirarea celorlalte sărbători, ca niște ,, sfinte mătănii” 7.

Pe Fecioara Maria Dumnezeu a ales-o ca punct de plecare pe drumul mântuirii neamului omenesc. Fiul lui Dumnezeu, S- a născut din ea. Ioachim și Ana au fost părinții Mariei. S-au rugat necontenit la Dumnezeu să le dea un copil, Dumnezeu a auzit glasul lor, a văzut lacrimile fierbinți și le-a dorit un copil, o fetiță ca o chemare, a fost Mama Mântuitorului lumii. În Sfânta Scriptură e numită Maica Domnului, deoarece ea L-a născut și L-a purtat pe Domnul, El a primit, s-a întrupat din trupul și sângele ei real.

În 8 septembrie o cinstim, iar icoana ne este dragă și o iubim.

Toți copiii noștri își păstrează poza mamei, iar când ajung mari iar mama nu mai e pe pământ, păstrează o poză a ei. Așa ea comunica cu ei, și îi aud sfaturile venite de departe, de aceea copiii trebuie să meargă la biserică în această zi, să cunoască semnificația zilei în care s-a născut Maica Sfântă.

Fecioara Maria e „prag de paradis”, deoarece ea a lăsat credincioșii să intre acolo.8 Tatăl ei era din neamul lui David, și e pomenit în calendar in 9 septembrie, iar Ana a fost una din fetele preotesei Maria, din seminția lui Levi.

Țara noastră e numită ,,Grădina Maicii Domnului”, iar noi trebuia să ne străduim să fim niște flori alese în această grădină, să fim buni și ascultători, la fel îi vom învăța și pe copiii noștri, s-o bucurăm cu fapte bune, „că cine bucură pe mama sau pe tata îl bucură pe Creator” (Gala Galaction).

Să învățăm de mici copiii s-o laude ,, în veac și în veacul veacului”(Ps.44,21), pentru că e Născătoarea lui Dumnezeu, și îi pomenim numele în tot neamul.

III.2. Cuviosul Dimitrie-izvor de mir

Din clipa în care Dumnezeu a despărțit ,,ape de ape” (Gen.1,6), s-au format izvoare cu ape, potolind setea tuturor, iar când omul a deschis ochii în Paradis a văzut merele roșii, iar din momentul în care omul a avut urechi să audă, izvoarele i-au mângâiat urechile cu șopotul lor.

În 26 octombrie e ziua praznicului, creștinii însetați după apa curgătoare spre viață veșnică, merg la biserică, pentru a sărbători, cinsti și pomeni pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorul de Mir.

Acesta a fost pe vremea împăraților Dioclețian și Maximian (284-305), trăgându-se din Tesalonic, fiind din început evlavios și învățător al credinței celei în Hristos. Deci mergând Maximian la Tesalonic a fost prins sfântul și pus în teță, pentru ca era vestit în dreapta credința. Și lăudându-se împăratul cu un om al lui ce-l chema Lie și îndemnând pe oamenii cetății să iasă să se lupte cu el, căci întrecea acesta pe toți cei de vârsta lui la mărimea trupului și la putere. Un oarecare tânăr creștin anume Nestor, mergând la Sfântul Dimitrie unde se afla în temniță, îi zise: „Robule al lui Dumnezeu, vreau să mă lupt cu Lie; roagă-te pentru mine”. Iar sfântul însemnându-l la frunte cu semnul crucii, îi zise: „Și pe Lie vei birui și pentru Hristos vei mărturisi”. Deci luând Nestor îndrăzneala din cuvintele acestea, merse de se lupta cu Lie și-i puse semeția lui jos, omorându-l. De care lucru împăratul rușinându-se, s-a mâhnit și s-a mâniat.

Și fiindcă s-a aflat că Sfântul Dimitrie a îndemnat la aceasta pe Nestor, a trimis ostași și le-a poruncit să-l străpungă cu sulițele pe sfântul în temniță. Pentru că a fost pricina înjunghierii lui Lie și făcându-se aceasta, îndată marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, făcând după moartea sa multe minuni și uimitoare tămăduiri. Apoi din porunca împăratului s-a tăiat și capul Sfântului Nestor.

Chiar dacă unii creștini nu vor să-și potolească setea din acest izvor, el va curge tainic mereu, iar după un timp va ieși la suprafață. Este un izvor sfânt pentru om: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea” (In.7,37).

Cel care a băut din apa vie a fost chiar Dimitrie. Trupul Sfântului Dimitrie, a fost și el pătruns de unde sfinte, pentru că după moarte s-a dovedit ca purtător de har, prin izvorârea din el a unu mir bine mirositor, de unde a și primit numele de ,,Izvorâtor de Mir”. Se spune ca împăratul Constantin cel Mare dând libertate creștinilor a făcut o mică biserică din lemn la Tesalonic, peste moaștele Sfântului Dimitrie, unde mergeau mulți bolnavi și se întorceau sănătoși. Împăratul Justinian după ce a zidit Sfânta Sofia din Constantinopol, a voit să ducă racla acolo. Când s-au apropiat de sicriu au văzut o lumină și s-a auzit un glas: „Stați și nu îndrăzniți”. Moaștele rămân la Tesalonic, fiind protectoarea acestei cetăți.

III.3. Sfântul Nicolae

„M-am născut pentru a fi bun”

Sfântul Nicolae s-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a două jumătate a secolului al III-lea, într-o familie înstărită, dar foarte credincioasă. El a rămas, însă, orfan de devreme și și-a împărțit averea moștenită, fără să își oprească nimic. În cele din urmă, a devenit Arhiepiscop al Mirelor Lichiei. În vremea prigoanelor lui Dioclețian împotriva creștinilor, Sfântul a fost aruncat în temniță, însă și de acolo îi vorbea poporului despre Legea lui Dumnezeu. A fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. În anul 325, Sfântul Nicolae a aprticipat în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea. Atunci, Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu era Fiului lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. Viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul sinodului. De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca în 5 decembrie celor neascultători să li se dea o nuia în semn de avertisment.

Ca sfânt, se spune că Moș Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiției creștine, el pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credință lovindu-i cu nuiaua peste mâini. Sfântul Nicolae știa însă, să ofere iertare, crezând că încercările vieții pot fi prea apăsătoare pentru unii oameni. El a dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați și a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi. Sfântul a murit în 340, iar moaștele sale se păstrează la Bari, în Italia.

III.3.1. Sfântul Nicolae și copiii – Obiceiul cizmuliței roșii

În fiecare an, în seara de 5 decembrie, copiii știu că trebuie să-și lustruiască ghetuțele sau cizmulițele, pentru ca Moș Nicolae va trece pe la ei să le aducă daruri celor cuminți. Celor neascultători, Moș Nicolae le aduce o nuielușă, pentru a-i atenționa să își asculte părinții și bunicii. Și este suficient să se uite prin ferestre ca să-și dea seama dacă un copil a fost cuminte sau nu.

Tradiția își are originea în povestea personajului legendar și mitic, care a existat cu adevărat în persoana episcopului din Myra-Lichia (pe meleagurile Turciei de astăzi), persoană cu credința nețărmurită în Dumnezeu, care a trăit în secolul al IV-lea. Lui Nicolae de Myra îi sunt atribuite numeroase fapte bune față de cei săraci și năpăstuiți, dar și miracole, numele său traducându-se prin biruitor de popor.

Provenind dintr-o familie înstărită, la moartea părinților săi, ajută nevoiașii.

Una dintre cele mai cunoscute legende despre Moș Nicolae este povestea celor trei fete sărace, care neavând zestre nu puteau să se căsătorească și urmau să fie vândute de tatăl lor unor bărbați înstăriți. Se spune că Sfântul Nicolae, aflându-le durerea, le-a aruncat fiecăreia pe geam, într-o noapte, câte un săculeț de bani. Săculeții au căzut fie în ciorapii puși la uscat, fie în ghete. De aici este obiceiul ca darurile de Moș Nicolae să fie puse în ghetuțe. Grăbit, el ascultă de dorințele fiecărui copil în parte, chiar dacă are drum lung și anevoios, mai ales a celor cuminți.

În tradițiile românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină și căldură, ajută văduvele, orfanii și fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor și salvează de la înec corăbierii, apără soldații pe timp de război.

În nopțile sfinte de sărbători, când, preț de o secundă, se deschid cerurile și pentru noi, muritorii, se spune că Moș Nicolae poate fi văzut stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

Există obiceiul la sate ca în ziua de Sfântul Nicolae feciorii să se organizeze în cete și să-și aleagă gazda unde vor merge pentru repetițiile colindelor de Crăciun și de Anul Nou.

Sf. Nicolae, prin propria sa trăire, ne arată cum să ne folosim timpul ca drum spre Dumnezeu. Un drum fără scop, fără țintă nu are sens, e un drum imaginar. Alături de sărbătoarea Crăciunului, această sărbătoare e mult așteptată de către copii. La această sărbătoare, copiii buni primesc daruri de la ,,Moș Nicolae”.9 Sf. Nicolae a iubit copiii, de aceea i-a ajutat. A iubit oamenii, de aceea le-a făcut bine. A iubit biserica , a apărat-o impotriva ereticilor. L-a iubit pe Măntuitor, și l-a urmat.

III.3.2. Povești religioase pentru copii

De la multele daruri făcute celor mici dar și celor mari, Sf.Nicolae e ca un mare dăruitor. Istoria ne arată că Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucrează minuni, dintre care sunt cunoscute izbăvirea de la moarte a unui credincios din Constantinopol, care a căzut de pe o corabie noaptea, în mare, neputând fi salvat. Fiind în mijlocul mării l-a rugat pe Sf.Nicolae să-l ajute, acesta l-a salvat ,el pomenindu-se apoi în mijlocul casei sale, uimindu-i pe toți.

O altă poveste este cae a lui Vasile, fiu al unui om bogat și credincios, obișnuind să ajute multă lume.El ajunge in Turcia la închisoare, iar părinții lui se vor ruga la Sf. Nicolae, copilui întorcându-se acasă într-o noapte.Toți cei prezenți au înțeles minunea.

Apoi a urmat salvarea unei corăbii din Egipt, care a fost învăluită de furtună, gata să se scufunde. Sf. Nicolae e cel care îi salvează.

De foarte multe ori când e vorba să ne rugăm, să venim la biserică, sau să facem o faptă bună, ne justificăm prin cuvintele: „Facem ce putem”. Dar trebuie să știm că putem mai mult. Sf. Nicolae e cel care duce mai departe o făclie veșnică, vie a luminii, prin ea omul ajunge sa-l vadă pe Dumnezeu. De la el copiii vor învăța să fie mai buni, mai cuminți, să-și asculte părinții și educatorii. El va fi un model de viețuire morală, iar noi avem multă nevoie de modele sfinte, mai ales copiii care sunt oameni în devenire.

Fiecare valorează atât cât a dăruit. Sf.Nicolae a dăruit și s-a dăruit pentru oameni, de aceea sfințenia lui e mare.

III.4. Nașterea Domnului. Crăciunul

Tatăl iubitor trimite în lume pe Fiul Său cel iubit, Unul Născut, ca să refacă ceea ce păcatul a destrămat în om.

Filosofii greci intuiesc venirea unui salvator: „un Dumnezeu născut va veni să învețe pe muritori” (Platon). Socrate spunea: „Trebuie să așteptăm un maestru care va veni să învețe pe oameni datoriile lor către Dumnezeu”. Aristotel spune despre: „eliberatorul cel dorit…”.

Isaia spune că se va naște din Fecioară, chinezii așteaptă „venirea la Apus”, perșii un mijlocitor între Dumnezeu și om.

Cu nașterea Domnului ia naștere o lume nouă, începe Creștinismul. S-a ivit o stea miraculoasă, călătoare, Și a vestit nașterea Domnului, în peștera din Betleem. Toți au privit lumina adevărată de la oameni, la preoți, la magi, la păstori. Ieslea a fost leagănul Pruncului, ea devenind leagănul lumii creștine. El se naște noaptea, deoarece e întuneric, ceea ce va simboliza răul, noaptea se leagă și se dezleagă multe mistere. Noaptea are loc fuga din Egipt, noaptea se potolesc furtuni pe mare, noaptea se instituie Cina cea de taină, noaptea se roagă în Grădina Ghetsimani, noaptea înviază din morți.

Pruncul se naște noaptea, iarna, când e frig, iar Sărbătoarea Celui născut în frigul peșterii să nu se răcească credința, ca să fie ,,Pretutindeni Fericire”(M.Eminescu, Scrisoarea a IV-a).El vine pe pământ între ani, anii vechi și anii noi, oamenii și-au început noua numărătoare, totul se reia de la capăt, se naște lumea nouă, creștină.

Magii au adus daruri, pentru dragoste și credință, iar El le-a primit ca și jertfă, magii s-au închinat, dar s-au întors acasă pe altă cale, așa cum au fost învățați de îngeri.

Stăpânul Lumii se naște sărac, trăiește sărac, moare sărac și părăsit, arătând că adevăratele valori nu sunt cele materiale, ci cele spirituale.

În palate la Irod însă, domnește bogăția, dar și păcatul, invidia, ura, răutatea, răzbunarea, care răbufnește prin porunca nebună de a ucide „pe toți pruncii care erau în Betleem și în toate hotarele lui” (Mt.2,16). Sunt uciși mii de copiii, făcând mame să plângă.10

Sărbătoarea Nașterii Domnului este o zi de încărcătură emoțională deosebită, primim bucurie, dăm bucurie. În ziua de Crăciun, Creatorul ia chipul creaturii Sale, iar omul se poate ridica la dimensiunile sfințeniei.

Bucuria nașterii a simțit-o Maria, au simțit-o păstorii și magii. Trei regi, trei magi au fost călăuziți spre peșteră de o stea. Ei au dus aur, tămâie și smirnă.

Această sărbătoarea e o sărbătoare a simțurilor, cu ochii vedem, prin intermediul icoanei, pe Pruncul din iesle, iar magii și păstorii închinându-se.

Irod nu va înțelege că Hristos nu poate muri, poate fi doar alungat. El ne va da întâlnire în Biserica Sa, unde se va naște și se va sacrifica pentru mântuirea noastră.

Păcatul capital a fost făcut de Irod care ucide copiii mamelor, păcatul lui ea fost strigător la cer. Acelor copii nu li s-a dat șansa de a fi. Acei prunci au fost jeliți de mamele lor…

Fiecare copil era un crin al Bunei Vestiri, a ucide un copil înseamnă a-l nega pe Dumnezeu. Viața copilului e condiția intrării noastre în Paradis.

Există o carte care îl învață pe om să fie om, e vorba de Sfânta Scriptură, există un lac în care te vezi, e Sfânta Biserică, există și căi care te duc la Dumnezeu, Sfintele Taine…Sfatul Bisericii în momente grele este să-l căutăm pe Iisus, dar nu ca Irod, ci ca magii.

III.4.1. Bradul de Crăciun-obiceiuri

O tradiție importantă, cea mai plăcută de Crăciun e împodobirea bradului.

Se spune despre brad că e un pom al vieții, deoarece rămâne verde veșnic. Despre obiceiul bradului nu se știe exact de unde a luat naștere, ar fi apărut prima dată la popoarele germanice, apoi a intrat în tradiția creștină.

În România bradul a fost prima dată împodobit de regele Carol I în 1866.

Bradul de Crăciun era împodobit, la început, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiți. În timp, s-a trecut la ornarea acestuia cu fel si fel de minunății, printre care: globulețele de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase. Există de asemenea obiceiul ca în vârful bradului să se pună o stea, adică steaua călăuzitoare de la Betleem. Steaua aduce noroc și împlinirea dorințelor.

Pe lângă bradul de Crăciun, creștinii ornează și așa numitele coronițe de Crăciun, agățate pe ușile de la intrare simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.

O altă plantă folosită la decorarea caselor în preajma Crăciunului și a Anului Nou este vâscul. Se spune despre vâsc că este o plantă tămăduitoare, simbolizând, la unele popoare, armonia și pacea. De asemenea, sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.

Se știe despre Crăciun că este sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor. De altfel, Crăciunul este o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri.

Sărbătoarea Crăciunului a fost întotdeauna o sărbătoare a bucuriei pentru creștini, dar, mai ales pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare momentul împodobirii pomului de Crăciun sau zilele în care merg la colindat, primind în schimb daruri. Totodată, se obișnuiește, la creștini, ca în ajunul Nașterii Domnului, cât și în ziua de Crăciun, să se meargă la biserică, după care să se ia masa în familie, în mijlocul celor dragi, se dau cadouri.

Bradul de Crăciun este o tradiție oarecum recentă în România, dar este cel mai îndrăgit obicei al sărbătorilor de iarnă, datorită simbolurilor care i se asociază, și anume: dragoste, bucurie, fericire, împlinire, speranță, viață, sănătate, magie…!

III. 4. 2. Colindele

Colindele sunt niște cântece tradiționale românești, anume felicitări, urări de tip epico-liric. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreștină. Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creștine de iarnă, și nici colindatul cu umblatul cu steaua. Colindele se cântă în preajma Crăciunului și Anului Nou. Unele dintre ele au o sumedenie de variante și versiuni, potrivit diferitelor regiuni și graiuri.

În preajma Crăciunului copiii merg pe la casele oamenilor și colindă, primind cozonac, dulciuri și bani.

Datina colindatului la poporul român este străveche, avându-și obârșia în zorii constituirii sale în vatra vechii Dacii. Chiar dacă nu poate fi precizată cu exactitate data apariției acestui obicei, totuși conținutul poetico-literar al colindelor indică faptul că ele ne vin din adânc de istorie creștină și românească, unele chiar dinaintea formării poporului nostru, adică din secolul I, din vremea în care Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, Apostolul neamului românesc, propovăduia Evanghelia Mântuitorului Iisus Hristos pe teritoriul Dobrogei.

Pentru a da expresie și căldură laudei și mulțumirii aduse lui Dumnezeu, colindele sunt cântate pe la casele oamenilor și în biserici, începând de la sărbătoarea Sfântului Andrei și până la Bobotează. Dar ele nu se vorbesc, ci sunt cântate, fiindcă prin cântec sau melos ele sunt menite să se adreseze deopotrivă minții și sufletului.

În primul rând, colindele au o bază biblică, relatând în versuri întâmplările și faptele ce au precedat evenimentul sfânt al Nașterii Domnului. Astfel, aflăm că cei trei magi de la Răsărit spre stea au călătorit , și-au mers până au dat de peștera unde era pruncul născut. Aceștia i-au adus daruri: aur, smirnă și tămâie.

Adevărul Întrupării Domnului este evidențiat în colindul Nouă azi ne-a răsărit, în care se arată că Iisus a fost născut din Fecioara Maria în iesle, a fost alăptat de maica Sa, a fost înfășat în scutece și culcat în iesle pentru a noastră mântuire, toate aceste acte evidențiind smerenia deplină a Fiului lui Dumnezeu, dar și ostilitatea pe care a întâmpinat-o încă de la naștere din partea oamenilor. Deși smerit, Hristos este în același timp Om și Dumnezeu, Împărat al întregii făpturi. De aceea, magii și păstorii de la iesle I s-au închinat ca unui mare Împărat.

,,Astăzi s-a născut Hristos

Mesia chip luminos

Lăudați și cântați

Și vă bucurați…”

La școală copiii împreună cu cadrele didactice realizează serbări școlare, împodobesc bradul, un părinte îmbrăcat în Moș Crăciun asistă la serbare, iar la sfârșit dă cadouri copiilor care au recitat frumos, copiilor care au colindat. Îmbrăcați în haine creștine copiii interpretează roluri, scene biblice, Nașterea Domnului.

În fiecare an, la 25 decembrie, Îl așteptăm pe Hristos Domnul, așa cum L-au așteptat strămoșii noștri, retrăind prin viersuirea colindelor bucuria celor care au fost martori ai Nașterii Sale.

III. 4.3. Anul Nou

Începerea unui an nou în viața noastră, îl putem asemăna cu începerea unei cărți, fiecare zi fiind o nouă pagină, dacă Stăpânul nu închide între timp cartea, trecându-ne dincolo.

Acum creștinii deschid cartea cărților, Sfânta Scriptură și vor citi din ea. Vor citi despre început, despre momentul în care Dumnezeu a creat cerul și pământul.

Dacă „de la steaua care a răsărit e o cale atât de lungă”11, încât „luminii i-a trebuit mii de ani să ajungă”12, cu cât mai departe este începutul creației și al timpului! Acest început de timp, e departe și nu-l poți ajunge. Fără timp nu putem trăi, și tot Mihai Eminescu spunea că timpul se scurge neîntrerupt: „Vreme trece, vreme vine”.13

În această trecere a vremii, rămâne pentru noi credința.

La început de an mulți vor să întrevadă viitorul., vor să se uite ca niște copii prin gaura cheii, să vadă ce e dincolo, de aceea de Anul Nou se stinge lumina pentru a aștepta lumina care urmează.

Așa cum Crăciunul este dominat de colinde, Anul Nou este marcat, în comunitatea românească, de urarea cu plugușorul, cu sorcova, cu buhaiul, vasilca și jocurile mimice cu măști de animale sau personaje țărănești. Sunt obiceiuri care încă se păstrează. Poate datorită caracterului lor spectacular, sau pentru prilejul de a petrece pe care-l oferă comunității.

De Anul Nou nu lipsesc colindele. Ele însă vestesc această sărbătoare și conțin urări pentru noul an.

Cea mai ținută sărbătoare este însă Revelionul. Fie în familie, fie cu prietenii, fie la vreo cabană, sau la marile revelioane organizate de autoritățile administrative, românii petrec cu joc, mâncare și băutură. La miezul nopții, la cumpăna dintre ani, ciocnesc un pahar cu șampanie, aprind artificii, sau pocnesc; nu din bici, cum era odată obiceiul, ci cu petarde.14

III.5. Postul Paștelui

Starea de post o simțim primăvara ca pe un anotimp dulce, care reînnoiește firea noastră sufletească, ființa noastră întreagă.

Fiecare creștin în această perioadă se roagă, ține post, merge la biserică, se spovedește, astfel creștinul ajunge cu pași mărunți la Dumnezeu.

Prin post și rugăciune găsim în sufletul nostru liniște , te poți retrage în sine însuți.

Referitor la post spunem că este de trei feluri: postul spiritual-a te reține de la acțiunile iubirii de sine și ale iubirii de putere, să nu-ți iubești iubirea de sine; postul intelectual, mental, – a te reține de la o activitate unilaterală a minții; postul în propriul zis al cuvântului-postul face curățenie și renaște trupul. Pe calea Postului Mare, se cuvine să însoțim sau să fim însoțiți de următoarele cuvinte: ,, a posti înseamnă să mergi spre tine însuți, postul e o rugăciune…”(Evanghelia după Toma).

Postul înseamnă a refuza exteriorul, mâncarea vorbele și a te întoarce spre interior, spre ceea ce suntem. Postul e ca un punct de sprijin al sufletului, al vieții creștine. Postul e pentru mântuirea sufletului, înseamnă reținere pe timp lung sau mai scurt de la anumite mâncăruri, băuturi, gânduri, vorbe și fapte cu scop religios moral. Dintre mâncăruri sunt interzise în timpul postului cele care au bază carnea, laptele și ouăle. În ceea ce privește gândurile, cuvintele și faptele, acestea sunt toate care privesc păcatul. Postul e o armă împotriva diavolului și a păcatului, și un mijloc de fortificare spirituală.

Postul e particular și obștesc. Pe cel particular îl ține orice creștin de câte ori simte nevoia de a-și întări rugăciunea și nevoințele spirituale, cel obștesc e rânduit de Biserică în anumite perioade. Se postește în general miercurea și vinerea.

În afară de aceste zile, mai sun anumite zile pentru post: Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul, Înălțarea Sf. Cruci, Postul Paștelui, Postul Crăciunului, Postul Sf. Marii. Sunt scutiți de la post copiii sub 7 ani, bătrânii, bolnavii, militarii, cei care au condiții grele de muncă. Abținerea de a mânca trebuie însoțită de abținerea de la gânduri, cuvinte și fapte rele. Există și posturi ocazionale, rânduite de Biserică în cazuri deosebite de: război, boli, catastrofe naturale15.

III.6. Sărbătoarea de Paști – Sfânta Lumină

Cuvântul Paște vine de la cuvântul ebraic „pesah”, care înseamnă trecere, trecerea evreilor din robia Egiptenilor spre Țara Făgăduinței(Ieș.12,5-11). Evenimentul acesta se sărbătorește în fiecare an, din ajunul de 14 Nisan- ultima zi înainte de lună plină, care urmează echinocțiului de primăvară până în seara dinaintea zilei de 15 Nisan, când începe sărbătoarea azimelor, care dura 8 zile.

Învierea Domnului a avut loc la aceste serbări ebraice, în zorii zilei de duminică, fără a se preciza ora.16

Primul sinod ecumenic de la Niceea-325- a hotărât ca echinocțiul de primăvară să nu fie stabilit la 24 martie, ci la 21 martie.

La primul sinod ecumenic s-a stabilit ca Paștile creștinilor să fie sărbătorit în prima Duminică după lună plină din echinocțiul de primăvară. Dacă se potrivește această dată cu Paștele ebraic, se amână sărbătoarea Paștelui creștin cu o săptămână.

Vorbind despre Sfânta Lumină care se arată la Paști, și aprinde lumânările și candelele de la Mormânt, se impune să repetăm și noi întrebarea Domnului: „Credeți că pot eu să fac aceasta?” (Mt.9,28). Noi ar trebuie să răspundem: „Da, Doamne!” ( Mt.9, 28), atunci putem spune că suntem ai Luminii.

Sfânta Lumină de paști vine să dezvăluie adevărul din multe inimi, ea se coboară din cer, in fața credincioșilor, în fiecare an în seara de Paști, în Biserică.

Pentru noi creștinii, este un privilegiu să ne împărtășim din Lumina Învierii, ea fiind minunea lui Dumnezeu. Ceremonia slujbei Sfintei Lumini are loc în Sâmbăta Mare, după miezul zilei și asistă mii de pelerini din lume. Se poartă crucea pe care a fost răstignit Iisus. În frunte se află patriarhul, înconjurat de diplomați. La Biserică acest cortegiu înconjoară de trei ori Mormântul și cântă: „Iisus a înviat din morți”. Patriarhul, îmbrăcat în alb, cu capul descoperit, ca simbol al unui înger, merge în fața mormântului, se rup pecețile din fața Mormântului și se rostește: „Să ne rugăm să vină Lumina”. Din cupola mare a Bisericii coboară Lumina veșnică. Patriarhul ia Lumină, una e dusă la Sfântul Altar, iar cealaltă e pusă în 33 lumânări. Patriarhul spune de 3 ori: „Veniți să luați Lumină”. Credincioșii vin și își aprind lumânările.

Flacăra e imaterială și nu arde, iar credincioșii își ating fața, gura, mâinile pieptul și hainele spre binecuvântare.

Sfânta Lumină care vine la Mormântul Domnului, dovedește care e credința cea adevărată. Apariția acestei lumini cerești dovedește tuturor că biserica e una pe care „porțile iadului nu o vor birui” (Mt.16,18).

Celor care nu cred, ca Toma, până nu văd cu ochii și nu pipăie cu mâna această sfântă lumină, care vine prin zid, ca Iisus după înviere, prin uși închise, Mântuitorul le spune și îi invită: „Adu degetul tău încoace și vezi…nu fi necredincios, ci credincios…” (In.20,27), iar pe cei ce cred fără să vadă îi fericește, zicând: „Fericiți cei ce nu au văzut și au crezut” (In.20, 29).

Lumina și căldura de primăvară ne face să uităm de vremea rea, uităm de necazuri, și așteptăm să înflorească florile de „Paști”.

Procesul învierii îl vedem și în natură, învie plantele și viețuitoarele, învie sufletul nostru, întunericul se risipește.

Învierea Domnului accentuează hotarul dintre două lumi, lumea veche, când Mesia e așteptat și lumea creștinilor, „lumea veacului ce avea să vie” (Lc. 18, 30).

Până la găsirea mormântului gol și până la cunoașterea Scripturii, „că Iisus învie din morți” (Io.20, 9), oamenii au cunoscut orizontal viața, adică doar viața de pe pământ, dar după înviere, vor cunoaște viața vertical, adică vor cunoaște orizontul lui Dumnezeu.17

În noaptea de Înviere, sărbătorim „Sărbătoarea sărbătorilor”, o sărbătoare de mare fericire, Iisus ne garantează că și noi vom învia, ,,în ziua cea de apoi”(Io.6,40).

Clopotele bisericii răsună de Paști, ele ne vestesc nu numai că Iisus învie, dar și că noi nu trebuie să dormim, să ne trezim din somn. Iisus învie nu pentru El ci pentru noi, creștinii, posibilitatea salvării noastre de la prăbușire și garanția învierii ne-o dă El.

El ne dă șansa vieții veșnice, șansa mântuirii, dar în schimb trebuie să credem în El.

Trebuie să-l căutăm așa cum L-au căutat femeile mironosițe, așa cum au alergat la El Petru și Ioan, așa cum au călătorit la El Luca și Cleopa, rugându-l să rămână la noi.

Prin venire Lui pe pământ, prin nașterea Sa, se naște o nouă lume, o lume care cuprinde în ea: credința, iubirea, speranța, frumosul, binele.

Învierea e ca o explozie de Lumină, îi luminează pe cei ce stau în întuneric. Cei care de Paști merg la Biserică, vor răspunde chemării preotului: „Veniți și luați Lumină” și „să ne curățăm sufletele, să vedem pe Iisus”.

III.6.1. Obiceiuri de Paște

În tradiția ortodoxă, începutul sărbătorii e marcat odată cu postul de șapte săptămâni. O semnificație foarte importantă o are Joia Mare din Săptămâna Patimilor. Din această zi, țăranii încetează lucrul la câmp și se concentrează asupra casei și curții, pentru ca totul să fie curat. Tot în Joia Mare, femeile încep să pregătească pasca și să vopsească ouăle.

Potrivit tradiției, la miezul nopții între zilele de sâmbătă și duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, își pun straie noi, iau câte o lumânare și pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie și crucea în mână, urmat de alaiul de credincioși, iese cu lumânarea aprinsă și înconjoară biserica de trei ori. Când preotul rostește „Christos a înviat!” toți cei prezenți la acest serviciu religios spun: „Adevărat a înviat!”, răspunsul fiind recunoașterea tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă și face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roșii, carnea de miel, sarea și vinul) abia după ce acestea se sfințesc și după ce fiecare persoană participă la Liturghie.

La Înviere e bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca și apa, are un rol purificator.

În ziua de Paști nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă și te va prinde ploaia ori de câte ori vei vrea să lucrezi câmpul.

Lumânarea de la Înviere trebuie păstrata în casă și aprinsă în caz de boală, calamități naturale, supărări, în dimineața Paștelui e bine să privești prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea buna în restul anului.

Se spune că e bine să te speli pe față cu apa neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un ou roșu, unul alb, un bănuț de argint și un fir de iarbă verde, semne ale sănătății, prosperității și sporului în toate. În ziua de Paști nu se mănâncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul. Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăți din ele peste an.

Cocoșul sfințit de Paști se credea a fi o sursă de belșug, sănătate și dragoste. În vechime oamenii aduceau cocoși la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cânta primul cocoșul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoșii erau dați de pomană săracilor.

La masa de Paști e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi pește și pasăre, pentru a fi sprinten precum peștele și ușor ca pasărea.

Cu cine ciocnești ouăle vopsite în ziua de Paști, te vei întâlni în lumea cealaltă.

Dacă păstrezi un ou roșu 40 de zile după Paști și nu se strică, vei avea noroc tot anul. De Paști se așeză o bucățică de fier sub prag, ca o protecție pentru casă. Dacă prima persoană care îți intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul. De Paști, există credința că cerurile se deschid, permițând sufletelor celor morți să se întoarcă acasă, pentru a-și proteja rudele dragi. Se spune că cei ce mor în duminică de Paști sunt scutiți de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.

Copiii născuți de Paști sunt binecuvântați, având o viață luminată și presărată cu noroc toată viața.

III.6.2. Activități școlare

Puritatea și inocența bucuriei copiilor dă amploare Paștelui. Fie că este vorba de vopsitul ouălor, de planșele de colorat, de poezii, cântece sau jocuri, copiii sunt întotdeauna primii. Dacă întrebi un copil ce este Paștele, probabil că printre singurele răspunsuri pe care le vei primi se numără atunci când facem ouă roși, sau când vine iepurașul cu jucării . Dincolo de aceste lucruri, Paștele rămâne cea mai importanta sărbătoare religioasă a creștinătății. Are o încărcătură spirituală deosebită și este indicat să le-o transmitem și copiilor de la școală, pe interesul lor.

De Paști sărbătorim în primul rând învierea lui Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, i a treia zi după răstignire (în Joia Mare). Acesta este evenimentul fundamental al creștinismului. Este destul de dificil să îi explici unui copil de câțiva anișori de ce anume a fost crucificat Iisus Hristos și cum a înviat din morți, precum și multe alte informații strict religioase.

Pentru elevii din Oradea, dar și din țară, în cadrul săptămânii „Școala altfel”, timp de o săptămână, în perioada aprilie, elevii participă la programul „Să știi mai multe, să fii mai bun!”, care cuprinde activități extracurriculare și extrașcolare. În săptămâna derulării programului, când se desfășoară și etapele naționale la olimpiade, timp de cinci zile, copiii și tinerii vor avea posibilitatea să-și dezvolte aptitudinile. Se pot vedea mai jos câteva exemple de activități propuse de unități de învățământ din județul Bihor în cadrul săptămânii „Școala Altfel”, activități care vor fi exemplificate in prezenta lucrare, la partea practică, la anexe.

La atelierul „Învățăm să fim gazde primitoare”, elevii vor învăța cum se organizează o masă festivă, dar și care sunt bunele maniere la un astfel de eveniment. Și pentru că acest program se desfășoară în apropierea sărbătorilor de Paște, elevii vor participa la ateliere de lucru cum ar fi cel de încondeiere al ouălor, vor realiza felicitări tematice și vor viziona un documentar despre semnificația sărbătorii. Învață să facă ouă încondeiate, fiind invitați la activități femei de la țară care cunosc meșteșugul ouălor roșii. Pictează pe sticlă ouă, iepurași și icoane, urmând să realizeze apoi mini expoziții pentru părinți. Lucrările vor fi apoi vândute, iar banii vor merge pentru ajutorul copiilor săraci.

III.7. Buna Vestire și Adormirea Maicii Domnului

Ce mult așteptăm vești bune și ce mult ne bucurăm de fiecare dată ce primim o veste bună. La 25 martie sărbătorim vestirea iertării și mântuirii. Vestea aceasta vine din cer, adusă de înger către Maica Maria.

Trupul Fecioarei Maria a fost curat, dar și sufletul ei a fost curat, dacă ești curat cerul e în noi. Îngerul Gavriil, aduce vestea pe pământ că Cel ce a fost la Început se întrupează, ca trupurile și sufletele oamenilor să se sfințească și să se mântuiască. Hristos umple trupul Mariei fără să-l distrugă și fără să- l transforme. Îngerul a fost trimis la o femeie logodită cu Iosif, numele fecioarei fiind Maria. Îngerul i-a spus să se bucure că e plină de har, Domnul e cu ea. Ea e binecuvântată între femei, va lua în pântece și va naște fiu cu numele de Iisus, va fi fiul Domnului. Astfel fecioara anonimă din Nazaret devine cunoscuta și fericita Fecioară. Fiul lui Dumnezeu devine fiul ei, dându-i numele de Iisus. Pe mulți pictori i-a preocupat și au pictat scene din Buna Vestire: Leonardo da Vinci, el Greco, Grunewald.

Există în lume o ființă în fața căreia trebuie să ne plecăm capul, există un chip blând pe care nu avem voie să-l uităm, există un cuvânt sacru pe care trebuie să-l rostim simplu: mama. Ea e pentru noi bucurie, fericire, viață, liniște, siguranță, iubire, zâmbet.

Cine se bucură de părinți, se bucură de Creator, în credință ne bucurăm să ne apropiem de Pururea Fecioara Maria.

Ea e aleasa Cerului, ziua de Adormirea Maicii Domnului e prilej de a descoperii ceea ce e în multe inimi. Biserica e destinată Fecioarei Maria, templu sfânt și mântuitor. Tradiția spune că după adormire, ea a fost mutată cu trupul la cer. Iisus luase trup din acest trup, deci nu putea putrezi, trebuia urcat la cer. Icoana ei e pentru noi un prilej de rugăciune, un mijloc de înțelegere a adevărurilor sfinte. Creștinii i-au întocmit un imn cântat în Biserica, numit Acatist, ceea ce înseamnă-imn fără ședere- toți credincioșii stau în picioare și –l cântă- în picioare cu credință în harul primit de la Dumnezeu.

Sufletele noastre preamăresc pe aceea peste care s-a pogorât ,,puterea Celui Preaînalt”, pe aceea din care s-a născut Fiul lui Dumnezeu. Sufletul credinciosului Îl poate întâlni pe Iisus pe mai multe căi, deoarece El e peste tot. Îl întâlnim pe calea Sfintelor Evanghelii, pe calea Sfintelor Taine, dar mai ales pe calea Sfintei Liturghii, în care El e prezent real. În fața crucii credincioșii se închină, își aduc aminte de mama lor spirituală, o vorbesc de bine, o laudă și se roagă ei.

Fecioara Maria trebuie văzută în glorie, cu apostolii și sfinții, ideea e aceeași, ea e mama Născătoare de Dumnezeu. Biserica a rânduit ca între 1 și 15 august să fie perioadă de post și rugăciune. Fiecare zi de post ne aduce aminte de zorii existenței. Omul decade, dar fără post nu se poate iar ridica: „Să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea”- ne sfătuia Sf. Pavel (I Cor.7,5).

Rugăciunea și postul ne întăresc, ne purifică mintea, ne arată adevărul. A nu cinsti Biserica și pe Maica Domnului, e ca și cum ai trece pe lângă casa părintească, în care locuiesc părinții tăi, și să nu intri să-i vezi, să nu-i săruți mâna mamei, să nu –i arați iubirea pe care i-o porți.

Țara noastră e numită „Gradina Maicii Domnului”, de aceea ne străduim să fim flori în ea.

În inimi și pe buze să ne fie întotdeauna numele ei, rostind: „Pomeni-vom numele tău în tot neamul; pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac și în veacul veacului”(Ps. 44, 20-21).

III.8. Sfinții Mari Împărați Constantin și Elena

Luna mai ne amintește de Marii Împărați Constantin și Elena, pe cei „încununați întocmai cu Apostolii”18. Îi cinstim pentru marele bine pe care l-au făcut Bisericii creștine.

Domnia lui Constantin cel Mare a transformat Imperiul păgân într-unul creștin, iar Roma a fost deposedată de primatul ei în favoarea Constantinopolului, acest lucru marcând începutul istoriei bizantine. Nu va fi însă o ruptură netă între istoria romană și cea bizantină: timp de trei secole până la eșecul lui Iustinian în încercarea sa de a reface unitatea Imperiului, el va apărea mai degrabă ca o continuare a romanității. Timp de 300 de ani, moștenirea Romei și a Greciei, amenințată de invaziile popoarelor barbare, a fost treptat transferată la Bizanț, iar Imperiul a căpătat caracterele esențiale ale Imperiului bizantin.

În 330, Imperiul roman continuă. Atunci când valul invaziilor va acoperi partea occidentală a acestuia, iar vechea Roma va cădea în 476, Imperiul roman va continua în Orient: nu exista o altă soluție de continuitate.

Constantinopolul a fost întemeiat pe locul anticului Bizanț, dar locuitorii noii Rome ca și cei ai Imperiului nu-și vor lua numele de bizantini; ei vor fi în continuare romani, Imperiul lor va rămâne Imperiul roman, iar împăratul va fi în continuare împăratul romanilor.

Constantin cel Mare fondatorul Imperiului creștin oriental a lăsat urmașilor săi ca principală sarcină apărarea lui împotriva ereziilor și a invaziilor barbare.

El a făcut din creștinism religie de stat, înmulțind imunitățile și privilegiile acestei noi religii pe care el a apărat-o în toate situațiile prin protecția sa, devenind cel mai important păzitor al dogmei și disciplinei creștine, fiind mereu prezent în mijlocul episcopilor. El a fost acela care a organizat, dirijat, convocat și prezidat toate sinoadele care au dorit limpezirea și cristalizarea învățăturilor de credință ale Bisericii, dictând jurămintele de credință.

Pentru a putea realiza unitatea creștinismului, el trebuia în primul rând să ajute și să ridice Biserica și din această unitate să asigure elementul de viață și de rezistență a Imperiului. A reușit să facă din Biserica creștină, care a fost disprețuită și persecutată, cea mai importantă instituție a Imperiului prin libertatea pe care i-a acordat-o, dar mai ales prin ajutorul și privilegiile de care s-a bucurat creștinismul în această perioadă. Astfel, Biserica creștină a intrat într-un „secol de aur” cu ajutorul pe care l-a primit din partea împăratului Constantin cel Mare.

Primul Sinod Ecumenic a fost convocat de Împăratul Constantin cel Mare, pe 20 mai 325. Sinodul s-a întrunit la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mică, fiind deschis oficial chiar de către Constantin. Sinodul a adoptat 20 de hotărâri, inclusiv Crezul de la Niceea, Canonul Sfintei Scripturi (Biblia) și a stabilit ținerea Paștilor.

Principalul motiv pentru convocarea lui a fost controversa ariană. Arius, un preot din Alexandria, susținea că Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu, negând astfel divinitatea lui Hristos. Arius argumenta că dacă Iisus a fost născut, atunci a existat o vreme în care El nu a existat; iar dacă a El a devenit Dumnezeu, atunci a existat o vreme în care El nu a fost Dumnezeu. Intenția inițială a lui Arius era să răspundă unei alte erezii, prin care se făcea confuzie între cele trei persoane ale Sfintei Treimi.19

Biserica creștină, pentru meritul celor doi împărați și pentru viața lor aleasă, a instituit sărbătoarea ce le poartă numele, la 21 mai.

Multe fapte au săvârșit cei doi, de aceea vor apare în rândul sfinților lor, celor ce au făcut pentru Biserica Domnului ce n-a făcut nimeni, ne rugăm azi din Acatiust: „Luminători care ați luminat lumea cu dreapta credință voi cu adevărat v-ați arătat, de Dumnezeu încununaților Împărați, Constantin și Elena, primiți acum și rugăciunile noastre și le duceți la Împăratul Hristos, pe care Îl slăvim ca pe Unul ce v-a încununat pe voi”.

CAPITOLUL IV

RELAȚIA ȘCOALĂ –BISERICĂ

IV.1. Delimitări conceptuale

1. Școala

Școala este o organizație formală, care are ca scop furnizarea serviciului social de educație în vederea educării, formării, socializării, profesionalizării tinerei generații. Școala funcționează într-o comunitate locală – dar are propriile reguli de funcționare, prescrise, transmite valori acceptate local. Pe de altă parte – școala prelucrează material uman din comunitatea locală, cadrele didactice și elevii sunt persoane care trăiesc în comunitate și suportă influențele acesteia.

2. Biserica

Edificiu, lăcaș sfânt, construit și amenajat pentru practicarea cultului creștin, Biserică – instituția în care sunt organizați credincioșii creștini.20 Biserica e Trupul lui Hristos, ea nu poate fi decât sfântă, sobornicească și apostolească.21 Ea are un trup și un cap, cum ne încredințează Sf. Pavel: „Hristos e capul Bisericii”, iar Petru spunea: „Și Eu îți zic ție, că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui”.

Cuvântul Biserică a intrat în limba română prin doi termini – basiliki = casă în lb.greacă și eclesia = a aduna. E o instituție în care se lucrează cu Sfânta Scriptură, Sfintele Taine, Sfânta Tradiție.

Biserica e unica poartă spre Dumnezeu, dar numai prin taina dreptei credințe treci dincolo de ea.

IV.2. Parteneriatul școală comunitate locală-biserică

Noțiunea de parteneriat are un câmp semantic vast.

Din punct de vedere juridic, parteneriatul se definește ca o înțelegere legală în care partenerii definesc împreună scopul general al parteneriatului.

Din punctul de vedere al beneficiilor pe care le aduce, parteneriatul poate fi definit ca o modalitate eficientă în realizarea reformei managementului fie prin schimbarea practicilor manageriale, fie prin schimbarea modului în care sunt abordate problemele publice, astfel încât soluționarea lor să devină fezabilă prin parteneriat.

Parteneriatul poate fi o soluție pentru alocarea și folosirea resurselor locale la nivel comunitar, pentru atragerea altor resurse externe pentru rezolvarea problemelor comunitare. Ideea de parteneriat între școală și comunitate trebuie să se bazeze pe principiul complementarității serviciilor sociale oferite de către diversele organizații care activează în comunitate. Construirea parteneriatului este un proces deliberat ce implică aptitudini specifice, strategii și cunoștințe pe care părțile implicate trebuie să le cunoscă și să le folosească. Succesul parteneriatului școală – comunitate locală este bazat pe legătura permanentă, constantă între agenții comunitari și reprezentanții școlii. Se realizează astfel un echilibru între schimbare și continuitate, între specific și global, între împlinirea individuală și exigențele de ordin social. Școala ca și organizație, pentru a-și atinge obiectivele, are nevoie de un sistem managerial adecvat definit prin funcții specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare, evaluare. Managementul școlii trebuie să asigure funcționarea și dezvoltarea școlii ca sistem deschis, aflat în relație permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcționează și nu numai. Pentru a-și realiza obiectivele propuse școala este nevoită să atragă, aloce, folosească o gamă diversă de resurse: materiale, financiare, umane, informaționale și de timp.

Una dintre instituțiile cu un mare rol comunitar este biserica. Școala și biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a fost cea care a înființat primele școli.

Biserica a avut un rol important în constituirea instituțiilor destinate învățământului dar și în promovarea educației de tip moral – religios.

În societatea contemporană rolul bisericii ca instituție comunitară s-a diminuat mult. Cu toate acestea, putem identifica, pe o axă a influenței valori diferite ale impactului bisericii în comunitățile în care funcționează. Dacă în marile aglomerări urbane, influența bisericii este mult diluată, manifestările religioase ale credincioșilor sunt manifestate datorită voinței persoanelor, în mediul rural influența bisericii este semnificativă. Aici sistemul relațiilor interpersonale este unul strâns, instituția este vizibilă, păstrarea obiceiurilor și a tradițiilor religioase este mai evidentă. Cu toate acestea și în mediul rural întâlnim influențe diferite ale bisericii asupra comunității. Acestea, indiferent de mediul la care ne raportăm, sunt puternic influențate de persoanele implicate în instituția bisericii, țin de un anumit marketing comunitar de identificare și implicare în problemele comunităii, de promovare a unei bune imagini a bisericii în comunitatea în care funcționează.

Trebuie făcută însă o distincție între funcționarea instituției bisericii la nivel comunitar și educația religioasă realizată în școli.

Pledăm pentru faptul că biserica și religia au rol important în formare competențelor și atitudinilor moral – sociale ale copiilor. Acestea promovează valori precum: binele, responsabilitatea față de ei și față de alții, toleranța, diversitatea și acceptarea sa, respectarea drepturilor omului, umanismul, solidaritatea, libertatea, promovarea bogăției și identității spirituale, binele comun.

Cele mai frecvente manifestări ale parteneriatului le întâlnim în:

organizarea unor manifestări cultural artistice comune -serbări, expoziții, spectacole;

cu ocazia marilor sărbători creștine: Crăciun, Paști, Florii, Ziua eroilor neamului;

participarea reprezentanților bisericii la manifestări organizate de către școală: deschiderea/închiderea anului școlar, sfințirea lăcașului școlii, lectorate cu părinții, întâlniri ale reprezentanților bisericii cu elevii;

organizarea de excursii, pelerinaje la diverse așezăminte bisericești -mănăstiri, schituri;

participarea reprezentanților bisericii la campanii destinate eradicării: violenței, comportamentelor deviante în rândul elevilor, traficului de copii.

O importantă misiune educativă o au preoții parohi. Astfel, având în vedere valorile creștine pe care le promovează și vocația lor umanitară, preoții pot contribui la:

– educarea cu privire la drepturile copilului și la beneficiile pe care respectarea acestora le aduce întregii comunități;

– identificarea nevoilor copiilor și familiilor, precum și a situațiilor de risc în care se pot afla acestea;

– îndrumarea, informarea și orientarea către diverse servicii;

– medierea în vederea restabilirii relațiilor familiale sau în vederea prevenirii abandonului copilului (mediere între mamă și tată, copil și părinți, familie și comunitate, mama singură și familia acesteia) prin promovarea reconcilierii și a iertării greșelilor celorlalți;

-sesizarea situațiilor de abuz, neglijare și exploatare;

– implicare în rezolvarea problemelor prin structurile comunitare consultative;

– mobilizarea comunității, pentru a sprijini familiile și copiii aflați în nevoie;

– implicare în dezvoltarea unor servicii pentru copii și familii la nivelul comunității;

– organizarea și implicarea în manifestări culturale ale comunității și ale școlii.

CAPITOLUL V

MATERIAL ȘI METODĂ DE CERCETARE

V.1. Considerații preliminare. Formularea temei de cercetare

Prima adresă privind respectarea sărbătorilor naționale de stat este adresată școlilor în 1922, recomandându-se ca în școlile primare, pe lângă sistarea activității curente și arborarea drapelului cu culorile roșu, galben și albastru, învățătorii și elevii, vor participa la serbarea stabilită de corpul didactic.

Aniversarea acestor momente istorice era prilej pentru întărirea sentimentului național. Elevii participau astfel la serviciul divin. Cadrele didactice, îndrumau astfel elevii să meargă la Biserică, de aici reiese că încă de pe atunci exista o relație strânsă între școală și Biserică. Erau îndrumați să meargă la Biserică duminica și în zilele de sărbătoare. În 1924 ministerul dispune de un ordin prin care profesorii și învățătorii să meargă cu elevii de Crăciun la Biserică, dar și de Anul Nou și Bobotează. Prin asta se dovedea că școala era împreună cu biserica. Datorăm mult Sfântului Lăcaș, deoarece aici s-a păstrat credința, limba și obiceiurile. Școala și Biserica sunt îndrumători de căpetenie.

În 1941, Radu Rosetti, ministru educației, dispune și el ca elevii să fie însoțiți de profesori la Biserică, pentru că: „școala și biserica trebuie să fie unite în munca lor pentru atingerea aceluiași scop, ridicarea culturală a satelor”.22

Prin conținutul lor, serbările ocazionate de sărbătorile nașionale și cele religioase au un puternic ecou educativ asupra elevilor, sentimentele patriotice și naționale se armonizează cu cele moral- creștine, amândouă fiind îndrumători principali în atingerea obiectivelor necesare în formarea omului creștin.

De aceea tema de cercetare va fi colaborarea dintre cele două instituții și trezirea interesului pentru sărbătorile creștine.

V.2. Obiectivele cercetării

Obiectivele care ne vor urmări pe parcursul acestei cercetări, având în vedere că ne referim la elevii mici de clasele primare vor fi:

să se recunoască prezența lui Dumnezeu în împrejurările concrete ale vieții;

să Îl cunoaștem pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu ;

să cunoaștem evenimente biblice referitoare la creație, Iisus Hristos și Maica Domnului;

să se manifeste interes și bucurie sărbătorii de Sfântul Nicolae – prietenul; (colinde, scenete, serbări religioase, lecturi moral-religioase, audiții muzical);

să se cunoască faptul că rugăciunea este o formă de manifestare a iubirii de Dumnezeu;

să se desprindă din faptele sfinților și ale personajelor biblice reguli de comportament moral-religios;

să se manifeste interes pentru faptele Maicii Domnului – ocrotitoarea copiilor;

să se manifeste interes pentru lecturarea unor poezii și povestiri cu caracter religios;

să se îndrăgească Sărbătorile religioase-momente de bucurie sfântă;

să indice cele mai semnificative sărbători din an și modul de sărbătorire a acestora,

să înțeleagă faptul că sărbătorile creștine punctează viața credincioșilor, aducându-le întărirea credinței, înnoirea speranței, înmulțirea dragostei și împrospătarea memoriei în privința lui Dumnezeu și a istoriei mântuirii.

Prin prezenta cercetare vom urmări :

să se afle opinia elevilor referitor la activitățile religioase curriculare și extracurriculare, în formarea personalității lor religios morale, ca punct de plecare pentru activitățile realizate ulterior;

să sesizăm dacă elevii au înțeles semnificația sărbătorilor religioase;

să se întărească colaborarea dintre școală și Biserică.

V.3. Ipoteza cercetării

Ipoteza care a stat la baza cercetării a fost: Dacă școala are inițiativa organizării unor forme de parteneriat între ea și biserică, este posibil ca și biserica să se alăture activităților inițiate de către școală, pentru îmbunătățirea modului de înțelegere și trăire a sărbătorilor creștine, modificarea comportamentului religios.

V.4. Descrierea strategiei de cercetare

Complexitatea cercetării, a condus la extinderea etapei experimentale pe parcursul unui an școlar, s-au realizat activități didactice de valorificare a textelor biblice în care sunt amintite sărbătorile bisericești: Nașterea Maicii Domnului, Cuviosul Dimitrie, Sfântul Nicolae, Nașterea Domnului, Crăciunul, Anul Nou, Postul Paștelui, Maica Domnului.

Necesitatea respectării deontologiei cercetării a impus integrarea experimentului în procesul de învățământ, cu respectarea programei școlare, a numărului de ore pe săptămână pentru religie, activitățile didactice de valorificare a sărbătorilor, realizarea de activități extrașcolare în care s-au susținut serbari școlare, s-au intonat colinzi, s-a jucat teatru, s-au pictat ouă de Paști, s-au realizat ieșiri la Biserică duminicile, dar și de Crăciun și Paște.

Activitățile didactice desfășurate la clasele de control nu au fost influențate de intervenția cercetării.

V.4.1. Locul, perioada și etapele cercetării

Conform scopului cercetării, populația țintă vizată o reprezintă populația de vârsta 9-11 ani, în număr de 100 elevi.

Cercetarea s-a făcut la Școala ,, Dacia” din municipiul Oradea, pe parcursul unui întreg an școlar și s-a referit la activitățile școlare și extrașcolare din carul orelor de religie, dar și la zilele de sărbătoare din cadrul Bisericii.

Etapele au fost:

– realizarea unui studiu referitor la activități religioase școlare și extrașcolare, legătura dintre școală, familie și biserică,

– organizarea și desfășurarea activităților, desfășurarea de spectacole, discutarea obiceiurilor,

– elaborarea instrumentelor de cercetare,

– desfășurarea experimentului,

– analiza și interpretarea datelor.

Conform scopului cercetării, populația țintă vizată o reprezintă populația de vârsta 9-11 ani, în număr de 100 elevi.

Etapele au fost:

– realizarea unui studiu referitor la activități religioase școlare și extrașcolare, legătura dintre școală, familie și biserică,

– organizarea și desfășurarea activităților, desfășurarea de spectacole, discutarea obiceiurilor,

– elaborarea instrumentelor de cercetare,

– desfășurarea experimentului,

– analiza și interpretarea datelor.

V.4.2.Eșantionul și subiecții

Eșantionul elevilor. Conform scopului cercetării, populația țintă vizată o reprezintă populația de vârsta 9-11 ani, în număr de 100 elevi.

Etapele au fost:

realizarea unui studiu referitor la activități religioase școlare și extrașcolare, legătura dintre școală, familie și biserică,

organizarea și desfășurarea activităților, desfășurarea de spectacole, discutarea obiceiurilor,

elaborarea instrumentelor de cercetare,

desfășurarea experimentului,

analiza și interpretarea datelor.

V.4.3. Metodologia cercetării

În cercetarea de față, metodele folosite au fost:

ancheta pe bază de chestionar

experimentul psihopedagogic.

S-au mai utilizat :

observația directă, conversația cu elevii și profesorii,

metoda autoobservației pe baza fișelor de autoobservație,

studiul documentelor curriculare oficiale.

V.5. Descrierea experimentului psiho-pedagogic formativ

Etapa constatativă:

anunțarea intenției de a realiza o cercetare,

prezentarea acțiunii,

prezentarea obiectivelor și a modului de desfășurare,

alegerea eșantionului de elevi,

desemnarea claselor de elevi, a numărului de copii participanți,

administrare de chestionare despre sărbători, despre relația dintre școală și biserică,

organizarea de vizite la biserică, spectacole, rugăciuni.

Etapa propriu zisă:

– elevii au fost implicați în activități școlare și extrașcolare, continuarea lor apoi în plan personal împreună cu părinții. S-a urmărit gradul de implicare a elevilor în aceste acțiuni: vizită la biserică, organizare serbare școlară de Crăciun, împodobirea bradului, cadouri, împestrirea ouălor roșii, rugăciuni, noaptea de Înviere, prezentarea unei scenete religioase, aplicarea testului, prezentarea concluziilor, propuneri pentru activități ulterioare.

V.6. Analiza, prelucrarea și interpretarea rezultatelor

La sfârșitul experimentului psihopedagogic, a fost aplicat un test pedagogic, urmând ca rezultatele să fie comparate. Importanța implicării elevilor în cunoașterea sărbătorilor religioase și desfășurarea unor activități religioase curriculare, respectiv extrașcolare la religie a fost desprinsă în urma discuțiilor cu profesorii. Chestionarul și- a propus să urmărească nivelul interesului elevilor față de sărbători, a modului de înțelegere și trăire de către elevi a acestor sărbători.

1. La prima întrebare Care e ziua de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor?, 100% din copii au răspuns prima variantă-duminica.

a) Duminica

b) Nu știu

c) Lunea

Fig. 1. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 1

2. La a doua întrebare Pentru ce serbăm duminica?, 100% din copii au ales prima variantă, adică Duminica e zi de bucurie, prăznuim zidirea omului.

a) E ziua dintâi a creațiunii, ziua în care a înviat Domnul.

b) Nu știu

Fig. 2. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 2

3. La a treia întrebare Creștinii au serbat dintru început Duminica?, 30% au răspuns că nu știu, iar 70% au răspuns afirmativ.

a) Da, o dată cu recunoașterea creștinismului de către Constantin cel Mare

b) Nu știu

Fig. 3. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 3

4. La a patra întrebare De câte feluri sunt sărbătorile din cursul anului bisericesc?, 100% au ales prima variantă.

a) Sărbători domnești și sărbători ale sfinților

b) Sărbători ale țării

c) Nu știu

Fig. 4. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 4

5. La a cincea întrebare Care sunt sărbătorile Domnești?

a) 90% au răspuns că Paștele, Înălțarea la cer a Domnului, Rusaliile, Duminica Mare, Schimbarea la Față a Domnului, Crăciunul, Tăierea Împrejur a Domnului, Boboteaza, Întâmpinarea Domnului, Floriile, Înălțarea Sfintei Cruci, iar

b) 10% au răspuns că nu cunosc toate sărbătorile.

Fig. 5. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 5

6. La a șasea întrebare Care sunt praznicele Maicii Domnului, adică sărbătorile mei însemnate închinate Sfintei Fecioare?, 100% dintre copii au ales prima variantă.

a) Nașterea Maicii Domnului, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Buna –Vestire, Adormirea Maicii domnului

b) Nu știu

Fig. 6. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 6

7. La a șaptea întrebare Care sunt sărbătorile sfinților mai aleși din cursul anului?, 80% din copii au ales prima variantă, 20% nu le cunosc pe toate.

a) Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Sf. Ștefan, Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Constantin și Elena, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Ilie

b) Nu știu

Fig. 7. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 7

8. La a opta întrebare Cum trebuie să ținem sărbătorile?

a) 90% din copii au răspuns că trebuie să dăm răgaz minții și trupului să se odihnească, să meargă la biserică, să facă fapte de milostenie, să citească Sfânta Scriptură;

b) 10% au răspuns că trebuie să se odihnească și să facă fapte bune.

Fig. 8. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 8

9. La a noua întrebare, Ce este Postul?,

a) 90% dintre copii participanți la chestionar au răspuns că e o faptă de virtute, un exercițiu de înfrânare a poftelor și o întărire a voinței;

b) 10% au răspuns că postul este un mijloc de desăvârșire, este un lucru al lui Dumnezeu.

Fig. 9. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 9

10. La a zecea întrebare: Care e rostul și folosul Postului?, 100% din copii au răspuns că folosește trupului și sufletului, curăță trupul și sufletul.

Fig. 10. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 10

11. La a unsprezecea întrebare: De câte feluri e postul după asprimea lui?,

a) 75% au răspuns că nu bem și nu mâncăm nimic, măcar o zi;

b) 20% au răspuns că se mănâncă numai seara, sau numai mâncăruri de post-pâine, apă, semințe, fructe;

c) 5% au răspuns postul ușor, dezlegare la vin, pește, icre.

Fig. 11. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 11

12. La a doisprezecea întrebare: Care sunt posturile de o zi și pentru ce au fost așezate?

a) 100% au răspuns: miercurea și vinerea, ziua Înălțării Sfintei Cruci, Ziua Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul, Ajunul Bobotezei, înainte de Crăciun și de Paște.

Fig. 11. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 11

13. La următoarea întrebare: Când nu se postește miercurea și vinerea?,

a) 100% au răspuns că în Săptămâna Luminată, în ziua Nașterii Domnului.

Fig. 13. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 13

14. La următoarea întrebare: Care sunt posturile de mai multe zile din cursul anului?

– Postul Paștelui

– Postul Crăciunului

– Postul Sf. Maria

– Postul Sf. Petru

a) 50% au ales toate variantele;

b) 40% au ales primele 3 variante;

c) 10% au ales primele 2 variante.

Fig. 14. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 14

15. La a cinsprezecea întrebare: Ce este postul Paștelui?, 100% au răspuns că e postul dinaintea Paștelui, ne aduce aminte de cele 40 zile de post ale Domnului din pustietate, ține 7 săptămâni până în noaptea Paștelui.

Fig. 15. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 15

16. La a șaisprezecea întrebare: Ce este postul Crăciunului?,

a) 90% au răspuns că este postul dinaintea Crăciunului, ține 40 zile, ne aduce aminte de postul de 40 zile a lui Moise în pustietate, în ziua de Crăciun se mănâncă dulce;

b) 10% din copii au răspuns că este postul dinaintea Crăciunului și ține 40 zile.

Fig. 16. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 16

17. La următoarea întrebare: Cum trebuie să postim?, 100% din copii au răspuns că respectarea postului e o datorie a credinciosului, trebuie postit cu sufletul și cu trupul.

Fig. 17. – Reprezentarea grafică a elevilor chestionați – Întrebarea nr. 17

V.6.1. Chestionar

Chestionarul și-a propus să urmărească nivelul interesului elevilor față de sărbătorile creștine, a modului de înțelegere și trăire de către elevi a acestor sărbători. Chestionarul s-a aplicat la un număr de 100 elevi din clasele a III-a, a IV-a, pe o perioadă de un an școlar.

Chestionarul a fost aplicat colectiv (în timpul orelor, cu sprijinul cadrelor didactice) și a cuprins 17 întrebări (închise, deschise, mixte, cu variante la alegere):

Întrebări:

1. Care e ziua de odihnă și sărbătoarea săptămânală a creștinilor?

2. Pentru ce serbăm duminica?

3. Creștinii au serbat dintru început Duminica?

4. De câte feluri sunt sărbătorile din cursul anului bisericesc?

5. Care sunt sărbătorile Domnești?

6. Care sunt praznicele Maicii Domnului, adică sărbătorile mei însemnate închinate Sfintei Fecioare?

7. Care sunt sărbătorile sfinților mai aleși din cursul anului?

8. Cum trebuia să ținem sărbătorile?

9. Ce este Postul?

10. Care e rostul și folosul Postului?

11. De câte feluri e postul după asprimea lui?

12. Care sunt posturile de o zi și pentru ce au fost așezate?

13. Când nu se postește miercurea și vinerea?

14. Care sunt posturile de mai multe zile din cursul anului?

15. Ce este postul Paștelui?

16. Ce este postul Crăciunului?

17. Cum trebuie să postim?

V.6.2. Concluziile cercetării

Din răspunsurile elevilor ne dăm seama că după realizarea de activități în parteneriat cu Biserica, după vizite la Biserică, participarea la slujbe, copiii cunosc bine semnificația sărbătorilor religioase, știu ce înseamnă să țină post.

Ei știu că zilele de sărbătoare sunt închinate fie amintirii unor fapte din istoria sfântă, fie cinstirii lui Dumnezeu sau a unor sfinți, știu că în fiecare casă se află pe perete câte un calendar creștin, au aflat că duminica e o zi importantă în săptămână, o zi în care trupul și sufletul se odihnesc, ei merg mai des la biserică cu părinții, participă cu interes la serbările școlare, merg cu drag la slujbele de la Biserică, mai ales de Crăciun și de Paști. Știu să țină post înainte de Crăciun și de Paști, știu să facă fapte bune, să ajute prin intermediul școlii, prin activități extrașcolare, copii săraci, adunând jucării și haine.

CONCLUZIILE LUCRĂRII

Omul care nu are sărbători rămâne închis în propriile sale limite, nemaiavând acele semne, puse între Dumnezeu și om, cum le numește profetul Iezechiel (20,12).

Un astfel de om, e ca un rătăcit în univers, nu va știi cine l-a adus aici, de ce e aici și ce se v-a întâmpla cu el după ce va muri.

„Cel ce nu-și apreciază sărbătorile, nu le bagă în seamă, le uită, cel care-și uită sărbătorile nu le mai cunoaște iar dacă nu le cunoaște, nu le mai are, dacă nu le mai are, le poate lepăda…”23

Cei care își leapădă sărbătorile sunt ca zidarii neînțelepți, care nu folosesc pietre de preț(Mt.21,42).

Sărbătorile ne leagă din ce în ce mai mult de sfinți, de Dumnezeu, de Fecioara Maria. Ne face să fim mai buni, să ținem mai mult unul la altul, să fim credincioși, să ne respectăm pe noi înșine, să avem grijă de mintea și corpul nostru prin aceste zile de odihnă și rugăciune.

Sărbătorile sunt ca un câmp cu flori, flori pe care noi trebuie să le culegem și împreună cu ele să mergem la Sfânta Biserică.

Dumnezeu, dând omului stăpânire asupra pământului, înseamnă că i-a deschis calea de a face știință, de a cerceta, de a gândi, de a cunoaște. Nu poți stăpâni dacă nu cunoști. Dar cercetarea trebuie să fie făcută cu Dumnezeu și în Dumnezeu. Numai astfel puteau rămâne în consens cu Creatorul lumii și cu legile Lui.

Iisus este Mântuitorul tuturor. La El să alergăm cu toate ale noastre: cu știința, politica, morala, economia, căci numai prin El le vom rezolva. Altfel, ne pierdem în dibuiri și rătăciri. De aceea, mai ales în zilele de acum, peste toate aceste valuri mari care trec și vor trece încă peste țara noastră și peste întreaga lume, căci ambiția și mândria, egoismul și voința omului de a stăpâni este mare, domină încă, se ridicăm ochii către cer. Iisus stă înfipt în centrul istoriei. Indiferent de felul în care este privit, nimeni nu poate face abstracție de Iisus. Fiecare se califică pe sine, se autodefinește și se mântuiește, prin poziția pe care o are față de El.24

PARTEA PRACTICĂ

ANEXE

ANEXA 1

SCENETĂ DE CRĂCIUN:

PERSONAJE:

Tic-Pitic Postașul

O fetiță

Iepuraș

Un ursuleț

Tic-Pitic:

Eu sunt Tic-Pitic poștașul

Ce cutreier tot orașul.

Vin cu tolba la spinare,

Să aduc o veste mare.

La copiii mari și mici

Ei, dar nimeni nu-i pe aici?

Ia te uită!… o fetiță!

Și în șorț de grădiniță.

Fetița mare:

Pentru noi ai vreo scrisoare?

Tic-Pitic (îi arată o scrisoare):

Am una c-o veste bună

Hai s-o citim împreună!

Tic-Pitic:

Așteptați-mă copii,

vin cu-n sac de jucării

Iar mai jos, aici, privește:

Chiar Moș Crăciun iscălește.

Fetița:

Ah, ce veste minunată!

Am să anunț copiii îndată

Tic-Pitic îți mulțumim,

Iar de vrei noi te poftim

Împreuna s-așteptăm

Bun venit să îi urăm

Moșului care străbate

Drumul lung cu traista-n spate,

Să aducă jucării

Bucurii pentru copii.

Tic-Pitic:

Bucuros aș sta, dar știi?

Mă așteaptă ș-alți copii

Și cum noaptea încet se lasă,

Mă grăbesc spre altă casă

Prin troienii de ninsoare

Cu vești asemănătoare.

Fetița:

Să mai vii!

Tic-Pitic:

Da, cu plăcere și-acum plec… la revedere!

Fetița:

La revedere, la revedere.

După plecarea lui Tic-Pitic corul de copii cântă:

„O brad frumos!”

Fetița:

Ura!… ghiciti cine vine!

Ascultați aici la mine

„Așteptați-mă, copii,

vin cu-n sac de jucării…”

Ați ghicit cine sosește,

Și cine se iscălește?

Copiii răspund: Moș Crăciun, Moș Crăciun.

Copil 1:

Moș Crăciun o să ne-aducă

Astăzi multe jucării,

Dar noi știm cu toți să-i spunem,

Cântece și poezii?

Ia să vedem, cine știe

Despre Moșu-o poezie?

Copil 2:

Știu eu…

(se recită o poezie despre Moș Crăciun)

Copil 3:

Iar acum să ne-adunăm și un cântec să-i cântăm.

(copiii cântă cântecele învățate)

Dintr-un colț al clasei se aude un plâns înăbușit: apare un iepuraș, ștergându-se la ochi.

(copiii spun în cor:)

Ia priviți, un iepuraș, plânge ca un copilaș.

(unul dintre copii se aproprie de iepuraș:)

De ce plângi tu iepuraș?

Iepurașul:

Nu-l găsesc pe Moș Crăciun!

Copiii:

Dar de ce? Vrei jucării?

Iepurașul:

Nu vreau jucării, copii,

Vreau bomboane, ciocolată,

C-am mâncat varză-nghețată

Și mă doare gâtul rău.

O fetiță:

Stai puțin să văd și eu!

(iepurașul deschide gura, fetița se uită)

Vai, săracul, ai răcit

Vorbești gros și răgușit,

Și ce roșu ești în gură…

Ai cumva temperatură?

(îi pune mana pe cap.)

Parăa ar fi, parcă n-ar fi!…

Alt copil:

Să-i aducem doctorii

Și apoi îi vom aduce

Puțin unt și lapte dulce,

Repede boala să-i treacă

Cu noi la joc să se-ntreacă.

(apare un ursuleț șchiopătând)

Copiii:

Un alt musafir ne vine

Martinică, ce-i cu tine?

Ursulețul:

Mor, mor, dați-mi ajutor,

M-am lovit la un picior,

Tot umblând din loc în loc

Fără un pic de noroc…

N-am găsit un strop de miere

Să mănânc să prind putere.

Un Copil:

Stai la noi să te-ajutăm,

Rana să ți-o vindecăm,

Iar de vine Moș Crăciun

Pentru tine îi vom cere

Un borcan mare de miere.

(copiii îi iau în mijlocul lor pe iepuraș și pe ursuleț. Apare un copil în uniformă de doctor cu o trusă, alți copii dau ajutor, pansează ursulețul și dau doctorii iepurașului. Se aud clopoței.)

Un copil:

Liniște!…Cred c-a sosit…

Moș Crăciun, să-i cântăm,

Bun venit! Să îi urăm!

Copiii cântă cântecul

„Moș Crăciun”

(în timp ce se cântă apare Moș Crăciun și împarte daruri.)

ANEXA 2

SERBARE CRĂCIUN:

Prezentator:

Dragi părinți și bunici

Grupa noastră de pitici

S-a pregătit de serbare

Pentru că-i o seara mare.

Copil 1:

Din cer ninge liniștit
Peste case, pomi și crânguri,
Iată, fulgii ne-au șoptit
Ca sa nu mai stăm pe gânduri.
Ne-am gândit să împodobim
Cât mai vesel clasa noastră
Sa vedeți cât vă iubim,
Poftiți la serbarea noastră.

Copil 2:

Azi în zori, o zână bună
Mi-a pus o crenguță-n mână
E o creangă fermecată
Și o să vedeți îndată,
Trei dorințe împlinește
Și-apoi vraja se sfârșește.
Cine vrea să se gândească
Și-o dorință să rostească?

Copil 3:

Vreau să vină zâna iarnă
Și fulgii ușor să cearnă
Să aștearnă alb covor
Peste grâul din ogor.

Zâna Iarnă:

Dorința vi s-a împlinit
Iarna sunt și am venit
Cu steluțe-n frunte
Zăpada am presărat
Sus în vârf de munte
Florile le-am învelit
În alba plăpumioară
Gerul rece a sosit
Ce plăcut e afară!
Iată-mă sunt zâna albă
Port o mantie de nea
Și la casă am pus salbă
Atârnând țurțuri de stea.
Strada am pavat-o moale
Cu strălucitor covor
Am pus fesuri tuturor
Chiar și gardurilor goale.

Vin sărbătorile frumoase
Colinde, cântece de stea,
Lumini ce rătăcesc pierdute
În roiul fulgilor de nea.

De aici intra fulgii de nea și dansează:

„Dansul fulgilor de nea”

Fulg 1

Eu sunt fulgul cel mai mare

Și șoptesc din depărtare

Cale lungă-am străbătut

Peste sat m-am așternut

Fulg 2

Eu sunt fulgul jucăuș
Vesel ca un spiriduș
și plutesc, plutesc, plutesc
si nu vreau sa ma topesc.

Fulg 3

Eu sunt un fulg necăjit
Și nu-s deloc fericit
Știu că o să mă topesc
Si-asta, zău, nu mi-o doresc!

Fulg 4

Eu sunt fulgul argintat
Si din cerul înstelat
Vin la voi cu bucurie
De acum, în ani o mie!

Fulg 5

Eu sunt fulgul vestitor
Și sunt veșnic călător
Înaintea lui Crăciun
Vin în seara de Ajun.

Fulg 6

Eu sunt fulgul ce iubește
Viață lungă vă dorește
Multe, multe bucurii
Și să fiți cuminți copii!

Fulg 7

Eu sunt fulgul vorbitor
Și vă strig plutind în zbor
Că se va naște Mesia
Luminând Împărăția

Copil 4

În asta seara de Ajun
Se-aud venind pe drum
Însotiți de dalbe flori
Cete de colindători.
Și-apropiindu-se de case
Bat din poartă în poartă
Aducând din depărtare
Lumii, vestea cea mare.

Copiii vor cânta:

„Iată vin colindători”

Iată vin colindători,
Florile-s dalbe,
Noaptea pe la cântători,

Florile-s dalbe
Și ei vin mereu, mereu,
Florile-s dalbe,
Și-l aduc pe Dumnezeu,
Florile-s dalbe
Dumnezeu adevărat,
Florile-s dalbe,
Soare-n raze luminat.
Florile-s dalbe

Colindător 1:

Ne primiți la voi în casă?

Căci de ne-ți chema la masă

Noi frumos vom colinda

Și de bine vom ura

Noi în seara de Crăciun

Lăudăm pe cel prea bun

Colindăm colind duios

Domnului Isus Hristos

Copiii vor cânta:

„Domn, domn să-nălțăm”

Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălțăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălțăm

Și-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălțăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălțăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălțăm
Și-au vânat un iepuraș
Domn, Domn să-nălțăm

Să facă din blana lui
Domn, Domn să-nălțăm
Vesmânt frumos Domnului
Domn, Domn să-nălțăm

Colindător 2:

Vă vestim o veste mare

Azi e mare sărbătoare

Căci în ieslea din Betleem

Pe Mesia Îl vedem

E un obicei străbun

Ca în seara de ajun

Îl vestim pe moș Crăciun

Și pe Isus cel bun.

Steaua sus răsare

Steaua sus răsare
Ca o taină mare
Steaua strălucește
Și lumii vestește,
Și lumii vestește…

Ca astăzi Curata,
Preanevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia,
Naște pe Mesia…

În țara vestită
Betleem numită,
Magii cum zăriră
Steaua și porniră,
Steaua și porniră…

Mergând după rază
Pe Hristos să vază
Și daca Îl aflară
La Dânsul intrară
Și se închinară…

Cu daruri vestite
Lui Hristos menite
Ducând fiecare
Bucurie mare,
Bucurie mare…

Care bucurie
Și la voi să fie
De la tinerețe
Pân' la bătrânețe,
Pân' la bătrânețe…

Colindător 3:

Se cuvine de Crăciun
Tot omul să fie bun,
Cu toții să ne-adunăm
Să mergem să

ne-nchinăm
Lui Hristos astăzi născut
Într-o iesle-n așternut.
Că acest pruncuț frumos
A venit spre-al nost’ folos,

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos
Mesia cel luminos
Lăudați și cântați
Și vă bucurați !
Mititel înfășețel
În scutec de bumbăcel
Lăudați și cântați
Și vă bucurați !
Vântul bate, nu-L răzbate,
Neaua ninge, nu-L atinge,
Lăudați și cântați
Și vă bucurați !
Și de-acum până-n vecie,
Mila Domnului sã fie!
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!
Lăudați și cântați
Și vă bucurați!

Copil 5:

A venit iarna geroasă
Și stăm toți cuminți în clasă,
Așteptăm cu bucurie,
Moș Crăciun la noi să vie!
Poezii i-am pregătit,
Bradul l-am împodobit.
Cu colegii m-am jucat
Pe Doamna n-am supărat!
Și aștept cu nerăbdare,
Un cadou … așa de mare

Bradul:

Mii de stele mititele
Lucitoare, argintii
Se aștern încet în șoapte

Pe-ntinsele câmpii.
Eu, braduțu-mpodobit,
La voi iarăși am sosit
Încărcat cu bunătăți
Mai bogat ca-n alte dăți
Eu sunt pom împodobit
Cadouri am pregătit
Cu bătrânul Moș Crăciun
Care-i pregătit de drum.

O, brad frumos!

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu ești copacul credincios,
Ce frunza nu și-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Și vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeața ta îmi place.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângâi și mă faci voios
Și mă-ntărești îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.

Copil 6:

A venit și Moș Crăciun,
Moșul drag și scump și bun,
El aduce la copii
Saci întregi de jucării.

Moș Crăciun cu barba deasă,
Vino și la mine-acasă,
La masa te-om invita
Și colinde ți-om cânta.

Moș Crăciun cu plete dalbe

Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți
Și aduce daruri multe
La fetițe și băieți
Moș Crăciun, Moș Crăciun
Din bătrâni se povestește
Că-n toți anii negreșit
Moș Crăciun pribeag sosește
Niciodată n-a lipsit
Moș Crăciun, Moș Crăciun
Moș Crăciun cu plete dalbe
Încotro vrei s-o apuci
Ti-aș cânta Florile dalbe
De la noi să nu te duci!
Moș Crăciun, Moș Crăciun!

Copil 7:

Bine ai venit, Moș Crăciun!
Te–așteptam de mult să-ți spun
Că noi cei din clasa pregătitoare,
Îmbrăcați de sărbătoare
Cu mult drag te-am așteptat
Și aici ne-am adunat.
Chiar dacă afară-i frig
Să-ți cântam și un colind!

Copil 8:

Moșule, cu plete lungi
Tare rar la mine-ajungi!
Și stai tare puțintel
Cât să-ți cânt un cântecel,
Îmi dai darul și apoi
Te duci iarăși de la noi!
Nu mai porni iar la drum
Și rămâi cu mine-acum
Că-s cuminte și sunt mic
Și aș vrea să-mi fi bunic.

Copil 9:

Moș Crăciun, moșulică,
Eu sunt o fetiță mică
Dar sunt foarte cumințică!
Dacă vrei să știi mata,
Aștept să-mi aduci ceva:
Un dar mic, un dar mai mare,
Așa că, la fiecare
Copilaș ce-a ascultat
Și poezia a-nvățat!
Îți promit, dac-am să pot,
La masă să mănânc tot!

Copil 10:

Și înainte de plecare
Mai avem înc-o urare
Anul Nou ce-acuma vine
Să vă-aducă numai bine!

Bucurii și sănătate
Mult noroc și spor în toate!

SORCOVA

Sorcova vesela
Să trăiți, să înfloriți
Ca un măr, ca un păr
Ca un fir de trandafir,
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata,
Tare ca fierul,
Iute ca oțelul,
Anul Nou ce vine
Cu clipe senine
Și cu sănătate
Și cu spor la toate.
Sănătate și belșug
Putere multă, și mulți bani
La anul și la mulți ani!

ANEXA 3

SERBARE DE SFINTELE PAȘTI

BIRUINȚA VIEȚII: ÎNVIEREA DOMNULUI

Se va asigura ambianța adecvată acestei sărbători: pe masă vor fi un coș cu oua roșii; verdeață, o icoană cu învierea Domnului, un sfeșnic și o candelă aprinsă.

Un copil: Bine ați venit la serbarea noastră închinată celei mai mari sărbători creștine „Invierea Domnului”

Alt copil: Prin învierea Sa, Domnul nostru lisus Hristos a biruit moartea pentru totdeauna și a dovedit că El este Fiul lui Dumnezeu.

Băieții: (versuri de Zorica Lațcu – poezia Sonet)

Ne-am pomenit în plină primăvară

Din cer lumina picură, ca mierea

Coboară peste câmpuri tămâierea

Din ruga cald-a vântului de seară.

Fetele: Din clopote de floare, învierea

Răsună-n zvonuri de mireasmă rară

Și păsările toate se-mbătară

De cântece, mai dulci ca mângâierea.

Profesoara: Vă propun un moment de evocare în proză a Învierii Domnului, pe care o sărbătorim cu mare cinste și bucurie, primăvara, în ziua de Paști.

Prezentator 1: Duminică, foarte de dimineață, femeile purtătoare de mir au venit la mormânt și au găsit piatra răsturnată de pe mormânt și intrând; nu au găsit trupul Domnului Iisus.

Prezentator 2: Și fiind ele nedumerite de aceasta iată doi bărbați au stat înaintea lor, în veșminte strălucitoare. Și înfricoșându-se ele și plecându-și fețele la pământ, au zis aceia către ele:

Un copil: „De ce căutați pe Cel viu printre cei morți? Nu este aici, a înviat. Aduceți-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea. zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși și să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.”

Prezentator 2: Și ele și-au adus aminte de cuvintele Lui. Și întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți. Dar ei nu au crezut. Atunci Petru sculându-se a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând și a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase.

Corul: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le!

Un copil: Iisus,, S-a arătat femeilor mironosițe, zicându-le:

Toți copiii: „Bucurați-vă!”

Alt copil: S-a arătat apoi sfinților Apostoli intrând prin ușile încuiate și zicându-le:

Toți copiii: „Pace vouă!”

Alt copil: De asemenea 1-a încredințat pe Toma de slăvita Sa înviere, arătându-i mâinile și coasta Sa. Văzând aceasta, Toma a căzut cu fața la pământ și I s-a închinat zicând:

Toți copiii: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

(Ceea ce urmează e o mica piesă de teatru. Roluri: povestitori 1 și 2, Iisus, Luca și Cleopa:)

Povestitorul 1: S-a arătat sfinților Apostoli la Marea Tiberiadei unde lisus a mâncat fagure și miere și pești, ca să-i încredințeze că El este cu adevărat.

Povestitor 2: S-a arătat timp de patruzeci de zile la peste cinci sute de oameni din Tara Sfântă.

Povestitor 1: Și lui Luca și Cleopa,ucenicii Mântuitorului, li s-a descoperit lisus după Inviere. Cei doi mergeau spre Emaus și vorbeau despre patimile și moartea Domnului. Iisus însuși, pe când vorbeau ei și se întrebau, S-a apropiat și mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ținuți ca să nu-L cunoască și El a zis către ei:

lisus: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbați unul cu altul?”

Cleopa: „Tu singur ești străin în Ierusalim și nu știi cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea?”

lisus: „Ce s-a întâmplat?”

Luca: „Nu ai aflat cele ce s-a întâmplat cu lisus Nazarineanul, care era prooroc puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor? Cum L-au osândit la moarte și L-au răstignit arhiereii si mai marii noștri…!?”

Cleopa: „Iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel, și cu toate astea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea…”

Luca: „Dar și niște femei de ale noastre ne-au spăimântat ducându-se dis-de-dimineață la mormânt, și negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu…”

Cleopa: „Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt și au găsit așa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”

lisus: „O nepricepuților și zăbavnici cu inima ca să credeți toate câte au spus proorocii! Nu trebuia; oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?”

Povestitor 1: Și începând de la Moise și de la toți proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate Scripturile cele despre El. Și s-au apropiat de satul unde se ducea, iar EI se făcea că merge mai departe. Dar ei, îl rugau stăruitor:

Luca: Rămâi cu noi străine,

Căci ziua-i pe sfârșite,

Să nu te-ncumeți noaptea

Pe drum necunoscut.

La noi găsi-vei masă

Și adăpost aici

Așa ni-i obiceiul!

Și vrem să nu ni-l strici.

Rămâi, că din Emaus

Mai e drum lung și greu.

Povestitor 2: Și-așa-L înduplecară

Tot stăruind mereu.

Povestitor 1: Și, când a stat împreună cu ei la masă, luând EI pâinea, a binecuvântat-o și frângând, le-a dat lor. Și s-au deschis ochii lor și L-au cunoscut; și EI s-a făcut nevăzut de ei.

Povestitor 2: Și au zis unul către altul:

Cleopa: „Oare nu ardea în noi inima noastră, când ne vorbea pe cale și când ne tâlcuia Scripturile?” Și în ceasul acela sculându-se, s-au întors la Ierusalim și au găsit adunați pe cei unsprezece și pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul si S-a arătat lui Simon. Și ei au istorisit cele petrecute pe cale și cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

Corul:

E ziua învierii

Popoarelor veniți,

In inimă și cuget

Lumina s-o primiți.

Cântări de biruință

S-aducem lui Hristos,

Că din robia morții

Cu moartea Lui ne-a scos.

La straja dimineții

Un înger luminat,

Femeilor le spuse

Că Domnul a-nviat.

Femeile îndată

Cu sufletul curat,

Vestesc în lumea-ntreagă

Hristos a înviat!

Un copil: recită poezia „Pastele în sat" de R. Niger

Azi în sat,

Parcă-i ziua mai frumoasă

Și șoseaua mai voioasă.

Am plecat acum cu toții,

Și bunicul și nepoții

La altar, la închinat!

Alt copil: Bucuroși

Ne-am întors, apoi acasă,

Și ne-am așezat la masă.

Apoi mult ne-am veselit

Și la masă am ciocnit

Ouă roșii.

Corul: O, ce zile luminoase

O, ce Paști mari și frumoase,

O, ce zile mari vestite

O, ce Paști mari și sfințite

Slavă Domnului.

Doamne, Te milostivește

Și pe noi ne-nvrednicește

Raiul toți să-1 dobândim

Și în veci să Te slăvim, Slavă Domnului.

Un copil: (rostește o poezie populară cu autor anonim)

Pastile cele sfinte

Astăzi nouă sunt iubite.

Pastile cele cinstite,

Pastile prea strălucite,

Pastile, Mântuitorul

Hristos, Răscumpărătorul

Pastile mari și cerești,

Pastile dumnezeiești.

Alt copil: Pastile care-au deschis

Raiul, care-a fost închis.

Pastile, care sfințesc, întreg neamul creștinesc.

Pastile de bucurie,

Pastile de veselie.

Cântând să ne bucurăm

Și să ne îmbrățișăm.

Corul: Hristos din morți a înviat

Hristos a înviat (bis)

Și lumea-ntreagă a luminat,

Adevărat a înviat.

O, Doamne-al lumii împărat

Hristos a înviat (bis)

Ne izbăvește de păcat,

Adevărat a înviat.

Un copil: Pastile, praznic frumos

Al învierii lui Hristos,

Pastile care se suie

La cereasca-mpărăție.

Pastile dăruitoare

De bucuria prea mare,

Apostolilor măriți

Și-ntru totul preacinstiți.

Corul: Eu sunt învierea

Și viața,

Cel ce crede-n Mine

Viu, viu va fi.

De va și muri.

Cel ce crede-n Mine

Viu, viu va fi.

Așa Te știm noi, Doamne

Hristos adevărat Tu ești,

Cel ce-ai venit în lume,

Ca sa ne mântuiești.

Un copil: (recită poezia „Hristos a înviat’’ de Al. Vlahuță)

Au tremurat stăpânii lumii

La glasul blândului profet

Și-un dușman au văzut în fiul

Dulgherului din Nazaret!…

EI n-a venit să răzvrătească

Nu vrea pieirea nimănui

Desculț, pe jos colindă lumea

Și mulți hulesc in urma Lui.

Alt copil: Și mulți cu pietre îl alungă,

Și râd de el ca de-un smintit

Iisus zâmbește tuturor

Atotputernic și smerit!.

El orbilor le dă lumină

Și muților le dă cuvânt,

Pe cei infirmi îi întărește

Pe morți îi scoală din mormânt.

Un copil: Și tuturor deopotrivă

Împarte darul Lui ceresc,

Și celor care cred într-însul

Și celor ce-L batjocoresc.

Urască-l cei fărădelege,..

Ce-i pasă Lui de ura lor!

El a venit s-aducă pace

Și înfrățirea tuturor!

Alt copil: Din toată lumea asupriții

In jurul Lui s-au grămădit;

Și vijeliile de patimi

La glasul Lui au amuțit;

„Fiți blânzi cu cei ce vă insultă

Iertați pe cei ce vă lovesc!

Iubiți pe cei ce-n contra voastră

Cu vrăjmășie se pornesc.”

Corul: Din mormântu-ntunecat

Azi Hristos a-înviat

A-nviat, a-nviat,

Lumea iar s-a luminat.

Păsările ciripesc

Toate florile-nfloresc.

Infloresc, înfloresc

Pastile sărbătoresc.

Să cântăm cu-adevărat

Azi Hristos a înviat,

A-nviat, a-nviat

Viață veșnică ne-a dat.

Un copil: Ce bine, câtă fericire,

Și câtă dragoste-ai adus!

Și oamenii drept răsplătire,

Pe cruce-ntre tâlhari te-au pus.

Alt copil: S-au veselit necredincioșii

C-au pus luminii stăvilar

Ci ea s-a întărit în focul

Durerilor de la calvar.

Un copil: Și valurile-i neoprite,

Peste pământ se împânzesc,

Ducând dreptate și iubire,

Și pace-n neamul omenesc.

Voi toți ce-ați plâns în întuneric

Și nimeni nu v-a mângâiat

Din lunga voastră-ngenunchere;

Sculați… Hristos a înviat!

Corul: Hristos din morți a înviat

R: A înviat, a înviat,

Hristos, Hristos, Hristos a înviat.

Se-aprind luminile în sat

R: A înviat, a înviat

Un copil: Ceata creștinilor, dulce Fecioară

Plină de dragoste,

Azi te-nconjoara

Cu dragă inimă vin și eu

Maică primește-mă sub scutul tău.

Corul: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Un copil:

Cu Iisus de-a pururi, lângă crucea Sa,

Viața mea întreagă, să rămân aș vrea

El făcu din mine, un copil iubit,

O, ce bine-mi pare căci El m-a iubit.

Alt copil:

Știu că mă iubește, cu fierbinte zel

O, cât cred aceasta, când mi-o spune El

Sunt un om nevrednic, dar El m-a chemat

Pentru a mea salvare, Crucea a purtat.

Un copil: Pot să spun Părinte, azi lui Dumnezeu

Știu că ești cu mine și că ești al meu

O! desăvârșită e lucrarea Ta

Eu pe veci Iisuse, Ție-ți voi cânta.

Corul: Să faci, o, Iisuse, din inima mea

O harfa divină să cânți tu în ea,

În corzile sfinte să sune mai lin

Acordul iubirii măreț și senin.

Să faci, o, Iisuse din inima mea

Cădelniță sfântă să ardă în ea,

Tămâia iubirii cu focul ceresc

Ca pururi în lume cu ea să trăiesc.

Să fie, Iisuse și inima mea,

Să fie întruna ca inima Ta

Izvor de lumină, de milă, de har

Mereu tot mai plină pe-al jertfei altar.

Prezentator 1: Mântuitorul zice: „Eu sunt învierea și Viața, cel ce crede în Mine viu va fi, chiar de va muri.” Și noi credem în Acela care este „Calea Adevărul și Viața". Prin El avem viață. „în El ne mișcăm și suntem.

Prezentator 2: La fel ca la Crăciun, mesajul Sărbătorii Sfintelor Paști este acela de a avea mai multă iubire, mai multă milă și răbdare față de orice semen al nostru. Mesajul e acela de a fi mai buni, mai iertători; mai darnici!

Prezentator 1: Fiecare dintre noi, prin ceea ce face, prin ceea ce rostește, prin ce promovează poate deveni fie salvatorul duhovnicesc sau fizic al semenului său, fie unealtă de nimicire a aproapelui. Din iubire nemărginită, Iisus ne-a salvat pe toți din moarte la viată.

Prezentator 2: De fiecare dintre noi depinde așadar, ca învierea lui Hristos să reverse neîncetat lucrarea ei de viață dătătoare în sufletele noastre, ale tuturor. Dea Bunul Dumnezeu ca la Slăvitul Praznic al învierii Domnului să putem zice: „fraților" și celor ce ne urăsc pe noi. Și așa să cântăm imnul triumfal al biruinței vieții asupra morții: Hristos a înviat!

Corul: (din cântările Utreniei de Sfinte Paști)

Ziua învierii

Ziua învierii, popoare să ne luminăm,

Pastile Domnului, Pastile,

Că din moarte la viață

Și de pe pământ la cer,

Hristos, Dumnezeu, ne-a trecut pe noi,

Cei ce-I cântăm cântare de biruință!

Un elev: Ziua învierii și să ne luminăm cu prăznuirea, să zicem „fraților" și celor ce ne urăsc pe noi și așa să cântăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le.

Corul: Hristos a înviat!(troparul Invierii,cele trei stari).

ANEXA 4

La masă cu sărmanii de Paști

Oradea. Așa cum face în fiecare an, și de această dată, de Sfintele Paști, Asociația Caritas Eparhial Oradea (ACEO) și-a aplecat privirile spre cei nevoiași. Organizația, nu doar că a dus tradiția mai departe, ca beneficiarii săi să nu ducă lipsă de ceva la praznicul Învierii Domnului, ci s-a îngrijit să ofere căldură și speranță sărmanilor.

50 de persoane, care provin din familii nevoiașe și chiar oameni ai străzii, beneficiari ai programului ,,O masă caldă pentru sărmani”, au luat masa de Paști împreună cu angajații, voluntarii și familiile celor din ACEO, la cantina socială a organizației. În jurul prânzului, bucuroși că cineva se gândește la ei, s-au așezat cuminți la masă și au mâncat în liniște tot ce li s-a pus în farfurie (drob de miel, ouă roșii, ciorbă și friptură de miel etc.). La final nu au uitat să spună: ,,Vă mulțumim pentru că ne-ați făcut să ne simțim ca într-o familie!”. Într-adevăr, angajații și voluntarii Caritas Eparhial au avut grijă ca masa să fie bogată, iar atmosfera cât mai familiară.

Caritas Eparhial a reușit astfel să-i facă pe oameni să uite, pentru o clipă, de problemele cu care se confruntă și să trăiască cu adevărat sărbătoarea Învierii Mântuitorului.

,,Dorim ca asistații noștri să simtă de Paști, mai mult ca oricând, că fac parte dintr-o familie – familia Caritas. Dorim să aducem un strop de bucurie, cu ocazia Sfintelor Sărbători, în sufletul și pe chipul unor oameni singuri, aflați în nevoie sau bolnavi”, a declarat părintele Olimpiu Todorean, președintele ACEO. – JB – C.D.

Ziarist: Albinaru Simona

ANEXA 5

Alimente pentru sărmani

ORADEA. Încă din anul 2006,Asociația Caritas Eparhial Oradea organizează colecte de alimente care sunt destinate celomai sărace persoane din comunitate. În acest an, colecta intitulată „Deschide ușa inimiitale” se desfășoară în două locuri: în magazinul Selgros Cashand Carry Oradea, în perioada 8 – 18 aprilie 2014, între orele 14.00-21.00, precum și în Era Shopping Park, în perioada 12 – 18 aprilie 2014, între orele 16.00 – 21.00,Colectele se desfășoară cu sprijinul voluntarilor asociației (pot fi recunoscuți după șorțurile inscripționate cu sigla asociației) care distribuie fl uturași clienților pentru a-I informa despre posibilitatea de a cumpăra alimente și dea le dona apoi la stand.

Toate alimentele colectate sunt notate într-un tabel pe baza căruia sunt introduse mai apoi în gestiunea asociației. Cei care doresc sau cărora le este mai ușor,pot face și donații în bani. Alimentele sunt destinate celor mai sărace familii din comunitate. Familiile primesc sprijinul asociației după ce li s-a făcut o anchetă socială, după ce s-au stabilit nevoile reale pe care le au dar și resursele de care dispun, pentru ca,lucrând împreună, familia sau persoana să depășească situația în care se afl ă și să redevină independentă. Persoanele dispuse să facă un gest caritabil, de a împărți cu cei care nu au ce să pună pe masă, sunt invitate ca la întâlnirea voluntarilor asociației să facă o donație pentru cei săraci. Misiunea Asociației Caritas Eparhial Oradea este de a sprijini în mod caritabil și fără discriminare de orice fel persoanele și familiile din comunitate afl ate în difi cultate.

Așadar, donațiile dumneavoastră vor ajunge acolo unde este într-adevăr nevoie de ele!

Ziarist: Albinaru Simona

BIBLIOGRAFIE:

– Cios Teodor, Sărbătorile Domnului, Ed Buna Vestire, Beiuș, 1990

– Cios Teodor, Taina Dreptei Credințe, Ed Buna Veastire, Beiuș, 2005

– Pr. lect. univ dr.Călin Ioan Dușe -Viața duhovnicească după Sfântul Simeon Noul Teolog și integrarea lui în spiritualitatea răsăriteană ,Ed. Logos, Oradea, 1994

– Învățătura de credință creștină ortodoxă, Ed.Inst.Biblic și de Misiune al bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1992

– Mihai Eminescu, La steaua care a răsărit, Poezii

– Eusebiu de Cezareea, Pedagogie creștină ortodoxă, E.D.P. Buc.

– Opriș Dorin, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne , E.D.P., BUC.2012, pag. 41

– Arhiva școlii cu clasele I-VIII, Războieni Cetate, jud Alba, 1925, doc.127

WEBGRAFIE:

-http://www.romaniatv.net/legenda-lui-mos-nicolae-cine-a-fost-el-si-de-ce-imparte-cadouri-pe-6-decembrie_112466.html#ixzz2ykPf3259

-http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica

-http://www.crestinortodox.ro/craciun/anul-nou/anul-nou-credinta-populara-143190.html

-http://www.ziarulunirea.ro/obiceiuri-traditii-si-superstitii-romanesti-de-paste-2014-257440.html

– http://www.zelea-codreanu.com/Spiritualitate/Semnificatia_marilor_sarbatori_crestine.html

BIBLIOGRAFIE:

– Cios Teodor, Sărbătorile Domnului, Ed Buna Vestire, Beiuș, 1990

– Cios Teodor, Taina Dreptei Credințe, Ed Buna Veastire, Beiuș, 2005

– Pr. lect. univ dr.Călin Ioan Dușe -Viața duhovnicească după Sfântul Simeon Noul Teolog și integrarea lui în spiritualitatea răsăriteană ,Ed. Logos, Oradea, 1994

– Învățătura de credință creștină ortodoxă, Ed.Inst.Biblic și de Misiune al bisericii Ortodoxe Române, Buc. 1992

– Mihai Eminescu, La steaua care a răsărit, Poezii

– Eusebiu de Cezareea, Pedagogie creștină ortodoxă, E.D.P. Buc.

– Opriș Dorin, Dimensiuni creștine ale pedagogiei moderne , E.D.P., BUC.2012, pag. 41

– Arhiva școlii cu clasele I-VIII, Războieni Cetate, jud Alba, 1925, doc.127

WEBGRAFIE:

-http://www.romaniatv.net/legenda-lui-mos-nicolae-cine-a-fost-el-si-de-ce-imparte-cadouri-pe-6-decembrie_112466.html#ixzz2ykPf3259

-http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica

-http://www.crestinortodox.ro/craciun/anul-nou/anul-nou-credinta-populara-143190.html

-http://www.ziarulunirea.ro/obiceiuri-traditii-si-superstitii-romanesti-de-paste-2014-257440.html

– http://www.zelea-codreanu.com/Spiritualitate/Semnificatia_marilor_sarbatori_crestine.html

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Sarbatorile Domnului Si Valorificarea Lor In Cadrul Orelor de Religie (ID: 167916)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Sarbatorile Domnului Si Valorificarea Lor In Cadrul Orelor de Religie

Copyright Notice

Sacramentul Pocaintei

Cultul Icoanelor

Relatia Intre Crearea Lumii Si Eshatologie

Functia Cathartica a Comunicarii Confesiunea,destainuirea,spovedirea

Noul Legamant In Scrierile Noului Testament

Biserica Adormirea Preacinstitei Cuvioase Paraschiva de la Ibanesti Cungrea

Copyright Notice

Similar Posts