SĂRBĂTORI CU SUFLET DE ROMÂN- ÎNVIEREA DOMNULUI [614712]

SĂRBĂTORI CU SUFLET DE ROMÂN- ÎNVIEREA DOMNULUI

Autor: P.Î.P. Moisi Mirela
Școala Gimnazial ă ,,Petri Mor” Nu șfalău
Jud. Sălaj

Lumea din care face parte țăranul român a fost dintotdeauna bogat ă în obiceiuri si
tradiții. Prin astfel de manifest ări, oamenii din diverse zone ale țării, au încercat s ă dea
însemnătate anumitor momente sau întâmpl ări din via ța lor. Obiceiurile tradi ționale române ști
le-aș împărți în dou ă categorii: evenimente ce se desfa șoară de-a lungul anului (s ărbători
religioase, cele legale, de munc ă agricolă, de factori de mediu) și obiceiuri care atest ă diferite
momente importante din via ța omului, desf ășurarea lor fiind legat ă de momente bine
determinate, care nu se repet ă (botez, nunt ă, moarte).
Din prima categorie de obiceiuri face parte s ărbătoarea religioas ă- Paștele. Sarbatoarea
Paștelui este considerat ă cea mai însemnat ă, mai mare si mai sfânt ă sărbătoare de peste an,
sărbătoare numit ă și Învierea Domnului.
Mi-aduc aminte cu mare drag, de aceast ă sărbătoare din vremea copil ăriei.
Din fericire în satele s ălăjene, mai exact în satele de la grani ța cu județul Bihor (Halm ășd,
Aleuș), se mai p ăstrează și azi, frumoasele obiceiuri str ăbune. Aceast ă sărbătoare este mult
așteptată și îndelung preg ătită atât spiritual, cât și prin cur ățirea gospod ăriei și înnoirea straielor
pe care le îmbrac ă.
Oamenii locului încep a se preg ăti de marea s ărbătoare odat ă cu începerea postului- prin
post, rugăciune, milostenie se ,,cur ăță” spiritual ca în s ăptămâna premerg ătoare Paștelui, numit ă
și Săptămâna Mare s ă se poată mărturisi și împărtăși. În gospod ărie se face cur ățenie general ă,
curățenia de prim ăvară: femeile cur ăță casa, iar b ărbații curtea, v ăruiesc copacii din ,,ograd ă” și
de pe marginea drumului. Este obiceiul ca fiecare membru al familiei s ă aibă cel puțin o haină
nouă, pe care s-o poarte în prima zi de Pa ști.
Aproape la fiecare cas ă se taie miel. Friptura și drobul de miel nu lipsesc de pe masa de
Paște. Specific zonei noastre sunt pa știle, care sunt f ăcute din prescur ă și vin sfințit. Femeile fac
prescură pentru a se duce împreun ă cu vinul la biseric ă, în Joia Mare s ă se sfințească. După
slujbă, o parte din ele r ămân la biseric ă iar o parte le duce acas ă fiecare familie și sâmbătă
noaptea, dup ă ce se vine de la Înviere se preg ătesc paștile, care se iau înainte de mâncare, de
către fiecare membru din familie. Cel care m ănâncă spune ,,Hristos a înviat!”, alt membru –
,,Adevărat a înviat!” Dup ă ce se gust ă din paști se ciocnesc ou ăle roșii, spunând la fel. Dup ă
aceste ritualuri se servesc celelalte bun ătăți pregătite.
Mai demult ou ăle erau vopsite cu coji de ceap ă roșie și ornate cu frunze de p ătrunjel
sau de flori, în prezent locul cojilor de ceap ă este luat de vopselele din comer ț, iar culoarea ro șie
care semnific ă sângele Mântuitorului Isus Hristos, este înlocuit ă și cu alte culori- verde, galben,
mov.
Din Joia Mare nu mai bat cl opotele bisericii, numai toaca, pân ă sâmbătă noaptea, la
Înviere care este la ora 12 ( în zona mea). Când se iese de la Înviere, fiecare credincios gust ă din
paștile pregătite la biseric ă, care sunt puse în oale noi cu linguri de lemn noi, pe mas ă în curtea
bisericii. Dup ă ce ajung la locuin țe, toți ai casei, înainte de a se pune la mas ă, se spală rând pe
rând, simbolic pe fa ță și mâini dintr-un lighean cu ap ă proaspătă de la fântân ă în care s-a pus un
ou roșu și un ban, dându- și fiecare cu oul cel ro șu peste obraz, (s ă fie roșu și sănătos ca oul) și cu

banul (să fie mândru și curat ca argintul). S ărbătoarea Pa ștelui are o semnifica ție deosebit ă din
punct de vedere spiritual religios, toat ă lumea particip ă la Înviere cu credin ța ca vor fi mai cura ți
sufletește. Acest moment al Învierii este marcat în tradi ția popular ă prin diferite practici și
obiceiuri care difer ă de la sat la sat.
În prima zi de Pa ști copiii merg la biseric ă cu ou ro șu și ciocnesc ou ăle cap în cap
spunând: ,,Hristos a înviat!”- ,,Adev ărat a înviat!” Acum, prea pu țini copii duc ou ro șu. Este
înlocuit cu cel de ciocolat ă, care este mai preferat de copii.
Din păcate, încet, încet, a ceste obiceiuri tradi ționale rom ănești, care reprezint ă
identitatea noastr ă, încep s ă se piard ă sau să nu se mai practice, în unele zone, datorit ă
transform ării societății rurale într-o societ ate de consum aseman ătoare societ ății urbane.
Această emancipare a popula ției rurale nu trebuie s ă cuprindă eradicarea obiceiurilor și
tradițiilor strămoșești, care semnific ă pierderea identit ății și patrimoniului tradi țional românesc.
Datoria noastr ă este să păstrăm și să transmitem urma șilor noștri obiceiurile tradi ționale
românești!

Elevii clasei a II-a A

HRISTOS A ÎNVIAT! – ADEV ĂRAT A ÎNVIAT!