Sărăcie i bogăție. Cercetarea s-a concentrat pe reportajele i [619192]
COLLEGIUM
Sociologie Antropologie
Seria Collegium. Sociologie. Antropologie este coordonat\ de Elisabeta St\nciulescu.
www.polirom.ro
' 2006 by Editura POLIROM
Editura POLIROM
Ia[i, B-dul Carol I nr. 4, P.O. Box 266, 700506Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7, ap. 33 ; O.P. 37, P .O. Box 1-728,030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :
AGABRIAN, MIRCEA
Analiza de con]inut / Mircea Agabrian; studiu introductiv de Septimiu Chelcea.
Ia[i : Polirom, 2006.
ISBN : 973-681-888-8
I. Chelcea, Septimiu
????
???
Printed in ROMANIAMircea Agabrian este profesor la Facultatea de Drept [i {tiin]e Sociale (Catedra
de Sociologie [i Asisten]\ Social\) a Universit\]ii 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia.
Domenii de competen]\ [i preocup\ri: cercetarea calitativ\ a socialului; metodologia
integrativ\ a cercet\rii calitative [i cantitative; sociopsihologia comunic\rii; socio-
logie politic\; analiza de con]inut a mesajelor comunic\rii [i a textelor politice;sociologia educa]iei. A desf\[urat o impresionant\ activitate de cercetare [tiin]ific\,
publicând numeroase articole [i lucr\ri de specialitate, dintre care amintim: Sociologie
(Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, 1999); Militarii [i politica. O sociologie
politic\ a corpului ofi]erilor (Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000); Comunicarea. O abor dare
practic\ (Napoca Star, Cluj-Napoca, 2000); Cercetarea calitativ\ a socialului. Teorie,
metod\ [i practic\ (Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, 2002); Auto-
percep]ia unei noi condi]ii studen]e[ti: înv\]\mântul la distan]\. O cercetare calita-
tivist\ (Napoca Star, Cluj-Napoca, 2002); Sociologie general\ (Institutul European,
Ia[i, 2003); Cercetarea calitativ\ a socialului. Design [i performare (Institutul European,
Ia[i, 2004).
Mircea Agabrian
POLIROM
2006Studiu introductiv
de Septimiu ChelceaANALIZA
DE CON}INUT
Cuprins
Studiu introductiv
Analiza conținutului în metodologia cercetării sociologice …………………. 9
Referin]e bibliografice ……………………………………………………….. 15
Capitolul 1
Analiza de conținut tehnică de cercetare nonreactivă …………………… 17
Teme potrivite pentru tehnica analizei de conținut …………………….. 19
Conceptualizarea analizei de conținut ………………………………….. 20
Avantajele ”i dezavantajele analizei de conținut ……………………….. 24
Analiza de conținut a textului ……………………………………………….. 26
Text ”i realitate …………………………………………………………… 27
Textul în calitate de creator al lumii: construcții
de gradul întâi ”i de gradul al doilea …………………………………… 27
Caracteristicile analizei de conținut textuale ……………………………29
Tipurile analizei de conținut …………………………………………….. 30
Capitolul 2
Structura ”i elementele designului cercetării ………………………………… 33
Titlul ……………………………………………………………………….34
Motivații, scopuri ”i semnificații ………………………………………… 34
˛ntrebările cercetării ……………………………………………………… 35
Obiectivele cercetării …………………………………………………….. 36
Revederea literaturii ……………………………………………………… 36
Selectarea surselor de date ………………………………………………. 37
Colectarea datelor ……………………………………………………….. 37
Reducerea datelor ”i analiza …………………………………………….. 38
Etapele designului ………………………………………………………… 39
Capitolul 3
Analiza de conținut conceptuală (cantitativă) ………………………………. 41
Procesul tipic al analizei de conținut conceptuale …………………………. 41
Selectarea materialului pentru analiză ……………………………………… 43
Ce este un document? …………………………………………………… 44
Alegerea metodei de e”antionare ………………………………………… 44
Dimensiunea e”antionului ………………………………………………..45
Măsurarea: definirea variabilelor ”i operaționalizarea ……………………. 47
Determinarea numărului categoriilor …………………………………… 53
Definirea unităților de înregistrare, analiză ”i context …………………….. 54
Unitatea de înregistrare (colectare) …………………………………….. 54
Unitatea de analiză (numărare) …………………………………………. 58
Unitatea de context ………………………………………………………. 59
Codarea ………………………………………………………………………..59
Selectarea codorilor ”i instruirea acestora ………………………………….. 69
Deficiențe în documente …………………………………………………. 70
Ambiguitate în realizarea judecăților …………………………………… 70
Codare influențată ……………………………………………………….. 71
Codare gre”ită ……………………………………………………………. 71
Selectarea ”i mânuirea documentelor ……………………………………….. 72
Testarea ”i aplicarea codurilor ……………………………………………….73
Testarea ……………………………………………………………………73
Coduri care se suprapun …………………………………………………73
Coduri înglobate …………………………………………………………. 74
Niveluri de cuantificare ……………………………………………………… 74
Spațiul ……………………………………………………………………..75
Frecvența categoriilor ……………………………………………………. 76
Direcția …………………………………………………………………….78
Analiza tendinței ………………………………………………………….. 78
Comparația punctelor de vedere
ale puterii ”i opoziției ……………………………………………………. 83
Opțiunile analizei …………………………………………………………….. 85
Determinarea tendinței centrale …………………………………………. 87
Determinarea variației unei distribuții ………………………………….. 87
Determinarea asocierii dintre variabile ………………………………… 89
Analiza datelor ”i raportarea rezultatelor …………………………………… 90
Inferențe …………………………………………………………………… 91
Scrierea raportului de cercetare ………………………………………… 92
Evitarea capcanelor ………………………………………………………….. 93
˛ntrebările să fie clare …………………………………………………… 93
Definirea cu atenție a variabilelor ……………………………………… 94
Definirea cu grijă a unităților de înregistrare …………………………. 94
Elaborarea unui plan de analiză a datelor ……………………………..95
Stabilirea numărului de membri în echipă
”i planificarea timpului de lucru ………………………………………… 95
Codarea manuală ………………………………………………………… 95
Instruirea temeinică a codorilor ………………………………………… 96
Testarea sistemului de codare …………………………………………… 96
Managementul procedurilor ……………………………………………… 96
Evitarea capcanelor pe timpul analizei datelor ………………………… 97
Capitolul 4
Analiza de conținut relațională ……………………………………………….. 99
Perspective metodologice …………………………………………………… 101
Determinarea stărilor afective ………………………………………….. 101
Analiza proximității ……………………………………………………… 101
Harta-concept …………………………………………………………… 102
Capitolul 5
Analiza de conținut calitativă …………………………………………………107
Idei fundamentale ………………………………………………………….. 108
Tehnica analizei ……………………………………………………………… 1 10
Discuție metodologică ………………………………………………………. 1 12
Dezvoltarea categoriei inductive ……………………………………….. 1 14
Aplicarea categoriei deductive …………………………………………. 1 14
Concluzii ……………………………………………………………………..1 17
Capitolul 6
Problemele fidelității, validității ”i generalizării ……………………………1 19
Acordul intercodor ca măsură a fidelității ……………………………. 122
Acordul intercodor ca validitate ……………………………………….. 123
Câți codori sunt suficienți? …………………………………………… 124
Generalizarea …………………………………………………………… 125
Capitolul 7
Funcții ale programelor specializate de calculator ……………………….. 127
Explorarea limbajului textului …………………………………………. 127
Hiperlegături (hyperlinks) ……………………………………………… 130
Anexe
Anexa 1
Problemele învățământului superiorîn cotidiene: o analiză de conținut …………………………………………. 135
Scopul ”i întrebările studiului …………………………………………. 135
Alegerea e”antionului ”i mărimea lui …………………………………. 136
Metoda ………………………………………………………………….. 137
Analiza ………………………………………………………………….. 138
Rezultate ………………………………………………………………… 140
Concluzii ………………………………………………………………… 146
Anexa 2
Presa despre impozitarea meditațiilor ……………………………………… 149
Considerații introductive ……………………………………………….. 149
Scopul ”i întrebările studiului …………………………………………. 150
Selectarea e”antionului …………………………………………………. 150
Metoda ………………………………………………………………….. 151
Analiza ………………………………………………………………….. 152
Rezultate ”i inferențe …………………………………………………… 153
Anexa 3
Grilă de lectură: categorii standardpentru codarea programelor electorale …………………………………….. 163
Glosar …………………………………………………………………………… 171
Bibliografie …………………………………………………………………….. 179
Index ……………………………………………………………………………. 185
Studiu introductiv
Analiza conținutului
în metodologia cercetării sociologice
Termenul content analysis din limba engleză ( analyse de contenu în fran-
ceză, Inhaltsanalyse în germană sau analiza conținutului în română) are
semnificații diferite în funcție de domeniul în care este utilizat (sociologie,psihosociologie, lingvistică, istorie, antropologie, ”tiințele comunicării etc.) ”ide metodologia generală în care este integrat. ˛n cele ce urmează mă voi referistrict la analiza conținutului în cadrul metodologiei cercetărilor sociologice,urmărind să evidențiez concordanța dintre rafinarea tehnicilor de analiză aconținutului comunicării ”i evoluția de ansamblu a metodologiei sociologice.
Dacă lăsăm la o parte precursorii, constatăm că preocuparea pentru funda-
mentarea metodologică a tehnicilor de analiză a conținutului a apărut îndeceniile trei-patru din secolul trecut, odată cu publicarea de către Harold D.Lasswell a volumelor Propaganda Technique in World War (1927) ”i World
Politics and Personal Insecurity (1935). Despre cea dintâi dintre lucrările
citate, Morris Janowitz (1968, p. 651) spune că a influențat generații succe-sive de studenți ”i speciali”ti în propagandă ”i analiza conținutului .
Anterior publicării lucrărilor lui Harold D. Lasswell s-au făcut unele
cercetări pe baza analizei conținutului. ˛n Suedia, pe la 1640, s-au analizatcomparativ 90 de imnuri religioase pentru a se determina autenticitatea lor.Timp de patru ani, între 1888 ”i 1892, François B. Bourbon a făcut analizaBibliei. La începutul secolului XX, la “coala de jurnalism a UniversitățiiColumbia din New Y ork se practica analiza cantitativă a ziarelor, identificându-se temele, rubricile, gradul de senzaționalism, făcându-se comparații întrehebdomadarele din ora”ele mari ”i cele din zonele rurale. Sociologii aupracticat analiza conținutului comunicării încă din primul deceniu al secolului
recent încheiat. ˛n 1910, Max Weber (1864-1920) a examinat presa din
Germania, căutând să afle care sunt temele politice cel mai des abordate.
10 STUDIU INTRODUCTIV
William I. Thomas (1963-1947) ”i Florian Znaniecki (1882-1958) au supus
unei analize atente biografiile ”i scrisorile pe baza cărora au realizat monu-mentala lor lucrare The Polish Peasant in Europe and America. Monograph on
an Immigrant Group (cinci volume publicate între 1918 ”i 1920); s-au analizat
764 de scrisori expediate de polonezii imigranți în SUA familiilor lor rămase
în Europa.
Vorbind despre preistoria analizei de conținut, Laurence Bardin (1977/
1983) aminte”te de cercetările hermeneutice, de analiza textelor sacre ”i de
practicile psihanalizei. ˛n aceste cazuri, nu avem de-a face cu o analiză propriu-
zisă a conținutului, dat fiind faptul că inițiații se bazau nu pe reguli explicitede interpretare a textelor, ci pe intuiții, uneori pe charismă or, se ”tie, modul”tiințific de producere a adevărului se bazează tocmai pe desubiectivizarea
cunoa”terii (vezi Chelcea, 2001/2004, p. 38). ˛n principiu, analiza con-
ținutului implică procedeele standard ale investigației ”tiințifice: formulareaexplicită a enunțurilor, stabilirea categoriilor de analiză ”i colectarea stan-dardizată a informațiilor (Janowitz, 1968, p. 647).
De acord cu Philip Mayring (2000, 2), vom spune ”i noi că bazele meto-
dologice ale analizei cantitative de conținut au fost puse de Paul F . Lazarsfeld”i Harold D. Lasswell. Mr. Method, cum era numit Paul F . Lazarsfeld(1901-1976) de către profesorii ”i studenții de la Universitatea Columbia, a
rămas în istoria sociologiei ca unul dintre cei mai importanți metodologi ai
secolului XX, cu contribuții esențiale la analiza cantitativă a datelor, lamăsurarea în sociologie ”i la promovarea anchetelor sociologice privindcomunicarea de masă ”i comportamentul de vot. Harold D. Lasswell (1903-
1978) are contribuții majore în domeniul analizei puterii politice, la studiul
elitelor ”i al propagandei ”i, nu în ultimul rând, la fundamentarea analizeiconținutului comunicării. Modelul său al comunicării, Who says what, in
which channel, to whom, with what effect? (Cine spune, ce, cum, cui, cu ce
efect?), a fost ”i este utilizat cu succes în cercetările bazate pe tehnicile de
analiză a conținutului comunicării de masă, ”i nu numai.
Mai mult decât oricare dintre antecesori, Harold D. Lasswell, ca director
al Diviziei experimentale pentru studiul comunicării în timp de război
(Experimental Division for the Study of War-Time Communications ), a explorat
intensiv posibilitățile de aplicare a analizei conținutului în studiul propagandei”i limbajului politic. ˛ntr-un studiu cu circulație limitată, Harold D. Lasswell(1941) arăta că analiza conținutului textelor constă în descrierea a ce spune
cineva, cui spune ”i cum spune. Lucrarea Language of Politics: Studies in
Quantitative Semantics (1949), al cărei prim autor este, constituie în epocă
cea mai comprehensivă prezentare a analizei conținutului ( cf. Janowitz,
11 STUDIU INTRODUCTIV
1968, p. 647). Spre deosebire de Bernard Berelson (1912-1979), care i-a fost
student, Harold D. Lasswell nu limitează analiza de conținut doar la conți-nutul manifest al mesajelor. ˛n concepția sa, analiza conținutului necesităaplicarea cadrului de referință istoric, cultural, psihologic ”i juridic la diferite
niveluri de gândire, subtilitate ”i efort, pentru explicarea ambiguităților
remarca Morris Janowitz (1968, p. 648) într-un studiu despre contribuția luiHarold D. Lasswell la fundamentarea metodologică a tehnicilor de analiză aconținutului ”i extinderea aplicării lor la studiul efectelor mass-media.
Am făcut aceste precizări pentru a sublinia prioritatea lui Harold D.
Lasswell în impunerea analizei conținutului comunicării în metodologia cerce-tării sociologice ”i pentru a argumenta că definiția atât de des citată a analizeiconținutului ca tehnică de cercetare având ca scop descrierea obiectivă,
sistematică ”i cantitativă a conținutului manifest al comunicării, dată de
Bernard Berleson (1952, p. 220), era limitativă chiar în epocă, fiind astăzidepă”ită în evoluția metodologiei sociologice, mai ales ca urmare a dezvoltăriiabordărilor calitative.
Bernard Berleson a fost influențat de concepția pozitivismului sociologic
promovată de Paul F . Lazarsfeld, alături de care a publicat studii în reviste despecialitate ”i sub coordonarea căruia, în 1940, a realizat faimoasa cercetarede teren privind impactul campaniei electorale asupra comportamentului de
vot (Lazarsfeld, Berelson ”i Gaudet, 1944). ˛n perspectiva pozitivismului
sociologic ”i a empirismului abstract, analiza conținutului nu putea fi altfeldecât cantitativă. Când critică empirismul pentru cantonarea în căutarearelațiilor statistice, C. Wright Mills (1959/1975, p. 94) se referă la abordarea
opiniei publice de către Bernard Berelson (1956). Tocmai pentru că la jumă-
tatea secolului trecut analiza conținutului trebuia din perspectiva pozi-tivismului ”i a empirismului să fie cantitativă, ea viza doar conținutulmanifest (frecvența apariției anumitor cuvinte într-un text, tabele de contin-
gență, corelații etc.).
Utilizarea computerului în analiza conținutului a marcat, fără îndoială,
evoluția tehnicilor de analiză a conținutului. Prima aplicare a computerului înanaliza de conținut le-o datorăm lui Thomas A. Sebok ”i V aldis J. Zeps
(1958). După experimentarea timp de ”ase ani a programului General Inquirer
Content Analysis de către Philip J. Stone [i colaboratorii s\i (1966), analiza de
conținut asistată de computer ( computer-aided content analysis ) a cunoscut o
rafinare metodologică remarcabilă. La data elaborării setului de programe
pentru calculator, General Inquirer permitea: a) identificarea sistematică a
cuvintelor ”i frazelor care aparțin categoriilor specificate de către investigator;b) numărarea ocurențelor ”i co-ocurențelor acestor categorii; c) formarea ”i
12 STUDIU INTRODUCTIV
listarea tabulogramelor; d) efectuarea testelor statistice; e) sortarea ”i regru-
parea enunțurilor în funcție de categoriile stabilite sau în funcție de combinareaacestor categorii (Stone et al., 1966, p. 68). Edward E. Kelly ”i Philip J.
Stone (1975) au perfecționat setul de programe General Inquirer pentru a
putea recunoa”te diferitele forme ale aceluia”i cuvânt generate de conjugarea
verbelor sau de declinarea substantivelor, adjectivelor, pronumelor etc.
˛n timp, s-au elaborat dicționare standard pentru analiza conținutului
textelor din domeniul ”tiințelor socioumane ( The Lasswell Value Dictionary ,
Harvard IV Psychosocial Dictionary ) sau al unor texte de strictă specialitate
(de exemplu, pentru analiza epicii germane medievale). Carl W. Roberts(1989, p. 149), din studiul căruia am preluat informațiile despre evoluțiaanalizei de conținut asistată de calculator, este de părere că programele pentru
analiza computerizată a textelor, chiar ”i cele mai sofisticate, precum The
Minnesota Contextual Content Analysis , nu reu”esc să stabilească decât fre-
cvența unităților de analiză (cuvinte, propoziții, fraze), co-ocurența lor, analizacluster ”i de varianță în cadrul conținutului manifest al mesajelor. ˛n plus,
utilizarea dicționarelor în analiza de conținut computerizată poate introduce
erori din cauza omonimelor. Pentru a depă”i biasurile, trebuie totdeauna să seia în considerație contextul în care apare unitatea de înregistrare (vezi Chelcea,1982, p. 90).
Chiar conceptele explicite pot avea semnificații diferite de la o persoană
la alta. Kathleen Carley (1993, p. 90) dă următorul exemplu: dacă doi studențifolosesc în textele lor, cu aceea”i frecvență, cuvintele: cercetare , coautor ,
colaborator , idei noi, descoperire ”.a.m.d., nu se justifică în nici un fel
concluzia că ei ar gândi la fel. S-ar putea ca unul dintre studenți să eticheteze
prin cuvântul colaborator interacțiunile formale ”i informale ale autorului,iar celălalt să aibă în vedere sensul de coautor al termenului colaborator .Personal, când m-am referit la General Inquirer Content Analysis am folosit
termenul de colaboratori ai lui Philip J. Stone, fără a-i numi pe Dexter C.
Dunphy, Marshall S. Smith ”i Daniel M. Ogilvie, care sunt în fapt coautori ailucrării The General Inquirer: A Computer Approach to Content Analysis.
De asemenea, este foarte probabil ca studenții amintiți să plaseze res-
pectivul cuvânt în diferite locații sintactice, la începutul, la sfâr”itul frazei
sau pe parcursul ei. Nu este acela”i lucru, dar din statistica frecvenței aparițieicuvântului în text nu rezultă nici o diferență. ˛n fine, subliniază KathleenCarley, diferențele în analiza cantitativă a conținutului rezultă ”i din aceea că
unul ”i acela”i cuvânt poate fi utilizat în contexte semantice multiple.
Reperarea cuvintelor, ocurența ”i co-ocurența lor nu spun prea mult despregândirea producătorilor de texte. Trebuie examinată harta mintală a subiec-
13 STUDIU INTRODUCTIV
ților, adică atât conceptele, cât ”i relațiile dintre ele. ˛n acest sens, ca o
dezvoltare a analizei conținutului, a fost imaginată analiza hărților ( map
analysis ), procedeu utilizat cu succes în ultimele două decenii (K. Carley,
1986; M.E. Palmquist, 1990; A.V . Cicourel ”i K. Carley, 1990; Saburi-
Haghigh, 1991; D. Thomas, 1991).
Ca reacție față de pozitivism ”i empirism, la sfâr”itul anilor 60 ai secolului
XX au apărut abordările calitative în cercetările sociologice, mai întâi înspațiul anglo-saxon ”i apoi în întreaga comunitate sociologică. Privit\ ca stilde cercetare, abordarea calitativă
reprezintă un demers de înțelegere bazat pe tradiții metodologice distincte,
care explorează o problemă socială sau umană. Cercetătorul construie”te oimagine holistă ”i complexă, analizează cuvinte, descrie detaliat punctele devedere ale subiecților ”i î”i conduce studiul în mediul natural (Creswell, 1998,p. 15).
Nu este nici cazul ”i nici locul să prezint specificul cercetărilor calitative.
Cei interesați pot consulta cu un beneficiu real lucrarea Abordarea calitativă
a socioumanului. Concepte ”i metode de Petru Iluț (1997). Menționez în acest
context că în 1961, Harold D. Lasswell a publicat studiul The Qualitative and
the Quantitative in Political and Legal Analysis , fiind unul dintre pionierii
analizei calitative a conținutului.
Odată cu afirmarea tot mai puternică a abordărilor calitative în cercetarea
sociologică, s-au înmulțit criticile la adresa analizei conținutului în manieră can-
titativă, considerată superficială ”i distorsionantă prin cuantificare (S. Kracauer,
1952, apud Mayring, 2000, 2), ”i s-a fundamentat metodologic analiza
calitativă a conținutului (J. Ritsert, 1972; B. Mostyn, 1985; J. Wittkowski,1994; D.L. Altheide, 1996; Ph. Mayring, 1983/2000; K. Krippendorff,1980/2004).
Dar ce este cercetarea calitativă a conținutului? Prin ce se deosebe”te ea
de analiza cantitativă? Sintetizând punctele de vedere exprimate de Ole R. Holsti(1969) ”i Klaus Krippendorff (1980), Carl W . Roberts (1989, p. 148) considerăcă tehnicile analizei calitative a conținutului se disting de cele ale analizeicantitative prin codificarea subiectivă a judecăților ( impressionistic judgement )
despre fenomenele investigate. Codificarea (stabilirea categoriilor) reprezintăa”adar piatra de hotar dintre cele două tipuri de analiză a conținutului. ˛n
analiza cantitativă, cercetătorul stabile”te dintru început schema de categorii
pe baza analizei logice asupra fenomenului, urmând să introducă unitățile deînregistrare doar la una dintre categorii, conform regulii excluderii reciproce.Fenomenele sociale fiind foarte complexe, se produce în acest fel o anumită
14 STUDIU INTRODUCTIV
artificializare a lor prin aplicarea principiului terțiului exclus ( tertium non
datur ). Alex Mucchielli (1996/2002, p. 48) atrage atenția asupra faptului că
această categorizare se face fără o grilă teoretică ”i concepută a priori ”i că
ea poate la fel de bine ajunge la inventarea unui concept nou sau inter-disciplinar . Ca ”i în cazul Grounded Theory metodologie preconizată de
Barney G. Glaser ”i Anselm L. Strauss (1967) , în care teoria emerge din
date chiar în procesul producerii lor, analiza de conținut î”i structureazăcategoriile pe parcursul desfă”urării analizei textelor.
Succintele considerații în marginea evoluției tehnicilor de analiză a conți-
nutului conduc, în opinia mea, la concluzia că integrarea lor cu metodologiasociologică a”a cum cereau John Markoff, Gilbert Shapiro ”i Sasha R.Weitman (1974) rămâne încă un deziderat, mai ales în cercetările din țaranoastră, unde tehnicile analizei de conținut sunt prea puțin cunoscute ”iaplicate, iar monografiile despre analiza conținutului lipsesc. Lucrarea pro-fesorului Mircea Agabrian umple astfel un gol informațional, resimțit atât înplanul cercetărilor empirice, cât ”i la nivelul metodologiei sociologice. Fiind
prima monografie despre analiza de conținut din literatura de specialitate
românească , meritul lucrării este cu atât mai mare.
Pe plan mondial, literatura consacrată metodologiei analizei de conținut
este de-a dreptul deconcertantă. Pentru a ne face o imagine despre exploziaacestui domeniu, menționez că pe motorul de căutare Google , în septembrie
2004, termenul content analysis era semnalat de 277.000 de ori, iar în JSTOR
erau arhivate peste 60 de studii care aveau în titlu cuvântul content analysis ;
nu mai amintesc numărul mare de cărți cu titlul Content Analysis. Se impune
deci o selecție riguroasă a informațiilor despre tehnicile analizei de conținut ”io prezentare sistematică a lor. Este tocmai ceea ce întreprinde Mircea Agabrianîn lucrarea de față, care se recomandă per se ca o monografie utilă nu numai
studenților, viitori cercetători ai vieții sociale, dar ”i practicienilor din dome-
niile conexe sociologiei.
De”i analiza de conținut a”a cum spunea Bernard Berelson nu este un
substitut pentru o idee de cercetare valoroasă, fără ea metodologia sociologicăar fi mai săracă ”i cuno”tințele noastre despre om ”i traiul laolaltă al oame-nilor mai lacunare.
Septimiu Chelcea
15 STUDIU INTRODUCTIV
Referin]e bibliografice
Bardin, Laurence [1977 ] (1983), Lanalyse de contenu , ed. a II-a, PUF, Paris.
Berelson, Bernard (1952), Content Analysis in Communication Research , The
Free Press, Glencoe.
Berelson, Bernard (1956), The Study of Public Opinion, în L.D. White (ed.),
The State of the Social Science , University of Chicago Press, Chicago, Il.
Carley, Kathleen (1993), Coding Chois for Textual Analysis: A Comparison of
Content Analysis and Map Analysis, Sociological Methodology , 23, pp. 75-126.
Chelcea, Septimiu (1982), Analiza conținutului documentelor sociale, în S.
Chelcea (coord.), Semnificația documentelor sociale , Editura “tiințifică ”i
Enciclopedică, Bucure”ti, pp. 78-1 13.
Chelcea, Septimiu [2001 ] (2004), Metodologia cercetării sociologice. Metode
cantitative ”i calitative , ed. a II-a revăzută ”i adăugită, Editura Economică,
Bucure”ti.
Creswell, John W . (1998), Qualitative Inquiry and Research Design: Choosing
among Five Traditions , Sage Publications, Inc., Thousand Oaks.
Glaser, Barney G. ”i Strauss, Anselm L. (1967), The Discovery of Grounded
Theory: Strategies for Qualitative Research , Aldine, Chicago.
Holsti, Ole R. (1969), Content Analysis for the Social Sciences and Humanities ,
Addison-W esley, Reading, MA.
Iluț, Petru (1997), Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte ”i metode ,
Polirom, Ia”i.
Janowitz, Morris (1968), Harold D. Lasswells Contribution to Content Analys is,
The Public Opinion Quarterly , 32, pp. 646-653.
Kelly, Edward E. ”i Stone, Philip J. (1975), Computer Recognition of English
Word Senses , Elsevier North Holland, Amsterdam.
Kracauer, Siegfried (1952), The Challenge of Qualitative Content Analysis,
Public Opinion Quarterly , 16, pp. 631-642.
Krippendorff, Klaus (1980), Content Analysis: An Introduction to Its Metho-
dology , Sage Publications, Inc., Beverly Hills.
Lasswell, Harold D. (1927), Propaganda Technique in World War , Knopf, New
Y ork.
Lasswell, Harold D. (1935), World Politics and Personal Insecurity , McGraw-Hill,
New Y ork.
Lasswell, Harold D. (1941), The Technique of Symbol Analysis (Content Analysis ),
Experimental Division for the Study of War-Time Communications, Library ofCongres.
16 STUDIU INTRODUCTIV
Lasswell, Harold D. et al. (1949), Language of Politics: Studies in Quantitative
Semantics , George W . Steward, New Y ork.
Lasswell, Harold D. (1961), The Qualitative and the Quantitative in Political and
Legal Analysis, în Quantity an Quality , The Free Press, New Y ork.
Lazarsfeld, Paul F., Berelson, Bernard ”i Gaudet, Hazel (1944), The Peoples
Choice: How the Voter Makes up His Mind in a Presidential Campaign ,
Columbia University Press, New Y ork.
Markoff, John, Shapiro, Gilbert ”i Weitman, Sasha R. (1974), Toward the
Integration of Content Analysis and General Methodology, Sociological
Methodology , 6, pp. 1-58.
Mayring, Philipp (2000), Qualitative Content Analysis, Forum: Qualitative
Social Research (on-line), 1 (2), http://qualitative-research.net/fqs/fqs-e/2-
00inhalt-e.htm.
Mucchielli, Alex [1996 ] (2002), Categorizare (în analiza de conținut calitativă),
în A. Mucchielli (coord.), Dicționar al metodelor calitative în ”tiințele umane
”i sociale , Polirom, Ia”i, p. 48.
Roberts, Carl W . (1989), Other than Counting Words: A Linguistic Approach to
Content Analysis, Social Force , 68 (1), pp. 147-177.
Sebok, Thomas A. ”i Zeps, V aldis J. (1958), An Analysis of Structured C ontent,
with Application of Electronic Computer Research in Psycholingu istics, Language
and Speech , 1, pp. 181-193.
Stone, Philip J., Dunphy, Dexter C., Smith, Marshall S., Ogilvie, Daniel M. et
al. (1966), The General Inquirer: A Computer Approach to Content Analysis ,
The M.I.T. Press, Cambridge.
Thomas, William I. ”i Znaniecki, Florian (1918-1920), The Polish Peasant in
Europe and America. Monograph on an Immigrant Group (5 vol.), University of
Chicago Press, Chicago.
Capitolul 1
Analiza de conținut tehnică
de cercetare nonreactivă
˛ntr-o accepțiune foarte largă, analiza de conținut poate fi considerată
un sistem de decodare a mesajelor. Dintr-o asemenea perspectivă, ea
poate fi pr acticată de oricine, ori de cât ori dore”te să extragă informația
pe care o conține un mesaj. ˛n ”tiințele sociale, analiza de conținut esteo tehnică de cercetare, cu totul altceva decât decodarea normală a
mesajelor, indiferent cât de semnificative ar fi asemănările între activitatea
zilnică de prelucrare a acestora ”i analiza lor sistematică. Fundamentând
perspectiva de abordare a tehnicii analizei de conținut, H.D. Lasswell
spune:
Analiza de conținut operează din perspectiva concepției potrivit căreia
comportamentul verbal este o formă a comportamentului uman, curgereasimbolurilor este parte a curgerii evenimentelor, iar procesul comunicării
este un aspect al procesului istoric. […] Analiza de conținut este o tehnică
ce vizează descrierea, cu optimă obiectivitate, precizie ”i generalitate, aceea ce se spune despre un subiect dat, într-un loc dat, la un timp dat(Lasswell et al. , 1952, p. 34).
Ca tehnică de cercetare sistematică a varietății mesajelor, analiza de
conținut este nonreactivă . Să explicăm această trăsătură.
Cercetarea experimentală ”i ancheta sunt metode de cercetare reactive :
oamenii studiați sunt con”tienți de acest fapt. Analiza de conținut face
parte dintre variatele tehnici de cercetare nonreactivă: cei studiați nu
con[tientizeaz\ faptul că sunt parte într-un proiect de cercetare. Tehnicile
nonreactive sau nonobstructive (neconstrângătoare) se bazează în mare
18 ANALIZA DE CON}INUT
măsură pe principii pozitiviste, dar sunt folosite [i de cercetătorii inter-
pretativi”ti ”i de reprezentanții abordării critice a socialului, a”a cum suntcei care aparțin feminismului sau structuralismului.
Analiza de conținut este o tehnică de colectare ”i analiză a conținutului
textului. Conținutul se referă la cuvinte, înțelesuri, imagini, simboluri,
idei, teme sau orice mesaj care poate fi comunicat. Textul reprezintă orice
este scris, vizualizat sau vorbit ”i serve”te ca mediu de comunicare. El
include cărți, articole de ziare sau reviste, reclame, cuvântări, documenteoficiale, filme sau înregistrări video, versurile pieselor muzicale, fotografii,
articole de îmbrăcăminte sau lucrări de artă.
Analiza de conținut este nonreactivă, deoarece procesul plasării cuvin-
telor, mesajelor sau simbolurilor în text pentru a fi comunicat unui cititor
sau receptor se produce fără influența cercetătorului care analizează conți-
nutul. Analiza de conținut îi permite cercetătorului să releve conținutul (depildă, mesaje, înțelesuri, simboluri) dintr-o sursă a comunicării (de exemplu,
o carte, un articol, un film). Ea face posibile descoperirea ”i argumentarea
conținutului în moduri diferite de felul obi”nuit de a citi o carte sau aviziona un program la televizor. Cu ajutorul analizei de conținut, un
cercetător are posibilitatea de a compara conținutul multor texte, pe care le
poate analiza folosind tehnici cantitative (grafice, tabele) ”i calitative (rețelesemantice, matrice).
Analiza de conținut a materialelor scrise sau a altor materiale înre-
gistrate produce măsurări nonobstructive , deoarece abordează com-
portamentul uman în condiții obi”nuite de viață ”i, implicit, impune măsuri
nonreactive . ˛n acest fel se evită o problemă cu care se confruntă ancheta
”i alte metode de cercetare a socialului, generată de faptul că cercetătorii”i respondenții interacționează în timpul colectării datelor în alte feluri
decât în condiții naturale de viață. ˛n schimb, analiza de conținut a
transcrierilor unor audieri publice la una din camerele parlamentului poatefi mai utilă decât intervievarea celor audiați în legătură cu cele petrecute în
timpul respectivelor audieri. Con”tient sau incon”tient, parlamentarii ”i
alți oficiali intervievați pot să nu-”i mai amintească aspecte importante,pentru a se proteja pe ei în”i”i, pe când transcrierile audierilor asigură o
înregistrare completă. La fel stau lucrurile ”i în cazul întrebărilor anchetei,
care uneori sunt considerate nepotrivite, deoarece pot afecta viața privatăa respondentului. Analiza de conținut a documentelor existente evită astfel
de probleme.
19 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
Analiza de conținut este un mod de cercetare care folose”te surse ”i date
secundare. Este important să examinăm sursele secundare, deoarece carac-terul inf ormațiilor de acest fel poate indica înclinații voite sau fără intenție,
care pot altera înțelegerea lor. Folosind analiza de conținut, cercetătorul
examinează conținutul documentelor produse de instituțiile sociale, în modtipic de mass-media, pentru a evidenția specificul fenomenelor sociale
de exemplu, felul în care sunt prezentate minoritățile (etnice, religioase,
sexuale etc.).
Analiza de conținut îi ajută pe cercetători să afle mai multe despre
comunicările pe care le examinează, deoarece este sistematică. Ea este
structurată în forme care le permit acestora să extragă consistent informațiarelevantă.
Teme potrivite pentru tehnica analizei de conținut
Cercetătorii folosesc analiza de conținut pentru a studia:
temele din cântecele populare sau religioase;
tendințele în subiectele abordate de ziarele de ”tiri1;
tonul ideologic al editoriali”tilor; stereotipuri de sex-rol din textul cărților sau personajelor din
filme;
cât de des oamenii din diferite grupuri de vârstă apar în programele
televiziunilor comerciale;
interviurile calitative în profunzime;
răspunsurile la întrebările deschise din chestionare; propaganda inamică în timp de război;
trăsăturile de personalitate din înscrisurile lăsate de sinuciga”i;
temele mesajelor din reclame; diferențele de gen social ( gender , în engleză) în conversații;
temele ideologice în cuvântările liderilor politici sau managerilor
executivi etc.
1. O ideologie este un tip de teorie sau explicație a evenimentelor din lumea
socială; este o cvasiteorie căreia îi lipse”te evaluarea critică cerută teoriei”tiințifice. O trăsătură definitorie a ideologiilor este că au fixate premise
puternice, indubitabile (adevăruri de la sine înțelese).
20 ANALIZA DE CON}INUT
Dincolo de această paletă largă de subiecte ce pot fi abordate, E. Woodrum
(1984, p. 1) notează:
Analiza de conținut rămâne o metodă de cercetare puțin utilizată, cu mare
potențial pentru studiul credințelor, organizațiilor, atitudinilor ”i relațiilorumane. Dezvoltarea ”i aplicarea limitată a analizei de conținut se datoreazămai mult lipsei de familiaritate cu metoda ”i izolării ei istorice de curentul
principal al ”tiințelor sociale decât inerentelor ei limite.
Analiza de conținut este utilă pentru trei tipuri de probleme. ˛n primul
rând, pentru teme ce implică un volum mare de text. Un cercetător poatemanevra mari cantități de text (de exemplu, articole din jurnale apărute de-a
lungul multor ani) folosind e”antionarea ”i mai mulți codori. ˛n al doilea
rând, ne ajută când un subiect trebuie studiat la distanță. De pildă,analiza de conținut poate fi folosită pentru studiul documentelor istorice, a
scrierilor unor persoane decedate ori a emisiunilor de radio ”i televiziune
din țări ostile. ˛n sfâr”it, analiza de conținut poate releva, într-un text,mesaje dificil de remarcat în mod obi”nuit. Creatorul textului sau cei care
îl citesc nu pot con”tientiza toate temele, înclinațiile ori caracteristicile lui.
De pildă, autorii cărților pentru pre”colari nu intenționează con”tient săimagineze copiii în tradiționale stereotipuri de rol-sex, dar un grad ridicat
al stereotipiei de sex este relevat prin analiza de conținut. Un alt exemplu
este cel al conversațiilor din cadrul grupurilor formate numai din femei saunumai din bărbați. De”i oamenii pot să nu fie con”tienți de acest lucru,
analiza de conținut a arătat că în grupuri de femei se discută mai mult
despre probleme interpersonale ”i relații sociale, spre deosebire de gru-purile de bărbați, în care se vorbe”te mai mult despre teme legate de
realizări personale sau de agresivitate.
Conceptualizarea analizei de conținut
Dincolo de diversele moduri de definire a analizei de conținut, majoritateacercetătorilor au căzut de acord asupra faptului că aceasta este o tehnică
sistematică, replicabilă prin care numeroasele cuvinte ale unui mesaj suntcomprimate în mult mai puține categorii de conținut bazate pe reguli clare
de codare (Berelson, 1952; Krippendorff, 1969; Weber, 1990). Din
această perspectivă, B. Berelson o define”te astfel:
21 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
Analiza de conținut este o tehnică de cercetare pentru descrierea obiec-
tivă, sistematică ”i cantitativă a conținutului manifest al comunicării (1952,p. 18).
La rândul lui, Ole Holsti ( apud Stone, Dunphy, Smith ”i Ogilvie, 1966,
p. 5) formulează următoarea definiție:
Analiză de conținut este orice tehnică utilizată pentru a face inferențe1 prin
identificarea în mod sistematic ”i obiectiv a caracteristicilor specifice întext.
Septimiu Chelcea accentuează capacitatea analizei de conținut de a face
inferențe. ˛n acest sens, el subliniază că:
Analizăm un text pentru a trage concluzii, pentru a face inferențe de natură
psihologică ”i sociologică. Caracteristicile specifice ale textului interesează
numai în măsura în care acestea ne dau informații despre trăsăturile depersonalitate sau structurile sociale (2001, p. 515).
La rândul său, R.Ph. Weber întăre”te definiția lui Ole R. Holsti când
spune că analiza de conținut
este o metodă de cercetare sistematică pentru analiza informației textuale
în mod standardizat care le permite cercetătorilor să facă inferențe despreacea informație (1990, p. 9).
Traian Rotariu caracterizează analiza de conținut ca fiind
o tehnică de cercetare a documentelor ce furnizează o descriere obiectivăsistematică ”i cantitativă a conținutului acestora (1986, p. 134).
˛ntr-o lucrare ce se dore”te a fi un ghid pentru analiza de conținut,
Kimberly A. Neuendorf o define”te astfel:
Analiza de conținut desemnează o analiz\ cantitativă a mesajelor care
se bazează pe metoda ”tiințifică (include atenția acordată obiectivității
1.Inferență operație logică de derivare a unui enunț din altul, prin care se
admite o judecată (al cărei adevăr nu este verificat direct) în virtutea unei
legături a acesteia cu alte judecăți considerate adevărate.
22 ANALIZA DE CON}INUT
intersubiective, designului aprioric, fidelității, validității, generalizării,
replicabilității ”i testării ipotezelor) ”i nu este limitată la tipuri de variabilecare pot fi măsurate ori la contextul în care mesajele sunt create sauprezentate (2002, p. 10).
Anumite caracteristici ce izvorăsc din definițiile date plasează analiza
de conținut în poziția unică de metodologie centrată primordial pe analiza
mesajului, mai ales sub forma lui scrisă. ˛n egală măsură, simplificarea ”i
categorizarea materialelor scrise, structurarea lor pentru a fi introduse înprograme ( software ) dedicate sunt parte a analizei de conținut.
Utilizarea acestei tehnici are avantajul că permite cercetătorilor par-
curgerea unui volum mare de date într-o manieră sistematică ”i relativfacilă.
Multe cercetări bazate pe analiza de conținut sunt motivate de căutarea
tehnicilor necesare pentru a face inferențe între date simbolice, acțiune cear fi prea costisitoare, aproape imposibilă ”i limitată dacă am utiliza alte
tehnici (Krippendorff, 1969, p. 51).
Sintetizând definițiile, putem spune că analiza de conținut este o tehnică
pentru colectarea ”i organizarea informațiilor într›un format care le permite
cercetătorilor să facă inferențe despre caracteristicile ”i înțelesul mesajelor(scrise ”i orale) ”i al artefactelor comunicării sociale. Formate simple pot
fi dezvoltate prin rezumarea informațiilor sau calculul frecvenței afir-
mațiilor. Formate mult mai complexe pot fi create pentru analiza tendințelorsau detectarea diferențelor subtile în intensitatea afirmațiilor.
Observăm că definițiile date rezonează în bună măsură cu paradigma
pozitivistă a cercetării sociale, însă teoria constructivistă (Berger ”iLuckmann, 1966) arată că nu există cu adevărat obiectivitate, cunoa”terea
”i conceptele fiind construcții (acorduri) sociale. Potrivit acestei viziuni,
toată cercetarea umană este inerent subiectivă.
Obiectivul oricărei analize de conținut cantitative întemeiată pe
paradigma pozitivistă este numărarea categoriilor-cheie ”i măsurarea
cantităților distribuite pe variabile. ˛n acest fel, ea este compatibilă cuabordarea nomotetică ( nomos lege în limba greacă), adică urmăre”te
producerea unor concluzii generalizabile. Pe de altă parte, obiectivul
analizei de conținut calitative întemeiată pe paradigma constructivistă
este să analizeze textul scris sau vorbirea transcrisă. ˛n acest mod, ea este
un studiu idiografic ce ‘ncearc\ s\ fac\ o descriere cât mai amplă a unui
23 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
caz particular din perspectivă fenomenologică, urmărind conectarea
aspectelor unice ale acestuia cu principii sau adevăruri mai generale.
Analiza de conținut calitativă este astfel orientată primar spre descrierea
conținutului textual pe baza organizării textului codat într-un sistem de
noduri conceptuale, grupate ierarhic în structuri care, de obicei, sunt
prezentate cu ajutorul unor software.
Din cele spuse devine clar că analiza de conținut poate urmări atât
obiective cantitative, cât ”i obiective calitative.
Tabelul 1.1 Obiective ale analizei de conținut
˛ntrebări cantitative ˛ntrebări calitative
Câte feluri de promisiuni a făcut sena-
torul în cuvântările rostite în campania
electorală?Ce fel de promisiuni a făcut senatorul
în cuvântările rostite în campania
electorală?
˛n termenii frecvenței relative a dife-ritelor cauze ale rezultatelor slabe aleelevilor, în ce ordine a ierarhizatdirectorul cauzele identificate?˛n încercarea directorului de a explica
rezultatele slabe ale elevilor, ce fel decauze a identificat?
Care a fost suma de bani alocatăpentru fiecare categorie ”i subcategorieîn bugetul fiecărei ”coli ”i cum secompară sumele dintr-o ”coală cusumele din celelalte trei ”coli?˛n bugetele a patru ”coli, ce categorii
principale ”i subcategorii au fostincluse ”i ce categorii apar în toatecele patru bugete ale ”colilor res-pective?
˛n reacțiile liderilor partidelor politicefață de cuvântarea pre”edinteluiRomâniei în parlament, în ce măsurăace”tia sunt de acord cu problemele
ridicate de pre”edinte?˛n interviurile publicate (ziare, reviste,
televiziune, radio) cu liderii partidelorpolitice referitor la reacția față decuvântarea pre”edintelui României în
parlament, ce fel de opinii au exprimat
intervievații?
Se observă cu u”urință că cele două abordării sunt complementare,
astfel că analiza de conținut poate fi realizată prin două feluri de date:
1.cantitative , care sunt analizate statistic; de pildă, în situația stereotipiei
reclamelor de gen din revistele pentru bărbați poate fi categorizată ”inumărată frecvența lor;
2.calitative , care sunt analizate pentru înțelegerea semnificațiilor; de
exemplu, mesajul caracteristic din telenovele care zugrăve”te fericirea
familiilor nucleare; analiza încearcă să facă vizibile mesajele ”i suges-
tiile comportamentului tipic ce constituie suportul acestor producții de
televiziune.
24 ANALIZA DE CON}INUT
Atât prin abordarea cantitativă, cât ”i prin cea calitativă, cercetătorul
trebuie să identifice teme specifice ”i să examineze cum au fost ele dez-voltate. De pildă, putem folosi analiza de conținut pentru a investiga felul
în care femeile implicate în politică sunt descrise în presa din România.
Putem începe cu articolele publicate despre două evenimente politice
similare petrecute la scurt timp unul după altul, dar în care în unul este
implicat un bărbat, iar în celălalt, o femeie. Examinăm un număr de cotidiene”i reviste în care au fost publicate articole despre cele două evenimente, să
zicem timp de cinci zile. Numărăm câte articole au apărut, numărul
propozițiilor ”i paragrafelor, frecvența cuvintelor. Este foarte posibil să nu
găsim nici o înclinație față de gen în frecvența ”i dimensiunea articolelor.
De asemenea, putem analiza atitudinea relatărilor prin clasificarea
tonului reportajelor ca favorabile, nefavorabile sau neutre. De această
dată, putem descoperi diferența existentă în atitudinile presei față de ceidoi actori politici de sex diferit. ˛n sfâr”it, textul ”i titlurile examinate
indică diferențe în folosirea limbajului, de pildă sexismul. Acest ultim
domeniu relevă înclinația de gen, cum ar fi invocarea menopauzei cu
privire la femeia implicată, în timp ce despre bărbat se spune că este un
om onorabil. Amândoi, în realitate, suportă ideologiile stereotipurilorde gen. Concluzia poate fi că bărbatul este puternic, dar a ezitat în luarea
deciziei, în timp ce femeia a făcut o alegere emoțională.
Avantajele ”i dezavantajele analizei de conținut
Analiza de conținut fie cantitativă, fie calitativă are o serie de avantaje”i dezavantaje, pe care le prezentăm în casetele 1.1 ”i 1.2.
Caseta 1.1
Avantajele analizei de conținut
Urmăre”te direct comunicarea prin texte sau transcrieri (a inter-
viurilor, de pildă) ”i, în consecință, evidențiază trăsătura centrală
a interacțiunii sociale.
Permite atât operațiuni cantitative, cât ”i calitative.
Prin analiza textelor, oferă o valoroasă cunoa”tere de profunzime
din punct de vedere istoric/cultural.
25 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
Permite apropierea de text, care poate oscila între categorii spe-
cifice ”i relații, ”i, de asemenea, analiza statistică a formei codatea textului.
Reprezintă un mijloc nonobstructiv de analiză a interacțiunilor.
Oferă o cunoa”tere profundă a modelelor complexe ale gândirii
umane ”i ale utilizării limbajului.
˛n mod esențial, rezultatele analizei de conținut îmbogățesc informația
documentară absolut indispensabilă observatorului faptelor sociale.
Caseta 1.2
Dezavantajele analizei de conținut
Este afectată de erori pronunțate, mai ales când analiza rela-
țională este utilizată pentru a ajunge la un nivel ridicat de
interpretare.
De multe ori este lipsită de o bază teoretică sau încearcă în mod
prea liber să conducă la raționamente inteligibile despre relațiile
”i consecințele implicate într-o cercetare.
˛n mod inerent este reductivă, în special când are de-a face cu
texte complexe.
Tinde prea des să se reducă pur ”i simplu la numărarea unor
cuvinte.
Neglijează adeseori contextul în care s-a produs textul, precum ”i
starea de lucruri de după producerea lui.
Poate fi automatizată sau computerizată cu relativă dificultate.
Analiza de conținut nu poate determina valoarea de adevăr a aserțiunii
sau calitatea estetic\ a literaturii. Ea revelează conținutul în text, dar nupoate interpreta semnificația conținutului respectiv. Cercetătorii trebuie să
examineze textul în mod direct. ˛n acest sens, Ole R. Holsti (1968, p. 602)
atenționează că
Analiza de conținut poate fi considerată un supliment la, însă nu un substitut
pentru examinarea subiectivă a documentelor.
26 ANALIZA DE CON}INUT
Indiferent de avantajele ”i dezavantajele analizei de conținut, experiența
ne spune, pornind de la R.Ph. Weber (1990, p. 69), că
Un motiv pentru care analiza de conținut nu are o utilizare mai răspândită
vizează dificultatea ”i timpul îndelungat pe care le implică dacă se dore”tesă fie eficientă. Calculatoarele rezolvă unele aspecte practice, dar pentru aproduce rezultate valide ”i utile din punct de vedere teoretic este necesarefort, pricepere ”i artă.
După cum am menționat, metoda analizei de conținut poate fi aplicată
pentru a examina orice fragment de text sau orice înregistrare a procesului
de comunicare (înregistrări video ”i audio, imagini de pictură ”i grafică,fotografii). Datorită interesului major pentru evaluarea mesajelor media-
tice, analiza de conținut a devenit oarecum specifică ”tiinței comunicării.
Lista de mai jos (Berelson, 1952) indică mai multe posibilități de utilizare
a analizei de conținut pentru înțelegerea procesului de comunicare:
identifică intenții, tendințe ale comunicării unui individ, grup sau
instituție;
descrie răspunsurile atitudinale ”i comportamentale față de comu-
nicare;
determină starea psihologică sau emoțională a persoanelor sau gru-
purilor;
dezvăluie diferențe internaționale în conținutul comunicării;
detectează existența propagandei.
Analiza de conținut a textului
Dincolo de diversitatea folosirii analizei de conținut, demersul se con-
centrează pe analiza de conținut a textului . Ea este utilă mai ales în
cercetarea sociologică ”i psihologică, în ”tiințele politice ”i ”tiințele edu-
cației, istorie ”i literatură, precum ”i în multe alte discipline, datorită
cantității mari de material scris pe care cercetătorii, în mod obi”nuit, îl
colectează de-a lungul desf\[ur\rii unui proiect, în special când acestmaterial vine din surse nestructurate variate.
27 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
Text ”i realitate
Textul reprezintă materialul empiric al analizei de conținut. El nu constituie
doar datele esențiale pe care se bazează concluziile analizei de conținut, ci
reprezintă, în acela”i timp, baza de interpretare ”i mediul de prezentare ”icomunicare a acestor concluzii. Textul se dovede”te a fi rezultatul colec-
tării datelor ”i, deopotrivă, instrumentul necesar inferențelor.
Dacă se consideră că analiza de conținut, mai ales ‘n forma ei calitativă,
se bizuie pe interpretarea textelor în scopul înțelegerii realităților sociale,
două întrebări devin extrem de relevante: Ce se întâmplă când traducemrealitatea în text? Ce se întâmplă când retraducem textele în realitate sau
inferăm realitatea pornind de la textele respective?
˛n procesul definit de cele două interogații, textul înlocuie”te ceea ce
este studiat. De îndată ce cercetătorul a colectat datele ”i le-a relaționat în
cadrul unui text, acesta se substituie realității studiate, influențând etapele
ulterioare ale studiului. Din narațiunile subiecților colectate pe baza inter-
viurilor, din cuvântările politicienilor sau din articolele jurnali”tilor nurămâne decât ceea ce s-a surprins ”i transpus sub formă de document
prin metoda de transcriere aleasă. Textul astfel produs reprezintă baza
interpretărilor ”i inferențelor ulterioare ”i a concluziilor derivate din ele.
“tiințele sociale, care s-au transformat în mod necesar în ”tiințe textuale ”i
se bizuie pe texte în calitate de căi de fixare ”i obiectivizare a propriilorconcluzii, trebuie să acorde multă atenție demersurilor de generare ”i
interpretare a datelor ca texte ”i a textelor ca date.
Textul în calitate de creator al lumii: construcții
de gradul întâi ”i de gradul al doilea
Faptul că relația dintre text ”i realitate nu poate fi redusă la o simplă
reprezentare de fapte (date) a fost privită destul de mult timp ca fiind o
criză de reprezentare . Pornind de la dezbaterile din etnografie (de
exemplu, Berg ”i Fuchs, 1993; Clifford ”i Marcus, 1986), această criză a
pus sub semnul îndoielii faptul că cercetătorii sociali pot surprinde în moddirect experiențe trăite. Se argumentează că aceste experiențe sunt create
de cercetător ”i transpuse în text. Aceasta este criza de reprezentare, care
face legătură directă între experiență ”i problematica textului (Denzin ”i
Lincoln, 1994, p. 1 1).
28 ANALIZA DE CON}INUT
Punctul crucial în această discuție este cât de departe în special în
”tiințele sociale putem merge cu prezumția că realitatea ar exista în afarasubiectivității sau a punctelor de vedere împărtă”ite social, ”i dacă această
realitate poate fi validată prin prisma reprezentărilor ei ‘n texte sau alte
produse ale cercetărilor. Diversele tipuri ale constructivismului socialresping prezumțiile de acest gen. Ele pornesc de la ideea că realitățile sunt
produse în mod activ de către participanți prin intermediul înțelesurilor
atribuite anumitor evenimente sau obiecte, precum ”i de la constatarea căcercetarea socială nu poate evita aceste atribuiri de înțelesuri dacă dore”te
să studieze realitatea socială. Prin urmare, premisele cercet\rii sunt ideile
despre evenimentele sociale, lucrurile sau faptele pe care le întâlnim îndomeniul social supus studiului ”i felul în care aceste idei comunicate de
la unul la altul se găsesc în competiție sau conflict, au succes, sunt
împărtă”ite ”i luate drept reale.
Că faptele devin relevante prin intermediul selecției ”i interpretării este
un aspect afirmat cu claritate de Alfred Schütz:
Strict vorbind, nu există fapte pur ”i simplu. Toate faptele sunt selectate din
setul exterior ( outset ) de fapte, dintr-un context universal, prin intermediul
activității noastre psihice. ˛n consecință, sunt fapte interpretate sau priviteca fiind deta”ate de contextul lor, prin abstracții artificiale ori, în modopus, sunt privite într-un cadru restrâns. ˛n oricare dintre aceste cazuri,
faptele poartă cu ele propriul orizont interpretativ, intrinsec ”i extrinsec
(1962, p. 5).
O idee centrală în acest context este distincția pe care A. Schütz o face
între construcțiile de gradul unu ”i cele de gradul al doilea. Conform
spuselor sale, construcțiile ”tiințelor sociale sunt de gradul al doilea, un fel
de construcții clădite pe baza celor făcute de actorii sociali. Potrivit celorspuse, percepția de zi cu zi ”i cunoa”terea constituie fundamentul pe care
oamenii de ”tiință din domeniul socialului construiesc o versiune a lumii
mult mai formalizată ”i mai generalizată (Goodman, 1978). Prin cores-
pondență, A. Schütz (1962, p. 208) introduce conceptul de realități
multiple, potrivit căruia lumea ”tiinței este una singură, organizată parțial
după acelea”i principii pe baza cărora este organizată viața de zi cu zi ”i,
parțial, conform altor principii.
˛n particular, cercetarea specifică ”tiințelor sociale se confruntă cu
problema că întâlne”te lumea preferată pentru studiu, ‘ns numai în acele
29 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
versiuni existente sau construite prin interacțiunea banală ori concurențială
a subiecților. Cunoa”terea ”tiințifică ”i prezentarea interacțiunilor includprocese diferite în construirea realității: în cazul celor studiați, construcții
subiective de zi cu zi; în cazul cercetătorilor, construcții ”tiințifice ce
vizează colectarea, analiza ”i interpretarea datelor, precum ”i prezentarea
concluziilor (fig. 1.1).
Figura 1.1 Acordul dintre construcție
”i interpretare
˛n aceste construcții (texte), relațiile luate ca date sunt traduse astfel:
experiența de zi cu zi dobândită prin cunoa”terea celor studiați ”i relatările
acelor experiențe devin pentru cercetători evenimente sau activități con-semnate în texte.
Caracteristicile analizei de conținut textuale
˛n analiza de conținut, cercetătorul folose”te proceduri obiective ”i siste-matice de numărare ”i înregistrare, dar ”i proceduri subiective de interpre-
tare, realizând astfel o descriere cantitativă ”i calitativă a conținutului
simbolic din text.
Caracteristica definitorie a analizei de conținut textuale este procesul
organizării pe categorii numit codare, ce constă în marcarea pasajelorde text cu coduri alfanumerice (litere, numere ”i uneori caractere speciale
sau simboluri) sau cu coduri formate din cuvinte sau expresii. De fapt,Markoff, Shapiro ”i Weitman (1974) au sugerat că, probabil, codareatextuală ar fi un nume mai bun decât analiza de conținut. Codarea
30 ANALIZA DE CON}INUT
creează variabile categoriale ce reprezintă informația verbală care, apoi,
poate fi analizată prin metode statistice sau tehnici de analiză calitativă.
Există o serie de software specializate care pot s\ codeze cu u”urință
datele textuale ”i să le combine cu date cantitative. Cercetătorul poateanaliza ambele feluri de date cu metode statistice variate. De asemenea,aceste programe permit analiza unor volume mari de date textuale, faci-
litând multe dintre etapele pe care le presupune o analiză de conținut. Mai
mult, procedurile explicite ”i de verificare a calității permit ca două saumai multe grupuri de cercetători să lucreze la acelea”i feluri de date îndiferite locuri geografice.
Textele de analizat pot proveni de la interviuri semistructurate sau
nestructurate, discuții din focus-grup, studii de caz, întrebări deschise dinchestionare, cuvântări ”i texte politice, articole, legi etc. Pentru a organizaideile-cheie ale unui text, cercetătorul identifică subiectele ”i problemele,
adică temele acestuia. De exemplu, participarea la o conferință poate avea
ca rezultat o listă de probleme reie”ită din notițele luate. ˛nsă analiza deconținut merge mai departe dacă cercetătorul calculează frecvența afir-mațiilor, detectează diferențe subtile în intensitatea acestora sau examinează
problemele în timp, în diferite situații ori din perspectiva unor grupuri
sociale diferite. Analiza de conținut nu ne ajută numai la rezumareaconținutului formal al materialului scris de asemenea, ea poate să descrieatitudini sau percepții ale autorului (emitentului) textului sau mesajului.
Analiza de conținut textuală este o tehnic\ utilă care prilejuie”te desco-
perirea ”i descrierea interesului asupra căruia se concentrează atențiaindividuală, de grup, instituțională sau socială. De”i descrierea acestuiinteres reprezintă o etapă importantă a procesului, cercetătorul nu trebuie
să piardă din vedere scopul analizei de conținut: efectuarea de inferențe .
Desigur că inferențele pot fi coroborate cu alte metode de strângere ainformațiilor care îmbogățesc rezultatele analizei.
Tipurile analizei de conținut
Complexitatea analizei de conținut a textelor a dus la diferențierea a trei
tipuri generale aflate în strânsă legătură: analiza conceptuală, analiza
relațională ”i analiza calitativă. Analiza conceptuală poate fi gândită ca
urmărind să stabilească prezența ”i frecvența conceptelor într-un text. Celmai adesea, aceste concepte sunt reprezentate prin cuvinte sau sintagme.
31 ANALIZA DE CONȚINUT TEHNICˆ DE CERCETARE NONREACTIVˆ
Analiza relațională se bazează pe analiza conceptuală ”i examinează rela-
țiile dintre concepte. La rândul ei, analiza de conținut calitativă se întemeiază
pe primele două tipuri, aplică regulile analitice specifice investigației
calitative a textului (identificarea temelor, atribuirea segmentelor de text,
derivarea concluziilor).
Capitolul 2
Structura ”i elementele designului cercetării
Cinci factori majori sunt luați în considerare când decidem să folosim
analiza de conținut: (1) obiectivele de îndeplinit; (2) datele disponibile
sau care vor fi colectate; (3) felul datelor care se cer; (4) tipurile de
analiză; ”i (5) necesarul de resurse. Deoarece, uneori, analiza de conținuteste parte a unui proiect de cercetare mai amplu, decizia de a o utilizatrebuie să se potrivească cu sarcinile acestuia. Oricum, designul analizeide conținut nu diferă prea mult de cel pentru oricare altă cercetare din”tiințele sociale.
Orice cercetare din domeniul socialului are trei faze: designul, execuția
”i raportul. ˛n unele tipuri de cercetare, aceste faze sunt distincte ”isecvențiale. ˛n alte tipuri, ele se pot amesteca. Analiza de conținut urmeazăprimul tip. ˛n cele ce urmează ne ocupăm de prima fază, designul cer-cetării, care anticipează modul de realizare a ei.
N. Blaikie (2000) apreciază că elaborarea designului cercetării este
probabil cea mai dificilă parte a investigației sociale. Designul (proiect
de cercetare empirică) încearcă să producă răspunsuri la întrebările
cercetării prin colectarea ”i analiza empirică a datelor legate de uneleaspecte ale vieții sociale în cazul nostru, a textelor variate sau mate-rialelor audio ”i video care relatează aceste aspecte. Ca urmare, designul
cercetării se referă la procesul care leagă întrebările cercetării, datele
empirice ”i concluziile cercetării . A”a cum spune Yin (2002), designul
cercetării este un plan de acțiune pentru a ajunge de aici până acolo. ˛nmod ideal, el reprezintă procesul de luare a deciziilor legate de proiectulcercetării înainte ca acesta să fie dus la bun sfâr”it. Acest lucru implicăanticiparea tuturor aspectelor cercetării ”i planificarea lor pentru a leexecuta într-o manieră integrată. De asemenea, designul cercetării constituie
34 ANALIZA DE CON}INUT
modul ”i mijlocul prin care se realizează controlul în cursul procesului de
analiză.
Se spune că putem compara designul cercetării cu activitățile unui
arhitect în vederea proiectării unei construcții. “i cum orice construcție se
poate realiza în diverse moduri, la fel ”i componentele designului cercetării
pot fi organizate în modalități diferite.
Titlul
Analiza de conținut trebuie să aibă un titlu care să fie atât concis, cât ”i
informativ . El trebuie să surprindă esența analizei, ce ”i cum se va realiza. Iată
un exemplu: Problemele învățământului superior în cotidiene: o ana-
liză de conținut. De”i este util să avem un enunț al temei clar încă de la
începutul conceperii designului, acest lucru nu este întotdeauna posibil.
Nu numai că natura subiectului va fi probabil clarificată în timpul pregătiriidesignului cercetării, dar ”i cel mai bun titlu poate apărea numai după
definitivarea cercetării. Tema sau problema este un puzzle intelectual pe
care cercetătorul intenționează să-l exploreze. Expunerea temei va consta
în mod normal din câteva paragrafe, care prezintă o descriere concisă a
naturii problemei de investigat prin analiza de conținut. De obicei, aceasta
necesită referiri la literatura de specialitate: rapoarte de cercetare legate
de aria investigată, discuții teoretice atât academice, cât ”i neacademice,statistici oficiale ”i, poate, articole din presă.
Pe scurt, designul analizei de conținut este produsul unui proces evolutiv,
de dezvoltare, fiind posibil ca el s\ implice un număr de ‘ncerc\ri înainte
ca toate alegerile să fie făcute ”i să devină coerent. ˛n multe analize de
conținut, designul va fi probabil rafinat în cursul cercetării.
Motivații, scopuri ”i semnificații
Designul cercetării este locul unde vor fi declarate motivele personale ”i
scopurile pentru întreprinderea cercetării. Cercetătorii universitari, inclusiv
studenții, au motive personale atât pentru realizarea cercetării, cât ”i pentru
alegerea unui subiect specific. Expunerea motivelor ”i scopurilor este un
exercițiu folositor ”i adesea chiar revelator. Exemplul temei de cercetare demai înainte ilustrează afirmația.
35 STRUCTURA “I ELEMENTELE DESIGNULUI CERCETˆRII
˛ntrebările cercetării
Răspunsul la întrebările cercetării orientează activitățile ei, motiv pentru
care constituie cel mai important element al oricărui design . Deciziile
legate de toate celelalte aspecte ale designului depind de contribuția
acestora la răspunsurile cerute de întrebările cercetării. Altfel spus, formu-larea întrebărilor este punctul real de plecare în pregătirea unui design al
analizei de conținut. ˛ntrebările sunt esențiale ”i trebuie afirmate cu cla-
ritate ”i în mod concis. ˛n general, analiza de conținut poate fi folosită pentru
a răspunde la întrebarea Ce?, dar nu la De ce?. Adică întrebarea îi
ajută pe anali”ti să descrie sau să rezume conținutul materialului scris,atitudinile ”i percepțiile autorului textului sau efectele lui asupra audienței.
˛n cele mai multe cercetări în care se folose”te tehnica analizei de
conținut, cercetătorii încep cu formularea unei întrebări generale. Când
întrebarea implică variabile care sunt mesaje sau simboluri, atunci analiza
de conținut este potrivită pentru realizarea cercetării. De exemplu, vrem să
studiem cum acoperă (relatează) ziarele o campanie politică. Constructul
1
acoperirea campaniei politice include dimensiunea acoperirii, importanța
ei relativă ”i dacă relatările favorizează un candidat (partid) față de altul.
Desigur că putem face o anchetă pentru a-i întreba pe oameni ce cred
referitor la modul în care ziarele relatează campania politică, dar o strategie
mai bună este să examinăm în mod direct ziarele de ”tiri folosind analiza
de conținut.
Joohoan Kim a făcut o analiză de conținut2 care a pornit de la urmă-
toarea întrebare generală : Cum sunt relatate cazurile de crimă în New
York Times ”i New Y ork Newsday ? Scopul studiului este înțelegerea patternu-
rilor folosite de cotidiene pentru a relata problemele legate de moartea
produsă prin crimă. Pentru aceasta, analiza de conținut a încercat să
răspundă la următorul set de întrebări :
1. Care sunt caracteristicile articolelor care relatează despre ucidere ”i
moarte în termenii dimensiunii (numărul cuvintelor), locului înpagină, folosirii fotografiilor ”i categoriilor subiectului?
1.Construct o imagine, o idee ori o teorie, un complex format dintr-un număr
de elemente simple; idee abstractă sau generală inferată sau derivată din cauzespecifice.
2. http://www.cis.upenn.edu/~sjokim/home.html (accesat 20 martie 2003).
36 ANALIZA DE CON}INUT
2. Cine sunt cei care mor prin crimă despre care relatează cotidienele?
La ce trăsături ale victimelor se referă de pildă, nume, sex, vârstă,etnie, ocupație, număr? Cine sunt criminalii?
3. Care sunt patternurile relatărilor despre ucidere? Cât de des î”i
exprimă ziarele propria atitudine? Când? Care sunt patternurile
prin care î”i exprimă atitudinea? Cum aleg forma de relatare în
termenii raportului neutru sau al unei narațiuni?
4. Ce fel de aspecte ale morții ”i uciderii sunt subliniate în mod deosebit
în titluri ”i subtitluri? Când?
5. Care sunt relațiile dintre variabilele menționate mai sus?
Dacă întrebările primesc răspunsuri satisfăcătoare, se clarifică modul
în care se procedează pe parcursul cercetării. Astfel, conținutul materialului
poate fi rezumat prin listarea temelor ”i calculul frecvenței conceptelor ”icategoriilor. Atitudinile ”i percepțiile autorului pot fi descrise. De ase-
menea, se pot descrie efectele mesajelor asupra receptorilor.
Obiectivele cercetării
Obiectivele sunt probleme de realizat formulate în mod precis, prin con-versia întrebărilor la care cercetătorul sau echipa unui proiect încearcă să
răspundă. Ele sunt definite riguros ”i specifică ce anume intenționează sărealizeze cercetarea: explorare, descriere, înțelegere . Obiectivele
ne ajută să definim scopul studiului ”i, împreună cu întrebările cercetării,
să asigure analizei o direcție clară.
Revederea literaturii
Designul analizei de conținut trebuie să includă o revedere succintă aliteraturii de specialitate. Funcția ei majoră este să lege cercetarea propusăcu starea curentă a cuno”tințelor relevante. Ar putea fi necesară examinarea
multor domenii ale literaturii pentru a se asigura justificarea cercetării
respective, pentru selectarea teoriei care o întemeiază, a tehnicii ”i instru-
mentelor de lucru. Oricum, în mod normal, această secțiune a designului
va fi limitată la indicarea clară a ceea ce se cunoa”te cu privire la fiecaredin întrebările analizei pe baza cercetărilor precedente ori a ceea ce se
poate anticipa în lumina teoriei sociale existente. De obicei, lucrul în acest
37 STRUCTURA “I ELEMENTELE DESIGNULUI CERCETˆRII
sens continuă pe toată durata cercetării. Oricum, în design este normal să
fie inclus numai un sumar al literaturii relevante.
Selectarea surselor de date
O etapă critică a oric\rei cercet\ri sociale este procesul selecției surselor
de date de la care sau despre care vor fi colectate datele. E”antionarea
în analiza de conținut este necesară dacă materialul universul cercetării
este prea extins pentru a fi analizat în întregime. Indiferent dacă metodele
de e”antionare folosite sunt probabiliste, nonprobabiliste sau strategiicalitativiste, metoda sau metodele folosite trebuie să fie descrise în detaliu
”i alegerile făcute să fie bine justificate. ˛n plus, sursa ”i dimensiunea
populației ”i e”antionului trebuie determinate ”i justificate.
Colectarea datelor
Colectarea ”i analiza datelor sunt considerate frecvent nucleul activitățilorîn cercetarea socială. Cercetătorii novici au tendința de a se lansa încolectarea datelor cât mai curând după alegerea temei. Dar decizia privind
colectarea ”i analiza trebuie să a”tepte multe alte considerații. De pildă,
designul analizei trebuie mai întâi să specifice clar metoda ori metodele
folosite pentru colectarea datelor. De asemenea, există o gam\ largă de
factori pragmatici care trebuie avuți în vedere. Ace”tia includ natura temeipropuse, obiectivele analizei, felul întrebărilor, contextul cercetării, exper-
tiza ”i personalitatea cercetătorului, timpul ”i bugetul avut la dispoziție,
echipamentul disponibil (inclusiv calculatoare ”i software specializate) ”i
a”teptările celor care au alocat fonduri, colegilor sau utilizatorilor rezul-
tatelor cercetării.
Analiza de conținut poate fi folosită pentru studierea oricărui material
înregistrat atât timp cât informația este disponibilă pentru a fi reanalizatăîn vederea verificării fidelității. De”i este folosită cel mai frecvent pentru
analizarea materialului scris, analiza de conținut poate fi utilizată la studie-
rea comunicării înregistrate, inclusiv programe de televiziune, filme ”i
fotografii. Ea poate colecta ”i analiza declarații parlamentare, legislația,
alte documente publice, studii de caz, rapoarte, ziare, cărți, articole ”iscrisori. Oricum, o cuvântare sau o discuție nu poate fi analizată până nu
a fost înregistrată sau transcrisă.
38 ANALIZA DE CON}INUT
Reducerea datelor ”i analiza
Ultimul element important al designului cercetării este specificarea ”i
justificarea metodelor care urmează să fie folosite pentru reducerea ”ianalizarea datelor. Metodele de reducere a datelor transformă ”irurile de
date într-o formă în care să poată fi analizate. Aceasta poate implica
transformarea datelor calitative în date cantitative prin unele forme decodare numerică ori recodarea datelor numerice existente în diferite cate-
gorii. Codarea este de asemenea folosită pentru organizarea ”i simplificarea
datelor colectate fie în formă cantitativă, fie în formă calitativă. Pentruambele metode există pachete de software potrivite, lucru ce presupune
organizarea datelor în a”a fel încât acestea să poată fi transferate pe
computer.
N. Blaikie (2000) subliniază că, din mai multe puncte de vedere,
designul unui proiect de cercetare este mai dificil de conceput decât de
făcut. De asemenea, chiar [i în cele mai prudente proiecte de analiză
există întotdeauna posibilitatea ca un lucru să nu meargă cum trebuie.
Dar dincolo de aceaste, tema centrală a demersului este de a arăta că
analiza de conținut, la fel ca toate celelalte moduri de cer cetare a
socialului, are nevoie să fie planificată temeinic pentru a asigura succe-
sul rezultatului.
Trebuie să ”tim însă că designul cercetării este întotdeauna un com-
promis între modul ideal de a răspunde la întrebările cercetării ”i ce este
practic în lumina constrângerilor financiare, de timp ”i altele. Pe scurt,
designurile bune sunt creative ”i cu soluții acceptabile profesional față deproblemele ”i limitele cu care ne confruntăm la începutul ”i pe timpul
desfă”urării analizei de conținut.
Timpul ”i grija pentru pregătirea unui design de cercetare comprehensiv
”i detaliat merită efortul . Nu ne rămâne decât să sperăm ca în activitățile
noastre de cercetare, planificarea meticuloasă ”i creativă să ne conducă la
rezultate fructuoase. Exemplul următor particularizează structura ”i ele-mentele designului cercetării sociale la analiza de conținut.
39 STRUCTURA “I ELEMENTELE DESIGNULUI CERCETˆRII
Etapele designului
1. Stabilirea temei cercetării ”i a întrebării generale; formularea
setului de întrebări ”i a obiectivelor
˛ntrebări: cine?, ce?, care?, cum?
1.1. Formularea întrebărilor cercetării pentru a realiza unul sau mai
multe dintre următoarele obiective :
descrierea conținutului textului (mesajului comunicat) prin stra-
tegia inductivă;
testarea ipotezelor caracteristice mesajului prin strategia deduc-
tivă;
identificarea patternurilor comunicării unor probleme sociale
variate;
compararea conținutului mesajului (textual sau media) cu lumea
reală;
atribuirea imaginii unor grupuri particulare din societate;
stabilirea unui punct de plecare pentru studiul efectelor comu-
nicării.
2. Metodologia
2.1. Documentarea teoretică
2.2. Definirea universului cercetării; specificarea granițelor conți-
nutului ce va fi examinat după subiect, perioada de timp etc.
2.3. E”antionarea
Tehnici de e”antionare probabilistă
Tehnici de e”antionare nonprobabilistă
Strategii de e”antionare calitativă
2.4. Luarea deciziilor cu privire la variabile; se stabile”te nivelul de
măsurare (scale nominale, ordinale, de intervale ”i de rapoarte) ”i
regulile de codare
˛n cazul codării umane, cartea codurilor ”i formularul codării
trebuie construite în avans (deductiv), apoi îmbunătățite ”i
dezvoltate pe parcurs (inductiv).
˛n cazul codării pe computer, dicționarul sau alt protocol de
codare trebuie stabilit aprioric. Distingerea ‘ntre unitatea de
colectare (înregistrare) a datelor (elementul față de care fiecare
variabilă este măsurată) ”i unitatea de analiză (partea textului
care va fi numărată, analizată, descrisă sau interpretată, adică
40 ANALIZA DE CON}INUT
elementul după care datele sunt analizate ”i față de care rezul-
tatele sunt prezentate) impune să avem în vedere că, uneori,cele două lucruri sunt acelea”i. De pildă, în cele mai multe
investigații sociale, persoana individuală este atât unitate de
colectare a datelor, cât ”i unitate de analiză. ˛n analiza de
conținut, unitatea de colectare a datelor ori unitatea de analiză
sau amândouă trebuie să fie o unitate de text (cuvânt, sens al
cuvântului, propoziție/frază, paragraf, temă, text întreg).
Dacă este cazul, stabilirea unității de context .
Definirea categoriilor de conținut (exhaustive ”i mutual exclu-
sive).
3. Codarea
3.1. ˛n cazul codării pe computer cu ajutorul unor programe dedicate,
aplicăm dicționarele la textele e”antionate pentru a genera frecven-țele unităților de analiză.
3.2. ˛n cazul folosirii codării umane , se face verificarea procentului
acordului intercodor sau intracodor pentru fiecare variabilă.
4. Analiza datelor prin comparații după: cuvinte pozitive sau negative,
grile de lectură, perioade de timp, domeniile subiectului, surse, rezul-tate, viața reală etc.
4.1. Analiza statistică (univariată, bivariată sau multivariată)
4.2. Analiza calitativă
5. Redactarea raportului de cercetare
5.1. Rezultatele ”i semnificația lor statistică
Capitolul 3
Analiza de conținut conceptuală
(cantitativă)
Procesul tipic al analizei de conținut conceptuale
T. Rotariu (1986) arată că una dintre direcțiile pe care s›a mers în analiza
documentelor
este analiza cantitativă, al cărei obiectiv fundamental îl constituie transfor-
marea informației descriptiv›discursive a documentelor în unități (entități)numărabile sau, eventual, măsurabile, după anumite însu”iri (1986, p. 133).
Pentru a realiza acest lucru, Kimberly A. Neuendorf (2002, pp. 49-52)
consideră că trebuie să parcurgem nouă pa”i semnificativi. O importantădistincție în acest proces o reprezintă bifurcarea ce apare la pa”ii 4 ”i 7
datorită deciziei de a adopta codarea umană sau codarea cu ajutorul
computerului.
1. Teoria ”i raționalitatea cercetării
Ce conținut va fi analizat ”i de ce? Există anumite teorii ori perspective care indică faptul că con-
ținutul mesajului din text este important de studiat?
Munca în bibliotecă este necesară pentru o revedere a literaturii
”i a rezultatelor cercetărilor anterioare.
Vom folosi un model integrativ ce leagă analiza de conținut cu
alte date ”i care permite indicarea relațiilor cu caracteristicilesursei sau receptorului?
Avem formulate întrebările cercetării? Ipotezele?
42 ANALIZA DE CON}INUT
2. Conceptualizări
Ce variabile vom folosi în studiu ”i cum le definim conceptual
(de exemplu, cu dicționarul elaborăm definiții tip)?
Putem prezenta câteva exemple ale conținutului pe care îl ana-
lizăm ca să fim siguri că acoperim ce dorim să aflăm.
3. Operaționalizări (măsuri)
Măsurile trebuie să se potrivească conceptualizărilor (ceea ce
se nume”te validitate internă).
Ce unitate de colectare a datelor folosim? Putem avea mai mult
decât o unitate (de pildă, schema de codare a emitentului ”ischema de codare a receptorului).
Variabilele sunt măsurate bine (categoriile sunt exhaustive ”i
mutual exclusive )?
Validitatea categoriilor ”i validitatea conținutului pot fi evaluate
în acest moment?
4. Schemele codării
4a. Schemele codării în codarea umană. Este nevoie să stabilim
următoarele materiale:
Cartea codurilor (cuprinde modul de măsurare a tuturor varia-
bilelor, explicat complet)
Formularul codării (codorii îl folosesc în procesul de codare).
4b. Schemele codării în codarea cu ajutorul computerului
Analiza de conținut a textului cu ajutorul computerului necesită
”i ea un fel de carte a codurilor, o explicație completă a dicțio-
narelor ”i a modului de aplicare a lor.
Nu există dicționare standard în limba română, a”a încât trebuie
să creăm dicționare adecvate temei cercetate; apoi ne asigurămpe un e”antion de text că generează lista frecvențelor ”i găsesccuvintele- ”i expresiile-cheie.
5. E”antionarea
Este posibilă analiza de conținut a întregii populații? Dacă da,
trecem la pasul 6.
Cum va fi realizat e”antionul aleator din populația documen-
telor? El poate fi făcut după perioada de timp, după probleme,după pagini, după sursă ”.a.m.d.
6. Instruirea codorilor ”i testul-pilot
Pe timpul sesiunii de instruire descoperim dacă codorii reali-
zează acordul privind codarea variabilelor. Prin testarea codării,observăm fidelitatea pentru fiecare variabilă.
43 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
˛n fiecare etapă parcursă revizuim cartea codurilor ”i formularul
de codare.
7. Codarea
7a. Codarea umană
Folosim cel puțin doi codori pentru a stabili acordul intercodor
sau se realizează acordul intracodor dacă lucrează numai cerce-
tătorul.
Codarea trebuie făcută independent, pentru a realiza procentul
de suprapunere stabilit pentru testul de fidelitate.
7b. Codarea cu ajutorul computerului
Aplicăm dicționarele la textele e”antionate pentru a genera
frecvențe ale unității de colectare a datelor pentru fiecare dicțio-
nar. Software ce pot fi folosite sunt: CATP AC; Concordance
2.0; VBPro; Diction 5.0; INTEXT 4.1; Text Smart; WordStat 4.5; ATLAS.ti; ConcApp.
Facem scurte verificări pentru validare.
8. Fidelitatea (numai pentru codarea umană)
Calculăm acordul intercodor sau intracodor pentru fiecare varia-
bilă, după cum urmează: coeficientul kappa al lui Cohen,
coeficientul alfa al lui Krippendorff în cazul variabilelor nomi-nale ”i coeficientul rho (Spearman) ori r (Pearson) în cazul
variabilelor ordinale. Pentru această operațiune pot fi folosite
oricare dintre următoarele programe specializate: Agree,Krippendo rffs alpha 3.12a sau Pram.
9. Analiza statistică ”i/sau calitativă; raportul cercetării
Rezultatele statistice pot fi relatate prin analiza univariată,
bivariată ”i multivariată în raport cu numărul variabilelor inde-
pendente ”i dependente, precum ”i cu nivelul de măsurare al
acestora (nominal, ordinal, intervale/rapoarte).
Selectarea materialului pentru analiză
Pentru a selecta materialul în vederea includerii lui în analiza de conținut,
cercetătorii trebuie mai întâi să gândească populația documentelor. De
exemplu, populația poate fi formată din toate cuvintele, propozițiile/frazele,
paragrafele sau articolele dintr-un anumit tip de documente de-a lungul
44 ANALIZA DE CON}INUT
unei perioade de timp specifice. Pentru unele subiecte, cercetătorii trebuie
să colecteze datele dintr-o bază de date. Aceasta se întâmplă când folosescinterviul sau focus-grupul pentru a obține răspunsuri la întrebările cerce-
tării. ˛n alt caz putem include în populație fiecare conversație, situație,
scenă, episod al unui anumit program de televiziune de-a lungul uneiperioade de timp.
Ce este un document?
Un document trebuie să fie separabil fizic, dimensionat minimal ”i săconțină informații textuale. O scrisoare este un document. Fiecare ediție aziarului Adevărul este un document. Un dosar nu este un document, deoa-
rece conține elemente mai mici care sunt separate fizic, dintre care unele
au conținutul lor distinct. O carte este oarecum ambiguă ca document.Multe cărți pot fi considerate document, dar o carte în care fiecare capitol
are autori diferiți poate fi gândită mai bine ca un agregat de documente.
Transcrierea unui interviu calitativ poate fi definită ca un document.Oricum, dacă scopul analizei de conținut a fost limitat numai la răspunsurile
la una din întrebările interviului, atunci doar transcrierea care aparține
răspunsului poate fi un document.
Alegerea metodei de e”antionare
E”antionarea este necesară când populația de documente este prea marepentru a fi analizată în întregime. Sunt disponibile două opțiuni: e”antio-
narea probabilistă ”i e”antionarea nonprobabilistă.
E”antionarea probabilistă poate fi alegerea corectă dacă întrebarea
cercetării implică nevoia generalizării de la e”antion la populație ”i dacă
procedurile cerute pentru e”antionarea probabilistă sunt practice în anumite
circumstanțe. ˛n unele cercetări, e”antionarea multistadială este potrivită”i, de aceea, recomandată.
E”antionarea nonprobabilistă poate fi alegerea corectă dacă genera-
lizarea nu este necesară ori dacă procedurile e”antionării probabiliste nusunt practice. De exemplu, ca să reducem materialul textual la proporții
u”or de mânuit, cercetătorii aleg un e”antion nonprobabilist al docu-
mentelor. De asemenea, se poate folosi e”antionarea pe cote. Astfel se
45 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
identifică variabilele-cheie după care un anumit număr de unități de e”antio-
nare se includ în studiu.
R.Ph. Weber (1990) recomandă ca, la rândul lor, documentele alese
pentru analiză să fie e”antionate în întregime pentru a prezerva coerența
semantică, dar admite că e”antionarea segmentelor de text poate fi o
strategie bună când un document conține cantități substanțiale de material
nerelevant pentru studiu ori când nu este dezirabil să extragem informațiadintr-un număr mare de documente voluminoase.
Dimensiunea e”antionului
După cum subliniază T. Rotariu (1986), stabilirea populației ”i a e”antio-
nului de documente se face în corelație strânsă cu precizarea foarte exactă
a problemei de studiat (p. 135). Explicația este simplă: ele trebuie să fiesemnificative pentru faptele sociale pe care le cercetăm.
Din păcate, nu există un set de criterii acceptate pentru alegerea dimen-
siunii e”antionului. Oricum, sunt tehnici suficient de bune pentru deter-minarea corespunzătoare a mărimii lui. ˛n unele cercetări s-au testat
dimensiuni variate ale e”antionului pentru aplicații specifice analizei de
conținut. G.H. Stempel (1952) a găsit că pentru studierea unei populațiiformate din numărul aparițiilor unui ziar de-a lungul unui an este suficient
să identificăm articolele din două săptămâni, selectate sistematic, pe baza
unei abordări holiste realizate prin interconectarea conceptuală a articolelordistincte. ˛ntr›o cercetare, Lacy, Robinson ”i Riffe (1995) au utilizat 320 de
e”antioane diferite extrase din cele 52 de ediții apărute într-un an a două
publicații săptămânale. Ei au găsit că 12 e”antioane (stratificate pe lună)pot reprezenta adecvat populația articolelor.
Autorul analizei de conținut privind modul în care două ziare din New
Y ork relatează moartea produsă prin crimă a ajuns la dimensiunea e”an-tionului astfel: din 52 de săptămâni ale perioadei de 1 an (noiembrie
1992 octombrie 1993) au fost selectate 52 de zile, câte una din fiecare
săptămână. Din articolele publicate în zilele selectate, au fost identificatecele care conțineau oricare din 7 cuvinte folosite pentru a căuta în arhiva
ziarelor: ucide, mort, moarte, omorât, asasinat, sinucidere, omucidere .
Dintre aceste articole ale fiecărei zile, au fost selectate 3 articole (al 3-lea,al 13-lea ”i al 23-lea). ˛n consecință, în total s-au identificat 312 articole
(156 din fiecare ziar). Oricum, nu toate cele 312 articole relatau despre
46 ANALIZA DE CON}INUT
incidente mortale; unele au fost selectate deoarece includeau unul din cele
7 cuvinte de căutare stabilite, dar erau utilizate în sens metaforic. Evident,acestea au fost excluse din e”antion. Oricum, dimensiunea acceptabilă a
e”antionului variază în funcție de ziar ”i de variabilele examinate.
O metodă mult mai generală de determinare a dimensiunii dezirabile a
e”antionului este să îl calculăm folosind formulele erorii standard ”i a
intervalelor de confidență. Dimensiunea n dorită este derivată din două
elemente: (a) intervalul de confidență dezirabil în jurul mediei date ae”antionului ”i (b) variația estimată pentru o variabilă în populație. Tehnica
presupune un e”antion aleator. Tabelul 3.1 cuprinde dimensiunile e”an-
tioanelor selectate după intervalele de confidență pentru un caz particularsimplu variabila dihotomică (două alegeri). Modul de calcul poate fi
găsit în lucrările de statistică socială.
Tabelul 3.1 Stabilirea dimensiunii e”antionului
după o variabilă dihotomică
Eroarea de e”antionareNivel de confidență
95%Nivel de confidență
99%
–2% 2.404 4.160
–3% 1.087 1.852
–5% 384 665
–10% 96 167
Să ne imaginăm că variabila primară de interes este promovarea recla-
melor electorale într-un ziar, dacă sunt negative (de exemplu, atacă opo-ziția) sau nu. ˛n tabelul 3.1 observăm că pentru a fi încrezători în proporție
de 95% că rezultatele statistice pot fi generalizate la parametrii populației
–5%, trebuie să analizăm cel puțin 384 de reclame. Subliniem că de”iastfel de e”antioane mari sunt o provocare pentru studiile care folosesc
codori umani, programele pentru analiza textului fac munca mult mai
u”oară.
47 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Măsurarea: definirea variabilelor
”i operaționalizarea
Procesul măsurării începe după ce cercetătorul a formulat întrebările
cercetării ”i a determinat variabilele ”i unitățile de analiză pe care le va folosi
în proiect. Preocuparea majoră este elaborarea cu claritate a definiției fiecărei
variabile ”i crearea măsurilor care produc date cu acuratețe ”i precizie.
Variabila este o idee centrală în cercetarea cantitativă, a”a încât ne vom
opri puțin asupra ei. Se afirmă că limbajul cercetării cantitative este un
limbaj al variabilelor ”i relațiilor dintre ele prin urmare, definirea lor cuatenție este esențială. O variabilă este un concept, idee sau construct
definibil ”i măsurabil care variază, adică are valori diferite pentru cazuri
sau unități diferite.
Există două tipuri de concepte: cele care se referă la un fenomen cu
valoare neschimbătoare (de exemplu, tipul ideal de birocrație) ”i cele care
variază în cantitate, intensitate sau dezvoltare (de pildă, nivelul educației).Al doilea tip de concept ”i măsurarea conceptelor sunt variabile. Variabilele
pot lua două sau mai multe valori. Odată ce începem să le căutăm, le vom
găsi pretutindeni. De pildă, genul social este o variabilă; el poate lua douăvalori: masculin ”i feminin . Statusul marital este o variabilă; el
poate lua valorile celibatar, căsătorit, divorțat sau văduv . Tipul
de infracțiune comisă este o variabilă; poate lua valorile jaf, furt,omor ”i a”a mai departe. V enitul familiei este o variabilă; poate lua
valori de la zero la miliarde de lei. Atitudinea unei persoane față de
căsătoria dintre persoane de acela”i sex este o variabilă; ea se poatemanifesta de la exprimarea puternică în favoarea legalizării ei p^n\ la
credința puternică împotriva acestei legalizări.
Valorile sau categoriile variabilei sunt atributele ei. Este u”or să con-
fundăm variabilele cu atributele. V ariabilele ”i atributele sunt relaționate,
dar au scopuri distincte. Confuzia apare deoarece atributul unei variabile
poate deveni el însu”i o variabilă separată printr›o schimbare u”oară adefiniției. Distincția se face a”adar între conceptele care variază ”i con-
dițiile în care acele concepte variază. De pildă, masculin nu este o
variabilă; el descrie o categorie a genului social ”i este un atribut alvariabilei gen social . ˛nsă ideea derivată, gradul de masculinitate,
este o v ariabilă. Ea descrie intensitatea ata”ată atitudinilor, credințelor ”i
48 ANALIZA DE CON}INUT
comportamentelor asociate cu conceptul de masculinitate într›o cultură.
Căsătorit nu este o variabilă; el este un atribut al variabilei statusmarital. Idei relaționate astfel, cum ar fi numărul anilor de căsătorie
sau gradul de încredere într›o căsătorie, sunt variabile. La fel, jaful
nu este o variabilă; el este un atribut al variabilei tipul de infracțiune.
Numărul jafurilor, rata jafurilor sau tipul de jaf sunt toate variabile,
deoarece variază sau iau valori multiple.
Avem nevoie să redefinim conceptele ce ne interesează într›un proiect
de cercetare cantitativă într›un limbaj al variabilelor. Exemplele cu care
am ilustrat variabilele ”i atributele lor, cu u”oare modificări în definiție,
schimbă o nonvariabilă într›un concept variabil.
Procesul măsurării în analiza de conținut porne”te cu un concept,
construct sau idee, adică o variabilă, ”i continuă cu dezvoltarea unei măsuri
(procedură sau instrument) pentru observarea ei empirică. ˛n acest fel,măsurarea începe cu concepte ”i se termină cu indicatori specifici, concreți.
Cercetătorul folose”te apoi măsurile pentru a produce date într-o formă
numerică. ˛n realitate, procesul este interactiv, deoarece conceptele devin
tot mai clare ”i mai bine definite pe măsură ce analistul dezvoltă măsurile
pentru ele.
La începutul procesului de măsurare, cercetătorul conceptualizează ”i
operaționalizează fiecare variabilă. Conceptualizarea este procesul prin
care un construct sau concept este rafinat printr-o definiție conceptuală
sau teoretică . Definiția conceptuală este realizată în termeni abstracți.
Acest lucru îl facem, de exemplu, când întrebăm: Ce înseamnă moralîn politică? . Ca să obținem răspunsul, ne referim la alte idei, concepte
sau constructe (de pildă, onestitate, încredere, corectitudine, respect
etc.). Nu există o cale magică prin care să transformăm constructul într-
o definiție conceptuală precisă. Sarcina implică gândire atentă, obser-
varea directă a textului, consultarea colegilor, citirea altor lucrări, apelul
la dicționare ”i cărți de specialitate, încercări de formulare a unor definiții
posibile. ˛n acest mod putem avea numeroase definiții pe care trebuieapoi să le sortăm.
După ce avem o definiție care lucrează (spunem lucrează deoarece
poate fi modificată), suntem gata pentru operaționalizare procesul dez-
voltării unei definiții operaționale din construct. O definiție operațională
este făcută în termeni operaționali specifici, instrumente de măsură sauproceduri. Uneori este denumită măsura constructului sau indicator . Ope-
raționalizarea leagă limbajul teoretic de limbajul măsurilor empirice. Teoria
49 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
este plină de concepte abstracte, defini]ii, ipoteze, relații ”i cauzalitate.
Măsurile empirice descriu cum oamenii măsoară în mod concret variabilelespecifice.
Legătura dintre indicatori ”i constructe este o problemă centrală pentru
măsurarea cantitativă. ˛n timpul operaționalizării, cercetătorul leagă lumea
ideilor de realitatea observabilă în cazul nostru, textul. Pentru aceasta
folose”te regulile corespondenței afirmații logice despre cum un indicator
corespunde unui construct abstract. ˛n analiza de conținut, variabilele sunt
operaționalizate cu ajutorul unui sistem (unei scheme) de codare un set
de instrucțiuni sau reguli despre modul sistematic de observare ”i înre-
gistrare a conținutului unui text. Cercetătorul potrive”te schema la tipul
textului sau mediul comunicării ce va fi studiat (de exemplu, piese de
televiziune, cărți, fotografii de reclamă din reviste, discurs politic etc.),
care depinde ”i de unitatea de analiză aleasă de cercetător.
Măsurarea în analiza de conținut folose”te observația structurată , adică
observația sistematică bazată pe reguli scrise . ˛n acest fel este posibilă
replicarea ”i îmbunătățirea fidelității. Măsurarea cu grijă este crucială,
deoarece cercetătorul ia o comunicare simbolică difuză ”i o schimbă în
date cantitative precise, obiective. ˛n acest sens, designul cercetării trebuiesă prevadă proceduri de codare replicabile. De pildă, un cercetător vrea să
determine cât de frecvent prezintă serialele de televiziune personajele
vârstnice în termenii stereotipurilor negative. ˛n acest scop, el dezvoltă o
măsură a constructului stereotipuri negative ale bătrânilor . Conceptua-
lizarea poate rezulta într-o listă a stereotipurilor sau în generalizări negativedespre persoanele în vârstă (de pildă, senil, uituc, încet, impacientat,
bolnav, surd, inactiv, conservator), care însă nu reflectă corect bătrânețea.
˛n practică, definirea variabilei poate fi separată în două părți: con-
ceptualizarea variabilei ”i specificarea categoriilor ei. Cu riscul de a ne
repeta, subliniem că definirea conceptuală a variabilei este vitală pentru
procesul analizei; ea este o declarație prin care cercetătorul spune exact ce
dore”te să studieze. Conceptualizarea variabilelor înseamnă elaborareaconstructelor legate de temele, obiectele sau evenimentele care variază ”i
ne ajută să răspundem întrebărilor analizei.
Specificarea categoriilor permite distingerea unei teme, a unui obiect
ori eveniment de altele prin punerea în fiecare a unui număr limitat de
categorii sau valori. Formele comune de categorii sunt grupate ”i plasatepe o scală (nominală sau ordinală). Ca să definim complet o variabilă în
analiza de conținut, mai întâi trebuie să o conceptualizăm ”i apoi să
50 ANALIZA DE CON}INUT
specificăm categoriile (valorile) ei. ˛n formularea lui T. Rotariu (1986),
trebuie să fixăm o caracteristică, după care urmează operația de stabilire acategoriilor ei. Autorul precizează că operația esențială în realizarea unei
analize de conținut, de care depinde în cea mai mare măsură succesul
cercetării, o constituie stabilirea categoriilor. Mai departe, el afirmă:
Practic, lista categoriilor unei caracteristici este instrumentul tehnicii de
față, ”i faptul că unii autori îi ata”ează aceea”i importanță ca ”i chestio-narului în anchetă este pe deplin justificat (p. 137).
Definiția conceptuală a variabilei ”i operaționalizarea ei trebuie să se
potrivească; această potrivire este ceea ce mulți numesc validitate internă .
Măsurarea desemnează atribuirea de numere obiectelor sau eveni-
mentelor, potrivit unor reguli . Operaționalizarea este procesul dezvoltării
măsurilor, construcția tehnicilor concrete, reale de măsurare. După cum
am mai spus, în analiza de conținut a textului operaționalizarea înseamnă
construcția unui sistem (unei scheme) de codare , ce constă dintr-un set de
concepte sau o listă a codurilor elaborate inductiv (emergente din text) ”i
deductiv (teorii sau alte cercetări).
Exemplificăm cu sistemul de codare construit pentru analiza de conținut
cu tema: Sărăcie ”i bogăție. Cercetarea s-a concentrat pe reportajele ”i
”tirile publicate în patru cotidiene naționale ”i trei locale în perioada
ianuarie-decembrie 2003. Monitorizarea a determinat selectarea ”tirilor ”i
articolelor relevante din ziarele centrale publicate pe internet, precum ”idin cele locale, după scanarea lor. ˛n tabelul următor sunt înscrise temele
”i subtemele emergente din esența generală a articolelor ”i ”tirilor iden-
tificate în ziare sau legate de teoriile ce abordează fenomenul sărăciei ”i al
bogăției.
Teme Cod Subteme Cod
Sărăcie (S) Experiența stării de sărăcie (1)
Stilul de viață al săracilor (2)
Dezaprobarea săracilor (3)
“omaj (4)
Salariu mic (5)
Lipsa adăpostului (6)
Furt pentru a trăi (7)
Teme variate (8)
51 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Teme Cod Subteme Cod
Bogăție (B) Experiența stării de bogăție (1)
Stilul de viață al bogaților (2)
Dezaprobarea bogaților (3)
Cheltuieli extravagante (4)
Lăcomie (5)
Consecințe ale îmbogățirii bru”te (6)
Teme variate (7)
Fiecare subtemă (variabilă) cuprinde un număr de categorii (cuvinte-
-cheie) produse de codarea textului sau a întrebărilor deschise din interviu,
cărora li se atribuie numere pentru a construi scala de măsură a variabilei.
˛n general, nivelul de măsură potrivit pentru analiza de conținut a
textului este cel al scalei nominale ”i al scalei ordinale. O scală nominală
constă ‘ntr-un set de categorii distincte una de alta. Atributele variabileinominale nu au o ordine inerentă. De pildă, genul este o variabilă
nominală prin faptul că fiind de genul masculin nu este nici mai bine, nici
mai rău decât de a fi de genul feminin. Exemplul dat este un caz particular
de variabilă categorială cu caracteristici dihotomice. Persoanele, lucrurile
”i evenimentele caracterizate de o variabilă nominală nu sunt ordonate de
această variabilă. Pentru a realiza analiza datelor, acordăm numere atri-
butelor unei variabile nominale, dar trebuie să ne amintim că numerelesunt doar etichete ”i nu trebuie interpretate ca ”i cum ar conferi acestora
o anumită ordine. De pildă, variabila cheltuieli extravagante ale bogaților
poate cuprinde categorii ca: ma”ini de lux, locuințe somptuoase, case de
vacanță, îmbrăcăminte de la casele de modă etc. Ele sunt plasate în clase
distincte ”i primesc numere ce permit apoi descrierea statistică cores-punzătoare unei scale nominale.
O scală ordinală constă ‘ntr-un set de categorii care sunt ordonate pe un
continuum. De exemplu, observațiile cu privire la atitudini sunt adesea
aranjate în cinci categorii: dezacord total, dezacord parțial, indiferență
(nici acord, nici dezacord), acord parțial, acord total. Evaluările unui
program guvernamental f\cute de către un lider politic pot fi caracterizate
folosind aceste categorii. De”i nivelul ordinal de măsurare dă na”tere la osuită de atribute, nu s-au făcut presupuneri cu privire la distanța dintre
categorii. ˛n acela”i exemplu, nu considerăm că diferența dintre acordul
total cu programul ”i acordul parțial este aceea”i ca dintre acordul parțial
”i indiferență. ˛n vederea realizării analizei datelor, se stabilesc numere
52 ANALIZA DE CON}INUT
pentru fiecare categorie de atribute (de exemplu, dezacord total = 2,
dezacord parțial = 1, indiferență = 0, acord parțial = +1, acord total =+2), dar numerele sunt înțelese ca indicatori ai ordinii în care sunt aranjate
categoriile, iar distanța dintre numere nu are importanță. Orice alt mod de
a atribui numere care păstrează ordinea categoriilor de atribute ar servi la
fel de bine scopului în sine. Un alt exemplu se poate referi la atitudinea
față de acela”i program guvernamental, care este împărțită în categorii ca:antipatie ridicată, antipatie moderată, indiferență, simpatie moderată ”i
simpatie ridicată. Aceste categorii pot fi clasificate de sus spre bază ori de
la bază în sus. ˛n sfâr”it, tema dezaprobarea bogaților, variabilă ordinală
în cercetarea despre sărăcie ”i bogăție, poate avea o scală cu trei sau cinci
trepte.
Variabilele ordinale ne dau mai multe informații numerice despre date,
deoarece putem indica faptul că un bit al datelor este mai sus sau mai josdecât altul în ordinea stabilită. Acest lucru oferă posibilitatea folosirii
tuturor modurilor de prelucrare statistică pentru tipul de scală ordinală.
De regulă, variabilele ordinale au un mijloc natural ori un punct neutru.
De aceea selectăm un număr impar de categorii care permite codorilor să
determine locul de mijloc. De exemplu, pentru observații despre atitudine,cinci categorii: antipatie ridicată, antipatie moderată, indiferență, simpatie
moderată ”i simpatie ridicată sunt mai fire”ti decât patru categorii: anti-
patie ridicată, antipatie moderată, simpatie moderată ”i simpatie ridicată.
Scala din urmă, în mod nerealist, pune toate atitudinile în categorii fie
pozitive, fie negative.
Categoriile variabilei trebuie să fie mutual exclusive ”i exhaustive. Dacă
ele se suprapun, atunci informația derivată poate fi eronată. De asemenea,
când categoriile nu acoperă toate clasele posibile ale informației, variabilele
pot fi clasificate incorect sau nu sunt înregistrate deloc. Mutual exclusive
înseamnă că nici un bit al datelor nu se potrive”te în mai mult decât o
categorie. Cerința categoriilor exhaustive este satisfăcută când în limbajul
datelor sunt reprezentate, fără excepție, toate unitățile de înregistrare. Depildă, subiectele articolelor din ziare pot fi o variabilă nominală care are,
să zicem, cinci categorii, numai că a cincea este etichetată altele . Orice
articol poate fi etichetat conceptual în una din aceste categorii. A cincea
categorie, altele, asigură etichetarea oricărui articol nou. Să spunem că
imaginea universității este o variabilă nominală cu patru categorii: nega-tivă, neutră, pozitivă ”i mixtă. Fiecare dintre articolele despre universitate
poate fi plasat în una din aceste categorii. Dacă variabila ar fi avut trei
53 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
categorii: negativă, neutră ”i pozitivă, ea nu putea fi nominală, ci ordinală.
Categoria mixtă a fost inclusă deoarece fără ea unele articole nu puteaufi clasificate. A patra categorie ne ajută să asigurăm exclusivitatea ”i
exhaustivitatea mutuală a categoriilor.
Deoarece în procesul de codare orice categorie poate fi ata”ată la mai
multe unități de înregistrare, categoriile trebuie să fie independente , adică
atribuirea categoriei unei unități de înregistrare nu este afectată de atri-buirea aceleia”i categorii altei unități de acest fel .
Determinarea numărului categoriilor
Ce dictează numărul categoriilor pentru o variabilă? Unele variabile par
să aibă un set intrinsec de categorii. De exemplu, o săptămână poate avea
”apte categorii (”apte zile) sau două (zilele de lucru ”i weekendul). Pentru
un subiect nou, lista categoriilor posibile este virtual fără sfâr”it, a”a încâtanalistul trebuie să-”i folosească judecata, fiind ghidat de întrebarea majoră
a cercetării ”i de setul de întrebări derivat din ea. De pildă, într-o cercetare
a anunțurilor matrimoniale putem crea un set de variabile astfel: genul
social, grupul de vârstă, statusul profesional, nivelul educației, carac-
teristici de comunicare, aparență fizică, familie, bani, timp liber, sexua-
litate, sport, interes artistic etc. Variabilele sunt apoi definite în cartea
codurilor. Fiecare dintre variabile are un număr de categorii. De pildă,categoriile variabilei aparență fizică pot fi: atletic, delicat, atractiv,
arătos, proporțional, drăguț, frumos.
Dacă folosim codarea pe computer, atunci variabilele ”i categoriile lor
sunt cuprinse în dicționare; dacă se folosesc codori umani, atunci ele se
înscriu în formularul folosit pentru realizarea codării.
Limita practică pentru numărul categoriilor care pot fi mânuite este
importantă. Atât procesul codării, cât ”i instrumentele analitice disponibile
pot sugera limita de sus. “i, cu siguranță, interpretarea rezultatelor poate
deveni foarte complicată când categoriile sunt numeroase. Categoriile
ata”ate fiecărei variabile este bine să nu depă”ească numărul de ”apte în
etapele finale ale analizei; dar pot fi mai multe în procesul de codare,
deoarece mai târziu, după ce rezultatele codării sunt cunoscute, cercetătoriipot combina unele dintre ele. Ei nu pot, oricum, să le mai extindă.
54 ANALIZA DE CON}INUT
Definirea unităților de înregistrare,
analiză ”i context
Utilizarea tehnicii analizei de conținut presupune stabilirea unităților de
înregistrare (colectare), a unităților de analiză (numărare) ”i a celor decontext. Există puține diferențe între ele, ”i de aceea sunt confundate cuu”urință dar, oricum, fiecare are un rol distinct. ˛n proiectele simple,toate trei sunt la fel.
Unitatea de înregistrare (colectare)
Elementul folosit pentru măsurarea variabilelor este unitatea de înregistrare
a datelor. Aceasta este partea de comunicare ce urmează a fi codată
(etichetată) ”i folosită în una dintre formele de analiză. Unitatea de înre-gistrare variază în funcție de obiectul cercetării, nivelul de profunzime alanalizei, de tipul ”i suportul material de care dispune cercetătorul.
Cuvânt
Când cuvintele sunt unități de înregistrare, cercetătorii categoriz ează fiecare
cuvânt individual. Această unitate de înregistrare este bine definită, deoa-
rece cunoa”tem granițele fizice ale cuvântului. Când toate cuvin tele au fost
plasate în categorii, analiza de conținut se reduce pur ”i simplu la numă-
rarea cuvintelor, adică o tehnică ce vizează descrierea obiectivă, sistematică”i cantitativă a conținutului manifest al comunicării. Această abordare acaracterizat perioada de început, când analiza de conținut era consideratăsemantică
1 statistică sau o tehnică de factură cantitativă prin care se descrie
comportamentul simbolic2 . Acest mod de realizare a analizei de conținut
a fost numită analiză conceptuală care, a”a cum am mai spus, urmăre”te
să stabilească prezența ”i frecvența cuvintelor în text. De”i numărareacuvintelor are aplicabilitate limitată, cunoa”terea frecvenței cuvintelor -cheie
este folositoare. După cum observă H.P . Luhn,
1.Semantică ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvin-
telor ”i a evoluției acestor sensuri.
2. Simbolic, folosit ca simbol; exprimat printr-un simbol. Simbol semn care
reprezintă în mod convențional sau prin analogie un obiect, o noțiune, o idee etc.
55 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Justificarea măsurării cuvântului prin folosirea frecvenței se bazează pe
faptul că un scriitor repetă anumite cuvinte deoarece el avansează orivariază argumentele, elaborând astfel un aspect al subiectului. Mai mult,adesea cuvintele se găsesc în compania altor cuvinte în propoziții ”i fraze,oferind mai multă semnificație fiecărui cuvânt (1958/1968).
Faptul că, prin calculul frecvenței producerii anumitor cuvinte, analiza
de conținut cantitativă elaborează un aspect al subiectului, adică poate
identifica o temă, întemeiază folosirea ei în cercetarea calitativă.
Multe software specializate pot număra cuvintele automat, adică cerce-
tătorii nu trebuie să codeze unitățile de înregistrare înainte de codare.
Programele pur ”i simplu parcurg documentul, reținând numărul, frecvența”i procentajul prezenței cuvintelor individuale întâlnite.
Sensul cuvântului este o variație a cuvintelor ca unități de înregistrare.
˛n vreme ce cuvintele cu sens explicit pot fi identificate cu u”urință,
selectarea cuvintelor cu sens implicit, cu conținut latent este uneori com-
plicată din cauza cerințelor raționamentelor despre un sistem subiectiv.
Pentru a încerca limitarea subiectivității, dar ”i pentru a limita problemele
ce țin de nivelul de încredere, codarea sensului implicit al cuvântuluipresupune de obicei ”i utilizarea unor dicționare (generale, de specialitate).
Identificarea mesajului latent a deschis orizonturi noi analizei de conținut,
ceea ce l-a făcut pe Ole Holsti (1969, p. 14) să o considere o tehnică de
a face inferențe. ˛n acest fel a apărut analiza relațională , care se bazează
pe analiza conceptuală, dar o depă”e”te prin examinarea relațiilor dintreconcepte. Probabil că cea mai puternică pretenție a analizei relaționale este
aceea că menține un înalt grad de rigoare statistică, fără a pierde din
bogăția detaliilor, u”or de remarcat când se folosesc metode cantitative.
Un lucru care trebuie avut în vedere este utilizarea, din rațiuni stilistice,
a sinonimelor într-un document, ceea ce îi poate face pe cercetători săsubestimeze importanța unui concept (Weber, 1990). Un alt aspect în
legătură cu care trebuie sa fim atenți este faptul că unele cuvinte pot avea
înțelesuri multiple, iar un tabel de frecvență nu indică despre care dintre
sensuri este vorba.
O regulă ce trebuie urmată în analiză este utilizarea numărării frecvenței
cuvintelor pentru a identifica termeni care prezintă un potențial interes, ”i
apoi folosirea căutării de tip cuvânt-cheie-în-context în engleză, Key
Word In Context (KWIC) pentru a observa consistența folosirii cuvintelor.
Se recomandă să se analizeze întreaga propoziție în care se găse”te cuvântul
56 ANALIZA DE CON}INUT
”i, în plus, propoziția dinainte ”i cea de după. Cele mai multe programe de
analiză calitativă (de exemplu, ATLAS.ti ”i HyperREASEARCH, la carese adaugă programe special destinate acestei operațiuni, pe care le-am
menționat mai înainte) îi permit cercetătorului să identifice contextul în
care apare cuvântul-cheie. O căutare de acest tip va releva toate instanțele
în care apare un cuvânt propoziția/fraza, linia de text sau paragraful în
care a fost utilizat cuvântul respectiv, dar ”i înțelesul acestuia într-uncontext mai larg. Această procedură va întări validitatea inferențelor care
se fac plecând de la date.
Menționăm că unele software, cum este General Inquirer sau Diction
5.0, pot distinge automat între înțelesurile multiple ale cuvântului ”i pot
identifica expresii care formează unități semantice de cuvinte-cheie ce
constituie unități de înregistrare. Evident că acest lucru este valabil numai
pentru limba engleză pentru alte limbi trebuie construite dicționarecorespunzătoare, ceea ce nu constituie o întreprindere prea u”oară.
Propoziție/frază
Ocazional, pot fi folosite propoziții/fraze ca unități de înregistrare, înspecial în unele materiale cum sunt răspunsurile la întrebările deschise ”ianaliza unor texte comparate. De exemplu, cuvânt\rile liderilor politici în
perioade de timp diferite, a căror analiză urmăre”te să surprindă modi-
ficările tematice din discursul acestora. De”i granițele propozițiilor sunt
bine definite, folosirea lor ca unități de înregistrare implică codarea manuală
a acestora, deoarece programele de computer nu pot clasifica automatpropozițiile/frazele a”a cum fac pentru cuvinte ”i sensurile lor. O asemenea
codare oferă întotdeauna oportunitatea înțelegerii cuvântului în context.
Paragraf
Un paragraf este o unitate structurată deasupra propoziției/frazei, a”a încâtpoate fi o unitate de înregistrare. Oricum, uneori, un paragraf cuprinde
prea multe idei pentru atribuirea consistentă a segmentului de text la ocategorie singulară. Aceasta conduce la imposibilitatea replicării codării.
Totu”i, paragraful poate fi o alegere potrivită în cazul analizei unor texte de
felul discursurilor politice.
57 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Temă
Probabil mai potrivit decât propozițiile/frazele este să codăm teme. După
T. Rotariu (1986, p. 139), tema este unitatea de înregistrare cel mai des
folosită, fiind vorba despre acel fragment de text care, prin ideile con-
ținute, corespunde semnificației uneia sau alteia dintre categoriile stabilite .
De pildă, când materialul textual îl reprezintă întrebările cu răspuns deschisdin ghidul de interviu sau din chestionar, o temă poate include câteva
propoziții/fraze care sunt comune mai multor răspunsuri la astfel de
întrebări. Acela”i autor subliniază însă că
depistarea ideilor, ca unități de înregistrare, nu este un lucru chiar atât de
simplu, ba uneori se dovede”te mai dificilă decât în cazul cuvintelor saunoțiunilor (1986, p. 140).
El atrage atenția că reperarea unei teme într›un text este un act puternic
influențat de trăsăturile celui care îl realizează ”i, pentru asta, este nevoie
de experiență ”i simț analitic dezvoltat.
Tema este o unitate de înregistrare utilă dacă ceva este ambiguu. Ole
Holsti descrie tema ca fiind o singură aserțiune despre unele subiecte
(1969, p. 1 16). Granița temei trasează o singură idee; noi nu suntem
restricționați de granițele semantice individuale ale propozițiilor/frazelor
”i paragrafelor. Cercetătorul care define”te tema ca unitate de înregistrare
trebuie să includă un ghid de înregistrare, după cum urmează: la oextremă, fragmente de propoziții/fraze ce pot fi codate, iar la cealaltă
extremă, paragrafe ori paragrafe multiple ce pot fi codate. Oricum, chiar
cu un astfel de ghid, codorii, în mod necesar, folosesc judecata pentru a
determina granițele particulare ale temelor ca unități de înregistrare ”i,
prin urmare, codarea lor poate fi nereplicabilă.
Textul întreg
O unitate de înregistrare mai largă decât un paragraf este textul întreg ”i
are, ca ”i paragraful, granițe fizice clar definite. La extrem, un document
întreg poate fi o unitate de înregistrare. Codarea textului întreg este aproape
totdeauna nereplicabilă când se codează manual.
58 ANALIZA DE CON}INUT
Unitatea de analiză (numărare)
Are funcția de cuantificare ”i reprezintă elementul după care datele sunt
analizate ”i rezultatele sunt prezentate. Unitatea de analiză poate varia înanaliza de conținut prin urmare, sistemul de codare cu care operațio-
nalizăm constructele depinde nu numai de tipul de text sau mediul de
comunicare ce urmează a fi studiat, ci ”i de unitatea de analiză pe care
cercetătorul o stabile”te. Cercetătorul stabile”te unitățile de analiză, adică
decide cantitatea de text care se atribuie unui cod.
După cum am mai spus, în cele mai multe investigații sociale persoana
individuală este atât unitatea de colectare a datelor, cât ”i unitate de analiză.
˛n analiza de conținut, în general, unitatea de colectare a datelor ori
unitatea de analiză (numărare) sau ambele constituie o unitate de mesaj
sau text (cuvânt, sens al cuvântului, propoziție/frază, paragraf, temă, text
întreg), adică porțiunea de text la care cercetătorii aplică eticheta cate-
goriei.
Numărarea arată cuvintele în text, iar ratingul le arată în propoziții,
paragrafe etc. De exemplu, am numărat într-un text următoarele cuvinte:
iritat (3), sătul de (7), dezgustat (8). Toate aceste cuvinte le putem eticheta
cu mânios , care are astfel 18 prezențe în text. Putem face estimarea
(ratingul) unităților mai mari de cuvânt. De pildă, propoziția Am găsit
ideea dezgustătoare poate fi estimată astfel:
S. Chelcea (2001, p. 526) arată că se mai utilizează ca unități de
numărare: unități tipografice ”i centimetrul (pentru stabilirea lungimiirândurilor); cm
2 ”i coloana (pentru analiza presei scrise); rândul în pagină
(pentru alte publicații); minutul ”i ora (pentru analiza conținutului emi-
siunilor radio ”i tv, a filmelor sau discursurilor politice).
De cele mai multe ori, conceptele implică cuvinte grupate ( cluster , în
engleză). De pildă, un cluster conceptual se poate forma în jurul ideii de
devianță. Cuvinte precum crimă , delincvență , bani, evaziune fiscală ”i
fraudă pot forma un cluster în jurul ideii de devianță . Evident, conceptele
duc mai mult la conținutul latent decât la cel manifest; iar mai mult rating
59 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
presupune mai multă judecată, de”i cuvintele ce formează clustere pot fi
pur ”i simplu numărate.
La rândul ei, o temă este mai extinsă decât un concept (aproape ca o
caracteristică). Ea poate fi alcătuită din multe concepte ”i de aceea trebuie
să specificăm unitatea, adică tema fiecărei propoziții, a fiecărui paragraf,
a textului (carte, articol, interviu) în întregime.
Unitatea de context
O unitate de context desemnează acel segment al comunicării care ne
permite să vedem dacă unitatea de înregistrare are o orientare pozitivă,
negativă sau neutră. Mărimea ei este determinată de mărimea unității de
înregistrare, putând fi mai mare sau cel puțin egală cu ea. De pildă, dacă
cuvântul reprezintă unitatea de înregistrare, atunci propoziția, fraza sau
paragraful pot fi unități de context. De”i unitățile de context se cuantifică
cu greutate, trebuie totdeauna precizat contextul pentru a putea evalua
corect orientarea unității de înregistrare.
Codarea
Codarea este un aspect important al măsurării . Categoriile care rezultă în
urma operațiunii de codare asigură structura pentru gruparea unităților de
înregistrare. După cum am mai spus, formularea categoriilor este inima
analizei de conținut. B. Berelson subliniază importanța acestei etape când
atenționează că
Analiza de conținut se bizuie sau e”uează prin categoriile ei. Studiile sunt
productive în măsura în care categoriile au fost formulate clar ”i bineadaptate la problemă ”i la conținut (1952, p. 147).
˛n Dicționarul de sociologie Oxford , codarea este definită astfel:
Transformarea observațiilor în categorii ”i clasificări, atribuind un număr
sau un simbol fiecărui item de informație sau părți de propoziție, în vederea
unei analize cantitative ulterioare (Marshall, 2003, p. 103).
60 ANALIZA DE CON}INUT
Conform definiției, codarea presupune marcarea unităților textuale cu
scurte coduri alfanumerice care, uneori, abreviază categoriile variabilelor
”i care, de asemenea, aduc diverse alte informații. Odată documentul
marcat, cercetătorul poate să îl analizeze. Ca să codeze un document,
anali”tii trebuie să creeze un cod pentru fiecare din categoriile variabilelor
stabilite. Pentru ca să mic”oreze erorile, un cod poate fi o versiune abreviată
a categoriei. De exemplu, constructul Atitudinea față de hotărârile ”i
deciziile referitoare la universitățile particulare, devenit variabilă, are trei
categorii: negativă, neutră ”i pozitivă, etichetate n, 0 ”i p. Când codorii
identifică o afirmație textuală cu privire la această atitudine, ei marchează
cu u”urință codul corect, deoarece au stabilit că univprn, univpr0 ”i
univprp reprezintă atitudinile negativă, neutră ”i pozitivă ale enun-
țiatorului (autorul articolului) față de o decizie sau hotărâre a MEC
referitoare la aceste universități.
Sunt posibile multe scheme de codare, ‘n func]ie de constrângerile
software-lui folosit . Exemplul de mai înainte este funcțional pentru pro-
gramul CDC EZ-Text sau SPSS. Acelea”i coduri, în ATLAS.ti, conform
cerințelor specifice de lucru pentru o variabilă ordinală, arată astfel:
atitudine negativă %1, atitudine neutră %2 ”i atitudine pozitivă
%3. ˛n toate cazurile, de obicei, limita este determinată de tipul de
caractere ce poate fi folosit, numărul total al caracterelor codului ”i litere
mari versus litere mici ale caracterelor alfabetului.
După cum am mai spus, anali”tii elaborează un cadru sau sistem de
codare ”i definesc codurile într-o carte (listă) a codurilor ce oferă o
îndrumare generală a operațiunii de codare (Milles ”i Huberman, 1994).
De pildă, în interviurile semistructurate sunt unele întrebări deschise
care nu au spectrul răspunsurilor predefinite, cum se întâmplă cu între-
bările închise de felul: Dacă mâine ar fi alegeri, cu ce partid politic ați
vota? . Dar după o asemenea întrebare, în mod firesc, ar trebui să
urmeze întrebarea deschisă: De ce votați cu partidul X? . Sub întrebare
este lăsat un spațiu, pentru ca intervievatorul să scrie cât mai exact
posibil răspunsul subiectului. Cercetătorul trebuie să analizeze răspun-
surile date sau un e”antion din ele pentru a stabili un cadru de codare
pentru întrebarea respectivă, ce va servi ca instrument de lucru pentru
distingerea tipurilor de răspuns. Un exemplu de cadru de codare este
următorul:
61 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Categorie Cod
˛i plac liderii partidului 1
Dore”te aplicarea anumitor politici ale partidului 2
˛i plac anumite idealuri ale partidului 3
Votează întotdeauna pentru partid 4
Vrea schimbarea puterii actuale 5
Respinge politicile altor partide 6
Alte motive 7
Cadrul este construit pentru fiecare întrebare ”i, în final, se elaborează
cartea codurilor ce ghidează activitatea codorilor. Ei citesc cu atenție
răspunsurile fiecărui subiect la întrebările deschise, textul ce trebuie ana-
lizat sau răspunsurile la interviurile în profunzime, pentru a decide care
dintre categoriile cadrului (sistemului) de codare aproximează mai bine un
răspuns sau un segment de text. De pildă, dacă un respondent a spus:
Cred că reducerea impozitelor este o măsură necesară pentru ridicarea
standardului de viață, codorul va încercui 2, pentru că subiectul se referă
la una din prevederile programului de guvernare al partidului X.
Definițiile categoriilor, selectarea pasajelor tipice de text ”i regulile
pentru distingerea diferitelor categorii formulate în raport cu teoria ”i
materialul analizat sunt completate pas cu pas ”i revizuite în procesul
analizei. Există două moduri de codare a datelor care operează cu reguli
u”or diferite: codare emergentă ”i codare apriorică. Se recomandă ca
operațiunea să fie făcută de doi cercetători, dar ea poate fi realizată ”i de
unul singur sau, după caz, de o echipă de codori.
Vorbim de codare emergentă când categoriile sunt stabilite prin exa-
minarea datelor în ”ase etape.
1. Doi cercetători citesc materialul independent unul de celălalt, iden-
tifică codurile ”i le înscriu într-o carte (listă) a codurilor.
2. Cercetătorii compară notițele ”i reconciliază diferențele apărute față
de listele inițiale de coduri, producând astfel o carte rafinată a
codurilor.
3. Cercetătorii se întorc la materialul studiat ”i folosesc independent
cartea codurilor corectată, pentru îmbunătățirea codării.
4. Se verifică fidelitatea pentru a stabili acordul intercodor (intracodor,
dacă lucrează un singur cercetător ce realizează operațiunea la o
62 ANALIZA DE CON}INUT
diferență de câteva zile). Dacă nivelul de fidelitate nu este acceptabil,
se repetă etapele anterioare.
5. Odată stabilită fidelitatea, cartea codurilor este aplicată la întregul text.
6. Se face o verificare periodică a calității procesului de codare.
Codarea apriorică se face în cinci pa”i:
1. Categoriile sunt stabilite înainte, dar ”i în timpul analizei pe baza
unor teorii.
2. ˛n cadrul echipei de cercetare trebuie să se cadă de acord asupra
acestor categorii.
3. Se aplică codurile la date. De pildă, fiecare propoziție sau paragraf
se codează cu unul sau mai multe coduri din cartea codurilor.
4. Se face revizuirea codării, dacă este necesar.5. Se restrâng categoriile până la punctul când se maximizează exclu-
sivitatea ”i exhaustivitatea reciprocă a acestora (Weber, 1990).
Există foarte multe tipuri de categorii pe care le putem stabili aprioric,
pe baza teoriilor sociologice ”i/sau a cercetărilor anterioare. De pildă,însu”irile actorilor sociali vârsta, sexul, statutul social, trăsăturile fizice
sau de caracter; valorile promovate; subiectele tratate sau genurile de
rubrici din presa scrisă sau media tv ”i audio; categoriile de aprecierecorespunzătoare variabilelor sub formă de scală ordinală, cele mai frecventefiind trihotomia favorabil, neutru (indecis), nefavorabil. Menționăm însă
că nu există rețete valabile de stabilire a categoriilor pentru orice cercetare.
˛n mod tradițional, cel mai adesea, analiza de conținut a fost concepută
în termenii analizei conceptuale. Se alege un concept pentru a fi examinat,iar analiza presupune cuantificarea ”i înregistrarea apariției sale. Accentul
cade pe urmărirea apariției termenilor într-un text, de”i termenii pot fi atât
impliciți, cât ”i expliciți. ˛n vreme ce termenii expliciți pot fi identificați cu
u”urință, codarea termenilor impliciți ”i stabilirea nivelului lor de implicare
este mai complicată. Pentru a încerca limitarea subiectivității, dar ”i pentru
a limita problemele ce țin de nivelul de încredere, codarea termenilor
impliciți presupune utilizarea unor dicționare (generale, de specialitate)
sau a unor reguli de traducere contextuală . Uneori sunt utilizate ambele
mijloace. De exemplu, pentru o cercetare cu tema Mediul înconjurător ”i
programele partidelor politice, mai întâi se realizează pe computer o listă
(cartea codurilor) cu conceptele esențiale din lucrări ”i dicționare de
63 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
specialitate care se referă la probleme de conservare a mediului ”i la
probleme ecologice. Termenii sunt ale”i datorită nivelului lor ridicat de
validitate pentru contextul temei cercetate. Alți termeni pot reie”i din
programele partidelor politice în urma examinării cuvintelor- ”i expresiilor–cheie în contextul abordării problemelor de mediu folosind proceduracuvânt-cheie-în-context.
Codarea vizibilă, structura de suprafață a textului, este numită codare
manifestă . Sistemul de codare listează termenii textului (de exemplu, ro”u)
sau acțiunile filmului (de exemplu, un sărut) ”i apoi le localizează în text,respectiv le înscrie în formularul de codare numărul de apariții într-o
perioadă de tip specifică. Pentru text, cercetătorul poate utiliza un software
adecvat ce folose”te o listă comprehensivă a cuvintelor sau expresiilorrelevante puse într-o formă pe care computerele le pot citi.
Codarea manifestă are un grad ridicat de fidelitate, deoarece cuvântul sau
expresia fie există, fie nu. Dar, a”a cum am argumentat, codarea manifestă
nu ia în calcul conotațiile cuvintelor sau expresiilor. Acela”i cuvânt poateavea înțelesuri diferite, în funcție de context. Posibilitatea unor înțelesurimultiple ale cuvintelor limitează măsurarea validității codării manifeste.
Conținutul latent al textului reprezintă structura de profunzime a lui.
Cercetătorul care folose”te codarea latentă caută să afle înțelesul implicit
în contextul textului. De pildă, un cercetător cite”te un paragraf întreg ”idecide dacă acesta conține teme erotice ori un sentiment romantic. Sistemul
de codare trebuie să aibă reguli atât pentru ghidarea interpretării textului,
cât ”i pentru a determina dacă temele particulare exemplificate sunt pre-zente sau nu.
Codarea latentă tinde să fie mai puțin fidelă decât codarea manifestă.
Ea depinde de cuno”tințele, limbajul ”i înțelesurile sociale. Instruirea,
practica ”i regulile scrise îmbunătățesc fidelitatea, dar rămâne încă dificilăidentificarea consistentă a temelor. V aliditatea codării latente poate excedevaliditatea codării manifeste, deoarece oamenii comunică înțelesuri în
multe feluri implicite care depind de context, nu numai în cuvinte specifice.
˛ncercând să rezolve dilema codare manifestă versus codare latentă, Ole
Holsti (1969) spune:
Este adevărat că numai atributele manifeste ale textului pot fi codate, dar
această limitare este deja implicată de cerința obiectivității. Inferențeledespre înțelesurile latente ale mesajelor sunt prin urmare permise, dar
ele reclamă coroborare cu evidența
de asemenea, trebuie să ofere extrase
64 ANALIZA DE CON}INUT
detaliate din afirmațiile relevante care servesc să justifice interpretările
cercetătorului.
Indiferent de tipul analizei, procesul codării este în mod fundamental
unul de reducție selectivă. Prin reducerea textului la categorii constând
dintr-un cuvânt, sintagmă, propoziții, cercetătorul se poate concentraasupra cuvintelor specifice sau patternurilor relevante ”i le poate coda cu
acuratețe.
Un exemplu de analiză conceptuală îl reprezintă examinarea discursu-
rilor unui candidat la pre”edinție pe tema asistenței medicale a populației.
Codarea acestora urmăre”te prezența anumitor cuvinte. Problematica stu-
diului poate implica examinarea numărului de cuvinte (expresii) pozitive
utilizate pentru a descrie planul propus de candidat, precum ”i examinareanumărului de cuvinte (expresii) negative folosite pentru a descrie starea
curentă a asistenței medicale din România. Cercetătorul ar putea fi interesat
nu numai de cuantificarea acestor cuvinte, ci ”i de modul în care sunt
relaționate. ˛n analiza conceptuală, cercetătorul urmăre”te doar să evi-
dențieze prezența cuvintelor din punctul de vedere al problematicii cer-cetării adică, în exemplul dat, să evidențieze prezența cuvintelor pozitive
”i negative folosite de candidatul la cea mai înaltă funcție în stat, în raport
cu planurile propuse de el ”i cele curente de asistență medicală a cetățenilor.
Este vorba de observarea direcției mesajelor în conținutul textelor de-a
lungul unui continuum. Cercetătorul împarte o listă a cuvintelor ce carac-terizează cele două planuri ale asistenței medicale prezentate în cuvântările
candidatului, în care unele sunt pozitive ( eficient , ieftin, cuprinzător ), iar
altele negative ( ineficient , scump , selectiv ).
Pentru început, cercetătorul trebuie să decidă nivelul de analiză. El
hotără”te dacă va coda un cuvânt izolat, cum ar fi ieftin, sau seturi de
cuvinte ori expresii (sintagme), precum disponibil pentru toată lumea.
După ce identifică conceptele din text, cercetătorul dezvoltă ”i un set decategorii predefinite. Apoi trebuie să decidă dacă va coda sau nu fiecare
cuvânt pozitiv sau negativ care apare sau dacă va coda doar anumite
cuvinte pe care le consideră mai relevante pentru problematica asistenței
medicale. Astfel, cercetătorul trebuie să stabilească cât de flexibil să fie în
codare. El trebuie să soluționeze dilema dacă să codeze numai pe bazasetului de categorii definite sau dacă să-”i îngăduie să adauge categorii
relevante care nu au fost incluse în acel set pe măsură ce le găse”te în text,
lucru ce permite încorporarea de material nou, important pentru procesul
65 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
codării, cu consecințe semnificative asupra rezultatelor. De pildă, costul
asistenței medicale a fost codat cu ieftin, care a apărut în text de cincizecide ori, dar a descoperit ”i cincisprezece apariții ale sintagmei disponibil
pentru toată lumea, care are legătură cu cuvântul ieftin ce codează
costul asistenței medicale. Această legătură îl poate conduce pe cercetător
la interpretarea (inferența) potrivit căreia candidatul încearcă să prezinte
planul său privind asistența medicală mai mult pe baza avantajelor materiale”i nu urmăre”te să beneficieze de ea toți cetățenii.
Cercetătorul mai trebuie să decidă asupra nivelului de generalizare ,
adică dacă vor fi codate conceptele exact a”a cum apar în text sau dacă ele
pot fi înregistrate chiar ”i atunci când apar în forme diferite. De exemplu,
scump poate să apară ”i în forma scumpete. Cercetătorul trebuie să
stabilească dacă cele două cuvinte semnifică lucruri total diferite sau dacă
sunt suficient de asemănătoare încât să poată fi codate ca având acela”i‘n]eles. ˛n conformitate cu aceasta, apare nevoia de a determina gradul de
implicare . Acest lucru presupune mai mult decât realizarea unor diferențe
subtile în ceea ce prive”te timpul verbelor sau înțelesul, ca în cazul
termenilor scump ”i scumpete. Determinarea gradului de implicare îi
permite cercetătorului să codeze nu numai cuvântul scump, ci ”i cuvintecare implică înțelesul de scump. Ele pot include: cuvinte tehnice, jargon,
eufemisme politice, cum ar fi expresia cerința de a economisi, despre
care cercetătorul consideră că nu merită o categorie separată, ci că ar fi
mai bine reprezentată sub categoria scump, datorită semnificației sale
implicite de scump.
După ce a luat în considerare generalizarea conceptelor, analistul trebuie
să creeze reguli de aplicare a codurilor care îi vor permite să facă mai
eficient ”i mai organizat procesul de codare, astfel spus, să se poată coda
corect. Dezvoltarea unui set de reguli asigură o codare consecventă, adică
în acela”i fel. Dacă, într-un paragraf, cercetătorul a codat costul asistenței
medicale ca o provocare economică, iar când acela”i lucru s-a produs în
următorul paragraf el o codează sub categoria scump, atunci datele potfi invalidate la fel ”i interpretarea derivată din date. Regulile de codare
protejează împotriva acestui lucru ”i dă procesului codării un nivel ridicat
de consecvență ”i coerență.
˛n afara regulilor scrise pentru deciziile codării, cercetătorul creează un
formular de codare pe care se înregistrează informația. Fiecare unitate
trebuie să aibă o înregistrare separată pe formular. ˛n caseta 5.1 ilustrăm un
exemplu de formular de codare folosit în analiza de conținut cu următoarea
66 ANALIZA DE CON}INUT
întrebare generală a cercetării: Cum sunt reprezentate femeile în coti-
dianele centrale în rol de lider important? Formularul a fost conceput să
răspundă setului de întrebări ale cercetării, care au cerut atât codare
manifestă, cât ”i codare latentă.
˛ntrebările care au ghidat codarea au fost următoarele:
1.Caracteristicile articolelor : Care este cotidianul? Care este data
articolului? Cât de mare este articolul? Ce domeniu abordează
subiectul? Unde a apărut în ziar? Au fost folosite fotografii?
2.Oamenii din articol : Câți oameni sunt numiți în articol? Dintre
ace”tia, cât de mulți sunt importanți? Ce sex are fiecare persoană
numită?
3.Roluri de lider : Dintre persoanele importante din articol, care au
roluri de lider? Care este domeniul profesional sau de conducere al
persoanei?
4.Roluri pozitive sau negative : Pentru fiecare lider sau rol profesional
stabilim ratingul cât este de pozitiv sau negativ. De exemplu: 5 =pozitiv ridicat, 4 = pozitiv, 3 = neutru, 2 = negativ, 1 = negativ
ridicat, 0 = ambiguu.
Caseta 3.1
Profesor Mircea Agabrian, Centrul de Cercetări Sociologice
Exemplu de formular de codare
Articol ____ Ziarul_______ Data________ Dimensiunea _________
Total număr oameni numiți _____ Nr. fotografii ____
Nr. oamenilor cu roluri semnificative ___ Subiect articol _________
Persoana__ Gen social__ Lider?___ Domeniul_______ Ratingul ___
Persoana__ Gen social__ Lider?___ Domeniul_______ Ratingul ___Persoana__ Gen social__ Lider?___ Domeniul_______ Ratingul ___Persoana__ Gen social__ Lider?___ Domeniul_______ Ratingul ___Persoana__ Gen social__ Lider?___ Domeniul_______ Ratingul ___Persoana__ Gen social__ Lider?___ Domeniul_______ Ratingul ___
67 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Exemplu de înregistrare a formularului pentru un articol
Articol 4237 Ziarul Adevărul Data 11 august 2004 Mărimea Coloană 24 cm
Total număr oameni numiți 5 Nr. fotografii 0
Nr. oamenilor cu roluri semnificative 4 Subiect articol Politică externă
Persoana 1 Gen social M Lider? DA Domeniul Bancar Ratingul5
Persoana 2 Gen social M Lider? NU Domeniul Guvern Ratingul3
Persoana 3 Gen social F Lider? DA Domeniul Societatea civilă Ratingul2
Persoana 4 Gen social F Lider? DA Domeniul Guvern Ratingul1
Persoana _ Gen social _ Lider? ___ Domeniul ______ Ratingul_
Următoarea decizie pe care trebuie să o ia cercetătorul prive”te infor-
mația lipsită de relevanță. El trebuie să stabilească dacă informația ire-
levantă trebuie neglijată (ignorată) (după cum sugerează Weber, 1990) sauutilizată pentru a reexamina ”i/sau modifica schema categoriilor. ˛n cazul
exemplului despre analiza cuvântărilor unui candidat la pre”edinție, con-
juncțiile ”i, ori, sau etc. pot fi ignorate. Ele nu adaugă nimic la
cuantificarea cuvintelor ieftin ”i scump, putând fi omise fără nici o
consecință asupra codării.
Fiecare limbă are un set al frecvenței cuvintelor bine stabilit. De pildă,
în multe documente de limb\ engleză, cel mai comun cuvânt este the, de
obicei of este al doilea, ”i a”a mai departe
1. Aceste cuvinte comune pe
care le găsim în orice limbă nu ne spun nimic despre conținutul docu-
mentelor, nefăcând altceva decât să îngreuneze analiza. Prin urmare, multe
software de analiză a frecvenței cuvintelor ignoră aceste cuvinte comunecu ajutorul facilității stoplist .
Pentru nevoile analizei, putem stabili dinainte două liste de cuvinte cu
cea mai mare frecvență, pe care să le folosim în proiecte diferite. Deobicei, în toate proiectele se ignoră cel puțin primele 20 de cuvinte cu
frecvența cea mai ridicată, dar uneori se recomandă folosirea unei liste de
circa 180 de cuvinte. Acest al doilea caz este util când se analizează
1. Pe Internet se găsesc mai multe variante ale setului de cuvinte comune din
limba engleză cu cea mai ridicată frecvență.
68 ANALIZA DE CON}INUT
răspunsurile la întrebările deschise unde conținutul este mai important
decât maniera de exprimare.
După ce s-a luat decizia în legătură cu tratamentul aplicat informației
lipsite de relevanță, urmează etapa codării textului. Ea se poate realiza atât
manual, citind textul ”i notând apariția conceptelor în formularul codării,
cât ”i cu ajutorul diferitelor programe pentru computer. Codarea cu ajutorul
computerului reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale analizei
conceptuale din perioada contemporană. Prin introducerea în computer a
categoriilor, programele pentru analiza de conținut pot realiza cu multă
u”urință, în mod automat, procesul de codare ”i pot examina un volum
imens de date, o gamă largă de texte, rapid ”i eficient. Dar automatizarea
procesului de codare ”i reu”ita sa depind foarte mult de experiența cer-
cetătorului ”i de construcția schemei de categorii. Când codarea se reali-
zează manual, cercetătorul î”i poate da seama cu mai multă u”urință de
posibilele erori. Computerul este doar un instrument ”i poate realiza
codarea numai pe baza informațiilor introduse.
Codarea documentelor cu ajutorul computerului se realizează în ”apte
etape:
1. Editarea documentelor cu un procesor de text.
2. Crearea unei document ASCII sau rtf, în funcție de programul
utilizat.
3. Importul documentului într-un software dedicat ”i urmarea pro-
cedurilor standard.
4. Ata”area codurilor la segmentele de text, adică marcarea gra-
nițelor fiecărui segment de text ”i inserția unui cod din cartea
codurilor sau din dicționarul redactat de cercetător sau dicțio-
narul predefinit, în unele programe de calculator.
5. Analiza datelor: efectul codării creează o bază de date a varia-
bilelor categoriale. Toate programele de analiză de conținut au
unele posibilități de manipulare ”i afi”are a lor. De obicei, baza
de date poate fi exportată mai departe pentru realizarea analizei
cu programe statistice, de exemplu, pentru calcularea frecven-
țelor.
6.-7. Editarea rezultatelor ”i, când este cazul, exportul rezultatelor.
Unele programe pot exporta fi”iere speciale pentru pachete sta-
tistice, cum sunt SPSS sau SAS.
69 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Indiferent de procedura de codare, exist\ trei abordări majore ale cate-
gorizării într-un sistem de codare: (1) clase comune; (2) clase speciale;”i (3) clase teoretice.
Clasele comune sunt folosite virtual de c\tre oricine în societate. De
exemplu, vârstă, sex, mamă, tată, profesor, ”ef, iubit/iubită etc. Esențialăeste aprecierea dacă o anumită caracteristică demografică se relaționează
cu patternurile provenind din altă clasă de codare.
Clasele speciale sunt categoriile colocviale ”i limbajul conceptual al
diverselor profesiuni. Clasele teoretice sunt cele care emerg în cursul
analizei datelor, categorii împrumutate din clasele speciale (de pildă din
limbajul sociologic), a”adar categorii a căror substanță este fundamentatăîn date. Nu este posibil ca ele să fie cunoscute imediat, ci numai după ce
observatorii petrec un timp considerabil cu studiul conținutului textului.
Oricum, dacă dezvoltăm coduri proprii, trebuie să lăsăm datele să vor-bească de la sine. Constructele sociologice sunt formulate de analist. De
pildă, atitudine profesională, înclinație educațională, motivația mun-
cii etc. sunt exemple de constructe sociologice care adaugă compre-hensivitate ”i profunzime analizei de conținut.
Selectarea codorilor ”i instruirea acestora
Codarea este în general mai rapidă ”i se face cu mai multă acuratețe ”icredibilitate cu cât codorii au mai multe cuno”tințe în domeniul analizat.
Pentru analiza unui text politic ce abordează o problemă socială, cuno”-
tințele sociologice ”i politice ale codorilor sunt utile. Codorii sunt antrenațisă aplice codurile cu acuratețe în sesiuni de instruire, ‘n care sunt informa]i
despre scopul analizei de conținut, natura materialului textual ”i schema de
codare. Această informare explicativă este urmată de practica reală sausimulată pe text. Codarea cu acuratețe poate necesita, pentru codori, câteva
”edințe de instruire ”i feedback.
După K. Krippendorff (1980, p. 174), cerințele minime pentru instrui-
rea codorilor sunt:
1. definiția unităților de înregistrare, inclusiv procedurile pentru iden-
tificarea lor;
2. descrierea variabilelor ”i categoriilor;
70 ANALIZA DE CON}INUT
3. prezentarea procedurilor cognitive folosite în plasarea datelor în
categorii;
4. instrucțiuni pentru folosirea ”i administrarea cărții codurilor ”i formu-
larului codării.
Există patru surse potențial interrelaționate de deficien]e ale codării
care pot fi ‘nt^lnite în multe aplicații ale analizei de conținut: deficiențe în
documente, ambiguitate în procesul evaluării, codare influențată ”i codaregre”ită. ˛n continuare, câteva explicații succinte despre fiecare.
Deficiențe în documente
De obicei, deficiențele din documentele originale nu pot fi remediate, darconvențiile codării pot ajuta oarecum la realizarea codării consecvente. Deexemplu, ambiguitatea în redactarea articolelor despre învățământul supe-
rior românesc poate genera îndoială codorului care va medita dacă să
codeze o anumită hotărâre luată de MEC ca decizie strategică ori să nuo codeze, deoarece, în realitate este vorba de o decizie tactică ce vizează o
situație-limită. ˛n acest caz, cercetătorii trebuie să stabilească mai bine
convențiile codării în cartea codurilor ”i să le transmită codorilor în timpulinstruirii acestora.
Ambiguitate în realizarea judecăților
Chiar ”i cu cele mai simple variabile, codorii trebuie să-”i foloseascăjudecata, iar aceasta deschide u”a erorii. De exemplu, în studiul articolelordespre proiectele de rezolvare a problemelor sociale ce vizează copiii
străzii, codorii au folosit o scală cu cinci trepte pentru a clasifica măsura
în care s-au ‘ndeplinit obiectivele diverselor proiecte. La început, expresiiscurte au definit treptele scalei: la cel mai înalt nivel, de exemplu,
obiectivele erau realizare deplină ori realizare aproape deplină . Practica
procesului de codare a relevat inconsistență între codori, astfel ‘nc^t uniiau sugerat că o scală numerică poate fi mai bună obiectivele au fost realizate
în proporție de 90% . Când a treia scală a asigurat atât definiții în cuvinte,
cât ”i evaluări numerice, rezultatul a fost o codare consecventă. Schimbareacodurilor ”i instruirea corespunzătoare au contribuit la îmbunătățirea codării.
71 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Codare influențată
Este greu de imaginat un subiect despre care un codor să nu aibă idei
preconcepute. Potrivit lui R.Ph. Weber,
Ambiguitățile în procesul judecății ”i înclinația codorului se leagă de acea
ambiguitate creată de mediul ospitalier pentru ca înclinația să se furi”ezeneobservată (1990, p. 142).
Instruirea îi ajută pe codori să se pună în gardă împotriva subiec-
tivismului neintenționat, iar cercetătorii pot observa cui aparține subiec-
tivismul intenționat. De asemenea, este indicat ca documentele să fieatribuite codorilor în mod aleatoriu.
Codare gre”ită
Codorii aplică ocazional incorect criteriile codării ori chiar scriu codurigre”it. Astfel de gre”eli pot fi sistematice, tinzând să favorizeze sau sădefavorizeze anumite categorii, dar se pot produce ”i numai întâm plător.
Alegerile înțelepte în construcția etichetelor categoriilor ”i o instruire adec-
vată a codorilor pot evita astfel de gre”eli.
Adeseori, consecvența codării se referă la acordul intercodor. Ea
înseamnă gradul în care diferiți codori atribuie acelea”i coduri segmentelorde text. O inconsecvență mare poate genera coruperea datelor. ˛n multecircumstanțe, cercetătorii pot face estimări numerice ale acordului inter-codor ”i folosesc rezultatele pentru judecarea corectitudinii codorilor, învederea instruirii acestora ”i îmbunătățirii codării. Pentru a verifica acordul
intercodor, codorii examinează fie acelea”i documente, fie un subset de
documente, acelea”i pentru toți codorii.
Chiar ”i atunci când codorii sunt relativ constanți unul față de altul,
codarea poate produce erori sistematice; codorii ca grup tind să facăacelea”i erori în atribuirea codurilor categoriilor segmentelor de text. ˛ngeneral, uniformizarea măsurii erorii sistematice este mai dificilă decâtverificarea acordului intercodor, deoarece implică faptul că cineva cunoa”tecodurile adevărate pentru segmentele de text. ˛n fapt, nimeni nu cunoa”teacest lucru. Oricum, cercetătorii trebuie să fie în măsură să detecteze
72 ANALIZA DE CON}INUT
nivelurile dense ale erorii sistematice în timpul instruirii ”i apoi să rafineze
categoriile variabilelor ”i să modifice codarea manuală.
Selectarea ”i mânuirea documentelor
Chiar dacă populația documentelor poate părea în mod conceptual clară,
ansamblul lor ridică trei probleme pentru codare: (1) lipsa unor docu-mente, (2) documente nepotrivite ”i (3) documente improprii. Poate existao discrepanță între populația presupusă a documentelor ”i cea localizată înrealitate. Când un număr substanțial de documente lipsesc, analiza deconținut trebuie abandonată.
Un document nepotrivit este unul aflat în neconcordanță cu definiția
documentului cerut pentru analiză. Aproape inevitabil, după oinspectare a lor, unele documente se dovedesc a fi nepotrivite pentru
analiza de conținut. Documentele nepotrivite trebuie îndepărtate, dar
este necesară o evidență a motivelor acestui lucru. E posibil ca uneledocumente să se potrivească cerințelor analizei, dar în schimb să fienepotrivite pentru codare. De exemplu, paginile lipsă sau ambigueridică unele îndoieli despre calitatea datelor, a”a că este mai bine să nufie incluse în analiză.
Odată determinat setul documentelor angajate pentru analiză, persoana
responsabilă cu codarea înregistrează fiecare document, adică fiecăruidocument i se atribuie un număr unic. ˛n final, procedurile codării moni-torizate de cercetător trebuie să înregistreze următoarele: codorul căruiai s-a atribuit documentul, datele care au fost codate ”i problemele neobi”-nuite apărute.
Când documentele care urmează a fi codate reprezintă un e”antion al
populației documentelor, e”antionul trebuie să fie ales din populația deli-
mitată prin procedurile discutate mai înainte.
73 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Testarea ”i aplicarea codurilor
Testarea
Un pas important înaintea începerii codării propriu›zise este testarea.
Analistul testează ”i revizuie”te codarea categoriilor ”i instrucțiunile, înunele cazuri chiar de câteva ori. Testarea este necesară [i dacă folosim
computerul pentru analiza de conținut, ”i dacă analiza este făcută manual.
Testarea îi oferă analistului posibilitatea de a vedea dacă: (1) categoriile
sunt clar specificate, sunt exhaustive ”i mutual exclusive, (2) instrucțiu-
nile codării sunt adecvate ”i (3) codorii sunt potriviți pentru sarcină.
Determinările sunt făcute prin evaluarea fidelității ”i constanței deciziilorindividuale ale codorilor. Odată ce analistul este sigur că materialul poate
fi codat cu fidelitate ridicată, testarea este încheiată ”i codarea poate
începe.
Conform cărții codurilor ”i a regulilor de codare, codorul marchează
pur ”i simplu granițele unității de înregistrare ”i completează formularul
codării. Procedura este similară când folosim un computer, dar detaliiledepind de tipul de software utilizat. Codorii pot face scurte comentarii în
legătură cu unitatea de înregistrare atât în codarea manuală, cât ”i în cazul
folosirii unor pachete software. Comentariile sunt utile în timpul analizeidatelor, pentru că oferă raționalitate codului, fac referiri la alt pasaj din
document, semnalizează incertitudinea codorului etc.
Pe timpul aplicării codurilor, codorii pot întâlni diferite situații. Discu-
tăm două dintre cele mai frecvente.
Coduri care se suprapun
Două coduri pot să se suprapună: unitatea de înregistrare pentru o variabilăse suprapune cu unitatea de înregistrare pentru o altă variabilă. De exemplu,avem două variabile codate în felul următor: prima, Slăbiciuni în stra-
tegiile organizației, are trei categorii inconsistență, control cu excesivă
exigență a detaliilor minore ”i altele; iar a doua variabilă, Consecințeleacțiunilor organizației, are tot trei categorii ineficiență, vulnerabilitate
la fraudă ”i altele. Primul cod din fiecare variabilă indică faptul că
74 ANALIZA DE CON}INUT
inconsistența este ”i ineficiență prin urmare, ele se suprapun în segmentul
de text corespunzător.
Coduri înglobate
Un cod este înglobat în altul când unitatea de înregistrare pentru o variabilă
înfă”oară complet unitatea de înregistrare pentru o altă variabilă. De pildă,
o porțiune de text dintr-un interviu poate avea două variabile: Timpul
consumat pentru managementul financiar, cu trei categorii excesiv,
normal ”i insuficient; ”i altă variabilă, Cauzele anulării proiectului decercetare, cu patru categorii problemele managementului financiar,
insuficiența personalului înalt calificat, logistica insuficientă ”i altele. O parte
din al doilea pasaj se regăse”te în primul, deoarece textul corespunzător
pentru codul timp consumat pentru managementul financiar excesiv este
atribuit codului problemele managementului financiar ce aparține varia-bilei anularea proiectului de cercetare .
Niveluri de cuantificare
˛n mod tradițional, cele mai multe abordări ale analizei de conținut can-
titative se concentrează pe prezența variabilelor, analiza urmărind pur ”i
simplu conceptualizarea variabilelor din documente. De exemplu, în cerce-
tarea despre problemele învățământului superior pe care am mai men-
ționat›o, una dintre variabilele nominale a fost cea a actorilor sociali, cuclasele: student, profesor, rector, decan, ministru. O altă variabilă, de
data asta ordinală, măsoară atitudinea enunțiatorului (autorul articolului)
față de problemele identificate, prin trei categorii: pozitivă, neutră, nega-
tivă sau suport, indecis, opoziție.
Asemenea categorii pot fi folosite pentru măsurarea a patru niveluri de
cuantificare: spațiul , frecvența categoriilor, direcția mesajului ”i inten-
sitatea lui. Ca să explicăm diferențele dintre aceste niveluri de cuantificare
”i cum se leagă ele de construcția categoriilor folosim, în principal, analiza
ipotetică a reformei justiției române”ti, pentru care avem ca surse majore
articole publicate în presă, documente publice (legi) ”i transcrierile inter-
viurilor cu oficiali români ”i străini. Când este cazul, apelăm ”i la exempli-
ficări din alte domenii de interes.
75 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Spațiul
La cel mai puțin riguros nivel de cuantificare, un cercetător poate măsura
dimensiunea mesajului unui text sau cantitatea de spațiu sau volum alocat
acestuia. Spațiul în textul scris se măsoară prin numărarea cuvintelor,
propozițiilor, paragrafelor ori spațiul pe o pagină (de exemplu, în centimetri
pătrați). Pentru mesajul audio sau video, spațiul poate fi măsurat prin
cantitatea de timp alocat. De exemplu, un personaj poate fi prezent timp decâteva secunde ori în mod continuu în fiecare scenă a unui program de
două ore.
Analistul poate măsura spațiul din ziar dedicat susținerii sau opoziției
față de o problemă. El poate apoi să folosească această măsură pentru a
compara relativa susținere a problemei sau opunere față de ea. Un asemeneaexemplu găsim în tabelul 3.2, care arată formarea categoriilor prin măsu-
rarea spațiului (în centimetri de coloană) articolelor e”antionate dintr-un
cotidian central ”i dintr-un ziar de provincie. Pentru fiecare număr de ziar,
analistul măsoară numărul de centimetri de coloană de la toate articolele ”i
editorialele pentru a afla cantitatea totală a spațiului pentru fiecare din
pozițiile exprimate. Se poate ajunge ca fiecare apariție de temă să fie
măsurată în cm
2, ceea ce înseamnă practic o trecere de la numărare la
măsurarea extinderii temei. Prin codarea denumirii, locației ”i a datei
fiecărui ziar, analistul poate examina tendința de›a lungul timpului ”i poate
compara astfel punctele de vedere ale ziarelor care apar în capitală cu cele
din provincie.
Tabelul 3.2 Formarea categoriilor prin măsurarea spațiului
Centimetri de coloanăZiarul Data LocațiaPozitivă Neutră Negativă
Adevărul 5/03/04 Capitală 2 1 5
Monitorul de
Alba5/03/04 Provincie 4 1 2
O asemenea măsură este rapidă ”i relativ u”oară, însă furnizează doar o
informație generală. De aceea, anali”tii care folosesc acest nivel al cuan-tificării trebuie să presupună că diferențele găsite în mărimea spațiului
sunt indicatori valizi ai relativei evidențieri sau importanțe a problemelor .
76 ANALIZA DE CON}INUT
Frecvența categoriilor
Frecvența indică pur ”i simplu cât de des se produce un eveniment. De
exemplu, câți bătrâni apar într-un program de televiziune ”i de câte ori?Ce procentaj din toate personajele îl reprezintă ei?
Singleton et al. (1988) spun că frecvența este cea mai obi”nuită metodă
pentru măsurarea conținutului. La rândul lor, Krippendorff (1980) ”i Weber(1990) subliniază că numărarea frecvenței cuvintelor ”i elaborarea de liste
cu cuvinte tipice sunt tehnici standard în analiza de conținut.
Seturile cu frecvența cuvintelor ne indică în mod obi”nuit temele impor-
tante ale textului. Calcularea de câte ori este codată o categorie e mai mult
decât o simpl\ înregistrare a numărului de unități de înregistrare în care
apare un cod. ˛n acela”i studiu despre problemele învățământului, cerce-tătorul a identificat mai multe variabile, fiecare cu un număr de categorii
specifice. De asemenea, a adunat toate instanțele în care fiecare categorie
a fost codată de-a lungul tuturor articolelor folosind căutarea cuvânt-cheie-în-context care, de fapt, este mai mult o analiză de conținut
calitativă, deoarece presupune un context mai larg de abordare a cate-
goriilor în cadrul temelor identificate.
Identificarea cuvintelor comune în context (fondul de bază al textului)
ne duce la temele principale ale textului analizat. ˛nsă trebuie să precizăm
că este posibil să surprindem teme semnificative indicate de cuvinte cufrecvențe reduse. Altfel spus, nu întotdeauna cuvintele cu frecvențe ridicate
indică ”i o posibilă temă.
La acest nivel al cuantificării, analistul codează frecvența unităților de
înregistrare determinând de câte ori fiecare temă sau afirmație se produce
în text. Formatele pentru măsurarea frecvențelor pot fi simple, ca în tabelul
3.3, sau mai complexe, ca în tabelul 3.4, depinzând de informația necesarăcerută de tema proiectului. ˛n primul tabel sunt două formate simple
pentru măsurarea numărului de afirmații care sprijină, se opun sau sunt
indecise față de reformarea justiției române”ti.
77 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Tabelul 3.3 Două formate de categorii ce măsoară frecvența articolelor
”i afirmațiilor
Format 1
Numărul articolelorZiarul Data LocațiaSuport Indecis Opoziție
Adevărul 5/03/04 Capitală 2 1 0
Monitorul de
Alba5/03/04 Provincie 1 0 1
Format 2
Ziarul Data LocațiaAtribuirea
afirmațieiPoziția
Adevărul 5/03/04 Capitală Ministru Opoziție
Adevărul 5/03/04 Capitală Editorial Suport
Adevărul 5/03/04 Capitală Senator Indecis
Monitorul de
Alba5/03/04 ProvincieGrup de
cetățeniOpoziție
Monitorul de
Alba5/03/04 Provincie Prefect Suport
Formatul 1 este similar formatului pentru măsurarea spațiului, care
măsoară însă numărul de articole care apar într›o perioadă de timp dată.
Formatul 2 identifică vorbitorul ”i-i permite analistului să compare pozițiile
diferiților indivizi de›a lungul timpului ”i din diferite locații.
Tabelul 3.4 indică mijloace mai elaborate de măsurare a frecvenței, cu
formate separate pentru categorii ”i pentru codare. Această abordare poate
fi folosită pentru analizarea informației de la trei surse din exemplul nostru
ipotetic ziare, documente publice ”i transcriptul interviurilor. ˛n tabel,
categoriile descriu pozițiile privind propunerile specifice pentru reforma‘n justiție. Aceste poziții pot fi codate ata”ându›le cifre care indică pozițiile
luate (coloane) ”i propuneri (rânduri).
Tabelul 3.4 Măsurarea frecvenței ”i a poziției față
de o propunere specifică
Formatul categoriei
Propuneri pentru reformarea justițieiSuport
(01)Opoziție
(02)Indecis/fără
poziție (03)
Inamovibilitatea judecătorilor (01)
Independența Curții Supreme de
Justiție(02)
78 ANALIZA DE CON}INUT
Neamestecul politicului în actul de
justiție(03)
Promovarea tinerilor în structurile
de conducere ale sistemului judiciar(04)
Interdicția procurorilor de a aresta
fără mandat emis de judecător(05)
Altul (06)
Formatul codării
AfirmațiaSursaData Coloana Rândul
“edința Guvernului 2/02/04 01 02
“edința Guvernului 2/02/04 01 06
“edința Guvernului 2/02/04 01 04
˛n general, când construiesc măsura frecvențelor, anali”tii țin cont de
două ipoteze în designul analizei de conținut:
1. consideră că frecvența cu care se produce o afirmație în text este un
indicator valid sau important;
2. consideră că toate unitățile de conținut pot fi evaluate egal ”i, prin
urmare, fiecare poate fi comparată direct cu oricare alta.
Direcția
Presupune observarea direcției mesajului din conținutul textului de-a
lungul unor continuumuri. Am dat deja un exemplu privind direcția când
am vorbit despre analiza cuvântărilor unui candidat la pre”edinție pe
tema planurilor de asistență medicală. Un alt exemplu: cercetătorulîmparte lista modurilor în care poate acționa un personaj vârstnic dintr-
un serial de televiziune. Unele modalități sunt pozitive (de pildă, prie-
tenos, înțelept, generos), altele sunt negative (de exemplu, malițios,plicticos, egoist).
Analiza tendinței
La al patrulea nivel al cuantificării, anali”tii codează pentru intensitate.
Fiecare afirmație sau situație codată este cântărită ”i plasată pe o scală
ce măsoară intensitatea relativă. Intensitatea este forța sau puterea unui
79 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
mesaj într-o anumită direcție. De pildă, caracteristica unui personaj în
vârstă dintr-un serial de a uita poate fi minoră (de exemplu, nu-”i aminte”tesă ia cheile când pleacă de acasă, are nevoie de timp să-”i aducă aminte de
cineva pe care nu l-a mai văzut de mult) sau majoră (de exemplu, nu-”i
aminte”te cum îl cheamă, nu-”i recunoa”te rudele apropiate).
Nivelul de măsură a tendinței permite o analiză a datelor mult mai
sensibilă. Avantajul codării intensității este că cere codorilor să recunoască
diferențele în materialul textual mult mai subtil decât au ei nevoie cândcodează pentru spațiu sau frecvență. Mai mult, este dificil să listăm toate
criteriile pe care codorii trebuie să le aib\ ‘n vedere când iau deciziile. De
exemplu, codorii trebuie să țină cont de relativa intensitate a înțelesuluiverbelor (dezacord versus îndoială), de timpurile lor (trecut, prezent,
viitor), de modificările înțelesului adverbelor (adesea versus uneori)
sau de înțelesul afirmațiilor care exprimă probabilul (folosim poate)versus ce este imperativ (folosim trebuie).
Deoarece îi ajută pe anali”ti să compare diferențe subtile între
cuvinte, acest nivel al cuantificării este cel mai folosit pentru analizacitărilor directe ”i a conținutului documentelor oficiale, astfel încât
legile ”i reglementările publice, în care cuvintele se consideră că au
fost alese cu grijă, să poarte un mesaj precis. ˛n exemplul reformăriijustiției, prin urmare, transcrierile interviurilor pot fi analizate la acest
nivel cu acuratețe.
Tabelul 3.5 ilustrează cum poate fi codată intensitatea. Folosim două
răspunsuri ipotetice la o întrebare din interviu, ca să arătăm cum pot fi
potrivite replicile în formarea unei categorii: subiect, verb, termen comun
al înțelesului
1. Fiecare replică poate conține mai mult de o afirmație ori
unitate de înregistrare ca să fie codată. Prin urmare, rangul valorilor de
la +3 la 3, depinzând de direcție ”i intensitate, sunt atribuite verbului ”i
termenilor comuni ai înțelesului din fiecare afirmație. ˛n cazul nostru, (+)este atribuit verbelor ”i termenilor comuni ai înțelesului care dau impresia
că sprijină reformarea justiției. Cele două valori ale fiecărei afirmații v aloarea
verbului ”i valoarea termenului comun al înțelesului sunt înmulțite, iarapoi, produsul tuturor afirmaților din răspuns sunt însumate, producând un
scor total pentru fiecare răspuns.
1. Termen potrivit sau caracteristic limbajului de zi cu zi.
80 ANALIZA DE CON}INUT
Tabelul 3.5 Formarea categoriilor
prin măsura intensității atitudinii
Răspuns 1
Personal, sunt pentru reforma justiției, dar mă îndoiesc că promovarea tine-
rilor în sistem va înlătura influența politică în actul de justiție
Subiect Verb Valoare Termen comun
al înțelesuluiValoare Produs
Eu sunt +3 pentru reforma
justiției+3 +9
Eu mă
îndoiesc2 că promovarea
tinerilor însistem va
înlătura
influențapolitică+3 6
Total +3
Răspuns 2
Eu acționez în guvern pentru promovarea tinerilor în conducerea sistemul
judiciar
Subiect Verb ValoareTermen comun
al înțelesuluiValoare Produs
Eu acționez +3 pentru pro-
movarea
tinerilor în con-ducerea
sistemului
judiciar+3 +9
Total +9
˛n exemplul din tabelul 3.5, răspunsul 1 conține două afirmații, în timp
ce răspunsul 2 conține doar una. Evaluarea afirmației din primul răspunseste mai scăzută în intensitate, a”a încât al doilea răspuns obține un rang de
intensitate mai ridicat.
˛n general, analiza orientării (atitudinii) emițătorului se face față de o
persoană, o idee sau o problemă socială ”i presupune folosirea unei scale
ordinale. Variabila ordinală exprimă orientarea atitudinală a emitentului,
care poate fi negativă , neutră sau pozitivă . Se aplică formule care iau în
calcul frecvența de apariție a unei aprecieri, urmărind să depisteze ati-
tudinea emitentului (Chelcea, 2001, pp. 533-536) . Pentru aceasta se par-
curg următoarele etape:
81 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
1. se identifică temele (variabilele) ce cuprind categorii conform uni-
tăților de înregistrare stabilite;
2. se clasifică variabilele după poziția atitudinală exprimată;
3. se calculează frecvența unităților în legătură cu tema ”i se raportează
la numărul lor total (al unităților de înregistrare).
Cu cât numărul unităților de înregistrare legate de temele (variabilele)
respective este mai mare, cu atât eficiența procedeului va fi sporită.Evidențierea tendinței se face prin folosirea formulelor:
−=FDATL
(când se iau în calcul numai unitățile de conținut în legătură cu tema) ”i
−=FDATT
(când se ia în calcul numărul total de unități de conținut), unde:
AT = indicele de analiză a tendinței
F = numărul de unități favorabile
D = numărul de unități defavorabile
L = numărul de unități în legătură cu temaT = numărul total de unități (conținutul total).
Cele două formule dau indici de tendință diferiți, deoarece numitorul
fracției este diferit. Precizăm că conținutul în legătură cu tema cuprinde
totalul unităților favorabile, defavorabile ”i neutre, în timp ce la conținutul
total se mai adaugă ”i numărul unităților fără legătură cu tema a căreitendință o calculăm. Prin aplicarea oricărei formule, rezultă tendința de a
prezenta tema sau problema socială din textele analizate în termeni favo-
rabili sau defavorabili. Se întocmesc grafice privind intensitatea atitudinii.Ilustrăm cele prezentate cu două exemple.
Primul pleacă de la constatarea că presa este unul dintre vehiculele ce
reu”esc să construiască imaginea unei probleme sociale ”i să o acreditezeca atare în spațiul public. ˛n această idee, menționăm că analiza de conținut
este metoda de cercetare cel mai des folosită pentru a vedea cum se reali-
zează acest lucru. De pildă, o problemă socială pentru orice sistem politicdemocratic este scăderea gradului de încredere în instituția parlamentară
82 ANALIZA DE CON}INUT
(Vasiliu, 2000). Se cercetează existența corelației între problema iden-
tificată ”i frecvența articolelor apărute în presă. E”antionarea a presupusalegerea articolelor despre activitatea legislativului din câteva ziare
centrale clasificate în ordinea audienței. S-au codificat textele ”i s-a făcut
interpretarea după distribuția cantitativă a unor categorii conform uneigrile de teme referitoare la atitudinea cotidianului față de instituția parla-
mentară.
Tema cercetării a fost formulată în funcție de un număr de indicatori
identificați ca având cea mai mare frecvență în conținutul cotidienelor
alese. De pildă, dacă este vorba despre activitatea parlamentară slabă,
indicatorii (categoriile) pot fi: absenteismul, incompetența, subiectivismul,promovarea intereselor personale ”i de grup, nivelul scăzut al dezbaterilor,
amânări nejustificate ale dezbaterilor ”i ale votului, randamentul legislativ
scăzut, atitudinea obstrucționistă a opoziției, disensiuni în partidul aflat laputere sau între acest partid ”i partidul/partidele care îl sprijină în par-
lament, deficiențe tehnico-organizatorice, migrația parlamentară, dema-
gogia. ˛n urma calculului frecvențelor indicatorilor în legătură cu tema, aldistribuției contextelor (negative/pozitive) raportate la numărul total de
unități de înregistrare (calculul coeficientul atitudinal), s-au construit
grafice cu distribuția intensității atitudinilor presei scrise față de prestațiaparlamentară.
Un al doilea exemplu se referă la evaluarea orientării atitudinale a
programelor electorale ale partidelor politice. Pentru aceasta, se folose”teun set de categorii de codare standard, pozitive ”i negative, care acoperă
principalele domenii: relații externe, libertate ”i democrație, sistemul
politic, economie, bunăstarea ”i calitatea vieții, structura societății, grupurisociale. Fiecare propoziție din programul unui partid este pusă în una
dintre aceste categorii. Se face calculul frecvențelor ”i al coeficientului
atitudinal, urmat de un text analitic al rezultatelor. ˛n Anexa 3 se regăse”teun exemplu de carte a codurilor standard ce se aplică în analiza de conținut
a programelor electorale.
83 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Comparația punctelor de vedere
ale puterii ”i opoziției
Un interes special în peisajul politic al oricărei țări democratice îl ocupă
mult discutata chestiune a reflectării ”i evaluării în mass-media a punctelorde vedere ale puterii ”i opoziției față de problemele ce preocupă opinia
publică. Analiza de conținut joacă un rol major, motiv pentru care o
abordăm distinct. O tratare sistematică presupune:
selectarea de materiale scrise variate;
concentrarea doar pe câteva probleme de interes (4›5);
elaborarea criteriilor ce definesc poziții considerate favorabile, nefa-
vorabile ”i neutre față de problemele abordate;
analiza pozițiilor politice ”i a înclinațiilor ce favorizează o poziție
sau alta bias, în engleză atât la nivelul paragrafului, cât ”i al
textului întreg.
După standardele The United States General Accounting Office, se
recomandă ca trei evaluatori (codori) independenți să codeze toate mate-
rialele scrise selectate. Fiecare codor urmează setul detaliat al instruc-
țiunilor de codare (cartea codurilor), dezvoltat să definească elementele ce
vor fi analizate ”i procedurile de atribuire a pozițiilor pe scala ordinală.Bineînțeles că instrucțiunile sunt mai întâi testate pe materiale din afara
grupului selectat pentru analiză ”i sunt rafinate să sporească uniformitatea
în practica procesului de codare.
Se desfă”oară două analize separate, dar legate între ele: (1) analiza
detaliată a fiecărui paragraf ”i (2) analiza mai largă a textului ca întreg. Ceitrei evaluatori marchează fiecare paragraf potrivit poziției politice adaptate
”i indicatorilor tendinței. Ca să estimeze poziția politică, ei compară poziția
din text cu criteriile furnizate de cartea codurilor ”i o marchează ca
favorabilă, neutră/echilibrată sau nefavorabilă. Ca să identifice tendința,
codorii evaluează fiecare paragraf după (1) existența limbajului emoțional;
(2) semnificația limbajului ”i (3) comparația dezechilibrului dintre pre-
zentarea poziției puterii ”i a opoziției. Bazat pe efectul combinat al deter-minării pozițiilor politice ”i al tendinței modului de prezentare, evaluatorii
stabilesc ratingul pentru fiecare paragraf ca fiind favorabil, neutru/echi-
librat sau nefavorabil.
84 ANALIZA DE CON}INUT
Tabelul 3.6 Ratingurile problemelor analizate
Opunere Suport
Cate-
goricăMode-
ratăU”oarăNeutru/
Echili-
bratU”or ModeratCate-
goricTotal
Adopția
copiilor21 4 1 9 00 0 2 6
Reforma
adminis›
trației22 3 810 0 1 6
Lupta
împotriva
corupției2 1 05 90 0 0 2 6
Total 6 13 12 36 1 0 0 68
După ce analiza paragrafelor este completă, fiecare evaluator atribuie o
estimare generală fiecărui text ca întreg, pe o scală ordinală cu ”aptetrepte, astfel: 1 Opunere categorică, 2 opunere moderată, 3 opunere
u”oară, 4 neutru/echilibrat, 5 suport u”or, 6 suport moderat, 7
suport categoric. Rezultatele sunt înscrise într›un tabel separat pentruputere ”i opoziție (tabelul 3.6).
Pentru a estima ratingurile corect, evaluatorii iau în considerație:
1. porțiunea textului din paragraf determinată ca favorabilă sau nefa-
vorabilă;
2. frecvența relativă a afirmațiilor ce conțin tendințe pro sau contra;
3. relativa preeminență a textului în ansamblul lui ca favorabil sau
nefavorabil;
4. balanța acoperirii prin argumente majore a ambelor perspective
(putere opoziție) ale fiecărei probleme analizate.
Ultimul aspect, balanța argumentelor, se înscrie într›un tabel comparativ
putere opoziție (tabelul 3.7):
Tabelul 3.7 Ratingurile acoperirii cu argumente
Numărul argumentelorCategorii acoperitePuterii Opoziției
1. Argumente opuse poziției 37 la 46 14 la 20
2. Argumente ce sprijină poziția 10 la 22 28 la 37
3. Argumente ce prezintă poziția neutru
sau echilibrat16 la 31 15 la 35
85 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Rezultatul evaluării fiecărui text ca întreg se înscrie într›un tabel de
tipul celui de mai jos.
Tabelul 3.8 Evaluarea textelor incluse în analiza de conținut
Ratinguri*
Nr.
cazuluiTitlul
(articol,
document
public etc.)Problema Media DataPutereOpo-
ziție
1 Uniunea
Europeană
recomandă
Adopția
copiilorZiarul
Adevărul20.02.04 2 (4›4›5)
2 Comunicat
GDSAdopția
copiilorDocument
public23.02.04 (1›2›1) 5
3
* Ratingurile atribuite de trei evaluatori independenți sunt în consens când apare
o cifră, iar când cifrele sunt între paranteze, ratingurile individuale suntdiferite. ˛n al doilea caz, evaluatorii negociază pentru a ajunge la consens.
Opțiunile analizei
Principalul obiectiv al analizei de conținut este să analizeze informația
dintr›un text nestructurat al cărui format a fost transformat în unul care
permite acest lucru. Aceasta implică:
rezumarea datelor;
descoperirea patternurilor ”i relațiilor din date;
testarea ipotezelor despre patternuri ”i relații;
raportarea rezultatelor la datele obținute în alte analize (situații ”i
metode diferite);
evaluarea validității analizei.
Tehnicile analitice folosite pentru realizarea lor nu sunt unice pentru
analiza de conținut. ˛n funcție de designul elaborat, analistul poate folosi
o varietate de metode statistice.
Opțiunile cercetătorilor din ”tiințele sociale în prelucrarea datelor colec-
tate depind de scala de măsură a variabilelor nominală, ordinală, de
intervale ”i rapoarte. Când am vorbit despre procesul de codare, am precizat
86 ANALIZA DE CON}INUT
că analiza de conținut este în mod obi”nuit restrânsă la variabile categoriale
nominale ”i ordinale. ˛nsă, pe timpul analizei datelor, variabilele categorialedin materialul codat pot fi combinate cu variabilele de intervale ”i de
rapoarte generate în alte moduri.
Cele mai comune mijloace de rezumare a datelor când anali”tii aleg
variabile nominale sunt căutarea frecvențelor ”i întocmirea tabelelor cores-
punzătoare. Frecvența absolută poate indica de câte ori afirmațiile sautemele se regăsesc în e”antion; frecvența relativă poate fi reprezentată de
procentul mărimii e”antionului. Analistul poate compara frecvența unei
categorii cu media frecvențelor tuturor categoriilor sau poate observa
schimbările frecvențelor produse de›a lungul timpului.
T. Rotariu (1986, p. 142) remarcă aici existența unei probleme spe-
ciale, ”i anume că numărul de apariții a unei categorii nu coincide neapărat
cu numărul unităților de înregistrare, deoarece sunt unități în care nu seidentifică nici una dintre categoriile unei variabile (situație analogă, formal,
cu nonrăspunsul la o întrebare din chestionar). De aceea, cifrele relative,
în speță procentele, se calculează la mai multe totaluri: al numărului de
apariții, al numărului unităților de înregistrare etc.
Cu variabilele ordinale, a”a cum sunt scalele de intensitate, apar alte
posibilități pentru analiza de conținut prin examinarea relațiilor dintre
variabile.
Pentru ambele tipuri de variabile se folosesc metode statistice descriptive
(descrierea populației sau seriei de cazuri). V ariabilele de intervale ”i de
rapoarte permit, la rândul lor, multe posibilități de analiză a datelor carefolosesc metodele statisticii deductive (formularea deducțiilor despre popu-
lație pe baza unui e”antion de probabilitate).
Analizele descriptive sunt instrumente de bază în analiza de conținut,
cu ajutorul cărora prezentăm rezultatele în rapoartele de cercetare. Moda-
litatea practică de realizare a lor o găsim în cărțile de statistică socială,
cum ar fi, de pildă, Metode statistice aplicate în ”tiințele sociale , lucrare
coordonată de T. Rotariu (1999). Aici rezum doar câteva dintre posibilitățilepe care le avem la dispoziție.
Sunt trei forme principale de analiză descriptivă: determinarea tendinței
centrale (indicatori centrali sau indicatori de poziție), determinarea
variației distribuției ”i determinarea asocierii dintre variabile.
87 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Determinarea tendinței centrale
Tendința centrală exprimă nevoia de a arăta ce este tipic într-un număr de
cazuri. Astfel, tendința centrală a distribuției dă răspunsul la una din
întrebările de bază ale analizei statistice: Ce înseamnă valoarea tipică a
unei variabile?
Tabelul 3.9 Trei măsuri ale tendinței centrale
Folosirea măsuriia
Nivelul măsuriiModul Mediana Media
Nominal Da Nu Nu
Ordinal Da Da Nub
Intervale sau
rapoarteDa Da Dac
aDa înseamnă că indicatorul este potrivit pentru nivelul de măsură arătat.
bPoate fi corespunzătoare în unele împrejurări.
cPoate fi inadecvată când distribuția este asimetrică sau are câteva valori extreme
(outliers ).
Există două modalități de abordare în cazul descrierii tendinței centrale
a unei distribuții:
1. prezentarea datelor în tabele sau grafice;
2. găsirea unui singur număr care rezumă cel mai bine distribuția.
Prima abordare ne permite vizualizarea distribuției. Problema este
că, în această formă de prezentare, uneori e dificil de înțeles care este
valoarea tipică. Totu”i, cercetătorii ar trebui să încerce întotdeauna o
abordare pe bază de tabel sau grafic ca prim pas pentru decizia cu privire
la al doilea pas, când se alege o singură valoare statistică ce reprezintă
seria de cazuri.
Determinarea variației unei distribuții
Ori de câte ori dau informații despre tendința centrală a unei distribuții,cercetătorii trebuie să descrie ”i dispersia. Ea răspunde la întrebareagenerică: Ce variație există în distribuția cazurilor? Există o diversitate
88 ANALIZA DE CON}INUT
de coeficienți statistici pentru măsurarea dispersiei distribuției. Unii sunt
folosiți numai cu măsurări de intervale ”i rapoarte, pe când alții se potrivescmai bine cu datele nominale sau ordinale.
Tabelul 3.10 Măsuri ale dispersiei
Folosirea măsuriiNivelul
măsurării AmplitudineaAbaterea
intercuartilăAbaterea
standard
Nominal Nu Nu Nu
Ordinal Uneori Da Nu
De intervale sau
rapoarteDa Da Da
Tabelul 3.10 redă caracteristicile a trei măsurări ale dispersiei. Ampli-
tudinea este folosită în mod frecvent la măsurarea dispersiei când o variabilă
este măsurată cel puțin la nivel ordinal. Amplitudinea reprezintă diferența
dintre cea mai mare ”i cea mai mică valoare dintr-o distribuție. Deoarecese bazează doar pe valori extreme, amplitudinea este un tip de măsurare
brut, foarte sensibil la mărimea e”antionului ”i la valorile marginale.
Abaterea intercuartilă reprezintă diferența dintre două puncte într-o
distribuție ce încadrează cele 50% din cazuri aflate în mijloc. Aceste două
puncte se numesc prima ”i a treia cuartilă ”i, de fapt, ele înlătură cele 25%
din cazuri aflate atât în partea superioară, cât ”i în cea inferioară. Cu câtcazurile sunt grupate mai strâns, cu atât mai mică va fi abaterea inter-
cuartilă. Asemenea amplitudinii, abaterea intercuartilă necesită cel puțin
un nivel ordinal de măsurare, iar prin reducerea cazurilor extreme nudevine subiectul criticilor din cauză că ar fi prea sensibilă față de valori.
Un mod de a interpreta ”i explica dispersia unei distribuții este prin
observarea proporției de cazuri acoperite de indicatorul de dispersie.Pentru a face acest lucru, ne gândim la indicatorul de dispersie ca la o
bandă care are o valoare minimă ”i una maximă, ”i apoi ne imaginăm
această bandă suprapusă peste distribuția cazurilor. O anumită proporțiedin cazuri au observații mai mari decât valoarea minimă a benzii ”i mai
mici decât valorile maxime; aceste cazuri sunt acoperite de indicatorul de
dispersie. Pentru amplitudine, valoarea minimă o reprezintă cea mai micăobservație dintre toate cazurile, iar valoarea maximă este cea mai mare
observație; atunci 100% din cazuri sunt acoperite de amplitudine. Când
89 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
folosim abaterea intercuartilă, 50% din cazuri sunt întotdeauna acoperite.
Situația abaterii standard este mult mai complexă ”i, de aceea, este maiutilă în termenii statisticii deductive.
Pentru a analiza dispersia unei variabile nominale, probabil cel mai
indicat lucru este dezvoltarea unui tabel sau a unei histograme care să arate
frecvența cazurilor pentru fiecare categorie a variabilelor. Calcularea unui
singur indicator, cum ar fi amplitudinea dispersiei, nu este o practică preades întâlnită. Pentru a descrie dispersia unei variabile ordinale, tabelele ”i
histogramele sunt utile, dar alegerea unui singur indicator este proble-
matică. Totu”i, când se folose”te un singur indicator, cea mai bună alegere
o reprezintă adeseori abaterea intercuartilă.
Determinarea asocierii dintre variabile
Asocierea dintre variabile dă răspuns la întrebarea generică: ˛n ce măsură
două sau mai multe variabile sunt asociate? A spune că există o legătură
între variabile înseamnă a spune că există un anumit pattern în observații.
El ne arată cum cazurile variază împreună pe cele două variabile. De obicei,legătura nu rezistă pentru fiecare caz, dar există tendința de a se manifesta.
Cu o simplă foaie de date nu este u”or să percepem o legătură între cele
două variabile. De aceea, cercetătorii au nevoie de un mod de rezumareadatelor. Cu date nominale sau ordinale, în mod obi”nuit, se folose”te un
tabel cu două intrări, dar rămâne totu”i dificil să identificăm extinderea
unei asocieri ”i, cu atât mai mult, să ”i explicăm acest lucru unei altepersoane. Astfel că dorim adesea să trecem de tabele ”i să căutăm un
număr, un indicator al asocierii. Un asemenea indicator poate fi folosit
pentru caracterizarea întinderii unei legături, adeseori ”i a direcției, aceastadin urmă mai puțin pentru variabilele nominale. Putem folosi mai multe
moduri de măsurare pentru a surprinde cât mai multe aspecte ale asocierii.
Un indicator al asocierii dintre variabile se calculează dintr-o serie deobservații prin urmare, este o statistică descriptivă. Câțiva indicatori ai
asocierii sunt disponibili pentru a alege în funcție de nivelul de măsurare
a variabilelor ”i, mai exact, de cum este definită asocierea. Din clasa deindicatori statistici care indică asocierea menționăm: Lambda ”i coefi-
cientul V al lui Cramer pentru două variabile nominale, gamma pentru
două variabile ordinale sau coeficientul de corelație Spearman pentruoricare dintre ele.
90 ANALIZA DE CON}INUT
Răspunsul la o întrebare cu privire la legătura dintre două variabile
implică de fapt patru întrebări suplimentare: Există o legătură? Care esteamploarea acestei legături? Care este direcția ei? Care este natura legă-
turii? Analiza unei serii de date pentru a răspunde la aceste întrebări
implică de obicei realizarea unei prezentări sub formă de tabel sau grafic”i, de asemenea, calculul măsurii asocierii.
Analiza datelor ”i raportarea rezultatelor
Esența analizei de conținut este codarea ce construie”te un pod de lacuvinte la numere. Odată realizată codarea, urmează formele uzuale ale
analizei. Folosirea programelor de computer face mai u”oară sarcina ”i ne
ajută la dezvoltarea analizei (presupunând, desigur, că au fost codatevariabilele potrivite). Alegerea programelor este importantă, deoarece
acestea diferă substanțial între ele.
Derivarea inferențelor din calculul frecvenței categoriilor este cea mai
simplă ”i, adesea, cea mai folosită formă de analiză a datelor.
Dincolo de calculul simplu al frecvențelor, anali”tii caută asocierea
între două sau mai multe variabile. De exemplu, frecvența articolelor
despre un anumit eveniment politic este comparată între jurnale diferite. ˛n
limbajul analizei de conținut, variabila subiect este comparată cu varia-bila jurnal . Subiectul are subcategorii, cum ar fi activitatea parla-
mentului, deciziile executivului, atitudinea pre”edinției, poziția partidelor
politice.
Cu ajutorul tabelului 3.1 1 examinăm asocierea dintre subiect ”i jurnal.
Dacă datele arată că cunoa”terea unei variabile ne furnizează informații
pentru a cunoa”te altă variabilă, putem spune că variabilele sunt asociate.˛n tabel, remarcăm că procentajul articolelor despre deciziile executivului
este ceva mai mare în Adevărul ; procentajul articolelor despre reacția
asociațiilor civice este ceva mai mare în Curentul . Categoriile rămase nu
indică o mare diferență, astfel că poate fi vorba despre o asociere slabă
între subiect ”i jurnal. Adică numai subiectul este puțin predictibil pentru
jurnal sau jurnalul este puțin predictibil pentru subiect. Un tabel ca acestapoate dezvălui o relație relativ slabă între variabile, iar adeseori relația este
ambiguă. Prin analiză statistică, putem stabili cu u”urință dacă sunt asocieri
moderate sau slabe. Ambele variabile subiect ”i jurnal sunt nominale ”i
91 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
putem calcula unul dintre urm\torilor coeficienți statistici: V al lui Cramer,
Lambda sau coeficientul de corelație Spearman. Ace”ti coeficienți au limitede la 0 (nu există nici o asociere) la 1 (asociere perfectă). Datele din tabel
produc o valoare a lui V de 0,09.
Tabelul 3.11 Frecvența articolelor din ziarele Adevărul ”i Curentul
după subiectele selectate (date ipotetice)
Adevărul CurentulSubiectNumăr Procente Număr Procente
Activitatea
parlamentului71 52,2 144 55,8
Deciziile executivului 33 24,3 45 17,4
Atitudinea pre”edinției 17 12,5 33 12,8
Poziția partidelor
politice10 7,3 20 7,8
Reacția asociațiilor
civice5 3,7 16 6,2
Total 136 100 258 100
Tabelele încruci”ate nu sunt limitate la două sau trei variabile. Tehnici
statistice de analiză multivariată pot fi folosite pentru analiza structurilorcomplexe. Alte tehnici pentru descoperirea patternurilor ”i relațiilor din
date includ analizele cluster ”i factorială.
Inferențe
Realizarea inferențelor pe baza rezultatelor este un moment critic în analizade conținut. Avem în vedere că analiza de conținut descrie ce este în text.
Ea nu poate revela intențiile celor care au creat textul sau efectele pe caremesajele din text le au asupra celor care le receptează. De pildă, analiza de
conținut arată că revistele ”i cărțile pentru copii conțin stereotipuri de sex.
Aceasta nu înseamnă în mod necesar că credințele ”i comportamentele
copiilor sunt influențate de stereotipuri; astfel de inferențe reclamă un
proiect de cercetare separat despre percepțiile copiilor.
92 ANALIZA DE CON}INUT
Scrierea raportului de cercetare
˛n ”tiințele sociale, textul nu este doar un instrument pentru documentare
”i o bază de date pentru interpretare, ci ”i un instrument epistemologic,
mai ales unul de mediere ”i comunicare a rezultatelor ”i cuno”tințelor. ˛n
acest sens, scrierea textelor este văzută ca fiind inima ”tiințelor sociale.
A face ”tiință socială înseamnă, în principal, a produce texte
Experiențele
cercetării trebuie să fie transformate în texte ”i să fie înțelese pe bazatextelor (Wolf, 1992, p. 333).
˛n analiza de conținut, scrisul devine relevant sub trei aspecte:
1. pentru prezentarea rezultatelor unui proiect;
2. pentru evaluarea procedeelor care au condus la ele ”i astfel, implicit,
la rezultatele efective;
3. ca punct de plecare pentru considerații reflexive despre statutul
general al întregii cercetări.
Producerea de către cercetător a unui raport de analiză nu are în vedere
audiența sau pe cititori. Ea constituie ”i o altă metodă de obținere a
rezultatelor. Efortul cercetătorului de a explica altora îl ajută să clarifice ”i
să integreze conceptele ”i relațiile identificate în propria analiză. Tehnicile
producerii unui raport în urma analizei de conținut trasarea graficelor ”i
tabelelor, scrierea textului analitic etc. sunt similare cu cele folosite înorice altă cercetare socială. Ca să producă un raport, cercetătorul trebuie
să încorporeze elemente disparate într-un tot coerent. Pentru a face acest
lucru, trebuie să revizuiască forma ”i semnificația fiecărei părți. Producerea
unui raport este, prin urmare, un alt instrument analitic.
Metodologia ”i rezultatele la care ajungem trebuie comunicate coerent
altor cercetători. Metodologia trebuie descrisă în detalii suficiente, astfel
încât cititorii să înțeleagă cu claritate cum s-a desfă”urat munca ”i caresunt aspectele puternice ”i limitele ei. Analistul trebuie să prezinte în
raportul de cercetare etapele parcurse ”i procedurile folosite. Un model de
raport de cercetare ar fi următorul:
1. Obiectivele studiului care au guvernat alegerea datelor, metodelor ”i
elaborarea designului analizei.
2. Justificarea alegerii datelor, metodelor ”i designului.
93 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
3. Evaluarea întrebărilor care au fost puse universului cercetat.
4. Descrierea procedurilor (cercetarea putând fi astfel replicată):
e”antionarea;
codarea variabilelor ”i categoriilor;
unitățile de context ”i unitățile de înregistrare;
procedurile de codare ”i instrumentele codării (cartea codurilor,
formularul codării);
procedurile de management ”i de analiză a datelor; tehnicile de
analiză statistică;
evaluarea validității rezultatelor.
5. Rezultatele ”i semnificația lor statistică.
Concluziile analizei de conținut este susținută de tabele ”i date statistice
succinte. Unde este posibil, cercetătorul poate include comentarii despreprecizia statistică a rezultatelor.
Evitarea capcanelor
Cercetătorii care fac analiză de conținut trebuie să fie con”tienți de unele
capcane cu care se confruntă. Informația cuantificată poate produce date
importante ”i interesante, însă numai urmărirea calculului duce, probabil,la rezultate precise, dar uneori fără sens sau superficiale. Prezentăm mai
jos câteva aspecte pe care trebuie să le avem în vedere ca să evităm diverse
capcane posibile.
˛ntrebările să fie clare
˛ntrebările analizei conduc ”i dirijează activitatea. Dacă sunt ambigue orinu se potrivesc nevoilor, chiar dacă metoda va fi bine aplicată, rezultatele
obținute vor avea o valoare îndoielnică. Pentru ca întrebările să fie clare,
trebuie să le formulăm cât mai specific posibil, astfel ca răspunsurile să fiecât mai utile pentru înțelegerea fenomenului sau elaborarea deciziilor.
94 ANALIZA DE CON}INUT
Definirea cu atenție a variabilelor
Definirea atentă a variabilelor include specificarea categoriilor acestora,
care nu trebuie să fie exagerate ca număr. Dar capcanele abundă prin:
definirea variabilelor care nu pot fi folosite pentru a răspunde între-
bărilor analizei;
definirea variabilelor sunt este de ambigu\, încât desfide catego-
rizarea ”i interpretarea lor rezonabilă;
specificarea categoriilor care nu sunt exclusive ”i mutual exhaustive; definirea categoriilor în mod ambiguu, astfel încât codorii pot lucra
după cum cred de cuviință.
Definirea gre”ită a variabilelor este una dintre principalele contribuții
care conduc la imposibilitatea replicării procesului de codare. De aceea,definirea variabilelor trebuie să înceapă din timp, deoarece poate necesita
o reformulare a întrebărilor analizei de conținut. Posibilitatea reformulării
trebuie extinsă în faza implementării, deoarece instruirea codorilor con-
stituie ”i un test al categoriilor ce poate dezvălui probleme în realizarea
conexiunii între definițiile variabilelor ”i atribuirea codurilor.
Definirea cu grijă a unităților de înregistrare
Selectarea unităților de analiză se bazează pe natura variabilelor ”i pe
materialul textual care va fi codat. Pentru o variabilă dată, unități de
înregistrare diferite pot produce rezultate diferite. Prin urmare, decizia
referitoare la unitățile de înregistrare trebuie să se bazeze pe o reflecție
considerabilă. Mai târziu, codorii trebuie să înțeleagă unitățile de înre-
gistrare ”i să le aplice în a”a fel încât să asigure replicabilitatea codării.
Când unitățile de înregistrare au granițe fizice evidente, cum ar fi un textîntreg, paragrafe ”i cuvinte, sarcina codorilor este relativ u”oară. Când
tema este unitate de înregistrare, lucru ce se poate întâmpla adeseori,
trebuie luate precauții în plus pentru a se evita e”ecul replicabilității.
95 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Elaborarea unui plan de analiză a datelor
Etapele analizei de conținut sunt amăgitor de simple ”i, prin urmare, pot
tenta cercetătorul să amâne în mod serios reflecția asupra analizei datelor,
până când codarea este completă ceea ce poate constitui o gre”eală. ˛n
designul ”i implementarea analizei de conținut, cercetătorii vor ajunge la
câteva decizii care susțin posibilitatea realizării acesteia. Aceste decizii
printre cele mai notabile fiind definirea variabilelor, definirea unităților de
înregistrare ”i alegerea software-ului necesar trebuie luate până la reali-
zarea unui plan de analiz\ preliminară a datelor. Altminteri, cercetătorulpoate ajunge la momentul analizei datelor ”i să se oprească în fața unor
opțiuni importante care încă nu au fost făcute.
Stabilirea numărului de membri în echipă
”i planificarea timpului de lucru
Analiza de conținut este consumatoare de timp. O codare manuală trebuie
să fie bine pregătită ”i, probabil, revizuită de câteva ori. Codorii trebuie să
fie instruiți ”i să li se dea timp să exerseze codarea până când replicabilitateaeste satisfăcătoare. Numai aceste două etape pot lua cu u”urință câteva
luni. Timpul cerut pentru procesul codării finale depinde de cantitatea de
material ce va fi codat, numărul de variabile, numărul de codori ”i judecata
cerută pentru deciziile codării. Definirea îngrijită a variabilelor ne va ajuta
să menținem nevoia unui timp de judecată la minimum; dar, în cele mai
multe analize, unele variabile vor fi complexe ”i subtile, iar deciziile
codării vor lua timp.
Două faze sunt importante pentru evitarea capcanelor : codarea ”i
analiza datelor. Lucrările de specialitate sugerează câteva recomandări , pe
care le prezentăm în continuare.
Codarea manuală
O codare manuală bună este indispensabilă. Să evităm tentația de a nuproduce o codare temeinică. Timpul cheltuit pentru o codare completă vafi bine răsplătit, deoarece face sarcina codorilor mai u”oară ”i mai rapidă
”i, în special, asigură o codare de calitate.
96 ANALIZA DE CON}INUT
Instruirea temeinică a codorilor
Instruirea bună a codorilor este esențială. Chiar codorii experimentați au
nevoie să ”tie scopurile analizei, materialul care va fi codat ”i sistemul de
codare. Ar putea fi necesară chiar instruirea în folosirea software-ului
adecvat. Codorii mai puțin experimentați vor avea nevoie de îndrumare înexersarea unei codări bune ținerea corectă a înregistrărilor, adoptarea
tacticilor pentru evitarea erorilor, să ”tie când să ceară sfatul, ”i a”a mai
departe. Toți codorii au nevoie de practică pentru aplicarea sistemului de
codare la exemple din materialul care va fi codat.
Testarea sistemului de codare
Testarea poate fi realizată împreună cu instruirea. Testarea făcută cu
persoanele care vor face codarea finală oferă oportunitatea corectării
problemelor prin redefinirea variabilelor, în special prin stabilirea cate-
goriilor, astfel încât, pe timpul instruirii, codorii pot oferi un feedback
direct despre dificultățile pe care le au cu sistemul de codare. Nu există
substitut. Testarea asigură, de asemenea, mijlocul pentru a face estimareapreliminară a replicabilității. ˛ntr-adevăr, codarea reală nu trebuie să
înceapă până când replicabilitatea nu este satisfăcătoare.
Managementul procedurilor
Responsabilitatea codării documentului îi revine unei singure persoane.Cea mai bună alegere este cineva cu experiență în codare, care va realiza
o parte a acesteia, dar va deține responsabilitatea întregii activități. De
obicei, această persoană asigură primul nivel al rezolvării problemelor
care apar: răspunde la întrebările codorilor, rezolvă ambiguitățile refe-ritoare la categorii ”i ia deciziile preliminare cu privire la înlăturarea
documentelor din baza de date.
97 ANALIZA DE CONȚINUT CONCEPTUALˆ (CANTITATIVˆ)
Evitarea capcanelor pe timpul analizei datelor
Lucrurile nu sunt întotdeauna a”a cum par a fi. Trebuie să verificăm
rezultatele prin folosirea metodelor de analiză a variabilelor asociate sau
u”or diferite. De asemenea, acesta este ”i timpul verificării replicabilității
procesului de codare. ˛n unele circumstanțe, testele statistice de semni-
ficație pot fi potrivite. Le utilizăm pentru a controla întâmplarea (”ansa) ca
explicație pentru rezultatele obținute.
Comparăm rezultatele analizei de conținut cu alte forme de evidență,
fie în aceea”i cercetare, fie în literatura de specialitate referitoare la
subiectul investigat. Mai întâi amintim originile datelor ”i presupunerile pe
care s-au bazat acestea. ˛ncrederea în răspunsurile la întrebările analizei ”i
puterea implicațiilor derivate din ele trebuie să se potrivească cu datele ”imetodologia. Uneori încrederea este ridicată, alteori însă concluziile tre-
buie evaluate cu grijă.
De”i, când este realizată corect, analiza de conținut conceptuală este
foarte utilă ”i eficientă în a oferi informații specifice, ea este totu”i limitată
prin natura cantitativă a cercetării. Pentru a explora în detaliu relațiile ce
pot exista între concepte, recurgem la analiza relațională , care menține un
grad înalt de rigoare statistică, dar adaugă atât profunzime, cât ”i bogăția
detaliilor.
Capitolul 4
Analiza de conținut relațională
Analiza relațională, ca ”i analiza conceptuală, începe cu acțiunea de
identificare a conceptelor prezente într-un text dat sau într-un ansamblu de
texte dar, a”a cum am mai spus, ea trece dincolo de ordonarea crescătoare
sau descrescătoare a conceptelor după frecvență ”i alfabet, prin explorarea
relațiilor dintre ele. Analiza relațională a mai fost denumită ”i analiză
semantică (Palmquist, Carley ”i Dale, 1997). Altfel spus, în centrul analizei
relaționale se află căutarea relațiilor semantice, conceptele individuale
fiind considerate ca neavând un înțeles inerent. Mai curând semnificația
este rezultatul relațiilor dintre conceptele unui text. K.M. Carley (1992)
consideră conceptele nuclee ideatice, care pot fi văzute ca simboluri ce
dobândesc sens prin relațiile lor cu alte simboluri.
˛n cadrul analizei relaționale putem urmări relațiile dintre multe cate-
gorii conceptuale. Evident, prea multe pot afecta rezultatele, iar prea
puține pot conduce la concluzii lipsite de credibilitate ”i potențial invalide.
Cu toate acestea, este important ca procedurile de codare să fie orientate
de contextul dat ”i de necesitățile cercetării. Pa”ii analizei relaționale
despre care vorbim în continuare sugerează câteva dintre posibilele căi princare cercetătorul poate realiza analiza de conținut. Pentru a u”ura înțe-
legerea procesului, ilustrăm posibilitățile acestui tip de analiză folosind
cuvântările unui candidat la alegerile prezidențiale. Opțiunile făcute în
contextul acestui exemplu sunt numai câteva dintre numeroasele variante
posibile.
Stabilirea problemei de cercetare este importantă deoarece indică ”i
justifică preocuparea centrală a cercetătorului. Fără o întrebare centrală,
tipurile de concepte ”i variantele de interpretare sunt nelimitate ”i, prin
urmare, analiza întâmpină o serie de dificultăți. Pentru cuvântările din
100 ANALIZA DE CON}INUT
campania electorală întrebările pot fi: Ce a declarat candidatul în cuvân-
tările sale? Ce informații veridice a prezentat audienței?
Odată ce problema a fost stabilită, cercetătorul trebuie să selecteze texte
întregi sau fragmente din discursurile candidatului (de exemplu, cele în
care acesta s-ar putea să nu fi spus tot adevărul sau să fi tăinuit informații).Pentru analiza de conținut relațională, întrebarea de bază este cât de multă
informație să rețină pentru analiză. Cercetătorul trebuie să fie atent să nu
limiteze rezultatele, dar ”i să nu cuprindă prea multă informație, astfelîncât procesul de codare să devină prea dificil ”i extins pentru a furniza
rezultate pe măsura timpului investit.
˛n exemplul dat putem folosi analiza proximității, aceasta fiind centrată
pe apariția concomitentă a conceptelor explicite în text. ˛n schimb nu ne
poate interesa în mod deosebit identificarea stărilor afective, întrucât
încercăm să ajungem mai degrabă la faptele esențiale cu privire la ce adeclarat textual candidatul decât să determinăm motivele de natură emo-
țională ale acestuia sau ale receptorilor. ˛n schimb, ne putem propune să
surprindem relațiile conceptuale pentru care folosim harta-concept saurețeaua semantică. Odată ales tipul de analiză, la fel ca în analiza con-
ceptuală, textul selectat trebuie revăzut pentru a stabili nivelul de analiză.
Cercetătorul trebuie să decidă dacă să codeze un singur cuvânt, ca pro-babil, sau sintagme de genul E posibil să fi uitat.
La cel mai simplu nivel, cercetătorul poate coda doar apariția cuvintelor
(codarea manifestă). Aceasta nu înseamnă însă că simplitatea proceduriiconduce la rezultate simple. ˛n multe cercetări s-a utilizat cu succes această
strategie. Cercetătorul ar putea coda cât de des a utilizat candidatul cuvinte
ambigue sau a lăsat o declarație în suspensie, pentru a putea reveni asupraei. De asemenea, ar putea coda ce cuvinte cu un asemenea caracter ambiguu
a utilizat candidatul în raport cu importanța informației concentrate în
acele cuvinte. Totu”i, cerința unei probleme de cercetare particularereclamă niv eluri mai profunde de codare pentru a reține detaliile importante
ale analizei.
După codare, textul poate fi analizat în raport cu relațiile dintre con-
cepte. Una din deosebirile principale dintre analiza conceptuală ”i analiza
relațională este aceea că enunțurile ”i/sau relațiile dintre concepte sunt
codate. ˛n acest stadiu, pentru a continua sau extinde exemplul, esteimportant să acordăm o atenție specială atribuirii unor valori relațiilor
conceptuale , în încercarea de a stabili dacă cuvintele ambigue din cuvântarea
101 ANALIZA DE CONȚINUT RELAȚIONALˆ
candidatului sunt doar vorbe de duh sau informație ascunsă despre ceea ce
a declarat în repetate rânduri.
Analiza relațională presupune mai întâi analiza statistică a datelor
codate, care poate implica urmărirea deosebirilor sau evidențierea relațiilor
dintre variabile. ˛n completarea analizei statistice, analiza relațională con-
duce adeseori la vizualizarea reprezentărilor conceptelor ”i a relațiilor
dintre ele sub formă grafică, a”a cum sunt hărțile-concept sau rețelelesemantice. Trei perspective metodologice pot fi folosite pentru a analiza
diversitatea relațiilor dintre concepte.
Perspective metodologice
Determinarea stărilor afective
Această perspectivă asigură o evaluare emoțională a conceptelor explicitedin text. ˛nsă acțiunea este problematică, întrucât emoțiile diferă în timp ”i
în raport de subiecți. Cu toate acestea, când este aplicată la texte extinse,ea poate fi un bun mijloc de explorare a stării afective/psihologice a
vorbitorului ”i/sau scriitorului. Gottschalk ”i Bechtel (1993) au propus
realizarea analizei prin atribuirea unor valori numerice conceptelor iden-
tificate corespunzător cu scalele emoționale/psihologice ce sunt examinate
statistic. Ei pretind că starea emoțională/psihologică a vorbitorului sauscriitorului poate fi stabilită cu ajutorul comportamentului verbal.
Analiza proximității
Această perspectivă este interesată de prezența simultană a unor concepteexplicite în text. ˛n cazul acestei proceduri, textul este definit ca un ”ir de
cuvinte. Se determină o succesiune de cuvinte de lungime dată, numită
fereastră . Fereastra este aplicată, suprapusă textului pentru a verifica
prezența concomitentă a conceptelor. Rezultatul este crearea unui concept
determinat de o matrice conceptuală. Altfel spus, o matrice sau un grup de
concepte interrelaționate, prezente concomitent, pot sugera o anumită
înțelegere generală. Tehnica este problematică, deoarece fereastra înre-
gistrează numai concepte explicite ”i tratează semnificația ca pe o relație
de proximitate spațială între concepte prezente concomitent în text.
102 ANALIZA DE CON}INUT
Harta-concept
A treia perspectivă permite analiza suplimentară a rezultatelor celor două
anterioare. Ea încearcă să completeze procesul cu încă o etapă, prin repre-
zentarea grafică a relațiilor în vederea efectuării de comparații. ˛n vreme
ce analiza stărilor afective ”i cea a proximității funcționează în primul rând
în interiorul ordinii stabilite a textului, harta-concept încearcă să creeze un
model al înțelesului general al acestuia. Acest înțeles poate fi reprezentat
grafic ca o hartă care reprezintă relațiile dintre concepte. Astfel, harta-
concept realizează comparația legăturilor semantice din text. Datorităacestui lucru, ea mai este cunoscută ca analiză grafică (map analysis ),
care permite comparații ce explorează modul în care sunt transmise
semnificațiile ”i definițiile de la o persoană la alta, de la o perioadă istorică
la alta (Carley, 1992).
Hărțile-concept pot reprezenta ”i o varietate de modele mentale (al
textului, al scriitorului/vorbitorului sau al grupului social/perioadei isto-
rice), în funcție de ce se află în centrul atenției cercetătorului. ˛nsă, în
acest caz, vorbim de hărți cognitive. Varietatea modelelor mentale repre-
zintă un indicator al presupozițiilor care susțin reprezentarea grafică,
deoarece acestea sunt reprezentări ale conceptelor interrelaționate, care
reflectă percepții ale realității situate la nivel con”tient sau subcon”tient,
iar limbajul constituie cheia înțelegerii modelelor care pot fi astfel ‘nf\]i[ateca rețele (Carley, 1990). Conceptele nu sunt u”or de evocat sau de prezentat
sistematic pentru a trage concluzii. Avem în vedere că o hartă cognitivă
constă din reprezentarea conceptelor persoanei despre un anumit domeniu
particular, indicând relațiile dintre ele. De aceea, avem nevoie de o metodă
concretă de a evidenția complexitatea gândirii individuale. Obiectul demer-sului nu reprezintă o discuție a metodelor specifice care caută să pătrundă
amploarea gândirii umane.
Harta-concept reprezentare grafică ce facilitează analiza de conținut
se bazează din plin pe utilizarea computerului ”i programelor dedicate
managementului ”i analizei calitative a datelor. Studiile bazate pe această
perspectivă urmează cinci etape: (1) identificarea conceptelor; (2) defi-
nirea tipurilor de relații; (3) codarea textului pe baza primelor douăetape; (4) codarea enunțurilor; ”i (5) vizualizarea grafică. Cercetătorul
converte”te un text într-o hartă a conceptelor ”i relațiilor, apoi harta esteanalizată la nivelul conceptelor ”i enunțurilor, unde un enunț constă din
103 ANALIZA DE CONȚINUT RELAȚIONALˆ
două concepte ”i relațiile dintre ele. K.M. Carley (1990) afirmă că astfel
devine posibilă compararea unei game largi de hărți, reprezentând surse
multiple, informații implicite ”i explicite, precum ”i cuno”tințe împărtă”ite
social. Hărțile-concept sunt instrumente pentru organizarea ”i reprezen-
tarea cuno”tințelor .
Figura 4.1 prezintă patternul hărții-concept ce ilustrează caracteristicile
care o definesc.
Hărțile-concept includ, în mod firesc, concepte care de obicei sunt
marcate prin dreptunghiuri ”i/sau elipse de diferite mărimi , precum ”irelații între concepte ori propoziții indicate de o linie de conectare între
ele. Cuvintele unite de o linie specifică relația dintre două concepte. ˛n
acest context, definim conceptul ca percepere a regularităților din eveni-
mente sau obiecte, regularități indicate printr-o etichetă . Pentru cele mai
multe concepte, eticheta este un cuvânt, de”i uneori folosim ”i simboluri
de genul (+) sau (%). Propozițiile sunt afirmații despre unele obiecte,
procese sau evenimente din universul social fie produse natural, fieconstruite. Propozițiile conțin două sau mai multe concepte conectate cualte cuvinte, care formează o afirmație plină de înțeles. Uneori acestea
sunt numite unități semantice ori unități de analiză.
Există trei dimensiuni care joacă un rol central în explorarea relațiilor
dintre concepte în cadrul analizei de conținut: intensitatea relației, semnulrelației ”i direcția relației.
1.Intensitatea relației se referă la gradul în care sunt asociate două sau
mai multe concepte. Atribuirea unei anumite intensități de pozi-
tivitate sau negativitate cu care o temă sau unii termeni apar în textface ca legăturile dintre acestea să rețină într-un grad mai ridicatdetaliile din textul original. Aceste relații pot fi analizate, comparate
”i reprezentate grafic.
2. A doua dimensiune care joacă un anumit rol în explorarea relațiilor
dintre concepte este semnul relației . Acesta se referă la felul în care
sunt legate conceptele. Conexiunea poate avea valoare pozitivă (+
= asociere pozitivă), negativă ( = disociere) sau neutră (0). S-au
făcut puține cercetări pentru a putea stabili avantajele ”i dezavantajeleacestor strategii. Utilizarea semnului pentru codarea relațiilor dintext se poate face pentru a afla dacă cuvintele în cauză au fost
folosite împotriva sau în favoarea conceptelor (aspect destul de
relativ, dar important pentru stabilirea semnificației).
104 ANALIZA DE CON}INUT
Figura 4.1 Harta-concept
105 ANALIZA DE CONȚINUT RELAȚIONALˆ
3. ˛n sfâr”it, a treia dimensiune este direcția relației , care se referă la
tipul relației pe care o indică conceptele. Codarea acestui fel deinformație poate fi utilă pentru stabilirea, de exemplu, a impactuluiinformației noi asupra procesului de luare a deciziilor. Diferite tipuride relații direcționale includ: X implică Y, X are loc înaintea luiY, dacă X, atunci Y, sau simplifică decizia dacă conceptul Xeste cauza primă a conceptului Y sau invers.
O altă caracteristică a hărții-concept este că toate conceptele sunt repre-
zentate într-o manieră ierarhică: cele cu cea mai mare cuprindere, deciconceptele cele mai generale, mai puțin specifice, sunt plasate în partea desus a hărții, iar conceptele mai puțin generale sunt aranjate ierarhic maijos. Structura ierarhică pentru un domeniu particular al cunoa”terii depinde,de asemenea, de contextul în care acea cunoa”tere este aplicată. Prinurmare, cel mai bine este să construim harta-concept cu referire la câteva
întrebări specifice cu ajutorul cărora căutăm răspunsul la unele situații orievenimente pe care încercăm să le înțelegem prin organizarea cunoa”teriiîn forma hărții-concept.
Altă trăsătură importantă a hărții-concept este includerea legăturilor.
Ele sunt relații (propoziții) între conceptele din domenii diferite ale hărții.
Legăturile ne ajută să vedem cum unele domenii ale cunoa”terii repre-
zentate pe hartă sunt legate între ele. ˛n producerea cuno”tințelor noi,
legăturile reprezintă adeseori gradul creativității producătorului cunoa”-
terii. Există două trăsături ale hărților-concept care sunt importante pentru
facilitarea gândirii creative: structura ierarhică reprezentată pe hartă ”iabilitatea de a cerceta hărțile-concept în scopul caracterizării legăturilor.
O ultimă trăsătură a hărților-concept o constituie exemplele specifice
care aparțin evenimentelor sau obiectelor, care ne ajută să clarificăm mai
bine înțelesul conceptului dat. Ilustrăm această trăsătură cu harta-concept
a proiectului Albalact integrator al procesului de dezvoltare rurală(fig. 4.2), care a presupus realizarea unei cercetări pentru fundamentarea
lui sociologică.
Analiza de conținut relațională a textului de mai multe pagini a proiec-
tului a produs harta-concept care a structurat ”i vizualizat concepția
acestuia. Ea a pus în relație actorii sociali cu factorii, condițiile ”i obiec-
tivele proiectului, permițând înțelegerea esenței, dinamicii ”i finalității lui.
Harta-concept a constituit astfel un instrument intelectual util pentruexperții în domeniu ”i factorii decizionali.
106 ANALIZA DE CON}INUT
Figura 4.2 Albalact integrator al procesului de dezvoltare rurală
Capitolul 5
Analiza de conținut calitativă
Analiza de conținut modernă vizează atât dimensiunea cantitativă, cât ”i
cea calitativă, ele completându-se reciproc pentru a asigura bogăția ”i
aprofundarea informațiilor textuale. ˛n acest sens, T. Rotariu (1986) subli-
niază că
o analiză strict cantitativă a documentelor este practic imposibilă ”i că în
cadrul analizei de conținut, de pildă, aspectele cantitative ”i cele calitativese împletesc poate mai strâns decât în orice altă metodă sau tehnică de
cercetare sociologică (p. 134).
Afirmația este susținută de faptul că validitatea analizei de conținut
reprezintă o normă importantă ”i, de aceea, mulți cercetători sunt de
părere că în faza de înregistrare a datelor nu trebuie să intervină decât ceea
ce este manifest, [i numai după aceea să se caute ”i clasificarea sensurilor
latente. Cu alte cuvinte, orice analiză de conținut începe cu analiza con-
ceptuală. Subscriem la această idee, cel mai consistent argument repre-zentându-l structura demersului întreprins: analiză conceptuală cantitativă,
analiză relațională pe baza analizei premergătoare ”i analiză de conținut
calitativă, întemeiată pe primele două.
˛ntr-o anumită măsură, softuri în genul ATLAS.ti pot fi folosite în
fiecare situație. Dar totdeauna trebuie să avem grijă ca metodele de analizăalese să se potrivească cu întrebările la care vrem să obținem răspunsuri.
˛n acest sens, materialul recomandat pentru analiza de conținut calitativă îl
reprezintă întrebările deschise din interviurile semistructurate ”i interviurile
calitative în profunzime, nestructurate.
Un alt argument în sprijinul relației dintre analiza cantitativă de conținut
”i cea calitativă îl reprezintă strategia de e”antionare folosită. ˛n cercetarea
108 ANALIZA DE CON}INUT
calitativă, cel mai des folosim selectarea intenționată, ghidată de scopul
cercetării, denumită e”antionare teoretică . ˛n locul folosirii unor criterii
metodologice abstracte, e”antionarea teoretică presupune selectarea textelor
”i documentelor în concordanță cu criterii concrete referitoare la conți-
nuturile acestora sau după nevoia de satisfacere a variabilelor. E”antionarease desfă”oară conform relevanței cazurilor, fără a se lua în calcul criteriul
reprezentativității. De exemplu, înregistrăm pentru început trei reclame de
televiziune despre o temă similară de pildă, promovarea unui produsnou, să zicem, un detergent. Analizăm înregistrările, folosind mai întâi
analiza cantitativă de conținut. ˛n acest scop, numărăm de câte ori apare
orice problemă sociologică, cum ar fi folosirea produsului de către familianucleară. Cercetăm dacă sunt prezente unele înțelesuri latente în reclame.
Mai înregistrăm asemenea reclame până nu mai descoperim teme socio-
logice ”i înțelesuri ascunse, adică până când ajungem la saturarea teoreticăa conceptelor ”i temelor. Evident, putem prezenta rezultatele atât în formă
cantitativă, cât ”i în formă calitativă.
Idei fundamentale
Punctul central al tehnicii de analiză calitativă de conținut este elaborarea
unei teorii prin codarea textelor. Ea î”i are rădăcinile în imperativele
cercetării ”tiințifice a socialului ”i implică e”antionarea teoretică, folosirea
categoriilor analitice, analiza comparativă ”i cumulativă, formularea tipu-
rilor sau categoriilor conceptuale. După unii autori, multe dintre sistemelede analiză dezvoltate prin aceste proceduri sunt empirice ”i detaliate ”i,în realitate, mult mai precise ”i mai stimulative decât multe analize deconținut cantitative. J.H. Gray ”i I.L. Densten susțin că
analiza cantitativă ”i cea calitativă pot fi văzute ca moduri diferite de
examinare a aceleia”i probleme de cercetare (1998, p. 420).
Ei subliniază că această combinare a metodelor
face mai puternice cerințele cercetătorului pentru validitatea conclu-
ziilor unde confirmarea mutuală a rezultatelor poate fi demonstrată
(ibidem ).
109 ANALIZA DE CONȚINUT CALITATIVˆ
Ideea principală a tehnicii de analiză este prezervarea avantajelor ana-
lizei de conținut cantitative dezvoltate cu prioritate în ”tiința comunicării ”itransferarea mai departe a acesteia în cadrul etapelor analizei calitativ-
interpretative. ˛n acest scop, tehnica diferențiază nivelurile conținutului de
analizat după cum urmează: (1) temele ”i ideile textului reprezintă con-
ținutul primar manifest, iar (2) informațiile contextului reprezintă conți-
nutul latent. Pentru a păstra rigoarea demersului la fiecare dintre acesteniveluri, analiza trebuie să plaseze textul într-un model al comunicării
care îi define”te obiectivele. Acest lucru arată că
analiza de conținut folose”te o metodă replicabilă ”i validă pentru a face
inferențe specifice din text la alte enunțuri sau proprietăți ale sursei(Krippendorff, 1969, p. 103).
Analiza de conținut calitativă se conturează în acest cadru de lucru ca
o abordare empirică, o analiză metodologică controlată a textelor în
contextul lor comunicațional, care urmează regulile analitice de investigare
a conținutului, precum ”i etapele de elaborare a modelelor teoretice
explicative fără cuantificări imprudente.
Philipp Mayring (2000) precizează patru trăsături ale analizei de con-
ținut cantitative care trebuie prezervate pentru a realiza o bună interpretare
calitativă a textului:
1.˛ncadrarea materialului într-un model al comunicării trebuie să se
determine pe ce parte a comunicării vor fi făcute inferențele: pe
comunicator (experiențele, opiniile, sentimentele acestuia), pe situa-
ția producerii mesajului (textului), pe contextul socio-cultural, pe
text ori pe efectul mesajului.
2.Respectarea regulilor analizei materialul să fie analizat etapă cu
etapă, urmând regulile procedurii, care presupun divizarea mate-
rialului în unități analitice de conținut.
3.Categoriile să se afle în centrul analizei interpretarea textului ce
urmăre”te întrebările cercetării se adresează categoriilor care au fostfundamentate cu grijă ”i revizuite atent în procesul de analiză ite-
rativă.
4.Aplicarea criteriilor validității ”i fidelității procedura cere să fie
comprehensibilă intersubiectiv (K.A. Neuendorf o nume”te obiec-
tivitate intersubiectivă ), să compare rezultatele obținute cu cele ale
altor studii ”i să permită verificarea fidelității.
110 ANALIZA DE CON}INUT
Prin prezervarea acestor componente ale analizei cantitative de
conținut se fundamentează procedura orientată calitativ de interpretare atextului.
Tehnica analizei
După cum am mai spus, analiza de conținut este una dintre procedurile
clasice de analiză a materialelor textuale, indiferent de proveniența lor de
la produse media la datele interviurilor. O trăsătură principală a analizei de
conținut constă în utilizarea unor categorii care, de cele mai multe ori,derivă din teorii: categoriile sunt aplicate materialului empiric ”i nu derivă
în mod necesar din acesta, de”i ele sunt evaluate în mod repetat ”i, dacă
este necesar, modificate în urma confruntării cu materialul empiric. Scopulanalizei de conținut este reducerea materialului empiric.
˛n sensul acestei trăsături definitorii, Ph. Mayring (1983) a dezvoltat o
metodă de analiză de conținut calitativă care include un model proceduralde analiză textuală ”i diferite tehnici de aplicare a acestuia.
1. Primul pas al analizei de conținut calitative constă în definirea
materialului ”i selectarea interviurilor sau fragmentelor de text rele-
vante pentru problematica studiului.
2. A doua etapă constă în analiza situației datelor colectate prin obți-
nerea răspunsurilor la un set de întrebări: Cum a fost generat
materialul? Cine l-a produs? Cine a fost implicat în situația de
interviu? De unde provin documentele care vor fi analizate?
3. ˛n a treia etapă, materialul este caracterizat formal: Materialul este
o înregistrare sau un protocol scris? Cum a fost editat/redactat?
Care este influența transcrierii textelor?
4. ˛n a patra etapă, Ph. Mayring define”te direcția, orientarea analizei
pentru textele selectate ”i ce se poate interpreta din ele (p. 45).
5. ˛n această etapă, problematica studiului este diferențiată mai departe
pe baza teoriilor. Pentru Ph. Mayring în acest context, este important
ca, în prealabil, problematica studiului să fie clar definită, legată
teoretic de cercetări anterioare pe tema dată ”i, în general, dife-rențiată în subprobleme ”i subteme (p. 47).
6. Etapa a ”asea urmăre”te definirea tehnicii de analiză ”i aplicarea
corectă a acesteia (Mayring sugerează trei tehnici de analiză).
111 ANALIZA DE CONȚINUT CALITATIVˆ
7. ˛n final, sunt precizate unitățile de analiză. Ph. Mayring distinge
următoarele unități de analiză: unitatea de codare define”te cel
mai mic element al materialului care poate fi analizat, cel mai mic
fragment de text ce poate fi încadrat într-o categorie; unitatea
contextuală define”te cel mai mare element de text în care poate fi
încadrată o categorie; unitatea de analiză arată ce pasaje din text
sunt analizate unul după celălalt. ˛n această ultimă etapă, analiza
este condusă în conformitate cu cerințele validității ”i cu întrebarea(întrebările) cercetării.
Tehnica efectivă a analizei include, în principiu, trei proceduri :
1. ˛n cazul analizei de conținut rezumative (summarizing content
analysis ), materialul este parafrazat, ceea ce înseamnă că pasajele
mai puțin relevante ”i parafrazele cu acela”i sens sunt excluse
(prima reducție), iar cele similare sunt grupate ”i rezumate (a doua
reducție).
2. Analiza de conținut explicativă (explicative content analysis ) func-
ționează în sens invers. Aceasta clarifică pasajele difuze, ambigue
sau contradictorii prin includerea materialului contextual ( context
material ) în analiză. Sunt utilizate sau formulate definiții preluate
din dicționare. Prima dimensiune procedurală, numită analiza con-
textului restrâns, colectează enunțuri suplimentare din text în măsurăsă explice pasajele care vor fi analizate, în vreme ce a doua pro-
cedură, numită analiza contextului extins, identifică informații
din afara textului propriu-zis (despre autor, despre situația în care afost produs textul, din teorii). Pe această bază este formulată ”i
testată o parafrază explicativă.
3.Analiza de conținut structurată (structuring content analysis ) urmă-
re”te să evidențieze tipuri de structuri formale în materialul analizat.
Structurarea este realizată la nivelul formal, simbolic, al repre-
zentărilor sau în ceea ce prive”te conținutul. O structură internăpoate fi evidențiată potrivit aspectelor formale (structurare formală);
materialul poate fi extras sau condensat în anumite domenii ale
conținutului (structurare în ceea ce prive”te conținutul). Analistulurmăre”te să descopere trăsături unice, deosebite în material ”i să le
descrie cât mai exact (structurare tipică, simbolică typifying
structuring ); în sfâr”it, materialul poate fi evaluat (clasat) potrivit
112 ANALIZA DE CON}INUT
dimensiunilor unei scale (structurare evaluativă scaling structuring )
(Mayring, 1983, pp. 53-54).
Caseta 5.1
Analiza de conținut structurată (exemplu)
Una dintre întrebările principale ale cercetării a fost: “ocul
practicii a afectat încrederea în forțele proprii ale indivizilor? . Prin
urmare, conceptul încredere în sine a fost subiectul unei scalări
simple care a produs patru categorii: C1 încredere puternică în
propriile forțe; C2 încredere moderată de sine; C3 încredere
scăzută în sine; C4 inapreciabil. Pentru fiecare treaptă este formu-lată o definiție (de exemplu, pentru C2: M-am descurcat într-o
anumită măsură, dar adeseori a fost la fel de greu ca ”i mersul pe
sârmă). Aceasta este completată cu formularea regulilor de codare.
Ele sunt utilizate pentru a căuta pasaje de text în care pot fi iden-
tificate enunțuri despre încrederea în sine. Aceste clasificări suntevaluate în final, ceea ce poate conduce la o analiză a frecvențelor
diferitelor trepte ale unei categorii.
Sursa : Mayring, 1983, pp. 87-89.
Discuție metodologică
Grație elaborării schematice a procedurilor, metoda lui Ph. Mayring pare
mai clară, mai puțin ambiguă ”i mai u”or de aplicat decât alte metode
calitative de analiză a datelor textuale. Acest lucru este posibil ”i datorită
reducerii materialului colectat. Numeroasele reguli formulate accentueazăaceastă impresie de claritate, de lipsă de ambiguitate. Abordarea urmăre”te
în principiu o analiză reductivă a textelor ample, complexe. Gradul de
formalizare a procedurii generează o schemă omogenă de categorii care
u”urează compararea diferitelor cazuri la care se aplică. Acesta este un
avantaj față de procedurile analitice preponderent inductive. Metoda nueste limitată la un anumit cadru teoretic. Ea este utilizată în principal
pentru a analiza opinii, puncte de vedere ale indivizilor, colectate prin
întrebările deschise din interviurile semistructurate ”i interviurile calitative
113 ANALIZA DE CONȚINUT CALITATIVˆ
în profunzime. Selectarea materialului urmează criterii care sunt definite
în prealabil, dar poate fi realizată ”i treptat, pe parcursul cercetării.
Adeseori, totu”i, aplicarea regulilor formulate de Ph. Mayring se dove-
de”te cel puțin la fel de costisitoare ca ”i alte proceduri. ˛n special datorităschematizării procedurii ”i modului în care sunt ordonate etapele, perspec-
tiva este puternic marcată de idealul metodologiei cantitative. Categorizarea
rapidă ”i eficientă a textului cu ajutorul categoriilor care vin din afaratextului ”i sunt bazate pe teorii poate mai degrabă să obtureze vedereaasupra conținutului textului decât să u”ureze sondarea în profunzime aacestuia. Cca ”i în cazul altor metode, interpretarea textului se realizeazămai mult schematic, în special când se folose[te tehnica analizei de conținut
explicative, fără a ajunge cu adevărat în profunzimea textului. O altă
problemă o reprezintă utilizarea parafrazelor, la care se recurge nu numaipentru a explica textul de bază, ci ”i ca substitut al acestuia în principalîn cazul analizei de conținut rezumative.
Procedura analizei de conținut structurate regândită de Ph. Mayring
(2000) ca modelul pasului are două aspecte centrale: dezvoltarea
categoriei inductive ”i aplicarea categoriei deductive.
Figura 5.1 Dezvoltarea categoriei inductive
114 ANALIZA DE CON}INUT
Dezvoltarea categoriei inductive
Analiza cantitativă de conținut clasică are puține răspunsuri la întrebarea:
de unde vin categoriile, cum este dezvoltat sistemul acestora? ˛n abordarea
calitativă, interesul central este de a dezvolta aspectele interpretării iarpentru aceasta, categoriile trebuie să fie cât mai aproape de text, formulate,
pe cât posibil, în termenii acestuia.
Principala idee a procedurii este să formulăm un criteriu al definiției,
derivat din întrebarea cercetării ”i din teoriile care determină aspectele
materialului textual supus analizei. Urmând acest criteriu, materialul este
analizat ”i categoriile sunt tentative deduse pas cu pas. Le revizuim printr-unproces iterativ de permanent feedback (Iluț, 1997, p. 166) ”i, în cele din
urmă, le reducem la categoriile principale ”i le verificăm în raport cu
fidelitatea lor. Dacă întrebarea cercetării sugerează aspecte cantitative (deexemplu, frecvența categoriilor), acestea pot fi analizate.
Aplicarea categoriei deductive
Folosirea categoriei deductive se întemeiază pe procedura precedentă,
analizează aspectele teoretice derivate ”i le aduce în conexiune cu textul.
Etapa calitativă a analizei constă în atribuirea, metodologic controlată,
a categoriei la un pasaj de text. Principala idee este să dăm definiții
explicite, exemple ”i reguli de codare pentru fiecare categorie deductivă,determinând cu exactitate în ce împrejurări un pasaj de text poate fi codatcu o categorie. Categoriile definite sunt puse împreună într-o carte (listă)
de coduri, iar apoi se verifică fidelitatea codării. Definițiile categoriilor, a
pasajelor de text tipice ”i a regulilor pentru distingerea diferitelor categoriiau fost formulate din punctul de vedere al teoriei ”i al textului, completatepas cu pas ”i ameliorate prin procesul analitic iterativ.
Cel mai important este să dăm definiții explicite, exemple ”i reguli de
codare pentru fiecare categorie deductivă, să determinăm cu exactitate înce circumstanțe un pasaj de text poate fi codat cu o anumită categorie.Definițiile categoriilor sunt puse laolaltă în cartea codurilor.
Credem că modelul pasului al lui Ph. Mayring are multe lucruri în
comun cu Grounded Theory , una dintre cele mai importante metode de
analiză calitativă a datelor din cercetarea socială contemporană.
115 ANALIZA DE CONȚINUT CALITATIVˆ
Figura 5.2 Aplicarea categoriei deductive
Interjoc al experienței, inducției ”i deducției, Grounded Theory denu-
mire pentru care este greu de găsit un echivalent lingvistic adecvat în limba
română, motiv pentru care folosim denumirea în limba engleză are două
componente aflate în relație reciprocă: (1) descoperirea sistematică a
teoriei din date ”i (2) aplicarea teoriei la date. De exemplu, cercetătorul
examinează orientările ziarelor față de schimbarea sistemului de impo-
zitare.
Mai întâi cite”te fiecare articol ”i se întreabă care sunt favorabile ”i
care sunt defavorabile noului sistem.
Decizia de a eticheta un articol pro sau contra s-a bazat pe folosirea
anumitor termeni, pe prezentarea rezultatelor unor studii de speciali-
tate sau pe afirmațiile făcute de anumite persoane particulare (care?)?
Pozițiile articolelor indicate au fost mai clare prin conținutul lor
manifest sau prin conținutul implicit?
Răspunsurile la aceste întrebări conduc la categorii inductive formate
din unități variate de conținut ”i la aplicarea categoriilor deductive care, la
rândul lor, generează mai multe categorii inductive.
116 ANALIZA DE CON}INUT
Figura 5.3 Populismul pattern al discursului candidaților la pre”edinție (rețea semantică)
117 ANALIZA DE CONȚINUT CALITATIVˆ
O asemenea metodă de lucru a fost folosită în cercetarea modului în
care presa a perceput discursurile candidaților la alegerile prezidențialedin 2000 (Agabrian, 2001a). Analiza conținutului articolelor cuprinse în
e”antion a arătat că populismul este unul din patternurile manifeste ale
discursului candidaților la pre”edinție (fig. 5.3).
Luând în considerare contextul macrosocial ‘n care s-a desfă”urat aceast\
campanie, în primul rând starea precară a economiei române”ti ”i stan-
dardul de viață sub pragul sărăciei a unui procent însemnat de oameni, din
analiză au reie”it două tipuri de politică populistă ”i, implicit, de discurs
politic: populismul moderat ”i populismul extremist, naționalist. Primul
tip a izvorât din idei de felul compătime”te ”i înfierează cu măsură,HG-uri populiste sau le vorbe”te pe înțeles ”i îi compătime”te . Cel de
al doilea tip, populismul de natură extremistă, invocă idei de genul lovitură
de stat, execuții, ghetoizări, naționalizări sau starea de necesitate.
Accente caracteristice discursului populist, de un tip sau altul, le găsim,
într-o măsură mai mare sau mai mică, la toți candidații la pre”edinție.Tocmai situația dificilă în care se găsesc mulți oameni a alimentat pro-
misiunile electorale care nu au ținut cont de posibilitățile reale de a fi puse
în practică. Paleta de expunere a lor se întinde de la culorile trandafirii ale
discursului populist moderat la tenebroasele sentințe de natură extremistă
pentru îndreptarea actualei stări de lucruri. Dar ambele tipuri de discurs auînsemnat, într-o anumită măsură, manipularea alegătorilor, iar demagogia
a constituit un instrument important ‘n acest sens.
Concluzii
˛n analiza de conținut calitativă am intenționat să descriem procedurile
analizei de text sistematice, care încearcă să prezerve puterea analizei de
conținut din ”tiința comunicării caracterizată prin control metodologic.
Procedurile prezentate permit conexiunea cu pa”ii analizei cantitative, încazul în care acest lucru pare rațional pentru analist. Tehnicile ”i pro-
cedurile analizei de conținut calitative par mai puțin potrivite dacă se
lucrează cu categorii ce pot fi restrictive sau dacă analiza este planificată
holistic, fără o evoluție pas cu pas.
Analiza de conținut calitativă poate fi combinată cu alte proceduri
calitative. ˛ntrebarea cercetării ”i caracteristicile materialului trebuie să fie
prioritare în decizia stabilirea metodelor adoptate. Este indicată o discuție
despre metode în acord cu domeniile specifice de analiză de conținut ”i,
apoi, să se compare diferitele abordări metodologice (de exemplu, abor-dările cantitative).
˛n general, analiza de conținut realizată pentru a obține răspunsuri la
întrebările ce se pun datelor textuale dobânde”te avantaje evidente dacă
folose”te atât analiza tradițională cantitativă, cât ”i forme de analiză
calitativă. ˛n acest sens, ea a integrat în mod treptat ”i logic, pe lângăabordarea cantitativă conceptuală ”i relațională, ”i analiza calitativă, lucru
ce ilustrează o dată în plus depă”irea falsei dihotomii dintre cantitativ ”i
calitativ în cercetarea sociologică.
Capitolul 6
Problemele fidelității, validității
”i generalizării
Un element vital în analiza de conținut este consecvența cu care codori
diferiți înregistrează informația în acela”i fel ”i fac judecăți similare despre
text. E”ecul cercetătorului de a asigura fidelitatea, adică o analiză repli-cabilă, poate pune sub semnul întrebării credibilitatea ”tiințifică a rezul-
tatelor analizei de conținut. Ca să depă”ească această dificultate, cerce-
tătorii trebuie să precizeze explicit etapele care asigură acordul inter- sau
intracodor.
Pentru a face inferențe valide într-un text, important este ca procedura
de codificare să fie fidelă în sensul constanței: persoane diferite să codeze
acela”i text în acela”i mod (Weber, 1990, p. 12).
R.Ph. Weber arată că problemele de fidelitate sunt legate de obicei de
ambiguitatea sensurilor cuvintelor, definițiilor categoriale sau a altor reguli
de codare.
˛n efectuarea unei analize de conținut există o discrepanță între nivelul
fidelității ”i înțelesul informației pe care îl relevă analiza. E u”or de obținuto fidelitate ridicată când se utilizează cuvinte în calitate de categorii de
codare, însă cuvintele nu au întotdeauna înțeles dacă sunt scoase din
context.
Geller a demonstrat că mărimea contextului influențează rezultatele cerce-
tării. De exemplu, când încercăm să efectuăm o judecată evaluativă a ter-menului democrație , atât rezultatele, cât ”i inferențele care se pot face variază
mult în funcție de unitatea de context, care poate fi o propoziție, o frază,un paragraf sau articolul întreg. Pe măsură ce unitatea de context cr e”te,
judecățile evaluative tind să se polarizeze (Krippendorff, 1969, p. 59).
120 ANALIZA DE CON}INUT
Gradul de fidelitate al unui studiu se referă la: (a) stabilitate , tendința
ca diferiți codori să recodeze consistent acelea”i date, în acela”i fel, într-o
perioadă de timp precizată; (b) replicabilitate , tendința ca un grup de
codori să clasifice categoriile dintr-un text în acela”i mod; ”i (c) acuratețe
(exactitate, corectitudine), gradul în care categorizarea unui text corespunde
unui standard sau norme statistice.
Problema fidelității depinde de natura umană inerentă a cercetătorilor.
Din acest motiv, devine clar că erorile de codare pot fi doar reduse, nu
eliminate, ”i de aceea limita acceptabilă a fidelității este plasată, de la
autor la autor, între 70% ”i 90%.
Un aspect important pentru evaluarea calității analizei de conținut este
‘n ce m\sur\ rezultatele sunt reproductibile. Cunoscută ca acord intercodor ,
acest aspect arată cât de bine doi sau mai mulți codori ajung la acelea”i
evaluări în codarea datelor. Acela”i lucru este valabil ”i pentru un singur
codor care, pentru a realiza acordul intracodor , reia evaluarea după un
anumit interval de timp. Cel mai simplu ”i mai utilizat indicator al acordului
intercodor este proporția simplă a acordului observat:
=a
o
onPn
unde:
Po = proporția acordului observat
na = numărul acordurilor
no = numărul observațiilor.
Tabelul 6.1 Coduri aplicate de doi codori
C o d o r 1 23456789 1 0
A 0 10000001 0
B 0 11001010 0
˛n tabelul 6.1, codorii A ”i B au atribuit fiecare etichete categoriilor de
0 sau 1 la un total de 10 unități de înregistrare. Ei sunt de acord cu 6 din
10 cazuri, astfel că:
60610==oP,
121 PROBLEMELE FIDELITˆȚII, V ALIDITˆȚII “I GENERALIZˆRII
De”i este un indicator simplu, proporția acordului observat nu este
acceptabilă, deoarece nu explică posibilitatea acordului prin ”ansă. Acestlucru este important deoarece dacă doi codori atribuie coduri în mod
aleatoriu, există probabilitatea ca, într-o anumită măsură, să obțin\ acord.
Aici avem de-a face cu o măsură simplă, în”elătoare, a acordului asupra
felului în care este atribuit un cod. Proporția acordului rezultat este o
tendință de supraestimare a adevăratului nivel al acordului. Pentru a corectaacest lucru, folosim coeficientul statistic kappa pentru variabilele nominale
sau coeficientul alfa al lui K. Krippendorff pentru variabilele ordinale
amândouă arată măsura cantității acordului dintre codori după ajustarea
statistică pentru acordul datorat ”ansei.
Avem în vedere că procentul acordului a”teptat apărut prin ”ansă poate
fi calculat ”i folosit pentru o estimare mai bună a acordului intercodor.
Proporția acordului prin ”ansă este destul de u”or de calculat când datelesunt prezentate ca în tabelul 6.2. Fiecare pereche a observațiilor de la
codorii A ”i B vor cădea în una dintre cele patru celule: (1) A ”i B sunt de
acord că codul este 0; (2) A codează 0 ”i B codează 1; (3) A codează 1
”i B codează 0; ”i (4) A ”i B sunt de acord că codul este 1. Dacă vom
calcula numărul cazurilor fiecărei perechi, rezultatele pot fi prezentate caîn tabelul menționat.
Tabelul 6.2 Concordanța observată a codurilor
Codarea lui A
Codarea lui B01 Total
0 53 8
1 11 2
Total 6 4 10
Această metodă implică examinarea acordului referitor la modul în care
fiecare cod separat a fost folosit de cei doi codori sau de acela”i codor (înultimul caz, numai după scurgerea unei perioade de timp de cel puțin
două-trei zile). Ca să facem acest lucru, construim un tabel de contingență
2×2 care indică prezența sau absența unei aprecieri a celor doi codori de-a
lungul celor 10 cazuri. Sunt două celule de concordanță: iar celula din
stânga-sus indică de câte ori ambii codori au atribuit codul, celula dindreapta-jos arată de câte ori cei doi codori nu au atribuit codul la un
122 ANALIZA DE CON}INUT
răspuns. Cele două celule discordante arată de câte ori un cod a fost
atribuit de un codor, dar nu ”i de celălalt.
Se calculează proporția acordului datorat ”ansei, care diferă de proporția
acordului observat, fiind apoi folosit la estimarea acordului intercodor
numit coeficientul kappa al lui J. Cohen:
1o[
[PPK
P−=
−,
unde:
Po = proporția unităților observate cu care codorii sunt de acord
P” = proporția unităților pentru care acordul a”teptat depinde de ”ansă.
˛n practică, valoarea lui kappa poate fi interpretată ca proporția acordu-
lui dintre codori după calculul ”ansei (Choen, 1960). K = 0 nu înseamnăcă deciziile codării sunt incompatibile, astfel încât să fie fără valoare; mai
mult, K = 0 poate însemna că deciziile nu sunt mai compatibile decât ne
putem a”tepta pe baza ”ansei, iar K < 0 dezvăluie că acordul observat este
mai slab decât cel a”teptat numai pe baza ”ansei.
Unii autori spun că un coeficient de 0,61 reprezintă o măsură generală
rezonabilă a acordului. Alți autori sugerează următoarele standarde de
referință pentru interpretarea lui kappa:
Coeficientul kappa Puterea acordului
< 0,00 calitate slabă
0,00-0,20 slab
0,21-0,40 acceptabil, satisfăcător
0,41-0,60 moderat
0,61-0,80 substanțial
0,81-1,00 aproape perfect
Acordul intercodor ca măsură a fidelității
Acordul între codori le indică cercetătorilor gradul în care ace”tia pot fi
considerați instrumente de măsură a fidelității. Un grad ridicat al acordului
fidelității înseamnă că mai mulți codori au codat în aceea”i manieră.
Fidelitatea codorilor este importantă în special când datele sunt analizate
statistic. Dacă codorii sunt în dezacord, atunci datele vor fi lipsite de
acuratețe. Discrepanțele dintre codori sunt considerate erori ”i afectează
123 PROBLEMELE FIDELITˆȚII, V ALIDITˆȚII “I GENERALIZˆRII
calculele analizei. De asemenea, acordul intercodor ca fidelitate este
important pentru sarcina de regăsire a segmentelor de text. După codare,
în mod obi”nuit, cercetătorul vrea să caute segmentele de text atribuite
unui cod anume. Având mai mulți codori care au marcat documentele,cre”te probabilitatea de a găsi mai multe segmente de text aparținând temeidate.
Acordul intercodor ca validitate
S›a observat că majoritatea analizelor calitative folosesc, pentru măsurareavalidității de construct , mai mult acordul intercodor decât măsurarea
fidelității. Demonstrarea că mai mulți codori pot marca acela”i text caaparținând unei teme indică faptul că tema nu este chiar o fantezie a
imaginației cercetătorului.
Validitatea de construct desemnează gradul în care o măsură este legată
de alte măsuri (constructe) în moduri consistente cu întrebările cercetării”i ipotezele derivate din teorie. V aliditatea unui studiu de analiză de conținut
se referă la corespondența categoriilor cu concluziile, precum ”i la capa-
citatea de generalizare a rezultatelor la nivel de teorie. ˛n mod particular,validitatea categoriilor din analizele conceptuale implicite se realizeazăprin participarea mai multor anali”ti pentru a ajunge la un consens asupra
definiției categoriei. De exemplu, un studiu de analiză de conținut poate
măsura apariția categoriei conceptuale fenomenul corupție în discursurileunui candidat la funcția de pre”edinte. Recurgând la mai mulți anali”ti,categoria conceptuală poate include sinonime precum mituire, escro-
cherie, inginerie financiară, evaziune fiscală etc. Categoria corupție
este explicită, în vreme ce mituirea ”i altele de acest gen sunt categoriiimplicite.
După cum am mai afirmat, pot fi trase concluzii rezonabile dintr-o
sumă importantă de date cantitative, însă problema verificării acestora
poate rămâne fără răspuns, deoarece contextele apariției unui cuvânt pot fidiferite, a”a cum de multe ori sunt ”i înțelesurile acestuia. Problema estecel mai bine ilustrată atunci când se face apel la numărarea computerizat\
a cuvintelor. Dificultatea distincției între sinonime ”i omonime poate
compromite rezultatele, invalidând orice concluzie a raționamentelor bazatepe aceste rezultate. Cuvântul mină, de exemplu, desemnează o armăexplozibilă, o galerie subterană din care se extrage minereul, dar ”i o
124 ANALIZA DE CON}INUT
rezervă pentru un creion mecanic sau un pix. Un analist poate ajunge la
numărarea exactă a apariției ”i frecvenței cuvântului mină, dar să nu-
”i dea seama de semnificația inerentă fiecărui mod particular de utilizare a
cuvântului respectiv. El poate găsi cincizeci de prezențe ale cuvântului;
dacă urmăre”te doar sensul particular de explozibil, iar ”aptesprezece
dintre aparițiile cuvântului sunt cu sensul de exploatare minieră, rezultatul
de cincizeci de apariții este incorect. Prin urmare, orice concluzie derivatăca rezultat al acestei cuantificări va fi invalidă.
Câți codori sunt suficienți?
Răspunsul la această întrebare depinde de: (a) abilitatea codorilor de aidentifica temele; (b) dispersia temelor; (c) de câte ori apare o temă datăîn text ”i (d) nivelul de specificitate pe care cercetătorul dore”te să-l
realizeze. Ultimele două constrângeri sunt similare problemelor e”an-
tionării, care î”i găsesc soluționarea în raport de timpul alocat cercetării.
Ele arată că producerea mai rară a evenimentelor în populație presupune
un e”antion care să asigure că vom obține nivelul de certitudine urm\rit.
˛n cazul analizei textului, populația este cunoscută, toate textele au fost
colectate (spre deosebire de e”antionarea pentru anchetă). Necunoscutesunt rata producerii temelor ”i abilitatea fiecărui codor de a le identifica
atunci când se produc. ˛n aceasta rezidă ”i explicația: dacă temele se
produc de multe ori, probabil că un singur codor poate găsi în text cel
puțin un exemplu, chiar dacă respectivul codor nu este prea bun la iden-
tificarea temelor. Dacă temele se produc mai rar, probabilitatea de a găsichiar ”i un singur exemplu scade cu at^t mai mult dacă codorul nu este
bun. Cele spuse dau sens ideii că în cazul producerii mai rare a temelor
sunt necesari mai mulți codori care să le caute.
Numărul codorilor necesari pentru identificarea aspectelor structurii
constructului depinde de gradul de distingere a diferențelor pe care cerce-
tătorul vrea să-l realizeze. Putem vedea temele ca pe ni”te ținte alcătuite
din cercuri concentrice mai mulți codori, mai multe cercuri. De obicei,un singur codor nu poate distinge cu acuratețe trăsăturile temelor centrale
de cele ale temelor marginale. Cre”terea numărului de codori va permite
cercetătorilor să distingă între segmentele selectate într-o manieră repli-
cabilă. De asemenea, pare rezonabil să presupunem că dacă un construct
(temă) este mai puțin bine definit, va fi nevoie de mai mulți codori pentrua-l descrie în detaliu.
125 PROBLEMELE FIDELITˆȚII, V ALIDITˆȚII “I GENERALIZˆRII
Credem că este util să recunoa”tem limitele ”i avantajele cercetării cu
un singur codor sau cu mai mulți. Pare plauzibil să spunem că pentru unelesarcini investigatorii se pot bizui pe un singur codor, iar pentru alte sarcini, ei
trebuie să folosească mai mulți codori. Cercet\torului ‘i revine respon-
sabilitatea de a identifica obiectivele cercetării ”i de a determina ce fel de
codare se impune.
Generalizarea
Capacitatea de generalizare a concluziilor depinde în foarte mare măsură
de modul în care se determină categoriile conceptuale ”i de gradul de
încredere acordat acestora. Este necesară definirea unor categorii care să
evalueze ‘n mod adecvat temele pe care cercetătorul vrea să le măsoare.
Strâns legată de aceasta este construcția regulilor. Stabilirea unor reguli
care să permită categorizarea ”i codarea acelora”i date în acela”i mod într-o perioadă de timp dată este esențială pentru reu”ita analizei de conținut.
Replicabilitatea nu numai a categoriilor specifice, dar ”i a metodelor
generale aplicate pentru stabilirea tuturor seturilor de categorii repre-
zintă o prov ocare, iar concluziile ”i rezultatele care decurg de aici cu atât
mai mult. Despre o cercetare care atinge această capacitate, în care codarea
textului corespunde unui standard, se spune că are acuratețe.
Capitolul 7
Funcții ale programelor specializate
de calculator
Explorarea limbajului textului
Există aplicații software care pot facilita explorarea detaliată a limbajului,
chiar a structurilor narative. Folosirea lor practică este variată, incluzândrealizarea indexului volumelor mari de surse documentare, cercetarea
acestora pentru identificarea termenilor particulari (ca nume proprii
sau cuvinte-cheie) ori localizarea succesiunii specifice a cuvintelor sau
persoanelor. Asemenea programe sunt descrise de către M.B. Milles ”i
A.M. Huberman ‘n felul următor:
Ele pot să determine toate situa]iile ‘n care ar putea s\ apar\ diverse
cuvinte, expresii (sau alte serii de caractere), precum ”i combinațiileacestora, fiind interesați să le localizăm în unul sau mai multe fi”iere.Asemene software pot face adesea operațiuni interesante cu ceea ce găsesc,ca de pildă marcarea ”i sortarea în fi”iere noi, legarea adnotărilor ”icomentariilor la datele originale sau lansarea de procese noi cu alte pachetesoftware care lucrează cu datele găsite (1998, p. 17).
O comparație cu codarea ne poate ajuta să subliniem valoarea acestei
abordări. Când codăm, potrivim segmente de date cu termeni reprezentând
subiecte analitice. Ne găsim astfel în postura de a folosi aceste cuvinte-cod
corespunz\toare unor concepte sociologice mai vaste. Nu există nici o
relație necesară între aceste concepte ”i termenii originali folosiți de actorii
sociali, iar identificarea tuturor expresiilor din limbajul utlizat de subiecții
no”tri care corespund conceptelor cu care facem codarea este o operație
128 ANALIZA DE CON}INUT
utilă în analiza pe care o întreprindem. De exemplu, respondenții pot folosi
termeni ca izolat, singur , singurătate etc., pe care noi i-am codat cu alienare .
Există posibilitatea să construim un tezaur comprehensiv (o listă) ori
un dicționar pentru întregul set de date cu care putem identifica itemii
vocabularului pentru a fi examinați mai detaliat. ˛n plus, cuvintele pot fi
sortate în concordanță , adică regăsite ”i expuse în contextul lor imediat.
Asemenea facilități are programul Concordance1, după cum putem vedea
în figura 7.1.
Figura7.1 Ecranul de lucru al programului Concordance
Observăm modul în care cuvintele sunt adunate ”i sortate după frecvențe
relative ”i sunt prezentate în toate contextele imediate din text. Acest
software lucrează extrem de repede cu text de orice dimensiune. ˛n esență,
programul Concordance furnizează un index comprehensiv al cuvintelor
textului. De aceea, cea mai simplă utilizare a lui este să localizeze oricepasaj dintr-un text. Pornind de la un cuvânt, programul adună toate
modalitățile de folosire a acestuia în context, astfel încât putem compara
toate contextele în care este folosit cuvântul respectiv.
1. Programul Concordance este disponibil (demo) la adresa http://www.rjcw.
freeserve.co/uk.
129 FUNCȚII ALE PROGRAMELOR SPECIALIZATE DE CALCULATOR
Dar prin ele însele, aceste tipuri de cercetare textuală nu sunt puternice
conceptual ori clarificatoare. Ele pot fi folosite pentru tipurile elementarede analiză de conținut. De exemplu, într-o cercetare am putut identificau”or cuvintele folosite cu cea mai mare frecvență de către intervievați. O seriede cuvinte au apărut de mai multe ori, de pildă: coleg /colegă , profesor ,
ajutor , copii, serviciu , familie , care sugerează imediat sfera majoră de
preocupare a subiecților. Toate aceste cuvinte le găsim în unități analitice ,
respectiv în unități de măsură (segmente care pot servi analizei cantitative)
pe care programul ne permite să le stabilim după necesitățile analizeinoastre cuvânt, propoziție sau paragraf etc.
Un asemenea program este, oricum, mai bine gândit în termenii aju-
torului potențial în activitatea analitică creativă ”i imaginativă. ˛ntr-o
abordare generală a unui program de acest fel, A. Weaver ”i P . Atkinsonspun că un asemenea software
le d\ cercetătorilor posibilitatea de a explora în mod direct datele prin
cercetarea itemilor lexicali ”i analiza conținutului lexical al consemnărilor
de teren, interviurilor sau altor documente de interes. Programul produce
prompt o listă de cuvinte ”i astfel putem să examinăm vocabularul folositde respondenți ”i, prin aceasta, să determinăm perspectiva în care oamenii
văd, înțeleg fenomenul, precum ”i felul în care dau sens vieții lor de zi cu
zi. Similar, putem găsi că un anumit cuvânt domină interviurile cu oanumită persoană ori o anumită confruntare socială, lucru care poate fi
analitic semnificativ. De asemenea, aceste programe ne ajut\ să conducem
cercetarea nu numai despre cuvinte particulare, dar ”i despre combinații decuvinte. ˛n aceste investigații, cercetătorii pot specifica anumite condiții
pentru ca textul să fie găsit, prin folosirea operatorilor booleeni (1994, p. 77).
Programe complexe de analiză calitativă permit ca activitatea de cer-
cetare să fie executată prin combinarea termenilor cu operatorii logici “I,ORI sau NU (operatorii booleeni la care ne-am referit mai sus), dez-voltând astfel, de exemplu, liste de sinonime.
De asemenea, programele ne ajută adeseori să explorăm textele prin
recunoa”terea caracterelor wild card . O cercetare poate fi întreprinsă
folosind rădăcina cuvântului plus caracterul wild card , capturându-se astfel
toate formele termenului respectiv. Ca să dăm un exemplu concret, căutândDEMOCR*, programul ATLAS.ti sau Concordance ne poate ajuta să
identificăm toate contextele în care s-a folosit termenul democrație într-o
serie de articole politice apărute în ziare diferite ‘n timpul campanieielectorale. Prin examinarea sistematică a contextelor în care a fost utilizat
130 ANALIZA DE CON}INUT
acest termen, analizăm paleta largă a conotațiilor asociate cu acest termen-
-cheie. Capacitatea programelor de a regăsi cuvintele selectate ori seriilede cuvinte în context este o funcție vitală în efectuarea unei sarcini analiticea conținutului. Subliniem că munca analitică reală este depusă de cercetător.Programul nu este în sine un mod de analiză, ci doar un instrument extrem
de util în realizarea fundamentului unei astfel de sarcini.
Hiperlegături ( hyperlinks )
Includerea referințelor transversale ( cross-references ) în text contribuie
substanțial la construcția unei scheme organizate a acestuia. Referințeletransversale electronice pot fi construite cu ajutorul a”a-numitelor hyperlinks
(hiperlegături) între conceptele, categoriile sau pasajele textului care aulegătură între ele. ~ns\ acum, c^nd tehnologiile hypertext ”i hypermedia au
ajuns un lucru obi[nuit, adeseori se uită că principiile lor de bază sunt larg
cunoscute ”i aplicate de sute ”i mii de ani. Pentru analiza marilor opere
literare, a Bibliei ”i a altor scrieri religioase sau istorice s-a folosit întot-deauna o asemenea tehnică.
Aplicațiile hypertext reprezintă un suport pentru o relație mult mai
interactivă între text ”i cititori. ~ntr-un fel, ace[tia devin autori ai proprieilor lecturi; ei nu sunt simpli receptori pasivi ai formei determinate textual.
Ilustrăm cu o secvență din cercetarea Parteneriatele ”coală familie
comunitate: perspectiva profesorilor, în care instrumentul principal decolectare a datelor a fost interviul calitativ în profunzime.
Interpretarea analitică a răspunsurilor la întrebările despre starea parte-
neriatelor a pus în lumină folosirea de către unii subiecți a limbii delemn, încercându-se astfel surmontarea obiectivității relatărilor lor. Rețeau
semantică din figura 7.2 prezintă analiza de tip hypertext a spuselor unui
subiect ce ilustrează limba›fantomă (Thom, 1993), prin care se încearcăo cosmetizare a realului social.
Identificăm aici o semnificativă sechelă a gândirii de tip orwellian din
societatea românească de azi, unde încă mulți oameni gândesc ”i vorbescîn tiparele limbii de lemn pentru a escamota realitatea. ˛n exemplul dat,
manifestarea acestui fenomen este, pe de o parte, o consecință a lipsei de
cuno”tințe a intervievaților despre ce înseamnă cu adevărat teoria ”i practicaparteneriatelor ”coală›familie›comunitate, iar pe de altă parte, este o dovad\a caracterului formal al funcționării acestora în sistemul de învățământ
preuniversitar.
131 FUNCȚII ALE PROGRAMELOR SPECIALIZATE DE CALCULATOR
Figura 7.2 Limba de lemn (exemplu) (re]ea semantic\)
Hypermedia asigură un context puternic pentru lucrul cu informații
vizuale sau audio. Este posibil, de exemplu, să construim un contexthypermedia în care legăturile nu sunt stabilite numai între segmente de
text, dar ”i între text ”i date de altă natură, inclusiv materiale audio ”i
vizuale, cum ar fi imagini video sau fotografii.
Astfel de tehnici relativ simple pentru managementul datelor în analiza
de conținut nu trebuie considerate lipsite de însemnătate. Ele deschidcercetătorilor posibilități remarcabile. Tehnicile au o semnificație meto-
dologică bogată, deoarece permit să se facă u”or compararea pasajelor de
text ”i/sau segmentelor audio sau a diverselor imagini pentru a surprinde
similarități, contradicții, argumentări în sprijinul ideilor afirmate sau
negate în diferite alte locuri ale textului cercetat.
ANEXE
Anexa 1
Problemele învățământului superior
în cotidiene: o analiză de conținut
Abordarea ”tiințifică a comunicării este determinată în principal de
faptul că presa ”i celelalte mijloace media reprezintă vehicule ce reu”esc să
construiască imaginea unei probleme sociale ”i să o acrediteze ca atare înspațiul public, devenind astfel o problemă de interes social. ˛n acest sens,
analiza de conținut este o metodă utilă care descoperă ”i descrie interesul
asupra căruia se concentrează atenția individuală, de grup, instituțională
sau socială.
Relativ recentele descoperiri tehnologice creeză noi provocări ”i oportu-
nități pentru cercetarea comunicării. Ziarele electronice ”i arhivele lor,
alte situri care publică ”i arhivează documente de interes public, precum ”i
posibilitatea scanării textelor sunt doar câteva dintre invențiile care au
rezolvat multe probleme ce au afectat analiza de conținut de-a lungul
anilor. ˛n plus, cu ajutorul pachetelor software specializate a devenit mai
u”or să studiem producerea termenilor specifici într-un număr mare de
texte. A”adar, pentru cercetătorii care doresc să examineze textele maimult decât prin simpla numărare a frecvențelor cuvintelor, analiza de
conținut a devenit acum un proces laborios de realizare a unor scheme de
codare credibile ”i de aplicare a raționamentelor umane.
Scopul ”i întrebările studiului
Scopul studiului este să identifice problemele învățământului superior pecare două cotidiene naționale Adevărul ”i Curentul le abordează prioritar
în paginile lor. Analiza de conținut urmăre”te astfel să stabilească problemele
136 ANEXE
învățământului universitar românesc ce devin publice ”i care, probabil,
constituie un set de teme asupra cărora putem să reflectăm, să luăm decizii”i să întreprindem acțiuni. Pentru a atinge scopul propus, analiza de
conținut încearcă să răspundă la următoarele întrebări:
Care sunt problemele învățământului superior pe care ziarele aleg să
le trateze?
Care sunt caracteristicile articolelor în termenii dimensiunii lor ”i a
categoriilor de subiecte pe care le abordează?
Care sunt formele relatărilor prezentate opiniei publice?
Ce atitudine manifestă ziarele față de subiectele abordate? Care sunt relațiile dintre variabilele menționate mai sus?
Alegerea e”antionului ”i mărimea lui
Pentru a alege e”antionul, mai întâi trebuie să aflăm, cel puțin apro-ximativ, cantitatea relatărilor jurnalistice care acoperă subiectul propus,
deoarece aceasta reprezintă un indicator al gradului de interes al coti-
dienelor față de problema aflată în studiu. ˛n acest sens, intuitiv, ne-ama”teptat să găsim diferențe în privin]a interesului manifestat de diferite
ziare; documentarea on-line a confirmat această presupoziție. Din acest
motiv, ne-am oprit doar la două cotidiene ce publică relativ constant
articole despre învățământul superior.
Din păcate, nu există un set de criterii acceptate pentru alegerea dimen-
siunii e”antionului. Oricum, sunt tehnici suficient de bune pentru deter-
minarea corespunzătoare a mărimii acestuia. ˛n unele cercetări s-au testat
dimensiuni variate ale e”antionului pentru aplicații specifice analizei de
conținut. De pildă, G.H. Stempel (1952) a găsit că pentru studierea unei
populații formate din aparițiile unui ziar de-a lungul unui an este suficient
să identificăm articolele din două săptămâni, selectate în mod sistematic.
Raportându-ne într-un fel la această procedură, am ales anul 2001 ”i amconstatat că două cotidiene Adevărul ”i Curentul publică constant
articole semnificative referitoare la învățământul superior. Ne-am oprit la
luna ianuarie, deoarece am considerat că sistemul de învățământ superior
nu s-a confruntat cu probleme deosebite în această perioadă, de pildă o
grevă a cadrelor didactice. Am ales un e”antion de 33 de articole, dintrecare 21 publicate în Adevărul ”i 12 în Curentul . Dimensiunea redusă a
e”antionului produce limite inerente analizei, dar abordarea unei cercetări
137 ANEXE
pe baza unui e”antion de dimensiuni mari, a”a cum am spus în altă parte,
este dificilă ”i necesită un timp îndelungat.
Metoda
Unitatea de analiză ”i modul de măsurare a variabilelor
Articolul reprezintă unitatea de analiză a studiului. Pentru analiza de
conținut a articolelor din e”antion, am identificat 15 variabile: dimensiunea
articolelor (numărul total de cuvinte, numărul cuvintelor unice ”i rata
celor două cantități), forma prezentării, atitudinea exprimată ”i opt teme ce
sunt abordate prioritar de cotidiene, definite fiind de frecvența termenilor–cheie.
Unele variabile pot fi măsurate obiectiv, cum ar fi dimensiunea arti-
colelor ”i frecvența termenilor-cheie. Alte variabile reclamă o codare bazată
pe ceea ce K.A. Neuendorf (2002, p. 10) nume”te obiectivitate inter-
subiectivă, cum sunt atitudinea exprimată (pozitivă, neutră, negativă) ”iforma de prezentare a informațiilor opiniei publice (dramatizat sau narativ,
relatare obiectivă, analiză critică). Aceste variabile au fost codate de doi
codori, iar acordul intercodor
1 a fost verificat prin calculul coeficientului
kappa al lui Cohen în cazul variabilei nominale forma prezentării ”i a
coeficientului rho Spearman pentru variabila ordinală atitudinea (tabe-
lul 1).
Tabelul 1 Coeficienții acordului intercodor
Cohens Kappa Spearman Rho
Varia-
bleVaria-
bile 1Average VariableVariabile
2Average
Coder Pair Coder Pair
1,2 0,90 0,90 1,2 0,94 0,94
Average 0,90 0,90 Average 0,94 0,94
1. Pentru această operațiune se pot folosi oricare dintre următoarele programe
specializate: Agree, Krippendorffs alpha 3.12a sau Pram.
138 ANEXE
Analiza
Este clar că problemele care se întrepătrund în sistemul de învățământ
superior au fațete multiple ”i sunt abordate din puncte de vedere diferite.
De aceea poate fi foarte dificil să decidem aprioric asupra temelor funda-mentale relatate de cotidiene. Pentru a depă”i acest obstacol, primul pas a
fost alegerea termenilor-cheie care generează temele (variabilele), adică
termenii ce se asociază ”i creează un înțeles, o reprezentare coerentă aunei probleme sau a unei poziții față de ea. Termenii-cheie sunt folosiți
frecvent ”i constant pentru a indica semnificații pline de înțeles.
Pentru a identifica, măsura ”i compara termenii-cheie care generează
temele conceptuale ce reprezintă variabilele care urmează să fie studiate,
am folosit un program specializat
1. Desigur că procedura computerizată
de alegere a termenilor-cheie se bazează mai mult pe valoarea informațieimatematice decât pe înțelesul lor subiectiv. Ea presupune că un cuvânt
este indicatorul unei teme într-un text în măsura în care acesta are o
frecvență relativă ridicată. De exemplu, în studiul nostru, termenulstudent sau universitar are o frecvență ridicată în articolele din
e”antion, iar faptul că se relaționează prin producerea lor în proximitatea
altor termeni (rector, decan, ministru etc.) ne-a determinat să stabilimvariabila actori sociali .
Programul de computer automatizează această logică folosind indicatorul
statistic c
2 . ˛n mod specific, programul calculează producerea valorilor
a”teptate ale unui cuvânt într-un articol pe baza procentajului acelui cuvânt
din ansamblul combinat al articolelor. El compară apoi această a”teptare
cu numărul real al producerii în fiecare articol. Aceste valori sunt folositeîn mod obi”nuit în formula lui c
2 (diferența pătratului valorilor observată
”i a”teptată, împărțită la valoarea a”teptată ”i suma determinată de-a lungul
tuturor cazurilor). ˛n acest studiu, calculele au fost realizate pentru primii200 de termeni cu cea mai ridicată frecvență din cele două seturi de
articole alese din Adevărul ”i Curentul ce alcătuiesc e”antionul. Pentru
exemplificare, prezentăm doar capul tabelului ”i primul rând, a”a cum aufost produse de program.
1. CATP AC, Concordance 2.0, Text Smart, VBPro, Diction 5.0, INTEXT 4.1,
Word Stat 4.5, ATLAS.ti sau ConcApp.
139 ANEXE
Percentage of terms in file A, Adevarul.alf, are
greater than in file B, Curentul.alf. Word Chi-Square A% B% % Difference
1. rector 12.402 0.238 0.000 0.238
…
Percentage of terms in file B, Curentul.alf, are
greater than in File A, Adevarul.alf. Word Chi-Square A% B% % Difference
1. particulare 17.631 0.079 0.480 -0.400
…
Termenii care au primit valorile c2 cele mai ridicate au fost examinați
”i cuvintele-funcții (articole, prepoziții, conjuncții ”i verbe auxiliare) au
fost eliminate, neluându-se în considerație. Astfel de cuvinte-funcții pot
avea un indicator statistic c2 foarte ridicat chiar dacă nu au înțeles de
sine stătător. Am ales apoi cuvintele (termeni-cheie) cu rangul c2 cel
mai înalt, altele decât cuvintele-funcții. Următorul pas a fost să restrângem
lista termenilor ce se produc împreună relativ constant în textul articolelor”i creează contexte consistente în care sunt formulate pozițiile sursei
(autorul articolului). ˛n acest fel creăm categorii cluster ce reprezintă
temele abordate, respectiv variabilele ce trebuie studiate. Unii autori lenumesc variabile master , deoarece au în vedere că fiecare termen-cheie
cuprins în categoria cluster reprezintă o variabilă. ˛n continuare am elaborat
un dicționar al codurilor pentru calculul frecvenței termenilor din fiecarearticol. Subliniem că, în funcție de particularitățile textelor analizate, se
pot folosi mai multe dicționare (liste). Dicționarul construit pe baza
procedurii de mai sus cuprinde opt variabile master, fiecare cu un numărde termeni-cheie. Aceste variabile sunt: actori sociali, organizații ”i insti-
tuții, viața academică, proces de învățămât, acreditare, cercetare, finanțare
”i management.
Pe baza dicționarului construit, programul a generat frecvența ter-
menilor-cheie ce definesc categoriile cluster pentru fiecare unitate de
analiză, iar în final prezintă totalul termenilor din propoziții ”i cazuri,precum ”i procentul lor, a”a cum putem observa în exemplul de mai jos.
Procedura presupune ata”area de etichete ( tags) în texte cu numele cate-
goriei sub care se colectează frecvența termenilor-cheie. Rezultatele aufost introduse apoi în programul SPSS.
140 ANEXE
Search Summary
Date:09-04-2003 Time: 12:55:58File Searched: presa.frm Search File: dict.ascTags, Search Terms and Frequency:…
>ORGANIZATII SI INSTITUTII<
parlament* : 2 guvern* : 3 MEC : 30 CNEAA : 23 CNFIS : 3 CNR : 7 institut* : 48 minister* : 7 universit* : 111 facultat* : 23…
Total found, capitals significant..: 1280
Total Sentences………………..: 451 Number containing search terms : 364
Percent containing search terms: 80.71
Total Cases……………………: 33 Number containing search terms : 33
Percent containing search terms: 100.00
Rezultate
Pentru analiza corelației, variabila nominală atitudinea a fost recodată
într-o variabilă ordinală (1 negativă, 2 neutră, 3 pozitivă), iarvariabila forma prezentării, într-o variabilă dihotomică (1 analiza
critică, 0 toate celelalte). Cotidienele au servit ca variabile independente,
iar categoriile cluster au constituit variabilele dependente. De asemenea,am făcut analiza corelației folosind dimensiunea articolelor ca variabilă
independentă ”i variabilele forma prezentării ”i atitudinea ca variabile
dependente. Pentru analiza variabilelor nominale am utilizat tabele încru-ci”ate. ˛n sfâr”it, am încercat o analiză de regresie folosind ca predictori
variabilele dimensiunea articolelor ”i analiza critică pentru a explica
141 ANEXE
variabila dependentă atitudinea, dar semnificația indicatorilor statistici a
arătat că modelul a e”uat.
Dimensiunea articolelor
˛n general, există diferențe între articole privind dimensiunea lor, lucruce era de a”teptat. Constatăm că articolele publicate în Cotidianul au
dimensiuni mai mari (fig. 1), lucru ce poate sugera că abordează pro-
blemele mai consistent. Intuiția poate fi validată prin analiza de conținut
calitativă.
Figura 1 Dimensiunea articolelor
Pe lângă numărarea tuturor cuvintelor din fiecare unitate de analiză a
e”antionului, softul folosit numără ”i cuvintele unice ”i calculează raportul
dintre cele două cantități. ˛n cazul studiului nostru, rezultatul a fost
următorul:
The file contains:
3156 Types 11564 TokensType/Token Ratio=.2729Occurence Rates of Tokens 208 occured 8 or more times 42 occured 7 times 53 occured 6 times
142 ANEXE
68 occured 5 times
132 occured 4 times 206 occured 3 times 520 occured 2 times 1921 occured 1 time
Există 3.156 de cuvinte tipice (unice) ”i 1 1.564 de cuvinte care se repetă
până la mai mult de opt ori. Raportul dintre cele două cantități este de
0,2729. Analiza corelației dintre variabila dimensiunea articolelor ”i
oricare dintre variabilele master ne arată că toți coeficienții calculați
folosind numărul cuvintelor unice (mai puțin numeroase) sunt mai mici
decât atunci când îi calculăm folosind numărul total de cuvinte din fiecare caz.Prin urmare, ipoteza formulată de H.P. Luhn se verifică, adică se justifică
măsurarea prin folosirea frecvenței pentru a afla un aspect al subiectului.
Am găsit că variabila dimensiunea articolelor este corelată semnifi-
cativ (p < 0,01) cu variabila analiza critică (rho = 0,567) ”i corelată
negativ (rho = 0,533) cu variabila atitudinea . Dimensiunea articolelor
nu are nici o relație semnificativă cu variabila forma de prezentare .
Figura 2 Distribu]ia cuvintelor-cheie
‘n termenii temelor
Teme
Aici răspundem la întrebarea cercetării: Care sunt problemele învăță-
mântului superior pe care ziarele aleg să le trateze? După cum am mai
spus, analiza fiecărui articol cu ajutorul software-ului pe baza dicționarului
143 ANEXE
construit produce distribuția termenilor-cheie ”i, totodată, identifică temele
(problemele) învățământului superior abordate prioritar în cotidiene(fig. 2). Observăm că interesul articolelor se concentrează asupra actorilor
sociali ”i, implicit, asupra organizațiilor ”i instituțiilor sistemului de învă-
țământ, cele două variabile cumulând 43,7%. Variabila proces de învăță-
mânt, cu 23,3%, deține ”i ea o pondere semnificativă ca temă în articolele
cotidienelor.
Cele opt variabile master sunt similare în câteva aspecte: măsoară
entități asemănătoare, unitățile de măsură sunt identice, la fel ”i scalele de
măsură. Acest lucru ne permite să le comparăm folosind media (fig. 3).
Figura 3 Compara]ia variabilelor
‘n termenii mediei
Se observă că cea mai ridicată medie a termenilor-cheie o au cele trei
teme majore deja semnalate: actori sociali, organizații ”i instituții, proces
de învățământ. Media celorlalte variabile se plasează semnificativ mai jos,ceea ce corespunde procentajelor din figura 2.
Testele au arătat că nu putem presupune normalitatea variabilelor master,
a”a încât, pentru a compara distribuția termenilor, folosim testul statistic
nonparametric K. El produce statistica descriptivă a variabilelor ce permite
comparația lor, rangurile mediei ”i indicatorii statistici ai testului Friedman,
care arată că este semnificativ (p<0,01).
144 ANEXE
Ranguri
Rangul mediei
Actori sociali 5,70
Organizații ”i instituții 6,52
Proces de învățământ 5,95
Viața academică 4,00
Acreditare 3,42
Cercetare 2,89
Finanțare 4,36
Management 3,15
Testul Friedman
N3 3
Chi-Square 80,916
df 7
Asymp. Sig. ,000
Cu testul statistic nonparametric K nu putem declara ferm că mediile
sunt egale/inegale, a”a cum facem cu testul T. Ca un compromis, putem
spune că testul nonparametric este mai potrivit când presupunerea nor-
malității nu este posibilă, dar testul nu produce un rezultat la fel de bogat
ca testul T. Toate variabilele master se corelează cu variabila dimensiuneaarticolelor în maniera arătată în tabelul 2.
Tabelul 2 Coeficientul de corelație a variabilelor master
cu dimensiunea articolelorDimensiu-
nea
articolelor
Actori
sociali
Organizații
”i instituții
Proces de
învățământ
Viața aca-
demică
Acreditare
Cerce
tare
Finanțare
Mana-
gement
Dimen-siuneaartico-
lelor1,000 0,658
*0,726
**0,392
*0,438
*0,444
**0,667
**0,552
**0,360
*
** Corelația este semnificativă la p<0,01
* Corelația este semnificativă la p<0,05
145 ANEXE
Analiza corelației a ignorat însă celelalte variabile. ˛n mod ideal, o
corelație pură între variabile trebuie să țină cont de efectul altor variabiledin date; în cazul nostru, corelația dintre oricare variabilă master ”i
dimensiunea articolelor trebuie să țină cont de variabilele atitudine ”i
analiza critică.
Realizăm acest lucru folosind corelația parțială . Măsurăm astfel coefi-
cientul de corelație controlând efectul altor variabile asupra celor două.Corelația parțială dintre variabila dimensiunea articolului ”i fiecare
variabilă, luând în considerare impactul variabilelor atitudine ”i analiza
critică, a produs următorul rezultat:
– P A R T I A L C O R R E L A T I O N C O E F F
I C I E N T S -Controlling for… ATI_DINE ANA_CRIT
DIM_ART ACT_SOC ORG_INST
1,0000 ,5608 ,6862˛NVA_MAT ACADEMIC ACREDITADIM_ART ,4356 ,3308 ,4593 P= , P= ,001 P= ,000 P= ,014 P= ,069 P= ,009
CERCETAR FINANTE MANAG_NT
DIM_ART ,6468 ,4706 ,2466
P= ,000 P= ,008 P= ,181
Rezultatul analizei corelației parțiale întăre”te ceea ce s-a obținut în
prima analiză, dar intervin ”i unele schimbări care trebuie menționate.
Astfel, deoarece corelația parțială dintre dimensiunea articolelor ”i
viața academică a produs o valoare a semnificației mai mică de 0,1,
coeficientul estimat poate fi considerat doar la un nivel de încredere de
90%. Pentru variabila management, semnificația statistică este mai marede 0,1, ceea ce înseamnă că estimarea nu se poate baza pe încredere.
Expresia atitudinii
Prin recodarea variabilei nominale atitudinea, am construit o variabilă
ordinală ce exprimă orientarea atitudinală a emitentului, tendința latentă a
mesajului , care poate fi negativă , neutră sau pozitivă . Se aplică o formulă
146 ANEXE
care ia în calcul frecvența de apariție a unei aprecieri, urmărind să depisteze
orientarea (atitudinea) negativă, neutră sau pozitivă a emitentului (Chelcea,2001) . Analiza atitudinii sursei față de temele abordate este prezentată în
tabelul 3.
Tabelul 3 Atitudinea cotidienelor
Ziarul
Adevărul CurentulTotal
Negativă 7 6 13
Neutră 11 3 14 Atitudinea
Pozitivă 3 3 6
Total 21 12 33
Aplicând formula, ajungem la un coeficient atitudinal negativ, AT=
0,212. A cest lucru arată orientarea defavorabilă a sursei față de temele
din articole. Evident, aici se manifestă influen]a limitelor impuse de
e”antionul redus, pentru că formula are nevoie de cazuri numeroase pentru
a produce un rezultat cu acuratețe.
Concluzii
Studiul a încercat să identifice un set de teme ce pot fi considerate, în
limitele impuse de e”antionul cercetat, un pattern al articolelor din coti-
diene care abordează problemele sistemului de învățământ superior din
România. ˛n urma analizei statistice a datelor s-au deta”at trei teme majore:
actorii sociali ai sistemului, organizațiile ”i instituțiile acestuia ”i procesul
de învățământ, care împreună cumulează 67% din termenii-cheie folosiți
în articolele despre învățământul superior din cele două cotidiene analizate.Procentele rămase se distribuie după cum urmează: acreditare 9,4%,
finanțare 8,7%, viața academică 8,4%, management 4,1%, cercetare
2,4%. Putem observa preocuparea redusă față de managementul specific
domeniului, precum ”i față de cercetarea ”tiințifică văzută ca dimensiune
definitorie a învățământului universitar.
Termenii-cheie proprii sistemului de învățământ folosiți cu cea mai
mare frecvență în cele 33 de articole ale e”antionului sunt: universitate
1 1 1, student 84, învățământ 74, examene 66, profesor 60, acredi-
tare 52, specializare 48. ˛n schimb, sunt utilizați mai rar termeni ca:
147 ANEXE
management 3, conducere 7, comunicare 5, cercetare 9, deci
cuvintele care potențial se pot utiliza pentru a trata acele teme care auprimit mai puțină atenție în conținutul articolelor analizate.
Tendința atitudinală a enunțiatorilor exprimată în tratarea diverselor
probleme ale învățământului superior este defavorabilă (coeficientul ati-
tudinal este 0,212), iar articolele prezintă informația care ajunge la opinia
publică în cea mai mare parte sub formă critică.
Credem că o cercetare longitudinală bazată pe un e”antion cu grad de
reprezentativitate ridicat din cotidienele centrale poate produce rezultate
utile pentru cunoa”terea evoluției percepției sistemului de învățământ
superior de către presa de ”tiri din România.
INSTRUMENTELE CODˆRII
A. Caracteristicile articolului
1. Numărul articolului
2. Sursa: 0 Adevărul ; 1 Curentul
3. Numărul cuvintelor unice: 1=1-99, 2=100-199, 3=200-299,
4=300-499, 5=500 ”i mai mult
4. Dimensiunea articolelor (numărul total de cuvinte): 1=1-99,
2=100-199, 3=200-499, 4=500-999, 5=1000 ”i mai mult
5. Rata cuvintelor (cuvinte unice/numărul cuvintelor): 1=0,01-0,49,
2=0,50-0,59, 3=0,60-0,69, 4=0,70 ”i mai mare
B. Felul relatării
6. Atitudinea: 1 Antipatie (emoțional), 2 Negativă (rațional), 3 Neutră,
4 Pozitivă (rațional), 5 Simpatie (emoțional), 9 Nu este clar
7. Forma prezentării: 1 Dramatizat sau narativ, 2 Relatare obiectivă
1,
3 Analiză critică, 9 Nu este clar
C. Frecvența termenilor-cheie în categoriile cluster (variabile master)
8. Actori sociali: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i mai mult
9. Organizații ”i instituții: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i
mai mult
10. Viața academică: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i mai
mult
1. Fără distorsiuni sau interpretări personale; bazată pe fapte.
148 ANEXE
1 1. Proces de învățămât: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i
mai mult
12. Acreditare: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i mai mult
13. Cercetare: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i mai mult
14. Finanțare: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i mai mult
15. Management: 1=1-2, 2=3-4, 3=5-6, 4=7-9, 5=10 ”i mai mult
Anexa 2
Presa despre impozitarea meditațiilor
Considerații introductive
Toate tehnicile de analiză textuală tind să fie mari consumatoare de timp
atunci când sunt aplicate. Studiul propune o procedură care, într-un timp
rezonabil, oferă posibilitatea de a afla structura conceptuală pe care esteclădit demersul ideatic al enunțiatorului ”i, pe această bază, oportunitatea
de a face comparații ”i inferențe. Am folosit analiza contingenței sau de
proximitate în care, cu ajutorul unui dicționar structurat, am căutat
co-ocurența conceptelor în aceea”i unitate de context. Am utilizat două
tehnici de analiză multivariată de interdependență a datelor colectate:analiza ierarhică cluster ”i scalarea multidimensională. ˛n cercetare am
folosit un software dedicat analizei textului asistate de computer
1.
˛n afară de problemele majore pe care le găsim abordate constant în
paginile ziarelor, cum ar fi corupția, sărăcia, reforma justiției, intrarea în
UE etc., presa se concentrează frecvent asupra unor probleme curente
despre care publică articole de-a lungul unei perioade de timp relativscurtă. Aceste probleme revin apoi periodic în paginile ziarelor, în măsura
în care diferite evenimente (politice, sociale, economice etc.) le readuc în
atenția opiniei publice. O asemenea problemă este cea a meditațiilor. Eane-a reținut atenția ”i pentru că s-a suprapus cu desfă”urarea cercetării în
cadrul grantului Parteneriate ”coală familie comunitate. Studiu de caz
în județul Alba o abordare calitativ-cantitativă, în care a fost abordat,printre altele, fenomenul meditațiilor ”i consecințele lui.
1. Hamlet for Windows www.apb.cwc.net.
150 ANEXE
La sfâr”itul lui ianuarie ”i începutul lui februarie 2005, în principalele
cotidiene a apărut o nouă serie de articole despre problema meditațiilor ”iimpozitarea lor. Impulsul inițial pentru readucerea ei în atenția cititorilor
a fost dat de comentariul premierului Călin Popescu Tăriceanu făcut la
seminarul Perspective asupra prosperității României, în următorii ter-
meni: Atunci când vorbim de corupție ar trebui să nu ne mai gândim că
ea este doar apanajul mediului politic. Dacă profesorii dau meditații, iarveniturile nu sunt impozitate, acesta e un caz de evaziune fiscală.
Scopul ”i întrebările studiului
Pentru a descrie ”i înțelege modul în care, în urma acestui comentariu,problema meditațiilor ”i impozitarea lor a fost tratată în articole apărute în
mai multe cotidiene, folosim analiza de conținut, tehnică de cercetare care
permite abordarea analitică a conținutului mesajelor ce contribuie la for-marea opiniei publice față de o problemă care există de mult timp în
învățământul preuniversitar românesc.
Scopul studiului este determinarea structurii conceptuale ”i a patternu-
rilor mesajelor articolelor care dezvăluie caracteristicile acestei probleme
sociale. Pentru aceasta, analiza de conținut ”i-a propus să identifice varia-
bilele categoriale (de conținut) ”i patternurile relaționării lor. Ea a căutat
răspuns la următoarele două întrebări ale cercetării:
1. Care sunt categoriile de conținut ale subiectului abordat?
2. Care sunt patternurile relatărilor despre fenomenul meditațiilor?
Selectarea e”antionului
Procesul de selectare a datelor empirice, parte atât de importantă a
cercetării, a fost determinat de răspunsul la întrebarea: Ce vrem să facem
în realitate prin realizarea studiului? Germenii răspunsului se afl\ îndorința de a găsi un mod de analiză empirică ce nu reclamă un consum
mare de timp, dar oferă posibilitatea de a afla structura conceptuală pe care
s-a clădit demersul jurnalistic ”i, pe această bază, de a face inferențe perti-
nente. Deoarece subiectul propus este bine delimitat, selectarea datelor a
însemnat alegerea cotidienelor care au publicat articole despre el. Din edi-țiile on-line ale ziarelor din perioada 26.01›3.02.2005 am ales, după criteriul
consistenței articolelor publicate, următoarele cotidiene: Adevărul 4
151 ANEXE
articole, Evenimentul Zilei 3 articole, Ziua 2 articole ”i Gardianul 1
articol. Cum în această situație nu se putea pune problema comparațieiîntre poziționările cotidienelor față de problema abordată, am considerat
că volumul materialului textual colectat este suficient pentru realizarea
unei analize de conținut pe ansamblul articolelor apărute despre o problemă
care preocupă o parte semnificativă a opiniei publice: profesori, părinți,
elevi.
Metoda
“tim că în analiza de conținut textul este materialul empiric, ”i el este tot
at^t de complex ca ”i realitatea socială pe care o reflectă de aceea, la fel
ca în investigația socialului, folosim modele simplificate pentru cercetarea
lui. Principiul simplității (construcția modelului simplificat) în analiza de
conținut are două tradiții de abordare (Hogenraad, Mckenzie ”i PØladeau,2003): prima, în care cercetătorul substituie cuvintele textului cu categorii
(modelul substituției), ”i a doua, în care el caută clusterele de cuvinte în text
ce se referă la temă (modelul corelațional). ˛n prima tradiție, categoriile
dicționarului preexistent dau înțeles cuvintelor; în a doua, înțelesul vine
după cunoa”terea a ceea ce există în texte. Alegerea între cele două modele
depinde de tema cercetării, dar de cele mai multe ori ele sunt combinate.
˛n cazul temei propuse, am folosit modelul combinat: identificarea cluste-relor termenilor-cheie, ca să producem o listă de vocabular, numită ”i
dicționar structurat, adecvată cercetării. Instrumentul conceput a îmbinat
atât termenii-cheie generați de analiza textului (de pildă, cuvintele care se
produc în text cu frecvență ridicată ce pot indica o categorie de conținut),
cât ”i categorii elaborate de cercetător. Dicționarul a fost aplicat textului ”ia produs următorul tabel al frecvenței categoriilor de conținut:
CUV´NT FRECVENȚA % VOCAB. % TEXT f[i]
ActoriPolitici 14 2.25 0.23 14 AdmFinanciara 15 2.41 0.25 9 autoriza* 13 2.09 0.21 9 buget* 16 2.57 0.26 14 corupt* 15 2.41 0.25 11 elev* 20 3.21 0.33 12 EvazFiscala 67 10.75 1.10 30 guvern* 17 2.73 0.28 13
152 ANEXE
InstitInvatamant 13 2.09 0.21 11
legalitate 23 3.69 0.38 19 meditati* 88 14.13 1.45 53 meditator* 13 2.09 0.21 11 Miclea 26 4.17 0.43 16 parinti 6 0.96 0.10 5 profesor* 102 16.37 1.68 62 salari* 27 4.33 0.44 17 scoala 22 3.53 0.36 17 sindicat* 30 4.82 0.49 12 Tariceanu 43 6.90 0.71 23 venituri 53 8.51 0.87 316078 cuvinte au fost citite din text.623 din acestea au fost în lista de cercetare ”i 76
unități de context au fost numărate.
După aplicarea listei vocabularului în text, prelucrarea statistică a
datelor este servită cel mai bine de două dintre tehnicile de analiză
multivariată de interdependență: analiza ierarhică cluster ”i scalarea multi-
dimensională. După Irina Culic, spre deosebire de tehnicile de dependență,
care
presupun existența unei variabile dependente sau a mai multor variabile
dependente care sunt explicate (determinate) de alte variabile, numitevariabile independente (variabile explicative, predictori)
tehnicile deinterdependență nu presupun vreo diferență între statutul ontologic alvariabilelor. Nu există variabile dependente sau independente. Procedurade analiză le implică simultan ”i în acela”i fel (2004, p. 67).
Datorită acestei caracteristici, tehnicile de interdependență sunt folosite
pentru a identifica structura datelor, exact de ce avem nevoie pentru a
atinge scopul cercetării ”i a răspunde la întrebările ei.
Analiza
Categoriile de conținut nu pot explica structura conceptuală a textului
decât dacă măsurăm variația fiecăreia în raport cu variația tuturor celorlalte
categorii din text. ˛n acest scop, programul folose”te coeficientul Jaccard
”i generează o matrice de similarități între categorii în unitatea de context
153 ANEXE
aleasă. Relațiile dintre categoriile de conținut sunt apoi organizate statistic
”i plasate în grupuri (clustere).
Tehnica analizei cluster se bazează pe algoritmul de grupare, dat de o
regulă simplă de alăturare, în pa”i succesivi, a categoriilor asemănătoare.
Rezultatele ei apar sub forma unui grafic care se asemănă cu o diagramă de
tip arbore (dendogramă), numită astfel din cauza ramurilor . Ea aratăcum se unesc grupurile la fiecare pas în raport de distanța dintre ele. ˛n
acest fel, diagrama ramificată îi arată cercetătorului care clustere sunt
similare ”i care sunt diferite. Lungimea ramurilor dendogramei este un
indicator al distanței dintre grupurile care au fost unite la un anumit pas.
Examinarea distanțelor între clustere la pa”i succesivi ne poate da oindicație importantă asupra structurii grupurilor. Cel mai semnificativ
aspect apare atunci când distanța între grupurile unite cre”te brusc, ceea ce
înseamnă că la pasul respectiv sunt unite grupuri sensibil diferite.
˛n timp ce dendograma încearcă să formeze grupuri omogene prin
relaționarea variabilelor, ea nu reprezintă întotdeauna corect proximitatea
variabilelor cu fiecare altă variabilă. Două variabile pot fi grupate sub
acela”i cluster nu din cauza co-ocurenței lor, ci pentru că sunt relaționatecu o a treia variabilă. Astfel, numai prima variabilă adăugată la un cluster
specific poate fi interpretată fără multă dificultate ca o indicație directă a
proximității. ˛n schimb, scalarea multidimensională asigură o reprezentare
cu mai mare acuratețe a proximității reale al variabilelor, lucru vizualizat
prin puncte variate poziționate într-un spațiu bi- sau tridimensional.
Scalarea multidimensională produce o hartă perceptuală a poziționării
relative a obiectelor în funcție de două sau mai multe dimensiuni subiective.Analiza se bazează pe evaluări de similaritate sau preferințe ale respon-
denților, transformate în distanțe între obiecte (Culic, 2004, p. 71).
Logica scalării multidimensionale constă într-o configurație geometrică
de puncte în care cu cât itemii sunt mai similari (co-ocurența lor este mai
frecventă), cu atât distanța dintre ei pe hartă va fi mai mică; ”i cu cât suntmai diferiți în termeni de similaritate, cu atât pozițiile lor pe hartă vor fi
mai depărtate.
Rezultate ”i inferențe
Interpretarea co-ocurenței cuvintelor în contextul stabilit (segment de text
cu 80 de cuvinte), care prin algoritmul de grupare formează clusterele
dendogramei 1, se bazează pe presupunerea că proximitatea strânsă a
154 ANEXE
cuvintelor reflectă structura reală sau perceptivă a problematicii medi-
tațiilor, natura relațiilor dintre variatele ei elemente.
Examinarea dendogramei evidențiază prezența a trei clustere de categorii
formate prin co-ocurența cuvintelor-cheie din text. Cel mai de sus cluster
conține ”apte categorii de conținut: ACTORIPOLITICI, VENITURI,
MEDITAȚI*, PROFESOR*, EV AZFISCALA, TARICEANU, SINDI-
CAT*. Următorul cluster are trei categorii: SALARI*, GUVERN*,BUGET. Urmează apoi trei categorii izolate care nu au fost grupate:
LEGALITATE, CORUPT*, ADMINFINANCIARA. Al treilea cluster este
alcătuit din cinci categorii: MICLEA, SCOALA, ELEV*, P ARINTI,
INSTITINV ATAMANT. ˛n ultimul pas al algoritmului de grupare din
dendogramă apar alte două categorii izolate: MEDITATOR ”i AUTO-
RIZA*.
Dendograma 1 Structura ierarhică a categoriilor de conținut
Inferențele pe care le putem face pe marginea dendogramei trebuie să
ducă la identificarea ”i înțelegerea patternurilor discursului jurnali”tilor
despre fenomenul meditațiilor.
˛n primul pas al formării dendogramei se grupează categoriile medi-
tații ”i profesor, termeni-cheie ai textului care, a”a cum am văzut, aufrecvența cea mai mare. ˛n pasul următor se adaugă categoria evaziune
155 ANEXE
fiscală, însă observăm că brațele dendogramei cunosc o cre”tere bruscă,
ceea ce înseamnă că această categorie are legătură slabă cu categoriilegrupate în primul pas al procesului de aglomerare. Altfel spus, discursul
din articolele cuprinse în textul analizat relaționează slab categoriile pro-
fesori ”i meditații cu categoria evaziune fiscală. De pildă, se spune
că Acuzațiile de evaziune fiscală la adresa profesorilor sunt exagerate ”i
Se induce ideea că marii evazioni”ti sunt profesorii, ”i nu cei care creeazăgăuri de miliarde în buget.
˛n pasul următor, la mică distanță, se adaugă termenul-cheie venituri,
care se referă la banii obținuți de profesori prin meditații. La aceste
categorii de conținut profesor, meditații, evaziune fiscală, veni-
turi se referea premierul Tăriceanu în comentariul citat la început, care
a declan”at un puseu mediatic pe această temă.
˛n continuare se adaugă la pa”ii următori, la mică distanță, categoriile
sindicate ”i actori politici. Acum însă se pierde aproape complet din
vedere că nedeclararea veniturilor rămâne, totu”i, evaziune fiscală, iar
citatele din declarațiile liderilor sindicali ”i ale politicienilor, dar ”i argu-
mentele autorilor articolelor fac ca premisa majoră a discursului jurnalistic
să devină ideea că evaziunea fiscală nu înseamnă corupție ”i că seurmăre”te abaterea atenției publice de la gravele probleme generate de
marea corupție, de marii evazioni”ti fiscali .
Al doilea cluster este generat de numeroasele referiri în text la guvern,
la buget ”i la promisiunile neonorate privind cre”terile salariale ale cadrelor
didactice din sistemul de învățământ preuniversitar. ˛n acest sens, un pasajsemnificativ este următorul: Sindicatele din învățământ critică intenția
de introducere a unor impozite pe sumele obținute din meditații, arătând că
acuzațiile de evaziune fiscală la adresa profesorilor sunt exagerate, cât timp
ace”tia nu sunt salarizați pe măsura muncii lor. Cu alte cuvinte, după
liderii sindicatelor din învățământ, acest grup social poate fi exceptat de la
plata impozitelor cuvenite pe venitul obținut din meditații pentru că au
salarii mici. Nu putem contesta faptul că salariile profesorilor nu reflectănici pe departe valoarea socială a muncii lor, dar ideea încălcării legii din
acest motiv nu este întemeiată.
Această abordare din discursul jurnalistic determină ca termenii care se
adaugă în pa”ii succesivi la dendogramă: legalitate, corupție ”i admi-
nistrație financiară să fie categorii de conținut izolate în structura con-ceptuală a textului, adică să nu fie relaționate semnificativ cu celelalte
categorii. Credem că aceasta reprezintă cel puțin o slăbiciune în tratarea
156 ANEXE
problemei impozitării meditațiilor. Perspectiva abordării raționale, prag-
matice a ei a fost estompată de tonul ideologic al editoriali”tilor ”i alliderilor sindicali.
Al treilea cluster este format din elevi, părinți, ”coală ”i instituții din
sistemul educațional, printre care ”i MEC. Declarația ministrului Miclea
că meditațiile nu reprezintă o corupție ”i o evaziune fiscală. Fiecare cadru
didactic poate să facă ce dore”te, dar să respecte legea demonstreazăimplicarea rațională a acestuia, lucru care îl poziționează diferit de ceilalți
actori sociali.
˛n sfâr”it, partea de jos a dendogramei se încheie cu alte două categorii
de conținut izolate, meditator ”i autorizație. Ele se adaugă la dendo-
gramă în ultimul pas ”i aproape nu au nici o legătură cu celelalte categorii.
˛n text se precizează că nu există cadru legal pentru reglementarea situației
profesorilor care dau meditații
1 ”i de aceea, în cazul în care unii profesori
vor să plătească impozit pe venitul obținut din meditații, sunt buimăciți
de autorități.
˛n afară de producerea dendogramei discutate, softul utilizat realizează
”i o analiză ierarhică cluster pentru o valoare de similaritate minimă
stabilită de cercetător în cazul nostru 0,3. Ierarhia afi”ată este un mijlocajutător pentru înțelegerea structurii datelor textului analizat.
Analiza cluster pentru o valoare minimă de similaritate de 0,3
Cluster 1 :
ActoriPolitici.Cluster 2 : venituri, meditati*, profesor*, EvazFiscala, Tariceanu.
1. ˛n unul dintre articole se precizează: Pe vremea ministrului Andrei Marga,
în ideea stopării practicii meditațiilor ”i mai ales a trecerii acestei surse devenit sub aripa legii, s-a emis un ordin de ministru prin care se interzicea caun profesor să-”i mediteze elevii din clasele la care preda. Ordinul prevedea că
se pot organiza activități de pregătire suplimentară pentru că unii elevi chiar
au nevoie de un ajutor în plus dacă acestea sunt declarate ca surse de venit
Din păcate, din 1998 (când aveam această prevedere) până acum, în 2005,s-a reu”it performanța ca activitatea de meditații să fie scoasă de pe listanomenclatorului de profesii pentru care primăriile pot da autorizare de apractica activități economice în mod independent. Chiar dacă ar dori, astăzi,un profesor să intre în legalitate, Legea nr. 300/2004 nu-i mai oferă cadrullegal.
157 ANEXE
Cluster 3 :
sindicat*.Cluster 4 : salari*, guvern*, buget*.Cluster 5 : legalitate.Cluster 6 : corupt*.Cluster 7 : AdmFinanciara.Cluster 8 : Miclea, scoala, elev*.Cluster 9 : parinti.Cluster 10 : InstitInvatamant.Cluster 11 : meditator*. Cluster 12 :
autoriza*.
Deoarece analiza cluster sugerează existența unor structuri ce pot fi
interesante pentru analiza pe mai departe a matricei similarităților, am
folosit tehnica non-metrică a scalării multidimensionale, care se aplică
matricei frecvenței co-ocurenței cuvintelor în text. Ea produce o hartă a
poziționării relative a grupurilor de cuvinte într›un spațiu cu trei dimen-siuni. “i această tehnică este foarte utilă pentru identificarea structurii unui
câmp ideatic. Ea se bazează pe comparații între categoriile de conținut prin
dimensiunile obiective ale distanței geometrice dintre ele. Spațiile cele mai
mici din fila matricei standardizate de similarități supusă scalării reproduce
domeniile principalelor teme tratate. Ilustrăm acest lucru cu coordonateleîn trei dimensiuni a celor mai mici spații produse prin scalarea matricei
standardizate.
Guttman-Lingoes smallest space computed for 3
dimensions (semi-strong-monotonicity).Guttman-Lingoes Coefficient of Alienation = 0.12845after 47 iteration(s).Kruskal-Guttman-Lingoes-Roskam smallest spacecoordinates in three dimensions (weak monotonicity):
158 ANEXE
Dimension 1 2 3
- 1 ActoriPolitici 0.255 -0.408 0.455 2 AdmFinanciara -0.449 -0.673 0.417 3 autoriza* -1.179 -0.333 -0.269 4 buget* 0.783 -0.156 0.162 5 corupt* 0.157 -0.685 -0.397 6 elev* -0.371 0.649 0.192 7 EvazFiscala 0.031 -0.203 -0.374 8 guvern* 0.821 0.075 0.213 9 InstitInvatamant -0.204 0.129 0.788 10 legalitate 0.051 -0.560 0.097 11 meditati* -0.232 0.012 -0.183 12 meditator* -0.811 0.106 -0.230 13 Miclea 0.109 0.287 0.374 14 parinti -0.090 1.305 -0.207 15 profesor* -0.077 0.058 -0.158 16 salari* 0.704 -0.035 -0.264 17 scoala -0.064 0.726 0.166 18 sindicat* 0.545 0.153 -0.612 19 Tariceanu 0.209 -0.098 -0.123 20 venituri -0.189 -0.351 -0.047
-
Pe baza acestora, scalarea multidimensională generează un pseudografic
tridimensional. Un mod de interpretare ”i evaluare a rezultatelor scalării
multidimensionale constă în examinarea configurației punctelor bazată în
special pe reprezentarea distanțelor mari între pozițiile categoriilor, adicăa disimilarităților. Din această perspectivă, graficul 1 pune în evidență atât
poziționarea marginală a categoriilor meditator ”i autorizație față de
toate celelalte categorii de conținut, cât ”i distanța geometrică apreciabilădintre cele două. Ambele aspecte, izvorâte din analiza discursului jurna-
listic, arată că meditațiile, ca fenomen social, nu se desfă”oară în limitele
unui cadru legal. De fapt, meditatorii (profesorii) nu-”i pot reglementaaceastă activitate din punctul de vedere al normativității sociale
pentru că
doar con”tiința este cea care reglementează declararea veniturilor obținute
din meditații, ”i nu legea.
159 ANEXE
Graficul 1 Scalarea multidimensională
Un alt mod de interpretare a rezultatelor constă în studiul vecinătăților
configurației produse prin scalare multidimensională. Această interpretarenu se preocupă de interpretarea dimensiunilor, ci, similar analizei cluster,
încearcă să identifice grupuri de puncte a”ezate în poziții apropiate. Am
marcat pe grafic cele trei clustere discutate mai înainte. Observăm că
această interpretare se centrează îndeosebi pe distanțele mici (similarități).
Gruparea categoriilor din grafic corespunde coordonatelor celor mai mici
spații produse de scalarea multidimensională. Vizualizarea oferită de grafic
ne permite să identificăm mai u”or relaționarea categoriilor de conținut ”isă punem în evidență structura datelor din textul analizat.
Analiza de conținut a surprins faptul că articole selectate din cele patru
cotidiene nu tratează deloc consecințele economice ”i morale produse de
fenomenul meditațiilor asupra elevilor ”i părinților. Pentru a demonstra
importanța acestor efecte sociale, apelăm la vocile unor liceeni actorimajori ai fenomenului meditațiilor participanți la cercetarea din grantul
menționat la începutul articolului. Matricea 1 vizualizează analitic spusele
adolescenților participanți la cele opt focus-grupuri la care au participat 48
de elevi de liceu (Agabrian [i Millea, 2005, p. 58).
.
160 ANEXE
Matricea 1 Problema meditațiilor
Partici
panțiNevoia de meditațiiStatutul
meditațiilorConsecințe
S1…profesorii nu î”i
dau tot interesul la ore,
ba mai ”i spun că puteți
veni la mine pentru
mai mult.…profesorii tre-
buie să aibă auto-
rizație, iar majori-tatea nu au.…intervine concu-
rența de a-ți da copi-
lul la un profesor câtmai bun care, logic,
are tarife în funcție
de valoare sau pres-tigiul creat. A”a
ajung părinții la ni”te
eforturi financiare
cople”itoare.
S2Parcă s-a dezvoltat o
industrie a învățămân-tului; cu excepțiacâtorva profesori,
parcă toți a”teaptă să
vină elevii la medi-tații.Altă formă de aju-
tor a fost că mi-a datore care au costatenorm.
S3…e aproape imposibil
să nu îți dai copilul la
ore pe clasa a VIII-a
sau a XII-a.Faptul că profesorii
au învățat că este
posibil un nou mod
mai «rentabil» de
predare, ”i anumeorele particulare, îi
determină ca la clasă
să implementeze un
minim de infor-
mații.
S4
Elev
românstabilit în
CanadaChestia cu meditațiile
mi se pare o tâmpenie,
dacă copilul vrea să
învețe, învață acasă,
singur. Mie nu îmi
trebuie meditații,
nici nu există a”a
ceva, după părerea
lor e ceva ilegal,pentru că dacă iei
ore de la un pro-
fesor, poți să îl
plăte”ti mai mult ”i
el îți poate spunesubiectele de la
test.Chestia e urmă-
toarea: aici, în
România, nu o duceți
a”a bine, de”i mulți
copii învață de serup. Dincolo ”i cei
ce nu învață, să
zicem că mătură
strada, ăia iau de
două ori cât ia uninginer aici în
fabrică.
161 ANEXE
Meditațiile ca formă de suport parental au constituit o temă de
discuții aprinse în cadrul focus-grupurilor, abordarea dominantă fiindcritică la adresa unor profesori ”i a sistemului care le permite ”i le ali-
mentează. Analiza a identificat câteva dimensiuni ale meditațiilor: (1) dez-
voltarea unui adevărat sistem al acestora; (2) percepția lor ca mijloc de
suplimentare a veniturilor profesorilor; (3) existența normelor ce le regle-
mentează, eludate însă de o parte dintre cei care le practică; ”i (4) efor-turile financiare cople”itoare pe care le fac unii părinți. La unul dintre
focus-grupuri unde s›a discutat cel mai consistent această problemă a
participat ”i un elev din Canada, de origine română. Matricea pune în
lumină concepția ”i atitudinea lui generată de un context social care nu
cunoa”te acest fenomen al meditațiilor care, mai mult, este ilegal.
Anexa 3
Grilă de lectură: categorii standard pentru
codarea programelor electorale1
Fiecare enunț din programul electoral al unui partid este inclus în una
dintre următoarele categorii:
DOMENIUL 1: Relații externe
101 Relații externe speciale: pozitiv
Menționări favorabile despre anumite state cu care țara are o relație
specială. De exemplu, în cazul României: Republica Moldova; nevoia de
a coopera cu ”i/sau de a ajuta astfel de țări.
102 Relații externe speciale: negativ
Menționări negative despre anumite state cu care țara respectivă are o
relație specială; altminteri, ca la 101, însă negativ.
103 Antiimperialism
Referiri negative la exercitarea unei influențe puternice (politică, mili-
tară sau comercială) asupra altor state; referiri negative la controlarea
altor state; referiri negative la comportamentul imperialist al țării respec-tive ”i/sau al altor țări.
104 Armata: pozitiv
Nevoia de a menține sau spori cheltuielile militare; modernizarea
forțelor armate ”i sporirea puterii armatei; reînarmare ”i autoapărare;
nevoia de a-”i respecta obligațiile în tratatele militare; nevoia de a asigura
efectivele necesare în armată.
1. Adaptare după sistemul de codare al Grupului de Cercetare Manifesto http://
//academic.csuohio.edu/kneuendorf/content/hcoding/budge1.htm (18.03.2003).
164 ANEXE
105 Armata: negativ
Menționări favorabile despre reducerea cheltuielilor militare; dezar-
mare; dezastrul războiului; promisiuni de a reduce serviciul militar;
altminteri, ca la 104, însă negativ.
106 Pacea
Pacea ca țel general; declarații de credință în pace ”i în mijloace
pa”nice de a rezolva crizele; dorința ca țările să participe la negocieri cu
state ostile.
107 Internaționalism: pozitiv
Nevoia de cooperare internațională; cooperarea cu anumite state, altele
decât cele codate la punctul 101; nevoia de a ajuta țările în curs de
dezvoltare; nevoia de planificare mondială a resurselor; nevoia de tribu-
nale internaționale; susținerea oricăror țeluri internaționale sau a oricărorstate din lume; susținerea Organizației Națiunilor Unite.
108 Comunitatea Europeană: pozitiv
Menționări favorabile despre Comunitatea Europeană în general; dorința
de extindere a Comunității Europene ”i/sau de sporire a competenței
acesteia; dorința țării de a se alătura.
109 Internaționalism: negativ
Menționări favorabile despre independență națională ”i suveranitate ca
opuse internaționalismului; altminteri, ca la punctul 107, însă negativ.
110 Comunitatea Europeană: negativ
Menționări ostile la adresa Uniunii Europene; opoziția față de anumite
politici europene care sunt preferate de autoritățile europene; altminteri,
ca la punctul 108, însă negativ.
DOMENIUL 2: Libertate ”i democrație
201 Libertatea ”i drepturile omului
Menționări favorabile despre importanța libertății personale ”i a dreptu-
rilor civile; eliberarea de controlul birocratic; libertatea cuvântului;
eliberarea de constrângeri în sfera politică ”i în cea economică; indi-
vidualismul în țara respectivă ”i în alte țări.
202 Democrația
Menționări favorabile despre democrație ca metodă sau țel în organizații
naționale ”i în alte organizații; implicarea tuturor cetățenilor în luarea
deciziilor, precum ”i sprijin generalizat pentru democrația țării respective.
165 ANEXE
203 Sistemul constituțional: pozitiv
Susținerea unor anumite aspecte ale constituției; utilizarea sistemului
constituțional ca argument al politicii, precum ”i aprobarea generală a
modului constituțional de acțiune.
204 Sistemul constituțional: negativ
Opoziție față de constituție în general sau față de anumite aspecte;
altminteri, ca la punctul 203, însă negativ.
DOMENIUL 3: Sistemul politic
301 Descentralizarea
Susținerea delegării de putere; o mai mare autonomie regională în
politică sau economie; sprijin pentru menținerea obiceiurilor sau simbo-
lurilor locale sau regionale; menționări favorabile despre respect specialacordat ariilor locale; considerație față de expertiza locală.
302 Centralizarea
Opoziție față de luarea deciziilor politice la nivelurile politice infe-
rioare; susținerea unei mai mari centralizări în procedurile politice ”i
administrative; altminteri, ca la punctul 301, însă negativ.
303 Eficiența guvernamentală ”i administrativă
Nevoia de eficiență ”i organizare în guvern ”i administrație; reducerea
administrației civile; îmbunătățirea procedurilor guvernamentale; interes
general pentru a face procesul de guvernare ”i cel de administrare maiieftine ”i mai eficiente.
304 Corupția în politică
Nevoia de a elimina corupția ”i abuzul aferent din viața politică ”i din
viața publică.
305 Autoritatea politică
Menționări favorabile despre o guvernare solidă, inclusiv despre stabi-
litatea politică; competența partidului respectiv de a guverna ”i/sau lipsa
unei asemenea competențe ‘n cazul altui partid.
DOMENIUL 4: Economia
401 Libera inițiativă
Menționări favorabile despre capitalismul liberei inițiative; supe-
rioritatea inițiativelor private asupra sistemelor de stat ”i de control;
menționări favorabile despre drepturile proprietății private, despre
166 ANEXE
întreprindere ”i inițiativă personală; nevoia de inițiative individuale
nestânjenite.
402 Stimularea
Nevoia de politici salariale ”i de taxe pentru a stimula inițiativa;
încurajarea pentru pornirea inițiativelor; nevoia de stimuli financiari ”i de
alt fel.
403 Reglementarea pieței
Nevoia de regulamente destinate să facă întreprinderile private să func-
ționeze mai bine; acțiuni împotriva monopolurilor ”i trusturilor ”i pentru
apărarea drepturilor consumatorului ”i a afacerilor mici; încurajarea com-
petiției economice; economie de piață socială.
404 Planificare economică
Menționări favorabile despre planificare economică de lungă durată de
natură consultativă sau imperativă, nevoia ca guvernul să creeze un astfelde plan.
405 Corporatism
Menționări favorabile despre nevoia colaborării dintre patroni ”i sin-
dicate în planificarea economică globală ”i în orientarea prin intermediul
corpurilor tripartite ale guvernului, patronilor ”i sindicatelor.
406 Protecționism: pozitiv
Menționări favorabile despre extinderea ”i menținerea tarifelor pentru
protejarea piețelor interne; alte mijloace de protecționism economic intern,
cum ar fi reducerea dividendelor.
407 Protecționism: negativ
Susținerea conceptului de comerț liber; altminteri, ca la punctul 406,
însă negativ.
408 Scopuri economice
Formularea intenției de a urmări orice scopuri economice care nu au
fost acoperite de alte categorii din domeniul 4.
Notă: Această categorie este creată pentru a surprinde interesul general
al partidelor pentru economie ”i, de aceea, acoperă o varietate de scopurieconomice.
409 Managementul cererii în stilul lui J.M. Keynes
Politică economică orientată spre cerere, spre reducerea fenomenului
de depresiune economică ”i/sau către sporirea cererii private prin sporirea
cererii publice ”i/sau prin sporirea cheltuielilor sociale.
167 ANEXE
410 Productivitate
Nevoia de a încuraja sau de a facilita o producție sporită; nevoia de a
lua măsuri în acest scop; importanța productivității pentru economie;paradigma cre”terii.
411 Tehnologie ”i infrastructură
Importanța modernizării industriei ”i a metodelor de transport ”i comu-
nicație; importanța dezvoltării ”tiințifice ”i tehnologice în industrie;
nevoia de pregătire ”i cercetare.
Notă: Această categorie nu implică educația în general (vezi categoria
506).
412 Economie controlată
Nevoia generală de control guvernamental direct al economiei; contro-
larea prețurilor, a salariilor, a chiriilor etc.
413 Naționalizare
Dreptul de proprietate guvernamentală, parțială sau completă, inclusiv
dreptul de proprietate funciară al guvernului.
414 Practica economică
Nevoia de practici economice tradiționale, cum ar fi reducerea defi-
citelor bugetare, restricțiile financiare pe timp de criză, cumpătare ”i
economii; susținerea instituțiilor economice, cum ar fi bursa de valori ”i
sistemul bancar; susținerea unui etalon monetar puternic.
DOMENIUL 5: Prosperitatea ”i calitatea vieții
501 Protecția mediului
Protejarea mediului rural, a pădurilor etc.; protejarea generală a resur-
selor naturale împotriva intereselor egoiste; utilizarea adecvată a parcurilor
naționale; terasarea terenurilor etc.; îmbunătățirea mediului.
502 Cultura
Nevoia de a oferi locuri special amenajate pentru cultură ”i pentru
petrecerea timpului liber, inclusiv pentru arte ”i sport; nevoia de a cheltuibani pentru muzee, galerii de artă etc.; nevoia de a încuraja activitățiledistractive de calitate ”i mass›media culturale.
503 Dreptate socială
Conceptul de egalitate; nevoia de a trata corect toți oamenii; protecție
specială pentru cei defavorizați; nevoia de a distribui corect resursele;eliminarea barierelor de clasă; eliminarea discriminării, cum ar fi discri-
minarea rasială sau sexuală etc.
168 ANEXE
504 Extinderea ajutorului social de la stat
Menționări favorabile despre nevoia de a se introduce, menține sau
extinde ajutorul social sau programul de protecție socială; susținereaserviciilor sociale, cum ar fi serviciul de asistență medicală sau locuințelesociale.
Notă: Această categorie exclude educația.
505 Limitarea ajutorului social de la stat
Limitarea cheltuielilor pentru serviciile sociale sau pentru protecția
socială; altminteri, ca la punctul 504, însă negativ.
506 Extinderea educației
Nevoia de a extinde ”i/sau de a îmbunătăți pregătirea educațională la
toate nivelurile.
Notă: Această categorie exclude pregătirea tehnică, ea fiind codată la
numărul 41 1.
507 Limitarea educației
Limitarea cheltuielilor pentru educație; altminteri, ca la punctul 506,
însă negativ.
DOMENIUL 6: Structura societății
601 Modul de viață național: pozitiv
Interesul pentru patriotism ”i/sau naționalism; eliminarea unor libertăți
pentru a proteja statul de acțiuni subversive; susținerea ideilor naționaleconsacrate.
602 Modul de viață național: negativ
˛mpotriva patriotismului ”i/sau a naționalismului; opoziție față de statul
național existent; altminteri, ca la punctul 601, însă negativ.
603 Moralitatea tradițională: pozitiv
Menționări favorabile despre valorile morale tradiționale; interzicerea,
cenzurarea ”i reprimarea imoralității ”i a comportamentului necuviincios;menținerea ”i stabilitatea familiei; religia.
604 Moralitatea tradițională: negativ
Opoziție față de valorile morale tradiționale; susținerea divorțului, a
avortului etc.; altminteri, ca la punctul 603, însă negativ.
605 Lege ”i ordine
Aplicarea legilor; acțiuni împotriva infracționalității; susținerea ”i
acordarea de resurse poliției; atitudini mai dure în tribunale.
169 ANEXE
606 Armonia socială
Interesul pentru efortul național ”i pentru solidaritate; nevoia ca socie-
tatea să se vadă ca fiind unită; interesul pentru atitudinea publică;
criticarea atitudinilor antisociale pe timp de criză; sprijinirea interesului
public.
607 Multiculturalism: pozitiv
Diversitate culturală, comunitate, pluralitate culturală ”i sprijinire;
păstrarea autonomiei mo”tenirilor religioase, lingvistice din interiorul țării,
inclusiv a modurilor speciale de pregătire educațională.
608 Multiculturalism: negativ
Aplicarea sau încurajarea integrării culturale; altminteri, ca la punctul
607, însă negativ.
DOMENIUL 7: Clase, grupuri ”i categorii sociale
701 Grupuri ”i categorii muncitoare: pozitiv
Referiri favorabile la grupurile ”i categoriile muncitoare, la ”omeri;
susținerea sindicatelor; tratament bun aplicat meseria”ilor ”i altor mun-
citori.
702 Grupuri ”i categorii muncitoare: negativ
Abuzul de putere al sindicatelor; altminteri, ca la punctul 701, însă
negativ.
703 Agricultură ”i fermieri
Susținerea agriculturii ”i a fermierilor; orice politică îndreptată special
în folosul acestora.
704 Clasa mijlocie ”i grupurile profesionale
Referiri favorabile la clasa mijlocie, la grupurile profesionale, cum ar fi
medicii sau avocații.
705 Grupuri minoritare defavorizate
Referiri pozitive la minoritățile defavorizate care nu sunt definite nici în
termeni economici, nici demografici de exemplu, persoanele cu handicap,
homosexualii, imigranții etc.
706 Grupuri demografice
Menționări favorabile despre nevoia de asistență acordată femeilor,
bătrânilor, tinerilor, grupurilor lingvistice etc.; grupuri de interes special
de toate felurile.
Glosar
Acord intercodor măsură care arată cât de bine doi sau mai mulți codori
ajung la acelea”i evaluări în codarea datelor.
Analiză de conținut tehnică de colectare ”i organizare a informațiilor într›un
format care le permite cercetătorilor să facă inferențe despre caracteristicile
”i înțelesurile mesajelor (scrise ”i orale) ”i ale artefactelor comunicării
sociale.
Analiză de conținut calitativă se bazează pe analiza conceptuală ”i rela-
țională; aplică regulile analitice specifice investigației calitative a textului(identificarea temelor, atribuirea segmentelor de text, derivarea conclu-ziilor).
Analiză de conținut conceptuală stabile”te prezența ”i frecvența conceptelor
într-un text.
Analiză de conținut relațională se bazează pe analiza conceptuală, examinând
relațiile dintre conceptele textului.
Asocierea categoriilor procesul identificării corelațiilor dintre categorii ca
bază pentru inferența conexiunilor esențiale.
Audiență persoanele care sunt receptorii mesajului, mai ales a celui prin
mass-media.
Canal mijloacele comunicării prin care mesajele ajung de la sursă la
destinație; cele mai multe feluri de comunicare includ canale multiple.
Capacitatea comunicării se referă la setul de abilități necesare pentru a
controla mijloacele variate ale comunicării pentru realizarea eficientă a ei.Aceste abilități se află în legătură cu desfă”urarea cu succes a interacțiunii
sociale.
172 GLOSAR
Categorie un concept care unifică un număr de observații, segmente de date
sau concepte care au unele caracteristici sau note de conținut comune,reprezentând un fenomen.
Categorii exhaustive în limbajul datelor sunt reprezentate, fără excepție,
toate unitățile de înregistrare.
Categorii mutual exclusive nici un bit al datelor nu se potrive”te în mai mult
decât o categorie.
Categorizarea datelor procesul atribuirii categoriilor la segmentele de date.
Clasificare procesul organizării datelor în categorii sau clase ”i identificarea
conexiunilor formale dintre acestea.
Cod (1) o prescurtare a denumirii categoriei.
Cod (2) un sistem de semne legate prin convenții.
Codare (1) procesul de translatare a ideilor, simțămintelor ”i opiniilor în
semnale însoțite de convențiile codului (de exemplu, vorbirea ”i scrierea).
Codare (2) procesele analitice prin care datele sunt descompuse, con-
ceptualizate ”i integrate pentru a forma teoria.
Comunicare procesul creării ”i difuzării înțelesului prin transmiterea ”i
schimbul semnelor. Acest proces cere interacțiune cu tine însuți, întreoameni sau între oameni ”i ma”ini.
Concept noțiune generală care reprezintă o clasă de obiecte.
Conectarea categoriilor procesul identificării conexiunilor esențiale prin
asocierea categoriilor sau prin legarea datelor.
Conexiune esențială o relație interactivă între lucruri (de exemplu, X este
cauza lui Y).
Conexiune formală o relație similară sau diferită între lucruri (de exemplu,
X ”i Y aparțin aceleia”i categorii).
Context mediul în care comunicarea are loc. Contextul poate fi fizic, social
”i cultural.
Cultură o colecție de credințe, valori ”i comportamente distinctive pentru un
grup mare de oameni ”i care este exprimată prin forme variate ale comu-nicării. Se obi”nuie”te să identificăm cultura în termenii națiunii (deexemplu, română), ariei (de exemplu, europeană), rasei sau religiei (deexemplu, islamică). Cultura este reprezentată în special prin îmbrăcăminte,
religie ”i formele artei, dar ”i prin limbă.
Date calitative date care se ocupă mai mult de înțelesuri decât de numere.
Date cantitative date care se ocupă mai mult de numere decât de înțelesuri.
173 GLOSAR
Decodare se referă la înțelegerea ”i interpretarea semnelor (de exemplu,
ascultarea ”i citirea).
Definirea categoriei un set de criterii care determină atribuirea unei categorii
unui segment de date.
Descriere utilizarea cuvintelor pentru a exprima imaginea mentală a unui
eveniment, o parte a unui peisaj (decor), scenă, o experiență, emoție sausenzație; povestirea narată din perspectiva persoanei care o realizează.
Desfacere, separare, divizare procesul identificării subcategoriilor ”i sub-
categorizarea datelor.
Designul cercetării procesul de a lua decizii legate de proiectul cercetării
înainte ca acesta să fie dus la bun sfâr”it.
Diagramă reprezentare grafică schematică menită să prezinte relațiile dintre
concepte.
Dimensiuni intervalul în care proprietățile generale ale unei categorii variază,
realizând specificarea unei categorii ”i variația teoriei.
E”antionare teoretică e”antionare pe baza conceptelor emergente, cu scopul
de a cerceta variația dimensională sau condițiile diferite de-a lungul căroravariază proprietățile conceptelor.
Feedback comunicarea de răspuns la mesajul precedent. Acesta include
ideea că emițătorul adaptează stilul comunicării la feedbackul pe care îlprime”te. Feedbackul este prezent continuu în conversație. El poate fi unrăspuns deliberat (de exemplu, o replică) ori unul neintenționat (de exemplu,unele manifestări comportamentale nonverbale).
Fenomen idei centrale (principale) din datele reprezentate sub formă de
concepte.
Fidelitate în analiza de conținut, presupune ca persoane diferite să codeze
acela”i text în acela”i mod.
Grad de variabilitate gradul până la care un concept variază în mod
dimensional de-a lungul proprietăților sale.
Hiperlegătură (hyperlink, hypermedia) o legătură electronică între două
segmente (bucăți) de date.
Identificare (regăsire) un proces de compilare a datelor sub unele categorii
sau combinații de categorii, în scopul realizării comparației.
174 GLOSAR
Informație se referă în primul rând la locul real al comunicării, incluzând
faptele (obiective ”i adevărate) despre lume. ˛ntr-un sens mai larg, termenul
poate include orice se poate adăuga la cuno”tințele noastre despre lume ”ioameni. ˛n acest caz, credințele ”i opiniile transmise ”i primite pot fi
descrise ca informație. Informația serve”te la reducerea incertitudinii
cunoa”tem mai mult decât înainte de a dobândi informația.
˛ntrebarea cercetării întrebarea specifică adresată prin cercetare care sta-
bile”te parametrii proiectului ”i sugerează metodele care urmează să fie
folosite pentru colectarea ”i analiza datelor.
˛nțelegerea reprezintă ce este semnificativ din mesajul purtat de semne,
mesaj pe care îl transmitem sau îl recepționăm. ˛nțelesurile mesajelor sunt
în capul nostru, nu în cuvinte sau imagini. Ce anume înțelege un transmi-
țător prin semnele emise poate fi diferit de ce înțelege un receptor prinsemnele recepționate.
Legătură o conexiune esențială între două segmente de date; interpretarea
conceptuală a hiperlegăturii.
Limb\ este un termen larg folosit, care se referă la un sistem/cod pentru
organizarea semnelor potrivit convențiilor. ˛nvățarea modului de folosire a
limbii native este fundamentală pentru a putea deveni ființă socială. Folosimlimba pentru scopuri personale (să gândim, să organizăm ideile ”i per-
cepțiile, să imaginăm), pentru scopuri sociale (să schimbăm mesaje unul
cu altul) ”i pentru scopuri culturale (să înregistrăm trecutul ”i să transmitemidei ”i valori pentru viitor).
Matrice un aranjament rectangular al rândurilor ”i coloanelor pentru orga-
nizarea ”i prezentarea sistematică a datelor, care permite cercetătorului săprezinte o descriere explicativă mai completă ”i mai convingătoare a
fenomenului cercetat.
Măsurare atribuirea de numere obiectelor sau evenimentelor potrivit unor
reguli.
Măsură definirea granițelor sau limitelor fenomenului.
Mediu/media un canal sau mijloacele comunicării. Obi”nuit, un mediu
cuprinde mai mult decât o formă a comunicării. Aici, cuvântul media nu se
referă la mass-media.
Mesaj o unitate a informației, fie a unui fapt, fie a unei opinii, care a trecut
printr-un canal. ˛n cele mai multe exemple ale procesului de comunicare
175 GLOSAR
este trecut mai mult decât un singur mesaj. Mesajul reprezintă conținutul
unei părți a comunicării.
Mesaje acoperite sunt mesajele ascunse, intenționat sau nu. Pot fi mesaje
despre credințe, opinii ”i atitudini.
Mesaje deschise sunt mesajele evidente.
Metode set de proceduri ”i tehnici de colectare ”i analiză a datelor.
Metodologie felul în care cercetarea este realizată, modul în care cuno”tințele
noi sunt generate ”i justificate.
Modelul comunicării este o descriere simplificată a unui proces de comu-
nicare ce se exprimă în mod obi”nuit, grafic, sub forma unei diagrame ”i
care arată elementele ”i relațiile din cadrul acestui proces.
Notițe (memos) înregistrarea (notarea) realizată de cercetător a analizei,
gândurilor, interpretărilor, întrebărilor ”i direcțiilor de urmat pentru colec-
tarea datelor; înregistrări (notițe) despre analiză, care pot varia ca tip ”i
formă.
Notițe operaționale însemnări care conțin instrucțiuni de procedură ”i pentru
reamintire.
Notițe teoretice însemnări de sensibilizare ”i rezumare care conțin gândurile
”i ideile analistului despre e”antionarea teoretică ”i alte probleme.
Obiectivitate capacitatea de a realiza un anumit grad al distanțării față de
materialele cercetării ”i de a le reprezenta corect; capacitatea de a asculta
cuvintele respondenților ”i a le da o voce distinctă de cea a cercetătorului.
Operaționalizare procesul dezvoltării măsurilor, construcția tehnicilor con-
crete, reale de măsurare.
Ordonare conceptuală organizarea (”i uneori evaluarea) datelor potrivit unui
set selectiv ”i specificat al proprietăților ”i dimensiunilor lor.
Paradigmă instrument analitic conceput pentru a-i ajuta pe anali”ti să
integreze structura cu procesul.
Pattern observațiile sau relațiile care se produc frecvent în date.
Problema cercetării domeniul general sau esențial de interes pentru cer-
cetare.
Proces (1) secvențele unei acțiuni/interacțiuni aparținând unui fenomen pe
măsură ce acesta evoluează în timp; secvențele evoluției acțiunii/inter-
acțiunii, schimbările care pot fi atribuite modificărilor din condițiile struc-
turale.
176 GLOSAR
Proces (2) comunicarea este descrisă ca un proces deoarece nu este statică.
Se referă la actul comunicării, care include factori variați ce contribuie lacomunicare.
Proprietăți caracteristicile unei categorii, a cărei descriere o define”te ”i îi
dă înțeles.
Punerea întrebărilor mecanism analitic folosit la începutul cercetării ”i
e”antionării.
Realizarea comparațiilor teoretice instrument analitic folosit pentru a stimula
gândirea despre proprietățile ”i dimensiunile categoriilor.
Relaționarea datelor procesul identificării conexiunilor esențiale dintre
segmentele de date ca bază pentru identificarea conexiunilor esențialedintre categorii.
Rețea de comunicare traseul canalelor de comunicare într-o unitate socială
ce cuprinde diferite posturi de muncă.
Rețeaua (harta) conceptelor (concepts map) diagramă reprezentând forma ”i
sfera conceptelor ”i conexiunilor în analiză, care permite cercetătorului săprezinte procesul interpretării rezultatelor într-un format grafic.
Rețele semantice instrumente vizuale care descriu tipurile relațiilor dintre
categorii ”i concepte care explică fenomenul.
Saturație teoretică punctul în dezvoltarea categoriei în care nu mai apar
proprietăți, dimensiuni sau relații noi în timpul analizei.
Segment (bucată, bit) de date o parte a datelor considerată unitate de
înțelegere pentru scopul analizei.
Segmentarea datelor un segment de date care este desfăcut ”i pus în relație
cu segmente de date similare, pentru realizarea comparației.
Semiologie disciplina sau domeniul de studiu care examinează semnele ”i
înțelesurile acestora.
Semn unitate singulară a comunicării care poartă un înțeles ori înțelesuri
învățate prin educație ”i socializare. Despre orice putem spune că are unînțeles poate fi definit ca semn, fie că este un cuvânt, fie că este un obiect.
Sensibilitate conceptuală abilitatea de a surprinde nuanțele subtile, sugestiile
”i sensurile datelor.
Socializare procesul prin care învățăm credințele dominante, valorile ”i
comportamentele acceptate în societate. Astfel definită, socializarea sereferă ”i la învățarea comunicării. Familia, ”coala ”i media sunt cei maisemnificativi agenți ai socializării.
177 GLOSAR
Structura comunicărilor modul real de distribuiere a mesajelor pe diferitele
canale ale rețelei de circulație a informației într-o unitate socială.
Structură contextul condițiilor în care este situată o categorie (un fenomen).
Teorie un grup de concepte bine elaborate legate prin afirmarea relațiilor
care, împreună, constituie un cadru de lucru integrat ”i care poate fi folositpentru a explica fenomene sau a le prezice.
Text descrie orice parte a materialului media care folose”te o formă de
comunicare. Programele de televiziune, articolele din ziare, jocurile de pe
computer sunt toate texte.
Unitate de analiză (numărare) reprezintă elementul după care datele sunt
analizate ”i rezultatele sunt prezentate; în cele mai multe investigațiisociale, persoana individuală este atât unitate de colectare a datelor, cât ”iunitate de analiză.
Unitate de context acel segment al comunicării care ne permite să vedem
dacă unitatea de înregistrare are o orientare pozitivă, negativă sau neutră;mărimea ei este determinată de mărimea unității de înregistrare, putând fimai mare sau cel puțin egală cu ea.
Unitate de înregistrare (colectare a datelor) elementul folosit pentru măsu-
rarea variabilelor; partea de comunicare ce urmează a fi codată (etichetată)”i folosită în una dintre formele de analiză.
Validitate în analiza de conținut, se referă la corespondența categoriilor cu
concluziile, precum ”i la capacitatea de generalizare a rezultatelor la nivelulunei teorii.
Variabilă un concept care variază prin natură (felul categoriei) ”i cantitate;
un construct definibil ”i măsurabil care variază, adică are valori diferitepentru cazuri sau unități diferite.
Bibliografie
A Sociogical Tour Through Cyberspace: Communication Studies http://
www.trinity .edu/~mkearl/commun.html.
Agabrian, M. (2001a), Teme ale mesajului presei în campania electorală.
Analiza calitativă de conținut asistată de computer, Annales Universitatis
Apulensis , Seria Sociologie 1, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia.
Agabrian, M. (2001b), Analiza calitativă de conținut. Metodologia teoriei
fundamentate, Annales Universitatis Apulensis , Seria Sociologie 1,
Universita tea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia.
Agabrian, M. (2003a), Sociologie generală , Institutul European, Ia”i.
Agabrian, M. (2003b), Metode combinate de cercetare a socioumanului.
Date cantitative ”i date calitative, Annales Universitatis Apulensis , Seria
Sociologie 3, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia.
Agabrian, M. (2004a), Cercetarea calitativă a socialului. Design ”i per-
formare , Institutul European, Ia”i.
Agabrian, M. (2004b), Presa despre problemele învățământului superior
o analiză de conținut, Annales Universitatis Apulensis , Seria Sociologie
4, Universitatea 1 Decembrie 1918, Alba Iulia.
Agabrian, M., Millea, V . (2005), Parteneriate ”coală familie comunitate ,
Institutul European, Ia”i.
Baker, L. (1988), Communication , Prentice Hall, New Y ork.
Balle, Fr. (1997), Comunicarea , în Raymond Boudon (coord.), Tratat de
sociologie , Humanitas, Bucure”ti.
Berg, E., Fuchs, M. (eds.) (1993), Kultur, soziale Praxis, Text: Die Krise der
ethnographischen Reprasentation , Suhrckamp, Frankfurt.
Berger, P . [i Luckmann, Th. (1966), The Social Construction of Reality: A
Treatise in the Sociology of Knowledge , Penguin, Harmondworth.
Berelson, B. (1952), Content Analysis in Communication Research , Free
Press, Glencoe, IL.
180 BIBLIOGRAFIE
Berlo, D. (1960), The Process of Communication , Holt, Rinehart and Winston
Inc., New Y ork.
Blaikie, N. (2000), Designing Social Research. The Logic of Anticipation ,
Polity Press, New Y ork.
Carley, K. (1990), Content analysis, în R.E. Asher (ed.), The Encyclopedia
of Language and Linguistics , Pergamon Press, Edinburgh.
Carley, K. (1992), Coding Choices for Textual Analysis: A Comparison of
Content Analysis and Map Analysis, în P . Marsden (ed.), Sociological
Methodology , Blackwell, Oxford, pp. 75›126.
Chelcea, S. (1985), Semnificația documentelor sociale , Editura “tiințifică ”i
Enciclopedică, Bucure”ti.
Chelcea, S. (2001), Metodologia cercetării sociologice: metode calitative ”i
cantitative , Editura Economică, Bucure”ti.
Chelcea, S. ”i Iluț, P . (coord.), Enciclopedie de psihosociologie , Editura
Economică, Bucure”ti.
Clifford, J., Marcus, G.E. (eds.) (1986), Writing Culture: The Poetics and
Politics of Ethnography , University of California Press, Berkeley, CA.
Cohen, J. (1960), A Coefficient of Agreement for Nominal Scales,
Educational and Psychological Measurement , 20 (1), pp. 37›46.
Cuilenburg, J.J. Van, Scholten, O., Noomen, G.W. (2000), Teoria comun icării,
Humanitas, Bucure”ti.
Culic, I. (2004), Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată
de interdependență , Polirom, Ia”i.
Denzin, N., Lincoln, Y.S. (1994), Introduction: Entering the Field of
Qualitative Research, în N. Denzin, Y .S. Lincoln (eds.), Handbook of
Qualitative Research , Sage, Londra, pp. 1-18.
Dimbleby, Richard, Burton, Graeme (1998), More Than Words. An Intro-
duction to Communication , ed. a III-a, Routledge, Londra New Y ork.
Ender, Ph. (1999), Multivariate Analysis. Hierarchical Cluster Analysis,
http://www.gseis.ucla.edu/ender/ender.html.
Goodman, N. (1978), Ways of Worldmaking , Hackett, Indianapolis.
Gottschalk, L.A. ”i Bechtel, R.J. (1993), Psychologic and Neuropsychiatric
Assessment Applying the Gottschalk-Gleser Content Analysis Method toVerbal Sample Analysis Using the Gottschalk-Bechtel Computer Scoring
System , Mind Garden, Palo Alto, CA.
Gray, J.H. ”i Densten, I.L. (1998), Integrating Quantitative and Qualitative
Analysis Using Latent and Manifest V ariables, Qualitaty and Quantitaty ,
32, pp. 419-431.
181 BIBLIOGRAFIE
Hogenraad, R., Mckenzie, D.P. ”i PØladeau, N. (2003), Force and Influence
in Content Analysis: The Production of New Social Knowledge, înQuality and Quantity , 37 (3),august 2003, pp. 221-238 (18).
Holsti, Ole R. (1968), Content Analysis, ‘n Gardner Lindyey ”i Elliot
Aronson (eds.), Handbook of Social Psychology , ed. a II-a, vol. 2, pp. 596-692,
Addison-Wesley, Reading, MA.
Holsti, Ole R. (1969), Content Analysis for the Social Sciences and Humanities ,
Addison-Wesley, Reading, MA.
Iluț, P . (1997), Abordarea calitativă a socioumanului. Concepte ”i metode ,
Polirom, Ia”i.
Iluț, P. (2004), Valori, atitudini ”i comportamente sociale . Teme actuale de
psihosociologie , Polirom, Ia”i.
International Encyclopaedia of Communications , vol. 1-4 (1989), Oxford
University Press.
Krippendorff, K. (1969), Models of Messages: Three Prototypes, în G.
Gerbner, O.R. Holsti, K. Krippendorff, W .J. Paisley ”i Ph.J. Stone (eds.),The Analysis of Communication Content , Wiley, New Y ork.
Krippendorff, K. (1980), Content Analysis: An Introduction to Its Methodology ,
Sage Publications, Beverly Hills.
Krippendorff, K. (2004), Content Analysis: An Introduction to Its Metho-
dology , Sage, Londra.
Lacy, S.R., Robinson, K. ”i Riffe, D. (1995), Sample Size in Content
Analysis of W eekly Newspapers, Journalism and Mass Communication
Quarterly , 72, pp. 336›345.
Lasswell, H.D., Lerner, D. ”i Pool, Ithiel de Sola (1952), The Comparative
Study of Symbols: An Introduction , Stanford University Press, Hoover
Institute and Library on W ar, Revolution, and Peace, Stanford.
Lombard, M., Snyder-Duch, J., Bracken, C.C. (2003), Practical Resource
for Assessing and Reporting Intercoder Reliability, Content Analysis
Research Projects , http://www.temple.edu/mmc/reliability.
Luhn, H.P . (1958/1968), The Automatic Creation of Literature Abstracts,
‘n C.K. Schultz (ed.), H.P . Luhn: Pioneer of Information Science. Select
Works , Spartan Books, New Y ork, pp. 1 19-125.
Markoff, J., Shapiro, G. ”i Weitman, S.R. (1974), T oward the Integration of
Content Analysis and General Methodology, ‘n D. Heise (ed.), Socio-
logical Methodology , Jossey-Bass, San Francisco.
Marshall, G. (ed.) (2003), Oxford. Dicționar de sociologie , Univers Enciclopedic,
Bucure”ti.
182 BIBLIOGRAFIE
Mayring, Ph. (1983), Qualitative Inhaltsanalyse: Grundlagen und Techniken ,
Deutscher Studien V erlag, Weinheim.
Mayring, Ph. (2000), Qualitative Content Analysis, Forum: Qualitative
Social Research (on-line), 1 (2), http://qualitative-research.net/fqs/fqs-e/
2-00inhalt-e.htm.
Mcquail, D. (1999), Comunicarea , Institutul European, Ia”i.
Melina, A. ”i Züll, C. (1999), A Review of Software for Text Analysis ,
ZUMA-Nachrichten Spezial, Band 5, Mannheim.
Milles, M.B., Huberman, A.M. (1994), Qualitative Date Analysis: An Expanded
Source-Book , Sage, Thousand Oaks, CA.
Mills, Wright C. (1959/1975), Imaginația sociologică , Editura Politică, Bucure”ti.
Neuendorf, K.A. (2002), The Content Analysis Guidebook , Sage Publishing,
Thousand Oaks, CA.
Neuman, W.L. (1997), Social Research Methods. Qualitative and Quantitative
Approches , Allyn and Bacon, Boston.
Ogilvie, D.M., Stone, P .J. ”i Schneidman, E.S. (1966), Some Characteristics
of Genuine Versus Simulated Suicide Notes, ‘n P .J. Stone, D.C. Dunphy,M.S. Smith ”i D.M. Ogilvie (eds.), The General Inquirer: A Computer
Approach to Content Analysis , MIT Press, Cambridge, pp. 527-535.
Orleans, M., Sociology of Comunication , http://hss.fullerton.edu.
Palmquist, M.E., Carley, K.M. ”i Dale, Th.A. (1997), Applications of
Computer›Aided Text Analysis: Analyzing Literary and Nonliterary Texts,‘n Carl W . Roberts (ed.), Text Analysis for Social Sciences: Methods for
Drawing Statistical Inferences from Texts and Transcripts , Lawrence Erlbaum,
Mahwah, NJ, pp. 171-189.
Rotariu, T. (1986), Metode ”i tehnici de cercetare sociologică (curs), Universitatea
Babe”-Bolyai, Cluj-Napoca.
Rotariu, T., Iluț, P . (1997), Ancheta sociologică ”i sondajul de opinie. Teorie
”i practică , Polirom, Ia”i.
Rotariu, T. (coord.), Bădescu, G., Culic, I., ElemØr, M., Mure”an, C. (1999),
Metode statistice aplicate în ”tiințele sociale , Polirom, Ia”i.
Seidel, J., Kelle, U. (1995), Different Functions of Coding in the Analysis
of Textual Data, ‘n U. Kelle (ed.), Computer-Aided Qualitative Data
Analysis: Theory, Methods and Practice , Sage, Londra, pp. 52-61.
Sfez, L. (2002), Comunicarea , Institutul European, Ia”i.
Schütz, A. (1962), Collected Papers , M. Nijhoff, Hingham, MA.
Singleton, R.Jr., Straits, B., Straits, M. ”i McAllister, R. (1988), Approaches
to Social Research , Oxford University Press, New Y ork.
183 BIBLIOGRAFIE
Stempel, G.H. (1952), Sample Size for Classifying Subject Matter, ‘n
Dailies. Jurnalism Quarterly , 29, pp. 333-334.
Stone, Ph.I., Dunphy, D.C., Smith, M.S. ”i Olgivie, D.M. (1996), The
General Inquirer: A Computer Approach to Content Analysis , MIT Press,
Cambridge.
The United State General Accounting Office, http://www .gao.gov.Thom, Fr. (1993), Limba de lemn , Humanitas, Bucure”ti.
Underwood, M., Communication Studies, Cultural Studies, Media Studies
Infobase , http://www.cultsock.co.uk/MUHome/cshtml.
Vasiliu, E. (2000), Presa ca evaluator al activității parlamentare în spațiul
public, în E. Zamfir, I. Bădescu ”i C. Zamfir (coord.), Starea societății
române”ti după 10 ani de tranziție , Editura Expert, Bucure”ti.
Watson, J. (1985), What is Communication Studies? , Edward Arnold, Londra.
Weaver, A. ”i Atkinson, P . (1994), Microcomputing and Qualitative Data
Analysis , Avebury, Aldershot.
Weber, R.Ph. (1990), Basic Content Analysis , ed. a II›a, Sage Publications,
Newbury Park, CA.
Weitzman, E.A., Miles, M.B. (1998), Computer Programs for Qualitative
Data Analysis. A Software Sourcebook , ed. a II-a, Sage Publishing, Thousand
Oaks, CA.
Wolf, M. (1992), A Thrice Told Tale: Feminism, Postmodernism and Ethno-
graphic Responsibility , Stanford University Press, Stanford.
Woodrum, E. (1984), «Mainstreaming» Content Analysis in Social Science:
Methodological Advanges, Obstacles, and Solutions, Social Science
Reasearch , 13, pp. 1-19.
*** (2003), Multidimensional Scaling, http://www.statsoft.com/textbook/
stmulsca.html.
Index
Abaterea intercuartilă 6
Abordarea calitativă 4Acordul intercodor 12Acordului intercodor 6Acordului observat 3Analist 3Analistul 13Analistului 3Analitic 10Analitice 12Analitică 4Analiza calitativă 5Analiza cantitativă 6Analiza cantitativă de conținut 3Analiza cluster 3Analiza conceptuală 1 1Analiza conținutului 29Analiza conținutului în metodologiacercetării 3Analiza corelației 3Analiza datelor 9Analiza de conținut 153Analiza de conținut a textului 6Analiza de conținut calitativă 12Analiza de conținut conceptuală 5Analiza de conținut relațională 6Analiza relațională 10Analiza statistică 3Analize de conținut 7Analizei cantitative 4Analizei conținutului 17Analizei datelor 7
Analizei de conținut 71Analizei de conținut cantitative 3Analizei relaționale 4Analizei statistice 3Analiză a conținutului 8Analiză a datelor 6Analiză calitativă 5Analiză conceptuală 3Analiză de conținut 17Analiză de conținut calitativă 3Analiză multivariată 3Aplicarea categoriei deductive 3Asistată de computer 3Atribut al variabilei 3Bază de date 3Bit al datelor 3Cadrul analizei 3Calculul frecvenței 5Capacitatea de generalizare 3Carte a codurilor 3Cartea codurilor 15Categorii de conținut 6Categorii standard pentru codareaprogramelor 3Categoriile cluster 3Categoriile de conținut 4Categoriile variabilei 3Categoriile variabilelor 3Categoriilor de conținut 4Cercetare nonreactivă 4
186 INDEX-
Cercetarea calitativă 3
Cercetarea cantitativă 3Cercetarea socială 4Cercetarea sociologică 3Cod 18Coda 9Codare 90Codarea 74Codat 13Codate 14Codată 9Codează 1 1Codare manifestă 3Codarea manifestă 4Codarea manuală 4Codarea textului 4Codarea umană 4Codor 1 1Codori 33Codorii 33Codorilor 23Codorul 5Codorului 3Codul 6Codului 4Coduri 13Codurile 5Codurilor 35Coeficientul de corelație 4Coeficientul kappa 3Colectare a datelor 9Colectarea datelor 4Colectarea ”i analiza 4Concept 34Concepte 37Conceptele 24Conceptelor 27Conceptual 6Conceptuale 13Conceptualizarea 6Conexiunilor esențiale 4Constructul 3Constructului 3
Conținutul latent 3Conținutului comunicării 5Conținutului manifest 4Conținutului manifest al comunicării 3Conținutului textului 4Conținutului în metodologia cercetăriisociologice 3Corelația parțială 3Cuantificare 7Cuantificarea 3Cuvinte cheie 3Date cantitative 6Deciziile codării 4Definirea unităților de înregistrare 3Definirea variabilelor 6Definițiile categoriilor 3Dendograma 2Dendogramei 8Dendogramă 4Design 7Designul 19Designului 15Designul analizei 5Designul analizei de conținut 4Designul cercetării 8Designului cercetării 7Dezvoltarea categoriei 4Dezvoltarea categoriei inductive 3Dimensiunii e”antionului 3Documente publice 3Documentelor sociale 3Evitarea capcanelor 4Exhaustive ”i mutual exclusive 3Explorarea relațiilor 3E”antionarea probabilistă 3E”antionarea teoretică 3Fidelitate 7Fidelitatea 1 1Fidelității 16Forma prezentării 5Formarea categoriilor 3
187 INDEX
Formular de codare 3
Formularul codării 5Frecvența articolelor 4Frecvența categoriilor 3Frecvența cuvintelor 3Frecvența termenilor cheie 5Frecvența unităților 3Frecvenței cuvintelor 5Funcții ale programelor 3Grilă de lectură 3Grounded theory 4Harta concept 9Hărții concept 3Hărțile concept 6Identificarea temelor 3Indicatorul de dispersie 3Inferențe 16Inferențele 5Inferențelor 5Instruirea codorilor 3Instrument analitic 3Interviurile calitative în profunzime 3Interviurile semistructurate 3Materialul empiric 3Materialul textual 5Metoda 12Metode 24Metodele 8Metodelor 9Metodă 13Metode statistice 6Metodologia 14Metodologic 3Metodologice 7Metodologică 7Metodologie 3Metodologiei 6Metodologia cercetării sociologice 6Metodologiei sociologice 3Mutual exclusive 6Măsurarea spațiului 3Nivel al cuantificării 4Nivelul de măsurare 3
Nivelul de măsură 3Niveluri de cuantificare 3Nonobstructiv 1Nonobstructive 2Nonparametric 3Nonprobabilist 1Nonprobabiliste 1Nonprobabilistă 3Nonreactive 2Nonreactivă 6Număr de categorii 3Numărarea cuvintelor 4Numărul cuvintelor unice 3Numărul de unități 3Numărul total al cuvintelor 3Numărul unităților 3Obiectivitate-intersubiectivă 1Obiectivității-intersubiective 1Operaționalizarea 7Pachete software 3Pattern 1 1Pattern-urile 4Pattern-urilor 3Perspective metodologice 3Populația documentelor 3Problematica cercetării 4Probleme sociale 4Problemele fidelității 3Problemă socială 4Procesul codării 6Procesul de codare 5Procesului de codare 4Programul software 5Programului software 4Proiect de cercetare 5Proporția acordului 5Proximitate 3Proximitatea 3Proximității 5Raportarea rezultatelor 3Reguli de codare 3
188 INDEX
Regulile analitice 3
Relațiile dintre concepte 5Relațiilor dintre concepte 4Rezultatele analizei 3Rețeaua semantică 4Scalarea multidimensională 7Scală ordinală 4Scalării multidimensionale 3Schema de codare 3Scopul analizei 5Scopul analizei de conținut 4Scopul studiului 4Segment de text 3Segmente de date 4Segmentele de text 3Segmentelor de text 6Selectarea materialului 3Set de categorii 4Set de criterii 3Sistemul de codare 6Sistemului de codare 3Software specializate 4Software utilizat 3Specificarea categoriilor 4Stabilirea categoriilor 4Standard pentru codarea programelorelectorale 3Stoplist 1Structura conceptuală 5Structura ”i elementele designului 4Structura ”i elementele designuluicercetării 3Tehnica analizei 6Tehnica analizei de conținut 3Tehnici de analiză 4Tehnicile analizei conținutului 3Tehnicile de analiză 4Tehnicilor de analiză a conținutului 5Tehnică de cercetare 10Tehnică de cercetare nonreactivă 3Tehnică pentru colectarea 3Tendința centrală 3Tendinței centrale 4
Termeni cheie 3Termenii cheie 5Termenilor cheie 10Unitate de analiză 5Unitate de înregistrare 8Unitatea de analiză 1 1Unitatea de colectare 5Unitatea de colectare a datelor 4Unitatea de context 5Unitatea de înregistrare 14Unități de înregistrare 1 1Unității de înregistrare 5Unitățile de analiză 3Unitățile de înregistrare 8Unităților de analiză 4Unităților de înregistrare 14V aliditate 3V aliditatea 12V alidității 9V alidității ”i generalizării 3V ariabila 22V ariabile 74V ariabilei 15V ariabilele 38V ariabilelor 47V ariabile dependente 4V ariabile master 4V ariabile nominale 5V ariabile ordinale 3V ariabilei nominale 3V ariabilele ordinale 3V ariabilă nominală 4V ariabilă ordinală 4˛mbunătățirea codării 3˛ntrebarea cercetării 6˛ntrebările analizei 3˛ntrebările cercetării 12˛ntrebările deschise 6˛ntrebărilor analizei 3˛nțelesurile mesajelor 3
COLLEGIUM
Sociologie. Antropologie
au ap\rut:
Elisabeta St\nciulescu Sociologia educa]iei familiale (vol. I, II)
Traian Rotariu, Petru Ilu] Ancheta sociologic\ [i sondajul de opinie
Gilles FerrØol (coord.) Dic]ionar de sociologie
Ion I. Ionescu Sociologii constructiviste
François de Singly, Alain Blanchet, Anne Gotman, J.-C. Kaufmann Metode
ale anchetei sociologice: chestionarul [i interviul
“tefan Buzărnescu Sociologia civilizației tehnologice
François Laplantine Descrierea etnografică
Petru Iluț Iluzia localismului ”i localizarea iluziei. Teme actuale de
psihosociologie
Claude RiviŁre Socio-antropologia religiilor
Gary King, Robert Keohane, Sidney V erba Fundamentele cercet\rii sociale
Max Weber Teorie ”i metodă în ”tiințele culturii
Ioan M\rginean Proiectarea cercet\rii sociologice
Traian V edina[ Introducere ‘n sociologia rural\
Petru Ilu] Sinele [i cunoa[terea lui. Teme actuale de psihosociologie
Marie-Odile GØraud, Olivier Leservoisier, Richard Pottier No]iunile-cheie
ale etnologiei. Analize [i texte
Marian Preda Politica social\ rom^neasc\ ‘ntre s\r\cie [i globalizare
Émile Durkheim Regulile metodei sociologice
Albert Ogien Sociologia devianței
Traian Rotariu Demografie [i sociologia popula]iei. Fenomene demografice
Ioan Mihăilescu Sociologie generală. Concepte fundamentale ”i studii de
caz
W. Richard Scott Institu]ii [i organiza]ii
Irina Culic Metode avansate ‘n cercetarea social\. Analiza multivariat\ de
interdependen]\
Petru Ilu] Valori, atitudini [i comportamente sociale. Teme actuale de
psihosociologie
C\t\lin Zamfir O analiză critică a tranziției. Ce va fi după
Gilles FerrØol, Guy Jucquois (coord.) Dicționarul alterității ”i al relațiilor
interculturale
Robert K. Yin Studiul de caz. Designul, analiza ”i colectarea datelor
Richard A. Krueger, Mary Anne Casey Metoda focus grup.
Ghid practic pentru cercetarea aplicat\
Ronald F . King Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele ”tiințelor
sociale
Petru Ilu] Sociopsihologia [i antropologia familiei
Dumitru Sandu Dezvoltare comunitar\. Cercetare, practic\, ideologie
Cătălin Zamfir Spre o paradigmă a gândirii sociologice
Mircea Agabrian Analiza de con]inut
‘n preg\tire:
Adrian Hatos Sociologia educa]iei
Cătălin Zamfir (coord.) O nouă provocare: dezvoltarea socială
Redactor: ????
Coperta: ??????
Tehnoredactor: Gabriela Ghețăuwww.polirom.ro
Bun de tipar: ianuarie 2006. Apărut : 2006
Editura Polirom, B-dul Carol I nr. 4 P .O. Box 266
700506, Ia”i, Tel. & Fax: (0232) 21.41.00; (0232) 21.41.1 1;
(0232)21.74.40 (difuzare); E-mail: office @polirom.ro
Bucure”ti, B-dul I.C. Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33,
O.P . 37 P .O. Box 1-728, 030174
Tel.: (021) 313.89.78; E-mail: office.bucuresti @polirom.ro
Tiparul executat la S.C. Polirom ABB S.A.
700180, Ia”i, Calea Chi”inăului nr. 32
Tel.: (0232)230323; Fax: (0232) 230485
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sărăcie i bogăție. Cercetarea s-a concentrat pe reportajele i [619192] (ID: 619192)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.