Saracia Si Excloziunea Sociala

=== a54a8f2499cd04d3de0efd57f240997d53286c84_511173_1 ===

SĂRĂCIA ȘI EXCLUZIUNEA SOCIALĂ

CUPRINS

Capitolul 1. Fenomenul sărăciei – delimitări teoretice …………………………….. 3

1.1 Definirea fenomenului sărăciei …………………………………………………3

1.2 Teorii ale sărăciei ……………………………………………………………….6

1.3 Fenomenul sărăciei la nivel global ……………………………………………..10

1.4 Fenomenul sărăciei la nivelul Uniunii Europene ……………………………….12

1.5 Insecuritatea alimentară …………………………………………………………13

1.6 Factorii generatori insecurității alimentare ……………………………………. 17

Capitolul 2. Sărăcia în România …………….……………………………………19

2.1 Nivelul de trai al populației rome ……………….……………………………..20

Capitolul 3. Excluziune și incluziune socială în România …………………………31

3.1 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul educației …………………………36

3.2 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul ocupării forței de muncă …………40

3.3 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul sănătății …………………………..42

3.4 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul locuirii și al micii structuri ……….44

3.5 Diminuarea nivelului discriminării rasiale ……………………………………… 46

3.6. Domeniul legislativ dedicat integrării comunității rome pe piața muncii din România ……………………………………………………………………………………….48

Concluzii …………………………………………………………………………….58

Bibliografie ………………………………………………………………………….60

CAPITOLUL 1. FENOMENUL SĂRĂCIEI– DELIMITĂRI TEORETICE

1.1 Definirea fenomenului sărăciei

Definită ca și o gravă problemă socială, ce afectează toate dimensiunile societății, dar și ale culturii, sărăcia determină menținerea veniturilor membrilor unei comunități la un nivel destul de diminuat, în paralel cu o limitare a accesului acestora la diverse servicii cum ar fi educația ori sănătatea.

De asemenea, sărăcia, ce generează și o lipsă a diverselor facilități în cadrul membrilor unei comunități, impune persoanelor afectate sentimente contradictorii, cele mai frecvent semnalate fiind disperarea, timiditatea, lipsa speranței. Fiind considerată ca fiind o problemă de natură socială, ca și factorii ce au o contribuție esențială la apariția, dar și dezvoltarea acesteia, sărăcia impune identificarea unor soluții de impact.

Din punct de vedere operațional, definirea sărăciei presupune identificarea pragului absolut (dedicat nevoilor umane de bază), ori a pragului relativ (dedicat stilului de viață considerat obișnuit în cadrul unei societăți), ce pot delimita populația considerată supusă riscului sărăciei față de restul populației. Prin prisma operațională, sărăcia este definită ca fiind o lipsă a diverselor resurse ce sunt necesare pentru satisfacerea unor nevoi de subzistență.

Și Consiliul European a reușit să definească sărăcia în cursul lunii decembrie a anului 1984, autoritățile europene apreciind că sunt sărace persoanele, familiile ori grupurile „ale căror diverse resurse materiale, resurse sociale ori resurse culturale sunt strict limitate, excluzându-i de la standardele minime de viață, acceptabile în cadrul societăților respective”.

Demnă de menționat este și definiția conferită sărăciei de către Peter Townsend, are apreciază ca fiind o „deprivare relativă. Persoanele se află într-o situație de deprivare de tip relativ în cazul în care nu pot să obțină într-o măsură suficientă condițiile de viață (respectiv hrana, bunurile de consum, standardele de viață, standardele de servicii) ce le-ar putea permite asumarea rolurilor sociale obișnuite, ca și participarea la diversele relații sociale și inclusiv adoptarea unui comportament obișnuit, conform restului comunității”.

În opinia lui George Reissman, sărăcia generează o modificare a personalității umane, persoanele ce trăiesc într-un anumit grad de sărăcie având personalitatea orientată spre latura fizică, de tip extrovertit, cu orientare spre concret, impulsivitate și o toleranță deosebită vizavi de tulburările de natură somatică și psihică.

Sărăcia impune un nivel extrem de diminuat al veniturilor, un consum redus, un grad mic de ocuparea forței de muncă, cu o alimentație fie insuficientă, fie de o calitate îndoielnică, ce deseori generează o stare de sănătate precară.

De asemenea, sărăcia implică și un acces destul de limitat la educație, cu o participare restrânsă la luarea unor decizii și implicit posibilitatea extrem de limitată de influențarea propriului nivel de trai.

Din păcate, așa cum a reieșit din studiul dat publicității de EUROSTAT, țara noastră ocupă un loc deloc onorant în topul statelor sărace, ea fiind de altfel considerată țara cu cea mai mare rată a sărăciei din zona Europei Centrale și de Răsărit, exceptând cazul Albaniei.

În România, cele mai afectate zone, supuse unui risc crescut al sărăciei sunt cele plasate în partea nord-estică a țării, după cum reiese din Harta sărăciei, întocmită pe baza datelor EU-SILC, ca și a datelor estimate de către specialiștii Băncii Mondiale:

Repartizarea populației expusă unui risc crescut de sărăcie

Harta sărăciei la nivel de județe în cazul României – date preluate de la Banca Mondială și E.U. – S.I.L.C.

Așa cum se poate remarca, dacă în cazul regiunii Moldova toate județele din zona superioară sunt supuse unui risc crescut al ratei de sărăcie, în zona sudică a țării noastre situația este oarecum echilibrată, singurele județe cu rată extrem de mare a sărăciei fiind Teleorman și Călărași.

Județul Cluj ocupă locul al doilea după București la valoarea ratei de sărăcie, zonele învecinate ale acestuia, respectiv Maramureș, Bistrița Năsăud, Satu Mare și Sălaj prezentând un nivel al sărăciei mai mare decât media înregistrată la nivel de țară.

1.2 Teorii ale sărăciei

Toate cercetările ce au vizat fenomenul sărăciei au avut în vedere termeni diverști cum ar fi cel al sărăciei absolute, al sărăciei relative, al sărăciei severe, dar și cel al sărăciei lucii, în cadrul proceselor de determinarea acestora fiind elaborate diverse praguri ale sărăciei ori indici angrenați, avându-se în vedere metodele normative, relative, structurale ori vagi.

Indiferent de tip, s-a reușit determinarea sărăciei atât avându-se în vedere veniturile, cât și cheltuielile totale de consum aferente gospodăriilor, cărora le-au fost aplicate scalele de echivalență diverse.

Astfel evaluată, sărăcia poate fi considerată drept o lipsă ori o insuficiență a veniturilor unei persoane, respectiv a consumului acesteia.

Sărăcia, în cadrul societății contemporane, nu este reductibilă la o lipsă a veniturilor, aceasta fiind doar una dintre cauzele declanșatoare a fenomenului, care prin acutizare ajunge la așa numita sărăcie extremă. Ajungerea în situația sărăciei extreme implică și o tranziție prin diverse situații intermediare generate de o insuficiență a veniturilor, ca și de lipsa de tip generalizat ori permanentizat a diverselor șanse la viață.

Trecerea de la gradul de sărăcie standard la cel de sărăcie extremă vizează o pierdere graduală a diverselor bunuri și resurse existente la nivelul unei gospodării (locuințe ori locuri de muncă), ca și la nivelul rețelelor sociale ce conferă suportul necesar unui minim al existenței.

Procesul de trecere de la sărăcie standard la sărăcie extremă include mai multe faze, respectiv :

Faza situației normalității critice

Faza situației acute a nevoilor – criza

Faza situației crizei generalizate

Faza sărăciei extreme

Din punct de vedere teoretic, tranziția de la non-sărăcie la un grad al sărăciei extreme se realizează prin intermediul fazelor intermediare anterior menționate, faze ce includ categorii strict analitice, ce expuse în practică includ diverse cazuri variabile.

Traiectoriile aferente persoanelor expuse riscului sărăciei, ca și a bunurilor acestora nu urmează un șablon de tip liniar, trecerea de la o stare de normalitate la una de sărăcie deosebită nerealizându-se de la o zi la alta.

Aceste traiectorii sunt de regulă destul de sinuoase, ele fiind caracterizate de ascensiuni și descreșteri la nivelul veniturilor persoanelor, marea majoritate a influențelor deosebite fiind generate de modificările structurale sesizate la nivelul întregii societăți, ca și de cele de la nivel local ori regional.

Acestora li se adaugă și deciziile și inclusiv alegerile personale ale persoanelor implicate, alegeri și decizii ce pot să fie ajustate în contextul comunităților din care fac parte.

De regulă, sărăcia extremă se definește la nivel tridimensional, avându-se în vedere:

O lipsă a securității locuinței – persoana în cauză nu deține în proprietate o locuință

O totalitate a veniturilor și cheltuielilor amplasată sub minima pragului național al sărăciei

Existența unui patrimoniu destul de limitat, ce include doar bunuri de folosință minime

Avându-se în vedere aceste dimensiuni, poziția unei gospodării poate reflecta la nivel general atât nivelul bunăstării generale, cât și nivelul integrării sociale în cadrul societății. De asemenea, aceste dimensiuni reprezintă expresiile nevoilor de bază la nivelul societății contemporane, acestea fiind de altfel în total consens cu noțiunea socială alocată sărăciei de populație.

În domeniul ratelor de sărăcie standard, ce au fost determinate prin intermediul aplicării pragurilor de sărăcie națională la cheltuielile totale vizând consumul/adult, s-a remarcat în cadrul studiilor ce au fost realizate de-a lungul anilor în domeniu o concentrare de tip masiv a persoanelor și implicit gospodăriilor în zonele în care se remarcă un consum sub cel delimitat de pragul alimentar național. În zona marilor orașe, rata sărăciei sub pragul național alimentar este mai mare de aproape zece ori comparativ cu rata înregistrată la întreg nivelul mediului urban.

Tipul sărăciei normalității critice (tipul I) este considerat a fi prima fază a sărăciei extreme, caracterizată de venituri și implicit consumuri în scădere continuă. Acest tip, respectiv normalitatea critică, caracterizează o situație a neajunsurilor ce pot fi surmontabile, ele având caracter temporar și reprezentând un nivel de trai destul de apropiat pragului sărăciei, persoanele aflate în această situație oscilând între starea de non-sărace și cea de sărăcie standard.

În cazul sărăciei de tip normalitate critică se găsesc de regulă marea majoritate a familiilor de pensionari din țara noastră, ca și familiile ce au mai mulți copii și venituri nesigure. În situația acestora se remarcă deseori asigurarea nevoilor de bază (respectiv hrana și locuința), chiar dacă gradul acestora este departe de a fi considerat ca fiind satisfăcător în cazul traiului decent.

Astfel, se remarcă periodic o lipsă a venitului stabil lunar sau o dimensiune redusă a acestuia, situație în care se accentuează incertitudinea existenței ulterioare, cu imposibilitatea planificării unor strategii/proiecte de viitor pentru respectiva familie.

Cel de-al doilea tip al sărăciei, respectiv situația de nevoi acută este considerată ca fiind o situație de criză de natură contingentă, caracteristică unor diverse cicluri ale vieții. Acest tip de sărăcie numai în mod parțial se poate suprapune sărăciei standard, orice persoană putând traversa o situație de nevoi acută la un moment dat.

Din acest considerent pe bună dreptate se poate aprecia că o persoană aflată într-o situație acută de criză poate fi, din perspectiva veniturilor sale (dar și a cheltuielilor) considerată o persoană non-săracă, ce este deghizată în persoană săracă.

Astfel, la nivel național, cele mai multe familii aflate în această stare sunt cele care nu dispun de o locuință în proprietate, acesta fiind de altfel elementul primordial al unei situații de tip stabil. În această situație se găsesc persoanele tinere ce locuiesc cu părinții ori care locuiesc în gazdă, situația fiind doar una de tip temporar.

În cazul persoanelor ce nu dispun de rețele sociale ori au rețele sociale destul de precare, ce le conferă un sprijin destul de redus, ce nu permite răspunsul necesar eliminării respectivei situații de criză, ca și în cazul celor care nu au un loc de muncă stabil ori au un venit temporar, există o probabilitate destul de crescută ca această situație acută de nevoi să se prelungească în timp, ulterior ea putându-se transforma cu destul de multă ușurință din stare acută în stare cronică, cu generalizare. În cazul acestor persoane se poate afirma că situația de nevoi acută reprezintă numai o fază în cadrul procesului de cădere într-o sărăcie extremă.

Cea de-a treia situație, situația crizei generalizate, reprezintă situația caracterizată de neajunsurile de ordin multiplu ce s-au cronicizat, aceasta fiind ultima fază înaintea celei dedicate sărăciei extreme. În situația crizei generalizate, se remarcă existența crizei în viața de zi cu zi a unei persoane nu doar ca o întâmplare, ci ca o regulă, procesul sărăciei fiind unul de durată, ce a afectat în timp mai multe sfere ale existenței unei persoane.

Comparativ cu restul situațiilor anterior descrise, situația crizei generalizate presupune:

Sărăcia standard

Venituri situate sub pragul sărăciei

Un consum mai mic decât cel dedicat pragului sărăciei

Diverse pierderi destul de semnificative reflectate la nivelul resurselor umane, a resurselor materiale, a resurselor sociale, etc.

În cazul crizei generalizate, persoanele au de regulă în proprietate o locuință, dar patrimoniul acestora este extrem de limitat comparativ cu contextul național, fie pentru că nu s-a reușit încă achiziționarea totală a acestei locuințe, fie datorită stării prelungite de nevoi (generate de achiziția respectivului bun) ce implică vânzarea altor bunuri ori imposibilitatea intervenției în cazul constatării deteriorării unor bunuri.

De asemenea, se constată un nivel al veniturilor amplasat sub limita pragului sărăciei, venituri ce nu permit accesul pe piața creditelor/ratelor, dar nici posibilitatea realizării unor investiții în dotările aferente unei gospodării.

În cazul persoanelor tinere, se remarcă diminuarea considerabilă a șanselor de dezvoltare, în ciuda faptului că o locuință aflată în proprietate ar putea reprezenta un element de stabilitate, respectiv securitate.

În cazul persoanelor mature ori în vârstă (cazurile cele mai frecvente) atât lipsa veniturilor ori venituri reduse, cât și lipsa unor dotări din cadrul gospodăriilor generează ideea locuinței ca fiind unica resursă a gospodăriei, șansele de redresare fiind în acest caz destul de reduse.

Ultimul tip, cel al sărăciei extreme, include toate gospodăriile ce nu au în proprietate o locuință, ce au în dotare bunuri depășite din punct de vedere tehnic și ca vârstă, și la nivelul cărora se înregistrează cheltuieli de consum totale situate sub pragul minim al sărăciei din mediul în care sunt incluse.

La nivel multidimensional, sărăcia extremă caracterizează o stare permanentizată a lipsurilor cumulate, ce depășește nivelul veniturilor și al cheltuielilor dedicate sărăciei standard. Comparativ cu situația crizei generalizate, acest tip de sărăcie, respectiv sărăcia extremă, presupune și absența vieții ordonate de diverse rutine, ce conferă nu doar siguranță, ci și predictibilitate. Sărăcia extremă este caracterizată de lipsă acută a perspectivelor, cu venituri insuficiente ori temporare, cu locuințe improvizate și condiții de trai improprii.

1.3 Fenomenul sărăciei la nivel global

În ciuda faptului că în ultimii ani multe au fost instituțiile, organismele și organizațiile de la nivel mondial care s-au declarat precupate constant de eradicarea fenomenului îngrijorător al sărăciei și al foamei, ultimele statistici date publicității de Banca Mondială continuă să fie deloc favorabile unor zone caracterizate de o sărăcie extremă:

Sursă captură : World Bank PovcalNet

Specialiștii Băncii Mondiale estimează că sărăcia extremă nu va putea fi eradicată în viitorii ani, fiind subliniat progresul înregistrat în perioada 1990 (când 43,1% din numărul ce trăiau în statele în curs de dezvoltare trăiau cu mai puțin de 1,25 $/zi) – 2010 (când procentul acestora s-a redus cu mai mult de 50%, ajungând la 20,6%), fiind atins chiar un minim istoric în câteva state din statele aflate în curs de dezvoltare.

Singurele excepții au rămas, așa cum se poate remarca din graficul anterior, zona Asia de Sud și respectiv zona Africii (Sub-Saharia).

În zona africană, aproape 1/3 din statele membre continuă să fie serios afectate de sărăcie și foamete, Banca Mondială estimând că abia în cursul anului 2030 se va reuși diminuarea la jumătate a ratei sărăciei extreme semnalate în Africa:

Sursă captură – World Bank MDG Data Dashboards

Cele mai lente progrese în eradicarea sărăciei și a foamei se înregistrează în statele ce sunt implicate în diverse zone de conflict, state clasificate drept fragile :

Și raportul sărăcie/bogăție continue să se accentueze la nivel global, după cum o demonstrează statisticile Băncii Mondiale:

Sursă captură – World Bank Development Indicators

1.4 Fenomenul sărăciei la nivelul Uniunii Europene

Conform datelor date publicității de către Eurostat, la nivelul Uniunii Europene mai mult de 124 milioane de persoane (respectiv un procent aproximativ de 25% din totalul cetățenilor din Uniunea Europeană) sunt supuse unui risc crescut al sărăciei, respectiv al excluziunii sociale, țara noastră poziționându-se, din păcate, pe locul secund, cu un procent de 41,7 % din totalul populației aflate sub risc:

Sursă captură – http://ec.europa.eu/eurostat

În cadrul strategiei Europa 2020, printre principalele cinci obiective avute în vedere se află și diminuarea numărului persoanelor supuse riscului de sărăcie ori a riscului excluziunii sociale, până în anul 2020, cu aproximativ 20 de milioane.

În vederea atingerii acestui obiectiv la nivel european, și autoritățile din țara noastră și-au impus ca și obiectiv național pentru perioada următoare diminuarea numărului persoanelor expuse riscului sărăciei și al excluziunii sociale cu 580.000 persoane. În ciuda măsurilor luate de la derularea strategiei Europa 2020 (în cursul lunii iunie a anului 2010), numărul persoanelor aflate în situații de risc a crescut.

În cadrul programului special dedicat combaterii sărăciei, Uniunea Europeană a alocat un buget uriaș (un trilion de euro) în vederea susținerii creșterii și creării locurilor de muncă, în paralel cu diminuarea gradului de sărăcie și al nivelului excluziunii sociale.

Succesul acestui proiect este însă în strânsă dependență cu modul elaborării politicilor și programelor în domeniu, ca și cu o direcționare cât mai eficientă a resurselor alocate.

În colaborare cu Banca Mondială, Comisia Europeană a elaborat mai multe hărți ale sărăciei, realizate avându-se în vedere recensămintele populației, cât și anchetele ce s-au derulat la nivelul diverselor gospodării supuse Statisticilor Uniunii Europene vizând veniturile și condițiile de trai – respectiv EU-SILC.

1.5 Insecuritatea alimentară

Prin securitate alimentară se înțelege situația în cadrul căreia toate persoanele au capacitatea de a beneficia în permanență de un acces fizic, acces social și economic la diverse alimente suficiente, alimente nutritive și sigure în vederea satisfacerii diverselor nevoi și preferințe alimentare necesare unei vieți active și sănătoase. Securitatea alimentară implică trei componente distincte ce trebuie să fie satisfăcute în același timp și constant, respectiv:

O disponibilitate a alimentelor atât la nivel național, cât și la nivel regional

Un acces fizic și economic la diverse alimente în cadrul gospodăriilor

Alimentația – folosirea la nivel individual a alimentelor

Securitatea alimentară a fost și continuă să fie considerată o problemă majoră la nivel global, în acest moment aproape un miliard de persoane de pe glob fiind grav afectate de foamete.

Cele mai afectate au fost și continuă să rămână persoanele din statele africare și respectiv asiatice, unde numărul celor care suferă constant de foamete este impresionabil, conform datelor date publicității de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură – F.A.O :

Sursă captură F.A.O – http://www.fao.org/home/en/

Valoarea anterior menționată (respectiv un miliard de persoane care suferă de foamete la nivel global) s-a redus în cursul anilor ’90 (când a ajuns la aproximativ 800 de milioane de persoane), în ultimii ani, ca urmare a crizei economice ce a afectat toate statele lumii, generând o creștere bruscă și masivă a prețurilor la alimentele de bază din întreaga lume, ea crescând din nou și ajungând la un miliard de persoane.

În realitate însă, nu se poate preciza cu certitudine numărul persoanelor care suferă la nivel global de malnutriție și subnutriție.

Se impune a fi precizat și faptul că, pe lângă criza globală, insecuritatea alimentară a fost generată în ultimii ani și de :

O neglijare constantă, de către diversele agenții internaționale și guverne, a domeniului agriculturii, ce este relevant pentru populația extrem de săracă

Reducerea drastică a necesarului minim, ca urmare a creșterii bruște a prețurilor la alimente, proces considerat devastator în cazul persoanelor ce supraviețuiesc cu mai puțin de 2 $/zi

La nivel global, repartiția la nivel de state/continente a persoanelor care sufereau de foame, conform raportului F.A.O. 2011, era următoarea:

Sursă captură – prelucrare raport F.A.O. – http://www.fao.org/home/en

În ceea ce privește evoluția fenomenului, respectiv a gradului de înfometare la nivelul populației anterior menționate, situația se prezintă astfel:

Sursă captură –F.A.O. – http://www.fao.org/home/en

La nivel global, aproape două miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă în imediata apropiere (ci la distanțe minime de 1 km), consumul zilnic de apă în acest caz fiind de aproximativ 20 litri/persoană. La polul opus se găsesc persoanele din S.U.A. (unde consumul zilnic/persoană este de 600 litri apă), ca și cele din Marea Britanie, unde consumul zilnic ajunge la aproape 200 de litri de apă.

În acest context, merită menționat faptul că la nivel global s-au înregistrat aproximativ 440 milioane zile de școlarizare pierdute/an din cauza diverselor afecțiuni provocate de calitatea apei pe care o consumă copiii de vârstă școlară. De asemenea, la nivel global, peste 1,3 milioane de copii au murit anual fie din cauza unei lipse de acces la surse sigure de apă, fie datorită condițiilor precare de sănătate și igienă.

Cea mai mare problemă continuă să se semnaleze în zona Asiei de Sud, ca și în zona Africii Sub-sahariene, unde, în ciuda progreselor deosebite înregistrate în perioada anilor ’90, numărul persoanelor ce sunt afectate de foame continuă să fie unul deosebit de mare (în Africa Sub-sahariană, în cursul anului 2010 numărul persoanelor ce au suferit de foame a fost de 30% din totalul populației, respectiv de 239 de milioane).

Cei mai afectați sunt copiii, care se găsesc în malnutriție cronică (în special cei cu vârsta sub cinci ani), prevalența sub-ponderabilității fiind conform graficului :

Sursa capturii: Raportul dat publicității de către Curtea de Conturi Europeană, având la bază datele oferite de F.A.O.

În conformitate cu datele date publicității de către Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, aproape jumătate din totalul copiilor ce au vârsta mai mică de cinci ani este subdezvoltat (suferă de malnutriție cronică). De asemenea, aproape o treime dintre copii sunt subponderali, malnutriția proteino-calorică fiind și ea prezentă în formă acută (diminuarea masei musculare), ceea ce generează un risc crescut de mortalitate (remarcat la aproape 10% din totalul copiilor ce suferă de malnutriție.

Nu doar copiii suferă de malnutriție, ci și adulții, cele mai afectate fiind femeile (în medie aproximativ 15% din totalul acestora), efectele cele mai nocive fiind constatate pe perioada sarcinii și în primele luni ale bebelușului. Demn de precizat este faptul că în aceste condiții, impactul asupra ulterioarei dezvoltări fizice a copilului este unul de tip ireversibil, el reprezentând cauza principală a mortalității infantile și implicit apariția diverselor afecțiuni în cazul copiilor cu vârste mai mici de cinci ani.

1.6 Factorii generatori insecurității alimentare

Factorii care generează insecuritatea alimentară sunt cei care determină nu doar o lipsă a dezvoltării, ci și sărăcia, fenomen deosebit de dificil de eradicat la nivel mondial. Din categoria acestor factori se pot menționa:

O productivitate agricolă diminuată – spre exemplu, în zona Africii Sub-sahariene, aproape 80% din totalul populației trăiește în mediul rural, ea hrănindu-se din cadrul agriculturii de subzistență. În această zonă productivitatea nu crește cu o rată mai mare de 1%/an, rată ce nu are capacitatea de a face față ratei de creștere anuale a populației, ce ajunge la valoarea de 2.5%. Acesteia i se adaugă dimensiunile extrem de mici ale diverselor exploatații agricole, lipsa irigațiilor și un acces impropriu la diversele mijloace de producție (precum îngrășămintele, semințele de calitate, pesticidele, etc).

O rată diminuată a investițiilor, în asociere cu diminuarea constantă a ajutoarelor oferite de donatori în domeniul dezvoltării rurale și implicit agriculturii

O putere diminuată de cumpărare, generată de:

Rata redusă de ocuparea forței de muncă

Posibilitățile diminuate de generarea veniturilor

Absența diverselor mecanisme aferente prestațiilor sociale

Gradului deosebit de sărăcie înregistrat la nivelul populației

Unei infrastructurii improprii de procesare, depozitare și implicit de distribuție – se ajunge la o restricționare fizică a accesului diverselor alimente spre gospodăriile populației

Un aport alimentar insuficient

Diverse obiceiuri alimentare incorecte ori inadecvate

O lipsă a educației în domeniul alimentației corecte

O diversificare insuficientă a resurselor alimentare

Un acces inadecvat la apa potabilă sau/și la instalațiile sanitare

Diverși factori incontrolabili la nivelul statelor aflate în curs de dezvoltare, cum ar fi:

Diverse dezastre naturale sau provocate de om

Legăturile dezvoltate între unele piețe financiare și speculațiile realizate pe piața dedicată contractelor la termen în agricultură

CAPITOLUL 2.. SĂRĂCIA ÎN ROMÂNIA

În țara noastră, conform unui studiu al Băncii Mondiale, riscul sărăciei este cu 38% mai mare în cazul persoanelor de etnie romă, comparativ cu restul marii majorități a populației, indiferent de vârstă, de nivelul educație, de localizare, etc. În plus, și riscul sărăciei în cazul copiilor de romi este cu 37% mai ridicat, în comparație cu restul copiilor, educația acestora fiind în strânsă legătură cu șansele la un trai mai bun.

În cazul romilor care au absolvit cursurile învățământului secundar, riscul sărăciei se diminuează cu un procent aproximativ de 20%, cunscut fiind faptul că educația are un impact deosebit asupra nivelului de trai în interiorul comunităților rome. De altfel, nivelul de trai este direct influențat și de un loc de muncă stabil, la capitolul dedicat ratei de ocupare persoanele de etnie romă din țara noastră aflându-se cu mult în urma populației majoritare, în ciuda strategiilor Uniunii Europene 2020 privind ridicarea procentului persoanelor cu vârstele cuprinse între 20-64 ani la valoarea de 75%.

În domeniul dedicat veniturilor ce sunt obținute de populația romă din România ce are un loc de muncă stabil, acestea sunt cu mult mai reduse decât câștigurile medii aferente populației majoritare, după cum se poate observa din graficele următoare :

Veniturile obținute de populația de sex masculin – sursă captură Raportul EUROSTAT 2014

Veniturile obținute de populația de sex feminin – sursă captură Raportul EUROSTAT 2014

2.1 Nivelul de trai al populației rome

Se cunoaște faptul că romii reprezintă cea mai importantă minoritate etnică, dar și lingvistică din Europa, în ciuda faptului că aceștia nu sunt o etnie de tip omogen, compunându-se din diverse grupuri ce au stiluri de viață, dar și dialecte diverse. În afara grupurilor relativ asimilate de către populația majoritară, există și romi în comunitatea cărora structura socială, ca și tradițiile, au rămas aproape neschimbate de-a lungul vremii, menținerea culturii, ca și a tradițiilor proprii devenind pentru aceștia un obiectiv la fel de important ca cel al recunoașterii sociale ori/și politice.

În rândul romilor, nivelul declarat al șomajului este cu mult mai mare decât cel al populației majoritare, în aceeași situație găsindu-se și nivelul educației în rândul populației rome, știut fiind faptul că în cazul famililor ce urmăresc zilnic doar supraviețuirea, educația nu ocupă un rol important.

În familiile de romi, cu un nivel de trai extrem de redus, excluziunea școlară este frecvent întâlniră, copiii romilor fiind deseori trimiși să studieze la școlile speciale, fie din cauza unei slabe cunoașteri a limbii române, fie din cauza apartenenței etnice ori a statului social, prejudecățile, discriminările și rasismul agravând deseori starea de fapt.

Și în România, ca în marea majoritate a statelor est-europene, căderea regimului comunist a generat o serie de modificări majore în cadrul nivelului de trai al populației rome, în multe dintre comunitățile de romi naționale fiind deseori sesizate probleme legate de malnutriția copiilor. Începuturile democrației au atras, pe lângă pierderea locurilor de muncă și posibilitatea înițierii unor afaceri proprii, și formarea unor structuri de tip mafiot, ceea ce în timp a atras nu doar o înrăutățire a condițiilor de viață, ci și diverse probleme în rândul familiilor de romi mai înstărite.

Romii reprezintă o grupă de populație destul de tânără, aproape 38% din totalul acestora având vârsta sub 15 ani, la o vârstă medie de 27 de ani. În rândul populației rome, rata analfabetismului este destul de ridicată, nivelul educației fiind destul de scăzut.

În lipsa unor cunoștințe și calificări necesare, pe fondul unui prejudecăți din partea populației majoritare, romilor le este destul de dificil să își găsească un loc de muncă. Iar în lipsa unor avantaje sociale și financiare oferite de un loc de muncă stabil, marea majoritate a membrilor comunităților de romi (peste 90%) beneficiază de ajutoarele sociale oferite de către autoritățile locale.

Studiile realizate în domeniu au reliefat faptul că marea majoritate a populației rome trăiește în condiții improprii, în cursul anului 2014 aproape 60% din locuințele acestora nefiind dotate cu o baie. Mai mult, în comunitățile de romi, numai 20% dintre locuințe beneficiază de accesul apei curente.

Interesul manifestat față de nivelul de trai al romilor a crescut considerabil după luările de poziție ale liderilor europeni, ca urmare a numărului mare de persoane rome ce s-au deplasat în marile orașe din Europa vestică, ca urmare a sărăciei. Deseori, în cadrul legislativ social din unele state europene, romii au fost priviți ca fiind un adevărat pericol la adresa securității populației majoritare, ca și la adresa standardului social.

De altfel, starea materială destul de precară semnalată deseori în cadrul comunităților de romi a reprezentat subiect de interes nu doar pentru presa internațională, ci și pentru cea națională, în ciuda mediatizării excesive a acesteia nereușindu-se implementarea unor programe eficiente și de durată.

Comunitățile de romi din România se confruntă cu diverse dificultăți materiale, acestea îmbrăcând mai multe forme, respectiv :

Lipsa unor venituri necesare subzistenței

Lipsa unei locuințe

Calitatea extrem de redusă a locuinței – condiții improprii de locuit

Lipsa accesului la utilități, etc

Marea majoritate a romilor se declară nemulțumiți nu doar de condițiile de trai, ci și de dezinteresul manifestat de autorități față de încercările acestora de a-și găsi in loc de muncă stabil. În lipsa unor resurse financiare, romii se văd obligați să recurgă la diverse metode pentru a putea supraviețui, cea mai des întâlnită strategie de diminuarea costurile de existență fiind să locuiască împreună cu mai mulți membrii ai familiei.

Statisticile realizate la nivel național subliniază asocierea puternică dintre calitatea vieții romilor care locuiesc într-un mediu rezidențial, ca și cu poziționarea locuinței în cadrul unei localități, știut fiind faptul că poziționarea în mediul rezidențial reprezintă un predictor destul de puternic în domeniul accesului la diverse servicii, comparativ cu mediul rural în care oferta locurilor de muncă este redusă, accesul la diversele utilități destul de limitat și nivelul de trai cu mult mai redus.

În cadrul comunităților de romi se remarcă diferențe uriașe, raportate la alte etnii, legate de condițiile de locuit, situația locuințelor, tipul construcțiilor, accesul la utilități în cadrul acestora, ca și situația legală a acestora. În marea majoritate a locuințelor de romi situate în zonele rurale, nu se remarcă racordarea acestora la apă, la canalizare ori la gaze, aceste aspecte fiind remarcate și în mediul urban, unde, conform statisticilor, aproximativ 70 % din locuințe nu sunt racordate la utilități. Acestor neajunsuri li se adaugă și lipsa electricității în locuinței, ca și încălzirea acestora cu deșeuri ori chiar lipsa unei încălziri ( un procent aproximativ de 14%).

Informațiile din tabel – prelucrare din raportul Băncii Mondiale, „Incluziunea Romilor – O oportunitate economică pentru Bulgaria, Republica Cehă, România și Serbia”

În ceea ce privește calitatea locuințelor romilor din România, aceasta este destul de redusă, un procent mic dintre acestea fiind realizare din materiale rezistente, respectiv din piatră, BCA sau cărămidă. În cazul familiilor de romi ce se află în mediul urban, mai mult de jumătate dintre acestea au locuințe în imobile cu un confort redus (confort III, confort IV), ori în fostele cămine de nefamiliști.

În ultima perioadă s-a remarcat predilecția unor familii de romi de a locui fie în imobilele părăsite, fie în imobile improvizate, improprii, procentul fiind semnificativ, respectiv 8% în mediul urban și 5% în mediul rural.

O altă problemă cu care se confruntă comunitățile de romi este cea a supra-aglomerării, numărul mediu al persoanelor din aceste comunități ce locuiesc într-o cameră fiind mai mult decât dublu decât în restul populației.

Lipsa spațiului, ca și lipsa surselor de venit, ce generează și imposibilitatea încălzirii locuințelor, marea majoritate a familiilor de romi (un procent aproximativ de 70 %) aleg să folosească bucătăriile ca și dormitoare, pe perioada anotimpului rece.

De asemenea, se remarcă o limitare a participării romilor în cadrul diverselor activăți economice, numărul persoanelor ce sunt încadrate cu forme legale într-o activitate fiind destul de redus, în comparație cu cel al persoanelor din cadrul populației majoritare.

Marea majoritate a romilor apți de muncă au o experiență destul de limitată în cadrul pieței muncii ori aceasta este caracterizată de dese întreruperi cu perioade de șomaj. În aceste condiții o mare parte dintre familiile de romi din țara noastră fie nu au permenant venituri, fie au venituri permanente, dar valoarea acestora este destul de redusă.De altfel, conform studiilor realizate în domeniu, în peste 50% din numărul total al familiilor de romi nu se înregistrează venituri permanente, în vreme ce în aproape 40% dintre familii valoarea veniturilor este în scădere continuă.

Cea mai mare problemă se sesizează în mediul rural, unde șansa încadrării în muncă a romilor este destul de limitată, fie avându-se în vedere numărul redus al locurilor de muncă, fie datorită condițiilor destul de dificile de deplasarea persoanelor de etnie romă la respectivul loc de muncă. Demn de menționat este faptul că puține sunt cazurile în care familiile de romi ce locuiesc în mediul rural dețin în proprietate terenuri agricole, prin intermediul cărora reușesc să își asigure un trai minim restul persoanelor din mediul rural.

În ceea ce privesc cauzele care au generat situația economică dezastruoasă în rândul familiilor de romi, specialiștii apreciază că acestea au la bază :

Fenomenul discriminării

Lipsa unei educații și a unei pregătiri profesionale

Lipsa unor programe adecvate ori care nu au fost implementate corect

Fenomenul excluziunii

În cazul persoanelor de etnie romă ce sunt încadrate în piața muncii, se remarcă de asemenea :

Aplicarea unui tratament diferențiat în cazul romilor ce au un nivel diminuat de instruire

O toleranță mult mai redusă

Discriminarea persoanelor trecute de 40 de ani

Ocuparea forței de muncă reprezintă componenta primordială a oportunității de câștig în cadrul familiilor de romi, ratele de ocupare fiind însă, din păcate, destul de scăzute, comparativ cu cele înregistrate în cazul altor etnii.

Și asta, chiar dacă, de-a lungul anilor, numeroasele rapoarte date publicității au atras atenția asupra faptului că o creștere a ratei de ocupare în rândul familiilor de romi ar atrage după sine nu doar o creștere a veniturilor acestora, ci și o dezvoltare a activității economice, în paralel cu dezvoltarea incluziunii acestora.

Numeroaselor bariere privind găsirea unui loc de muncă pentru cetățenii de etnie romă și se adaugă și descurajarea acestora, datorită atitudinii manifestate deseori de către autorități, familiile de romi fiind aproape în permanență expuși nu doar riscului de sărăcie, ci și riscului excluziunii sociale, în paralel cu diverse alte aspecte, cum ar fi :

Discriminarea

Lipsa asigurării unui acces egal la educație

Lipsa locurilor de muncă special dedicate etniei

Lipsa accesului la sănătate

Lipsa accesului la diverse servicii sociale

Specialiștii susțin că mare parte din persoanele rome se simt descurajate în căutarea unui loc de muncă stabil, având în vedere nu atât numărul redus al locurilor de muncă de pe piața românească, cât mai ales eșecul în acest demers înregistrat chiar și de către persoanele ce fac parte din cadrul populației majoritare.

Conform studiilor realizate în ultimii ani în țara noastră, ratele șomajului în cazul populației rome sunt îngrijorătoare, șomajul în cazul femeilor de etnie romă atingând cote alarmante, după cum este exemplificat în figura următoare:

Rata șomajului în funcție de etnie/gen – cu precizarea că rata activității a fost calculată avându-se în vedere adăugarea procentului de angajați ori a procentului de șomeri din cadrul populației totale)

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Așa cum se poate remarca în captură, în cazul persoanelor de etnie romă de sex feminin, ce au vârsta cuprinsă în intervalul 15 ani – 24 ani, se remarcă faptul că rata de șomaj ajunge la valoarea de 62 %, aceasta fiind de aproape două ori mai mare, comparativ cu persoanele de etnie romă de sex masculin incluse în cadrul aceleiași categorii de vârstă. Diferența se menține, de asemenea, și în cazul persoanelor de sex feminin ce au vârsta peste 25 de ani.

Persoanele de etnie romă de sex feminin prezintă un nivel mult mai crescut al ratei de șomaj comparativ cu cel înregistrat în cazul persoanelor de aceeași etnie, dar sex masculin (respectiv un procent de 43%, comparativ cu 28%), ceea ce demonstrează faptul că femeilor rome le este cu mult mai dificil să își găsească un loc de muncă, comparativ cu bărbații ce fac parte din aceeași etnie.

De asemenea, este important de semnalat faptul că rata generală de activitate a persoanelor de etnie romă de sex feminin este cu mult mai scăzută comparativ cu cea a bărbaților, raportul menținându-se și în cazul persoanelor ce nu fac parte din cadrul acestei etnii :

Rata șomajului în funcție de calificarea profesională/etnie/gen – cu precizarea că rata activității a fost calculată avându-se în vedere adăugarea procentului de angajați ori a procentului de șomeri din cadrul populației totale)

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

În ceea ce privește rata de angajare a persoanelor din etnia româ de sex masculin, aceasta ajunge la un procent de 42 %, pe locul al doilea în topul statelor aflate în atenția Băncii Mondiale, după cum reiese și din graficul următor :

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Pe același loc se situează și persoanele de etnie romă de sex feminin, rata de ocupare fiind în acest caz de 19%, respectiv mai mult de ½ din procentul deținut de către persoanele de etnie româ de sex masculin (42%) :

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

În cazul persoanelor de etnie romă, mare majoritate a locurilor de muncă de pe piața românească sunt instabile, raportul Băncii Mondiale subliniind faptul că numai un procent de 36% din numărul romilor ce au un loc de muncă sunt angajați în baza unui contract de muncă ori a altor tipuri de documente juridice, aceștia beneficiind astfel atât de asigurări sociale, cât și de asigurări de sănătate:

Tipul contractelor de muncă, comparativ între persoanele din etnia romă și restul populației – vârsta 15-64 ani

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Așa cum se remarcă, procentul persoanelor ce dețin un contract de muncă înregistrat este dublu în cazul celor ce nu fac parte din etnia romă (respectiv de 78%), procente destul de reduse fiind dedicate contractelor temporare (5%), contractelor sezoniere (7%) și implicit contractelor periodice (10%). Un procent considerabil din rândul persoanelor de etnie romă ce sunt apte de muncă este dedicat contractelor temporare (11%), dar și contractelor sezoniere (12%).

Așa cum se poate vedea din captura anterioară, marea majoritate a persoanelor de etnie romă sunt implicate în cadrul activităților de tip periodic (din când în când), procentul depășindu-l pe cel al persoanelor ce sunt încadrate permanent în muncă (44%).

Atât ratele reduse ale persoanelor de etnie romă ce au un loc de muncă stabil, cât și cele dedicate angajărilor instabile (temporare, parțiale) nu reflectă în nici un caz preferințele acestor persoane privind accesul pe piața muncii din România, romii declarând ori de câte ori au avut ocazia că își doresc să aibă un loc de muncă stabilit, în baza căruia să le poată asigura familiilor niveluri de trai decente.

Studiile realizate au reușit să evidențieze corespondența existentă între existența unui loc de muncă și nivelul de satisfacție al persoanelor (indiferent că acestea fac parte din etnia romă sau din populația majoritară), respectiv :

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Raportul anterior menționat în cadrul acestui capitol mai menționează faptul că procente importante din cadrul persoanelor de etnie romă (74 % persoane de sex masculin, 76 % persoane de sex feminin) își doresc să aibă un loc de muncă stabil, chiar în ciuda faptului că acesta ar putea fi retribuit la un nivel inferior, comparativ cu nivelul salarial al persoanelor ce nu fac parte din etnia romă.

Demn de semnalat este faptul că în cadrul etniei romilor (ca de altfel și în cazul populației majoritare) procentul tinerilor ce sunt încadrați pe piața muncii din România este destul de scăzut, respectiv de doar 24 %, comparativ cu procentul romilor ce au un loc de muncă (permanent, temporar, sezonier, etc), care este de 66 %. Acest procent este cu mult depășit chiar și de procentul cetățenilor români de etnie romă ce au un loc de muncă în ciuda faptului că au vârsta cuprinsă în intervalul 55 ani – 64 ani (respectiv de 41%).

De asemenea, s-a remarcat că cea mai mare diminuare a ratei de ocupare a fost semnalată în România în perioada 2008 – 2012 (ca urmare a crizei economice fără precedent), cele mai afectate fiind persoanele din etnia romă cu vârsta peste 50 de ani, ca și tinerii.

În ceea ce privește domiciliul și influența acestuia asupra șansei integrării, trebuie precizat că persoanele de etnie romă au o prezență mult mai mare în mediul rural, comparativ cu alte etnii, motiv pentru care acestea sunt mult mai expuse barierelor de natură structurală aferente economiei rurale românești. Mai mult de jumătate din procentul persoanelor din etnia romă ce au capacitatea de a avea un loc de muncă își au domiciliul în zonele rurale, procentul fiind cu mult mai redus (32%) în cazul persoanelor din alte etnii.

În ciuda faptului că, din diverse cauze, ponderea pe care o are agricultura în cadrul Produsului Intern Brut s-a diminuat considerabil în ultima perioadă, mare parte dintre persoanele din etnia romă ce locuiesc în mediul rural continuă să realizeze diverse activități agricole (un procent de 41%), un procent destul de mic (respectiv de numai 13%) fiind implicat în activități de construcții, activități de transport, activități industriale, etc.

Comparativ cu încadrarea romilor pe piața muncii, situația se prezintă astfel:

Sursă captură Raportul Băncii Mondiale – http://www.worldbank.org/en/country/romania

Prima linie – situația forței de muncă a persoanelor de etnie romă din România în cursul anului 1989

A doua linie – situația forței de muncă a persoanelor de etnie romă din România în anul 2014

A treia linie – situația forței de muncă a persoanelor de etnie româ la nivelul mediu al Uniunii Europene, în anul 2014

CAPITOLUL 3. EXCLUZIUNE ȘI INCLUZIUNE SOCIALĂ ÎN ROMÂNIA

Aderarea României la Uniunea Europeană a modificat radical percepția asupra fenomenului excluziunii, respectiv cel al incluziunii sociale, care se manifestă cel mai pregnant la nivelul comunităților romilor, fenomen ce implică o abordare de tip coordonat, ce are în vedere, printre multe altele, și adoptarea diverselor măsuri privind integrarea exemplelor bunelor practici în domeniu.

În ciuda faptului că deseori s-a abordat problema inițiativei europene în domeniul incluziunii pe piața muncii, atât la nivelul Parlamentului European, cât și la nivelul Comisiei Europene s-a reușit identificarea principalelor motive ce au generat rezultate mai puțin satisfăcătoare in domeniu, mai ales în cazul comunităților etniei rome, remarcându-se:

O lipsă a unor evidențe statistice complexe la nivelul fiecărui stat în care sunt semnalate comunități de romi

Lipsa datelor comparative între diversele state ale Uniunii Europene

Lipsa unui transfer de bune practici în domeniu, dintr-un stat într-altul

Demn de menționat este faptul că, din punct de vedere sociologic, incluziunea socială este privită ca fiind procesul prin care se acordă diverse drepturi persoanelor și grupurilor dintr-o societate, în domeniul ocupării forței de muncă, al asistenței medicale, al educației, al stării locative, ca și al formării. În România, conceptul incluziunii sociale a început să fie parte integrantă din cadrul limbajului instituțional din anul 2001, an în care a fost adoptat H.G. 829/2002 ce viza Planul Anti-Sărăcie (și promovarea incluziunii sociale) la nivel național. Ulterior, în cursul anului 2005, alături de Comisia Europeană, țara noastră a reușit să definească și aprobe așa numitul Join Inclusion Memorandum (Document Comun în domeniul incluziunii) al cărui principal scop viza promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei.

Acestor două documente le-au fost alăturate ulterior și Planurile Naționale de dezvoltare (2004-2006, respectiv 2007-2013), ale căror scopuri principale constau în dezvoltarea resurselor umane, ca și în promovarea ocupării și incluziunii sociale.

Încă din anul 2005, în domeniul incluziunii sociale, s-a reușit adoptarea mai multor indicatori în vederea monitorizării și evaluării incluziunii/excluziunii sociale, precum :

Indicatorii primari, ce au în vedere:

Rata de sărăcie

Rata sărăciei persistente

Coeficientul variației ratei de ocupare

Deficit median relativ

Rata șomajului de durată lungă – în conformitate cu Biroul Internațional al Muncii

Ponderea tinerilor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani ce au părăsit devreme sistemul educațional

Ponderea populației din cadrul gospodăriilor în care nu se semnalează persoane ocupate

Speranța vieții la naștere

Ponderea persoanelor ce își apreciază în rea ori foarte rea starea sănătății

Indicatorii secundari, în categoria cărora intră:

Rata sărăciei la pragurile 40%, 50%, respectiv 70%

Rata sărăciei avându-se în vedere pragul ancorat în timp

Coeficientul Gini

Rata sărăciei anterior transferurilor sociale

Rata sărăciei ce este persistentă la pragul 50% din cadrul medianei veniturilor ce sunt disponibile/adult echivalent

Indicatorii terțiari, cu următoarele componente:

Resurse – transferuri sociale, sărăcie și inegalitate, excluziune a persoanelor ocupate

Piața muncii – excluziune a persoanelor ocupate, excluziune de pe piața muncii

Condiții locuit – calitatea locuințelor, accesul la locuințe, utilități, costul locuințelor, dotarea locuințelor, supra-aglomerarea

Educația – capitalul educațional, participare la educație

Excluziune din domeniul sănătății – accesul la diversele servicii de sănătate, ca și dreptul la acestea

Mortalitate, morbiditate – stil de viață sănătos

Ordinea publică

În opinia unor autori, incluziunea socială reprezintă procesul complex prin intermediul căruia diversele „persoane ce prezintă un risc ridicat de sărăcie, ca și de excluziune socială obțin accesul la diversele oportunități ori resursele ce le sunt necesare în vederea unei participări depline la activitatea economică, culturală și socială”, beneficiind de un stil de viață considerat normal în cadrul societății.

Prin intermediul incluziunii sociale se încearcă să se asigure fiecărei persoane șansa realizării în viață, oricare ar fi identitatea acesteia ori a grupului din care face parte, incluziunea socială generând eliminarea discriminării pe criterii etnice, rasiale, de gen, etc, ca și eliminarea marginalizării sociale, ori a segregării rasiale, etnice, etc.

Noțiunea procesului incluziunii sociale este stipulată și în cadrul Legii asistenței sociale, acesta fiind definit drept „ansamblul măsurilor și a acțiunilor de tip multi-dimensional în domeniul protecției sociale, domeniul ocupării forței de muncă, a locuirii, a educației, a sănătății, a informării/comunicării, a mobilității, a securității, a justiției și a culturii, dedicate unei combateri a excluziunii sociale, ca și a asigurării participării de tip activ a persoanelor la aspectele economice, culturale, sociale și politice”.

În România, procesul incluziunii sociale, în cadrul căruia se remarcă accentul deosebit acordat romilor, include patru mari domenii de acțiune, respectiv :

Acces la educație – avându-se în vedere garantarea finalizării de către copiii romi a minim ciclul de învățământ primar

Accesul pe piața muncii – cu o diminuare a decalajului dintre persoanele de etnie romă și restul populației în domeniul ocupării forței de muncă

Accesul la serviciile medicale – incluzând diminuarea decalajului dintre persoanele de etnie romă și restul populației în domeniul sănătății

Accesul la locuințe, ca și la diversele servicii esențiale – cu diminuarea decalajului dintre persoanele de etnie romă și restul populației în domeniul accesului la locuințe, ca și la diversele utilități publice

Politica incluziunii sociale are în vedere atât o creștere a standardului de viață în rândul populației, cât și o stimulare a câștigurilor ce sunt obținute din muncă, în vederea unei facilitări a ocupării, ca și a promovării diverselor politici publice dedicate grupurilor vulnerabile, romii fiind incluse în acestea. Procesul de incluziune socială a romilor implică abordarea de tip integrat, în paralel cu adoptarea și implicit implementarea unor diverse măsuri, strategii, programe, politici publice și proiecte specifice.

Pentru a se reuși diminuarea fenomenului excluziunii sociale și inclusiv o îmbunătățire a procesului dedicat incluziunii sociale a comunităților de romi se are în vedere :

Înțelegerea dezideratului privind intervenția publică în vederea îmbunătățirii situației persoanelor de etnie romă, nu doar din perspectiva protecției sociale și a justiției, ci și prin prisma ulterioarei dezvoltări economice și social durabile a țării noastre

O asigurare a eficienței, ca și a eficacității de la nivelul intervenției publice în vederea îmbunătățirea situației cetățenilor de etnie romă – cu precădere incluziunea educațională, ca și dezvoltarea egalității șanselor educaționale

Necesitatea realizării permanente a unui parteneriat cu societatea civilă în cadrul tuturor etapelor de intervenție publică – nivel administrație publică centrală, dar și nivel administrație publică locală

Analizând rezultatele ultimului recensământ ce a avut loc în România, remarcăm faptul că, oficial, numărul persoanelor de etnie romă declarate în anul 2011 a fost de numai 3% (respectiv de 621.573) din totalul persoanelor ce sunt incluse în cadrul populației stabile a României (ce a fost de 18.884.831 persoane). În plus, estimările vizând numărul persoanelor de naționalitate română ce fac parte din diversele comunități rome sunt incerte, Consiliul Europei apreciind cifra aproximativă de 1.850.000, în vreme ce studiile Băncii Mondiale ori cele ale ANR formulând valori maxime de 1 milion de persoane.

Se cunoaște faptul că educația se constituie într-un domeniu cheie în cadrul sustenabilității dedicate intervenției necesare procesului incluziunii sociale a romilor, motiv pentru care se impune sublinierea structurii educaționale la nivelul principalelor grupuri etnice din România, mai exact:

Sursă captură – http://www.gov.ro/, Calcule realizare de către Direcția pentru Strategii Guvernamentale, avându-se în vedere datele obținute la recensământ. Avându-se în vedere standardele raportării datelor, numărul persoanelor vizează populație ce are o vârstă mai mare de 10 ani

În ciuda numeroaselor progrese ce au fost înregistrate în ultimii ani în România, ca urmare a diverselor măsuri și strategii implementate în cadrul populației din comunitățile minoritare, se poate remarca decalajul uriaș dintre persoanele de etnie romă și restul populației, gradul analfabetismului impunând intensificarea strategiilor în vederea creșterii gradului incluziunii educaționale a romilor.

Și în domeniul ocupării și integrării pe piața muncii decalajul dintre persoanele de etnie romă și restul populației este foarte ridicat, respectiv :

Sursa capturii – Raportul societății civile privind implementarea Strategiei Naționale de Integrare a Romilor, 2012, pp.72, conform datelor Institutului Național de Statistică

Așa cum se poate remarca, ocuparea cât și integrarea romilor pe piața muncii este în strânsă corelare cu nivelul pregătirii educaționale, accesul acestor persoane pe piața muncii fiind limitat în condițiile creșterii cererii unei forțe de muncă calificate.

3.1 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul educației

În vederea realizării unei diminuări a fenomenului excluziunii sociale și implicit a realizării incluziunii sociale reale în România în cadrul minorităților rome, se impune ca asigurarea unui acces la educație să se facă, în cazul copiilor de romi, de la vârste cât mai mici, în acest fel asigurându-se o ulterioară încadrare a acestora pe piața muncii.

Din păcate, în România, rata înscrierii în grădinițe a a copiilor romi ce au vârsta inclusă în intervalul 3-6 ani se poziționează mult sub cea a restului populației, respectiv un procent de 37%, comparativ cu 77 %, cât este în cazul copiilor ce nu fac parte din cadrul acestei etnii. Mai mult, din zece copii romi, doi nu merg la școală, cel mai adesea fiind invocat motivul lipsei unor resurse financiare.

De asemenea, din șase părinți de etnie romă, unul pune slaba participare a copilului său la procesul educației pe seama discriminării etnice, mai mult de 80 % dintre părinții de etnie romă precizând că își doresc ca educația copiilor lor să fie de nivel secundar, 75 % din numărul total al copiilor romi nereușind să termine cursurile școlii gimnaziale.

În domeniul educației, principalele obiective avute în vedere includ:

O diminuare a decalajului acumulării educaționale (nivelul cunoștințelor), ca și al ratei de participare la activitatea școlară la nivel gradual, respectiv preșcolar, nivelul primar, nivelul gimnazial, nivelul liceal, nivelul terțiar

O diminuare a decalajului de tip economico-social existent între elevii romi și restul elevilor, decalaj din cauza căruia se sesizează o blocare a incluziunii educaționale. În acest scop se are în vedere inclusiv furnizarea suportului necesar îmbunătățirea situației financiare a familiilor de romi, ca și asigurarea transportului zilnic al elevilor de acasă spre școli și invers

O promovare a educației incluzive, în paralel cu diminuarea cazurilor de discriminare și inclusiv de segregare școlară pe criterii etnice, pe criteriile statutului social, ori pe diverse alte criterii ce pot afecta copiii ori tinerii ce provin din diverse grupuri dezavantajate. Se are în vedere instituirea inclusiv a unui sistem de identificare, monotorizare, ca și intervenție eficace în cazul situațiilor de segregare școlară

O creștere a ponderii numărului elevilor romi ce beneficiază de suport variat în cadrul diverselor programe de genul „școala după școală”

O creștere a ponderii persoanelor rome ce vor beneficia de suport diverse în cadrul programelor de gen „A doua șansă”, în vederea creșterii nivelului educațional

O dezvoltare și o promovare, prin intermediul educației, a identității culturalo-etnice a persoanelor rome, avându-se în vedere atât legislația națională, cât și legislația Uniunii Europene

Pentru realizarea acestor obiective, au fost definite mai multe direcții de acțiune, precum:

Elaborarea, la nivel național, a unor programe distincte care să urmărească o creștere a gradului de acces la educație timpurie pentru copiii romi ce provin din comunitățile defavorizate

O facilitare și inclusiv o stimulare a participării cât mai timpurie la educație a copiilor romi, prin intermediul consilierii parentale, a hranei acordată micuților, etc.

Înființarea, respectiv modernizarea în cadrul comunităților de romi a unor creșe, a unor grădinițe ce au program normal/prelungit, grădinițe estivale, centre de zi, grădinițe bilingve, etc.

O extindere și implicit o dezvoltare, la nivelul comunităților unde predomină copiii de romi, a diverselor programe de genul „Școala după școală”, în paralel cu o stimulare a finanțării în vederea participării la aceste programe (de către diversele autorități publice) a copiilor ce sunt vulnerabili la fenomenul excluziunii educaționale

Dezvoltarea programelor de genul „A doua șansă“ ori a programelor de alfabetizare funcțională, pentru a se corecta diverse situații ce pot genera din abandonul școlar

Elaborarea și ulterior dezvoltarea diverselor programe ce sunt destinate cu precădere îmbunătățirii situației financiar-sociale a copiilor de romi în toate domeniile ce pot genera o blocare a incluziunii școlare (lipsa hranei, a îmbrăcămintei, a condițiilor de viață, etc.)

Acordarea unor facilități tuturor tinerilor romi ce vor să urmeze cursurile învățământului preuniversitar de tip liceal, de tip profesional ori de tip post-liceal, ca și a cursurilor învățământului universitar

Facilitarea pentru copiii romi a accesului în cadrul învățământului de tip profesional dual ce le poate permite o modernizare la nivel educațional, ca și o detașare de la profesiile de tip tradițional, ce și-au dovedit nerentabilitatea

Asigurarea predării, la toate nivelurile de educație, a limbii romani, ca și a istoriei romilor, în cazul în care există astfel de cereri

O dezvoltare a diverselor activități de consiliere și de orientare, special adaptate copiilor romi

Implementarea în cadrul diverselor programe a procesului de formarea mediatorilor școlari romi, în paralel cu dezvoltarea ponderii de angajare a acestora

Amenajarea diverselor spații școlare, ca și dotarea tuturor școlilor în care studiază elevi, avându-se în vedere că deseori acestea sunt mult mai puțin dotate, comparativ cu restul școlilor

Asigurarea pentru elevii romi ce locuiesc în zonele marginale ori în zonele mai îndepărtate a transportului școlar

Realizarea diverselor campanii privind combaterea, ca și prevenirea discriminării în cadrul școlilor unde invață elevii romi, în paralel cu o mediere a tuturor conflictelor ce se sesizează la nivelul sistemului educațional

Realizarea diverselor activități de tip extrașcolar cu copiii și elevi romi în vederea deprinderii și stimulării relațiilor de tip inter-etnic

Monitorizarea strictă a tuturor cazurilor de abandon școlar, ca și intervenția aferentă în aceste situații, prin intermediul furnizării diverselor servicii de consiliere în cazul unor situații de risc

Prin intermediul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, ce are în vedere și domeniul Educației, s-a reușit stabilirea unor tipuri de indicatori privind monitorizarea modului în care sunt duse la îndeplinire măsurile vizând integrarea persoanelor de etnie romă, indicatori ce au fost delimitați în conformitate cu prevederile legale și care sunt atât primari, cât și terțiari.

Toate țintele ce sunt avute în vedere în domeniul Educației, ținte menționate în cadrul Anexei 3 a Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, sunt previzionate pentru două etape, respectiv etapa intermediară – ce s-a finalizat anul trecut, și etapa finală, corespunzătoare termenului limită, respectiv în anul 2020.

3.2 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul ocupării forței de muncă

Un nivel redus ori limitat al educației, căruia i se adaugă și discriminarea, ce se sesizează destul de frecvent în cazul persoanelor de etnie romă, pot determina decalaje destul de considerabile în domeniul ocupării forței de muncă, în paralel cu rate reduse de productivitate. Acestea sunt principalele motive pentru care la nivel național se înregistrează o destul de redusă participare a romilor pe piața muncii formale, în acest fel persoanele de etnie romă neavând capacitatea de a beneficia de diversele mecanisme aferente securității sociale.

Conform datelor oferite de I.N.S. 2011, rata de ocupare la nivelul persoanelor rome a fost de numai 36 %, același procent fiind caracteristic persoanelor rome ce se aflau în căutarea unui loc de muncă. Mai mult, numai 10% din numărul persoanelor rome apte de muncă, cu vârsta peste 16 ani, au beneficiat de un contract de muncă legal (perioadă nedeterminată) în ultimii ani, jumătate din numărul persoanelor rome declarând că nu au reușit să-și găsească nici un fel de loc de muncă, în ciuda tuturor eforturilor.

Se impune acordarea unei atenții speciale gradului de încadrare în muncă a persoanelor de etnie romă de sex feminin, statisticile subliniind faptul că numai 27 % dintre acestea au reușit să deruleze o activitate economică, în vreme ce aproape 40 % dintre femeile rome se află în căutarea unui loc de muncă stabilit de mai bine de câțiva ani.

De regulă, marea majoritate a persoanelor de etnie romă aleg să lucreze pe cont propriu, în ciuda faptului că veniturile obținute sunt extrem de reduse. Un procent minim (10 – 15%) din numărul total al persoanelor de etnie romă sunt angajate cu contract de muncă, mare parte dintre acestea neavând nici un fel de calificare ori desfășurând diverse activități pentru care nu este necesară calificarea (38 %).

Mare parte dintre activitățile economice ce sunt derulate de către persoanele de etnie romă sunt fie temporare, fie ocazionale ori sezoniere, riscul concedierii în cazul acestora fiind, conform studiilor realizate în domeniu, de aproape zece ori mai mare decât în cazul restului populației.

Aproape jumătate din numărul persoanelor de etnie romă, ce sunt în căutarea unui loc de muncă stabil, nu reușesc să se angajeze tocmai datorită etniei din care fac parte, iar persoanele angajate fie nu au un contract legal de muncă (55 %) fie au contracte de muncă temporare (45%). Iar un procent destul de ridicat (aproximativ 72%) dintre persoanele de etnie romă se arată dispuse să presteze o activitate în orice condiții, fără a fi angajate în condițiile legale, în acest mod acestea neputând să beneficieze de toate beneficiile conferite de sistemul asigurărilor sociale.

O participare destul de limitată a romilor pe piața muncii, ca și accesul la poziții ce deseori se dovedesc a fi fie marginale, fie nesigure generează în cadrul familiilor de romi nu doar venituri destul de reduse, ci și un risc crescut atât de sărăcie, cât și de excluziune socială.

În întreg acest context, venitul disponibil total înregistrat în cazul diverselor gospodării ale familiilor rome se dovedește a fi de trei ori mai redus decât cel înregistrat la restul populației, mai mult de jumătate dintre familiile de romi fiind obligate să supraviețuiască cu venituri mult sub cele ale venitului minim garantat.

Pe lângă acestea, se adaugă și instabilitatea locului de muncă, ceea ce poate avea efecte negative pe termen lung asupra întregii familii, respectiv absenteism în cazul copiilor, abandon școlar, fenomenul subnutriției, contractarea și dezvoltarea diverselor boli cronice, etc.

3.3 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul sănătății

Se cunoaște faptul că starea de sănătate a unei populații este direct proporțională cu diverși factori precum nivelul dezvoltării socio-economice, cu condițiile de locuit, cu nivelul educației, cu factorii de mediu, ca și cu factorii comportamentali, respectiv stilul de viață. Acesta este și motivul pentru care marea majoritate a studiilor și analizelor realizate în domeniu au reliefat decalajul uriaș înregistrat în cazul indicatorilor de mortalitate și morbiditate între persoanele de etnie romă și restul populației.

În lipsa diminuării gradului de sărăcie, în absența asigurării unor condiții minime de locuit, în lipsa creșterii nivelului educației, nu se poate costata nici un fel de modificare considerabilă la nivelul diverșilor indicatori ce măsoară condiția de sănătate a persoanelor rome.

Un studiu realizat de Centrul European pentru Drepturile Persoanelor de etnie romă în domeniul stării de sănătate a acestora a evidențiat faptul că, în ciuda faptului că diferențele sunt considerabile între starea de sănătate a persoanelor rome și restul populației, nu se remarcă o singură afecțiune ori un factor care să explice aceste discrepanțe. Cercetătorii au pus discrepanțele pe seama interacțiunii diverșilor factori ce se află la baza inegalității sesizate în domeniul sănătății, cei mai însemnați fiind nivelul sărăciei, nivelul de trai, nivelul redus al educației, ca și gradul excluderii sociale.

Mai mult, starea de sănătate a persoanelor de etnie romă de ambele sexe este direct influențată atât de stilul de viață, cât și de diversele norme sociale guvernante. Având în vedere că stilul de viață în diversele comunități de romi este foarte diferit, se impune ca și măsurile adoptate în domeniul sănătății să aibă în vedere aceste diferențe înregistrate între condițiile de viață ale romilor.

În ceea ce privește speranța de viață a persoanelor de etnie romă, aceasta este cu aproximativ șase ani mai redusă, comparativ cu restul populației, studiul Băncii Mondiale reflectând faptul că numai 2.6% din numărul romilor reușesc să depășească vârsta de 65 de ani (spre deosebire de restul populației majoritare, în cazul căreia procentul ajunge la 18 %).

Aceeași sursă menționează o stare destul de precară a sănătății populației de etnie romă, cele mai afectate fiind femeile tinere, în rândul cărora se sesizează diverse afecțiuni, încă de la vârste fragede. Datorită comportamentelor cu risc crescut (fumat – aproape 50% din numărul total al persoanelor de etnie romă fumează în mod regulat, dietă săracă, nivel redus al activității fizice, etc.) se semnalează deseori apariția unor boli cronice.

Pe fondul unui grad redus de utilizare a serviciilor de sănătate (mai mult de 40 % din numărul total al persoanelor de etnie romă nu solicită nici un fel de asistență medicală, în ciuda faptului că au nevoie), justificat în principal de lipsa unor mijloace financiare și implicit lipsa unei asigurări de sănătate, starea de sănătate a romilor se degradează constant.

În domeniul sănătății, principalele obiective ce sunt avute în vedere pentru perioada următoare, includ:

O îmbunătățire a accesului persoanelor de etnie romă la serviciile de bază din sănătate, servicii preventive și curative, servicii ce se vor a fi de calitate și integrate

O diminuare a riscurilor de îmbolnăvire, respectiv prevenirea îmbolnăvirilor ce sunt asociate diverselor modele de mortalitate și de morbiditate

O dezvoltare a capacității conferite autorităților locale în cadrul procesului de identificarea diverselor nevoi de sănătate, în paralel cu dezvoltarea și implicit implementarea diverselor programe dedicate intervențiilor în sănătate, special adaptate comunităților de romi

O prevenire a discriminării persoanelor de etnie romă în domeniul accesării diverselor servicii de sănătate

În domeniul direcțiilor de acțiune din acest domeniu, se urmărește :

O îmbunătățire a accesului persoanelor de etnie romă la serviciile de bază în domeniul sănătății, cu dezvoltarea rețelelor serviciilor de bază în sănătate și implicit o promovare a asigurărilor serviciilor integrate în domeniul protecției sociale, domeniul educației și domeniul sănătății

O continuare a inițiativei privind înființarea centrelor comunitare pilot (de tip multifuncțional) la nivelul comunităților locale

O îmbunătățire a cadrului normativ dedicat funcționării asistenței comunitare în domeniul sănătății

Asigurarea, de către diversele autorități publice locale și centrale a unui control metodologic, incluzând diverse proceduri și standarde în cadrul serviciilor comunitare integrate, ca și evaluarea periodică și inclusiv monitorizarea semestrială a modului de funcționare a sistemului serviciilor integrate

O dezvoltare a capacității instituționale a diverșilor furnizori ai serviciilor de sănătate de na nivel comunitar, incluzând instruirea și formarea, ca și elaborarea instrumentelor de lucru în cadrul sistemului integrat, cu protocoale de practică și respectiv ghiduri

O creștere a ponderii persoanelor de etnie romă în cadrul sistemului asigurărilor de sănătate, cu informarea acestora în domeniul dreptului conferit la pachetul de servicii minimale, în paralel cu monitorizarea accesului acestor persoane la pachetul minimal

O diminuare a incidenței vizând bolile transmisibile și ne-transmisibile în rândul comunităților de romi, cu creșterea gradului de acoperire al vaccinării la copiii ce fac parte din aceste categorii considerate ca fiind vulnerabile și implicit implementarea programelor de prevenirea bolilor transmisibile

O extindere a gradului de acoperire la nivel teritorial cu diverse măsuri de contracepție gratuite

3.4 Diminuarea excluziunii sociale în domeniul locuirii și al micii structuri

Conform datelor regăsite în conținutul Analizei economico-sociale dedicate programării fondurilor europene în perioada 2014-2020, aproximativ 1/3 din numărul total al gospodăriilor aferente persoanelor rome nu includ nici un fel de contract de închiriere ori de vânzare, ceea ce face imposibilă o potențială asigurare a acestora. Mai mult, mare parte dintre aceste locuințe sunt construite din materiale de proastă calitate (chirpici, paiantă), nu au acces la diversele utilități (apă, gaze, canalizare), dar nici la energie electrică (în aproximativ 13% dintre cazuri).

Locuințele persoanelor rome sunt, de cele mai multe ori, suprapopulate, foarte sărăcăcios dotate, marea majoritate a familiilor locuind în condiții improprii.

În acest domeniu, principalul obiectiv ce este urmărit constă într-o asigurare a condițiilor decente de existență pentru persoanele de etnie romă, în paralel cu facilitatea accesului la diversele servicii publica, ca și la infrastructura aferentă utilităților publice, în îndeplinirea acestuia fiind identificate mai multe priorități, respectiv :

Realizarea unor construcții/locuințe sociale în cadrul cărora să se permită accesul de tip nediscriminatoriu al tuturor persoanelor de etnie romă ce au venituri reduse

Reabilitarea diverselor clădiri ce se află în proprietatea autorităților locale și sunt amplasare în zonele comunităților defavorizate

O dezvoltare a infrastructurii utilităților publice în zonele locuite de persoanele rome

Elaborarea și implementarea programelor de regenerare urbană și eradicarea habitatului de tip insalubru

Elaborarea unui cadru strategic în vederea realizării implementării proiectelor integrate ale dezvoltării locale, dedicate diminuării gradului de sărăcie în rândul comunităților rome

Asigurarea cadastrului și a intabulării gratuite tuturor proprietăților imobiliare ale grupurilor considerate vulnerabile, înclusiv persoanelor de etnie romă

În ceea ce privește politicile culturale dedicate minorităților, acestea au ca și principale obiective:

Utilizarea și păstrarea limbii, respectiv a limbilor minoritare

Menținerea și dezvoltarea unei culturi scrise, ca și a mass-mediei de tip etnic

O conservare a patrimoniului de tip material – colecții etnografice, colecții muzeale

O conservare a patrimoniului imaterial – meșteșugurile tradiționale, artele spectacolului, sărbători, tezaurele umane, diverse festivaluri

Politicile culturale dedicate minorității rome au în vedere, în principal:

O participare a populației la diversele activități culturale

Promovarea egalității accesului la cultură

Principalul obiectiv pe care îl urmăresc guvernanții în domeniul cultural vizează menținerea, dezvoltarea, ca și o afirmare a identității culturale a etniei, respectiv obiceiuri, limbă, patrimoniu, istorie, etc. În acest sens se au în vedere mai multe direcții de acțiune, precum:

Organizarea diverselor expoziții de tip tematic în cadrul cărora să se reflecte principalele aspecte dedicate istoriei și vieții romilor

Susținerea proiectelor culturale dedicate păstrării și promovării culturii romani, ca și a diverselor evenimente culturale al cărui specific este inspirat din cadrul culturii și a folclorului romani

O facilitare a accesului la manifestarea artei cinematografice și teatrale ce au tematici rome ori sunt în limba romani, în diversele instituții culturale locale

Organizarea diverselor festivaluri anuale, la nivel local, zonal ori central în vederea valorificării diverselor contribuții muzicale ale artiștilor de etnie romă

3.5 Diminuarea nivelului discriminării rasiale

Discriminarea, un fenomen ce este destul de des semnalat în cadrul istoriei comunităților etniei rome, poate fi considerată ca fiind o dimensiune majoră a excluziunii sociale, aceasta problemă nefiind deloc abordată în perioada regimului comunist, ca urmare a politicilor de tip asimilaționist ce erau promovate de către partidul stat, respectiv Partidul Comunist Român (P.C.R.).

Ulterior, după momentul „Decembrie 1989”, problema discriminării persoanelor de etnie romă a început să fie tot mai frecvent semnalată, în special de către renumita Amnesty International, care la începutul anilor 90 raporta deseori diverse forme de manifestarea violenței îndreptate împotriva cetățenilor români de etnie romă.

Barometrul Incluziunii Romilor (respectiv B.I.R.) menționează în cadrul cuprinsului său diversele forme de manifestare ale gradului intoleranței față de populația de etnie romă, începând cu anul 1990, cele mai multe cauze ale discriminării datorându-se:

Diverselor probleme de natură economică – modificarea situației economice în cadrul populației majoritare

Problemelor determinate de cultura politică – acceptarea/neacceptarea regulilor democrației, modificarea percepțiilor privind toleranța, pierderea respectului pentru populațiile minorităților etnice

Numeroaselor probleme de natură instituțională – modificările legislative, inexistența unor programe vizând incluziunea socială a populațiilor etnice

În ciuda acestor probleme, conform datelor existente în Romnibus, realizat pentru LDK Consultants de către I.M.A.S., marea majoritate a populației majoritare din România consideră că este binevenită prezența elevilor romi în aceleași clase cu elevii români (75 %), un procent aproximativ egal (respectiv 74.2 %) apreciind importanța pe care o are pentru copii petrecerea timpului liber împreună.

Procentul începe să se diminueze în momentul în care se pune problema împărțirii spațiului privat, românii considerând doar într-un procent de 62 % că romii ar trebui să locuiască în aceeași zonă cu ei. În ceea ce privește căsătoriile cu persoane de etnie romă, doar 32,2 % dintre români au răspuns afirmativ.

În ciuda problemelor sesizate în perioada post-comunistă, ultimele studii și analize reliefează creșterea nivelului toleranței față de persoanele de etnie romă, principala cauză fiind generată de creșterea gradului de conștientizare în domeniul răspunsurilor corecte/incorecte. Persoanele de etnie romă continuă să se simtă în continuare victime ale discriminării, marea majoritate a acestora punând etnia din care provin pe locul întâi al diverselor nereușite înregistrate.

În conformitate cu informațiile date publicității de către autoritățile administrației publice centrale, persoanele ce fac parte din etnia romă continuă să fie încă destul de vulnerabile în fața fenomenului excluziunii sociale, la nivel central, dar și local, înregistrându-se un anume decalaj al incluziunii sociale, ca și o diferență remarcabilă în domeniul acumulării educaționale, respectiv de incluziune în cadrul pieței muncii.

Gradul incluziunii sociale al persoanelor de etnie romă este aproximativ egal cu cel semnalat în cadrul statelor Uniunii Europene, el fiind mai mic decât media națională în domeniile caracteristice calității vieții. Autoritățile au identificat și explicația acestui fenomen, ce constă într-un blocaj generat de problemele de natură economico-financiară ale etniei, ce se perpetuează între generații, ca și a modului de manifestare a diverselor mecanisme sociale ce deseori pot determina marginalizarea socială.

În vederea prevenirii și respectiv combaterii fenomenului discriminării, începând cu anii 2000 în țara noastră au început să se ia o serie întreagă de măsuri, în paralel fiind perfecționat și cadrul legislativ și implicit cadrul instituțional aferent. În ciuda tuturor măsurilor și a programelor implementate, fenomenul discriminării persoanelor de etnie romă continuă să se manifeste în continuare, cel mai des acesta fiind semnalat în cazul:

Accesului romilor la diversele servicii publice

Accesului persoanelor de etnie romă pe piața muncii

Reprezentării persoanelor de etnie romă în mass-media

Potrivit specialiștilor, discriminarea persoanelor ce fac parte din etnia romă continuă să se manifeste pe fondul diverselor stereotipuri negative încă existente la nivelul populației majoritare, ca și datorită prejudecăților adânc înrădăcinate în cadrul mentalității publice.

În ciuda acestei realități, discriminarea persoanelor de etnie romă în România continuă să se situeze la un nivel inferior celor semnalate în alte state ale Uniunii Europene, țara noastră înregistrând cea mai redusă pondere la numărul actelor discriminatorii declarate de cetățenii ce fac parte din cadrul etniei rome (34 %).

3.6. Domeniul legislativ dedicat integrării comunității rome pe piața muncii din România

În țara noastră, obiectivul integrării comunității rome pe piața muncii este în mod ideal reprezentat în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, strategie ce se constituie drept o revizuire a precedentei Strategii (respectiv cea din anul 2011), avându-se în vedere noile provocări din domeniul social, evidențiate de datele date publicității ca urmare a recensământului din anul 2011, ca și țintele de la nivel european ce au fost asumate în cadrul Strategiei Europa 2020. Prin intermediul acestei Strategii, ce asigură o continuitate a măsurilor ce au fost deja luate în cadrul Strategiei vizând îmbunătățirea situației romilor în intervalul 2001-2010, România și-a propus să diminueze numărul persoanelor ce se află în riscul sărăciei ori în cel al excluziunii sociale cu până la 580.000, valoare ce urmează să fie atinsă până în 2020.

Revizuirea strategiei anterioare a fost un proces destul de complex, ce a inclus printre altele și consultarea tuturor reprezentanților autorităților locale și centrale, ca și a reprezentanților diversele organizații dedicate societății civile, reprezentanții mediului și a misiunilor diplomatice, experții Băncii Mondiale și ai diverselor structuri de la nivelul Organizației Națiunilor Unite.

Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 a început să fie implementată de acum trei ani, ea fiind însoțită de diverse măsuri alocate fiecărei direcții de acțiune vizate.

Avându-se în vedere evoluția de la nivel național, ca și cea de la nivel european, această Strategie urmează să fie revizuită și/sau adaptată/completată, cu actualizarea inclusiv a planurilor măsurilor specifice, avându-se în vedere rezultatele obținute pe parcursul implementării, ca și a recomandărilor ce sunt formulate în cadrul procesului de evaluare/monitorizare.

Prin intermediul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 autorităților române și-au propus să continue seria măsurilor ce au fost luate în cadrul proiectului vizând incluziunea socială a persoanelor de etnie romă, incluzând și dezvoltarea dialogului cu principalele instituții responsabile în domeniu, ca și dialogul cu societatea civilă.

Primul document important în domeniul incluziunii sociale a persoanelor de etnie romă a fost Strategia adoptată prin Hotărârea de Guvern nr. 430/2001, privind îmbunătățirea situației romilor în perioada 2001 – 2010, acesteia urmându-i Strategia incluziunii cetățenilor români ce aparțineau minorității romilor pentru 2012 – 2020, ce viza implementarea diverselor politici publice în domenii precum cel al educației, domeniul sănătății, domeniul ocupării forței de muncă, domeniul culturii, ca și cel dedicat infrastructurii sociale.

În cursul anului 2010, Uniunea Europeană a adoptat așa numita Strategia Europa 2020, ce viza printre altele dezvoltarea sustenabilă a incluziunii sociale, stabilind și obiectivele în domeniul :

Ocupării forței de muncă

Cercetării

Mediului și energiei

Educației

Dezvoltării și inovării

Pentru anul 2020, obiectivul Uniunii Europene are în vedere diminuarea cu 20 de milioane a numărului persoanelor europene ce sunt expuse riscului sărăciei, ca și o asigurare a coeziunii de tip economic, social și teritorial, însoțită de o sprijinire a categoriilor cele mai expuse riscului excluziunii sociale.

Ca urmare a acestor obiective, și țara noastră a trecut la preluarea și asumarea la nivel de stat, în categoria surselor excluziunii sociale fiind incluse :

Nivelul scăzut de trai – sărăcia

Discriminarea

O lipsă a oportunităților de asimilare/învățare

O lipsă a competențelor de bază în domeniu

De altfel, acestea reprezintă și sursele decalajului social ce se semnalează între populația majoritară și persoanele din etnia romă, care sunt grav afectate de :

Rata diminuată de ocupare

Rata crescură de abandon școlar

Un nivel redus al acumulării educaționale

Nivel redus de trai

Așa cum se poate remarca cu ușurință, principalele obiective ce sunt menționate în cadrul Strategiei Europa 2020, nu vor putea fi atinse la nivel național în contextul existenței decalajului remarcat în domeniul incluziunii sociale a persoanelor de etnie romă, motiv pentru care se consideră că Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 reprezintă o adevărată provocare pentru România în cadrul complexului proces de reformă.

În ceea ce privește scopul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, acesta constă în incluziunea de tip economico-socială a persoanelor de etnie romă, în paralel cu asigurarea șanselor egale, prin intermediul elaborării și respectiv implementării diverselor programe și politici publice în:

Domeniul educației

Domeniul formării profesionale

Domeniul ocupării forței de muncă

Domeniul sănătății

Domeniul micii infrastructuri

De asemenea, Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 are în vedere implicarea diverselor autorități publice (atât de la nivel central, cât și de la nivel local), a societății civile și a persoanelor de etnie romă în diverse activități menite să faciliteze dezvoltarea incluziunii economico-sociale a acestora.

Principalele obiective ale Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 au în vedere :

O creștere a nivelului incluziunii educaționale a persoanelor de etnie romă până la un nivel similar celui al populației majoritare – combaterea diverselor decalaje de natură socială, decalaje ce dezvoltă riscul abandonului școlar, ca și pe cel al analfabetismului – măsuri menite să asigure accesul gratuit, egal și universal al persoanelor de etnie romă la educația de calitate

O creștere a nivelului ocupării persoanelor de etnie romă – combaterea decalajelor privind participarea pe piața muncii a persoanelor de etnie romă, comparativ cu participarea pe piața muncii a populației majoritare – acordarea sprijinului necesar persoanelor ce au șanse destul de mici la accederea pe piața muncii, respectiv tinerii, persoanele ce au o educație destul de redusă, persoanele de sex feminin, persoanele aflate în perioada șomajului de lungă durată, persoanele ce își au domiciliul în cadrul unor zone cu posibilități reduse de angajare, persoanele ce nu dispun de competențele profesionale necesare în anumite meserii, persoanelor cu dizabilități, persoanelor ce au în îngrijire minori aflați la vârsta școlară, etc.

O îmbunătățire a stării de sănătate a persoanelor de etnie romă prin dezvoltarea accesului la diversele servicii de sănătate preventivă, ca și la serviciile de sănătate curativă

O îmbunătățire a condițiilor de locuit pentru persoanele de etnie romă ce fac parte din comunități ce sunt considerate ca fiind defavorizate economic și social

O asigurare a accesului la diversele servicii publice, ca și a accesului la mica infrastructură

Menținerea, susținerea, precum și dezvoltarea identității de tip cultural – obiceiuri, limbă, patrimoniu, avându-se în vedere în permanență atât respectarea drepturilor omului, cât și respectarea legislației

O îmbunătățire a situației sociale a persoanelor de etnie romă în domeniul dezvoltării comunitare, în domeniul protecției copilului, în domeniul justiției, ca și în domeniul ordinii publice

Dezvoltarea abordării de tip integrat a domeniilor ce sunt considerate ca fiind prioritare, în paralel cu corelarea măsurilor ce sunt incluse în cadrul Strategiei

În ceea ce privește grupul țintă ce este vizat în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020, acesta include persoanele de etnie romă ce sunt supuse unui risc crescut al excluziunii socio-economice, ca și persoanele de etnie romă supuse fenomenului marginalizării sociale.

Din aceste considerente s-a avut în vedere în principal instituirea principiului prioritizării beneficiarilor diverselor măsuri de intervenție ce sunt menționate în cadrul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020,direcțiile de acțiune vizând în mod explicit persoanele de etnie romă.

Elaborarea, ca și implementarea Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 s-a realizat avându-se în vedere principiile de bază comune ce sunt agreate la nivelul Uniunii Europene în domeniul incluziunii romilor, respectiv :

Politici de tip constructiv, pragmatic și nediscriminatoriu

Vizarea în mod explicit, nu și exclusiv a persoanelor din etnia romă

O abordare de tip intercultural

Abordare de tip integrator a diverselor domenii considerate ca fiind „cheie” în cadrul societății

O conștientizare a dimensiunii de gen

Un transfer al politicilor ce sunt bazate pe diverse elemente concrete

Folosirea diverselor instrumente ce sunt puse de către Uniunea Europeană la dispoziția statelor membre

O implicare cât mai bună atât a autorităților publice locale, cât și a autorităților publice regionale

O implicare a societății civile

Participarea cât mai activă a persoanelor de etnie romă

Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 are în vedere și diverse principii de tip complementar, dintre care merită menționat principiul :

Diviziunii sectoriale și al complementarității – Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 asigură o implicare a diverselor părți interesate în cadrul procesului decizional, ca și a procesului privind implementarea acestei Strategii

Cooperării – Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 vizează realizarea diverselor proiecte de tip integrat ce au în vedere tratarea în mod simultan a diverselor probleme existente în domeniul educației, în domeniul ocupării forței de muncă, în domeniul sănătății, în domeniul culturii, în domeniul infrastructurii și locuirii, în domeniul dezvoltării comunitare, ca și în domeniul administrației publice

Adiționalității fondurilor – Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 asigură alocarea suficientă și eficace a resurselor necesare, prin intermediul utilizării diverselor fonduri de la bugetul de stat, ca și a fondurilor de la bugetele locale, ori a instrumentelor financiare din cadrul Uniunii Europene

Subsidiarității, al descentralizării în cadrul execuției – Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 se realizează în conformitate cu partajarea competențelor specifice diverselor instituții, respectiv autorități publice (locale și centrale)

Nediscriminării și a respectării demnității umane – în cadrul exercitării drepturilor ce sunt menționate în cadrul alin. 2 al art. 1 din cadrul Ordonanței Guvernului 137/2000 vizând prevenirea și sancționarea diverselor forme de discriminare

Transparenței – Implementarea Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 se realizează transparent, avându-se în vedere o participare a societății civile, împreună cu diversele instituții publice locale/centrale și locale, în vederea îndeplinirii tuturor obiectivelor în domeniul dedicat incluziunii sociale

În domeniul ocupării forței de muncă a persoanelor de etnie romă, principalul obiectiv urmărit constă într-o îmbunătățire considerabilă a participării acestora pe piața muncii, avându-se în vedere mai multe direcții de acțiune, în conformitate cu prevederile Legii 279/2005, respectiv ale Legii 76/2002 (cu completările și modificările ulterioare), respectiv:

Asigurarea unei informări în domeniul pieței muncii, cu facilitarea contactului dintre șomerii romi și diverșii angajatori

Oferirea diverselor servicii de informare și de consiliere profesională (gratuit) pentru toate persoanele de etnie romă ce sunt în căutarea locului de muncă

Asigurarea serviciilor gratuite privind medierea locurilor de muncă nou create ori a locurilor de muncă vacante

Dezvoltarea șanselor vizând ocuparea pentru persoanele de etnie romă, prin intermediul încurajării mobilității geografice, ca și a valorificării diverselor capacități antreprenoriale

O stimulare a mobilității dedicate forței de muncă, prin intermediul acordării unor prime de încadrare sau, după caz, a unor prime de instalare

Acordarea, în mod gratuit, a diverselor servicii de consultanță, ca și de asistență în vederea începerii unei activități de tip independent ori în inițierea unei afaceri, cu scopul declarat al dezvoltării gradului ocupării

O stimulare a încadrării persoanelor de etnie romă șomere

O dezvoltare a competențelor profesionale a persoanelor de etnie romă, ca și o certificare a acestora

Organizarea diverselor cursuri vizând formarea profesională pentru romii ce se află în căutarea locului de muncă

Oferirea serviciilor gratuite vizând evaluarea, ca și certificarea competențelor ce au fost dobândite în cadrul sistemului informal, ca și a sistemului non-formal

Includerea persoanelor de etnie romă ce se află în căutarea locului de muncă în diverse programe de ucenicie

O stimulare a tuturor angajatorilor ce încadrează în muncă persoane din etnia romă – acordarea subvențiilor

Acordarea unui sprijin financiar în vederea înființării ori a dezvoltării unei afaceri

Prin intermediul Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 toate persoanele de etnie romă au posibilitatea de a beneficia de diverse măsuri ce sunt finanțare din cadrul Fondului Social European 2014/2020, ce vizează în principal crearea unor noi locuri de muncă prin intermediul :

Creșterii adaptabilității și al mobilității în scopul derulării unei activități

Creării unor diverse mecanisme, special adaptate căutării locurilor de muncă potrivite

Furnizării serviciilor diverse privind ocuparea funcțiilor în raport de nevoile specifice acestora

Sprijinirii diverselor acțiuni de ocuparea unui loc de muncă, pe cont propriu

Tot din cadrul Fondului Social European 2014/2020 se vor acorda diverse stimulente financiare, ca și subvenții persoanelor de etnie romă pentru încurajarea accesului acestora pe piața muncii, ca și pentru menținerea acestora pe piața muncii, în același timp realizându-se o asigurare a tranziției spre piața muncii, de la sistemul protecției sociale.

De asemenea, prin intermediul Fondului Social European 2014/2020 se va reuși finanțarea consilierii și implicit a pregătirii profesionale pentru diverșii antreprenori din cadrul sectorului social, ca și a entităților din cadrul economiei sociale (respectiv întreprinderilor sociale) de inserție, în paralel cu implementarea diverselor măsuri privind integrarea economico-socială a persoanelor de etnie romă, și implicit o dezvoltare a infrastructurii serviciilor sociale la nivelul diverselor comunități locale.

În ceea ce privesc persoanele tinere din cadrul etniei rome (cu vârsta inclusă în intervalul 16 ani – 24 ani) acestea au posibilitatea de a beneficia de diverse măsuri special dedicate integrării loc pe piața muncii, ca și de îmbunătățirea competențelor, aspecte primordiale în cazul tinerilor ce nu au reușit să își găsească un loc de muncă stabil ori care nu urmează diverse cursuri de formare ori studii.

Concluzionând, obiectivul general al autorităților române în domeniul ocupării forței de muncă de către persoanele de etnie romă, cu efecte directe reflectate asupra nivelului de trai al acestora, are în vedere accesarea tuturor măsurilor active în vederea creșterii șanselor accesului la piața muncii.

În ceea ce privesc obiectivele specifice, avându-se în vedere prevederile legale, implementarea Strategiei Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020 va genera :

O creștere a numărului persoanelor de etnie romă ce vor deveni active în cadrul pieței muncii din România

Creșterea numărului persoanelor de etnie romă și sex feminin care vor deveni active în cadrul pieței muncii

CONCLUZII

Percepută ca fiind o problemă socială deosebită, ce are capacitatea de a afecta absolut toate domeniile societății, sărăcia are capacitatea de a determina o limitare a veniturilor membrilor unei comunități la un nivel destul de redus, în paralel cu limitarea accesului acestora la diverse servicii cum ar fi educația ori sănătatea.

De asemenea, sărăcia generează și o lipsă a diverselor facilități în cadrul membrilor unei comunități, ea impunând persoanelor afectate diverse sentimente contradictorii, cele mai frecvent semnalate fiind disperarea, timiditatea, lipsa speranței. Apreciată ca reprezentând o deosebită problemă de natură socială, la baza extinderii acesteia poziționându-se o serie întreagă de factori, sărăcia a ajuns în centrul atenției marilor state ale lumii, ce încearcă constant să identifice diverselor soluții dedicate diminuării impactului acesteia la nivelul omenirii, ca și a eliminării sale graduale.

Este cunoscut faptul că sărăcia dispune de capacitatea de a determina o modificare a personalității umane, persoanele ce trăiesc într-un anumit grad de sărăcie având personalitatea orientată spre latura fizică, de tip extrovertit, cu orientare spre concret, impulsivitate și o toleranță deosebită vizavi de tulburările de natură somatică și psihică.

Sărăcia impune un nivel extrem de diminuat al veniturilor, un consum redus, un grad mic de ocuparea forței de muncă, cu o alimentație fie insuficientă, fie de o calitate îndoielnică, ce deseori generează o stare de sănătate precară. De asemenea, sărăcia implică și un acces destul de limitat la educație, cu o participare restrânsă la luarea unor decizii și implicit posibilitatea extrem de limitată de influențarea propriului nivel de trai.

Din păcate, în ciuda diverselor măsuri ce au fost luate în ultimii ani, țara noastră continuă să ocupe un loc deloc onorant în topul statelor sărace, ea fiind de altfel considerată țara cu cea mai mare rată a sărăciei din zona Europei Centrale și de Răsărit, exceptând cazul Albaniei.

Iar cele mai afectate zone, din România, ce sunt supuse unui risc crescut al sărăciei, sunt cele plasate în partea nord-estică, conform informațiilor date publicității de autoritățile europene, ca și de specialiștii Băncii Mondiale.

Iar cea mai afectată a fost și continuă să rămână comunitatea romă, ale căror membrii sunt cu 38 % mai predispuși sărăciei, comparativ cu celelalte persoane ce au vârste, un nivel al educației, o compoziție a gospodăriei și o localizare geografică asemănătoare. Din păcate, în cadrul aceleiași categorii, riscul de sărăcie în cazul minorilor este cu 37% mai ridicat, comparativ cu restul copiilor din cadrul populației majoritare, educația acestora aflându-se în strânsă legătură cu potențialele șanse ce le sunt oferite acestor tineri la un viitor mai bun.

BIBLIOGRAFIE

Autori români:

Ana Maria Preoteasa, Situația romilor în România – între incluziune socială și migrație. București, Fundația Soros-România, 2011

Dumitru Sandu, Comunitățile de romi din România – O hartă a sărăciei, Banca Mondială

Laura Surdu, Roma school participation, non-attendance and discrimination in Romania, Bucharest, Vanemonde, 2011

Autori străini:

M. Caluoer, et. all, Ghid de bune practici în implementarea politicilor publice locale, EDRC, 2008

Townsend, Peter, The International Analysis of Poverty. Harvester Wheatsheaf, London, 1993

Site-uri consultate:

http://www.nscb.gov.ph/poverty/TCPovStat/reading_materials/rioXG/Relative%20Poverty%20Practices/RelPov_ES.pdf

http://ec.europa.eu/eurostat

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Glossary:EU_statistics_on_income_and_living_conditions_(EU-SILC)

http://www.anr.gov.ro/

http://ec.europa.eu/esf/main.jsp?catId=62&langId=ro

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/lsa/108377.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

http://ec.europa.eu/justice/discrimination/roma/index_ro.htm

http://ec.europa.eu/europe2020/index_ro.htm

http://academos.ro/sites/default/files/biblio-docs/1311/1_romnibus_iunie2009.pdf

http://www.recensamantromania.ro/rezultate-2/

http://ec.europa.eu/justice/policies/discrimination/docs/com_2011_173_en.pdf

http://www.anr.gov.ro/docs/statistici/PROROMI__Comunitatile_de_Romi_din_Romania_187.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf

http://data.worldbank.org/sites/default/files/wdi-2014-book.pdf

http://iresearch.worldbank.org/PovcalNet

http://data.worldbank.org/mdgs

http://ec.europa.eu/eurostat

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-a-nutshell/targets/index_en.htm

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Glossary:EU_statistics_on_income_and_living_conditions_(EU-SILC)

http://www.fao.org/home/en/

www.fao.org/hunger/en

http://www.globalissues.org

http://www.worldbank.org/en/country/romania

http://www.collinsdictionary.com/

http://www.stpcentru.ro/fileadmin/user_upload/grupuri_de_lucru/valeriu_toma/cadrul_normativ/HG_nr.829_din_31_iulie_2002_privind_aprobarea_Planului_national_antisaracie_si_promovarea_incluziunii_sociale.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Incluziune%20si%20asistenta%20sociala/Proiecte_cu_finatare_externa/2%20-%20JIM_Romania.pdf

http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/pnd/pnd_20071.htm

http://www.stpcentru.ro/fileadmin/user_upload/grupuri_de_lucru/valeriu_toma/cadrul_normativ/HG_nr.829_din_31_iulie_2002_privind_aprobarea_Planului_national_antisaracie_si_promovarea_incluziunii_sociale.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf

Alte documente consultate:

Strategia Guvernului României de incluziunea cetățenilor români ce aparțin minorității rome pentru perioada 2014-2020

Hotărârea Guvernului României nr. 430/2001

Hotărârea Guvernului României nr. 1221/2011

Hotărârea Guvernului României nr. 829/2002

Legea 292/2011

The situation of Roma in 11 E.U. Member States – Survey Results at a Glance, dat publicității de către The Fundamental Rights Agency & The United Nations Development Programme, 2012

Cercetarea „Stereotipurile la adresa romilor”, C.C.S.B. pentru Asociația ProDemocrația

Analiza socio-economică vizând programarea fondurilor europene 2014-2020, Comitetul Consultativ Tematic Ocupare, MMFPSPV, București, 2013

Raportul „Criza ascunsă din sănătate – inegalități în domeniul sănătății și date dezagregate”, Centrul European pentru Drepturile Romilor, 2013

Raportul intermediar al Băncii Mondiale, UNDP/CE, 2013

The World Bank, Toward an equal start: closing the early learning gap for Roma children in Eastern Europe, 2012

United Nations Economic and Social Council, 2012, Romania-Draft country programme document

Joint report by the Commission and the Council on social inclusion, 2004

COM(2011) 173, 5 aprilie 2011, Comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European, Consiliului Europei, Comitetului Economic și Social, Comitetului regiunilor

„The State of Food Insecurity in the World” 2011

A,Shah, A., Global Issues, 2013

Banca Mondială, Incluziunea Romilor – O oportunitate economică pentru Bulgaria, Republica Cehă, România și Serbia

Raportul Institului pentru Cercetarea Calității Vieții 2013

Studiul C.E. și al Băncii Mondiale – 2014

Raportul Institului pentru Cercetarea Calității Vieții 2014

Raportul Băncii Mondiale/C.E./P.N.U.D – 2013

Food and Agriculture Organisation (Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură – F.A.O.)

COM(2011) 173, 5 aprilie 2011, Comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European, Consiliului Europei, Comitetului Economic și Social, Comitetului regiunilor

Collins English Dictionary, 2003