Sapaturile Arheologice din Punctul Islaz, Sat Polocinm Comuna Pogonesti, Campania 2009

Key words: campaign, necropolis, herth, home, middle ages.

Săpăturile arheologice din situl arheologic din punctul ,,Islaz”, sat Polocin, comuna Pogonești,

județul Vaslui, au început în anul 2001 și s-au desfășurat pe parcursul mai multor ani. La această

dată, situl arheologic încă nu a fost epuizat, în ceea ce privește cercetarea, lucru care va necesita noi

campanii, în anii viitori.

Rezultatele, evident parțiale, au fost publicate în urmă cu câțiva ani1, dar cea mai mare parte

a descoperirilor sunt puțin cunoscute. Informații sintetice în privința cercetării întreprinse, până la

această dată, au fost prezentate cu prilejul sesiunilor de rapoarte arheologice. De asemenea,

importante trimiteri, cel puțin implicite, la necropola de sec. IV d. Chr. din punctul Islaz, au fost

făcute prin intermediul unor studii, care își propun să surprindă componentele de ordin social,

specifice perioadei de început a marilor migrații, reliefate în mai multe necropole, cercetate pe

teritoriul României și în afara acestuia.2 Într-un alt studiu, am încercat să ilustrez, componentele de

ordin social, care s-au desprins în urma cercetării a peste 100 de morminte, o parte din necropola

din punctul ,,Islaz”, și altă parte din necropola din punctul ,,La Movilă”.3

Piese descoperite și cercetate în necropola de sec. IV d. Chr. din punctul ,,Islaz”, au fost

publicate și în două lucrări relativ recente. Este vorba de catalogul ,,Obiceiuri de port în aria

Culturii Sântana de Mureș”4 și catalogul ,,Antichitatea târzie în bazinul Prutului”.5

După cum remarcam mai sus, un studiu complet legat de cercetările din punctul ,,Islaz”, nu a

fost realizat, încă, și nici în acest articol nu ne-am propus sa facem acest lucru. Subiectul acestui studiu va

fi legat doar de rezultatele obținute în ultima campanie de cercetări, respectiv cea din vara anului 2009.

Această cercetare, s-a desfașurat în cadrul unui proiect european în care, alături de Muzeul

,,Vasile Pârvan” Bârlad, au mai fost implicate două instituții din Republica Moldova, respectiv

Muzeul Național de Arheologie și Istorie al Moldovei din Chișinău, reprezentat de cercetătorul

Valeriu Bubulici și Institutul Patrimoniului Cultural al Academia de Științe a Moldovei reprezentat

de cercetătorii Vlad Vornic și Larisa Ciobanu.

În campania de săpături arheologice din vara anului 2009, campanie care s-a desfășurat pe

parcursul a aproximativ 2 luni, am urmărit extinderea cercetării în zona de est a necropolei. Până la

momentul acestei campanii, fuseseră descoperite 75 de morminte. Cu prilejul acestei campanii au

fost trasate trei secțiuni, două cu lungimea de 31 de metri și lațimea de 2 m, S20 și S21, iar cea de-a

treia secțiune, S22, a avut lungimea de 31 m și lățimea de 6 m.

Datorită condițiilor meteo nefavorabile, secțiunile 20 și 21, au fost abandonate, devenind

impracticabile în urma inundării.

∗ Muzeul ,,VasilePârvan” Bârlad, str. Vasile Pârvan nr. 1, tel. 0235/421691, email: mircea_mamalauca

@yahoo.com

1 Cronica cercetărilor arheologice din România, Campania 2002, a XXXVII-a Sesiune Națională de

Rapoarte Arheologice, Covasna, 2003, p. 245. Lucrare în care au apărut informații despre săpături.

2 M. Mamalaucă, Structuri sociale reflectate în șantierul funerar întâlnite în necropolele aparținând culturii

Sântana de Mureș, în Acta Musei Tutovensis IV, 2009, p. 44.

3 M. Mamalaucă, O analiză a structurilor sociale din perspectiva riturilor și ritualurilor de înmormântare în

necropolele de sec. IV d. Chr. din punctele ,,La Movilă” și ,,Islaz”, com. Pogonești, jud. Vaslui, în Acta

Musei Tutovensis V, 2010, p. 116.

4 M. Mamalaucă, catalogul Obiceiuri de port în aria Culturii Sântana de Mureș, Editura ASA, București, 2005.

5 I. Ioniță, M. Mamalaucă, Vlad Vornic, catalogul Antichitatea târzie în bazinul Prutului, Editura Sfera,

Bârlad, 2009.

În schimb, ca urmare a verificărilor repetate, în malul drept, surpat, al pârâului Tutova, la

distanța de aproximativ 10 m de firul apei, au fost surprinse urmele unei vetre de foc. În consecință,

am practicat o casetă în care, la adâncimea de 1,05 m de la nivelul actual de călcare, am descoperit

o vatră, care s-a păstrat mai puțin de jumătate. Diametrul inițial al vetrei a fost 1,03 m, iar grosimea

maximă în centru de 0,14 m. În schimb, spre margini, aceasta se reducea la 0,06 m – 0,03 m.

Vatra a avut o formă aproximativ oval-rotunjită. Crusta vetrei s-a păstrat pe o porțiune de

mai puțin de un sfert din suprafața existentă (Pl. III, fig1). În stratul de până la vatră au fost

descoperite mai multe fragmente ceramice provenind din diverse vase, încadrate cronologic dupa

cum urmează: fragment dintr-un vas de culoare cenușie, provenit posibil din corpul unui castron

caracteristic sec. IV d.CH (Pl. II, fig.8) și mai multe fragmente provenite din vase ceramice

specifice perioadei medievale, posibil secolele XVII-XVIII (Pl. II, fig. 1-3, 5-7), iar între

fragmentele ceramice se găsea și un fragment provenit din fețuiala vetrei (Pl. II, fig. 4).

Pe vatra de lut ars au fost decoperite mai multe fragmente ceramice provenind din mai multe

vase, dintre care menționez fundul, fragmentar, al unei oale lucrate la mână, din pastă grosieră, de

culoare cărămizie (Pl. III, fig. 8). Prin caracteristicile sale, acest fragment ar putea face parte dintr-un

vas de secol IV d.CH. Celelalte fragmente, găsite pe vatră, provin de la trei vase lucrate la roată,

respectiv două funduri de oale (Pl. III, fig. 3, 10) și o mică parte din buza unui ulcior, cu pereții

smălțuiți (Pl. III, fig. 9).

Vatra propriu-zisă se constituie dintr-un strat de lut ars de culoare cărămiziu-gălbui, iar

culoarea crustei este cenușiu-gălbuie. La mijlocul grosimii maxime, a fragmentului de vatră, am

descoperit un ciob ceramic atipic, respectiv un fragment din peretele unui vas (Pl. III, fig. 7). Având în

vedere inexistența unor materiale care ne-ar putea ajuta la încadrarea cronologică și culturală a

vetrei, nu putem, cel puțin până în acest moment, să facem nicio referire în acest sens.

La adâncimea de 1,30 -1,50 m, deci la 0,25 – 0,45 m sub vatră, au mai fost descoperite

câteva fragmente ceramice, respectiv două fragmente provenite din partea superioară, a tot atâtea

vase, lucrate la roată (Pl. III, fig. 2,6) și un fragment provenit dintr-un vas lucrat la roată, din pastă

fină cenușie cu fundul inelar (Pl. III, fig. 4).

La distanța de 2,8 m nord de extremitatea vetrei, în malul rupt al pârâului, am sesizat o pată

de culoare cenușie. În consecință, am trecut la executarea unei casete. La adâncimea de -1,10 -1,15 m a

fost dezvelită o pată de cenușă, de formă oval-circulară, cu diametrul de 1,3-1,4 m (Pl. IV, fig. 1).

În acest perimetru, am observat fragmente de cărbune de lemn și rari pigmenți de lut ars. În urma

răzuirilor repetate, s-a constatat, că avem de-a face cu o mică groapă, cu fundul ușor albiat rotunjit,

cu adâncimea maximă, la mijlocul ei, de 0,10 m. În perimetrul petei de cenușă, pe lângă resturile de

cărbune, se aflau mai multe fragmente ceramice provenind de la diverse vase de epocă medievală.

Este vorba de trei funduri de vase (Pl. IV, fig. 2-4), un fragment dintr-un vas smalțuit (Pl. IV, fig. 6), un

fragment de vatră (fețuiala), (Pl. IV, fig. 5), două cochilii de melci (Pl. IV. fig. 7, 8), mai multe

fragmente dintr- un vas smalțuit (Pl. V, fig. 1), un fund de oală (Pl. V, fig. 2), o defensă (Pl. V, fig. 3) și

o scoică (Pl. V, fig. 4).

După răzuirea acestui strat de cenușă, am observat conturul unui complex de formă

cvasipatrulateră, cu laturile pe direcția N-S de 2,3 m, iar pe direcția E-V de 3 m, cu fundul ușor

albiat, aflat la adâncimea de 1,64-1,65 m (Pl. VI, fig. 1).

În perimetrul acestui contur, am descoperit un fragment de castron, de culoare cărămizie (Pl. VI,

fig. 2) așezat cu gura în jos, o aglomerație de oase craniene și un os de dimensiuni mai mari (femur ?).

În pământul de umplutură, din castron, a fost găsit un obiect de fier, posibil cui (Pl. VI, fig. 3).

În straturile profunde, din perimetrul complexului, în urma unor răzuiri repetate, în solul de

umplutură de culoare cenușiu-maroniu, exista o cantitate semnificativă de cenușă, cărbuni, fragmente de

lut ars, reprezentând resturi de lipitură cu urme evidente de nuiele, pietre și multe oase. În umplutura

complexului au fost descoperite multe fragmente de ceramică medievală (sec. XVII-XVIII ?). Este

vorba de mai multe fragmente, din partea superioară a trei oale, lucrate la roată, din pastă fină, de

bună calitate, de culoare roșu-cărămiziu. La două din cele trei fragmente de oale, s-au păstrat

elementele de înmănușare (Pl. VII, fig. 2, 3), în schimb cel de-al treilea vas, se pare că nu a fost

prevăzut cu torți (Pl. VII, fig. 5). Alături de aceste artefacte se mai aflau alte câteva fragmente

provenite din diverse porțiuni ale unor vase, cum ar fi trei funduri de oale, lucrate la roată, din pastă

fină, de culoare roșiatică sau cărămizie (Pl. VIII, fig. 7, 8), (Pl. IX, fig. 2). Tot în acest perimetru, al

complexului, am mai descoperit două fragmente, respectiv un fund de vas (Pl. IX, fig. 6) și partea

superioara a altui vas (Pl. IX, fig. 1) ambele provenind din vase lucrate la roata din pastă de bună

calitate, însă, de această dată de culoare neagră. Alături de cele câteva fragmente prezentate au mai

fost descoperite alte fragmente, de mai mici dimensiuni, provenind de asemenea din mai multe vase

(Pl. VII, fig. 4, 6; Pl. VIII, fig. 1, 2, 3, 4, 5, 6 și Pl. IX. fig. 3, 4, 5).

În urma răzuirilor, s-au reliefat în perimetrul complexului mai multe straturi, fiecare cu

particularitățile lui, astfel :

– stratul I – superior se constituie din sol cenușiu cu pigmenți de cărbune și lut ars;

– stratul II – se rezumă la o lentilă de cenușă și cărbune, pigmenți rari de lut ars;

– stratul III – mijlociu, dintre lentile, era constituit din sol de culoare maronie, conținând

două fragmente de chirpic și o piatră de gresie, și pigmenți de cărbune și lut ars (Pl. IX, fig. 7);

– stratul IV – și în acest caz este vorba de o lentilă de cenușă, de culoare mai deschisă, având

în componență cărbune;

– stratul V – este stratul de cernoziom.

După dezvelirea părții de vest a complexului (locuință?), s-au observat contururile a două

gropi de formă rectangulară suprapuse. În partea de nord a complexului au mai apărut semnele unei

gropi de formă perfect rotundă. După solul de umplutură și materialele descoperite, s-a dovedit că

groapa rectangulară, mai mică, orientată N-S, este posibil să fie legată de complexul medieval.

În schimb, groapa mai mare, orientată E-V găzduiește un mormânt de inhumație.

Pata de formă circulară, în diametru de 0,40 m conține arsură de lut și cărbune.

Mormântul 76 – groapa acestui mormânt, pe care îl considerăm drept parte a necropolei

Sântana de Mureș, era orientată V (capul)-E, în lungime de 2,20 m și lățimea de 1,18 m. Groapa era

prevăzută cu praguri de jur împrejur, cu lățimea cuprinsă între 17-23 cm și înălțimea de 26-28 cm

(Pl. X, fig. 1).

Scheletul era așezat pe spate, cu mâinele pe lângă corp, cu palmele lipite de oasele bazinului.

Picioarele erau întinse și apropiate, iar coloana vertebrală ușor îndoită. Craniul întors cu fața la S-E,

cu privirea spre est, mandibula căzută, la o oarecare distanță de maxilarul superior.

Fundul gropii se află la 0,87 m față de nivelul identificării.

Inventarul acestui mormânt este extrem de sărac, rezumându-se la un fragment dintr-o oală

lucrată la mână, din pastă grosieră, arsă neuniform, așezat pe cotul mâinii stângi (Pl. X, fig. 3).

Lângă palma mâinii drepte, am descoperit un fragment din peretele unui vas, lucrat la roată, din

pastă fină (Pl. X, fig. 4), iar în zona picioarelor au fost găsiți cărbuni din lemn și un fragment de

fund de vas lucrat la roată (Pl. X, fig.2).

În umplutura gropii mormântului au mai fost găsite câteva fragmente ceramice, inclusiv

unul provenind de la un vas lucrat cu mâna.

Mormântul 77

În perimetrul S22, aproape de extremitatea estică a acesteia, respectiv la 4,5 m, am descoperit

un nou mormânt de inhumație.

Groapa sepulcrală era orientată N-S, cu scheletul deranjat din vechime, împrăștiat pe întrega

suprafață. În partea de sud a gropii am descoperit fragmente din cap, iar bazinul și femurele se aflau

în partea de nord a acesteia (Pl. XI, fig. 1)

Inventarul mormântului este format din pahar de sticlă de formă conică, cu înălțimea de 9,1 cm,

diametrul fundului de 1,7 cm și diametrul gurii de 8,7 cm. Decorul paharului constă din 6 cercuri

concentrice, incizate, pornind de la 3,6 cm de fundul paharului și încheindu-se cu două cercuri

dispuse sub buză (Pl. XI, fig. 2).

Fusaiola – realizată din lut de culoare cenușiu închis, de formă bitronconică, cu extremitățile

de formă ușor concavă. Înălțimea piesei este de 2,7 cm, cu diametrul maxim de 3,5 cm, iar

diametrul găurii de 0,7 cm. (Pl. XI, fig. 4).

Fusaiola – realizată din lut de culoare cenușiu deschis, de formă bitronconică, cu

extremitățile aplatizate. Înălțimea piesei este de 1,4 cm, cu diametrul maxim de 2,6 cm, iar

diametrul găurii de 0,7 cm. (Pl. XI, fig. 3).

Cele două fusaiole se aflau în mijlocul gropii.

Mărgica de sticlă – de culoare neagră, formă aproximativ cilindrică, cu înălțimea de 1,3 cm

și diametrul de 2 cm. Mărgica este bogat ornamentată, cu cinci incizii circulare, un decor incizat în

zig-zag și un decor dispus concentric în zig-zag, de culoare roșie (Pl. XI, fig. 5). Mărgica era depusă

în apropierea bazinului.

Cuțit de fier – piesa este puternic oxidată, având lungimea de 12 cm, din care aproximativ

2,5 cm este reprezentat de pedunculul pentru înmănușare. Lățimea variază între 2,5 și 1,7 cm (Pl. XI,

fig. 6). Cuțitul se afla în apropierea celor două fusaiole.

Cană – lucrată la roată din pastă cenușie de bună calitate. Înălțimea piesei este de 19 cm,

diametrul fundului de 6,2 cm. Gâtul cănii este conic, iar corpul vasului este bitronconic. Cana este

prevăzută cu o toartă care pornește de la 1,7 cm de sub buză și se încheie pe corpul vasului. Decorul

se rezumă la un brâu inelar dispus la întâlnirea dintre gât și corpul vasului (Pl. XI, fig. 7).

Mormântul 78

Mormântul de inhumație, de copil (infans), deranjat din vechime. Groapa era orientată N-S

(Pl. XII, fig. 1). Din schelet nu s-au mai păstrat decât câteva fragmente (tibie, peroneu și o parte din bazin.)

Scheletul a fost așezat în jumătatea nordică a gropii, în timp ce în cea sudică au fost depuse

mai multe vase ceramice, după cum urmează:

Strachină – lucrată la roată din pastă fină de culoare cenușie, cu înălțimea de 4 cm, Dg – 15,4,

fundul inelar cu Df – 6,2 cm. Decorul vasului constă dintr-un brâu alveolar dispus aproape pe mijloc.

De asemenea, sub buza rotunjită, la 1 cm, se află un brâu, în relief (Pl. XII, fig. 2). În interiorul

străchinii, am descoperit scheletul dezmembrat al unei păsări. (?)

Strachina – depusă pe strachina mai sus descrisă, este de culoare cenușiu închis, de formă

tronconică cu h- 4,5 cm, Dg -14,5 cm, fundul este inelar, cu Df – 4,8 cm. Gura străchinii este oblică, iar

buza rotunjită (Pl. XII, fig.3). În interiorul vasului se afla un fragment de os, greu însă de determinat.

În imediata apropiere a celor două străchini, se aflau două oale de mici dimensiuni, cu

următoarele caracteristici:

Oală – lucrată la roată din pastă zgrupțuroasă, cu h – 9 cm ; Dg – 6,7 cm cu buza puțin oblică,

iar fundul este profilat și drept cu Df – 4,9 cm (Pl. XII, fig. 8).

Oală – lucrată la roată din pastă zgrunțuroasă, apropiată ca formă de oalele sac, cu h-8,1cm;

Dg – 7,8 cm, fundul drept și neîngrijit lucrat, cu Df – 6,4 cm (Pl. XII, fig. 7).

În apropierea celor două oale se aflau și trei castroane de mici dimensiuni.

Castron – lucrat la roată din pastă fină, de culoare cenușiu închis, formă bitronconică cu

h = 4m, Dg – 9,4 cm și fundul inelar, cu Df – 4,7 cm. Decorul vasului se rezumă la două brâuri în

relif, unul cu grosimea mai mare, dispus la 0,8 cm de buza vasului și altul abia profilat, la mijlocul

vasului (Pl. XII, fig. 4).

Castron – lucrat la roată din pastă fină, de culoare cenușiu închis, formă bitronconică cu

h = 5 cm, Dg – 6 cm, iar fundul, bine profilat, inelar cu Df – 4,2 cm. Decorul constă dintr-un brâu cu

motive rombice, lustruit (Pl. XII, fig. 6).

Castron – lucrat la roată din pastă fină, având culoare cărămizie cu h – 5,4 cm, Dg – 6,1 cm, și

fund inelar cu Df – 4,5 cm (Pl. XII, fig. 5).

La extremitatea sudică a grupului de vase, se mai afla și o cană cu gura trilobată, de mici

dimensiuni.

Cana – lucrată la roată, din pastă fină de bună calitate, de culoare cenușiu închis. Cana are

h = 9,4 cm, gura trilobată, cu Dmaxim 6,4 cm, fundul este inelar și bine profilat cu Df – 4,7 cm. Forma

vasului este bitronconică fără decor, dar cu o toartă care pornește de sub buză și se oprește

aproximativ la mijlocul acestuia (Pl. XII, fig. 9).

Considerații generale

După cum se poate observa, ultima campanie de săpături ne-a adus o serie de completari la

descoperirile realizate în anii anteriori, dar în același timp am avut placuta surpriza de a descoperi și

urmele, probabil, ale unei locuințe de Ev Mediu. Avem de a face, posibil, cu o așezare a cărei

extindere ar trebui căutată pe malul stâng al pârâului Tutova.

Sigur, elementele descoperite în cadrul complexului (locuinței?) nu sunt spectaculoase, dar

pot reprezenta începutul unei cercetări viitoare. Poate fi vorba de vechea vatră a satului Polocin.

Fără îndoiala însă, materialele descoperite sunt destul de interesante.

Ceramica este materialul care domină inventarul găsit. În primul rând este vorba de o

însemnată cantitate de ceramică medievală, foarte fragmentară, ceea ce face destul de dificil

procesul de restaurare. Predominante sunt fragmentele de vase lucrate la roată, din pastă de foarte

bună calitate, culoarea variind de la roșu la cărămiziu. Exită însă și două fragmente provenite din

două vase, de asemenea de proveniență medievală, dar de culoare neagră. În perimetrul complexului

(locuința?) au fost descoperite și câteva fragmente aparținând unor vase specifice secolului IV

d.Chr. Prezența lor în contextul locuinței medievale este relativ ușor de explicat în condițiile în care

în zona există o necropolă de secol IV d.Chr., aceste fragmente provenind, cu siguranță, din situl

existent și în mare parte cercetat.

Alături de fragmentele ceramice au mai fost descoperite două cochilii de melci, un fragment

de scoică și o defensă, probabil de la un porc mistreț. Mai există și un fragment dintr-un obiect de

fier, depus în strachina prezentă la suprafața complexului medieval. Gradul avansat de deteriorare

nu ne permite să ne pronunțăm în privința destinației acestui obiect. Deși informațiile care se

desprind în urma acestei descoperiri sunt relativ sărace, totuși s-ar impune ca pe viitor cercetarea să

fie extinsă, astfel încât să ne dăm seama dacă avem de-a face cu o simplă locuință izolată sau dacă

este parte a unei așezări medievale, de ce nu, după cum spuneam și mai sus, vatra veche a satului

Polocin. Cert este că materialul descoperit, se pare că aparține perioadei secolelor XVII-XVIII.

În ceea ce privește mormintele amintite, acestea aparțin fără îndoială, necropolei de secol IV

d.Chr., cercetată în ultimul deceniu. După câte s-a putut observa, au fost descoperite două morminte

de adulți, unul nederanjat (M 76) și unul deranjat (M 77) și unul de copil (M 78). Două din cele trei

morminte au fost orientate N-S, și unul, respectiv M 76, E-V.

De remarcat este faptul că, mormântul 76 este aproape în întregime lipsit de inventar, totul

rezumându-se la trei fragmente ceramice. Acesta, practic, se afla sub podeaua complexului

(locuinței ?) prezentat anterior.

Inventarul celorlalte morminte este relativ bogat și interesant, în nota celorlalte morminte

cercetate din această necropolă. Sigur, din punct de vedere numeric, cele mai importante artefacte

sunt vasele ceramice, respectiv oale, străchini, castroane și căni, toate acestea fiind lucrate la roată,

din pastă de bună calitate, de culoarea cenușie. Foarte interesante sunt cele două piese din sticlă,

respectiv paharul, și mărgica cu decorul format din mai multe linii în zig-zag.

Un lucru demn de semnalat, este legat de ritualul de înmormântare, în sensul că în două din

străchinile descoperite în M 78, au fost gasite rămășițe osteologice provenite de la o pasăre și un alt

os, care încă nu a fost determinat. Sigur, situația nu este inedită. Această practică nu am întâlnit-o

însă foarte frecvent în perimetrul necropolei.

Cert este că, deși descoperirile din ultima campanie nu au fost spectaculoase, totuși ne-au

permis surprinderea unei situații noi, legate de posibilitatea prezenței în arealul cimitirului de secol

IV d.Chr. a unei așezări medievale, ceea ce impune continuarea cercetării in a zonă.