Sandu1970@yahoo.com 244 Capitolul Ii Anatomia Procrearii Si Dezvoltarii Umane Text

CAPITOLUL II ANATOMIA PROCREĂRII ȘI DEZVOLTĂRII UMANE Embriologia este știința dezvoltării individuale a organismului și studiază transformările pe care le suferă omul din momentul fecundatiei până la apariția unui nou individ. Noțiunile prezentate se referă strict la embriologia omului. Pentru conceperea fiinjei umane este pecesar actul sexual care pentru procreare necesită o integritate morfofuncțională 8 organelor genitale interne și externe. În actul sexual, penisul aflat în erectie introdus în vaginul femeii depune prin ejaculare, spermă realizind actul insimanjarii. Lichidul spermatic are 9 reacție ușor alcalină și ‘confine spermatozoizii care reprezintă celulele sexuale masculine sau gamete ~ masculine. Spermatozoizii reprezintă. secret _a testiculelor. Din vagin înaintează prin mișcări proprii, pătrund prin canalul cervical uterin în cavitatea uterină și apoi în h irginpele uterine. Dacă întâlnesc ovulul {i vor fecunda rezultând oul, iar dacă nu întâlnesc ovulul, mor și se elimină prin căile 7 aenităle ale femcii. Viața spermatozoidului după care a fost depus în vagin este de 72 Tore la om, timp necesar pentru a străbate distanța până în lumenul trompei sia fect a “ovulul. Oviilul reprezintă secreția externă a ovarului eliminate o dat pe lună, pe rârid din ficcare ovar la mijlocul intervalului dintre; două fluxuri menstruale. tâlnirea “dintre ovul și spermatozoid are loc în ampula îi se produce fecundatia. Oul se deplasează de-a lungul Tumenului trompei în uter printr-un fenomen de migratic care durează 3 zile. Ajuns în uter oul mai rămâne liber încă 3 zile după care este fixat Tin mucoasa uterină, fenomen numit nidatie. Urmează gestafia (9 luni a 28 zile) „formându-se inițial embrionul (8 săptămâni) după care devine făt, care la finalul celor 9 uni este eliminat prin căile genitale la exterior prin naștere, expulsie sau parturitie gi “ fBtul devine nou născut. este elementul esenfial al embriogenezei. Spermatozoizii ajung în ampula_tubari, mișcarea producându-se cu- o. viteza_de_70-60- microhi/sec. spermatozoizii părând în ovul. În realitate pătrunde un singur spermatozoid căci la focul de pătrundere se formează 0 membran de fecundare care fnveleglé_toatt —upratața ovulului realizând un obstacol în pătrunderea altor spermato: i. se contopeste cu ovulul se numește spermatozoid, fecundă În singur corp celular și 2 nuclei (de origine Rateraă și pale’) denumiți \cestia se reunesc (după 12 ore) refăcând slant eromovomial Teepe sepmenarea arca rezultând celule mici denumite Acea su În menue obi ale spesiei umane inu denumirea A ă nia siadiu_al_ segment ul i an a pod LG E hire Butonul embrionar și trofoblăst. ca reprezentatii de trofoblast, buton &ribrionar și blastocel se numește GBlastocist, Jn interiorul butonului embrioriăe apare 0 cavitale care împinge ectiele la 2 la amniotică Xare confine lichid amniotic. uljEse ȘI dau naștere unei fofje periferie pe un singur rând formând, „Celulele de pe peretele veziculei amniotice se -Zlivite de peretele veziclei amnjotice ale cărei capete se reunesc și realizează vezicula + bilicala (vitelina). Butonul embrionar rămâne fixat de trofoblast printr-un pedicol. Locul de contact între cele două vezicule, amniotică si ombilicală va constitui prin mniotice si plafonul veziculei ombilicate) ido: mbrionar. Între cele două foife ectoderm și endoderm apare fnezoblasiu care depășește aria embrionară (spațial dintre ecto și endoderm). cest fenomrenrse produce în ziua VIII-a de Ja fecundație, când oul se nidează în uter. PE suprafața irofablastului apar vilozitati coriale care pătrund în mucoasa uterină Ia locul corespunzător pedicolului de fixație al butonului embrionar. Până in acest stadia a nutrit din substanțele proprii constituind faza embriotrofă, iar din ziua a 19-a când ‘Sa TOE uter se hrănește cu substanțe din peretele uterin, faza histiorrofă. Apariția „C0I8I dea 3-a foițe embrionare, mezodermul (în săptămâna a 3-2) reprezintă finalizarea procesului de gastrulare si începutul procesului de neurulatie (formarea „organelor priimițive). In acest stadiu nutriția embrionului se modilică prin apariția primilor muguri vascuilari în mezodermul embrionar care acoperă vezicula orabilicâtă ~<_ Win pediculul de fixatie si in vilozitățile coriale. Vilozitățile coriale din dreptul FeaLDTe de ia au panies in vasele de fixatie din peretele uterin, distrug pereții Tacestora și creează iacuri sangujne. Astfel embrionul se hrănește cu substanțe din sângele malem constituind faza hemoiroficd care durează până Ta naștere. Organtil care îndeplinește funcția de nutriție este placenta. 7 ai zpje-sau și celor trei foife (ectoderm, endoderm, mezoderm) ( gastrulă Din cele tei foije se vor forma organele și jesuttile i. —Asttel, Dwa da naștere tubului digestiv primitiv și corzii ” dorsaleCEctodermul ra da nagtere tubului neural, Cieșterea ariei eibrionare în lungime va _ re. prin îngroșarea mezederinului unu? nodul denuniit hodulul posterior. Din acesta se va forma linia primitivă care în portiunea făijlocie va da naștere nodufuful [ui Hensen Tar mai anterior se va dezvoltă prelungirea cefalică” Nodulul Tui Hensen se invaginează anterior și Tecfalic și formează canalul blastoporal al Tui Lieberiuhn care se termină la exterior 1 orificiul bastoporal. Porțiunea aderentă dispare Împreună cu endodermul Canalul rămâne deschis spre cavitatéa vitelina. Endodermul se reface dif marginite: Testante pentru a forma tubul digestiv sau intestinul primitiv. Din peretele superior ȘT. pereții laterali ai canalului lui Liebefkuhn se va forma coarda dorsală. Tot pe linia Tiediană dar posterior se [presează din ectoderm, îițial șanțul neural apoi tubul neural Brimitiv. În aceast prățăe uruldĂe formează în plan medio-sagital, din ectoderm tubul neural, din mezodei dorsală iar din endoderm intestinul primitiv. De 6 parte și de alta a liniei mediane mezodermul se va segmenta și va constitui Somitele ~(@ranio-cudal) lateral de acestea nefrooamele Tar mai lateral splahnotoriul care se livează realizând cavitatea celomică cu două foife, foifa Externă denumită somato- pleuri care se mulează pe perefii laterali ai embrionului și foifa înternă splaho-pleura care se mulează pe organele axiale (intestin primitiv). Cele două cavități celomice apropie Tn pariea anterioară și se unese realizând cefomul, cavitatea generală embrionului. Somitele vor da naștere unor proliterări celulare; dermatomul care vine ir omtact cu ectodermul dă naștere dermului; miotomul care vine în raport cu tubul 23 neural și scheletul axial va da naștere mușchilor scheletici, ia€gclerotoml va da naștere scheletului. Așadar în faza de neurulafie ja naștere pe linia mediană din ‘ectoderm, apoi_tubul neural primitiv din care se va dezvolta ulterior sistemul nervos.(Anterigt de tubul neural, din endoderm prin cooperare mezodermali 2 „formează coatda dorsală din care se va dezvolta coloana vertebrata Si mai ‘anterior, tot axial se va dezvolta din endoderm tubul digestive sau intestinul primitiv din care se formează epiteliul mucoasei digestive iar prin cooperare mezodermala pereții tubului digestivg, anexele glandulare digestive și aparatul respirator. Lateral (paraxial) în urma segmentării mezodermului dorsal din placa somitelor se fornicază 40 de metamere care corespund pe de o parte celor 33-34 de vertebre iar din_6 som occipitale_se dezvoltă neuroctaniul. Mezodermiil este constituit din 2 porțiuni, Thezodermul propriu-zis reprezentat de splahno și somato pleura (prima portiune) si mezenchim cae Anexele embrionare - reprezintă unele organe anexe cu rol de întreținere a viețif embrionului care s¢ dezvoltă odată cu Tormarea embrionului. Acesica sur repreventate—aé_veziculaombilical®, vezicula_ammniotics, alantoidă, placenta și cordonul ombilical. 5 Vezicula ombilicală — se formează initial din endoblast iar ulterior se inve! “e u mesoderm in care apar mugurii vasculari care dau naștere la două vene si două artere. Din peretele veziculei ombilicale se formează intestinul primitiv care rămâne în __legătără cu acesta prin canalul omfaloenteric (canal vitelin) care se închide în ziua 35- 40-a. Persistenja canalului reprezintă diverticulul lui Mekel. Când se închide canalul —atelin, Vasele viteline dispar iar vezicula ombilicală rămâne tot mai mică și este eliminată [a naștere odată cu placenta. Vezicula amniotică- se formează din butonul embrionar. Podeaua veziculei * amnfotice care Vine Th contact cu plafonul veziculei ombilicale sa forma ectodérmul. —Cavitatea amniotică crește pe măsură care vezicula ombilicală se îngustează si câptușește în interior trofoblastul. În luna a II-a de sarcină apare lichidul amniotic cu ol protector în menținerea unei presiuni și temperaturi constante. Prin ruperea membranei amniotice la naștere se scurge lichidul amniotic. ~ ‘Alantoida — apare in ziua 16-17-a ca un diverticul în peretele _vezi~'ei_ omiilicale- Va Tua Tora unei vezicule care se deschide în porțiunea caudaa a intestinului priritiv denumită cloacă. Ca urmare a extinderii Sacului amniotic se alungește pediculul de fixatie împreună cu alantoida ȘI va Torma un cordon tubular. în “Peretele alantoidei se dezvoltă vase (două artere $i două vene) care ajung în STozItățife corale ȘI persistă după obsirucfia canalului alantoidian devenind vase ombilicale. În evoluția Sa alantorda se împarte Ti două Segmente, unul intraembrional din care se va - dezvoltă vezica urinată si uraca- un segment extraembrional care reprezintă suportul vaselor ombilicale. Placenta — reprezintă un organ exiraembriong! care permite hrănirea din orgânismul mater în perioada embrienară. Corionul vilos_Va reprezenta” placefita TTeiala iar caduca (decidua bazală) va nta placenta” maternal. Vjlozitățile Zoriale conții câte un vas aerial și unul venos în legătură cu vasele ombilicale care —Ziabilese circulația între placeniă ȘI corpul embriono-fetal. Placenta are formă — distoteată-car diamerrut-de 20-25 cm, grosime 2-3em ȘI o greutate de 500-800 la termen. Rolul placentei este de nutriție, respirație, excreție, protecție (permeabilitatea selective) și rol endocrină secretând hormoni. ~ _Cordonul ombilical = reprezintă o structură wubulen spiroidă care face legătura ue embrion-Țăr, prin ombilic, oi placenta fetal’. Se formează din pediculul de ~Tikajie prin alungire ca urmare a creșterii sacului amniotic și a lichidului amniotic. La termeni, lungimea sa este de 30-60 em înserănd pe placentă în porțiunea centrală. În alcătuirea cordonul ombilical int canalul omfaloenteric cu vasele viteline (două ‘Tartere ȘI două veney și canalul alantoidian cu vasele sale care devin vase ombilicale TGouă artere și Cordonuilui ombilical este învelită de membrana ică reflectată. Cele dou il cază rezultând o singură vend are se menține până l& naștere sub formă de vase ombilical (o venă și două artere). OF iono-f fn tera mată e REE Ee rue embrionare, ectoderm, endoderm si 2, Mezodemuul se împarte în trei regiuni: cephalică, tronculară și caudală, DinGortiunea cefalic3)a mezodermului va rezulta nofocorduT (coarda dorsală) pe Tinia median’ jar paraxial se dezvoltă somitele, nefrotomul și splafinotomul. La embrion exista un nt 41 somite (occipitale, cervicale, toracale, lombare, sacrale si 7 “ci in ectoderm)se formează lama medulară care se adénceste_progresi _tormând initial un șanț apoi tubul neural deasupra căruia 5e reface ectodermul. Din “Tama medulara, în partea laterală, se formează un cordon de celule care alcatuieste Eicasta panglionară sau neurală. Din peretele medial al somitelor se_formează sclerotomul și mioiomuj iar peretele Tateral formează dermatomul. Splahnotomiil va ~dezvotmm în interiorul său o cavitate secundară denumită celom, limitată de Somatopleura (Spre ectederm) și splahno-pleura (spre endoderm). Din foițele lamei “Taierale SE iesprind celule care Vor forma mezenchimul {i care se dispun între cele 2 ȚToițe între Ectoderm și endoderm precum și între organele axiale (notocord si tub neural). : 7 Fig.16 - Modalități ale împărțirii endodermului si mezodermului. A. 1 — ficat, 2 - stomac, 3 ~ mugur pancreatic dorsal, mezenter dorsal, 5_ artera mezenieried superioară, 6 ~ mugur pancratie ventral, 3 5- artera mezenerică superioară, 7 colon, 8 cec, 9 spina (dupa Gray's Anatomy for Students) 2s Dezvoltarea sistemului osos: se realizează din mezenchin) pin procesul de osificare. Coloana vertebrală, sternul și coastele din materialul erotomăli. Grapiul se formează din mezodermul cephalic nesegmentat, somitele ‘occipiiale si mezenchimuf arcurilor brahiale- Aparatul Drafial este constituit din af i IE Digi EEE Ce tu Tp suctre lor material ectodermic, endederinic” si dermic contribuind Ta formarea regiunilor fejei, gâtului ȘI portiunii superioară a pri = fă ee Dexvoltarea musculaurii „se. «eulizează (in mezeseză) prin_miotoa me Zei A ere Din Teen at naylere i ui, ai glatidei sodorigare, siivare și iale ee se ames Ssaiapes tombe, Din Parse dezvoltă mușchii netezi, perineal și ai 7 memorie: Mugevi capu i Ei se dezxol din mezenchimuT acini tina Dezvoltarea ieribrelor- se realizează din ma Ia prin condensarea -meZzachimulu, somato-pleuri și selerotoame. Dezvoltarea rubului digestive — se reâlizează die) care în săptămâna a II-a Ta aspectul unui san} apoi in săptămizna a TI-A Ta Toma de tub realizând intestthul primiv. Ages prezintă doit exten tentinale în fund de sac, Exremitatea anterioară poartă numele de întestin cefalie, iar cea caudală de intestin poste Porțiunea de intestin cuprinsă între cele două extremititi se numește intestin mijlociu Si pls gara veicul mba pin sal onloier: aresta primifi~ este înconjurat de splahno-pleura și atașat de per și posterior al trunchiului prin septuri (mezou)_in care se află vasele ‘Intestinal cephalic Este închis de membrana faringiană iar intestinul posterior este închis de membrana cloacalé.. omoara sai imitix - este dispus între extremitatea cefalică a tubului neural și ini ada ‘Acest orificiu este mărginit anterior de magie frontal, caudal de primul are brahial iar lateral de mugurii maxilari derivați din primul Tare Brafial. "——Bsofagul — șe diferențiază din extremitatea cefalică a intestinului primii împreună cu faringele. Stomacul -. ă în sip se dezvoltă in săptămâna a I-a a. silat dispuse în plan sagitg! cu convexitatea dorsală — posterio ai trunchiului prin câte un mezau. Ulterior el este supus unei mișcări de rotație care il fixează în poziție finală cunoscuță Ta studiul sistemului digestiv. În săptămână a V-a întestinyl este un tub așezat în plan medio-sagital întins de la pilor până la cloacă, iar Ventral” comunică cu vezieule-orpbiticatăyprin canalul omfalo- enteric (vitelin). Astfel, intestinul prezi {i ramurifuna superioată situată deasupra Vitelin din care se formează duodeniil: iul din ileon și o ramură (inferioa din care se formează ileonul și colonul. Modificările care duc la poziționarea definitivă a intestinului, apariția mezenterului și a fasciilor de coalescent ~ se produc ca urmare a unei rotații a intestinului “Cloaca — reprezintă porțiunea terminală dilatată a intestinului posterior in care __se vărsă anterior canalul alantoidian, separată printr-un sept anorectal sau alantoidian. “Septul coboară până la nivelul membrane’ cToacale și împarte cloaca în 2 regiuni una anterioară (sinus urogenital) n care se varsă efile urinare si genitale și alta posterioară denumită canal anorectal. Mezenchimul zei ‘va da naștere perineului. Gu Wg QC ch Ficatul provine dintr-o ingrogare a duodenul Pancreasul. se dezvoltă din tei muguri. dei in unul dorsal de 18 HiVETUl ansei duodenale, ~ __Dezvoliarea sistemului respirator — are în vedere dezvoltarea foselor nazale din mugurii nazali (medial si lateral) jar conduct Taringo-traheo-brongic și plămânii se dezvoltă ca 0 dependinta a tubului digestiv de pe peretele anterior al esofagului unde* apare mugureie” posterior. Traheea se va dezvoltă din mugurele taheal care prin bifircarea sa va genera bronhiile. zvoliarea ȘISTeulii cardio-vascular apare în stadii timpurii ca urmare a necâsității dezvoltării embrioiului. EL iSiri vansporul gazelor. a substanțelor nutitive Cât și a deșeurilor metabolice. În evoluția embrionului distingem trei elape:, enibriotofict în care se hrănește cu rezervele nutritive proprii, citotrofică în care epiteliul trofoblastic pătrunde in erind și hemotroficd in_care_rejeaua 7 sireulatorie extraembrionald (alantoidiană) stabilește legătura cu rețeaua circulatorie fa-eMbrional apare către sfarsitul săptămânii a 1 “cefalice sub foal de Sd cardiace de origine m ci săptămâni. venizali din ductul hepatic Caran care prin dewollare vor genera dou tuburi cardiace. Acestea se apropie Tie linia mediană și prin unire realizează tubul cardiac primitiv, de formă literei “S” “italic. După acest stadiu urmează realizarea si compartimiztarea tubului cardiac în Trunchiul arterial, ventriculul atrial” ȘT Siiusăl venos. Din 7 dezvolta ulterior arterele pulmonare Și ariera aortă. Dezvoltarea sistemului limfatie- apare pe seama a doi muguri proveniți din plexurile venoase pericardinale. Dezvoltarea sistemului urinar este strâns legată de cea a sistemului genital. Ambele sunt de ofigine mezoblastied. Mezoblastul derivă din linia primitivă și se „repatizează simetric de o pare gi de at a axul cordal împărțindu-se de fiecare parte straturi aturi longi itudinale. -mezoblastul medial, paraaxial care are formă triunghiulară pe secțiune iar prin seamentare metamerică formează somitele; -mezoblastul intermediar sau nefrogen care dă naștere nefiotoamelor din care rezultă sistemul urinar; -mezoblastul lateral sau lama laterală care se împarte în două foi, splachnopleura și somatopleura separate printr-o cavitate denumită celom. Din stratul nefrotoamelor si al cordoanelor nefrogene, se succed în timp trei formațiuni embrionare care vor forma rinichiul: pronefrosul, mezonefrosil -metanefrosul. E reprezintă organul excretor care apare inițial la animale vertebrale. În procesul dezvoltării pronefiosul degenerează si este înlocuit de mezonefros care se formează caudal de acesta. Ulterior prin degenerarea mezonefrosului apare ‘metanefrosul care este rinichiul adevărat. 2 i Fig.17 - Dezvoltarea rinichilor sia căilor urinare. 1- tub proneftotic, 2 — duet mezonefrotic, 3 tub mezonefrotic și fesut nefrogen, 4 mugur ureteral și duct metaneffotic, 5 — fesut metanefiotic, 6 — cloaca, 7 — membrana cloacalA, * 8 - alantoida, 9 tub digestiv posterior, 10 ~ tub digestiv anterior (dupa Franck H.Netter MD.) Pentru a înțelege dezvoltarea rinichiului uman este necesară studierea dezvoltării filogenetice a rinichiului. În procesul de dezvoltare rinichiul se dezvoltă din nefrotoame care apar! în regiunea cervico-toracică superioară în cea de a treia săptămână embrionară, ca proneftos. Din fiecare nefrotom pornesc tuburi pronefiotice care se drenează la calea pronefroticd, iar aceasta se deschide în cloacă. »ozseaea Fig.18 ~ Secțiune prin pronefros, 1 = tub digestiv, 2 — cavitate celomică, 3 - glomerul, 4 aorta dorsală, $ —nefrostomul, — duct pronefrotie, 7 — tub proneftotic, 8 - nefrotoame, 9-- somite, 10 - ectoderaa, [1 ~ duet pronefrotic (dupa Frank HI Neiter M.D.) 8 Toate formațiunile pronefiosului dispar în ordinea apariției lor până la sfărșitul săptămânii a patra. În această etapă o ramură a aortei dorsale ajunge să formeze un slomus capilar care reprezintă glomeruli primitivi prin care se realizează functia unui tru sanguin. Pronefrosul la vertebratele inferioare rămâne rinichiul permanent și igi îndeplinește funcția de organ excretor. =Mezanefrosul uman este un organ tranzitoriu care și acesta este înlocuit de metanefros. Fig.19 - Secțiune prin mezonefios, 1 tub digestiv, 2 ~ cavitate celomica, 3. creastă genitală, 4 ~ tub mezonefiotic, 5— duct mezonefrotic, (6 - vena eardinală posterioară, 7 - glomerul, §~ aorta dorsală, 9 - somite (dupa Frank H.Neuer M.D.) Tuburile mezonefiotice se formează în cea de a patra săptămână gi se unesc în canalul mezonefiotic ~ canalul Wolff. Vasele ramificate ale aortei dorsale ajung la capetele închise ale tubilor și formează glomeruli. De la nivelul acestora pomesc vase eferente care realizează câte un plex capilar în jurul tubului mezonefrotic. În această etapă mezonefrosul are funcție excretoare dar către cea de a șasea săptămână tuburile și elomerulii încep să degenereze si se transformă în canale mai mici care la bărbat devine canalul deferent iar la femeie dispare complet. Din porțiunea medială a mezonefrosului prin proliferarea epiteliului celomic ia naștere creasta genitală care va da naștere la bărbat esticulului iar la femeie, ovarul. Metanefrosul dă naștere la om si la vertebratele superioare rinichiului definitiv, —Metanefrosul este alcătuit din două sisteme diferite: canalul metanefrotic sau mugurele ureteral care apare ca o evaginatie a părții terminale a canalului Wolff și țesutul metanefrogenic sau blastemul metanefrogen. Ambele sisteme sunt de origine r xoblastică. Fig.20. Dezvoltarea metanefrosului A. —Mugurele ureteral si esutul metaneffogen. 1 ~ mezoneffom, 2 - duet mezonefrotic, 3 — intestin, 4 ~ membrana cloacala, 5 ~ cloacă, 6 ~jesut metanefrotic, 7- mugur ureteral B.— Formarea pelvisului renal siramificafiile mugurelui ureteral. = 8 țesut metanefroti, 9 ~ capsulă, 10 — pelvis, 1 —calice primare, 12 caiee secundare, 13 -tubi colector după Frank H Neter M.D.) Acest mugur ureteral reprezintă o structură pereche situată la nivelul celui de al patrulea segment lombar. Mugurele se extinde dorsocrenial iar capătul lui se lărgește pentru a forma pelvisul primitiv. Acesta prezintă diviziuni reprezentate de calicele primare, superior și inferior. Din fiecare calice primar apar subdiviziuni care se mumesc calice secundare. Din vârful fiecărui calice secundar se dezvoltă canale colectoare care generează ramificații dihotonice. Se formează astfel 10-12 generații. În evoluția ulterioară a metanefrosului calicele primare absorb canalele colectoare ale generațiilor 1-4 și măresc astfel pelvisul și calicele. Pe lângă canale, țesutul metanefrogen confine agregări de celule mezoblastice care îmbracă vârfurile ramurilor terminale ale canalelor colectoare formând calote care realizează niște ampule (dilatații terminale ale canalelor). Aceste aglomerări celulare dau naștere unor vezicule metanefrotice la nivelul ampulelor. Fiecare ampulă începe să se turteasc i se ramifică, ramificații denumite canale colectoare arcuate. Acestea fuzionează curând cu veziculele metanefrotice formând viitorul pasaj pentru urină. Din fiecare canal colector arcuat apare o nouă ampulă a ordinului următor care se unește cu altă veziculă metanefrotică. Esuarea unirii dintre tuburile urinare primitive și canalele colectoare se consideră a fi la etiologia rinichiului polichistic. Deși majoritatea celulelor metanefiotice se diferențiază în celule tubulare, câteva dintre ele se ‘transforma în celule mezenchinale situate în stroma metanefrosului. În timp care se petrece diferențierea tubului urinifer primitiv stroma metanefrosului devine mai bogată în vase sanguine care se realizează din ramificatiile arterei renale. Tubul renal primitiv formează la nivelul porțiunii sale proximale o curbă în formă de „S”, din concavitatea S-ului dezvoltându-se glomerulii renali. Formarea glomerulului renal începe cu apariția celulelor mezenchimale în fanta curburii. cj Fig.21 - Formarea veziculelor metanefrotice și atubilor neftogeni (dupa Frank HNetter M.D) metanefrosului devine mai bogată in vase sanguine care se realizează din ramificatile arterei renale. Tubul renal primitiv formează la nivelul porțiunii sale proximale o curbă în formă de „S”, din concavitatea S-ului dezvoltându-se glomerulii renali. Formarea glomerulului renal începe cu apariția celulelor mezenchimale în fanta Curburii, În această etapă celulele sunt puține la număr și nu există capilare la nivelul fantei curburii „S”. Membrana bazală a tubului în formă de „S” este abia dezvoltată. Ea apare în următoare etapă a dezvoltării glomerulului si se formează în jurul tubului în formă de „S” și în fantă separând astfel celulele mezenchimale de celulele tubulare. Celulele tubulare existente la acest nivel se diferențiază in podocitele glomerulului. Această mm—mbrană bazal va forma în viitor membrana bezală capilară, glomerular’. În ac-astă etapă, celulele mezenchimale crese în număr prin diviziune celulară, Apar spații mici între celule si Ia acest nivel se consiată prezența celulelor sanguine roșii. Hematiile se formează local, fie migrează din vasele saguine apropiate. Celulele mezenchimale în parte se alungesc, înconjoară hematiile și formează endoteliul capilar. Alte celule mezenchimale dau naștere la celule mezangiale desi matricea mezanejală apare mult mai târziu. Stratul viitoarelor podocite se aglomerează spre lumenul tubului în formă de ,S”. În etapa următoare are loc organizarea progresivă a glomerulului. Sub membrana bazată glomerulară celulele mezenchimale se transformă în celule endoteliale, se turtese și realizează joncțiuni cu alte celule similare. Aceste celule endoteliale imature sunt lipsite de spații desi sunt expuse direct sângelui. Majoritatea celulelor mezenchimale sunt așezate în fantă iar o parte din matricea mezangială apare în jurul acestor celule. Unele din aceste celule încep să se diferentieze în celulele musculare netede ale arteriolelor aferente si eferente. Stratul vir-sral al epiteliului glomerular devine mai complex si se dezvoltă podocitele. În EI) acest tip de glomeruli imaturi nu este evidențiată încă diviziunea în lobuli, dar aranjamentul elementelor structurale este deja stabilit. Începând din spațiul Bowman se întâlnesc in ordihe, celula epitelială, membrana bazală, celula endoteliala mezangiul. În recesele profunde dintre capilare se găsesc celula epitelială, membr + bazala si mezangiul Maturizarea glomerulului renal implică modificări variate în componentele sale cum ar fi apariția spațiului în endoteliu, ingrosarea membranei bazale, formarea trabeculelor și a podocitelor, transformarea celulelor mezenchimale în celule mezangiale și acumularea matricei mezangiale. În timpul acestui proces unele din celulele musculare netede ale arteriolelor aferente se dezvoltă în celule juxtaglomerulare conținând granule specifice. Din punct de vedere embriologic celulele mezangiale apar din celule mezenchimale în fanta tubului „S”, iar celula mezangială are o relație strânsă cu celula musculară netedă a arteriorelor din hilul glomerular. Nu toți embriologii acceptă acest tip de morfogeneză al capilarelor glomerulare primitive, alții sustin că celulele endoteliale nu sunt derivate din masa celulară în fantă ci din celulele mezenchimale care se dezvoltă din exterior. Se susține de asemenea că formarea capilarului glomerular se realizează din extinderea vaselor sanguine existente în vecinătatea tubului „S” și că această extindere este însoțitr-'e diviziunea mitotic’ a celulelor endoteliale și de ramificările vasului sanguin, Asuel metanefrosul conține glomeruli în diferite etape de dezvoltare. Rinichiul poate fi împărțit în zone conform etapei dezvoltării glomerulare. Numărul acestor zone este mai mare (1-2) decât vârsta fătului exprimată in luni. Se consideră că un anumit număr de glomeruli formați în etapele timpurii ale metanefrosului degenerează și dispar mai târziu. Vezicula metaneftotică (tubul urinifer primitiv) care apare din țesutul metanefrogenic reprezintă țesutul generator al întregului tub renal. Ea se diferențiază în podocite, celulele glomerulului precum si în porțiunile inițiale drepte și răsucite ale segmentului tubului urinifer. Dezvoltarea diferitelor segmente ale tubului urinifer nu începe în același ritm. În momentul în care tubul urinifer primitiv se aliniază cu canalul colector iar curba „S” apare, tubul este scurt si viitoarele lui segmente abia se întrezăresc. În cursul dezvoltării tubul devine mai mare și începe să realizeze bucle formând răsucirile proximale și distale. Primele încep să funcționeze celulele tubv=re proximale căci prezintă în citoplasmă picături de hialină. Ansa lui Henle se dezvută mai târziu, fiind localizată inițial in vecinătatea glomerului renal, ca apoi să se extindă profund în medulară înlocuind în etapele finale ale vieții fetale, stroma mixomatoasă a rinichiului. Defectele de ramificație a mugurelui ureteral produc ureterul dublu sau bifid iar dilatațiile sale anormale dau naștere megaureterului. Metanefrosul si mugurele ureteral se aă initial in pelvis in dreptul primelor vertebre sacrate. Urmează ascensionarea rinichiului către regiunea lombară cu rotația și creșterea rapidă a peretelui posterior al trunchiului fătului. Primul obstacol în calea ascensionării renale il reprezintă arterele ombilicale fata de care acesta trece medial. În unele condiții, anormale se realizează obstacolul si rinichiul rămâne într-o poziție joasă determinând rinichiul ectopic congenital. Același obstacol determină și fuziunii ale polilor renali realizând rinichiul în potcoavă, sigmoid sau rinichiul inelar. În perioada inițială rinichiul primește sânge din arterele iliace iar în regiunea lombară din arterele glandei suprarenale formânâ--se 2 ulterior artera renală definitivă. Persistența unor asemenea vase determină anomalii vasculare reprezentate de artere accesorii ale rinichiului. La naștere rinichiul are un enect lobat care dispare în primii doi ani de viață postnatala prin ștergerea șanțurilor «o „are lobii Dezvoltarea aparatului genital are loc pe fața medială a mezonefrosului unde certe seroaset eoloioe se malic și alcătuiesc creasta genitala (T6-S2). Aceasta, în evolută sa devine gant iar ulterior se transformă în tub reprezentând canalul _paramezonefiotic Muller. Testiculul se diferențiază la nivelul crestei genitale prin proliferare epitelială cae Te nvadează mezenchimul. Inițial el este situat în regiunea lombară L1-L2, coboară "Pin poll iaeriar al iniiului iupă care străbate peretele abdominal realizandun tunel reprezentat de canalul inghinal. Testiculul este înconjurat de o plică perineală care va da naștere scrotului. ia naștere la nivelul crestei genitale prin proliferarea epiteliului în interiorul mezenchimului. Gubernaculus la femele va genera ligamentul rotund. În regiunea pelvină ovarul odată dezvoltat este fixat printr-o_plică peritoneală formată din fizionarea canalelor. Muller din care se vor dezvoltă ligamentele late sau largi. Formarea căilor genitale este legată de evoluția canalelor mezonefrotic (Wolf?) și paramezonefrotic (Muller) care constituie Ta embrion cordonul urogenital. E)