Sanctiunea Contraventionala

Reacția socială față de faptele contravenționale ilicite, pentru a fi eficientă, trebuie să se desfășoare pe mai multe planuri, respectiv politic, educațional, economic și juridic.

Printre formele de constrîngere statală, ca reacție la fapta contravențională ilicită și comisă cu vinovăție, un loc important îl ocupă aplicarea sancțiunilor juridice persoanelor care nu-și conformează comportamentul cu normele juridice.

Unul dintre elementele constitutive ale noțiunii de contravenție este sancționarea faptei ilicite comise, prevăzute de lege.

Orice normă contravențională materială din Partea specială a Cărții întîi din Codul contravențional, pe lîngă regulile stabilite de conduită (dispoziția normei), prevede și măsura de constrîngere pasibilă de aplicare pentru nerespectarea (încălcarea) lor (sancțiunea normei).

În ceea ce privește noțiunea de „sancțiune juridică”, putem menționa că în literatura de specialitate nu există o opinie unică.

Sancțiunea contravențională este un element obligatoriu al normei contravenționale materiale, în care sînt stipulate măsurile de influențare a statului asupra persoanei care, cu vinovăție, a comis o abatere contravențională, ea fiind un mijloc de garantare (de protejare) a normei juridice.

Pornind de la conținutul art. 32 din CContr. al RM, putem afirma că prin sancțiune contravențională se înțelege o măsură de constrîngere sau de reeducare aplicată contravenientului în scopul corectării comportamentului acestuia și al prevenirii de săvîrșire a unor noi contravenții atît de către contravenientul însuși, cît și de către alte persoane.

Deși ideal este ca toți destinatarii normelor juridice contravenționale să se conformeze regulilor de conduită stabilite prin dispoziția normei juridice materiale și protejate prin intermediul sancțiunii normei respective, realitatea demonstrează că o parte dintre subiecții dreptului contravențional nu respectă aceste reguli, transformînd raportul de conformare într-un raport de conflict. Pentru restabilirea legalității și a ordinii de drept, ca ultimă soluție, legiuitorul a prevăzut în norma juridică și a delegat organelor sale competente atribuția de a aplica sancțiuni celor care încalcă preceptele normelor contravenționale.

Analizînd cele menționate, conchidem că sancțiunea contravențională este o măsură de constrîngere statală prevăzută de legea contravențională și aplicată făptuitorului în modul stabilit de lege pentru săvîrșirea cu vinovăție a contravenției, avînd drept scop ocrotirea valorilor sociale, formarea unei conduite civice corecte a lui, prevenirea comiterii unor noi contravenții atît de către cel sancționat, cît și de către alte persoane.

Din definiția sancțiunii contravenționale rezultă caracterul ei triplu: măsură de constrîngere statală, mijloc de reeducare și măsură de prevenire a abaterilor contravenționale.

Încadrîndu-se în caracteristica sancțiunilor juridice, sancțiunea contravențională dispune de anumite trăsături caracteristice:

– este o formă de constrîngere statală, prevăzută de legea contravențională;

– se aplică numai în cazul comiterii cu vinovăție a unei fapte antisociale, stipulate în CContr. al RM;

– se aplică numai de către organele abilitate prin legea contravențională;

– se aplică, de regulă, în mod extrajudiciar;

– aplicarea sancțiunii contravenționale nu atrage după sine consecințele antecedentului penal.

Aplicarea sancțiunilor contravenționale are drept scop:

– ocrotirea valorilor sociale, protejate de normele juridice contravenționale;

– reeducarea în spiritul respectării ordinii de drept a persoanei care a comis cu vinovăție o contravenție prevăzută în legea contravențională;

– prevenirea săvîrșirii de noi fapte antisociale atît de către contravenient, cît și de către alte persoane.

Sancțiunile contravenționale, ca de altfel toate tipurile de sancțiuni juridice, trebuie aplicate numai de organele competente, conform procedurii stabilite, cu respectarea anumitor principii: legalitatea sancțiunilor contravenționale; răspunderea personală; stabilirea unor sancțiuni contravenționale compatibile cu morala și concepția juridică a societății.

Ca formă particulară a principiului legalității dreptului, legalitatea sancțiunilor contravenționale presupune stabilirea sancțiunilor exclusiv prin lege. Totodată, determinarea legală a sancțiunilor nu trebuie înțeleasă în mod absolut, ci în sensul că legea prevede tipurile sancțiunilor (art. 32 din CContr. al RM), limitele acestora (art. 31-40 din CContr. al RM) și criteriile lor de individualizare (art. 41-44 din CContr. al RM).

Pentru atingerea scopului de aplicare a sancțiunilor contravenționale, o mare pondere o are respectarea principiului individualizării sancțiunilor contravenționale. Avînd în vedere marea diversitate de circumstanțe în care poate fi săvîrșită o contravenție, precum și particularitățile diverselor contravenții, este necesar ca legiuitorul să stabilească tipurile de pedepse ușor adaptabile. Dînd eficiență acestui principiu, legiuitorul a fixat pentru majoritatea contravențiilor sancțiuni alternative. Este important ca organul (persoana cu funcție de răspundere) împuternicit să aplice aceste sancțiuni, urmînd exemplul legiuitorului, în cazul emiterii deciziei concrete, să țină cont de caracterul contravenției comise de făptuitor, de gradul vinovăției lui, de starea materială, de circumstanțele ce atenuează și de cele ce agravează răspunderea și, în limitele sancțiunii contravenției comise, să aplice o pedeapsă contravențională individuală.

Principiul răspunderii personale presupune că aplicarea sancțiunilor contravenționale nu se poate extinde asupra altor persoane decît cele care au calitatea de făptuitor. Sancțiunea contravențională se aplică numai persoanei care a neglijat cu vinovăție norma contravențională materială și se execută, de asemenea, de către aceasta.

Principiul stabilirii unor sancțiuni contravenționale compatibile cu morala și concepția juridică a societății vine să asigure respectarea principiului umanismului. Pentru a fi pe deplin eficiente, sancțiunile contravenționale trebuie să fie acceptate de societate, atît din perspectivă juridică, cît și din punct de vedere moral.

Sistemul de sancțiuni este stabilit expres de legea contravențională. Transformările social-economice ce au avut loc în societate în ultimii ani, precum și inovația prevăzută de legea contravențională nouă ce ține de subiectul răspunderii contravenționale (introducerea persoanei juridice ca subiect al răspunderii contravenționale) au modificat esențial și sistemul sancțiunilor contravenționale.

În funcție de destinatar, sistemul sancțiunilor contravenționale poate fi divizat în două blocuri:sancțiunile aplicabile persoanei fizice; sancțiunile aplicabile persoanei juridice.

Sancțiunile contravenționale aplicabile persoanei fizice sînt: avertismentul; amenda; privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate; privarea de dreptul de a deține anumite funcții; aplicarea punctelor de penalizare; privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de a deține armă și de portarma); munca neremunerată în folosul comunității; arestul contravențional; expulzarea.

Sancțiunile nominalizate se aplică, de regulă, în calitate de sancțiuni principale. Privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții pot fi aplicate și ca sancțiuni complementare. Expulzarea se aplică numai ca sancțiune complementară și este destinată subiecților speciali ai răspunderii contravenționale – cetățenii străini și apatrizii.

Sancțiunile contravenționale aplicabile persoanei juridice sînt: amenda; privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, afișarea și/sau difuzarea actului de sancționare pot fi aplicate atît ca sancțiuni principale, cît și ca sancțiuni complementare.

1) Avertismentul constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrșite, recomandîndu-i să respecte pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către organul competent a soluționa cauza contravențională, în modul stabilit de lege.

2) Amenda este o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele prevăzute de Codul contravențional. Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională este egală cu 20 de lei. Amenda aplicată persoanelor fizice este în mărime de la una la 150 de unități convenționale, iar persoanelor cu funcție de răspundere și persoanelor juridice – de la 10 la 500 de unități convenționale.

Legea contravențională în vigoare a modificat esențial procedura contravențională. Este prevăzută inclusiv o procedură accelerată (simplificată), potrivit căreia agentul constatator, în limitele competenței stabilite, cercetează cauza și emite decizia de aplicare a sancțiunii contravenționale la locul constatării faptei contravenționale.

Persoana vinovată de comiterea unei fapte contravenționale și supusă amenzii este în drept să achite jumătate din amenda stabilită, dacă o plătește în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. In acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este executată integrai.

Prescripția achitării amenzii este de 30 de zile de la data stabilirii ei. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanța de judecată o poate înlocui, după caz, cu:

– amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăși limita maximă a sancțiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravențională sau de art. 34 din CContr. al RM;

– privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;

– muncă neremunerată în folosul comunității, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;

– arest contravențional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unități convenționale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile. în acest caz, se va ține cont de restricțiile prevăzute în art. 38 alin. (4).

Dacă persoana sancționată pentru săvîrșirea contravenției din domeniul circulației rutiere (art. 228-245 din CContr. al RM) nu a plătit benevol și integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta se înlocuiește cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, prin ridicarea dreptului de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la un an.

Pentru situațiile enumerate în art. 34 alin. (4) lit.a), c) și d) din CContr. al RM, privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an poate fi aplicată ca sancțiune complementară.

Dacă persoana juridică nu a plătit benevol și integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an și/sau cu afișarea ori difuzarea actului de sancționare.

Amenda se înlocuiește de către instanța de judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. în cazul în care sancțiunea amenzii este stabilită de instanța de judecată, înlocuirea se efectuează de instanță la demersul executorului judecătoresc.

3) Privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a deține anumite funcții.

Privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate constă în interzicerea temporară aplicată persoanei fizice de a desfășura o anumită activitate, inclusiv prin privarea acesteia de un drept special. Sancțiunea privării de dreptul de a desfășura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrșirea contravenției sau în cazul în care contravenția reprezintă o încălcare a regulilor de desfășurare a acestei activități.

Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care folosește vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor cînd 1-a condus atribuindu-i cu bună știință un număr de înmatriculare fals sau în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.

Privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate sau privarea de dreptul de a deține anumite funcții poate fi aplicată de instanța de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancțiune se aplică în cazurile în care, ținînd cont de caracterul contravențiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfășurarea unei anumite activități sau deținerea unei anumite funcții de către aceasta.

4) Privarea de dreptul special. În cazurile și în mărimea prevăzută de sancțiunea normei contravenționale (contravențiile din domeniul circulației rutiere, art. 228- 245 din CContr. al RM), conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrșirea contravenției, odată cu aplicarea sancțiunii principale, i se acordă un număr de puncte de penalizare ca sancțiune complementară.

Dacă sancțiunea prevăzută de lege condiționează acumularea a 15 puncte de penalizare, agentul constatator remite cauza contravențională spre examinare în instanța de judecată competentă, care, odată cu sancțiunea principală și punctele de penalizare, aplică privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de 30 de zile ca sancțiune complementară.

În cazul în care conducătorul de vehicul declarat vinovat de săvîrșirea contravenției a acumulat 15 puncte de penalizare în termen de pînă la 6 luni de la data constatării contravenției care a determinat privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de 30 de zile, instanța de judecată aplică, odată cu sancțiunea principală, privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de 60 de zile ca sancțiune complementară.

Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării contravenției pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească, de dreptul de a conduce vehicule.

Modul de evidență a punctelor de penalizare și modul de asigurare a accesului titularului de permis de conducere la informația despre punctele de penalizare sînt stabilite de Guvern. Privarea de dreptul de a deține armă și de portarma se dispune de instanța de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an, în funcție de gravitatea contravenției prevăzute în Partea specială a Cărții întîi.

La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de a deține armă și de portarma, persoana este repusă în acest drept.

5) Munca neremunerată în folosul comunității. Munca neremunerată în folosul comunității este o sancțiune nouă introdusă în legea contravențională și constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administrației publice locale. Ea se stabilește pe o durată de la 10 la 60 de ore, se execută timp de 2-4 ore pe zi și poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o asemenea sancțiune.

Contravenientul sancționat cu muncă neremunerată în folosul comunității își asumă în scris un angajament, prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la oficiul de executare pe a cărui rază teritorială își are domiciliul.

În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunității, această sancțiune se înlocuiește cu arest contravențional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Este de menționat că munca neremunerată în folosul comunității nu poate fi aplicată persoanelor declarate invalizi de gradul I și II, militarilor în termen, militarilor și efectivului atestat al organelor afacerilor interne, angajați pe bază de contract, femeilor gravide, persoanei care este unicul întreținător al copilului cu vîrsta de pînă la 8 ani și nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare. Această sancțiune se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătorești.

6) Arestul contravențional. Arestul contravențional este o sancțiune contravențională excepțională care constă în privarea de libertate pe un termen stabilit prin hotărîrea judecătorească și care se execută în condițiile prevăzute de Codul de executare. El se aplică, de regulă, pentru săvîrșirea unei fapte care atentează sau creează un pericol real pentru sănătatea ori integritatea corporală a persoanei, sau în cazul neexecutării intenționate a unei alte sancțiuni contravenționale.

Durata arestului contravențional este de la 3 la 30 de zile. în cazul concursului de contravenții sau al cumulului de hotărîri de sancționare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancțiune arestul contravențional, instanța de judecată poate aplica această sancțiune pe un termen de pînă la 60 de zile. Durata reținerii contravenționale se include în durata arestului contravențional.

Această sancțiune nu poate fi aplicată persoanelor declarate invalizi de gradul I și II, militarilor în termen, militarilor și efectivului atestat al organelor afacerilor interne, angajați pe bază de contract, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 18 ani, persoanei care este unicul întreținător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani și nici persoanelor care au împlinit vîrsta generală de pensionare.

7) Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfășura o anumită activitate. Această sancțiune contravențională, precum și afișarea și/sau difuzarea actului de sancționare se aplică numai persoanei juridice.

Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfășura o anumită activitate constă în stabilirea interdicției de a încheia anumite tranzacții, de a emite acțiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenții, înlesniri și alte avantaje de la stat sau de a desfășura alte activități. Ea poate fi limitată la un anumit teritoriu al unității administrativ-teritoriale sau la o anumită perioadă a anului și se stabilește pentru un termen de la 3 luni la un an.

8) Expulzarea. Expulzarea este o măsură de îndepărtare silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetățenilor străini și a apatrizilor care au încălcat regulile de ședere. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol și prevenirea săvîrșirii de către aceste persoane a unor fapte socialmente periculoase.

Ea poate fi aplicată cetățenilor străini și apatrizilor ca sancțiune complementară numai în cazurile strict stabilite de normele materiale ale legii contravenționale.

În privința cetățenilor străini și a apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea pe un termen de cel mult 6 luni în Centrul de plasament temporar al străinilor.

În cazul în care expulzarea însoțește arestul contravențional, aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea pedepsei arestului.