Sanctionarea Crimelor de Razboi

Cuprins

Introducere

Capitolul I Conflicte Interne și Internaționale

Capitolul II Curtea Penală Internațională

Capitolul III Consiliul de Securitate în menținerea păcii

Capitolul IVAncheta și urmăriri

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Considerații generale

Inceputurile dreptului international sunt legate direct inca din anticihitate de catre lupta necontenita tipica erei intre statele contemporane pentru ocuparea teritoriilor si cucerirea sclavilor care semnificau forta de munca primordială .

Initial societatea international era formata dintr-un numar restrains de state , situatie care ii conferea un character omogen .

In aceste conditii s- a consolidate si s-a dezvoltat dreptul international public classic bazat pe suveranitatea totala a statelor care îi reda un caracter unitar.

Primele norme de drept international dupa cum istoria confirma au iesit la lumina in statele Orientului Antic –China,India, Statul Hitit precum si în statele din Mesopotamia,Egipt dupa aceea în Grecia și Roma Antică.

Profilarea întaielor conventii aparute ale relatiilor interstatale este strict legată de manifestația războiului ,astfel dreptul international devenind ulterior un drept al războiului și tocmai după aceea un drept al serenității și al colaborării între state.

Antichitate atestă la diferite popoare existența unor reguli de manifestare a conflagrațiilor conform cărora erau pedepsite abuzurile făcute de către trupele de ocupație cu privire la persoanele particulare a proprietăților acestora sau a unor altare.

Regulile umanitare erau impetuos respectate de catre nenumărate popoare cum ar fi hiții, egiptenii,chinezii,sumerienii, indienii , persienii sau evreii .

Statul roman și-a asumat încă de la începuturi norme de drept international care ,ulterior sub ifluența civilizației grecesti dar și datorita spiritului juridic latin au cunoscut o puternică dezvoltare si forme concrete originale.

Tratatele internationale erau sacre conținând diferite fraze religioase tradiționale .

Putea avea loc si începe un război doar după ducerea la sfârșit a anumitor ritualuri sau gesturi solemne ce erau făcute cu îndeplinirea dârză a anumitor conduite ce aveau în vedere respectarea obligatorie a preoților a persoanelor refugiate precum si a solilor care erau intangibili.

Orice societate umana este condusa de reguli complexe si diferite .Societatea internationala reperezinta astfel cadrul in care a evoluat dreptul international public ,aceasta nefiind condusa de un organism caruia statele si cetatenii acestora sa i se supuna ,deoarece conform spuselor marelui jurist dar si diplomat roman Nicolae Titulescu sunt raporturi de coordonare .

Dreptul international constituie deasemenea si un instrument de lucru al politicii externe a statelor in realizarea functiilor proprii ale acesteia utilizat fiind pentru a se refelcta in fiecare tratat pe care reprezentantii statelor il incheie in cadrul dezbaterilor ce au loc in organizatiile si forurile internationale ,la congresele si conferintele diplomatice dar si in orice act de politica externa.

Dreptul international a cunoscut o puternică afirmare prin intermediul revoluției din Anglia dar deasemenea si revoluția franceza a exercitat o mare influență asupra dreptului international prin afirmarea suveranitașii naționale prin intermediul formării națiunilor dar și prin declararea principiilor și instituțiilor noi , în accord cu speranțele la progress si civilizație ale popoarelor .

Deasemenea au avut un rol extreme de important asupra dreptului international cele doua congrese de la Viena(1815)„Sfînta Alianță”fiind Inlocuita prin intermediul Congresului de la Paris(1856)cu „Concertul European” dând nastere primelor organizatii internationale de colaborare în domeb=nii tehnice de interes general cum ar fi Uniunea Telegrafică Universală (1856),Uniunea Poștală Generală (1874),Uniunea pentru Sistemul Metric (1857).

În anul 1863 este fondată Crucea Roșie având un rol foarte important în codificarea regulilor războiului și în promovarea asistenței umanitare.

Un rol foarte importand au avut și cele doua conferințe de la Haga din 1899 si 1907 instituindu-se pentru prima dată comisiile intenrationale de anchetă.

A cordurile de la Geneva din anul 1949 semnaleaza a fi infracțiuni grave contra legilor de purtare a războiului omuciderea international, tortura sau tratamentele inhumane ,cât și experiențele biologice pe oameni de a produce în mod intenționat suferințe mari sau de a adduce grave atingeri

Capitolul I

Conflicte Interne și Internaționale

Extinderea fenomenului infracțional a impulsionat statele adunării internationale să colaboreze intre ele în vederea preîntâmpinării și opririi acestui fenomen ,colaborare încheiată prin numeroase acorduri internaționale prin intermediul cărora se acuză unele fapte și se denotă persoanele vinovate pentru comiterea lor.

De asemenea, prin intermediul acestor colaborări internaționale statele aderente se obligă să impute infracțiunile internaționale în dreptul lor intern și să se asocieze prin asistență juridică reciprocă inclusiv în domeniul extrădării infractorilor .

Infracțiunea internatională rezidă într-o manifestare sau omisiune neconformă dreptului internațional săvârșită de state de organizații internaționale sau de persoane fizice având ca principiu esențial gravitatea proclamată pentru pacea și securitatea internațională .

Infracțiunile se impart în crime internaționale si delicte internaționale, cele din urmă prezentând un caracter mai puțin grav nefiind astfel esențiale în vederea garantării intereselor de bază ale comunității international.

Crimele internaționale sunt acele infracțiuni care prezintă un pericol foarte grav întrucât aduc atingere intereselor primordiale ale comunității internaționale.

În anul 1945 a fost adoptat Statutul Tribunalului Militar Internațional de la Nurenberg, tot atunci a apărut și a prin urmare fiind folosit termenul de crimă internațională pentru prima dată .

Tribunalul Militar Internațional de la Nurenberg a consacrat trei categorii de crime acestea fiind: crime contra păcii, crimele de război și crimele împotriva umanității .

Crima contra păcii însemna plănuirea,pregătirea ,declanșarea ori purtarea unui război de asalt sau a unui război cu încălcarea tratatelor ,a garanțiilor sau a pactelor internaționale.Deasemenea este considerată crimă contra păcii și participarea la un plan definit sau la o conspirație.

Crima împotriva păcii,definiția acesteia a fost reluata și confirmată în „Principiile de drept international consacrate de Statutul Tribunalului de la Nurenberg , și în verdictul acestui Tribunal ”, acest act fiind adoptat de Adunarea Generală a O.N.U . în anul 1946 .

Propaganda de război este deasemnea considerată crimă împotriva păcii incriminată fiind prin intermediul ”Rezoluției din anul 1947 a Adunării Generale a O.N.U”.,dar și conform Declarației asupra principiilor dreptului international privind relațiile amicable și de colaborare între state din anul 1970 ,având legătură și cu „Pactul international cu privire la drepturile civile și politice ale omului din anul 1966” intrat apoi în vigoare în anul 1976 finalizandu-se cu „Actul de la Helsinki” din anul 1975.

Prin urmare crimele de război semnifică încălcări deosebit de grave ale legilor și obiceiurilor de purtare a războiului astfel fiind și precizate prin cele patru Convenții de la Geneva din anul 1949 dar și prin intermediul Convențiilor de la Haga din anii 1899 și 1907,întregite cu cele doua acte de la Geneva ,din anul 1977.

Acordurile de la Geneva din anul 1949 semnaleaza a fi infracțiuni grave contra legilor de purtare a războiului omuciderea international, tortura sau tratamentele inhumane ,cât și experiențele biologice pe oameni de a produce în mod intenționat suferințe mari sau de a aduce grave atingeri integrității fizice sau sănătății oamenilor , distrugerea și sustragere de bunuri nejustificate de cerințele militare desfășurate în mod interzis ,când faptele acestea sunt îndreptate împotriva persoanelor și bunurilor ocrotite prin anumite prevederi aflate in anumite tratate .

Protocolul de la Geneva din anul 1977, dealtfel fiind și primul ce are în vedere și protecția victimelor aflate în conflictele armate internaționale denota ca fiind grave :îndreptarea atacurilor împotriva populației civile, proiectarea de atacuri neeliminatorii afectând populația civila sau bunurile sale .

Convențiile de la Geneva din anul 1949 în mod irevocabil prevăd obligația statelor de a urmări și pedepsi persoanele care se fac responsabile de săvârșirea crimelor de război.

Asemenea celorlalte crime internaționale , crimele împotriva umanității pot fi comise de organele unui stat , sau de persoanele particulare în timp de pace sau război .

Crima de genocide este una dintre cele mai grave crime împotriva umanității .Potrivit Convenției pentru prevenirea și oprirea crimei de genocid, aceasta crimă se bazează pe acțiunile înfăptuite cu intenția de a distruge total sau partial , un grup național , etnic ,rasial sau religios ,cum sunt omorîrea membrilor grupului ,vîtîmarea integrității lor fizice sau mentale ,supunerea in mod intenționat a grupului respective la condiții de existență care conduc la distrugerea lui fizică ,totală sau parțială , măsuri prin intermediul cărora se împiedica nașterile în sânul grupului, transferal în mod forțat al copiilor grupului respective la un alt grup social.

Cei vinovați de crimă de genocid pot fi extrădați deoarece nu este o crimă politică.

O altă formă de genocid este si ecocidul care constă în devastarea și distrugerea mediului înconjurător,ecocidul fiind inclus și în priectul de „Cod al crimelor împotriva păcii și securității umanității ”, în curs de efectuare a O.N.U. .

Manifestarea prin negarea drepturilor fundamentale ale membrilor unui grup rasial se numește crimă de apartheid deoarece aceasta se face prin aplicarea de măsuri de discriminare rasială, de natura unor reprimări crunte sau a altor acte inumane prin urmare apartheidul este o crimă împotriva omenirii conform „Convenției Internationale asupra eliminării si încetării crimei de apartheid” din 30 noiembrie 1973 adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. .

Răspunderea penala pentru acest tip de crimă revine persoanelor ,instituțiilor și reprezentanților statelor care comit acest fel de fapte contribuie la pregătirea lor, ori favorizează și încurajează direct săvârșirea acestei crime.

Printre crimele internaționale Comisia de Drept Internațional colonialismul sau dominația străină și sclavia .

Crimele internaționale si infracțiunile internționale pot fi comise de persoanele fizice ,statelor revenindu-le obligaația de a coopera între ele în vederea prevenirea și reprimarea comiterii acestor infracțiuni international.

Un fenomen foarte vechi în viața omenirii îl reprezintă terorismul international acesta implicând elemente de extraneitate, în ceea ce privește autorul actului ,victim,locul săvâsșirii actului de terrorism și repercursiunile sale.

Sub protecția Societății Națiunilor a avut loc prima acțiune de elaborare si adoptare a unei convenții international asupra terorismului internațional ,materializat subforma a doua mari convenții adoptate la Geneva in anul 1973 ele fiind:„Convenția pentru prevenirea și reprimarea terorismului ” și „Convenția pentru înființarea unei Curți penale Internaționale”…ele însa neintrțnd în vigaore.

”Convenția europeana pentru reprimarea terorismului”de la Strasbourg din 27 ianuarie 1977 această Convenție reglemetând cooperarea statelor părți la ea , în reprimarea infracțiunii de terrorism,în extrădarea teroriștilor și acordarea de asistență juridical mutuală .