Sanatatea Prin Arhitectura Spitalelor

Sănătatea prin arhitectura spitalelor

CUPRINS

PLAN DE IDEI

1.INTRODUCERE

ARGUMENT

STRATEGIE

2.SCURT ISTORIC

ANTICHITATE

EVUL MEDIU

ILUMINISM

INDUSTRIALIZARE

GLOBALIZARE

3.MODELE DE SERVICII SANITARE

TIPURI DE ORGANIZARE A UNUI CIRCUIT SANITAR DINTR-UN AREAL (TARA, JUDET, ORAS)

4.UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

DISPENSARUL

POLICLINICA

5.UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

TIPURI DE SPITAL

CATEGORII DE SPITAL

TIPOLOGII DE SPITALE

6.MEDIUL, CA FACTOR CATALIZATOR

7.COMUNITATII IN MEDIILE SANITARE

8.STUDII DE CAZ

CAZUL 1

CAZUL 2

ANALIZA DATELOR

CONCLUZII

9.SANATORIUL PAIMIO – ALVAR AALTO

10.APLICAREA CUNOSTINȚELOR

SPITALUL DE PENUMOFTIZIOLOGIE ORADEA

MOTIVARE

INCADRAREA

SITUATIA ACTUALA

PROPUNERE

Topografia sitului propus

Geomorfologia zonei propuse

Clima zonei propuse:

Analiza propunerii

11.CONCLUZII

12.BIBLIOGRAFIE

CARTI 81

REVISTE

DICTIONARE

LEGISLATIE

SURSE WEB

SURSE IMAGINI

PLAN DE IDEI

INTRODUCERE

ARGUMENT

Tuberculoza a fost, este si continua sa fie una din cauzele majore de mortalitate atat in Romania cat si in intreaga Europa. Desi au aparut vaccinuri, care, din punct de vedere teoretic ar fi trebuit sa reduca numarul inbolnavirilor, aceasta continua sa faca victime. Modul de raspindire, in general, fiind pe cale orala, este foarte greu de tinut sub control acest fenomen. Pentru acest tip de boala tratamentul este unul de lunga durata, si de aceea, conditiile de spitalizare ar trebui sa ofere individului starea fizica si psihica necesara in lupta cu acest virus.

Tinind cont de conditiile actuale ale sistemului sanitar din Romania, propun crearea unui loc in care individul suferind sa nu mai fie nevoit sa parcurga un lant intreg de cabinete si laboratoare pina la depistarea diagnosticului,iar odata stabilit, un spatiu prietenos, apropriat, cald, si pregatit sa-l reintegreze in societate.

STRATEGIE

In aceasta sectiune se structureaza metoda de abordare a acestei lucrari, grupand-o in cateva idei generale de la pornesc celelalt capitole urmarind scopul propus in argument.

SCURT ISTORIC

ANTICHITATE

In acest capitol voi face o expunere a ceea ce a reprezentat spitalul, mediul sanitar in antichitate, egiptul antic, grecia antica, roma antica, si modul lor de abordare si tratare a bolnavilor.

EVUL MEDIU

In aceasta perioada apar o multime de boli fara a le fi cunoscute cauzele sau modul de tratare , si prin urmare o izolare a indivizilor bolnavi. Singura ramura a societatii care se ocupa de aceste grupuri de insi, este biserica. Ca atare primele „spitale” apar in manastiri, in jurul bisericii.

ILUMINISM

Odata cu dezvoltarea societatii, cu numarul din ce in ce mai mare al bolnavilor, manastirile nu mai fac fata si apar centre specializate in tratarea semenilor. Astfel apar spitale in marile urbe dar si in zonele limitrofe. Constructiile sunt in general pe un singur nivel ocupand suprafete mari de teren.

INDUSTRIALIZARE

Cercetarea si evolutia tehnicii au avut repercusiuni si asupra evolutiei arhitecturii spitalelor prin specializarile pe diferite domenii atat a sectorului medical cat si a constructiilor.

GLOBALIZARE

Evolutia tehnica si a tehncii medicale au condus la noi concepte de grupare a sectoarelor medicale in ceea ce privesc constructiile, apar spitalele generale pe mai multe nivele, si mult mai aprope de societate.

MODELE DE SERVICII SANITARE

TIPURI DE ORGANIZARE A UNUI CIRCUIT SANITAR DINTR-UN AREAL (TARA, JUDET, ORAS)

Stabilirea unui flux, a unei circulatii a bolnavului pe parcursul diagnosticarii si tratemenrului este foarte importanta pentru a nu crea confuzii si pentru a putea oferi suportul si conditiile cele mai bune individului suferind.

UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

DISPENSAR

Aceasta este primul impact al individului bolnav cu mediul sanitar. Ai este directionat spre diagnosticare.

POLICLINICA

In aceasta zona bolnavul este analizat de profesionisti care pot oferi si diagnostic pina la un anumit nivel de complexitate a boli, si tratament .

UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

In aceast capitol se face o prezentare a ceea ce reprezinta spitalul pentur societate, ce servicii ofera aceasta si diferitele nivele de competenta.

MEDIUL CA FACTORI CATALIZATOR

Pentru a putea oferi un grad de confort cat mai ridicat bolnavului trebuie analizata si perspectiva de integrare directa sau indirecta a acestuia cu mediul, cu cadrul natural. De aceea, mediul reprezinta un factor foarte importanta in procesul de insanatosire a individului.

COMUNITATII IN MEDIILE SANITARE

Omul fiind o fiinta comunicativa va cauta intotdeauna semeni cu care sa interactioneze, sa schimbe idei si sentimente. Astfel voi face o descriere a zonelor din cadrul unui spital, care pot fi tratate si intelese ca locuri intalnire a diferitelor comunitati.

STUDIU DE CAZ

Am ales spre analiza doua spitale spre a sublinia, din punct de vedere arhitectural cum imfluenteaza forma, culoarea terenul, perspectiva oferita din salon, acustica starea de sanatare a individului suferind.

Tinind cont de faptul ca propunerea mea de proiect este un spital de pneumoftiziologie, am prezentat, inainte de abordarea temei, sanatoriul de tuberculoza proiectat de marele arhitect Alvar Aalto.

APLICAREA CUNOSTINTELOR

In acest subcapitol am sa prezit ceea ce inseamna tuberculoza la noi in tara, care este situatia actuala a spitalului TBC din Oradea si propunerea noii locatii pentru spitalul de pneumoftiziologie cu argumentele si concluziile rezultate in urma studiilor.

CONCLUZII

Prin propunerea noului spital se va obtine un grad de confort ridicat pentru pacient, o reintegrare in natura cat si un factor de sprijin in insanatosirea lui.

INTRODUCERE

1.INTRODUCERE

ARGUMENT

„Tuberculoza prezintă un mare polimorfism clinic, radiologic, patogenic și evolutiv, determinat în primul rând de persistența micobacteriei în organism și de instalarea hipersensibilității întîrziate. Se caracterizează prin polimorfism lezional (leziuni infiltrative, exsudative, necroză de cazeificare) și disjuncția infecție-boală. Se transmite pe cale aeriană prin intermediul picăturilor Flluger rezultate în urma acceselor de tuse, râs, cântat, de la un bolnav de tuberculoză pulmonară la o persoană sănătoasă neinfectată, susceptibilă și prin intermediul alimentelor infectate. (…)

În România tuberculoza constituie una din problemele prioritare de sănătate publică, iar Strategia Națională de Control al Tuberculozei, are la bază direcțiile stabilite de către Planul Global OMS de stopare a Tuberculozei 2006-2015, a indus coordonatele elaborării noului Program Național de Control al Tuberculozei.

Combaterea tuberculozei nu se poate face decât integrat, în cadrul activității întregii rețele sanitare, neputând fi doar apanajul activității specialiștilor pneumoftiziologi.

În țările dezvoltate, incidența tuberculozei este mai mare în rândul vârstnicilor; în timp ce în țările cu nivel economic scăzut, boala este mai frecventă în rândul tinerilor. Vârstnicii sunt mai vulnerabili la tuberculoză datorită reactivării infecției latente, pe masura slăbirii sistemului imunitar, odată cu înaintarea în vârstă. Din perspectiva sănătății publice, tratamentul incomplet efectuat sau inadecvat este deosebit de periculos. Atunci când bolnavii nu iau medicamentele prescrise, nu respectă posologia sau întrerup tratamentul înainte de termen, ei pot să rămână infecțioși, iar bacteriile pot dezvolta o rezistență la medicamente. Persoanele pe care le pot infecta, vor purta la rândul lor o formă de tuberculoză chimiorezistentă.”

Conform Strategiei Nationale de raționalizare a spitalelor elaborata de Ministerul sănătății, guvernul încearcă să salveze dar în acelașii timp să dezvolte infrastructura sistemului sanitar din România. Astfel, ”Analize critice ale sistemului spitalicesc românesc sunt elaborate în continuare, dar fără efecte evidente: astfel, în iunie 2007 se finalizează un proiect finanțat prin programul PHARE sub titlul „Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea infrastructurii spitalicești în România” care propune un set de 19 recomandări pentru optimizarea rețelei de spitale, iar în anul 2008, la inițiativa Președinției, o comisie coordonată de prof. dr. Cristian Vlădescu elaborează un raport intitulat „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetățeanului” în care sunt reluate și adaptate o mare parte dintre propunerile documentelor citate anterior.”

În concluzie, chiar dacă dorințele guvernului sunt mărețe, practica ne descrie o realizate cruntă în ceea ce privește spitalizarea bolnavilor. Ținând cont de condițiile oferite indivizilor suferinzi propun pe de o parte centralizarea câtorva servicii, dar în același timp desfășurarea actului medical în condiții superioare în ceea ce privește dotarea tehnică, confortul și ambientul.

STRATEGIE

Analiza acestei lucrari are la baza urmatorii pasi :

Teoretizarea notiunii de spital prin stabilirea termenilor, evolutia cladirilor si functiunilor spitalului de-a lungul timpului, tipuri de oragnizare a unei retele sanitare, unitati pentru bolnavi, ne vor ajuta sa pune bazele cunostintelor necesare tratarii temei de realizare a unei clini speciale.

Analiza datelor acumulate cat si a studiilor pun in evidenta necesitatea realizarii unui nou spital clinic soecial – de tratare si diagnostic a problemelor legate de aparatul respirator.

Aplicarea cunostintelor si notoinilor teoretice cat si a rezultatele obtinute in urma exemplificarilor ne vor conduce la strabilirea optima a amplsamentului cat si a formei si structurii necesare realizarii unui nou spital spacial.

Lucrarea de fata pune bazele teoretice in argumentarea alegerii sitului cat si a functiunilor generale alese spre implementare.

SCURT ISTORIC

2.SCURT ISTORIC

Tema aleasa spre dezbatere in aceasta lucrare are ca scop sublinierea, accentuarea daca este cazul, a nevoii de adaptare, modificare si refacere a cladirilor destinate serviciilor de sanatate de a veni, oferi sprijinul si suportul de reintegrare a omului in cadrul sau natural, mediu.

Atfel, fiecare dintre noi, am trecut, de voie sau de nevoie, cel putin odata in aceasta viata, prin cladirile ce adapostesc(deservesc) serviciile de sanatate. Ca urmare, cu totii cautam, si asteptam un raspuns cat mai concret si stiintific la problemele generate de nefunctionarea corecta a unui anumit organ, aflandu-ne captive intr-un spatiu inchis, uneori fara iluminare si ventilare naturala, de la o comunitate de indivizi pregatiti in acest scop. Gandul si subconstientul ne ofera termenul de comparative cel mai bine definit si conturizat a ceea ce inseamna sanatate, si anume, natura, miscarea libera si neconditionata in cadru natural, fie el orice zona de relief sau conditie climaterica, si “defectul”, boala, ce ne tine captivi in spatiile spitalelor.

Pentru a putea dezvolta cat mai corect ceea ce reprinzita si defineste spitalul ca spatiu, ca grup de indivizi, ca o comunitate de insi, cat si interactiunea dintre grupuri (comunitatea medicilor si cea a pacientilor) , influenta spațiului (forma, funcțiune, culoare, etc) asupra sănătății individului, intr-un cadru definit si limitat, cladirea de spital, voi incepe cu o enuntare a istoricului cladirilor pentru sanatate.

ANTICHITATE

In perioada Egiptului antic, preocuparile pentru ingrijirea celor suferinzi sunt datate de multmea de informatii cu character medical cat si de obiectele de intrumentar descoperite, iar pregatirea cadavrelor pentru ritualul de mumificare atesta o cunoastere (indeletnicire, in ideea ca exista personal calificat in acest scop) a unei proceduri complexe.

“Egiptenii atribuiau cauzele bolilor (dar nu si ale fracturilor, sau ale ranilor) unor demoni, care trebuiau alungati cu ajutorul unor formule magice, dar concomitant si prin respectarea sfaturilor indicate in retetele medicale. (…) Medicina si magia erau doua profesiuni cu totul distincte; (…) Medicii erau formati in scoli de medicinluenta spațiului (forma, funcțiune, culoare, etc) asupra sănătății individului, intr-un cadru definit si limitat, cladirea de spital, voi incepe cu o enuntare a istoricului cladirilor pentru sanatate.

ANTICHITATE

In perioada Egiptului antic, preocuparile pentru ingrijirea celor suferinzi sunt datate de multmea de informatii cu character medical cat si de obiectele de intrumentar descoperite, iar pregatirea cadavrelor pentru ritualul de mumificare atesta o cunoastere (indeletnicire, in ideea ca exista personal calificat in acest scop) a unei proceduri complexe.

“Egiptenii atribuiau cauzele bolilor (dar nu si ale fracturilor, sau ale ranilor) unor demoni, care trebuiau alungati cu ajutorul unor formule magice, dar concomitant si prin respectarea sfaturilor indicate in retetele medicale. (…) Medicina si magia erau doua profesiuni cu totul distincte; (…) Medicii erau formati in scoli de medicina, care functionau pe linga temple; erau mandri de scolile in care invatasera sip e care tineau sa le mentioneze ca pe un titlu de onoare. Erau impartiti pe specialitati: internisti, oftalmologi, chirurgic, stomatologi, etc.”

Practica medicala se desfasura in “sanatoriile” din vecinatatea templelor (templul lui Imhotep de la Memfis) in care preotii specializati alaturi de zeu aduceau alinare bolnavilor.

In perioada greciei antice, medicina, asemenea egiptului antic de unde au fost, se pare, inspirati cu retete detinute si pastrate in biblioteca templului Imhotep din Memfis, a fost in stransa legatura cu religia si magia nu doar la inceputurile ei ci chiar si mai tarziu. In aceast areal, medicinei I se acorda o atentie deosebita, axandu-se pe analiza simptomelor, relatand riguros fiecare caz, cu detalii ce denota o cunoastere amanuntita a anatomiei.

“Homer ne confirma ca insusi zeul medicine Asclepios ( la romani Aesculap) a fost de fapt un medic din secolele XI sau X i.e.n. care, pentru meritele lui deosebite, a fost apoi divinizat.

In sec. V i.e.n. existau mai multe scoli de medicina. Cele mai vechi si mai renumite erau cea din Crotona, in sudul Italiei (ilustrata de primul mare medic grec Alemeon, nasc cca 540 i.e.n.), din Cirene, in nordul Africii, cea din insula Rodos, si –deasupra tuturor – scoala din Cnidos (in sudul Anatoliei) si scoala din insula Cos, aproape de Asia Mica.

Ceea ce era comun acestor scoli era buna lor arganizare si un remarcabil spirit de solidaritate si de responsabilitate profesionala, sociala si umana – spirit pe care il exprima perfect textul “juramantului lui Hipocrat”. (…) Medicii erau organizati in corporatii, care stabileau pentru membri anumite norme ce trebuiau riguros respectate. Medicii nu aveau un domiciliu stabil, ci strabateau tinuturile poposind cate doi sau trei ani intr-un oras. (…) In orasul unde se stabilea temporar medical isi amenaja un local de servea in acelasi timp drept cabinet pentru consultatii, pentru operatii (caci orice medic era si chirurg) si ca farmacie “. Tot in aceasta perioada si in acest areal se afla si Hipocrat (nascut in insula Cos catre 460i.e.n.) cel a carui conceptii si tratate medicale au ramas la baza medicine modern.

Medicina in perioada Romei antice a avut, la inceputiri, un character patriarhat (avant tratamente bazate pe plante si infuzii) dar odata cu expansiunea imperiului si contactul cu civilizatia greciei antice si implicit cu medicina greaca (in jurul anului 200 i.e.n.) va trece la principiile medicale stabilite de Hipocrat. In Roma secolului al II-lea apar medicii de casa cu cabinet medicale particulare ce isi desfasurat activitatea chiar in locuintele lor. Armata are si ea serviciu medical organizat si deservit de medici militari. Tot in acum, apare pentru prima data un serviciu organizat de asistenta sociala, sustinut de stat, avand ca sarcini consultarea si tratarea cetatenilor saraci in mod gratuit.

EVUL MEDIU

Cel mai important aport pe care civilizatia bizantina o aduce in acest sens este aparitia primelor spitale, cel mai aproape de sensul actual, si care erau construite, de regula in afara localitatilor sub indrumare duhovniceasca. Cel mai bun exemplul este ansamblul din Cezareea, Capadocia, construit in jurul anului 370, amplasat la o oarecare distant de sat, de tip pavilionar, cu infirmerie si delimitari clare intre leprosy, muncitori infirmi, orbi, dar si spatii pentur pelerine si oaspeti ( hospes – hospital, termenul de origine al spitalului de azi).

“ Asistenta medicala constituia o preocupare sustinuta; imparatii si nobilii fondau spitale, totdeauna atasate pe linga o manastire – in care si oamenii saraci aveau posibilitatea sa se interneze. Armata avea un corp medical propriu, iar marile institutii de caritate aveau infirmieri priceputi.Existau si femei medici – care se pare ca exercitau numai in spitale.

S-au pastrat statutele de organizare si functionare ale unui mare spital – fondat de Ioan II Comnen in 1112, atasat manastirii Pantocrator – care ne permite sa cunoastem modul de functionare al unui spital din Bizant la aceasta data (…). Spitalul avea 50 de paturi, plus o ambulanta pentru bolnavii dinafara. Era organizat in cinci sectii: chirurgie (5 paturi), ginecologie (12), o sectie de boli acute si foarte grave (13), si doua sectii pentru afectiuni obisnuite (fiecare cu cate 10 paturi). Spitalul avea un personal de 10 medici barbate si femei (cate 2 de fiecare sectie), 8 asistenti si 8 asistente (calugarite), 8 barbati si 2 femei ca personal de serviciu, 3 chirurgi si 2 patologisti diagnosticieni in sala de consultatii. Serviciul de noapte era sigurat de asistenti (…). Pentru cazurile grave se facea un consult de doi medici. (…) Pe linga spital functiona o farmacie, (…) Personalul spitalului n-avea voie sa paraseasca Constantinopolul. Alaturi de spital functiona si un fel de scoala de medicina pentru fiii medicilor din spital – care se pregateau sa imbratiseze profesiunea tatalui.“

In Occident marea majoritate a mansatirilor aveau infirmerii proprii numite “spitale” care aveau rol de asistenta pentur saraci, calatori si pelerini. Aproape fiecare ordin religios are spitalul lui, fiind destinat mai cu seama leprosilor.

Un exemplu in acest sens, si care prezinta cateva particularitati in modul de amplsarare si organizare urbanistica, functional si medicala in acelasi timp, este cel al manastirii benedictene di saint Gall ( Elvetia)

Figure 1

Figure 2

Ansamblul format din infirmerie sau spital, ce se dezvolta in jurul unei curti interioare, capela si casa nocilor alcatuiesc un corp de cladire ce este amplsat chiar in axul catedralei. Sala de tratamente, casa doctorului, si o gradina cu plante medicinale sunt amplasate in imediata vecinatate a spitalului.

Un alt exemplu de amplasare a unei infirmeri-spital in cadrul unui ansamblu manastiresc este cele de la Cluny, Franta. In acest exemplu se pot distinge existent a doua zone pentru bolnavi, vechea infirmerie si infirmeria mare, ca urmare a unei necesitati de extindere, cea veche fiind mult mai mica ca si dimensiuni

Figure 3

Figure 4

Se poate observa dezvoltarea celor doua infirmerii astfel incat sa permita accesul in curtile interioare, cea formata de cladiri si casa priorului cat sic ea formata de ansamblu si capela.

ILUMINISM

Spitale au mai existat si in afara ansamblurilor mansatiresti, iar incapind cu secolul al XIII fiecare centru urban avea cel putin un spital mare si cateva spitale mai mici arondate comunitatilor religioase. Cladirile spitalicesti din secolul al XIII erau dezvoltate, in general, pe un singur nivel, cu pardoseli din placi de piatra, geamuri mari, paturi separate, cu magazii de apa si systeme de scurgere a murdariei.

Figure 5

Figure 6

Spitalele urbane din Franta cu reminescente de pe vremea druizilor vor avea un rol important in cadrul comunitatii prin modelul de organizare si prin modul de atragere a cetatenilor de a participa la activitatile de ingrijire ale semnilor lor. Compozitia acestui tip de ansamblu este dominate de curtea interioara – curtea de onoare- dotata cu fantana, curte ce genereaza un amplu spatiu de primire. Capela este in acelasi spatiu cu sala bolnavilor, reflectand conceptia epocii in ceea ce priveste spatiile de spitalizare. Asistenta medicala era asigurata de calugarite, personal feminine, sau alte femei care se dedicau vietii monastic.

In afara de spitalele obisnuite mai existau si leprozeriile destul de numeroase, dar de mici dimensiuni (30 bolnavi) amplsate doar in exteriorul oraselor.

In perioada evului mediu, datorita marilor epidemii care decimau populatia apar carantinele, ce erau amplsate la intrarea in oras si unde nimeni nu putea intra decat dup ace ramanea 40 de zile (quaranta).

In secolul al XVIII spitalele si inchisorile erau doua tipuri de institutii ce gazduiau insi privati de libertate fie datorita incalcarii legilor, fie datorita incapacitatilor fizice sau mentale. Din prisma caracteristicilor arhitecturale acestea aveau multe in comun, de la functiuni, pina la usoarele confuzii generate chiar de denumirile lor: spital, ospiciu, azil, institutii de ingrijire a bolnavilor, de paza a celor condamnati pe viata, a celor nebuni, de concentrare a copiilor nelegitimi. Cu toate acestea spitalele raman cele ce vor asigura ingrijirea bolnavilor din patura sociala mai saraca, clasele avute avand personal medical dedicate. Saracii erau clasa sociala dependent de aceste servicii in mod gratuit, astfel biserica ocupa pozitia central. In Paris, Franta spitalul public , de tip Hotel Dieu, va ajunge sa adoposteasca toti bolnavii si muribunzii orasului. Cresterea necontrolata a edificiului, prin acapararea constructiilor de pe malul Senei va avea ca si consecinte servicii deplorabile: pina la 4 insi intr-un pat, iar rata de mortalitate de unu la patru. In anul 1772 in urma unui incendiu spitalul este partial distrus. Acesta este unul din momentele de cotitura in evolutia si dezvoltarea constructiilor spitalicesti pentru ca incep sa se puna problemele legate de igiena bolnavilor, de suprapopularea spatiului, de modurile si posibilitatile de a oferi service acestor insi, astfel, municipalitatea apeland la ajutorul Academiei de stiinte si a arhitectului Charles Francois Viel. Proiectul de spital ce urma a fi amplasat in afara orasului avea un plan remarcabil pentru acea perioada. Dea lungul unei curti interioare ce are la capat o capela sunt dispuse randuri paralele de pavilioane.

Figure 7

Acest proiect nu a fost materializat si in 1774 chirurgul Antoine Petit propune un alt proiect avand la baza idea celui prezentat de Charles Francois Viel, dar un edificiu circular de tip dom cu cate sase pavilioane dispuse radial.

Figure 8

Acelasi mod de tratare si problemele aferente se petrec nu doar in Franta ci si in celelalte areale geografice, avand cateva referinte legate de spitalele engelezesti. Astfel, o atentie desoebita avem asupra spitalului militar naval de la Stonhouse, cu pavilioanele sale paralele, legate cu portic deschis de coloanele de-a lungul unei curti interioare generoase inchise pe 3 laturi.

Figure 9

Principiul de baza al implementarii sistemului de pavilioane in cadrul spitalelor, era acela de a izola, pe cat posibil, raspandirea infectiile.

Figure 10

Marea majoritate a spitalelor vechi sunt extinse sau reconstruite cu ajutorul fondurilor donate de marii filantropi sau a fondurilor publice. Doar spitalele militare si cele martitime primesc fonduri si subventii de la stat. De abia, incepinad cu anul 1720, englezii vor incepe traditia constructiilor de spitale subentionate din fonduri private, si la initiative particulare.

INDUSTRIALIZARE

Amplasarea constructiilor spitalicesti in secolul ala XVIII-lea aveau la baza criterii medicale, care impuneau alegerea unor zone libere, aerate si bine insorite. Medici militari au constat ca infectiile din spitale (care in acea perioada inca erau o cauza principal a ratei de mortalitate foarte crescute) aveau ca si cauza principal aglomeratiile din saloane si amplasarea constructiilor foarte inghesuite. Se propune dispersarea bolnavilor in corpuri de cladiri separate amplasate in spatii mari aerisite si bine insorite – se naste astfel sistemul pavilionar – ce impune suprafete mari de teren si de aici si necesitatea pozitionarii acestora in afara oraselor. Aceasta idée a fost aplicata in practica de proiectare a constructiilor spitalicesti in toata perioada anilor 1800 – 1900.

GLOBALIZARE

Incepand cu secolul al XIX-lea odata cu dezvoltarea cercetarilor stiintifice din toate domeniile ce duc la noi descoperiri in domeniul raspandirii si tratarii bolilor infectioase cu transmitere virala apar si noi schimbari de perceptie, unele chiar radicale, in ceea ce privește principiile de igiena. Apar noi tehnologii de investigare si tratament ce au repercursiuni directe si asupra structurii nucleului spitalului, incadrandul spre o direcție contemporana.

3.MODELE DE SERVICII SANITARE

3.MODELE DE SERVICII SANITARE

TIPURI DE ORGANIZARE A UNUI CIRCUIT SANITAR DINTR-UN AREAL (TARA, JUDET, ORAS)

Asistenta medicala actuala este asigurata in teritoriu printr-o retea de servicii sanitare conform hotararilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii si care erste compusa in general din unitati sanitare pe diverse nivele de dotare si servicii , subordonate dupa principiul piramidei. Sunt cunoscute mai multe modele de retele de servicii sanitare, dintre care amintim si exemplificam cateva:

Reteaua unui oras din Rusia

Figure 11

Reteaua regionala a unei tari vest europene

Figure 12

Retea regionala din S.U.A.

Figure 13

Retea sanitara din Romania

Figure 14

Reteaua de servicii sanitare a unui oras din Rusia are ca unitate teritoriala de baza – raionul – unitati administrative, echivalentul judetelor din Romania, in care asistenta este asigurata de primul nivel al retelei – spitalul raional cu policlinica. Pe treapata a doua regasim institutul specializat care este echivalentul spitalului general din tara noastra.

Reteaua regioanal a unei tari vest europene este una din cele mai eficiente, apte sa deserveasca regiuni mai aglomerate cu procente de ocupare diferite prin posibilitatile ei de adataptare la cerintele si nevoile zonale. Astfel primul nivel al retelei este dispensarul si doar mai apoi spitalele locale, intermediare. Spitalul general in acest caz deserveste o arie mult mai mare.

Reteaua regionala din S.U.A. este cea mai clara si usor de adaptat la cerintele naturale cu procente de ocupare diferite si raspandite pe suprafete mari. Si in acest caz primul nivel al retelei este asigurat de dispensarul local si mai apoi spitalul rural, intermediar si cel regional.

Reteaua sanitara din Romania – ne luand in considerare, situatia actuala de degradare si functionare defectuoasa a unor institutii – este conceputa astfel incat sa asigure serviciile medicale necesare indivizilor de la un nicel cat mai aproape de el – cabinetele medicale individuale. Astfel, teoretic, s-ar reduce timpii de interventie si serviciile oferite a fi de o calitate mult mai buna. Sistemul este perfect adaptabil cerintelor si nevoilor (sate intr-o dinamica demografica foarte mare) unor areale cu populatii diferit asezate si conditii geografice diferite. Notiunea de Spital unificat este cea care grupeaza mai multe tipuri de unitati sanitare. Astfel aven doua mari categorii de unitati:

Unitati pentur bolnavi ambulatorii – pot asigura asistenta medicala fara nevoia deinternare

Unitati pentur bolnavi internati – asistenta medicala este asigurata prin imobilizarea bolavilor pe perioade de timp, in functie de complexitatea si gravitatea suferintei.

4.UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

4.UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

DISPENSARUL

Dispensarul – reprezinta prima veriga din reteaua serviciilor sanitar asigurand contactul dintre individul suferind si sistemul sanitar. Acesta nu asigura spitalizare pentru bolnavi. In functie de arealul deservit de dispensar acesta poate fi structurat in doua tipuri :

Dispensar urban – cel ce deserveste o circumscriptie sau un anumit teritoriu – dispernsarul de circumscriptie si dispensarul de inteprindere cu deservire profesionala adaptata cerintelor.

Dispensarul rural – cel ce deserveste un anumit areal si care in anumite zone, datorita izolarii poate si suplimentat cu stationar si casa de nasteri

POLICLINICA

POLICLINICA – reprezinta cea de a doua veriga din reteaua serviciilor sanitare avand in plus fata de dispensar o dotare mult mai profesionala si specializata axata pe diagnostic si tratament. Policlinicile datorita faptului ca pot asigura diagnostic si tratament cu un grad de profesionalitate ridicat pot fi unori cuplate cu spitalele generale pentru utilizarea in comun a bazelor de diagnostic si tratament. In functie de arealul de deservire acestea pot fi struturate in doua tipuri:

Policlinica teritoriala – cea care deserveste o intreaga comunitate de insi dintr-un anumit areal si/sau coordoneaza dispensarele de circumscriptie

Policlinica de întreprindere – cea care deserveste o anumita comunitate de insi ( studenti, militari, cai ferate, mineri, etc)

5.UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

5.UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

TIPURI DE SPITAL

Spitalele – reprezinte veriga cea mai de sus din reteaua serviciilor sanitare avand in plus fata de policlinici spitalizarea, unde indivizii suferinzi sunt internati pentru a li se asigura un tratament corespunzator. Putem distinge mai multe tipuri de spitale:

Spitalul general (unificat) este cel mai activ datorita amplorii sale incepand de la dotarile cu care este pregatit acesta, numarul si pregatirea cadrelor medicale fiind pregatit sa faca fata oricarui tip de interventii. Detine sectii pentru toate tipurile de specializari. Are in componenta sa policlinica si este cel care deserveste toate dispensarele de circumscriptie sau de intreprinderi din arealul acoperit. Durata medie de spitalizare variaza de la un judet la altul dar putem aprecia ca o medie generala ca acesta fiind de pina la 8 zile (in trecut aceasta valoare era de 12- 14 zile).

Spitalul general de urgenta este specializat pe cazurile de boli acute sau accidente, fiind dotat pentru toate specialitatile. Mai poarta denumirea de spital general pentru bolnavii acuti. Princapala caracteristica a acestui tip de spital este operativitatea actului medical tinind cont de tipul de pacienti caruia i se adreseaza. Odata stabilizate functiile vitale ale pacientilor in cadrul acestui tip de spital, acestia sunt transferati catre alte spitale.

Spitalul pentru specialitati unicat este dedicat unei singure specialitati sau a unei familie de specialitati medicale (boli contagioase, dermato-venerice, cardiologie, ftiziologie, boli profesionale, de copii, chirurgie, obstretica si ginecologie, psihiatrie) asigurand un cadru medical de maxima specializare.

Spitalul complementar usor este dedicat rezolvarii cazurilor medicale curente, mai ales pentru copii. La noi in tara acesta mai este numit si spitalul mixt din mediul rural.

Spitalul de reeducare motirie si functionala este practic o unitate de recuperare, cu durate de spitalizare mai mari decat cea medie, avand areale mari de deservire.

Spitalul pentru bolnavi cornici (sanatoriile) au o durata medie de spitalizare, preluand pacientii de la spitalele cu costuri mari de spitalizare ( spitalul general de urgenta) si implicit eliberand locurile din acestea. Aceste spitale (sanatorii) au un caracter mai sul social, costurile de spitalizare fiind mult mai mici.

Spitalul camin pentru batrani este o unitate medicala cu un caracter mai mult social dacat medical. Existenta lui poate reduce folosirea spitalelor generale de aceasta categorie de indivizi si implicit reducand costurile de spitalizare.

CATEGORII DE SPITAL

Conform ordinului 1408 din 2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor in functie de competenta – se face o clasificare dupa cum urmeaza:

„ART. 1

(1) In functie de competente, spitalele se clasifica pe 5 categorii, după cum urmează:

a) categoria I – nivel de competență foarte inalt;

b) categoria II – nivel de competență inalt;

c) categoria III – nivel de competență mediu;

d) categoria IV – nivel de competență bazal;

e) categoria V – nivel de competență limitat.

(2) Clasificarea spitalelor din punctul de vedere al acordării asistenței medicale de urgență și al îngrijirii pacientului aflat în stare critică se face in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății publice nr. 1764 din 22 decembrie 2006 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor de urgență locale, județene și regionale din punctul de vedere al competențelor, resurselor materiale și umane și al capacității lor de a asigura asistența medicală de urgență și îngrijirile medicale definitive pacienților aflați în stare critică, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2007.

ART. 2

În înțelesul prezentului ordin, termenii și noțiunile folosite au următoarele semnificații:

(1) spitalul cu nivel de competență foarte inalt este spitalul caracterizat astfel:

a) are un numar de 500 -1500 de paturi;

b) are cel mai inalt nivel de dotare cu aparatura si echipamente medicale, precum si de incadrare cu resurse umane;

c) asigură furnizarea tuturor tipurilor de servicii medicale, inclusiv a celor cu grad de complexitate foarte inalt;

d) are structuri care funcționează ca baze clinice pentru activitatea de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditată.

e) deserveste populația judetului din aria sa administrativ-teritoriala, precum și alte județe (1.500.000 – 3.500.000 locuitori).

(2) spitalul cu nivel de competență inalt este spitalul caracterizat astfel :

a) are un numar de 400 -1200 paturi;

b) are structuri care funcționează ca baze clinice pentru activitatea de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditată.

c) deserveste populația judetului din aria sa administrativ-teritoriala, precum și a județelor limitrofe (350.000 – 1.500.000 locuitori).

(3) spitalul cu nivel de competență mediu este spitalul caracterizat astfel :

a) are un numar de 300 -1000 paturi;

b) deserveste populația județului din aria administrativ-teritoriala unde isi are sediul și, doar prin excepție, din județele limitrofe (200.000 – 600.000 locuitori), pentru afecțiuni cu grad mediu de complexitate.

(4) spitalul cu nivel de competență bazal este spitalul caracterizat astfel :

a) are un numar de 100 – 400 de paturi;

b) deserveste populatia pe o rază administrativ-teritoriala de maximum 70 km, pentru afecțiuni cu grad bazal de complexitate.

(5) spitalul cu nivel de competență limitat este spitalul care asigura urmatoarele servicii medicale, dupa caz :

a) servicii medicale pentru ingrijirea bolnavilor cronici;

b) servicii medicale intr-o singura specialitate (TBC, boli infectioase, psihiatrie, de recuperare si altele, dupa caz);

c) servicii paleative;

ART. 3

Criteriile care stau la baza clasificării spitalelor in functie de competente sunt următoarele:

a) structura organizatorică a spitalului aprobata in conditiile legii;

b) tipul serviciilor medicale furnizate;

c) personalul de specialitate medico-sanitar incadrat la nivelul spitalului;

d) continuitatea asistenței medicale;

e) dotarea cu echipamente si aparatura medicala.”

TIPOLOGII DE SPITALE

Din puct de vedere arhitectural analiza unei cladiri de spital sau a unui ansamblul de cladiri ale unui spital trebuie sa aibă la baza urmatoarele urmatoarele criterii:

Legaturile dintre sectii si stationar (unitatile de spitalizare)

Aici trebuie sa analziam din punct de vedere functional, daca unsei sectii de spitalizare ii corescpunde – pe plan orizontar – o unitate de spitalizare, sau mai multe unitati de spitalizare dezvolate pe verticala. Mai exista si varianta mixta, in care atat sectia de spital s dezvolta pe verticala cat si stationarul este gandit pe mai multe nivele

Posibilitatie de dezvoltare, crestere sau regrupare a unei cladiri de spital sau a unui ansamblu de clari de spital

Dezvoltarea unui spital se poate face pe verticala, caz in care mai multe sectii dispersate pe plan orizontal vor fi grupate si pregatite a functiona intr-o singura cladire pe verticala, sau in cazul in care exista posibilitatea, o dezvoltare modulara, iar un al treilea caz, o dezvoltare pe doua directii in plan.

Centalizare

Functiunile unui spital, pot fi rasfirate in mai multe corpuri de cladire, dar si intr-un singur corp de cladire

Circulatiii

Organizarea functionala a criculatiilor intr-un spital poate fin de tip nucleu, mod in care nodul de circulatii este unul central iar sectiile/unitatile de spitalicare sunt organizate perimetral, sau de tip strada/ bagheta, mod in care sectiile sunt dezvoltate de o parte si de alta a unui traseu

Forma sectiilor

Modul de dispunere a sectiilor intr-un spital pot fi organziate doar pe verticala, in cazul unei cladiri monobloc, pe orizaontala , de tip inel cu o curte interioara iar sectiile sunt perimetrale, sau de tip terasa utilizat in cazurile in care amplsamentul permite acest lucru

Circulatia in unitatile de spitalizare

In acest caz, spre deosebire de punctul anterior in care se analiza circulatiile din punct de vedere functional, aici analizam circulatiile doar in unitatile de spitalizare, saloane. Astfel aven o organizare de tip inel (cerc) cu un nod de circulatii iar saloanele sunt dispuse radial, simplu tract in care saloanele sunt dispuse pe un singura latura a coridorului de circulatii, cu dublu tract , caz in care saloanele sunt dispuse pe ambele laturi ale unui coridor, sau cu dubla circulatie, caz in care saloanele sunt dispuse pe un singur tract razultand o posibila curte interioara.

Astfel in urma criteriilor de analiza rezulta mai multe tipologii de spitale. Aceste tipologii pot fi grupate in functie de filtrul asezat peste aceste criterii de analiza si anume, filtrul diviziunii functionale, de aranjare, de modul de acces si de forma.

Tipologiile de spitale rezultate sunt : cutie, tip I, inel, tip K, cluster, strada, tip T, tip H, pavilion. Toate aceste tipuri sunt redate schematic in figura de mai jos:

6.MEDIUL, CA FACTOR CATALIZATOR

6.MEDIUL, CA FACTOR CATALIZATOR

Spitalul fiind cea mai importanta veriga din reteaua de servicii medicale, avad cea mai mare dotare tehnologica si de specialitate, gestionand la randul lui celelalte subdiviziuni din retea si anume policlinicile (care in unel cazul sunt chiar incluse in structura spitalului) si dispensarele se impune o atentie deosebita in alegerea locului de amplsare a acestuia.

Luand in considerare numarul mare de factori, variabili de la o tara la alta, de la un teritoriu la altul, se poate determina capacitatea spitalului, adica numarul optim de paturi si tipul de spital. Factorii ce influenteaza alegerea numarului optim de paturi sunt: conditiile de accesibilitate a populatiei pina la amplasamentul spitalul respectiv, gradul de educatie sanitara a populatiei, gradul de civilizatie a populatiei, gradul de profesionalism al asistentei medicale ambulatorii, calitatea diagnosticului aplicat in spitalul respectiv si gradul de confort si conditiile oferite in acest spital.

Pentru amplasarea unu spital trebuie tinut cont de studiile de sistematizare pentru incadrarea corecta a acestuia in reteaua de servicii sanitare. Astfel pe linga acesti factori amintiti mai sus trebuie sa luam in considerare si urmatoarele criterii pentru a determina corect pozitia si locul amplasamentului:

Accesibilitate usoara auto si pietonala

Vecinatati linistite – de preferat in zonele in care exista rauri, lacuri, parcuri, evitandu-se apropierea de nodirile mari de circulatii

Posibilitatea orientarii corpului de stationar spre directiile S-E sau S-V

O aerare optima a terenului

Un teren intro zona cu relief favorabil constructiilor

O suprafata de teren care sa permita asigurarea respectarii normativelor in ceea ce privește zonele de liniste si plimbare ale pacientilor

O dotare corespunzatoare a terenului cu retele edilitare

7.COMUNITATI IN MEDIILE SANITARE

7.COMUNITATII IN MEDIILE SANITARE

Odata stabilit terenul de amplasament pentru un stpital urmeaza atapa de studiu si analiza a zonificarii terenului ales, avand ca scop final obtinerea de circulatii cat mai directe la sectoarele functionale importante (policlinica ca prim serviciu de analiza si diagnostic, spitalul propriu –zis, spervicile specializate pentru diagnostic si tratament si serviciile auxiliare tehnico- gospodasersti si de administrare). Astfel in incinta unui spital se pot distinge urmatoarele categorii de zone:

zona publica fara controlul publicului – policlinica , administratie

zona publica cu acces controlat – internari, externari, vizitatori, personal medical si auxiliar, administratia

zona de serviciu cu acces controlat – bucataria, spalatoria, centrala termica, garaj, ateliere, centrale de oxigen si aer comprimat, etc

zona de agrement a bolnavilor (parcul bolnavilor) – in legatura directa cu nodul de circulatie pe verticala a stationarului.

In practica, la nivelul organizarii functionale a unui spital se urmareste aplicare unor principii:

circulatia bolnavului in flux continuu, de la intrare pina la iesire, conform metodelor de diagnostic si tratament in conditiile unei eficacitati maxime

folosirea instalatiilor si dotarilor tehnico – medicale cu maximul de randament – cuplarea ambulatorului cu spitalizarea

utilizarea la maximum de randament a personalului medical si a celui administrativ prin organizarea concentrata a serviciilor, reducerea distantelor de parcurs, mecanizarea circulatiei si transportului

asigurarea unei flexibilitati cat mai elastice in modul de folosire a spitalizarii

asigurarea posibilitatilor de dezvoltare ulterioara a unor servicii – evolutia stiintei medicale si modernizarea tehnicii medicale

asigurarea unui aspect cat mai uman unitatii de cazare – asigurarea unui confort cat mai inalt, a unui moral ridical al bolnavului ca factor accelerant in procesul de insanatosire.

Circulatii proprii policlinicii – ce presupun drumul bolnavilor ambulatorii adulti si copii la serviciile de consultatii, tratament si diagnostic si circulatiile speciale ale bolnavilor adulti si copii la anumite servicii de consultatii (TBC)

Circulatii proprii spitalului, identificate ca fiind rezultate din internarea cazurilor urgente, internarea bolnavilor – adulti si copii, circulatia bolnavilor in cazul spitalizarii si spre serviciile de diagnostic – tratament, circulatia alimentelor si mancari, circulatia rufelor, circulatia personalului medico – sanitar , circulatia vizitatorilor, evacuarea deseurilor, circulatia cadavrelor (spre prosectura).

8.STUDII DE CAZ

8.STUDII DE CAZ

Pentru a face o analiza cat mai corecta a unui centru medical, din punctul de vedere al unui arhitect, luand in considerare cele enumerate in capitolele anterioare, criterii de analiza, forme, functiuni, context, si nu in ultimul rand semnificatii, se impune aplicarea acestor cunostinte acumulate in dezbaterea catorva exemple. Odata stabilite critetiile de analiza a unui centru de sanatate propun spre studiu doua spitale (centre medicale). Am ales doua centre medicale, pentru tartarea cancerului, si anume Spitalul Universitar Akershus,din Oslo, Norvegia si Spitalul de copii din Phoenix Arizona SUA.

CAZUL 1

Spitalul Universitar Akershus,din Oslo, Norvegia – arhitect : C.F.Møller Architects

Clinica Universitara din Akershus se numara printre cele mai moderne si noi spitale din Europa. Colectivul de proiectare nu a indeplinit doar cerintele functionale, tehnice si logistice aplicate unei constructii de o asemenea amvergura, ci au reusit sa obtina un spatiu care sa ofere un sentiment de liniste si protectie. Complexul este alcatuit din diverse corpuri de cladire, dispuse pe ambele parti ale unei axe de distributie, deservire. Aceasta axa de deservire, „strada” formeaza centrul ansablului dezvoltat pe cinci nivele si adapostesc diferitele sectii si saloane ale complexului. Acoperisul de tip terasa, vitrat in zona „strazii” asigura o iluminare naturala a axei de trafic, care are si rolul de atransmite pacientilor din spital o parte din cotidian, prin asigurarea, in interior , a catorva servicii de comert, o filiala de banca, un coafor, o cofetarie, si o biserica. Fiecarei zone a spitalului i s-a atribuit un caracter individualizat. Pentru amenajarea spatiilor colectivul de proiectare a folosit cu precadere materiale locale, cum ar fi piatra si lemnul. Structura arhitectornica este completata cu ajutorul tablourilor de format mare si lucrari de grafica. Aceasta abordare creaza pe de o parte un mediu intr-o conti nua miscare, iar pe de alta parte ofera pacientilor si vizitatorilor o orientare mult mai facila in cadrul complexului.

CAZUL 2

Spitalul de copii din Phoenix Arizona SUA – Arhitect: HKS Architects

Noua cladire de spital este face parte din cel mai mare campus pediatric din tara, dezvoltandu-se pe 11 nivele. Cladirea este rezultatul muncii un unui intreg colectiv de proiectare pentru a ridica nivelul intregului campus dar in acelasi timp sa se adapteze la planurile si functiunile existente craind astfel o senzatie vizuala si prietenoasa in acelasi timp dar si o atmosfera confortabila copiilor suferinzi. Conceptul pentru realizarea cladirii de spital a fost acela de a crea o oaza care va fi conectata vizual cu spatiul exterior simuland muntii si desetul. Turnul ofera o priveliste uimitoare chiar din saloanele pacientilor copii, dar si multe spatii publice cum ar fi coridoarele si zonele de asteptare. Pentru o navigare usoara in interior colectivul de proiectare a propus dezvoltarea noii cladiri avand la baza ca axe principale, directiile Nord-Sud si Est-Vest. Tot in acest sens s-a propus finisaje diferite pentur pardoseli dar si utilizarea culorilor diferite pentur principalele functiuni. Materialele folosite au fost astfel gandite sa maximizexe reciclarea lor cat si utilizarea produselor existente in zona. Au fost gandite, spre analiza si reciclarea aerului si a apei.

ANALIZA DATELOR

CONCLUZII

Factorii principali care alcatuies mediul incaonjurator al pacientului in relatie cu problema analizata sunt: terenul, lumina, acustica, ventilatia, culoarea, forma, perspectiva, si spatiul interior deschis. Factorii pshihologici ai pacientului care sunt legati de tratarea de mai sus, si de cadrul arhitectural, au fost identificati ca: anxietatea, stresul, disconfortul, simplitatea si depresia. Am ajuns la concluzia ca terenul are un impact covarsitor in toti factorii psihologici si poate interveni in reducerea nivelului de stres. Lumina, fie ea naturala sau artificiala are un impact pozitiv asupra pacientului daca este bine proportionata si pozitionata. Acustica este importanta in crearea unui mediu placut, linistitor atat timp cat este bine difuzata si in limite acceptabile. Ventilatia naturala este ideala oricand este posibila pentru a mentine pacientul intr-un contact continuu cu natura si obtinerea unor costuri de tratament reduse cat si o eficienta a consumul de energie. Zonele cu ventilatie artificiala trebuie atent monitorizate pentru a crea senzatia de libertate pacientului. Culorile dau un sens si o vibratie locului si previn monotonia. Perspectivele tin activ pacientul pe intreaga perioada de spitalizare. Spatiile interioare deschise pot crea interes pacieltului distragandu-i atentia de la problema de sanatate cu care a venit si mentinerea unei stari de spirit ridicate.

9.SANATORIUL PAIMIO – ALVAR AALTO

9.SANATORIUL PAIMIO – ALVAR AALTO

Desi proiectat in anul 1928, caracterul modern al sanatoriului de tuberculoza Paimio se remarca prin scara umana si liniile curate, clare ale functionalismului pina in zilele noastre. Spitalul Paimio ( la inceput fiind sanatoriul Paimio) este situat in orasul Paimio, in provincia Western-Finalnd, in sud vestul Finlandei. Situl ales pentru acest spital (sanatoriu) este intr-o zona de padure, un loc ideal pentru o functiunea de sanatoriu.

Intreg complexul spitalicesc cuprinde: corpul de cladire al sanatoriului, cladirea medicului sef, cladirea pentru medicii rezidenti, cladirea pentru personal, morga spitalului, cazanul si garajele, statia de pompare si epurare a apei si terenul de tenis.

Cladirea principala a fost organizata in cinci entitati independente: intrarea principala, saloanele, camerele comune, sala de operatii si bucataria/intretinerea. Fiecare activitate are o aripa separata a constructiei, fiind orientata cel favorabil in functie de functiunea deservita.

Finalizat in 1933 sanatoriul de tuberculoza este o cu adevarat o lucrare de arta si in acelasi timp de stiinta. Este o catedrala de sanatate si in acelasi timp un instrument de vindecare.

Studierea reactiilor omului la unele forme si constructii, rezultate de au sat la baza ralizarii acestui sanatoriu, au generat doua grupe de factori: 1) senzatiile omului intr-o locuinta ce-i este destinata, 2) izolarea unui individ fata de un grup mare, evitarea constrangerii colectivului. Cercetarea senzatiilor omului in locuinta s-a efectual in incaperi experimentale si a privit formele acestora, coloritul, iluminatul natural si artificial, sistemele de incalzire, izolarea fonica, etc. Primul experiment a avut in vedere reactiile omului intr-o stare destul de neplacuta – bolnavul stand culcat. Unul din rezultatele lui concrete a fost hotararea de a schimba cu totul culoarea incaperii. Diversele experimente au dovedit toate acelasi lucru – incaperea in care se afla bolnavul trebuie sa se deosebeasca de cea obisnuita, de locuit. Aceasta diferenta se poate exprima astfel: o camera obisnuita este o camera pentru un om care isi duce viata in pozitie verticala, un salon de bolnavi este o camera pentru un om a caruit viata este conditionata de pozitia orizontala, asa incot coloritul acestei camere, iluminatul ei, sistemul de incalzire s.a.m.d. trebuie sa aiba in vedere acasta imprejurare. In acest fel, dupa parerea lui Alvar Aalto, crearea unui climat de liniste interioara este baza procesului de insanatozire. De aceea saloanele au fost studiate a fi cat mai confortabil posibil. Zidurile, inchise si in acelasi timp rigide sunt 3 la numar in timp ce al patrulea este unui „moale”, in concordanta cu acustica incaperii. Pentru asigurarea climatului de liniste a fost studiata si forma lavoarului astfel incot apa prin cade sa nu provoace sunete deranjante. Astfel cei 2 pacienti pot folosi lavoarul fara a se deranja unul pe celalalt.

Culorile alese de Aalto au fost minutios studiate si alese in urma cercetarilor, astfel optand pentur culori calde si tonuri linistitoare. Culori puternice au fost folosite pentru spatiile comune. Pentru scarii a optat pentru pardoseli de cauciuc galben dand astfel sentimentul de luminozitate si lumina a soarelui. Exteriorul cladirii este dominat de culorile alb si negru dar accentuandu-se balconele cu mina curenta de culoare rosie. Interioarul este dominat de alb si negru, galben si turquise ( numit si „albastru de Paimio”). Saloanele au fost colorate in culori neutre iar plafoanel cu verde. Peretii coridoarele au culori diferite la fiecare etaj.

10.APLICAREA CUNOSTINTELOR

10.APLICAREA CUNOSTINȚELOR

SPITALUL DE PENUMOFTIZIOLOGIE ORADEA

MOTIVARE

Având în vedere incidența cazurilor de tuberculoză din țara noastră, și cu precădere cele din județul Bihor și creșterea numărului de cazuri se impune o atenție deosebită asupra modalităților de tratare și tratament aferent.

Astfel, tuberculoza a fost considerată vreme îndelungată un pericol social, din cauza extinderii în masă și a caracterului ei, practic incurabil, înainte de descoperirea tuberculostaticelor.

Analizănd dinamica deceselor prin tuberculoză în Romania în ultimii 52 de ani se observă o curbă oscilantă a numărului celor decedați și care nu ține cont de dezvoltarea economic și tehnologică a țării, în 1960 au fost raportați un număr de 6460, în 1980 un număr de 830, iar în 2012 un număr de 1249.:

După anul 1950, au fost descoperite mijloace și stategii eficiente de combatere a bolii, dar cu toate acestea tuberculoza continuă să reprezinte și în secolul XXI o problemă de sănătate publică

O analiza mai amanuntita a tabelului ne arata ca odata cu introducerea programului de antituberculoza prin interventia statului numarul cazurilor de deces ajung pina la 830 in 1980.

La nivelul județului Bihor au fost raportați, având ca și cauză a decesului tuberculoza, un munăr de 16 persoane în anul 2012, comparative cu 11 persoane raportate in anul 2011.

La nivelul Europei, într-un raport din iulie 2013, s-a înregistrat un procent de 6,4 la 100000 de locuitori, fata de media pe Europa de 5,2 și respectiv de 0,8 aferent comunității europene.

Din grafic și tabel se poate spune că fostele țări comuniste au valori mari ale ratelor mortalității, iar țările puternic dezvoltate, care acordă o grijă deosebită pacientului, au valori foarte mici ale ratelor mortalității. Bulgaria care a aderat alături de România la EU, are valori de aproximativ 3 ori mai mici decât țara noastră.

Incidența tuberculozei variază, în funcție de densitatea populației, distribuția geografică, calitatea și extensia Programului Național de Tuberculoză.

Pentru anul 2011: tuberculoza aparatului respirator, reprezintă 92,7% din bolnavii înregistrați în cursul anului, iar tuberculoza pulmonară 81,5 % din bolnavii înregistrați în cursul anului;

Referitor la bolnavii înregistrați în cursul anului 91,7% din bolnavii noi și 97,2% din bolnavii readmiși(recidive) au tuberculoza aparatului respirator; iar din aceștia, 85,9% din bolnavii noi și 96,8% din bolnavii readmiși(recidive) au tuberculoză pulmonară.

Pentru anul 2012: tuberculoza aparatului respirator, reprezintă 92,3% din bolnavii înregistrați în cursul anului, în timp ce tuberculoza pulmonară 83,3% din bolnavii înregistrați în cursul anului;

Dacă ne referim la bolnavii înregistrați în cursul anului, 91,2 % din bolnavii noi și 97,0 % din bolnavii readmiși(recidive) au tuberculoza aparatului respirator; iar din aceștia, 88,6% din bolnavii noi și 97,4% din bolnavii readmiși (recidive) au tuberculoză pulmonară.

Din bolnavii înregistrați în cursul anului 2012 bolnavii noi dețin o pondere de 81,8%, iar recidivele 18,2%.

Analiza incidenței tuberculozei în anul 2012 pe medii, ne arată următoarea structură: din incidența totală(globală), 47,2% din cazuri sunt în mediul urban și 52,8% în mediul rural.

Pentru a preveni recidivele tuberculozei, OMS a impus inclusiv țării noastre strategia DOTS- tratamentul sub strictă supraveghere(bolnavul ia zilnic tratamentul sub directa observație a unui cadru medical).

Abandonul tratamentului duce la cronicizare.

Incidența prin tuberculoză în Romania, raportata la EU pentru care s-a stabilit o valoare de 12,1%0000 locuitori, este de 79,2%0000 ceea ce ne arată o creștere foarte mare a numărului de cazuri noi înregistrate.

Izvorul epidemiogen îl constituie purtătorii de bK(bK +), de aceea este nevoie să fie depistați și identificați.

În anul 2012 au fost identificați 16.722 bolnavi cu baciloscopie pozitivă la internare, 47.742 bolnavi cu baciloscopie negativă la internare și 11.876 bolnavi necontrolați bacteriologic.

La ieșirea din unitatea sanitară examenul bacteriologic arată că evoluția sub tratament a bolnavilor cu baciloscopie pozitivă stabilită la internare este următoarea: au rămas pozitivi 34,6%, 62,6 % s-au negativat, iar 2,7 % reprezintă necontrolați la ieșirea din unitate.

Se constată că numărul celor pozitivați este încă mare, că se pozitivează și cei negativi la internare, posibil datorită contactului cu bolnavii cronici, eșecuri, sau cei chimiorezistenți din spitale.

Pozitivii reprezintă o sursă importantă de boală și rămân la un nivel foarte ridicat. Se impun măsuri intense medico- sociale, pentru a rezulta un număr cât mai mare de pacienți negativați la ieșirea din unitatea sanitară. Se constată că un număr mare de pacienți sunt necontrolați baciloscopic la ieșirea din unitate.

Mișcarea anuală a baciliferilor se referă la bolnavi cu bK pozitiv la sfârșitul anului precedent plus bolnavii deveniți pozitivi în cursul anului (inclusiv transferați).

La nivelul judetului Bihor s-au inregistrat in cursul anului 2011 un numar de 360 cazuri din care 310 cazuri noi inregistrate si 50 recidive, iar in anul 2012 un numar de 322 cazuri din care 295 cazuri noi inregistrate si 27 recidive.

În afară de aspectele medicale, incidența și prevalența crescută a tuberculozei ridică probleme și din punct de vedere al costului operațiunii de supraveghere clinico- epidemică, prevenție și control al populației generale și îndeosebi a grupurilor cu risc crescut.

Sunt necesare, de asemenea, eforturi financiare în vederea evaluării reale a morbidității prin utilizarea de metode de diagnostic precoce, care implică folosirea unor tehnici laborioase și costisitoare.

În ceea ce privește costul medical și social, informațiile disponibile se referă la ansamblul resurselor din sectorul medical mobilizate pentru asistența ambulatorie sau spitalizare, ca și pierderile de timp productiv de către bolnav și cei care îl îngrijesc pe acesta.

Imposibilitatea de a evalua suferința fizică și morală a bolnavului și a anturajului, a pierderilor cauzate prin deces la vârsta activă, face și mai dificilă cunoașterea reală și implicarea socio- economică a tuberculozei.

Prin urmare tubeculoza este una din cauzele majore a morbiditatii la nivelul cauzelor de provoaca moartea fiind raspandita si transmisa prin indivizi ce sunt inca activi in cadrul comunitatii urbei. Astfel, aceasta este raspindita cu usurinta fara a putea fi stopata definitiv. Conditiile de spitalizare, costurile de spitalizare, pregatirea medicala cat si evolutia tehnologica in acest sector face ca individul sa evite izolarea sa temporara fata de societate si tratament.

Se impune crearea unui cadru, mediu mai prietenos, in care individul bolnav sa se simta confortabil, activ, dar in acelasi timp izolat de aglomeratii umane, in care sa beneficieze de toata dotarea tehnica necesara pentru a ramane intr-un permanet contact cu societatea.

INCADRAREA

Judetul Bihor avand din punct de vedere al schemei de retele sanitare nodul principal in municipiul Oradea (resedinta de judet). Aici sunt concetrate spitalele generale unificate, de urgenta, pentru specialitati, cat si pentru bolnnavii cronici. In municipiul Oradea exista unu numar de 9 spitale cu finantare de stat (Spitalul clinic de boli infectioare, Spitalul clinic CFR, Spitalul clinic judetean Nr.1, Spitalul clinic judetean stationar Nr.2, Spitalul clinis municipal „Dr. gavril Curteanu”, Spitalul militar, Spitalul clinic de neurologie si psihiatrie, Spitalul clinic de obstretica si ginecologie si spitalul de penumoftiziologie) si doar un spital particular (Spitalul particular PELICAN). Ca un cantrabalans sectorul privat acopera o arie destul de mare pe serviciile de dispensare, policlinici, si cabinete medicale.

SITUATIA ACTUALA

În municipiul Oradea, Spitalul specializat în tratarea acestor afecțiuni se afla pe strada Izvorului, actualmente într-o zonă de locuințe unifamiliale izolate.

Inițial, amplasamentul a fost astfel gândit și poziționat a fi în afara zonei de locuințe, dar odata cu dezvoltarea orașului aceasta a fost înghițită de locuințe. Astfel, deși exista o nevoie de extindere și dezvoltare a activității spitalicești, aceasta nu a mai fost posibilă în aceeași incintă. Ca urmare unele secții ale dispensarului TBC au fost raspindite în întreg orașul. În momentul de față mai exista doar 2 corpuri de cladiri care oferă suport funcțiunii spitalului, una pe strada Izvorului- staționar și un dispensar TBC pe strada Parcul Ion C. Bratianu, aflate la o distanță aproximativ 4,4 km. ceea ce inseamna 10-15 minute cu autoturismul si respectiv 50-60 mintute pietonal – neexistand mijloace de trasnport in comun care sa faca legatura directa intre ele.

Ținând cont de cele analizate mai sus și privind situația actual a municipiului Oradea, se impune necesitatea realizării unei clădiri cu funcțiunea de spital care să grupe și să ofere toate serviciile necesare unui tratament cât mai adecvat și în condiții superioare.

Partea de stationar de este amplasata intr-o localtie marginita pe trei laturi de strazile Izvorului – accesul principal – partea de nord, strada Sanatorului – partea de Est si strada Nicolae Beldiceanu – partea de sud, iar pe latura din partea vestica este invecinata cu locuinte particulare. Ansamblul este format din patru pavilioane, pozitionate haotic pe teren, si o multime de corpuri separate de cladire pentru functiunile anexe spitalului – magazii, grup electrogen, ateliere, birouri spalatorie, incinerator. Cladirea principala cea a pavilionului 1 este pozitionata central in rapost cu marginile terenului.

Zona studiata se afla acum intr-o zona cu locuinte individuale cu regim de inaltime joasa, parter si etaj. Constructiile sunt amplasate in general la caile de acces, de multe ori la limita de proprietate spre strada. Accesul principal in aceasta locatie se face de pe strada Izvorului. Proful de drum este variabil, accesul pietonal fiind ce are foarte mult de suferit fiind ingustat pina la lipsa in unele portiuni de drum. Benzile de circulatie sunt si ele foarte inguste – latine de 3,00 metri..

Accesul pe strada Nicolae Beldiceanu, din partea de sud este opturat la intersectia cu strada Sanatorului, existand un parau cu un debit foarte mic de apa, dar peste care nu s-a realizat decat o pasarele pietonala metalica, intr-o stare de degradare foarte mare. Si in aceasta zona profilul de drum este unul variabil, fiind chiar inchis accesului auto pe o posrtiune.

Datorita acestor factori, accesul la spital este ingreunat,neexistand nici o posibilitate de extindere – largire, a cailor de acces in viitorul apropiat si chiar si cel indepartat, dar si lipsa mijloacelor de transport in comun este un agrument de luat in considerare. Singurele modalitati de acces la acest sit sunt autoturismul sai pietonal, iar timpul de a ajunge este unul foarte mare.

Din punct de vedere al spatiilor verzi, intreaga zona este preponderent acoperita cu vegetatie de mici dimensiuni doar pe domeniile private, zonele cu spatii verzi publice lipsind cu desavarsire. Incinta spitalului fiind plantata cu arbori de mari dimensiuni, acestia creand si o perdea verde- filtru verde, spre exterior.

Corpurile de pavilione sunt pozitionate cu saloanele pe axa nord –sud, dar pe panta nordica a dealului, ceea ce ofera o iluminare naturala scazuta.

Cladirea pavilionului numarul 1 este construita in 1920 avand destinatia initiala de sanatoriu TBC, practic ea nu mai corespunde din puncte de vedere structural noilor cerinte de rezistenta si siguranta.

Initial, la proiectarea si amplasarea acestui spital s-a avut in vedere scoaterea lui din zonele aglomerate de pobulatie, existand restrictii igienico-sanitare in acest sens. Odata cu dezvoltarea tehnologica si evolutia cunostintelor si tehnicilor medicale au avut ca efect eliminarea acestor restrictii. In aceste conditii nici municipalitatea, prin realizarea mai multop planuri urbanistice generale nu a impus o zona speciala de protectie pentur acest areal. Astfel zona sa dezvoltat prin cresterea fondului contruit, cu cladiri de locuinte unifamilialte.

Datorita specificului acestui spital adresandu-se unei singure specialitati medicale, cea legata de problemele pulmonare, aici se creaza o comunitate aparte. Pacientii suferinzi de aceleasi boli caracteristice, Personalul medical pe de o parte, si apartinatorii pe de alta parte.

Comunitatea pacientilor, in numar de aproximativ 200 indivizi concentrata in special in saloane, interactioneaza cu comunitatea personalului medical, in numar de aproximativ 60 indivizi in zonele publice – coridoare, neexistand zone speciale comune pentru socializare.

PROPUNERE

Amplasamentul pentru noul spital de pneumoftiziologie este situat în municipiul Oradea, strada Dimitrie Bolintineanu, în imediata vecinătate a străzilor Louis Pasteur și Gheorghe Doja, având o suprafață de 7,8 ha , într-o zonă deluroasă, o fostă livadă pomicolă – actualmente lăsată în degradare.

Zona luată în studiu face parte din teritoriul municipiului Oradea și este luată în considerare ca o posibilă axă EST-VEST de dezvoltare și extindere a orașului în propunerea de Plan Urbanistic General al municipiului Oradea, și prezintă urmatoarele avantaje:

– Zonă naturală, relativ izolată, ferită de arterele majore cu trafic intens;

– Acesul facil și direct la acest teren, atât cu mijloacele de transport în comun, auto cât și pietonal

– Existența la marginea parcelei a utilităților publice, alimentarea cu apă, canalizare, energie electrică, etc.

– Orientarea bună, și facilă a terenului în raport cu punctele cardinale, acesta fiind însorit pe toată perioada zilei.

– Posibilitatea de dezvoltare și extindere în viitor

– O zonă relativ linistită, aflându-se într-o zonă cu locuințe unifamiliale izolate, la partea de sud și sud vest.

– Apropierea față de serviciile de urgență actuale, la cca 0,5 km față de spitalul municipal ceea ce înseamnă aproximativ 1 minut folosind autoturismul , sau 10 minute pietonal.

– Accesul ușor și facil al ambulanțelor către și dinspe acest sit.

Posibilitățile de acces la acest teren sunt următoarele:

– Din Bulevardul general Gheorghe Magheru – pe strada Louis Pasteur până la sit pe o distanță de aproximativ 1,6 km, ceea ce înseamnă 3 minute cu autoturismul și respectiv 20 minute pietonal

– Din Bulevardul general Gheorghe Magherul – pe strada Gheorghe Doja până la sit pe distanță de aproximativ 2,3 km , ceea ce înseamnă 5 minute cu autoturismul și respectiv 29 minute pietonal

– Din centrul localității Săldăbagiu de Munte până la sit pe o distanță de aproximativ 3,4 km, ceea ce înseamnă 4 minute cu autoturismul și respectiv 46 minute pietonal.

Terenul este mărginit în partea de nord și est de livezi dezafectate, .iar in partea de sud și vest de locuințe unifamiliale .

Din punct de vedere administrativ, se propune trecerea de la natura folosintei in prezent a terenului – teren arabil – in teren construibil (servicii).

Topografia sitului propus

Terenul ocupă o suprafață de 78000,00 mp din intravilanul municipiului oradea și nu se suprapune unei zone de risc sau a unei arii protejate. Procentul de ocupare al terenului existent este de 0.00 % , iar coeficientul de utilizare al terenului existent este de 0.00. Procentul de ocupare al terenului propus este de 5,51 % , iar coeficientul de utilizare al terenului propus este de 0,23.

Geomorfologia zonei propuse :

Amplasamentul studiat este situat in zona dealurilor orasului, cu o declivitate a terenului de aproximativ 150 m.

Clima zonei propuse:

Clima municipiului Oradea este una temperat continental cu o temperatură medie anuală de 10,3gradea Celsius, pentru luna iulie media nedepășind 21 grade Celsius, în timp de în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 grade Celsius. Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similar.

Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3 °C față de minima absolută la nivelul României. Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României – conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea#Clim.C4.83.

Analiza propunerii

PUNCTE TARI

– Utilități publice existente;

– Amplasarea facila din punct de vedere al timpului scrut de acces;

– Accesul facil prin intermediul mijloacelor de transport, atât cele publice cât și cele personale;

– Existenta resurselor necesare in vederea asigurării unui climat facil tratării bolnavilor prin existența spațiului verde natural. ;

– Nivelul redus de poluare;

– Posibilitate diferitelor activitatii;

PUNCTE SLABE

– Inexistenta trotuarelor sau doar partial, ceea ce creaza dificultați în ajungerea pe sit a pietonilor;

– Existența în zonă a unor servicii de industrie, ce ar putea genera un factor de poluare în zonă.

– Lipsa locurilor de parcare genereaza gatuiri a traficului auto

– Din punct de vedere architectural nerespectarea aliniamentelor stradale

OPORTUNITATII

– Finalizarea proiectului de realizarea a unui drum rapid, strada Ecaterina Teodoroiu, ar putea reduce timpii de acces a ambulanțelor;

– Surse de energie alternative;

– Dezvoltarea zonei din punct de vedere a activitatilor turistice și agrement;

– Posibilitatea de creeare a unor noi locurilor de munca;

– Dezvoltarea economica a zonei;

Prezentul proiect are la bază scopul de a oferii un cadrul natural cat mai prietenos și mai apropiat omului cât și integrarea lui în natura. Prin amenajarea acestui proiect se vor reduce considerabil deplasarile bolnavilor prin intreg orasul pentru a primi serviciile de care au nevoie, cat și prestarea unosr servicii medicale de un grad ridicat de profesionalism.

Punctul forte al proiectului il constitue panta naturală a sitului orientată spre sud cat si lipsa vecinataților care ar fi putut umbri zona.

Zona aleasă nu are vecinătății poluante, fiind un spatiu natural liniștit care v-a putea reprezenta o oază de refugiu atat bolnavilor cat si publicului.

Pentru conceperea spitalului au stat la bază atât mediul natural cât și amplasarea corpurilor de clădire în funcție de punctele cardinale.

Corpul de cladire ce impune constrangeri, in ceea ce privește orientarea, este cel de staționar, saloanele. Astfel acesta a fost oriectat spre directia sud-est și respectiv nord vest, iar cel de policlinica spre zona publica dar cu o orientare spre sud, sud vest.

Cerințele funcționale

O astfel de funcțiune amplasată în zonă vine să completeze și să unifice pe cat posibil relațiile dintre spitale si un aces facil la toate serviciile medicale pentru pacienti pe cat posibil centralizat.

Funcțiuni

Conceptul spitalului a fost astfel gandit pentru a asigura servicii promte, de calitate, si profesioniste pentru tratarea bolilor de plamani. Astfel pe langa funcțiunile unui spital, am creat si zona de bloc operator, cu serviciile aferente, specializata doar pentru operatiile pulmonare de specialitate.

Astfel un pacient ajuns in cadrul acestui spital poate beneficia de toate serviciile de diagnostic si tratament fara a mai fi nevoie sa apleze la alte instituti.

Am optat pentru un sistem centralizat și grupat a serviciilor, pentru ca varianta pavilionara impune amenajari suplimentare de filtre si spatii de depozitare, ceea ce cresc costurile.

La varianta de cladire monobloc filtrele pot deservi unitar fluxurile tehnologice în timp ce la varianta pavilionară aceste filtre se vor multiplica cu fiecare corp de cladire înparte, iar deplasarile dintr-un pavilion în altul nu pot fi protejate.

CONCLUZII

Spitalul va avea o capacítate de 200 de paturi

Dispune de 186 de locuri de parcare grupate, oriéntare și poziționate în funcție de zona serviciilor spitalului; astfel pentru partea de servicii, aprovizionare avem o parcare de 52 locuri, pentru angajați o parcare de 60 locuri, iar pentru pacienți 2 zone de parcare de 20, respectiv 43 locuri. Rezultă o zonă de parcare ce represita 3,38% dinsuprafata totala a terenului, mai exact 2640,00 mp

S-au creat zone de cicrulație auto în suprafață de 5960,30 mp ceea ce reprezintă 7,64% din suprafata terenului in studiu. Profilul stradal este de 12 m.

S-au reamenajat alei prin livada și replantarea de arbori pentru a crea un climat cat mai aprope de natura, o oaza de liniste și relaxare.

CONCEPTUL

La baza conceptului a stat ideea de integrare in peisaj, natura, cu interventii punctuale/volumetrice de tip modular. Pornind de la formula lui Damboianu – Trivalenta SEMN – EXPRESIE – CONTINUT, transformantului intrinsec – lumea exterioara, reala de tip obiectiv se completeaza cu o interventie dispusa axial. Orizontalitatea puternic definita de elemntele naturale, linia de livada, terasamentele pentru livezile de pomi, este evidentiata prin elementele repetitive, module de cazare, staționar. Corpul principal se deschide spre spatiul liber; se creeaza o miscare pe orizontala, o continuitate spatiala.

Expresia rezultata prin proiectare, substituentul expresiei este definit din context, structura spațiala – cadre din beton armat. Finisajele sunt compuse din elemente naturale, placari de lemn, motivatia psihologica se bazeaza pe caracteristica spatiului, fiind un loc linistit, un refugiu fata de urba, o oaza de liniste.

In concluzie se doreste creearea conexiuni directe OM si NATURA.

Propunerea se afla pe strada Dimitrie Bolintineanu, in imediata vecinatate a strazilor Louis Pasteur si Gheorghe Doja, intr-o zona preponderent de locuinte unifamiliale, dar in care se afla si spitalul municipal din oradea, acesta alfandu-se la mai putin de 1 km departare. Situl face parte din zona de nord-est a municipiului Oradea, o zona in plina dezvoltare imobiliara, dar si o posibila axa de extinderea a orasului. Terenul in studiu se afla intr-o zona deluroasa, in care in trecut erau livezi de pomi fructiferi. Aceste livezi, odata cu dezvoltarea orasului si cresterea populatiei si-au micsorat suprafata. Astfel prin amplasarea unei functiuni de spital pe acest teren, ceea ce impune o zona de liniste cat si o zona cat mai mare de natura, prin propunerea mea se va pastra, chiar dezvolta, aceasta zona pomicola conceptul volumetric a pornit din doua directii de abordare, una fiind nevoia de eliberare a parterului pentru a facilita trecerea traselor cailor de comunicatii atat cele auto, de aprovizionare cat si cele pietonale, iar a doua fiind intersectia intre tipologiile volumetrice diferite generate de functiunile programului. Astfel a aparut un corp "ermetic" cu caracter masiv ce gazduieste stationarul cu saloanele aferente spitalului, si un corp "dinamic", deschis, ce permite vizibilitatea usoara, dar in acelasi timp sobra data de programul de arhitectura. Volumetria urmareste declivitatea terenului astfel volumele corpurilor de cladire sunt miscate pentru nu interactiona in mod negativ cu natura.

11.CONCLUZII

11.CONCLUZII

Intr-un numar din revista „Architektur und Wohnwelt” (wohnwelt = lumea vie) un prestigios arhitect isi denumea articolul „Constructia de spitale, copil vitreg al arhitecturii”. De ce acest titlu? Paradoxal nemultumirii autorului este si faptul ca acestui fenomen ii sunt astazi consacrate vii dezbateri in publicatii, simpozioane si congrese, dar si in domeniul cenrcetarilor stiintifice, al activitatilor de proiectare, materializare , exploatare si administrare. Acest fenomen reprezinta azi locul de intalnire si colaborare a celor mai avansate tehnici ale civilizatiei noastre materiale, este fenomenul care a facut din functiunea complexa a spitalului o adevarata „uzina de sanatate”. Tinand cont de cheltuielile enorme pe toate directiile economico-financiare, resurse umane, specialisti, se impune necesitatea analizarii si pregatirii proiectelor astfel incat beneficiarul – omul bolnav – sa poata fi reintrodus in societate tracand prin acest intrument de vindecare – spitalul.

Umanizarea spitalelor prin aducerea lor la scara umana, este lupta proiectanților de a sparge gigantismul volumelor uzinale, in volume joaste cu putine nivele adaptale perfect terenurilor, venind astfel mult mai aproape de om.

Integrarea functiilor spitalicesti in cadrul orasului este o alta metoda de umanizare a spitalelor. Astfel individul bolnav, nu mai este scos, eliminat de societate, in spitale aflate la periferia oraselor, ci perceptual, ramane integrat in societate si aprope de agitatiea si activitatea sa zilnica.desigur ca oaza de liniste necesara tratementului ii este in continuare oferita prin parcurile si zona verde din jurul spitalelor integrate in oras.

Elasticitalea partiului si posibilitatea prevederii unor reprofilari si extinderi ulterioare, sunt si azi deziderate majorece nu pot fi ignorate pentru a avea un proiect de succes. Evolutia cerintelor sociale, progresul tehnicilor in domeniul medical, aparitia permanenta a unor noi proceduri tehnico-medicale, schimbarile in timp a structurii demografice si a bolilor sociale, necesita si schimbari ale cadrului material construit.

Realitatea supraaglomerarii spitalelor generale, care trebuie sa raspunda – in principiu – doar bolnavilor acuti si necesitatea oferiri ajutorului celui nevoia spina la reintegrarea sa in societate fac necesara crearea de spitale de specialitate care sa deserveasca necesitate. Astfel ar putea sa apara – reapara – unele tipuri de spitale au mai existat, dar au fost inglobate de spitalul general – spitale destinate bolnavilor convalescenti, spitale destinate cronicilor irecuperabili, spitale de reeducere functionala, spitale destinate batranilor

Utilizarea saloanelor cu un numar mare de paturi (6-7 paturi) a dus la concluzia neutilizarii maxime a capacitatii de internare, a unei efciente functional economice scazute. Explicatia consta in primul rand in lipsa de elasticitate privind repartizarea bolnavilor pe sexe, cazuri medicale si priho-tipuri, toate aceste fiind aspecte negative la care mai adaugam factorul potential favorabil al infectiei intraspitalicesti pe care salonul cu multe paturi il reprezinta. Confortul moral si fizic al bolnavului este un factor covarsitor in procesul terapeutic ce are repercursiuni directe in timpii de spitalizare, si implicit in analiza tipurilor de saloane.

Participarea activa si deliberata a bolnavului la procesul sau de vindecare este unul din elemntele importante pe care medicina actuala se bazeaza. In acest scop, o serie de functiuni sociale prevazute a fi intr-o armonie cu serviciile tehnico-medicale de baza au menirea de a-l scote pe bolnav din sentimentul izolarii, de a-i oferi cat mai multe activitati colaterale.

Asistam la o adevarata lupta, impotriva imaginii traditionale a spitalelor, imagine depersonalizata si scaldata in albul lucitor al uleiului pe coridoare si saloane. De exemplu, albul traditional, a carui abundenta este obositoare pentru retina si nefavorabil din punct de vedere psihologic pentru bolnavi este inlocuit cu culori recomandate in ruma studiilor. Atfel halatele albe ale chirurgilor si chiar a cadrelor medicale, au fost inlocuite cu verde, culoare linistitoare.

Unamizarea spitalelor prin utilizarea noilor tehnici atat in domeniul medical cat si in cel constructiv, prin utilizarea materialelor de constructii moderne si apropiate de natura – lemn, sticla, etc.

Astfel, tinand cont de ideile si concluziile enumerate mai sus putem realiza spitalul ca un adevarat instrument de vindecare, ce vine in ajutorul individului prin apropierea lui de natura, de cadrul natural al activitatii lui, de societate si grupuri de insi.

12.BIBLIOGRAFIE

12.BIBLIOGRAFIE

CARTI

Ovidiu Drimba – ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI – Editura Stiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1985

Ovidiu Drimba – ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI – Editura Stiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1987

Ovidiu Drimba – ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI – Editura Stiintifica – Bucuresti, 1990

Elie Faure – ISTORIA ARTEI SPIRITUL FORMELOR 1 – Editura Meridiane – Bucuresti, 1990

Elie Faure – ISTORIA ARTEI SPIRITUL FORMELOR 2 – Editura Meridiane – Bucuresti, 1990

Jurgis Baltrusaitis – FORMARI, DEFORMARI – Editura Meridiane – Bucuresti, 1989

FUNCTIUNE SI FORMA – Biografii. Memorii. Eseuri – Editura Meridiane – Bucuresti, 1989

Lindsay Granshaw and Roy Porter – THE HOSPITAL IN HISTORY – London, 1990

John D. Thompson and Grace Goldin – THE HOSPITAL: A SOCIAL AND ARCHITECTURAL HISTORY – London, 1975

John. Henderson – THE RENAISSANCE HOSPITAL: HEALING THE BODY AND HEALING THE SOUL .

Sheila Sweetinburgh, THE ROLE OF THE HOSPITAL IN MEDIEVAL ENGLAND: GIFT-GIVING AND THE SPIRITUAL ECONOMY – Dublin, 2004

Ana Felicia Iliescu – ARHITECTURA PEISAGERA – Editura Ceres – Bucuresti,2008

Gheorghe Sasarman – FUNCTIUNE, SPATIU, ARHITECTURA – Editura Meridiane – Bucuresti, 1979

Gheorghe Curinschi Vorona – INTRODUCERE IN ARHITECTURA CONTEMPORANA – Editura Tehnica – Bucuresti, 1991

Mattila S. – ALVAR AALTO. PAIMIO, PAIMIO SANATORIUM 1929-1933 – New York, 1976

Stephen Verderber – INNOVATIONS IN HOSPITAL ARCHITECTURE – Routledge, 2010

REVISTE

Revista ARHITECTURA Nr.88-2010 – Reactivare sociala si urbana, pp.95-99

Revista ARHITECTURA Nr.09-2010 – Un spital urban, pp.72-77

Revista ARHITECTURA Nr.2-3-1977

Morton Shand,: A Tuberculosis Sanatorium in Finland. Architectural Review Nr. 442, September 1933, pp.85-90.

NAI – The architecture of hospitals – 2006

NBBJ PROJECT CASE STUDY – Massachusetts General Hospital – 2012

Philips LED – Case Study Phoenix Children’s Hospital – 2012

NURTURE – Advocate Lutheran General Hospital – 2011

NEW HEALTH FACILITIES – Architectural design – 2002

EVOLUȚIA TUBERCULOZEI ÎN ANII 1999 – 2012 ÎN ROMÂNIA- dr. Constantina Cristea – 2013

Gazeta Sanatatii – iunie 2012 – Spitalul de pneumoftiziologie Baia Mare

Supliment Media Market – Pneumologie 2010-2011

DETAIL Nr.7/8 -2012 – Kinderspital in Basel. Stump & Schibli Architects.

DETAIL – Moshe Zarhy – Health facilities in Israel

DICTIONARE

Vasile Dragut – DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE ARTA MEDIEVALA ROMANEASCA – Editura Stiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1976

DEX – DICTIONAR EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE – Editura Univers Enciclopedic – Bucuresti, 2009

Chevalier Jean, Cheerbrant Alin – DICTIONAR DE SIMBOLURI – Editura Polirom – Bucuresti, 2009

DICTIONAR DE ARTA. FORME, TEHNICI, STILURI ARTISTICE, A-M – Editura Meridiane – Bucuresti, 1995

DICTIONAR DE ARTA. FORME, TEHNICI, STILURI ARTISTICE, N-Z – Editura Meridiane – Bucuresti, 1998

LEGISLATIE

Ordinul 142/200 – METODOLOGIA DE CALCULUL A INDICATORILOR DE PERFORMANȚĂ AI MANAGEMENTULUI SPITALULUI – anexa 1

RAPORTUL COMISIEI DE SELECȚIE A UNITĂȚILOR SANITARE CU PATURI CARE NU POT ÎNCHEIA CONTRACTE CU CASELE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE – anexa 1 – OUG 32/2011

STRATEGIA NAȚIONALĂ DE RAȚIONALIZARE A SPITALELOR – Ministerul Sanatatii 2010-2012

HOTĂRÂRE Nr. 1148 din 18 septembrie 2008 – PRIVIND COMPONENȚA, ATRIBUȚIILE ȘI MODUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE ALE COMISIEI NAȚIONALE DE ACREDITARE A SPITALELOR

HOTĂRÂRE Nr. 151 din 23 februarie 2011 – PRIVIND APROBAREA PLANULUI NAȚIONAL DE PATURI PENTRU PERIOADA 2011 – 2013 – Emitent- GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE Nr. 303 din 23 martie 2011 PENTRU APROBAREA STRATEGIEI NAȚIONALE DE RAȚIONALIZARE A SPITALELOR

ORDIN Nr. 1030 din 20 august 2009 – PRIVIND APROBAREA PROCEDURILOR DE REGLEMENTARE SANITARĂ PENTRU PROIECTELE DE AMPLASARE, AMENAJARE, CONSTRUIRE ȘI PENTRU FUNCȚIONAREA OBIECTIVELOR CE DESFĂȘOARĂ ACTIVITĂȚI CU RISC PENTRU STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

ORDIN Nr. 1144 din 7 iulie 2011 – PENTRU APROBAREA NORMELOR METODOLOGICE DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A CENTRELOR DE SĂNĂTATE MULTIFUNCȚIONALE

ORDIN Nr. 323 din 18 aprilie 2011 – PRIVIND APROBAREA METODOLOGIEI ȘI A CRITERIILOR MINIME OBLIGATORII PENTRU CLASIFICAREA SPITALELOR ÎN FUNCȚIE DE COMPETENȚĂ

ORDIN Nr. 536 din 23 iunie 1997 – PENTRU APROBAREA NORMELOR DE IGIENĂ ȘI A RECOMANDĂRILOR PRIVIND MEDIUL DE VIAȚĂ AL POPULAȚIEI

ORDIN 402 -2011 – PRIVIND APROBAREA CRITERIILOR DE CLASIFICARE A SPITALELOR IN FUNCTIE DE COMPETENTA

Legea nr. 95/2006 – PRIVIND REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII, CU MODIFICĂRILE SI COMPLETĂRILE ULTERIOARE

ORDIN nr. 914 din 26 iulie 2006 (*actualizat*) – PENTRU APROBAREA NORMELOR PRIVIND CONDIȚIILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ UN SPITAL ÎN VEDEREA OBȚINERII AUTORIZAȚIEI SANITARE DE FUNCȚIONARE

Normativ NP 021 – 1997 – PROIECTAREA DE DISPENSARE SI POLICLINICI PE BAZA EXIGENTELOR DE PERFORMANTA

Normativ NP 015 – 1997 – NORMATIV PRIVINDPROIECTAREA ȘI VERIFICAREA CONSTRUCȚIILOR SPITALICEȘTI ȘI A INSTALAȚIILOR

HG 151/2011 – PRIVIND APROBAREA PLANULUI NAȚIONAL DE PATURI PENTRU PERIOADA 2011-2013

SURSE WEB

http://www.hok.com/design/type/healthcare/university-medical-center-of-princeton/

http://www.hok.com/design/service/engineering/eskenazi-health-sidney-and-lois-eskenazi-hospital/

http://www.e-architect.co.uk/hospital-buildings

http://architizer.com/projects/seattle-childrens-hospital-building-hope/

Spitalul – cel mai complex program de arhitectură

http://www.viata-medicala.ro/Reforma-in-ceasul-al-doisprezecelea.html*articleID_4013-dArt.html

http://www.archdaily.com/36473/akershus-university-hosptial-c-f-m%C3%B8ller-architects/

http://www.architecturaldigest.com/blogs/architects-eye/2013/06/paimio-sanatorium-alvar-aalto-architecture-visit-finland-blog

http://www.pneumologia.eu/

http://www.srp.ro/Default.aspx

http://www.ccss.ro/public_html/?q=content/date-statistice-0

SURSE IMAGINI

https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=k2YQI5RhjVWbcM&tbnid=g_Znoy_CjddHQM:&ved=0CAUQjRw&url=http%3A%2F%2Fwww.studyblue.com%2Fnotes%2Fnote%2Fn%2F1-arch-226-carol-800ad-early-rom-1000ad%2Fdeck%2F2138126&ei=3Erm

https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=MConTpDRWYffMM&tbnid=RBCV1Xof8sBYGM:&ved=0CAUQjRw&url=http%3A%2F%2Fwww.planetware.com%2Ftourist-attractions-%2Fst-gallen-ch-sg-gall.htm&ei=ekzmU_WOJYG60QWL2IGwBQ&bvm=bv.7

http://classconnection.s3.amazonaws.com/275/flashcards/1245275/jpg/picture71336334127313.jpg

http://mrgrayhistory.wikispaces.com/file/view/L_Middle_Ages_-_Cluny.jpg/244161971/880×470/L_Middle_Ages_-_Cluny.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ea/H%C3%B4tel-Dieu_de_Beaune_022.JPG

http://pierreyvesdenizot.free.fr/manuscritdepommard/roman/lieux/plan.jpg

http://www.ub.edu/geocrit/aracne/aracne-123_archivos/image034.jpg

http://www.ub.edu/geocrit/aracne/aracne-123_archivos/image022.jpg

http://starryblackness.files.wordpress.com/2014/03/1830-naval-hospital-plymouth.jpg

http://www.plymouth.gov.uk/banner-millfields.jpg

http://www.archiprix.org/projects/2009/P09-1882/P09-1882_6775_blowup.jpg

http://s-www.estrepublicain.fr/images/4A02B992-8B28-4E74-A885-EAE756680C90/LER_15/des-reductions-d-effectif-sont-a-prevoir-a-la-maternite-de-montbeliard-photo-jean-luc-gillme.jpg

http://www.kane.com.au/userfiles/image2/projects/size1/Sunshine_Hospital2.jpg

http://www.medical-tourism.com/images/prom_listing/section/hospital.png

http://www.viata-medicala.ro/userfiles/image/2011/34/schema2.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254260291-siteplan-1-300-bjoerbekk-lindheim-and-schoenherr-landskab-678×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254259265-cfm-siafo106-photographer-torben-ekserod-599×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254259612-cfm-siafot41-photographer-torben-ekserod-625×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254260225-cfm-siafot97-photographer-torben-ekserod-599×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332869936-10621-650-1000×646.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332870033-6-phoenix-childrens-the-servery-1000×673.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332870120-5-phoenix-childrens-light-wall-connecting-corridor-to-existing-hospital-733×1000.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332870048-8-phoenix-childrens-patient-room-1000×689.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Paimio_Sanatorium2.jpg

http://www.johnburkhardt.com/ek/pics/Aalto_sanatorium_3.jpg

http://thebuildingblurb.files.wordpress.com/2012/03/paimio-sanatorium-6.jpg

https://c2.staticflickr.com/6/5110/5687572121_61f33ee33e_z.jpg

https://c2.staticflickr.com/4/3234/2672535834_89dcbfaa79.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/16/Paimio_Sanatorium_interior.jpg

http://classconnection.s3.amazonaws.com/52/flashcards/322052/png/midterm291329410462068.png

Sănătatea prin arhitectura spitalelor

CUPRINS

PLAN DE IDEI

1.INTRODUCERE

ARGUMENT

STRATEGIE

2.SCURT ISTORIC

ANTICHITATE

EVUL MEDIU

ILUMINISM

INDUSTRIALIZARE

GLOBALIZARE

3.MODELE DE SERVICII SANITARE

TIPURI DE ORGANIZARE A UNUI CIRCUIT SANITAR DINTR-UN AREAL (TARA, JUDET, ORAS)

4.UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

DISPENSARUL

POLICLINICA

5.UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

TIPURI DE SPITAL

CATEGORII DE SPITAL

TIPOLOGII DE SPITALE

6.MEDIUL, CA FACTOR CATALIZATOR

7.COMUNITATII IN MEDIILE SANITARE

8.STUDII DE CAZ

CAZUL 1

CAZUL 2

ANALIZA DATELOR

CONCLUZII

9.SANATORIUL PAIMIO – ALVAR AALTO

10.APLICAREA CUNOSTINȚELOR

SPITALUL DE PENUMOFTIZIOLOGIE ORADEA

MOTIVARE

INCADRAREA

SITUATIA ACTUALA

PROPUNERE

Topografia sitului propus

Geomorfologia zonei propuse

Clima zonei propuse:

Analiza propunerii

11.CONCLUZII

12.BIBLIOGRAFIE

CARTI 81

REVISTE

DICTIONARE

LEGISLATIE

SURSE WEB

SURSE IMAGINI

PLAN DE IDEI

INTRODUCERE

ARGUMENT

Tuberculoza a fost, este si continua sa fie una din cauzele majore de mortalitate atat in Romania cat si in intreaga Europa. Desi au aparut vaccinuri, care, din punct de vedere teoretic ar fi trebuit sa reduca numarul inbolnavirilor, aceasta continua sa faca victime. Modul de raspindire, in general, fiind pe cale orala, este foarte greu de tinut sub control acest fenomen. Pentru acest tip de boala tratamentul este unul de lunga durata, si de aceea, conditiile de spitalizare ar trebui sa ofere individului starea fizica si psihica necesara in lupta cu acest virus.

Tinind cont de conditiile actuale ale sistemului sanitar din Romania, propun crearea unui loc in care individul suferind sa nu mai fie nevoit sa parcurga un lant intreg de cabinete si laboratoare pina la depistarea diagnosticului,iar odata stabilit, un spatiu prietenos, apropriat, cald, si pregatit sa-l reintegreze in societate.

STRATEGIE

In aceasta sectiune se structureaza metoda de abordare a acestei lucrari, grupand-o in cateva idei generale de la pornesc celelalt capitole urmarind scopul propus in argument.

SCURT ISTORIC

ANTICHITATE

In acest capitol voi face o expunere a ceea ce a reprezentat spitalul, mediul sanitar in antichitate, egiptul antic, grecia antica, roma antica, si modul lor de abordare si tratare a bolnavilor.

EVUL MEDIU

In aceasta perioada apar o multime de boli fara a le fi cunoscute cauzele sau modul de tratare , si prin urmare o izolare a indivizilor bolnavi. Singura ramura a societatii care se ocupa de aceste grupuri de insi, este biserica. Ca atare primele „spitale” apar in manastiri, in jurul bisericii.

ILUMINISM

Odata cu dezvoltarea societatii, cu numarul din ce in ce mai mare al bolnavilor, manastirile nu mai fac fata si apar centre specializate in tratarea semenilor. Astfel apar spitale in marile urbe dar si in zonele limitrofe. Constructiile sunt in general pe un singur nivel ocupand suprafete mari de teren.

INDUSTRIALIZARE

Cercetarea si evolutia tehnicii au avut repercusiuni si asupra evolutiei arhitecturii spitalelor prin specializarile pe diferite domenii atat a sectorului medical cat si a constructiilor.

GLOBALIZARE

Evolutia tehnica si a tehncii medicale au condus la noi concepte de grupare a sectoarelor medicale in ceea ce privesc constructiile, apar spitalele generale pe mai multe nivele, si mult mai aprope de societate.

MODELE DE SERVICII SANITARE

TIPURI DE ORGANIZARE A UNUI CIRCUIT SANITAR DINTR-UN AREAL (TARA, JUDET, ORAS)

Stabilirea unui flux, a unei circulatii a bolnavului pe parcursul diagnosticarii si tratemenrului este foarte importanta pentru a nu crea confuzii si pentru a putea oferi suportul si conditiile cele mai bune individului suferind.

UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

DISPENSAR

Aceasta este primul impact al individului bolnav cu mediul sanitar. Ai este directionat spre diagnosticare.

POLICLINICA

In aceasta zona bolnavul este analizat de profesionisti care pot oferi si diagnostic pina la un anumit nivel de complexitate a boli, si tratament .

UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

In aceast capitol se face o prezentare a ceea ce reprezinta spitalul pentur societate, ce servicii ofera aceasta si diferitele nivele de competenta.

MEDIUL CA FACTORI CATALIZATOR

Pentru a putea oferi un grad de confort cat mai ridicat bolnavului trebuie analizata si perspectiva de integrare directa sau indirecta a acestuia cu mediul, cu cadrul natural. De aceea, mediul reprezinta un factor foarte importanta in procesul de insanatosire a individului.

COMUNITATII IN MEDIILE SANITARE

Omul fiind o fiinta comunicativa va cauta intotdeauna semeni cu care sa interactioneze, sa schimbe idei si sentimente. Astfel voi face o descriere a zonelor din cadrul unui spital, care pot fi tratate si intelese ca locuri intalnire a diferitelor comunitati.

STUDIU DE CAZ

Am ales spre analiza doua spitale spre a sublinia, din punct de vedere arhitectural cum imfluenteaza forma, culoarea terenul, perspectiva oferita din salon, acustica starea de sanatare a individului suferind.

Tinind cont de faptul ca propunerea mea de proiect este un spital de pneumoftiziologie, am prezentat, inainte de abordarea temei, sanatoriul de tuberculoza proiectat de marele arhitect Alvar Aalto.

APLICAREA CUNOSTINTELOR

In acest subcapitol am sa prezit ceea ce inseamna tuberculoza la noi in tara, care este situatia actuala a spitalului TBC din Oradea si propunerea noii locatii pentru spitalul de pneumoftiziologie cu argumentele si concluziile rezultate in urma studiilor.

CONCLUZII

Prin propunerea noului spital se va obtine un grad de confort ridicat pentru pacient, o reintegrare in natura cat si un factor de sprijin in insanatosirea lui.

INTRODUCERE

1.INTRODUCERE

ARGUMENT

„Tuberculoza prezintă un mare polimorfism clinic, radiologic, patogenic și evolutiv, determinat în primul rând de persistența micobacteriei în organism și de instalarea hipersensibilității întîrziate. Se caracterizează prin polimorfism lezional (leziuni infiltrative, exsudative, necroză de cazeificare) și disjuncția infecție-boală. Se transmite pe cale aeriană prin intermediul picăturilor Flluger rezultate în urma acceselor de tuse, râs, cântat, de la un bolnav de tuberculoză pulmonară la o persoană sănătoasă neinfectată, susceptibilă și prin intermediul alimentelor infectate. (…)

În România tuberculoza constituie una din problemele prioritare de sănătate publică, iar Strategia Națională de Control al Tuberculozei, are la bază direcțiile stabilite de către Planul Global OMS de stopare a Tuberculozei 2006-2015, a indus coordonatele elaborării noului Program Național de Control al Tuberculozei.

Combaterea tuberculozei nu se poate face decât integrat, în cadrul activității întregii rețele sanitare, neputând fi doar apanajul activității specialiștilor pneumoftiziologi.

În țările dezvoltate, incidența tuberculozei este mai mare în rândul vârstnicilor; în timp ce în țările cu nivel economic scăzut, boala este mai frecventă în rândul tinerilor. Vârstnicii sunt mai vulnerabili la tuberculoză datorită reactivării infecției latente, pe masura slăbirii sistemului imunitar, odată cu înaintarea în vârstă. Din perspectiva sănătății publice, tratamentul incomplet efectuat sau inadecvat este deosebit de periculos. Atunci când bolnavii nu iau medicamentele prescrise, nu respectă posologia sau întrerup tratamentul înainte de termen, ei pot să rămână infecțioși, iar bacteriile pot dezvolta o rezistență la medicamente. Persoanele pe care le pot infecta, vor purta la rândul lor o formă de tuberculoză chimiorezistentă.”

Conform Strategiei Nationale de raționalizare a spitalelor elaborata de Ministerul sănătății, guvernul încearcă să salveze dar în acelașii timp să dezvolte infrastructura sistemului sanitar din România. Astfel, ”Analize critice ale sistemului spitalicesc românesc sunt elaborate în continuare, dar fără efecte evidente: astfel, în iunie 2007 se finalizează un proiect finanțat prin programul PHARE sub titlul „Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea infrastructurii spitalicești în România” care propune un set de 19 recomandări pentru optimizarea rețelei de spitale, iar în anul 2008, la inițiativa Președinției, o comisie coordonată de prof. dr. Cristian Vlădescu elaborează un raport intitulat „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetățeanului” în care sunt reluate și adaptate o mare parte dintre propunerile documentelor citate anterior.”

În concluzie, chiar dacă dorințele guvernului sunt mărețe, practica ne descrie o realizate cruntă în ceea ce privește spitalizarea bolnavilor. Ținând cont de condițiile oferite indivizilor suferinzi propun pe de o parte centralizarea câtorva servicii, dar în același timp desfășurarea actului medical în condiții superioare în ceea ce privește dotarea tehnică, confortul și ambientul.

STRATEGIE

Analiza acestei lucrari are la baza urmatorii pasi :

Teoretizarea notiunii de spital prin stabilirea termenilor, evolutia cladirilor si functiunilor spitalului de-a lungul timpului, tipuri de oragnizare a unei retele sanitare, unitati pentru bolnavi, ne vor ajuta sa pune bazele cunostintelor necesare tratarii temei de realizare a unei clini speciale.

Analiza datelor acumulate cat si a studiilor pun in evidenta necesitatea realizarii unui nou spital clinic soecial – de tratare si diagnostic a problemelor legate de aparatul respirator.

Aplicarea cunostintelor si notoinilor teoretice cat si a rezultatele obtinute in urma exemplificarilor ne vor conduce la strabilirea optima a amplsamentului cat si a formei si structurii necesare realizarii unui nou spital spacial.

Lucrarea de fata pune bazele teoretice in argumentarea alegerii sitului cat si a functiunilor generale alese spre implementare.

SCURT ISTORIC

2.SCURT ISTORIC

Tema aleasa spre dezbatere in aceasta lucrare are ca scop sublinierea, accentuarea daca este cazul, a nevoii de adaptare, modificare si refacere a cladirilor destinate serviciilor de sanatate de a veni, oferi sprijinul si suportul de reintegrare a omului in cadrul sau natural, mediu.

Atfel, fiecare dintre noi, am trecut, de voie sau de nevoie, cel putin odata in aceasta viata, prin cladirile ce adapostesc(deservesc) serviciile de sanatate. Ca urmare, cu totii cautam, si asteptam un raspuns cat mai concret si stiintific la problemele generate de nefunctionarea corecta a unui anumit organ, aflandu-ne captive intr-un spatiu inchis, uneori fara iluminare si ventilare naturala, de la o comunitate de indivizi pregatiti in acest scop. Gandul si subconstientul ne ofera termenul de comparative cel mai bine definit si conturizat a ceea ce inseamna sanatate, si anume, natura, miscarea libera si neconditionata in cadru natural, fie el orice zona de relief sau conditie climaterica, si “defectul”, boala, ce ne tine captivi in spatiile spitalelor.

Pentru a putea dezvolta cat mai corect ceea ce reprinzita si defineste spitalul ca spatiu, ca grup de indivizi, ca o comunitate de insi, cat si interactiunea dintre grupuri (comunitatea medicilor si cea a pacientilor) , influenta spațiului (forma, funcțiune, culoare, etc) asupra sănătății individului, intr-un cadru definit si limitat, cladirea de spital, voi incepe cu o enuntare a istoricului cladirilor pentru sanatate.

ANTICHITATE

In perioada Egiptului antic, preocuparile pentru ingrijirea celor suferinzi sunt datate de multmea de informatii cu character medical cat si de obiectele de intrumentar descoperite, iar pregatirea cadavrelor pentru ritualul de mumificare atesta o cunoastere (indeletnicire, in ideea ca exista personal calificat in acest scop) a unei proceduri complexe.

“Egiptenii atribuiau cauzele bolilor (dar nu si ale fracturilor, sau ale ranilor) unor demoni, care trebuiau alungati cu ajutorul unor formule magice, dar concomitant si prin respectarea sfaturilor indicate in retetele medicale. (…) Medicina si magia erau doua profesiuni cu totul distincte; (…) Medicii erau formati in scoli de medicina, care functionau pe linga temple; erau mandri de scolile in care invatasera sip e care tineau sa le mentioneze ca pe un titlu de onoare. Erau impartiti pe specialitati: internisti, oftalmologi, chirurgic, stomatologi, etc.”

Practica medicala se desfasura in “sanatoriile” din vecinatatea templelor (templul lui Imhotep de la Memfis) in care preotii specializati alaturi de zeu aduceau alinare bolnavilor.

In perioada greciei antice, medicina, asemenea egiptului antic de unde au fost, se pare, inspirati cu retete detinute si pastrate in biblioteca templului Imhotep din Memfis, a fost in stransa legatura cu religia si magia nu doar la inceputurile ei ci chiar si mai tarziu. In aceast areal, medicinei I se acorda o atentie deosebita, axandu-se pe analiza simptomelor, relatand riguros fiecare caz, cu detalii ce denota o cunoastere amanuntita a anatomiei.

“Homer ne confirma ca insusi zeul medicine Asclepios ( la romani Aesculap) a fost de fapt un medic din secolele XI sau X i.e.n. care, pentru meritele lui deosebite, a fost apoi divinizat.

In sec. V i.e.n. existau mai multe scoli de medicina. Cele mai vechi si mai renumite erau cea din Crotona, in sudul Italiei (ilustrata de primul mare medic grec Alemeon, nasc cca 540 i.e.n.), din Cirene, in nordul Africii, cea din insula Rodos, si –deasupra tuturor – scoala din Cnidos (in sudul Anatoliei) si scoala din insula Cos, aproape de Asia Mica.

Ceea ce era comun acestor scoli era buna lor arganizare si un remarcabil spirit de solidaritate si de responsabilitate profesionala, sociala si umana – spirit pe care il exprima perfect textul “juramantului lui Hipocrat”. (…) Medicii erau organizati in corporatii, care stabileau pentru membri anumite norme ce trebuiau riguros respectate. Medicii nu aveau un domiciliu stabil, ci strabateau tinuturile poposind cate doi sau trei ani intr-un oras. (…) In orasul unde se stabilea temporar medical isi amenaja un local de servea in acelasi timp drept cabinet pentru consultatii, pentru operatii (caci orice medic era si chirurg) si ca farmacie “. Tot in aceasta perioada si in acest areal se afla si Hipocrat (nascut in insula Cos catre 460i.e.n.) cel a carui conceptii si tratate medicale au ramas la baza medicine modern.

Medicina in perioada Romei antice a avut, la inceputiri, un character patriarhat (avant tratamente bazate pe plante si infuzii) dar odata cu expansiunea imperiului si contactul cu civilizatia greciei antice si implicit cu medicina greaca (in jurul anului 200 i.e.n.) va trece la principiile medicale stabilite de Hipocrat. In Roma secolului al II-lea apar medicii de casa cu cabinet medicale particulare ce isi desfasurat activitatea chiar in locuintele lor. Armata are si ea serviciu medical organizat si deservit de medici militari. Tot in acum, apare pentru prima data un serviciu organizat de asistenta sociala, sustinut de stat, avand ca sarcini consultarea si tratarea cetatenilor saraci in mod gratuit.

EVUL MEDIU

Cel mai important aport pe care civilizatia bizantina o aduce in acest sens este aparitia primelor spitale, cel mai aproape de sensul actual, si care erau construite, de regula in afara localitatilor sub indrumare duhovniceasca. Cel mai bun exemplul este ansamblul din Cezareea, Capadocia, construit in jurul anului 370, amplasat la o oarecare distant de sat, de tip pavilionar, cu infirmerie si delimitari clare intre leprosy, muncitori infirmi, orbi, dar si spatii pentur pelerine si oaspeti ( hospes – hospital, termenul de origine al spitalului de azi).

“ Asistenta medicala constituia o preocupare sustinuta; imparatii si nobilii fondau spitale, totdeauna atasate pe linga o manastire – in care si oamenii saraci aveau posibilitatea sa se interneze. Armata avea un corp medical propriu, iar marile institutii de caritate aveau infirmieri priceputi.Existau si femei medici – care se pare ca exercitau numai in spitale.

S-au pastrat statutele de organizare si functionare ale unui mare spital – fondat de Ioan II Comnen in 1112, atasat manastirii Pantocrator – care ne permite sa cunoastem modul de functionare al unui spital din Bizant la aceasta data (…). Spitalul avea 50 de paturi, plus o ambulanta pentru bolnavii dinafara. Era organizat in cinci sectii: chirurgie (5 paturi), ginecologie (12), o sectie de boli acute si foarte grave (13), si doua sectii pentru afectiuni obisnuite (fiecare cu cate 10 paturi). Spitalul avea un personal de 10 medici barbate si femei (cate 2 de fiecare sectie), 8 asistenti si 8 asistente (calugarite), 8 barbati si 2 femei ca personal de serviciu, 3 chirurgi si 2 patologisti diagnosticieni in sala de consultatii. Serviciul de noapte era sigurat de asistenti (…). Pentru cazurile grave se facea un consult de doi medici. (…) Pe linga spital functiona o farmacie, (…) Personalul spitalului n-avea voie sa paraseasca Constantinopolul. Alaturi de spital functiona si un fel de scoala de medicina pentru fiii medicilor din spital – care se pregateau sa imbratiseze profesiunea tatalui.“

In Occident marea majoritate a mansatirilor aveau infirmerii proprii numite “spitale” care aveau rol de asistenta pentur saraci, calatori si pelerini. Aproape fiecare ordin religios are spitalul lui, fiind destinat mai cu seama leprosilor.

Un exemplu in acest sens, si care prezinta cateva particularitati in modul de amplsarare si organizare urbanistica, functional si medicala in acelasi timp, este cel al manastirii benedictene di saint Gall ( Elvetia)

Figure 1

Figure 2

Ansamblul format din infirmerie sau spital, ce se dezvolta in jurul unei curti interioare, capela si casa nocilor alcatuiesc un corp de cladire ce este amplsat chiar in axul catedralei. Sala de tratamente, casa doctorului, si o gradina cu plante medicinale sunt amplasate in imediata vecinatate a spitalului.

Un alt exemplu de amplasare a unei infirmeri-spital in cadrul unui ansamblu manastiresc este cele de la Cluny, Franta. In acest exemplu se pot distinge existent a doua zone pentru bolnavi, vechea infirmerie si infirmeria mare, ca urmare a unei necesitati de extindere, cea veche fiind mult mai mica ca si dimensiuni

Figure 3

Figure 4

Se poate observa dezvoltarea celor doua infirmerii astfel incat sa permita accesul in curtile interioare, cea formata de cladiri si casa priorului cat sic ea formata de ansamblu si capela.

ILUMINISM

Spitale au mai existat si in afara ansamblurilor mansatiresti, iar incapind cu secolul al XIII fiecare centru urban avea cel putin un spital mare si cateva spitale mai mici arondate comunitatilor religioase. Cladirile spitalicesti din secolul al XIII erau dezvoltate, in general, pe un singur nivel, cu pardoseli din placi de piatra, geamuri mari, paturi separate, cu magazii de apa si systeme de scurgere a murdariei.

Figure 5

Figure 6

Spitalele urbane din Franta cu reminescente de pe vremea druizilor vor avea un rol important in cadrul comunitatii prin modelul de organizare si prin modul de atragere a cetatenilor de a participa la activitatile de ingrijire ale semnilor lor. Compozitia acestui tip de ansamblu este dominate de curtea interioara – curtea de onoare- dotata cu fantana, curte ce genereaza un amplu spatiu de primire. Capela este in acelasi spatiu cu sala bolnavilor, reflectand conceptia epocii in ceea ce priveste spatiile de spitalizare. Asistenta medicala era asigurata de calugarite, personal feminine, sau alte femei care se dedicau vietii monastic.

In afara de spitalele obisnuite mai existau si leprozeriile destul de numeroase, dar de mici dimensiuni (30 bolnavi) amplsate doar in exteriorul oraselor.

In perioada evului mediu, datorita marilor epidemii care decimau populatia apar carantinele, ce erau amplsate la intrarea in oras si unde nimeni nu putea intra decat dup ace ramanea 40 de zile (quaranta).

In secolul al XVIII spitalele si inchisorile erau doua tipuri de institutii ce gazduiau insi privati de libertate fie datorita incalcarii legilor, fie datorita incapacitatilor fizice sau mentale. Din prisma caracteristicilor arhitecturale acestea aveau multe in comun, de la functiuni, pina la usoarele confuzii generate chiar de denumirile lor: spital, ospiciu, azil, institutii de ingrijire a bolnavilor, de paza a celor condamnati pe viata, a celor nebuni, de concentrare a copiilor nelegitimi. Cu toate acestea spitalele raman cele ce vor asigura ingrijirea bolnavilor din patura sociala mai saraca, clasele avute avand personal medical dedicate. Saracii erau clasa sociala dependent de aceste servicii in mod gratuit, astfel biserica ocupa pozitia central. In Paris, Franta spitalul public , de tip Hotel Dieu, va ajunge sa adoposteasca toti bolnavii si muribunzii orasului. Cresterea necontrolata a edificiului, prin acapararea constructiilor de pe malul Senei va avea ca si consecinte servicii deplorabile: pina la 4 insi intr-un pat, iar rata de mortalitate de unu la patru. In anul 1772 in urma unui incendiu spitalul este partial distrus. Acesta este unul din momentele de cotitura in evolutia si dezvoltarea constructiilor spitalicesti pentru ca incep sa se puna problemele legate de igiena bolnavilor, de suprapopularea spatiului, de modurile si posibilitatile de a oferi service acestor insi, astfel, municipalitatea apeland la ajutorul Academiei de stiinte si a arhitectului Charles Francois Viel. Proiectul de spital ce urma a fi amplasat in afara orasului avea un plan remarcabil pentru acea perioada. Dea lungul unei curti interioare ce are la capat o capela sunt dispuse randuri paralele de pavilioane.

Figure 7

Acest proiect nu a fost materializat si in 1774 chirurgul Antoine Petit propune un alt proiect avand la baza idea celui prezentat de Charles Francois Viel, dar un edificiu circular de tip dom cu cate sase pavilioane dispuse radial.

Figure 8

Acelasi mod de tratare si problemele aferente se petrec nu doar in Franta ci si in celelalte areale geografice, avand cateva referinte legate de spitalele engelezesti. Astfel, o atentie desoebita avem asupra spitalului militar naval de la Stonhouse, cu pavilioanele sale paralele, legate cu portic deschis de coloanele de-a lungul unei curti interioare generoase inchise pe 3 laturi.

Figure 9

Principiul de baza al implementarii sistemului de pavilioane in cadrul spitalelor, era acela de a izola, pe cat posibil, raspandirea infectiile.

Figure 10

Marea majoritate a spitalelor vechi sunt extinse sau reconstruite cu ajutorul fondurilor donate de marii filantropi sau a fondurilor publice. Doar spitalele militare si cele martitime primesc fonduri si subventii de la stat. De abia, incepinad cu anul 1720, englezii vor incepe traditia constructiilor de spitale subentionate din fonduri private, si la initiative particulare.

INDUSTRIALIZARE

Amplasarea constructiilor spitalicesti in secolul ala XVIII-lea aveau la baza criterii medicale, care impuneau alegerea unor zone libere, aerate si bine insorite. Medici militari au constat ca infectiile din spitale (care in acea perioada inca erau o cauza principal a ratei de mortalitate foarte crescute) aveau ca si cauza principal aglomeratiile din saloane si amplasarea constructiilor foarte inghesuite. Se propune dispersarea bolnavilor in corpuri de cladiri separate amplasate in spatii mari aerisite si bine insorite – se naste astfel sistemul pavilionar – ce impune suprafete mari de teren si de aici si necesitatea pozitionarii acestora in afara oraselor. Aceasta idée a fost aplicata in practica de proiectare a constructiilor spitalicesti in toata perioada anilor 1800 – 1900.

GLOBALIZARE

Incepand cu secolul al XIX-lea odata cu dezvoltarea cercetarilor stiintifice din toate domeniile ce duc la noi descoperiri in domeniul raspandirii si tratarii bolilor infectioase cu transmitere virala apar si noi schimbari de perceptie, unele chiar radicale, in ceea ce privește principiile de igiena. Apar noi tehnologii de investigare si tratament ce au repercursiuni directe si asupra structurii nucleului spitalului, incadrandul spre o direcție contemporana.

3.MODELE DE SERVICII SANITARE

3.MODELE DE SERVICII SANITARE

TIPURI DE ORGANIZARE A UNUI CIRCUIT SANITAR DINTR-UN AREAL (TARA, JUDET, ORAS)

Asistenta medicala actuala este asigurata in teritoriu printr-o retea de servicii sanitare conform hotararilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii si care erste compusa in general din unitati sanitare pe diverse nivele de dotare si servicii , subordonate dupa principiul piramidei. Sunt cunoscute mai multe modele de retele de servicii sanitare, dintre care amintim si exemplificam cateva:

Reteaua unui oras din Rusia

Figure 11

Reteaua regionala a unei tari vest europene

Figure 12

Retea regionala din S.U.A.

Figure 13

Retea sanitara din Romania

Figure 14

Reteaua de servicii sanitare a unui oras din Rusia are ca unitate teritoriala de baza – raionul – unitati administrative, echivalentul judetelor din Romania, in care asistenta este asigurata de primul nivel al retelei – spitalul raional cu policlinica. Pe treapata a doua regasim institutul specializat care este echivalentul spitalului general din tara noastra.

Reteaua regioanal a unei tari vest europene este una din cele mai eficiente, apte sa deserveasca regiuni mai aglomerate cu procente de ocupare diferite prin posibilitatile ei de adataptare la cerintele si nevoile zonale. Astfel primul nivel al retelei este dispensarul si doar mai apoi spitalele locale, intermediare. Spitalul general in acest caz deserveste o arie mult mai mare.

Reteaua regionala din S.U.A. este cea mai clara si usor de adaptat la cerintele naturale cu procente de ocupare diferite si raspandite pe suprafete mari. Si in acest caz primul nivel al retelei este asigurat de dispensarul local si mai apoi spitalul rural, intermediar si cel regional.

Reteaua sanitara din Romania – ne luand in considerare, situatia actuala de degradare si functionare defectuoasa a unor institutii – este conceputa astfel incat sa asigure serviciile medicale necesare indivizilor de la un nicel cat mai aproape de el – cabinetele medicale individuale. Astfel, teoretic, s-ar reduce timpii de interventie si serviciile oferite a fi de o calitate mult mai buna. Sistemul este perfect adaptabil cerintelor si nevoilor (sate intr-o dinamica demografica foarte mare) unor areale cu populatii diferit asezate si conditii geografice diferite. Notiunea de Spital unificat este cea care grupeaza mai multe tipuri de unitati sanitare. Astfel aven doua mari categorii de unitati:

Unitati pentur bolnavi ambulatorii – pot asigura asistenta medicala fara nevoia deinternare

Unitati pentur bolnavi internati – asistenta medicala este asigurata prin imobilizarea bolavilor pe perioade de timp, in functie de complexitatea si gravitatea suferintei.

4.UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

4.UNITATI PENTRU BOLNAVI AMBULATORII

DISPENSARUL

Dispensarul – reprezinta prima veriga din reteaua serviciilor sanitar asigurand contactul dintre individul suferind si sistemul sanitar. Acesta nu asigura spitalizare pentru bolnavi. In functie de arealul deservit de dispensar acesta poate fi structurat in doua tipuri :

Dispensar urban – cel ce deserveste o circumscriptie sau un anumit teritoriu – dispernsarul de circumscriptie si dispensarul de inteprindere cu deservire profesionala adaptata cerintelor.

Dispensarul rural – cel ce deserveste un anumit areal si care in anumite zone, datorita izolarii poate si suplimentat cu stationar si casa de nasteri

POLICLINICA

POLICLINICA – reprezinta cea de a doua veriga din reteaua serviciilor sanitare avand in plus fata de dispensar o dotare mult mai profesionala si specializata axata pe diagnostic si tratament. Policlinicile datorita faptului ca pot asigura diagnostic si tratament cu un grad de profesionalitate ridicat pot fi unori cuplate cu spitalele generale pentru utilizarea in comun a bazelor de diagnostic si tratament. In functie de arealul de deservire acestea pot fi struturate in doua tipuri:

Policlinica teritoriala – cea care deserveste o intreaga comunitate de insi dintr-un anumit areal si/sau coordoneaza dispensarele de circumscriptie

Policlinica de întreprindere – cea care deserveste o anumita comunitate de insi ( studenti, militari, cai ferate, mineri, etc)

5.UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

5.UNITATI PENTRU BOLNAVI INTERNATI – SPITAL

TIPURI DE SPITAL

Spitalele – reprezinte veriga cea mai de sus din reteaua serviciilor sanitare avand in plus fata de policlinici spitalizarea, unde indivizii suferinzi sunt internati pentru a li se asigura un tratament corespunzator. Putem distinge mai multe tipuri de spitale:

Spitalul general (unificat) este cel mai activ datorita amplorii sale incepand de la dotarile cu care este pregatit acesta, numarul si pregatirea cadrelor medicale fiind pregatit sa faca fata oricarui tip de interventii. Detine sectii pentru toate tipurile de specializari. Are in componenta sa policlinica si este cel care deserveste toate dispensarele de circumscriptie sau de intreprinderi din arealul acoperit. Durata medie de spitalizare variaza de la un judet la altul dar putem aprecia ca o medie generala ca acesta fiind de pina la 8 zile (in trecut aceasta valoare era de 12- 14 zile).

Spitalul general de urgenta este specializat pe cazurile de boli acute sau accidente, fiind dotat pentru toate specialitatile. Mai poarta denumirea de spital general pentru bolnavii acuti. Princapala caracteristica a acestui tip de spital este operativitatea actului medical tinind cont de tipul de pacienti caruia i se adreseaza. Odata stabilizate functiile vitale ale pacientilor in cadrul acestui tip de spital, acestia sunt transferati catre alte spitale.

Spitalul pentru specialitati unicat este dedicat unei singure specialitati sau a unei familie de specialitati medicale (boli contagioase, dermato-venerice, cardiologie, ftiziologie, boli profesionale, de copii, chirurgie, obstretica si ginecologie, psihiatrie) asigurand un cadru medical de maxima specializare.

Spitalul complementar usor este dedicat rezolvarii cazurilor medicale curente, mai ales pentru copii. La noi in tara acesta mai este numit si spitalul mixt din mediul rural.

Spitalul de reeducare motirie si functionala este practic o unitate de recuperare, cu durate de spitalizare mai mari decat cea medie, avand areale mari de deservire.

Spitalul pentru bolnavi cornici (sanatoriile) au o durata medie de spitalizare, preluand pacientii de la spitalele cu costuri mari de spitalizare ( spitalul general de urgenta) si implicit eliberand locurile din acestea. Aceste spitale (sanatorii) au un caracter mai sul social, costurile de spitalizare fiind mult mai mici.

Spitalul camin pentru batrani este o unitate medicala cu un caracter mai mult social dacat medical. Existenta lui poate reduce folosirea spitalelor generale de aceasta categorie de indivizi si implicit reducand costurile de spitalizare.

CATEGORII DE SPITAL

Conform ordinului 1408 din 2010 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor in functie de competenta – se face o clasificare dupa cum urmeaza:

„ART. 1

(1) In functie de competente, spitalele se clasifica pe 5 categorii, după cum urmează:

a) categoria I – nivel de competență foarte inalt;

b) categoria II – nivel de competență inalt;

c) categoria III – nivel de competență mediu;

d) categoria IV – nivel de competență bazal;

e) categoria V – nivel de competență limitat.

(2) Clasificarea spitalelor din punctul de vedere al acordării asistenței medicale de urgență și al îngrijirii pacientului aflat în stare critică se face in conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății publice nr. 1764 din 22 decembrie 2006 privind aprobarea criteriilor de clasificare a spitalelor de urgență locale, județene și regionale din punctul de vedere al competențelor, resurselor materiale și umane și al capacității lor de a asigura asistența medicală de urgență și îngrijirile medicale definitive pacienților aflați în stare critică, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2007.

ART. 2

În înțelesul prezentului ordin, termenii și noțiunile folosite au următoarele semnificații:

(1) spitalul cu nivel de competență foarte inalt este spitalul caracterizat astfel:

a) are un numar de 500 -1500 de paturi;

b) are cel mai inalt nivel de dotare cu aparatura si echipamente medicale, precum si de incadrare cu resurse umane;

c) asigură furnizarea tuturor tipurilor de servicii medicale, inclusiv a celor cu grad de complexitate foarte inalt;

d) are structuri care funcționează ca baze clinice pentru activitatea de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditată.

e) deserveste populația judetului din aria sa administrativ-teritoriala, precum și alte județe (1.500.000 – 3.500.000 locuitori).

(2) spitalul cu nivel de competență inalt este spitalul caracterizat astfel :

a) are un numar de 400 -1200 paturi;

b) are structuri care funcționează ca baze clinice pentru activitatea de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continuă, având relații contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditată.

c) deserveste populația judetului din aria sa administrativ-teritoriala, precum și a județelor limitrofe (350.000 – 1.500.000 locuitori).

(3) spitalul cu nivel de competență mediu este spitalul caracterizat astfel :

a) are un numar de 300 -1000 paturi;

b) deserveste populația județului din aria administrativ-teritoriala unde isi are sediul și, doar prin excepție, din județele limitrofe (200.000 – 600.000 locuitori), pentru afecțiuni cu grad mediu de complexitate.

(4) spitalul cu nivel de competență bazal este spitalul caracterizat astfel :

a) are un numar de 100 – 400 de paturi;

b) deserveste populatia pe o rază administrativ-teritoriala de maximum 70 km, pentru afecțiuni cu grad bazal de complexitate.

(5) spitalul cu nivel de competență limitat este spitalul care asigura urmatoarele servicii medicale, dupa caz :

a) servicii medicale pentru ingrijirea bolnavilor cronici;

b) servicii medicale intr-o singura specialitate (TBC, boli infectioase, psihiatrie, de recuperare si altele, dupa caz);

c) servicii paleative;

ART. 3

Criteriile care stau la baza clasificării spitalelor in functie de competente sunt următoarele:

a) structura organizatorică a spitalului aprobata in conditiile legii;

b) tipul serviciilor medicale furnizate;

c) personalul de specialitate medico-sanitar incadrat la nivelul spitalului;

d) continuitatea asistenței medicale;

e) dotarea cu echipamente si aparatura medicala.”

TIPOLOGII DE SPITALE

Din puct de vedere arhitectural analiza unei cladiri de spital sau a unui ansamblul de cladiri ale unui spital trebuie sa aibă la baza urmatoarele urmatoarele criterii:

Legaturile dintre sectii si stationar (unitatile de spitalizare)

Aici trebuie sa analziam din punct de vedere functional, daca unsei sectii de spitalizare ii corescpunde – pe plan orizontar – o unitate de spitalizare, sau mai multe unitati de spitalizare dezvolate pe verticala. Mai exista si varianta mixta, in care atat sectia de spital s dezvolta pe verticala cat si stationarul este gandit pe mai multe nivele

Posibilitatie de dezvoltare, crestere sau regrupare a unei cladiri de spital sau a unui ansamblu de clari de spital

Dezvoltarea unui spital se poate face pe verticala, caz in care mai multe sectii dispersate pe plan orizontal vor fi grupate si pregatite a functiona intr-o singura cladire pe verticala, sau in cazul in care exista posibilitatea, o dezvoltare modulara, iar un al treilea caz, o dezvoltare pe doua directii in plan.

Centalizare

Functiunile unui spital, pot fi rasfirate in mai multe corpuri de cladire, dar si intr-un singur corp de cladire

Circulatiii

Organizarea functionala a criculatiilor intr-un spital poate fin de tip nucleu, mod in care nodul de circulatii este unul central iar sectiile/unitatile de spitalicare sunt organizate perimetral, sau de tip strada/ bagheta, mod in care sectiile sunt dezvoltate de o parte si de alta a unui traseu

Forma sectiilor

Modul de dispunere a sectiilor intr-un spital pot fi organziate doar pe verticala, in cazul unei cladiri monobloc, pe orizaontala , de tip inel cu o curte interioara iar sectiile sunt perimetrale, sau de tip terasa utilizat in cazurile in care amplsamentul permite acest lucru

Circulatia in unitatile de spitalizare

In acest caz, spre deosebire de punctul anterior in care se analiza circulatiile din punct de vedere functional, aici analizam circulatiile doar in unitatile de spitalizare, saloane. Astfel aven o organizare de tip inel (cerc) cu un nod de circulatii iar saloanele sunt dispuse radial, simplu tract in care saloanele sunt dispuse pe un singura latura a coridorului de circulatii, cu dublu tract , caz in care saloanele sunt dispuse pe ambele laturi ale unui coridor, sau cu dubla circulatie, caz in care saloanele sunt dispuse pe un singur tract razultand o posibila curte interioara.

Astfel in urma criteriilor de analiza rezulta mai multe tipologii de spitale. Aceste tipologii pot fi grupate in functie de filtrul asezat peste aceste criterii de analiza si anume, filtrul diviziunii functionale, de aranjare, de modul de acces si de forma.

Tipologiile de spitale rezultate sunt : cutie, tip I, inel, tip K, cluster, strada, tip T, tip H, pavilion. Toate aceste tipuri sunt redate schematic in figura de mai jos:

6.MEDIUL, CA FACTOR CATALIZATOR

6.MEDIUL, CA FACTOR CATALIZATOR

Spitalul fiind cea mai importanta veriga din reteaua de servicii medicale, avad cea mai mare dotare tehnologica si de specialitate, gestionand la randul lui celelalte subdiviziuni din retea si anume policlinicile (care in unel cazul sunt chiar incluse in structura spitalului) si dispensarele se impune o atentie deosebita in alegerea locului de amplsare a acestuia.

Luand in considerare numarul mare de factori, variabili de la o tara la alta, de la un teritoriu la altul, se poate determina capacitatea spitalului, adica numarul optim de paturi si tipul de spital. Factorii ce influenteaza alegerea numarului optim de paturi sunt: conditiile de accesibilitate a populatiei pina la amplasamentul spitalul respectiv, gradul de educatie sanitara a populatiei, gradul de civilizatie a populatiei, gradul de profesionalism al asistentei medicale ambulatorii, calitatea diagnosticului aplicat in spitalul respectiv si gradul de confort si conditiile oferite in acest spital.

Pentru amplasarea unu spital trebuie tinut cont de studiile de sistematizare pentru incadrarea corecta a acestuia in reteaua de servicii sanitare. Astfel pe linga acesti factori amintiti mai sus trebuie sa luam in considerare si urmatoarele criterii pentru a determina corect pozitia si locul amplasamentului:

Accesibilitate usoara auto si pietonala

Vecinatati linistite – de preferat in zonele in care exista rauri, lacuri, parcuri, evitandu-se apropierea de nodirile mari de circulatii

Posibilitatea orientarii corpului de stationar spre directiile S-E sau S-V

O aerare optima a terenului

Un teren intro zona cu relief favorabil constructiilor

O suprafata de teren care sa permita asigurarea respectarii normativelor in ceea ce privește zonele de liniste si plimbare ale pacientilor

O dotare corespunzatoare a terenului cu retele edilitare

7.COMUNITATI IN MEDIILE SANITARE

7.COMUNITATII IN MEDIILE SANITARE

Odata stabilit terenul de amplasament pentru un stpital urmeaza atapa de studiu si analiza a zonificarii terenului ales, avand ca scop final obtinerea de circulatii cat mai directe la sectoarele functionale importante (policlinica ca prim serviciu de analiza si diagnostic, spitalul propriu –zis, spervicile specializate pentru diagnostic si tratament si serviciile auxiliare tehnico- gospodasersti si de administrare). Astfel in incinta unui spital se pot distinge urmatoarele categorii de zone:

zona publica fara controlul publicului – policlinica , administratie

zona publica cu acces controlat – internari, externari, vizitatori, personal medical si auxiliar, administratia

zona de serviciu cu acces controlat – bucataria, spalatoria, centrala termica, garaj, ateliere, centrale de oxigen si aer comprimat, etc

zona de agrement a bolnavilor (parcul bolnavilor) – in legatura directa cu nodul de circulatie pe verticala a stationarului.

In practica, la nivelul organizarii functionale a unui spital se urmareste aplicare unor principii:

circulatia bolnavului in flux continuu, de la intrare pina la iesire, conform metodelor de diagnostic si tratament in conditiile unei eficacitati maxime

folosirea instalatiilor si dotarilor tehnico – medicale cu maximul de randament – cuplarea ambulatorului cu spitalizarea

utilizarea la maximum de randament a personalului medical si a celui administrativ prin organizarea concentrata a serviciilor, reducerea distantelor de parcurs, mecanizarea circulatiei si transportului

asigurarea unei flexibilitati cat mai elastice in modul de folosire a spitalizarii

asigurarea posibilitatilor de dezvoltare ulterioara a unor servicii – evolutia stiintei medicale si modernizarea tehnicii medicale

asigurarea unui aspect cat mai uman unitatii de cazare – asigurarea unui confort cat mai inalt, a unui moral ridical al bolnavului ca factor accelerant in procesul de insanatosire.

Circulatii proprii policlinicii – ce presupun drumul bolnavilor ambulatorii adulti si copii la serviciile de consultatii, tratament si diagnostic si circulatiile speciale ale bolnavilor adulti si copii la anumite servicii de consultatii (TBC)

Circulatii proprii spitalului, identificate ca fiind rezultate din internarea cazurilor urgente, internarea bolnavilor – adulti si copii, circulatia bolnavilor in cazul spitalizarii si spre serviciile de diagnostic – tratament, circulatia alimentelor si mancari, circulatia rufelor, circulatia personalului medico – sanitar , circulatia vizitatorilor, evacuarea deseurilor, circulatia cadavrelor (spre prosectura).

8.STUDII DE CAZ

8.STUDII DE CAZ

Pentru a face o analiza cat mai corecta a unui centru medical, din punctul de vedere al unui arhitect, luand in considerare cele enumerate in capitolele anterioare, criterii de analiza, forme, functiuni, context, si nu in ultimul rand semnificatii, se impune aplicarea acestor cunostinte acumulate in dezbaterea catorva exemple. Odata stabilite critetiile de analiza a unui centru de sanatate propun spre studiu doua spitale (centre medicale). Am ales doua centre medicale, pentru tartarea cancerului, si anume Spitalul Universitar Akershus,din Oslo, Norvegia si Spitalul de copii din Phoenix Arizona SUA.

CAZUL 1

Spitalul Universitar Akershus,din Oslo, Norvegia – arhitect : C.F.Møller Architects

Clinica Universitara din Akershus se numara printre cele mai moderne si noi spitale din Europa. Colectivul de proiectare nu a indeplinit doar cerintele functionale, tehnice si logistice aplicate unei constructii de o asemenea amvergura, ci au reusit sa obtina un spatiu care sa ofere un sentiment de liniste si protectie. Complexul este alcatuit din diverse corpuri de cladire, dispuse pe ambele parti ale unei axe de distributie, deservire. Aceasta axa de deservire, „strada” formeaza centrul ansablului dezvoltat pe cinci nivele si adapostesc diferitele sectii si saloane ale complexului. Acoperisul de tip terasa, vitrat in zona „strazii” asigura o iluminare naturala a axei de trafic, care are si rolul de atransmite pacientilor din spital o parte din cotidian, prin asigurarea, in interior , a catorva servicii de comert, o filiala de banca, un coafor, o cofetarie, si o biserica. Fiecarei zone a spitalului i s-a atribuit un caracter individualizat. Pentru amenajarea spatiilor colectivul de proiectare a folosit cu precadere materiale locale, cum ar fi piatra si lemnul. Structura arhitectornica este completata cu ajutorul tablourilor de format mare si lucrari de grafica. Aceasta abordare creaza pe de o parte un mediu intr-o conti nua miscare, iar pe de alta parte ofera pacientilor si vizitatorilor o orientare mult mai facila in cadrul complexului.

CAZUL 2

Spitalul de copii din Phoenix Arizona SUA – Arhitect: HKS Architects

Noua cladire de spital este face parte din cel mai mare campus pediatric din tara, dezvoltandu-se pe 11 nivele. Cladirea este rezultatul muncii un unui intreg colectiv de proiectare pentru a ridica nivelul intregului campus dar in acelasi timp sa se adapteze la planurile si functiunile existente craind astfel o senzatie vizuala si prietenoasa in acelasi timp dar si o atmosfera confortabila copiilor suferinzi. Conceptul pentru realizarea cladirii de spital a fost acela de a crea o oaza care va fi conectata vizual cu spatiul exterior simuland muntii si desetul. Turnul ofera o priveliste uimitoare chiar din saloanele pacientilor copii, dar si multe spatii publice cum ar fi coridoarele si zonele de asteptare. Pentru o navigare usoara in interior colectivul de proiectare a propus dezvoltarea noii cladiri avand la baza ca axe principale, directiile Nord-Sud si Est-Vest. Tot in acest sens s-a propus finisaje diferite pentur pardoseli dar si utilizarea culorilor diferite pentur principalele functiuni. Materialele folosite au fost astfel gandite sa maximizexe reciclarea lor cat si utilizarea produselor existente in zona. Au fost gandite, spre analiza si reciclarea aerului si a apei.

ANALIZA DATELOR

CONCLUZII

Factorii principali care alcatuies mediul incaonjurator al pacientului in relatie cu problema analizata sunt: terenul, lumina, acustica, ventilatia, culoarea, forma, perspectiva, si spatiul interior deschis. Factorii pshihologici ai pacientului care sunt legati de tratarea de mai sus, si de cadrul arhitectural, au fost identificati ca: anxietatea, stresul, disconfortul, simplitatea si depresia. Am ajuns la concluzia ca terenul are un impact covarsitor in toti factorii psihologici si poate interveni in reducerea nivelului de stres. Lumina, fie ea naturala sau artificiala are un impact pozitiv asupra pacientului daca este bine proportionata si pozitionata. Acustica este importanta in crearea unui mediu placut, linistitor atat timp cat este bine difuzata si in limite acceptabile. Ventilatia naturala este ideala oricand este posibila pentru a mentine pacientul intr-un contact continuu cu natura si obtinerea unor costuri de tratament reduse cat si o eficienta a consumul de energie. Zonele cu ventilatie artificiala trebuie atent monitorizate pentru a crea senzatia de libertate pacientului. Culorile dau un sens si o vibratie locului si previn monotonia. Perspectivele tin activ pacientul pe intreaga perioada de spitalizare. Spatiile interioare deschise pot crea interes pacieltului distragandu-i atentia de la problema de sanatate cu care a venit si mentinerea unei stari de spirit ridicate.

9.SANATORIUL PAIMIO – ALVAR AALTO

9.SANATORIUL PAIMIO – ALVAR AALTO

Desi proiectat in anul 1928, caracterul modern al sanatoriului de tuberculoza Paimio se remarca prin scara umana si liniile curate, clare ale functionalismului pina in zilele noastre. Spitalul Paimio ( la inceput fiind sanatoriul Paimio) este situat in orasul Paimio, in provincia Western-Finalnd, in sud vestul Finlandei. Situl ales pentru acest spital (sanatoriu) este intr-o zona de padure, un loc ideal pentru o functiunea de sanatoriu.

Intreg complexul spitalicesc cuprinde: corpul de cladire al sanatoriului, cladirea medicului sef, cladirea pentru medicii rezidenti, cladirea pentru personal, morga spitalului, cazanul si garajele, statia de pompare si epurare a apei si terenul de tenis.

Cladirea principala a fost organizata in cinci entitati independente: intrarea principala, saloanele, camerele comune, sala de operatii si bucataria/intretinerea. Fiecare activitate are o aripa separata a constructiei, fiind orientata cel favorabil in functie de functiunea deservita.

Finalizat in 1933 sanatoriul de tuberculoza este o cu adevarat o lucrare de arta si in acelasi timp de stiinta. Este o catedrala de sanatate si in acelasi timp un instrument de vindecare.

Studierea reactiilor omului la unele forme si constructii, rezultate de au sat la baza ralizarii acestui sanatoriu, au generat doua grupe de factori: 1) senzatiile omului intr-o locuinta ce-i este destinata, 2) izolarea unui individ fata de un grup mare, evitarea constrangerii colectivului. Cercetarea senzatiilor omului in locuinta s-a efectual in incaperi experimentale si a privit formele acestora, coloritul, iluminatul natural si artificial, sistemele de incalzire, izolarea fonica, etc. Primul experiment a avut in vedere reactiile omului intr-o stare destul de neplacuta – bolnavul stand culcat. Unul din rezultatele lui concrete a fost hotararea de a schimba cu totul culoarea incaperii. Diversele experimente au dovedit toate acelasi lucru – incaperea in care se afla bolnavul trebuie sa se deosebeasca de cea obisnuita, de locuit. Aceasta diferenta se poate exprima astfel: o camera obisnuita este o camera pentru un om care isi duce viata in pozitie verticala, un salon de bolnavi este o camera pentru un om a caruit viata este conditionata de pozitia orizontala, asa incot coloritul acestei camere, iluminatul ei, sistemul de incalzire s.a.m.d. trebuie sa aiba in vedere acasta imprejurare. In acest fel, dupa parerea lui Alvar Aalto, crearea unui climat de liniste interioara este baza procesului de insanatozire. De aceea saloanele au fost studiate a fi cat mai confortabil posibil. Zidurile, inchise si in acelasi timp rigide sunt 3 la numar in timp ce al patrulea este unui „moale”, in concordanta cu acustica incaperii. Pentru asigurarea climatului de liniste a fost studiata si forma lavoarului astfel incot apa prin cade sa nu provoace sunete deranjante. Astfel cei 2 pacienti pot folosi lavoarul fara a se deranja unul pe celalalt.

Culorile alese de Aalto au fost minutios studiate si alese in urma cercetarilor, astfel optand pentur culori calde si tonuri linistitoare. Culori puternice au fost folosite pentru spatiile comune. Pentru scarii a optat pentru pardoseli de cauciuc galben dand astfel sentimentul de luminozitate si lumina a soarelui. Exteriorul cladirii este dominat de culorile alb si negru dar accentuandu-se balconele cu mina curenta de culoare rosie. Interioarul este dominat de alb si negru, galben si turquise ( numit si „albastru de Paimio”). Saloanele au fost colorate in culori neutre iar plafoanel cu verde. Peretii coridoarele au culori diferite la fiecare etaj.

10.APLICAREA CUNOSTINTELOR

10.APLICAREA CUNOSTINȚELOR

SPITALUL DE PENUMOFTIZIOLOGIE ORADEA

MOTIVARE

Având în vedere incidența cazurilor de tuberculoză din țara noastră, și cu precădere cele din județul Bihor și creșterea numărului de cazuri se impune o atenție deosebită asupra modalităților de tratare și tratament aferent.

Astfel, tuberculoza a fost considerată vreme îndelungată un pericol social, din cauza extinderii în masă și a caracterului ei, practic incurabil, înainte de descoperirea tuberculostaticelor.

Analizănd dinamica deceselor prin tuberculoză în Romania în ultimii 52 de ani se observă o curbă oscilantă a numărului celor decedați și care nu ține cont de dezvoltarea economic și tehnologică a țării, în 1960 au fost raportați un număr de 6460, în 1980 un număr de 830, iar în 2012 un număr de 1249.:

După anul 1950, au fost descoperite mijloace și stategii eficiente de combatere a bolii, dar cu toate acestea tuberculoza continuă să reprezinte și în secolul XXI o problemă de sănătate publică

O analiza mai amanuntita a tabelului ne arata ca odata cu introducerea programului de antituberculoza prin interventia statului numarul cazurilor de deces ajung pina la 830 in 1980.

La nivelul județului Bihor au fost raportați, având ca și cauză a decesului tuberculoza, un munăr de 16 persoane în anul 2012, comparative cu 11 persoane raportate in anul 2011.

La nivelul Europei, într-un raport din iulie 2013, s-a înregistrat un procent de 6,4 la 100000 de locuitori, fata de media pe Europa de 5,2 și respectiv de 0,8 aferent comunității europene.

Din grafic și tabel se poate spune că fostele țări comuniste au valori mari ale ratelor mortalității, iar țările puternic dezvoltate, care acordă o grijă deosebită pacientului, au valori foarte mici ale ratelor mortalității. Bulgaria care a aderat alături de România la EU, are valori de aproximativ 3 ori mai mici decât țara noastră.

Incidența tuberculozei variază, în funcție de densitatea populației, distribuția geografică, calitatea și extensia Programului Național de Tuberculoză.

Pentru anul 2011: tuberculoza aparatului respirator, reprezintă 92,7% din bolnavii înregistrați în cursul anului, iar tuberculoza pulmonară 81,5 % din bolnavii înregistrați în cursul anului;

Referitor la bolnavii înregistrați în cursul anului 91,7% din bolnavii noi și 97,2% din bolnavii readmiși(recidive) au tuberculoza aparatului respirator; iar din aceștia, 85,9% din bolnavii noi și 96,8% din bolnavii readmiși(recidive) au tuberculoză pulmonară.

Pentru anul 2012: tuberculoza aparatului respirator, reprezintă 92,3% din bolnavii înregistrați în cursul anului, în timp ce tuberculoza pulmonară 83,3% din bolnavii înregistrați în cursul anului;

Dacă ne referim la bolnavii înregistrați în cursul anului, 91,2 % din bolnavii noi și 97,0 % din bolnavii readmiși(recidive) au tuberculoza aparatului respirator; iar din aceștia, 88,6% din bolnavii noi și 97,4% din bolnavii readmiși (recidive) au tuberculoză pulmonară.

Din bolnavii înregistrați în cursul anului 2012 bolnavii noi dețin o pondere de 81,8%, iar recidivele 18,2%.

Analiza incidenței tuberculozei în anul 2012 pe medii, ne arată următoarea structură: din incidența totală(globală), 47,2% din cazuri sunt în mediul urban și 52,8% în mediul rural.

Pentru a preveni recidivele tuberculozei, OMS a impus inclusiv țării noastre strategia DOTS- tratamentul sub strictă supraveghere(bolnavul ia zilnic tratamentul sub directa observație a unui cadru medical).

Abandonul tratamentului duce la cronicizare.

Incidența prin tuberculoză în Romania, raportata la EU pentru care s-a stabilit o valoare de 12,1%0000 locuitori, este de 79,2%0000 ceea ce ne arată o creștere foarte mare a numărului de cazuri noi înregistrate.

Izvorul epidemiogen îl constituie purtătorii de bK(bK +), de aceea este nevoie să fie depistați și identificați.

În anul 2012 au fost identificați 16.722 bolnavi cu baciloscopie pozitivă la internare, 47.742 bolnavi cu baciloscopie negativă la internare și 11.876 bolnavi necontrolați bacteriologic.

La ieșirea din unitatea sanitară examenul bacteriologic arată că evoluția sub tratament a bolnavilor cu baciloscopie pozitivă stabilită la internare este următoarea: au rămas pozitivi 34,6%, 62,6 % s-au negativat, iar 2,7 % reprezintă necontrolați la ieșirea din unitate.

Se constată că numărul celor pozitivați este încă mare, că se pozitivează și cei negativi la internare, posibil datorită contactului cu bolnavii cronici, eșecuri, sau cei chimiorezistenți din spitale.

Pozitivii reprezintă o sursă importantă de boală și rămân la un nivel foarte ridicat. Se impun măsuri intense medico- sociale, pentru a rezulta un număr cât mai mare de pacienți negativați la ieșirea din unitatea sanitară. Se constată că un număr mare de pacienți sunt necontrolați baciloscopic la ieșirea din unitate.

Mișcarea anuală a baciliferilor se referă la bolnavi cu bK pozitiv la sfârșitul anului precedent plus bolnavii deveniți pozitivi în cursul anului (inclusiv transferați).

La nivelul judetului Bihor s-au inregistrat in cursul anului 2011 un numar de 360 cazuri din care 310 cazuri noi inregistrate si 50 recidive, iar in anul 2012 un numar de 322 cazuri din care 295 cazuri noi inregistrate si 27 recidive.

În afară de aspectele medicale, incidența și prevalența crescută a tuberculozei ridică probleme și din punct de vedere al costului operațiunii de supraveghere clinico- epidemică, prevenție și control al populației generale și îndeosebi a grupurilor cu risc crescut.

Sunt necesare, de asemenea, eforturi financiare în vederea evaluării reale a morbidității prin utilizarea de metode de diagnostic precoce, care implică folosirea unor tehnici laborioase și costisitoare.

În ceea ce privește costul medical și social, informațiile disponibile se referă la ansamblul resurselor din sectorul medical mobilizate pentru asistența ambulatorie sau spitalizare, ca și pierderile de timp productiv de către bolnav și cei care îl îngrijesc pe acesta.

Imposibilitatea de a evalua suferința fizică și morală a bolnavului și a anturajului, a pierderilor cauzate prin deces la vârsta activă, face și mai dificilă cunoașterea reală și implicarea socio- economică a tuberculozei.

Prin urmare tubeculoza este una din cauzele majore a morbiditatii la nivelul cauzelor de provoaca moartea fiind raspandita si transmisa prin indivizi ce sunt inca activi in cadrul comunitatii urbei. Astfel, aceasta este raspindita cu usurinta fara a putea fi stopata definitiv. Conditiile de spitalizare, costurile de spitalizare, pregatirea medicala cat si evolutia tehnologica in acest sector face ca individul sa evite izolarea sa temporara fata de societate si tratament.

Se impune crearea unui cadru, mediu mai prietenos, in care individul bolnav sa se simta confortabil, activ, dar in acelasi timp izolat de aglomeratii umane, in care sa beneficieze de toata dotarea tehnica necesara pentru a ramane intr-un permanet contact cu societatea.

INCADRAREA

Judetul Bihor avand din punct de vedere al schemei de retele sanitare nodul principal in municipiul Oradea (resedinta de judet). Aici sunt concetrate spitalele generale unificate, de urgenta, pentru specialitati, cat si pentru bolnnavii cronici. In municipiul Oradea exista unu numar de 9 spitale cu finantare de stat (Spitalul clinic de boli infectioare, Spitalul clinic CFR, Spitalul clinic judetean Nr.1, Spitalul clinic judetean stationar Nr.2, Spitalul clinis municipal „Dr. gavril Curteanu”, Spitalul militar, Spitalul clinic de neurologie si psihiatrie, Spitalul clinic de obstretica si ginecologie si spitalul de penumoftiziologie) si doar un spital particular (Spitalul particular PELICAN). Ca un cantrabalans sectorul privat acopera o arie destul de mare pe serviciile de dispensare, policlinici, si cabinete medicale.

SITUATIA ACTUALA

În municipiul Oradea, Spitalul specializat în tratarea acestor afecțiuni se afla pe strada Izvorului, actualmente într-o zonă de locuințe unifamiliale izolate.

Inițial, amplasamentul a fost astfel gândit și poziționat a fi în afara zonei de locuințe, dar odata cu dezvoltarea orașului aceasta a fost înghițită de locuințe. Astfel, deși exista o nevoie de extindere și dezvoltare a activității spitalicești, aceasta nu a mai fost posibilă în aceeași incintă. Ca urmare unele secții ale dispensarului TBC au fost raspindite în întreg orașul. În momentul de față mai exista doar 2 corpuri de cladiri care oferă suport funcțiunii spitalului, una pe strada Izvorului- staționar și un dispensar TBC pe strada Parcul Ion C. Bratianu, aflate la o distanță aproximativ 4,4 km. ceea ce inseamna 10-15 minute cu autoturismul si respectiv 50-60 mintute pietonal – neexistand mijloace de trasnport in comun care sa faca legatura directa intre ele.

Ținând cont de cele analizate mai sus și privind situația actual a municipiului Oradea, se impune necesitatea realizării unei clădiri cu funcțiunea de spital care să grupe și să ofere toate serviciile necesare unui tratament cât mai adecvat și în condiții superioare.

Partea de stationar de este amplasata intr-o localtie marginita pe trei laturi de strazile Izvorului – accesul principal – partea de nord, strada Sanatorului – partea de Est si strada Nicolae Beldiceanu – partea de sud, iar pe latura din partea vestica este invecinata cu locuinte particulare. Ansamblul este format din patru pavilioane, pozitionate haotic pe teren, si o multime de corpuri separate de cladire pentru functiunile anexe spitalului – magazii, grup electrogen, ateliere, birouri spalatorie, incinerator. Cladirea principala cea a pavilionului 1 este pozitionata central in rapost cu marginile terenului.

Zona studiata se afla acum intr-o zona cu locuinte individuale cu regim de inaltime joasa, parter si etaj. Constructiile sunt amplasate in general la caile de acces, de multe ori la limita de proprietate spre strada. Accesul principal in aceasta locatie se face de pe strada Izvorului. Proful de drum este variabil, accesul pietonal fiind ce are foarte mult de suferit fiind ingustat pina la lipsa in unele portiuni de drum. Benzile de circulatie sunt si ele foarte inguste – latine de 3,00 metri..

Accesul pe strada Nicolae Beldiceanu, din partea de sud este opturat la intersectia cu strada Sanatorului, existand un parau cu un debit foarte mic de apa, dar peste care nu s-a realizat decat o pasarele pietonala metalica, intr-o stare de degradare foarte mare. Si in aceasta zona profilul de drum este unul variabil, fiind chiar inchis accesului auto pe o posrtiune.

Datorita acestor factori, accesul la spital este ingreunat,neexistand nici o posibilitate de extindere – largire, a cailor de acces in viitorul apropiat si chiar si cel indepartat, dar si lipsa mijloacelor de transport in comun este un agrument de luat in considerare. Singurele modalitati de acces la acest sit sunt autoturismul sai pietonal, iar timpul de a ajunge este unul foarte mare.

Din punct de vedere al spatiilor verzi, intreaga zona este preponderent acoperita cu vegetatie de mici dimensiuni doar pe domeniile private, zonele cu spatii verzi publice lipsind cu desavarsire. Incinta spitalului fiind plantata cu arbori de mari dimensiuni, acestia creand si o perdea verde- filtru verde, spre exterior.

Corpurile de pavilione sunt pozitionate cu saloanele pe axa nord –sud, dar pe panta nordica a dealului, ceea ce ofera o iluminare naturala scazuta.

Cladirea pavilionului numarul 1 este construita in 1920 avand destinatia initiala de sanatoriu TBC, practic ea nu mai corespunde din puncte de vedere structural noilor cerinte de rezistenta si siguranta.

Initial, la proiectarea si amplasarea acestui spital s-a avut in vedere scoaterea lui din zonele aglomerate de pobulatie, existand restrictii igienico-sanitare in acest sens. Odata cu dezvoltarea tehnologica si evolutia cunostintelor si tehnicilor medicale au avut ca efect eliminarea acestor restrictii. In aceste conditii nici municipalitatea, prin realizarea mai multop planuri urbanistice generale nu a impus o zona speciala de protectie pentur acest areal. Astfel zona sa dezvoltat prin cresterea fondului contruit, cu cladiri de locuinte unifamilialte.

Datorita specificului acestui spital adresandu-se unei singure specialitati medicale, cea legata de problemele pulmonare, aici se creaza o comunitate aparte. Pacientii suferinzi de aceleasi boli caracteristice, Personalul medical pe de o parte, si apartinatorii pe de alta parte.

Comunitatea pacientilor, in numar de aproximativ 200 indivizi concentrata in special in saloane, interactioneaza cu comunitatea personalului medical, in numar de aproximativ 60 indivizi in zonele publice – coridoare, neexistand zone speciale comune pentru socializare.

PROPUNERE

Amplasamentul pentru noul spital de pneumoftiziologie este situat în municipiul Oradea, strada Dimitrie Bolintineanu, în imediata vecinătate a străzilor Louis Pasteur și Gheorghe Doja, având o suprafață de 7,8 ha , într-o zonă deluroasă, o fostă livadă pomicolă – actualmente lăsată în degradare.

Zona luată în studiu face parte din teritoriul municipiului Oradea și este luată în considerare ca o posibilă axă EST-VEST de dezvoltare și extindere a orașului în propunerea de Plan Urbanistic General al municipiului Oradea, și prezintă urmatoarele avantaje:

– Zonă naturală, relativ izolată, ferită de arterele majore cu trafic intens;

– Acesul facil și direct la acest teren, atât cu mijloacele de transport în comun, auto cât și pietonal

– Existența la marginea parcelei a utilităților publice, alimentarea cu apă, canalizare, energie electrică, etc.

– Orientarea bună, și facilă a terenului în raport cu punctele cardinale, acesta fiind însorit pe toată perioada zilei.

– Posibilitatea de dezvoltare și extindere în viitor

– O zonă relativ linistită, aflându-se într-o zonă cu locuințe unifamiliale izolate, la partea de sud și sud vest.

– Apropierea față de serviciile de urgență actuale, la cca 0,5 km față de spitalul municipal ceea ce înseamnă aproximativ 1 minut folosind autoturismul , sau 10 minute pietonal.

– Accesul ușor și facil al ambulanțelor către și dinspe acest sit.

Posibilitățile de acces la acest teren sunt următoarele:

– Din Bulevardul general Gheorghe Magheru – pe strada Louis Pasteur până la sit pe o distanță de aproximativ 1,6 km, ceea ce înseamnă 3 minute cu autoturismul și respectiv 20 minute pietonal

– Din Bulevardul general Gheorghe Magherul – pe strada Gheorghe Doja până la sit pe distanță de aproximativ 2,3 km , ceea ce înseamnă 5 minute cu autoturismul și respectiv 29 minute pietonal

– Din centrul localității Săldăbagiu de Munte până la sit pe o distanță de aproximativ 3,4 km, ceea ce înseamnă 4 minute cu autoturismul și respectiv 46 minute pietonal.

Terenul este mărginit în partea de nord și est de livezi dezafectate, .iar in partea de sud și vest de locuințe unifamiliale .

Din punct de vedere administrativ, se propune trecerea de la natura folosintei in prezent a terenului – teren arabil – in teren construibil (servicii).

Topografia sitului propus

Terenul ocupă o suprafață de 78000,00 mp din intravilanul municipiului oradea și nu se suprapune unei zone de risc sau a unei arii protejate. Procentul de ocupare al terenului existent este de 0.00 % , iar coeficientul de utilizare al terenului existent este de 0.00. Procentul de ocupare al terenului propus este de 5,51 % , iar coeficientul de utilizare al terenului propus este de 0,23.

Geomorfologia zonei propuse :

Amplasamentul studiat este situat in zona dealurilor orasului, cu o declivitate a terenului de aproximativ 150 m.

Clima zonei propuse:

Clima municipiului Oradea este una temperat continental cu o temperatură medie anuală de 10,3gradea Celsius, pentru luna iulie media nedepășind 21 grade Celsius, în timp de în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 grade Celsius. Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similar.

Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3 °C față de minima absolută la nivelul României. Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României – conform http://ro.wikipedia.org/wiki/Oradea#Clim.C4.83.

Analiza propunerii

PUNCTE TARI

– Utilități publice existente;

– Amplasarea facila din punct de vedere al timpului scrut de acces;

– Accesul facil prin intermediul mijloacelor de transport, atât cele publice cât și cele personale;

– Existenta resurselor necesare in vederea asigurării unui climat facil tratării bolnavilor prin existența spațiului verde natural. ;

– Nivelul redus de poluare;

– Posibilitate diferitelor activitatii;

PUNCTE SLABE

– Inexistenta trotuarelor sau doar partial, ceea ce creaza dificultați în ajungerea pe sit a pietonilor;

– Existența în zonă a unor servicii de industrie, ce ar putea genera un factor de poluare în zonă.

– Lipsa locurilor de parcare genereaza gatuiri a traficului auto

– Din punct de vedere architectural nerespectarea aliniamentelor stradale

OPORTUNITATII

– Finalizarea proiectului de realizarea a unui drum rapid, strada Ecaterina Teodoroiu, ar putea reduce timpii de acces a ambulanțelor;

– Surse de energie alternative;

– Dezvoltarea zonei din punct de vedere a activitatilor turistice și agrement;

– Posibilitatea de creeare a unor noi locurilor de munca;

– Dezvoltarea economica a zonei;

Prezentul proiect are la bază scopul de a oferii un cadrul natural cat mai prietenos și mai apropiat omului cât și integrarea lui în natura. Prin amenajarea acestui proiect se vor reduce considerabil deplasarile bolnavilor prin intreg orasul pentru a primi serviciile de care au nevoie, cat și prestarea unosr servicii medicale de un grad ridicat de profesionalism.

Punctul forte al proiectului il constitue panta naturală a sitului orientată spre sud cat si lipsa vecinataților care ar fi putut umbri zona.

Zona aleasă nu are vecinătății poluante, fiind un spatiu natural liniștit care v-a putea reprezenta o oază de refugiu atat bolnavilor cat si publicului.

Pentru conceperea spitalului au stat la bază atât mediul natural cât și amplasarea corpurilor de clădire în funcție de punctele cardinale.

Corpul de cladire ce impune constrangeri, in ceea ce privește orientarea, este cel de staționar, saloanele. Astfel acesta a fost oriectat spre directia sud-est și respectiv nord vest, iar cel de policlinica spre zona publica dar cu o orientare spre sud, sud vest.

Cerințele funcționale

O astfel de funcțiune amplasată în zonă vine să completeze și să unifice pe cat posibil relațiile dintre spitale si un aces facil la toate serviciile medicale pentru pacienti pe cat posibil centralizat.

Funcțiuni

Conceptul spitalului a fost astfel gandit pentru a asigura servicii promte, de calitate, si profesioniste pentru tratarea bolilor de plamani. Astfel pe langa funcțiunile unui spital, am creat si zona de bloc operator, cu serviciile aferente, specializata doar pentru operatiile pulmonare de specialitate.

Astfel un pacient ajuns in cadrul acestui spital poate beneficia de toate serviciile de diagnostic si tratament fara a mai fi nevoie sa apleze la alte instituti.

Am optat pentru un sistem centralizat și grupat a serviciilor, pentru ca varianta pavilionara impune amenajari suplimentare de filtre si spatii de depozitare, ceea ce cresc costurile.

La varianta de cladire monobloc filtrele pot deservi unitar fluxurile tehnologice în timp ce la varianta pavilionară aceste filtre se vor multiplica cu fiecare corp de cladire înparte, iar deplasarile dintr-un pavilion în altul nu pot fi protejate.

CONCLUZII

Spitalul va avea o capacítate de 200 de paturi

Dispune de 186 de locuri de parcare grupate, oriéntare și poziționate în funcție de zona serviciilor spitalului; astfel pentru partea de servicii, aprovizionare avem o parcare de 52 locuri, pentru angajați o parcare de 60 locuri, iar pentru pacienți 2 zone de parcare de 20, respectiv 43 locuri. Rezultă o zonă de parcare ce represita 3,38% dinsuprafata totala a terenului, mai exact 2640,00 mp

S-au creat zone de cicrulație auto în suprafață de 5960,30 mp ceea ce reprezintă 7,64% din suprafata terenului in studiu. Profilul stradal este de 12 m.

S-au reamenajat alei prin livada și replantarea de arbori pentru a crea un climat cat mai aprope de natura, o oaza de liniste și relaxare.

CONCEPTUL

La baza conceptului a stat ideea de integrare in peisaj, natura, cu interventii punctuale/volumetrice de tip modular. Pornind de la formula lui Damboianu – Trivalenta SEMN – EXPRESIE – CONTINUT, transformantului intrinsec – lumea exterioara, reala de tip obiectiv se completeaza cu o interventie dispusa axial. Orizontalitatea puternic definita de elemntele naturale, linia de livada, terasamentele pentru livezile de pomi, este evidentiata prin elementele repetitive, module de cazare, staționar. Corpul principal se deschide spre spatiul liber; se creeaza o miscare pe orizontala, o continuitate spatiala.

Expresia rezultata prin proiectare, substituentul expresiei este definit din context, structura spațiala – cadre din beton armat. Finisajele sunt compuse din elemente naturale, placari de lemn, motivatia psihologica se bazeaza pe caracteristica spatiului, fiind un loc linistit, un refugiu fata de urba, o oaza de liniste.

In concluzie se doreste creearea conexiuni directe OM si NATURA.

Propunerea se afla pe strada Dimitrie Bolintineanu, in imediata vecinatate a strazilor Louis Pasteur si Gheorghe Doja, intr-o zona preponderent de locuinte unifamiliale, dar in care se afla si spitalul municipal din oradea, acesta alfandu-se la mai putin de 1 km departare. Situl face parte din zona de nord-est a municipiului Oradea, o zona in plina dezvoltare imobiliara, dar si o posibila axa de extinderea a orasului. Terenul in studiu se afla intr-o zona deluroasa, in care in trecut erau livezi de pomi fructiferi. Aceste livezi, odata cu dezvoltarea orasului si cresterea populatiei si-au micsorat suprafata. Astfel prin amplasarea unei functiuni de spital pe acest teren, ceea ce impune o zona de liniste cat si o zona cat mai mare de natura, prin propunerea mea se va pastra, chiar dezvolta, aceasta zona pomicola conceptul volumetric a pornit din doua directii de abordare, una fiind nevoia de eliberare a parterului pentru a facilita trecerea traselor cailor de comunicatii atat cele auto, de aprovizionare cat si cele pietonale, iar a doua fiind intersectia intre tipologiile volumetrice diferite generate de functiunile programului. Astfel a aparut un corp "ermetic" cu caracter masiv ce gazduieste stationarul cu saloanele aferente spitalului, si un corp "dinamic", deschis, ce permite vizibilitatea usoara, dar in acelasi timp sobra data de programul de arhitectura. Volumetria urmareste declivitatea terenului astfel volumele corpurilor de cladire sunt miscate pentru nu interactiona in mod negativ cu natura.

11.CONCLUZII

11.CONCLUZII

Intr-un numar din revista „Architektur und Wohnwelt” (wohnwelt = lumea vie) un prestigios arhitect isi denumea articolul „Constructia de spitale, copil vitreg al arhitecturii”. De ce acest titlu? Paradoxal nemultumirii autorului este si faptul ca acestui fenomen ii sunt astazi consacrate vii dezbateri in publicatii, simpozioane si congrese, dar si in domeniul cenrcetarilor stiintifice, al activitatilor de proiectare, materializare , exploatare si administrare. Acest fenomen reprezinta azi locul de intalnire si colaborare a celor mai avansate tehnici ale civilizatiei noastre materiale, este fenomenul care a facut din functiunea complexa a spitalului o adevarata „uzina de sanatate”. Tinand cont de cheltuielile enorme pe toate directiile economico-financiare, resurse umane, specialisti, se impune necesitatea analizarii si pregatirii proiectelor astfel incat beneficiarul – omul bolnav – sa poata fi reintrodus in societate tracand prin acest intrument de vindecare – spitalul.

Umanizarea spitalelor prin aducerea lor la scara umana, este lupta proiectanților de a sparge gigantismul volumelor uzinale, in volume joaste cu putine nivele adaptale perfect terenurilor, venind astfel mult mai aproape de om.

Integrarea functiilor spitalicesti in cadrul orasului este o alta metoda de umanizare a spitalelor. Astfel individul bolnav, nu mai este scos, eliminat de societate, in spitale aflate la periferia oraselor, ci perceptual, ramane integrat in societate si aprope de agitatiea si activitatea sa zilnica.desigur ca oaza de liniste necesara tratementului ii este in continuare oferita prin parcurile si zona verde din jurul spitalelor integrate in oras.

Elasticitalea partiului si posibilitatea prevederii unor reprofilari si extinderi ulterioare, sunt si azi deziderate majorece nu pot fi ignorate pentru a avea un proiect de succes. Evolutia cerintelor sociale, progresul tehnicilor in domeniul medical, aparitia permanenta a unor noi proceduri tehnico-medicale, schimbarile in timp a structurii demografice si a bolilor sociale, necesita si schimbari ale cadrului material construit.

Realitatea supraaglomerarii spitalelor generale, care trebuie sa raspunda – in principiu – doar bolnavilor acuti si necesitatea oferiri ajutorului celui nevoia spina la reintegrarea sa in societate fac necesara crearea de spitale de specialitate care sa deserveasca necesitate. Astfel ar putea sa apara – reapara – unele tipuri de spitale au mai existat, dar au fost inglobate de spitalul general – spitale destinate bolnavilor convalescenti, spitale destinate cronicilor irecuperabili, spitale de reeducere functionala, spitale destinate batranilor

Utilizarea saloanelor cu un numar mare de paturi (6-7 paturi) a dus la concluzia neutilizarii maxime a capacitatii de internare, a unei efciente functional economice scazute. Explicatia consta in primul rand in lipsa de elasticitate privind repartizarea bolnavilor pe sexe, cazuri medicale si priho-tipuri, toate aceste fiind aspecte negative la care mai adaugam factorul potential favorabil al infectiei intraspitalicesti pe care salonul cu multe paturi il reprezinta. Confortul moral si fizic al bolnavului este un factor covarsitor in procesul terapeutic ce are repercursiuni directe in timpii de spitalizare, si implicit in analiza tipurilor de saloane.

Participarea activa si deliberata a bolnavului la procesul sau de vindecare este unul din elemntele importante pe care medicina actuala se bazeaza. In acest scop, o serie de functiuni sociale prevazute a fi intr-o armonie cu serviciile tehnico-medicale de baza au menirea de a-l scote pe bolnav din sentimentul izolarii, de a-i oferi cat mai multe activitati colaterale.

Asistam la o adevarata lupta, impotriva imaginii traditionale a spitalelor, imagine depersonalizata si scaldata in albul lucitor al uleiului pe coridoare si saloane. De exemplu, albul traditional, a carui abundenta este obositoare pentru retina si nefavorabil din punct de vedere psihologic pentru bolnavi este inlocuit cu culori recomandate in ruma studiilor. Atfel halatele albe ale chirurgilor si chiar a cadrelor medicale, au fost inlocuite cu verde, culoare linistitoare.

Unamizarea spitalelor prin utilizarea noilor tehnici atat in domeniul medical cat si in cel constructiv, prin utilizarea materialelor de constructii moderne si apropiate de natura – lemn, sticla, etc.

Astfel, tinand cont de ideile si concluziile enumerate mai sus putem realiza spitalul ca un adevarat instrument de vindecare, ce vine in ajutorul individului prin apropierea lui de natura, de cadrul natural al activitatii lui, de societate si grupuri de insi.

12.BIBLIOGRAFIE

12.BIBLIOGRAFIE

CARTI

Ovidiu Drimba – ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI – Editura Stiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1985

Ovidiu Drimba – ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI – Editura Stiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1987

Ovidiu Drimba – ISTORIA CULTURII SI CIVILIZATIEI – Editura Stiintifica – Bucuresti, 1990

Elie Faure – ISTORIA ARTEI SPIRITUL FORMELOR 1 – Editura Meridiane – Bucuresti, 1990

Elie Faure – ISTORIA ARTEI SPIRITUL FORMELOR 2 – Editura Meridiane – Bucuresti, 1990

Jurgis Baltrusaitis – FORMARI, DEFORMARI – Editura Meridiane – Bucuresti, 1989

FUNCTIUNE SI FORMA – Biografii. Memorii. Eseuri – Editura Meridiane – Bucuresti, 1989

Lindsay Granshaw and Roy Porter – THE HOSPITAL IN HISTORY – London, 1990

John D. Thompson and Grace Goldin – THE HOSPITAL: A SOCIAL AND ARCHITECTURAL HISTORY – London, 1975

John. Henderson – THE RENAISSANCE HOSPITAL: HEALING THE BODY AND HEALING THE SOUL .

Sheila Sweetinburgh, THE ROLE OF THE HOSPITAL IN MEDIEVAL ENGLAND: GIFT-GIVING AND THE SPIRITUAL ECONOMY – Dublin, 2004

Ana Felicia Iliescu – ARHITECTURA PEISAGERA – Editura Ceres – Bucuresti,2008

Gheorghe Sasarman – FUNCTIUNE, SPATIU, ARHITECTURA – Editura Meridiane – Bucuresti, 1979

Gheorghe Curinschi Vorona – INTRODUCERE IN ARHITECTURA CONTEMPORANA – Editura Tehnica – Bucuresti, 1991

Mattila S. – ALVAR AALTO. PAIMIO, PAIMIO SANATORIUM 1929-1933 – New York, 1976

Stephen Verderber – INNOVATIONS IN HOSPITAL ARCHITECTURE – Routledge, 2010

REVISTE

Revista ARHITECTURA Nr.88-2010 – Reactivare sociala si urbana, pp.95-99

Revista ARHITECTURA Nr.09-2010 – Un spital urban, pp.72-77

Revista ARHITECTURA Nr.2-3-1977

Morton Shand,: A Tuberculosis Sanatorium in Finland. Architectural Review Nr. 442, September 1933, pp.85-90.

NAI – The architecture of hospitals – 2006

NBBJ PROJECT CASE STUDY – Massachusetts General Hospital – 2012

Philips LED – Case Study Phoenix Children’s Hospital – 2012

NURTURE – Advocate Lutheran General Hospital – 2011

NEW HEALTH FACILITIES – Architectural design – 2002

EVOLUȚIA TUBERCULOZEI ÎN ANII 1999 – 2012 ÎN ROMÂNIA- dr. Constantina Cristea – 2013

Gazeta Sanatatii – iunie 2012 – Spitalul de pneumoftiziologie Baia Mare

Supliment Media Market – Pneumologie 2010-2011

DETAIL Nr.7/8 -2012 – Kinderspital in Basel. Stump & Schibli Architects.

DETAIL – Moshe Zarhy – Health facilities in Israel

DICTIONARE

Vasile Dragut – DICTIONAR ENCICLOPEDIC DE ARTA MEDIEVALA ROMANEASCA – Editura Stiintifica si Enciclopedica – Bucuresti, 1976

DEX – DICTIONAR EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE – Editura Univers Enciclopedic – Bucuresti, 2009

Chevalier Jean, Cheerbrant Alin – DICTIONAR DE SIMBOLURI – Editura Polirom – Bucuresti, 2009

DICTIONAR DE ARTA. FORME, TEHNICI, STILURI ARTISTICE, A-M – Editura Meridiane – Bucuresti, 1995

DICTIONAR DE ARTA. FORME, TEHNICI, STILURI ARTISTICE, N-Z – Editura Meridiane – Bucuresti, 1998

LEGISLATIE

Ordinul 142/200 – METODOLOGIA DE CALCULUL A INDICATORILOR DE PERFORMANȚĂ AI MANAGEMENTULUI SPITALULUI – anexa 1

RAPORTUL COMISIEI DE SELECȚIE A UNITĂȚILOR SANITARE CU PATURI CARE NU POT ÎNCHEIA CONTRACTE CU CASELE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE – anexa 1 – OUG 32/2011

STRATEGIA NAȚIONALĂ DE RAȚIONALIZARE A SPITALELOR – Ministerul Sanatatii 2010-2012

HOTĂRÂRE Nr. 1148 din 18 septembrie 2008 – PRIVIND COMPONENȚA, ATRIBUȚIILE ȘI MODUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE ALE COMISIEI NAȚIONALE DE ACREDITARE A SPITALELOR

HOTĂRÂRE Nr. 151 din 23 februarie 2011 – PRIVIND APROBAREA PLANULUI NAȚIONAL DE PATURI PENTRU PERIOADA 2011 – 2013 – Emitent- GUVERNUL ROMÂNIEI

HOTĂRÂRE Nr. 303 din 23 martie 2011 PENTRU APROBAREA STRATEGIEI NAȚIONALE DE RAȚIONALIZARE A SPITALELOR

ORDIN Nr. 1030 din 20 august 2009 – PRIVIND APROBAREA PROCEDURILOR DE REGLEMENTARE SANITARĂ PENTRU PROIECTELE DE AMPLASARE, AMENAJARE, CONSTRUIRE ȘI PENTRU FUNCȚIONAREA OBIECTIVELOR CE DESFĂȘOARĂ ACTIVITĂȚI CU RISC PENTRU STAREA DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

ORDIN Nr. 1144 din 7 iulie 2011 – PENTRU APROBAREA NORMELOR METODOLOGICE DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A CENTRELOR DE SĂNĂTATE MULTIFUNCȚIONALE

ORDIN Nr. 323 din 18 aprilie 2011 – PRIVIND APROBAREA METODOLOGIEI ȘI A CRITERIILOR MINIME OBLIGATORII PENTRU CLASIFICAREA SPITALELOR ÎN FUNCȚIE DE COMPETENȚĂ

ORDIN Nr. 536 din 23 iunie 1997 – PENTRU APROBAREA NORMELOR DE IGIENĂ ȘI A RECOMANDĂRILOR PRIVIND MEDIUL DE VIAȚĂ AL POPULAȚIEI

ORDIN 402 -2011 – PRIVIND APROBAREA CRITERIILOR DE CLASIFICARE A SPITALELOR IN FUNCTIE DE COMPETENTA

Legea nr. 95/2006 – PRIVIND REFORMA ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII, CU MODIFICĂRILE SI COMPLETĂRILE ULTERIOARE

ORDIN nr. 914 din 26 iulie 2006 (*actualizat*) – PENTRU APROBAREA NORMELOR PRIVIND CONDIȚIILE PE CARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ UN SPITAL ÎN VEDEREA OBȚINERII AUTORIZAȚIEI SANITARE DE FUNCȚIONARE

Normativ NP 021 – 1997 – PROIECTAREA DE DISPENSARE SI POLICLINICI PE BAZA EXIGENTELOR DE PERFORMANTA

Normativ NP 015 – 1997 – NORMATIV PRIVINDPROIECTAREA ȘI VERIFICAREA CONSTRUCȚIILOR SPITALICEȘTI ȘI A INSTALAȚIILOR

HG 151/2011 – PRIVIND APROBAREA PLANULUI NAȚIONAL DE PATURI PENTRU PERIOADA 2011-2013

SURSE WEB

http://www.hok.com/design/type/healthcare/university-medical-center-of-princeton/

http://www.hok.com/design/service/engineering/eskenazi-health-sidney-and-lois-eskenazi-hospital/

http://www.e-architect.co.uk/hospital-buildings

http://architizer.com/projects/seattle-childrens-hospital-building-hope/

Spitalul – cel mai complex program de arhitectură

http://www.viata-medicala.ro/Reforma-in-ceasul-al-doisprezecelea.html*articleID_4013-dArt.html

http://www.archdaily.com/36473/akershus-university-hosptial-c-f-m%C3%B8ller-architects/

http://www.architecturaldigest.com/blogs/architects-eye/2013/06/paimio-sanatorium-alvar-aalto-architecture-visit-finland-blog

http://www.pneumologia.eu/

http://www.srp.ro/Default.aspx

http://www.ccss.ro/public_html/?q=content/date-statistice-0

SURSE IMAGINI

https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=k2YQI5RhjVWbcM&tbnid=g_Znoy_CjddHQM:&ved=0CAUQjRw&url=http%3A%2F%2Fwww.studyblue.com%2Fnotes%2Fnote%2Fn%2F1-arch-226-carol-800ad-early-rom-1000ad%2Fdeck%2F2138126&ei=3Erm

https://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&source=images&cd=&cad=rja&uact=8&docid=MConTpDRWYffMM&tbnid=RBCV1Xof8sBYGM:&ved=0CAUQjRw&url=http%3A%2F%2Fwww.planetware.com%2Ftourist-attractions-%2Fst-gallen-ch-sg-gall.htm&ei=ekzmU_WOJYG60QWL2IGwBQ&bvm=bv.7

http://classconnection.s3.amazonaws.com/275/flashcards/1245275/jpg/picture71336334127313.jpg

http://mrgrayhistory.wikispaces.com/file/view/L_Middle_Ages_-_Cluny.jpg/244161971/880×470/L_Middle_Ages_-_Cluny.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ea/H%C3%B4tel-Dieu_de_Beaune_022.JPG

http://pierreyvesdenizot.free.fr/manuscritdepommard/roman/lieux/plan.jpg

http://www.ub.edu/geocrit/aracne/aracne-123_archivos/image034.jpg

http://www.ub.edu/geocrit/aracne/aracne-123_archivos/image022.jpg

http://starryblackness.files.wordpress.com/2014/03/1830-naval-hospital-plymouth.jpg

http://www.plymouth.gov.uk/banner-millfields.jpg

http://www.archiprix.org/projects/2009/P09-1882/P09-1882_6775_blowup.jpg

http://s-www.estrepublicain.fr/images/4A02B992-8B28-4E74-A885-EAE756680C90/LER_15/des-reductions-d-effectif-sont-a-prevoir-a-la-maternite-de-montbeliard-photo-jean-luc-gillme.jpg

http://www.kane.com.au/userfiles/image2/projects/size1/Sunshine_Hospital2.jpg

http://www.medical-tourism.com/images/prom_listing/section/hospital.png

http://www.viata-medicala.ro/userfiles/image/2011/34/schema2.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254260291-siteplan-1-300-bjoerbekk-lindheim-and-schoenherr-landskab-678×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254259265-cfm-siafo106-photographer-torben-ekserod-599×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254259612-cfm-siafot41-photographer-torben-ekserod-625×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2009/09/1254260225-cfm-siafot97-photographer-torben-ekserod-599×900.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332869936-10621-650-1000×646.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332870033-6-phoenix-childrens-the-servery-1000×673.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332870120-5-phoenix-childrens-light-wall-connecting-corridor-to-existing-hospital-733×1000.jpg

http://ad009cdnb.archdaily.net/wp-content/uploads/2012/03/1332870048-8-phoenix-childrens-patient-room-1000×689.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/4a/Paimio_Sanatorium2.jpg

http://www.johnburkhardt.com/ek/pics/Aalto_sanatorium_3.jpg

http://thebuildingblurb.files.wordpress.com/2012/03/paimio-sanatorium-6.jpg

https://c2.staticflickr.com/6/5110/5687572121_61f33ee33e_z.jpg

https://c2.staticflickr.com/4/3234/2672535834_89dcbfaa79.jpg

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/16/Paimio_Sanatorium_interior.jpg

http://classconnection.s3.amazonaws.com/52/flashcards/322052/png/midterm291329410462068.png