,,Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci privește tot atât de mult societatea în întregime ‘sănătatea nu este totul, dar fără sănătate… [628747]

EDUCA ȚIA PENTRU SĂNĂTATE
DEZECHILIBRE ALIMENTARE
,,Sănătatea nu este numai o problemă individuală, ci privește tot atât de mult societatea în
întregime ‘sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic’’ (Schopenhauer).
Dreptul la sănătate este unul din drepturile fundamentale ale omului. Conform Organizației
Mondiale a Sănătății (OMS), sănătatea individului este definită drept ,,o stare de bine fizică,
mentală și socială, și nu doar absența bolii sau a infirmității.’’ Din perspective publică, sănătatea
constituie, datorită imenselor sale implicații individuale, dar și sociale și demografice, unul dintre
elementele cele mai vizate de politicile și stategiile guvernamentale din intreaga lume. În acest sens,
în 1977, statele membre ale Organizației Mondiale a Sănătății (inclusiv România) au decis in mod
unanim ca ,,țelul social principal al guvernelor și al OMS în decadele viitoare să fie realizarea unei
stări de sănătate a întregii populații a globului, care să permită tuturor oamenilor să ducă o viață
productivă din punct de vedere economic și social”.
Educația pentru sănătate este un termen folosit pentru a desemna ocazii de învățare create
deliberat pentru a facilita schimbări de comportament în vederea atingerii unui obiectiv
predeterminat. În acest context, educația pentru sănătate este strâns legată de prevenirea bolilor,
urmărind prin aceasta schimbarea comportamentelor ce au fost identificate ca fiind factori de risc
pentru anumite boli. Este în mod esențial o activitate educațională, care implică o anumită formă de
comunicare destinată să îmbunătățească cunoștințele și să dezvolte înțelegerea și deprinderile care
favorizează sănătatea.
Educația pentru sănătate are drept țintă atât individul cât și colectivitatea, cu accent atât pe
comportamente sănătoase cât și pe comportamente la risc .
Unul dintre marile succese ale secolului trecut, consecința totodata a promovării acestui mod
de abordare a problematicii sănătățtii, a fost creșterea considerabilăa speranței de viața în rândul
populației din multe state ale lumii. Factorul determinant al acestei mutații este dezvoltarea
programelor preventive șsi educative de promovare a sănătății în aceste țăari.S ănătatea este o
problemă socială și politică, dar și o problemă ce vizează drepturile omului.Familia, școala,
comunitatea, biserica reprezintă locul în care copilul crește, se deyvoltă, se inițiază și se educă
pentru a se forma ca om și a se integra în societate. Prin autoritatea sa morală, școala i- a învațat și îi
învața pe copii cum să se poarte în natură și în societate, cum sa se raporteye la ceilalți semeni, cum
să trăiască frumos, demn și sănătos.
,,Astăzi la începutul mileniului trei, când viața individului a devenit infinit mai complicată
decât altădată, a lăsa educația pentru sănătate la voia întâmplării ar fi o eroare de neiertat de
către posteritate’’(O.Popescu,E.Bucur,2001).
În ultimele decenii, schimbările economice din toată lumea au avut profunde influențe
asupra sănătății tinerilor și implicit asupra accesului acestora la serviciile sociale.
Relizarea la clasă a activităților de ,,Educație pentru sănătate’’ presupune din partea cadrelor
didactice informare, tact(prin utilizarea unor metode didactice moderne) ,pentru atingerea
obiectivelor propuse: formarea unui stil de viață sănătos în rândul elevilor, dezvoltarea unor
comportamente responsabile și formarea unor abilități de viață sănătoasă, de prevenire, de
cunoaștere și de respectare a legislației.
Acțiunea didactică trebuie să inceapă cu sfârșitul ei, în sensul că înainte de a trece la
efectuarea propriu – zisă a acesteia, cadrul didactic îsi proiectează în plan mintal ceea ce urmează să

fie, rezultatele(performanțele) finale,la care intenționează să ajungă cei pe care-i instruiește.
Stabilind în prealabil ceea ce există deja, el analizează cu grijă și gândește la ceea ce are de făcut,
anticipează natura și nivelul modificărilor ce trebuie produse în comportamentul elevilor săi, pe
plan cognitiv, afectiv și psihomotor. Precizarea obiectivelor este o condiție esențială a unei instruiri
eficiente.
Temele propuse nu trebuie privite separat, ci în interrelație cu alte teme.
De exemplu nu se poate aborda tema,,HIV/SIDA’’ din domeniul ,,Sănătatea reproducerii’’,
fără a se discuta despre Consumul de substanțe toxice (droguri injectabile, Violență,
Comportamente cu risc, Anatomie, Igiena.)
Educația pentru sănătate trebuie să înceapă la vârste mici, pentru că în această etapă se
dobândesc obiceiuri care sunt relevante pentru activitățile ulterioare. Ea trebuie să urmărească :
-informarea tinerilor din perspectiva dreptului la educație, la sănătate și respectarea
valorilor umanitare
-studierea consecințelor fizice, sociale, mintale, pe care le are un stil de viață irțional
-dezvoltarea capacității de luare a unei decizii corecte în ceea ce privește propria sănătate și
a celor din jur
-formarea deprinderilor de a rezista tentației și presiunii, și a unor abilităti de viață sănătoasă
Educația pentru sănătate la nivelul școlii reprezintă una dintre principalele căi de promovare
a cunoștințelor corecte privind diferite aspecte ale sănătății și totodată de formare a atitudinilor și
deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil și sănătos. În multe țări educația pentru
sănătate este obligatorie în școli, începând din clasa întâi până într-a douăsprezecea, folosindu-se
pentru fiecare ciclu de dezvoltare programe și materiale didactice adecvate vârstei.
Există mai multe argumente ce pot fi aduse în favoarea realizării educației pentru sănătate în
cadrul unităților de învățământ:
– educația pentru sănătate vizează nu numai transmiterea către elevi a unui bagaj informativ
corect din punct de vedere științific, cât mai ales crearea unor comportamente individuale sănătoase,
a unor atitudini ce corespund idealului educațional ;
– școala este un loc ideal pentru difuzarea acestor cunoștințe în rândul maselor de tineri;
– unul dintre elementele esențiale pentru dezvoltarea impactului dorit este inițierea și
realizarea programelor de educație pentru sănătate la vârste cât mai tinere. Asupra unei persoane
deja formate, adulte, astfel de activități au întotdeauna un impact mai redus decât acțiunile similare,
realizate la vârste mai timpurii;
– școala reprezintă, în același timp, o instituție cu mare autoritate morală, oferind cadrul
educației formale, informale și nonformale, iar materiile de studiu oficiale din școli dobândesc
implicit, la nivelul psihologic individual, o importanță mai mare decât subiectele nesusținute de
acest for competent. Introducerea „Educației pentru sănătate” ca disciplină în școli reprezintă
implicit recunoașterea oficială a importanței acesteia pentru viața individului;
– profesorii sunt surse de informații respectabile și credibile în comunitate;
– proiectele pilot realizate până în prezent în diferite județe ale țării au demonstrat succesul și
receptivitatea tinerilor pentru acest tip de inițiative;
– nu în ultimul rând, impactul semnificativ al acestor activități a fost demonstrat deja în alte
state, prin studii și cercetări competente, autorizate.
În urma unei alimentații necorespunzătoare, mai repede sau mai târziu, apar o serie de
tulburări care perturbă sănătatea omului. Fenomenele care însoțesc dezechilibrele alimentare sunt
cauzate de lipsa unei alimentatii diversificate și echilibrate sau de către un comportament alimentar
dăunător. La baza dezechilibrului alimentar, stă adesea malnutriția, atât în cazul subalimentației
(subnutriției) cât și în acela a supraalimentație (supranutriției).
Malnutriția alimentară este un dereglaj complex, cauzat de privarea organismului de
substanțe bio esențiale. Tulburarea apare fie ca o consecință a unei alimentații greșite, fie în urma
unor afecțiuni care determină incapacitatea organismului de a utiliza elementele esențiale din
hrană.

Privind din unghiul alimentației, malnutriția poate îmbrăca două forme; una de insuficiență și
cealaltă de exces.
Numită și malnutriție de aport, malnutriția alimentară de insuficiență este o subnutriție
propriu-zisă. În subnutriție deoarece se mănâncă prea puțin, organismul resimte un declin cauzat în
special de lipsa sau insuficiența unor elemente esențiale, mai ales aminoacizi esențiali, acizi grași
esențiali, glucide, minerale șivitamine. Malnutriția alimentară de insuficiență se manifestă fie pe un
fond de carență energetică (conținutul în calorii a hranei nu satisface cerințele energetice ale
organismului), fie pe un fond energetic global corespunzător (caloriile din hrană acoperă trebuințele
energetice ale corpului). Din acest motiv, în subnutriția alimentară de insuficiență, trebuiesc
urmărite ambele aspecte, și anume atât bilanțul energetic, cât și nutrienții esențiali la care
organismul nu are acces.
Excluzând situațiile sociale extreme (sărăcia, prizonieratul, naufragiul) precum și pe cele
de ordin medical (malabsborția), principala "vinovată" a malnutriției alimentare de insuficiență este
anorexia.
Simptomele malnutriției de aport sunt variate și uneori grave, iar dacă nu se intervine la timp, viața
poate fi pusă în pericol. Semnele care însoțesc tulburarea sunt specifice hipoglicemiei,
hipoproteinismului, anemiei, hipocalcemiei, etc.. Ele se manifestă prin: slăbirea organismului
(slăbirea este mascată de multe ori de un
Malnutriția alimentară de exces este tot o malnutriție de insuficiență, însă una mascată de un
aport cantitativ alimentar peste normal. Caloriile din alimente depășesc cerințele organismului, iar
multe substanțe nevaloroase sau chiar dăunătoare din hrană, pătrund în abundență în organism. Ca
urmare a acestui fapt, corpul suferă de un deficit în compuși valoroși și indispensabili care, fie
lipsesc din hrană, fie sunt neutralizați de către prezența masivă a substanțelor neesențiale. Dintre
compușii fără valoare pentru organism, care pot induce deficite în substanțe esențiale, amintim:
acizii grași neesențiali (predomină în uleiurile rafinate sau în cele încinse precum și în grăsimile de
origine animală), glucidele cu absorbție rapidă (apar în zahărul alb, în multe băuturi răcoritoare,
produse de cofetărie, etc.), aminoacizii neesențiali (sunt dăunători atunci când se consumă în exces
carne, boabe leguminoase, lapte, ouă).
Organismul omului nu prelucrează abuzul de compuși, ci, mai ales pe un fond caloric
exagerat, caută să își facă rezerve, sub forma unor depozite de grăsime. Totodată, alimentația
excesivă și hipercalorică, suprasolicită diferite organe interne și încarcă corpul de toxine. În aceste
condiții proliferează bolile civilizației moderne (obezitatea, diabetul, afecțiunile cardio-vasculare,
cancerul, etc.).
Malnutriția alimentară, fie că este de insuficiență, fie că este de exces, se leagă de cele mai
multe ori cu o componentă psihică ce nu poate fi ignorată. Stresul, depresia, anxietatea, starea de
nefericire, manipularea media, determină la multe persoane modificări în conduita alimentară,
influențând uneori chiar și mecanismele foamei, cu consecințe negative asupra sănătății.
Atunci când toate funcțiile și organele unui om lucrează normal și în armonie, acesta este
sănătos. Starea de sănătate se referă la fizicul omului (sub toate aspectele), la psihicul său, precum
și la îmbinarea celor două componente.
Pentru a ne menține, fortifica sau redobândi starea de sănătate, fiecare dintre noi trebuie să
lucrăm permanent la consolidarea ei. Acest lucru se poate realiza doar prin conectarea la elementele
naturii, care sunt tocmai izvoarele sănătății. Când vorbim despre natură, trebuie să luăm în
considerare atât ambientul exterior nouă (natura dinafara noastră), cât specificul ființei umane
(natura interioară). Principalele elemente în care sănătatea își are în mod natural originea, sunt:
-alimentația corespunzătoare
-aerul proaspăt
-mișcarea
-somnul odihnitor
-fortificarea sufletească, întărirea spirituală
La toate acestea se adaugă o latură mai puțin controlabilă de către noi, și anume ereditatea, care
însă, își scade influența odată cu contactul armonios cu celelalte

Alimentația omului reprezintă unul dintre stâlpii fundamentali a construcției sale. Sănătatea
și echilibrul fiecăruia, se află în corelație directă cu hrana. În ceea ce privește actul hrănirii, nu este
important doar ce mâncăm, ci și cât, când și cum ne alimentăm.
Nu numai hrana nesănătoasă dăunează corpului uman, ci și un mod de hrănire
necorespunzător, derivat din deprinderea unui comportament alimentar greșit.
Alimentul reprezintă un produs mai mult sau mai puțin natural capabil să îi asigure omului
energia necesară desfășurării activităților biologice, intelectuale și fizice. Alimentul potolește
senzația de foame, iar multora le procură senzația de plăcere și de satisfacție.
Se cunoaște foarte bine faptul că nu orice aliment este benefic corpului uman. Astăzi, aproape că a
intrat în vorbirea cotidiană, expresii ca; "hrană nesănătoasă" sau " hrană sănătoasă". Calitatea unui
aliment rezidă atât din sursa din care provine, cât și din modul de prelucrare industrială sau casnică
al acestuia.
Alimentele care se găsesc astăzi pe piață, sunt naturale, seminaturale sau chiar
semisintetice. Dintre toate acestea, se știe bine, cele mai sănătoase sunt cele de proveniență naturală,
care nu conțin adaosuri sintetice, și care nu au trecut prin procese de rafinare industrială.
O importanță deosebită pentru sănătatea omului, o au acele alimente naturale neprelucrate în vreun
fel, de obicei de origine vegetală, cunoscute sub denumirea de crudități.
Alimentația echilibrată
Organismul omului se menține cu atât mai sănătos cu cât alimentația este mai echilibrată. O
alimentație diversificată, individualizată (după modul de viață, sex, efort, starea de sănătate), corect
compusă din punct de vedere caloric și care respectă raportul optim dintre substanțele principale
(glucide, proteine, lipide), poate fi considerată a fi alimentație echilibrată. Acest tip sănătos de
hrănire presupune moderație în toate privințele. Alimentația echilibrată trebuie să dea răspunsuri
adecvate la cele trei întrebări fundamentale ale actului hrănirii, și anume la: ce, cât și cum mâncăm?
Comportamentul alimentar desemnează atitudinea omului în fața hranei, fiind o componentă
importantă a alimentației. Este foarte important ce mâncăm, dar aceasta nu însemnă că putem
neglija modalitatea în care mâncăm, dacă dorim să trăim sănătos.
Nu toate dezechilibrele care provin dintr-o alimentație nesănătoasă au o cauză directă cu
cantitatea sau calitatea hranei. Unele perturbări resimțite de organism își au originea într-un
comportament alimentar greșit. Devierile legate de comportamentul alimentar au la bază fie o
obișnuință, deci o deprindere greșită, fie o componentă psihică mai mult sau mai puțin evidentă. În
afara unor tulburări neuropsihice, cele mai grave perturbări ale comportamentului alimentar sunt
anorexia și bulimia.
Dintre obiceiurile alimentare cele mai nesănătoase se numără: mâncatul pe fugă, înfulecatul
alimentelor, mesele neregulate, supraalimentația sau subalimentația.
Consecințele unui comportament alimentar inadecvat, se pot răsfrânge mai repede sau mai
târziu asupra sănătății, sub forma unor tulburări ca: obezitatea, slăbirea pronunțată a organismului,
diabet, diferite boli digestive, litiază biliară sau urinară, etc..
Principalele trăsături ale unui comportament alimentar sănătos
Definirea unui comportament alimentar echilibrat și sănătos nu poate fi făcută fără să se țină
cont de numeroasele particularități (vârstă, sex, tip de efort, stare de sănătate, etc.) ale fiecărei
persoane. Totuși, ca linii directoare, putem schița cadrul în care acesta se poate desfășura. În cazul
adulților, este bine să se țină cont de următoarele recomandări:
-să se mănânce 3-5 (de preferință 4) mese pe zi, la cel puțin 3 ore distanță una față de
cealaltă
-orele și numărul meselor să fi regulate
-mâncatul să se facă încet, mestecând bine
-să se evite în timpul mesei, conversațiile, îndeosebi cele tensionate, cititul, vizionarea
televizorului, ascultarea radioului
-ambientul să fie cât mai plăcut, atmosfera cordială și alimentele estetice
-niciodată după o masă, nu trebuie să se simtă senzația de supraplin, deoarece însemnă că s-
a depășit limita de sațietate.

Pentru ca digestia și absobrția nutrientilor alimentari să se desfășoare corespunzător, este
necesar ca mesele să se repartizeze conform ceasului biologic al corpului uman. Procesele
metabolice, precum și cele digestive, se vor derula cu atât mai bine cu cât omul s-a deprins de a fi
constant în respectarea orarului meselor.
Din întreaga rație alimentară zilnică, este bine ca 20-25% să reprezinte masa de dimineață
și 10-15% cea de seară, cele două mese; micul dejun și cina, fiind compuse din alimente ușoare.
Nu este bine ca dimineața să se mănânce mult, deoarece după trezire, organismul are tendința de a
lucra intens în sensul eliminării toxinelor, ori o alimentație bogată, anulează această funcțiune.
Masa de seară prea abundentă este și mai dăunătoare, fiindcă, după cum se știe, toate funcțiile
corpului tind spre repaos.
Este indicat ca între micul dejun și prânz să se intercaleze o masă care să se integreze în
intervalul de timp optim dintre micul dejun și prânz. Această masă nu va fi foarte consistentă, fiind
mai degrabă o gustare cu rolul de a completa energetic micul dejun. Gustarea dintre micul dejun și
prânz va reprezenta cam 10% din rația zilnică de mâncare.
Masa principală, în care trebuie să se consume 50-60% din rația alimentară zilnică, este
prânzul. Conform ceasului biologic, cel mai optim interval pentru prânz este acela cuprins între
orele 13-15. Din păcate programele de muncă nu au fost realizate în armonie cu ceasul biologic al
omului, așa că de cele mai multe ori, cea mai importantă masă este împinsă spre cină, cu consecințe
negative asupra sănătății noastre. Copiii precum și adulții cu o viață foarte activă, trebuie să mai
consume o masă între prânz și cină. Adulții care nu depun efort fizic solicitant, este bine să evite
consumul de alimente în acest interval, pentru a putea oferii organismului posibilitatea prelucrării
complete a hranei consistente specifică mesei principale.
Ne place sau nu, trebuie s ă recunoaștem că regimul nostru alimentar este apropiat de ceea ce
înseamna normalitate doar în week-end-uri, când suntem acasă și avem posibilitatea de a servi
mâncarea ce este recomandată de specialiști. În timpul săptămânii atât noi, cât și copiii noștri
suntem la serviciu, respectiv grădiniță și școală, și de aceea alimentația noastră are de suferit. Nu și
dacă îi acordăm puțină atenție și suntem dispuși să facem unele mici compromisuri. Parinții trebuie
să țină cont de faptul că elevii au nevoie de o alimentație sănătoasă, mai ales că sunt în plin proces
de dezvoltare și nu trebuie să le lipsească principalele elemente care îi ajută să crească normal și să
fie sănătoși. Chiar dacă programul de la școală nu le permite să servească o masa caldă, se poate
opta pentru alte produse, care să fie si sănătoase și să aducă și aportul zilnic de vitamine și minerale
în organism.
"Regimul alimentar zilnic al copiilor trebuie s ă fie compus din trei mese principale și două
gustări. Dimineața, micul dejun trebuie să constituie 30% din alimentele care se consumă de-a
lungul unei zile. La ora 10 se poate opta pentru o gustare, care poate fi un fruct sau un iaurt. Prânzul
este recomandat să reprezinte 50% din dieta zilnică. La ora 15 este indicată o gustare – un fruct sau
un iaurt, iar cina ar trebui să reprezinte restul de 20%. În general, este bine să nu se renunțe la
mancarea gătită și nici la cele trei mese principale. Dacă nu reușesc să mănânce o masă principală,
pachetul pus la școală trebuie să conțină o felie sau două de graham sau de secară, pe care s-a pus o
bucată de friptură, dar nu prajită (este obligatoriu să se consume proteine, acestea putând fi și sub
formă de ou fiert sau o bucată potrivită de brânză, dar nu grasa), doar fiartă sau la grătar, și legume
ca salata verde, roșii, castraveți. Este bine să se renunțe la consumul de sucuri dulci si băuturi
acidulate în timpul mesei și după aceasta. De asemenea, fructul nu trebuie mâncat imediat după ce
este consumat sendvișul, ci după una-doua ore, sub formă de gustare. O altă alternativă este de a
pune la pachet elevului un iaurt cu o chiflă graham sau neagră sau de secară și un ou fiert cu legume
crude", a menționat nutriționista Mirela Șerban. Este foarte important ca în timpul orelor de curs,
mai ales dacă acestea se prelungesc pană spre seară, să nu se consume de către elevi preparate fast
food. Este știut faptul că ele nu sunt deloc sănătoase și, consumate în exces, pot produce anumite
dezechilibre alimentare. Sticks-urile, chips-urile și dulciurile în exces nu sunt recomandate, mai ales
pentru ca nu aduc niciun aport de vitamine sau alte elemente benefice pentru organism. În plus,
pentru că sunt bogate în calorii, pot produce creșteri în greutate, existând chiar riscul obezității.

Alimentația dezechilibrată în adolescență are efecte și asupra dezvoltării sexuale înregistrate
în mod normal la această varstă. "Este cunoscută corelația dintre o dietă săracă în proteine de
origine animală și aparitia tardivă a menstruatiei, întarziind astfel maturizarea sexuală. Alimentația
dezechilibrată favorizează și menopauza precoce", avertizează prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Un stil de viată sănătos, care include o alimentație echilibrată și miscare, este soluția pe care prof.
dr. Gheorghe Mencinicopschi o recomandă tinerelor pentru o silueta de invidiat, fară kilograme in
plus.
Imaginea pe care adolescenta și-o formează despre propriul trup poate fi influențată în mod
pozitiv de mamă. Discuțiile deschise intre mamă și fiică sunt binevenite. Iar dacă la acestea se
adaugă și rolul de prietenă pe care mama îl poate avea îin relație cu adolescenta, atunci șansele unei
diete echilibrate și ale unei greutăți adecvate varstei cresc semnificativ.
Anorexia și bulimia sunt situatii extreme, de dezechilibre alimentare , întalnite frecvent în
rândul adolescentelor. "Dorința de a fi slabe nu trebuie împinsă însă la extreme, refuzând
alimentația atât de necesară sănătății organismului", avertizează psihologul Ștefania D. Niță.
Repulsia față de mâncare și înfometarea se pot manifesta și la adulți, dacă situatia conflictuală din
adolescență nu a fost rezolvată la timp.
În numeroase situații, nici nu este nevoie de o remarcă negativă cu privire la greutate pentru
ca adolescenta sa fie traumatizată de silueta. Preocuparea excesivă pentru greutate poate ascunde o
stare de tensiune interioară, o imagine de sine deformată, o relație conflictuală cu părinții (de obicei
cu mama). Unele adolescente devin intens preocupate de siluetă din nevoia de a primi atenție și
afecțiune din partea celorlalți, mai ales a parinților. În multe din aceste situații, nu există motive de
ingrijorare cu privire la greutate, tinerele încadrându-se în baremele normale ale raportului greutate-
vârstă-înalțime.
Situația se complică atunci când adolescentele tind să se identifice cu personalități din lumea
modellingului. "Fiecare nou model și mai ales măsurile acestuia dau de furcă tinerelor, care
îincearcă cu tot dinadinsul să încapă în măsuri cât mai mici. Apare astfel un nou fals argument
pentru a ține o cură de slăbire drastică. Însă este necesar să adaptăm moda la propria persoană, în
conformitate cu structura noastră corporală, dar și cu personalitatea. Dar, din pacate, tendința este
de a ajusta trupul la cerințele modei și nicidecum moda la cerințele propriului trup", arată
psihologul Ștefania D. Niță. Aceasta tendință va duce inevitabil la tensiuni suplimentare,
nemulțumiri, consum de energie direcționate către o cură de slăbire.
Parinții, și mai ales mamele, arată o grija excesivă pentru sănătatea fiicelor, insistând cu
mese suplimentare, cu suplimente nutritive ce duc la acumularea de kilograme. Din acest motiv, ei
nu vor obține decât revolta fiicelor, care vor să se apere de excesul alimentar impus de părinte. "De
preferat este ca părintele să mențină un echilibru în alimentația adolescentului. În plus, parinții
trebuie să acorde încredere fiicelor că pot avea grijă și singure de propria sănătate", spune
psihologul Ștefania D. Niță.
Este foarte important ca adolescentul să-și stabilească o identitate proprie și să nu se lase
influențat în mod excesiv de cei din jur. "Atâa vreme cât tânarul nu are o personalitate proprie, el se
va lăsa ghidat de cei din jur și toate acțiunile sale vor avea în vedere aprobarea celor din jur. Unul
dintre pașii importanți în conturarea personalității este acceptarea propriului corp. Mulțumirea și
încrederea în sine sunt succesul unui trup armonios", arată psihologul Ștefania D. Niță.
Ministerul Educației și Cercetării cu diferite alte organisme au implementat in școli o serie
de proiecte:
Educația pentru sănătate s-a introdus în toate unitățile de învățământ, începând cu
anul școlar 2003 / 2004, atât ca disciplină opțională și/sau ca ore integrate în alte materii, cât și ca
activitate extrașcolară, în vederea pregătirii pentru viață a elevului. Orele de educație pentru
sănătate și activitățile extracurriculare și extrașcolare din acest domeniu îi vor ajuta pe elevi să se
cunoască mai bine, să poată alege un stil de viață sănătos, să poată comunica și să stabilească ușor
relații interpersonale cu ceilalți, să prevină o situație de criză și să își poată controla mai bine
propria viață.

Astfel,începând cu anul școlar 2005-2006 la clasele a III-a se deruleaă programul
educațional,,Inițiativa Școlară Kraft Foods România’’, ,,Și eu manânc sănătos’’.
Temele cuprinse în acest program au strânsă legatură cu alte discipline:
lb.ramână.desen,stiințe,ed.fizică.
,,Descoperă o lume sănătoasă" este un concurs de cunoștințe ce are ca scop apropierea și
familiarizarea elevilor cu educația pentru sănătate. În același timp, concursul este un mod de
a populariza acest program și beneficiile comportamentului responsabil și sănătos pentru elevi,
parinți și pentru întreaga societate.
Concursul „Descoperă o lume sănătoasă” este organizat de Ministerul Educației și
Cercetării cu colaborarea Ministerului Sănătății Publice, în cadrul programului finanțat de Fondul
Global de Luptă împotriva HIV/SIDA, Tuberculozei și Malariei. Acesta face parte din activitățile
cuprinse în campania de popularizare a Programului Național „Educația pentru Sănătate în Școala
Românească”.
Rolul cel mai important în realizarea obiectivelor Educației pentru sănătate în școală îl au,
pe lângă personalul medical școlar, profesorii de biologie, învățătorii și profesorii de educație fizică.
Să nu uităm nici o clipă că ,,sănătatea este cea mai de preț avuție” și să le oferim
elevilor noștri, pe lângă cheia care deschide taina cititului și scrisului, și cheia care să le ofere un stil
de viață sănătos.
“Educă-te pentru sănătate!”
“Sănătate prin educație!”