Sanatatea Factorului Uman Exprimata Prin Performantele Capacitatii de Munca

Economie

Sanatatea Factorului Uman Exprimata Prin Performantele Capacitatii de Munca

Byadmin ianuarie 1, 2024

LUCRARE DE LICENȚĂ

Sănătatea factorului uman exprimată prin performanțele capacității de muncă

CUPRINS

INTRODUCERE

I. RESURSELE UMANE-generalități

1. Resursele Umane în Administrația Publică

2. Legea Administrației Publice- Consiliile locale

3. Funcționarii publici

4. Condiții pentru ocuparea unei funcții publice

II. CONSILIUL JUDEȚEAN BRĂILA- PREZENTARE

1. Funcționarea Consiliului Județean Brăila

2. Atribuțiile Consiliului Județean Brăila

3. Instituții aflate sub autoritatea Consiliului Județean Brăila

4. Componența Consiliului Județean Brăila

III. Promovarea și evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici din Consiliul Județean Brăila

1. Promovarea funcționarilor publici

2. Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici

III. Metode de prevenire a oboselii și de reducere a stress-ului la locul de muncă

1. Programul de muncă și cum influențează acesta sanătatea angajaților Consiliului Județean Brăila

2. Oboseala și efectele ei asupra calității muncii

IV. Rolul sănătății la locul de muncă

1. Conceptul de sănătate

2. Tipuri de programe de promovare a sănătății

3. Modalități de implementare a programelor de promovare a sănătății.

4. Desfășurarea programelor de promovare a sănătății :

5. Cadrul legislativ

CONCLUZII ȘI RECOMANDARI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

Anexa 1-Organigrama Consiliul Județean Brăila

Anexa 2-Stat de Funcții

Anexa 3-Stat de funcții

INTRODUCERE

In această lucrare am abordat o tematică foarte cunoscută vremurilor în care trăim, și anume „sanătatea factorului uman exprimată prin performanțele capacității de muncă”. Această tematică este trecută printr-un studiu de caz despre Consiliul Județean Brăila.

Am ales această temă deoarece consider că dezvoltarea și creșterea economică nu se poate produce fără activitatea unor oameni sănătoși. Securitatea și sănătatea în muncă sunt foarte importante pentru orice întreprindere care își dorește să obțină profit. Oricare angajator care protejează sănătatea angajaților va obține profit prin activitatea eficientă a acestora .

Este limpede de observat faptul că oboseala și excesul de muncă de la birou ne afectează viața și ne influiențează performanțele. Intr-o administrație pubică, volumul de muncă este atât de mare, încât funcționarii fac cu greu față cerințelor și, nu de multe ori, ajung să clacheze. Oboseala poate îmbraca forma mai multor tulburări de ordin medical, care sunt recunoscute de medicina tradițională ca fiind „Boli legate de profesie”.

Aceste boli nu își fac simțită prezența de la început, ci sunt niște ucigași taciți, care intră în viața noastră pe nesimțite și fac mai multe ravagii decât ne-am putea imagina.

Cum Resursele Umane reprezintă cea mai importantă parte dintr-o instituție, încep această lucrare prin a prezenta definiția, rolul acestora într-o instituție publică, legăturile dintre stat și funcționari, reglementările legale, precum și drepturile și obligațiile funcționarilor publici, ca mai apoi să introduc studiul de caz.

În capitolul al doilea fac o prezentare a Consiliului Județean Brăila, în care am inclus modul de funcționare al Consiliului Județean Brăila, atribuțiile acestuia, instituțiile care se afla sub autoritatea Consiliului Județean, și nu în ultimul rând, componența lui.

În al treilea capitol fac vorbire despre promovarea și evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici, precum și despre programul de muncă, modificarea raportului de serviciu, și bineînteles, fac referire la cateva probleme medicale ce survin unor oameni care lucrează în administrația publică.

În al patrulea capitol vin cu câteva propuneri pentru îmbunătățirea calității muncii funcționarilor publici, totodată punând în vedere și câteva reglementări Europene cu privire la siguranța și sănătatea angajaților din sectorul public și nu numai.

În ansamblu, capitolele II,III si IV reprezintă studiul de caz facut pe instituția Consiliul Județean Brăila, și însumează atât date exacte, din documentele oficiale făcute publice, cât și opinii personale cu privire la situația din administrația publică.

Închei această lucrare prezentându-vă concluziile, câteva propuneri personale și bineînteles, bibliografia însoțită de anexele cu organigrama și ștatul de funcții al Consiliului Județean Brăila.

RESURSELE UMANE-generalități

Resursele Umane în Administrația Publică

Principala atribuție a statului modern într-o economie de piață democratică este să garanteze condițiile și standardele vieții de zi cu zi a indivizilor, cât și ale entităților legale. Principalul mecanism utilizat de către stat este legea. Transmiterea și impunerea hotărârilor Parlamentului și a legislației aferente, monitorizarea efectelor acestora și furnizarea mecanismelor de corectare și redresare a lor sunt câteva ținte importante pentru oricare stat modern.

Întâia îndatorire a statului, în domeniul pieței muncii, este de a reglementa relațiile de bază dintre angajatori și angajați. Statul trebuie să stabilească standarde minime pentru a asigura condiții de muncă pentru toți indivizii și, de asemenea, să definească drepturile și obligațiile celor două părți.

Statul are, de asemenea, rolul de angajator. În această calitate, statul trebuie să asigure performanța, eficiența profesională și imparțialitatea administrației publice. Această responsabilitate managerială creează nevoia unor reglementări specifice ale activității angajatorilor statului în calitatea sa de angajator: politici privind conducerea și cariera, sisteme manageriale de selecție, recrutare, promovare și remunerare, care toate au scopul de a garanta calitatea înaltă și omogenă a conducerii și a performanțelor sale la toate nivelurile și ramurile guvernării.

În strânsă legătură cu rolul său de angajator, statul are și responsabilități constituționale în ceea ce privește coordonarea administrației publice în conformitate cu principiile stipulate în Constituție și în Legea administrației publice. Mai mult chiar, statul trebuie să asigure performanța administrației publice, în concordanță cu aceste principii de bază.

Noțiunea modernă de administrație publică se referă la o delegare ierarhică a puterilor statului către indivizii care operează în sistemul public. Aceștia, funcționarii publici, nu sunt simpli angajați ai statului, deși sunt delegați cu puterile acestuia. Ei trebuie să se asigure că acele principii constituționale și administrative sunt aplicate în toate activitățile administrației publice.

Legislația este cea care stabilește, de obicei, relațiile dintre stat și funcționarii publici. Chiar dacă unele aspecte ale acestor relații sunt stabilite prin contracte individuale sau colective de muncă, părțile implicate în asemenea acorduri nu pot neglija principiile constituționale și administrative legale. Deci, oricare ar fi sursa legală de reglementare a relației dintre stat și funcționarii publici, textul acesteia trebuie să conțină un set de principii administrative legale în sensul descris mai sus, pentru a putea fi impuse oficialilor publici.

Constituțiile moderne conțin prevederi referitoare la condiția serviciului public sau chiar modele generale pentru administrațiile publice. Majoritatea constituțiilor impun un cod specific pentru coordonarea relației dintre funcționari și stat. De exemplu, constituțiile Franței, Germaniei, Greciei, Italiei, Portugaliei și Spaniei includ, direct sau indirect, principii de bază pentru serviciul public.

Serviciul public constituțional modern, într-o democrație , este considerat real numai dacă îndeplinește un set de condiții care contribuie la definirea naturii și valorii unui serviciu public profesionist:

a) Diferențierea între public si privat

Distincția dintre sfera publică și cea privată s-a făcut o dată cu cea dintre stat și societate. Este, practic, recunoașterea faptului că există domenii în care interesul public trebuie să primeze, fără interferențe legate de interesele individuale. De asemenea, aceste domenii publice trebuie regle¬mentate printr-un set de principii legale specifice, iar actorii implicați sunt subiecții acestor principii.

b) Diferențierea între politică și administrație

Separarea dintre politică și administrație implică prezumția că în domeniul public există două părți principale, care, deși sunt strâns legate între ele, au naturi diferite, logică diferită și surse de legitimitate diferite:

– Politica se bazează pe încrederea publică, exprimată prin alegeri electorale libere care trebuie validate.

– Administrația se bazează pe meritul și capacitatea profesională a funcționarilor publici, angajați prin concurs organizat în concordanță cu legislația în vigoare.

c) Dezvoltarea responsabilității individuale a funcționarilor publici prin procese decizionale comune. Aceasta impune prezența unor manageri publici instruiți în domeniul respectiv

Existența răspunderii individuale pentru deciziile adoptate și pentru acțiunile întreprinse implică recunoașterea faptului că responsabilitățile și competențele administrației publice sunt clar definite. Noțiunea de organ administrativ competent și faptul că deciziile administrative sunt adoptate de către autoritățile publice delegate prin lege sunt tot atâtea dovezi ale dezvoltării responsabilității individuale.

d) Protecția muncii, stabilitate, nivel de remunerare, drepturi și atribuții bine definite pentru funcționarii publici

Indiferent de caz, dar mai ales acolo unde este aplicat conceptul restrictiv al serviciului public, funcționarii publici trebuie să respecte un set de condiții legale stimulative pentru îndeplinirea în mod eficient a funcțiilor și competențelor acestora, care se referă la:

• drepturi și obligații;

• stabilitate profesională;

• protecție împotriva favorizării politice și a altor interferențe;

• un nivel adecvat de remunerare pentru a reduce riscul expunerii la corupție;

• prevederi disciplinare;

• selecție bazată pe merit.

De asemenea, serviciul civil trebuie să solicite angajaților din cadrul său profesionalism, integritate, o bună cunoaștere a legilor constituționale și administrative.

e) Recrutare și promovare bazată pe merit

Recrutarea și promovarea bazată pe merit înseamnă selectarea celor mai potriviți candidați pentru serviciul public, evitându-se astfel „relațiile“ în cadrul conducerii administrației publice.

Invocarea reglementărilor specifice serviciului public este metoda cea mai utilizată pentru crearea condițiilor legale menționate mai sus, pentru că serviciul public, ca deținător al puterii de stat, este cel mai important actor al sferei publice. De aceea, de obicei, este nevoie de o hotărâre a Parlamentului sau, ca în cazul Marii Britanii, de o ordonanță din partea Executivului.

Așa cum s-a menționat deja, statul este responsabil pentru o admi-nistrație publică profesionistă, imparțială și eficientă, în conformitate cu legea. Acest rol nu este numai unul de coordonare, ci și unul managerial. Statul trebuie să garanteze o anumită calitate a angajaților săi și o calitate egală a standardelor în toate sectoarele administrației publice. În acest sens, un serviciu public bine conceput și bine condus stimulează statul să atingă standardele înalte de profesionalism, stabilitate, continuitate și calitate a serviciului public în toate sferele administrației publice. Toate acestea implică și faptul că nivelul politic al unei țări este legat de investițiile pe termen lung în oameni capabili să conducă afacerile publice într-o manieră adecvată, profesionistă. Profesionalismul nu poate fi disociat de stabilitate și investiție pe termen lung.

Legea Administrației Publice- Consiliile locale

„Conform Art. 28 din Legea 215/2001, consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în conditiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

Art. 29. – (1) Numarul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ornevoie de o hotărâre a Parlamentului sau, ca în cazul Marii Britanii, de o ordonanță din partea Executivului.

Așa cum s-a menționat deja, statul este responsabil pentru o admi-nistrație publică profesionistă, imparțială și eficientă, în conformitate cu legea. Acest rol nu este numai unul de coordonare, ci și unul managerial. Statul trebuie să garanteze o anumită calitate a angajaților săi și o calitate egală a standardelor în toate sectoarele administrației publice. În acest sens, un serviciu public bine conceput și bine condus stimulează statul să atingă standardele înalte de profesionalism, stabilitate, continuitate și calitate a serviciului public în toate sferele administrației publice. Toate acestea implică și faptul că nivelul politic al unei țări este legat de investițiile pe termen lung în oameni capabili să conducă afacerile publice într-o manieră adecvată, profesionistă. Profesionalismul nu poate fi disociat de stabilitate și investiție pe termen lung.

Legea Administrației Publice- Consiliile locale

„Conform Art. 28 din Legea 215/2001, consiliile locale sunt compuse din consilieri locali aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în conditiile stabilite de legea pentru alegerea autorităților administrației publice locale.

Art. 29. – (1) Numarul membrilor fiecărui consiliu local se stabilește prin ordin al

prefectului, în funcție de numărul locuitorilor comunei, orașului sau municipiului,

raportat de Institutul Național de Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs

sau, după caz, la data de 1 iulie a anului care preceda alegerile, dupa cum urmează:

Conform aceleiași legi, atribuțiile consiliului local sunt urmatoarele:

(1) Consiliul local are înitiativa și hotărăște, în condițiile legii, în

toate problemele de înteres local, cu excepția celor care sunt date prin lege în

competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale.

(2) Consiliul local exercită urmatoarele categorii de atribuții:

a) atribuții privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al

primarului, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local și ale

societăților comerciale și regiilor autonome de interes local;

b) atribuții privînd dezvoltarea economico-socială și de mediu a comunei, orașului

sau municipiului;

c) atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului

sau municipiului;

d) atribuții privind gestionarea serviciilor furnizate către cetățeni;

e) atribuții privind cooperarea interinstituțională pe plan intern și extern.

(3) În exercitarea atribuțiilor prevazute la alin. (2) lit. a), Consiliul local:

a) aprobă statutul comunei, orașului sau municipiului, precum și regulamentul de

organizare și funcționare a Consiliului local;

b) aprobă, în condițiile legii, la propunerea primarului, înființarea, organizarea

și ștatul de funcții ale aparatului de specialitate al primarului, ale instituțiilor și

serviciilor publice de interes local, precum și reorganizarea și ștatul de funcții ale

regiilor autonome de interes local;

c) exercită, în numele unității administrativ-teritoriale, toate drepturile și

obligațiile corespunzatoare participanțiilor deținute la societăți comerciale sau regii

autonome, în conditiile legii.

(4) În exercitarea atribuțiilor prevazute la alin. (2) lit. b), Consiliul local:

a) aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de

utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar;

b) aprobă, la propunerea primarului, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor,

precum și contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare,

în numele unității administrativ-teritoriale, în condițiile legii;

c) stabilește și aprobă impozitele și taxele locale, în condițiile legii;

d) aprobă, la propunerea primarului, documentațiile tehnico-economice pentru

lucrările de investiții de interes local, în condițiile legii;

e) aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității

administrativ-teritoriale;

f) asigură realizarea lucrărilor și ia măsurile necesare implementării și

conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană în domeniul protecției mediului și gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate

cetățenilor.
(5) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) lit. c), Consiliul local:

a) hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor

proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a

serviciilor publice de interes local, în condițiile legii;

b) hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a

comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii;

c) avizează sau aprobă, în condițiile legii, documentațiile de amenajare a

teritoriului și urbanism ale localităților;

d) atribuie sau schimbă, în condițiile legii, denumiri de străzi, de piețe și de

obiective de interes public local.

(6) În exercitarea atribuțiilor prevazute la alin. (2) lit. d), Consiliul local:

a) asigură, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar

pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind:

1. sănătatea;

2. tineretul;

3. educația;

4. cultura;

5. serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a

persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie

socială;

6. protecția și refacerea mediului

7. ordinea publica;

8. situațiile de urgență;

9.; sportul;

10. conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de

arhitectură, a parcurilor, gradinilor publice și rezervațiilor naturale;

11. podurile și drumurile publice;

12. dezvoltarea urbana;

13. evidența persoanelor;

14. activitățile de administrație social-comunitară;

15. serviciile de urgență de tip salvamont, salvamar și de prim ajutor;

16. serviciile comunitare de utilitate publică: alimentare cu apă, gaz natural,

canalizare, salubrizare, energie termică, iluminat public și transport public local,

după caz;

17. locuințele sociale și celelalte unități locative aflate în proprietatea unității

administrativ-teritoriale sau în administrarea sa;

18. punerea în valoare, în interesul comunității locale, a resurselor naturale de pe

raza unității administrativ-teritoriale;

19. alte servicii publice stabilite prin lege;

b) hotărăște acordarea unor sporuri și altor facilități, potrivit legii,

personalului sanitar și didactic;

c) sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;

d) poate solicita informări și rapoarte de la primar, viceprimar și de la șefii

organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local;

e) aprobă construirea locuințelor sociale, criteriile pentru repartizarea

locuințelor sociale și a utilitatilor locative aflate în proprietatea sau în

administrarea sa;

f) poate solicita informari și rapoarte specifice de la primar și de la șefii

organismelor prestatoare de servicii publice și de utilitate publică de interes local.

(7) În exercitarea atribuțiilor prevazute la alin. (2) lit. e), Consiliul local:

a) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice

romane sau straine, în vederea finanțării și realizării în comun a unor acțiuni,

lucrări, servicii sau proiecte de interes public local;

b) hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea comunei, orașului sau municipiului cu

unități administrativ-teritoriale din alte țări;

c) hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități

administrativ-teritoriale din tara sau din strainătate, precum și aderarea la asociații

naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea

promovarii unor interese comune.

(8) Consiliul local poate conferi persoanelor fizice române sau straine cu merite

deosebite titlul de cetățean de onoare al comunei, orașului sau municipiului, în baza

unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc și condițiile retragerii

titlului conferit.

(9) Consiliul local îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin lege.”

Funcționarii publici

Funcționarul public este acea persoana numită într-o funcție publică și care exercită prerogative de putere publică. În funcția de clasă, funcția publică generală de execuție se poate numi:

– consilier/expert/inspector de specialitate/consilier juridic (clasa I – studii superioare de lunga durata sau ciclul I Bologna, absolvite cu diplomă de licență);

– referent de specialitate (clasa II – studii superioare de scurtă durată – absolvite înainte de 2004, cu diplomă) – a nu se confunda cu ciclul I Bologna.

– referent (clasa III, studii medii absolvite cu diplomă de bacalaureat).

Funcțiile publice de conducere se clasifica astfel:

Din categoria înalților funcționari publici fac parte persoanele care sunt numite în una dintre urmatoarele funcții publice:

– secretar general din ministere

– prefect;

– secretar general adjunct din ministere și alte organe de specialitate ale administrației publice centrale;

– subprefect;

– inspector guvernamental.

Din categoria funcționarilor publici de conducere fac parte persoanele numite în una dintre urmatoarele funcții publice:

a) director general și director general adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

b) director și director adjunct din aparatul autorităților administrative autonome, al ministerelor și al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

c) secretar al unității administrativ-teritoriale;

d) directorul executiv și directorul executiv adjunct în cadrul institutiei prefectului, în cadrul aparatului propriu al autorităților administrației publice locale și al instituțiilor publice subordonate acestora, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acestora;

e) șef serviciu, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia;

f) șef birou, precum și în funcțiile publice specifice asimilate acesteia.

În cazul funcționarilor publici nu există contract individual de muncă, ci doar decizia de numire în funcție.Aceștia nu desfășoară raporturi de muncă, ci raporturi de serviciu și nu li se aplică Codul Muncii decat în subsidiar, fiind guvernați de legea specială 188/1999 – statutul funcționarului public, republicată, cu modificarile și completările ulterioare.

Condiții pentru ocuparea unei funcții publice

Poate ocupa o funcție publică persoana care îndeplinește două tipuri de condiții:

a) generale:

• are numai cetățenia română și domiciliul în România;

• cunoaște limba română, scris și vorbit;

• are vârsta de 18 ani împliniți;

• are capacitate deplină de exercițiu;

• are o stare de sănătate corespunzătoare funcției pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

• îndeplinește condițiile specifice prevăzute de lege pentru funcția publică;

• nu a fost condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului sau contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției publice, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea;

• nu a fost destituită dintr-o funcție publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani;

• nu a desfășurat activitate de poliție politică;

• a câștigat concursul sau a luat examenul organizat pentru ocuparea funcției publice. Ocuparea unei funcții publice se poate face și prin transfer, promovare sau redistribuire.

b) de studii.

c) condiții de vechime.

Poate face parte din categoria înalților funcționari publici persoana care îndeplinește cumulativ:

a) condițiile stabilite pentru ocuparea unei funcții publice;

b) studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

c) cel puțin 5 ani vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcției publice;

d) a absolvit programele de formare specializată pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici;

e) a promovat concursul național pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici.

CONSILIUL JUDEȚEAN BRĂILA- PREZENTARE

Funcționarea Consiliului Județean Brăila

Consiliul Județean Brăila se organizează și funcționează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și al consultării cetățenilor în soluționarea problemelor locale de interes deosebit.

În exercitarea atribuțiilor și sarcinilor ce-i revin, Consiliul Județean Brăila are în vedere respectarea drepturilor și libertăților, precum și îndeplinirea obligațiilor ce revin cetățenilor, acționând consecvent pentru respectarea legalității și înlăturarea birocrației și formalismului. În probleme locale de interes deosebit se va putea recurge la consultarea populației prin referendum, organizat în condițiile Legii nr. 3/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Consiliul Județean Brăila este compus din 32 de consilieri județeni aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat în condițiile stabilite prin Legea privind alegerea autorităților administrației publice locale. Consiliul Județean se completeaza cu președintele Consiliului Județean, care este ales prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat de către cetățenii cu drept de vot din judetul Brăila. Președintele Consiliului Județean are drept de vot și conduce ședințele acestuia.

Atribuțiile Consiliului Județean Brăila

Consiliul Județean Brăila, ca autoritate a administrației publice locale îndeplinește următoarele categorii principale de atribuții:

– alege, din rândul consilierilor județeni, 2 vicepreședinți;

– hotărăște înființarea sau reorganizarea de institutii, servicii publice și societăți comerciale de interes Județean, în condițiile legii;

– aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Județean, organigrama, ștatul de funcții, Regulamentul de organizare și funcționare ale aparatului de specialitate, precum și ale înstituțiilor, serviciilor publice și societăților comerciale de interes Județean;

– exercită în numele județului, toate drepturile și obligațiile corespunzatoare participațiilor deținute la societățile comerciale, în condițiile legii;

– numește, sancționează și dispune suspendarea, modificarea și încetarea raporturilor de serviciu său, după caz, a raporturilor de muncă, în condițiile legii, pentru conducătorii instituțiilor și serviciilor publice de interes Județean.

– aprobă, la propunerea președintelui Consiliului Județean, bugetul propriu al județului, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercitiului bugetar;

– aprobă, la propunerea președintelui Consiliului Județean, contractarea și/sau garantarea împrumuturilor, precum și contractarea de datorie publică locală prin emisiuni de titluri de valoare în numele județului, în condițiile legii;

– stabilește impozite și taxe județene, în condițiile legii;

-adopta strategii, prognoze și programe de dezvoltare economico-socială și de mediu a județului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprobă și urmărește, în cooperare cu autoritățile administrației publice locale comunale și orașenesti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora;

– stabilește, pe baza avizului consiliilor locale ale unităților administrativ-teritoriale implicate, proiectele de organizare și amenajare a teritoriului județului, precum și de dezvoltare urbanistică generală a acestuia și a unităților administrativ-teritoriale componente; urmarește modul de realizare a acestora, în cooperare cu autoritățile administrației publice locale comunale, orășenești sau a municipiului Brăila implicate;

– aprobă documentațiile tehnico-economice pentru lucrările de investiții de interes Județean, în limitele și în condițiile legii.

– hotărăște darea în administrare, conceșionarea sau închirierea bunurilor proprietățe publică a județului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes Județean, în condițiile legii;

– hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privata a județului, după caz, în condițiile legii;

– atribuie, în condițiile legii, denumiri de obiective de interes Județean.

– asigura, potrivit competențelor sale și în condițiile legii, cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes Județean privind : educația, serviciile sociale pentru protecția copilului, a persoanelor cu handicap, a persoanelor vârstnice, a familiei și a altor persoane sau grupuri aflate în nevoie socială, sănătatea, cultura, tineretul, sportul, ordinea publică, situațiile de urgență, protecția și refacerea mediului înconjurător, conservarea, restaurarea și punerea în valoare a monumentelor istorice și de arhitectură, a parcurilor, grădinilor publice și rezervațiilor naturale, evidența persoanelor, podurile și drumurile publice, serviciile comunitare de utilitate publică de interes Județean, alimentarea cu gaz metan precum și alte servicii publice stabilite prin lege;

– sprijină, în condițiile legii, activitatea cultelor religioase;

– emite avizele, acordurile și autorizațiile date în competența sa prin lege;

-acordă consultanță în domenii specifice, în condițiile legii, unităților administrativ-teritoriale din județ, la cererea acestora.

– hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau straine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanțării și realizarii în comun a unor acțiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public Județean;

– hotărăște, în condițiile legii, înfrățirea județului cu unități administrativ-teritoriale din alte tari;

– hotărăște, în condițiile legii, cooperarea sau asocierea cu alte unități administrativ-teritoriale din țară și din străinătate, precum și aderarea la asociații naționale și internaționale ale autorităților administrației publice locale, în vederea promovarii unor interese comune.

Instituții aflate sub autoritatea Consiliului Județean Brăila

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului

Centrul Militar Zonal Brăila

Muzeul Brăilei

Biblioteca Județeană "Panait Istrati"

Școala Populară de Arte și Meserii "Vespasian Lungu"

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale

Instituția publică de spectacole"LYRA"

Serviciul Public Comunitar Județean de Evidență a Persoanelor

Centrul Școlar Pentru Educație Incluzivă

Centrul de Resurse și Asistență Educațională

Inspectoratul pentru Situații de Urgență " DUNĂREA "

Școala de Artă și Meserii Tichilești

Componența Consiliului Județean Brăila

În toate organizațiile, specializarea pe orizontală dezvăluie departamentele și serviciile, fiecare cu specialitatea sa. Cea pe verticală reprezintă ierarhizarea funcțiilor, a posturilor.Consiliul Județean Brăila este alcătuit din:

28 de Consilieri Județeni, și anume:

Consilierii județeni mandat 2012-2016

1. Ancuța George Cristian

2. Avram Ionel

3. Cireașa Nicu

4. Cortez Vasile

5. Dobrotă Marius-Valentin

6. Epureanu Ionel

7. Georgescu Octavian

8. Gheorghe Stan

9. Jirlăianu Neagu

10. Meiroșu Marilena-Emilia

11. Mija Florin

12. Mînescu Bogdan

13. Mortu Viorel

14. Motoc Marcel

15. Nechita Ovidiu

16. Nita Nicu

17. Anton Gina

18. Chiru Gheorghe

19. Dudulea Cătalin

20. Pascale Alfredo-Vasile

21. Sîrbu Marian

22. Radu-Ion Silviu

23. Razmerita Ionut-Cosmin

24. Dumitriu Emilian

25.Dumitru Bogdan

26. Iorgoveanu Tanase

27.Ivan Cristian Gabriel

28.Capățîna Marian

Funcționari publici

Comisii de specialitate, după cum urmeaza:

Comisia de strategii, studii, prognoze economico-sociale

1. Cireasa Nicu-președinte

2. Musceleanu Gabriel-Monu-secretar

3. Gheorghe Stan

4. Radu -Ion Silviu

5. Sirbu Marian

Comisia de buget-finanțe, administrarea domeniului public și privat al județului

1. Avram Ionel-președinte

2. Jirlaianu Neagu-secretar

3. Capățîna Marian

4. Razmerita Ionut-Cosmîn

Comișia de organizare și dezvoltare urbanistica, realizarea lucrarilor publice, protectia mediului înconjurător, agricultura, turism, transport

1. Nita Nicu-președinte

2. Iorgoveanu Tanase-secretar

3. Pascale Alfredo-Vașile

4. Dumitriu Emilian

5. Epureanu Ionel

Comisia pentru activități științifice, învățământ, cultură, culte, tineret și activități sportive

1. Mortu Viorel-președinte

2. Meirosu Marilena-Emilia-secretar

3. Chiru Gheorghe

4. Anton Gîna

5. Ivan Cristian Gabriel

Comisia pentru sanătate și protectie sociala

1. Mînescu Bogdan-președinte

2. Eftimie Steliana-secretar

3. Georgescu Octavian

4. Cortez Vașile

5. Dudulea Cățalin

Comisia pentru administrație publică locală, juridica, relații publice și relații internaționale

1. Motoc Marcel-președinte

2. Ancuta George Cristian-secretar

3. Dobrota Marius-Valentin

4. Lungu Danut

5. Bogdan Dumitru

III. Promovarea și evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici din Consiliul Județean Brăila

Promovarea funcționarilor publici

În cariera sa, funcționarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcția publică și de a avansa în treptele de salarizare.Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei, prin ocuparea unei :

– funcții publice cu grad profesional superior celui deținut anterior promovării ;

– funcții publice dintr-o clasă superioară, ca urmare a obținerii unei diplome de nivel superior și a promovării examenului sau concursului organizat în acest sens ;

– funcții publice de conducere ca urmare a promovării examenului sau concursului organizat în acest sens.

Promovarea poate fi :

-definitivă, atunci când funcția publică superioară se ocupă prin concurs sau examen;

-temporară, atunci când funcția publică de conducere se ocupă pe perioada determinata.

Funcționarii publici pot promova într-un grad profesional superior pe baza de examen sau concurs, în limita funcțiilor publice rezervate promovării din planul de ocupare a funcțiilor publice și în limita fondurilor bugetare.

Concursul sau examenul pentru promovare consta în 3 etape :

-selectarea dosarelor de înscriere ;

-proba scrisa constând în redactarea unei lucrări sau rezolvarea unor teste grilă în prezența comisiei de concurs ;

-interviul.

Prin exceptie, în cazul funcțiilor publice pentru a caror ocupare este necesară îndeplinirea unor condiții specifice care nu pot fi evaluate prin proba scrisă și interviu, se poate organiza o probă suplimentară.

Pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui detinut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

a) să aibă cel putin 3 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează ;

b) să fi obtinut la evaluarea performanțelor profesionale individuale din ultimii 2 ani calendaristici cel putin calificativul “bine”;

c) să nu aibă în cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata.

Promovarea în gradul profesional imediat superior celui detinut de funcționarul public se face prin concurs sau examen organizat de către Consiliul Județean, prin transformarea postului ocupat de funcționarul public ca urmare a promovării, iar fișa postului funcționarului public care a promovat în funcția publică se completează cu noi atribuții și responsabilități. Funcționarii publici care nu îndeplinesc condițiile de vechime prevazute pentru promovarea în gradul profesional imediat superior celui deținut pot participa la concursul organizat în vederea promovării rapide în funcția publică.

Pot participa la concursul organizat în vederea promovării rapide, funcționarii publici care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții :

a) au cel putin 1 an vechime în gradul profesional al funcției publice din care

promovează ;

b) au obținut calificativul « foarte bine » la evaluarea performanțelor

profesionale individuale din ultimul an ;

c) nu au în cazierul administrativ o sancțiune disciplinară neradiată ;

d) au urmat cel putin o formă de perfecționare profesională în ultimul an.

Concursul de promovare rapidă în gradul profesional următor se organizează anual de către Agentia Națională a Funcționarilor Publici, în limita numarului de posturi prevăzute prin planul de ocupare a funcțiilor publice.

Organizarea și desfășurarea concursului de promovare se face pe baza unui regulament aprobat prin ordin al președintelui Agentiei Naționale a Funcționarilor Publici.

Concursul sau examenul pentru promovare în funcțiile publice de conducere se organizează cu încadrarea în fondurile bugetare alocate.

În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior, în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici se numesc prin examen, pe baza unui regulament cadru aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, într-o funcție publică de execuție cu gradul profesional asistent, din clasa corespunzătoare studiilor absolvite.În situația în care salariul de bază stabilit în aceste condiții este mai mic decât cel avut anterior promovării, funcționarul public își menține salariul de bază avut anterior promovării în clasă.

Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici

Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici are următoarele componente:

a) evaluarea gradului și modului de atingere a obiectivelor individuale;

b) evaluarea gradului de îndeplinire a criteriilor de performanță.

Performanțele profesionale individuale ale funcționarilor publici sunt evaluate pe baza criteriilor de performanță stabilite potrivit prevederilor H.G nr.611/2008, în funcție de specificul activității compartimentului în care funcționarul public își desfășoară activitatea.

Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează de către evaluator, care poate fi:

a) un funcționar public de conducere care coordoneaza compartimentul în cadrul căruia își desfășoară activitatea

b) funcționarul public de execuție sau care coordonează activitatea acestuia;

c) funcționarul public de conducere ierarhic superior pentru funcționarul public de conducere;

d) demnitarul, pentru funcționarii publici care sunt în subordinea directa a acestuia.

Perioada evaluată este cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie din anul pentru care se face evaluarea, iar perioada de evaluare este cuprinsă între 1 și 31 ianuarie din anul următor perioadei evaluate.

În mod excepțional, evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face și în cursul perioadei evaluate atunci cand:

a)pe parcursul perioadei evaluate raportul de serviciu al funcționarului public evaluat încetează, se suspendă sau se modifică. În acest caz funcționarul public va fi evaluat pentru perioada de pâna la încetarea , suspendarea sau modificarea raporturilor de serviciu. La obținerea calificativului anual va fi avut în vedere și calificativul obținut înainte de suspendarea sau modificarea raporturilor de serviciu ;

b) pe parcursul perioadei evaluate raportul de serviciu al evaluatorului încetează, se suspendă sau se modifică. În acest caz evaluatorul are obligația ca, înainte de încetarea, suspendarea sau modificarea raporturilor de serviciu, să realizeze evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici din subordine. Calificativul acordat va fi luat în conșiderație la evaluarea anuală a performanțelor profesionale individuale ale acestora;

c) pe parcursul perioadei evaluate funcționarul public dobândește o diplomă de studii de nivel superior și urmează să fie promovat într-o funcție publică corespunzatoare studiilor absolvite ;

d)pe parcursul perioadei evaluate funcționarul public este promovat în grad profesional.

Evaluarea performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se face cu respectarea regimului juridic al conflictului de interese privind funcționarii publici.

Evaluarea performantelor profesionale individuale ale funcționarilor publici nu va fi facută în urmatoarele situții :

a) delegarea funcționarului public ;

b) suspendarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici în următoarele cazuri :

– este arestat preventiv ;

– se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, pe o perioada mai mare de o luna

– carantină ;

– este disparut, iar disparitia a fost constatată prin hotărâre judecătorească revocabilă.

c) încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici în următoarele cazuri :

– la data decesului funcționarului public ;

– la data rămânerii irevocabile a hotararii judecătorești de declarare a morții funcționarului public.

Evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează potrivit prevederilor H.G. nr.611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici

Metode de prevenire a oboselii și de reducere a stress-ului la locul de muncă

Programul de muncă și cum influențează acesta sanătatea angajaților Consiliului Județean Brăila

Ca în majoritatea instituțiilor publice, programul de lucru al angajaților este de 8 ore pe zi, cinci zile pe săptămână, iar în cazuri excepționale și sâmbăta, dar având program scurt. În cadrul acestui program de lucru există clar evidențiat programul cu publicul, care, de obicei reprezintă jumătate din programul de lucru, adica patru ore pe zi.

Munca în Consiliul Județean Brăila nu implică doar muncă de birou, ci și parțial, munca de teren, care înseamnă deplasări, relocări, delegații. Acest lucru crează un mediu destul de stresant, care poate avea urmări asupra sănătății angajaților.

În cadrul acestui program de muncă cât de cât fix poate interveni modificarea raportului de serviciu. Această modificare are loc prin: delegare, detașare, transfer, mutarea în cadrul altui compartiment din aparatul propriu al Consiliului Județean Brăila și exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere.

Delegarea se dispune în interesul autorității publice județene pe o perioada de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.

Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an se poate dispune numai cu acordul scris al funcționarului public. Măsura se poate dispune pentru o perioada de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an.

Pe timpul delegarii, funcționarul public își păstrează funcția și salariul, iar Consiliul Județean Brăila este obligat să suporte costul legal al transportului, cazării și a indemnizației de delegare.

Funcționarul public poate refuza delegarea dacă se află în una din următoarele situații: graviditate; își crește singur copilul minor; starea sănătății dovedită cu certificat medical face contraindicata delegarea.

Detașarea se dispune în interesul Consiliului Județean Brăila pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic, un funcționar public poate fi detașat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris. Detașarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a funcționarului public corespunde atribuțiilor și responsabilităților funcției publice pe care urmează să fie detașat. Pe perioada detașării, funcționarul detașat își păstrează funcția publică și salariul. Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este detașat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detașării în altă localitate, autoritatea sau instituția publică beneficiară este obligată să îi suporte costul integral al transportului, dus și întors, cel putin o dată pe lună, al cazării și al indemnizației de detașare.

Funcționarul public poate refuza detașarea în următoarele situații: graviditate; își crește singur copilul minor; starea de sănătate dovedită cu certificat medical face contraindicată detașarea; detașarea ar urma să aibă loc într-o localitate în care nu i se asigură condiții corespunzătoare de cazare; este singurul întreținător al familiei; motive familiale temeinice care justifică refuzul de a da curs detașării.

Transferul se poate face într-o funcție publică pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului și are loc : în interesul serviciului sau la cererea funcționarului public. Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcționarului public transferat. Funcționarul public transferat în interesul serviciului în alta localitate are dreptul la o îndemnizație egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna precedentă, la acoperirea cheltuielilor de transport și la un concediu plătit de 5 zile.

Plata acestor drepturi se suporta de autoritatea sau instituția publică la care se face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului.

Transferul în interesul serviciului se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasa și grad profesional cu funcția publică deținută de funcționarul public sau într-o funcție publică de nivel inferior. Transferul la cerere se face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul.

Mutarea în cadrul altui compartiment al Consiliului Județean Brăila poate fi definitivă sau temporară. Mutarea definitivă poate avea loc în următoarele situații :

a) când se dispune de către președintele Consiliului Județean Brăila, cu acordul scris al funcționarului public, pe o funcție publică vacantă de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau cu repartizarea postului corespunzător funcției publice deținute, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public și a salariului acestuia ;

b) la solicitarea justificată a funcționarului public, cu aprobarea președintelui Consiliului Județean Brăila, pe o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional, cu respectarea pregătirii profesionale a funcționarului public ;

c) în alte situații.

Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat de către președintele Consiliului Județean Brăila în interesul autorității publice județene, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu respectarea pregătirii profesionale și a salariului pe care îl are funcționarul public.

Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere vacante sau temporar vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea acestei funcții publice și care nu are în cazierul administrativ o sancțiune disciplinara neradiata.

Dacă funcția publică este vacantă, măsura se dispune de către președintele Consiliului Județean Brăila, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu avizul Agentiei Naționale a Funcționarilor Publici.

În mod excepțional, perioada poate fi prelungită cu maximum 3 luni, cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, dacă a fost organizat concurs de recrutare sau promovare și funcția publică nu a fost ocupată.

În cazul în care funcția publică este temporar vacantă, măsura se dispune de către președintele Consiliului Județean Brăila, până la expirarea perioadei pentru care s-a dispus exercitarea cu caracter temporar.

Dacă salariul corespunzător funcției publice pe care este delegat să o exercite este mai mare, funcționarul public are dreptul la acest salariu.

Munca într-un mediu stresant, cu pauze puține, și fără posibilitatea de a inspira aer curat cât mai des poate duce la o serie de afecțiuni care poartă denumirea de boli de profesie. Dintre aceste afecțiuni putem aminti:

-hipertensiune arterială,

-boala cardiacă ischemică;

-afecțiuni digestive: gastrite, ulcer etc;

-nevroze, și alte afectiuni neuropsihice.

Din cauza unor solicitări la locul de muncă, există persoane care se confruntă cu dureri de cap (sindromul cefaleic) persistente sau au crize de astm (aici vorbim de persoanele care știu că au această afecțiune).

Din cauza pozițiilor incorecte adoptate la birou pot apare afecțiuni osteo-musculo-articulare, dureri la nivelul coloanei vertebrale lombare, la nivelul gâtului.

Dintre afecțiunile menționate de literatura de specialitate fac parte:

tulburări de statică vertebrală : cifoză, scolioză

hernii de disc, mai ales la nivel cervical

spodiloze cervico-lombare

sindrom de tunel carpian, sindrom de tunel cubital, tendinită sau tenosinovita extensorului degetului mare

afecțiuni determinate de compresiuni la nivelul vaselor și nervilor datorate pozițiilor rigide ale bratelor, folosirii intensive și poziției prea înaltă a tastaturii.

Aceste boli nu sunt considerate de specialiști ca fiind datorate în exclusivitate profesiei, ci sunt incluse la categoria bolilor legate de profesie. De aceea, trebuie sa întelegem că, pe langă factorii nocivi de la locul de muncă, sunt implicați și alti factori ( genetici, de exemplu).

Oboseala și efectele ei asupra calității muncii

Oboseala este un fenomen inevitabil. Oricât am încerca să scăpăm de ea, de fiecare dată apare altceva care să ne capteze atenția și să ne țină ocupați. La locul de muncă, cu atât mai mult, cu cât responsabilitățile unui angajat, mai ales ale unui angajat dintr-o instituție publică, sunt nenumarate. Funcționarilor publici le trec prin mână nenumărate documente importante, care necesita o atenție sporită. În încercarea de a rezolva cât mai repede și cât mai eficient problemele, aceștia ajung să își ia și acasă o parte din hârtii, doar ca să predea la timp lucrările. Astfel, intervine oboseala și stress-ul psihic, care se acumulează și poate duce la tulburări de somn precum și la tulburări mai grave, cum sunt psihozele, palpitațiile, etc.

Când ești obosit, creierul nu mai funcționează la potențial maxim, iar șansele să faci greșeli sunt mult mai mari. De aceea, este recomandat ca perioadele de muncă să alterneze cu perioadele de odihnă, pentru a da posibilitatea organismului de a se reface și de a putea fi în formă maximă.

Pauzele la locul de muncă joacă un rol foarte important pentru recuperarea funcțiilor fiziologice ale organismului, și pentru a ajuta organele interne să se regenereze.

Criteriile care trebuiesc luate în considerare pentru stabilirea pauzelor din timpul programului sunt: oboseala acumulată într-un anume moment al zilei, timpul necesar pentru restabilirea funcțiilor optime ale organismului și gradul de afectare.

Odihna la locul de muncă trebuie să fie activă. Asta înseamnă alternarea mai multor tipuri de activități, pentru a menține un tonus ridicat.

Pentru relaxarea musculaturii este indicat ca în timpul pauzelor să executăm mișcări ușoare, care să detensioneze, dar care să nu obosească mai tare.

Rolul sănătății la locul de muncă

Conceptul de sănătate

Conceptul de sănătate, așa cum este el definit de către Organizația Mondială a Sănătății, se referă la “o bună stare fizică, psihică și socială”, lărgind astfel sfera noțiunii din domeniul biologic în cel social. Sănătatea exprimă capacitatea adaptativă a individului la mediul natural și social. Munca, ca și modalitate specific umană de adaptare la mediu, este și cel mai elocvent criteriu de apreciere a stării de sănătate, condiționând atât starea biologică, cât și cea de integrare socială. Există o relație între starea de sănătate și capacitatea de muncă, individul sănătos prezentând o adaptare la muncă și o productivitate optimă, și pe de altă parte, munca reprezintă sursa bunăstării sociale și de asemenea influențează starea fizică.

De aceea, prevenirea îmbolnăvirilor profesionale și promovarea sănătății angajaților reprezintă scopul principal al medicinei muncii, ceea ce în final se traduce și în productivitate și beneficii economice.

Promovarea sănătății este definită ca fiind știința și arta de a ajuta oamenii să ajungă la o stare optimă de sănătate prin creșterea conștientizării, adoptarea de schimbări benefice în stilul de viață și în mediul de viață.

Aceasta arată faptul că angajatorii înțeleg rolul acestor programe și le aplică pentru managementul cheltuielilor legate de servicii medicale, scăderea absenteismului, creșterea productivității, creșterea moralului angajaților, atragerea și menținerea personalului, îmbunătățirea imaginii organizației, contribuția la sănătatea și bunăstarea resurselor umane.

Pentru implementarea de programe de promovare a sănătății, locul de muncă este unul din cele mai populare locații, un studiu efectuat în anul 1999 în Statele Unite ajungând la concluzia că în peste 90% din locurile de muncă cu peste 50 de angajați se desfășurau diferite programe de promovare a sănătății, ca parte integrală a practicii sănătății ocupaționale.

Un exemplu simplu și elocvent: una din bolile legate de profesie determinate de expunerea la zgomotul profesional peste limitele legale admise este hipertensiunea arterială. Dar această boală poate trece neobservată în fazele inițiale și fără un program de screening la grupele de angajați expuși la zgomot, hipertensiunea arterială evoluează și poate conduce la pierderea capacității de muncă (invaliditate). Însa, printr-o atitudine activă se poate depista precoce aceasta boală și lua măsuri de contracarare a evoluției și complicațiilor acesteia.

Motivația și justificarea pentru implementarea de programe de promovare a sănătății la locul de muncă :

– Scăderea cheltuielilor pentru servicii medicale : studii efectuate în Statele Unite pe un număr mare de angajați au arătat faptul că programele de promovare a sănătății la locul de muncă conduc la scăderea cheltuielilor pentru îngrijiri medicale, dat fiind că angajații cu un risc crescut de îmbolnăvire conduc la costuri directe sau indirecte semnificativ mai mari, cu efecte concomitente negative asupra angajaților înșiși în termeni de remunerație sau siguranță a locului de muncă. Se acumulează din ce în ce mai multe dovezi că aceste programe proactive de promovare a sănătății aduc beneficii considerabile în raport cost-eficienta prin economisirea de bani pentru îngrijiri medicale și absenteism.

– Reducerea absenteismului : este evident că angajații absenți nu sunt angajați productivi, astfel ca angajatorii plătesc nu numai costul indemnizației temporare de muncă sau a serviciilor medicale dar și pierderea de productivitate și alte consecințe ale lipsei angajaților din sistemul de muncă.

– Scăderea morbidității și mortalității : prin prevenirea și combaterea factorilor de risc se îmbunătățește speranța de viață a angajaților și calitatea acesteia, ceea ce duce la economii pe termen lung.

– Atitudinea față de muncă și locul de muncă : o atitudine pozitivă față de angajator este un ingredient necesar pentru un moral bun al angajaților, ceea ce se traduce prin modificări de atitudine față de munca efectuată, acest lucru fiind însă dificil de obiectivizat prin studii controlate, riguros științifice.

Planificarea sistematică pentru implementarea de programe de promovare a sănătății la locul de muncă :

– Stabilirea obiectivelor : În vederea inițierii unui program de promovare a sănătății la locul de muncă, este necesară stabilirea obiectivelor, strategiei, resurselor umane și materialelor necesare.

– Colectarea de informații : prin chestionare și alte forme de evaluare, se vor stabili nevoile și așteptările angajaților, acest lucru stimulând implicarea angajaților în dezvoltarea programelor și ulterior creșterea interesului și participării în cadrul acestora.

Pentru identificarea principalelor boli care determină cheltuieli crescute în cadrul organizației, precum și a categoriilor de angajați afectate de aceste boli, se vor analiza cheltuielile necesitate de serviciile medicale oferite angajaților, indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, cheltuielile asociate bolilor profesionale și caracteristicile demografice ale bazei de angajați.

În acest sens folosirea unor standarde de referință precum Clasificarea Internațională a Maladiilor este utilă.

Caracteristicile demografice ale angajaților vor influența alegerea programului celui mai potrivit (o populație de sex feminin care prezintă o incidență crescută de complicații cu ocazia sarcinii poate beneficia de un program de management al sarcinii, în timp ce o populație de sex feminin mai în vârsta poate beneficia de un program de prevenire al osteoporozei).

– Elaborarea planului : o dată ce toate informațiile relevante au fost strânse, se va trece la realizarea planului programul care va include un conținut acceptabil pentru angajați și angajator, va putea fi implementat în limita resurselor disponibile, va ține cont de preferințele și nevoile angajaților și ale organizației și va defini indicatorii de succes pe termen scurt și termen lung.

Tipuri de programe de promovare a sănătății

– Examinări preventive clinice, paraclinice sau de laborator : examinările preventive de tip screening permit depistarea bolilor în stadii precoce și oferă șansa unei acțiuni terapeutice mai eficiente. Exemple: examinări pentru depistarea diferitelor forme de cancer, hipertensiunii arteriale, osteoporozei, valorilor ridicate ale glucozei sau lipidelor din sânge

– Abandonarea fumatului : fumatul este considerat ca obiceiul sau stilul de viață care are cel mai mare impact asupra sănătății

– Combaterea sedentarismului : exercițiul fizic prezintă beneficii evidente pentru sănătate, scăzând riscul pentru o serie de boli, îmbunătățind condiția fizică, moralul, atitudinea și productivitatea.

– Managementul obezității : În condițiile în care peste jumătate dintre americani sunt supraponderali sau obezi, iar această șituație prezintă riscuri evidente pentru sănătate, acest tip de programe vor putea avea impact maxim.

– Obiceiurile nutriționale

– Managementul stresului : stresul joacă un rol în evoluția bolilor cardiovasculare, astm bronșic, afecțiuni dermatologice, gastrointestinale și altele, înfluențând de asemenea și atitudinea socială și productivitatea.

– Asistenta angajaților : programele de susținere a angajaților care prezintă probleme legate de dependența de alcool, depresie sau alte probleme psihologice, contribuie la bunăstarea angajaților și în final și a organizației. Având în vedere că în țara noastră pe al doilea loc în lista afecțiunilor invalidante, care duc la pierderea capacității de muncă, după bolile cardiovasculare, se afla afecțiunile psihice, beneficiul unui astfel de program poate fi considerabil. Studiile efectuate în alte țări au arătat un raport favorabil cost-beneficiu.

– Alte programe de interes: vaccinări antigripale, probleme specifice sănătății femeilor : acestea sunt opțiuni viabile care au dovedit că merită să fie puse în practică, scăzând incidența afecțiunilor gripale intercurente sau respectiv a patologiei feminine.

Modalități de implementare a programelor de promovare a sănătății.

Pentru a-și putea atinge obiectivele, programele de promovare a sănătății trebuie să fie adresate specific unei anumite categorii de angajați, care vor putea beneficia maxim de acestea.

Acolo unde este cazul, trebuie luați în calcul angajații care lucrează în locuri de muncă izolate, în schimburi sau la distanță. Adesea, familiile angajaților trebuie de asemenea implicate, pentru a putea susține eforturile de schimbare.

Resursele financiare ale programelor pot veni în întregime din partea managementului organizației, în ideea de a benefica ulterior de o reducere a cheltuielilor pentru servicii medicale și de a îmbunătăți resursele umane, programele pot fi finanțate de către angajați, prin înțelegerea avantajelor acestora în îmbunătățirea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor, sau cheltuielile pot fi împărțite între management și angajați, într-o înțelegere din care ambele părți ies în câștig.

Principiul general care stă la baza desfășurării lor este accesibilitatea angajaților, de aceea ora și locul de desfășurare vor fi alese în funcție de programul de lucru, în pauzele între schimburi, alte momente de respiro sau întâlniri informale ale angajaților. Acolo unde este posibil, distribuirea de broșuri prin poștă, email, oferirea de informații prin intermediul internetului sau cu ajutorul de materiale audiovizuale, reprezintă o variantă convenabilă. În alegerea locului de desfășurare, regulă de bază este “Întâlniți angajații acolo unde ei își petrec timpul”.

Pentru stimularea participării și motivarea schimbărilor de comportament, se pot folosi recompense sau alte stimulente. Strategia poate avea succes pe termen scurt, dar nu și pe termen lung, când succesul programelor bazate pe motivație exterioară este îndoielnic. De aceea este necesar să fie exprimate clar avantajele fiecărui participant, permițând tuturor să “câștige” ceva din această.

Uneori folosirea de recompense și stimulente poate afecta credibilitatea programului, sau poate conduce la cheltuieli crescute.

Desfășurarea programelor de promovare a sănătății :

Găsirea momentului și locului potrivit pentru desfășurarea acestor programe este adesea dificil.

Primii indicatori care pot fi evaluați sunt rata participării și satifacția participanților. Caracteristicile programului determină și posibilitățile de evaluare ulterioară a rezultatelor, apelând la chestionare și scoruri, analize de laborator, aprecierea statusului funcțional al indivizilor.

Cadrul legislativ

Legislația de securitate și sănătate în muncă face parte din sistemul național de reglementări, prin intermediul căruia se stabilesc responsabilitățile instituțiilor implicate, cadrul de înființare și organizare a activității în domeniu și se asigură respectarea principiilor de prevenire a accidentelor de muncă și bolilor profesionale. Caracteristica fundamentală a legislației este că se află într-un proces de armonizare cu prevederile directivelor europene în domeniu.

Constituția României , afirmând dreptul la protecție socială, face referire și la măsurile de securitate și igienă a muncii, iar Codul Muncii conține prevederi juridice care, prin aplicarea lor, contribuie la apărarea vieții și sănătății salariaților.

Sistemul legislativ din domeniul securității și sănătății în muncă reprezintă o componentă a sistemului legislației de protecție socială, prin care se urmărește asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională generate de procesele de muncă.

Sistemul legislativ în domeniul securității și sănătății în muncă se fundamentează pe prevederile Constituției, republicată, care reglementează garanția dreptului la viață, precum și dreptului la întegritate fizică și psihică a persoanelor și dreptul salariaților la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.

Legislația în domeniul securității și sănătății în muncă este armonizată cu legislația europeană în domeniu și este într-un continuu proces de transformare.

Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) în Legea 319/2006 au fost introduse principiile prevenirii enunțate anterior care, datorită abordării globale a securității și sănătății în muncă, determină schimbarea atitudinii angajatorilor și lucrătorilor, prin implicarea lor în prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale. Legea și normele metodologice de aplicare a acesteia, definesc cadrul organizatoric al securității și sănătății în muncă, precum și atribuțiile instituțiilor statului privind coordonarea și controlul acestei activități. Prevederile Legii 319/2006 se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât și private, angajatorilor, lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor cu excepția forțelor armate, poliției și a altor cazuri care vin în contradicție cu prevederile legii.

Pentru asigurarea cadrului necesar participării și informării lucrătorilor cu privire la aspectele de securitate și sănătate în muncă, Legea nr.319/2006 prevede crearea comitetelor de securitate și sănătate în muncă la nivelul unităților economice cu peste 50 de salariați, obligând totodată angajatorii de a asigura condițiile de desfășurare a activității acestora. Are caracter esențial preventiv, urmărînd evitarea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Reglementări privînd sănătățea și securitățea în muncă pe plan European

Politica privind sănătatea și securitatea în munca nu se rezumă doar la legi și regulamente , acestea sunt necesare și trebuie aplicate la nivelul locului de muncă. Însă pentru a realiza progrese măsurabile ale condițiilor de muncă și o reducere a accidentelor și bolilor profesionale, este necesară combinarea acestora cu o multitudine de alte instrumente, cum ar fi dialogul social, bunele practici, creșterea gradului de conștientizare a publicului, responsabilitatea socială a întreprinderilor stimulentele economice și reorientarea.

La nivelul Uniunii Europene, această abordare holistică a sănătății și securității în muncă a fost adoptată sub forma unor strategii comunitare .

Strategia comunitară în vigoare urmărește să realizeze o reducere cu 25% a accidentelor survenite la locul de muncă în Uniunea Europeană, până în 2015. Pentru a realiza acest obiectiv, se impune inițierea de acțiuni la toate nivelurile – european, național, local și al locurilor de muncă.

Un concept esențial și un pilon de bază pentru atingerea obiectivelor acestei strategii comunitare îl constituie dezvoltarea și punerea în aplicare a unor strategii naționale coerente în statele membre ale Uniunii Europene.

Trecerea către strategii noi și orientate în funcție de informații este una globală. Organizația Internațională pentru migrație a adoptat în 2006 Cadrul său promoțional pentru sănătate și securitate în muncă; Organizația Mondială a Sănătății a adoptat un Plan de acțiune global privind sănătatea lucrătorului pentru 2008 – 2017. De asemenea, numeroase țări din afara Uniunii Europene au dezvoltat strategii privind sănătatea și securitatea în muncă, pentru a furniza o concentrare mai clară asupra direcției globale și pentru a stabili prioritățile în țările lor.

Obiectivul politicii Comunitare în domeniul securității și sănătății în munca trebuie să fie ameliorarea continuă a stării de bine în muncă , acest concept incluzând dimensiunile fizice , morale și sociale. Mai multe obiective complementare trebuie deci urmărite în același timp de către toți cei implicați.

– O reducere continuă a accidentelor și bolilor profesionale. Trebuie avute în vedere fixarea unor obiective cuantificate , atât la nivel Comunitar cât și la nivelul Statelor Membre , mai ales în sectoarele de activitate cu o rată a accidentelor peste medie , în special în cadrul implementării strategiei europene pentru angajare.

– Întegrarea dimensiunii de gen în evaluarea riscului , în măsurile preventive și în dispozițiile privind compensarea , astfel încât să se țină cont de caracteristicile femeilor în privința sănătății și securității în muncă

– Prevenirea riscurilor sociale : stresul , hărtuirea la locul de muncă , depresia și riscurile legate de dependența de alcool droguri și medicamente , trebuie să facă obiectul unor măsuri specifice , care însă fac parte dintr-o abordare globală în asociere cu sistemele de sănătate.

-Luarea în considerare a schimbărilor demografice în privința riscurilor și a accidentelor. Măsurile preventive trebuie să aibă în vedere factorul de vârstă și trebuie să vizeze în mod special persoanele tinere și în vârstă.

-Luarea în considerare a schimbărilor în tipurile de angajare și formele contractuale , în organizarea muncii și în timpul de muncă. Angajații din activități atipice sau cu contracte de munca nesigure, pe durate scurte , reprezintă un grup sensibil.

-Luarea în considerare a mărimii întreprinterii. IMM-urile și întreprindere foarte mici, precum și independenții și persoanele casnice trebuie să beneficieze de măsuri specifice în cadrul programelor de informare , sensibilizare și prevenire a riscurilor.

-Analiza riscurilor noi , în special cele legate de interacțiunea dintre agenții chimici , fizici și biologici precum și cele legate de mediul de muncă în general.

CONCLUZII ȘI RECOMANDARI

Tematica protecției muncii este insuficient prezentată în literatura tehnică de specialitate deși are o importanță deosebită pentru manageri și executanți care ar trebui protejați în procesul muncii. In cazul administrațiilor publice, importanța acesteia este vitală, dat fiind numărul mare angajați din sectorul public.Obiectivul principal al sănătății în muncă este de a elimina toate accidentele și îmbolnăvirile profesionale prin prevenirea producerii acestora.

Activitatea umană reprezintă un proces dinamic, cu consum de energie, implică pe lângă rezultatele pozitive, și un impact negativ asupra executantului, ceea ce se manifestă prin uzura fizică și psihică a acestuia. În particular, munca are drept conotație obligatorie consumul forței de muncă a omului. În anumite condiții, ritmul sau calitatea consumului pot depăși limitele normale de autoregenerare, fapt ce se manifestă prin fenomenul de accidentare sau îmbolnăvire.

În cazul muncii individuale, ce are în vedere satisfacerea unor necesități personale, pe care fiecare executant și-o organizează, conduce și desfășoară singur, acesta va fi răspunzător și va suporta consecințele producerii accidentului sau îmbolnăvirii datorate activității sale. De menționat că, în cursul unui asemenea proces, elementele externe, care pot interveni în sens negativ, favorizând sau provocând agresiunea, sunt în general reduse.

Factorii care constituie bariere se referă de multe ori la implicarea insuficientă a angajatorilor în acest proces, din cauza lipsei unei înțelegeri adecvate a acestei probleme și a avantajelor pe care le poate avea implementarea și funcționarea unui astfel de sistem și la percepția de către angajatori și angajați a problemelor de securitate și sănătate în muncă, în general, și a implementării unui sistem de management, în particular, mai mult ca o obligație impusă de legislație decât ca modalități de prevenire destinate eliminării sau reducerii riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională.

Legislația în domeniul securității și sănătății în muncă este armonizată cu legislația europeană în domeniu și este într-un continuu proces de transformare.

Consider că înțelegerea gravității riscurilor de accidentare și de îmbolnăvire profesională precum și formarea unor deprinderi corecte în vederea evitării lor sunt obiective care pot fi atinse numai printr-un proces de informare și educare continuu.

BIBLIOGRAFIE

Raadshelders și Ruttgers, The Evolution of Civil Service Systems, în Bekke, Perry și Toonen (eds.), Civil Service Systems în Comparățive Perspective, Îndiana Univerșity Press, 1996

Țiclea Alexandru, Codul muncii comentăț, Editura Universul Juridic, București, 2011

Țiclea Alexandru, Trățăț dreptul muncii, Editura Universul Juridic, București, 2010

Legea 319/2006 privînd protectia și securitățea muncii, publicăta în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 646 din 26 iulie 2006 modificăță prin Hotararea de Guvern nr. 955 din 8 septembrie 2010

Constitutia Romaniei, modificăță și completăță prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003, publicătă în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003

Anexa nr. 1 la Hotararea Consiliului Județean Brăila nr. 111/2011

REGULAMENTUL DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE A APARĂȚULUI DE SPECIALITĂȚE AL

CONSILIULUI JUDEȚEAN BRĂILA

Legea 215/2001, Republicărea 1 în Monitorul Oficial, Partea I nr. 123 din 20.02.2007.În vigoare de la 23.05.2001

http://www.portal-Brăila.ro/Portal/Brăila/CJBrăila/portal.nsf/0/D6F3DCA7FFA24926C225773700307031/$FILE/Regulament%20de%20organizare%20și%20funcționare%20a%20aparățului%20de%20specialitățe%20-2011.doc

http://www.cjBrăila.ro/Portal/Brăila/CJBrăila/portal.nsf/0/D6F3DCA7FFA24926C225773700307031/$FILE/REGULAMENTUL.doc

http://www.portal-Brăila.ro/Portal/Brăila/CJBrăila/portal.nsf/0/39FF3730D528ED78422574AD004EED9D/$FILE/3%20Regulament%20organizare%20înstitutie.doc

http://www.scrigroup.com/legislăție/administrație/FUNCȚIA-PUBLICĂ-ȘI-FUNCȚIONARU91711.php

http://ro.scribd.com/doc/97176404/Atribuțiile-Consiliului-Local

http://www.medicîna-muncii.înfo/articole-medicîna-muncii/rolul-sanățății-la-locul-de-munca.html

http://ro.scribd.com/doc/224067329/Resursele-Umane-în-Administrăția-Publică-în-Contextul-Întegrarii-Europene

http://www.portal-Brăila.ro/Portal/Brăila/CJBrăila/portal.nsf/AllByUNID/5B2D6CEF0287F42642257540002E3A85?OpenDocument

http://www.avocățnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_248711/Defînitia-funcționarului-public-de-citit-înaînte-de-a-posta-aici.html

http://ro.scribd.com/doc/218571446/Securitățea-Și-Sănătatea-în-Munca-Doc

http://ro.scribd.com/doc/216611503/LEGEA-nr-188

http://legeaz.net/spete-contencios/acte-administratie-publica-locala-820-2010

https://osha.europa.eu/ro/organisations/osh_strategies

http://amikalia.ro/articol/agentia-europeana-pentru-securitate-si-sanatate-munca-pe-intelesul-tuturor-3-0

http://www.portal-braila.ro/Portal/Braila/CJBraila/portal.nsf/0/39FF3730D528ED78422574AD004EED9D/$FILE/4%20Regulament%20organizare%20si%20functionare%20aparat%20propriu.doc

http://www.scrigroup.com/legislatie/administratie/FUNCTIA-PUBLICA-SI-FUNCTIONARU91711.php

http://primariabucecea.ro/data/_editor/Lege%20rerepublicata%20privind%20statutul%20functionarilor%20publici.txt

http://legeaz.net/spete-contencios-inalta-curte-iccj-2010/decizia-3091-2010

http://www.portal-braila.ro/Portal/Braila/CJBraila/portal.nsf/AllByUNID/5B2D6CEF0287F42642257540002E3A85?OpenDocument

http://www.portal-braila.ro/Portal/Braila/CJBraila/portal.nsf/AllForPrint/5B2D6CEF0287F42642257540002E3A85?OpenDocument

http://archive-ro.com/ro/f/formulareadministrative.ro/2013-08-07_2589622_12/Constitutia_Romaniei_2003/