Sănătatea este o sta re pe deplin favorabilă atât [620917]

„Sănătatea este o sta re pe deplin favorabilă atât
fizic, mintal cât și social și nu doar a bsența bolii sau a infirmității „
OMS (1946)

INTRODUCERE

Menținerea unei stări corespunzătoare de sănătate în populație reprezintă unul din dezideratele
necesar de atins pentru fiecare stat deoarece aceasta se reflectă în toate aspec tele vieții cetățenilor
(social, financiar , precum și al calității vieții).
Sistemele de sănătate ar t rebui să pună în prim -plan cetățeanul și nevoile sale de sănătate, să
ofere servicii de calitate, fără discriminare. În anul 1966 United Nations , prin International Covenant
Economic, Social and Cultura l Rights , au sta bilit că toate statele , indiferent cât de sărace ar fi ,
trebuie să ofere un nivel minim de resurse care să asigure dreptul la îngrijiri de să nătate fără
discriminare etnică , rasială, economică pentru toți cetățenii, să asigure accesul la vaccinuri și
medicamente de bază (definit e de World Health Organization), să asigure distribuția echitabilă a
resurselor în funcție de nevoi , să adopte și să implementeze o strategie națională de sănătate publică
și un plan de acțiune pe baza datelor epidemiologice.
Evaluarea performanței sisteme lor de sănătate este esențială pentru înțelegerea modului în care
acestea funcționează și cum pot fi ele îmbunătățite. Deși e xistă tendința unor state de a minimaliza
nevoile de sănătate nesatisfăcute ale populației din considerente financiare , Comisia Eur opeană
consideră ca fiind justificată implementarea dreptului oricărui cetățean la îngriji ri de sănătate de
bună calitate1.
Lucrarea își propune în partea generală o trecere în revistă a sistemului național de sănăta te, a
organizării și funcționării spitalelor în România, a noțiunilor de management al calității și a evaluării
indicatorilor de performanță, iar în partea specială va aborda evaluarea indicatorilor de performanță
la nivelul secției Medicină Internă din cadrul SJU Vâlcea în perioada 2015 – 2017.

1 https://ec.europa.eu/health/expert_panel:Benchmarking access to healthcare in the EU(accesat la 1 iulie 2018)

CAPITOLUL I
SISTEMUL NAȚIONAL DE SĂNĂTATE DIN ROMÂNIA

Sănătatea a reprezentat o preocupare permanentă a factorilor de decizie politică, deoarece este
una din valorile fundamentale ale societății. Un sistem de sănătate ideal ar trebui să fie eficient, să
acopere întreaga populație, să fie finanțat echitabil, să fie accesibil și transparent , să acopere o gamă
largă de servicii și să ofere pacientului libertate de alegere.
În întreaga lume funcționează 4 tipuri de sisteme de sănătate2:

În ceea ce privește s istemul de tip Beveridge , acesta este aplicat în Suedia din anul 1942, în
Irlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda și Marea Britanie după cel de -al doilea război
mondial și din anii ‘80 și în Italia, Spania, Portugalia și Grecia3. Practic, a cest tip de sistem oferă
avantajul echității privind accesul la serviciile de sănătate gratuit și acoperirea întregii populații. De
asemenea, m edicii generaliști ocupă rolul central al sistemului, fondurile necesare fiind în cea mai
mare parte asi gurate din impozite. Deși este un sistem catalogat mai ieftin are dezavantajul timpilor
mari de așteptare pentru consultațiile la medicii specialiști.
Sistemul de tip Bismark a apărut în Germania și se bazează pe contr ibuțiile sociale din salarii .
Acest tip de sistem are o mare acoperire cu servicii medicale , dar costurile sunt mari.
Sistemul de sănătate bazat pe asigurări private de sănătate este specific Statelor Unite ale
Americii. Acest sistem nu oferă servicii de sănătate populației generale , cetățe nii adresându -se
companiilor private de asigurări. Totodată, datorită faptului că a cest sistem are o acoperire mică a
populației , accesul la serviciile medicale este redus .

2 Plumb I .., Serviciile de sănătate și asigurările sociale de sănătate , Admini strație și management public nr. 1/2003 , p.
23, www.ramp.ase.ro/_data/files/articole/1_02pdf (accesat la 1 iulie 2018)
3 Cojan A., Curs Master -Management Sanitar -Asigurările sociale și asistența socială 2017 Semașko
•sistem centralizat
(a funcționat în
România până în
1990) Beveridge
•serviciu național
de sănătate (de
ex. Anglia) Bismark
•model bazat pe
asigurări sociale
de sănătate (de
ex. Germania) Asigurări private
de sănătate
•model bazat pe
asigurări private
de sănătate (de
ex. SUA)

Sistemul de tip Semașko , specific fostelor state socialiste se caracterizează prin conducere
centralizată (Ministerul Sănătății) , prin planificare anuală și cincinală , serviciile de sănătate fiind
axate mai mult pe prevenție.
Până în 1989 sistemul de sănătate din România a fost unul de tip centralizat , de tip Semașko,
caracterizat prin subordonarea tuturor componentelor sistemului de către Ministerul Sănătății și
prin planificarea centralizată a resur selor și a serviciilor medicale . În perioada postbelică , odată cu
instaurarea noului regim politic , s-a trecut la naționalizarea tuturor instituțiilor sanitare și sistemul de
sănătate a fost reorganizat după cum urmează:
 mărirea bazei materiale ;
 construirea de dispensare medicale, policlinici orășenești, policlinici de întreprindere și
spitale orășenești și județene.
În această perioadă s-a dezvoltat și învățământul medical, numărul de medici și cadre medii
sanitare crescând semnificativ4. De asemenea, s istemul de sănătate era orientat mai mult spre
prevenție și resursele financiare erau direcționate de la Bugetul de Stat. Politica financ iară din anii
80 a dus la scăder ea resurselor alocate sănătății , baza materială nu a putut fi susținută apărând astfel
mari deficiențe în acordarea îngrijirilor de sănătate , precum : aparatură medicală învechită,
neperformantă, lipsa medicamentelor și a mat erialelor sanitare.
Din anul 1990 a început reformarea sistemului sanitar românesc prin trecerea la
descentralizarea acestuia , prin implicarea autorităților locale și a asociațiilor profesionale. Modelul
care a stat la baza refor mei a fost inspirat de sistemul asigurărilor sociale de sănătate de tip Bismark.
Astfel, d in anul 1990 până în prezent , s-au produs multe schimbări în sistemul de sănătate românesc
prin crearea cadrului legislativ necesar reformelor în sănătate:
 Legea nr.145/1997 privind asigu rările sociale de sănătate;
 Legea nr. 100/1998 privind asistenț a de sănătate publică ;
 Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății ;
 înființarea colegiului Medicilor din România în anul 1995 ;
 introducerea cardului național de sănătate în anul 2014;
 elaborarea de către guvern a str ategiei naționale de sănătate în anul 2004 și ulterior în anul
2014.
Prin urmare, pornind de la cadrul legislativ, Legea asigurărilor de sănătate a definit clar faptul
că “asigurările sociale de sănătate reprezintă pri ncipalul sistem de ocrotire a populației, că sunt

4 Ursea N. , Enciclopedie medicală românească de la origini până în prezent , Academia Română. Secția Științe
Medicale. București:Editura universitară „ Carol Davila ”, Nr.1, 2009, p. 314 -315

obligatorii și funcționează descentralizat pe baza principiului solidarității și subsidiar ității în
colectarea fondurilor , precum și a dreptului alegerii libere de către asigurați a medicului, a unității
sanitare și a casei de asigurări de sănătate ”5. De remarcat este faptul că acest cadru legislativ a
suferit modificări pe parcursul anilor în concordanță cu necesitățile sistemului de sănătate . De
exemplu, Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate a fost abrogată prin Ordonanța
de urgență a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări
sociale de sănătate , care, la rândul său , a fost abrogată și î nlocuită de Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătății. Pașii timizi și șovă ielnici sunt de înțeles , având în vedere
transformarea fundamentală a societății românești după anul 1989. Prin urmare, l ipsa de cunoștințe
în domeniul managementului în primii ani de reformă a contribuit la înce tinirea conceperii și
implementării noului sistem de sănătate.
În perioada decembrie 2010 – mai 2011 a fost întocmit un raport efectuat de către experți ai
Băncii Mondial e, al cărui beneficiar a fost Guvernul României, raport care a analizat sectorul de
sănătate românesc. Raportul a fost orientat către cercetarea performanței sectorului de sănătate și
către principalele dificultăți cu care se confruntă acesta, la final făcân d recomandări pentru
îmbunătățirea serviciilor de sănătate. Concluziile raportului au fost :
 slaba finanțare a sectorului de sănătate (aproximativ 5 % din PIB ) ;
 centrarea sistemului pe spitale, multe din afecțiunile care au beneficiat de spitalizare putând
fi rezolvate în ambulatoriu ;
 absența stimulentelor medicilor din sectorul prespitalicesc pentru rezolvarea cazurilor și
reglementarea defectuoasă a calității.
Concomitent, e chipa de experți a recomandat stabilirea protocoalelor și ghidurilor de practică
medicală la nivel național pentru fiecare categorie de asistență, acestea urmând să fie utilizate pentru
stabilirea pachetului minimal de servicii de sănătate.
În noiembrie 2014 , Guvernul României , prin intermediul Ministerul ui Sănătății , a elaborat
Strategia Națională de Sănătate 2014 -2020 – Sănătate pentru prosperitate6, prin care s -au
stabilit pri ncipalele direcții de acțiune pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației
României , în conformitate cu noile directive prevăzut e de programul European – Strategia Europa
2020, program definitivat de către Organizația Mondială a Sănătății – Regiunea Europa. Programul
are ca scop îmbunătățirea sănătății populației și propune accesul echitabil al cetățenilor , fără

5 Legea nr.145/1997 privind asigurările sociale de sănătate : legislație. Just. ro/Public/Document/11801 . (accesat la 1
iulie 2018)
6 www.ms.ro/strategia -nationala -de -sanatate -2014 -2020

discriminare la serviciile medicale , creșterea raportului cost -eficacitate , orientarea către serviciile
de prevenție . De asemenea , Ministerul Sănătății propune elaborarea de “programe de sănătate
orientate pe rezultate și nu pe proces”7și promovarea măsurilor de prot ecție a persoanelor
vulnerabile. Documentul stabilește ca direcție strategică “consolidarea calității ș i eficaciț ății
serviciilor de sănătate”8 și pune accentul pe etica profesională , în sensul atitudinii și
comportamentului angajaților din sistemul sani tar față de pacienți.
Sistemul sanitar românesc continuă reformele începute în anii 90, adaptându -se cerințelor
actuale în conformitate cu valorile europene.
Sistemul actual de sănătate din România este unul bazat pe asigurările sociale de sănătate
în care C asa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și Casele de Asigurări de Sănătate (CAS)
județene reprezintă finanțatorul, personalul medical este furnizorul de servicii și pacientu l este
beneficiarul acestora . Practic, r olul Ministe rului Sănătății este acela de a elabora programele și
strategiile de sănătate publică.
Incoerența strategiilor propuse de -a lungul celor 30 de ani de la Revoluția din decembrie 1989,
legislația în continuă modificare, rezistența la schimbare în rândul tuturor actorilor implicați a
condus la rezultate sub așteptări. Starea actuală a sănătății românești, evaluată de organisme interne
și europene , este considerată ca fiind nesatisfăcătoare.
În prezent, România se află pe ulti mul loc în Europa (conform Indexului European al
Consumatorului de Sănătate – ianuarie 2018) , cu un scor de 439 de puncte . Din păcate , țara noastră
se află pe ultimele locuri la majoritatea indicatorilor:

7 www.ms.ro/strategia -nationala -de sanatate-2014 -2020/p.7
8 www.ms.ro/strategia -nationala -de -sana tate-2014 -2020/p.9 servicii medicale
accesibilitatea pacienților
servicii de preveni re
drepturile pacienților
ultimul loc la mortalitatea infantilă și infecțiile
nosocomiale

Astfel, în figura nr. 1, prezentăm o situație a statelor europene , ținând cont de Index ul
European al Consumatorilor de Sănătate pentru anul 2017 .

Figura nr. 1 – Clasificarea statelor europene în funcție de indicatorii realizați , conform Indexului
European al Consumatorilor de Sănătate (2017)

Sursa: www.caleaeuropeana.ro/index -european -sistemul -medical -din-romania

În concluzie, e ste necesară implicarea susținută a tuturor factorilor decizionali de a
implementa măsuri corente , clare , care să redirecționeze sănătatea românească către performanță.

439 548 569 574 584 584 587 596 620 623 630 642 649 673 673 691 695 726 726 735 747 749 807 816 825 830 836 846 850 850 864 898 924
01002003004005006007008009001000

CAPITOLUL II
MANAGEMENTUL CALITĂȚII

2.1. Definirea conceptului de calitate