Salutare, dragilor [607348]

INTRODUCERE
Salutare, dragilor!!
Mai sunt câteva luni, săptămâni, zile, minute, secu nde, iar timpul se scurge și ajungeți în
fața foii de examen.
O etapă prin care toți trecem; veți avea multe emoț ii, dar vă asigur că sunt constructive; până să
aveți foaia de examen în mâini, trebuie să susțineț i proba orală – un prag de acomodare cu ceea
ce înseamnă examenul de bacalaureat și nu trebuie s ă vă speriați.
Lucrurile sunt foarte simple; v-ați întâlnit cu ele încă din școala generală, iar la liceu ați
aprofundat unele lucruri chiar dacă acum nu vi le a mintiți, nu vă panicați, panica nu ajută cu
nimic și de aceea sunt aici pentru a face lucrurile mai ușor de înțeles.
O să încep cu o descriere a probei orale, mai exact o să spun în ce constă aceasta.
Pentru început, veți extrage un bilețel și o să ave ți la dispoziție 15 minute pentru a le rezolva pe
ciornă.După ce sunteți gata, o să le prezentați în fața profesorului de la clasă care are alături încă
un profesor asistent.
Desigur, ei mai pot interveni pentru a vă pune câte va întrebari, dar poate doar pentru a vă
cunoaște sau pentru a descoperi unde o sa dați și m ai multe despre voi.
Toate bune și frumoase, dar pentru această probă, t rebuie să învătați puțină teorie, ,,a
învăța” e mult spus.
Doar să vă recapitulați câteva noțiuni care țin de tipul de comunicare, tipul de text și elemente ale
situației de comunicare și funcțiile limbajului sau stilurile funcționale.
Cât privește varianta oficială dată la examenul de bacalaureat, secțiunea competențe
lingvistice, pot spune că trebuie să citiți atent s emnificațiile de mai jos și să înțelegeți faptul că
competențe lingvistice sunt simple elemente de comu nicare în limba ce-o vorbim cu atâta drag.
Citiți fragmentul de text, apoi aveți două părți de rezolvat, astfel prima se referă la o
teorie aplicată, pe când cea de a doua este un exer cițiu ce ține de imaginatie sau creație – un eseu
argumentativ pe care îl veți avea și la subiectul I , punctul B.
Subiectul I are trei întrebări referitoare la eleme nte ale situației de comunicare, de aceea
vă pune să ziceți cine e emițătorul sau receptorul textului dat la examen – o întrebare clasică,
respectiv trebuie să spuneți cărui stil aparține și ultima întrebare se referă la nivelul vostru de
rezumare a ceea ce ați înțeles.

Subiectul II cuprinde eseul argumentativ care are d iferite teme, precum natura, școala, joc
și joacă ,iubirea – teme pe care le-ați studiat în c lasa a IX-a sau teme mai noi cum ar fi
tehnologia, mediul înconjurător sau cele postmodern iste.
TEORETIZAREA PROBEI ORALE
Cred ca deja v-am băgat în ceață, dar a fost doar o introducere pentru acomodare, așa că
o să vă prezint teoria.
Pentru început o să dăm definiția textului:
,,Textul, termen care provine din latinescul « text us »= țesătura este unitatea fundamentală a
comunicării lingvistice orale și scrise, de unde re zultă că în funcție de modul de manifestare sunt
orale – fie o poveste spusă de cineva, fie cele scr ise – aceasta teorie pe care o citiți acum.
Dar mai trebuie să ținem cont și de alți factori ca re ne indică tipul de text, aici intrând
obiectivitatea, subiectivitatea, limbajul , adică după scopul comunicării ceea ce duce la
împărțirea textelor în cele literare și nonliterare .
Vă voi atașa tabelul cu diferențe dintre cele dou ă tipuri de texte studiate de voi la
clasă, așa că fiți atenți la acesta și încercați să le înțelegeți practic prin punerea în paralel a do uă
texte, de exemplu un fragment dintr-o poveste și un articol științific:
TEXTUL LITERAR TEXTUL NONLITERAR
Caracter imaginar Caracter real
Comunicare emotivă(subiectiv ă) Comunicare pragmatică(obiectiv ă)
Prezența figurilor de stil și a procedeelor
artistice Folosirea de cuvinte cu sens propriu
Limbaj dezvoltat cu registre îmbinate Exprimarea unui adevăr istoric sau științific
Func ție poetic ă Func ție informativ ă

Bineînțeles că textele pot fi identificate dupa mai multe criterii, cum ar fi relația dintre
realitate și ficțiune, iar aici avem: textul fictional, nonficțional și textul «de graniț ă».
Cel din urmă are câteva caracteristici speciale dup ă cum îi spune denumirea, reprezintă granița
dintre textul literar și nonliterar, adică îmbină t răsăturile acestora, respectiv printre aceste tipur i
de text se numără jurnalul, memoriile și eseul literar , iar trăsăturile definitorii sunt :
– caracter nonficțional;
– funcție informativă și estetică ;
– personalizarea discursului ;
– domeniul textului : literatură, știință, publicisti că, justiție, administrație ;
– scopul comunicarii : argumentativ, descriptiv, ziar istic(jurnalul), de divertisment,
epistolar, eseistic, informativ, memorialistic, nar ativ, normativ, oratoric, reflexiv.

Prin identificarea tipului de text, trebuie să ține ți cont de trăsăturile caracteristice
fiecăruia, astfel este important să știți diferența dintre textul literar și cel nonliterar, celelalte vin
de la sine.
Conform structurii ar trebui să identificăm element ele ale situatiei de comunicare, astfel
distingem sase elemente :
– Emitatorul – cel care anunță mesajul (medicul);
– Receptorul – cel care primește mesajul (pacientul);
– Mesajul – informația transferată de la actanții com unicării (tratarea de către medic a
unei boli dobândite de pacient – hipertensiunea art erială);
– Codul – folosirea unor elemente speciale – alfabetu l lingvistic sau codul Morse
(cuvintele limbii române cu care se detaliză aspecte le medicale);
– Canalul – felul în care s-a produs mesajul – oral s au scris (oral prin discuție și scris prin
rețete sau scrisori medicale);
– Contextul – situația de comunicare propriu – zisă, de exemplu: la medic.
Emițătorul este cel care transmite informatia, ideea, putând să fie autorul unui opere sau cel
mai simplu, voi cei care transmiteți un mesaj cuiva( unui prieten, unei rude) cu referire la ceva,
așa că cel care primește informația se numește receptor sau cititorul informației.
Astfel avem două elemente de care trebuie să ținem cont clasicul MESAJ sau numele
informației și CODUL comun emițătorului și receptorului ; cuprinde eleme nte cunoscute de
ambii participanți la discuție.
Aceste elemente pot fi verbale, adică limba natural a, cum ar fi româna sau engleza sau
nonverbale, fiind prezente intonația, accentul, pauza, iar elementele nonverbale sunt mimica și
gesturile.
Celelalte două elemente MESAJUL transmis fie printr-un bilet, scrisoare sau telefo n –
toate acestea reprezentand CANALUL, iar CONTEXTUL se definește a fi cadrul în care se
desfășoară comunicarea.
Pornind de la cele șase elemente ale comunicării, p utem să detaliem funcțiile
comunicării :
– Funcția emotivă este centrată pe emițător și are sc opul de a transmite stări sufletești;
emițătorul nu își dorește doar să transmită infomaț ii, ci și emoții. Trebuie să identificați
mărci ale persoanei I specifice verbului și pronumelui, inter jecții și, de asemenea,
intonații exclamative/interogative.

– Funcția emotivă o găsiți cu denumirea de funcția ex presivă sau reflexivă, dar cel mai ușor
este de reținut emotivă fiindcă vă gândiți la emoții.

– Funcția conativă este centrată pe receptor, având d rept scop convingerea sau obținerea
unei reacții din partea acestuia. Se remarca prin f olosirea mărcilor persoanei a II-a sau
prin formule de adresare și enunțuri exclamative.

– Funcția conativă o mai găsiți cu denumirea de funcț ie persuasivă sau retorică, fiind
folosită, de exemplu, în textile argumentative pentru că emițătorul încearcă să
demonstreze un fapt valabil prin niște dovezi.

– Funcția poetică este centrată pe mesaj, specifică f iind textelor literare , deoarece se
remarcă prezența procedeelor expresivității.
Astfel poate să transmită pur și simplu date despre realitate sau să încifreze stări,
respectivă este cunoscută și cu denumirea de funcție stilistică sau estetică.

– Funcția metalingvistică detaliază mesajul pentru a-l face mai ușor de înțeles; se observă
atunci când apar explicații sau completări.
Identificarea lui nu este dificilă prin faptul că î n momentul trimiterii unui mesaj, acesta
poate fi modificat dacă a fost greșit vreun cuvânt sau vreo literă.

– Funcția referențială se caracterizează prin existen ța relației dintre mesaj și context,
transmițând informații în sensul cel mai larg, evid ențiind aspectele concrete , respectiv
poartă denumirea de funcție denotativă sau cognitivă.

– Funcția fatică este centrată pe canal , astfel îndeplinește rolul eliberator față de posi bilele
obstacole pentru ca mesajul să ajungă la receptor în siguranță.

Diversitatea tipurilor de comunicare și functiile a cesteia se află în strânsă legătură cu
stilurile funcționale ale limbii române care au tră sături specifice. Astfel avem patru stiluri
functionale,iar pentru a le intelege o sa vă dau câ teva exemple:
– Stilul beletristic este cel mai ușor de recunoscut, deoarece textele literare aparțin acestuia,
astfel avem câteva caracteristici: bogăția lexicală, predominanța imaginilor artistice și
predilecția pentru cuvintele polisemantice.

– Stilul tehnico-științific se caracterizează printr- un limbaj specializat; predomină cuvintele
neologice; se folosesc termenii științifici sau spe cifici unui anumit domeniu, de
exemplu medicina. Este permisă utilizarea abrevierilor , anumitor simboluri și lipsesc
imaginile artistice de unde rezultă lipsa sensibilității, totul fiind clar și precis.

– Stilul juridico-administrativ se caracterizează prin prezența formulelor speciale, sintagme
specifice. În ceea ce privește cuvintele, se folose sc doar cu sens propriu și nu figurat, iar
exprimarea este clară, simplă, neavând decor stilistic.

– Stilul publicistic este specific presei, caracteriz ându-se prin diversitate lexicală , prezența
neologismelor , dar și diferite proceede pentru a atrage atenția cititorului, să îi
stârnească interesul.

– Stilurile rămase sunt colocvial – folosit în relația dintre persoane , respective epistolar
și cel oratoric , specifice compozițiilor destinate spre a fi prezentate în pub lic.

Aceasta reprezintă partea de teorie, de care se lea gă primele două subpuncte.
Începând cu al treilea, voi va trebui să rezultați în câteva rânduri ce ați înțeles din textul
support, iar la al doilea subiect este prezent clas icul eseu ce nu trebuie să fie foarte mare,
ci să cuprindă esențialul, să nuanțati cât mai bine tema sau ideea cerută.

În următoarele pagini veti avea la îndemână câteva teste pentru a putea exersa mai
bine și nu în ultimul rând o să va dau câteva sfat uri utile.
Ținând cont că este primul vostru examen oral, nu t rebuie să intrați în panică, asa
că dimineață ascultați o muzică care vă place, mânc ați puțin și beți cafeaua pentru că nu
veți ști până când veți sta acolo.
Luați-vă o sticlă cu apă pentru a vă hidrata și gân diți-vă la lucruri frumoase; bineînțeles
să fiți atenți la ținută pentru a face din prima o impresie bună; nu trebuie ceva exagerat, ci
doar o cămașă si o pereche de blugi sau un tricou, nimic strident, nu mergeți la o
prezentare de modă
Acum, la acest examen trebuie să arătați lucrurile pe care le-ați învățați atâta
timp.îSă facem o recapitulare scurta,intrați, salut ați,luați un bilețel, vă duceți in bancă; îl
citiți în liniște și apoi dați ce e mai bun. Să vă gândiți că sunt cu voi, iar voi doriți să îmi
arătați că ați înțeles, fără emoții, lăsați-le acas ă!