Salariatii constitue segmentul cel mai important al populatiei ocupate, iar principala sursa de venit pentru aceasta categorie [307918]

CUPRINS

1. [anonimizat] ……………………..………………..…..……… 4

1.1. Introducere …………………………………………………………….……………..….……5

1.2. Scurt istoric ………………….……………………………………………….……..……….. 6

1.3. Terminologie și definiții …………….……………………………………………….………. 8

2. Prevederi legislative în domeniul sănătății și securității muncii în România …………….….. 12

2.1. Caracteristici de ansamblu ……………………………………………………….…….…… 12

2.2. Structura sistemului legislativ general din domeniul sănătății și securității muncii ………….. 13

2.3. Acte juridice …………………………………………………………………………………………………………… 14

2.4. Acte normative care reglementează sănătatea și securitatea în muncă ……………………………. 17

3. Metode de identificare a factorilor de risc ……………………………………………………………………. 20

3.1. Metoda de evaluare a riscurilor ………………………………………………………………………………… 21

4. Accidentele de muncă ……………………………………………………………………………………………….. 26

5. Analiza indicatorilor privind accidentele în muncă înregistrate la nivel național în perioada 2010 – 2015 …………………………………………………………………………………………………….. 32

5.1. Analiza numărului de accidentați în muncă la nivel național și regional ……………..…… 32

5.2. [anonimizat] ………………………………………….. 40

5.3. Analiza numărului de accidente colective de muncă la nivel național și regional …………….. 45

5.4. Analiza numărului de accidente colective de muncă la nivelul județului Bacău și Regiune de Nord Est …………………………………………………………………………………………………………………… 53

6. Studiu de caz ……………………………………………………………………………………………………………. 55

6.1. Obiectul cercetării ………………………………………………………………………………………………….. 55

6.2. Cine efectuează cercetarea ………………………………………………………………………………………. 55

6.3. Întocmire dosar accident …………………………………………………………………………………………. 55

6.4. Cazul „A”………………….……..…………………………………………….…………… 56

6.4. Cazul „B”……………………………………………………………………….…………… 56

6.4. Cazul „C”……………………………………………………………………….…………… 56

7. Concluzii ………………………………………………………….…………………………. 71

Bibliografie ……………………………………………………………………………..………. 72

[anonimizat] a [anonimizat], ori accidente de muncă. [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], organizatorice, de igiena și medicina muncii.

Prezenta lucrare, structurată pe șapte capitole, își propune ca pornind de la un scurt istoric și trecând în revistă prevederile legislației țării noastre din domeniul sănătății și securității în muncă, armonizată la cerințele Uniunii Europene, coroborate cu analiza efectuată asupra indicatorilor privind accidentele în muncă înregistrate la nivel național în perioada 2010 – 2015, împreună cu studiul efectuat asupra celor trei accidente de muncă luate ca exemplu în mod eleator să sublinieze importanța și să determine urgentarea și aplicarea eficientă a managementului de risc.

Fiind un concept relativ nou, managementul riscului își arată adevaratul potențial în prevenirea evenimentelor din domeniul sănătății și secutității în muncă, doar printr-o profundă și amănunțită studiere a accidentelor de muncă, mai precis a factorilor declanșatori.

Cercetările efectuate cu ocazia întocmirii celor trei dosare de accident, exemplificate în prezenta lucrare, doresc să sublinieze faptul că implementarea defectuoasă a managementului de risc are ca efect producerea evenimentelor nedorite în domeniul sănătății și securității în muncă.

Sănătatea și securitatea muncii ca instituție juridică, o putem defini ca fiind reprezentată de un ansamblu de norme juridice absolut necesare, ce au ca obiectiv reglementarea complexității relațiilor sociale formate în organizarea, desfășurarea și controlul procesului de muncă, având ca obiectiv, asigurarea condițiilor optime, la nivelul științei și tehnicii moderne, în special în vederea apărării vieții și sănătății tuturor părților implicate în acest proces, de prevenire a îmbolnăvirilor profesionale și accidentelor de muncă.

Conceptul de sănătăte și securitate în muncă conține relațiile stabilite în procesul muncii reglementate de normele de drept și având ca scop prevenirea riscurilor pentru sănătatea, integritatea sau viața celor ce muncesc.

În țara noastră, în spațiul microeconomic, procesele legate de sănătate și securitatea în muncă, s-au materializat în transferul deciziei manageriale la nivelul agenților economici din cadrul sectorului de stat, modificarea relațiilor dintre personalul de conducere și a salariaților, diviziunea și mărirea numărului agenților economici, dezvoltarea activităților cu caracter sezonier, în forme primare de organizare, în paralel cu sporirea eforturilor de retehnologizare.

Dinamica sistemului de sănătate și securitatea muncii, este actualmente, în mod clar condiționată de afilierea la Uniunea Europeană, mai précis de încheierea "Acordului european” întemeindu-se o asociere între România, pe de o parte și Uniunea Europeană, respectiv, statele membre ale acesteia, pe de altă parte.

Practic, acestea reprezintă condiții noi ale modului de evoluție a activității de sănătate și securitatea muncii, ce necesită în mod imperios, un cadrul legal corespunzător. Spre exemplu, descentralizarea economică a constrâns la aplicarea principiul autonomiei financiare și de execuție la nivelul agenților economici, inclusiv în domeniul securității muncii. În strânsă legătură cu incapacitatea economică, în situația conjuncturală în care principiul maximizării profitului suferă o maximă intensificare, dar și prin răspândirea activităților sezoniere, ce ignoră prevederile legale, s-a ajuns la degradarea condițiilor de muncă, atât în sectorul de stat, cât și în cel privat. De asemenea, modificarea relațiilor sociale de muncă a necesitat o nouă formă și împărțire a responsabilităților pentru cei implicați în interiorul unei unități economico-sociale. Retehno-logizarea, este de asemenea, fenomenul ce include în amploarea sa, noi factori de risc de îmbolnăvire profesională și accidentare, pentru care trebuie stabilite, normate și lagalizate, noi măsuri de sănătate și securitatea muncii.

Scurt istoric

În mod evident, după începerea procesului de desfășurare a unei activități conștiente, de transformare a elementelor existente în mediul înconjurător în vederea asigurării existenței sale, respectiv după ce omul a început să muncească, a existat și preocuparea acestuia pentru îmbunătățirea condițiilor de desfășurare a acestei activități. În timp, procesul acesta a avut perioade de dezvoltare fluctuantă, dinamica acestuia impunând actualmente, constituirea într-un sistem complex, fundamentat pe un cadru legislativ bine structurat. În linii generale, etapele și evoluția acestui sunt prezentate în cele ce urmează.

O privire de ansamblu asupra relației dintre om și muncă, scoate la iveală și lasă ca obiectiv clar protejarea celui ce muncește, împotriva îmbolnăvirii și a accidentării.

În perioada ce a precedat începuturile marii dezvoltări industriale, eforturile de mărire a randamentului în muncă, precum și cele de îmbunătățire a condițiilor de muncă abia își făceau apariția, fiind mai apoi brevetate ca invenții, ori constituind principala idee pentru inventarea unor dispozitive, mecanisme, mașini, etc.

Pornind de la idea circulației aerului, s-au realizat pe deoparte gurile / coloanele de aerisire atât de necesare pentru supraviețuire și prevenirea intoxicațiilor cu gaze toxice (fum, praf, etc) și pe de altă parte, încălzirea spațiilor de lucru și creșterea gradului de confort al muncitorilor.

Explozia evoluției industriale, a creat spațiul necesar apariției și dezvoltării analizei relației dintre om și mașină, precum și a efectelor acesteia asupra mediului înconjurător. Astfel, dacă la început, atenția era concentrată asupra aspectului strict economic, respectiv pe ideea măririi productivității muncii, ulterior, stiințe precum medicina, antropologia, sociologia și-au adus într-un mod semnificativ aportul în acest domeniu ce poartă astăzi denumirea de securitate și sănătate în muncă. Ajungem astfel ca, pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, să ia avânt, să capete complexitate și să se dezvolte, ca ramuri distincte, fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii, ergonomia muncii, ergonomia, sănătatea și securitatea muncii.

Începând de prin secolul al XIXlea și determinat de progresul general al cunoașterii, s-a impus, ca o problemă deosebit de importantă, necesitatea eliminării, sau cel puțin a reducerii îmbolnăvirilor și accidentelor de muncă, ceea ce a avut ca rezultat apariția reglementărilor juridice.

„Cel mai bun exemplu pentru evoluția concepției asupra activității preventive în epoca modernă îl oferă legislația germană. În anul 1853 era înființată deja inspecția de securitatea muncii prin legea prusacă (privind unele modificări ale reglementărilor din 09.03.1839 în materie de angajare a tinerilor muncitori în manufacturi); au fost create posturi de inspectori pentru manufacturi ca „organe ale puterii de stat”, în aceeași perioadă s-a înființat ”Oficiul de stat al inspecției pentru securitatea muncii”.

Cu 30 de ani mai târziu, în 1884, prin legislația socială promulgată de Bismark, iau naștere casele profesionale de asigurări sociale contra accidentelor. Acestea au fost concepute să îndeplinească un triplu rol: prevenirea accidentelor, recuperarea și despăgubirea pentru accidentele de muncă (Bismark dorea ca fiecare cetățean german să fie asigurat contra accidentelor, considerând că numai astfel puteau fi apărați împotriva principalei amenințări pe care o aduce industrializarea: traumatismul în muncă” [G.1].

Terminologie și definiții

Legislația actuală a țării noastre, definește și legalizează următorii termeni [1 – 29***]:

a.) lucrător – orice cetățean care are încheiat un contract de muncă, cu un angajator conform prevederilor legale în vigoare, inclusiv studenții sau elevii în perioada de efectuare a stagiului de practică, precum și ucenicii și alți participanți la procesul de muncă, excepție făcând persoanele care prestează activități casnice;

b.) angajator – orice persoana fizică sau juridică, ce deține responsabilitatea unei unități sau întreprinderi și care se află în raporturi de muncă, pe baza unui contract de muncă încheiat conform prevederilor legale, cu un lucrător;

c.) alți participanți la procesul de muncă – “persoane aflate in întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activități în folosul comunității sau activitîți în regim de voluntariat, precum și șomeri pe durata participării la o forma de pregătire profesională și persoane care nu au contract individual de muncă încheiat în formă scrisă și pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale și a prestațiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă”;

d.) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor – “persoana aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în conformitate cu prevederile legale, să ii reprezinte pe aceștia în ceea ce privește problemele referitoare la protecția securității și sănătății lucrătorilor în muncă”;

e.) prevenire – totalitatea acțiunilor întreprinse ori deduse de-a lungul fiecărei etapă a procesului de muncă, având scopul de evitare ori diminuare a riscurilor profesionale;

f.) eveniment – “accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situația de persoană dată disparută sau accidentul de traseu ori de circulație, în condițiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum și cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune”;

g.) accident de muncă – “vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces”;

h.) boală profesională – “afecțiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenți nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă, precum și de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă”;

i.) echipament de muncă – utilajul, ansamblul, piesa sau unealta folosită în procesul de muncă;

j.) echipament individual de protecție – ansamblul pieselor, dispozitivelor sau obiectelor de îmbrăcăminte utilizate de un lucrător, cu scopul de al proteja împotriva unuia sau mai multor tipuri de riscuri ce i-ar putea pune în pericol securitatea și sănătatea la locul de muncă

k.) loc de munca – spațiul, aflat în aria de desfășurare a activității unui angajator, ce include puncte de lucru la care angajatul are acces și în care își desfășoară activitatea;

l.) pericol grav și iminent de accidentare – “situația concretă, reala și actuală căreia ii lipșeste doar prilejul declanșator pentru a produce un accident în orice moment”;

m.) stagiu de practică – “instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau specialității în care se pregătesc elevii, studenții, ucenicii, precum și șomerii în perioada de reconversie profesională”;

n.) securitate și sănătate în muncă – “ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă”;

o) incident periculos – “evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncționalitatea unei activități sau a unui echipament de muncă sau/și din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea urmări și/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale”;

p.) servicii externe – persoane juridice sau fizice autorizate, care în baza unui contract de prestări servicii asigură angajatorului asistență de protecție și prevenire în domeniul securității și sănătății în muncă, conform prevederilor legii;

q.) accident ușor – “eveniment care are drept consecință leziuni superficiale care necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale și a antrenat incapacitate de muncă cu o durată mai mică de 3 zile”;

r.) boala legată de profesiune – boala cu multipli factori declanșatori, dintre care majoritatea sunt de natură profesională;

În sensul Legii 319 / 2006 art. 5, literatura de specialitate definește termenii și expresiile de mai jos astfel [1 ***]:

semnalarea bolilor profesionale – ansamblul măsurilor întreprinse pentru a semnala pentru prima oară faptul că o boală ar putea fi profesională;

cercetarea bolilor profesionale – măsurile întreprinse metodic, cu scopul clar de stabilire a faptului că boala semnalată are caracter profesional;

dispozitiv de protecție – mecanismul sau ansamblul de piese ce poate să reducă sau să elimine riscul de accidentare acționând singur sau împreună cu un protector;

evaluare – acțiunea de apreciere sau de estimare a unor parametri cantitativi aparținând structurii analizate;

evaluare a riscului de accidentare/îmbolnăvire profesională – procedura de identificare a factorilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională ce are ca rezultat final, determinarea nivelului de risc;

evaluare a securității muncii – procedura de apreciere / estimare valorică sau procentuală a nivelului de securitate în muncă aparținând unui sistem de muncă, determinarea nivelului de securitate în muncă fiind o parte componentă a auditului de conformitate;

factor de risc – caracteristici proprii ale elementelor implicate în desfășurarea procesului de muncă ce dețin capacitatea de a provoca accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale și pot fi potențiale cauze ale accidentelor de muncă și bolilor profesionale;

formare – activitatea de învățare, pregătire, instruire ori educare;

grup vulnerabil la risc – mulțimea sau colectivitatea de persoane selectate pe difetite criterii (vârstă, sex, nivel de pregătire, etc) și care întrunesc condițiile specificate pentru categoria de persoane vulnerabile. Exemplu ar fi tinerii, femeile, etc;

informare – ansamblul de măsuri derulate de către angajator în scopul de conștientizare a lucrătorilor asupra riscurilor specifice locului de muncă, a procedurii ce trebuie urmată în cazul unui ritm de funționare normal, ori în situații de avarie;

lucrător expus – lucrătorul aflat parțial sau complet în zona periculoasă, la un anume moment al unei etape de desfășurare a procesului de lucru;

management al securității și sănătății în muncă – definit ca un „ansamblu de elemente cu caracter decizional, organizatoric, informațional, motivațional etc. din cadrul firmei, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor și al relațiilor de management al securității și sănătății în muncă, în vederea obținerii nivelului dorit de securitate și sănătate în muncă” [D.1];

măsuri de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale – acțiuni cu caracter tehnic și organizatoric în vederea ducerii la îndeplinire a normelor de securitatea muncii;

mediu de muncă – totalitatea condițiilor fizice, chimice, biologice și psihosociale în care unul sau mai mulți participanți la procesul de muncă își îndeplinesc sarcinile de muncă;

mijloace de producție – „totalitatea mijloacelor de muncă (clădiri, instalații, mașini, unelte, mijloace de transport etc.) și a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare etc.) utilizate în procesul de producție a bunurilor materiale”;

nivel de risc – valoare convențională care exprimă sintetic și cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare și îmbolnavire profesională care există într-un sistem de muncă și este determinată pe parcursul activității de evaluare, prin raportul dintre gravitatea și probabilitatea consecințelor maxim previzibile determinate factorii de risc existenți în sistemul respectiv asupra lucrătorilor;

nivel de risc acceptabil sau risc rezidual – „nivel de risc admis prin convențiile sociale în materie de securitate a muncii. Riscul rezidual este riscul cu gravitatea consecințelor redusă și probabilitate mică sau medie”;

nivel de securitate – „indicator convențional care exprimă global starea sau nivelul de securitate a muncii într-un sistem de muncă. Se determină direct prin autoevaluarea securității sau evaluarea nivelului de securitate, sau indirect prin stabilirea nivelului de risc, fiind invers proporțional cu acesta. Se exprimă prin gradul de conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare”;

norma de securitate în muncă – „ansamblu de reglementări și prevederi cu caracter juridic prin care se apreciază cerințele desfășurării unei activități în condiții de securitate a muncii”;

noxa (factor nociv) – „agent fizic, chimic sau biologic cu acțiune în mediul de muncă asupra organismului uman, dăunător sănătății; factor de risc de îmbolnavire profesională”;

pericol – „proprietate intrisecă a elementelor (materialelor de lucru, surselor de energie, echipamentelor tehnice, mediului de lucru, metodelor, practicilor și tehnologiilor de lucru) de a cauza evenimente nedorite sau daune (accidente, îmbolnăviri și pagube materiale)”;

pericol de accidentare și îmbolnăvire profesională – „sursă a unei posibile leziuni sau afectare a sănătății executantului unui proces de muncă”;

pericol iminent – evenimentul nedorit care ajunge în situația în care devine inevitabil, urmând a se declanșa/produce în orice moment;

post de lucru – „element al structurii organizatorice a unei unități economico-sociale care constă în ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autorității și responsabilităților care în mod regulat revin spre exercitare unui component al unității (unui executant) sau locul pe care îl ocupă operatorul unui echipament tehnic (mașină, instalație,utilaj etc.) pe parcursul desfășurării procesului tehnologic; un echipament poate să aibă mai multe posturi de lucru”;

prevenire – deciziile sau acțiunile întreprinse ori preconizate pentru fiecare etapă a procesului de muncă, ce au ca scop evitarea ori reducerea riscurilor profesionale;

prevenire intrinsecă – „prevenire realizată prin introducerea criteriilor de securitate în concepția și proiectarea echipamentelor tehnice, a tehnologiilor, construcțiilor etc., acționând asupra formei, așezării, modului de montaj, principiului de construcție și funcționare, fără a adauga elemente special concepute pentru realizarea securității muncii. Prevenirea intrinsecă presupune eliminarea riscurilor din faza de concepție și proiectare”;

prevenirea accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale – „ansamblul procedeelor și măsurilor luate sau planificate la toate stadiile de lucru pentru evitarea sau reducerea riscurilor. Are ca scop reducerea numărului de accidente și reducerea costurilor”;

procedura de lucru – „descriere detaliată a unei operații sau faze de lucru (procedeu de lucru nepericulos)”;

protecția colectivă – „protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție destinate să asigure protecția simultană a doi sau mai mulți excutanți”;

protecția condiționată – „protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție la care îndeplinirea funcției de securitate este dependentă de executant”;

protecția individuală – „protecție care constă în utilizarea de mijloace individuale de protecție destinate să asigure protecția unui singur executant”;

protecția necondiționată – „protecție constând în utilizarea unor mijloace tehnice de protecție la care îndeplinirea funcției de securitate este independentă de executant”;

risc – raportul dintre probabilitatea și gravitatea unei posibile afectări a sănătății într-o situație periculoasă. „Risc înseamnă pericol potențial. Pericol nu înseamnă risc”;

risc de accidentare și îmbolnăvire profesională – „posibilitate de producere a unui accident sau a unei îmbolnăviri profesionale, cu o anumită frecvență și gravitate a consecințelor, într-o situație periculoasă”;

sarcina de muncă – orice acțiune întreprinsă de un lucrător, cu mijloacele de producție, în vederea realizării scopului de muncă, în anumite condiții de mediu;

sănătate și securitate în muncă – „ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apararea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă”;

sistem de muncă – grupul de executanți ce participă la realizarea unui proces de muncă, corespunzător atribuțiunilor lor de muncă și care interacționează pe baza unui circuit informa-țional. „Prin definiție accidentele de muncă și bolile profesionale se produc exclusiv în sistemul de muncă, fiind rezultatul factorilor de risc generați de sistem”;

situația periculoasă – împrejurarea sau totalitatea împrejurărilor în care orice persoană este expusă unuia sau mai multor pericole;

2. PREVEDERI LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂȚII
ȘI SECURITĂȚII MUNCII ÎN ROMANIA

2.1. Caracteristici de ansamblu

Din momentul în care Constituția Romaniei stipulează dreptul la viață, integritate fizică și psihică, al tuturor persoanelor, delimitand în mod clar lucrătorii care au dreptul la protecția socială a muncii, respectiv la sănătatea și securitatea muncii, a apărut necesitatea și obligativitatea apariției și existenței legislației în domeniul sănătății și securității în muncă.

Constituția Romaniei, evidențiază în mod distinct „locul și rolul legislației sănătății și securității muncii în sistemul legislativ național: o componentă a sistemului de reglementări prin care se urmărește asigurarea protecției cetățenilor, respectiv pentru un segment specific de populație – activă, împotriva riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională generate de prestarea oricărui proces de muncă” [21. ***].

Se poate constata că, legislația de sănătate și securitate a muncii, efectiv a impus modificarea unor cerințe ce pot fi sintetizate astfel:

„reglementarea, unitară a sectorului de stat și a celui privat începând cu legea cadru, pentru întreaga activitate de sănătate și securitate a muncii” [21. ***] – cerință impusă, ca principiu, prin Constituția României, care stipulează „dreptul la protecție socială pentru toți lucrătorii, indiferent că sunt angajați ai unor agenți economici cu capital de stat sau privat” [1. ***]. Este o modificare importantă ce trebuie să se regăsească în primul rând în legea de bază, în sistemul de norme și în toate celelalte acte normative cu arie de aplicabilitate națională în domeniul sănătății și securității în muncă;

legătura dintre prevederile legislației de sănătate și securitate a muncii, cu celelalte prevederi ale sistemului legislativ național. Componenta principală a legislației din domeniul sănătății și securității muncii fiind reglementările în materia dreptului muncii, orice modificare a acestuia din urmă, impusă de altfel de modificarea raporturilor de muncă, impune modificare și adaptarea prevederilor juridice ce vizează securitatea muncii.

Cu siguranță, există și vor exista corelații cu legislația din domeniul asigurărilor sociale, precum și o stansă legatură cu prevederile din dreptul administrativ, penal și civil;

concordanța și alinierea cu prevederile legislației Uniunii Europene, conform prevederilor Legii pentru ratificarea Acordului european de asociere, promulgată la 05.04.1993, ce menționează ca obligație importantă a țării noastre, armonizarea legislației naționale cu cea europeană.

2.2. Structura sistemului legislativ general din domeniul sănătății și securității muncii

Analizand principalele norme juridice actuale, care constituie instituția juridică a sănătății și securității muncii în România, putem delimita cateva principii ce evidențiază importanța acordată legislației din domeniul sănătății și securității muncii în cadrul dreptului muncii. Aceste principii, definesc și delimitează modul de abordare, de organizare și de desfășurare efectivă a activității concret aplicative de prevenire a accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale.

2.2.a. Sănătatea și securitatea în muncă un drept fundamental al tuturor participanților la procesul de muncă

Constituția României, afirmând dreptul la protecție socială, face referire și la măsurile de securitate și igienă a muncii (Art. 38 alin.2). Mai precis, Legea sănătății și securității muncii nr. 319/14.07.2006 (art. 1) stabilește că normele de SSM "reprezintă un sistem unitar de măsuri și reguli", care sunt "aplicabile tuturor participanților la procesul de muncă" și se stabilesc prin lege.

2.2.b. Legătura perpetuă dintre dreptul la muncă și sănătatea și securitatea muncii

România, conform art. 1 alin. 3 din Constituție, „fiind un stat social, dreptul la muncă nu numai că este consacrat ca un drept fundamental cetățenesc, dar el este în strânsă lagătură cu dreptul la protecție socială al lucrătorilor, ce include și sănătatea și securitatea muncii și care este garantat” [21. ***]. Astfel, organele administrației de stat numite prin lege, trebuie să organizeze, să coordoneze și să controleze activitatea în domeniu. Realizarea integrală a dreptului la muncă, impune asigurarea unor asemenea condiții de desfășurare a procesului de muncă, încât viața, sănătatea și integritatea corporală a celor care își exercită acest drept fundamental să fie apărate. Pentru realizarea acestui drept, legea-cadru impune în sarcina agenților economici și a lucrătorilor lor o seria de obligații și a stabilește organele specializate ale administrației de stat care urmăreasc modul în care angajatorii și lucrătorii aplică și respectă normele de sănătate și securitate în muncă.

2.2.c. Caracterul preventiv al sănătății și securității muncii

Conceptul de sănătate și securitate în muncă are un caracter preventiv, rolul său fiind preîntâmpinarea producerii accidentelor de muncă și/sau a îmbolnăvirilor profesionale. Toate reglementările legislației din domeniu fiind astfel stabilite, încât să apere viața, sănătatea și integritatea corporală a participanților la procesul de producție. Este clar că, din punct de vedere teoretic, dacă normele de sănătate și securitate în muncă sunt realizate și respectate întocmai, pot fi prevenite accidentele și îmbolnăvirile profesionale.

2.3. Acte juridice

Funție de subiectul reglementării respectiv de natura problemei legiferată, se pot evidenția două categorii de acte juridice:

2.3.a.) Acte care legiferează strict doar activități în legătură directă cu măsurile de securutate și sănătate în muncă, formând o așa numită "legislație de bază", dintre care fac parte [1 – 29***]:

– Legea sănătății și securității muncii nr. 319/14.07.2006;

– normele de sănătatea și securitatea muncii (normele generale/specifice de SSM);

– dispozițiile privind acordarea, utilizarea și întreținerea echipamentului individual de protecție și acordarea materialelor igienico-sanitare;

– dispozițiile privind cercetarea, înregistrarea și evidența accidentelor de muncă și îmbolnăvirilor profesionale;

– norme legale privind organizarea și funcționarea administrației de stat cu atribuții de îndrumare și control în domeniul sănătății și securității muncii;

– norme referitoare la autorizarea agenților economici din punct de vedere al sănătății și securității muncii;

– dispoziții legale privind certificarea echipamentelor de protecție, tehnice și de lucru, din punct de vedere al sănătății și securității muncii;

– norme referitoare la răspunderea pentru nerespectarea măsurilor de SSM.

2.3.b.) Acte ce conțin, ca prevederi auxiliare și norme juridice din domeniul sănătății și securității în muncă (Constituția României, art. 22 și art. 38, Codul Muncii – capitolele referitoare la sănătate și securitatea muncii și asigurările sociale, precum și la munca femeilor și tinerilor). Ca structură, sistemul legislativ din domeniul sănătății și securității în muncă, poate fi evidențiat după mai multe criterii, fiecare dintre acestea, evidențiind anumite caracteristici:

2.3.b1.) Nivelul de emitere (tipul de act juridic) – funcție de organul abilitat să emită acte juridice

se disting:

– acte emise de organul legislativ suprem – Parlamentul

– legi – respectiv Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006;

– acte emise de organele administrației de stat:

– hotărâri ale Guvernului (H.G.);

– ordine și instrucțiuni ale diverselor ministere.

2.3.b2.) Problema reglementată

Acest criteriu este de o deosebită de importanță, deoarece prin gruparea care o permite și prin conținutul actelor înscrise în fiecare categorie, pot fi evidențiate și delimitate caracteristicile fundamentale ale activității de sănătate și securitate în muncă din Romania. În sensul menționat, principalele tipuri de reglementări sunt:

– reglementări privind persoanele care beneficiază de sănătate și securitate în muncă;

– reglementări privind persoanele care răspund pentru realizarea măsurilor de SSM;

– acte referitoare la obligațiile agenților economici (din punct de vedere al sănătății și securității muncii), ale conducătorilor acestora, ale compartimentelor și persoanelor desemnate ca responsabili cu sănătatea și securitatea muncii, precum și ale persoanelor încadrate în muncă, beneficiare ale măsurilor de sănătate și securitate în muncă;

– reglementări privind accidentele de muncă și îmbolnăvirile profesionale – definire, elemente, clasificare, declarare, cercetare și evidență, măsuri de prevenire.

Acest ultim criteriu este util și în structurarea elementelor legislației conexe din domeniul sănătății și securității în muncă, rezultand diverse categorii, cum ar fi:

– reglementări privind sănătatea și securitatea în muncă a femeilor și tinerilor;

– reglementări privind regimul substanțelor toxice;

– reglementări privind disciplina la locul de muncă și tehnologică etc.

2.3.b3.) Aria de obligativitate.

Funție de aria de obligativitate, se pot distinge:

– acte obligatorii pentru toate sectoarele de activitate economico-socială, respectiv pentru toate unitățile care-și desfășoară activitatea cu personal încadrat (printr-una dintre formele legale) în muncă; în această grupă sunt cuprinse Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006, toate H.G.-urile, cu excepția cazurilor când reglementările se adresează explicit numai unui sector, activități, categorii de persoane etc.;

– acte obligatorii numai pentru un anumit sector, activitate, categorii de persoane – toate ordinele și instrucțiunile ministerelor, cu excepția acelora emise de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care se adresează explicit întregii economii naționale.

Dacă ținem cont de aria de obligativitate, precum și de caracterul general sau particularizat, concret aplicativ, aceleași acte se pot grupa astfel:

– legislația primară – ce cuprinde Legea sănătății și securității muncii nr. 319/14.07.2006, precum și H.G.-uri și ordine ale Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, caracterizate prin faptul că stabilesc cadrul general, principiile și regulile de bază pentru domeniul sănătății și securității muncii;

– legislația secundară – din care fac parte sistemul de norme "tehnice", normele metodologice și standardele de securitate a muncii; aceste reglementări sunt emise de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și alte organe abilitate, obligatorii fie pentru toți agenții economici, fie numai pentru o activitate, o categorie de persoane etc;

– legislația terțiară – ce cuprinde instrucțiuni de securitate a muncii, care se elaborează de utilizatorul lor și sunt obligatorii numai pentru acesta.

2.4. Acte normative care reglementeaza sănătatea și securitatea în muncă

2.4.1 Constituția României

Factorul determinant a tot ceea ce înseamnă legislație de sănătate și securitate în muncă în țara noastră, îl reprezintă Constituția României, care stipulează dreptul la protecția vieții și sănătății pentru toți cetățenii, în mod egal: "Art. 22 (1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritatea fizică și psihică ale persoanelor sunt garantate" [21. ***].

Incluse în categoriile de persoane nominalizate explicit, pentru care trebuie asigurată protecția socială, iar în cadrul acesteia sănătatea și securitatea în muncă, sunt salariații. În baza Art. 38(2) ”Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice."

2.4.2 Codul Muncii

Este actul legislativ ce reglementează toate relațiile de muncă, Codul Muncii cuprinde inclusiv norme de drept pentru relațiile sociale ce trebuiesc create în legătură cu prevenirea riscurilor pentru sănătatea, integritatea sau viața angajaților. În capitolul cu privire la sănătatea și securitatea în muncă și în cel referitor la asigurările sociale sunt stabilite principii de bază în realizarea securității muncii [11.***]:

– importanța acordată de statul român problematicii sănătății și securității în muncă;

– modul de stabilire a măsurilor de SSM;

– integrarea sănătății și securității în muncă din faza de proiectare și realizare a construcțiilor și echipamentelor tehnice, la amplasarea acestora, precum și la introducerea de noi tehnologii;

– dreptul la echipament individual de protecție adecvat condițiilor de muncă, la alimentație specială;

– obligații principale ale conducerii unităților și ale lucrătorilor;

– cine răspunde pentru realizarea măsurilor de SSM.

Putem remarca cum, Codul Muncii stabilește drepturile și obligațiile fundamentale în materie de sănătate și securitate în muncă, delimitand împreună cu Constituția cadrul general pentru elaborarea legislației naționale de sănătate și securitate în muncă.

2.4.3 Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006

Actul normativ în baza căruia se desfășoară întreaga activitate de sănătate și securitate în muncă în România îl reprezintă Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006. Mai precis, aceasta îndeplinește rolul de lege fundamentală pentru realizarea securității muncii, reprezentand din acest punct de vedere, elementul generator pentru toate prevederile normative din domeniul sănătății și securității în muncă, chiar și în condițiile în care acestea se regăsesc în actele componente ale legislației de bază sau conexe (excepție făcand prevederile din Constituție și Codul Muncii) [11. ***].

Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006 îndeplinește o serie de funcții, ce asigură caracterul unitar al sistemului legislativ al sănătății și securității în muncă și al modului său de aplicare:

– stabilirea principiilor de prevenire;

– trasarea cadrului general pentru întregul proces de legiferare în domeniul SSM;

– trasarea cadrului general pentru modul de desfășurare și organizare a activității de prevenire a accidentelor de muncă și bolilor profesionale.

Ca nivel de aplicabilitate, Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006 are cel mai mare nivel, fiind obligatorie în toată economia națională, mai precis în toate unitățile în care se desfășoară procese de muncă, ce utilizează personal angajat printr-una dintre formele prevăzute de lege. Astfel, în articolul 2(1) se stipulează că, dispozițiile sale se aplică persoanelor juridice, precum și persoanelor fizice, care utilizează în activitatea lor lucrători și alte persoane prevăzute de lege.

Prin structura sa, Legea 319/2006 asigură acoperirea tuturor problemelor de bază ale organizării și desfășurării activității practice de prevenire a riscurilor profesionale:

– dispoziții generale, cu privire la nivelul de aplicabilitate, persoanele beneficiare, organele administrației de stat cu atribuții de organizare, coordonare și control, modul de emitere al normelor de SSM, includerea de prevederi de SSM în contractele colective și individuale de muncă, în regulamentele de organizare ale unităților, în convențiile internaționale și contractele bilaterale, obligativitatea obținerii autorizației de funcționare a agenților economici din punct de vedere al sănătății și securității muncii, modul de finanțare a activității preventive etc;

– echipamente tehnice, echipamentul individual de protecție și de lucru, alimentație de protecție și materiale igienico-sanitare: definiții, cerințe de securitate, mod de acordare;

– obligații privind realizarea măsurilor de SSM: ale conducerii persoanei juridice și ale persoanei fizice, ale organizatorilor și conducătorilor proceselor de muncă și ale executanților;

– coordonarea și controlul activității de sănătate și securitate în muncă: atribuțiile principale ale Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, funcțiile autorizate ale inspectorilor de sănătate și securitate în muncă și obligațiile acestora;

– accidentele de muncă și bolile profesionale: definire, elemente, comunicare, raportare, cercetare, evidență;

– răspunderi: răspunderea în cazul încălcării dispozițiilor legale privitoare la sănătate și securitate în muncă – disciplinară, administrativă, materială, civilă, penală (mod de constatare și sancționare);

– dispoziții tranzitorii și finale: cerințe legate de intrarea în vigoare a legii, definiții, acte juridice abrogate.

Având ca sursă generatoare prevederile Constituției României, Legea sănătății și securității în muncă nr. 319/14.07.2006 reprezintă legea fundamentală în baza căreia se realizează securitatea muncii în economia națională, ce stabilește cadrul general pentru întregul sistem legislativ de sănătate și securitatea muncii din țara noastră, precum și pentru modul de organizare și desfășurare a activității de prevenire a accidentelor și îmbolnăvirilor profesionale.

În vederea alinierii la convențiile și directivele Organizației Internaționale a Muncii și ale Uniunii Europene, precum și din alte rațiuni, cum ar fi:

– realizarea securității muncii la costurile minime;

– asigurarea competitivității produselor pe piață, inclusiv cea externă;

– delimitarea clară și corectă a răspunderilor între cele două categorii, respectiv: producător și utilizator, au fost determinate și stabilite reglementările privind produsele de cele referitoare la activități.

Astfel, a început constituirea sistemului național de standarde de securitate a muncii, care sunt actele juridice ce reglementează aspectele de sănătate și securitatea muncii vizând produsele și anume: – terminologia;

– principiile constructive;

– cerințe;

– metode de măsurare.

Respectarea prevederilor standardelor se asigură prin certificarea produselor.

Legea sănătății și securității muncii prevede obligativitatea respectării standardelor, precum și, în legătură cu aceasta, a certificării echipamentelor tehnice și de protecție.

Standardele de securitate a muncii îndeplinesc în cea mai mare parte a lor, aceleași funcții ca și normele, dar cu referire la echipamente:

– instrument pentru stabilirea vinovăției și a sancțiunilor corespunzătoare în cazul accidentelor de muncă;

– instrument al controlului și autocontrolului de SSM;

– instrument folosit în elaborarea programelor de prevenire la nivelul agenților economici.

Putem concluziona că, standardele reprezintă una dintre măsurile de prevenire, dintre cele mai eficiente pentru eliminarea factorilor de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, ele constituind principalul mijloc ce poate și trebuie să fie folosit la conceperea echipamentelor tehnice.

METODE DE IDENTIFICARE A FACTORILOR DE RISC

Primul pas în optimizarea activității de prevenire a accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale într-un sistem, este evaluarea riscurilor din sistemul respectiv, indiferent de dimensiunea acestuia, volumul de activitate, ori numărul de angajați. O astfel de analiză va permite clasificare și ierarhizarea riscurilor în funcție de dimensiunea lor și repartizarea eficientă a resurselor pentru măsurile prioritare.

Evaluarea riscurilor, impune identificarea tuturor factorilor de risc din sistemul analizat și stabilirea dimensiunii lor pe baza raportului dintre doi parametri, respectiv gravitatea și frecvența consecinței maxime posibile asupra organismului uman [28 – 29***].

Sunt obținute astfel, niveluri de risc parțiale pentru fiecare factor de risc și niveluri de risc global pentru întregul sistem analizat (loc de muncă).

Factorii ce trebuie luați în considerare la evaluarea riscului sunt:

a.) Probabilitatea producerii unei leziuni sau afectari a sanatatii;

b.) Gravitatea maxima previzibila a leziunii sau afectarii sanatatii.

Răspunderea efectuării evaluării riscurilor la locurile de muncă în țara noastră rezultă din legislația actuală în domeniu, ce a fost aliniată la prevederile legislației Uniunii Europene privind sănătatea și securitatea în muncă, respectiv Art. 11 din Normele generale de protecție a muncii, preluând paragraful 2 pct. b art. 6 din Directiva-cadru 391/89/CEE, prevede că: angajatorul are obligația “să evalueze riscurile pentru sănătatea și securitatea angajaților, în vederea stabilirii măsurilor de prevenire” și că, “angajatorul trebuie să dispună evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională pentru toate locurile de muncă”.

Aceste prevederi sunt duse la îndeplinire de către personalul din compartimentele de protecție a muncii, cu sprijinul instituțiilor de specialitate sau a persoanelor fizice autorizate.

Art. 31  din Normele generale de protecție a muncii stabilește că prima atribuție a personalului din cadrul serviciilor de securitate a muncii evaluarea riscurilor: „să asigure evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională la locurile de muncă și să stabilească nivelul de risc, precum și să reevalueze riscurile ori de câte ori sunt modificate condițiile de muncă și să propună măsurile de prevenire corespunzătoare, ce vor alcătui programul anual de protecție a muncii”.

3.1.) Metoda de evaluare a riscurilor elaborată în cadrul Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Muncii București, denumită în continuare metoda INCDPM de evaluare a riscurilor are:

– scop și finalitate – determinarea cantitativă a nivelului de risc pentru un loc de muncă, sector, secție sau fiecare angajator în parte, pe baza analizei sistemice și evaluării riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională. Aplicarea metodei are ca rezultat final, FIȘA DE EVALUARE A LOCULUI DE MUNCĂ, care este practice un document centralizator ce cuprinde nivelul de risc global pe loc de muncă.

Fișa locului de muncă astfel întocmită, reprezintă baza fundamentării programului de prevenire a accidentelor de muncă și imbolnăvirilor profesionale pentru fiecare loc de muncă, sector, secție sau angajator analizat.

– principiul – constă în identificarea tuturor factorilor de risc din fiecare loc de muncă, pe baza unor liste de control prestabilite și stabilirea dimensiunii riscului pe baza legăturii dintre gravitatea și frecvența consecintei maxim previzibile.

Această metodă poate fi utilizată atât în faza de concepție și proiectare a locurilor de muncă, precum și în faza de exploatare. Aplicarea acesteia, necesită însă echipe complexe formate din persoane specializate atât în securitatea muncii (evaluatori), cât și în tehnologia supusă analizei (tehnologi).

3.1.a.) Etapele obligatorii: –  definirea sistemului de analizat (locului de muncă);

–  identificarea factorilor de risc din sistem;

–  evaluarea riscurilor de accidentare și îmbolnăvire profesională;

–  ierarhizarea riscurilor și stabilirea priorităților de prevenire;

–  propunerea măsurilor de prevenire.

3.1.b.) Instrumente de lucru utilizate pentru fiecare etapă în parte:

3.1.b1.)  Lista de identificare a factorilor de risc – este un formular care cuprinde, într-o formă ușor identificabilă, restrânsă a principalelor categorii de factori de risc de accidentare și îmbolnăvire profesională, grupate după criteriul elementului generator din cadrul sistemului de muncă (executant, sarcină de muncă, mijloace de producție și mediu de muncă);

3.1.b2.)  Lista de consecințe posibile ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman – ale acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman, este un instrument ajutător în aplicarea scalei de cotare a gravității consecințelor. Ea va cuprinde categoriile de leziuni și vătămări ale integrității și sănătății organismului uman, identificarea posibilelor consecințe în raport cu structura anatomică functională a organismului și gravitatea minimă / maxima generatoare a consecinței;

3.1.b3.)  Scala de cotare a gravității și probabilității consecințelor acțiunii factorilor de risc asupra organismului uman, este o grilă de clasificare a consecințelor în clase de gravitate și clase de probabilitate a producerii lor.

Partea din grila referitoare la gravitatea consecintelor, are la bază criteriile medicale de diagnostic clinic, funcțional și de evaluare a capacității de muncă, elaborate de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.

Referitor la clasele de probabilitate, în urma experimentărilor, s-a optat în forma finală a metodei pentru adaptarea standardului Uniunii Europene, astfel încât în locul intervalelor precizate de acesta s-au luat in considerare urmatoarele:

–  clasa 1 de probabilitate – frecvența evenimentului peste 10 ani;

–  clasa 2 a frecvenței de producere – o dată la 5 –10 ani;

–  clasa 3: o dată la 2 – 5 ani;

–  clasa 4: o dată la 1 – 2 ani;

–  clasa 5: o dată la 1 an – 1 lună;

–  clasa 6: o dată la mai putin de o lună.;

3.1.b4.)  Grila de evaluare a riscurilor cuprinde pe linie clasele de gravitate, iar pe coloane – clasele de probabilitate. Cu ajutorul grilei se realizează exprimarea efectivă a riscurilor existente în sistemul analizat, sub forma cuplului gravitate – frecvența de apariție;

3.1.b5.)  Scala de încadrare a nivelurilor de risc, respectiv a nivelurilor de securitate este construită pe baza grilei de evaluare a riscurilor, este un instrument utilizat în aprecierea nivelului riscului previzionat, respectiv a nivelului de securitate.

Scala cuprinde cele 7 niveluri, numerotate de la 1 la 7 pentru nivelul de risc, și de la 7 la 1 pentru nivelul de securitate. În zona centrală a formularului sunt prezentate explicit toate cuplurile gravitate – probabilitate aferente nivelurilor de risc;

3.1.b6.)  Fișa locului de muncă – documentul centralizator al tuturor operațiilor de identificare și evaluare a riscurilor de accidentare și/sau îmbolnăvire profesională și cuprinde:

–  date de identificare a locului de muncă: angajatorul, secția, locul de muncă;

–  date de identificare a evaluatorului: nume, prenume, funcție;

–  componentele generice ale sistemului de muncă;

–  nominalizarea factorilor de risc identificați;

–  explicitarea formelor concrete de manifestare a factorilor de risc identificați (descriere, parametri și caracteristici funcționale);

–  consecința maximă previzibilă a acțiunii factorilor de risc;

–  clasa de gravitate și probabilitate previzionată;

–  nivelul de risc.;

3.1.b7.)  Fișa de măsuri propuse este un formular pentru centralizarea măsurilor de prevenire necesare de aplicat, rezultate din evaluarea locului de muncă sub aspectul securității muncii.

3.1.c.) APLICAREA METODEI – procedură de lucru

Constituirea echipei de analiza și evaluare

Pentru a putea demara aplicarea metodei este necesară constituirea echipei de analiză și evaluare compusă din specialiști în domeniul securității muncii și tehnologi, cunoscători ai proceselor de muncă supuse analizei.

Pentru a-și putea începe și desfășura activitatea, membrii echipei trebuie să cunoască în detaliu metoda de evaluare, instrumentele utilizate și procedurile concrete de lucru. În mod clar, este obligatorie o documentare prealabilă asupra locurilor de muncă și proceselor tehnologice ce urmează să fie analizate și evaluate. După momentul constituirii echipei de analiză și evaluare, mai precis după însușirea metodei, se trece la parcurgerea etapelor propriu-zise.

Descrierea sistemului de analizat – etapa presupune o analiză detaliată a locului de muncă, urmărind următoarele aspecte:

–  identificarea și descrierea componentelor sistemului și modului său de funcționare, scopul sistemului, descrierea procesului tehnologic, a operațiilor de muncă, mașinile și utilajele folosite – parametri și caracteristici funcționale;

–  precizarea în mod clar a sarcinii de muncă ce îi revine executantului în sistem (pe baza fișei postului, a ordinelor și deciziilor scrise, a dispozițiilor verbale date în mod curent etc.);

–  descrierea condițiilor de mediu existente;

–  precizarea cerințelor de securitate pentru fiecare componentă a sistemului, pe baza normelor și standardelor de securitate a muncii, inlusiv a altor acte normative incidente.

Informațiile necesare pentru această etapă sunt preluate din documentele angajatorului (fișa tehnologică, documentațiile / cărțile tehnice ale mașinilor și utilajelor, fișa postului, caiete de  sarcini, buletine de analiză a factorilor de mediu, norme, standarde precum și instructiuni de securitate a muncii). O altă sursă de completare cu informații pentru definirea sistemului o constituie discuțiile efective cu lucrătorii de la locul de muncă analizat.

Identificarea factorilor de risc din sistemul de muncă

În această etapă sunt stabilite pentru fiecare componentă a sistemului de muncă evaluat (loc de muncă), în baza listei prestabilite disfuncționalitîțile ce pot să apară, în toate situațiile previzibile și probabile de funcționare.

În vederea identificării tuturor riscurilor posibile este necesară o simulare a funcționarii sistemului și depistarea posibilelor abateri. Simularea se poate face, fie printr-o analiză verbală cu tehnologul, în cazul unor locuri de muncă relativ puțin periculoase, în care disfuncțiile generatoare de accidente sau îmbolnaviri sunt ușor de identificat, fie prin metoda de analizare complexă și completă a evenimentelor. Simularea se mai poate realiza concret, pe un model experimental sau prin procesare pe computer. Indiferent de varianta pentru care se optează, metodele de lucru sunt observarea directă și deducția logică.

În cazul factorilor de risc obiectivi, respectiv cei generați de mijloacele de producție sau mediul de muncă, identificarea lor este relativ usoară, cunoscându-se parametrii și caracteristicile funcționale ale mașinilor, utilajelor, instalațiilor, proprietățile fizico-chimice ale materiilor și materialelor utilizate, sau buletinele de analiză a condițiilor de mediu.

Din punctul de vedere al executantului, operația este mult mai complexă și implică un grad ridicat de nedeterminare. Este necesară o analiză amănunțită în scopul evitării oricăror omisiuni în vederea cuprinderii tuturor erorilor previzibile și probabile ale acestuia în raport cu sarcina de muncă atribuită, sub forma omisiunilor și acțiunilor sale greșite, și impactul lor asupra propriei sale securități dar și asupra celorlalte elemente ale sistemului.

O identificare a factorilor de risc dependenți de sarcina de muncă se realizează, atât prin analiza conformității dintre conținutul său și capacitatea de muncă a executantului căruia îi este atribuită, cât și prin precizarea eventualelor operații, reguli de muncă, procedee de lucru greșite.

Factorii de risc constatați se vor înscrie în fișa de evaluare a locului de muncă, etapă în care se și precizează și forma lor concretă de manifestare, respectiv descrierea acestora și dimensiunea parametrilor prin care respectivul factor se apreciază. În vederea obținerea unui randament maxim prin aplicarea acestei metode, trebuie, mai întâi ca:

– să existe o echipă de evaluare, complexă din specialiști pe diferite domenii în vederea acoperirii și cuprinderii tuturor elementelor sistemelor de munca, precum și a factorilor de risc în securitatea muncii (proiectanti, tehnologi, ergonomi, medici specialisti in medicina muncii etc.) Conducatorul echipei trebuie sa fie specialistul in securitatea muncii, al carui rol principal va fi de armonizare a punctelor de vedere ale celorlalti evaluatori, in sensul subordonarii si integrarii criteriilor folosite de fiecare dintre ei scopului urmarit prin analiza: evaluarea securitatii muncii;

– sistemul ce urmeaza să fie analizat, să fie un loc de muncă, definit în mod clar sub aspectul scopului si elementelor sale. În acest mod, se limitează numărul și tipul de posibile corelări ce urmează să fie investigate, și implicit factorii de risc de luat în considerareă existe o echipă.

Această metodă are ca avantaj incontestabil, faptul că aplicarea sa nu este limitată de existența fizică efectivă a sistemului de evaluat și poate fi utilizată în toate etapele existenței unui sistem de muncă sau a unui element al acestuia, indiferent că este vorba de concepție și proiectare, realizarea sa efectivă, constituirea și intrarea în funcțiune, ori desfășurarea procesului de muncă.

ACCIDENTELE DE MUNCĂ

Accidentul de muncă este definit ca fiind, vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și care provoacă incapacitate temporară de muncă (ITM) de cel puțin 3 zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces (D) – conform prevederilor Art. 5 lit.g, din Legea 319/2006) [1. ***]; .

În sensul aceleiași legi menționate anterior, este de asemenea, accident de muncă:

a.) „accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere și/sau unitate, cu permisiunea angajatorului”;

b.) „accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activități culturale, sportive, în țară sau în afară granițelor țării, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor sarcini”;

c.) „accidentul survenit în cadrul activităților cultural-sportive organizate, în timpul și din cauza îndeplinirii acestor activități”;

d.) „accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie initiațivă pentru salvarea de vieți omenești”;

e.) „accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acțiuni întreprinse din proprie initiațivă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care amenință avutul public și privat”;

f.) „accidentul cauzat de activități care nu au legatură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceștia, în timpul programului de muncă și nu se datorează culpei exclusive a accidentatului”;

g.) „accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul și pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator și invers”;

h.) „accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă”;

i.) „accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o altă persoana juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare”;

j.) „accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecție sau orice alt echipament pus la dispoziție de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieșirea din întreprindere sau unitate și invers”;

k.) „accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum și în timpul și pe traseul normal spre și de la aceste locuri”;

l.) „ accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegați pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară granițelor țării, pe durata și traseul prevăzute în documentul de deplasare”;

m.) „accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări și servicii pe teritoriul altor țări, în baza unor contracte, convenții sau în alte condiții prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul și din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu”;

n.) „accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecționare a pregătirii profesionale, în timpul și din cauza efectuării activităților aferente stagiului de practică”;

o.) „accidentul determinat de fenomene sau calamități naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundație, alunecări de teren, trasnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu”;

p.) „dispariția unei persoane, în condițiile unui accident de muncă și în împrejurări care îndreptățesc presupunerea decesului acesteia”;

q.) „accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni”.

„În situațiile menționate la alin. (1) lit. g), h), i) și l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal și, de asemenea, transportul să se facă în condițiile prevăzute de reglementările de securitate și sănătate în muncă sau de circulație în vigoare”.

Clasificarea pe tipuri de accidente se face prin raportul dintre urmările produse și numărul celor accidentați, astfel:

accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile calendaristice;

accident care produce invaliditate;

accident mortal;

accident colectiv, când sunt accidentate cel puțin trei persoane în același timp și din aceeași cauză.

„În funcție de gradul de afectare a capacității de muncă, se recunosc următoarele grade de invaliditate:

gradul I – când persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă și nu are posibilitatea autoservirii (în caz de orbire, de pierdere a ambelor mâini sau picioare etc…);

gradul II – când persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă, dar poate autoservi;

gradul III – când persoana afectată și-a pierdut total capacitatea de muncă, dar se poate autoservi”.

Orice eveniment în urma căruia un lucrător rămăne cu o incapacitate temporară de muncă ori, dupa caz, urmat de invaliditate sau deces, precum și evenimentele catalogate ca fiind accidente de muncă colective se vor comunica de îndată, de către angajator, Inspectoratului Teritorial de Muncă și organelor de urmărire penală competente, conform prevederilor legale în vigoare.

În situațiia în care s-a produs un accident de circulație pe un drum public, iar printre victime sunt și persoane care se aflau în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, angajatorul persoanelor implicate în eveniment va anunța de îndată Inspectoratul Teritorial de Muncă din județul în raza căruia s-a produs accidentul.

Cercetarea accidentelor de muncă se efectuează astfel:

a.) de către persoana juridică în cazul accidentului care a produs incapacitate temporară de muncă;

b.) de către inspectoratele teritoriale de muncă în cazul accidentelor care au produs invaliditate, deces, al accidentelor colective, precum și în cazul accidentelor de muncă care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor angajați la persoane fizice;

c.) de catre Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în cazul accidentelor de muncă colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;

d.) de către autoritatea de sănătate publică în cazul suspiciunilor de boală profesională.

Ca urmare acercetării unui accident de muncă în vederea completării dosarului evenimentului, sunt necesare următoarele documente [26.***]:

– procesul verbal de cercetare;

– notă de constatare de la locul accidentului;

– schițe și fotografii referitoare la eveniment;

– declarațiile accidentatului sau accidentaților atunci când este vorba de eveniment urmat de incapacitate temporară de muncă sau invaliditate;

– declarațiile martorilor sau a altor persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor sau a cauzelor reale ale producerii evenimentului;

– stabilirea actelor sau documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor și a cauzelor reale ale evenimentului;

– formularul pentru înregistrarea accidentului de muncă (FIAM);

– strângerea de acte sau documente, de la societatea unde a fost încadrat accidentatul, necesare a fi depuse la dosar în conformitate cu legislația actuală;

– documente obținute de la unitățile sanitare în cazul în care accidentatul a avut nevoie de îngrijiri medicale în cadrul acestora

– alte documente funcție de natura și gravitatea evenimentului.

Problema accidentelor de muncă este o problemă care se impune în mod imperios în societatea românească, putând fi cauzată de surse diverse, una dintre ele fiind chiar neglijența sau lipsa de interes a angajatorilor și a lucrătorilor față de sănătate și securitate în muncă.

În vederea prevenirii accidentelor de muncă, mai precis a cauzelor care le-au generat, se folosesc următoarele:

a. Metoda statistică – se folosește pentru determinarea numărului de accidente de muncă într-o anume perioadă de timp, sau numărul mediu al zilelor de incapacitate temporară de muncă pe o anumită perioadă de timp, având ca bază de calcul următorii indicatori: coeficientul de frecvență, coeficientul de gravitate și coeficientul de incapacitate temporară de muncă;

b. Metoda topografică – reprezintă practic, înscrierea/marcarea prin semne convenționale, pe schita/planul sau harta unei structuri respectiv a ariei de desfășurare a activității unui angajator, a locurilor unde s-au produs accidente de muncă, într-o anumită perioadă de timp în scopul determinării cauzelor generatoare;

c. Metoda monografică – este considerată metoda cea mai eficientă și se bazează pe examinarea și cercetarea împerjurărilor (echipamente, mobilier, etc), a tehnologiilor de lucru sau a mediului de desfășurare a activității de mună, având scopul de a determina locurile de muncă periculoase și a factorilor declanșatori, în vederea elaborării măsurilor de prevenire

.

De o importanță capitală, este intervenția și acordarea primului ajutor imediat după declanșarea unui astfel de eveniment. Acordarea asistenței medicale de urgență are un loc primordial în îngrijirea medicală, având ca obiectiv intervenția operativă și competentă, a situațiilor în care viața accidentatului este pusă în pericol. Legislația actuală, lasă în sarcina angajatorului organizarea și dotarea punctelor de prim ajutor din cadrul unității. În cazul unităților în a căror componență intră și servicii de medicina muncii, acordarea primului ajutor le revine ca sarcină principală.

Primul ajutor în caz de accidentare se va acorda la locul unde s-a produs accidentul de către orice persoană care este pregatită în acest scop. Pentru personalul medico-sanitar, acordarea primului ajutor la locul producerii unui accident constituie o obligație ce ține de deontologia profesională.

În vederea asigurării primului ajutor la locul de muncă, serviciile medicale și serviciile de securitate a muncii trebuie:

– să aibă cunoștințe de specialitate și toate mijloacele tehnice disponibile pentru a acționa eficient în cazul producerii unui accident de muncă și pentru a limita consecințele sale;

– să efectueze instructaje periodice de sănătate și securitatea muncii în scopul informării lucrătorilor cu privire la riscurile de accidentare și îmbolnăvire profesională specifice unității respective, detaliind pentru fiecare loc de muncă în parte;

– să formeze salvatori care să intervină rapid și eficace în acțiunile de urgență la locul de muncă, până la sosirea echipelor de specialitate;

– să organizeze periodic acțiuni de simulare a unor situații specifice de accidentare, a acordării primului ajutor de către colegii de muncă formați ca salvatori și a transportului accidentaților, întrucât simpla instruire teoretică nu este suficientă, fiind necesare aplicații practice și antrenamente repetate.

Principalul scop al acordării primului ajutor de către salvator este de a preveni producerea morții ori înrăutățirea stării accidentatului și apariția de complicații, până la sosirea cadrelor medicale specializate.

Nivelul de competență al salvatorului este limitat, dar absolut necesar și în cele mai multe cazuri și suficientă.

În mod logic și firesc, salvatorul de la locul de muncă este de neînlocuit întrucât el se găsește la locul și în momentul producerii accidentului și este de dorit să aibă cunoștințele specifice necesare despre natura acestuia. De asemenea, cu cât numărul persoanelor instruite și formate ca salvatori, pentru a acordarea primul ajutor la locul de muncă este mai mare, cu atât mai bine.

Ca etape de actiune, salvatorul poate acționa în astfel:

*- analiza situației: determinarea naturii accidentului prin interogarea martorilor sau a victimei (dacă este posibil), cercetarea elementelor materiale semnificative;

*- identificarea pericolelor imediate: dacă acestea pot fi înlăturate, se va implica sau va ruga pe altcineva să o facă, iar dacă nu, va interzice accesul în zona periculoasă și va da alarma;

*- examinarea victimei, identificarea riscurilor care persistă și care pot conduce la extinderea accidentării, protejarea victimei;

*- stabilirea acțiunilor care trebuie realizate pentru înlăturarea riscurilor precum și a materialelor necesare în acest scop, fără a pune în același timp în pericol securitatea salvatorilor sau a altor persoane;

*- victima va fi deplasată numai dacă există în continuare riscul de accidentare sau de agravare a condiției ei;

*- anunțarea accidentului;

*- acordarea primului ajutor;

*- supravegherea victimei și așteptarea sosirii echipelor de specialitate;

*- participă la transportul accidentatului.

Ordinea în organizarea și acordarea primului ajutor în cazul unui accident de muncă este următoarea:

– din interiorul unității, participă în ordine: martorul accidentului sau prima persoană anunțată, salvatorul (salvatorii), medicul unității, asistente medicale, serviciul de sănătate și securitatea muncii, pompierii unității, conducerea unității, comitetul de securitate și sănătate în muncă, detașamentul de intervenție în caz de dezastre;

– din afara unității, va fi solicitată implicarea, după caz a: serviciilor de ambulanță de stat sau particulare, pompierii, medicii de diferite specialități, spitale și centre medicale specializate (centre pentru arși, chirurgie reparatorie, intoxicații), poliția, jandarmeria, securitatea civilă.

ANALIZA INDICATORILOR PRIVIND ACCIDENTELE DE MUNCĂ ÎNREGISTRATE LA NIVEL NAȚIONAL ÎN PERIOADA 2010 – 2015

5.1. Analiza numărului de accidentați în muncă la nivel național și regional

Prin accident de muncă se înțelege vătămarea violentă a organismului, precum și intoxicația acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfășoară activitatea, și care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puțin 3 zile, invaliditate sau deces [1 ***].

Numărul accidentaților în muncă reprezintă numărul persoanelor care s-au accidentat la locul de muncă, indiferent de natura accidentului și de urmările produse de acesta.

În anul 2015, așa cum se poate observa și din tabelul nr. 5.1, numărul accidentaților în muncă în România a fost de 4.013 persoane, din care 95% din ei au dobândit o incapacitate temporară de muncă, și din păcate, pentru 5% dintre ei au fost accidente mortale.

Așa cum se poate observa și din graficul nr. 5.1, în Regiunea București –Ilfov s-a înregistrat numărul maxim al accidentaților cu incapacitate temporară de muncă, valoarea maximă a accidentaților mortali fiind în Regiunea de Nord Est.

Grafic nr. 5.1

Tabel nr. 5.1

Sursa: www.insse.ro – Baza de date Tempo-Online

Din calculele prezentate în tabelul nr. 5.2, se constată că ponderea cea mai mare a accidentaților în muncă la nivel național, în anul 2015, de 25,5% se întâlnește în Regiunea București Ilfov, fiind urmată de Regiunea Centru (13,8%), Regiunea de Nord Vest (13,0%) și Regiunea de Vest (11,7%). Cea mai mică pondere a accidentaților în muncă, în anul 2015 se înregistrează în Regiunea Sud Vest Oltenia (6,2%). Tabel nr. 5.2

Așa cum se evidențiază și în graficul nr. 5.2, evoluția structurii accidentaților în muncă, pe regiuni de dezvoltare nu este una liniară, existând fluctuații ale acesteia de la an la an.

Grafic nr. 5.2

În perioada luată în analiză (2010-2015), la nivelul țării s-au înregistrat în evidențe un număr de 23.194 persoane, din care 21.638 persoane sunt accidentate cu o incapacitate temporară de muncă (93,3%), iar 1.556 persoane și-au pierdut viața (6,7%).

Analizat pe întreaga perioadă analizată și pe regiuni, se constată că în ultimii 6 ani regiunile cu cele mai mari efective de accidentați în muncă sunt:

Regiunea București Ilfov cu 5.602 persoane accidentate (24,2% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 96,0% cu o incapacitate teritorială de muncă;

Regiunea Centru cu 3.080 persoane accidentate (13,3% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 93,6% cu o incapacitate teritorială de muncă;

Regiunea Vest cu 3.021 persoane accidentate (13,0% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 95,4% cu o incapacitate teritorială de muncă;

Regiunea Sud Est cu 2.742 persoane accidentate (11,8% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 92,2% cu o incapacitate teritorială de muncă;

Regiunea Nord Vest cu 2.689 persoane accidentate (11,6% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 92,3% cu o incapacitate teritorială de muncă:

Regiunea Sud Muntenia cu 2.316 persoane accidentate (10,0% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 92,0% cu o incapacitate teritorială de muncă;

Regiunea Nord-Est cu 2.105 persoane accidentate (9,1% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 87,9% cu o incapacitate teritorială de muncă;

Regiunea Sud Vest Oltenia cu 1.631 persoane accidentate (7,1% din numărul de accidentați de la nivel național), din aceștia 91,8% cu o incapacitate teritorială de muncă.

Tabel nr. 5.3

Urmărind în dinamică numărul accidentaților în muncă pe regiuni ale României, așa cum este calculat și prezentat în tabelul nr. 5.3, putem conluziona că atât la nivel național cât și regional au existat fluctuații de la an la an, cea mai mare dinamică a numărului de accidentați fiind înregistrată în 2015 față de 2014 (+12,3%), an în care doar în Regiunea de Sud Vest Oltenia s-au înregistrat cu 4,2% mai puțini accidentați decât în anul precedent.

Grafic nr. 5.3

În ceea ce privește evoluția acestui indicator, pe categorii de accidente, în ultimii 6 ani, așa cum se poate observa și din graficul nr. 5.3, unde este prezentată evoluția acestuia, la nivelul țării se constată o evoluție fluctuantă, pentru numărul accidentaților cu incapacitate temporară de muncă, singurele creșteri față de anul anterior fiind în 2012 și 2015, când s-a înregistrat o creștere cu 5,4%, respectiv cu 13,8%, în timp ce pentru numărul accidentaților mortali, singurul an în care din păcate s-a înregistrat creștere a fost anul 2014 față de anul 2013, când aceștia au crescut cu 0,4%.

Menționăm că pentru ambele tipuri de accidente de muncă , la nivel regional, nu s-a înregistrat o tendință clară de scădere sau creștere a acestui indicator, fluctuații existând de la an la an, pentru toate regiunile.

Rata accidentelor de muncă reprezintă frecvența de accidentare sau numărul accidentaților care revine la 1000 salariați.

În anul 2015 la nivel național, la 1000 de salariați s-au înregistrat 0,83 accidentați în muncă, valoare mai mică decât începutul perioadei de bază (anul 2010), dar mai mare decât valoarea înregistrată în anul precedent.

Conform datelor prezentate în tabelul nr. 5.4, valori peste media țării, se regăsesc în 3 regiuni: Vest, Sud-Est și Centru, în 4 regiuni ratele fiind sub media țării, și doar în Regiunea de Nord-Vest s-a înregistrat o valoare identică cu cea de la nivel național.

Tabel nr. 5.4

Sursa: www.insse.ro – Baza de date Tempo-Online

Graficul nr. 5.4, care prezintă evoluția în perioada 2010 – 2015 a ratei accidentelor de muncă din România, pe regiuni de dezvoltare este sugestiv pentru a remarca valoarea mare a acestui indicator înregistrată în anul 2010 în cadrul Regiunii București – Ilfov (aproximativ 2 accidentați la 1000 salariați ai regiunii), ieșind din “tiparul” evoluțiilor sub 1 la mie.

Grafic nr. 5.4

Se observă de asemenea, tot din graficul nr. 5.4, că Regiunea de Vest a României prezintă rate destul de mari a accidentelor de muncă, peste 10/00 în primii 3 ani luați în analiză,.

La polul opus, cu cele mai mici rate ale accidentelor de muncă pe întreaga perioadă 2010-2015, se remarcă Regiunea de Nord-Est, regiune care înregistrează cea mai mică rată la nivel național în anul 2014 (0,54 0/00).

5.2. Analiza numărului de accidentați în muncă la nivelul județului Bacău și poziționarea în cadrul Regiunii de Nord-Est și la nivel național

În anul 2015, așa cum se poate observa și din tabelul nr. 5.5, numărul accidentaților în muncă din județul Bacău a fost de 93 persoane, în creștere cu 47,6% (+30 persoane) față de anul 2014 și în creștere cu 4,5% (+4 persoane) față de anul 2010.

Tabel nr. 5.5

Sursa: www.insse.ro – Baza de date Tempo-Online

Cu acest număr de accidentați, județul Bacău se poziționează, în anul 2015, pe locul 30 la nivelul țării și pe locul ultimul loc în cadrul Regiunii de Nord-Est (cel mai mare număr al accidentaților de la nivelul regiunii, situație exprimată in graficul 5.5).

Grafic nr. 5.5

Grafic nr. 5.6

Așa cum se poate observa și din graficul nr. 5.6, cu acest număr de accidentați, județul Bacău se poziționează pe ultimele locuri în perioada analizată în cadrul Regiunii de Nord-Est (ierarhizarea făcându-se în ordinea crescătoare a acestui indicator), cea mai mică pondere fiind în anul 2013 (19,7%) .

În ceea ce privește dinamica numărului de accidentați din județul Bacău, așa cum este calculată și prezentată în tabelul nr. 5.6, acesta înregistrează în perioada 2011-2013 un trend descrescător (anul 2013 față de anul 2012 înregistrând cea mai mică scădere cu 12,2%), în timp ce în ultimii 2 ani din analiză se constată o evoluție crescătoare față de anul anterior.

Tabel nr. 5.6

Numărul accidentaților în muncă cu incapacitate temporară de muncă, în anul 2015 la nivelul județului Bacău a fost de 82 persoane, reprezentând 88,2% din totalul numărului de accidentați. Cu acest efectiv, județul Bacău se situează pe locul 29 la nivel național.

Așa cum se poate observa și din graficul nr. 5.7, conform distribuției pe județe, municipiul Bacău se poziționează pe ultimul loc, prin prisma acestui indicator.

Grafic nr. 5.7

În ceea ce privește poziționarea județului Bacău în cadrul Regiunii de Nord-Est, în anul 2015, județul Bacău se poziționează tot pe ultimul loc, cu numărul cel mai mare de accidentați.

În anul 2015 față de anul 2014, numărul de accidentați cu incapacitate temporară de muncă a crescut considerabil față de anul anterior, cu 41,4%, fiind de altfel cea mai mare creștere la nivelul județului nostru în perioada analizată.

Numărul accidentaților mortali, în anul 2015 la nivelul județului Bacău a fost de 11 persoane, reprezentând 11,8% din totalul numărului de accidentați de la nivelul județului și 26,8% din numărul accidentaților mortali de la nivelul Regiunii.

Cu acest efectiv, județul Bacău se situează pe locul 37 la nivel național, din păcate disputându-și penultimul loc în țară cu județul Neamț, așa cum se poate observa în graficul nr. 5.8.

Grafic nr. 5.8

Din graficul nr. 5.9 se poate observa că ponderea cea mai mică a accidentaților mortali în anul 2015, în cadrul Regiunii de Nord-Est, se înregistrează în județul Bacău (88,2%).

Grafic nr. 5.9

Rata accidentelor de muncă reprezintă frecvența de accidentare sau numărul accidentaților ce revin la 1000 salariați, și a fost în județul Bacău, în anul 2015 de 0,83, peste media Regiunii de Nord Est.

Așa cum se poate observa și din tabelul nr. 5.7, cu excepția anului 2012 și a anului 2013, în toată perioada analizată, rata accidentelor de muncă a fost superioară mediei regionale. Comparativ cu media țării, cu excepția anului 2015 când valoarea înregistrată în județul Bacău a fost egală, în toți ceilalți ani valorile ratelor au fost mai mici decât la nivelul României.

Tabel nr. 5.7

Graficul nr. 5.10 este sugestiv pentru a reprezenta cel mai bine faptul că valorile înregistrate în județul Neamț la acest indicator sunt net superioare ratelor înregistrate în celelalte județe.

Grafic nr. 5.10

5.3. Analiza numărului de accidente colective de muncă la nivel național și regional

Accidentul colectiv de muncă reprezintă acel accident de muncă în urma căruia s-au accidentat cel puțin trei persoane în același timp, dar și din aceeași cauză.

În anul 2015, așa cum se poate observa și din tabelul nr. 5.8, numărul accidentelor colective de muncă la nivelul țării a fost de 28, cea mai mică valoare înregistrată pentru perioada luată în analiză: 2010-2015, fiind în anul 2012 .

Tabel nr. 5.8

Sursa: www.insse.ro – Baza de date Tempo-Online

Practic, în întreaga perioadă analizată (2010-2015) au avut loc un număr total de 189 accidente colective, câte 16,9% din acestea producându-se în Regiunea București Ilfov și Regiunea de Vest, așa cum se poate observa și din graficul nr. 5.11.

Din calculele prezentate în tabelul nr. 5.9, se constată că ponderea cea mai mare în anul 2015, în numărul total al accidentelor de muncă de la nivelul României, aparține Regiunii Sud-Muntenia (25,0%), fiind urmată de Regiunea de Sud Est cu o pondere de 17,9%. Poziția a III a în ierarhia județelor, din prisma acestui indicator este disputată de regiunile: Nord-Vest, Nord-Est și Vest, cu câte 14,3% din numărul total al accidentelor de muncă colective produse în anul 2015.

Grafic nr. 5.11

Tabel nr. 5.9

Urmărind în dinamică structura accidentelor colective de muncă pe regiuni ale României, prezentată în graficul nr. 5.12, putem conluziona că cele mai multe accidente colective de muncă au survenit în cadrul regiunii București-Ilfov, ponderile cele mai mari înregistrate fiind în anii 2012 și 2013, accidentele colective de muncă reprezentând mai mult de un sfert din cele produse în România.

Grafic nr. 5.12

În ceea ce privește evoluția acestui indicator în ultimii 6 ani, așa cum se poate observa și din tabelul nr.10, unde este prezentată evoluția acestuia, la nivelul țării se constată o evoluție fluctuantă, singura creștere față de anul anterior fiind în 2013, când s-a înregistrat o creștere cu 14,8%, datorită creșterilor înregistrate în Regiunea de Nord-Vest (de 3 ori), de 2 ori în Regiunile: Centru, Nord-Est și Sud-Vest Oltenia, cu 25,0% în Sud-Muntenia și 14,3% în București-Ilfov. Regiunea de Sud-Est a fost singura regiune a țării în care, în anul 2013, nu s-a produs niciun accident colectv de muncă, în timp ce în același an față de anul anterior, numărul accidentelor colective de muncă a scăzut cu 16,7% în Regiunea de Vest.

Tabel nr. 5.10

În anul 2015 față de anul 2014, deși numărul de accidente colective de muncă a rămas același, s-au înregistrat creșteri și scăderi în cadrul regiunilor, de 2 ori mai multe accidente colective în Regiunea de Nord Vest și Regiunea de Vest, și cu 66,7% mai puține în Regiunea București Ilfov, valori reprezentate în graficul nr. 5.13.

Grafic nr. 5.13

Așa cum se vede și din graficul de mai jos (5.14), dinamica Regiunii de Nord-Est a accidentelor colective este peste media țării în anii 2013 și 2014.

Grafic nr. 5.14

Din totalul de 189 accidente colective de muncă înregistrate la nivel național, în întreaga perioadă 2010-2015, procentul cel mai mare îl deține industria prelucrătoare (39,2%), urmată de transport și depozitare (13,2%), construcții (12,7%), comerț (5,8%), celelalte secțiuni ale economiei naționale înregistrând ponderi mult mai mici (a se vedea graficul nr. 5.15).

Grafic nr. 5.15

Tabel nr. 5.11

În anul 2015, așa cum se observă și în tabelul nr. 5.11, numărul accidentelor colective de muncă la nivelul României a fost de 28, în scădere față de anul 2010 cu 26,3% (-10 accidente colective de muncă) și la fel ca în anul 2014.

Din totalul de 28 accidente colective de muncă în anul 2015, procentul cel mai mare îl deține industria prelucrătoare (50,0%), urmată de 5 secțiuni ale economiei naționale care au înregistrat câte 7,1% din total: Distribuția apei; salubritate, gestionarea deșeurilor, activități de decontaminare, Construcții, Transport și depozitare, Activități de servicii administrative și activități de servicii suport și Administrație publică și apărare, asigurări sociale din sistemul public.

Structura accidentelor colective de muncă este calculată și prezentată în tabelul nr. 5.12.

Tabel nr. 5.12

În graficul nr. 5.16, este prezentată evoluția în perioada 2010-2015 a structurii calculată pe cele mai importante secțiuni ale economiei naționale.

Grafic nr. 5.16

Dacă la nivelul României, în anul 2015 față de anul 2014, numărul accidentelor colective de muncă a fost la fel, această tendință nu a fost înregistrată la toate secțiunile. Astfel, în activitățile de comerț și de construcții se pare că s-au înregistrat cele mai mari creșteri în 2012 și 2014 față de anii precedenți ( de 2 ori) în Comerț și de 2,0 ori în Construcții în anul 2013 față de anul 2012 (a se vedea graficul nr. 5.17).

Grafic nr. 5.17

5.4. Analiza numărului de accidente colective de muncă la nivelul județului Bacău și Regiune de Nord Est

În anul 2015, așa cum se poate observa și în tabelul nr. 5.13, la fel ca și în perioada 2011-2013, județul Bacău nu a înregistrat niciun accident colectiv de muncă, în anii 2010 și 2014 din perioada analizată, survenind câte un accident colectiv de muncă.

Tabel nr. 5.13

Dacă ținem cont că în perioada 2010 – 2015, la nivelul Regiunii de Nord Est s-au produs 17 accidente colective de muncă, județul Bacău își dispută locul al doilea la nivel de regiune cu județul Botoșani (ierarhie crescătoare a indicatorului), locul întâi fiind ocupat de județul Vaslui cu doar un accident colectiv de muncă, ultimul loc fiind deținut de județul Suceava cu 5 accidente colective de muncă, pe întreaga perioadă luată în analiză.

Structura este bine evidențiată în graficul nr. 5.18, unde se poate observa ponderea cea mai mică a județului Vaslui (5,9%) , iar cea mai mare în județul Iași (23,5%).

Grafic nr. 5.18

Așa cum se poate observa și din graficul nr. 5.19 , în anul 2012, singurul județ al Regiunii de Nord Est în care s-a produs un accident colectiv de muncă a fost județul Iași.

Ponderile județului Bacău în total Regiune de Nord Est au scăzut în perioada analizată, de la 33,3% în anul 2010 , la 25,0% în anul 2014, cei mai buni ani din punctul de vedere al acestui indicator fiind perioada 2011-2013 și anul 2015.

Grafic nr. 5.19

STUDIU DE CAZ

Obiectul cercetării

Cercetarea unui eveniment are ca scop stabilirea împrejurărilor și cauzelor care au condus la producerea acestuia, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare și respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

Cine și în ce calitate efectuează cercetarea

În conformitate cu prevederile art. 29 ali. (1) lit. “b” paragraful 6 din Legea nr. 108 / 1999, republicată, pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, un inspector desemnat de către șeful Serviciului Sănătate și Securitate în Muncă prin ordin de serviciu și legitimat cu legitimația de serviciu efectuează cercetarea evenimentului. După caz, funcție de natura și caracteristicile evenimentului produs la cercetarea acestuia, pot participa prin reprezentanții săi și alte instutuții ale statului (poliție, pompieri, etc).

Întocmire dosar de accident

Inspectorul căruia i s-a dispus prin ordin de serviciu, cercetarea unui eveniment, va întocmi dosarul de cercetare. Conținutul acestui dosar, îl constituie procesul verbal de cercetare, însoțit de adresele de înaintare către forurile superioare (Inspecția Muncii), precum și către instutuțiile care au tangență, ori cu care s-a colaborat (poliție, procuratură, etc).

Procesul verbal de cercetare este structurat astfel:

data încheierii;

numele persoanelor și calitatea în care efectuează cercetarea evenmentului;

perioada de timp și locul în care s-a efectuat cercetarea evenimentului;

obiectul cercetării;

data și ora producerii evenimentului;

locul producerii evenimentului;

datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul;

datele de identificare ale accidentatului;

descrierea detaliată a locului și echipamentului de muncă, a împrejurărilor și modului în care s-s produs evenimentul;

urmările evenimentului și/sau urmările suferite de persoanele accidentate;

cauza producerii evenimentului;

alte cauze care au concurat la producerea evenimantului;

alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului;

persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale;

sancțiuni contravenționale aplicate;

propuneri pentru cercetare penală;

caracterul accidentului;

angajatorul care înregistrează accidentul de muncă;

măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora;

termenul de raportare către I.T.M., privind realizarea măsurilor stabilite;

numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul verbal de cercetare și repartizare;

numele și semnătura persoanei / persoanelor care au efectuat cercetarea;

avizul Inspectorului șef adjunct SSM;

viza Inspectorului șef.

Cazul „A”

Evenimentul produs în secția de îmbuteliere bere în butoaie tip KEG, zona de deschidere și verificare butoaie tip KEG, din cadrul S.C. BERE LICHIOR S.A.

i.a.) Descrierea detaliată a locului producerii evenimentului:

Hala în care se realizează îmbutelierea berii finite-filtrate în butoaie tip KEG are lungimea de 80m, lățimea de 30m și înălțimea de 10m, fiind prevăzută cu rampa de încărcare / descărcare. Manevrarea paleților cu buoaie se face cu motostivuitorul.

Activitatea în secți de îmbuteliere bere în butoaie tip KEG se desfăsoară discontinuu, în funcție de splocitările biroului desfacere.

Tehnologia prin care se realizează îmbutelierea berii în butoaie cuprinde două etape principale:

condiționarea butoauelor tip KEG;

umplerea propriu-zisă a butoaielor tip KEG.

Condiționarea butoaielor tip KEG are ca scop aducerea butoaielor în stare igienico-sanitară și tehnică corespunzătoare în vederea umplrii cu bere.

În vederea condiționării butoaielor, se scoate fitingul umplere-golire, apoi se realizează o verifi-care a suprafeței interioare cu ajutorul unei lămpi portabile alimentată la tensiunea de 24 volți.
Butoaiele tip KEG sunt trecute manual pe transportorul gravitațional cu role care alimentează mașina de spălare exterioară.

Pentru operațiunile de prespălare interioară, spălare și clătire interioară, sterilizare interioară și umplere cu bere, butoaiele tip KEG sunt trecute la mașina tip COMAC model LINE 4+2T (fig.6.1) care este compusă din trei module, fiecare modul fiind prevazut cu patru capuri corespunzătoare crlor patru operații.

FIG. 6.1 reprezentand mașina tip COMAC FIG. nr. 6.2 – secțiune botoi tip KEG sursa

– foto carte tehnică https://bg.wikipedia.org/wiki/.

i.b.) Descrierea detaliată a echipamentului de muncă:

Butoiul tip KEG, fabricație Cehia, implicat în producerea evenimentului are seria 210558 și este echipat cu fitingul seria 8511.

Butoaiele tip KEG având următoarele dimensiuni: înălțime 600mm, diametru exterior 400mm, greutate 12 Kg, prevăzute cu siguranță care cedează la o presiune de 3,5 (+/- 0,5) bari, sunt confecționate din oțel-inox cu capacitate de 50 litri, presiunea maximă admisă 3,5 bari, fiind încărcate cu bere sub „perna” de aer la o presiune de 2,2 / 2,5 bari – (prezentate în fig. 6.2, 6.3, 6.4, 6.5).

Pentru deschiderea în vederea verificării butoaielor tip KEG, se utilizează o cheie specială de depresurizare a butoiului și desfiletare a fitingului.

Fitingul butoiului tip KEG este confecționat din oțel-inox și este format dintr-o tijă prevăzută cu un cap metalic cu garnitură de etanșare și supapa pentru alimentare-golire.

FIG. 6.3 – planșa foto dosar cercetare

FIG.6.4 – planșa foto dosar cercetare

FIG. 6.5 – schița tehnică – planșa foto dosar cercetare

i.c.) Descrierea detaliată a împrejurărilor în care s-a produs accidentul:

În data de 10.10.2010, în jurul orei 08.30, lucrătorul Lascăr Ion s-a prezentat la serviciu în cadrul Atelierului mecanic central, conform graficului de tură, la schimbul I. După ce Lascăr Ion s-a echipat cu echipamentul individual de protecție (șapcă, salopetă și bocanci cu talpă antiderapantă), s-a deplasat împreună cu alți doi colegi de echipă, Popa Ionuț și Bălănoiu Gelu la „Secția de îmbuteliere bere în butoaie KEG” conform graficului de lucrări întocmit pentru lucrătorii „Atelierului mecanic central”.

În intervalul orar 09.15 – 10.30, șefa secției de Imbuteliere bere la KEG, inginer Radu Nicoleta, a pregătit instalația pentru spălare butoaie KEG și îmbutelierea berii în acestea, iar lucrătorii Lascăr Ion, Popa Ionuț și Bălănoiu Gelu au verificat și pregătit butoaie tip KEG pentru spălare și îmbuteliere cu bere.

Începand cu ora 10.30, lucrătorul Popa Ionuț a fost repartizat pe linia de umplere, pentru efectuarea operațiilor de etichetare și montare capace de protecție la butoaie, lucrătorul Bălănoiu Gelu a fost repartizat pe linia de umplere, pentru efectuarea operațiilor de transportare a butoaielor de tip KEG de pe banda cu ajutorul macaralei și paletizarea acestora, în vreme ce Lascăr Ion a continuat activitatea de verificare exterioară și interioară a acestor butoaie.

În jurul orei 11.45, șefa secției de Îmbuteliere bere în butoaie de tip KEG, inginer Radu Nicoleta, l-a întrebat pe lucrătorul Lascăr Ion dacă a verificat cu lampa de control unul dintre butoaiele tip KEG și primind un răspuns negativ, i-a solicitat efectuarea verificării acelui butoi în prezența ei.

În acel moment, Lascăr Ion a luat cheia specială destinată verificării butoaielor, s-a aplecat deasupra butoiului, a fixat cheia specială pe fitingul butoiului și a trecut direct la desfiletarea fitingului, fără să o apese, în vederea eliminării presiunii remanente din butoi.

i.d.) Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul:

Lucrătorul Lascăr Ion a început desfilatarea fitingului, s-a auzit un zgomot ca urmare a eliberării bruște a presiunii remanente, iar fitingul a fost proiectat cu putere din butoi, lovindu-l în zona frontală a capului.

Urmare a acestei lovituri Lascăr Ion a căzut în vecinătatea butoiului în stare conștientă, după care cu ajutorul colegilor din secție a fost ridicat și dus către ieșire, fiind mai apoi transportat de urgență la Spitalul Județean de Urgență Bacău.

În momentul producerii evenimentului, respectiv la auzul zgomotului provocat de eliberarea bruscă a presiunii remanente din butoi, lucrătorul Bălănoiu Gelu, a pierdut sistemului de ridicare cu care preluase butoiul tip KEG de pe banda transportoare. Butoiul tip KEG, scăpat de sub control, a prins și strivit piciorul drept al celui cel îl manevra.

Lucrătorul Bălănoiu Gelu, a căzut langă butoaiele tip KEG pe care le pregatăea în vederea paletării, a fost ridicat și dus înafara secției cu ajutorul colegilor și mai apoi transportat de urgență la Spitalul Județean de Urgență Bacău.

În același moment, al producerii evenimentului, respectiv la auzul zgomotului provocat de eliberarea bruscă a presiunii remanente din butoi, șefa de secție, inginer Radu Nicoleta a suferit un șoc, prăbușindu-se langă stiva de paleți cu butoaie, în stare de conștiență. A fost condusă de către colegii de secție către ieșire, acceptand îngrijirile, dar refuzând deplasarea la Spitalul Județean de Urgență Bacău, la sosirea ambulanței.

Urmările evenimentului și / sau urmările suferite de persoanele accidentate:

Conform adresei nr. 898 / 10.10.2010 emisă de Spitalul Județean de Urgență Bacău, diagnosticul la internare a fost:

– pentru lucrătorul Lascăr Ion – contuzie cerebrală minoră;

– fractură cominutivă fronto sinusală;

– crize comitiale.

Conform deciziei asupra capacității de muncă nr. 88 din 03.03.2011, emisă de Casa Națională de Pensii – Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Bacău 2, diagnosticul clinic este: – sechele TTC;

contuzie cerebrală minoră;

fractură cominutivă fronto sinusală;

crize comitiale.

Capacitate de muncă redusă cel puțin jumătate.

Se încadrează în gradul de invaliditate 3 (trei).

Diagnostic funcțional: – secundar cu tulburări de tip psihopatoid;

deficiență globală medie.

– pentru lucrătorul Bălănoiu Gelu – fractură bază falanga proximală deget mare;

-fractură parceleară extremiste distola falanga II haluce stang;

-distrugere cartilaj articular.

Cauza producerii evenimentului:

Din analiza efectuată la fața locului, dar și din cea efectuată asupra documentelor, inclusiv a declarației martorilor, a probeor fotografiate, anexate la dosarul de cercetare, cauza producerii evenimentului ce a avut loc la data de 10.10.2010, în jurul orei 10.45, în care au fost implicați lucrătorii Lascăr Ion, Bălănoiu Gelu și șefa de secție, inginer Radu Nicoleta, o constituie:

– nerespectarea instrucțiunilor de lucru și de securitate a muncii la verificarea butoaielor de tip KEG de către lucrătorul Lascăr Ion, în sensul că a executat desfiletarea fitingului fără a executa în prealabil operația de eliminare a presiunii într-o poziție aplecată deasupra fitingului, în spațiu deschis și nu spațiul protejat destinat acestui tip de operațiuni, expunand la pericol de accidentare atat propria persoană cat și celelalte persoane implicate în procesul tehnologic de îmbuteliere a berii în butoaie de tip KEG – (fig. 6.6 / foto dosar cercetare / reconstituire eveniment);

FIG. 6.6 – planșa foto dosar cercetare / reconstituire eveniment

– nerespectarea instrucțiunilor, a normelor de lucru și de securitate a muncii la efectuarea operațiilor de transportare a butoaielor de tip KEG de pe banda cu ajutorul macaralei în vederea paletizării acestora, de către lucrătorul Bălănoiu Gelu, în sensul că a scăpat de sub control butoiul pe care îl manevra, accidentandu-se;

– nerespectarea instrucțiunilor de lucru și de securitate a muncii la verificarea butoaielor de tip KEG de către șefa de secție, inginer Radu Nicoleta, în sensul că a dat dispoziție lucrătorului Lascăr Ion, să efectueze verificarea butoiului de tip KEG, lăsându-i acestuia posibilitatea de a înțelege faptul că poate efectua această verificare în locul în care se află și nu în spațiul special amenajat.

Au fost încălcate prevederile art, 22 și art. 23 alin. (1) lit. A din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, art. 2, art. 3, art. 4 din instrucțiuni la verificarea butoaielor de tip KEG al S.C. BERE LICHIOR S.A. și din instrucțiuni de securitatea muncii la operațiunea de verificare a butoaielor de tip KEG.

Alte cauze care au concurat la producerea accidentului:

Nu este cazul.

Alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului:

Nu se asigură de către angajator supravegherea sănătății lucrătorilor prin medic specialist de medicina muncii, examenul edical periodic fiind efectuat numai pentru o parte dintre angajații unității, la data efectuării verificărilor, nefiind efectuat controlul medical periodic pentru personalul TESA, personalul auxiliar de întreținere și lucrătorii atelierului mecanic.

Prin procesul verbal de control s-a stabilit ca măsură, asigurarea de către angajator a controlului medical periodic și după caz, a controlului psihologic periodic, ulterior angajării, pentru toți lucrătorii unității, cu termen imediat și permanent.

Persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale din capitolele de la literele (k), (l) și (m):

Lascăr Ion, ca persoană fizică se face vinovat de constatările de la capitolul (k) din prezentul proces verbal de cercetare, în sensul că nu a respectat instrucțiunile de lucru și de securitate a muncii la verificarea butoaielor de tip KEG;

Radu Nicoleta, ca persoană fizică se face vinovată de constatările de la capitolul (k) din prezentul proces verbal de cercetare, în sensul că prin dispizițiile date, nu a respectat instrucțiunile de lucru și de securitate a muncii la verificarea butoaielor de tip KEG și a încălcat atribuțiunile prevăzute în fișa postului referitoare la raporturile de serviciu și atribuirea sarcinilor angajaților subordonați pe care ierarhică;

Bălănoiu Gelu, ca persoană fizică se face vinovat de constatările de la capitolul (k) din prezentul proces verbal de cercetare, în sensul că nu a respectat instrucțiunile și normele de lucru referitoare la utilizarea și funționarea instalațiilor de ridicat și a manipulării greutăților;

S.C. BERE LICHIOR S.A., ca persoană juridică se face răspunzătoare de constatările de la capitolul (m) din prezentul proces verbal de cercetare în sensul că nu a asigurat supravegherea sănătății lucrătorilor, prin efectuarea examenului medical periodic, asigurandu-se astfel realizarea măsurilor dispuse de către inspectorii de muncă.

Sancțiunile contravenționale aplicate:

Pentru responsabilitățile stabilite la capitolul (n) din prezentul proces verbal de cercetare, se sancționează contravențional potrivit Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, S.C. BERE LICHIOR S.A., ca persoană juridică cu:

– suma de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit (n) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, pentru cele constatate și menționate la capitolul (m).

Propuneri pentru cercetare penală:

Nu este cazul.

Caracterul accidentului:

Potrivit prevederilor art. 5 din Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, evenimentul care a avut loc în data de 10.10.2010, în urma căruia s-au accidentat:

-Lascăr Ion, este accident de muncă cu invaliditate;

-Bălănoiu Gelu, este accident de muncă;

-Radu Nicoleta, este accident de muncă.

Angajatorul care înregistrează accidentul de muncă:

Potrivit prevederilor art. 32 din legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, accidentul care a avut loc în data de 10.10.2010, în urma căruia s-au accidentat:

-Lascăr Ion, este accident de muncă cu invaliditate;

-Bălănoiu Gelu, este accident de muncă;

-Radu Nicoleta, este accident de muncă, va fi înregistrat și raportat statistic de către angajatorul S.C. BERE LICHIOR S.A.

Măsuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare și persoanele responsabile pentru realizarea acestora:

s.1.) În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă, precum și prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionalese vor lua măsuri ce vor avea ca scop asigurarea controlului medical periodic ulterior angajării și după caz, controlul psihologic pentru toți lucrătorii;

Răspunde: conducerea S.C. BERE LICHIOR S.A.;

Termen: imediat și permanent;

s.2.) Se vor lua măsuri pentru controlul aplicării de către toți lucrătorii de către toți lucrătorii a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, precum și în instrucțiunilede lucru și de securitate a muncii, existente în unitate;

Răspunde: conducerea S.C. BERE LICHIOR S.A.;

Termen: imediat și permanent.

s.3.) Prezentarea prezentului process verbal de cercetare, cu toți angajații S.C. BERE LICHIOR S.A..

Răspunde: conducerea S.C. BERE LICHIOR S.A.;

Termen: 15 zile de la primirea prezentului process verbal de cercetare.

Termenul de raportare la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău privind realizarea măsurilor stabilite:

Termenul de raportare către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău asupra modului în care au fost realizate măsurile stabilite, este de 15 zile de la primirea procesului verbal de cercetare.

Numărul de exemplare în care s-a încheiat procesul verbal de cercetare și repartizarea acestora:

Prezentul proces verbal de cercetare a fost întocmit în 5 (cinci) exemplare, ce au fost repartizate astfel: – un exemplar la Inspecția Muncii;

un exemplar împreună cu piesele dosarului de cercetare în original, la Parchetul de pe lângă judecătoria Bacău;

un exemplar împreună cu piesele dosarului de cercetare în copie, la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău;

un exemplar la S.C. BERE LICHIOR S.A.;

un exemplar la asigurator C.J.P.A.S. Bacău.

Cazul „B”

Evenimentul cu incapacitate de muncă produs la data de 10.10.2012, devenit mortal în data de 13.10.2012, în care victimă a fost MORĂRESCU VASILE, angajat la ASOCIAȚIA PENTRU DEZVOLTARE AGRICOLĂ II BACĂU.

i.a.) Descrierea detaliată a locului producerii evenimentului:

Evenimentul ce a avut loc la data de 10.10.2012, în urma căruia a decedat la data de 13.10.2012 MORĂRESCU VASILE, s-a produs pe suprafața cultivată cu porumb, numită generic tarlaua „RED” (parcela „1C” – de pe harta fermei, întocmită pentru campania agricolă din anul 2012, situată în partea de SudVest a extravilanului unei localității din județul Bacău

.

i.b.) Descrierea detaliată a echipamentului de muncă:

Accidentarea angajatului Morărescu Vasile, în data de 10.10.2012, a fost produsă de o combină echipată pentru recoltarea porumbului CLAAS DOMINATOR 204 MEGA II – prezentare schița foto fig. 6.7 – carte tehnică), avand următoarele caracteristici în conformitate cu placa de identificare/serie – anexată în foto fig.6.8):

– greutate brută autorizată: 13.000 Kg;

– TIP: 093;

– număr de identificare / numărul de serie al utilajului: 696 3501469;

– sarcina autorizată pe axa față: 10.000 Kg;

– anul fabricației: 1998;

– puterea nominală a combinei(kw): 147 kw;

– sarcina autorizată pe axa spate): 4.500 Kg;

– avizul de conformitate): R – 34 E 23;

fig. 6.7 – schița (foto carte tehnică)

fig. 6.8 – plăcuța identificare

i.c.) Descrierea detaliată a împrejurărilor în care s-a produs accidentul:

Din declarațiile șefului de fermă Stoianovici Antal, în ziua anterioară producerii evenimentului, 09.10.2012, în jurul orelor 17.00, acesta, împreună cu tehnicianul fermei și doi mecanizatori (MORĂRESCU VASILE și Iordache Ion) au purtat o discuie, la sediul fermei, prin care au stabilit programul și sarcinile de lucru pentru ziua următoare.

MORĂRESCU VASILE urma ca în ziua de 10.10.2012 să desfășoare următoarele acțiuni:

– la prima oră a dimineții (08.00 – 08.30) să efetueze întrținerea zilnică a echipamentului tehnic, respectiv, verificarea tehnico-funcțională și eventualele mici reparații la combina echipată pentru recoltarea porumbului (CLAAS DOMINATOR 204 MEGA II – fig. 6.9 și 6.10) care era parcat langa stația de mecanizare din incinta fermei;

– în funcție de condițiile atmosferice, să înceapă recoltarea porumbului de pe suprafața numită generic tarlaua „RED” (parcela „1C” – de pe harta fermei, întocmită pentru campania agricolă din anul 2012, situată în partea de SudVest a extravilanului localității, comform planșelor foto și schiței de la locul producerii evenimentului prezentate în fig. 6.11, 6.12 și 6.13);

– după terminarea lucrării de recoltare a porumbului să deplaseze combina în incinta fermei din comuna Sascut.

În dimineața și pe parcursul zilei de 10.10.2012, MORĂRESCU VASILE a ținut legătura telefonic cu șeful de fermă Stoianovici Antal, care se afla la sediul fermei din comuna Sascut.

fig. 6.10 / 6.10 – combina echipată pentru recoltarea porumbului – sursa foto: internet

fig. 6.11 – schița parcelei „1C” conform dosar cadastru

fig. 6.12 – parcela „1C” foto dosar cercetare

fig. 6.13 – parcela „1C” foto dosar cercetare / reconstituire

Pe parcursul repetatelor discuții telefonice, mecanizatorul MORĂRESCU VASILE i-a adus la cunoștință șefului de fermă faptul că, datorită condițiilor meteo-climaterice (ceață densă și umiditate ridicată), nu poate să înceapă recoltatul porumbului, drept pentru care rămane în așteptarea condițiilor optime pentru această operațiune.

În jurul orelor 14.00, deoarece condițiile meteo-climaterice au permis, MORĂRESCU VASILE a informat conducerea fermei (șeful de fermă Stoianovici Antal) și a primit acceptul de a începe operațiunea de recoltare a porumbului în parcela prestabilită.

În perioada următoare, operațiunea de recoltare a porumbului a decurs în mod normal, iar în jurul orelor 17.00 mecanizatorul MORĂRESCU VASILE a informat telefonic șeful de fermă că se apropie de finalul lucrării, urmand a respecta programul stabilitnanterior.

Din declarația șefului de fermă Stoianovici Antal, aceasta a fost ultima discuție telefonică, deoarece I s-a descărcat telefonul mobil, care a fost închis pană în jurul orelor 20.00.

i.d.) Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul:

Din declarația martorului, care se afla împreună cu soția sa, pe tarlaua „RED”, la strans resturi de știuleți de porumb rămași în urma combinei, la puțin timp după ora 17.00, în timp ce combina se deplasa dinspre pădure spre marginea opusă a parcelei (conform planșa foto și schiței locului producerii evenimentului – fig. nr. 6.14), deoarece terminase de recoltat porumbul, combinerul MORĂRESCU VASILE a coborat din cabina combinei, (vezi detalii scară fig. 6.15) în timp ce aceasta se afla în regim de mers pe comandă automată, după care s-a uitat în zona stangă față a combinei și s-a împiedicat. Căzut pe sol, a fost prins de roata stanga față a combinei și accidentat.

După producerea evenimentului combinerul MORĂRESCU VASILE la chemat pe lucrătorul agricol (care se afla la o distanță de cca. 30 – 40 de metri) și i-a spus să oprească combina prin acționarea spre înapoi a manetei din partea dreaptă a volanului (foto interior cabină / maneta multifuncțională – fig. 6.16). Acesta a alergat, a efectuat manevra și a oprit combina din mers.

MORĂRESCU VASILE s-a deplasat cu greu de la locul producerii accidentului pană la combină, a urcat în cabină ajutat de lurătorul agricol și a oprit motorul.

Ulterior a coborat din cabina combinei, s-a intins pe sol, unde a stat cca. 10 minute pană a sosit șoferul autocamionului care asigura transportul boabelor de porumb (acesta era în capătul opus al parcelei și a sesizat producerea accidentului – vezi fig. 6.14).

Din declarația tehnicianului fermei, rezultă că acesta, a primit un telefon de la șoferul autocamionului (care odată ajuns la locul producerii evenimentului a realizat gravitatea acestuia), care i-a relatat despre producerea unui accident pe tarlaua „RED”, în care victimă a fost combinerul.

Tehnicianul fermei (care se afla pe o altă tarla unde se recolta floarea soarelui), l-a sunat pe adjunctul șefului de fermă care se afla la sediul fermei din comuna Sascut, pentru a apela Serviciul de Ambulanță Bacău. Adjunctul șefului de fermă a efectuat solicitrea către serviciul de Ambulanță Bacău, prin numărul unic de urgență „112” (recepționat la ora 17.40 conform adresei S.J.A. Bacău) și ulterior, împreună cu tehnicianul agricol care îi anunțase evenimentul (cu aotuvehiculul proprietate a acestuia), s-au deplasat la locul producerii evenimentului, unde au ajuns în aproximativ 20 minute.

La locul producerii evenimentului, așa după cum rezultă și din declarațiile date, l-au găsit pe MORĂRESCU VASILE conștient, întins pe sol în imediata apropiere a combinei.

Tehnicianul agricol s-a deplasat la ieșirea din localitate, (la drumul asfaltat) pentru a aștepta și îndruma ambulanța, în timp ce adjunctul șefului de fermă a rămas cu accidentatul MORĂRESCU VASILE, i-a dat apă și i-a așezat cateva haine din cabina combinei sub cap. În discuția purtată, adjunctul șefului de fermă a primit de la accidentat confirmarea faptuli că a coborat din cabina combinei, s-a împiedicat și în cădere a fost prins de roata combinei.

fig. 6.14 – foto schița cu locul accidentului

fig. 6.15 – foto detalii scară

fig. 6.16 – detalii interior cabină – sursa: internet

După o perioadă de timp, la locul producerii evenimentului a sosit ambulanța, a cărui echipaj a acordat primul ajutor accidentatului. După acordarea primului ajutor, pe o perioadă de aproximativ 15 minute, MORĂRESCU VASILE a fost urcat în ambulanță și transportat la Spitalul de Urgențe Județean Bacău, unde a fost spitalizat.

În baza înscrisurilor din fișa eveniment și fișa de urgență prespitalicească, echipajul ambulanței a plecat la caz la ora 17.42, a sosit la caz la ora 18.21, a plecat de la caz la ora 18.36 și a sosit la Spitalul de Urgență Județean Bacău la ora 19.37.

După plecarea ambulanței, adjunctul șefului de fermă s-a deplasat la sediul acesteia pentru a-și anunța conducerea (deoarece șeful de fermă nu răspundea la telefon), iar tehnicianul agricol a rămas la locul producerii evenimentului. Din declarația tehnicianului agricol rezultă faptul că acesta a considerat că utilajul nu este în siguranță după lăsarea serii (pe fondul necunoașterii faptului că nu are voie să modifice starea de fapt după producerea unui accident și a lipsei de comunicare cu șeful de fermă), drept pentru cre a condus combina de la locul producerii evenimentului, șa sediul fermei din comuna Sascut.

La sesizarea telefonică efectuată de către ofițerul de serviciu al I.P.J. Bacău, un echipaj format din șeful postului de poliție al comunei, împreună cu un agent din cadrul I.P.J. Bacău – Serviciul Criminalistic, s-au deplasat și au efectuat cercetarea evenimentului atat la sediul fermei unde se afla parcată combina implicată în accident) cat și la locul producerii evenimentului (tarlaua „RED”, cercetare care a început la ora 20.30 și s-a finalizat la ora 22.30 (conform procesului verbal de cercatare la fața locului efectuată de echipajul de poliție constiutit – foto măsurători efectuate în fig. 6.17).

fig. 6.17 – foto dosar cercetare eveniment

MORĂRESCU VASILE, a fost internat la Spitalul de Urgență Județean Bacău, Secția Chirurgie Generală, în data de 10.10.2012 cu diagnosticul de politraumatism – fractură de bazin, fracturi costale dreapta multiple, pneumotorax drept, șoc traumatic, pană în data de 13.10.2012 cand a decedat.

Urmările evenimentului și / sau urm[rile suferite de persoanele accidentate:

j.a.) Conform adresei emisă de Spitalul Județean de Urgență Bacău, ca răspuns la solicitarea efectuată de către Inspectoratul Teritorial de muncă Bacău, pacientul MORĂRESCU VASILE a figurat ca internat în S.J.U. Bacău în Secția de Chirurgie generală din data de 10.10.2012 pană în data de 13.10.2012. Diagnosticul la internare a fost: – politraumatism fractură de bazin;

– fracturi costale multiple;

– pneumotorax drept;

– șoc traumatic.

Diagnosticul la externare a fost: -decedat.

j.b.) Conform adresei emisă de către Serviciul Județean de medicină Legală ca răspuns la solicitarea transmisă de către Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, în baza necropsiei lui MORĂRESCU VASILE, care a decedat în data de 13.10.2012, efectuată de către medicul legist, s-a stabilit următorul diagnostic necropsic: -șoc mixt;

– fracturi costale;

– fractură de bazin;

– fractură omoplat;

– rutură mezenter și ansa ileală;

– politraumatism (accident cu utilaj agricol).

Nu au fost prelevate probe se sange pentru evidențierea alcoolemiei.

Cauza producerii evenimentului:

Cauza reală a producerii evenimentului (cu incapacitate de muncă, din data de 10.10.2012, devenit mortal în data de 13.10.2012) este neluarea tuturor măsurilor de către angajator, care nu a asigurat în totalitate securitatea și săntatea în muncă a lucrătorilor prin faptul că MORĂRESCU VASILE nu a primit o instruire suficeintă, în special sub formă de informații, specifice locului de muncă/postului, la executarea unor lucrări speciale (recoltarea porumbului folosind combina), mai concret, acestuia nu i s-a interzis cu desăvarșire efectuarea operațiunilor de întreținere atunci cand echipamentul de lucru este în funcțiune.

Prin aceasta au fost încălcate prevederile art. 6 – al. (1), (2) și (3), art. 20 – al. (1) lit. € din Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 10 lit. (a), (b) și pct. 2.13 din HG nr. 1.146/2006 privind cerințele minime de securitatee și sănătate pentru utilizarea în muncă de către lucrătorii agricoli.

Alte cauze care au concurat la producerea accidentului:

MORĂRESCU VASILE, s-a abătut, de la disciplina pe linie de securitate și sănătate în muncă prin aceea că și-a expus propria persoană la riscul de accidentare, prin intervenția la echipamentul tehnic în funcțiune (în timpul deplasării combinei), ignorand pictogramele de avertizare aflate pe caroseria utilajului (fig. 6.18, 6.19) prin aceasta încălcandu-se prevederile art. 22 și art. 23 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, coroborat cu prevederile art. 70 din „Instrucțiunea proprie de securitate și sănătate a munci pentru conducător de utilaje”.

Fig. 6.18 locul de amplasare al pictogramelor de avertizare “A” și “B”

Fig. 6.19 pictograme avertizare – detaliu

Alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului:

m1.) Din analiza documentelor în domeniul securității și sănătății în muncă prezentate de către angajator și a situației din teren (la data descinderii la sediul fermei Sascut și la locul producerii evenimentului), s-au constatat următoarele:

-angajatorul nu a comunicat de îndată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău (prin fișa de comunicare operativă a accidentelor și incidentelor periculoase, evenimentul cu incapacitate temporară de muncă, ce a avut loc la data de 10.10.2012, în care victimă a fost MORĂRESCU VASILE – comunicare ce a fost efectuată în data de 14.10.2012, ora 10.30 – contrar prevederilor art. 27 alin. (1) lit. (a) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 108 alin. (1) și 109 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

m2.) Angajatorul nu a luat măsurile necesare (prin aceea că nu a adus la cunoștință prin fișa postului și nu a intruit corespunzător personalul lucrător în acest sens) pentru a nu modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, respectiv s-a permis deplasarea combinei de la locul producerii accidentului fără a primi acordul organelor care efectuează cercetarea, contrar prevederilor art. 13, lit. (p), din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 111 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

m3.) Angajatorul nu a obținut autorizația de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă pentru activități de cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și altele (Cod CAEN – 0111) și activități auxiliare pentru producția vegetală (Co CAEN – 0161), contrar prevederilor art. 13, lit. (c), din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 3 și 4, din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

m4.) Angajatorul nu a stabilit pentru întreg personalul lucrător, prin „FIȘA POSTULUI” atributiunile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcției exercitate, contrar prevederilor art. 13, lit. (d), din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 15 alin. 1 pct. 4, din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

Persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale din capitolele de la literele

(k), (l) și (m):

n1.) Angajatorul ca persoană juridică, se face răspunzătoare de deficiența de la capitolul „k” din prezentul act de cercetare în senusul că nu a asigurat în totalitate securitatea și sănătatea lucrătorilor prin faptul că MORĂRESCU VASILE nu a primit o instruire suficeintă, în special sub formă de informații, specifice locului de muncă/postului, la executarea unor lucrări speciale (recoltarea porumbului folosind combina), mai concret, acestuia nu i s-a interzis cu desăvarșire efectuarea operațiunilor de întreținere atunci cand echipamentul de lucru este în funcțiune;

n2.) Angajatorul ca persoană juridică, se face răspunzătoare de deficiența de la caitolul „m” din actul de cercetare al evenimentului în sensul că, nu a comunicat de îndată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău (prin fișa de comunicare operativă a accidentelor și incidentelor periculoase, evenimentul cu incapacitate temporară de muncă, ce a avut loc la data de 10.10.2012, în care victimă a fost MORĂRESCU VASILE;

n3.) Angajatorul ca persoană juridică, se face răspunzătoare de deficiența de la caitolul „m” din actul de cercetare al evenimentului în sensul că, nu a luat măsurile necesare (prin aceea că nu a adus la cunoștință prin fișa postului și nu a intruit corespunzător personalul lucrător în acest sens) pentru a nu modifica starea de fapt rezultată din producerea evenimentului, respectiv s-a permis deplasarea combinei de la locul producerii accidentului fără a primi acordul organelor care efectuează cercetarea, contrar prevederilor art. 13, lit. (p), din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 111 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

n4.) Angajatorul ca persoană juridică, se face răspunzătoare de deficiența de la caitolul „m” din actul de cercetare al evenimentului în sensul că, nu a obținut autorizația de funcționare din punct de vedere al securității și sănătății în muncă pentru activități de cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și altele (Cod CAEN – 0111) și activități auxiliare pentru producția vegetală (Co CAEN – 0161), contrar prevederilor art. 13, lit. (c), din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 3 și 4, din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

n5.) Angajatorul ca persoană juridică, se face răspunzătoare de deficiența de la caitolul „m” din actul de cercetare al evenimentului în sensul că, nu a stabilit pentru întreg personalul lucrător, prin „FIȘA POSTULUI” atributiunile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcției exercitate, contrar prevederilor art. 13, lit. (d), din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, coroborat cu prevederile art. 15 alin. 1 pct. 4, din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, modificată, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006, cu odificările și completările ulterioare;

Propuneri pentru cercetare penală:

Nu se fac propuneri pentru cercetare penală deoarece din cercetările efectuate nu s-a constatat că ar fi întrunite elementele constitutive, sub aspectul laturii obiective și subiective, în conformitate cu dispozițiile art. 17 Cod Penal, al vreunei infracțiuni prevăzute de art. 37 și 38 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată.

Caracterul accidentului:

Potrivit prevederilor art. 5, lit. (g) și art. 31, lit. (c), din Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, precum și ale art. 2, pct. 7 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, modificată, aprobate ptin HG 1428/2006 cu modificările și completările ulterioare, evenimentul cu incapacitate de muncă ce a avut loc la data de 10.10.2012, devenit mortal la data de 13.10.2012, a cărui victimă a fost MORĂRESCU VASILE, angajat la ASOCIAȚIA PENTRU DEZVOLTARE AGRICOLĂ II BACĂU – FERMA SASCUT, este accident de muncă mortal.

Angajatorul care înregistrează accidentul de muncă:

Potrivit prevederilor art. 32 din legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă, aprobate ptin HG 1428/2006 cu modificările și completările ulterioare, evenimentul cu incapacitate de muncă ce a avut loc la data de 10.10.2012, devenit mortal la data de 13.10.2012, a cărui victimă a fost MORĂRESCU VASILE, angajat la ASOCIAȚIA PENTRU DEZVOLTARE AGRICOLĂ II BACĂU – FERMA SASCUT, va fi înregistrat și raportat statistic de către angajator la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bacău, precum și la asiguratorul CJPAS Bacău.

Cazul „c”

i.a.) Descrierea detaliată a locului producerii evenimentului:

Evenimentul produs pe aleea situată în spatele Instalației Amoniac, langa hala de pompare apă industrială potabilă și de incendiu (hala Hidro) din cadrul COMBINATULUI CHIMIC (schița prezentare – fig. nr. 6.20)

fig. 6.20

i.b.) Descrierea detaliată a echipamentului de muncă:

Instalația Amoniac este construită sub licență Kellogg, cu o capacitate proiectată de 907t/zi amoniac antihidru. Instalația conține următoarele faze: – preparare abur tehnologic;

– preparare gaz sinteză;

– purificare gaz sinteză;

– sinteză amoniac;

– refrigerare amoniac;

– recuperare hidrogen.

Compresor de gaz sinteză poz. 103JAT/JBT, marca DELAVAL, are rolul de a comprima gazul de sinteză la max. 150 bar. Și este compus din două turbine cu abur și două corpuri de compresie centrifugale.

Pe aspirația corpului de compresie1 se află vasul separator de picături poz.104F, de 12 m3

(fig. 6.21), prevăzut cu regulatorulde menținere a nivelului poz. LC102, și traductorul poz. LC102, care lucrează împreună cu indicatorul de nivel poz. LAH122 (fig. 6.22). La 75% nivel în vas, regulatorul deschide automat, eliminand condensul, apoi închide la 10% nivel în vas. De asemenea, vasul 104F este prevăzut cu sistemul de blocare automată LAHH112, care în cazul unui nivel maxim în vas blochează automat grupul de compresie.

fig. 6.21 – vasul separator de picături 104F

fig. 6.22 – indicator de nivel LAH122

Sistemul format din traductorul de nivel LC102 și indicatorul de nivel poz.LAH122 are termen de verificare o dată la doi ani și a fost verificat ultima dată în 21.10.2012.

Pentru evacuarea gazelor din faza de sinteză în caz de avarie, sunt prevăzute două expansii, FIC109 – automată, avand debitul maxim de 30.000 Nm3/h, și V1042-V1043, manuală (fig. 6.23). Evacuarea gazelor se realizează în atmosferă la înălțimea de 60m.

Amoniacul este un compus chimic (avand următoarele coduri de indentificare/clasificare: nr.CAS 7664-41-7, EC 231-653-3, nr. INDEX 007-001-00-5) folosit în industria chimică pentru obținerea de îngrășăminte chimice, coloranți, fibre sintetice, explozivi, celuloză și hartie, medicamente, etc.

Din verificările efectuate asupra Fișei cu datele de securitate, rezultă faptul că este un produs inflamabil, nociv, coroziv și periculos pentru mediu, toxic la inhalare, provocand arsuri ale ochilor, pielii și căilor respiratorii și foarte toxic pentru mediul acvatic.

fig. 6.23 – Instalația de Amoniac cu cele două expansii, FIC109 și V1042-V1043

Măsuri de prim ajutor:

– este obligatorie solicitarea de asistență medicală, în caz de contact accidental cu acest produs.

– îmbrăcămintea contaminată se îndepărtează imediat, fiind obligatorie spălarea acesteia înainte de a fi utilizată

– în caz de inhalare, se scoate persoana intoxicată la aer curat. NU se face respirație artificială ci se administrează oxigen. Se solicită ajutor medical imediat

– in caz de contact cu pielea, se spală imediat cu multă apă și săpun, cel puțin 30 de minute și se solicită ajutor medical

– în caz de contact cu ochii, se spală ochii cel puțin 15 minut ce jet de apă, cu pleoapele deschise și se solicită sprijin medical urgent, de preferință oftalmologic.

– persoanele intoxicate, trebuie ținute sub observație cel puțin 72 de ore pentru efectele ce pot apărea cu întarziere.

Nu există un antidot specific, tratamentul intoxicațiilor constă în controlul simptomelor și stării clinice a pacientului.

i.c.) Descrierea detaliată a împrejurărilor în care s-a produs accidentul:

În data de 05.11.2013, ora 01.47, datorită unei defecțiuni la indicatorul de nivel poz. LAH112, grupul de compresie din cadrul Instalației de Amoniac a intrat în blocare automată. După o încercare nereușită de repornire a grupului de compresie, s-a luat decizia izolării și golirii fazei de sinteză. Pentru aceasta, s-a realizat evacuarea în atmosferă a unei cantități de aprox. 600.000 Nm3/h gaze cu aproximativ 2% amoniac, restul fiind de H2, N2, CH4, manevra fiind în conformitate cu instrucțiunile de lucru din Normele procedurale.

Evacuarea gazelor s-a efectuat aproximativ între orele 02.00 – 03.30, prin expansiile FIC109 și V1042 – V1043, la o înălțime de 60m.

După efectuarea manevrei de golire, s-au efectuat verificări la aparatele LAH122 și LAHH112 de la vasul 104F. Întrucat acestea au funcționat necorespunzător, s-a dispus depresurizarea vasului V104-F, pentru intervenția sectorului AMC la cele două aparate.

Pană la sfarșitul schimbului, a fost menținută în funcționare normală restul instalației de amoniac, pentru a asigura necesarul de CO2 la instalația UREE. După ora 03.30 nu s-au mai evacuat în atmosferă gaze cu conținut de amoniac.

i.d.) Descrierea detaliată a modului în care s-a produs evenimentul:

În dimineața zilei de 05.11.2013, în condiții atmosferice nefavorabile, respectiv ceață foarte densă și burniță, pe fondul schimbării direcției vantului din N – S (predominantă), în S/SE – N/NV, nu a premis dispersarea în atmosferă a gazelor evacuate în cursul nopții și au condus la formare unui nor de gaze în zona din spatele Instalației de Amoniac (fig. 6.24).

Primul angajat, surprins de norul de gaze toxice a fost ARON AUREL, care și-a acoperit cu haina nasul și gura, încercand să iasă din norul de gaze, dar nu a reușit și a căzut la pămant. A reușit să se deplaseze, taraindu-se pe burtă, pană la Atelierul Hidro, unde un coleg a anunțat salverea întreprinderii care l-a transportat direct la Spitalul Județean de Urgență.

Al doilea angajat surprins de norul de gaze toxice a fost COȘA MARIAN. Surprins de norul de gaze, a încercat, acoperindu-și nasul și gura cu haina, să iasă din norul toxic, fără să reușească, prăbușindu-se la pămant. După mai multe minute, petrecute pe sol, apreciind că norul toxic s-a îndepărtat, s-a ridicat, încercand să se deplaseze spre Atelierul Hidro. După aproximativ 10 pași, intrand în norul de gaze, nu a mai apucat să își acopere gura și nasul cu haina, și a căzut la pămant unde a rămas o perioadă mai lungă de timp, fiind sesizat de către colegul său TOMESCU ALBAN DORIAN. Acesta, sesizand prezența unei siluete umane pe sol, s-a apropiat, fără a cunoaște pericolul și a fost și el surprins de norul toxic.

TOMESCU ALBAN DORIAN, a reușit să își acopere nasul și gura cu haina, însă s-a prăbușit la pămant, după cațiva pași. După cateva minute, petrecute pe sol, a reușit să înainteze pană la colegul său, COȘA MARIAN și împreună cu acesta, au reușit să se deplaseze pană la Atelierul Hidro, doar taraindu-se fără să se mai ridice de la sol.

Ajunși în dreptul Atelierului Hidro, au fost luați de colegi și spălați, după care salvarea întreprinderii i-a preluat și transportat la Spitalul Județean de Urgență.

Între orele 07.15 – 07.45 Laboratorul de Ecologie – Toxicologie al societății a efectuat măsurători ale concentrației de amoniac în zona producerii intoxicării celor trei lucrători. Valorile obținute au fost sub concentrațiile maxime adimise, iar direcția vantului era S/SE – N/NV.

fig. 6.24

Urmările evenimentului și / sau urm[rile suferite de persoanele accidentate:

Conform adresei nr. 898 / 10.10.2010 emisă de Spitalul Județean de Urgență:

j.a) pentru lucrătorul Aron Aurel

– diagnosticul la internare – intoxicație acută cu amoniac prin inhalare;

– diagnosticul principal la externare – intoxicație acută cu amoniac prin inhalare;

– diagnostice secundare – bronhopneumopatie prin intoxicare

– faringită acută;

– laringită acută;

– arsură chimică corneeană conjuctivală;

– ancor de efort;

– hipertensiune arterială;

– număr zile de spitalizare: 13;

– număr zile de concediu medical: 21.

j.b) pentru lucrătorul Coșa Marian

– diagnosticul la internare – intoxicație acută cu amoniac prin inhalare;

– diagnosticul principal la externare – intoxicație acută cu amoniac prin inhalare;

– diagnostice secundare – bronhopneumopatie prin intoxicare

– faringită acută severă;

– laringită acută severă;

– arsură chimică corneeană conjuctivală OS;

– boală ischemică coronariană;

– număr zile de spitalizare: 22;

– număr zile de concediu medical: 34.

j.c.) pentru lucrătorul Tomescu Alban Dorian

– diagnosticul la internare – intoxicație acută cu amoniac prin inhalare;

– diagnosticul principal la externare – intoxicație acută cu amoniac prin inhalare;

– diagnostice secundare – bronhopneumopatie prin intoxicare;

– faringolaringită congestivă;

– hipertensiune arterială;

– număr zile de spitalizare: 8;

– număr zile de concediu medical: 16.

Cauza producerii evenimentului:

Din analiza efectuată la fața locului, dar și din cea efectuată asupra documentelor, inclusiv a declarației martorilor, a probeor fotografiate, anexate la dosarul de cercetare, cauza producerii evenimentului ce a avut loc la data de 05.11.2013, în jurul orei 06.20, în care au fost implicați lucrătorii Aron Aurel, Coșa Marian și Tomescu Alban Dorian, o constituie prezența peste limitele maxime admise a amoniacului pe calea de acces către locul de muncă.

Au fost încălcate prevederile art. 39 (9) lit. (b) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și ale art. 11 (2) din HG nr. 1218/2006 privind stabilirea cerințelor minime de securitate și sănătate în muncă pentru asigurarea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de prezența agenților chimici.

Alte cauze care au concurat la producerea accidentului:

l.a.) Operația de intervenție și reparație în instalație, determinată de defectarea indicatorului de nivel poz. LAH112, nu a fost organizată astfel încat să se asigure sănătatea și securitatea lucrătorilor, fiind astfel încălcate prevederile art. 13, lit. (a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

l.b.) Neinformarea de către angajator a lucrătorilor care se deplasau catre locul de muncă, asupra pericolului de intoxicare la care erau supuși. Au fost încălcate prevederile art. 11, lit. (a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

Alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului:

Angajatorul nu a comunicat de îndată Inspectoratului Teritorial de Muncă evenimentul produs în data de 05.11.2013, în care au fost implicați lucrătorii Aron Aurel, Coșa Marian și Tomescu Alban Dorian.

Au fost încălcate prevederile art. 27 (1), lit. (a) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006.

Persoane răspunzătoare de încălcarea reglementărilor legale din capitolele de la literele (k), (l) și (m):

Angajatorul, COMBINATUL CHIMIC în calitate de persoană juridică se face răspunzătoare în sensul că:

-nu a luat măsurile necesare pentru a preveni prezența peste limitele maxime admise a amoniacului pe calea de acces către locul de muncă, fapt ce a condus la intoxicarea celor trei lucrători;

– nu a organizat corespunzător operațiunea de intervenție și reparație în instalație, determinată de defectarea indicatorului de nivel poz. LAH112;

– nu a informat lucrătorii ce se deplasau spre locul de muncă asupra pericolului de intoxicare la care erau supuși;

– nu a comunicat Inspectoratului Teritorial de Muncă evenimentul produs în data de 05.11.2013, în care au fost implicați lucrătorii Aron Aurel, Coșa Marian și Tomescu Alban Dorian.

Sancțiunile contravenționale aplicate:

Pentru responsabilitățile stabilite la capitolul (n) din prezentul proces verbal de cercetare, se sancționează contravențional COMBINATUL CHIMIC, în calitate de persoană juridică cu:

– suma de 10.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 39, alin. (9), lit. (b) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă;

– suma de 4.000 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 39, alin. (4) și art. 13, lit. (a) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă;

– suma de 3.500 lei, pentru încălcarea prevederilor art. 39, alin. (5) și art. 27 (1), lit. (a) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă;

– „AVERTISMENT”, pentru încălcarea prevederilor art. 5, alin. (2) din OG nr. 2/2001 aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002 și pentru încălcarea prevederilor art. 11, (1), lit. (a) din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă;

Propuneri pentru cercetare penală:

Nu este cazul.

Caracterul accidentului:

Potrivit prevederilor art. 2, alin. (8) din HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, evenimentul care a avut loc în data de 05.11.2013, în care au fost implicați lucrătorii Aron Aurel, Coșa Marian și Tomescu Alban Dorian, este accident colectiv de muncă.

Angajatorul care înregistrează accidentul de muncă:

Potrivit prevederilor art. 32 din legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă și ale art. 135 din HG nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă, accidentul care a avut loc în data de 05.11.2013, în urma căruia s-au accidentat lucrătorii Aron Aurel, Coșa Marian și Tomescu Alban Dorian, este accident colectiv de muncă colectiv și va fi înregistrat și raportat statistic de către COMBINATUL CHIMIC ÎN CALITATE DE angajator.

CONCLUZII

Înainte de a face o retrospectivă succintă a acestei lucrări, trebuie menționat faptul că, evenimentele prezentate, mai précis cele trei accidente de muncă, sunt întamplări pe cat de nefericite, pe atat de adevărate. Din rațiuni de confidențialitate, numele persoanelor și societăților comerciale implicate, au fost schimbate, cu scopul de evitare pe cat este posibil a lezării vreunei personae fizice sau juridice.

Avem așadar, trei evenimente aparținand unor domenii și desfășurate în medii de muncă total diferite, astfel:

– un accident colectiv de muncă, ce a devenit pentru una dintre victime, accident cu incapacitate de muncă, desfășurat în incinta unei fabrici, mai précis pe o linie de îmbuteliere a berii;

– al doilea, accident cu incapacitate de muncă, devenit mortal, întamplare petrecută pe o tarla, la recoltarea porumbului:

– al treilea, un accident colectiv de muncă, petrecut în incinta unui combinat chimic, înafara clădirii, pe traseul de deplasare al lucrătorilor către locul de muncă.

Dacă, în primul exemplu, evenimentul s-a produs într-un spațiu închis, delimitat de pereții unei încăperi, următoarele două evenimente s-au petrecut în spațiu deschis, demonstrând faptul că, incertitudinea și riscul sunt parte componentă a fiecărei etape de desfășurare a procesului de muncă.

Dacă în primele două cazuri, lucrătorul implicat într-o anume etapă a procesului de muncă este cel care favorizează declanșarea nefericitului eveniment, un caz aparte, este cazul „C”, unde factorul care a declanșat producerea evenimentului a fost schimbarea direcției vântului, topografia locului permițând acumularea și staționarea norului de gaz toxic, regretabil fiind faptul că a fost nevoie de un accindent colectiv pentru aprofundarea și cercetarea cauzelor ce pot declanșa un astfel de eveniment.

Toate cele trei exemple, înregistrează la punctul „K” din dosarul de cercetare, cauza producerii evenimentului, inspectorul de specialitate împreună cu acordul celor din comisia de cercetare a evenimentului (procuror, polițist, etc) specificând: cauza reală a producerii evenimentului, ca fiind neluarea tuturor măsurilor de către angajator, care nu a asigurat în totalitate securitatea și săntatea în muncă a lucrătorilor prin faptul că lucrătorul nu a primit o instruire suficeintă, în special sub formă de informații, specifice locului de muncă/postului.

Analizate prin prisma capitolelor precedente, putem concluziona în mod firesc faptul că evenimentele analizate reprezintă o implementare defectuoasă a managementului riscului.

Bibliografie

D

D.1. Darabont, Al., Pece, Șt., Dăscălescu, A., Managementul securității și sănătății în muncă (vol. I și II), Editura AGIR, București, 2001.

G.

G.1. Ghenadi Adrian, Bibire Luminita, Managementul sănătății și securității în muncă, Editura: Vladimed – Rovimed, 2011.

***

1. *** – Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646/26.07.2006

2. *** – Hotărârea de Guvern Nr. 1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 882/30.10.2006

3. *** – HG Nr. 804 / 2007 privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanțe periculoase

4. *** – Directiva Consiliului 67/548/CEE privind armonizarea legislației și măsurile administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor chimice periculoase

5. *** Chirazof, G., 9 caracteristici de bază ale unui sistem de management al securității și sănătății în muncă (SMSSM), BlogulSpecialistului.ro

6. *** Ghid pentru implementarea sistemului de management al securității în contextul directivelor Seveso RO 2007/IB/EN-02

7. *** https://www.iprotectiamuncii.ro/norme/norme-generale-protectia-muncii.pdf

8. *** https://www.iprotectiamuncii.ro/legi/legea-177-2000.pdf

9. *** https://www.iprotectiamuncii.ro/legi/legea-320-2001.pdf

10. *** HG 955/2010 care completează HG 1425/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 Monitorul Oficial al Romaniei

11. *** CODUL MUNCII – Legea nr. 53 din 24 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial nr. 72 din 5 februarie 2003. Text actualizat în baza actelor normative modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la 19 decembrie 2005

12. *** Legea nr. 25/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgență a Guvernului nr. 96/2003 privind protecția maternitatii la locurile de muncă

13. *** Legea nr. 436/2001 pentru aprobarea OUG nr. 99/2000 privind măsurile care pot fi aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecția persoanelor încadrate în muncă

14. **** Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați

15. **** Legea 155/2000 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2000 privind ratificarea unor convenții adoptate de Organizația Internațională a Muncii

16. *** Legea nr. 130/1999 privind unele măsuri de protecție pentru persoanele încadrate în muncă

17. *** Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei nr. 740 din 10 octombrie 2002

18. *** Legea nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore/zi pentru salariații care lucrează în condiții deosebite, vătămătoare, grele sau periculoase

19. *** http://sanatatesisecuritateinmunca.webgarden.ro/menu/s-s-m-scurt-istoric

20. *** http://eprofu.ro/ct/ssm/m1.pdf

21. *** Constituția României, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 767/31 octombrie 2003, modificată și completată prin Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003

22. *** http://www.stiucum.com/management/managementul-muncii/Abordarea

-manageriala-a-securi65145.php

23. *** Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților

24. *** http://sanatatesisecuritateinmunca.webgarden.ro/menu/accidente-de-munca

25. *** https://www.iprotectiamuncii.ro/legislatie-protectia-muncii/oug-96-2003

26. *** http://securitateamunciissm.ro/cercetare-accidente.html

27. *** http://www.inspectiamuncii.ro/ssmimm/linkuri/EIP.pdf

28. *** http://www.protectiamuncii-evaluareriscuri-psi.ro/Evaluare-Riscuri

29. *** http://legislatiamuncii.manager.ro/a/5687/metoda-incdpm-de-evaluare-a-riscurilor