Sacramentalizarea Si Sacerdotalizarea Bisericii

I. METODOLOGIE. PRELIMINARII

O mare problem] dezb]tut] permanent, atqt =n filosofia laic], cqt \i =n cea cre\tin], a fost \i este modul de cunoa\tere \i de p]rt]\ie a omului cu Dumnezeu. Unii consider] c] Dumnezeu este prea “departe” pentru a mai putea fi =n[eles \i descoperit, al[ii au confundat crea[ia cu Creatorul (pantei\tii). Aceste extreme ale transcenden[ei sau ale imanen[ei absolute au condus la deform]ri ale conceptelor teologice.

O alt] latur] a cunoa\terii teologice este forma prin care oamenii pot s] ajung] la o =n[elegere cqt mai clar] a persoanei lui Dumnezeu. Catafatismul consider] c] Dumnezeu poate fi cunoscut prin afirma[iile, prin ceea ce Dumnezeu a afirmat despre El sau prin diferitele formele de revela[ie. Aceast] cunoa\tere nu poate fi absolut], deoarece imensitatea lui Dumnezeu nu poate fi exprimat] nici temporal \i nici material. Al[ii, au adoptat o form] de cunoa\tere apofatic], prin care se =ncearc] crearea unei imagini despre Dumnezeu, prin ceea ce se \tie c] El nu este, deci, prin nega[ii. Aceast] form], din perspectiv] filosofic], este superioar] catafatismului, omul putqnde s]-\i construiasc] un univers cognitiv =n care s]-\i defineasc] elementele, =n func[ie de propria capacitate. Aceast cunoa\tere conduce la o individualizare a credin[ei, respectiv, a unei p]rt]\ii cu Dumnezeu.

Aceste premize sunt necesare pentru a putea defini subiectul prezentei lucr]ri, =n care vom g]si, forme prin care Dumnezeu este prezent =n via[a spiritual] a oamenilor, =n mod individual, \i a Bisericii. Ele au atqt caracteristici tangibile, materiale, cqt \i invizibile, din lumea spiritual] \i constituie grani[a dintre universul material \i cel spiritual.

Cum este posibil ca prin elemente materiale s] se manifeste realit][i spirituale? Totu\i, pqinea \i vinul de la Cina Domnului, apa de la Botez, sunt elemente materiale, care dezv]luie realit][i spirituale, pline de binecuvqnt]ri pentru credincio\i.

Definirea, delimitarea \i =ncadrarea subiectului

Definirea \i delimitarea subiectului

Sacramentalizarea \i sacerdotalizarea Bisericii este titlul \i subiectul prezentei lucr]ri. +n ea vom urm]ri dezvoltarea conceptelor sacramentale de-a lungul istoriei gqndirii cre\tine, =ncepqnd din Biserica Primar], respectiv noutestamental], care era conform] Teologiei Biblice, urm]rind schimb]rile doctrinare cu privire la actele de cult \i slujirea =n fiecare mare perioad] istoric] cre\tin]: perioada Postapostolic], Patristic], Evul Mediu, Reforma \i Mi\carea Evanghelic] contemporan].

+ncadrarea subiectului

+ncadrarea subiectului =n cadrul disciplinelor teologice

Subiectul dezb]tut =n prezenta lucrare se =ncadreaz] =n Teologia Practic] \i Aplicat], iar din alt] perspectiv], =n Istoriei gqndirii cre\tine \i a Teologiei Sistematice. Pe de alt] parte, acest subiect interfereaz] \i cu alte sfere ale \tiin[elor teologice, ca: soteriologia, cristologia \i =n special eclesiologia. Datorit] subiectului foarte vast am restrqns \i concentrat analiza \i argumenta[ia, pentru p]strarea unei coeziuni \i pentru =ndeplinirea obiectivelor propuse.

Numai dezbaterea Botezului sau a Cinei Domnului puteau s] fie subiecte pentru o astfel de lucrare, =ns], prin urm]rirea interferen[elor acestora =n via[a practic] a Bisericii, se constituie un prilej de studiu comparativ mai profund.

Rezultatele acestei cercet]ri pot s] fie utilizate =n catehetic], =n consiliere \i la fel de bine =n omiletic].

+ncadrarea subiectului =n cadrul \tiin[elor seculare

Teologia, pe bun] dreptate, a fost numit] “coroana \tiin[elor”. +n abordarea acestui subiect s-a interferat cu \tiin[e seculare =n argumentare \i =n aplica[iile rezultatelor analizei.

Istoria, psihologia, sociologia \i alte \tiin[e socio-umane \i filosofice sunt domenii pe care le-am avut =n vedere =n construirea \i dezvoltarea subiectului tezei.

Importan[a subiectului \i motiva[ia alegerii

Importan[a subiectului

Chiar dac] este un “teren” atqt de b]t]torit, subiectele despre via[a practic] a Bisericii au constituit, =ntotdeauna, un motiv de analiz] profund]. De fapt, formele =n care s-au exprimat credin[ele \i doctrinele eclesiologice au fost, de-a lungul istoriei, motive de divergen[e, ajungqndu-se pqn] la schism]. Aceste forme practice de tr]ire bisericeasc] oglindesc doctrinele fundamentale, astfel c], prin ele, putem s] ne d]m seama de ideologia de baz], teologic], a diferitelor orient]ri denomina[ionale.

Pe de alt] parte, cei neini[ia[i, intrqnd =n contact cu anumite practici, =\i formeaz] un crez conform cu ele. Spre exemplu, o persoan] care se obi\nuie\te cu botezul copiilor, va dezvolta =n sine credin[a c] botezul are puterea de a elibera \i de a ierta. Sau, cineva obi\nuit cu ideea transubstan[ierii, va fi foarte u\or atras =nspre panteism \i =n crezul despre har c] este substantia, de care poate dispune, dup] buna pl]cere, preotul h]ruit. Deci, manifestarea corect], biblic], a actelor de cult sau a oric]ror manifer]ri eclesiologice, au implica[ii adqnci =n formarea \i =n cre\terea spiritual] a oamenilor.

Nimeni, =n perioada =n care tr]ie\te, nu are capacitatea de a sesiza unele schimb]ri, subtile, care pot ap]rea =n ideologia vremii. F]cqnd o analiz] de ansamblu putem beneficia de argumentul “timp” pentru a demonstra schimb]rile survenite pas cu pas \i care, pqn] la urm], au condus la o total] schimbare a esen[ei. Beneficiul unei astfel de trat]ri const] =n posiblitatea de identificare, =n fiecare perioad], a schimb]rilor doctrinare, nesesizabile pentru cei din vremea respectiv], dar, cu atqt de mare efect, =n timp. P]rin[ii Biserice\ti au preluat cu mici modific]ri doctrine de la apostoli, iar teologii Evului Mediu, au adqncit ceea ce ei au primit, deja schimbat, de la P]rin[ii Apostolici. Au fost momente de revenire \i redescoperire a valorilor ini[iale, cea mai important] dovedindu-se a fi Reforma din secolul al XVI-lea, care a preg]tit calea pentru reformele radicale, care au condus, =n final, la mi\c]rile evanghelice fundamentaliste, adic], bazate numai pe Scripturi.

Dinamismul filosofic contemporan creaz] o mare presiune asupra societ][ii cre\tine, care trebuie s] fac] fa[] acestuia, de aceea este important] tratarea acestui subiect.

Motiva[ia alegerii

Tendin[a de institu[ionalizare a Bisericilor Evanghelice, care se resimte tot mai mult, va trebui s]-\i g]seasc] un suport suficient de puternic pentru a se argumenta. Acest suport poate fi actul de cult, care =ncepe s] nu mai fie considerat parte a =nchin]rii prin credin[] ci “unealt]” prin care este “gestionat” harul =n Biseric]. Un alt suport poate fi slujirea, care are leg]turi foarte strqnse cu actele de cult. Tendin[a de institu[ionalizare conduce, =n final, la crearea unei biserici inerte, “umane”. Cre\terea rolului uman =n biseric], =n defavoarea unei vie[i spirituale intense \i a Duhului Sfqnt, se concretizeaz] \i =n modul de =n[elegere a practicilor eclesiale. Conducerea devine, =ncet, =ncet, tot mai “omeneasc]”, =n defavoarea uneia teocratice, iar secularizarea creaz] imaginea unui “cre\tinism comod”, =n care binecuvqnt]rile nu se mai primesc de la Duhul Sfqnt, ci prin simple \i accesibile acte vizibile.

Aceast] realitate nu trebuie s]-\i g]seasc] un mediu prielnic de dezvoltare =n Bisericile Evanghelice, ci, trebuie s] p]str]m, sau s] redescoperim, valorile biblice ale

unei =nchin]ri, ale unei p]rt]\ii \i tr]iri practice s]n]toarse. Pentru a putea preveni

astfel de “atacuri” seculare, este necesar s] fim =narma[i cu o cunoa\tere istoric] \i doctrinar] puternic].

Obiectivele lucr]rii

Lucrarea de fa[] =\i propune s] descopere momentele =n care au avut loc schimb]ri doctrinare =n sqnul Bisericii, cu privire la actele de cult, schimb]ri care au construit o biseric] sacramental], s] identifice cauzele care au condus la aceste schimb]ri precum \i rela[ia dintre sacramente \i slujire, ca efect direct al mistific]rii Bisericii, respectiv, SACRAMENTALIZAREA |I SACERDOTALIZAREA BISERICII.

Un alt obiectiv al acestei lucr]ri este s] previn] repetarea acelora\i gre\eli \i s] formeze con\iin[a unei atitudini radicale, biblice, fa[] de tot ceea ce =nseamn] via[] spiritual].

Obiectivul final este de a cre\te responsabilitatea slujitorilor =n ap]rarea Bisericii de puternicele atacuri contemporane: secularizarea, umanismul, superficia-litatea \i elitismul.

Pentru a atinge aceste finalit][i, vom dezvolta obiective metodice:

analizarea Teologiei Biblice, respectiv a Bisericii Primare, cu privire la actele de cult \i slujire;

analizarea doctrinei eclesiologice la p]rin[ii biserice\ti \i observarea schimb]rilor ideologice, comparativ cu Teologia Biblic];

urm]rirea doctrinei eclesiologice din perioada Evului Mediu, =n cele dou] orient]ri majore: Apus \i R]s]rit, transformarea Botezului \i a Cinei Domnului =n sacramente, precum \i apari[ia altor acte sacramentale. Analiza Bisericii institu[ionalizate din punct de vedere practic, descoperirea cauzelor sacramentaliz]rii totale ale ei, precum \i rela[ia dintre sacramentalizare \i sacerdotalizare;

identificarea motivelor \i a modalit][ilor de desacramentalizare ale Bisericii de c]tre reformatori, analiza comparativ] cu crezurile din Biserica Primar] \i stadiul de redescoperire a adev]rurilor fundamentale;

analiza doctrinelor despre actele de cult din Bisericile Evanghelice, analiza comparativ] cu Teologia Biblic] \i prevenirea pericolelor de sacramentalizare \i sacredotalizare.

Aceste obiective sunt de natur] s] r]spund] finalit][ilor.

Metode de lucru

Pentru o puternic] argumentare, am utilizat toate cele patru forme: istorice, ra[ionale, biblice \i empirice. Argumentele istorice se bazeaz] pe surse istorice, din perspective denomina[ionale diferite: catolice, ortodoxe, evanghelioce \i laice. Argumentele ra[ionale se bazeaz] pe analize comparative \i sinteze, cele biblice pe exegeze \i argumente textuale, iar cele empirice, pe o cunoa\tere a realit][ii contemporane.

Studiile de istorie, de teologie sistematic], dogmaticile, lexicoanele \i manualele de teologie biblic] au constituit un real suport =n vederea argumenta[iei.

Metoda de lucru preponderent] este analiza critic], =n diferite perioade de timp, fiecare suportqnd o compara[ie cu etalonul, Teologia Biblic], repectiv Biserica Primar]. Aceste compara[ii sunt de natur] s] exprime diferen[ele ap]rute =n timp =n ceea ce prive\te Teologia Practic].

Sursele de documentare

Surse biblice \i teologice

Pentru argumentarea teologic] s-au utilizat materiale cu credibilitate, de diferite nuan[e \i orient]ri teologice, tocmai pentru a putea avea o privire obiectiv], de ansamblu, asupra subiectului studiat. Pentru formarea unei doctrine teologice biblice, s-au utilizat diferite versiuni ale Bibliei, trabuceri \i original, precum \i alte materiale auxiliare, cum ar fi enciclopediile, dic[ionarele \i manualele biblice.

Totodat], datorit] paletei teologice largi surprinse =n aceast] lucrare, s-a apelat la tratate de Teologie Sistematic], din perspectiv] catolic], ortodox], reformat], iar cele mai multe, evanghelic].

Un rol important =n argumentare =l au tratatele de Istorie a Bisericii \i de Istorie a gqndirii cre\tine.

Surse seculare

Tratatele de istorie secular] au constituit un real ajutor =n delimitarea perioadelor de studiat; la fel \i cele de Istorie a Culturii \i Civiliza[iei.

Manualele de metodologie \i stil de studiu academic au fost utilizate pentru o construc[ie coeziv] a lucr]rii, pe baze \tiin[ifice.

Prelucrarea \i interpretarea materialelor

Premisa de la care s-a plecat =n studierea informa[iei este evanghelic], prelucrarea fiind =n func[ie de obiectivele lucr]rii. S-a apelat la metode comparative, descriptive \i analitice, de fiecare dat] urm]rindu-se un echilibru interdisciplinar, pentru p]strarea unui caracter cqt mai obiectiv. Varietatea doctrinar] =ntqlnit] =n lucrare a fost extras] prin studierea surselor care le sus[in.

O metod] la care s-a apelat mult este cea comparativ] \i analitic], urm]rind veridicitatea surselor \i recunoa\terea biseric], =n defavoarea unei vie[i spirituale intense \i a Duhului Sfqnt, se concretizeaz] \i =n modul de =n[elegere a practicilor eclesiale. Conducerea devine, =ncet, =ncet, tot mai “omeneasc]”, =n defavoarea uneia teocratice, iar secularizarea creaz] imaginea unui “cre\tinism comod”, =n care binecuvqnt]rile nu se mai primesc de la Duhul Sfqnt, ci prin simple \i accesibile acte vizibile.

Aceast] realitate nu trebuie s]-\i g]seasc] un mediu prielnic de dezvoltare =n Bisericile Evanghelice, ci, trebuie s] p]str]m, sau s] redescoperim, valorile biblice ale

unei =nchin]ri, ale unei p]rt]\ii \i tr]iri practice s]n]toarse. Pentru a putea preveni

astfel de “atacuri” seculare, este necesar s] fim =narma[i cu o cunoa\tere istoric] \i doctrinar] puternic].

Obiectivele lucr]rii

Lucrarea de fa[] =\i propune s] descopere momentele =n care au avut loc schimb]ri doctrinare =n sqnul Bisericii, cu privire la actele de cult, schimb]ri care au construit o biseric] sacramental], s] identifice cauzele care au condus la aceste schimb]ri precum \i rela[ia dintre sacramente \i slujire, ca efect direct al mistific]rii Bisericii, respectiv, SACRAMENTALIZAREA |I SACERDOTALIZAREA BISERICII.

Un alt obiectiv al acestei lucr]ri este s] previn] repetarea acelora\i gre\eli \i s] formeze con\iin[a unei atitudini radicale, biblice, fa[] de tot ceea ce =nseamn] via[] spiritual].

Obiectivul final este de a cre\te responsabilitatea slujitorilor =n ap]rarea Bisericii de puternicele atacuri contemporane: secularizarea, umanismul, superficia-litatea \i elitismul.

Pentru a atinge aceste finalit][i, vom dezvolta obiective metodice:

analizarea Teologiei Biblice, respectiv a Bisericii Primare, cu privire la actele de cult \i slujire;

analizarea doctrinei eclesiologice la p]rin[ii biserice\ti \i observarea schimb]rilor ideologice, comparativ cu Teologia Biblic];

urm]rirea doctrinei eclesiologice din perioada Evului Mediu, =n cele dou] orient]ri majore: Apus \i R]s]rit, transformarea Botezului \i a Cinei Domnului =n sacramente, precum \i apari[ia altor acte sacramentale. Analiza Bisericii institu[ionalizate din punct de vedere practic, descoperirea cauzelor sacramentaliz]rii totale ale ei, precum \i rela[ia dintre sacramentalizare \i sacerdotalizare;

identificarea motivelor \i a modalit][ilor de desacramentalizare ale Bisericii de c]tre reformatori, analiza comparativ] cu crezurile din Biserica Primar] \i stadiul de redescoperire a adev]rurilor fundamentale;

analiza doctrinelor despre actele de cult din Bisericile Evanghelice, analiza comparativ] cu Teologia Biblic] \i prevenirea pericolelor de sacramentalizare \i sacredotalizare.

Aceste obiective sunt de natur] s] r]spund] finalit][ilor.

Metode de lucru

Pentru o puternic] argumentare, am utilizat toate cele patru forme: istorice, ra[ionale, biblice \i empirice. Argumentele istorice se bazeaz] pe surse istorice, din perspective denomina[ionale diferite: catolice, ortodoxe, evanghelioce \i laice. Argumentele ra[ionale se bazeaz] pe analize comparative \i sinteze, cele biblice pe exegeze \i argumente textuale, iar cele empirice, pe o cunoa\tere a realit][ii contemporane.

Studiile de istorie, de teologie sistematic], dogmaticile, lexicoanele \i manualele de teologie biblic] au constituit un real suport =n vederea argumenta[iei.

Metoda de lucru preponderent] este analiza critic], =n diferite perioade de timp, fiecare suportqnd o compara[ie cu etalonul, Teologia Biblic], repectiv Biserica Primar]. Aceste compara[ii sunt de natur] s] exprime diferen[ele ap]rute =n timp =n ceea ce prive\te Teologia Practic].

Sursele de documentare

Surse biblice \i teologice

Pentru argumentarea teologic] s-au utilizat materiale cu credibilitate, de diferite nuan[e \i orient]ri teologice, tocmai pentru a putea avea o privire obiectiv], de ansamblu, asupra subiectului studiat. Pentru formarea unei doctrine teologice biblice, s-au utilizat diferite versiuni ale Bibliei, trabuceri \i original, precum \i alte materiale auxiliare, cum ar fi enciclopediile, dic[ionarele \i manualele biblice.

Totodat], datorit] paletei teologice largi surprinse =n aceast] lucrare, s-a apelat la tratate de Teologie Sistematic], din perspectiv] catolic], ortodox], reformat], iar cele mai multe, evanghelic].

Un rol important =n argumentare =l au tratatele de Istorie a Bisericii \i de Istorie a gqndirii cre\tine.

Surse seculare

Tratatele de istorie secular] au constituit un real ajutor =n delimitarea perioadelor de studiat; la fel \i cele de Istorie a Culturii \i Civiliza[iei.

Manualele de metodologie \i stil de studiu academic au fost utilizate pentru o construc[ie coeziv] a lucr]rii, pe baze \tiin[ifice.

Prelucrarea \i interpretarea materialelor

Premisa de la care s-a plecat =n studierea informa[iei este evanghelic], prelucrarea fiind =n func[ie de obiectivele lucr]rii. S-a apelat la metode comparative, descriptive \i analitice, de fiecare dat] urm]rindu-se un echilibru interdisciplinar, pentru p]strarea unui caracter cqt mai obiectiv. Varietatea doctrinar] =ntqlnit] =n lucrare a fost extras] prin studierea surselor care le sus[in.

O metod] la care s-a apelat mult este cea comparativ] \i analitic], urm]rind veridicitatea surselor \i recunoa\terea lor =n cadrul orient]rii teologice respective.

Terminologie

Act de cult – Alexie Vamvu define\te actele de cult ca fiind forme exterioare prin care se manifest] adora[ia, =nchinarea \i consacrarea =n slujba lui Dumnezeu.

Thiessen, define\te actul de cult un ritual exterior instituit de c]tre Hristos, pentru a fi aplicat =n Biseric], ca semn vizibil al adev]rului mqntuitor \i al credin[ei cre\tine. Prin el, credinciosul prime\te binecuvqnt]rile reale ale actului comemorat.

Exist] trei condi[ii de baz] pentru ca un ritual s] fie numit act de cult: (1) s] aib] o parte formal] (2) s] fi fost instituit de c]tre Hristos \i (3) s] fi fost poruncit] repetabilitatea actului, =n Biseric].

Actul de cult nu este mqntuitor \i nici purt]tor de har, nu ac[ioneaz] ex opere operato indiferent de calitatea moral] a administratorului sau a participantului. El poate aduce binecuvqntarea real] a evenimentului semnificat, doar prin credin[]; prin acestea se deosebe\te de sacrament;

Apostol – termen din greaca biblic], =nsemnqnd trimis al lui Dumnezeu. +ns]rcinarea lui era s] propov]duiasc] Evanghelia (2 Corinteni 8:23);

Cler – se ferer] numai la episcopi, preo[i \i diaconi, introdu\i =n misiunea Bisericii prin hirotonie. Se refer] numai la slujirea sacerdotal].

Critica biblic] – tehnici utilizate pentru a stabili un model concis de interpretare a surselor biblice, primare. Ea poate fi critic] textual], critic] istoric], critic] literal], critica formei \i critica redac[ional];

Cult – m]rturisirea unei credin[e revelate, sau crez, \i celebrarea acesteia.

Eclesiologie – \tiin[] teologic] din cadrul Teologiei Sistematice, care studiaz] Biserica, practicile biserice\ti \i conducerea ei. Tot =n cadrul Eclesiologiei, se studiaz] =ntemeierea Bisericii, organizarea ei \i actele de cult.

Evanghelism. Mi\carea evanghelic] – mi\care religioas] care pune bazele doctrinare exclusiv pe Biblie, =ndep]rtqnd tradi[ia din argumentarea teologic]. Evanghelismul =\i g]se\te originile la reformatorii din secolul al XVI-lea, dar au crezuri fundamentaliste biblice, reu\ind desacralizarea \i declericizarea Bisericii. +n general, sunt arminieni.

Evul Mediu – perioad] istoric] delimitat] conven[ional, =ntre secolele VI-XV, caracterizat] printr-o “=ntunecime” spiritual], religioas] \i social];

Har – -hesed – =n Vechiul Testament, are sensul de dragoste statornic], loialitate, credincio\ie.

– neh – favoare, cu referire la atitudinea unui superior fa[] de inferiorul s]u;

+n Noul Testament, sensul este de =ndurare. Conceptul, larg r]spqndit, este de “dar nemeritat”, cu referire la jertfa Domnului Iisus Hristos;

Bisericile istorice au un concept diferit, harul fiind substantia care “curge” de la Dumnezeu, prin Biseric] \i prin mqna preotului, =nspre credincio\ii participan[i la liturghie.

Hirotonie – – ac[iunea de a =ntinde mqna, de a alege prin vot, punerea mqinilor. Ac[iunea prin care episcopul, punqndu\i mqna peste o persoan], o consacr] ca slujitor, primind-o =n clasa sacerdotal], pe diferite trepte: diacon, preot, episcop etc. Bisericile istorice consider] hirotonia (ordinarea) o tain], un sacrament, prin care persoana hirotonit] intr] =n sacerdo[iu;

Istoria gqndirii cre\tine – \tiin[a care studiaz] evolu[ia ideologic] \i practic] a conceptelor teologice cre\tine. Este o ramur] a Istoriei Bisericii Cre\tine, dar care interfereaz] \i cu alte \tiin[e teologice, ca: teologia sistematic], practic], istoric] \i enciclopedic];

Liturghie – lucrare public], lucrare din partea/=n favoarea poporului. +n tradi[ia cre\tin], poporul ales ia parte la lucrarea lui Dumnezeu. Prin liturghie, bisericile istorice consider] c] Hristos =\i continu] lucrarea r]scump]r]toare =n Biseric]. Are \i sensul de celebtrare a actului divin \i vestire a Evangheliei. Implic] slujirea lui Dumnezeu \i a oamenilor.

Mistic. Mistica – Gr. -tain], simbol;

mystes – sacru, ini[iat;

Mistic – adj. – care apar[ine misticismului, referitor la misticism;

adj. – cu =n[eles ascuns, care r]mqne ne=n[eles, inexplicabil pe cale ra[ional], tainic;

subst. – adept al misticismului;

Mistica – ansamblul conceptelor filosofico-religioase, care afirm] posibilitatea unei comuniuni a omului cu Divinitatea \i a unei cunoa\teri tainice, ob[inute pe aceast] cale. Curentele mistice ini[iale au fost orfismul \i neoplatonismul, care, apoi, \i-au pus amprenta \i =n cre\tinism, mai ales =n Evul Mediu, reprezentatul de baz] fiind Dionisie Areopagitul (pseudo), =n secolul al V-lea, care a \i introdus termenul, iar apoi, Bernard de Clairvaux (1091-1153).

Mistica cre\tin] se refer] la posibilit][ile umane de experimentare cognitiv] a ultimei realit][i, de =n[elegere a lui Dumnezeu prin credin[a cre\tin]. Esen[a misticii cre\tine este contactul cu transcenden[a lui Dumnezeu. +n societatea contemporan], mistica este studiat] din mai multe perspective: psihologic], comparativist], psiho-social], teologic] etc. Aceasta se reflect] =n posibilit][ile de construire a propriei reguli pentru fiecare individ sau =n formarea congrega[iilor religioase.

Este important de delimitat grani[a dintre mistic] \i misticism, prima, unind voin[a omului cu sentimentul, oferind, pe cqnd misticismul une\te voin[a omului cu intelectul, ob[inqnd.

+n concluzie, mistica, din perspectiva cre\tin], este agentul de echilibru al omului aflat =ntre credin[e \i ra[ionamente.

Misticismul – este credin[a =n posibilit][ile omului de a comunica cu Divinitatea, prin intui[ie \i extaz.

Cre\tinismul =n[elege prin misticism utilizarea misticii pentru a crea posibilit][i incorecte de comuniune cu Dumnezeu. El se manifest] prin tendin[a de a controla lumea spiritual] prin intermediul elementelor materiale. Misticismul apare prin exagerarea valorilor mistice, dar \i prin introducerea unor elemente noi, c]rora li se atribuie valoare mistic] (obiceiuri, obiecte, practici etc);

Reforma – din perspectiv] protestant], Reforma este o mi\care religioas] din secolul al XVI-lea, care a c]utat s] refac] puritatea cre\tinismului primar descris =n Noul Testament. Din perspectiva bisericilor istorice, Reforma este considerat] drept o mi\care eretic], promovat] de Luther.

Reforma radical] – mi\care religioas] care a continuat Reforma =nceput] de c]tre Luther, Calvin \i Zwingli, \i care au avut o atitudine mai radical] =n rela[iile sociale \i =n ideologie.

Sacerdotalism. Sacerdo[iu – Sacerdot – preot;

Sacerdotal – preo[esc, sacru, solemn;

Sacerdo[iu – demnitate de preot, chemare, cler;

Sacerdotalism – fenomenul care a condus la formarea clerului, prin separarea conduc]torilor de restul membrilor Bisericii, prin construirea unui sistem piramidal, ierarhic, pe baze autoritariste, \i prin delimitarea func[iilor =n Biseric].

Sacrament. Sacramentalism – lucr]ri vizibile sau mijloace ale harului, instituite

de Mqntuitorul \i =ncredin[ate Bisericii, prin care se =mp]rt]\e\te harul divin, nev]zut. Bisericile istorice consider] c] aceste acte au putere prin ele =nsele.

Sinod – adunarea episcopilor unei biserici locale sau a episcopilor Bisericii Universale (sinod ecumenic), care are autoritatea de a lua decizii cu privire la =nv][]tura \i disciplina bisericeasc];

Schism] – separare, scindare, diviziune; situa[ie de separare canonic] \i de =ntrerupere a comuniunii liturgice =ntre scaunul de la Roma \i cel din Constantinopol, =n anul 1054;

Teologie filosofic] – se deosebe\te de filosofia religiei, care reprezint] examinarea critic] a ideilor religioase, prin faptul c] examineaz] ideile unei teologii asociate cu o religie anume.

II. ACTELE DE CULT |I SLUJIREA

+N BISERICA PRIMAR}

Conceptul de Biseric]

Modul =n care este prezentat] Biserica =n Noul Testament reflect] sensul existen[ei ei, pe care =nsu\i Domnul Iisus Hristos l-a urm]rit. Apostolii au fost receptivi la scopul pe care Mqntuitorul l-a avut cu privire la Biseric], astfel c] =ntreaga lor via[], prezentat] nou] prin scrierile biblice, s-a pus =n slujba acestui scop sfqnt. Desigur, menirea Bisericii de a continua lucrarea lui Hristos pe P]mqnt, prin glorificarea lui Dumnezeu, cre\terea spiritual] a credincio\ilor \i l]rgirea +mp]r][iei lui Dumnezeu, a constituit pentru primii cre\tini cea mai mare motiva[ie de a exista, demonstrqnd aceasta prin d]ruirea pqn] la sacrificiu pentru =ndeplinirea acestor meniri.

Este important pentru lucrarea de fa[] s] avem o =n[elegere corect] a conceptului de “biseric]”, deoarece activit][ile din cadrul ei, precum \i modul =n care acestea sunt percepute \i practicate, sunt o urmare fireasc] a bazei eclesiologice.

2.1.1. Biserica =n Teologia Biblic]

Termenul apare de 114 ori =n Noul Testament, de trei ori =n Evanghelia dup] Matei, de 23 de ori =n Faptele Apostolilor \i de cele mai multe ori =n epistolele pauline (de 46 de ori). Biserica, =n sens universal, este alc]tuit] din to[i cei n]scu[i din acela\i Duh \i care, prin acela\i Duh, au fost boteza[i =n Trupul lui Hristos (1 Corinteni 12.13; 1 Petru 1.3; 22-35). Cqnd Domnul Iisus s-a referit la zidirea Bisericii (Matei 16.18), s-a referit la acest organism viu prin care, peste veacuri, |i-a f]cut ar]tat] lucrarea.

Biserica din Ierusalim (Faptele Apostolilor 8.11), din Efes (Fapte 20.17) etc, sunt exemple pentru ceea ce numim Biseric] local], respectiv, adunarea fizic] \i spiritual] a credincio\ilor din aceea\i localitate, sau, cel mult, din localit][i =nvecinate.

Expresia “biseric] regional]”, ca cea din Galatia (Galateni 1.2), din Iudeea (1 Tesaloniceni 2.14) sau din Asia Mic] (Apocalipsa 1.4), reflec] leg]tura strqns], dintre bisericile locale aflate =ntr-o anumit] zon].

Prin aceste dou] forme men[ionate mai sus, cea local] \i cea regional], avem =n vedere caracterul vizibil al Bisericii.

Biserica Universal] cuprinde atqt aspectul formal cqt \i cel esen[ial. +n Biserica universal] sunt integrate toate Bisericile locale, dar se poate vorbi \i despre o transparen[] a acestor “celule”, astfel c] to[i credincio\ii fac parte din Biserica universal] a lui Hristos. Existen[a Bisericii universale este =n[eleas] prin caracteristicile unitare, valabile pentru to[i cei din care este compus], precum \i prin unitatea dintre credincio\i, s]vqr\it] de c]tre Hristos.

Termenul englezesc pentru biseric] (church) nu provine din grecescul ci are o alt] origine, cel mai probabil din gr. – al Domnului ( – Cina Domnului, 1 Cor.11.20).

Etimologia cuvqntului “biseric]” o g]sim =n grecescul , care are sensul de “cas] domneasc]” sau “cas] =mp]r]teasc]”.

Termenul noutestamental (Matei 16.8; 18.17), din

perspectiva greceasc] clasic], are conota[ia unei adun]ri populare =n afara ora\ului (la Herodot, Platon, Euripide etc). Sensurile vechitestamentale sunt: (1) convorbire, comunicare, sau calitatea adun]rii, unde erau incluse \i femeile \i copiii, sau chiar na[iunea – termenul ebraic (voce) (Deut.9.10; 1 +mp.12.3) (2) adunare a poporului =n fa[a Cortului +ntqlnirii – temenul ebraic – popor – (Numeri 10.7; 17.12).

Ekklesia lui Dumnezeu este g]sit] =n Fapte 20.28, 1 Corinteni 1.2, 10.32, 11.16, 2 Corinteni 1.1, Galateni 1.13, 1 Tesaloniceni 2.14, 1 Timotei 3.5 \i =n alte locuri =n Noul Testament. Exist] \i referiri la “Biserica lui Hristos” =n Romani 16.16. O singur] referire se face la “biserica sfin[ilor”, =n 1 Corinteni 14.33.

Aceast] vast] terminologie ne descoper], prin metaforele folosite, caracteristicile Bisericii:

Adunarea oamenilor lui Dumnezeu. Acest =n[eles =l g]sim relevat din analiza textelor din Vechiul \i Noul Testament. Adunarea lui Israel la Muntele Sinai (Deuteronom 9.10; 10.4) (traducere a termenului – “adunare”- ), Adunarea r]m]\i[ei din exil (Isaia 40.3 etc), se refer] la comunitatea oamenilor ale\i ca s] fac] parte din planul lui Dumnezeu, ca na[iune prin care Dumnezeu s-a descoperit =n perioada premesianic].

Comunitatea mesianic]. Promisiunile lui Dumnezeu au fost materializate prin =ntruparea Mqntuitorului, care a fost recunoscut =n persoana Hristosului, cu =ntreaga autoritate de care dispunea. La =nceput, a fost recunoscut doar de un grup de discipoli, dar, mai apoi, lucrarea sa a fost tot mai r]spqndit]. Matei 28.19 prezint] porunca Mqntuitorului c]tre cei care =mbr][i\aser] Legile Lui, de a lucra pentru l]rgirea grani[elor +mp]r][iei lui Dumnezeu, prin cq\tigarea de noi ucenici, care trebuie s] fie boteza[i =n Numele Tat]lui, al Fiului \i al Duhului Sfqnt. Comunitatea =n care intrau noii converti[i era v]zut] de c]tre iudei comunitatea celor care propov]duiau venirea lui Mesia.

Trupul lui Hristos. Aceasta este o metafor] utilizat] de Apostolul Pavel, care reprezint] unitatea vital] dintre membrii Bisericii Universale, capul ei fiind Hristos (Coloseni 1. 18). Imaginea aceasta reflect] natura =ncorpor]rii membrilor Bisericii =n fiin[a spiritual] a lui Hristos, dar, totodat], este o metafor] care sugereaz] procesul =ntrup]rii reale a Mqntuitorului, pentru a se aduce jertf] pe Sine +nsu\i. +n Ioan 15, Mqntuitorul =i nume\te pe credincio\i "“ml]di[e"” altoite =n adev]rata Vi[], imagine foarte asem]n]toare cu cea a unui trup unitar, prin care curge aceea\i via[] spiritual].

Adunarea pentru p]rt]\ie =n Duhul. Aceast] definire reflect] momentul ini[ial, al form]rii Bisericii, la Rusalii. P]rt]\ia lor la un loc a r]mas un aspect important =n Biseric], fiind men[ionat] =n mai multe pasaje din Noul Testament: Efeseni 5.19, Coloseni 3.16 etc. +n Biseric], datorit] p]rt]\iei unii cu al[ii \i a tuturor cu Hristos, se manifest] darurile duhovnice\ti pentru zidirea \i =nt]rirea membrilor.

Templul lui Dumnezeu. Apostolul Petru surprinde aceast] imagine a unui templu, =n care fiecare membru este o piatr] vie (1 Petru 2.4-5). |i =n acest caz este men[ionat] pozi[ia capital] a lui Hristos, El fiind “piatra din capul unghiului”, care [ine toat] cl]direa bine =nchegat]. Apostolul Pavel utilizeaz] \i metafora “Templul Duhului Sfqnt”, tot cu referire la Biseric] (1 Corinteni 3.16-17). Continuarea lucr]rii lui Hristos se face prin Biseric] \i este opera Duhului Sfqnt, care lucreaz] atqt individual, =n fiecare membru al Bisericii, cqt \i colectiv la unitatea \i dezvoltarea spiritual].

Mai g]sim \i alte expresii care au menirea s] descifreze pentru noi ceea ce este Biserica =n esen[a ei, ca de exemplu: familia lui Dumnezeu (Romani 8.14-17 – credincio\ii sunt copii ai lui Dumnezeu Tat]l), turma lui Dumnezeu, via Lui etc. Toate aceste expresii denot] ceea ce a inten[ionat Domnul s] fie Biserica, acest organism viu, format din oameni mqntui[i prin jertfa Sa.

Acesta a fost =n[elesul eclesiologic pe care l-au avut cre\tinii primului secol, respectiv, ai Bisericii Primare.

2.1.2. Scopul existen[ei Bisericii

Avqnd o privire de ansamblu asupra Bisericii lui Hristos, putem s] ne referim la scopul \i la scopurile ei.

Biserica este numit] metaforic \i “Mireasa lui Hristos” (Efeseni 5.22-23; Apocalipsa 21.9). +n acest sens, ea r]spunde unui scop, de a crea cadrul manifest]rii caracterului comunicativ al lui Dumnezeu.

Scopurile existen[ei Bisericii se desprind din func[iunile ei, \i anume: (1) Evanghelizarea, (2) Zidirea sufleteasc] a credincio\ilor, (3) +nchinarea \i (4)Preocup]rile sociale. Unii sunt de p]rere c] Biserica are doar un scop =ntreit: (1) Evanghelizarea, (2) +nchinarea sau slujirea lui Dumnezeu \i (3) Cre\terea spiritual] a credincio\ilor.

Evanghelizarea (propov]duirea). Porunca Mqntuitorului adresat] ucenicilor =nainte de a se =n]l[a la cer (Matei 28.19; Marcu 16.15) cuprinde cqteva ac[iuni concrete: “merge[i”, “propov]dui[i”, “face[i ucenici botezqndu-i \i =nv][qndu-i”. Fiecare dintre aceste activit][i sunt importante =n =ndeplinirea Marii Trimiteri. Totu\i, nu pe “a merge” cade accentul poruncii, avqnd =n vedere faptul c] Domnul Iisus le-a spus ucenicilor s] =nceap] din Ierusalim \i Iudeea. Accentul poruncii cade pe , respectiv pe propov]duire.

+nchinarea. Slujirea lui Dumnezeu. Dac] zidirea se concentreaz] pe credincio\i, =nchinarea se concentreaz] pe persoana luiDumnezeu. +nchinarea, lauda \i glorificarea Lui nu este o practic] nou] =n Noul Testament. +n Biserica Primar] existau mai multe forme de =nchinare, dar toate =mbrac] o form] simpl], neprotocolar]. Lauda (Efeseni 5.19; Coloseni 3.16), rug]ciunea, citirea \i explicarea Scripturii, mesele de dragoste urmate de Cina Domnului, sunt doar cqteva forme prin care primii cre\tini se =nchinau =naintea Domnului, =n adun]rile caracterizate de dragoste \i devotament l]untric. Apostolul Pavel prezint] d]rnicia ca pe o form] de =nchinare, iar extrapol=nd, putem afirma c] =ntreaga via[] cre\tin] trebuie s] fie o =nchinare adus] lui Dumnezeu, prin care trupurile noastre devin “o jertf] vie” (Romani 12.1).

Zidirea credincio\ilor – cre\terea spiritual] (Efeseni 4.12) prezint] anumite daruri date de Dumnezeu pentru “des]vqr\irea sfin[ilor =n vederea lucr]rii de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”. Apostolul Pavel ia =n discu[ie acest subiect \i =n 1 Corinteni 14.4-5 unde men[ioneaz] zidirea individual] \i colectiv] prin darurile spirituale ale Duhului Sfqnt.

Sunt mai multe c]i prin care credincio\ii pot s] fie zidi[i spiritual.

P]rt]\ia ( =nseamn], =n sens literal, a [ine lucrurile =n comun. +n[elesul acesta este evident =n Faptele Apostolilor 5, unde primii cre\tini au aplicat aceasta, inclusiv =n domeniul material. P]rt]\ia afectiv] este men[ionat] de c]tre apostolul Pavel =n 1 Corinteni 12.26, referindu-se la leg]tura sufleteasc] dintre membrele din Trupul lui Hristos. Despre p]rt]\ia volitiv] apostolul Pavel se pronun[] pentru “purtarea poverilor” unii altora (Galateni 6.2). Inclusiv disciplinarea este o form] a p]rt]\iei, Domnul Iisus exprimqndu-se pentru ordine, =n Matei 18.15-17. Cel mai important aspect al p]rt]\iei este cel al celebr]rii Cinei Domnului, unde unitatea membrilor Bisericii este des]vqr\it] =n Hristos, prin participarea la Trupul \i Sqngele Mqntuitorului, tem] la care s-a referit, =n special, apostolul Pavel =n 1 Corinteni 13.

Instruirea \i =nv][]tura. Domnul a dat slujbele de p]stor \i =nv][]tor tocmai pentru a se putea duce la =ndeplinire porunca din Matei 28.20, aceea de a-i =nv][a dup] ce au fost converti[i. Instruirea \i =nv][area poate cuprinde mai multe forme: educarea,

cercetarea Scripturilor, predicarea, manifestarea darurilor spirituale etc.

Manifestarea darurilor spirituale este un alt mijloc prin care credincio\ii sunt zidi[i spiritual. Apostolul Pavel accentueaz] importan[a darurilor =n maturizarea cre\tin], =n 1 Corinteni 12.

Gruden detaliaz] activit][ile spirituale ale bisericii: (1) =nv][area Cuvqntului; (2) Botezul; (3) Cina Domnului; (4) Rug]ciunea; (5) P]rt]\ia fr][easc]; (6) Disciplina bisericeasc]; (7) D]rnicia; (8) Darurile spirituale; (9) +nchinarea; (10) Evanghelizarea; (11) Slujirea individual].

Un adev]r fundamental se desprinde din =n[elegerea corect] a vie[ii spirituale a Bisericii Primare: toate activit][ile biserice\ti care reflect] via[a sfin[ilor, respectiv: predicarea (1 Petru 1.2), rug]ciunea adresat] Tat]lui, =n Numele Domnului Iisus (Ioan 16.23; Romani 8.26) \i slujirea cre\tin], nu au putere mqntuitoare =n sine. Mqntuirea nu este de la Biseric]. Ea este strict legat] de jertfa Mqntuitorului. P]strarea sfin[ilor se face prin Biseric], unde se se oglinde\te harul lui Dumnezeu.

O alt] concluzie care se desprinde, fie din interpretarea concentrat], fie din cea elaborat], este aceea c] =n Biserica Primar] orice membru avea acces la harul lui Dumnezeu. Nu se punea problema unei diferen[ieri =ntre membrii, to[i bucurqndu-se, =n aceea\i m]sur], de privilegiile oferite de Dumnezeu, credincio\ilor.

Actele de cult =n Biserica Primar]

Actele de cult sau serviciile de cult sunt forme ale manifest]rii p]rt]\iei membrilor din Biseric], atqt =ntre ei, cqt \i cu Dumnezeu. Terminologia larg =ntqlnit] de sacramente apare prin intermediul Vulgatei, unde, ocazional, cuvqntul grecesc este tradus cu “sacrament”, oferindu-i conota[ia de mister, tain].

+n Teologia Biblic], respectiv a Bisericii Primare, pentru activit][ile spirituale nu este relevant nici un termen generic. Scriptura vorbe\te individual despre activit][ile din cadrul Bisericii, prezentqnd specificul fiec]reia. Totu\i, Mqntuitorul confer] un caracter de permanen[], de repetabilitate pentru dou] activit][i, care, totodat], au \i o parte formal]: Botezul \i Cina Domnului.

Utiliz]m termenul “act de cult” pentru c] nu afecteaz] teologic ceea ce Mqntuitorul a instituit \i poruncit pentru Biseric], respectiv Botezul \i Cina Domnului \i nici nu este o explica[ie, nici m]car exhaustiv], a sensului teologic al lor.

Forma =n care se materializeaz] actul de cult, nu are o putere =n sine, ci cuprinde catafatismul ponderat, simbolul derivat din el.

Chiar dac] Botezul nu este un concept nou, introdus de c]tre Mqntuitor, nici Pa\tele nu a constituit o surpriz] pentru cei care le-au celebrat =n seara tr]d]rii, =mpreun] cu Iisus. Totu\i, ele primesc o alt] =nc]rc]tur] fa[] de alte acte s]vqr\ite de c]tre Domnul. Astfel, porunca Lui din Marcu 16.16, cuprinde o obliga[ie de onoare a apostolilor de a-i boteza pe cei care vor accepta Evanghelia, iar expresia “s] face[i lucrul acesta spre pomenirea Mea” (1 Corinteni 12.24) denot] porunca Domnului ca actul Cinei s] fie repetat. Nici un alt act ritual nu a fost poruncit de Domnul Iisus s] fie permanentizat =n Biseric].

Deci, actele de cult instituite \i poruncite de c]tre Mqntuitor sunt Botezul \i Cina Domnului.

Sunt unii care sus[in c] actul sp]l]rii picioarelor, binecuvqntarea \i ordinarea slujitorilor trebuie s] fie incluse =n aceea\i clas] cu Botezul \i Cina Domnului. Foarte mul[i sus[in c] actul sp]l]rii picioarelor a fost un exemplu pe care Domnul Iisus l-a dat ucenicilor, exemplu care trebuie =n[eles =n contextul larg al slujirii. Avqnd =n vedere aceasta, ne vom referi, =n lucrarea de fa[], doar la Cina Domnului \i la Botez, deoarece acestea nu sunt contestate de c]tre nici o orientare teologic].

Botezul =n Biserica Primar]

– a boteza

– botez

– sp]lare

– imersiune, a adqnci

“” apare de \apte ori =n Evanghelia dup] Matei, de 12 ori =n Marcu, de 10 ori =n Luca, de 13 ori =n Ioan, de 21 de ori =n Faptele Apostolilor, de dou] ori =n Romani, de zece ori =n 1 Corinteni \i o singur] dat] =n Galateni. “” apare de 4 ori =n Noul Testament.

Semnifica[ia Botezului trebuie c]utat] =nainte de practicarea lui de c]tre Ioan Botez]torul sau ucenici.

Trecerea M]rii Ro\ii de c]tre poporul evreu, la ie\irea din robia egiptean], a este considerat] drept “un botez pentru Moise”. Intrarea preo[ilor =n apa Iordanului pentru a trece poporul =n [ara promis] este v]zut] drept o scufundare – (Iosua 3.15), iar =nmuierea degetului preotului =n sqngele jertfei de isp]\ire (Levetic 4.6;17) reprezint] acutul purific]rii, al cur][irii. Textul din Levetic 15.11 dezv]luie acela\i adev]r, al sp]l]rii, dar printr-un alt act ritual, acela al sc]ld]rii, pe care =l g]sim mai tqrziu =n porunca dat] de Elisei lui Naaman pentru a fi cur][it de lepr].

+n perioada iudaic] tqrzie, apare ca ritualul de cur][are a levi[ilor de impurit][i, iar mai tqrziu, ca ritual de ini[iere pentru prozeli[i, =n religia iudaic].

2.2.1.1. Botezul lui Ioan

Botezul lui Ioan a fost un botez al ini[ierii =n crezul Mesianic. El aducea o =n[elegere dezvoltat] a profe[iilor Vechiului Testament (Ezechiel 36.25; Psalmul 51.7 etc). +n[elegerea actului =n sine de c]tre cei boteza[i era legat] strqns de cea a unei cur][iri de p]cate, avqnd =n plus fa[] de ritualul iudaic premerg]tor, m]rturisirea, respectiv poc]in[a. Totodat], botezul lui Ioan a avut un caracter eschatologic, cu un mesaj al judec][ii lui Dumnezeu (Matei 3.12). Ioan a afirmat c] valoarea deplin] a ritualului botezului va veni prin Cel pe care =n propov]duie\te \i care este mai mare decqt el. (Matei 3.11).

Aparentul dualism dintre botezul lui Ioan \i cel cre\tin =n Numele lui Iisus nu se sus[ine. Chiar dac] botezul lui Ioan are o orientare puternic social], m]rturisirea conduce la personalizarea lui, la fel ca botezul cre\tin, o declara[ie public] a fundamentului mqntuirii. Ambele botezuri au \i latura lor social], cherigmatic].

2.2.1.2. Botezul Domnului Iisus

S-au ridicat multe =ntreb]ri =n leg]tur] cu Botezul Domnului Iisus. Dac] El nu a avut p]cat (Evrei 5), =n ce m]sur] a fost justificat actul Domnului? Legqnd toate evenimentele care s-au petrecut la botezul lui Iisus, putem afirma c] el a fost un “botez declarativ” al accept]rii statutului de Mesia. Aceast] declara[ie a fost =n[eleas] mult mai clar =n afirma[ia lui Iisus din Marcu 10.38, El ar]tqnd prin botez =nspre viitoarea suferin[] \i moarte pe care o va p]timi. Steinmeyer afirm]:

“Botezul lui Iisus =n Iordan a deschis ochii Domnului v]zqndu-se Mesia. A fost un simbol care a vorbit despre suferin[] \i moarte (…).“

2.2.1.3. Botezul cre\tin

Terminologia Noului Testament pentru botez descoper] un adev]r fundamental =n =n[elegerea conceptului. Utilizarea prepozi[iilor ,

(Matei 3.11; Marcu 1.8; Ioan 1.26) este o completare pozi[ional], =n interior, =n. Prepozi[ia d] semnifica[ia constitutiv]: . +n[elesul mistic al mediului botezului (botezul =n Hristos sau =n moartea Lui) reiese prin utilizarea lui , pe cqnd tehnica

botezului este asociat] lui .

Prin urmare, utilizarea terminologiei metaforice nu trebuie s] creeze probleme =n =n[elegerea scopului \i sensului botezului =n Noul Testament. Expresiile utilizare pot avea, =n func[ie de construc[ia gramatical], atqt sensuri conotative cqt \i denotative.

Nic]ieri nu se spune c] Domnul a continuat s] practice botezul lui Ioan. Orice origine am conferi botezului cre\tin, putem afirma cu certitudine c] el a fost parte integrant] a tr]irii cre\tine, =nc] de la =nceput. Primii converti[i au fost boteza[i (Faptele Apostolilor 2.38), iar apostolul Pavel considera, de la sine =n[eles, c] orice convertit trebuia s] fie botezat (Romani 6.4; Efeseni 4.5; Coloseni 2.12). Totu\i, se pot face cqteva diferen[e =ntre botezul practicat de Ioan \i cel al cre\tinilor. Ioan practica “botezul poc]in[ei”, iar cre\tinii “botezul credin[ei”. Cre\tinii au botezat, =nc] de la =nceput, un botez “=n Numele lui Iisus”. Utilizarea acestei expresii avea rolul declarativ al unirii mistice =n moartea \i =nvierea lui Iisus Hristos, pe de o parte, iar pe de alt] parte, o declara[ie public] a angajamentului de a fi un ucenic al Lui.

Porunca Mqntuitorului din Matei 28.19 cuprinde cqteva ac[iuni pe care trebuiau s] le duc] la =ndeplinire apostolii: propov]duirea, botezul \i =nv][area. Aceast] ordine face din botez un act de “ini[iere” =n cre\tinism a celui care a acceptat propov]duirea. Cu alte cuvinte, primirea =n “Biserica invizibil]” este confirmat] la botez, acesta fiind momentul =n care noul convertit devine parte a “bisericii vizibile”.

Exist] mai multe p]reri cu privire la scopul botezului: (1) ca mijloc al harului mqntuitor; (2) ca semn \i pecete a mqntuirii \i (3) ca simbol al mqntuirii.

Botezul ca mijloc al harului. Botezul, dup] p]rerea sacramentali\tilor, este un mijloc prin care Dumnezeu =mparte harul mqntuitor. Rezultatul lui este iertarea p]catelor, prin botez primindu-se na\terea din nou. El opereaz] fie la na\terea credin[ei, fie la consolidarea ei, acolo unde deja exist]. Botezul confer] har ex opere operato. Aceast] interpretare conduce la ideea c] lucrarea botezului este una a lui Dumnezeu =n om, nu o lucrare oferit] de om lui Dumnezeu. Pasajul cel mai utilizat de c]tre cei care sus[in aceast] p]rere este Romani 6.1-11, care este interpretat sub forma unei uniri reale a botezatului =n moartea lui Hristos, prin botez. Odat] administrat acest botez, el se manifest] absolut obiectiv =n persoana celui botezat, avqnd un caracter de permanen[] (Galateni 3.26-29). Aceast] interpretare a dus la practicarea botezului copiilor. Singura condi[ie pentru botez devine existen[a unei persoane competente s] administreze sacramentul, deci un preot. Unul dintre cele mai puternice argumente biblice =n acest sens este cel din Faptele Apostolilor 2.38, unde apostolul Petru declar] “botezul spre iertarea p]catelor”. Totu\i, aceea\i construc[ie gramatical] o folose\te \i Ioan: “botez spre poc]in[]”. Aceasta nu =nseamn] c] botezul lui Ioan a adus poc]in[] pentru cei care =l primiser]. Mai de grab], se poate =n[elege botez “datorit]…”. Ioan a refuzat s]-i boteze pe farisei pentru c] nu se vedeau =n ei roadele poc]in[ei.

Botezul ca semn \i pecete a leg]mqntului. Cei care sus[in aceast] pozi[ie, afirm] c] botezul este un act de credin[] prin care suntem adu\i =n Leg]mqnt., =n promisiunea harului divin. Aceast] pozi[ie este destul de confuz], bazqndu-se pe afirma[ia din Faptele Apostolilor 2.39, unde apostolul Petru se refer] la intrarea =n promisiunile ve\nice ale lui Dumnezeu, =nc] din vechime, a tuturor celor care vor fi boteza[i. Leg]mqntul ve\nic pe care Dumnezeu l-a =ncheiat cu Avraam, se r]sfrqnge asupra tuturor celor care intr], prin noul mijloc (botezul) sub inciden[a Noului Leg]mqnt (Evrei 6.13-18). Totodat], aceast] interpretare afirm] c] botezul este substitutul t]ierii =mprejur, ca ritual al intr]rii =n Vechiul Leg]mqnt. Cei care confer] botezului aceast] valoare, scap] din vedere afirma[iile biblice despre moartea \i =nvierea lui Hristos \i pun accent doar pe purificare.

Botezul ca simbol al mqntuirii. Aceast] interpretare sus[ine c] botezul este un simbol, un semn exterior al schimb]rii l]untrice. Actul botezului nu confer] nici o binecuvqntare spiritual] celui botezat, deci botezul nu produce regenerarea. Premiza pentru aceast] interpretare este c] cel botezat a fost deja regenerat. +n acest caz, o mare importan[] o prime\te starea celui care prime\te botezul nu persoana care oficiaz]. Ioan Botez]torul a fost de aceast] p]rere respingqnd de la botez pe cei care nu “f]ceau fapte vrednice de poc]in[]”. Putem spune c] acest botez este un botez al credincio\ilor \i cu siguran[] al adul[ilor. +n predica de dup] Rusalii, Petru a chemat mai =ntqi la poc]in[] \i apoi la botez. Tiparul Faptelor Apostolilor (8.12; 18.8; 19.1-7) este credin[] urmat] de botez.

Analizqnd aceste variante interpretative \i utilizqnd interpretarea literal] a referin[elor biblice, =n[elegem doctrina Bisericii Primare asupra botezului. Porunca Mqntuitorului din Marcu 16.16: “Cine va crede \i se va boteza va fi mqntuit” afirm] c] mqntuirea este legat] de credin[] \i botez. Totu\i, partea a doua: “dar cine nu va crede va fi osqndit” exclude obligativitatea botezul din actul salv]rii.

Unul dintre textele foarte controversate este Ioan 3.5, “na\terea din ap] \i din duh”. Acest pasaj nu se refer], =ns], nici la botezul =n ap], nici la cel =n Duhul Sfqnt, ci la puterea regenerativ] a Cuvqntului lui Dumnezeu, prin interven[ia supranatural] a Duhului Sfqnt.

Versetul 38 din Faptele Apostolilor 2 trebuie interpretat prin prisma versetului 19, care afirm] iertarea p]catelor prin poc]in[] \i credin[], =n sqngele Mqntuitorului.

Prin urmare, botezul este un act al credin[ei \i o m]rturisire a mor[ii \i =nvierii =mpreun] cu Hristos. El este o form] de proclamare, un simbol a ceea ce a avut loc.

Din modul =n care a fost administrat \i =n[eles botezul =n Biserica Primar], concluzion]m: (1) importan[a botez]torului nu a fost accentuat]; (2) moartea \i =nvierea Mqntuitorului au fost antecedentele supreme ale actului botezului; (3) poc]in[a \i credin[a conduc la m]rturisirea care precede botezul; (4) botezul semnific] =ncorporarea =n Biserica Cre\tin]; (5) botezul =n ap] nu este salvator \i (6) nic]ieri nu este prezentat ca un sacrament. Dac] valoarea simbolic] este cea acceptat] =n Biserica Primar], rezult] c] botezul nu este =n sine purt]tor de har.

Cina Domnului =n Biserica Primar]

La o analiz] atent] a serviciilor divine din Biserica Primar] se observ] c] ele erau centrate =n jurul Cinei Domnului. De fapt, de cele mai multe ori Cina ne este prezentat] ca o mas] plin] (Faptele Apostolilor 2.42; 1 Corinteni 11.20; Apocalipsa 3.20). Una dintre activit][ile vitale ale Bisericii a fost Cina Domnului.

Terminologie

G]sim mai multe expresii pentru actul Cinei Domnului:

Cina Domnului – (1 Corinteni 11.20). Acest pasaj pune =n eviden[] distinc[ia care trebuia f]cut] de c]tre credincio\ii din Corint =ntre Cina Domnului \i mesele de dragoste care, de multe ori, se confundau. Accentul pus pe Cel care ofer] aceast] mas], Domnul, are menirea s] fac] o deosebire =ntre alte mese ale Bisericii \i celebrarea Cinei Domnului. Nu trebuia v]zut] ca o mas] la care cei =n nevoie se bucurau de prinosul celor boga[i, ci, to[i credincio\ii, boga[i \i s]raci, trebuiau s] se bucure de invita[ia f]cut] de Domnul la o mas] spiritual].

Masa Domnului – (1 Corinteni 10.21). Mesele sacrificiale ale idolilor la care luau parte p]gqnii din Corint erau tentante pentru cei care se =ncre\tinau, =n acest context, Pavel =i avertizeaz] c] participarea la mesele idolilor sunt jertfite dracilor, iar p]rt]\ia cu idolii este p]rt]\ie cu dracii. Acest fapt este =n contradic[ie cu loialitatea declarat] fa[] de Iisus Hristos.

Frqngerea pqinii (Faptele Apostolilor 2.42; 20.7). Se pare c] mesele de dragoste () includeau \i Cina Domnului, iar ac[iunea frqngerii pqinii, ca un moment distinct al p]rt]\iei, era consacrat] =mplinirii poruncii Mqntuitorului de celebrare a Cinei.

+mp]rt]\irea – (1 Corinteni 10.16). Un accent important desprins din Cina Domnului, =n special =n teologia paulin], este cel social, al p]rt]\iei =ntre fra[i, dar \i unul al p]rt]\iei credincio\ilor cu Domnul. El este gazda nev]zut] a fiec]rei celebr]ri.

Mul[umire sau binecuvqntare – (1 Corinteni 10.16). Apostolul Pavel folose\te aceast] terminologie dqnd valoare paharului binecuvqntat, care prime\te semnifica[ia sqngelui \i pentru care credinciosul trebuie s] fie mul[umitor ().

Instituirea \i celebrarea Cinei Domnului

Scena s]rb]toririi Pa\telor de c]tre Domnul Iisus =mpreun] cu cei doisprezece ucenici, pe 14 Nisan, =n odaia de sus, este una care a r]mas adqnc =ntip]rit] =n con\tiin[a cre\tin]. Faptul c] evangheli\tii nu prezint] toate am]nuntele, precum \i comportamentul Domnului \i porunca de repetare a Cinei, au stqrnit \i mai stqrnesc =n continuare vii dispute teologice. Dup] relat]rile evangheli\tilor sinoptici, reiese clar faptul c] Cina a fost instituit] pe fondul unei mese tradi[ionale de Pa\te. Evangheli\tii =ncep relatarea evenimentului Cinei =n prima zi a praznicului Azimilor.

Modul =n care a fost =n[eles actul Cinei de c]tre apostoli \i primii cre\tini este direct legat de semnifica[iile Pa\telui. +n capitolul 12 din Exod ne este prezentat] noua s]rb]toare dat] copiilor lui Israel, prin Moise \i Aaron, s]rb]toare care trebuia celebrat] =n 14 Nisan, odat] cu ie\irea poporului evreu din robia egiptean]. Aceast] s]rb]toare cuprindea cqteva activit][i importante: luarea unui miel de un an de parte b]rb]teasc], f]r] cusur, =n ziua a zecea a lunii Nisan, =njunghierea lui =n 14 Nisan, ungerea stqlpilor laterali \i al pragului de sus ai u\ii cu sqngele mielului, carnea mielului era fript] =n foc \i consumat] cu azimi \i verde[uri amare. Acestea erau, =n

mare, activit][ile pentru preg]tirea \i serbarea Pesahului (Pa\telui).

S]rb]toare Pa\telui a primit un caracter ve\nic, ea trebuind s] fie serbat] anual, dup] intrarea poporului =n [ara promis] (Exod 12. 24,25).

Semnifica[iile acestei s]rb]tori primesc =mplinire doar =n Hristosul =ntrupat, al c]rui scop central a fost crucea \i moartea, venite chiar =n timpul Pa\telui evreiesc. “Ceasul” la care s-a referit Domnul =n acele circumstan[e scoate =n eviden[] acest adev]r al =mplinirii promisiunii men[ionate =n s]rb]torirea Pa\telor.

Modul =n care s-a desf]\urat scenariu acestui ultim Pa\te serbat de Domul cu ucenicii Lui pare a fi bine stabilit mai dinainte. Domnul \tia faptul c] Sinedrul complota =mpotriva Lui, precum \i faptul c] Iuda =l tr]dase, tocmai de aceea atmosfera creat] =n odaia de sus a casei unde alesese s] petreac] Pa\tele trebuia s] fie una intim], retras].

Evangheli\tii prezint] Pa\tele, pe fondul c]ruia a fost instituit] Cina, f]r] nici o aluzie la mielul pascal, care trebuia sacrificat la Templu. Nici =n timpul servirii mesei ceremoniale nu se face referire la cel mai important element al mesei pascale, mielul.

Exist] cqteva p]reri care =ncearc] s] explice lipsa mielului. O prim] p]rere este c] aposta[ii nu aveau voie s] m]nqnce din mielul pascal, dar puteau s] consume azimi \i verde[uri amare. Iisus era considerat un apostat \i era imposibil s]-i fie acceptat] =njungherea mielului la Templu.

O a doua p]rere, men[ionat] \i de c]tre Ioseph Flavius, este c] cei din diaspora puteau s] celebreze Pa\tele \i f]r] un miel, iar Iisus fiind galilean, ar fi putut serba Pa\tele =n acest mod.

Aceste p]reri sunt destul de slab argumentate. Domnul nu a trebuit s] dea indica[ii detaliate cu privire la preg]tirea mesei ceremoniale lui Petru \i lui Ioan, care erau atqt de familiariza[i cu s]rb]toarea. Evangheli\tii nu men[ioneaz] c] Iisus ar fi amintit azimile sau ierburile amare, dar ele nu au lipsit de la masa pascal].

Cea mai plauzibil] explica[ie a absen[ei mielului pascal o g]sim =n faptul c] Adev]ratul Miel era chiar acolo, cu ei, gata s] fie jertfit. Mai mult, evanghelistul Ioan prezint] r]stignirea lui Iisus chiar =n ziua =n care trebuiau jertfi[i mieii (Ioan 19.31-42).

Pe lqng] azimi \i vedre[urile amare, masa de Pa\te mai cuprindea \i fructe \i vin ro\u, =mpreun] cu alte elemente ap]rute ulterior =n ceremonial.

O =ntrebare legitim] se ridic]: ultima mas] petrecut] de Domnul Iisus cu ucenicii S]i a fost o mas] de Pa\te?

Unii consider] c] aceast] ultim] mas] pe care Domnul a serbat-o nu a fost pascal], interpretqnd versetele din Luca 22.15 doar ca pe o dorin[] a Domnului, care nu putea fi =ndeplinit], a\a c] aceast] mas] va fi serbat] =n +mp]r][ia lui Dumnezeu.

Chiar dac] relat]rile evangheli\tilor sunt destul de clare =n aceast] privin[], al[ii sus[in c] aceast] mas] a fost doar una a p]rt]\iei prietene\ti. Nu credem c] se poate pune, totu\i, problema fondalului pascal al mesei din seara tr]d]rii, to[i evanghe-li\tii f]cqnd preciz]ri clare cu privire la s]rb]toarea Pa\telor pe care ei au pr]znuit-o.

O alt] =ntrebare care se ridic] legat] de evenimentul instituirii Cinei este dac] Pa\tele s]rb]torit de c]tre Domnul Iisus =mpreun] cu ucenicii a fost unul tradi[ional sau unul anticipat. Din descrierea Evangheliei dup] Ioan, reiese c] Domnul a fost r]stignit chiar =n ziua =n care erau sacrifica[i mieii pascali (Ioan 13.1; 18.28; 19.14, 31,32). Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este ziua =n care Domnul a fost crucificat, iar =n acest timp, iudeii vorbeau despre Pa\te =n viitor. Existen[a a dou] calendare, cu diferen[] de trei zile pentru fiecare an, f]cea ca aceast] vineri dinaintea Pa\telor s] fie, de fapt, dou] zile, pentru ca to[i cei veni[i la Ierusalim s] poat] s] aduc] mielul pentru sacrificiu. Astfel, =n aceea\i zi, compus] din dou] zile, a fost sacrificat \i Mielul Divin \i mieii pascali, dup] legea lui Moise.

Din analiza modului =n care s-a desf]\urat s]rb]toarea Domnului =mpreun] cu ucenicii, putem constata c] au fost =ndeplinite toate condi[iile pentru ritualul Pa\telui tradi[ional: (1) a avut loc =n Ierusalim; (2) a fost celebrat noaptea; (3) a participat un grup mic, asem]n]tor unei familii; (4) ucenicii a\teptau prezentarea exodului de la liderul grupului, Iisus; (5) s-a adus mul[umirea \i s-a f]cut frqngerea pqinii; (6) prezen[a vinului ro\u; (7) buc][ica de pqine =nmuiat] =n sos – dat] lui Iuda; (8) cqntarea Hallelului – Psalmii 113-118.

Semnifica[iile cele mai importante ale Pa\telui evreiesc erau: (1) comemorarea eliber]rii supranaturale ale poporului evreu din robia egiptean] \i (2) speran[a mesianic] de restaurare \i =mplinire a profe[iilor lui Dumnezeu, pentru Israel. +n acest sens, elementele mesei pascale au o profund] semnifica[ie: mielul jertfit – sacrificiul pentru eliberare; azimile – pqinea =ntrist]rii mqncate =n robie; verde[urile amare – mqncarea din amara robie egiptean]; vinul ro\u – simbolul speran[ei \i a venirii mqntuirii.

Ucenicii, buni cunosc]tori a a\tept]rilor mesianice, credeau c] ea se va materializa prin eliberarea de sub jugul roman.

Cuvintele rostite de Domnul la instituirea Cinei nu au produs divergen[e =n Biserica Primar], =ns] consider]m c] ele au un ecou profund =n =n[elesurile Cinei.

Binecuvqntarea sau mul[umirea. Apostolul Pavel scriidu-le corintenilor =n leg]tur] cu Cina Domnului, se refer] la Paharul Binecuvqntat (1 Corinteni 10.16), “pe care-l binecuvqnt]m noi”. Pavel interpreteaz] aceast] binecuvqntare ca pe o consacrare a elementelor Cinei.

O prim] =ntrebare care se ridic] este cine poate face aceast] consacrare? +n Biserica din Ierusalim, din care f]ceau parte apostolii, consacrarea o f]cea unul dintre ei. +n Bisericile dintre neamuri, =i g]sim pe prezbiteri sau b]trqnii bisericii, care conduceau adunarea credincio\ilor. Cel mai probabil, ei f]ceau aceast] slujb] de consacrare, ca parte a =nchin]rii Bisericii. Ideea clerical], care =l transform] pe prezbiter =n preot aduc]tor de jertf], la fiecare celebrare a jertfei apare mai tqrziu \i va fi tratat] =n capitolele urm]toare.

O a doua =ntrebare este ce se =ntqmpl] cu elementele Cinei dup] rug]ciunea de consacrare? Exist] trei mari orient]ri, =n acest sens: (1) transubstan[ierea; (2) cosubstan[ierea \i (3) prezen[a spiritual] \i simbolic].

Teoria transubstan[ierii afirm] transformarea pqinii \i a vinului =n carnea \i sqngele Mqntuitorului.

Teoria cosubstan[ierii sus[ine al]turarea trupului \i a sqngelui Mqntuitorului elementelor Cinei.

Teoria prezen[ei spirituale \i simbolice afirm] c] elementele Cinei sunt simboluri =n actul comemor]rii mor[ii Domnului Iisus, esen[a actului fiind mul[umirea \i binecuvqntarea.

Aceste teorii s-au diferen[iat =n func[ie de =n[elegerea consacr]rii elementelor Cinei, precum \i de calificarea persoanei care face consacrarea.

Frqngerea pqinii. Frqngerea pqinii a fost interpretat] =n dou] moduri: (1) Trupul frqnt al Mqntuitorului (1 Corinteni 11.24) \i (2) Biserica, Trupul Domnului (1 Corinteni 10.17).

Prima interpretare nu se sus[ine deoarece \tim c] nici un os din trupul Domnului Iisus nu a fost frqnt;

A doua interpretare este corect], deoarece, =n ritualul meselor prietene\ti, gazda frqngea pqinea ca semn al p]rt]\iei; a\a =n[elegem gestul Mqntuitorului, ca simbol al p]rt]\iei celor prezen[i la mas] unii cu al[ii \i to[i cu Hristos, care este Capul Bisericii.

Acesta este Trupul Meu \i Acesta este Sqngele Meu. Unul dintre argumentele celor care sus[in teoria transubstan[ierii, care fac o interpretare literal] a pasajului, se g]se\te =n aceast] expresie rostit] de c]tre Mqntuitor. Totu\i, expresia original] din care lipse\te verbul “a fi” are conota[ii simbolice: Acesta – Trupul Meu; Acesta – Sqngele Meu. F]cqnd o paralel] cu pasajul din Galateni 4.24, unde Apostolul Pavel scrie despre Sara \i Agar cu referire la cele dou] leg]minte, putem spune c] inten[ia Mqntuitorului a fost de a aduce imaginea, valoarea: aceast] (pqine) – pentru Trupul Meu; acest (vin) – pentru Sqngele Meu. Atqt mqncarea, cqt \i b]utura de la Cina Domnului au primit semnifica[ia exodului din robia p]catului.

Leg]mqntul cel nou. Proorocul Ieremia vorbe\te despre Leg]mqntul cu poprul Israel ca despre un e\ec (Ieremia 3.20). Paharul cu rodul vi[ei este asociat Noului Leg]mqnt. Nici un sacrificiu animal nu putea s] rezolve problema re=nnoirii Leg]mqntului, decqt Sqngele Mqntuitorului, un pre[ suficient de mare.

Face[i lucrul acesta spre pomenirea Mea. Cheia pentru interpretarea corect] a acestei expresii o descoperim =n scopul s]rb]toriri Pa\telui. Aceast] s]rb]toare a fost instituit] pentru aducerea aminte a robiei \i a exodului din robia egiptean]. Retr]irea intens] a s]rb]torii crea =n mintea evreilor o imagine foarte real] a evenimentelor exodului. +n acela\i mod, amintirea de la Cina Domnului, nu aduce numai imaginea evenimentelor din jurul Golgotei, unde a fost r]stignit Hristosul ci \i a Bisericii care retr]ie\te r]scump]rarea \i lucrarea mqntuitoare a lui Iisus.

Putem concluziona c] Domnul Iisus, =n noaptea tr]d]rii, a transformat s]rb]toarea Pa\telor =ntr-o nou] s]rb]toare, f]r] grani[e na[ionale sau geografice. Mielul lui Dumnezeu care a venit s] ridice p]catele lumii, a instituit o s]rb]toare a mul[umirii, a bucuriei.

Cina Domnului =n Teologia lui Pavel.

Datorit] faptului c] apostolul Pavel este singurul autor biblic care d] explica[ii cu privire la Cina Domnului, putem considera c] Teologia Biblic], respectiv a Bisericii Primare, este cea paulin]. Capitolul 10 \i 11 din 1 Corinteni cuprind ceea ce Pavel a inten[ionat s] scrie cre\tinilor din Corint cu privire la Cin].

+n capitolul 10, Pavel se refer] la =n[elegerea gre\it] a libert][ii, pe care unii \i-o permiteau. Ei luau parte la Cina Domnului =n Biseric], dar continuau s] participe \i la mesele p]gqne, jerfite idolilor.

+n capitolul 11, Pavel vorbe\te despre Cina Domnului, ca despre p]rt]\ia fr][easc] din cadrul Bisericii. Diferendele dintre cei boga[i, care se =nfruptau din bucatele lor, =n cadrul meselor de dragoste \i s]racii, care, fie c] =ntqrziau, fie c] st]teau \i priveau, au constituit un motiv pentru apostolul Pavel de a interveni \i a clarifica caracterul social al actului Cinei. Apoi, Pavel pune =n contrast ceea ce se =ntqmpla la Cina din Biserica din Corint \i ce s-a =ntqmplat la Cina din seara instituirii ei.

Accentul =nv][]turii lui Pavel referitoare la Cin] cade pe r]scump]r]rea venit]

prin sqngele Mqntuitorului, aducqnd imaginile: (1) unei mese sacrificiale \i (2) a unei mqnc]ri \i b]uturi spirituale. +n final, pune accentul pe condi[iile spirituale necesare pentru ca cei prezen[i s] fie binecuvqnta[i prin actul Cinei.

(1) Cina Domnului o mas] sacrificial]. Cuvintele rostite de Domnul =n seara Cinei sunt evidente pentru crearea unei atmosfere sacrificiale. “Acesta este Trupul Meu” \i “Acesta este Sqngele Meu” nu se refer] la personalitatea Domnului, ci la Trupul r]stignit, sacrificat, \i la Sqngele v]rsat pe cruce.

“Sqngele Leg]mqntului celui Nou” aduce =n aten[ia noastr] Leg]mqntul de pe Sinai, pecetluit cu sqngele jerfelor. Punerea =n contrast a jertfelor idole\ti \i participarea la Cina Domnului are menirea s] interzic] participarea la mesele jerfite idolilor. Participarea la astfel de mese =i punea =n p]rt]\ie cu dumnezeul c]ruia =i este adus] jerfta. Participarea la masa Domnului, spune Pavel, ne pune =n p]rt]\ie cu Dumnezeu.

Apostolul Pavel accentueaz] pe faptul c] p]rt]\ia cu “altarul” (referindu-se la jerfele vechitestamentale) este p]rt]\ie cu dumnezeul altarului. Astfel, comuniunea cu Trupul \i Sqngele Mqntuitorului, simbolizat] prin comuniunea cu pqinea \i paharul, prin cruce ne pune =n p]rt]\ie cu Dumnezeul acestui altar. Nu elementele Cinei ne pun =n comuniune cu Dumezeu, ci prezen[a lui Hristos ca Domnu al Mesei, face posibil] aceast] p]rt]\ie. Mqncarea pqinii \i =mp]rt]\irea cu vinul amintesc ceea ce a f]cut Cel care d] valoare actului simbolic, fiind prezent spiritual la s]rb]toare.

(2) Cina Domnului – mqncare \i b]utur] spiritual]. Aceast] metafor] este utilizat] de c]tre Apostolul Pavel =n paralel cu mqncarea poporului evreu =n pustie, timp de patruzeci de ani, mana \i apa din stqnc]. R]scump]rarea Israelului prin Moise este comparat] cu r]scump]rarea omenirii prim Hristos. Pavel afirm] c] ceea ce men[ine vitalitatea Bisericii este aceast] mqncare \i b]utur] duhovniceasc], Cina Domnului.

Prin expresia vesti[i moartea” se =n[elege faptul c] Domnul a poruncit ca Cina Domnului s] fie o s]rb]toare permanent] pentru Biseric]. Prin aceasta, Pavel afirm] c] jertfa nu se repet], ci valoarea proclamativ] este cea care trebuie s] fie urm]rit] =n celebrarea Cinei de c]tre Biseric]. “Pqn] va veni El” introduce un caracter eshatologic al actului, trezind dorin[a de a s]rb]tori aceast] s]rb]toare =n +mp]r][ia Tat]lui, =mpreun] cu Fiul.

Eclesiologia paulin] are ca fundament serbarea Cinei, care trebuie s] fie p]rt]\ia des]vqr\it] a membrilor din Biseric] unii cu al[ii \i a tuturor cu Hristos. Acesta a fost motivul pentru care Pavel s-a adresat corintenilor pentru a-\i revizui atitudinile pe care le aveau unii fa[] de al[ii.

Concluziile pe care le tragem cu privire la actul Cinei Domnului =n Biserica Primar], sunt urm]toarele:

Cina Domnului a fost instituit] de c]tre Domnul Iisus, pe fondul s]rb]torii Pa\telui evreiesc tradi[ional;

Elementele Cinei au o valoare simbolic], adev]rata valoare a s]rb]torii fiind Cel s]rb]torit;

S]rb]toarea este cristocentric]. Accentul nu cade pe cel ce oficiaz], ci pe cel s]rb]torit;

Repetabilitatea Cinei nu este repetarea jertfei, ci prezen[a beneficiilor jertfei unice pentru cei care comemoreaz];

Realit][ile Cinei sunt materializate =n credin[], supunere, dragoste, p]rt]\ie, bucurie, mul[umire \i =nchinare.

Cina Domnului, la fel ca \i Botezul, folose\te simboluri.

Slujirea =n Biserica Primar]

+n Noul Testament, termenul generic utilizat pentru slujire este . Termenul specializat pentru preo[imea evreiasc] este p]strat =n Luca 1.23 \i Evrei 9.21, pentru a descrie calit][ile lucr]rii deosebite ale lui Hristos (Evrei 8.6). Distinc[ia dintre Vechiul Testament \i Noul Testament este clar] \i prev]zut] =nc] de c]tre proorocul Ieremia (Ieremia 31.31). Din acest pasaj se pot desprinde patru caracteristici ale noii slujiri, =ntr-un Nou Leg]mqnt: (1) legea este scris] =n inimi; (2) comuniunea dintre popor \i Dumnezeu; (3) o cunoa\tere a lui Dumnezeu de c]tre fiecare membru al noului popor, bazat] pe (4) iertarea venit] prin jertf]. Acest mod de rela[ionare dintre om \i Dumnezeu acoper] =ntreg spectrul slujirii sacerdotale vechitestamentale: (1) =nv][area Legii; (2) restabilirea comuniunii =ntre popor \i Dumnezeu; (3) s] ofere cunoa\tere de Dumnezeu \i (4) s] ob[in] iertarea p]catelor.

+n Noul Leg]mqnt caracteristicile slujirii clasei preo[e\ti se r]sfrqng asupra fiec]rui credincios, astfel c] nu se mai reg]se\te ra[iunea existen[ei castei preo[e\ti. +n Noul Testament “hiereus” este folosit pentru Domnul Iisus, pentru preo[ii evrei \i pentru to[i credincio\ii (1 Petru 2.9; Apocalipsa 1.6; 5.10).

Privind la func[iunile hiereului, singurul hiereu al Noului Testament este Hristos. Autorul epistolei c]tre Evrei afirm] c] odat] cu =n]l[area lui la cer, Domnul este numit Mare Preot. P]strarea preo[iei dup] Vechiul Leg]mqnt, odat] cu primirea preo[iei de c]tre Hristos, este un non sens.

+n Noul Testament este evitat] utilizarea lui hiereus =n sens particular, deoarece fiecare credincios este parte integrant] a preo[iei universale.

La fel, al[i termeni cultici consacra[i ca etc, sunt utiliza[i de c]tre scriitorii Noului Testament pentru activit][i f]r] =nc]rc]tur] sacr], cum ar fi colecta pentru s]raci (Romani 15.27) – sau alte servicii pentru cre\tini (Filipeni 2.29-30).

O caracteristic] de baz] a slujirii vechitestamental] este diferen[ierea =ntre sacru \i profan. Aceast] diferen[iere nu mai este prezent] =n Noul Testament. Dac] preo[ia din Vechiul Leg]mqnt trebuiau s] aduc] jertfa, fiind sfin[i[i pentru a se putea apropia de Dumnezeu, fiecare credincios al Noului Leg]mqnt a fost sfin[it prin jertfa Domnului, putqndu-se apropia de Dumnezeu.

Pentru a desemna primele slujbe din Biseric], scriitorii Noului Testament folosesc un cuvqnt laic, , care =nseamn], literalmente, un slujitor la mese. Inclusiv =n teologia Bisericii Ortodoxe este recunoscut faptul c] la =nceput laicii \i clerul formau un totunitar, dar mai tqrziu, a ap]rut distinc[ia dintre ace\tia. Noul Leg]mqnt anuleaz] diferen[a dintre cele dou] expresii: – mo\tenirea lui Dumnezeu \i – poporul lui Dumnezeu. To[i laicii sunt clerici \i to[i clericii sunt laici.

Nic]ieri =n Noul Testament nu se pune accent pe diferen[a dintre ofician[i \i participan[i. Oficiantul, =ntotdeauna este prinit ca “slujitorul”, “servitorul”. Domnul Iisus a prevenit un mod eronat de =n[elegere a slujirii, afirmqnd c] “cel mai mare trebuie s] fie slujitorul tuturor” (Matei 20. 26). A\adar, =n Noul Testament cuvqntul cheie pentru slujire nu este ci orice activitate din cadrul Bisericii Primare era f]cut] sub semnul diaconiei. Orice slujitor al lui Hristos, din cadrul Noului Leg]mqnt, fie p]stor, evanghelist, =nv][]tor sau alt] slujb], poate s] fie numit] diaconie.

+n Noul Testament nu se face distinc[ie =ntre diaconiile materiale \i cele spirituale. Diaconie este slujirea la mese (Luca 10.40), colecta (Faptele Apostolilor 11.29), slujirea sfin[ilor (1 corinteni 16.15) sau vestirea Evangheliei (2 Timotei 4.11).

Preo[ia universal] a credincio\ilor, expresia formulat] de c]tre Luther, se refer] la faptul c] “fiecare credincios este preotul altuia \i to[i sunt preo[i unii altora”. Preo[ia, =n Biserica Primar], nu era prerogativul unui grup select, ci Pertu afirm] (1 Petru 2.9): “voi sunte[i o preo[ie =mp]r]teasc]”. +n Apocalipsa 1.6, g]sim expresia: “Tu i-ai f]cut o =mp]r][ie de preo[i”.

Pavel utilizeaz] termenul pentru “slujb]”, termen care =n Vechiul Testament are =n[elesul slujirii adun]rii poporului, prin aceasta afirmqnd c] to[i credincio\ii sunt chema[i s] oficieze un cult pentru Domnul. Aceasta implic] sfin[irea (separarea) credincio\ilor, =n contradic[ie cu chipul veacului acestuia.

Unul dintre cele mai puternice argumente =n favoarea preo[iei universale este Evrei 10.9, unde este afirmat] intrarea liber] a tuturor credincio\ilor =n “locul preasfqnt”, prin Iisus Hristos. +ntrare =n “locul preasfqnt” este personal] (iertarea, isp]\irea) \i rela[ional] (purtarea poverilor unii altora, zidirea reciproc], grija unii

pentru al[ii).

Apostolul Pavel, adresqndu-se Bisericii din Filipi, c]tre “to[i sfin[ii…=mpreun] cu episcopii \i diaconii”, nu urm]re\te s] fac] o distinc[ie special] pentru responsabili, ci =i consider] parte a Bisericii. Tocmai de aceea nu mai sunt men[iona[i ulterior, el adresqndu-se =ntregii biserici.

Slujirea din cadrul adun]rilor nu este decqt un aspect al slujirii preo[e\ti. Darurile duhovnice\ti sunt cele care echipeaz] preotul Noului Testament, iar slujbele sunt func[iile sale =n Biseric]. Iisus Hristos =\i continu] slujba de preot, iar toate darurile sunt extensii ale darurilor lui Hristos.

De multe ori, =ns], preo[ia universal] este gre\it =n[eleas]. Dumnezeu nu a inten[ionat s] lase Biserica =n haos, ci a prev]zut slujbe prin care Biserica s] fie zidit].

P]stor – termen utilizat o singur] dat] =n Efeseni 4.11, aveau rolul prezentat de c]tre Pentru (1 Petru 5.2), de a p]storii turma lui Dumnezeu. P]storul, =n Biserica Primar], nu era un profesionist al religiei, un \ef al unei institu[ii. P]storul nu avea nici un rol sacerdotal. El era un laic pe care numai func[iunile =l deosebesc de ceilal[i credincio\i, singurul preot fiind Hristos.

Episcop – are sensul de supraveghetor. Termenul era foarte secularizat, el referindu-se, =n lumea elen], la un magistrat sau la un supraveghetor. Acela\i sens este valabil \i =n Noul Testament. Episcopul trebuia s] aib] calit][ile morale identice cu ale unui p]stor, =nv][]tor \i administartor. Nic]ieri nu se face referire la un singur episcop, ceea ce ar fi condus la conceptul de episcop monahic, din contr], Biserca era condus] de mai mul[i episcopi (Faptele Apostolilor 20.17-28).

Prezbiter – – echivalent cu “b]trqn”, erau membrii maturi ai Bisericii, capabili s] conduc]. Nic]ieri =n Noul Testament nu se vorbe\te despre o conducere individual] a unui prezbiter, ci despre un grup de b]raba[i (Faptele Apostolilor 14.23).

Ace\ti trei termeni sunt interschimbabili. Urm]rind expresiile folosite =n Faptele Apostolilor 20, unde Apostolul Pavel se adreseaz] prezbiterilor din Efes, iar =n acela\i capitol =i nume\te episcopi care p]storesc, =n[elegem bine func[iile lor. Petru li se adreseaz] prezbiterilor s] p]storeasc] bine turma (1 Petru 2.1-5).

Punerea =n slujb] \i urm]rile ordin]rii sunt subiecte care au pricinuit mari controverse. +n Biserica Primar] era obiceiul punerii mqinilor cu rug]ciune. Cei \apte diaconi (Faptele Apostolilor 6), dup] ce au fost ale\i, s-a pus mqinile peste ei \i toat] biserica s-a rugat. La fel s-a procedat cu Saul \i Barnaba (Faptele Apostolilor 13.1-3).

Ce confer] aceast] “ordinare”? Dac] cel ordinat ar primii puteri misterioase, este de ne=n[eles de ce =n Noul Testament nu se face aluzie la aceast] “tain]”. Chiar dac] “ordinarea” se f]cea cu punerea mqinilor, acest gest simbolizeaz] solidaritatea cu persoana unit]. Prin acest gest se f]cea public] alegerea persoanei respective pentru slujire, ordinarea nefiind =n nici un fel transferarea unei puteri misterioase. Autoritatea celui ordinat, chiar p]stor, nu provine de la cei care l-au ales, ci direct de la Hristos. Ordinarea nu-i confer] celui ordinat nici infailibilitate \i nici imunitate.

Darul la care se refer] Apostolul Pavel =n 1 Timotei 4.14, este un dar spiritual

care s-a primit prin punerea mqinilor, la fel cum Duhul Sfqnt se prime\te, uneori, =n acela\i fel.

Deci, ordinarea slujitorilor =n Biseric] nu este hirotonie ci hirotesie.

Concluziile la care ajungem =n leg]tur] cu slujirea din cadrul Bisericii Primare sunt:

Dac] =n Vechiul Testament preo[ii \i levi[ii aveau monopolul asupra slujirii, odat] cu venirea lui Iisus, to[i credincio\ii au acces la a-L sluji pe Dumnezeu;

Caracteristica slujirii noutestamentale este diaconia;

+n Noul Testament nu mai exist] preo[i chema[i \i dispare dihotomia sacru-profan, ofician[i – participan[i;

Slujirea =n Noul Leg]mqnt =ntruchipeaz] preo[ia universal];

Preo[ia universal] nu exclude slujirile din Biseric]. Domnul a rqnduit apostoli, prooroci, evangheli\ti, p]stori \i =nv][]tori;

Slujirile deosebite privesc =ntemeierea \i zidirea bisericilor, precum \i supravegherea serviciilor divine;

Ordinarea nu confer] puteri speciale prin care p]storul se transform] =n preot aduc]tor de jertf] la Cina Domnului \i nici nu are menirea de a crea o clas] clerical].

Aceste adev]ruri fundamentale ale tr]irii spirituale din Biserica Primar] constituie (ar trebui), pentru cre\tinii de peste veacuri norma fundamental] a voin[ei divine cu privire la via[a spiritual] a Bisericii, precum \i modelul drept de urmat.

III. DEZVOLTAREA SACRAMENTELOR |I A LITURGHIEI +N PERIOADA PATRISTIC}

Cqnd ne referim la perioada patristic] a Bisericii, avem =n vedere dezvoltarea cre\tinismului de dup] perioada apostolic] (secolul I), pqn] =n secolul al IV-lea, la apari[ia cre\tinismului monastic \i institu[ionalizarea bisericii, dup] Constantin cel Mare.

Aceasta este perioada =n care s-au n]scut \i cristalizat cele dou] \coli teologice principale: |coala din Alexandria =n R]s]rit \i |coala din Cartagina =n Apus, care sunt premerg]toare celor dou] mari curente teologice istorice: ortodoxia (r]s]rit) \i catolicismul (apus).

|coala din Alexandria, instituit] =n jurul anului 180, i-au avut conduc]tori pe Pantaenus, Clement din Alexandria \i Origenes, iar tr]s]tura de baz] a fost interpretarea alegoric] a Scripturii.

|coala din Cartagina s-a remarcat prin teologi ca Tertulian, Ciprian \i, =n mod special, pe Augustin. Caracteristica predominant] a acestei orient]ri teologice a fost pragmatismul, =n compara[ie cu =nclina[ia speculativ] a \colii r]s]ritene.

3.1. Actele de cult =n perioada patristic]

Actele de cult din perioada patristic] la consider]m a fi acelea\i pe care le-a poruncit Domnul Iisus ucenicilor, respectiv Cina Domnului \i Botezul, chiar dac], =n a doua parte a acestei perioade a ap]rut deja conceptul sacramental al Bisericii, liturghia cuprinzqnd mai multe sacramente. O s] ne referim numai la acele acte pe care le-am analizat \i =n Teologia Biblic], respectiv a Bisericii Primare, pentru a putea face o analiz] comparativ] a fiec]ruia, urm]rind schimb]rile doctrinare ap]rute.

3.1.1. Botezul =n perioada patristic]

Pentru a =n[elege cauzele care au condus la schimb]rile doctrinare din Biseric], un pas important este s] =n[elegem evolu[ia crezurilor eclesiologice \i practice din fiecare perioad] delimitat] conven[ional.

3.1.1.1 Didahia

“Didahia” sau “+nv][]turile celor doisprezece apostoli”, este un vechi document descoperit =n anul 1873 de c]tre Philotheus Bryennios, la Istambul. Datarea scrierii nu a fost foarte bine stabilit], unii datqnd-o =nainte de distrugerea Ierusalimului, =n anul 70, al[ii mai tqrziu. Se pare, =ns], c] a fost scris] la sfqr\itul secolului I, =nceputul secolului al II-lea. Kydd pleteaz] pentru prima jum]tate a secolului I, iar Lightfoot pentru a doua jum]tate.

Didahiile cuprind Cele dou] c]i(1.6-6.2) \i o sec[iune legat] de practica \i ordinea Bisericii \i instruc[iuni liturgice (6.3-16.8). Ultima parte se refer] la rela[iile dintre credincio\i.

Capitolul \apte se ocup] =n mod special de botez. El trebuie s] fie f]cut =n ap] curg]toare, pe cqt posibil rece, =n Numele Tat]lui, al Fiului \i al Duhului Sfqnt. +n cazul =n care botezul nu poate fi efectuat =n ap] curg]toare, poate fi f]cut turnqnd de trei ori ap] peste capul celui botezat. Era indicat ca cel botezat \i botez]torul s] posteasc] dou] zile =nainte de botez.

Pentru prima dat] =n istoria documentelor \i a gqndirii este men[ionat un botez efectual altfel decqt prin scufundare. Didahiile nu prezint] interpret]ri teologice ale botezului din perioada =n carea fost scris].

3.1.1.2. Ignatius din Antiohia

Ignatius, un martir la Roma pentru credin[a =n Iisus Hristos, a fost episcop de Antiohia \i, totodat], un reper teologic pentru =nceputul secolului al II-lea.

Ignatius din Antiohia a folosit pentru =ntqia oar] termenul “catolic” – a se =ntinde peste tot.

Despre botez, el a f]cut o afirma[ie care a influen[at mult teologia, =n special pe cea de r]s]rit. El a considerat c] prin botezul lui Hristos, toate apele au fost purificate, astfel c] to[i cei care se boteaz], =n fapt sunt purifica[i. Aceasta este prima aluzie la cur][ire prin botez.

3.1.1.3. P]storul din Hermas

Cea mai lung] scriere a p]rin[ilor apostolici, a fost, cel mai probabil, scris] la sfqr\itul secolului I, =nceputul secolului al II-lea. “P]storul” este o culegere de cinci viziuni, doisprezece porunci \i zece parabole.

Lightfoot prezint] aceast] lucrare ca pe una dintre cele mai cunoscute printre Bisericile cre\tine din secolul al II-lea. Ea a fost scris], foarte probabil, la Roma. S-au emis mai multe p]reri cu privire la autorul scrierii. Unii sus[in c] scriitorul al fi Pavel, bazqndu-se pe pe textul din Faptele Apostolilor 14.12, al[ii sus[in c] este vorba despre Hermas, men[ionat de c]tre Origenes =n comentariul s]u despre Romani. Alte op[iuni sunt: un frate al lui Pius, episcopul Romei =n jurul anului 140 d.Hr. sau un contemporan anonim al lui Clement din Roma.

Cele dou]sprezece =nv][]turi sau porunci sunt un =ndrum]tor cre\tin pentru o via[] curat], prin care, afirm] “P]rsorul”, se dobqnde\te via[a ve\nic].

Despre cei care au fost boteza[i \i comit anumite p]cate, el afirm] c] este cu putin[] s] se poc]iasc], dar, dac] se repet] p]c]tuirea, poc]in[a este foarte grea. Aceast] pozi[ie peniten[ial] de dup] botez, a fost interpretat] =n mai multe forme: unii v]d =n Hermas un rigorist, care face concesii, iar al[ii, un reformator care cheam] Biserica la puritate.

Este important de men[ionat faptul c] Hermas nu face referire la botez ca la un act al cur][irii, al iert]rii.

3.1.1.4. Ireneu

Spre mijlocul secolului al II-lea, mai mul[i scriitori cre\tini au fost preocupa[i de ap]rarea credin[ei \i au r]spuns acuza[iilor nefondate. Aceste scrieri au fost adresate, =n special, conduc]torilor laici ai societ][ii =n care au tr]it. Pe de alt] parte, ei \i-au concentrat scrierile lor pentru a ap]ra credin[a de ereziile care =\i f]ceau apari[ia.

Este perioada =n care a =nceput prigoana cre\tinilor.

Ireneu s-a n]scut la Smyrna, =n jurul anului 130 d.Hr. \i a slujit ca episcop de Lugdunum (galia roman]). A fost preocupat de unitatea credincio\ilor \i =nt]rirea leg]turii dintre biserici.

Chiar dac] el d] mai mult] aten[ie Euharistiei decqt botezului, este remarcabil faptul c] Ireneu vede =n botez “pecetea vie[ii ve\nice” \i o “rena\tere =n Dumnezeu, ca s] nu mai fim copii de oameni muritori ci al ve\nicului \i nemuritorului Dumnezeu”. Esen[a =nv][]turi lui despre botez este =mp]rt]\irea din =nvierea Capului Bisericii, care este Hristosul.

3.1.2. Crezurile baptismale =n secolele III-IV

+ntre anii 200-350 Biserica a =nceput s] fie confruntat] cu probleme din partea statului roman, din exterior, \i cu cristalizarea unor orient]ri eretice, din interior. Astfel c] s-a sim[it nevoia de formare a canonului Noului Testament \i a unei m]rturisiri de credin[], o constitu[ie a Bisericii.

Aceasta este perioada =n care se =nt]re\te ideea episcopatului monahic, iar Cina Domnului \i botezul devin ritualuri care puteau fi =ndeplinite numai de c]tre un slujitor acreditat.

Botezul, ca act de ini[iere =n Biserica Cre\tin], avea loc, de obicei, la Pa\ti sau Rusalii. Pe lqng] condi[iile de baz], credin[a =n Hristos \i dorin[a de a fi botezat, apare \i catehumenul, pentru a se testa autenticitatea credin[ei persoanei care urma s] fie botezat]. Botezul se oficia prin scufundare, dar foarte rar, sunt men[ionate botezuri prin stropire.

+n aceste condi[ii botezul devine un sacrament, condi[ionat de =ndeplinirea lui doar de c]tre un preot.

3.1.2.1. Tertulian

Cea mai reprezentativ] personalitate a literaturii latine cre\tine a fost Tertulian. El s-a n]scut la Cartagina, =n jurul anului 160 d.Hr., studiind cultura antic] greac], retorica, medicina \i dreptul. El a fost numit “Origenes al latinilor”.

Una dintre cele mai importante lucr]ri teologice ale lui Tertulian este “De baptismo”, =n care ni se ofer] indica[ii despre cum se administra \i care erau =n[elesurile actului =n acea perioad], =n Africa de Nord. Punctul de vedere al lui Tertulian este =n mare m]sur] realist, afirmqnd: “Fericit este sacramentul nostru al apei, =n care, prin sp]larea p]catelor orbirii noastre spirituale de dinainte suntem izb]vi[i \i primi[i =n via[a ve\nic]”. Se poate observa utilizarea terminologiei sacramentale, dar, totodat], o separare ideatic] =ntre botez \i iertarea p]catelor. Botezul, pentru Tertulian, este confirmarea intr]rii =n via[a ve\nic].

Un alt aspect foarte important =n teologia lui Tertulian este opozi[ia lui pentru botezul copiilor. El afirma c] “sufletul copiilor este cre\tin =n mod natural”.

Spre deosebire de al[i p]rin[i biserice\ti, Tertulian nu vede =n botez un act

magic. El a avut o pozi[ie realist], atribuind botezului valoare simbolic].

3.1.2.2. Hippolytus

Despre via[a lui Hippolytus se cunosc foarte pu[ine lucruri. El a fost episcop la Roma, find foarte apreciat pentru =nv][]tura sa, chiar Origenes mergqnd s]-l asculte, =n timpul vizitei pe care a f]cut-o la Roma, =n anul 212 d.Hr.

Hippolytus a intrat =ntr-o polemic] cu episcopii Zephirinus \i Callistus, =n problemele Trinit][ii \i a iert]rii p]catelor.

Majoritatea lucr]rilor lui s-au pierdut. Totu\i, se p]streaz] destule documente din care reiese c] a avut o interpretare biblic] recapitula[ionist], tipologic], a Vechiului Testament. Se pare c] a fost influen[at de c]tre Ireneu.

Hippolytus considera c] poc]in[a are loc la botez, moment =n care este rezolvat] problema p]catului originar \i a p]catelor comise pqn] =n acel moment. Despre p]catele comise dup] primirea botezului, el a acceptat un sistem peniten[ial. Aceste p]cate (=n func[ie de gravitatea lor) trebuie m]rturisite public, urmqnd o perioad] de peniten[] \i excomunicare, dup] care, printr-un act de restaurare, cre\tinul este reprimit =n Biseric].

A r]mas consemnat un crez baptismal, format din =ntreb]ri \i r]spunsuri despre Dumnezeul Atotputernic, Fiul Iisus Hristos \i Duhul Sfqnt, iar dup] fiecare declara[ie candidatul era botezat.

Spre deosebire de doctrina Bisericii Primare, care considera botezul un act ulterior poc]in[ei \i iert]rii, observ]m o cristalizare a conceptului de poc]in[] la botez \i botezul iert]tor, atqt pentru p]catul originar, cqt \i pentru cele comise.

3.1.2.3. Ciprian \i controversa baptismal]

Cea mai remarcabil] personalitate a Bisericii Apusene, din Africa de Nord, =ntre Tertulian \i Augustin, a fost Ciprian, episcop de Cartagina =ntre 249-258. +n timpul prigoanei Bisericii, unii dintre cre\tini s-au lep]dat de credin[], devenind aposta[i. Nova[ian, preot la Roma, a avut o atitudine rigorist] fa[] de ace\tia, singura posibilitate de a reveni printre cre\tini fiind rebotezarea lor. Aceasta a condus la o controvers] =ntre |tefan, episcopul Romei \i Ciprian, care a acceptat rebotezarea ereticilor, acest fapt punqndu-l =n conflict cu episcopul Romei. Atitudinea lui Ciprian s-a bazat pe faptul c] episcopul Romei i-a excomunicat pe episcopii schismatici care =i botezaser] pe eretici, iar Ciprian a refuzat s] accepte valabilitatea acestui botez, afirmqnd c] schismaticii nu mai pot fi purt]tori de har, deci, botezul nu este valabil.

Atitudinea pe care Ciprian a avut-o =n aceast] privin[] dezv]luie crezul s]u baptismal, \i anume faptul c] botezul este un act purt]tor de har, har primit de la slujitorul h]ruit, preotul. Prin urmare, botezul are putere =n sine, oferind har celui botezat.

3.1.2.4. Clement din Alexandria

Clement din Alexandria a fost urma\ul conduc]tor al lui Pantaenus, la |coala din Alexandria, =n jurual anului 200 d.Hr. Eclesiologia lui a fost sacramental], afirmqnd c] Biserica este Mama credincio\ilor, care =l conduce pe credincios la via[a unui “adev]rat gnostic”, printr-un proces de iluminare. +n Biseric] se intr] prin Botez, care este sp]larea de p]cate. Botezul nu ofer] plin]tatea vie[ii ve\nice, ci doar punctul de pornire =n procesul care duce =nspre des]vqr\ire.

3.1.2.5. Augustin

Cel mai mare teolog apusean patristic a fost Augustin, n]scut =n anul 354 =n Africa de Nord. El s-a dedicat unei lupte morale permanente, venit] din cuno\tin[a p]catului, avqnd ca surs] de inspira[ie scrierile apostolului Pavel c]tre Romani.

Augustin a continuat moderat dezvoltarea sacramental] a bisericii, considerqnd c] \i acele sacramente administrate de c]tre eretici sunt valabile, dac] se respect] normele tradi[iei dreptcredincioase. Botezul presupune =ntotdeauna un “caracter indelebilis”, avqnd o calitate venit] de la Dumnezeu, iar aceast] calitate este p]strat]

de c]tre cel botezat, =n mod obiectiv, pentru tot restul vie[ii.

3.1.3. Botezul copiilor

Una dintre cele mai importante schimb]ri baptismale este botezul copiilor. Din faptul c] Tertulian s-a opus botezului copiilor, putem =n[elege c] el era deja practicat. Argumentele biblice pentru cei care botezau copiii se afl] =n Faptele Apostolilor 11.14, 16.15, 16.31-34. To[i membrii din cas] este pu[in probabil s] se refere doar la adul[i, sus[ine Joachim Jeremias. Acest punct de vedere este contrazis de c]tre Murray, care aduce =n aten[ie pasajul din Faptele Apostolilor 10.44-48, unde expresia to[i, referindu-se la cei care primiser] Duhul Sfqnt nu se refer] la cei incon\tien[i sau incapabili s] =n[eleag], ci doar la cei maturi. Un alt temei biblic sus[inut de c]tre cei care accept] pedobaptismul este =n Matei 8.5, cqnd Domnul a luat copiii =n bra[e, binecuvqntqndu-i. Totu\i, acesta nu poate fi considerat un =nlocuitor al botezului, nici declara[ia altora (foarte probabil al p]rin[ilor =n acest caz) ca o m]rturisire de credin[] valabil], substitutiv]. Acest pasaj trebuie explicat prin sine, ca un act de benedic[ie al Mqntuitorului fa[] de familie, =n =ntregime.

Dac] analiz]m scopurile botezului =n Biserica Primar], ca un botez al credin[ei, putem trage concluzia c] botezul copiilor este un botez fie purt]tor de har, fie un substitut pentru t]ierea =mprejur vechitestamental], ca pecete a intr]rii =n Leg]mqnt.

Pedobaptismul este men[ionat =n perioada patristic] de c]tre Iustin Martirul, Ireneu, iar Ciprian sus[inea botezul =nainte de a opta zi a vie[ii, pentru \tergerea p]catului str]mo\esc. Este important de men[ionat c] acest botez trebuia s] fie asistat de c]tre o persoan] matur], fidei jussores, care f]cea m]rturisirea de credin[] pentru cel botezat. Decizia final] pentru botezarea copiilor s-a luat la sinodul de la Cartagina din 418, cqnd s-a hot]rqt: “Cel ce neag] necesitatea botezului copiilor nou-n]scu[i s] fie anatema”.

3.1.4. Analiz] comparativ] a doctrinei botezului din perioada patristic] cu Biserica Primar]

F]cqnd o analiz] comparativ] =ntre crezul baptismal apostolic \i cel patristic, putem observa cqteva diferen[e foarte importante:

dac] =n Biserica Primar] moartea \i =nvierea Domnului au fost antecedentele supreme ale botezului, =n perioada patristic] esen[a botezului a devenit declara[ia celui botezat, sau a celor care “confirmau” pentru minorul botezat;

se minimalizeaz] rolul poc]in[ei \i credin[ei pentru botez, acesta primind o valoare institu[ional];

botezul p]streaz] semnifica[ia =ncorpor]rii =n Biserica Cre\tin];

Cea mai important] schimbare =n crezul baptismal este aceea c] botezul este considerat purt]tor de har, oferind salvare. Aceasta a condus la urm]toarea schimbare major];

botezul devine un sacrament, care putea fi oficiat doar de c]tre o persoan] h]ruit], hirotonit].

3.1.5. Cina Domnului =n perioada patristic]

Cele mai spectaculoase schimb]ri =n practicarea \i =n[elesurile tr]iri cre\tine le-a suportat Cina Domnului. De la p]rt]\ia plin] de dragoste a Domnului, =mpreun] cu ucenicii, ca simbol anticipat al particip]rii =n moartea Domnului, s-a trecut atqt de repede, =n primele secole, la denaturarea scopului s]rb]torii, oferindu-i-se puteri magice sau sensuri pentru care nu exist] nici o acoperire biblic].

Schimb]rile doctrinei despre Cina Domnului se sprijin] pe interpretarea literal] a textului din Ioan 6.53 “Acesta este Trupul Meu” \i “Acesta este Sqngele Meu”.

Interpretarea literal] a acestui text, conduce, la fel ca \i pentru cei 70 de ucenici, la concluzia c] trebuie consumat trupul real \i sqngele real al Domnului. Ignatuis, Iustin \i Ireneu au dat acest sens interpret]rii textului, fiind premerg]torii concep[iei transubstan[ierii \i implicit, la adorarea elementelor consacrate ale Cinei. Astfel c] oficiantul trebuie s] aib] putere sacerdotal], primit] prin succesiune apostolic]. Dac] nu este un succesor, pqinea \i vinul nu se vor transforma. Altfel, ea se transform] \i fiecare s]rb]torire este o nou] jertf]. Cum, jertfa poate fi adus] doar de c]tre preot (cu referire la Legea vechitestamental]), ofician[ii au trebuit s] fie numi[i preo[i.

O s] analiz]m cele mai importante crezuri euharistice timpurii, insistqnd pe diferen[ele care apar, la diferi[i teologi, =n raport cu Perioada Apostolic], respectiv a Bisericii Primare.

3.1.5.1. Didahia

Capitolele 9 \i 10 din +nv][]turile celor 12 apostoli, se ocup] =n mod special de Cina Domnului. Se poate observa intrarea =ntr-un anumit standard cu privire la formulele de consacrare ale elementelor. Totodat], nu se face o delimitare strict] =ntre agape, mesele de dragoste \i Cina propriuzis]. La mas] se m]nqnc] pe s]turate, iar =ntr-un moment anume, se ia Cina, numit] .

+n capitolul 14 este specificat] duminica, ziua =n care credincio\ii sunt =mpreun] pentru o mas] special]. +n acel context avea loc \i o m]rturisire. Cel mai semnificativ aspect g]sit =n aceast] scriere este referirea la jertfa curat] care trebuie adus]. Totu\i, aceast] specifica[ie este destul de ambigu]. “+n orice loc \i timp s]-Mi aduce[i jertf] curat]…” , cu referire la Cina Domnului. Este posibil ca s] se fi =nfiripat ideea sacrificial] repetat], din moment ce datarea Didahiei este cu o mare aproxima[ie.

3.1.5.2. Ignatius din Antiohia

Revela[ia lui Dumnezeu nu este o cunoa\tere intelectual] ci una transformatoare, care =mpline\te unitatea dintre om \i Dumnezeu, sus[ine Ignatius. Aceast] unitate dintre om \i Dumnezeu trebuie materializat] \i =n interiorul Bisericii, astfel c], pentru prima dat], Ignatius utilizeaz] termenul de Biseric] Universal] eklesias universalis.

El nume\te euharistia “trupul lui Hristos”, o expresie foarte mistic]. Ignatius nu afirm] transubstan[ierea, dar expresia care define\te cel mai bine crezul euharistic este “medicamentul nemuririi, antidotul care are ca rezultat nu a muri ci a tr]i ve\nic =n Iisus Hristos”. Chiar dac] el nu nume\te euharistia o jertf] repetat], Ignatius afirm]: ”numai acea euharistie s] fie bun] care este f]cut] de episcop”. Putem considera aceast] pozi[ie a lui Ignatius una semisacerdotal]. Nu este nevoie de preot care s] s]vqr\easc] jertfa, dar este nevoie de episcop, care s] garanteze corectitudinea ritualului. Este foarte probabil ca el s] fi fost influen[at de religiile misterelor, unde numai un ini[iat putea oficia acte cultice.

3.1.5.3. Iustin Martirul

Iustin Martirul, unul dintre cei mai importan[i apologe[i greci din secolul al II-lea, afirm] despre euharistie: “fiindc] noi nu primim aceasta ca pqine obi\nuit] \i b]utur] obi\nuit], ci =n a\a fel, cum Iisus Hristos, f]cqndu-se trup prin Cuvqntul lui Dumnezeu, a avut atqt trup cqt \i sqnge pentru mqntuirea noastr], a\a, de asemenea, am fost =nv][a[i c] hrana care este binecuvqntat] prin rug]ciunea cuvqntului S]u \i din care sqngele \i trupul nostru sunt hr]nite prin transformare, este trupul \i sqngele acelui Iisus care s-a f]cut trup.”

El compar] prezen[a trupului \i a sqngelui Mqntuitorului =n elementele Cinei cu =ntruparea Lui.

3.1.5.4. Ireneu

Unul dintre cei mai importan[i polemi\ti ai secolului al II-lea, Ireneu, sus[ine c] mqncqnd din Euharistie, credincio\ii sunt hr]ni[i din El, fiind uni[i cu Domnul =n moarte \i =nviere =ntr-un mod real, ceea ce d] credincio\ilor garan[ia =nvierii.

Atunci cqnd combate docetismul gnostic din vremea sa, Ireneu afirm] c] pqinea \i vinul din sacramentul Cinei devin, prin prezen[a Cuvqntului lui Dumnezeu \i prin puterea Duhului Sfqnt, trupul \i sqngele Mqntuitorului \i c] primindu-le, sufletul se =nt]re\te \i trupul prime\te germenul =nvierii. Totu\i, Ireneu nu este foarte clar =n afirma[iile sale, deoarece, el mai afirm] despre Cin] c] elementele sunt antetipuri ale trupului \i sqngelui Domnului, aceasta =nsemnqnd substan[e diferite.

Se poate observa un =nceput =n cristalizarea ideii transubstan[ioniste, care va fi mult mai bine dezvoltat] de urma\ii s]i.

3.1.6. Crezurile euharistice =n secolele III-IV

3.1.6.1. Clement din Alexandria

Clement din Alexandria, unul dintre reprezentan[ii cei mai de seam] ai |colii din Alexandria, are o =n[elegere euharistic] foarte apropiat] de cea evanghelic]

tradi[ional].

Cina are drept scop hr]nirea spiritual] deoarece este o hran] spiritual] \i, totodat], dezvolt] conceptul eshatologic =n fiecare credincios. El nu sus[ine transubstan[ierea, ci are o =n[elegere simbolic] asupra elementelor. El afirm] c] la celebrare, credinciosul nu ia sqnge ci un s=nge spiritual, nu ia carne ci un trup spiritual. El vorbe\te despre o jertf] spiritual], care trebuie s] radieze din sufletul credincio\ilor. Clement a luat atitudine =mpotriva unor eretici care au =nlocuit vinul cu apa la celebrarea Euharistiei. Efectele Cinei sunt sfin[irea trupului \i a sufletului \i unirea mistic] cu Duhul \i cu Logosul.

3.1.6.2. Tertulian

Tertulian nu se opre\te atqt de mult asupra Cinei Domnului, dar el interpreteaz] cuvintele de la instituirea Cine: “Acesta este trupul Meu” \i “Acesta este sqngele Meu”, echivalente cu aceasta este imaginea trupului Meu \i aceasta este imaginea sqngelui Meu. Scopul pentru care Tertulian face aceast] precizare este pentru a dovedi, =n opozi[ie cu docetismul lui Marcion, realitatea trupului lui Hristos.

3.1.6.3. Ciprian

Cel mai spectaculos moment =n schimb]rite teologice euharistice =l constituie Ciprian. Elementele Cinei sunt privite ca avqnd o valoare simbolic], dar, pentru prima oar], Euharistia este privit] ca o jertf] repetat]. Ciprian afirm] c] la fiecare celebrare a Cinei, se aduce lui Dumnezeu o jertf] cu aceea\i valoare ca jertfa “primordial]” a lui Hristos. Pornind de la crezul c] Hristos a primit slujba de Mare Preot =n momentul sacrificiului, cqnd s-a adus pe Sine jertf], Ciprian ajunge la concluzia c] cei care aduc aceast] jertf], trebuie s] fie preo[i, astfel, el a insistat pe transformarea episcopilor =n preo[i aduc]tori de jertfe. +n acest fel, se cristalizeaz] rela[ia mistic] dintre =ntrupare, sacrificiu \i har.

3.1.6.4. Augustin

Augustin admite c] sacramentul era =ntr-un sens trupul lui Hristos \i adesea vorbe\te despre pqine \i despre vin ca despre trupul \i sqngele Mqntuitorului. Totodat], el face distinc[ie =ntre semn \i lucrul semnificat. El sus[ine c] pqinea \i vinul r]mqn neschimbate \i accentueaz] caracterul comemorativ al ritualului Cinei. +n privin[a celor nevrednici, Augustin afirm] c] participarea lor la Cin] nu realizeaz] p]rt]\ia cu Hristos. El se opune superti[iilor care =ncepeau s]-\i fac] loc legate de Cina Domnului.

Atitudinea lui Augustin a =ntqrziat dezvoltarea concep[iei transubstan[ianiste \i a prezen[ei reale.

3.1.7. Analiz] comparativ] a doctrinei despre Cina Domnului din perioada patristic] cu Biserica Primar]

F]cqnd o analiz] comparativ] =ntre conceptele Cinei Domnului din perioada apostolic] \i cea patristic], pqn] =n secolul al IV-lea, putem trage urm]toarele concluzii:

spre deosebire de Biserica Primar] care vedea =n jertfa lui Hristos, jertfa unic] de r]scump]rare, Euharistia este repetarea jertfei;

(2) Instituirea Cinei Domnului pe fondul Pesahului evreiesc, care era repetat anual, \i care vorbe\te despre unica jertf] a Domnului, a fost =n[eleas] ca un =nceput al unui lung \ir de jertfe euharistice, =n Biseric], la celebrarea Cinei Domnului, spre deosebire de Biserica Primar];

(3) Dac] =n perioada apostolic] elementele Cinei au fost privite simbolic, valoarea lor venind din prezen[a spiritual] a Domnului, cu timpul, ele sunt =n[elese ca fiind realmente trupul \i sqngele Domnului, crez care a dus la transubstan[ionism sau cosubstan[ionism;

Cristocentricitatea s]rb]torii pierde teren =n favoarea centrismului liturgic;

Realit][ile Cinei, materializate =n dragoste, p]rt]\ie, bucurie, devin mistere prin care, =ntr-un mod tainic, credinciosul se contope\te cu Hristos;

Dac] Cina Domnului, ca \i botezul, folosea simboluri, ele devin purt]toare de har.

3.2. Apari[ia \i dezvoltarea liturghiei =n perioada patristic]

Sensul pe care Dic[ionarul de Teologie Ortodox] =l confer] liturghiei este acela de ac[iune public], oficiu sacerdotal la Templu. La origine, liturghia a avut un sens larg, venit din slujirea tuturor credincio\ilor, dar se referea, specific, la rug]ciunea poporului, , lucrarea poporului.

Nu se cunosc foarte multe lucruri legate de liturghie =n primele trei secole. Dezvoltarea conceptelor liturgice ulterioare se bazeaz], =ns], pe Euharistie. Biserica nu este liturgic] =n perioada apostolic] \i post-postolic], dar schimb]rile doctrinare cu privire la Cina Domnului, favorizeaz] gqndirea sacramental] \i mistic], conducqnd la apari[ia liturghiei.

+ncepqnd cu secolul al IV-lea, literatura patristic] face comentarii “liturgice”, avqnd un caracter catehetic; astfel, se l]rge\te sfera liturgic], fiind prinse ritualurile botezului \i ale Euharistiei. +n a doua parte a aceluia\i secol se face referire \i la Mirungere ca o parte a lirutghiei.

Primul comentariu liturgic este considerat Catehezele mistagogice ale lui Chiril din Ierusalim, la mijlocul secolului al IV-lea. +n ea se fac referiri la ritualurile botezului \i ale Cinei. +n acest comentariu, Chiril vorbe\te despre prezen[a real] a lui Hristos =n elementele Cinei, la caracterul de jertf] a Sfintei Liturghii precum \i la efectele acesteia asupra mor[ilor.

Conceptul liturgic va fi dezvoltat dup] cristalizarea sacerdotalismul \i sacramentalismul =n Biseric], =ncepqnd cu secolul al IV-lea.

Unirea Bisericii cu statul, sub Constantin, a condus la secularizarea. Afluxul de p]gqni =n Biseric] a condus la p]gqnizarea =nchin]rii, care c]utau forme materiale ale reprezent]rii divine. Astfel, venerarea =ngerilor, a moa\telor, a tablourilor \i a statuilor, a fost rezultatul logic al p]gqniz]rii.

Declararea duminicii ca zi de =nchinare, apari[ia s]rb]torii Cr]ciunului \i alte “accesorii” p]gqno-cre\tine au condus la un sincretism periculos. Au ap]rut alte multe ceremonii =n afar] de botez \i Cina Domnului, care nu erau numite sacramente. Ciprian \i Augustin au fost =nclina[i s] numeasc] c]s]toria, ordinarea \i peniten[a drept sacramente. +n jurul anului 400, maslul este recunoscut ca sacrament.

Ieronim \i Tertulian i-au atribuit Mariei virginitatea ve\nic], ceea ce a condus la

dezvoltarea cultului Mariei. De la recunoa\terea pozi[iei onorabile a mamei lui Iisus, s-a ajuns curqnd la a crede =n puterile ei mijlocitoare.

Folosirea imaginilor \i a tablourilor la =nchinare s-a r]spqndit rapid. P]rin[ii biserice\ti au =ncercat s] fac] o distinc[ie clar] =ntre venerarea acestor imagini, care

f]cea parte din liturghie, \i =nchinarea la Dumnezeu.

Construirea bisericilor pe scar] larg], odat] cu oficializarea credin[ei cre\tine, a condus la mutarea aten[iei de pe p]rt]\ia =ntre credincio\i pe “p]rt]\ia cu cl]direa”.

Aceasta este perioada =n care se cristalizeaz] ierarhia sacerdotal], sub un episcop roman dominant de la care, =n urma succesiunii apostolice, se putea transmite mai departe harul la fiecare preot, pentru elaborarea liturghiei. Acest lucru a creat condi[iile apari[iei unei foarte importante orient]ri soteriologice, prin care harul este “substantia” care se transmite de la o persoan] care =l de[ine la una care trebuie =nzestrat] cu el. “Sanctus” nu se mai refer] la cineva care este sfin[it personal, ci la cineva care are putere sacramental], respectiv, din clasa sacerdotal].

Era momentul punerii bazelor Bisericii Romano-Catolice medievale, episcopul Constantinopolului pierzqnd teren =n fa[a celui de Roma, =nc] din secolul al II-lea.

3.3. Sacerdotalismul =n perioada patristic]

Deja la =nceputul secolului al II-lea se poate observa o tendin[] de abandonare a preo[iei universale =n favoarea apari[iei func[iilor eclesiastice. Deosebirea dintre credincio\i \i conduc]tori este tot mai evident], iar formulele de adresare primesc o importan[] tot mai mare.

Clement din Roma face prima referire la separarea dintre cler \i laici: “S] ne gqndim la cei ce lupt] sub conduc]torii no\tri (…) cu cqt] supunere =ndeplinesc poruncile. Cei mari nu pot f]r] cei mici \i nici cei mici f]r] cei mari.” De acum

=nainte, laos se deosebe\te =n biseric] de cleros (p]stori).

Ignatius a afirmat: “Acea Euharistie s] fie bun], care este f]cut] de c]tre episcop sau de cel c]ruia episcopul i-a =ng]duit. F]r] episcop nu este =ng]duit nici a boteza.” (Sf. Ignatie c]tre Smireni 8.12). Este foarte important] aceast] afirma[ie care denot] faptul c] el nu acceptase conceptul preo[esc, purt]tor de har, ci, prezen[a episcopului confer] o garan[ie a bunei desf]\ur]ri a cultului. Mai tqrziu apare conceptul de exclusivitate preo[easc] legat] de administrarea sacramentelor, odat] cu dezvoltarea bisericii sacramentale, =n care se aduc jertfe lui Dumnezeu.

Tot El afirm] c] episcopul [ine locul lui Dumnezeu, iar prezbiterii iau locul

apostolilor.

Transformarea sacerdotal] a Bisericii a adus cu sine foarte multe schimb]ri teologice. Centrul p]rt]\iei cre\tine devine jertfa repetat] adus] de c]tre preotul noutestamental. Astfel, prezbiterul \i episcopul (termeni folosi[i =n Noul Testament interschimbabili) devin preo[i. La aceast] schimbare au concurat \i mul[i dintre cei converti[i din religiile misterelor care erau obi\nui[i ca numai cei ini[ia[i s] poat] conduce acte cultice. Odat] cu dezvoltarea conceptelor de “mistere” legate de botez \i de Cina Domnului, cel care prezida aceste ritualuri nu putea fi un simplu om, de rqnd. El trebuia s] fie purt]tor de har, pentru a-l putea transmite, prin intermediul sacramentelor, credincio\ilor.

Aceast] abordare a cultului a condus la apari[ia dualismului g]sit =n toate religiile lumii, =ntre “sacru” \i “profan”. Prin teologia lui Ciprian, s-au dezvoltat \i conceptele eclesiologice, prin care harul este “gestionat” prin Biseric], de c]tre oameni “h]rui[i” (preo[ii). Acest mod de =n[elegere este foarte aproape de recunoa\terea unor puteri mistice care li se transmit preo[ilor la hirotonie, puteri cu care pot aduce =naintea Domnului jertfele euharistice repetate, la Cina Domnului.

IV. SACRAMENTELE |I CLERUL +N EVUL MEDIU

Linia de demarca[ie dintre perioada patristic] a Bisericii \i ce medieval] o constituie consacrarea lui Grigore I ca episcop al Romei. Aceast] epoc] =ntunecat] a istoriei, unii consider] c] a =nceput =n anul 313, odat] cu acordarea libert][ii cre\tine de c]tre Constantin cel Mare, sau 325 odat] cu Conciliul de la Niceea. Al[ii au ales alte repere istorice. Cei mai mul[i, =ns], consider] Evul Mediu =nceput =n secolul al VI-lea. Sfqr\itul Evului Mediu este apogeul Reformei, secolele XIV-XV.

Denumirea de “Ev Mediu” este dat, pentru prima dat], de Cristopher Kellner, prin anul 1650.

Teologii protestan[i au numit aceast] perioad] “valea umbrelor”, deoarece acum este momentul =n care s-a corupt Biserica curat] antic].

Este mai corect este s] privim Evul Mediu ca pe o perioad] neuniform], avqnd patru faze: (1) faza de tranzi[ie 395-600, (2) Evul Mediu timpuriu 800-1200, (3)Evul mediu dezvoltat 1200-1300 \i (4) Evul Mediu tqrziu 1300-1450.

O s] urm]rim evolu[ia crezurilor baptismale \i euharistice medievale, identificqnd \i apari[ia altor sacramente, precum \i clericizarea Bisericii, =ncepqnd de la Grigore I pqn] la Inocentiu al III-lea, f]cqnd o analiz] comparativ] a schimb]rilor doctrinare fa[] de Biserica Primar] \i cea Patristic].

4.1. Sacramentele =n Evul Mediu

Evul Mediu a adus cu sine cele mai importante transform]ri sacramentale \i sacerdotale din istoria Bisericii. Avqnd ca precedent institu[ionalizarea Bisericii \i =mprumutul mare de misticism din religiile misterelor, aceast] epoc] a f]cut din Biseric] o institu[ie mistificat]. Cel mai afectat domeniu teologic al acestor schimb]ri a fost cel eclesiologic \i practic, Biserica devenind “institu[ia” mistificat] pentru “gestionarea” harului \i a iert]rii, cu putere ex opere operato, prin reprezentan[ii ei clericali, a\a zi\i “purt]tori de har”.

4.1.1. Botezul =n Evul Mediu

La o privire de ansamblu asupra botezului =n perioada Evului Mediu, vom descoperi urm]toarele:

are un caracter indelibilis;

este eliberator pentru p]catul originar, pentru p]catele comise =nainte de botez, pentru efectele p]catelor comise precum \i pentru vina etern] \i temporar];

sfin[e\te;

Introduce pe cel botezat =n comunitatea cre\tin], =n Biserica vizibil].

4.1.1.1. Grigore cel Mare (540-604)

Primul pap] medieval, Grigore I, a luat locul lui Pelagius, ucis de cium], =n anul 590. Lucrarea major] a lui a fost cre\terea puterii episcopului Romei.

Fiind considerat unul dintre cei mai mari teologi apuseni, al]turi de Ieronim, Ambrozie \i Augustin, el a scris cqteva lucr]ri, dintre care, cele mai importante sunt: Magna Moralia, un comentariu la cartea lui Iov, \i Cartea regulei pastorale, un tratat de conduit] pastoral].

Teologia lui Grigore I se sprijin] pe conceptul c] omul nu a mo\tenit vina de la Adam, ci numai p]catul, iar spre deosebire de Augustin, predestinarea omului are de-a face cu pre\tiin[a lui Dumnezeu \i cu alegerea uman]. El a considerat c] harul nu este irezistibil, deoarece =n economia mqntuirii un factor este efortul uman. El a sus[inut ideea existen[ei purgatoriului, unde sufletele sunt purificate =nainte de a intra =n cer; a sus[inut inspira[ia cuvqnt cu cuvqnt a Scripturii, dar a ridicat la nivelul Bibliei, tradi[ia.

Teologia baptismal] apusean] la =nceputul Evului Mediu s-a concentrat pe iertare \i intrarea =n comunitate pentru cel botezat. Botezul este un mijloc purt]tor de har, oferind =ndrept][ire pentru participarea la harul eclesiastic. Botezul este sacramentul rena\terii spirituale a convertitului sau al copilului adus la botez. Grigore I a preluat aproape =n =ntregime doctrina baptismal] de la Augustin, doctrin] care, cu pu[ine modific]ri neesen[iale, a r]mas valabil] =n Biserica Catolic].

Doctrina botezului copiilor se cristalizeaz] tot mai mult, astfel c], din cauza =n[elesurilor baptismale schimbate, devine absolut necesar pentru mqntuire, ac[ionqnd ex opere operato asupra celui botezat, deci \i asupra copiilor.

4.1.1.2. Anselm. Abelard. Toma d’A`uinas

Platon a fost cel care a sus[inut c] omul trebuie s] priveasc] dincolo de via[a aceasta pentru a vedea realitatea ultim]. Acest crez a fost preluat de c]tre Augustin, iar, mai apoi, de c]tre Anselm. El a tr]it =ntre anii 1033 \i 1109, fiind arhiepiscop de Canterbury. Celebra lui expresie cred ca s] cunosc a revolu[ionat modelul gqndirii ra[ionale.

Concep[iile sale teologice \i filosofice au determinat o un unghi schimbat de vedere a crezului baptismal, decqt cel deja clasic, apusean. Astfel, con\tiin[a uman] poart] “Fiin[a Suprem] Perfect]”.

Marele lui merit teologic este =n domeniul R]scump]r]rii, unde, el pune cap]t crezului medieval timpuriu, \i chiar patristic, prin care Hristos a pl]tit un pre[ de r]scump]rare lui Satan. Teoria lui r]scump]r]toare este una “comercial]”, prin care, Omul-Dumnezeu, Hristos, a pl]tit un pre[ Tat]lui, acoperind prin aceasta dreptatea Lui.

Abelard (1079-1142) a dorit s] creeze un algoritm prin care nu ra[iunea s] caute sensuri =n “taine” ci “tainele” s] fie inteligibile prin ra[iune. Prin aceast] idee reformatoare, se deschidea un nou sens al sacramentelor, care nu se mai doreau a fi rupte de ra[iune, ci =n[elese prin ra[iune. Astfel, Abelard ridic] =ntreb]ri despre modul =n care omul este unit prin botez cu Hristos, sau, dac] f]r] ra[iune aceast] “tain]” poate fi efectiv].

Dac] Anselm nu a r]spuns cum a putut Dumnezeu s] des]vqr\easc] lucrarea de mqntuire a omului inactiv, Tomas d’A`uinas (1225-1274) completeaz], prin introducerea conceptelor juridice, prin acceptul lui Dumnezeu ca omul s] poat] s] fie parte la tot ceea ce El a f]cut. Participarea aceasta =ncepe la botez, cqnd omul se identific] cu Dumnezeu, =n lucrarea de r]scump]rare, aceasta devenind efectiv] =n momentul botezului.

4.1.1.3. Analiz] comparativ] =ntre botezul din Biserica Primar] \i cel din perioada Evului Mediu

Perioada medieval] nu a adus cu sine mari schimb]ri =n doctrina baptismal]. +n general s-au p]strat sau preluat concep[iile augustineene despre botez. Putem observa urm]toarele schimb]ri majore:

Botezul este unul dintre sacramente, primul =n ordine cronologic]. El este considerat, =n continuare, purt]tor de har, ac[ionqnd ex opere operato;

Botezul se administreaz] converti[ilor sau copiilor din familiile cre\tine;

Nu exist] mari diferen[e =ntre teologia apusean] \i cea oriental] cu privire la botez;

+n perioada lui Grigore cel Mare, botezul se efectua \i prin scufundare;

El putea fi efectuat doar de c]tre un cleric, care a primit, prin succesiune apostolic], puterea mistic] a harului.

4.1.2. Cina Domnului =n Evul Mediu

+n anul 818, Paschasius Rodbertus (800-865) propune doctrina =n care elementele materiale ale Cinei, prin puterea divin], sunt transformate literalmente =n trupul \i sqngele Domnului, la consacrarea de c]tre preot. El accentueaz] faptul c] trupul euharistic devine identic cu trupul istoric al Mqntuitorului, n]scut din Fecioara Maria, r]stignit pe cruce, =nviat din mor[i \i =n]l[at la cer. Explica[ia sa se concentreaz] pe miracolul Duhului Sfqnt, =n momentul consacr]rii, a rug]ciunii preotului, =n acela\i fel =n care Duhul a z]mislit =n Fecioara Maria. Pentru a deveni credibil, el a recurs la povestiri miraculoase, precum c] ar fi v]zut =n pqinea de pe altar un miel, apoi un copila\. Cqnd preotul a ridicat pqinea, a v]zut un =nger coborqndu-se din cer cu un cu[it =n mqn]. +ngerul a =njunghiat mielul \i copila\ul de pe altar, l]sqnd sqngele lor s] curg] =n pahar.Astfel de povestiri au avut un mare efect asupra credincio\ilor, conducqnd la o acceptare a teoriei transubstan[ierii.

Ratramnus se opune teoriei lui Radbertus. El \i-a sus[inut ideile pe teologia lui Augustin, care f]cea distinc[ie clar] =ntre trupul euharistic \i cel istoric al Domnului; el interpreteaz] =n mod alegoric cuvintele de la instituirea Cinei. Hristos este prezent spiritual =n sacrament, prin credin[a participan[ilor.Trupul \i sqngele sunt exprimarea simbolic] a trupului sacrificat. La cererea lui Charles de Bald, Ratramnus scrie un tratat euharistic =n combaterea lui Radbertus. El este primul care =ncearc] o explica[ie logic] a teoriei simboliste asupra Cinei. +n tratatul s]u, el afirm] c] elementele r]mqn neschimbate, ele reprezentqnd trupul \i sqngele Domnului. Rotramus face afirma[ii dure la adresa lui Rodbertus, spunqnd c] acesta =nlocuie\te semnul cu lucrul semnificat \i credin[a cu materialismul grosolan.

Rodbertus este ap]rat de c]tre Gerbert. +n anul 1003 se na\te o controvers] pe aceast] tem]. +n jurul anului 1050, Berengar afirm], =mpotriva doctrinei lui Gerbert, c] trupul lui Hristos este, =mtr-adev]r, prezent =n Euharist, dar nu =n esen[], ci =n putere. Elementele sunt schimbate, dar nu =n substan[]. Prezen[a lui Hristos este dinamic] \i spiritual] \i este asigurat] de consacrarea f]cut] de c]tre preot \i de credin[a participan[ilor. Pqinea \i vinul nu sunt simboluri goale ci trupul \i gqngele, pe care le reprezint]. Hristos este, astfel, prezent spiritual =n sacrament. P]rt]\ia participan[ilor nu este cu trupul lui Hristos, ci cu =ntreaga persoan] a lui Hristos, nedivizat].

Lanfranc \i Humbert, =n jurul anului 1100 se opun doctrinei lui Beregar \i fac afirma[ia c] :”Trupul lui Hristos este [inut =n mqinile fiec]rui preot, este frqnt de acesta \i mestecat de din[ii fiec]rui credincios”.

+n anul 1134, Hildebert de Tours va defini aceast] teorie a transubstan[ierii. Ea devine un articol de credin[] adoptat la Conciliul al IV-lea Vatican, =n anul 1215.

Teologii acestei perioade au mari dificult][i =n stabilirea perioadei =n care elementele r]mqn trupul \i sqngele lui Hristos, a modului =n care Hristos este prezent =n elemente, rela[ia dintre substan[] \i =ntqmplare, adorarea anaforei consacrate etc. Astfel, ace\tia stabilesc transformarea elementelor la rostirea cuvintelor :”Acesta este trupul Meu” \i “Acesta este sqngele meu” \i nu la rug]ciunea de consacrare, cum r]mqne =n Biserica r]s]ritean].

Pqinea trebuie s] fie f]r] aluat, iar credincio\ii trebuie s] se =mp]rt]\easc] numai cu azima (trupul Domnului), deoarece acolo unde este trupul este \i sqngele, iar cu rodul vi[ei se =mp]rt]\esc numai clericii. Copiii nu pot fi =mp]rt]\i[i decqt dup] confirmare. Acesta a fost unul dintre motivele schismei.

Conciliul de la Trent trateaz] obiectul Euharistiei =n Sesia XIII de Decrete \i canoane: “Iisus este real \i substan[ial prezent =n sfqntul sacrament” a fost esen[a canoanelor euharistice. Faptul c] El st] =n cer la dreapta Tat]lui nu exclude posibilitatea de a fi prezent =n mai multe locuri =n acela\i timp.

Prin cuvintele consacr]rii =ntreaga substan[] a pqinii \i a vinului este schimbat] =n trupul \i sqngele Domnului. +ntregul Hristos este prezent =n fiecare buc][ic] \i =n fiecare particul] a pqinii, a\a c] cine prime\te o buc][ic] de anafor], =l prime\te pe Hristos =n =ntregime. El este prezent nu doar =n momentul administr]rii sacramentului, ci \i =nainte ca participan[ii s] primeasc] elementele, pentru c] Domnul a numit pqinea Trupul S]u chiar =nainte ca El s] le dea ucenicilor s] o m]nqnce. +n lumina acestei prezen[e a lui Hristos =n Euharist, adorarea anaforei \i festivalul “Corpus Cristi” sunt, deci, naturale.

Efectele sacramentului sunt cre\terea harului sfin[ilor, acordarea unui har special, iertarea p]catelor comise dup] botez, p]strarea =mpotriva p]catelor de moarte \i m]rirea credin[ei mqntuirii ve\nice.

De asemenea, Conciliul de la Trent (1545-1563) s-a ocupat de Euharist ca de o jertf], =n cea de-a XII-a sesiune. +ntrucqt =n aceast] jertf] divin], care este s]rb]torit] =n Euharist, este con[inut \i jertfit =ntr-un mod nesqngeros acela\i Hristos, care s-a jertfit pe Sine =ntr-un mod sqngeros pe altarul crucii, Conciliul afirm] c] ea este isp]\itoare. Aceea\i persoan] care s-a dat pe cruce, se d], de fiecare dat], prin slujba preo[ilor, dar =ntr-o manier] diferit]. Prin Canoanele de la Trent, cei ce neag] aspectul de jertf] euharistic] sunt anatemiza[i:

“Dac] cineva spune c] =n Euharist nu se aduce lui Dumnezeu o jertf] adev]rat] \i real], s] fie anatema!” (Canonul 1);

“Dac] cineva spune c] prin cuvintele <<Face[i lucrul acesta spre pomenirea Mea>>, Hristos nu i-a instituit pe apostoli ca preo[i \i nu a poruncit ca ei \i al[i preo[i s] aduc] jertfa trupului S]u, s] fie anatema!” (Canonul 2);

“Dac] cineva spune c] jertfa euharistic] este o jertf] numai de laud] \i mul[umire; sau c] este numai o amintire a jertfei aduse la cruce, s] fie anatema!” (Canonul 3).

Se poate observa cu u\urin[] c] =n controversele din secolele IX-XI, dintre Rodbenus \i Ratramnus, respectiv Lanfranc \i Berengar, au avut cq\tig de cauz] Rodbenus \i Lanfranc, respectiv teoria transubstan[ierii.

4.1.2.1. Analiz] comparativ] =ntre doctrina Cinei Domnului din Biserica

Primar] \i cea din Evul Mediu

Se pot observa cqteva schimb]ri majore =ntre crezul apostolic \i cel medieval cu privire la Cina Domnului: (1) elementele Cinei nu au valoare simbolic] ci se transform] realmente =n trupul \i sqngele Domnului, spre deosebire de ceea ce apostolii credeau, respectiv, elementele sunt simboluri ale trupului \i sqngelui Mqntuitorului; (2) centrul s]rb]torii devine oficiantul, care, prin succesiune apostolic], devine purt]torul puterii magice care transform] elementele; (3) sacramentul repet] jertfa, de fiecare dat] sacrificqndu-L pe Hristos, spre deosebire de apostoli care credeau =n unicitatea jertfei lui Hristos, peste toate veacurile; (4) Cina Domnului nu mai folose\te simboluri, ci materie efectiv transformat] =n trupul material al Domnului, omniprezent.

Se poate afirma c] doctrina despre Cina Domnului a =mpins cre\tinismul foarte aproape de panteism.

4.2. Clerul =n Evul Mediu

Evul Mediu se caracterizeaz] printr-o cristalizare a clasei clericale, atqt =n Biserica de Apus, cqt \i =n cea de R]s]rit. Totodat], a existat o permanent] lupt] =ntre conduc]torii celor dou] Biserici pentru suprema[ie.

Secolul al IV-lea se caracterizeaz] printr-o concentrare a autorit][ii spirituale asupra clerului, sacerdo[iul tuturor credincio\ilor dispare pentru a fi acaparat =n =ntregime de cler, dup] modelul Vechiului Testament. “Clerul se =nal[] tot mai mult asupra turmei \i transform] slujba =ntr-o preo[ie exclusiv], =ntr-un ogor =n care darurile spirituale trebuiau s] treac] pentru a se r]spqndi asupra turmei.” Acesta este momentul =n care laicilor li se ridic] dreptul de a-\i alege episcopul, din cauz] c] “de multe ori poporul prin aclama[iuni proclama episcop pe cqte un preot sau chiar laic.” +n consecin[], laicii sunt exclu\i complet din via[a bisericeasc], privind cqrmuirea.

Odat] cu aceast] schimbare, respectiv p]r]sirea colegiului prezbiterial, chiar

la sate, preotul prime\te putere sacerdotal], inferioar] episcopilor. A\a au ap]rut arhiepiscopii sau protopopii.

O alt] schimbare major] a fost apari[ia vestimenta[iei speciale, pe fondul separ]rii tot mai mare dintre clerici \i laici.

Apari[ia celibatului a atras un mai mare respect pentru clerici. Chiar dac] Noul Testament nu cere celibatul p]storilor, =n Biserica Apusean], Ambrozie \i Ieronim sus[in vrednicia pentru efectuarea sacramentelor prin p]stararea departe de femeie.

Tot acum apare o structur] supraepiscopal], sistemul mitropolitan. Forma suprem] a devenit sinodul la care puteau participa \i laici, dar, drept de vot aveau doar episcopii.

O ierarhie a ap]rut \i =ntre mitropoli[i, ap]rqnd mitropoli[ii de frunte: de Roma, de Constantinopol, de Antiohia \i de Alexandria.

4.2.1. Clerul din Biserica R]s]ritean]

Biserica din R]s]rit, premerg]toarea Bisericii Ortodoxe r]s]ritene de ast]zi, \i-a p]strat un sistem clerical vechi. Astfel, erau:

Episcopii – care conducea comunitatea local], =mpreun] cu sinodul;

Mitropoli[ii – sau episcop metropolitan, respectiv, episcop care slujea =n localit][i importante, ora\e \i care, cu timpul, au primit responsabilit][i peste episcopi;

Patriarhii – au ap]rut ca urmare a recunoa\terii unor mitropoli[i mai importan[i, cum ar fi cel din Antiohia sua Alexandria. Lor li s-au ad]ugat cei de Constantinopol \i Ierusalim.

Teoretic, autoritatea fiec]rui episcop era egal] =n raport cu cel al Mitropolitului sau Patriarhului.

Apari[ia conceptului de Pontifex Maximus a schimbat decizia prin care episcopul Romei s] fie primul, iar cel al Constantinopolului al doilea. Primul loc clerical =n Biseric] =l avea =mp]ratul.

4.2.2. Clerul =n Biserica de Apus

Biserica Apusean], premerg]toare celei Catolice, se caracterizeaz], din puctul de vedere sacerdotal, prin suprema[ia papei asupra tuturor episcopilor, dar \i printr-o puternic] infuen[] asupra conducerii statale. Ungerea =mp]ra[ilor de c]tre papi a fost un factor de putere al Bisericii.

Preten[ia succesiunii apostolice pentru clerul catolic a fost un alt factor de presiune asupra Bisericii \i asupra clerului r]s]ritean. Fiind “urma\i ai lui Petru” au mo\tenit \i puterea de “a lega \i a dezlega” =n Biseric], inclusiv p]catele credincio\ilor.

4.2.3. Caracteristicile slujirii =n Evul Mediu

Slujirea =n Evul Mediu are urm]toarele caracteristici predominante:

succesiunea apostolic] – cei hirotoni[i primeau, prin succesiune, de la ceilal[i clerici, capacitatea de a “purta” har. Aceasta a determinat \i doctrina substan[ialist] a harului. Episcopul de Roma era considerat urma\ul lui Petru, iar ceilal[i preo[i erau =nzestra[i cu puterea apostolilor.

ierarhia bisericeasc] – ierarhia reprezenta realitatea sacramental] de care depindea existen[a Bisericii. Ierarhia administra liturghia (missa), care era cel mai important sacrament.

Caracterul indelibilis – a ap]rut dup] “c]s]toria” bisericii cu statul, prin decizia lui Constantin cel Mare de a deveni conduc]torul absolut al Bisericii (Pontifex Mximus). Indiferent de calitatea vie[ii slujitorului, harul primit la hirotonie se p]streaz] \i ac[ioneaz] obiectiv. Gestionarea harului nu este restric[ionat] nici de calitatea celui slujit. Singura condi[ie era un “minim de credin[]” prin care sacramentul (ori care ar fi fost) s] fie efectiv.

peniten[a – a fost unul dintre cauzele care au condus la reforma protestant]. Considerat un sacrament pentru Biserica Apusean], peniten[a punea =n valoare capacitatea clericilor de a oferi iertare.

preotul, aduc]tor de jertf] – calitatea cea mai mistificat] a preotului, era capacitatea h]ruit] a preotului de a transforma, la sacramentul Euharistiei elementele =n trupul real al Mqntuitorului. El declara, =n urma binecuvqnt]rii: “masa este pus]”, prezentqnd trupul Domnului credincio\ilor.

implicarea politic] a clerului – indiferent dac] ne referim la clerul apusean sau la cel r]s]ritean, =ntr-o form] sau alta, clerul a avut implica[ii politice. +n apus, puterea clerical] a reu\it s] controleze puterea statal], iar =n r]s]rit, =ntotdeauna puterea statal] a dominat pe cea religioas], devenind servil].

Se poate observa o mare diferen[] =ntre ceea ce a fost slujirea =n Bierica Primar] \i ce a devenit =n Evul Mediu: de la o unealt] =n mqna lui Dumnezeu, s-a transformat =ntr-o putere sacerdotal], un important factor =n aceast] degradare constituind-o schimbarea doctrinar] privitoare la actele de cult, respectiv la sacramente.

4.3. Liturghia =n Evul Mediu

Odat] cu divizarea Imperiului Roman s-a produs o divizare \i =n sqnul Bisericii. Astfel, a ap]rut Biserica de Apus, cu sediul la Roma \i Biserica de R]s]rit, cu sediul la Constantinopol. Ne=n[elegerile =ncepute =n secolul al V-lea vor cre\te \i vor duce la schisma din 1054.

+n ambele biserici, preotul este cel care administreaz] sacramentele, avqnd sensul de “hiereus”, cu acelea\i func[ii ca \i sacedo[ii din p]gqnism, adic], cei care erau =mputernici[i s] aduc] jerfta. Pqn] acuma, se considera c] la Cin] se =ntqmpl] ceva miraculos, f]r] s] se spun] ce anume. +n anul 844, Radbertus, =n De Corpore et Danguine Domini spune c] forma elementelor Cinei r]mqne aceea\i, dar ele se

transform] =n trupul Domnului, “cel n]scut de Fecioara Maria \i crucificat.”

Cqnd, =mpotriva acestei idei s-a ridicat Erigena \i Berengar, care afirmau c] Euharistia nu este altceva decqt “memoria veri corporis et sanguinis Christi”, aceast] remarc] a generat o mare controvers] public]. Ea nu se va potoli decqt =n urma deciziei lui Berengar de a renun[a, de frica pedepsei cu moartea. Forma acceptat] a fost decretat] la Sinodul de la Lateran (1059), potrivit c]ruia “trupul real al Domnului se accept] ca atare \i se frqnge cu mqinile preo[ilor \i se macin] cu din[ii credincio\ilor, numai =n tqin].” A\a, Hristos cel sacrificat pe Golgota, este sacrificat,

din nou, =n mqinile preo[ilor.

+n secolul al XIII-lea exista obiceiul ridic]rii sacramentelor de c]tre preot, =ncqt credincio\ii s] i se poat] =nchina lui Hristos, =n timpul liturghiei. Astfel era pus] =n eviden[] puterea preotului care s]vqr\ea minunea transform]rii, s]vqr\it] pqn] acum de c]tre Duhul Sfqnt, =n momentul epiclesei. Acum, nu mai era nevoie nici de Duhul Sfqnt, fiind suficient] puterea preo[ilor.

+n Evul Mediu, episcopul, ca proprietar \i arbitru =ntre autorit][ile civile, a jucat un rol politic de prim plan, motiv pentru care, prin corup[ie, marile familii aveau grij] s] nu scape aceast] func[ie. Astfel s-a cuib]rit corup[ia pe “scaunul apostolic”.

C]lug]rii benedictini au afirmat c] nu conteaz] cqt de imoral \i corupt este cel care de[ine catedra lui Petru, odat] ce era =nzestrat cu puterea lui Petru. Comportamentul imoral al medicului nu afecteaz] efectul medicamentelor sale. La fel, nici caracterul imoral al clerului nu afecteaz] puterea sacramentelor.

+n secolul al XII-lea se aud voci care =ncep s] protesteze =mpotriva sistemului sacerdotal medieval. Ace\tia sunt premerg]torii Reformei.

4.4. Sistemul sacramental apusean

Sitstemul sacramental apusean a fost precizat, pentru prima dat], de c]tre Petru Lombardul, =n secolul al XII-lea.

Biserica Apusean] \i-a dezvoltat \i cristalizat un sistem sacramental foarte elaborat \i complex. Astfel, =n centrul Liturghiei se afl] Mielul Pascal, =n jurul c]ruia graviteaz] \apte sacramente. Ele sunt =mp]r[ite =n cinci clase: (1) sacramentele lui Hristos; (2) sacramentele Bisericii; (3) sacramentele credin[ei; (4) sacramentele mqntuirii \i (5) sacramentele vie[ii ve\nice. Acestea aduc ac[iunea Christus Totus, iar cei care celebreaz] liturghia se afl] =ntr-o comuniune absolut] cu Hristos.

+n desf]\urarea serviciului liturgic este nevoie de semne, pentru o percep[ie uman] complex], a\a dup] cum Dumnezeu vorbe\te oamenilor prin crea[ia vizibil]. Astfel a ap]rut icoana liturgic], =nf][i\qndu-L pe Hristos.

Biserica Catolic] a elaborat \i acceptat \apte sacramente. Primele trei, Botezul, Mirul \i Euharistia, f]cqnd parte din sacramentele ini[ierii cre\tine. Biserica Catolic] celebreaz] \i sacramentul Poc]in[ei \i al Ungerii bolnavilor, din clasa sacramentelor de vindecare, sacramentul Preo[iei \i al C]s]toriei, =n cadrul clasei sacramentale de slujire \i comuniune.

Sacramentul Botezului

Sacramentul Botezului este considerat a fi “poarta vie[ii” – vitae spiritualis iauna, care deschide poarta pentru celelalte sacramente. Prin botez, se aduce eliberare de p]cat \i rena\tere ca fii ai lui Dumnezeu \i =i face pe cei boteza[i m]dulare ale lui Hristos \i p]rta\i lucr]rii sale. Acest sacrament a mai fost numit \i “baia rena\terii \i a =nnoirii”.

Prin botez, cel botezat este p]rta\ la moartea lui Hristos, este =nmormqntat \i =nviat cu El. Botezul a fost considerat a fi unirea mistic] a Cuvqntului cu elementul material – apa, prin care, aceast] s]mqn[] devine nestric]cioas].

Botezul se celebra =n urma unui program catehetic. Dac] cel botezat era copil, acest program era urmat la sacramentul Mirului \i al Euharistiei, mai tqrziu.

Se recuno\tea c] situa[ia cea mai normal] pentru botez era botezul adul[ilor. Totu\i, din cauza concep[iei conform c]reia botezul rezolv] problema p]catului adamic, Biserica a adoptat pedobaptismul.

Un aspect foarte important =n acest context =l de[ine concep[ia conform c]reia, credin[a trebuie s] creasc] dup] botez. Ea este o urmare a harului baptismal, ex opere operato. Botezul poate fi administrat doar de c]tre episcop \i preot, sau chiar diacon.

Chiar dac] catehumenii nu ajungeau s] fie boteza[i, =n urma dorin[ei lor exprimate, se considera c] au beneficiat de darurile botezului. Biserica nu s-a pronun[at ferm =n privin[a copiilor care au murit f]r] s] fie boteza[i.

Urm]rile botezului, sunt: (a) iertarea p]catelor comise \i a p]catului str]mo\esc; (b) cel botezat devine o f]ptur] nou]; (c) sunt =ncorpora[i =n Trupul lui Hristos \i (d) au o leg]tur] sacramental] cu ceilal[i credincio\i.

Sacramentul Mirului

Condi[ia primirii acestui sacrament este participarea la sacramentul botezului.

Uleiul este simbolul abunden[ei, al bucuriei. Acest sacrament se crede a fi pecetea spiritual] a Duhului Sfqnt.

El este o continuare a sacramentului botezului. Prin el continu] binecuvqntarea celui miruit. Efectele mirului sunt: (a) =nr]d]cinarea =n Fiin[a Divin]; (b) sporirea darurilor Duhului Sfqnt; (c) leg]tura des]vqr\it] cu ceilal[i credincio\i \i (d) confer] o putere special] pentru ap]rarea credin[ei.

Mirul, ca \i botezul, se d] o singur] dat]. El “imprim]” o pecete spiritual] de ne\ters.

Sacramentul Euharistiei

Cei care au participat la sacramentul Botezului, devenind participan[i =n Trupul lui Hristos, se bucur] de sacramentul Euharistic, devenind p]rta\i la jertfa lui Hristos. Toate celelalte sacramente graviteaz] =n jurul acestui sacrament, tocmai de aceea el ocup] un loc special =n cadrul sacramentelor. Biserica Apusean] considera c] prin participarea la liturghia euharistic], credinciosul particip] la liturghia cereasc].

Este introdus un nou termen pentru Cina Domnului, misso, pentru c] prin liturghie s-a s]vqrt\it misterul mqntuirii, trimi[qndu-i astfel pe credincio\i s] =mplineasc] voia lui Dumnezeu =n via[a de zi cu zi.

Celebrarea sacramentului euharistic cuprinde mai multe faze:

adunarea credincio\ilor – =n fruntea acestei adun]ri este Hristos, Capul Bisericii, Christis Capiti;

Liturghia Cuvqntului – cuprinde Vechiul Testament \i “amintirile apostolilor”, respectiv Evangheliile;

Aducerea darurilor, “ofertoriul” – se aduce la altar, de c]tre preot, pqine \i vin, oferite de c]tra preot, =n numele lui Hristos. Este considerat a fi chiar gestul Domnului de la Cina cea de Tain], Biserica fiind singura care poate aduce acest dar de mul[umire Creatorului. +n jertfa sa, El duce la des]vqr\ire toate =ncerc]rile umane de a oferi jertfe.

Anafora – este punctul de intensitate maxim], care cuprinde cqteva momente: (a) prefa[a – rug]ciunea euharistic]; (b) epicleza – este rug]ciunea adresat] Tat]lui, prin care se cere ca El s] trimit] pe Duhul Sfqnt asupra elementelor Cinei; (c)relatarea instituirii – este momentul =n care este prezentat sacramentul prezen[ei lui Hristos, sub chipul pqinii \i al vinului; (d) rug]ciunea de mijlocire – exprim] faptul c] Biserica celebreaz] =mpreun] cu viii \i mor[ii, precum \i =mpreun] cu p]storii Bisericii: Papa, episcopul diecezei, preo[ii \i diaconii lui.

+mp]rt]\ania – prin care, credincio\ii, primesc “pqinea din cer” \i “potirul mqntuirii”.

Esen[a sacramentului Euharistic relev] trei adev]ruri fundamentale ale modului =n care Biserica Apusean] o celebreaz]:

aducere de mul[umire Tat]lui;

memorialul de jertf] a lui Hristos \i a Trupului S]u;

prezen[a real] a lui Hristos prin puterea Cuvqntului \i a Duhului.

Memorialul nu are semnifica[ia unei aduceri aminte, ci, datorit] faptului c] este unul Pascal, Euharistia este o jertf]. Totodat], memorialul este \i jertfa Bisericii. Astfel, =ntreaga Biseric] este unit], prin memorial, =n jertfa lui Hristos, cu Hristos. Comunitatea are obliga[ia s] mijloceasc] pentru preot sau episcop, pentru ca acesta s] poat] oferi Jertfa Euharistic].

Unirea cu cei mor[i, prin Euharistie, aduce privilegiul p]rt]\iei Bisericii cu Fecioara Maria, la Cruce. Aceast] jertf] este oferit] \i celor mor[i, pentru ca ace\tia s] fie purifica[i pe deplin.

Locul central pentru acest sacrament este altarul, care are dou] semnifica[ii: altarul jertfei \i masa mul[umirii.

Participarea la acest sacrament aduce urm]toarele beneficii:

spore\te unitatea cu Hristos – adqncind unitatea primit] la Botez;

desparte pe credincios de p]cat – este ca un scut =mpotriva p]catelor viitoare;

\terge p]catele lesne-iert]toare;

aduce unitatea trupului mistic – Euharistia face Biserica;

este semnul unit][ii credincio\ilor;

Euharistia este chez]\ia slavei viitoare.

Textul biblic cel mai des utilizat =n construirea acestei doctrine sacramentale despre Cina Domnului este Ioan 6: 51-56.

Sacramentul Poc]in[ei

Acest sacrament mai poart] numele \i de sacramentul spovezii, al iert]rii \i al reconcilierii. Este foarte ciudat c] acest sacrament este considerat c] opereaz] dup] sacramentul botezului. Explica[ia pe care teologii apuseni au oferit-o este aceea a concupiscen[ei, respectiv, sl]biciunea naturii umane, care =l =mplinge pe credincios la o lupt] a sfin[irii.

Pentru a putea =mp]ca ordinea adus] de Mqntuitor, aceea de poc]in[] \i apoi botez, Biserica Apusean] a introdus conceptul de a doua convertire, care are loc dup] primirea botezului, \i este un factor comunitar. O alt] explica[ie este aceea de existen[] a poc]in[ei exterioare \i a poc]in[ei interioare. Unul este efectul botezului =n transformarea mistic] a omului, altul este efectul compunctio cordis – c]in[a inimii.

Formele de manifestare ale acestui sacrament, sunt: (a) postul; (b) rug]ciunea \i (c) pomana. Acestea, =mpreun] cu purificarea radical] efectuat] la botez, lucreaz] la purificarea continu], =n via[a credinciosului.

Chiar dac] Biserica Apusean] afirm] c] numai Dumnezeu iart], a interpus =ntre credincios \i Dumnezeu exclusivismul sacerdotal al “leg]rii \i dezleg]rii”. Credinciosul nu poate s] apeleze direct la Dumnezeu pentru a primi iertarea, dac] nu are, =n prealabil, dezlegarea preotului. Dezlegarea se prime\te =n urma unui act de m]rturisire, respectiv, spovedanie.

Sacramentul Poc]in[ei a trebuit s] fie sus[inut de un sistem de indulgen[e. Ele sunt gestionate de c]tre Biseric], deoarece p]catul are dou] efecte: (1) p]catele grave despart pe credincios de Dumnezeu, \i au un efect ve\nic, iar (2) p]catele u\oare au un

efect vremelnic, de ele fiind purifica[i =n Purgatoriu.

Sacramentul Ungerii bolnavilor

Acest sacrament este pentru bolnavi, nu pentru muribunzi. El nu poate fi administrat =n ultimele clipe ale vie[ii. El nu este considerat doar al s]n]t][ii trupe\ti, ci este al mqntuirii totale.

Este primul, =n ordinea sacramentelor, care nu ac[ioneaz] exclusiv ex opere operato, ci =n echilibru ex opere operantis, adic], cu cooperarea celui care =l prime\te. Chiar dac] este administrat persoanelor, el este un sacrament comunitar. De foarte multe ori acest sacrament se administreaz] =n cadrul Euharistiei.

Efectele acestui sacrament sunt: =nt]rirea credin[ei \i al reconfortului izvorqt din credin[a =n puterea supranatural] a lui Dumnezeu, un har eclezial, unirea cu patimile lui Hristos, \i o preg]tire pentru trecerea cea de pe urm].

Sacramentul Preo[iei

Preo[ia este sacramentul prin care misiunea =ncredin[at] de c]tre Hristos apostolilor, continu] s] se exercite =n Biseric]. Este numit \i sacramentul slujirii apostolice. El cuprinde trei grade: episcopatul, prezbiteriatul \i diaconatul.

Acest sacrament =\i are originea =n slujirea preo[easc] vechitestamental], aduc]toare de jertfe. El cuprinde trei trepte sacramentale:

Hirotonia episcopal] – care confer] dreptul de =nv][are \i conducere. Se consider] c] Euharistia oficiat] de episcop este deosebit];

Hirotonia preo[ilor – colaboratorii episcopilor primesc darul preo[esc la ordinare, dar este limitat \i restrqns;

Hirotonia diaconilor – pentru slujire, este considerat nivelul inferior =n ierarhia bisericeasc].

Trebuie s] amintim caracteristicile acestui sacrament:

caraterul permanent;

harul Duhului Sfqnt, ca o putere pe care preotul o poate “gestiona” =n sacrament, =n special =n Euharistie, pentru transubstan[iere.

Sacramentul C]s]toriei

Argumentul biblic pentru acest sacrament se afl] =n cuvintele apostolului Pavel din Efeseni 5:25, numind rela[ia dintre Hristos \i Biseric] o tain].

Biserica Apusean] nu desparte pe cei rec]s]tori[i, dar afirm] c] aceasta contravine dorin[ei lui Dumnezeu, deci, nu pot participa la euharistie. Totu\i, familia trebuie s] fie cadrul =n care copiii s] primeasc] vestirea credin[ei.

Aceste \apte sacramente constituie, inclusiv =n Biserica Catolic] contemporan], sistemul liturgic prin care credincio\ii primesc harul, prin Biseric] \i preo[i.

4.5. Tainele Bisericii R]s]ritene

Tainele, sinonimele sacramentelor, sunt considerate a fi lucr]rile vizible sau mijloacele instituite de Mqntuitorul \i =ncredin[ate Bisericii, prin care se =mp]rt]\e\te harul divin, nev]zut. Tainele, dup] =nv][]tura ortodox], cuprinde cqteva tr]s]turi importante: (1) au fost instituite de c]tre Mqntuitor; (2) au o parte material], vizibil] \i (3) au o parte nev]zut]. Exist] trei mari taine:

Taina lui Hristos;

Taina Bisericii

Cele \apte taine.

Aceste taine lucreaz] ex opere operato, eficien[a lor fiind considerat] absolut], nedepinzqnd de vrednicia moral] a s]vqr\itorului sau a primitorului.

Sistemul sacramental r]s]ritean a fost precizat de c]tre Iov Iasitul, =n anul 1270.

+n cadrul celor \apte taine distingem dou] categorii:

care se repet]:

Mirungerea, Euharistia, Spovedania \i Maslul

irepetabile:

Botezul, Preo[ia \i C]s]toria.

Taina Botezului

Botezul este taina care, prin cufundarea =ntreit], \terge p]catul str]mo\esc \i p]catele personale \i d] calitatea de membru al Bisericii. El se face =n ap] curat], rece \i sfin[it] =n prealabil.

G]sim mai multe feluri de botez: (1) botezul sqngelui – la cei care \i-au dat via[a pentru credin[]; (2) botezul dorin[ei – pentru cei care \i-au exprimat dorin[a de a fi boteza[i, dar, care, din cauza mor[ii neprev]zute, nu au mai putut fi boteza[i.

Nu exist] mari diferen[e =ntre semnifica[iile botezului din Biserica Catolic] \i cea Ortodox].

Taina Mirungerii

Prin Taina Mirungerii, noul botezat este uns cu mir, primind astfel, =n mod tainic daruri spirituale ale Duhului Sfqnt, pentru cre\terea duhovniceasc]. Spre deosebire de Biserica Catolic] care efectueaz] acest sacrament la vqrsta de 12 ani, =n Biserica Ortodox] el este administrat imediat dup] botez, chiar =n cazul copiilor mici.

Taina Spovedaniei

Se mai nume\te \i taina poc]in[ei sau a m]rturisiri. Pentru ca aceast] tain] s] fie eficient], trebuie s] se =ndeplineasc] cqteva condi[ii: (1) s] fie sincer] \i complet]; (2) s] con[in] o decizie de =ndreptare; (3) s] aib] credin[] c] Dumnezeu poate ierta \i (4) s] ia =n considerare canonul \i s]-l respecte.

Exist] cqteva deosebiri =ntre s]vqr\irea sacramentului poc]in[ei \i taina m]rturisirii. Prima dintre ele este aceea c] preo[ii catolici doar ascult] m]rturisirea, nu v]d persoana care se m]rturise\te. O alt] deosebire este legat] de canon, catolicii considerqndu-l o pedeaps] pentru p]catele comise.

Se recunoa\te faptul c] preotul nu poate ierta p]cate, dar el este cel care =l poate aduce pe m]rturisitor =naintea Domnului, prin dezlegarea pe care o face; aceasta nu depinde de calitatea moral] a preotului, ci de puterea h]ruit] primit] la hirotonie.

Taina Euharistiei

Taina Euharistiei este cea mai important], fiind centrul =nchin]rii. Are acelea\i conota[ii doctrinare cu cele apusene, cu cqteva deosebiri: (1) utilizarea pqinii dospite de c]tre catolici; (2) transubstan[ierea are loc =n momentul epicleziei nu =n momentul oferirii \i (3) cea mai important] deosebire const] =n faptul c] =n Biserica Catolic], credincio\ii iau numai ostia, neparticipqnd la sqngele Mqntuitorului. Aceasta, este explicat] prin teoria concomiten[ei, prin care se =n[elege c] sqngele este sub=n[eles =n trup.

Taina Preo[iei

Aceasta este taina prin care, prin punerea mqinilor arhiereilor \i prin invocarea Duhului Sfqnt, se =mp]rt]\e\te unei personale de sex masculin harul de a =nv][a \i conduce pe credincio\i. Hirotonia este condi[ia \i mijlocul de s]vqr\ire a tuturor celorlalte Taine.

Deosebirea dintre aceast] tain] \i sacramental Preo[iei const] =n celibatul preo[esc catolic.

Taina Cununiei

Este taina prin care, un b]rbat \i o femeie, consimt s] tr]iasc] =mpreun], cu Scopul des]vqr\irii personale \i a procreerii. Nu exist] deosebiri =ntre taina cuniuniei \i sacramental C]s]toriei.

Taina Maslului

Este taina prin care preo[ii ung cu untdelemn bolnavii \i se =mp]rt]\e\te

credinciosului harul vindec]tor. Nici =n cadrul acestei taine nu exist] deosebiri fundamentale fa[] de sacramental ungerii bolnavilor.

Un aspect foarte important care trebuie men[ionat cu privire la tainele biserice\ti, este cel al obligativit][ii lor, chiar dac] ele sunt eficiente ex opere operato.

4.6. Diferen[ele doctrinare dintre Biserica de Apus \i cea din R]s]rit

Diferen[ele dintre doctrina apusean] \i cea r]s]ritean] s-au accentuat dup] schisma din 1054. Ele s-au dezvoltat treptat, survenind din baza ideologic] mo\tenit] de c]tre cele dou] orient]ri majore, teologice.

Deosebirea fndamental] dintre doctrina catolic] \i cea ortodox] asupra Bisericii decurge din concep[ia asupra =ntemeierii ei. Catolicismul consider] =ntemeierea Bisericii vizibile la Cincizecime, aceasta generqnd o ruptur] =ntre conceptual de Biseric] vizibil] \i cea spiritual].

O alt] mare deosebire este =n cadrul sistemului clerical. Ierarhia apusean] s-a construit pe un sistem juridic, pe cqnd cel r]s]ritean pe unui charismatic.

Teologia catolic] pune un mare accent pe aspectele vizibile, institu[ionale, ale Bisericii. Biserica are un puternic caracter istoric, extern, autoritativ. Teologia r]s]ritean] pune un mai mare accent pe aspectele meditative, tainice, profunde, nonsociale \i nonautoritative.

+n ce prive\te ierarhia bisericeasc], Biserica Catolic] cuprinde trei deosebiri mari, fa[] de cea Ortodox]: (1) supra-etajarea ierarhiei biserice\ti; (2) primatul \i infailibilitatea papei \i (3) celibatul preo[ilor.

Concluzionqnd, spre deosebire de Biserica Primar], nesacramental], Biserica Evului Mediu s-a constituit =ntr-o institu[ie care =\i arog] dreptul de a “gestiona” harul lui Dumnezeu (v]zut] ca o substan[]). Aceste deosebiri fundamentale, pot fi sistematizate astfel:

+n Biserica Primar], condi[ia mqntuirii era credin[a, iar mijlocul era sqngele Mqntuitorului, care ac[iona asupra p]c]tosului =n virtutea credin[ei acestuia. Biserica Medieval] consider] participarea la litrughie ca fiind condi[ia mqntuirii, iar mijlocul de primire a ei fiind transmiterea harului de la persoana h]ruit], preotul.

Biserica Primar] punea un mare accent pe calitatea moral], atqt a credincio\ilor, cqt \i a slujitorilor. +n Biserica Medieval], ac[iunea harului nu depinde nici de calitatea moral] a credinciosului, nici de cea a preotului.

Biserica Primar] nu recuno\tea existen[a unor sacramente sau taine. Existau dou] acte instituite de c]tre Mqntuitorul, care includeau elemente vizibile: Cina Domnului \i Botezul, dar nici unul dintre acestea nu aveau putere mqntuitoare prin ele =nsele. +ntregul sistem sacramental a venit fie ca s] explice preten[iile sacerdotale, fie ca import de religie a misterelor =n cre\tinism.

Felul slujirii =n Biserica Primar] era devo[ional, abia apoi trecqndu-se la unul profesional, ierarhizat.

Liturghia s-a transformat din forma simpl] de =nchinare \i adorare a lui Dumnezeu =ntr-un ritual complex \i complicat =n care se aduce jertf] repetat], prin taina Euharistiei, de c]tre aduc]torul de jertf], preotul, dup] modelul vechitestamental sau chiar al religiilor p]gqne.

Aceste schimb]ri au condus Biserica, de la un organism viu, activ, la o institu[ie mistic], chiar magic], cu “putere =n sine”. Ea nu mai este adunarea celor mqntui[i, ci este “hambarul harului”, care se ofer] necondi[ionat, celor care particip] la liturghie.

V. REFORMA |I SACRAMENTELE

Secolul al XV-lea a adus cu sine schimb]ri fundamentale ale ideologiei \i ale teologiei. Mi\c]rile conciliariste nu au avut un success suficient de mare pentru a p]stra aceea\i linie cre\tin] medieval]. +n acest context, au =nceput s] apar] teologi \i filosofi care =\i ridicau glasul =mpotriva sistemului rigid \i a formei mistificate a Bisericii.

Premerg]torii Reformei

Conciliul de la Konstanz a declarat =nv][]tura teologului englez John Wyclif ca fiind eretic]. Apoi, a fost condamnat la moarte prin ardere pe rug continuatorul ideilor lui Wyclif, Jan Hus. El a fost numit \i “luceaf]rul de diminea[] al Reformei”. Tratatul lui Hus, De ecclesiae, a jucat un rol important =n stimularea lui Luther pentru atitudinea radical] la care a recurs.

Wyclif a atacat puternic sistemul sacerdotal al Bisericii. Hus a dezvoltat ideile, exprimqndu-se =n termini diferin[i cu privire la biserica adev]rat] \i cea vizibil].

Ace\ti doi teologi pot fi considera[i ca doi reformatori morali, atacqnd clericizarea excesiv] la care s-a ajuns =n timpul lor.

O alt] mi\care premerg]toare Reformei a fost constituit] din franciscanii spirituali. Specificul lor a fost o biseric] eshatologic], =n care puterea s] fie manifestat] de c]tre Duhul, nu de c]tre institu[ia papal]. Reprezentantul lor de seam] a

fost Joachim de Fiore. Ei au fost condamna[i de c]tre Inchizi[ie la ardere pe rug.

Valdenzii au =nceput s] priveasc] la ecclesia primitiva, =ncercqnd s]-\i

conformeze bisericile dup] modelul simplu al Bisericii Primare. Caracteristicile de baz] ale valdenzilor au fost antisacerdotalismul \i perfec[ionismul.

Fondul ideologic pe care a ap]rut Reforma a fost scolasticismul lui Toma d’A`uinas, Petru Lombardul, William de Ockam, precum \i misticismul lui Thomas a Kempis \i Ekart.

+nceputul Reformei

+n anul 1505, Luther a decis s] se c]lug]reasc]. A fost ordinat dup] doi ani \i a oficiat prima liturghie. Un an mai tqrziu a predat teologia la Universitatea din Wittemberg. +ntr-o c]l]torie la Roma, =n anul 1510, Luther a v]zut nevoia unei reforme. +ntre anii 1508-1516 ajunge la principiul Sola Scriptura, Sola Fide, Solo Christo. Marea schimbare teologic] la Luther s-a petrecut studiind cartea Romani, unde a descoperit un mare adev]r scriptural: “cel neprih]nit va tr]i prin credin[]”.

Luther a aplicat practic noile sale idei despre credin[]. +n anul 1516 atac] puternic sistemul indulgen[elor \i a abuzurilor din Biserica Catolic]. Indulgen[ele erau asociate sacramentului peniten[ei. Plata pentru p]catele comise era compensatorie, =n via[a aceasta, sau =n purgatoriu. Acest sistem constituia o surs] foarte important] de venit pentru visteria papei. +n acest context, Luther a sus[inut c] plata compensatorie pentru p]cat nu mai este necesar], ea fiind oferit] de c]tre Hristos, iar adev]rata poc]in[] este =n inim].

Sacramentele la reformatori

+ntre cei trei mari reformatori exist] o unitate fundamental] =n ceea ce prive\te soteriologia, dar exist] \i multe diferen[e de nuan[] =n ceea ce prive\te eclesiologia \i Teologia Practic]. Diferen[a semnificativ] dintre reformatori \i bisericile istorice =n ce prive\te, justificarea are loc =n modul =n care ea se realizeaz]: mijloacele harului, pe care Luther le consider] a fi Cuvqntul \i sacramentul (Euharistia), iar bisericile istorice considerau c] harul este adus la om prin sacramente. Definind natura sacramentului, Luther a adoptat formula augustinian] c] sacramentul este o form] vizibil] a harului. Prin urmare, sacramentul aduce omului ceea ce el, de fapt, semnific]. Efectul lui vine numai prin credin[]. La fel ca ceilal[i reformatori, Luther a atacat “mecanismul” sacramental, pledqnd =mpotriva modului “ex opere operato”, pronun[qndu-se pentru eficien[a lor prin credin[].

Zwingli acord] foarte pu[in] importan[] sacramentelor. Pentru el, acestea sunt doar simboluri.

Calvin sus[ine c] sacramentele sunt mai mult decqt un simplu simbol, ele fiind o emblem], un semn exterior.

5.3.1. Botezul la reformatori

5.3.1.1. Luther

Luther considera c] botezul este sacramentul primirii =n Biseric]. El este necesar pentru mqntuire, numindu-l “unirea sacramental] a apei cu Cuvqntul”. Botezul este mijlocul lui Dumnezeu prin care se intr] =n +mp]r][ia Lui.

La fel ca \i bisericile istorice, Luther afirm] c] botezul produce iertarea p]catelor, atqt a celor prezente cqt \i a celui originar. Totodat], la botez se prime\te \i Duhul Sfqnt care =l conduce pe om la sfin[ire. Rela[ia nou] creat] prin botez =ntre om \i Dumnezeu este na\terea din nou sau regenerarea.

Luther afirm] c] efectul botezului depinde de cedin[]. Nu puterea sacramentului este afectat] de credin[], deoarece credin[a prime\te sacramentul, ci harul baptismal. Totodat], botezul pecetluie\te leg]mqntul pe care Dumnezeu =l stabile\te cu credinciosul. Beneficile lui r]mqn chiar dac] o persoan] a fost botezat] f]r] credin[], sau a c]zut de la credin[]. Efectele botezului dureaz] de-a lungul =ntregii vie[i.

Despre poc]in[], Luther spune c] se suprapune cu sacramentul botezului, acest act fiind un semn al poc]in[ei. +n opozi[ie cu anabapti\tii, Luther sus[ine botezul copiilor, afirmqnd o receptivitate a credin[ei de c]tre copii, =nf]ptuit] ca urmare a rug]ciunilor p]rin[ilor sau a na\ilor. Chiar dac] s-a confruntat cu mari probleme =n argumentarea botezului copiilor, Luther a afirmat c] boteaz] copiii deoarece botezul este necesar mqntuirii.

5.3.1.2. Botezul la Zwingli

Zwingli considera c] botezul este un simbol introductiv, avqnd un caracter obligatoriu. La =nceput, el nu a fost de acord cu botezul pruncilor, dar, mai apoi, l-a sus[inut, ca reac[ie la polemica anabaptist]. Zwingli a f]cut o compara[ie =ntre botezul copiilor \i t]ierea =mprejur vechitestamental].

5.3.1.3. Botezul la Calvin

Dintre reformatori, cea mai biblic] doctrin] baptismal] a avut-o Jean Calvin. El considera botezul ca pe “o pecete” a unui leg]mqnt. El semnific], pentru cei ale\i, =nceputul unei vie[i noi. Botezul nu ofer] iertarea p]catelor, ci atest] iertarea lor. Botezul serve\te pentru confirmarea credin[ei \i este o m]rturie =naintea oamenilor. Calvin sus[ine c] botezul este m]rturia unui cuget deja curat.

Calvin sus[ine obligativitatea botezului, pentru c] a fost poruncit de c]tre Mqntuitor, dar nu este necesar pentru mqntuire. Despre copiii n]scu[i =n familiile credincio\ilor, Calvin afirm] c] sunt =ntr-o rela[ie de leg]mqnt, deci, acesta poate fi administrat ulterior, ca o pecete.

Forma prin care se poate administra botezul nu este unic], ea putqnd fi stropirea, scufundarea sau turnarea apei.

5.3.1.4. Analiz] comparativ] =ntre botezul din Biserica Primar] \i

reformatori

Chiar dac] doctrina reformatorilor =n ceea ce prive\te botezul nu este unitar], se

poate face o compara[ie, =n termeni generali, cu privire la botez, =ntre sensurile teologice din Biserica Primar], \i reformatori.

Prin tendin[a reformatoilor de desacralizare a Biseircii, implicit, botezul a fost desc]rcat de puterea mistificat] “ex opere operato”. Luther este cel mai apropiat de doctrina istoric], dar, cu toate acestea, sacramentul botezului concentreaz] =n sine \i pe cel al poc]in[ei. Puterea acestui sacrament deriv] din puterea Cuvqntului. Prin aceasta, din sacramentul Cuvqntului deriv] toate celelalte.

Zwingli a dezbr]cat total botezul de orice putere sacramental], considerqndul un simbol al unei realit][i spirituale, interioare.

Calvin, prin doctrina sa elaborat] despre botez, se apropie cel mai mult de doctrina baptismal] a Bisericii Primare. Botezul, precum =n Biserica Primar]: (1) nu este salvator; (2) nu este un sacrament, purt]tor de har; (3) accentul nu cade pe actul =n sine ci pe precedentele sale, regenerarea \i (4) moartea \i =nvierea Mqntuitorului sunt antecedentele suprame ale botezului.

Mai persist] =nc] multe diferen[e =n privin[a doctrinei despre botez =ntre reformatori \i apostoli, dar, urma\ii reformatorilor, =n func[ie de specificul \i orientarea lor, s-au apropiet sau dep]rtat de orientarea dat] =nspre redescoperirea valorilor Bisericii Primare.

5.3.2. Cina Domnului la reformatori

Cele mai importante schimb]ri teologice =n doctrina despre sacramente a suferit-o Cina Domnului. Nici =n acest caz nu exist] o unitate doctrinar] =ntre cei trei mari teologi reformatori, fiecare dezvoltqnd o pozi[ie proprie. Totu\i, elementul comun este desacralizarea.

5.3.2.1. Cina Domnului la Luther

Cina Domnului este un sacrament datorit] cuvintelor Domnului, iar Luther afirm]: “Pe aceste cuvinte se bazeaz] toat] funda[ia, protec[ia contra tuturor erorilor \i =n\el]ciunilor…”

Luther a sus[inut prezen[a fizic], real] a trupului \i a sqngelui lui Hristos =n Cina Domnului. Concep[ia conform c]reia trupul fizic al Mqntuitorului nu este prezent real =n sacrament, el a numit-o “erezie husit]”. Chiar dac] doctrina lui Luther seam]n] foarte mult cu transubstan[ierea, el a negat-o, adoptqnd ideologia scolasticii tqrzii a lui Okam, care afirma c] substan[a elementelor r]mqne, =mpreun] cu trupul \i sqngele Domnului =n sacrament. Teoria lui despre acest subiect este foarte confuz], neacceptqnd nici cosubstan[ierea, ci o prezen[] real] =n jurul elementelor. Descriind aceast] prezen[] fizic] real], Luther utilizeaz], =n diferite momente, expresii ca: sub pqine, =n pqine, cu pqine. Aceasta, =ns], nu presupune o unire prezent] localizat] sau amestecarea trupului lui Hristos cu elementele =ntr-o substan[] unic], ci exprim] o unire sacramental], tainic], intim], =ntre elementele vizibile \i Hristos, darul ceresc \i elementele naturale p]strqndu-\i propria substan[].

Acest concept a atras anumite controverse, =n leg]tur] cu omniprezen[a lui Hristos. Luther s-a ap]rat, afirmqnd c] exist] o deosebire =ntre atotprezen[a lui Hristos \i prezen[a sacramental] la Cina Domnului.

Efectele Cinei Domnului sunt binecuvqntarea primit] prin aceast] hran] spiritual], iar credincio\ii, participand la sacrament, au asigurarea c] p]catele lor sunt iertate. El afirm] c] prin acest sacrament, se prime\te iertarea p]catelor, via[a \i mqntuirea. Leg]tura dintre botez \i Cina Domnului const] =n faptul c] la botez omul este n]scut din nou, iar la Cin], el este hr]nit, pentru cre\tere.

5.3.2.2. Cina Domnului la Zwingli

Dup] Zwingli, Cina Domnului este o s]rb]toare memorial], a m]rturisirii \i a mul[umirii. El se opune “idolatriei” sacramentului \i neag] =n mod absolut prezen[a trupeasc] a lui Hristos =n Cin]. El interpreteaz] cuvintele instituirii Cinei Domnului =n sens figurativ, “este” avqnd sensul de “reprezint]”, la fel ca =n Genesa 41:26. +n pqine \i vin el vede simboluri, iar =n sacrament, un act comemorativ. Credin[a =n Iisus Hristos este adev]rata mqncare spiritual].

Zwingli afirm] c] trupul fizic al Domnului nu poate fi prezent =n dou] locuri concomitent, utilizqnd argumenta[ia “finitul nu poate s]-\i asume infinitul”, f]cqnd prin aceasta o distinc[ie clar] =ntre cele dou] naturi ale lui Hristos.

5.3.2.3. Cina Domnului la Calvin

Calvin p]streaz] o pozi[ie intermendiar] =ntre Luther \i Zwingli. El este de acord cu Zwingli cqnd respinge =n mod absolut prezen[a fizic] a Mqntuitorului =n sacrament. Calvin accentueaz] dou] aspecte: (1) pune un mai mare accent pe activitatea credincio\ilor decqt pe harul lui Dumnezeu, deci, actul Cinei este mai de grab] un act al profesiunii credin[ei \i (2) nu vede =n trupul \i sqngele Domnului decqt o expresie a credin[ei =n Numele Lui \i =n moartea Lui. +n timp ce neag] prezen[a local], trupeasc] \i real] a Domnului =n Cin], este, totu\i, de acord cu Luther cu privire la faptul c] Domnul este prezent =n =ntregime \i a\a este primit de c]tre credincio\i.

Prin urmare, trupul \i sqngele Domnului nu sunt luate pe gur], ci spiritual, prin credin[]. Ele sunt o hran] spiritual].

Un aspect pe care l-a dezvoltat Calvin a fost al efectelor asupra nevrednicilor. El sus[ine faptul c] Cina devine o otrav] v]t]m]toare pentru cei nevrednici, respectiv, pentru cei care nu sunt ale\i, \i care =ndr]znesc s] participe la sacrament.

5.3.2.4. Analiz] comparativ] =ntre doctrina Cine Domului din Biserica

Primar] \i reformatori

La fel ca \i =n cazul botezului, doctrina despre Cina Domnului nu este unitar] la reformatori. Totu\i, se poate observa o unitate de fond a dezbr]c]rii actului de o for[] magic], mistificat], cu care au =mbr]cat-o premerg]torii reformatorilor. Dac] ne referim la Zwingli, acesta a avut o pozi[ie radical], desacralizqnd total actul Cinei Domnului.

Chiar dac] =nc] se considera c] Cina Domnului aduce iertare prin actul =n sine, =n cazul lui Luther \i Calvin, se poate observa o =ndep]rtare de principiul “ex opere operato”, elementul central al Cinei devenind credin[a participantului.

Cele mai importante schimb]ri, care apropie doctrina Cinei Domnului la reformatori de cea a Bisericii Primare sunt: (1) Cina nu este o repetare a jertfei lui Hristos \i (2) S]rb]toarea este cristocentric], beneficiile ei venind pe fondul credin[ei.

Slurirea la reformatori

Refuzul Bisericii Romano-Catolice medievale de a accepta reformele sugerate de c]tre reformatori cum au fost Wyclif sau Hus, a f]cut din reform] o certitudine. Reforma, prin dorin[a ei de a redescoperi valorile Bisericii Primare, a atacat sistemul sacramental, ierarhic \i sacerdotal al Bisericii Medievale.

5.4.1. Slujirea la Luther

Cauza direct] a declan\]ri Reformei a fost abuzul flagrant al sistemului de indulgen[e, care erau asociate sacramentului peniten[ei. Se pretindea c] cel ce cump]ra indulgen[e nu mai trebuia s] se poc]iasc], deoarece indulgen[a oferea iertare complet]. Una dintre cauzele Reformei a fost monopolizarea slujirii eclesiastice clericale =n dauna preo[iei universale. Luther scria: “d]rqmqnd cele trei ziduri puse de c]tre catolicism adev]rului: distinc[ia dintre cler \i laici; monopolul clericilor asupra explica[iei Scripturilor; monopolul autorit][ilor eclesiastice asupra convoc]rilor marilor adun]ri cre\tine.”

+n aceea\i lucrare el scrie:

“S-a inventat c] papa, episcopii, preo[ii (…) ar fi numi[i stare ecleziastic]; iar

principii, domnii, meseria\ii \i []ranii, stare laic], ceea ce este cert o fin] subtilitate. Nimeni nu trebuie s] se lase intimidat de aceast] distinc[ie. Evanghelia \i credin[a singure formeaz] starea ecleziastic] a poporului cre\tin. Noi suntem absolut to[i consacra[i preo[i prin botez, dup] cum o spune Sfqntul Petru (1 Petru 2:9).”

+n jurul anului 1520, multe dintre ideile lui Luther erau bine =nchegate. +n lucrarea “Despre captivitatea babilonian] a Bisericii”, sus[inea c] a fost capturat] cre\tin]tatea \i =ndoctrinat] de c]tre papalitate, cu credin[e practice str]ine Cuvqntului lui Dumnezeu, potrivit c]rora nimeni nu puutea s] se mqntuiasc] f]r] serviciile Bisericii administrate de c]tre preo[i.

Despre scramentul peniten[ei Luther spunea c] iertarea p]catelor este o problem] personal] =ntre credincios \i Dumnezeu, =n care preotul nu joac] un rol esen[ial, deoarece preo[ii nu pot s] =mpart] iert]ri. Despre sacramentul ordin]rii (a preo[iei), prin care cel ordinat intra =n grupul de elit] al Bisericii, care era separat \i situat deasupra laicilor, Luther spunea: “Despre acest sacarament, Biserica lui Hristos nu \tie nimic, deci, este ridicol s] institui ca sacrament ceea ce nic]ieri nu este instituit de Dumnezeu. S]-l l]s]m pe fiecare om s] fie sigur c] noi to[i suntem (preo[i), c] avem aceea\i putere =n cuvqnt \i =n sacrament”

Pentru Luther, justificarea prin credin[] \i preo[ia tuturor credincio\ilor erau foarte importante. Traducerea Bibliei =n limba poporului a ajutat foarte mult preo[iei universale. Rolul preotului nu este de mediator =ntre Dumnezeu \i om, ci acela de a-i ajuta pe credincio\i s] intre =n contact cu Dumnezeu. Pentru aceasta, fiacare cre\tin trebuie s] cunoasc] Biblia \i s] o =n[eleag].

Prin ideile sale, Luther a dat un nou curs evolu[iei Bisericii, orientqnd-o =nspre valorile Scripturii, respectiv, a perioadei apostiolice.

Slujba este un ministerium ecclesiasticum, nicidecum un rang. Ea nu trebuie s] ofere pozi[ii privilegiate \i nici nu trebuie considerat c] episcopii sunt succesorii direc[i ai apostolilor. Luther sus[inea egalitatea =ntre to[i slujitorii. El nu a negat importan[a existen[ei slujitorilor, dar, i-a “dezbr]cat” pe ace\tia de puterea sacerdotal], aduc]toare de jertf]. Luther nu a mai recunoscut nici suprema[ia papal]. Astfel, autoritatea suprem] =n Biseric] a fost ridicat] de la preo[i \i redat] Scripturii.

5.4.2. Slujirea la Calvin

Jean Calvin, figura dominant] a celei de-a doua etape a Reformei, numit] \i Reforma Tqrzie, a dat coeziune la ceea ce a =nceput Luther. Calvin a sus[inut c] f]r] p]stori, Biserica nu poate s] stea =n picioare. Ei au fost rqndui[i de c]tre Dumnezeu \i nu trebuie dispre[ui[i. P]storii, =ns], au autoritate, numai dac] lucreaz] dup] Cuvqnt.

Calvin dorea ca laicii s] aib] o influen[] considerabil] =n Biseric], p]strqndu-se un echilibrul. A\a a ap]rut Consistoriul, format din b]trqni cu o via[] exemplar], care aveau datoria s] supravegheze pe fiecare membru din biseric] \i s]-l ajute s] p]streze o cale dreapt].

A doua categorie de slujitori erau doctorii \i diaconii, cu roluri sociale =n comunitate. Laicii aveau acces la slujirea =n Biseric]. Una dintre marile transform]ri a avut loc prin introducerea cqntatului congrega[ional.

Chiar dac] unii consider] c] sistemul clerical a fost reintrodus de c]tre Calvin prin aceast] oganizare a Bisericii, reprezentarea laicilor la guvernarea congrega[iei \i la alegerea p]storilor a constituit un pas important =n redefinirea slujbei spirituale.

5.4.3. Analiz] comparativ] =ntre slujirea din Biserica Primar] \i

reformatori

Cele mai evidente schimb]ri eclesiastice s-au petrecut =n domeniul slujirii. Acesta este domeniul =n care s-a mers pqn] foarte aproape de ceea ce a fost =n Biserica Primar], respectiv, =n Teologia Biblic].

Putem observa asem]n]rile care exist] =ntre aceste dou] perioade:

Nu mai exist] un monopol al clericilor asupra serviciilor de =nchinare;

A fost reintrodus] diaconia ca ideologie a slujirii;

Preotul nu mai reprezint] diferen[a sacru-profan din Biseric];

Slujirea cuprinde preo[ia universal] a credincio\ilor;

Ordinarea nu confer] puteri magice, speciale, celui ordinat, ci, prin ordinare i se recunoa\te autoritatea =n fa[a congrega[iei. Nu se mai consider] c] preotul prime\te harul, devenind purt]tor de har \i oficiant a jertfei, ci, harul este administrat de c]tre Duhul Sfqnt, prin Cuvqnt.

Nu gre\im dac] afirm]m c] acest domeniu teologic a fost redescoperit \i reintrodus =n Biseric] de c]tre reformatori, mutqnd aten[ia de pe liturghie pe =nchinare.

VI. ACTELE DE CULT |I SLUJIREA

+N BISERICILE EVANGHELICE

Reforma a reu\it s] zguduie din temelii sistemul sacramental \i sacerdotal al Bisericii Catolice. Chiar dac] s-au auzit multe voci care au contestat faptul c] ea s-a oprit prea devreme \i prea aproape de sistemul istoric, putem afirma c] Reforma a avut un efect mai puternic =n timp. Astfel, a ap]rut Reforma radical], din care s-a n]scut, mai tqrziu, mi\c]rile reformate fundamentaliste. Teologii contemporani, f]cqnd o analiz] atent] asupra fenomenului evanghelic, au numit “mi\carea evanghelic]” ramura cu r]d]cini =n secolul al XVI-lea, la principalii reformatori Luther \i Calvin, dar, care au adoptat, =n majoritate, linia arminist], \i care, dup] 1940, au reu\it s] aib] o privire de ansamblu asupra vie[ii religioase \i culturale, schimbqnd imaginea fundamentalist] \i exclusivist] de p=n] =n perioada interbelic].

+n Romqnia, din mi\carea evanghelic] fac parte Uniunea Baptist], Uniunea Penticostal] \i Cultul Cre\tin dup] Evanghelie. Chiar dac] =ntre aceste trei orient]ri sunt \i anumite diferen[e doctrinare, se poate vorbi despre o unitate teologic], mai ales =n ceea ce prive\te Teologia Practic], respectiv eclesiologia, cu subramurile ei, inclusiv doctrinele despre actele de cult \i slujire. Iat] motivul pentru care o s] studiem unitar aspectele doctrinare ale acestor biserici.

6.1. Actele de cult =n Bisericile Evanghelice

+n cadrul Reformei radicale, care a fost o mi\care de re=nnoire ecleziastic] \i spiritual], s-au distins trei orient]ri majore: anabapti\tii, spirituali\tii \i ra[ionali\tii evanghelici. Fondatorul anabaptismului a fost Conrad Grebel, =n ora\ul Zurich, =n jurul anului 1520.

Doctrina de baz] a anabapti\tilor a fost foarte apropiat] de cea a lui Zwingli. Atitudinea lor a fost, totu\i, mai radical] decqt a lui, fapt care i-a \i desp]r[it. Un factor esen[ial =n separarea lor a fost cu privire la botezul copiilor. Chiar dac] la un moment dat Zwingli a considerat c] botezul trebuie administrat doar oamenilor majori, el revine \i este de acord cu botezul copiilor, ba =l consider] foarte important. Acesta a fost momentul \i cauza principal] a desp]r[irii anabapti\tilor de mi\carea reformatoare a lui Zwingli.

Biserica anabaptist] recuno\tea c] botezul =\i are originea =n sp]l]rile rituale ale Vechiului Testament. Totodat], ei considerau botezul un act de ini[iere, moment =n care cei boteza[i sunt primi[i =n biserica vizibil]. Semnifica[ia botezului este cea de sp]lare de p]cate, dar nu botezul este monetul sp]l]rii, ci cur][ia are loc anterior botezului, la regenerare. Astfel, pentru a ajunge la botez, credinciosul trebuia s] arate credin[a, poc]in[a \i convertirea. Botezul copiilor nu a fost acceptat. Anabapti\tii sunt primii, dup] secole, care se declar] =mpotriva pedobaptismului.

Ei administrau un botez =n numele Tat]lui, al Fiului \i al Duhului Sfqnt \i-l f]ceau prin imersie. Totu\i, sunt consemnate \i botezuri prin stropire.

Cu privire la Cina Domnului, ea a fost privit] ca o comemorare a jertfei Mqntuitorului, oferind pqinii valoarea sacrificiului, iar paharului valoarea r]scump]r]rii. Totodat], ei puneau un mare accent pe aspectul comunitar al s]rb]torii, deoarece, participan[ii arat] prin aceasta c] sunt un singur trup. Un mare accent l-au pus pe examinarea personal] dinaintea particip]rii. Acest lucru a fost bine p]strat pqn] =n Bisericile Evanghelice contemporane, unde se pune accent pe tr]irea fiec]rui credincios, =n special, =n timpul celebr]rii. Binecuvqntarea particip]rii la Cina Domnului este primit] prin credin[], nu prin participare.

Putem observa o “vindecare” a doctrinelor practice de baz], odat] cu Reforma radical], vindecare care a deschis drumul pentru mi\c]rile evanghelice, =n contemporaneitate.

O preocupare permanent] a bisericilor evanghelice este de redescoperire \i reevaluare a adev]rurilor fundamentale ale Bisericii Primare, respectiv, tr]irea dup] o doctrin] s]n]toas], biblic]. Aceast] preocupare a condus la o reanaliz] a sistemului practic al bisericii, unul dintre punctele esen[iale fiind cel al actelor de cult.

Revenindu-se la adev]rurile majore: centralitatea jertfei lui Hristos \i mqntuirea prin credin[], harul a rec]p]tat conota[ia darului oferit de c]tre Dumnezeu pentru salvarea omenirii, mijlocul prin care el ac[ioneaz] ast]zi =n Biseric] fiind Duhul Sfqnt. Actele de cult nu sunt privite ca mijloace ale harului. Ele sunt ritualuri exterioare ale adev]rurilor fundamentale, instituite de c]tre Hristos. Ele aduc beneficiile adev]rurilor pe care le reprezint], prin credin[]. Modul prin care suntem binecuvqnta[i este prin Duhul Sfqnt \i prin credin[].

Bisericile Evanghelice recunosc dou] acte de cult: Botezul \i Cina Domnului.

6.1.1. Botezul =n Bisericile Evanghelice

Botezul este un semn exterior al identific]rii credinciosului cu Hristos, =n moartea, =n =ngroparea \i =n =nvierea Sa (Romani 6:3; Coloseni 2:12). El a fost poruncit de c]tre Mqntuitor (Matei 28:18-20) iar din contextul =n care Domnul porunce\te acest lucru ucenicilor, este foarte clar c] botezul este un act de ini[iere.

Privite =n ansamblu lucrurile, precum \i f]cqnd o compara[ie cu Teologia Biblic], putem afirma c] Bisericile Evanghelice au redescoperit botezul noutestamental, pe care =l g]sim =n Biserica Primar]. Botezul nu poate fi privit ca un mijloc al harului \i nici ca o pecete a unui leg]mqnt. El este un simbol al mqntuirii. Botezul nu produce regenerarea sau na\terea din nou. El este pentru oameni deja regenera[i, implicit, pentru adul[i.

Prin urmare, Botezul este un act al credin[ei, o m]rturisire a mor[ii \i =nvierii =mpreun] cu Hristos. El este o proclamare public] a ceea ce deja a avut loc, =ntr-un mod invizibil.

La fel ca =n Biserica Primar], accentul nu cade pe botez]tor, iar antecedentele supreme ale botezului sunt moartea \i =nvierea Domnului.

Un alt scop al botezului este pozi[ional, deoarece el semnific] =ncorporarea celui botezat =n Biserica vizibil]. Pe lqng] aceste beneficii ale botezului, Bisericile Evanghelice nu-l consider] ca fiind salvator. El are valoare =n m]sura antecedentelor spirituale \i a credin[ei.

Acum, ca \i =n Biserica Primar], botezul nu este considerat a fi purt]tor de har \i nici de factur] ex opere operato. El nu are puterea de a ierta p]catele, nici pe cel adamic \i nici pe cele comise, acestea g]sindu-\i rezolvarea =n jertfa Domnului, prin credin[].

Deci, se poate considera c] doctrina evanghelic] despre botez, comparativ cu cea a Bisericii Primare, coincid. Chiar dac] anumite pasaje biblice pot fi interpretate =n mod diferit de crezul baptismal evanghelic (Faptele Apostolilor 3:28 etc), trebuie s] lu]m =n considerare nivelul de cunoa\tere foarte incipient al celor care se =ncre\tinau, deci, \i forme de adresare foarte directe, nefilosofice, care nu i-au =mpiedicat pe primii cre\tini s] aib] o doctrin] s]n]toas] baptismal]. La fel, peste timpuri, nici pe evanghelici.

6.1.2. Cina Domnului =n Bisericile Evanghelice

Cel de-al doilea act de cult este Cina Domnului. Bisericile Evanghelice recunosc c] =nstituirea Cinei a fost =n seara =n care Domnul Iisus a fost vqndut, cqnd, =mpreun] cu ucenicii, au serbat ultimul Pa\te, =nainte s] fie crucificat.

Semnifica[iile Cinei Domnului sunt:

Un act =n amintirea lui Hristos – (1 Corinteni 11:24). Nu este doar o comemorare a unui martir, ci este comemorarea Domnului =nviat, care d] binecuvqnt]ri spirituale,

prin credin[], celor care particip] la acest act.

Cina este simbolul Noului Leg]mqnt – la care Domnul face referire =n momentul =n care a dat ucenicilor paharul (Luca 22:20);

Este o p]rt]\ie a credincio\ilor unii cu al[ii \i =mpreun], cu Hristos;

Cina este o proclamare a mor[ii lui Hristos – (1 Corinteni 11:26).

Dac] facem o compara[ie =ntre doctrina Cinei Domnului din Biserica Primar] \i

cea evanghelic] contemporan], vom descoperii foarte multe aspecte comune:

Elementele Cinei au valoare simbolic], adev]rata valoare primind-o prin prezen[a spiritual] a Domnului;

Repetarea Cinei nu este repetarea jertfei ci este comemorarea jertfei unice pe care Mqntuitorul a dat-o pentru =ntreaga omenire;

Cina Domnului, la fel ca \i botezul, folose\te simboluri;

Cina Domnului nu este un sacrament, un mijloc al harului care ac[ioneaz] asupra participantului =n mod obiectiv, nici nu prime\te valoarea prin cel care o administreaz], ci este un act pe care Domnul l-a instituit \i l-a poruncit pentru genera[iile viitoare.

Nu este acceptabil] nici teoria transubstan[ierii, nici cea a cosubstan[ierii. Desigur, simbolul dezgolit de prezen[a spiritual] este o alt] extrem]. Conform Cuvqntului lui Dumnezeu cu privire la Cina Domnului, evanghelicii v]d =n acest act binecuvqntarea real] prin prezen[a spiritual] a Mqntuitorului, descoperit oamenilor prin credin[], utilizqnd elementele materiale (pqinea \i vinul) drept simboluri ale sacrificiului.

Chiar dac] exist] anumite tendin[e sacramentale, =n unele cazuri de excep[ie, doctrina de baz], recunoscut], este cea prezentat] mai sus. Cele mai frecvente extreme sunt (1) tendin[a de investire a elementelor cu o anumit] putere =n sine (2) =ncercarea de a cre\te rolul administratorilor Cinei =n defavoarea Persoanei centrale a actului, Hristos (3) credin[a c] prin participarea la actul Cinei se prime\te iertare (4) dezgolirea de orice implica[ie spiritual] divin] \i (5) pierderea spiritului de p]rt]\ie a fra[ilor \i institu[ionalizarea actului.

Totu\i, printr-o privire de ansamblu, se poate observa redescoperirea adev]rurilor fundamentale ale Cinei Domnului.

Este de consemnat c] tendin[a de schimbare a statutului slujitorului, chiar din Bisericile Evanghelice, exercit] o presiune, foarte subtil], de a conferi un rol tot mai important oficiantului. Este lesne de =n[eles c] “o form] de autoritate” decurge din modul =n care Cina Domnului este “personalizat]” \i administrat] credincio\ilor “de la slujitor”. Or, dac] orice interven[ie umbre\te =n vreun fel persoana lui Hristos =n actul Cinei Domnului, aceasta este artificial introdus] \i are drept scop schimbarea celui ce ofer] Cina, de la Hristos, la slujitor.

Aceasta nu =nseamn] anarhie \i neor=nduial]. Ordinea pe care Dumnezeu o dore\te pentru Biserica Sa trebuie s] r]mqn] =n cadrul slujirii efective, nu “artificiale”. Tocmai de aceea este atqt de important ca doctrina bisericii s] fie adqnc =nr]d]cinat] pe Biblie \i doar pe Biblie \i tot ce trece peste aceasta s] nu fie =mbr][i\at, indiferent de “avantajele” de moment pe care le prezint].

6.2. Slujirea =n bisericile evanghelice

Bisericile istorice v]d =n conduc]torii lor “preo[i”, =n special din cauza rolului lor =n Euharistie, de “aduc]tori de jertfe”. Cre\tinii evanghelici, care insist] asupra subordon]rii tuturor =nv][]turilor Noului Testament, nu-i nume\te niciodat] pe conduc]tori “preo[i” \i niciodat] nu se refer] la Euharistie ca la o jertf]. +n terminologia biblic], preo[i sunt numi[i numai Iisus Hristos \i “totalitatea credincio\ilor”. Aceasta este preo[ia tuturor credincio\ilor, pe care a pus un mare accent reformatorii. Noi suntem, =n mod colectiv, o preo[ie care aducem jertfe duhovnice\ti lui Dumnezeu, jertfe care sunt din cadrul =nchin]rii.

Noul Testament arat] c] fiecare biseric] avea un grup de prezbiteri a c]ror sarcin] principal] era s] p]storeasc] \i s] hr]neasc] (=nve[e) turma.

Preo[ia universal] nu exclude autoritatea =n Biseric]. Slujirea p]storilor, ca echivalent al prezbiterilor \i episcopilor, trebuie s] r]spund] chem]rii lui Hristos \i modului =n care El a ar]tat slujirea. John Stott, inspirqndu-se din Ioan 1-16, remarc] \apte =ndatoriri ale p]storului, care sunt, =n general, acceptate =n bisericile evanghelice:

un bun p]stor trebuie s]-\i cunoasc] oile. “El =\i cheam] oile pe nume (…) Eu =mi cunosc oile mele \i ele m] cunosc pe mine”. O rela[ie personal] cu cei p]stori[i este o prim] condi[ie pentru o p]storire eficient]. Rela[ia de fra[i este benefic] =n cadrul bisericii, deoarece aceasta exclude posibilitatea contur]rii unui decalaj, subtil, =ntre slujitor \i restul membrilor din biseric], care, =ncet, va crea “clase” distincte, respectiv, clerici \i laici.

Un bun p]stor va sluji oilor. Isus a spus: “P]storul cel bun =\i d] via[a pentru oi”. Domnul Isus a prev]zut greutatea pentru p]strarea unui echilibru s]n]tos =ntre slujire \i statut \i a atras aten[ia ucenicilor cu privire la aceasta. Exemplul suprem pe care El ni l-a oferit a fost acela de a sluji sacrificqndu-se.

Un bun p]stor va c]l]uzi oile. “Dup] ce \i-a scos toate oile, merge =naintea lor \i oile merg dup] el” (v.4). Ceva similar trebuie s] fac] \i p]storii duhovnice\ti. Isus a adus un nou concept de autoritate \i conducere, acela de slujire prin exemplu, nu prin for[]. P]storul nu trebuie s] fie neprih]nit pentru c] administreaz] “sfintele taine”, nici jertfe euharistice, ci pentru c] el trebuie s]-i conduc] pe credincio\i la nivelul de sfin[enie cerut de c]tre Dumnezeu (Iuda 22:25).

Un bun p]stor va hr]nii oile. “Eu sunt u\a. Dac] intr] cineva prin mine, va fi mqntuit, va intra \i va ie\i \i va g]si p]\une” (v.9). Lucrarea esen[ial] a p]storului este o lucrare a Cuvqntului, care se face prin =nv][]tur]. De aceea apostolul Pavel face referire la condi[ia p]storilor de a avea capacitatea de a =nv][a pe al[ii (1 Timotei 3:2).

Un bun p]stor conduce turma cu autoritate. John Stott reliefeaz] bine acest adev]r. “Verbul are de-a face cu o regul] aspr]. Este de la sine =n[eles c] p]storul nu este autocratic. El nu folose\te “toiagul” =mpotriva turmei. Noul Testament pune un mare accent pe umilin[a =n slujire a p]storilor, chiar dac] credincio\ii trebuie s] arate ascultare \i supunere fa[] de “mai marii vo\trii” (Evrei 13:17). Conceptul calvinist de autoritate derivat din Cuvqnt este principiul s]n]tos acceptat de c]tre evanghelici.

Un p]stor bun =\i va p]zi turma – de du\mani feroce precum “proorocii mincino\i, care vin =mbr]ca[i =n haine de oi, dar pe din]untru sunt lupi r]pitori” (Matei 7:19), =nv][]torii fal\i care neag] =nv][]turile fundamentale ale credin[ei cre\tine, de care trebuie s] fie p]zit] turma. Ace\ti “lupi” pot fi chiar dintre “fra[i” \i care, poate, pretind c] slujesc bisericii. Desigur, exist] riscul de a c]dea =ntr-o extrem] sau alta. Atitudinile ferme trebuie s] caracterizeze pe adev]ra[ii p]stori. Pavel “s-a luptat cu fiarele din Efes” (1 Corinteni 15:32). Acest aspect al slujirii, de multe ori, cere un pre[. Astfel de atitudini sunt, de foarte multe ori, nepopulare. Totu\i, autoritatea manifestat] s]n]tos, protejeaz] p]storul de extreme.

Un p]stor bun va c]uta oile sale. Isus a spus: “Mai am \i alte oi care nu sunt din staulul acesta, \i pe acelea trebuie s] le aduc” (v.6). De\i evanghelizarea cade, =n cea mai mare parte pe umerii evangheli\tilor, c]utarea oilor pierdute este sarcina p]storului. Lucrarea lor se completeaz]. “F] lucrul unui evanghelist \i =mpline\te-[i bine slujba” (1 Timotei 1:5), sunt cuvintele adresate de c]tre Pavel lui Timotei.

+n[elegqnd sarcinile principale ale p]storului, este lesne de observat c] rolul lui este foarte diferit de al preo[ilor din bisericile istorice. Astfel, p]storul nu trebuie s] uite c] =n cadrul preo[iei universale, el nu este decqt un laic. Laicul nu este un ignorant =n ale religiei. Isus nu a fost un profesionist al religiei. Expresia greac] pentru laic, =n sensul omului de rqnd, este

Teoretic, se recunoa\te c] laicii sunt membrii pe deplin ai poporului lui Dumnezeu, dar practic li se =ncredin[eaz] doar sarcini “subalterne”. Desigur, aceasta este o problem] care este argumentat] doar practic, doctrina fiind de cu totul alt] natur]. Ignoran[a fa[] de Cuvqntul lui Dumnezeu, care =i face pe oameni s] nu =n[eleag] c] atunci cqnd au fost mqntui[i au devenit \i slujitori, conduce, treptat, treptat, la o diferen[iere tot mai mare =ntre “clerici” \i “laici”, chiar dac] aceste clase “nu exist]”.

P]strarea unui echilibru =n slujire se poate face doar prin implicarea tuturor credincio\ilor =n via[a bisericii. Este clar c] Dumnezeu a rqnduit diferite slujbe: apostoli, prooroci, evangheli\ti, p]stori \i =nv][]tori (Efeseni 4:11). Ace\tia au fost rqndui[i pentru a-i conduce pe credincio\i =n lucrarea fiec]ruia de slujire. Pe scurt, Biserica este un loc nu numai pentru p]st]\ie, ci \i pentru echiparea sfin[ilor \i manifestarea autorit][ii, deoarece, pentru a cqrmui, este nevoie de autoritate.

Privind comparativ conceptele slujirii din Biserica Primar] \i cele din bisericile evanghelice, se poate observa o mare apropiere, chiar dac] tendin[ele actuale au o anumit] tent] clericizatoare. Oricum, nu se poate pune problema unui sacerdotalism, atqta timp cqt nu este acceptat] doctrina sacramental] a Cinei, care necesit] “aducerea unei jertfe” \i implicit, “purtarea unui har special”. Deci, (1) caracteristica slujirii este diaconia (2) slujirea =ntruchipeaz] preo[ia universal] (3) care nu exclude existen[a unor slujbe ca apostol, prooroc, evanghelist, p]stori \i =nv][]tori (4) ordinarea nu confer] puteri speciale \i nici nu formeaz] o clas] special], a “clericilor”.

Unele biserici consider] c] \i ordinarea slujitorilor, binecuvqntarea copiilor, =nmormqntarea, c]s]toria, sp]larea picioarelor \i rug]ciunea pentru bolnavi sunt acte de cult. Chiar dac] acestea au o parte formal], ritual], nu pot fi =ncadrate =n categoria actelor de cult, fiindc] nu =ndeplineasc cele trei condi[ii de baz]: (1) s] aib] o parte formal], (2) s] fi fost instituit de c]tre Mqntuitor \i (3) s] fi fost poruncit] repetabilitatea lor =n Biseric] de c]tre Domnul Isus. Ele sunt foarte importante =n Biseric], f]cqnd parte a serviciului de =nchinare. Totodat], sunt activit][i care vin =n =ntqmpinarea nevoilor spirituale \i comunitative pentru =mplinirea menirii bisericii.

+n concluzie, doctrinele despre actele de cult \i slujirea =n bisericile evanghelice, au redescoperit crezurile primare, biblice. Chiar dac] sunt tendin[e de dezechilibrare, =ntr-o extrem] sau alta, aceste adev]ruri fundamentale trebuie s] caracterizeze evanghelismul, pentru a se putea p]stra =n linia s]n]toas], biblic]. Orice =ncercare de schimbare a acestor adev]ruri, dintr-un anumit domeniu, va atrage schimb]ri \i =n celelalte. O schimbare a doctrinei despre actele de cult, va trebui s] construiasc] un nou statut slujitorilor, pentru a r]spunde noii orient]ri. Aceast] ecua[ie trebuie s] fie o form] de p]strare a echilibrului doctrinar.

VII. REZULTATELE CERCET}RII

SACRAMENTALIZAREA |I SACEDOTALIZAREA BISERICII

REDESCOPERIREA VALORILOR TEOLOGIEI BIBLICE

Adev]rurile fundamentale ale doctrinei cre\tine sunt descoperite =n Scripturi. Aceasta este forma absolut] de creare a cadrului eclesiologic, practic, pentru Biserica Cre\tin]. Orice alte surse care sunt de natur] s] influen[eze doctrinele, =n vreun fel, trebuie analizate cu mult] aten[ie, orice afirma[ie trebuind supus] Teologiei Biblice.

7.1. De la acte de cult scripturale, la sacramentele tradi[iei biserice\ti

+n lucrearea de fa[], am plecat de la adev]rurile incontestabile ale Bibliei, urm]rind doctrinele despre actele de cult, ca forme exterioare ale adev]rurilor mqntuitoare. Ele au fost instituite de c]tre Hristos \i poruncite pentru a fi perpetuate =n Biseric]. Acestea sunt condi[iile pentru ca un act ritual s] fie considerat act de cult. Singurele acte de cult instituite de c]tre Domnul Iisus sunt Cina Domnului \i Botezul. Ele nu au putere =n sine, ci sunt simboluri care, prin credin[], aduc binecuvqnt]rile adev]rurilor semnificate.

Totodat], slujirea =n Biserica Primar], care tr]ia dup] Teologia Biblic], era neclerical], deoarece actele de cult nu cereau “puteri speciale” pentru a fi administrate. To[i credincio\ii erau slujitori, iar =n cadrul Bisericii, Domnul a rqnduit “slujitori care s]-i slujeasc] pe slujitori”. Nu s-au c]utat oameni profesioni\ti =n ale religiilor, =n[elegqndu-se, =n echilibru, preo[ia universal] \i autoritatea din Biseric].

Botezul era considerat un act de ini[iere, nemqntuitor, dar, un act al credin[ei. El avea drept antecedente moartea \i =nvierea Domnului, na\terea din nou a celui botezat, iar accentul lui nu care pe oficiant.

Cina Domnului, deasemenea, nu a fost v]zut] =n Biserica Primar] ca o repetare a jertfei lui Hristos, ci o comemorare, prin credin[], a celor care vor s] tr]iasc] dup] modelul Domnului \i s] se “hr]neasc] spiritual” din Hristosul spiritual prezent la Cin]. Nici =n acest caz accentul nu cade pe oficiant.

Implica[iile \i scopurile umane sim[ite =nc] de foarte devreme =n Biseric], precum \i afluen[a de oameni din religiile misterelor, au adus cu ele, treptat, treptat, schimb]ri doctrinare.

+nc] din perioada postapostolic], a P]rin[ilor Biserice\ti, =n condi[iile inexisten[ei Bibliei canonice, doctrinele s-au individualizat, fiecare teolog punqndu-\i amprenta, =ntr-un mod subiectiv, asupra practicilor \i crezurilor cre\tine. Tendin[a uman] de ancorare =n “lumea v]zut]” a creat o presiune asupra practicii biserice\ti, devenind =nzestrarea formelor cu puterea semnificat]. Desigul, acest proces a durat, schimb]rile fiind lente, neobservabile pentru moment.

Pe de alt] parte, dorin[a oamenilor de a conduce autoritar \i tendin[a de securizare a pozi[iilor din Biseric] i-a determinat s] “for[eze” =nspre un cq\tig =n autoritate. Un cadru prielnic pentru aceasta s-a ar]tat a fi “=nzestrarea” loc cu har, pentru a putea oficia actele de cult, transformate =n sacramente, deoarece, de acuma, au putere =n sine, ac[ionqnd ex opere operato. “Puterea” primit] de preo[ii (ap]ru[i pentru a oficia jertfa) le conferea acestora un statut privilegiat \i, totodat], o protec[ie .

Nu =n ultimul rqnd, un cre\tinism ieftin, comod, a =nceput s] fie dorit, =nc] din primele secole. Este cunoscut faptul c] oamenii nu se simt comozi cqnd devin responsabili, nici chiar pentru ei; a\a c], un cre\tinism =n care omul s] nu fie responsabil, ci simpla participare la liturghie s]-i rezolve problemele, era de dorit. |i aceasta au avut.

Din momentul =n care la =nceputul perioadei patristice Cina Domnului =ncepe s] fie considerat] ca o jertf], se trece de la actul de cult la un sacrament sau mysterion str]in de crezul biblic.

Botezul =n ap], de asemenea, se transform] =n sacrament, din momentul =n care este aplicat sistematic pruncilor, \i nu mai este primit prin credin[], nici nu mai se bazeaz] pe ea, ci este un act magic, menit s] asigure na\terea din nou a unui prunc incon\tient \i iresponsabil.

7.2. De la prezbiter noutestamental la preot ca mijlocitor al mqntuirii

Slujitorii ordina[i ai Bisericii noutestamentale nu dispuneau de o preo[ie special], ceilal[i membri ai bisericii fiind, la fel, slujitori, chiar dac] neordina[i. Caracteristica de baz] a vie[ii cre\tine era slujirea, manifestate prin evanghelism \i fapte bune. Apostolul Pavel recomand] credincio\ilor din Corint s] fie slujitori adev]ra[i (1 Corinteni 14.26).

Slujirile speciale din cadrul Bisericii sunt, de fapt, “slujirea slujitorilor” (Servus Servorum Dei).

Tendin[a spre episcopatul monahic manifestat] de Ignatius din Antiohia marcheaz] =nceputul transform]rii slujitorilor ordina[i =n conduc]tori biserice\ti, =nzestra[i cu o autoritate mai mare decqt permitea Scriptura, respectiv, slujirea din Biserica Primar].

Pe m]sur] ce actele de cult devin sacramente, ofician[ii acestora tind spre preo[ia special] atestat] =n secolul al III-lea d.Hr. \i care presupunea dou] doctrine nebiblice noi:

Doctrina harului transmis acestor preo[i speciali prin punerea mqinilor, din genera[ie =n genera[ie, de la apostoli;

Doctrina preo[iei rezultate din oficierea Cinei Domnului ca jertf].

Se poate observa aceast] rela[ie strqns] =ntre schimb]rile doctrinelor practice \i a slujirii, influen[qndu-se reciproc.

7.3. Adqncirea sacramentaliz]rii \i a sacerdotaliz]rii =n Bisericile Istorice

Periada Evului Mediu a adqncit sacramentalizarea bisericii, fiind perioada =n care Biserica ajunge o institu[ie magic], devenind un mijloc de putere \i control =n mqna clerului.

Dup] perioada de tranzi[ie, secolele IV-VI d.Hr., doctrinele nebiblice despre transmiterea harului de la Hristos spre credincio\i prin sacramentele oficiate de c]tre preo[ii mijlocitori ai mqntuirii se dezvolt] \i se sintetizeaz], =n Apus, datorit] papei Grigore I, ultimul p]rinte apusean al Bisericii, iar =n R]s]rit, datorit] lui Ioan Damaschin, ultimul p]rinte r]s]ritean al Bisericii. Aceste dezvolt]ri nebiblice sunt =nso[ite de consacrarea solemn] a politeismului \i idolatriei, la al VII-lea Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 787 d.Hr.

Doctrinele \i practicile privitoare la sacramente se afl] =n centrul preocup]rilor Bisericii \i au un rol major =n marea schism] din 1054. Elementele Euharistiei dau na\tere la controverse care duc la doctrina magic] a transubstan[ierii, adoptat] =n Apus, =n vreme ce =n R]s]rit, aceste doctrine nu au ajuns nici ast]zi la o form] definitiv], din moment ce doctrina cosubstan[ierii, care p]rea s] fie acceptabil], este, =n prezent, contestat] de teologii ortodoc\i.

Sacramentul botezului a ajuns \i el s] fie un ritual magic. Oficiat =n Apus numai prin stropire, =\i pierde cu totul sensul \i baza =n mor[ii \i =nvierii =mpreun] ci Hristos, fiind =nso[it de obsesia de a fi oficiat cqt mai curqnd dup] na\terea pruncului, ca nu cumva acesta s] moar] nebotezat \i s] piard] mqntuirea.

Actul mirungerii, oficiat imediat dup] botez, =n R]s]rit, era socotit ca Botez cu Duhul Sfqnt, iar =n Apus, a fost o vreme uitat, iar apoi, oficiat la vqrsta pubert][ii, sub numele de confirmare.

Liturghia devine principalul rit sacramental, de\i nu este cuprins] =ntre cele \apte sacramente clasificate =n Biserica din Apus la =nceputul secolului al XIII-lea, acceptate =n R]s]rit la sfqr\itul aceluia\i secol.

+mp]r[irea membrilor Bisericii =n cler, singurul care reprezint] de fapt Biserica, \i laici, (poporeni sau mireni-lume\ti), des]vqr\e\te excluderea majorit][ii membrilor din Biseric], a c]ror mqntuire depinde acum integral de serviciile religioase ale clerului, nu de credin[a =n Hristos.

Biserica institu[ionalizat] =ntemeiat] prin transformarea cre\tinismului =n mijloc al statului, devine un organism uria\, structurat sub forma unei ierarhii clericale justificat prin necesitatea distribuirii harului prin sacramente.

Adev]rata Biseric] universal], invizibil], se vrea a fi =nlocuit] de aceast] institu[ie social-politic] dominatoare \i acaparatoare bunuri. Bisericile locale =nceteaz] s] mai fie de tipul “familiei” ca =n cazul cre\tinismului timpuriu (sec. I-III).

+n locul roadelor Duhului Sfqnt, cre\tinii sunt domina[i, la sfqr\itul Evului Mediu, de obsesia luptei cu spiritele \i cu vr]jitoarele, iar religia tradi[ional] devine un complex uria\ de supersti[ii.

7.4 +nceputul =ntoarcerii la actele de cult \i slujirea din Biserica

Primar]

Marea Reform] protestant] a avut de =nl]turat o cantitate enorm] de doctrine \i practici gre\ite adqnc =nr]d]cinate \i nu este de mirare c] nu a reu\it s] duc] pqn] la cap]t aceast] =ntoarcere la Biserica Primar].

Num]rul sacramentelor a fost redus la cele dou] poruncite de Domnul Iisus, Botezul \i Cina Domnului, ele urm]rind s] fie oficiate \i primite prin credin[], nu ex opere operato, pe baza unui har ca substantia magic] sau ca o putere ocult]. Totu\i, Luther \i Calvin consider] c] p]storii care oficiaz] sacramentele dispuneau de o preo[ie special] pentru aceast] slujb]. De asemenea, ei nu puteau explica sensul botezului copiilor, din moment ce nu-l puteau primi prin credin[].

Doctrina lui Luther despre transformarea elementelor Cinei “ca fierul =nro\it =n foc” =n urma ubicuit][ii trupului spiritual al lui Hristos este aproape la fel de magic] ca \i doctrina cosubstan[ierii.

+n calvinism, doctrinele cu privire la Cin] s-au diferen[iat atqt de mult =ncqt au condus la o f]rqmi[are excesiv] a acestei confesiuni, din motive rituale \i sacramentale.

Se poate conchide c] procesul desacraliz]rii \i desacerdotaliz]rii =n protestantismul istoric a mers numai pqn] la jum]tate, cazul cel mai ilustrativ fiind Bisericile Anglicane.

Liturghia s-a men[inut =n Biserica Lutheran] \i =n cea Anglican], iar =n Biserica Reformat] p]storul este singurul care se roag] \i predic], credincio\ii avqnd rolul de a cqnta Psalmi.

7.5. Redescoperirea valorilor Teologiei Biblice =n Mi\carea

Evanghelic]

Cu toat] diversitatea de forme \i practici, doctrinele evanghelice contemporane sunt foarte asem]n]toare =n ceea ce prive\te actele de cult \i slujirea, de accea ne vom referii la tendin[ele generale, comune.

+n primul rqnd, se constat] o =ntoarcere la concep[ia conform c]reia to[i membrii Bisericii sunt slujitori, ordina[i sau neordina[i. Datoria fiec]rui credincios este s] participe la serviciile religioase cu rug]ciune, cqntare, m]rturisiri etc. Ora biblic] reprezint] un moment =n care to[i membrii, fie b]rba[i sau femei, pot pune =ntreb]ri sau r]spunde.

Propov]duirea Cuvqntului este =ncredin[at] slujitorilor ordina[i, =n primul rqnd, datorit] preg]tirii lor biblice pentru aceast] slujb]. Chiar dac] =n diferite Biserici Evanghelice se efectueaz] diferite acte ceremoniale, Botezul \i Cina Domnului sunt singurele acte de cult, propriu-zise, cu scopul de a simboliza adev]ruri fundamentale ale credin[ei, avqnd o putere spiritual] real] datorit] credin[ei cu care sunt oficiate \i primite.

Evanghelicii nu acord] mare =nsemn]tate faptului c] elementele Cinei Domnului sunt pqine sau azim], vin sau must. Valoarea spiritual], simbolic], este cea care conteaz], iar aceast] valoare este =n Hristos.

Atmosfera de familie a Bisericii Primare re=nvie =n Bisericile Evanghelice, a c]ror for[] de atrac[ie a redescoperit calitatea vie[ii spirituale a fiec]rei comunit][i.

P]storii sunt slujitori ordina[i, dar mai sunt \i alte lucr]ri oficiate de c]tre credincio\i ordina[i: evangheli\ti, misionari, =nv][]tori, iar =n unele Biserici, se p]streaz] denumirile de prezbiteri \i diaconi. To[i ace\tia intr] =n slujb] =n urma voca[iei \i a chem]rii divine, dar sunt confiema[i prin alegere.

Cei care depl=ng “a\a-zisa” f]rqmi[are a confesionilor evanghelice, uit] c], de fapt, Biserica Timpurie nu era institu[ional] ci era reprezentat] de marea mul[ime a Bisericilor locale, care cooperau pe plan regional, \i, rareori, se f]cea apel la un centru de referin[] de mare prestigiu, ca Roma, Antiohia, Alexandria sau Cartagina.

Cooperarea Bisericilor Evanghelice de confesiuni diferite este tot mai accentuat] \i seam]n] tot mai mult cu situa[ia Bisericii timpurii.

7.6. Concluzii finale

Cre\tinismul actual seam]n] cu un caleidoscop al Istoriei Biserice\ti din toate epocile, oglindit] integral =n momentul prezent;

Sacramentalismul \i sacerdotalismul domin] Bisericile tradi[ionale \i le diferen[iaz] total de Bisericile protestante istorice \i evanghelice;

Protestantismul istoric se situeaz] pe o linie de mijloc, a unei desacramentaliz]ri \i desacerdotaliz]ri descendente modeste, =ncercqnd s] promoveze aceast] linie ca pe un factor de unitate a mi\c]rii ecumenice, preconizqnd recunoa\terea reciproc] a specificului slujirii biserice\ti al fiec]rei confesiuni cre\tine;

Mi\carea Evanghelic] din zilele noastre cunoa\te o =ntoarcere hot]rqt] la modelele actelor de cult \i a slujirii din Biserica Primar] \i respinge concesiile fa[] de modelul medieval pe care le pretinde ecumenismul actual;

Biserica vie nu poate face concesii modelelor dep]rtate de cre\tinismul noutestamental, deoarece, asemenea modele sacramentale \i sacerdotale, nu reprezint] crezurile Teologiei Biblice, singura norm] de via[] bisericeasc] \i individual] acceptabil].

Bisericile Evanghelice contemporane trebuie s] fie vigilente la subtilele forme prin care s-ar putea =nclina via[a practic], avqnd ca suport sacramentalizarea sau sacerdotalizarea care ar dep]rta-o de scopul \i scopurile lui Dumnezeu pentru Biseric].

BIBLIOGRAFIE

Aland,K.& J. Karavidopulos, The Greek New Testament, Stuttgart, Deutsche Biblegesellschaft, United Bible Societes, 1994

Bainton, Roland, Here I Stand, A Life of Martin Luther, London, The New England Library Limited, 1950

Barret, C.K., Church, Ministry and Sacraments in the New Testament, Carlise, U.K., The Paternoster Press, 1993

Barth, Karl, Church Dogmatics, Edinburgh, T&T Clark, 1960

Beinert, Wolfgang&Francis Schussler Fiorenza, Handbook of Catholic Theology, New York, Crossroad, 1995

Berkhof, Luis, Sistematic Theology, Edinburg, The Banner of Truth Trust, 1988

Berkhof, Luis, The History of Christian Doctrine, London, 1985

Bettenson, Henry, Documents of the Christian Church, New York, A Galaxy Book Oxford University Press, s.a.

Bethune, J.F., The Christian Religion, its Origin and Progress, part. II, Christian Worship, Cambridge, At The University Press, s.a.

Bi\oc, Alois, Sacramentele. Semnele credin[ei \i a harului, Ia\i, Ed. Presa Bun], 1998

Blond, Geoorges, Furio\ii Domnului, Bucure\ti, Ed. Politic], 1976

Boice, Montgomery James, Fundamente ale credin[ei cre\tine, Oradea, Ed. Institutului Biblic “Emanuel”, 2000

Bota, Ioan, Istoria Bisericii Universale \i a Bisericii Romqne, Cluj-Napoca, Ed. Via[a Cre\tin], 1992

Bres, Guy, Confesiunea belgian], Bucure\ti, Ed. Sthepanus, 1997

Brqnzei, Daniel (editor), Biblia cu explica[ii, versiunea D. Cornilescu, Berlin, Ohio, TGS International, USA, 1994

Bria, Ion, Dic[ionar de teologie ortodox], Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1994

Broderick, Robert, The Catholic Encyclopedia, Nashville, Thomas Nelson Publishers, 1986

Brown, Colin, Filosofia \i credin[a cre\tin], Oradea, Ed. Cartea Cre\tin], 2000

Bruce, F.F., The Speading Flame, Exeter, Paternoster Press, 1958

Bruce F.F., The New Century Bible Commentary, London, 1971

Bruce, Robert, The Ministry of the Lord’s Supper, London, James Clark&Co, 1958

Buga, Ioan, Teologia Cinei de Tain], Bucure\ti, Ed. Sfqntului Gheorghe-Vechi, 1998

Burkitt, F.C., Christian Worship, Cambridge, At The University Press, 1930

Burgess, S.M., B. McGee, Dictionary of the Pentecostal and Charismatic Mouvements, Zondervan, Grand Rapids, MI., 1988

Cabasila, Nicolae, Tqlcuirea dumnezeie\tii Liturghii, Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1997

Cairns, Earle, Cre\tinismul de-a lungul secolelor, Oradea, Ed. Cartea Cre\tin], 1997

Calvin, Ioan, Instruire =n credin[], Bucure\ti, Ed. Stephanus, 1996

Carez, Maurice, Dic[ionar grec-romqn al Noului Testament, Bucure\ti, Societatea Biblic] Interconfesional] din Romqnia, 1999

Chadwick, Henry, The Early Church, England, 1967

Chif]r, Nicolae, Istoria Cre\tinismului, v.1, Ia\i, Ed Trinitas, 1999

Ciobanu, Radu, Mic dic[ionar de cultur] religioas], Timi\oara, Ed. Helicon, 1994

Coman, Ioan, Patrologia, Sfqnta M]n]stire Dervet, 1999

Cullman, Oscar, Baptism In The New Testament, Philadelphia, The Westminister Press, 1950

Cuningam, William, Historical Theology. A Rewiew of the Principal Doctrinal Discussions in the Christian Church since the Apostolic Age, London, The Banner of Truth Trust, 1969

Cunliffe, H., A History of the Christian Doctrine, Edinburg, T&T, 1978

Danc], Wilhem (coordonator), Euharistia =n via[a bisericii, Bucure\ti, Ed. Arhiepiscopiei romano-catolice, 2000

Danielou, Jean, The Bible and the Liturgy, Notre Dame, Indiana, University of Notre Dame Press

DeWolf, Harold, A Theology of the Living Church, New York, Harper&Brothers Publishers, 1953

Douglas, J.D., Dic[ionar Biblic, Oradea, Ed. “Cartea Cre\tin]”, S.M.R., 1996

Dovley, Tim, The History of Church, Eerdmans, Grand Rapids, 1978

Dumea, Claudiu, Semnele mqntuirii. Liturghia cre\tin] catolic], Bucure\ti, Ed. Arhiepiscopiei romano-catolice, 1996

Dupu, C., O Istorie a Bisericii Cre\tine, Timi\oara, Ed. Metanoia, 1993

Evans, William, The Great Doctrines of the Bible, Chicago, Moody Press, 1974

Erickson, Millard, Teologie Cre\tin], v.1, v.2, v.3, Oradea, Ed. Cartea Cre\tin], 1998

Fecioru, Dumitru (editor), Scrierile p]rin[ilor apostolici, Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1995

Felea Ilarion, Ereticii \i r]t]cirile lor, Bucure\ti, Romqnia Cre\tin], 1999

Ferguson, Sinclaire B., New Dictionary of Theology, Leicester, England, Inter-Varsity Press, 1991

Franzen, August, Baumerm Remigius, Istoria papilor, Bucure\ti, Ed. Arhiepiscopiei romano-catolice, 1996

Frend, W.H.C., The Rise of Christianity, London, Dorton, Longman and Todd, 1984

Frietman, Robert, Spiritual Changes in European Menonitism, Goshen, Indiana, The Menonite ~arterly Review, 1941

George, Timoty, Teologia Reformatorilor, Oradea, Ed. Institutului Biblic “Emanuel”, 1998

Gherghel, Petru (editor), Euharistia. Sacramentul vie[ii noi, Ia\i, Ed. Vestea Bun], 2000

Gonzales, Justo, A History of Christian Thought, v.I-III, Nashville, Abingdon Press, 1998

Green, Michael, Baptism, Downes Grove, Ill, Inter Varsity Press, 1987

Gruden,Wayne, Systematic Theology. An Introduction to Biblical Doctrine, Leicester, England, Inter-Varsity Press, 1994

Hamond, T.C., In Understanding be man, A Handbook of the Christian Doctrine, London, Inter-Varsity Press, 1968

Harnak, Adolf, History of Dogma, Complete in four separate volumes, Gloucester, MASS., Peter Smith, 1976

Hertling, Ludwig, Istoria Bisericii Catolice, Ia\i, Ed. Ars Longa, 1998

Hodge, A.A., Outlines of Theology, Grand Rapids, Michigan, Zondervan Publishing House, 1979

Horst Balz, Exegetical Dictionary of the New Testament, Grand Rapids, Eerdmands Publishing Co, s.a.

Horia, Vintil], Dic[ionarul papilor, Bucure\ti, Ed. Saeculum, 1999

Jeremias, Joachim, The Eucharist Word of Jesus, Oxford, 1955

Kenneth, Scott Latourette, A History of Christianty, v.II, San Francisco, Harper Collins Publishing, 1975

Kydd, Ronald N., Charismatic Giftsin the Earle Church. An Exploration into the Gifts of the Spirit During the First Three Centuries of the Christian Church, Peabody, Hendrickson, 1984

Kidd, R. Documents Illustrative of the History of the Church, London, Society for Promoting Christian Knowledge, v.3, 1920

Kittel, Gerhard, Theological Dictionary of the New Testament, Grand Rapids, Eerdmands Publishing Co., s.a.

Kloes, Victor, S] cunoa\tem cre\tinismul autentic, Arad, Ed. Multimedia, s.a.

Klotsche, E.H., The History of Christian Doctrine, Grand Rapids, MI., Baker Book House, 1979

Kuen, A. Slujiri =n Biseric], Bucure\ti, Ed. Societatea Evanghelic] Romqn], 1992

Lampert, Evgueny, The Divine Realm, Toward a Theology of the Sacraments, London, Faber and Faber Ltd, 1943

Lightfoot J.B., The Apostolic Fathers. Second Edition, Leicester, Apollos, 1990

Livingstone, Cunliffe-Jones, A History of Christian Doctrine, Edinburgh, T&T Clark, 1997

Lockyer, Herbert, All The Doctrines of The Biblie, Grand Rapids, Michigan, Zondervan Publishing House, 1964

Losky, Vladimir, Teologia mistic] a Birericii de R]s]rit, Bucure\ti, Ed. Bonifaciu, 1998

Losky, Vladimir, Dup] chipul \i asem]narea lui Dumnezeu, Bucure\ti, Ed. Bonifaciu, 1998

Luther, Martin, Catehismul mic, Cluj, Ed. Logos, 1996

Martin, Ralph, Worship in the Earle Church, Grand Rapids, Eerdmans Pb&Co, s.a.

McGrath, Alister, E., Christian Theology, An Introduction, Oxford, Blackwell Publishers, 1997

Martzelor, Georgios, Sfin[ii P]rin[i \i problematica teologic], Bucure\ti, Ed. Bizantin], 2000

Menzeis, William, Horton, Stanley, Doctrine Biblice. O perspecti] penticostal]. Oradea, Ed. Life Publishers, 1999

Meyendoef, John, Hristos =n gqndirea cre\tin] r]s]ritean], Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1997

Meyendorff, John, Teologia Bizantin], Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1996

Mih]lcescu, Ioan, Dogmatica Iubirii, Bucure\ti, Romqnia Cre\tin], 1998

Mih]lcescu, Irineu, Catehismul Cre\tin Ortodox, Ia\i, 1990

Milne, Bruce, Know the Truth. A Handbook of Christian Belief, Leicester, England, Inter-Varsity Press, 1986

Mircea, Ioan, Dic[ionar al Noului Testament, Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1995

Moffat, James, Moffat Commentary – First Corinthians, London, Hodder and Stoughton, 1938

Mortimer, G. Alfred, The Eucharistic Sacrifice, New York, Longmans, Green&Co, 1901

Neve, J.L., A History of Christian Thought, Philadelphia, Pensilvenia, The Muhlenberg Press, 1946

Newman, Albert Henry, A Manual of Church History, v.II, Philadelphia, The American Baptist Publication Society, 1953

Oberman, Heiko, The Impact of the Reformation, Grand Rapids, Eerdmans Publishing Company, 1994

Oberman, Heiko, The Refprmation, Grand Rapids, Eerdmans Publishing Company, 1994

Paul, Robert, S., The Atonement and the Sacraments, London, Hodder and Stoughton, 1961

P]curariu, M., Istoria Bisericii Ortodoxe Romqne, Bucure\ti, I.B.M-B.O.R., v.I-1991, v.II-III -1994

Pelikan, Jaroslav, The Christian Tradition, A History of the Development of Doctrine, v.I-V, Chicago&London, The Univ. of Chicago Press, 1971-1985

Popovici, Eusebiu, Istoria Bisericii Universale \i Statistica Bisericii, Bucure\ti, Ed. Tipografia C]r[ilor Bisericii, v.I- 1925, vII- 1926, v.III- 1927, v.IV- 1928

~alben, Lars P., A History of the Christian Church, New York, Thomas Nelson and Son, 1968

~uik, Oliver, The Christian Sacrament, London, Nisbet Ltd, 1927

Randell, Keith, Jean Calvin \i Reforma Tqrzie, Bucure\ti, Ed. All, 1998

Randel, Keith, Luther \i Reforma =n Germania, Bucure\ti, Ed. All, 1994

R]mureanu, Ioan, Istoria Bisericeasc] Universal], Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1992

R]mureanu, Ioan, M. |esan, T. Bodogae, Istoria Bisericeasc] Universal], v.1, Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1987

Remete, George, Dogmatica Ortodox], Alba Iulia, Ed. Re=ntregirea, 2000

Ridderbos, Herman, An Outline of His Theology, London, Ed. Oliphans, 1977

Robu, Ioan (coordonator), Catehismul Bisericii Catolice, Bucure\ti, Ed. Arhiepiscopiei romano-catolice, 1993

Sandru, Trandafir, Dogmatica Bisericii lui Dumnezeu Apostolice Penticostale, Bucure\ti, Editura Institutului Teologic Penticostal, 1993

Sandru, Trandafir, Doctrinele Biblice ale Bisericii, Bucure\ti, Ed. Institutului Teologic Penticostal, 1994

Schaff, Philip, History of the Christian Church, v.1, v.III, Grand Rapids, Eerdmans Publishing, 1910

Schlink, Edmund, The Doctrine of Baptism, Sant Luis, London, Concordia Publishing House, 1972

Seeberg, Reinhold, Text-Book of the History of Doctrines, v.I,II, Grand Rapids, MI., Baker Book House, 1961

Snyder, Graydon, F., The Apostolic Fathers. A New Translation and Commentary, v.6, London, Thomas Nelson&Sons, 1968

Stagg, Frank, Teologia Noului testament, Bucure\ti, Ed. Gnosis, 1999

Stamps, D.C. (editor general), Biblia de studiu pentru o via[] deplin], versiunea Cornilescu, Bucure\ti, Life Publishers, 2000

Staniloae, Dumitru, Teologia Dogmatic] Ortodox], v.1-1996, v.2-1997, vIII-1997, Bucure\ti, Editura Institutului Biblic \i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romqne, 1996

Steel, David & Thomas, Curtis, Cele cinci teze ale calvinismului, Oradea, Ed. Cartea Cre\tin], 1999

Stibbs, Alan, Sacrament, Sacriface and Eucharist, London, The Tyndale Press, 1961

Stott, John, The Contemporany Christian, Leicester, Inter-Varsity Press, 1992

Summers, Ray, Commentary on Luke, Waco, TX, s.a.

Suttner, Ernst Christopher, Bisericile R]s]ritului \i Apusului de-a lungul istoriei biserice\ti, Bucure\ti, Ed. Ars Longa, 1998

Talpo\, Vasile, The Importance of Evangelism in Ministerial Training: A Critical Analisis of the Contribution of Selected Ninetheenth Cetury Christian Educators, Bucharest, The Baptist Theological Seminary, 1999

Talpo\, Vasile, Propov]duirea Cuvqntului lui Dumnezeu, <Korntal>, Ed. Lumina Lumii

Talpo\, Vasile, Studiu introductiv =n Legea, Istoria \i Poezia Vechiului Testament, Bucure\ti, E.D.P., 1999

Taylor, Michael, J., The Sacraments, Readings in Contemporary Sacramental Theology, New York, Alba House, 1981

Teoctist, (sub =ngrijirea), Biblia sau Sfqnta Scriptur], cu aprobarea Sfqntului Sinod, Bucure\ti, I.B.M.B.O.R., 1997

Thiessen, Henry Clerance, Prelegeri de Teologie Sistematic], Oradea, Ed. “Cartea Cre\tin]”, S.M.R., 1979

Tillich, Paul, A History of the Christian Thought. From it’s Judaic and Ellenistic Origins to Existentialism, New York, Simon and Schuster,1968

Tru[a, Ionel, Doctrinele Biblice ale Bisericii, Arad, Ed. Candela, 1996

Vamvu, Alexie, Actele de cult =n Biserica lui Dumnezeu, Bucure\ti, Ed. Cultului Penticostal, 1981

Walker, Wiliston, A History of the Christian Church, New York, Charles Scribur’s, 1970

Ware, Timoty, Istoria Bisericii Ortodoxe, Bucure\ti, Aldo Press, 1999

Warns, Johannes, Baptism. Studies in the Original Christian Baptism, London, The Paternoster Press, 1957

Webber, Otto, Foundations of Dogmatics, v.2, Michigan, Grand Rapids, Eerdmans Publishing Company, 1966

Webber, Robert (editor), The Complete Library of Christian Worship, Nashville, TN, Star Strong, 1993

Willey, Orton H., Christian Theology, v.3, Kansas City, Mo., Beacon Hill Press of Kansas City, 1943

Williams, George & Angel Mergal, Spiritual and Anabaptist Writers, Philadelphia, Westminister Press, 1957

Andreiescu, Valeriu, Curs de Istoria Gqndirii Cre\tine, Bucure\ti, I.T.P., 2000

Andreiescu, Valeriu, Curs de Istoria Cre\tinismului, Bucure\ti, I.T.P., 1999

*** Biblia sau Sfqnta Scriptur], versiunea Cornilescu

*** Britanica, Enciclopedia Britanica Inc., s.l. 1989

*** DEX, Bucure\ti, Ed. Universul Enciclopedic, 1998