S. L. univ. dr. ing. Liliana MIRON [632279]

0
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA: MASTER CONTROLUL ȘI MONITORIZAREA CALITĂȚII
PRODUSELOR AGRICOLE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator Științific:
S. L. univ. dr. ing. Liliana MIRON

Masterand: [anonimizat]
2018

1
UNIVERSITATEA „OVIDIUS” DIN CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE
SPECIALIZAREA: MASTER CONTROLUL ȘI MONITORIZAREA CALITĂȚII
PRODUSELOR AGRICOLE

Tema lucrării:
„TEHNOLOGIA DE FABRICARE A ULEIULUI
DE FLOAREA -SOARELUI ”

Coordonator Științific:
S. L. univ. dr. ing. Liliana MIRON

Maste rand:
Ingrid -Elena CARANFIL

CONSTANȚA
2018

2

CUPRINS

INTRODUCERE __________________________________________________ ______

CAPITOLUL I

I.1. _______ ___________________________________________ ________ ____ 7

3
INTRODUCERE

„Uită -te întotdeauna către soare și nu vei vedea umbrele !
Așa face floarea -soarelui! ”
– Helen Keller –

Procesarea semințelor si fr uctelor oleaginoase devine din ce în ce mai importantă
datorită creșterii demografice și a necesității din ce în ce mai mare atât în nutriția omului
cât și pentru diferite aplicații tehnice. În general sunt folosite 3 metode de producere a
uleiului: prin p resare, extracție cu ajutorul unui solvent și printr -o combinație între presare
și extracție cu ajutorul unui solvent. Eficiența acestor metode poate fi îmbunătățită cu
ajutorul enzimelor sau a dioxidului de carbon.
Presarea a devenit o metoda învechită c are în zilele noastre a fost înlocuită de
folosirea solvenților, metodă mult mai eficientă, în special pentru semințele de ulei cu
conținuturi mai scăzute cum ar fi semințele de soia. În cazul semințelor cu concentrații de
ulei mai ridicate acestea suferă o presare preliminară cu ajutorul unui solvent. Pentru
producerea de înaltă calitate a uleiurilor virgine esre permisă doar presarea cu ajutorul
presei cu fricțiune și purificare prin depunere, filtrare sau cu ajutorul centrifugei.
Din cauza procesului ex tensiv de extracție în fabricile mari din care rezultă extacția
apare și formarea cumpusilor nedoriți in uleiul brut, ceea ce face ca uleiul să fie inutilizabil
în nutriția umană sau a aplicațiilor tehnice, astfel că o purificare complexă cu ajutorul unei
proces de rafinare a uleiul brut este inevitabilă.
În continuare vor fi descrise diferite metode de procesare a uleiului și diferite cerințe
necesare pentru producerea de uleiuri vegetale de calitate înaltă în fabricile de ulei. Vor fi
discutate dificultăț ile în ceea ce privește ambele metode și diferite aspecte ale procesării
uleiului din tratamentul preliminar a materialului brut cu ajutorul extracției prin presare sau
solvent, extracție prin purificare cu ajutorul filtrării, stagnării sau rafinării. Dife riții pași ai
procesului de rafinare, degomare, rafinare chimică sau fizică, decolorare și dezodorizare
sunt descriși.
Producția de ulei din diferite surse este importantă pentru a asigura ulei pentru
diferite utilizări, atât ca hrană cât și pentru diferi te procese tehnice ca: lubrifianți,
combustibil sau materiale brute pentru produse chimice. Subiectul principal îl constă
separarea uleiului de restul materialului din care acesta este extras ulterior purificării

4
uleiului brut, dar pentru aceasta trebuie s a privim producția de ulei ca un tot, astfel că nu
doar partea de procesare este importantă pentru producția de ulei de calitate superioară, ci
și recoltarea, tratamentele aplicate înainte de recoltare, condițiile de depozitare până la
procesare trebuie lu ate în cosinderare.
Se pune problema dacă materialele brute extrase prin presare cu ajutorul solvenților
au loc într -o fabrică mare cu rafinări succesive sau dacă uleiul este procesat într -o fabrică
mică unde se folosește foar presa cu șurub. În timp ce fabricile mari pot compe nsa
inferioritatea materialului brut prin procesul de rafinare, în fabricile mici calitatea
materialelor brute este decisivă, calitatea uleiului fiind direct afectată. Pe de altă parte,
manipularea materialului brut după recoltare depinde de tipul de mater ial brut. În condiții
corespunzătoare, semințele, cum sunt cele de soia, rapiță sau floarea -soarelui pot fi
depozitate pe o perioadă mai lungă de timp dacă este posibilă reducerea procesului
metabolic si contaminarea cu microorganisme sau insecte.
Scopul metodei de extacție este optimizarea producției de ulei păstrând în același
timp calitatea uleiului. Cu privire la acest aspect nu doar înlăturarea substanțelor
contaminate ce afectează calitățile senzoriale sau stabilitatea de depozitare sunt importante,
dar și compușii rezultați în timpul procesării cum sunt acizii grași sau esterii acizilor grași
trebuie luați în considerare.
În timp ce extracția mecanică a semințelor sau fructelor, o metodă veche de
procesare a uleiului, este folosită în prezent doar pentru uleiurile provenite din fructe sau
diferite specialități de uleiuri, în procesul de extractie extensiv din marile fabrici sunt
aplicate mijloace mecanice și chimice. Astfel rezultă ulei brut ce trebuie să fie supus
diferiților pași ale unui proces de rafinare pentru a face uleiul utilizabil. O metodă mai
avansată de extragere a uleiului este folosirea dioxidului de carbon sub presiune ridicată,
care are, în condiții critice, proprietăți extractoare similare cu hexanul. A ceastă metodă este
relativ nouă, folosită pentru uleiuri sau componente susceptibile sau luxoase, deoarece este
o metodă foarte scumpă.
Pe lângă ulei, șroturile reprezintă un factor economic important în procesarea
uleiului. Acestea pot fi folosite ca sur să de proteină în hrana animalelor; însă, în prezent se
fac tot mai multe cercetări asupra proteinelor extrase din resturile producției de ulei pentru
a fi folosite în hrana oamenilor.

5
CAPITOLUL I
ISTORIA CULTIVĂRII DE FLOAREA -SOARELUI ÎN LUME

Numele de Helianthus derivă din latinul „Helios ” care înseamnă soare și „anth us”
care înseamnă floare. Acest fapt nu este deloc întamplător, el dator ându -se străvechii
povești din mitologia greacă, în care nimfa apelor Clyt ie s-a indrăgostit intr -o bună zi de
zeul zilei și al Soarelui, Apollo (divinitate solară identificată adeseori cu Helios). Din
nefericire pentru Clytie, acesta s-a indrăgostit de Leucothoe , fata lui Orchamus, regele
Persiei. Consumată de gelozie, Clytie i -a povestit regelui Orchamus despre întâlnirile
dintre fiica acestuia și zeul soarelui, care, dezamagit și plin de mânie și -a îngropat de vie
singura fiică. La aflarea veștii, Apollo , dezamăgit peste măsura a transformat -o pe Clythie
într-o floare ce este cunoscută astăzi ca floarea -soarelui. Se spune că pană și prezent ,
floarea -soarelui se uită spre cer din momentul în care soarele răsare și până ce acesta
apune.
Floarea -soarelui e ste originară din America de Nord. Acum aproximativ 5000 de
ani, oamenii au început să cultive planta în zonele de sud -vest ale Americii de Nord , acolo
unde astăzi se află Mexic. De -a lungul generațiilor s -a favotizat producerea de semințe din
ce în ce mai mari și mai multe. Astfel, floarea -soarelui din zilele noastre nu se aseamană cu
aspectul acesteia de la început, caracteristicile acesteia fiind mondificate de -a lungul a mii
de ani de către oameni.
A fost sugerat chiar faptul că floarea -soarelui a fost aclimatizată înainte de porumb.
Cultivată de către triburile din America de Nord, aceasta a constituit o parte importantă din
dieta acestora datorită conținutului de grăsimi vegetale .
După descoperirea Lumii Noi de către europeni, aceștia au observat ben eficiile
plantei și au transportat semințelei acesteia la începutul secolului al XVI -lea, dar, datorită
marimii și frumuseții acesteia, floarea -soarelui a fost folosita ca planta ornamentală.
Primele înregistrări ale unei brevet de extragere a uleiului d in semințele de floarea –
soarelui în Europa datează din 1716, în Anglia.
Abia în secolul al XVIII -lea floarea -soarelui câștigă popularitate și asta datorită lui
Pentru cel Mare care aduce semințe din Olanda în Rusia. În perioada postului Paștelui, era
interzisă consumarea de ulei de către Biserica Ortodoxă a Rusiei, dar cum uleiul de
floarea -soarelui nu se găsea pe această listă, acesta a avut un succes uriaș. Drept urmare, la

6
începutul secolului al XIX -lea, uleiul de floarea -soarelui era produs în Rusia la scară
industrială.
Cu peste 2 milioane de hectare de floarea -soarelui plantate annual în Rusia au fost
identificate două tipuri, unul pentru producerea de ulei și unul pentru consumul propiu -zis.
Guvernul rusesc a investit în diferite procese de cerceta re, iar omul de știință VS
Pustovoit este creatorul celui mai popular hibrid . Astfel, în anul 1830 avem de -a face cu
una din ironiile istoriei, când semințele de floarea -soarelui rezultate din procesul de
selecție a lui Pustovoit ajung înapoi în America de Nord, unde, in fază incipientă,
semințele de floarea soarelui vor fi folosite ca furaj. Abia începând cu 1926 se va începe și
aici procesarea uleiului de floarea -soarelui.

7
STUDII PRIVIND CULTURA DE FLOAREA SOARELUI ÎN
ROMÂNIA

Floarea -soarelui aparține genului Helianthus annuus . „Helios” se traduce din
limbra greacă ca „soare”, iar „annus” înseamnă că este o floare anuală. Se crede că numele
de floarea -soarelui provine de la legătura dintre plantă și soare, atât în ceea ce privește
aspectul cât ș i comportamentul. La prima privire, floarea -soarelui se aseamănă întradevăr
cu soarele. Imaginați -vă un cerc mare cu raze de foc galben ce strălucesc împrejurul său,
exact cum obisnuiam sa desenam soarele în copilărie. În al doilea rând și cel mai interesa nt
este faptul că floarea -soarelui urmărește de fapt poziția soarelui pe cer. Această proprietate
poartă denumirea de heliotropism.
Floarea -soarelui poate produce cantități însemnate de ulei datorită faptului că
varietățile de semințe de floarea -soarelui p roduc 40 -50% ulei din greutatea lor inițială.
Floarea -soarelui a fost introdusă în cultură în principal pentru producerea uleiului
alimentar.
Tabelul I.1. Suprafețe cultivate cu floarea -soarelui conform FAOSTAT la
nivel mondial și în Europa
Nr. crt. Local izare
geografică Anul Suprafața
( ha) Producția
medie (kg/ha)
1 La mivel mondial 2010 23069510 1363.4
2 În Europa 14302142 1393.0
3 La mivel mondial 2011 25649159 1564.8
4 În Europa 16734516 1620.2
5 La mivel mondial 2012 25071000 1460.2
6 În Europa 16034952 1477.4
7 La mivel mondial 2013 26160203 1731.5
8 În Europa 16945527 1834.5
9 La mivel mondial 2014 25256155 1686.1
10 În Europa 16407893 1763.5
11 La mivel mondial 2015 25455572 1743.0
12 În Europa 16399466 1786.9
13 La mivel mondial 2016 26205337 1806.7
14 În Europa 18073117 1905.4

Dacă în anul 1910 floarea -soarelui se cultiva pe o suprafață de 672 ha, in anul 1948
aceasta a crescut la 416000 ha, iar în perioada 1970 -1975, suprafața cultivată ajungea la
puțin peste 520000 ha. În anul 2010 suprafața ocupată de cultura de floarea -soare lui în

8
lume este de 23069510 ha, iar în România de 786058 ha. Deși media producției din ultimii
ani la nivel global este cuprinsa i ntre 1500 și 1800 de kg/ha (tabelul I.1), iar cea din
România între 1800 și 2000 kg/ ha, se pot atinge și producții de peste 5 000 kg/ha în condiții
propice. Producția de semințe este determinată mai puțin de perioadele uscate și mai mult
de presiunea dăunătorilor și selecția inițială a semințelor.
În anul 2016, în Europa, cele mai mari suprafețe sunt cultivate în țările fostei
URSS, în Rusia s -au cultivat 7293622 ha cu floarea -soarelui, în Ucraina 6086700 ha; în
Grecia s -au cultivat 105018 ha, în Italia 110716 ha, în Spania 689789, în Bulgaria 817511
ha, iar în România 1038414 ha., iar la nivel mondial , in SUA s -au cultivat 620790 ha, în
China 959017 ha, iar în Argentina 1413964 ha cu floarea -soarelui.1
În anul 2013, la nivel mondial s -au cultivat peste 26 de milioane ha cu floarea –
soarelui, producția medie fiind de 1731.5 kg/ha. În Europa s -au cultivat aproape 17
milioane ha cu floarea -soarelui, producția medie fiind de 1834.5 kg/ha. Situația culturii de
floarea -soarelui la nivelul Uniunii Europene in perioada 2010 -2016 este prezentată în
tabelul I.2.
Tabelul I.2. Situația culturii de floarea -soarelui la nivelul Uniunii Europene
2010 -2016

Floarea -soarelui este una dintre cele mai importante plante olei fere din lume,
urcând in ultimii 10 ani de pe poziția a cincea în lume pe poziția a patra în ceea ce privește
producția de ulei. Există de asemnea și țări unde producția de ulei de floarea -soarelui
ocupă loc primordial în clasament, ca de exemplu Iran, Tur cia și România.
În România, floarea -soarelui a fost introdusă pentru producerea uleiului pe la
mijlocul secolului al XIX -lea în Moldova, fiind de asemenea principala plantă
producătoare de ulei alimentar.2
Primul soi de mare succes din România a fost soiul Record, introdus în anul 1966.

1 După FAOSTAT – faostat.fao.org/site
2 M. Axinte, Gh . V. Roman , I. Borcean , L. S .Muntean (2006) – Fitotehnie
2010 3768287 1863.3 7021543
2011 4336438 1960.0 8499242
2012 4286360 1660.3 7116570
2013 4578368 1999.1 9152452
2014 4251638 2173.9 9242537
2015 4181446 1889.3 7900031
2016 4120721 2057.5 8478437Anul Suprafața (ha)Producția medie
(kg/ha)Producția totală
(tone)

9
Producțiile medii înregistrate în perioada 1966 -1970 au fost de peste 1400 kg/ha,
iar după ce ai fost creați și introduși în cultură hibrizii românești de floarea -soarelui, în
perioada 1979 -1981, producția medie a înregistra t valori de 1630 kg/ha.
Cel mai mare declin din ultimii 30 de ani în ceea ce privește producția de floarea –
soarelui s -a înregistrat în anul 2000 , 2002 și respectiv 2007 când, din cauza condițiilor
nefavorabile, producția medie a celor aproximativ 876800 h a a înregistrat valoarea de 821
kg/ha pentru anul 2000 și 2002, iar pentru anul 2007, pentru suprafața de 748545 cultivata
cu floarea -soarelui , producția medie a fost de 730.6 kg/ha .3
Evoluția suprafețelor cultivate cu floarea -soarelui și a producției me dii pentru
perioada 2007 -2016 este redată în tabelul I.3.
Tabelul I.3. Suprafața cultivată și producția medie obținută la cultura de
floarea -soarelui în România în perioada 2007 -2016

Este de asemenea demn de menționat faptul că, Romînia se află între primele 5 tări
din lume, atât in ceea ce privește producția de ulei de floarea -soarelui, consumul acestuia și
chiar și exportul. La nivel mondial la ora actuală, cei mai mari producători de floarea
soarelui sunt Rusia, Ucraina, China, România și Argentina.
Fiind una dintre cele mai răspândite plante oleifere din țara noastră, floarea -soarelui
produce din semințele ei uleiul cu cea mai mare popularitate. Astfel, datorită cererii mari
de ulei, dar și a multiplelor întrebuințări ale acestei plante mulți fermieri si-au îndreptat
atenția către cultivarea acesteia.
Floarea -soarelui face parte din ordinul Compositales (Asterales), familia
Compositae (Asteraceae), subfamilia Tubuliflorae, tribul Heliantheae, subtribul

3 După Anuarul Statistic al României și FAOSTATAT – faostat.fao.org/site
2007 748545 730.6
2008 808791 1446.5
2009 761093 1442.7
2010 786058 1606.7
2011 993258 1801.5
2012 1064750 1313.2
2013 1072059 1998.1
2014 998043 2193.6
2015 1009140 1769.6
2016 1038414 1957.2AnulSuprafața
(ha)Producția medie
(kg/ha)

10
Helianthinae, genul Helianthus1 L. Este o plantă c e se cultivă pe suprafețe mari în țara
noastră, mai ales în Dobrogea, Câmpia Română și de Vest.
Importanța culturii de floarea soarelui este dată de utilizarea ei largă în alimentația
omului, dar și în hrana animalelor, având inclusiv utilizări industriale și energetice.
Producția obținută la o anumită suprafață cultivată cu floarea -soarelui diferă în
funcție de condițiile climatice, hibridul folosit, dar mai ales de tehnologia aplicată, putând
ajunge, in condiții favorabile, asa cum am menționat anterior la valorii record de 5 tone la
hectar. Importanța acestei culturi pentru țara noastră este evidențiată și prin faptul că, in
anul 2016 România s -a situat pe primul loc în Uniunea Europeană la suprafața cultivată cu
floarea -soarelui. Conform datelor Institu tului Național de Statistică și în anul 2015
România s -a clasat pe locul fruntaș în Uniunea Europeană de floarea -soarelui atât în ceea
ce privește producția, cât și suprafața, cu un total al recoltei de 1750000 de tone la un
milion de hectare.
Deși floarea -soarelui are parte de un mediu prielnic dezvoltării pe suprafețe întinse
din țara noastra, exista zone în care avem cele condiții mai potrivite pentru detvoltarea
acestei plante. Astfel, în România au fost stabilite pentru floarea -soarelui 6 zone de cultu ră
în cadrul fiecărei zone delimitându -se agroecosistemele în care se por dezvolta diferiți
hibrizi4:
Zona 1 se extinde pe terenurile irigate din Câmpia Româna și Dobrogea și
pe terenurile irigate și neirigate din Câmpia de Vest;
Zona a 2-a se extinde în L unca Dunării;
Zona a 3 -a cuprinde Câmpia Română și Dobrogea, suprafețele neirigate;
Zona a 4 -a cuprinde Câmpia Găvanu -Burdea, Câmpia Leu – Rotunda și
Câmpia Plenița ;
Zona a 5-a cuprinde Câmpia Jijiei, podișul Bârladului ș i Câmpia
Transilvaniei;
Zona a 6 -a cuprinde Podișul Moldovenesc, Piemonturile vestice și
Piemontul sudic .

4 Liliana Panaitescu (2009) – Fitotehnie – Plante oleaginoas e – Plante textile

11
CAPITOLUL II
CULTIVAREA DE FLOAREA -SOARELUI ȘI
VALOAREA ALIMENTARĂ A ULEIULUI DE
FLOAREA -SOARELUI

În anul 1716, englezii au obținut prima victorie în extragerea uleiului din sem ințele
de floarea -soarelui, iar din acel moment, uleiul din semințe de floarea -soarelui a avut o
atenție mondială. Acest succes al extracției de ulei de floarea -soarelui a accelerat
cercetările cu privire la varietățile de floarea -soarelui, însă, până în s ecolul al XIX -lea
floarea -soarelui era folosită ca plantă ornamentală . Abia după jumătatea secolului al XX –
lea floarea -soarelui a fost cultivată ca plantă oleaginoasă pe suprafețe extinse și după ani de
cercetări excesive, fosta Uniune Sovietică a mărit pr ocentul de ulei de la 35% în anul 1935
la 45% în anul 1955, iar pentru unele varietăți de floarea -soarelui s -a ajuns chiar la un
conținut de ulei de 55%. Această realizare a făcut ca floarea -soarelui să devină o cultură
importantă in lume. Începând cu jumă tatea secolului al XX -lea, varietatea îmbunătățită de
floarea -soarelui a fost introdusă în China, India, Vietnam, Brazilia etc.
Uleiul de floarea -soarelui se află pe locul 4 în lume în ceea ce privește uleiurile
comestibile, după uleiul de plamier, uleiul din semințe de soia si uleiul de rapiță.5
Cu excepția aplicațiilor industriale limitate în fabricarea lacurilor și vopselurilor,
fabricarea de săpunuri și detergenți, adezivi, emolienți, lubrificanți și exploararea de
combustibil biodisel, uleiul din semin țe de floarea -soarelui este folosit în mod obișnuit ca
ulei comestibil.
Uleiul înregistrează 80% din valoarea recoltei de floarea -soarelui. Uleiul de
floarea -soarelui standard este bogat în acid linoleic polisaturat care reprezintă aproximativ
70% din conț inutul total de ulei de floarea -soarelui, iar al doilea cel mai abundent conținut
este cel de acid oleic monosaturat care contribuie cu până la 20%.6Uleiul de floarea –
soarelui este î n general considerat un ulei premium datorită culorii sale deschise, conți nutul
ridicat de acizi grași nesaturați, aromă blândă , punct de ardere înalt și conținut redus de
acid linoleic. În ceea ce privește uleiul comestibil de floarea -soarelui, principalele
întrebuințări sunt ca ulei pentru salate, ulei de gătit sau pentru prod ucerea de margarină.

5 Rauf S., Jamil N ., Ali Tariq S ., Khan M ., Kausar M . (2017) – Progress in modification of sunflower oil to
expand its industrial value. Journal of the Science of Food and Agriculture
6 Cvejić S ., Miladinović D. and Jocić S. (2014 ) – Mutation breeding for changed oil quality in sunflower

12
Un hectar de floarea soarelui, cu o recoltă de 2,3 t/ha, asigură obținerea a:
1100 kg ulei,
700 de șroturi (300 kg de proteine),
500 kg de coji (70 kg drojdii),
1400 kg calatidii (1000 kg de fân calitativ),
30 – 40 kg de miere de albi ne.
Floarea -soarelui este cea mai importantă plantă cultivată în țara noastră pentru
obținerea uleiului vegetal comestibil. Aceasta este o plantă anuală, meliferp și heliotrofă.
Ea se compune din 4 părți principale: rădăcină, tulpină, frunze și fructe (se mințe). Fructul
este o achenă de formă alungită și dimensiuni variabile (7 -13mm lungime și 4 -7mm
lățime) și de culori diferite (alb, negru, cenușiu, vărgat).
Achena se compune din:
Înveliș. exterior – coaja: 20 -27%;
Tegument concreșcut pe cotiledoane;
Miezul propriu -zis ce este compus din 2 cotiledoane: 70 -80%.
Coaja conține ulei (0.5 -1.8%), celuloză (52 -60%) și substanțe extractive neazotate
(34.5 -40%). Tegumentul este o membrană subțire, bogată în ulei, aderent atât la
cotiledoane cât și la coaja seminț elor. Miezul cuprinde organele viitoare plante în stadiul
embrionar. Celula, unitatea de structură a miezului, este constituită din membrană,
oleoplasmă, nucleu și grnule aleuronice. Oleoplasma conține ulei dispersat omogen în
incluziuni submicroscopice.7
Floarea -soarelui oferă posibilități multiple de valorificare a tuturor componentelor
anatomice (Fig. II.1.)

Fig. II.1 Valorificarea completă a florii -soarelui

7 Vintilă I. (2002) – Analize de laborator în industria uleiurilor vegetale comestibile

13

În ultima vreme, uleiul de floarea soarelui a crescut în popularitate mai ales pentru
folosi rea acestuia în compoziția chipsurilor si a snacksurilor. Este deasemenea foarte
popular și pentru utlizarea sa ca ulei de gătit. Această tendință se datorează creșterii
gradului de conștientizare a consumatorilor cu privire la pericolul altelor uleiuri
polisaturate ca cel obținut din soia, porumb sau rapiță a căror origine este tot mai adesea
aceea de organism modificat genetic.
Cu siguranță toată lumea cunoaște originea acestor semințe – acea frumoasă și
impunătoare floarea -soarelui. Aceste plante impuna toare, mari și diferite sunt cultivate pe
tot globul nu doar pentru producție, dar și pentru decorarea grădinilor, în arhitectura
peisagistică, pentru atragerea polenizatorilor și alte beneficii.
În ceea ce privește semințele, plantele de floarea -soarelui sunt foarte prolifice, o
singură plantă producând aproape 1000 de semințe. Este de precizat faptul că, în ceea ce
privește consumul de semințe de floarea -soarelui ca atare, pentru a mării gradul de
digestivitate și valoarea n utrițională, semințele trebuie înmuiate în apă și uscate/prăjite
înainte de a fi consumate.
În ceea ce privește valoarea nutrițională a uleiului de floarea -soarelui avem
următoarea defalcare a profilului de acizi grași:
Grăsimi saturate (ca acidul palmitic și cel stearic și cantități minore de acid miristic,
acid palmitoleic, acid arahidic, acid behenic și alți acizi grași) ~11%;
Grăsimi mono nesaturate sau omega -9 (acid oleic) ~ 30%;
Grăsimi poli nesaturate sau omega -6 (sub formă de acid linoleic) ~59%.
Conținutul de acizi grași depi nde de genotip, de factorii de mediu, cu precădere
tipul de sol, precipitațiile și mai ales temperatura minimă și maximă a aerului. Calitatea
uleiului de floarea -soarelui a fost supusă unor modificări genetice semnificative utilizând
atât mutații induse câ t și spontane. Primele rezultate semnificative au fost obținute de către
amelioratorul rus K. Soldatov, de la Institutul de Cercetări din Krasnodar care a tratat
semințe de vatietate VNIIMK 8931 cu o soluție de dimetilsulfat ce a provocat o mutație
rezult ând plante cu semințe cu un conținut ridicat de acid oleic. Pe baza acestei mutații
Soldatov a creat soiul „ Pervenets ”, acesta având un conținut de acid oleic de 75%.8 Pe baza
acetuia, cercetătorii de floarea -soarelui din întreaga lume au dezvoltat hibrizi și linii cu
conținut ridicat de acid oleic, cu valori ce variază intre 86 și 92%.

8 Fernandez -Martinez, J., Jimenez, A., și colab. (1989) . – Genetic analysis of the high oleic acid con – tent in
cultivated sunflower . Euphytica

14
Pe lângă conținutul de acizi grași, uleiul de floarea -soarelui este bogat în vitamina
E și lecitină, lecitină ce nu este extrasă chimic, cum este de exemplul lecitina extra să din
soia. Acest lucru este însă valabil doar pentru uleiul presat la rece si nerafinat, versiunile
rafinate, procesate cu caldură fiind însă uleiuri cu valori nutritive scăzute.
Crescători de floarea -soarelui și geneticieni au modificat foarte mult în deceniile
anterioare nivelurile calitative ale uleiului, în primul rând nivelurile celor mai comuni acizi
grași și tocoferoli (vitamina E) folosind mutații induse și spontane, precum și utilizarea
biotehnologiei la nivel molecular. Singurul caz în care pro gresul nu a fost atins a fost în
ceea ce privește litosterolii ca ți componenți minori cu un impact semnificativ asupra
calității uleiului.
Tabelul II.2 Compoziția nutritivă a uleiului de floarea -soarelui pentru 100g
conform USDA – Departamentul de Agricu ltură al Statelor Unite9
Principii nutritive Valoarea U.M.
Calorii 884 cal
Indice Glicemic 0
Lipide (grăsimi total) 100 g
Grăsimi saturate 9 g
Grăsimi polinesaturate 29 g
Grăsimi mononesaturate 57,3 g
Grăsimi trans 0,2 g
Colesterol 0 mg
Acizi gr ași Omega -3 37 mg
Acizi grași Omega -6 28925 mg
Vitamine
Vitamina E – Tocoferol 41 mg
Vitamina K 5,40 mcg
Vitamina B8 – Colină 0,2 mg
Minerale
Fier 0,3 mg

După cum se poate observa în tabelul II.2 , uleiul de floarea -soarelui este foarte
bogat în conținutul de omega -6 cu o valoare de aproximativ 60%. Această valoare însă nu
este la fel de ridicată ca a uleiului provenit din struguri (70 -76%), uleiul din semințe de
cânepă (72 -81%) sau cel din semințe de dovleac 64%) .
O neliniște a consumatorilor de ulei de floarea -soarelui în schimb, poate fi dată de
faptul că acesta nu conține grăsimi benefice omega -3, ca cele ce se află în componența
uleiului de nuc sau a uleiului din semințe de in. Aceasta este însă o problemă doar în cazul

9 https://www.usda.gov/

15
în care o persoană consuma regulat ulei de floarea soarelui, deoarece astfel se va
dezechilibra raportul dintre graăsimile omega -6 și omega -3 din dietă. Dacă expunerea la
cantitățile de ulei de floarea -soarelui este la nivel scăzut însă, acesta neliniște nu constituie
o preo cupare.
Uleiul de floarea -soarelui este, după cum bine se știe, cel mai popular ulei folosit în
România. Gustul său curat, blând, punctul de ardere ridicat (2 27oC) și usurința de cultivare
fac ca acesta să fie produsul favorit pentru industria alimentară procesată. Totuși, acestă
precizare este valabilă doar pentru uleiul de floarea -soarelui rafinat, punctul de ardere al
uleiului de floarea -soarelui presat la rece este drastic scăzut la jumătate, acesta având astfel
punctul de fum la temperatura de 107oC, la fel ca și uleiul de șofrănel.
Punctul de ardere sau de fum este un factor esențial în ceea ce privește uleiul care
urmează a fi încălzit la foc. Prin punct de ardere se înțelege temperatura la care uleiul
începe descompunerea glicerinei în acroleină și etanol și eliberarea de radicali liberi nocivi
pentru organismul uman. Prin urmare, acest punct de ardere exprima valoarea maximă a
temperaturii la care poate fi încălzit un ulei . Este de precizat faptul că, odată cu gradul de
rafinare al unui ulei va cre ște și punctul de ardere al acestuia. Prin rafinarea uleiului,
numărul de acizi grași liberi scade. Astfel, este indicat ca uleiurile de origine vegetală
nerafinate să fie folosite ca atare în preparatele reci pentru un rezultat cât mai benefic în
ceea ce privește proprietățile acestora.
Caracteristicile fizice ale uleiului de floarea -soarelui sunt:
densitatea la 20 grade = 0,92;
vâscozitate (CST) la 20 grade = 55 – 61;
punctul de fuziune = – 16 grade;
punctul de rupere = – 5 grade;
PCI (Kcal/kg) = 903 2;
amplitudinea autoinflamării = 30.
Caracteristicile calitative ale semințelor de floarea -soarelui destinate industrializării
sunt, in principal, următoarele:
conținutul in umiditate;
conținutul de corpuri străine ;
semințe cu defecte ;
masa hectolitri ca a semințelor de floarea -soarel ui variază intre 40 si 42 kh/hl.
În ceea ce privește tipurile de ulei de floarea -soarelui avem următoarea clasificare :

16

Uleiul de floarea -soarelui cu conținut sporit de acid oleic – cel puțin 82% acid
oleic mononesaturat și 9% acid linoleic. Are un gust neutru și poate fi util izat
pentru orice tip de gătire;
Uleiul de floarea -soarelui cu conținut mediu oleic :
Uleiul de floarea -soarelui linoleic – este de fapt uleiul original de floarea -soarelui
unde predomină conținutul de a cizi grași polinesaturați, cu precădere acidul
Omega -6 și vitamina E.

17
CAPITOLUL III

18

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

• Autori români

19

• Autori străini

Alte surse