Ș. l. dr. ing. DAVID Ivona [306859]

UNIVERSITATEA ‘’VALAHIA’’ DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

DOMENIUL: INGINERIA MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDII: SISTEME DE CONTROL ȘI EVALUARE A CALITĂȚII MEDIULUI

LUCRARE

DE

DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Ș. l. dr. ing. DAVID Ivona

ABSOLVENT: [anonimizat]2020-

UNIVERSITATEA ‘’VALAHIA’’ DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR

STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT

DOMENIUL: INGINERIA MEDIULUI

PROGRAMUL DE STUDII: SISTEME DE CONTROL ȘI EVALUARE A CALITĂȚII MEDIULUI

MANAGEMENTUL DURABIL AL AGROECOSISTEMELOR. STUDIU DE CAZ: ÎNFIINȚAREA UNEI PLANTAȚII DE AFIN ÎN SISTEM ECOLOGIC SUPERINTENSIV

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Ș. l. dr. ing. DAVID Ivona

ABSOLVENT: [anonimizat]2020-

[anonimizat] a cunoscut o revigorare caracterizată prin înființarea de noi plantații ma ales în ultimele decenii.

Un rol important l-a avut extinderea în cultură a afinului, [anonimizat].

Cerințele consumatorilor în continuă creștere pentru produse ecologice în stare proaspătă constitue o necesitate de extindere în cultură a anumitor specii pomicole printre care și afinul de cultură.

Fructele afinului de cultură au conținut asemănător cu cel al afinului de munte (Vaccinum myrtillus), [anonimizat], dulceață, afinată, etc.

[anonimizat], [anonimizat]. Fructele de afin (afinele) [anonimizat], substanțe tanante, ș.a.

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] ‘’Înființarea unei plantații de afin în sistem ecologic” în suprafața de 6,09 ha, [anonimizat], jud. Dâmbovița.

[anonimizat], utilizând mai eficient resursele disponibile umane și materiale.

CAPITOLUL I. [anonimizat], printre care și cultura afinului, a cunoscut în ultimii ani o [anonimizat] 4.1a.

[anonimizat], [anonimizat] 6,09 [anonimizat].

Scopul studiului se referă la:

Valorificarea economică superioară a terenului pe care se va realiza investiția;

Eliminarea riscului compromiterii recoltei de fructe din cauza unor perioade de secetă prelungită, prin achiziționarea și instalarea sistemului de irigare prin picurare;

Pe măsura intrării pe rod a culturii de afin, se obțin recolte cu valoare adăugată mare, asigurând dezvoltarea ulterioară a societății, prin creșterea veniturilor din comercializarea fructelor de afine;

Rentabilitatea crescută a afacerii, întrucât piața de desfacere pentru afine este în continua creștere;

Investiía este sustenabilă mai ales dacă se obține sprijin financiar nerambursabil prin F A D R.

Denumirea obiectivului de investiții

Înființare plantație de afin în sistem ecologic superintensiv.

Amplasamentul

Terenul este situat în extravilanul satului Teiș, comuna Șotânga, jud. Dâmbovița. Comuna Șotânga este situată pe malul drept al râului Ialomița, la 7 km în partea de Nord-Vest a orașului Târgoviște. Este străbătută de pâraiele Vulcana și Vâlceaua. Suprafața comunei este de 35,15 km2. Localitățile vecine sunt: în N se învecinează cu Vulcana Pandele, în Nord-Est cu Doicești, în Est cu Săteni, în Sud cu Târgoviște , în Vest cu Gheboieni, în Sud-Vest cu comuna Mănești, iar în Nord-Vest cu comuna Voinești.

Comuna Șotânga este așezată pe DJ 712 la 7 km., de Târgoviște și 13 km., de Pucioasa, având în componența ei două sate:

• Șotânga – reședința comunei situată pe cele două terase de pe malul drept al lalomiței și o parte din teritoriul său fiind situat în Subcarpați având o altitudine medie de 425 m;

• Teiș – ocupă partea de Sud a comunei fiind situat într-o zonă interfluvială între Ialomița și Ilfov, la limita nordică a Câmpiei Târgoviștei, având o altitudine medie de 350 m.

Terenul ce face obiectul prezentului proiect are o suprafață totală de 6,09 ha și este situat în extravilanul satului Teiș, comuna Șotânga, județul Dâmbovița.

În conținutul proiectului sunt specificate datele de identificare a parcelelor și a tarlalelor ce urmează a fi plantate cu material săditor de înaltă calitate și productivitate, certificate și autorizate în pepinierele din România și care se pretează la realizarea unui proiect de cultură de afin prin accesare de fonduri europene prin Programul Național de Dezvoltare Rurală PNDR 2014-2020, in cadrul subprogramului pomicol 4/1.a.

Amplasamentul exploatației oferă toate condițiile necesare și permite inițierea și dezvoltarea activității de producție în domeniul pomicol.

Cofinanțarea investiției prin PNDR, oportunitatea care oferă posibilitatea înființării unei exploatații pomicole conformă cu normele U.E.

Investiția este necesară pentru următoarele motive:

Dezvoltarea activității companiei și înființarea unei livezi;

Creearea de noi locuri de muncă.

Utilizarea mai eficientă a resurselor disponibile (umane și active);

Oportunitatea înființării unei plantații de afin in sistem ecologic este dată de:

Piața internă cât și externă, mai ales pentru produse ecologice este în creștere rapidă în întreaga lume. Cererea probabil o să depășească oferta timp de mai mulți ani de acum încolo.

Sunt foarte puțini producători de afine ecologice și prin urmare, există o competiție foarte mică pe acest segment.

Consumatorii cunosc beneficiile pentru sănătate ale afinelor și se apreciază o creștere a grupurilor de consumatori care să conștientizeze valorile nutriționale ale acestor fructe și impactul benefic asupra sănătății.

CAPITOLUL II. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRII

Importanța culturii afinului

Afinul de cultură este original din America de Nord, fiind un arbust mult apreciat pentru fructele sale care au un rol nutritiv în alimentația omului, dar și proprietăți medicinale.

Datorită valorii alimentare și terapeutice a fructelor care se consumă în stare proaspătă cât și prelucrată ca: marmeladă, compot, suc, afinată, lichior, fructe congelate, conferă afinului o importanță deosebită, fapt confirmat de începutul răspândirii acestuia din ce în ce mai mult în cultură.

Afinele sunt bogate în substanțe nutritive (zaharuri, substanță uscată), conțin între 14 și 47 mg / % vitamina C, 9% glucide totale, 0,6% substanțe pectice și pectină, 0,39% substanțe tanoide, săruri minerale – 19 mg/% P, 17 mg/% K, 7 mg/% Ca, 8 mg/% Mg, 8 mg vitamina A ( După Ighena N., Braniște N, 2003). Frunzele și lăstarii uscați se folosesc în medicină sub formă de extract în dezinfectarea căilor biliare.

Fructele sunt de 2 – 4 ori mai mari comparativ cu afinele de munte, având calități superioare și foarte mult căutate pe piața românească, dar și pe piețele europene ca fructe proaspete, în principal.

Afinul de cultură s-a extins pe suprafețe mari în S.U.A. unde se obțin în jurul a 100.000t fructe anunal, apoi în Canada, Germania, Suedia, Danemarca, Finlanda, Anglia, Franța și Austria (După Ghena N., Braniște N, 2003).

La noi în țară, afinul de cultură s-a introdus în cultură după anul 1965, fiind extins în prezent pe circa 300 ha în Maramureș, Argeș, Suceava și Sibiu (după Ghenea N., Braniște N, 2003).

Prima plantație de afin din România, s-a înființat la Bilcești, județul Argeș, în anul 1968, cu un număr de 9 soiuri.

În județul Dâmbovița, în ultimii ani, cultura afinului s-a extins ca urmare a accesării de fonduri P N D R, astfel că, la Caragiale a fost înființată din anul 2018 o plantație de 80 de ha, iar la Cândești Deal există o plantație de 7 ha, cu plantele în vârstă de 8 ani.

Investiția pentru înființarea unei plantații de afin merită, pentru că este una de lungă durată, iar odată realizată, prin producțiile obținute se compensează efortul, prin faptul că fructele au foarte mare căutare pe piața românească și la export, la prețuri care acoperă cheltuielile și se obține profit deloc de neglijat.

Particularitățile de creștere și fructificare

Afinul de cultură este un arbust ce crește sub formă de tufă înaltă de 1 -3m., cu mai multe tulpini de grosimi aproximativ egale. Sistemul radicular este format din rădăcini active, cu capacitate redusă de pătrundere în sol, fapt ce impune plantarea cu bol de amestec, materialul săditor fiind livrat înghivece.

Afinul înflorește târziu, în cursul lunii mai,după ce apar frunzele.

Florile sunt grupate câte 6-20 în raceme, sunt autofertile, nefiind probleme deosebite cu asigurarea polenizării. Polenizarea încrucișată asigură totuși o mai bună legare a florilor.

Afinul este foarte precoce și poate rodi chiar din anul plantării, dar este

recomandat ca în primii doi ani de la plantare să se îndepărteze mugurii de rod, pentru a asigura o dezvoltare cât mai rapidă a tufelor.

Plantele de afin ating potențialul genetic de producție de 3-5kg/tufă și chiar mai mult, funcție de soi și tehnologia de cultură, după 6-8 ani de la plantare.

Afinele de cultură sunt mai mari de 2-4 ori decât cele crescute sălbatic (spontan).

Gustul variază de la dulce la dulce acidulat, cu aromă specifică.

Coacerea fructelor se face eșalonat, cele obținute la primele recoltări fiind mai mari și mai bogate în semințe.

Cerințele afinului de cultură

Cerințele afinului de cultură față de factorii de mediu

Afinul este o specie care solicită un areal de cultură limitat determinat față de exsistența unor soluri acide (pH = 4,8 – 5,5), structurate, fertile, bine aprovizionat cu apă și cu aerație bună. Cele mai favorabile sunt solurile brune acide, cu textură mijlocie, drenaj acvatic bun, fără fenomene de gleizare până la adâncimea de 50 cm.

De importanță hotărâtoare este reacția solului, însușire ce limitează cultura afinului. Sunt recomandate soluri ușoare cu drenaj bun, conținutul în humus trebuie să fie de minimum 3,5 – 4 %, deoarece masa principală a rădăcinilor se dezvoltă în stratul de la suprafața solului .

Tehnologia aplicată în cadrul fermei

Afinul cu tufă inaltă este originar din America de Nord iar soiurile cultivate provin în cea mai mare parte din specia americană Vaccinium corymbosum.

Fructele și frunzele acestui arbust au conținut asemănător cu cel al afinului de munte (Vaccinium myrtillus), având pe lângă rolul nutritiv și propietăți medicinale.

Astfel fructele sunt bogate în substanțe nutritive (zaharuri, acizi,substanță uscată), vitamine, dintre care de remarcat vitamina C, vitaminele A, Bl, B2, E, săruri minerale, antociani cu acțiune antioxidantă.

Fructele sunt de 2-4 ori mai mari comparativ cu afinele de munte, cu calități comerciale superioare și sunt foarte căutate pe piețele europene ca fruct proaspăt în principal.

Recomandări de polenizare în condiții dificile

Spre deosebire de albine, bondarii sunt activi și la temperaturi joase (5 °C), în condiții de vânt și cer înnorat.

Deoarece bondarii sunt disponibili pe tot parcursul anului, ei sunt indicați atât pentru polenizarea culturilor timpurii, cât și a celor târzii.

Bondarii nu sunt doar polenizatori excelenți în câmp deschis, dar sunt cu adevarat valoroși în sere și solarii.

Ei pot înlocui în totalitate munca manuală și folosirea hormonilor la polenizare.

În cultura de afine, polenizarea cu bondari duce la creșterea producției și la fructe mai mari și mai calitative.

Bondarii asigură un ansamblu de fructe excelente, mai ales în perioada când albinele nu sunt active, cum ar fi în timpul iernii sau al primăverii, în timpul perioadelor reci, vântoase sau înnorate.

Nu doar ca s-a îmbunătațit considerabil calitatea fructului, dar și culturile comerciale au crescut substanțial prin folosirea bondarilor.

Figura. 2.1. Bondar care asigură polenizarea florilor de afin

Principalele soiuri cultivate

Bluecrop – soi viguros, cu port erect, foarte productiv, cu maturizare mijlocie.

Fructele sunt mari 1,5-1,7g., de culoare albastră deschis, cu ciorchini răsfirați, forma sferic-turtită, rezistente la crăpare, cu aromă medie, iar la maturitate se desprind ușor de pe ramuri. Rezistent la boli și secetă.

Blueray- soi viguros, cu port erect, foarte productiv, cu coacere semitimpurie. Fructelesunt foarte mari 2,0-2,2g., de culoare albastră deschis, cu pulpa verde, aromată și rezistentăla crăpare. Capacitate de păstrare bună.

Bluetta – soi de vigoare mijlocie productiv și cu coacere foarte timpurie.

Fructele sunt relativ mari, cu aromă puternică, de culoare albastru deschis. Soi foarte rezistent la gerurile de primăvară.

Burlington – soi viguros, cu port erect și cu ramurile dispuse spre exterior, productiv, coacere semitimpurie. Fructele mici-mijlocii 1,0-1,2g., de culoare albastră, cu pulpa fermă, slab aromate, rezistente la crăpare și cu capacitate bună de conservare, însușiri gustative mijlocii.

Collins – soi viguros, cu port erect, productiv, cu coacere semitimpurie. Fructe de 1,5-1,7g., dispuse în ciorchini răsfirați, de culoare albastră, cu pulpa fermă, aromate, cu însușiri gustative bune, rezistente la crăpare, la boli și ger.

Coville – soi viguros, cu port răsfirat lateral, productiv, cu coacere târzie. Fructele sunt mari 1,9-2,1g., dispuse în ciorchini răsfirați de culoare albastră, pulpa fermă, foarte aromată, rezistente la crăpare, cu capacitate bună de păstrare și însușiri gustative deosebite.

Darrow – soi viguros, cu port erect, cu coacere târzie (sfârșit de iulie). Fructele sunt mari, așezate răsfirat în ciorchini, de culoare albastru deschis, aromate, slab acide, rezistente la crăpare. Însușiri gustative excelente.

Earlyblue – soi viguros, cu port erect, ușor lateral, cu coacere timpurie. Fructele sunt mari, albastre, dispuse în ciorchini ușor răsfirați, cu pulpă fermă, mediu acidulată,cu calități gustative bune.

Ivanhoe – soi foarte viguros, cu port erect, cu ramurile ușor arcuite, foarte productiv și cu coacere semitimpurie. Fructele au 1,6-1,8g., dispuse în ciorchini mediu răsfirați, de culoare albastră închis cu pulpa fermă, aromată, rezistente la crăpare. Rezistent la ger și boli.

Marow- soi de vigoare medie, cu port semierect, productiv cu coacere timpurie. Fructele sunt mari, dispuse în ciorchini răsfirați, culoare albastru deschis, pulpa fermă, fără aciditate, cu însușiri gustative bune.

Rubel – soi viguros, cu port erect, cu coacere semitimpurie. Fructele sunt mici 0,9- 1,1g., de culoare albastră, dispuse în ciorchini foarte răsfirați, slab aromate.

Stanley- soi viguros, cu port erect, cu coroană rară, productiv, cu coacere mijlocie. Fructele de mărime mică-mijlocie, dispuse în ciorchini mediu răsfirați, cu pulpa fermă, foarte aromată, rezistente la crăpare.

Weymouth- soi de vigoare mică spre mijlocie, cu portul răsfirat, productivitate medie, coacere foarte timpurie, într-o perioadă scurtă. Fructe de 1,1 – 1,3g., de culoare albastră strălucitoare, dispuse în ciorchini rari, pulpa fermă, slab aromate. La coacere fructele se desprind ușor de pe ramuri. Însușirile gustative sunt bune.

Înființarea plantațiilor de afin

Înființarea unei plantații de afin se recomandă să se efectueze, unde condițiile de climă și sol sunt mai apropiate de cerințele speciei. Pregătirea terenului constă în defrișarea vegetației lemnoase și scoaterea rădăcinilor, după care se execută nivelarea deși se aplică o arătură de desfundare, la 40-50 cm., cu care ocazie se încorporează 40-50 t gunoi de grajd, 120-150 kg P2O5 la hectar. Pe solurile cu pH peste 5,5 se administrează suplimentar la desfundare 2-4 t sulf praf/ha.

Materialul săditor este reprezentat de plante de 2 sau 3 ani, bine înrădăcinate, având o înălțime de 30-45 cm, din soiurile cele mai apreciate din punct de vedere calitativ și productiv.

Afinul se poate planta în rânduri simple, la distanțele de2,5-3,0 m x 0,7-1 m, cu un număr de 3333 la 5714 plante / ha.

Plantarea afinului se face toamna, în lunile octombrie, noiembrie, în zonele mai secetoase sau primăvara devreme, în martie, aprilie, în zonele mai umede.

Plantarea afinului se poate realiza în rânduri obișnuite și/sau pe biloane înălțate, recomandate pe terenurile cu exces temporar de apă la sol. Plantarea se poate realiza prin efectuarea de gropi individuale cu dimensiunile de 40x40x40 cm., sau șanțuri deschise de-a lungul rândurilor, când se folosesc distanțe mai mici de plantare (0,7 – 0,8). Pentru satisfacerea cerințelor afinului se adaugă în gropile sau șanțurile de plantare turbă acidă, gunoi de grajd putrezit, compost descompus, care se amestecă în diferite proporții, atât între ele cât și cu solul din groapă.

Pe rând solul se menține prin mulcire cu rumeguș, talaș, agrotextil etc., iar între rânduri se înierbează cu trifoi alb în amestec cu o specie graminee.

Tehnica formării tufelor. După plantare, tulpinile plantei se scurtează la 3 – 4 muguri pentru a forța apariția de noi tulpini viguroase de la baza tufei.

În anul doi de la plantare, tulpinile se scurtează cu circa o treime sau la jumătate din lungimea lor, în vederea ramificării odată cu îndepărtarea ramurilor rupte, celor slabe sau subțiri. În următorii 2- 3 ani se aplică scurtarea numai la jumătate din tulpinile noi viguroase penntru o dispunere etajată a producției.

Tăierile de fructificare constau în eliminarea tulpinilor mai bătrâne de 5-6 ani, când se îndepărtează de la bază, dar și îndepărtarea ramurilor bolnave, rupte, precum și cele rău plasate, care îndesesc coroana sau a celor atârnânde și exterioare, care împiedică mecanizarea lucrărilor. Concomitent cu eliminarea acestor categorii de ramuri, se vor reține un număr de noi tulpini viguroase emise din zona coletului, iar în partea exterioară se execută rărirea și scurtarea ramurilor de schelet în lemn de 2-4 ani, mai ales deasupra unor creșteri anuale viguroase.

Fertilizarea plantațiilor de afin

Pentru plantațiile de afin în sistem ecologic se utilizează fertilizanți ecologici care se injectează cu ajutorul instalației de fertirigare, care este indispensabilă, ca metodă fiind utilizată irigarea prin picurare, cu picurătoare dispuse de-a lungul furtunelor.

Stabilirea fertilizanțior ecologici, dozele și modul de aplicare se face după un program bine stabilit și în funcție de cerințele afinului, fundamentarea acestei lucrări are la bază analizele foliare, care se execută odată la 2 ani. Cu această ocazie se verifică și pH-ul solului.

Tratamentele fitosanitare

Se execută la avertizare, utilizândmijloace biologice de protecție, cum ar fi: preparatele bacteriene, insecte zoofage, difuzoarele cu feromoni care creează confuzie sexuală și alte mijloace pentru obținerea de fructe ecologice benefice consumatorilor.

CAPITOLUL III. CONTRIBUȚII TEORETICE ȘI APLICATIVE LA SOLUȚIONAREA TEMEI

Contribuțiile teoretice la soluționarea temei constau în evidențierea datelor generale despre obiectivul de investiții, amplasamentul și titularul investiției.

Analiza studiului actual privind cultura afinului, începe cu descrierea investiției și a condițiilor pedo climatice, după care sunt prezentate soiurile ce urmează a fi plantate, modul de pregătire al terenului, plantarea, tehnologia de înființare și întreținerea până la intrarea pe rod.

Tehnologia de întreținere după intrarea pe rod cuprinde particularitățile privind tăierile de întreținere și fructificare, sistemul de întreținere al solului, irigarea și fertilizarea precum și tratamentele fitosanitare aplicate în funcție de bolile și dăunătorii afinului de cultură.

Studiul se finalizează cu prezentarea indicatorilor economico-financiari, fiind pusă în evidență valoarea investiției specifice și eficiența economică a afinului de cultură.

Situația actuală și informații despre entitatea responsabilă cu implementarea proiectului

Situația actuală a terenului

Terenul pe care se va înființa plantația de arbuști fructiferi – afin ecologic în sistem superintensiv, este încadrat în acest moment în categoria arabil, este situat în extravilanul satului Teiș, Comuna Șotânga – județul Dâmbovița, având o suprafață totală de 6,40 ha conform măsurătorilor cadastrale, din care propuse pentru înființare plantație arbuști fructiferi suprafața de 6,09 ha.

Beneficiarul proiectului atestă deținerea legală a terenului prin contractul de superficie nr. 1.506/25.04.2017.

În ultimii ani terenul nu au fost cultivat, nu s-au efectuat lucrări de scarificare și pregătire a terenului, acesta prezentând zone cu sol tasat, ușor înclinat și în unele locuri având denivelări.

Terenul este conform celor prezentate în planul de plantare, urmând a fi teren în pregătire pentru înființarea unei plantații de arbuști fructiferi – afin.

Pentru realizarea plantației de afin se va realiza pregătirea terenului fiind necesare lucrări specifice constând în scarificare în două sensuri perpendiculare, arătura adancă, nivelare ușoară cu grapă cu discuri, scopul final fiind pregătirea amplasamentului în vederea plantării.

Se vor efectua lucrări de plantare cu respectarea principiilor de bază pentru înființarea unei plantații superintensive de arbuști fructiferi, respectiv arat, frezat, realizat substrat de cultură bilonat cu folie, nivelat, jalonat și pichetat.

Din punct de vedere edafic, terenul corespunde înființării plantațiilor de arbuști fructiferi- afin, solul fiind profund, cu drenaj intern și extern bun, relief plan,cu unele ușoare denivelări.

Conform Studiului Pedologie efectuat, solul are un pH moderat acid cu o valaorede 5,6, se poate fertiliza cu îngrășăminte organice de tipul gunoiului de grajd semifermentat în funcție de indicele de azot (IN) și de conținutul de argilă.

Normele dozelor care trebuie aplicate la hectar sunt cuprinse între: 25-46 t/ha sau se pot suplini prin fertilizare minerală cu îngrășăminte ecologice pe bază de azot în doză de 34 Kg / ha substanță activă pe unitatea de suprafață.

Descrierea investiției

Înființarea unei plantații de arbuști fructiferi – afin în sistem ecologic superintensiv, proiect ce urmează a fi finanțat în procent majoritar (90%), prin accesarea de fonduri europene comunitare, în cadrul PNDR 2014-2020, submăsura 4.1a. din cadrul subprogramului pomicol.

Întreaga suprafață de 6,40 ha a fost împărțită în 4 parcele aproximativ egale în conformitate cu planul de dimensionare a sistemului de irigare localizată.

Plantația de arbuști fructiferi va avea un sistem de irigare localizată, respectiv irigare prin picurare și sistem de fertirigare.

Zona pentru amplasarea construcțiilor provizorii propuse, va avea o suprafață de cca. 300 m2și se va afla în interiorul plantației de arbuști fructiferi.

Aici se vor afla: zona administrativă, platforma tehnică pietruită pentru echipamente de irigare containerizate – pompe și automatizare sistem de irigare, rezervorul pentru înmagazinarea apei de irigat, container frigorific și un hangar pentru staționarea utilajelor agricole.

De asemenea prin proiect se vor achiziționa echipamente și utilaje agricole necesare pentru mecanizarea activităților tehnologice în cadrul fermei, necesarul acestora fiind descris la capitolul “Recomandări privind achiziția de mașini agricole și utilaje tehnologice”.

Împrejmuirea plantației de arbuști fructiferi se va face cu gard format din stâlpi de beton și plasă zincată ce va asigura protecția împotriva animalelor sălbatice, costurile realizării acesteia respectând costurile standard agreate de AFIR. În vederea realizării acestui proiect, societatea a preluat prin contract de constituire a dreptului de superficie un teren arabil în suprafață totală de 6,40 ha, situat în extravilanul satului Teiș, comuna Șotânga, județul Dâmbovița.

Condiții pedo-climatice

Satul Teiș, Comuna Șotânga este așezat în partea centrală a județului Dâmbovița, la 7 km., Nord distanță de municipiul Târgoviște.

Figura. 3.1. Localizarea comunei Șotânga

Din punct de vedere climateric, pe teritoriul administrativ al comunei Șotânga predomină tipul de climat temperat-continental, specific zonei subcarpatice. Temperatura medie anuală este de 9,50C, media lunii ianuarie fiind de -30C, iar cea a lunii iulie de 19,5 °C.

Valorile medii ale temperaturii primăverii sunt relativ ridicate, asemănătoare sau ceva mai mari ca toamna (în aprilie înregistrându-se o temperatură medie de 9,3°C, iar în octombrie 10,5 °C). Data medie a primului îngheț este 20 octombrie, iar cea a ultimului îngheț 15 aprilie.

Umiditatea relativă a aerului înregistrează o medie anuală de 76%, cu un maximum de 85% în intervalul decembrie-ianuarie și un minimum de 65% în august.

Numărul mediu anual de zile cu precipității este de 115, din care un maximum de 10 – 15 zile pe lună apare la sfârșitul primăverii și începutul verii, iar la începutul toamnei se înregistreazăun minim de 6 – 10 zile lunar.

Apărarea naturală împotriva vânturilor dominante, asigurată de dealurile subcarpaților, determină un microclimat specific cu ierni blânde și veri răcoroase.

Prima ninsoare apare în ultima decadă a lunii noiembrie, iar primul strat de zăpadă se formează la începutul lunii decembrie și durează până la sfârșitul lunii martie.

Bruma cade spre sfârșitul lunii octombrie și începutul lui noiembrie, iar primăvara chiar la începutul lunii aprilie, numărul mediu anual al zilelor cu brumă fiind de 40.

Numărul zilelor cu rouă ajunge la 120 pe an, al celor cu chiciură în medie 25 zile pe an. Ceața se lasă 40 – 50 zile pe an.

Specific zonei subcarpatice, curenții de aer au direcția dominantă nord-vest- sud-est. În general, intensitatea vânturilor este redusă, aerul fiind în cea mai mare parte a anului calm. Precipitațiile se încadrează tipului continental, caracterizat prin maximum în lunile mai-iunie și minimum în februarie.

Condiții fizico-geografice

Comuna Șotânga este situată într-o zonă de câmpie subcolinară, parte a câmpiei piemontane înalte, la zona de contact dintre Subcarpații Getici și Câmpia Română. Spre nord de Șotânga, relieful este mai cutat, dealurile din vecinătate urcând spre culmile munților Bucegi și Leaota. Către sud și sud-vest se întinde Câmpia Română. Spre nord-vest, în imediata vecinătate a orașului domină dealul Mănăstirii, care coboară în trepte spre est. Localitatea beneficiază de o așezare prielnică, în apropierea paralelei de 450, latitudine nordică și meridianul 250 longitudine estică.

Relieful se prezintă sub forma unei câmpii plane, cu ușoare denivelări, pe care se formează și evoluează soluri bine dezvoltate.

Datorită condițiilor staționare în zona de câmpie a comunei Șotânga întâlnim ca tip de sol luvisolul albic stagnic, care este predominant datorită faptului că este înconjurat de pădure.

Solul pe care se va înființa plantația are o textură mijlocie în partea superioară a profilului și mijlocie – fină către bază fiind format pe materiale eloviale luto-argiloase necarbonatice. Per total, suprafața analizată este slab neuniformă, neintrând sub incidența revărsărilor vreunui curs de apă în perioadele cu precipitații mai abundente, dar care prezintă exces de umiditate la suprafață ducând Ia stagnogleizarea moderată a solurilor. De asemenea suprafața studiată este situată în apropierea pădurii, având, avantajul că este protejată de viscol iarna iar vara umiditatea solului este menținută mai bine pe o perioadă mai mare de timp.

Din punct de vedere hidrografic terenul pe care se dorește înființarea plantației de afin face parte din bazinul hidrografic al râului Ialomița, care limitează teritoriul comunal pe latura sa estică, pe o lungime de aproximativ 5,5 km. Râul are un curs sinuos, caracterizat de un debit mare aproape constant.

Comuna Șotânga este udată de mai multe cursuri de apă, din care amintim pârâul Vulcana, al cărui debit este inconstant fiind în directă legătură cu precipitațiile din zona de deal. Pânza freatică din zona analizată este situată la adâncime mare, peste 10 m, sursa de apă pentru irigarea culturii făcându-se dintr-un puț forat ce se va realiza în cadrul proiectului.

Figura. 3.2. Harta județului Dâmbovița

Clima, precipitații și umiditate

Clima este caracteristică zonelor intracolinare și este caracterizată prin ierni blânde cu durată mai lungă și veri normale din punct de vedere termic.

Numărul mediu anual al zilelor cu îngheț este de 100 zile/an, majoritatea pe timp de iarnă când nu influențează culturile agricole, terenul fiind acoperit cu zăpadă. Totuși, toamna timpuriu sau primăvara târziu se pot înregistra zile cu îngheț care pot provoca daune semănăturilor, mai ales primăvara.

Se poate spune că comuna Șotânga beneficiază de un climat plăcut, unul dintre cele mai favorabile din țară. Clima localității se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 10,1°C și o amplitudine termică de 22°C (temperatura medie a lunii ianuarie fiind de -1,2°C, iar a lunii iulie de +20,8°C).

Temperatura maximă absolută înregistrată la Șotânga a fost de +40,5°C în 1946, urmată de 39,1°C în anul 2000.

Minima absolută s-a înregistrat pe 13 ianuarie 2004, și a fost de – 30,0°C.

Valoarea anuală a bilanțului radiativ (intensitatea anuală a căldurii solare) este de 50 kcal/cm2 – căldură care ajută la dezvoltarea optimă a covorului vegetal.

Regimul eolian se caracterizează prin predominarea vânturilor de nord-vest, nord-est și vest atât în perioadele reci ale anului cât și în cele calde.

Vitezele medii anuale ale vânturilor, înfuncție de direcție variază între 2,1 și 3,2m/s (din direcția NE, respectiv N), iar vitezele medii lunare între 0,9 m/s (din SE în ianuarie) și 4,2m/s (din NE în martie).

Frecvența perioadelor de calm este mai mare în perioada rece, peste 40% în intervalul octombrie-februarie (decembrie și ianuarie peste 43%). Cel mai mare număr de zile senine se înregistrează în intervalul iulie-octombrie, media pentru această perioadă fiind de 7,9 zile senine/lună (25,5%). Media anuală arată 63,4 zile senine/an. Precipitațiile atmosferice ating în zona municipiului valori cuprinse între 450-780 mm anual, deși s-au înregistrat și valori extreme de 368 mm (1992) sau 1013 mm (1979).

Media sumei anuale, de 627 mm, arată că în zonă sunt condiții favorabile dezvoltării plantelor, mai ales că valorile maxime lunare se înregistrează în iunie (media lunară 101 mm) și iulie (media lunară 84mm).

În timpul iernii creșterea temperaturii peste 0°C pe o perioadă mai mare de 20 zile determină plecarea în vegetație a afinului. În zona studiată asemenea “accidente” climatice sunt puțin frecvente.

Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 566 și 900 mm din care cea mai mare parte sunt repartizate maximului pluviometric suprapus intervalului mai – iulie.

În această perioadă precipitațiile au caracter violent însoțite de intensificări și posibilități de grindină.

Vegetația și fauna

Din punct de vdere al vegetației, comuna Șotânga se încadrează în asociația floristică a pădurilor de quercinee prezente în câmpiile piemontane.

Din speciile de arbori cele mai întâlnite sunt gorunul, fagul, mesteacănul, carpenul, ulmul, teiul, frasinul, arțarul salcâmul etc.

Dintre arbuștii cei mai întâlniți sunt: păducelul, măceșul, porumbarul, lemnul câinesc, alunul, zmeurul, cornul, murul și afinul.

Dinntre speciile ierboase în pășuni și fânețe cresc: pirul,mohorul, pălămida, costreiul, volbura, păișul, firușa, trifoiul, lucerna, coada șoricelului etc.

În zonele de luncă, unde apa precipitațiilor stagnează o anumită perioadă de timp la suprafața solului sau unde apa freatică este situată la mică adâncime se întâlnesc specii hidrofile cum sunt: piciorul cocoșului, stuf, pipirig, coada calului, papură etc.

Plantele de cultură cele mai cultivate în zonă sunt: grâul, porumbul, floarea soarelui, rapița, lucerna, legumele.

Dintre speciile pomicole cele mai frecvent întâlnite sunt: mărul, prunul, cireșul, vișinul, părul și mai nou nucul și arbuștii fructiferi.

Organizarea și amenajarea terenului

Locația și organizarea

Terenul pe care se va înființa plantația de afin este un teren arabil în suprafață totală de 64.000 m2 (6,40 ha) conform măsurătorilor cadastrale, situat în extravilanul satului Teiș, Comuna Șotânga, județul Dâmbovița.

Pentru identificarea exactă a amplasamentului se anexează documentul suport topografic pentru plan de situație – scara 1:5000.

Organizarea terenului constă în:

organizarea unei zone pentru laguna de acumulare apă cu un bazin de 300 m3, puț forat și o zonă administrativă de aproximativ 300 m2;

Magazie în cadrul perimetrului administrativ pentru depozitarea tractorului și altor utilaje;

Drumuri de acces (3 m lățime), și drumuri de întoarcere (2 m lățime) la capetele rândurilor de plante;

Montarea pe teren a unei instalații de irigare și fertirigare;

Împrejmuirea plantației se va face cu gard format din stâlpi din beton și plasă din sârmă zincată care va asigura protecția împotriva animalelor sălbatice în lungime de 1,050 m.

În scopul sistematizării terenului pe care se va realiza investiția propunem o parcelare a acestuia într-un număr de 4 parcele pe care se vor cultiva 2 soiuri diferite de afin. Suprafețele efective ale parcelelor ce vor fi cultivate cu afin sunt:

Parcela nr.1 – suprafață cultivată 16.129 m2;

Parcela nr.2 – suprafață cultivată 15.049 m2;

Parcela nr.3 – suprafață cultivată 15.178 m2;

Parcela nr.4 – suprafață cultivată 14.620 m2.

Materialul biologic folosit

În livada de afin se recomandă plantarea a două soiuri de afin, respectiv:

Bluecrop și Elliot.

Descrierea soiurilor de afin

Soiul BLUECROP

Caracteristicile plantei.

Este unul din cele mai răspândite soiuri având o adaptabilitate bună la condițiile din România.

Tufa este viguroasă, relativ densă, largă și înaltă, cu port erect.

Soi cu sezon mijlociu de coacere – la începutul lunii iulie și durează până la sfârșitul acesteia sau începutul lunii august și cu coacere destul de eșalonată.

Figura 3.3. Soiul de afin BLUECROP

Caracteristicile fructelor.

Fructele sunt de mărime mijlocie, în funcție de încărcătură și agrotehnica aplicată, de formă sferică, ușor turtită, de culoare albastru deschis, bine acoperite cu pruină persistentă.

Acestea sunt prinse în ciorchini răsfirați, de mărime mijlocie.

Prezintă calități organoleptice bune, sunt ferme, rezistente la crăpare și păstrare.

Este un soi de mare și foarte mare productivitate, atingând în anii de plină rodire 4-6 kg/tufă.

Prezintă rezistență bună la atacul ciupercilor de scoarță sau de frunze, uneori prezintă atac slab de Septoria albopunctata.

Are rezistență moderată la ger și la secetă.

Necesită soluri acide și bogate în materie organică.

Recomandări agrotehnologice.

Pentru alegerea de soluri acide și bogate în materie organică, zonele cele mai favorabile sunt cele deluroase.

Pentru realizarea de producții ridicate și fructe mari, se aplică irigarea și fertilizarea la nivel optim, precum și tăieri de formare și de fructificare.

Soiul ELLIOT

Caracteristicile plantei

Formează o tufă verticală destul de compactă cu creștere viguroasă, ajungând la înălțimi de 2 m. Are nevoie de polenizare încrucișată pentru obținerea de cantități ridicate de fructe. Buni polenizatori: Nelson, Bluejay, Bluecrop.

Intră mai timpuriu pe rod decât alte soiuri de afin.

Caracteristicile fructului

Fructele sunt de calitate bună, mijlocii până la mari, ferme fiind rezistente la transport, calități gustative bune, culoare albastră intensă.

Este un soi de productivitate mijlocie până la mare. Manifestă rezistență la antracnoză (Gleosporium fructigenum); arsura bacteriană (Erwinia amylovora) și toleranță la arsura ramurilor (Phomopsis spp.) și septorioză (Septaria albopunctata).

Maturitatea de recoltare. Este un soi tardiv, se coace la mijlocul lunii august.

Figura 3. 4. Afin tufă înaltă

Pregătirea terenului și plantarea

Tehnologii de înființare și întreținere până la intrarea pe rod. Particularități privind organizarea și pregătirea terenului.

Terenurile pe care se amplasează o plantație de afin în sistem intensiv, trebuie să aibă însușirile fizico -chimice cât mai apropiate de cerințele acestei specii de cultură, astfel ca să nu necesite prea multe lucrări de ameliorare, îndeosebi corectarea și menținerea acidității solului, să aibă pante uniforme și reduse, până la 15-20 % și să existe posibilități de mecanizare.

Pe solurile cu o aciditate mai scăzută, se recomandă acidifierea prin folosirea de sulf pulbere, aplicat pe sol, cu 6 luni înainte de plantarea propriu-zisă.

Lucrarea se execută numai în cazul când solul are o valoare a pH-ului mai mare de 6, sulful aplicându-se toamna, astfel: la suprafețe de teren de1 ha, cantitățile de sulf pulbere necesare pentru a obține în final un pH al solului de 4,5 diferă în funcție de textura și pH -ul solului:

Tabelul 3.1.

Tratarea cu sulf pulbere a solurilor în funcție de textură și Ph.

În fiecare an se aplică o doză de întreținere de sulf pulbere în cantitate de 100 kg/ha pe solurile nisipoase și de 150 kg/ha pe solurile argiloase.

În cazul terenului pe care se intenționează să se înființeze plantația de afin, problema acidității solului este prima, studiul pedologie realizat evidențiind faptul că pH-ul solului este moderat acid cu o valoare a acestuia de 5,6.

Tot din studiul pedologic rezultă faptul că solul are carențe în aprovizionarea cu materie organică (humus) și unele elemente nutritive, fiind obligatorii în procesul de pregătire a terenului, fertilizarea acestuia prin administrarea de gunoi de grajd și al fertilizări de natură organică pentru obținerea unei producții ecologice de afin. Astfel pentru fertilizarea de bază se va administra gunoi de grajd bine fermentat și descompus (mraniță) în cantitate de aproximativ 20 -25 tone/ha.

Organizarea terenului se realizează conform proiectului general astfel încât amplasarea și orientarea parcelelor să se facă în raport cu relieful și posibilitățile de mecanizare a lucrărilor, iar trasarea și amenajarea drumurilor să răspundă exploatării cât mai economice a plantației, respectiv: stabilirea mărimii, formei, tipului de plantație, distanțe de plantare în funcție de vigoarea soiurilor alese), lucrări ameliorative de prevenire și combatere a eroziunii solului, etc.

Lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării sunt deosebit de importante, ele efectuându-se în următoarele etape:

Curățirea terenului reprezintă lucrarea de îndepărtare a tuturor resturilor vegetale lemnoase cum sunt: pomi, tufișuri, mărăcinișuri, etc., atât la suprafața solului cât și din sol (rădăcini, buturi, etc.), sau tocarea și încorporarea prin arătură a culturii premergătoare. Se are în vedere obligativitatea combaterii buruienilor perene, cum sunt pirul, ștevia și pălămida.

Nivelarea terenului se va face pentru a evita scurgerea de suprafață și de acumulare a apei în microdepresiuni și pentru a facilita lucrările mecanice în plantație, etc. Nivelarea de întreținere se execută pentru corectarea denivelărilor de la culturile anterioare, pentru eliminarea microdepresiunilor în care ar putea să stagneze apa și să afecteze sistemul radicular superficial al afinului.

Parcelarea respectă orografia terenului și modul de întreținere ulterioară a solului. Orientarea rândurilor se va realiza pe direcția N-S astfel încât plantele să benficieze din plin de lumină. La capetele rândurilor se lasă o distanță de 6 m., pentru a permite întoarcerea utilajelor de lucru.

Trasarea și execuția drumurilor de exploatare. Drumurile de întoarcere vor avea o lățime de 5 m.

Împrejmuirea terenului destinat plantației de afin este necesară pentru a evita pe cât posibil accesul animalelor în plantație.

Pichetarea terenului constă în fixarea pe teren, prin picheți, a locului fiecărei plante la distanța de 3,00 m între axa biloanelor și 0,70 m între plante pe rând, în funcție de conducerea plantelor cu tufă.

După trasarea liniei de bază se ridică perpendicular la distanța specificată între rânduri, se închide careul, iar de-a lungul sârmelor de plantare se fixează picheții la distanțele specificate între plante pe rând.

În cazul terenului în pantă, plantarea rândurilor se face paralel cu curbele de nivel.

Aprovizionarea cu material săditor constă în butași înrădăcinați.

Lucrările de pregătire a terenului au fost detaliate în devizul de înființare a plantației.

Distanța de plantare s-a stabilit în funcție de forma de conducere a plantelor atunci când plantele se conduc sub formă de tufă.

DENSITĂȚI. Distanțele de plantare diferă în funcție de sistemul de mașini propus a fi achiziționat pentru efectuarea lucrărilor de întreținere a solului, de sistemul de combatere a bolilor și dăunătorilor și de recoltarea fructelor. Pentru înființarea plantației de afin din Șotânga, plantele se plantează la distanța de 3,00 x 0,70 m, revenind 4762 plante/ ha.

Plantarea se efectuează toamna la începutul lunii noiembrie sau primăvara devreme când terenul permite efectuarea acestei lucrări. Plantarea afinului cu tufa înaltă se va realiza prin plantarea pe biloane înaltate, recomandate pe terenurile cu exces temporar de apă la sol.

Pentru satisfacerea cerințelor afinului pentru sol se procedează la pregătirea localizată a terenului în vederea plantării.

Se vor crea biloane dintr-un amestec de material pământos, turbă acidă, pe o înălțime de 40-60 cm., față de cota naturală a terenului – în funcție de sistemul radicular al soiului ales.

Solul folosit pentru biloane trebuie să întrunească următoarele condiții: pH cuprins între 4,8 și 5,5. Având în vedere faptul că în momentul de față solul are un pH mai mare de 5,5 se va veni cu un aport de turbă acidă de 20 tone/ha cu pH 3,5- 4.

Dimensiunile gropilor de plantare trebuie sa fie de 40x40x40 cm., având în vedere faptul că rădăcinile de-a lungul vieții nu depășesc acest spațiu, se pot executa manual sau mecanizat cu burghiul.

Butașii se plantează astfel încât în groapa de plantare să intre rădăcinile 4-6 cm din tulpină. Solul se tasează bine în jurul plantei, iar în final se toarnă câte 4 -5 l apă pentru a se realiza un contact cât mai bun al rădăcinilor cu solul.

După udare se face un mușuroi în jurul plantei care să depășească marginile gropii cu 10 -15 cm., și să acopere baza tulpinii pe o înălțime de maxim 4-6 cm.

Intervalul dintre rânduri se menține de asemenea curat de buruieni prin discuiri repetate. Pentru suprafețe mici afinul poate fi plantat la groapă, însă pentru plantații mai mari este recomandată plantarea afinului pe biloane.

PLANTAREA. Plantarea afinului cu tufă înaltă se poate realiza prin plantarea în rânduri obișnuite și/sau pe biloane înălțate, recomandate pe terenurile cu exces temporar de apă la sol.

Figura 3. 5. Formare bilon

Plantarea se poate realiza prin efectuarea de gropi individuale sau șanțuri deschise de-a lungul rândurilor , când se folosesc distanțe mai mici de plantare (0,7-0,8 m).

Figura 3. 6. Bilon cu agrotextil și conductă de picurare

Pentru satisfacerea cerințelor afinului pentru sol, respectiv un pH acid, se procedează la pregătirea localizată a terenului în vederea plantării. Această lucrare constă în adăugarea la gropile de plantare sau la șanțurile de plantare, a unor materiale, cu rolul de a modifica sau de a ameliora pH-uI solului, de preferat fiind turba acidă, apoi rumeguș de conifere descompus sau semidescompus, gunoi de grajd putrezit, compost descompus, micoriză comercială.

Aceste materiale se pot administra singure sau în amestec, în diferite proporții, cu alte materiale, atât între ele cât și cu solul din groapă.

Gunoiul de grajd, deși este o sursă foarte bună de îngrășământ pentru cultura afinului, se adaugă într-o proporție de maximum 15-20%, deoarece acesta poate duce la scăderea puternică a acidității solului.

Din aceste materiale se poate obține un substrat îmbunătățit, ușor, cu drenaj acvatic foarte bun, bogat în materie organică. Folosirea suplimentară a ciupercilor de micoriză favorizează descompunerea materiei organice din sol și aprovizionarea plantei cu elementul esențial pentru cultura afinului -azotul- în formă ușor accesibilă.

Dimensiunile gropilor de plantare trebuie sa fie de 40x40x40 cm., având în vedere faptul că rădăcinile, de-a lungul vieții, nu depășesc acest spațiu și se pot executa manual sau mecanizat, cu burghiul.

Se vor executa următoarele lucrări mecanice: nivelat de bază, discuit, scarificat teren, arătura adâncă, aplicat turba pe rând, prebilonat, încorporarea turbei cu pământul, bilonat pe rând, întins folie pe biloane. Pe biloane va fi montată conducta de picurare, cu picurătoare dispuse de-a lungul furtunelor.

Pentru a întreține mai ușor biloanele curate fără buruieni, noi recomandaăm ca acestea să fie acoperite cu folie. Între rândurile de plante în plantațiile tinere se recomandă întreținerea sub formă de benzi înierbate având în compoziția floristică trifoiul alb, deoarece se formează un microclimat favorabil dezvoltării plantelor de afin.

Se vor executa următoarele lucrări de întreținere a solului după plantare: lucrat solul pe rândul de plante, erbicidat bio pe rândul de plante, tratamente fitosanitare bio, tocat iarba de pe intervale, îngrășământ mineral bio, pesticid bio, erbicid bio.

Având în vedere că solul este argilos și sărac, folosirea gunoiului de grajd în formarea bilonului se face numai după ce a fost compostat cu 2 ani înainte cu adaos de sulf.

Sistemul de irigare

Se pot utiliza mai multe metode, cea mai eficientă fiind irigarea prin picurare, cu picurătoare dispuse de-a lungul furtunelor la 33 cm., având în vedere distanța de plantare, de 70 cm., între plante, pe rând.

Cantitatea de apă este diferită în funcție de stadiul de dezvoltare al plantelor (20-40 m3/ha/zi).

Aceasta variază în funcție de mai mulți factori: textura solului, umiditatea atmosferică, precipitații, temperatura, stadiul de dezvoltare al plantelor și perioada în care este necesară administrarea apei.

Apa pentru irigat se va administra începând cu luna aprilie când plantele intră în vegetație și până în luna octombrie.

Maximele necesare în perioada iunie-august pot ajunge la valori de până la 40 m3/ha/zi, mai ales în perioada de maturare a fructelor.

Având în vedere condițiile climatice și nota favorabilității naturale a zonei, mai ales structura precipitațiilor pe perioada de vegetație este obligatorie, instalarea sistemului de irigare imediat după plantarea arbuștilor.

În cadrul plantației se va utiliza metoda irigării prin picurare, cu picurătoare dispuse de-a lungul furtunelor în funcție de distanța de plantare între plante pe rând.

Pe terenul aferent investiției se vor efectua lucrări de drenaj pentru preluarea apelor de infiltrație, a apelor din acviferul cu suprafața liberă, a apelor din captări.

Suplinirea deficitului momentan de apă din sol se va face cu ajutorul instalației de irigare prin picurare cu furtunuri de udare așezate sub rândurile de plante și cu picurătoare, distanțate între ele în funcție de distanțele dintre plante pe rând și de textura solului.

Odată cu apa de irigat, în momente bine stabilite, se aplică și fertilizarea cu nutrienți în formule de aplicare în funcție de stadiul de dezvoltare și fenofaza de creștere și fructificare a plantației în cursul vegetației.

În prezent, irigarea prin picurare reprezintă cel mai răspândit și eficient sistem de irigare, care utilizează un volum redus de apă, totodată realizează udarea în zona bolului nutritiv, elimină pericolul atacului bolilor pe frunze, fructe sau tulpini, deoarece acestea rămân uscate.

Afinul nu suportăseceta prelungită care afectează creșterea și diferențierea mugurilor de rod.

Adâncimea în sol la care se dezvoltă sistemulradicular al afinului este cuprinsă în medie între 20-40 cm., adâncime pentru care se monitorizează tensiunea apei din sol.

Fertilizarea culturii ecologice de afin

Pe parcursul primilor doi ani, cantitatea de N este mai mare, aproximativ pană la 60 kg/ hectar/an.

În timpul fazei de randament, aproximativ 30-60 kg., de N la hectar/an, P205, K20, Ca, Mg și oligoelemente, care sunt necesare în faza de creștere și fructificare.

Pe baza experienței anterioare, aceste substanțe nutritive sunt deja în mare măsură disponibile pentru plante datorită descompunerii de rumeguș și/sau scoarțelor de copac aplicate.

Îngrășămintele care conțin azot sunt, de obicei, aplicate pe rândul pe care sunt plantați arbuștii numai în scopul de a preveni creșterea vegetativă excesivă. Toate celelalte îngrășăminte pot fi aplicate în întreaga zonă a livezii.

Tehnologii de întreținere a plantațiilor după intrarea pe rod

Particularități privind tăierile de întreținere și fructificare

La afin, pentru obținerea de producții ridicate și fructe mari, trebuie aplicate tăieri în mod regulat.

Tufele mature trebuie să conțină un procent de 50-70% tulpini multianuale de grosimi diferite, 15-20% tulpini tinere, cu diametrul mai mic de 2,5 cm. și 15-20% tulpini mature cu grosimea de 2,5 cm.

Începând cu anii 4-5 de viață ai plantației, se îndepărtează 1-2 tulpini sau mai multe (în funcție de vigoarea tufei și numărul de tulpini slabe) din cele mai bătrâne, slab dezvoltate și cu puțini muguri de rod.

În fiecare an se urmărește eliminarea tulpinilor slab productive, degarnisite și îmbătrânite.

La tufele prea dense, se scot tulpini bătrâne din interiorul tufei, astfel ca aceasta să fie degajată.

La soiurile cu tufe largi și rare (ex. Bluecrop), se urmărește ca prin tăierea de tulpini, tufele să fie menținute cât mai compacte și erecte.

La soiurile care emit un număr mare de lăstari anuali de la baza tufei, aceștia se răresc, lăsând un număr cel puțin egal cu cel al tulpinilor bătrâne care se scot din tufă.

În afară de intervenția asupra tulpinilor bătrâne și tinere, pe fiecare tulpină ramasă se fac tăieri de detaliu, prin îndepărtarea rămurelelor subțiri și încâlcite care produc fructele cele mai mici, eliminarea vârfurilor uscate și a celor cu formațiuni de rod slabe, a tulpinilor rupte.

În partea superioară a tufei, dacă este necesar, se face rărirea și scurtarea ramurilor de semischelet, în lemn de 2-4 ani, tăierea făcându-se deasupra unui lăstar anual viguros.

Sistemul de întreținere a solului pentru plantația de afin

Menținerea mulciului de turbă de-a lungul rândului, pe o lățime de 100-120 cm., se realizează prin refacerea anuală a stratului în grosime de 10-15 cm.

În cazul plantării afinului pe biloane acoperite cu agrotextil, îmburuienarea este diminuată foarte mult, exceptând zonele decupate de la baza plantelor, unde se pot dezvolta buruieni, dacă nu se folosește un strat de mulci.

Solul dintre rânduri se menține înierbat cu cosire repetată, de 3-4 ori pe sezon, când iarba atinge 15-20 cm.

Nu recomandăm erbicidarea pe rândul de arbuști, pentru a evita apariția fenomenului de fitotoxicitate, în primii 2 ani de la plantare.

Instalarea sistemului de susținere și de protecție antigrindină

Pentru plantația de afin care se va înființa, înaintea începerii plantării, se vor monta tutori de susținere arbuști în anul 1 de la plantare.

În situația prezentată nu este cazul pentru asigurarea unui sistem de protecție antigrindină.

Sistemul de irigare și fertirigare

Fertilizarea, respectiv irigarea plantației de afin care se înființează, se face cu ajutorul unei instalații de fertirigarecomplexe.

Irigarea se face prin picurare, cu un număr de 2-3 ore de picurare la o aplicație.

În perioadele critice de secetă prelungită, se recomandă udare cu norme de 20-40 m3/ha/zi.

Ca și tutorii pentru arbuști, sistemul de irigație prin picurare se postează pe teren înainte de plantarea arbuștilor.

Tipuri de fertilizanți utilizați pentru fertirigare

Fertilizanții ecologici ce pot fi utilizați pentru injectare cu ajutorul instalației de fertirigare suntprezentați în tabelul următor:

Tabelul 3. 2.

Fertilizanți ecologici pentru fertirigare

Amestecarea fertilizanților

Majoritatea combinațiilor și amestecurilor sunt compatibile, totuși NU SE VOR AMESTECA fertilizanți pe bază de calciu (Ca) cu fertilizanți care conțin ioni sulfat (S042). Prin amestecarea acestora se formează CaS04(sulfat de calciu) care este insolubil și precipită din soluție. Dacă este nevoie să se aplice aceste două grupe de fertilizanți în cadrul aceluiași program, se prepară două soluții separate care se aplică separat prin sistemul de fertirigare.

Dacă cele două soluții se aplică în aceeași zi, liniile de irigare vor fi bine spălate cu apă, între aplicări.

Ciclul de fertirigare

Nutrienții se injectează într-un ciclu normal de irigare.

Pentru cele mai bune rezultate, nutrienții se aplică cel puțin o dată pe săptămână.

Cele trei faze principale ale unei operații de fertirigare sunt:

umezirea solului;

injectarea fertilizanților/nutrienților;

udarea propriu-zisă.

Timpul necesar pentru fiecare parte a ciclului este dependent de un număr de diverși factori și se determină pentru fiecare parcelă.

Durata aproximativă a unui ciclu de irigare se determină pe baza duratelor ciclurilor anterioare de irigare.

Timpii de fertirigare se adaptează pentru a se integra în timpul de irigare.

Atunci când sunt necesare două aplicări, pentru a evita reacția dintre componenți, este mai bine ca acestea să se facă în zile diferite.

Cantitatea de fertilizant care se aplică pe fiecare ciclu de fertirigare se determină cu următoarea formulă:

m = M / (s*n),

unde:

m – cantitatea de fertilizând care se aplică pe săptămână;

M – cantitatea totală de fertilizanți care se aplică pe un ciclu de creștere;

s -numărul de săptămâni per ciclul de creștere;

n – numărul de cicluri de fertirigare pe săptămână.

Programul de fertirigare

Tehnica fertilizării plantațiilor

Fundamentarea acestei lucrări se face pe baza analizei foliareare care se execută la fiecare 2 ani. Pentru afinul cu tufă înaltă, valorile normale de substanțe nutritive din frunze se prezintă în tabelul de mai jos:

Tabelul 3. 3.

Valori normale de substanțe nutritive

Când se constată scăderi sub limita normală de zinc și fier, în urma analizei foliare, se verifică pH-uI solului, iar când cuprul scade sub valorile normale, se verifică dozajul materiei organice care se aplică în plantație.

Dacă se dă doza de menținere de pulbere de sulf, anuală, menționată la lucrările de pregătire a plantării, valorile pH-ului solului, rămân în parametrii favorabili creșterii și dezvoltării plantelor.

La cultura afinului, fertilizarea se efectuează la sol, foliar și mai ales prin

apă de irigat.

Dozele de îngrășăminte se stabilesc în funcție de starea de nutriție a plantelor care se determină prin diagnoză foliară – Buletin de analiză foliară.

Dozele orientative de azot, fosfor și potasiu, în cazul aplicării la sol, recomandate pentru compensarea deficitului de elemente nutritive în plantațiile de afin sunt prezentate în tabelul următor.

Tabelul 3. 4.

Doze orientative de azot, fosfor și potasiu pentru compensarea deficitului de elemente nutritive în plantațiile de afin

Dozele se corectează în funcție de conținutul de argilă a solului

Se recomandĂ ca dozele de N,P205, K20 să se corecteze cu un

Factor de Corecție funcție de Diagnoza Foliară (FCDF), stabilit pe baza conținutului de NP K din frunză în anumite perioade de vegetație.

* Azotul se recomandă sub formă de sulfat de amoniu organic

Tabelul 3. 5.

Plan orientativ de aplicare a îngrășămintelor solubile biologice (fertirigare) în plantațiile irigate localizat

Începând cu anul 3 de la plantare, se va mai aplica, suplimentar, pe perioada de vară și azotat de magneziu, în doză de 5 kg/ha/14 zile.

Aceste amestecuri se pot dizolva simultan în tancul de fertilizare și aplica prin fertirigare, în concentrație de 1-2 kg., la 1.000 l apă.

Compușii cu magneziu și calciu nu se vor dizolva în tancul de fertilizare împreună cu îngrășămintele care conțin fosfor, în prezența cărora precipită.

În stabilirea amestecurilor din tancurile de fertilizare, se va ține cont de graficul compatibilităților îngrășămintelor solubile în soluții concentrate.

Pentru asigurarea necesarului de microelemente, se poate aplica îngrășăminte solubile tip Poly-Feed 19-19-19+1% Mg+ME în concentrație de 0,2% săptămânal.

Notă: Se divizează cantitatea în doze săptămânale și se aplică la irigare.

Tabelul 3. 6.

Schema de fertilizare după intrarea plantației pe rod

Forme de coroană

După plantare, este indicat ca tulpinile plantei să fie scurtate la 3-4 muguri, pentru a forța apariția de noi tulpini viguroase, de la baza tufei.

În anul al 2-lea, aceste tulpini se scurtează cu circa o treime sau chiar jumătate din lungimea lor, în vederea ramificării.

De asemenea, se îndepărtează ramurile rupte, cele slabe și cele subțiri.

Tulpinile cu creștere lateral-obligat se lasă pe tufă.

În următorii 2-3 ani, se aplică scurtarea numai a jumătate din tulpinile noi viguroase, pentru o dispunere etajată a producției.

Imediat după plantare, se procedează la scurtarea tulpinii sau a tulpinilor, la 10-15 cm., de la sol, astfel ca, din mugurii rămași pe porțiunile tăiate, să pornească cât mai mulți lăstari.

Tratamente fitosanitare

Se fac conform normativului „Instrucțiuni pentru folosirea pesticidelor în pomicultură", elaborat de I.C.D.P. Mărăcineni-Pitești.

Factorii unei combateri eficiente a bolilor și dăunătorilor sunt:

Tehnologia speciilor și soiurilor;

Biologia agenților patogeni și a dăunătbrilor;

Condițiile de climă și sol;

Baza activă a pesticidelor, mod de acțiune, remanență, compatibilitate;

Sensibilitatea principalelor soiuri la boli și dăunători și reacția lor la insectofungicide;

Rezerva biologică a bolilor și dăunătorilor;

Pesticidele utilizate pentru combaterea bolilor și dăunătorilor trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

Eficacitate mare și spectru larg de acțiune;

Sa nu fie toxice pentru pomi și să aibă toxicitate redusă pentru om și animale;

Sa fie compatibile cu mai multe substanțe;

Sa fie ieftine.

La aplicarea tratamentelor fitosanitare se va ține seama de următoarele considerente:

Se face stropirea întregului pom/arbust fructifer, inclusiv tulpina;

Când stropirile se execută manual, se stropește de sus în jos și de la centru spre periferie, fiecare șarpantă;

Se respectă instrucțiunile de protecția muncii;

Se lucrează la temperaturi cuprinse intre 0-24°C;

Nu se aplică stropiri când pomii sunt uzi;

La scuturatul petalelor, nu se folosesc produse cuprice;

Stropirile se aplică uniform;

Se marchează terenul cu indicatoare și repere;

Vara, fructele în pârgă nu se stropesc.

Pentru prevenirea intoxicării oamenilor, animalelor și albinelor, este necesară anunțarea efectuării tratamentelor.

Tratamentele fitosanitare se execută la avertizare, pesticidele folosite și concentrațiile indirecte vor fi cele conform analizelor speciale pentru fiecare specie.

Dintre mijloacele biologice de protecție ce se folosesc menționăm:

Preparatele bacteriene pe bază de thuringin (Bacillus thuringiensis) și/sau a insectelor zoofage care reprezintă dușmanii naturali ce limitează înmulțirea dăunătorilor;

Difuzoarele cu feromoni care creează confuzia sexuală.

Acestea reprezintă instrumentul ideal pentru gestionarea integrată a dăunătorilor și care de-a lungul timpului ajută la reducerea numărului de tratamente cu insecticide și limitează reziduurile de substanță activă pe lotul de fructe.

Difuzoarele dispuse în plantații oferă o eliberare continuă și treptată a unei concentrații minime de feromoni în mediul înconjurător.

Acest lucru este suficient pentru a dezorienta masculii care aflați în imposibilitatea de a localiza pe traseu feromonii emiși de femele, nu sunt în măsură să se împerecheze și apoi să se reproducă.

Ca urmare, infestarea poate fi evitată sau redusă în mod semnificativ.

Difuzoarele cu feromoni se prezintă sub forma unor mici tuburi în care sunt introduși feromonii pentru o specie, două sau chiar trei specii de dăunători.

Se montează în perioada înfloritului arbuștilor care se înființează urmând să se folosească un număr de difuzoare corespunzător suprafeței.

Se agață deasupra arbuștilor în funcție de înălțimea culturii.

Pentru monitorizare în plantații, se dispun atât central în zona cu difuzoare cât și în afara acesteia pentru comparații-capcane cu feromoni.

Avantajele confuziei sexuale a dăunătorilor sunt:

Reducerea numărului de tratamente cu insecticide la fiecare generație;

Protecția de generații care se suprapun prin zbor;

Prevenirea apăriției insectelor rezistente la substanțele chimice utilizate în strategiileintegrate;

Grad de acoperire totală în livezi / plantații de arbuști;

Evitarea oricărei defecțiuni sau deficiențe a mijloacelor folosite în tratamentele tradiționale;

Grija pentru insectele benefice.

Principalele boli și dăunători ai afinului

Bolile afinului

Figura 3. 7

Mumifierea fructelor -Monilinia vaccinii – corymboși

Figura 3. 8

Cancerul tulpinilor – produs de două ciuperci:

Fusicoccum putrefaciens;

Botryosphaeria corticis.

Figura 3. 9

Făinarea –Erysiphe vaccinii

Figura 3. 10

Septorioza afinului – Septoria albopunctata

Figura 3. 11

Înroșirea frunzelor – Exobașidium vaccinii

Figura 3. 12

Rugina frunzelor – Pucciniastrum myrtilli

Figura 3. 13

Antracnoza afinului – Gleosporium fructigenum

Dăunătorii afinului

Figura 3. 14

Cicada gheboasa –Ceresa Bubalus

Figura 3. 15

Gărgărița mugurilor – Sciaphobus squalidus

Figura 3. 16

Gărgărița florilor de afin – Anthonomus musculus

Figura 3. 17

Gărgărița fructelor de afin – Conotrachelus nenuphar

Figura 3. 18

Musca afinului – Rhagoletis pomonella

Materialul săditor de afin constă din butași înrădăcinați de 2-3 ani, de regulă la ghivece sau numai cu balotul de turbă pe rădăcini, din categoria biologică superioarăCertificată.

Reglementările în vigoare prevăd prin schemele de certificare recomandate pentru a fi folosite pentru producerea materialului săditor (virus free/fără virusuri) testarea pentru 7 virusuri și organisme similare virusurilor.

Figura 3. 19

Virusul deformării frunzelor afinului – Blueberry shoestring virus

Figura 3. 20

Phytoplasma mătura de vrăjitoare la afin- Blueberry witches broom phytoplasma / Pucciniastrum goeppertianum

Figura 3. 21

Phytoplasma opririi creșterii afinului – Blueberry stunt phytoplasma

Figura 3. 22

Phytoplasma înflorirea falsă la merișor – Cranberry false blossom phytoplasma

Figura 3. 23

Mozaicul afinului – Blueberry mosaic agent

Figura 3. 24

Virusul pătării inelare roșii a afinului – Blueberry red ringspot

Recoltarea fructelor. Producții prognozate

Declanșarea culesului se face în momentul când boabele au culoarea albastră-violacee și au atins parametrii organoleptici pentru a putea fi păstrate și conservate o durată mai lungă de timp.

Pentru a strânge recolta, sunt necesare 2-3 recoltări, în cazul soiurilor cu maturare concentrată, până la 6-8 treceri la soiurile cu maturare lentă, pe o durată de 4-7 săptămâni.

După recoltare, fructele se pot păstra în spații răcoroase (pivnițe, beciuri) timp de 1-2 zile, iar în spații frigorifice la temperatura de 1-2°C păstrarea durează 3-4 săptămâni fără ca fructele să se deprecieze.

Pentru păstrarea adecvată, este recomandat ca fructele după recoltare să fie răcite imediat la 10 °C.

Sortarea și ambalarea în spațiile frigorifice se va face la temperatura de 10°C, iar fructele pregătite pentru păstrare sau livrare se vor depozita în camera de păstrare, în care temperatura optimă este de +0.5 -1.0 °C.

În spațiile frigorifice,fructele recoltate se pot păstra până la 2 săptămâni, condițiile optime de păstrare fiind: temperatura cuprinsă între -0,5 și 0 °C și umiditatea relativă a aerului peste 90%.

Fructele afinului se valorifică atât ca fruct de desert, pentru consum în stare proaspătă, cât și prelucrate sub diferite forme: compot, gem, peltea, siropuri, afinată, etc.

Producția de fructe este determinată de lucrările de îngrijire aplicate, numărul de plante la unitatea de suprafață, de zona de cultură.

Nivelul acesteia poate varia de la 4-6 t/ha până Ia 10-14 t/ha.

Cerințe de calitate pentru afin (Extras din Regulamentul CE 1221/2008-Standard general de comercializare)

Conform cerințelor minime de calitate și a limitei toleranței admise, fructele trebuie sa fie:

Întregi și sănătoase (se exclud produsele atinse de putregai sau cu alte răni din cauza cărora devin improprii pentru consum);

Curate, practic fără materii străine vizibile, fără boli;

Fără deteriorări cauzate de boli care afectează pulpa, fără umiditate externă anormală;

Fără miros și/sau fără gust străin.

Starea produselor trebuie să le permită:

Să reziste la transport și la manipulare;

Să ajungă în stare satisfăcătoare la locul de destinație.

Caracteristici minime de maturitate

Fructele trebuie să fie suficient de dezvoltate și mature. Dezvoltarea și stadiul de maturitate al produselor trebuie să le permită continuarea procesului de maturare și atingerea gradului de maturitate adecvat.

Toleranța

Prezența în fiecare lot a produselor care nu îndeplinesc cerințele minime de calitate este permisă în limita unei toleranțe de 10% din greutatea produselor, cu excepția fructelor atinse de putregai sau cu alterări, din cauza cărora devin improprii pentru consum.

Marcarea originii produselor

Numele complet al țării de origine, în cazul produselor originare dintr-un stat membru al Uniunii Europene, această mențiune este făcută în limba țării de origine și în orice altă limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație.

În cazul altor produse, această mențiune este făcută în orice limbă înțeleasă de consumatorii din țara de destinație.

Tabelul 3. 7.

Producții prognozate

Sortarea

Pentru sortarea fructelor în funcție de mărime, se pot folosi mașini de sortat, acolo unde este cazul.

Recomandări privind achiziționarea de mașini agricole, echipamente și dotări necesare în plantația de afin

Pentru livadă de arbuști fructiferi care urmează a fi înființată, se fac următoarele recomandări privind achiziționarea de mașini agricole, echipamente și dotări:

Tractor mic de livadă cu ecartament îngust și o putere cuprinsă între 50- 80 cp. (Necesar pentru lucrările solului, tratamente fitosanitare, transportul producției din câmp la spațiul destinat sortării, condiționării și depozitării);

Atomizor purtat necesar pentru tratamente fitosanitare – capacitate bazin 400 – 600 litri cu deflectoare. (Sistem foarte important în plantațiile pomicole, pentru tratarea culturilor în fenofazele importante, cu produse pentru combaterea bolilor si dăunătorilor);

Remorca de transport cu o capacitate cuprinsă între 2-3 tone. (Asigurarea transportului fructelor și a altor materiale);

Tocător resturi vegetale cu lățimea totală de 1,5 m. (Utilaj util pentru tocarea resturilor vegetale rezultate în urma tăierilor în uscat și tunderea ierburilor dintre rânduri necesară pentru reducerea timpului de lucru și a forței de muncă necesară adunării ramurilor tăiate);

Sistem de fertirigare. (Cel mai important sistem pentru o plantație de arbuști fructiferi, utilizat prin asigurarea necesarului de apă in fenofazele importante și a asigurării elementelor nutritive prin sisteme de irigații);

Pompă de apă electrică submersibilă pentru dotarea puțului forat cu o capacitate cuprinsă între 0,5 -1 litri/secundă. (Necesară pentru dotarea puțului forat ce se va executa pentru realizarea sursei de apă necesară irigării plantației);

Motopompă cu diametru sistem de udare cuprins între Ø  100 și Ø 200 și un debit cuprins între 1,5 și 5 litri/secundă. (Necesară pentru împingerea apei de udat din laguna de acumulare în sistemul de fertirigare și în rampele de irigare);

Generator curent electric cu o putere maximă de 1,5 Kw. ( Necesar pentru asigurarea funcționării sistemului de irigații și a energiei electice din cadrul spațiului administrativ).

Tabelul 3.8.

Deviz general privind investiția specifică

pentru înființarea unei plantați de afin

în sistem superintensiv ecologic

* curs euro = 4,5 Lei

Tabelul 3.9.

Indicatori economici

-6,09 ha-

Tabelul 3.10.

Lista cu mașinile și utilajele agricole necesare unei plantații de afin de 6,09 ha

Tabelul 3.11.

Tratamente fitosanitare recomandate la afin (costuri)

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

Prin înființarea unei plantații de afin în sistem ecologic, se obțin fructe tot mai mult solicitate de către consumatori, atât pe plan intern cât și la export.

Investiția efectuată pe suprafața de 6,09 ha contribuie la implementarea cu succes a planului de afaceri prin aplicarea unor tehnologii moderne într-o zonă cu potențial pomicol mai puțin ridicat.

Proiectul are ca scop revigorarea sectorului de arbuști fructiferi, după o perioadă de timp de stagnare și regres, prin înființarea de plantații moderne.

Un alt obiectiv, îl reprezintă creșterea consumului de produse autohtone în detrimentul produselor din export.

Consumul de afine în stare proaspătă are o tendință ascendentă, existând cerere mare atât ca fructe de desert cât și pentru industria procesatoare.

Mugurii, frunzele și mlădițele sunt solicitate de industria farmaceutică pentru diferite preparate utile în ameliorarea sau vindecarea unor afecțiuni ale organismului uman.

Consumul în creștere de produse ecologice sunt benefice sănătății umane și sunt mai mult solicitate atât pe piața românească cât și la export.

Zona, valorifică bine, avantajele climei și a solului, fiind potrivită pentru cultura afinului, cu soiuri productive, adaptate, dar care sunt completate în condițiile de irigare în perioadele mai lungi de secetă.

Indicatori economico-financiari. Investiția specifică

Din datele prelucrate în devizul general privind investiția specifică pentru înființarea unei plantații de afin în sistem superintensiv ecologic, costurile aferente înființării propriu-zise a plantației, în suprafața de 6,09 ha, la care se adaugă instalarea sistemului de irigare și împrejmuire a plantației, însumează valoarea de 166.957 euro, sau în lei 751.306,5. Dacă se adaugă cheltuielile pentru întreținerea plantației pe primii 3 ani de la plantare, un procent de 10 % alte cheltuieli, se constată că pe total investiția pentru cele 6,09 ha se ridică la 222.060 euro sau 999.270 lei.

Eficiența economică

Cultura afinului este foarte rentabilă, mai ales că, afinul produce fructe încă din anii 2-3 după plantare, iar pe măsură ce se dezvoltă după 5-6 ani de la plantare poate produce în medie 7000 kg. fructe.

Din datele prezentate în tabelul privind indicatorii economici, rezultă că la o producție anuală de 42.630 kg obținută pe cele 6,09ha la un preț de 8 lei/kg, profitul net anual ajunge la 146.818 lei acoperind recuperarea investiției pe durata de 6,8 ani.

Se concluzionează faptul că, afinul de cultură este o specie rentabilă și menită să se extindă pe suprafețe tot mai mari, fructele sale fiind solicitate tot mai mult pe piața românească dar și la export, mai ales dacă cultura este destinată pentru a produce fructe ecologice.

Anexe

Plan amplasament în zonă;

Plan general;

Plan cu rețele inclusiv sistem de irigații și susținere.

Figura 25. Plan amplasament în zonă

Figura 26. Plan general

Figura 27. Plan cu rețele inclusiv sistem de irigații și susținere

CAPITOLUL V. BIBLIOGRAFIE

Andronic Felicia Elena, 2017 ,,Cultura afinului”.

Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici, submăsura 6.3.

Chira L., 2007,

,,Cultura arbuștilor fructiferi”, Editura M.A.S.T. București.

Ghena N, Braniște N, Stănică Fl., 2004,

,,Pomicultură generală”, Editura MATRIX ROM, București

Ghena N, Braniște N, 2003

,,Cultura speccială a pomilor”, Editura MATRIX ROM, București

Mitre V., 2002,

,,Pomicultură specială’’, Editura Academic Pres, Cluj Napoca

Sumedrea D, Olteanu A, Coman M și colaboratori, 2014

,,Pomi, arbuști fructiferi, căpșun – Ghid tehnic și economic. Elaborat de ICDP Pitești, finanțat de MADR.