Ș. l. dr. ing. Cristina MOISe [308543]

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Facultatea de Științe Agricole Industrie alimentarĂ Și protecția Mediului

Specializare: managementul protecȚiei mediului agricol

DISERTAȚIE

Coordonator:

Prof. univ. dr. Constantin-Horia Barbu

Ș. l. dr. ing. Cristina MOISe

masterand: [anonimizat]

2017

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu

Facultatea de Științe Agricole Industrie alimentarĂ Și protecția Mediului

Specializare: managementul protecȚiei mediului agricol

studiu PRivind nivelul de zgomot la STAȚIA DE OXIGENARE A SPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ SIBIU

Coordonator:

Prof. univ. dr. Constantin-Horia Barbu

Ș. l. dr. ing. Cristina MOISe

masterand: [anonimizat]

2017

[anonimizat], [anonimizat].

Multe sunete sunt neplăcute sau de nedorit; în acest caz le denumim zgomote.

Mediul înconjurător a [anonimizat], [anonimizat].[anonimizat]-numite “zgomote tehnice” [anonimizat], pe nesimțite, o scădere a auzului.

[anonimizat], [anonimizat], utilaje, [anonimizat]. [anonimizat], fonică sau acustică reprezintă în fond o degradare a mediului natural.

[anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat] a motorului poate constitui o [anonimizat].

Capitolul I

[anonimizat] "vibrații ale particulelor unui mediu capabile să producă o senzație auditivă”. Obiectele care vibrează emană o energie fizică numită sunet. Vibrațiile sunt transmise sub forma unor unde de presiune crescută sau scăzută care iradiază de la suprafața obiectului. Undele emise constituie stimuli fizici pentru ureche. Sunetul se propagă sub formă de unde elastice numai în substanțe (aer, lichide și solide) și nu se propagă în vid. În această definiție se includ și vibrații la frecvențe din afara domeniului de sensibilitate al urechii: infrasunete (sub 20 Hz) și ultrasunete (peste 20 kHz).

Urechea umană este sensibilă la vibrații ale aerului cufrecvente  între 20 Hz și 20 kHz, cu un maxim de sensibilitate auditivă în jur de 3500 Hz. Acest interval depinde mult de amplitudinea vibrației și de vârsta și starea de sănătate a individului. Sub amplitudinea de 20 μPa vibrațiile nu mai pot fi percepute. [anonimizat].

Principalele caracteristici fizice ale sunetelor sunt:

Frecvența reprezentată prin numărul de cicluri de vibrații produse într-o secundă. [anonimizat] (suprafața de audibilitate) se înscrie între 16 și 16.000 Hz (cicluri/s). În cazul unui analizor sensibil, limita superioară ajunge la 20.000 Hz. Sensibilitatea maximă a urechii umane este în domeniul 2000 – 5000 Hz. Infrasunetele sunt sunetele sub 16 Hz, iar ultrasunetele sunt cele peste 20000 Hz . Frecvența sunetelor din zgomot joacă un efect hotărâtor, pentru că nu sunt percepute la fel toate frecvențele, cum ar fi ultrasunetele și infrasunetele.

Intensitatea este nivelul de presiune sonoră, se notează cu S, prin comparație se exprimă cu un nivel de referință, notat S0 fiind măsurat în Belli (mai frecvent subunități, respectiv decibeli, dB). 65 dB este limita de suportabilitate a omului, iar în jur de 80-100 dB este intensitatea maxim tolerabilă, dar aceasta variază în funcție de frecvență. Scara de sunete audibile este de la 0 la 140 dB. Nivelul de 20-30 dB este inofensiv pentru organismul uman, acesta fiind fondul sonic normal. La 130 dB este provoacată senzația de durere, iar la 150 dB devine insuportabil pentru om. Pentru a ne lămuri am redactat urmatorul tabel:

Tabelul 1. Exemple de intensități ale zgomotelor urbane

Durata sunetului are de asemenea impact asupra organismelor vii. Dacă se depășesc limitele de suportabilitate se poate ajunge la o psihoză periculoasă.

Timbrul este calitatea care deosebește între ele sunetele egale ca frecvență și intensitate. Timbrul diferit al sunetelor este dat de armonicile semnalului sonor. Sunetele pure sunt foarte puține, acestea conțin o singură frecvență (de exemplu diapazonul). Majoritatea conțin mai multe armonici, acestea deosebesc două sunete cu aceeași frecvență unul de altul (de exemplu două instrumente diferite).

În urma studiilor de specialitate sau evidențiat limitele inferioare (pragul de audibilitate) și superioare (pragul senzației dureroase) ale sunetelor pentru a fi receptate de om, precum și faptul că aceste praguri variază impreună cu frecvența sunetului. Astfel urechea umană este mai puțin sensibilă la frecvențele joase decât la sunetele cuprinse între 1000-6000 Hz. Sunetul de 60 dB la 100 Hz nefiind perceput la fel de puternic ca cel de 60 dB la 2000 Hz.  Efectele zgomotului asupra ființei umane sunt în funcție de intensitatea și de durata sa. Primele efecte sunt la nivel psihic prin distragerea atenției, reducerea performanțelor în sarcini care utilizează memoria de scurtă durată, vegetative prin creșterea activității cardiace, suferință auditivă și apoi dificultăți în coordonarea mișcărilor.

Undele sonore

În general, undele se pot propaga transversal sau longitudinal. În ambele cazuri, doar energia mișcării undei este propagată prin mediu; nici o parte din mediu nu se mișcă prea departe. Ca exemplu, o sfoară poate fi legată de un stâlp la un capăt, iar celălalt capăt este tras până sfoara se întinde, iar apoi sfoara este scuturată o dată. O undă va trece pe sfoara până la stâlp, iar aici va fi reflectată și ea se va intoarce la mână. Nici un punct de pe sfoară nu se miscă longitudinal spre stâlp, dar părți succesive din sfoară se miscă transversal. Acest tip de mișcare se numeste undă transversala. De asemenea, dacă o piatră este aruncată intr-o piscină, o serie de unde transversale pleacă din punctul de impact al pietrei. Un dop de plută plutind în apropiere se va misca în sus si in jos, adică se va misca transversal respectând și direcția de miscare a undei, dar nu se va deplasa prea mult longitudinal. O undă sonoră, însa, este o undă longitudinală. În timp ce energia mișcării undei se propagă în exteriorul sursei, moleculele de aer care duc sunetul se miscă în fața și în spate, paralel la direcția de miscare a undei. Așadar, o undă sonoră este o serie de compresii și extensii alternative ale aerului. Fiecare moleculă dă energia moleculei vecine, dar dupa ce unda sonoră a trecut, fiecare moleculă ramâne în aceeași poziție ca la început

Amplitudinea este caracteristica undelor sonore pe care o percepem ca volum. Distanța maximă pe care o undă o parcurge de la poziția normală, sau zero, este amplitudinea; aceasta corespunde cu gradul de mișcare în moleculele de aer ale unei unde. Cand gradul de mișcare în molecule crește, acestea lovesc urechea cu o forța mai mare. Din cauza aceasta, urechea percepe un sunet mai puternic. O comparatie de unde sonore la amplitudine scazută, medie, și înaltă demonstrează schimbarea sunetului prin alterarea amplitudinii. Aceste trei unde au aceeași frecvență, și ar trebui să sune la fel doar că există o diferență perceptibilă în volum.

Amplitudinea unei unde sonore este gradul de mișcare al moleculelor de aer din undă. Cu cât amplitudinea unei unde este mai mare, cu atat moleculele lovesc mai puternic timpanul urechii și sunetul este auzit mai puternic. Amplitudinea unei unde sonore poate fi exprimată in unități măsurând distanța pe care se întind moleculele de aer, sau diferenta de presiune între compresie și extensie ale moleculelor, sau energia implicată în proces. Când cineva vorbește normal, de exemplu, se produce energie sonoră la o rată de aproximativ o sută de miime dintr-un watt. Toate aceste masuratori sunt extrem de dificil de făcut, și intensitatea sunetului este exprimată, în general, prin compararea cu un sunet standard, masurat in decibeli.

Zgomotul se definește ca un complex de sunete fără un caracter periodic, cu insurgență dezagreabilă aleatoare, care afectează starea psihologică și biologică a oamenilor și a altor organisme din natură.

Caracteristicile fizice sau obiective ale zgomotului privesc tăria sau intensitatea sonora , durata și frecvența. Intensitatea zgomotului este caracterul cel mai important care depinde de trăsăturile sursei, de distanță și posibilitățile de transmitere sau multiplicare. Ea se măsoară tot în decibeli sau foni.

Fonul este unitatea de măsură fiziologică de percepție de către urechea umană a celei mai slabe excitații sonore. Expunerea excesivă a omului la zgomot intens și pe perioade lungi de timp îi poate determina surditatea.

Poluarea sonoră : denumită și poluare fonică sau poluare acustica, este o componentă a poluării mediului, produsă de zgomote.

În urma studiilor de poluare acustică, pentru determinarea aproape a oricărui tip de zgomot, în mod special pentru domeniile industrial, protecția mediului și zgomot aeroportuar, se utilizează sonometrele care măsoară nivelul de presiune acustică. Cu ajutorul sonometrelor, prin măsurări repetate, se poate obține o hartă de zgomot  a unei localități sau zone.

În natura sunetele puternice sunt rar întâlnite, zgomotul este slab si de obicei de scurtă durată.  Sunete precum murmurul apei unui izvor, ciripitul pasărelelor, sunetul valurilor, al unei cascade, freamătul frunzelor sunt întotdeauna plăcute  omului, ele liniștesc, elimină stresul, dar aceste sunete devin tot mai rare, fiind inlocuite de zgomotul provocat de industrie și transport.  Marea majoritate a activităților omenești este generatoare de zgomote: alarmele, lucrările din construcții, sistemele energetice, muzica intensă, vorbirea puternică, sunetul sirenelor, soneriile, claxoanele, zgomotul produs de traficul auto sau aerian (traficul aerian în special cel supersonic prezintă o sursa de zgomot cu implicații puternice. Unele motoare aviatice se aud  de la 30 km). Cuvântul în engleză “noise” care corespunde termenului “zgomot”, provine de la cuvântul latin “noxia” care s-ar putea traduce prin “prejudiciu, rană”.

Specialiștii zilelor noastre consieră că poluarea fonica este foarte dăunătoare mediului înconjurător si totodată urechilor noastre chiar dacă sunetul face parte din natură. Aceste lucruri sunt demonstrate atât medical cât și practic. În anul 1994, a fost efectuat de către un grup de cercetători un test foarte simplu. În două încaperi pline cu flori au fost difuzate diferite melodii. În prima cameră, a fost pusă muzică rock la intensitate peste medie. În cea de-a doua cameră, a fost pusă muzică de operă și anume Vivaldi. Aceștia au alcătuit o fișă de observație și s-a constatat că florile se dezvoltau normal în prima zi a testului. Iar în decursul celorlalte zile însă, au renunțat la fișa de observație lăsând muzica să se audă non-stop. După a 6 zi, efectul a fost mai mult decât evident: florile din prima cameră în care a fost difuzată muzica rock erau 56,2% ofilite, iar florile din cea de-a doua cameră în care s-a difuzat muyica de operă erau chiar cu 18% mai dezvoltate.

În urma acestu-i experiment s-a demonstrat parțial că efectul sunetelor nocive dăunează grav auzului, existând șanse de peste 14% de a rămâne inapți din punct de vedere sonor. Poluarea sonoră fiind deci, încă un lucru de îngrijorare la fel ca și celelate poluări.

În orașele moderne, în special în metropole, cauza principală a poluării o constituie traficul rutier, în continuă creștere, cauzat atât de creșterea numărului de vehicule cât și de viteza acestora care intensifică zgomotele produse de acestea . Pe autostrăzi de multe ori nivelul zgomotului depășește 80 dB. Nici localitățile mici nu sunt ferite de poluarea sonoră atunci când sunt străbătute de artere de circulație importante.

Poluarea sonoră este una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă europenii la ora actuală, alături de poluarea atmosferică și managementul deșeurilor. Conform unor statistici ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), jumătate din europeni trăiesc într-un zgomot permanent, iar o treime suferă de insomnii din cauza poluării sonore. Nu doar poluarea sonoră stradală este deranjantă, dar și cea produsă de obiectele electrocasnice din gospodării sau de vecinii gălăgioși.

În statele europene circa 40% din populație este expusă zgomotului produs de traficul rutier cu o intensitate de 55 dB și 20% zgomotelor de peste 65 dB. Dacă se iau în considerare toate zgomotele produse de transporturi, atunci peste 50% din populația Europei nu are confortul sonor normal la domiciliu și 30% este afectată în timpul nopții. În țările în curs de dezvoltare aceasta fiind cea mai intensificată prin densitatea crescută a circulației și prin absența centurilor de circulație în marile orașe. Se apreciază că în aceste țări intensitatea sonoră este pe parcursul a 24 de ore în domeniul 75-80 dB.

Habitatul modern este caracterizat prin deteriorarea continuă a mediului sonor urban. Institutul de Sănătate Publică București, în colaborare cu compartimentele de specialitate din teritoriu au desfăsurat acțiuni de monitorizare a poluării sonore urbane care au rezultat că au evidențiat o dinamică continuu ascendentă a nivelurilor expunerii de la valori medii de 50 de dB(L) la începutul anilor 80 la aproximativ 70 de dB(L) în 1999.

Volumul populației expuse, este de 45% din totalul rezidenților din apartamentele tip bloc care au acuzat niveluri de deranj moderat și sever datorate poluării sonore.

Traficul, indiferent sub ce forma se găsește el, este, se pare, cea mai mare forma de amenințare de poluare sonoră. Traficul din orașe, traficul naval, deasupra și pe sub apă este dăunător omenirii dar și animalelor acvatice, care comunică prin sunete ce se pot confunda cu sunetele provenite de la detectoarele cu ultrasunete.

În ultimii 30 de ani, statele lumii au depus eforturi maxime pentru a controla poluarea sunetului, dar cu toate acestea, rezultatele sunt mult sub așteptări.
WFAE, respectiv Forumul Mondial pentru Acustică Ecologică a fost înființat în 1993 ca și organizație internațională care cuprinde organizații și persoane individuale, ce împărtășesc aceleași temeri privind situația actuală a zgomotului pe planeta noastră. Forumul promovează educația pentru menținerea unui mediu ecologic, studii și cercetări în domeniul poluării fonice, diseminarea informațiilor, măsuri de protecție și prevenire, echilibrarea dezechilibrelor ecologice datorate zgomotelor. Începând cu anul 2000, WFAE are o publicație bianuală (“Soundscape”) pentru dialog, cercetări, comentarii, critici și perspective.

TIPURI DE ZGOMOTE

Specialiștii care s-au ocupat cu studiul sunetului si al zgomotelor au reușit sa catalogheze zgomotele în mai multe categorii și anume:

Zgomotul aerian este produs într-o încǎpere, care se propagă prin mediul aerian al încăperii respective până la elementele de construcție despărțitoare (pereți, planșee), prin intermediul cărora este radiat în încăperile adiacente.

Zgomotul aerodinamic, denumit și zgomot de sirenă este generat de scurgerea unui fluid între suprafețe rigide, fixe (de exemplu, refularea aerului printr-o gură de ventilator), precum și scurgerea fluidelor datorită mișcării relative a suprafețelor (de exemplu, rotirea unei elice, a rotorului unei mașini) care atrage după sine variații de presiune, forma spectrului zgomotului depinde de o serie de factori printre care dimensiunile și forma conductei de scurgere a fluidului, viteza curentului, de debit, vâscozitate etc.

În cazul zgomotului de jet, analizele spectrale au pus în evidență și existența unui spectru infrasonor și ultrasonor.

În cazul zgomotului magnetic, care este specific mașinilor electrice, acesta se datorează forțelor periodice care se exercită în interspațiul dintre stator și rotor. Componentele tangențiale ale forțelor magnetice dau naștere momentului (cuplului) total care produce lucrul util al motorului, iar componentele radiale nu contribuie la efectuarea unui lucru mecanic util, ci acționând asupra elementelor mașinii electrice, le pun în vibrație, generând zgomot. Deci, de mărimea componentelor radiale ale forțelor magnetice depinde și intensitatea zgomotului generat. Astfel, zgomotul se datorează formării de turbioane în focar, desprinderii turbioanelor de pe marginea arzătorului și vibrațiilor aerului în focar. În spectrul unui asemenea zgomot predomină componentele de joasă frecvență 60 – 260 Hz, aceasta datorându-se și apariției fenomenului de rezonanță între vibrațiile proprii ale focarului și vibrațiile generate de arzător.

Zgomotul alb este un sunet complex, al cărui spectru, în funcție de frecvența, este continu, având valoare medie a energiei acustice raportată la un herț.

Zgomotul aleatoriu – al cǎrui nivel variază întâmplător în timp.

Zgomotul colorant este un sunet complex al cărui spectru, în funcție de frecvență, este ccontinu, având valoarea medie a energiei acustice care variază cu frecvența.

Zgomotul de fond exista într-un punct dat, în absența semnalelor acustice auditive.

Zgomotul de impact este cel care ia naștere sub forma de sunet structurat, produs prin lovirea unui element de construcție și care este radiat în incapere sub formă de zgomot aerian.

Se definește și un zgomot de impact standardizat, produs cu ajutorul ciocanului de impact.

Zgomotul de instalații este recepționat în interiorul unei unități în care se desfasoara o activitate și datorat funcționării unor instalații dintr-o unitate.

Zgomotul staționar este caracterizat printr-un nivel constant în timp.

Evaluarea sunetelor și zgomotelor de către om

Propagarea sunetului în aer poate fi comparată cu undele la suprafața apei. Undele se propagă în mod uniform în toate direcțiile, amplitudinea lor descrescând pe măsură ce distanța de la sursă crește (Circulația si poluarea sonoră a mediului urban- D. Văiteanu, Al Darabont, M Iana, M Munteanu, M Costescu).

În aer, odată cu dublarea distanței, amplitudinea se reduce la jumatate (6 dB).

Deci, trecându-se de la o distanță de un metru de la sursă, la o distanță de doi metrii, nivelul de presiune acustică va fi redus cu 6 dB. La o distanță de 4 m nivelul de presiune acustică va fi redus cu 12 dB, la 8 m cu 18 dB și așa mai departe.

Intensitatea sonoră captată depinde de frecvență. Urechea umană este cea mai sensibilă la sunete cu frecvențe situate în jurul valorii de 2 000 Hz.

În special frecvențele joase sunt receptate mult mai slab – la o frecvență de cca. 30 Hz este de exemplu necesar un nivel de presiune acustică mai mare de 60 dB față de 2 000 Hz, pentru ca zgomotul să poată fi receptat la aceeași intensitate.

Această dependență de frecvență a urechii umane este reprodusă în aparatele de măsurare printr-un filtru de evaluare al frecvenței (cel mai des este utilizat așa-numitul Filtru A).

Atunci când auzim ceva, de fapt urechea este atinsă de vibrațiile unduitoare ale presiunii atmosferice. Undele sonore sunt transformate în impulsuri electrice de către ureche, pe care le transmite mai departe creierului, care la rândul său decodifică semnalele. Urechea se obișnuiește treptat cu sunetele, iar cu timpul învățăm și sensul acestora

Urechea, aparatul auditiv al omului, permite perceperea sunetelor produse de diferite surse sonore, făcând trecerea de la sunet la senzația sonoră (Circulația și poluarea sonoră a mediului urban- D. Văiteanu, Al Darabont, M Iana, M Munteanu, M Costescu).

Fig. 1 Răspunsul urechii umane la unda sonoră

(Sursa: http://www.slideshare.net/cociorvanmiriam/acustica3)

Urechea umană se compune din: urechea externă (formată din pavilion și canalul auditiv), urechea medie (compusă din timpan, ciocănel, nicovală și scăriță), urechea internă (care cuprinde un canal răsucit în spirală, melcul, fereastra ovală și o membrană pe care se reazămă scărița). Melcul este împărțit de un perete fin, membrana bazilară pe care se inserează terminațiile nervilor auditivi. Prin acțiunea unui sunet, prin sistemul de transmitere descris, sunt excitate terminațiile nervoase ale nervilor auditivi, excitațiile respective fiind apoi transmise la creier.

Fig. 2 Secțiune prin urechea umană

(sursa: http://www.spms.pub.ro/fisiere/impact_cte/curs/cap10.pdf)

Urechea umană este destul de sensibilă la mici deosebiri de înălțime a sunetului. Astfel o așa-numită “ureche muzicală” poate deosebi două sunete care corespund unul la 1002 Hz și celălalt la 1 005 Hz.

Urechea umană nu este la fel de sensibilă la toate frecvențele sunetelor. Astfel sensibilitatea maximă este situată între 2 kHz și 5 kHz, la frecvențele situate sub, sau peste acest domeniu, urechea fiind mai puțin sensibilă.

Odată cu înaintarea în varstă, auzul slăbește treptat, mai ales datorită reducerii mobilității oscioarelor auditive care nu mai pot transmite vibrațiile la urechea internă.

Tabelul 2 Gradul de sensibilitate la zgomot pentru diferite exemple date

1.4 Metode si echipamente de masurare a zgomotelor

Măsurarea și analiza de zgomot presupun o atenție cu totul deosebită. Acestea se pot face:

-pentru caracteristicile undei elastice la propagarea ei în mediul solid (vibrații), lichid (hidroacustică), gazos (acustică);

-pentru determinări fiziologice și medicale;

-pentru caracteristicile aparaturii folosite în scopurile de mai sus, ale aparaturii de comunicații, de înregistrare și de redare a sunetului.

La măsurarea zgomotului, se folosesc mai multe instrumente diferite. Instrumentul principal folosit la măsurarea zgomotului este un manometru de sunet.

Anterior, se folosea un simplu manometru de sunet cu indicator. Astăzi se folosesc instrumente digitale avansate capabile să indice valoarea medie și nivelul de zgomot măsurat în multe feluri. în esență, blocurile de măsură sunt :

Fig 3. Blocuri de măsura a nivelului de zgomot

(Sursa: https://www.google.ro/search?hl=ro&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1280&bih=933&q=blocuri+de+masurare+a+nivelului+de+zgomot&oq=blocuri+de+masurare+a+nivelului+de+zgomot&gs_l=img.3…11953.32547.0.33186.52.15.4.33.36.0.148.1277.3j8.11.0….0…1ac.1.64.img..4.20.1341.0..0j0i30k1j0i24k1.IoGpphnz4D0#hl=ro&tbm=isch&q=protectia+impotriva+zgomotului)

Manometrele de sunet integrate pot măsura nivelul de zgomot măsurat, echivalent, constant.

Înaintea măsrurării zgomotului este importantă calibrarea instrumentului de măsurare. Acest lucru făcându-se de obicei cu ajutorul unui calibrator acustic.

Calibratorul acustic este un aparat fixat microfonului instrumentului care are ca mărime de ieșire un anumit nivel de presiune a sunetului. Manometrul de sunet este astfel etalonat încât să indice nivelul corect de presiune a sunetului.

Zgomotul este de obicei măsurat prin poziționarea instrumentului de măsurare direct la punctul de testare, apoi prin măsurarea propriu-zisă. Înregistrările testării pot fi trecute pe hârtie, dar cel mai adesea la instrumentul de măsurare este atașat un printer sau un înregistrator de nivel. Când se atașează un printer, valorile măsurate pot fi printate, de asemenea, pe o bandă de hârtie. Când se atașează un înregistrator de nivel se poate printa un grafic, care arată variația în timp a zgomotului.

În cazul unor analize avansate ale zgomotului, acesta este de obicei înregistrat pe bandă, apoi analizat într-un laborator.

Astăzi există sisteme de măsurare bazate pe computer. În principiu, astfel de sisteme de măsurare constau dintr-un microfon atașat la un computer.

Aceasta înseamnă că întreaga prelucrare de date se efectuează cu ajutorul computerului. Zgomotul poate, de exemplu, să fie înregistrat pe banda in-situ și apoi analizat cu ajutorul computerului în laborator.

Calcularea zgomotului

După cum s-a mai menționat anterior, este posibil să se calculeze nivelul zgomotului.

În anumite cazuri ar fi mai adecvat să se calculeze decât să se măsoare nivelul zgomotului.

La calcularea nivelului zgomotului, se evită problemele de interferență externă și de condiții meteorologice. Prin măsurarea zgomotului, se obține doar o cifră pentru sarcina totală de zgomot. La calcularea nivelului de zgomot se calculează contribuțiile individuale ale celor mai semnificative surse de zgomot ale întreprinderii. în consecință, este posibil să se determine sursele cu cel mai mare impact și sursele ce trebuie supuse controlului de zgomot, dacă trebuie redusă sarcina totală de zgomot. Acesta este probabil cel mai important avantaj al calculării nivelului de zgomot.

La calcularea nivelului de zgomot se selectează întâi sursele cele mai importante, apoi se determină nivelul de putere a sunetului al acestor surse . Aceasta se poate efectua într-unui din modurile următoare:

prin măsurarea zgomotului lângă sursă. Se efectuează o așa-numită măsurătoare de nivel a puterii sunetului sursei. în principiu, se măsoară nivelele de zgomot la mai multe puncte situate într-un careu de măsurare care înconjoară sursa de zgomot.

în anumite cazuri, se pot obține informații asupra nivelului puterii sunetului sursei, de la producătorii din interior.

informații asupra nivelului puterii sunetului sursei pot fi de asemenea obținute din manualele de referință etc.

se pot aplica valori sau niveluri ale puterii sunetului sursei obținute la amplasamente similare.

Pe baza determinării nivelului de putere a sunetului sursei, se poate calcula contribuția surselor la punctele selectate de calcul. în principiu, calculele sunt făcute prin includerea unor factori de corecție. Factorii de corecție sunt efectul calculat al acțiunii zgomotului în timpul transmisiei de la sursă la punctul de calculare.

se calculează atenuarea datorată distanței, pe baza distanței dintre sursă și punctul de calculare.

se calculează absorbția în aer, pe baza lungimii căii de transmisie. De obicei

se aplică valori de atenuare corespunzătoare la 15°C și 70 % umiditate relativă a aerului.

se ține cont de reflexie în cazul în care sursa zgomotului este poziționată lângă suprafețe; se calculează barierele de zgomot pe baza poziției lor și modelului lor fizic.

se calculează atenuarea datorată vegetației pe baza întinderii și înălțimii vegetației, ca și a nivelului sursei și a punctului de recepție.

se calculează atenuarea datorată terenului pe baza condițiilor de teren și suprafața ca și a nivelului sursei și a punctului de recepție.

După ce s-au calculat contribuțiile surselor individuale, sarcina totală de zgomot poate fi calculată prin adunarea acestor contribuții.

în practică se aplică un program de computer pentru modelarea calculelor. Este de dorit o verificare a rezultatelor calculului cu ajutorul măsurătorilor de orientare.

Probleme legate de măsurarea zgomotului

Legat de măsurarea zgomotului, pot apărea probleme și trebuie luate în considerare anumite puncte importante:

– este esențial ca toate condițiile de funcționare ale întreprinderii să fie respectate simultan cu efectuarea măsurătorilor. Sursa de zgomot cea mai importantă a întreprinderii trebuie de exemplu să fie în funcțiune în momentul măsurării.

– trebuie avut grijă ca nivelurile de zgomot măsurate să nu fie afectate de interferența externă; măsurătorile trebuie efectuate în momentele în care interferența externă este nesemnificativă sau nivelul interferenței externe trebuie determinat și scăzut din nivelul de zgomot măsurat.

– măsurătorile de zgomot sunt foarte dependente de condițiile meteorologice în special când se efectuează măsurători la distanță mare de sursa de zgomot. De obicei zgomotul este măsurat în următoarele condiții:

viteza vântului < 5 m/s

direcția vântului să fie de la sursă de zgomot spre punctul de măsurare

fără inversiune

fără strat de zăpadă

Raportul de măsurare

După efectuarea măsurătorilor de zgomot se elaborează un raport de măsurare a acestuia. Raportul trebuie să conțină următoarele puncte:

scopul măsurătorilor,

înregistrările de testare,

gradul la care înregistrările de testare sunt nedefinite,

o schemă care să conțină indicarea punctelor de măsurare,

o schemă care să arate poziția surselor de zgomot,

descrierea condițiilor operaționale,

descrierea metodei de măsurare,

descrierea instrumentelor de măsurare folosite,

descrierea condițiilor de măsurare (interferența externă și condiții meteorologice),

natura zgomotului (tonuri și impulsuri),

numele operatorului,

numele întreprinderii care a comandat măsurătoarea,

numele institutului care face măsurarea.

MANAGEMENTUL POLUǍRII SONORE

Măsurile tehnice pentru combaterea poluării sonore se referă la ecranarea sursei de zgomot și protecția urechii omului și a locuinței, spațiului în care își desfășoară activitatea sau trăieste. Se caută noi materiale de construcție, cu proprietăți antifonice, iar arhitectura spațiilor de locuit trebuie să țină cont de amplasarea dormitoarelor astfel încât să nu fie expuse arterelor de circulație cu flux continuu.

Direcția principală în managementul poluării sonore, atât în politicile naționale cât și în cea intenațională, este dezvoltarea unor criterii pentru nivelele de expunere și promovarea unor măsuri de control al zgomotului, ca parte integrată a programului de protecție a mediului.

Managementul poluării sonore ar trebui să:

monitorizeze expunerea omului la zgomot;

să controleze sursele de poluare sonoră și nivelul de emisii în special în zone specifice, cum ar fi școlile, spitalele, zonele rezidențiale, locurile de joacă, dar și stabilirea locurilor “sensibile” atât pe perioada zilei cât și noaptea, controlul sănătății în zonele de risc;

să țină cont de consecințele zgomotului la planificarea teritorială a transportului;

să introducă sisteme de control a efectelor adverse asupra sănătății;

să evalueze eficiența politicilor de diminuare a zgomotului;

să adopte un ghid pentru zgomotul public, în vederea protejării sănătății populației.

În general cele mai înalte nivele de zgomot se întâlnesc în unitățile industriale și în marile aglomerări urbane. Pentru a nu perturba calitatea activității la locul de muncă, au fost introduse o serie de măsuri pentru prevenirea și limitarea depășirii anumitor niveluri de zgomot. Aceste măsuri pot fi: sociale (norme și legi de interzicere sau limitare a nivelului sonor), tehnice (soluții silențioase, pereți fonoizolanți etc.), organizatorice (căști de protecție, dispunerea surselor de zgomot la o distanța mare față de angajați) și igienice (control medical, alimentație cu vitamine, etc.)

În industrie apar zgomote de diferite intensități și frecvențe, cu acțiune continuă, sau intermitentă. Ciocanele pneumatice, de exemplu, produc zgomote de 110 dB, războaiele de țesut 96 – 100 dB, etc. Dacă se depășesc 90 dB în 8 ore de activitate este absolut necesară reducerea acestui tip de poluare.

Dintre procedeele utilizate pentru reducerea zgomotelor industriale se pot menționa:

utilizarea unor ecrane fonoizolante, interpuse între sursa de zgomot și personalul uman;

protecția individuală cu antifoane;

îmbunătățirea caracteristicilor tehnice ale utilajelor ce poluează intens fonic;

utilizarea carcaselor la mașini și utilaje în timpul funcționării;

alegerea corectă a fundației utilajelor, neomițând criteriul reducerii zgomotelor;

folosirea, acolo unde este posibil, a suspensiilor elastice (resorturi metalice, cauciuc, fibre de sticlă, pâslă, mase plastice, plută, azbest);

schimbări în structura și arhitectura halelor;

utilizarea de materiale fonoizolante pentru pereții camerelor;

rotația personalului;

folosirea unor materiale de construcție care reduc zgomotele. Astfel, plăcile de lemn atenuează zgomotele de 30 – 47 de ori, vata de sticlă de 42 – 88 ori, covoarele de 7 -41 ori, ușile de 20 – 25 ori, ferestrele duble de 30 ori, zidăria de beton de 48 ori, zidăria de cărămidă de 40 ori.

La stabilirea unor valori limită pentru nivelele zgomotului a trebuit să se țină seama de caracteristicile lor obiective și subiective, de acțiunea lor nocivă asupra urechii în special și asupra organismului uman în general precum și de gradul de perturbare a diverselor activități. Rezultatele unui număr mare de cercetări privind acțiunea zgomotelor, prelucrate statistic după criteriul medical al nocivității asupra organismului, după posibilitățile tehnice de măsurare și reducere a nivelului acustic precum și în funcție de condițiile diferite impuse de efectuarea unei anumite activități – toate acestea fără a neglija aspectul economic s-au concretizat în elaborarea unor recomandări ale Organizației Internaționale de Standardizare (ISO) cu privire la protejarea auzului, la calitatea comunicației prin vorbire precum și la caracterul supărător al zgomotului în condiții concrete date.

Astfel se utilizează urmatoarele Directive și Standarde românești, dar și europene referitoare la poluarea fonică:

Documente europene referitoare la poluarea fonică

• Directiva 89/106/CEE a Parlamentului European și a Consiliului CE referitoare la armonizarea dispozițiilor legislative, reglementative și administrative ale statelor membre privind produsele de construcții;

• Documentul interpretativ al Directivei 89/106/CEE privind cerința esențială „protecția împotriva zgomotului”;

• Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului CE privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la emisiile sonore în mediul exterior ale echipamentelor utilizate în exteriorul construcțiilor;

• Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului CE referitoare la evaluarea și gestionarea zgomotului în mediul înconjurător.

Standarde armonizate (internaționale) referitoare la poluarea fonică

• ISO 717-1 Acustica. Evaluarea izolării acustice a clădirilor și a elementelor de construcții. Partea 1: Izolarea la zgomot aerian;

• ISO 717-2 Acustica. Evaluarea izolării acustice a clădirilor și a elementelor de construcții. Partea 2: Izolarea la zgomot de impact;

• ISO 11654 Acustică. Absorbanți acustici utilizați în clădiri. Evaluarea absorbției acustice;

• ISO 140-9 Acustica. Măsurarea izolării acustice a clădirilor și a elementelor de construcție. Partea 9: Măsurarea în laborator a izolării la zgomot aerian dintre două camere printr-un plafon suspendat cu spațiu de aer intermediar.

Standarde românești referitoare la poluarea fonică

• STAS 1957/1-88 Acustica. Terminologie. Acustica fizică;

• STAS 1957/2-88 Acustica. Terminologie. Acustica psiho-fiziologică;

• STAS 1957/3-88 Acustica. Terminologie. Acustica în construcții și transporturi;

• STAS 6161-89 Acustica în construcții. Măsurarea nivelului de zgomot în construcții civile. Metode de măsurare;

• STAS 10009-88 Acustica urbană. Limite admisibile ale nivelului de zgomot urban.

Alte reglementări românești referitoare la poluarea fonică

• NC 001-99 Normativ cadru privind detalierea conținutului cerințelor stabilite prin Legea 10/1995;

• C125-1987 Normativ privind proiectarea și executarea măsurilor de izolare fonică și a tratamentelor acustice în clădiri;

• P121-1989 Instrucțiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de protecție acustică și antivibratilă la clădiri industriale;

• P122-1989 Instrucțiuni tehnice pentru proiectarea măsurilor de izolare fonică la clădiri civile, social-culturale și tehnico-administrative;

• GP001-1996 Protecția la zgomot. Ghid de proiectare și execuție a zonelor urbane din punct de vedere acustic (sursa: http://www.ursa.ro/ro-ro/arhitecti/Documents/Standarde%20si%20Normative/06%20normativ_privind_protectia_la_zgomot.pdf)

Capitolul II

Efectele zgomotului asupra omului

2.1 Generalități

Omul civilizației tehnice actuale are ca însoțitor permanent zgomote de diverse proveniențe care, în funcție de nivelul lor de tărie, generează efecte de natură și gravitate diferite după cum urmează:

Fig. 4 Reprezentarea efectelor zgomotului asupra omului în funcție de intensitate

(Sursa: good-sound-environment_ro)

Efectele psihice nedorite fiind primele manifestate, și anume la niveluri de tărie, cu mult inferioare față de acelea la care apar leziuni ale urechii interne sau se constată o pierdere ireversibilă a sensibilității auditive.

S-a constatat că zgomote de intensitate scăzută, dar deranjante, care prin circulația exterioară sau din încăperile învecinate pătrund în locuința omului, datorită acțiunii lor permanente, ziua și noaptea, se constituie în niște iritanți cronici ai organismului uman.

Zgomotele se pot propaga și prin conducție osoasă și ajung la urechea internă. Aceste, zgomote izolate de numai 40-50 dB sunt suficiente pentru a perturba odihna normală din timpul nopții. Dar ți în timpul zilei acestea pot fi nocive depinzâmd în primul rând de gradul de solicitare psihică a organismului uman. Fiind foarte solicitați intelectualii sau oamenii care rezolvă sarcini ce presupun un grad mare de atenție, în același timp organismul uman este supus unei suprasolicitări nervoase de durată care, prin efectul său cumulativ, conduce la afecțiuni psihice sau organice grave ca: hipertensiunea arterială, diferite nevroze etc.

Evaluarea nocivității acestor zgomote slabe este dificilă pentru că influențează într-un mod diferit sănătatea unor oameni care prestează același gen de activitate. Adaptarea organismului uman la acțiunea zgomotelor este foarte limitată, așa-numita obișnuință la zgomot manifestându-se după un anumit timp ca o stare patologică de îmbolnăvire.

Zgomotele cu nivele de tărie mai ridicate decât cele precedente, modifică starea și funcționarea organelor de simț și interne. Ca urmare, s-a constatat o creștere a presiunii intracraniene, modificarea cordului și a respirației, o scădere a acuității uzuale și altele.

La creșterea în continuare a nivelului de tărie, modificările funcționale ale sistemului nervos central și vegetativ pot deveni ireversibile sau pot fi însoțite și de anumite leziuni organice.

Efectele dăunătoare ale zgomotelor se accentuează dacă acționează discontinuu sau sub formă de impulsuri, dacă apariția lor este imprevizibilă sau dacă sunt însoțite de vibrații mecanice. Zgomotele foarte puternice al căror nivel de intensitate depășește cu 85-90 dB pragul de audibilitate, pe lângă faptul că pot reduce la zero inteligibilitatea vorbirii, cauzează o pierdere treptată, până la surditate, a sensibilității auditive. După numai 4-5 ani de activitate în mediu cu zgomot deosebit de intens (ex. industria siderurgică, textilă etc)poate apărea surditatea permanentă. Afecțiunile organului auditiv sunt însoțite aici și de agravarea tulburărilor psihice și fiziologice amintite mai sus.

Astfel, după numai 3-4 ani de lucru într-o industrie zgomotoasă, circa 70 % din muncitori suferă de afecțiuni nervoase (dureri de cap, amețeli, stare de frică, iritabilitate sau stare emotivă semnificativă etc), aproape 40 % sunt bolnavi de gastrită sau ulcer duodenal și aproximativ 10 % prezintă hipertensiune arterială.

Acțiune negativă asupra organismului uman o au și vibrațiile cu o frecvență mai mică de 20 Hz (infrasunete). O primă situație este cea în care vibrațiile, acționând simultan cu zgomote, de intensitate apreciabilă, sunt sesizate de alte organite ale urechii interne și conduc la o suprasolicitare a întregului organ auditiv.

2.2 EFECTELE EXPUNERII LA ZGOMOT

În măsura în care servesc la comunicare, sunetele reprezintă un excitant normal al sistemului nervos central și vegetativ, cu condiția să nu depășească un anumit nivel de intensitate ce depinde de frecvență.

Efectul zgomotului se poate examina în mod direct, prin reacții fiziologice și se poate caracteriza prin valori obiective măsurate. Exprimarea mărimii, componentei și efectului zgomotului se face cel mai frecvent prin nivelul echivalent de zgomot.

Efectele resimțite de om ca urmarea expunerii la zgomot sunt: reducerea atenției și a capacității de concentrare, scăderea capacității de coordonare a mișcărilor, instalarea oboselii auditive, amețeli, dureri, nervozitate, iritabilitate, tahicardie, țiuituri și vâjâituri în urechi, tulburări ale somnului, deficiență în recunoașterea culorilor. Surditatea este determinată de expunerea excesivă la zgomot intens și pe perioade lungi de timp.

Prin efectul său de mascare, zgomotul poate conturba comunicarea, poate acoperi semnale sau mesaje de alertă, favorizând apariția accidentelor de muncă

Pierderea auzului indusă de zgomot este cauzată, de regulă, de expunerea prelungită la zgomot excesiv, de peste 85 decibeli (dB (A)). Rareori dureroasă, leziunea este permanentă. Primul simptom este incapacitatea de a auzi sunetele ascuțite. În cazul în care continuă expunerea la zgomot excesiv, auzul se deteriorează în continuare și există riscul de a nu mai fi auzite nici sunetele mai puțin ascuțite. De regulă, acest fenomen afectează ambele urechi.

Pierdera auzului indus de zgomot este cea mai frecventă boală profesională din Europa, reprezentând circa o treime din totalul bolilor profesionale, situându-se astfel înaintea bolilor dermatologice și ale aparatului respirator.

Tinitus-ul este o senzație auditivă de țiuit, șuierat sau zumzăit. Studiile au indicat faptul că o expunere prelungită la zgomot aproape că dublează riscul de tinitus. S-a constatat o incidență a riscului de tinitus de 54%, printre lucrătorii expuși la niveluri ridicate de zgomot pe o durată de peste 10 ani. În cazul expunerii la zgomot cu caracter de impuls, incidența riscului de tinitus poate atinge 70 %. Deteriorarea auzului este cumulativă, iar efectele sunt sesizate de multe ori numai după câțiva ani.

Stresul în munca intervine atunci când sunetele puternice și bruște declanșează reacții instinctive de tipul „luptă sau fugi”, generând eliberarea de adrenalină și cortisol. Acești doi hormoni măresc ritmul cardiac, presiunea arterială și metabolismul, generând această stare. Modul în care zgomotul afectează nivelul de stres al lucrătorilor depinde de un ansamblu de factori, printre care în special :

natura zgomotului, inclusiv volumul, tonul și previzibilitatea acestuia;

complexitatea sarcinii de muncă efectuate de lucrător;

limita stresului și forma fizică a fiecărei persoane, inclusiv starea de oboseală.

Fig. 5. Conservarea auzului

Sursa : http://solutions.3m.com/wps/portal/3M/ro_RO/PPE_SafetySolutions_EU/Safety/Resources/News/?PC_Z7_U00M8B1A006AD0I567VF311PJ1000000_assetId=1319235576733

Audiograma

Arată pierderea auzului (gradul de afectare a auzului) în funcție de frecvență.

Fig 6. Augiograma

(Sursa: https://auditoryneuroscience.com/acoustics/clinical_audiograms)

2.3 Protecția împotriva zgomotelor

În prezent combaterea zgomotelor a devenit parte integranta din lupta pentru sanatatea omului, pentru mentinerea echilibrului ecologic în biosfera.

Diferitele institutii de cercetare studiaza si propun solutii concrete de limitare a zgomotelor atât la locurile de munca, în diferite ramuri industriale, cât si în transporturi si locuinte, în multe orase au fost date în folosinta mijloace de transport asa-zise silentioase, iar în domeniul constructiilor de locuinte se experimenteaza noi si noi materiale fonoizolatoare.

Organizatia Mondiala a Sanatatii, prin organismele pe care le coordoneaza, se preocupa de problema reducerii zgomotelor în egala masura ca si de mentinerea puritatii aerului, apelor si solului.

Combaterea zgomotului este o problemă de sistem de muncă. În acest caz, prin sistem înțelegem ansamblul format de sursa de zgomot, mediu (calea de propagare) a energiei acustice și receptorul. Sursa este acea parte a sistemului în care ia naștere energia acustică. În general, sursa trebuie considerată ca un grup de generatoare de zgomot care pot să aibă diverse caracteristici fizice, distribuite în spațiu și timp. Aceasta poate fi executată prin două modalități si anume reducerea zgomotului la sursă prin așa numita protecție activă (fiind și cea mai eficientă modalitate presupunand ca din proiectare fiecare sursa trebuie aplicate anumite soluții pentru a face funcționarea cât mai silențioasă prin inlocuirea operațiilor de nituirea cu sudura, baterea cu presare etc.), dar și reducerea zgomotului pe căile de transmitere sau chiar la receptor care constituie protecția pasivă .(prin purtarea de antifoane )

În industrie, însă zgomotul exercită de obicei o acțiune cronică și provoacă reducerea auzului în mod progresiv și chiar invaliditate profesională.

La începutul muncii în zgomot apare fenomenul de oboseală a auzului, care se repetă zi de zi.Cu timpul se produce chiar o adaptare la reducerea auzului care devine permanentă și se instalează în primele 3 – 4 săptămâni. Urmează o perioadă de reducere lentă a auzului, care durează câteva luni sau ani. Vocea șoptită se aude normal. În perioada urmatoare care poate dura foarte mult (2 – 15 ani), bolnavul continuă să audă mulțumitor vocea de conversație, dar mai puțin normal cea șoptită. Reducerea auzului, în acest timp, avansează lent. În ultima perioadă se manifestă surditatea profesională, când bolnavul urmărește greu conversația la care participă mai multe persoane, începând să își dea seama că este surd și că această boală progresează. Chiar și în această situație boala poate fi oprită din evoluție, dacă se iau măsuri de protecție a auzului.

Zgomotul provoacă și manifestări de ordin general ca: oboseală, astenie, dureri de cap, indispoziție, modificări de caracter, scădere în greutate etc.

Protecția individuală împotriva zgomotelor constă în folosirea unor sisteme special construite denumite antifoane. Antifoanele se pot împărții în două categorii:

Fig 7 Exemple de antifoane

Sursa: html:www.google.ro

Dopuri pentru urechi

Sunt dopuri sau tampoane care se introduc în canalul auditiv. Și reduc zgomotul cu până la 30 dB

Antifoane interne

Sunt dopuri sau tampoane care se introduc în canalul auditiv și sunt fixate cu ajutorul unui suport de cap. Și reduc zgomotul cu până la 30 dB

Antifoane externe

Antifoanele externe sunt căști sau caschete, care acoperă întregul pavilion al urechii. Și reduc zgomotul peste 45 dB

La proiectarea acestor antifoane se iau in considerare multe alte exigențe legate de faptul că purtarea unui antifon constituie pentru orice persoană o incomodare. Deoarece acestea exercită presiune asura pielii omului. Iar evitarea acestei presiuni este imposibilă deoarece numai astfel se poate realiza etanșeitatea contactului antifon-ureche. În construcția acestora se ia in considerare greutatea acestuia să fie cât mai mică pentru a nu exercita presiuni prea mari luând in calcul dezavantajul scăderii eficacității acustice a acestuia. Uzual, antifoanele de tip extern au greutăți de 350 – 450 grame, iar cele de tip intern de 1 – 50 grame. Acestea trebuie să permită o fixare ușoară.

Pentru a evita inflamația pielii, antifoanele se confecționeazădin materiale neutredin punct de vedere chimic în raport cu pielea. Acestea sunt concepute si realizate astfel în cât să atenueze mai mult frecvențele mari dăunătoare urechii (în jurul frecvenței de 4 000 Hz) și să acționeze mai puțin tonurilor corespunzătoare vocii omenești (în jur de 1 000 Hz) pentru a reliza menținerea integrabilității vorbirii, esențială în procesul muncii. Antifoanele de tip intern presupun însă niște condiții foarte severe de igienă.

Antifoanele de tip extern realizează atenuări mai mari de 45 dB față de cele de tip intern de 30 dB. Se comportă de asemenea mai bine la frecvențe înalte acolo unde urechea este mai sensibilă. Nu necesită o întreținere atât de pretențioasă ca antifoanele de tip intern. Dar fiind în dezavantaj deoarece antifoanele de tip intern permit ca muncitorul să mai poarte în același timp și alte echipamente sau dispozitive de lucru sau de protecție montate pe cap, cum ar fi masca sau ochelarii de protecție.

Mijloacele de protecție individuală împotriva zgomotului apară numai organul auditiv. În prezent este mult discutată acțiunea verbotonală care pleacă de la faptul că organismul uman, are în afară de ureche și alte zone capabile să recepționeze undele sonore. Este de așteptat deci, ca zgomotele excesive să deranjeze starea generală a organismului uman expus, chiar în condițiile în care urechile sunt protejate.

Alte măsuri care constituie căi de diminuare și de combatere a poluării sonore în industrie, dar și în alte spații de producere:

Moduri generale de reducere a a zgomotului la sursă:

Adoptarea unor soluții de atenuare a zgomotului

mărirea distanței dintre partea mobilă și fixă

schimbarea elementelor rigide cu elemente elastice

Suprimarea șocului sau amortizoarelor

reducerea amplitudinii și caracterului brusc al variației de viteză al proceselor (eliminarea șocurilor)

Evitarea vibrațiilor inutile

întărirea rigidității sau suprimarea porțiunilor care nu au susținere directă

Decuplarea echipamentelor tehnice de mediul fizic de muncă

folosirea suspensiilor cu rol de amortizare (izolare anti-vibratorie)

schimbarea elementelor de legătură rigide cu cele elastice

Modificarea utilajelor și tehnologiilor

înlocuirea tehnologiilor zgomotoase cu altele mai silențioase

Evitarea variațiilor bruște de presiune

înlocuirea echipamentelor de lucru pneumatice cu echipamente electrice

Recomandări de reducere a nivelului de zgomot la echipamente

1: Reducerea zgomotului prin eliminarea căilor de transmitere

Reținerea zgomotelor în interiorul echipamentelor care le generează

Instalarea de bariere fonoabsorbante la grilele de ventilație

Instalarea sub echipamente de materiale speciale care să reducă fenomenul de transmitere a zgomotului

2: Izolarea și absorbția parțială a zgomotului

Folosirea apărătorilor pentru încapsularea surselor de zgomot

Căptușirea cu material fonoabsorbant a apărătorilor

Apărătorile trebuie izolate de vibrațiile provenite de la echipamente

3: Activitatea de întreținere

Urmărirea și aplicarea programelor de ungere

Verificarea și reducerea pierderilor

Izolarea surselor de zgomot

Fig :8 Exemple de protecție prin carcasare

Sursa : http://documents.tips/documents/poluarea-sonora-570d747e48391.html

Măsuri organizatorice :

Marcarea spațiilor cu nivel ridicat de zgomot

Punerea la dispoziție și utilizarea EIP

Informarea și instruirea angajaților privind efectele negative ale expunerii la zgomot prin utilizarea incorectă a EIP

Reducerea expunerii la zgomot a angajaților prin pauze de recreere în săli special amenajate

Fig 9 Exemple de semne de avertizare

Sursa : http://documents.tips/documents/poluarea-sonora-570d747e48391.html

Semnalizarea zonelor cu nivel acustic ridicat

Fig 9 Exemple de semne de avertizare

Sursa : http://documents.tips/documents/poluarea-sonora-570d747e48391.html

Asigurarea cu EIP antifoane, căști antifon

Fig 10 Exemple de aplicarea mijloacelor de asigurare cu EIP

(sursa : https://www.google.ro/search?hl=ro&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1280&bih=933&q=blocuri+de+masurare+a+nivelului+de+zgomot&oq=blocuri+de+masurare+a+nivelului+de+zgomot&gs_l=img.3…11953.32547.0.33186.52.15.4.33.36.0.148.1277.3j8.11.0….0…1ac.1.64.img..4.20.1341.0..0j0i30k1j0i24k1.IoGpphnz4D0#hl=ro&tbm=isch&q=protectia+impotriva+zgomotului)

Achiziționarea și instalarea de panouri fonoabsorbante tip “Hygienic Baffles – Rockfon”

Fig. 10 Panouri fonoabsorbante

(sursa : http://www.nevilllong.co.uk/products/results/taxonomy:236-rockfon)

CAPITOLUL III: Materiale și metoda de cercetare

3.1 Descrierea materialului Și a metodei de lucru

3.1.1 Descrierea amplasamentului în care s-a efectuat proba practică

Fig:11. Sigla spitalului

(sursa: http://www.scjs.ro/)

Conform documentațiilor istorice la Sibiu a fost pusă temelia primului spital din țară. Istoria așezămintelor spitalicești din Sibiu începe la jumătatea anului 1292 și continuă până în zilele noastre.

Spitalul Public a fost inaugurat în 1857 și, de atunci, desfășoară o activitate intensă, subliniată permanent de documentele vremii.

În prezent, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, este o unitate sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, cu rol în asigurarea de servicii medicale (preventive, curative, de recuperare și paleative) și care participă la asigurarea stării de sănătate a populației. Organizarea și funcționarea instituției este realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu se află sub autoritatea Consiliului Județean Sibiu, în baza Hotărârii nr. 93/2010 a Consiliului Județean Sibiu. SCJU Sibiu are un număr de 1054 de paturi pentru spitalizare continuă și 50 de paturi pentru spitalizare de zi.

Sediul SCJU Sibiu este în Sibiu, B-dul. Corneliu Coposu nr. 2 – 4, cod poștal 550245. Telefonul instituției este 0269/215050, fax-ul: 0269/215434, pagina web: www.scjs.ro. Spitalul este organizat in sistem multipavilionar, format din 20 de pavilioane dispersate în trei locații diferite, având suprafața incintei de aprox. 58.000 mp.

În cadrul unității sanitare sunt deserviți pacienții întregului județ precum și pacienți din județe limitrofe cum sunt: Vâlcea, Alba sau Brașov. Medicii și personalul sanitar de îngrijire au o ținută profesională și morală de înaltă calitate, în acest sens remarcându-se rezultatele obținute.

În cadrul celei mai mari unități spitalicești a județului funcționează secții acoperind întreaga gamă de specialități medicale, un Ambulatoriu de Specialitate integrat, recent modernizat și utilat, Unitatea de Primiri Urgențe, mai multe laboratoare și două farmacii cu circuit închis. Unitatea de Primiri Urgențe Sibiu (U.P.U.) este singura unitate de profil din județ care poate acoperi întreaga listă de afecțiuni și le poate trata cu maximă eficacitate.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu dispune de propria stație de producere a oxigenului, care asigură alimentarea cu oxigen medical pentru un numar de 348 de posturi pentru întreaga incintă a spitalului. Rețeaua acestei stații este ramificată și alimenteaya corpurile de clădire prevăzute cu posturi de fluide medicale.

Fig. 12 Imobilul “Stație de oxigen ” (foto orig.)

Alimentarea cu gaze medicale a incintei Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu se realizează din stația de oyigen (oxigen medical și aer comprimat), din stația de compresoare (aer comprimat) și local din clădirea maternitații (aer comprimat si vacuum), dar nu în suficientă cantitate și puritate pentru întregul ansamblu spitalicesc.

Oxigenul medical este esențial în spitale și clinici pentru resuscitare, chirurgie dar si pentru diverse tratamente.

Terapia cu oxigen este folosită la tratarea emfizemelor, pneumomniei, unor boli cardiace (insuficiență cardiacă congestivă), unor tulburări care cauzează o presiune arterială pulmonara ridicată și orice boala care scade eficiența corpului în asimilarea si folosirea oxigenului.

Imobilul “Stație de oxigen ” precum și instalațiile de fluide medicale au fost realizate în anul 1985, utilajele fiind constant reabilitate și înlocuite, iar capacitatea de producție fiind de aproximativ 43m3/h

Iomobilul este situat pe latura vestică a curții spitalului și este compus din 8 incaperi si anume:

Tabelul 3 Compartimentarea Imobilului

Aceste încăperi sunt dotate cu următoarele aparaturi pentru producerea:

aerului medical comprimat, următoarele :

1 compreor de aer tip șurub.

1 compresor de aer.

1 rezervor de aer de 2000 litri.

Oxigenului medical, următoarele :

Prefiltru în carcasă pentru eliminarea impuritățiilor, ulei și vapori de apă.

3 compresoare de aer.

Recipiente de aer de 2000 litri.

3 generatoare de producere oxigen montate în by-pass.

Fig 13 Imagini ale aparatelor de control , compresoarelor și ale rezervoarelor de oxigen.(foto original)

Deasupra am atașat lucrării, imagini ale aparatelor de control, compresoarelor și rezervoarelor de oxigen achiziționate de curând prin proiectul de modernizare și reabilitare a imobilului “Stație de oxigen” înaintat titularului investiției: CONSILIUL JUDEȚEAN SIBIU și totodata aprobat.

Țin să menționez că în momentul realizării acestui studiu, se aflau demarate lucrările de modernizare și reabilitare ale imodilului și aparaturii din interiorul acestuia. Iar rezultatele măsuratorilor efectuate asupra acestor aparaturi ne vor arata în cele ce urmează ca se încadrează in limitele poluarării fonice

3.1.2 Prezentarea aparatelor utilizate pentru realizarea probei practice

Măsurarea zgomotelor s-a efectuat cu sonometrul SOLO BLACK-Edition 20137813 clasa 1 fabricat de ACOEM in Noua Zeelanda, având în dotare urmatoarele anexe: un microfon cu o acuratețe foarte mare de ±1,5dB , filtre, ecrane de protectie, conexiuni, calibrator acustic. Acest aparat are in dotare un ecran foarte mare pentru afisaj, si tastatura pentru a putea fi operat.

Fig. 13 Sonometru l SOLO (sursa: http://www.bpress.cn/im/acoem-integrating-sound-level-meter-01db-solo-black-edition-313212/)și(sursa:http://www.buildwaikato.co.nz/index.asp?pageID=2145888483)

Caracteristicile sonometrului constau în:

O intensitate între 20-140 dB.

Ponderare de A,B,C si Z.

Leq scurt cu pas de timp variind de la 1s la 10s.

Timp de integrare de până la 20ms.

1/1 & 1/3 Filtru de Octavă (12.5Hz ~ 20KHz).

1/1 & 1/3 Filtru de Octavă cu multispectru.

Până la 2 gb memorie de stocare.

Modul de inregistrare audio non-compresat, inregistrând in format WAV la calitate 24-biți.

Iesire Usb pentru calculator.

Soft dBTRAIT.

Alimentare pe acumulatori reîncarcabili.

Solo black-edition este primul aparat din gama sa dotat (DUO) adică care poate o inegrare a fregvențelor multiple ca și automatul multy-nivel al lanțurilor de măsurare complecte. De la microfon la nivelul afișat.

Pentru masurarile in benzi de octava sau treime de octava sistemele de masura de clasa 1indeplinisccerintele de clasa 1 specificate in CEI 61260:1995

Sonometrul se etaloneză o dată la doi ani conform “Programului anual de etalonări (F-PG -15-03). Intermediar, sonometrul se calibrează trimestrial utilizând un calibrator de către firma care asigură service-ul aparatului.

Sonometrul SOLO SLM fiind un sonometru integrator se poate utiliza pentru toate tipurile de zgomot.

3.1.3 Prezentarea modului de desfășurare a probei practice

Proba practică s-a desfășurat atât in interiorul cât și în exteriorul imobilului “Stație de oxigen” din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu. Unde s-au făcut măsuratori ale poluării fonice utilajelor din iteriorul clădirii dar și în exteriorul acesteia.

Determinarea zgomotului în interiorul clădirii

Pentru exetutarea acestei probe de măsurare s-a folosit aparatul din dotarea firmei Sc. ARTOPROD Srl. si anume SOLO BLACK utilizat de un angajat al acesteia în prezența personalului desemnat.

Sc. ARTOPROD Srl este un Laborator de Analize Fizico-Chimice Aer, Apa, Zgomot. Este acreditată de Asociația de Acreditare din Romania – RENAR, fiind recunoscută ca Organism Na-ional de Acreditare prin OG 23/2009.

Sc ARTOPROD Srl. Satisface cerințele SR EN ISO/CEI 17025;2006 și este competentă să efectueze activități de ÎNCERCĂRI.

Prelevarea și executarea s-au facut concomitent conform instrucțiunii de lucru ale sonometrului SOLO BLACK. Complectând fișa de încercare cu măsuratorile efectuate a următoarelor informații:

zonele de determinare

nivelurile de zgomot

EMI utilizate

Intervalul de timp în care s-a făcut determinarea

După caz: pozitiile de măsurare și condițiile de mediu relevante (temperatură, presiune, umiditate relativă etc.)

Pentru stabilirea limitelor de sgomot din imobilul “STAȚIE DE OXIGEN” s-au utilizat cel puțin trei poziții ale microfonului distribuite uniform în zonele camerei. O operațiune foarte importantă a măsurării este stabilirea frecvenței predominante astfel încât microfoanele să fie bine poziționate.

În cazul nostru predominante au fost frecvențele joase, iar microfoanele au fost aranjate în felul următor: un microfon a fost montat în colțul camerei, iar celelalte microfoane la 0,5m față de pereți, tavan sau pardoseală si la cel puțin 1m față de elementele cu transmitere acustică semnificativă cum ar fi ferestrele sau deschiderile de aerisire. Iar distanța dintre cele 2 poziții vecine ale microfoanelor a fost de 0,7m

Măsurările acustice efectuate pentru stabilirea solutiilor tehnice de reducere a zgomotului la sursă (instalatii, agregate sau utilaje) s-au facut în puncte situate în câmpul acustic liber al sursei respective.

Măsurările acustice pentru stabilirea solutiilor tehnice de insonorizare a încăperii se fac în puncte amplasate, indiferent de natura câmpului acustic, astfel:

la locurile de muncă ale muncitorilor; în cazul în care numărul locurilor de muncăsimilare este mare, punctele de măsurare se limitează la 10.

în zonele de circulatie dintre masini si în spatiile de manipulare, depozitare sau alte deserviri, distantele între două puncte vor fi de maxim 15 m, cu respectarea conditiei ca nivelul zgomotului să aibă variatii de maxim 3 dB, între două puncte alăturate.

După ce s-au luat măsuri de reducere a zgomotului s-au facut din nou o serie de măsuratori în aceleași puncte în care s-au făcut cele de stabilire a zgomotului.

Măsurările acustice pentru determinarea nivelului de zgomot în încăperi în vecinate cu spatiul în care se găsesc sursele de zgomot s-au facut astfel:

La locurile de muncă, în vederea evaluării încadrării în limita admisă. în poziția normal de lucru a lucrătorului, într-un punct situat în dreptul urechii acestuia indifferent de natura câmpului acustic.

În minim 5 puncte din încăpere, făcându-se apoi media aritmetică a valorilor obtinute, în vederea stabilirii si verificării solutiilor tehnice de reducere a zgomotului. Distanta dintre două puncte de măsurare este de max 15 m, iar distanta fiecărui punct de măsurare de peretele ce desparte încăperea de spatiul în care se găsesc sursele de zgomot este de maxim 5 m.

În toate cazurile de mai sus, microfonul s-a asezat la o distant minimă de 0,5m de pereții încaperii și de persoana care a efectuat măsurarea și la înaltime de 1,3 m de pardoseală.

Aceste măsurări în vederea stabilirii și verificării soluțiilor de reducere a zgomotului s-au efectuat în absența oricarui zgomot de fond perturbator, iar cele în vederea evaluării încadrării în limitele admise pentru zgomot s-au efectuat în conditii normale de desfăsurare a activității.

Rezultatele acestor măsurari au fost afisate în dB pe ecranul sonometrului , împreună cu punctele de prelevare au fost trecute pe fișa de înregistrare, și cu observațiile considerate că au avut relevanță in determinarea înregistrărilor.

Aceste rezultate au fost predate laboratorului in vederea calculării și validării de către specialist apoi predate un exemplar spitalului, iar un al doilea arhivat timp de 4 ani

În cazul măsurătorilor de interior se aplică următoarea formulă pentru a calcula valoarea mediată spatial a nivelurilor de presiune acustică echivalente:

Leq=10 lg1/n Σj=1 n 10 Leqj/ 10dB

Unde:

n este numărul de pozitii ale microfonului, egal sau mai mare decât 3

Leqj este nivelul de presiune acustică echivalent continuu, în pozitia j, exprimat în dB

De asemenea, dacă este goală camera, se scad 3 dB.

Pentru cazurile în care nivelul de presiune al zgomotului rezidual este cu 3 dB până la 10 dB sub valoarea măsurată a nivelului de presiune acustică, se corectează cu relatia:

Lcor=10lg (10Lmas/10−10Lrezid/10) dB

Unde:

Lcor este nivelul de presiune corectat

Lmas este nivelul de presiune măsurat

Lrezid este nivelul de presiune al zgomotului residua

Determinarea zgomotului din mediul înconjurător

Măsurările acustice pentru determinarea nivelului de zgomot în mediul exterior al clădirii s-a efectuat în conformitate cu “Acustică. Caracterizarea și măsurarea zgomotului din mediul înconjurător. Partea 1. Mărimi și procedee de bază (SR ISO 1996-1:2008 si SR ISO 1996-1:2008/C91:2009)” și “Acustică. Caracterizarea și măsurarea zgomotului din mediul înconjurător. Partea 2. Determinarea nivelurilor de zgomot din mediul ambiant (SR ISO 1996-2:2008 si SR ISO 1996-2:2008/C91:2009)”.

Aceste măsurători au fost efectuate în vecinătatea clădirii dar și în imobilul vecinului reclamant (în imobil efectuânduse metoda amintită mai sus) în prezența acestuia dar și a unui reprezentant al spitalului, conform legislației în viguare.

Și în cazul măsuratorilor din mediul înconjurător s-a efectuat o fisă de incercare ce conține:

Zonele de determinare.

Nivelurile de zgomot măsurate

Echipamentele necesare măsurării.

Intervalul de timp în care s-a făcut maăsurarea.

Dupa caz pozițiile de măsurare și condițiile de mediu relevante (temperatură, presiune, umiditate relativă )

Măsurările s-au efectuat cu microfonul așezat la 1,5 m de sol în incinta spitalului, iar in vecinătate (zonă case, blocuri)la distanța de 4m de sol. Având grijă ca distanța dintre clădiri sau zone cu potențial de reflectare să fie dublu față de distanța dintre microfon și sursa de poluare fonică. Astfel evitând captarea reflectării sunetului.

Modul de înregistrare și raportare a rezultatelor se face la fel ca în cel al măsurarilor din incăpere adică: Rezultatele măsurarilor au fost afisate în dB pe ecranul sonometrului , împreună cu punctele de prelevare au fost trecute pe fișa de înregistrare, și cu observațiile considerate că au avut relevanță in determinarea înregistrărilor.

Aceste rezultate au fost predate laboratorului in vederea calculării și validării de către specialist apoi predate un exemplar spitalului, iar un al doilea arhivat timp de 4 ani.

3.2 Prezentarea probei practice și rezultatele obținute

În acest capitol al studiului vor fi analizate zgomotele frecvente și cele continue, generate de imobilul ”Stație de oxigen” in mediul inconjurător și afectând liniștea publică atât pe timp de zi cât și pe timp de noapte, perturbând orele de odihnă ale vecinilor din zonă, ceea ce i-a determinat pe aceștia să facă reclamație autoritaților abilitate să ia măsuri pentru sancționarea spitalului, si totodată pentru remedierea cauzei poluării fonice.

Perioada de măsurare a zgomotelor a avut loc pe parcursul a 5 săptămâni(Noiembrie-Decembrie), afară înregistrându-se temperaturi mai scăzute ceea ce rezultă valori fonice mai scăzute decât pe parcursul verii, când datorită temperaturilor ridicate compresoarele se supraîncălzesc și generează un grad de poluare fonică cu mult mai ridicat atât în interiorul imobilului cât și în exeriorul acestuia, angajații fiind nevoiti să lucreze cu ușile deschise.

În continuare este prezentată analiza grafică a datelor obținute la măsurarea zgomotului în camera generatoare de zgomote, adică a compresoarelor, pe cele 3 schimburi de lucru .

Camera compresoarelor are în dotare 5 compresoare și 3 generatoare de producere oxigen montate în by-pass, prefiltru în carcasă pentru eliminarea impuritățiilor, ulei și vapori de apă.

Analiza grafică pe cele trei schimburi în funcție de media aritmetică a datelor obținute la măsurarea zgomotului în incinta Stației de oxigen, camera comprecoarelor..

Graficul 1

După cum putem observa în reprezentarea grafică de mai sus, nu exista o uniformitate a valorilor zgomotelor produse pe parcursul unui schimb. Toate valorile înregistrate ne demonstrează că dacă personalul petrece mai mult de o oră în incintă făra măsurile de protecție (amintite în capitolul Protecția împotriva zgomotelor ) va suferi de Pierderea auzului indusă de zgomot, boală amintită în capitolul Efectele expunerii la zgomot.

Valorile obținute la cele trei operații din camera compresoarelor

Tabelul 4

Tabelul 5

Tabelul 6

Tabelul 7

Tabelul 8

Camera de comandă

Camera de comanda are în dotare rezervoarele de oxygen și panourile de comandă. În această cameră predomină zgomotele din camera compresoarelor. Nici un aparat din aceasta cameră nu este generator de zgomot.

Analiza grafică pe cele trei schimburi în funcție de media aritmetică a datelor obținute la măsurarea zgomotului în incinta Stației de oxigen, camera de comandă..

Grafic 2

Ca și în graficul anterior nu exista o uniformitate a valorilor zgomotelor produse pe parcursul unui schimb. Zgomotele din fundal fiind influențate de zgomotele din camera compresoarelor. În acest grafic comparativ cu cel anterior nu mai avem acel grad de zgomot care poate vătăma auzul daca e depasit termenul de o oră, dar totuși și aceste nivele de zgomote pot vătăma auzul în cazul în care se petrec mai mult de 24/h, ceea ce se exclude datorită programului de 9 ore/zi. Ca și în comentariul graficului anterior este necesară sau mai bine spus indicată luarea de masuri de protectie.

Valorile obținute la cele trei operații din camera compresoarelor

Tabelul 9

Tabelul 10

Tabelul 11

Tabelul12

Tabelul 13

Mediul înconjurător

După cum spuneam la începutul capitolului s-au făcut măsurări și în afara clădirii și anume în apropierea imobilului din vecinătate, (situat la 90m de Stația de oxgen) din partea ai căror proprietari au făcut reclamatie pentru depășirea limitei de poluare fonică.

Analiza grafică a datelor în funcție de media aritmetică a datelor obținute la măsurarea zgomotului din mediul înconjurător..

Graphic 3

Valorile medii săptămânale prezentate grafic, sunt asemânătoare pe toată perioada în care s-au prelevat date, aici făcându-se o diferențiere clară a celor două măsurări. Din ce se poate observa, media aritmetică a valorilor înregistrate depășesc cu puțin limitele maxime, dar chiar și așa amintindu-ne cele spuse, în (Fig. 4 Reprezentarea efectelor zgomotului asupra omului în funcție de intensitate) Capitolul ll efectele zgomotului asupra omului, anume că la pragul de 35 dB mai ales seara este afectat somnul, ceea ce duce la stres și insomni, iar la pragul de 45 dB intervine afectarea comunicării,

Valorile obținute la cele trei operații din camera compresoarelor

Tabel 14

Tabel 15

Tabel 16

Tabel 17

Tabel 18

La finalul studiului am atașat 2 rapoarte a două dintre măsurările efectuate la ore diferite care dovedesc depășirea limitei admise în exterior ,și o hartă cu punctual de unde s-au luat măsurările.

CONCLUZII

Datorită uzurii tehnice provenită pe parcursul aniilor de funcționat continuu și de multe ori la capacitate maxima, compresoarele și mai bine zis toata aparatura din imobilul ”Stație de oxigen” trebuie inlocuită cu o generație nouă mult mai silențioasă și care nu este generatoare de atătea vibrații cauzatoare la rândul lor de zgomote.

Trebuie menîționat că o dată cu eliminarea factorului de zgomot prin înnoirea aparaturii se suplimenteaza cu 200 și numărul total de posture alimentate cu oxigen, ajungând la numarul de 548 față de 348 cel din present.

Tot odată cu schimbarea aparaturii din imobilul ”Stație de oxigen” trebuie intervenit și asupra clădirii prin modernizarea acesteia, dotându-se cu aer condiționat (parte importantă care în momentul de față lipsește), reducând atât condițiile de lucru nefavorabile personalului pe timp de vară dar și prevenind supraîncălzirea aparatelor prin fluxuri continue de aer.

Asupra clădirii se poate interveni pentru protecția fonică interioară presupunând tapetarea pereților, podelei și a tavanelor cu membrană fono-absorbantă autoadezivă cu grosime de ~3,00 mm, care izolează fonic zgomote până la 75 dB, în spectrul de frecvența 100 – 16000 Hz, si reduce si vibratiile aparaturii.

Se mai poate intervenii pentru absorbția zgomotelor din interior în vederea protejării personalului cu instalarea de panouri fonoabsorbante tip “Hygienic Baffles – Rockfon”

Prin izolarea termică a clădirii cu polistiren expandat cu cel puțin grosimea de 5 cm, se realizează și o fonoizolare suplimentară a construcției.

Înlocuirea geamurilor si ușilor cu unele cu garnituri de etanșare.

Protecția exterioară se poate realiza cu ajutorul unei bariere realizată din panouri fonoabsorbante cu grosime de ~10 cm, fixate in structură pe profile metalice tip H, cu o inaltime maxima de 6m, formând in jurul clădirii atât un perete fonoizolant, cat și de protecție impotriva extinderii in caz de incediu, dar și de rezistentă impotriva fenomenelor atmosferice și a vântului.

Dar pana la obținerea fondurilor care duc la realizarea celor amintite mai sus este nevoie urgentă de reducerea zgomotelor și a vibrațiilor producătoare de zgomot prin următoarele etape mult mai ieftine dar nu cu o garanție a reducerii atât de semnificative a zgomotelor:

Izolarea surselor de zgomote prin metodele amintite la capitolul 2.3 Protectia împotriva zgomotelor.

Prin modificarea aparaturii si anume mărirea distanței dintre partea mobilă și cea fixă, înlocuirea curelelor late cu un sistem de curele mai inguste cu distanță între ele și carcasarea periimetrului de funcționare a acestora cu carcase din tablă perforată și plasă de rârma , inlocuirea bobinelor fabricate din aluminiu cu unele din cupru, carcasarea aparaturii, izolarea și absorbția vibrațiilor țevilor și tubulaturii conductoare de aer, oxigen, apa etc. Prin montarea de garnituri de cauciuc la sistemele de prindere in pereți.

BIBLIOGRAFIE

Mihai Gofițanu, Virgil Focșa, Vasile Merticaru, Leopold Biborosch, 1980, Vibrații și zgomote, Editura Junimea

Dr. Docent Bernard Barhad, 1978, Bolile profesionale si prevenire lor, Editura Ștințifică și Enciclopedică București

Alexandru Darabont, Ionel Iorga, Michaela Ciodaru, 1983, Măsurarea zgomotului și vibrațiilor în tehnică, Editura Tehnică

D. Văiteanu, Al Darabont, M Iana, M Munteanu, M CostescuCirculația si poluarea sonoră a mediului urban- Barnea, M., “Efectele poluării mediului asupra omului”, Editura Academiei R.S.R, București, 1973, p. 73-90

Roșu Daniela, “Poluarea sonoră” capitol în “Ecologie. Suport de curs”, editor Albulescu Mariana, Editura Eurobit, Timișoara, 2008.

Guidelines For Community Noise”, edited byBirgitta Berglund, Thomas Lindvall, Dietrich H Schwela, World Health Organization, Geneva, London, 1999, http://www.ruidos.org/Noise/WHO_Noise_guidelines_contents.html

Andronescu, Medeea – Nadia  Tăriceanu Nicolae , Chițu Mihai-Lucian, “Managementul  zgomotului  în  șantierele  de construcții, http://zgomot.protectiamuncii.ro/docs/galati/Andronescu%20Tariceanu%20Chitu%20-%20MANAGEMENTUL%20ZGOMOTULUI.ppt

C. Ursoniu și Dumitru, 1976, Poluarea sonoră și consecințele ei, Editura Facla

Date tehnice GLX Xplorer

Sursa: good-sound-environment_ro

http://www.spms.pub.ro/fisiere/impact_cte/curs/cap10.pdf

http://www.slideshare.net/cociorvanmiriam/acustica3

https://auditoryneuroscience.com/acoustics/clinical_audiograms

http://www.mmediu.ro/departament_mediu/starea_mediului/rom/cap6/main.htm

www.articole.famouswhy.ro/auzul_si_poluarea_sonora

file:///C:/Documents%20and%20Settings/placy/Desktop/disertatie%20zgomot/06%20normativ_privind_protectia_la_zgomot.pdf

https://www.google.ro/search?hl=ro&site=imghp&tbm=isch&source=hp&biw=1280&bih=933&q=blocuri+de+masurare+a+nivelului+de+zgomot&oq=blocuri+de+masurare+a+nivelului+de+zgomot&gs_l=img.3…11953.32547.0.33186.52.15.4.33.36.0.148.1277.3j8.11.0….0…1ac.1.64.img..4.20.1341.0..0j0i30k1j0i24k1.IoGpphnz4D0#hl=ro&tbm=isch&q=protectia+impotriva+zgomotului

http://www.nevilllong.co.uk/products/results/taxonomy:236-rockfon

http://www.scjs.ro/

http://www.cjsibiu.ro/wp-content/uploads/2014/12/mb_documentatie-statie-oxigen.pdf

http://www.bpress.cn/im/acoem-integrating-sound-level-meter-01db-solo-black-edition-313212/

http://www.buildwaikato.co.nz/index.asp?pageID=2145888483

http://solutions.3m.com/wps/portal/3M/ro_RO/PPE_SafetySolutions_EU/Safety/Resources/News/?PC_Z7_U00M8B1A006AD0I567VF311PJ1000000_assetId=1319235576733