S E B E Ș ARHITECTURA LOCULUI SALVAREA MEMORIEI LOCULUI PRIN REUTILIZARE STUDENT: ȘERBĂNESCU SIMINA MARIA AN VI GRUPA 601 CUPRINS INTRODUCERE… [628662]

S E B E Ș
ARHITECTURA LOCULUI
SALVAREA MEMORIEI LOCULUI PRIN REUTILIZARE

STUDENT: [anonimizat] 601

CUPRINS

INTRODUCERE

ARGUMENT INTRODUCTIV
METODOLOGIA LUCR ĂRII

CAPITOLUL 1 ISTORIC UL ORA ȘULUI SEBE Ș

CAPITOLUL 2 ARHITECTURA LOCULUI – SEBE Ș
2.1 ARHITECTURA FORTIFICAT Ă
2.2 ARHITECTURA DE CULT RELIGIOS
2.3 ARHITECTURA CIVIL Ă
2.4 ARHITECTU RA PEIS AGERĂ

CAPITOLUL 3 MEMORIA LOCULUI

CAPITOLUL 4 REUTILIZAREA

4.1 ARGUMENTE PENTRU REUTILIZARE
4.2 METODE DE REUTILIZARE
4.3 POSIBILE REUTILIZ ĂRI

CAPITOLUL 5 STUDII DE CAZ

5.1 POȘTA VECHE – RESTAURANT
5.2 CASA ZAPOLYA – MUZEU

CAPITOLUL 6 BAIA DE SARE – SEBEȘ
6.1 ISTORIC
6.2 POTENȚIALUL INTERVENȚIEI
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE

CAPITOLUL 1 ISTORICUL ORA ȘULUI SEBE Ș

Sebeșul a fost, în evul mediu, una dintre cele mai importante așeză ri urbane din
sudul Transilvaniei. Tradiția săs ească rețin e anul 1150 ca dată a fondării localității . Cu toate
acestea, primul document scris care face referire indirecta la a șezare este Diploma
Andreeana din anul 1224, în care este amintit ă o “țară a Sebe șului” – terra Siculorum terrae
Sebus – a cărei denumire putea deriva de la localitatea Sebe ș, fondat ă de coloni știi germani.
Prima men țiune documentar ă sigur ă a localit ății dateaz ă din anul 1245 c ând, în
contextul invaziei mongole din an ul 1241, este amintit și Sebe șul, cu numele de
Malembach, într-un document emis de papa Inocentiu al IV -lea, la Lugdunum (Lyon) .
În secolul al XIII -lea au luat fiin ță Scaunele s ăsești, ca forme de organizare politio –
administrative. În anul 1303 a fost amintit într-un document Scaunul Sebe șului, la un an
după atestarea primului scaun s ăsesc, cel al Sibiului.
De-a lungul secolului al XIV -lea, Sebe șul cunoa ște o dezvoltare economic ă
spectaculoas ă. În anul 1341, localitatea dob ândise deja statutul de ora ș, fiind amintit ă într-
un document cu atributul de civitas. Nivelul ri dicat de dezvoltare atins acum este vizibil în
toate sectoarele vie ții. Ora șul a dob ânit mai multe privilegii, printre care erau cele care îi
permiteau v ămuirea și ținerea unui t ârg săptămânal.
Prosperitatea oraș ului din aceast ă perioad ă conduce la ridic area unor edificii pe
măsură, ca dimensiuni și bog ăția decora ției arhitecturale, un exemplu concludent fiind corul
gotic, ridicat între anii 1360 -1382 la extremitatea estic ă a bazilicii romanice, ca o etap ă
dintr-un plan ambi țios de înlocuire a vechii bise rici cu una nou ă, de tip hal ă, realiz ată în
maniera goticului t ârziu.
Dezvoltarea economica a ora șului a fost favorizat ă printre altele și de dispunerea sa
la intersec ția a dou ă drumuri importante care uneau Sibiul, Clujul și Ora știa, ceea ce a
avantajat în special activit ățile comerciale.
În anul 1387, ora șul a ob ținut privilegiul de a se î nconjura cu ziduri de ap ărare din
piatră, iar lucr ările de construc ție a fortifica ției au început imediat.
Între secolele XV -XIX, Sebe șul s-a dezvoltat fo arte lent, s ituație det erminat ă într-o
prima faz ă de donarea ora șului, apoi de cucerirea lui de către turci, de răscoa la curu ților și
de epidemia de cium ă.
În secolul al XIX -lea, în Transilvania , economia s ăseasc ă se afla într-o criz ă
profund ă, cauzată în special de monopolul breslelor. Acestea vor fi eliminate treptat din
viața economic ă și înlocuite de corpora ții ale me șterilor. Dup ă ce în anul 1873 , breslele și-
au încetat activitatea, și rom ânii au putut practica meserii care p ână atunci le -au fost
prohibite.
În acest context, în 1878 s -a încercat costituirea la Sebe ș a unei reuniuni a
meseria șilor și comercian ților rom âni, iar în anul 1893 s -a constituit Reuniunea “Andreiana”
pentru meserii și industrie, urmat ă în 1898 de Reuniunea “Andreiana” pentru meserii și
comerț. S-au înființat noi manufacture ca: pânzăria Baumann, fabrica de piele Dahinten –
1843, fabrica de h ârtie de la Petre ști – 1852.
În primele deceniii ale secolului XX, ora șul Sebe ș a cunoscut o nou ă perioad ă de
relativ ă prosperitate. Acum localitatea a fost înzestrat ă cu o serie de obiective edilitare și
industrial e modern e. Între anii 1905 – 1906 a fost construit ă uzina electric ă. Cele mai multe
realiz ări edilitar – urbanistice au avut loc în timpul mandatelor primarului Johann Schopp
(1907 -1918), c ând au fost construite : noua prim ărie, po șta, baia de sare, cazarma, spitalul,
Casa P ădurilor.

CAPITOLUL 2 ARHITECTURA LOCULUI – SEBEȘ

Centrul istoric al ora șului Sebe ș reprezint ă un ansamblu arhitectural cu o importan ță
deosebit ă în cadrul pe isajului urban transilv ănean, datorit ă multitudinii de elemente
volumetrice și planimetrice medieval e și modern e care s -au păstrat p ână în pre zent.
Este un centru ist oric care a suferit relative pu ține transform ări, iar în centrul acestuia
s-au conservat numeroase edificii dat ând din sec olele XIII – XIX, dintre care amintim :
Biserica Parohial ă Evanghelic ă C.A., Capela Sfântul Iacob, fortifica ția bisericii, fortifica ția
orașului împreun ă cu turnurile acesteia. De asemenea, s -a conservat vechea parcelare
medieval ă, vechea re țea stradal ă precum și arealul pie țelor ora șului.
Arhitectura civil ă a avut o evoluț ie mai lentă și, ca o consecin ța, puține cl ădiri dintre
cele executate în evul mediu s -au p ăstrat p ână în pre zent. Aceste construc ții au suferit
numeroas e transform ări, la început, tendin ța general ă fiind cea de î nlocuire treptat ă a
fondului construit din lemn cu edificii realizate din material e durabile ca piatra sau c ărămida.
Mai t ârziu, acestea au suferit numeroase refaceri cauzate de evenimente violent e (incendii,
cutremure) sau de dorin ța proprietarilor de a le adapta unor noi necesit ăți sau gusturi.

2.1 ARHITECTURA FORTIFICATĂ

Fortifica ția ora șului Sebe ș este un prototip arhai c în sistemul defensiv urban din
Transilvania și în cadrul ei s -au conservat cele mai multe elemente originale care dateaz ă
din secolele XIV -XV.
Fortifica ția are forma unui dreptunghi cu col țurile rotunjite și este dispus ă în jurul
orașului interior, delimit ând centrul istoric al Sebe șului, cu o suprafa ță de aproximativ 20 ha.
Incinta, cu un perimetru de 1700 m, este alc ătuită din ziduri din piatr ă ce nu dep ășesc 7 m
înălțime ș i 1.50 m grosime. În partea superioar ă a zidurilor exista un parapet, cu înălțimea
de p ână la 2.20 m, prev ăzut cu creneluri, merloane și ferestre d e tragere. La baza
parapetului, spre interiorul incintei, era amplasat drumul de straj ă, sprijinit pe console din
lemn și, în unele por țiuni, pe arcade. Fortifica ția cuprindea, pe l ângă curtine, turnurile de
apărare, por țile ora șului și barbacanele amintit e, deza fectate în secolul al XIX –lea. Incinta
a fost înconjurată de șanțuri inundate și de lacuri, ca elemente defensive suplimentare.
În pre zent s -au păstrat șase dintre turnurile cu care a fost înzestrat ă fortifica ția:

Turnul C roitorilor (sau al stude ntului) e ste amplasat în col țul de sud -est al incintei.
Are un plan p ătrat, cu latura de 5 m, iar din punct de vedere volumetric este alc ătuit din
parter și patru niveluri. Nivele inferioare dateaz ă din prima faz ă de construc ție, iar celelalte
au fost ad ăugate în secolele XV și XVI. În anul 1438, Sebe șul a fost cucerit de turci.
Majoritatea popula ției, împreun ă cu frunta șii ora șului, au hot ărât să predea ora șul fără
luptă, având parte de o captivitate mai u șoară. S-a op us totu și o timid ă rezisten ță la
preda rea ora șului iar printre orășenii care s -au baricadat în Turnul Croitorilo r a fost și
“Studentul anon im de la Sebeș” care, dup ă înfrângerea rezisten ței a fost dus și el prizonier
în Imperiu, de unde se va elibera dup ă douăzeci de ani. A cesta a devenit mai apoi călugăr
și mai t ârziu și-a povestit viața în “Tratat despre datinile, moravurile, condițiile de viață și
răutatea turcilor”, carte apărută la Roma în anul 1475. Cartea ajunge să fie tipărită, până în
1560, în 25 de ediții.

Turnul Cizmarilor e ste s ituat în col țul de nord -vest al incintei și are planul pătrat cu
latura de 5.5 m. Din punct de vedere volumetric este compus din parter și dou ă etaje și este
prevăzut cu ferestre de tragere. Este dispus spre exteriorul incintei. A fost atestat
documen tar în anul 1513 și dateaz ă din prima faz ă de construc ție a fortifica ției ora șului.

Turnul Porții de Nord este s ituat la jum ătatea laturii de nord a incintei, dispus spre
interior și are planul p ătrat. Era str ăpuns de o poart ă carosabil ă care permitea ac cesul
dinspre nord. Datea ză de la sf ârșitul secolului al XIV -lea.

Turnul Porții de Vest este s ituat în apropierea fostei por ți de vest a incintei, în spatele
clădirii care ad ăpostea în prima jum ătate a secolului XX, po șta ora șului. Este dispus pe
exterio rul curtinei și are sec țiunea dreptunghiular ă, cu laturile de 6. 30 x 6 m. Este datat și el
în prima faz ă a construc ției fortifica ției, secolul XV.

Turnul Octogonal este situat în col țul de nord – est al incintei, în apropierea m ănăstirii
franciscane (fost ă dominican ă). Are în sec țiune formă octogonal ă, iar din punct de vedere
volumetric are dou ă niveluri și este dispus spre exteriorul incintei. Este datat în secolul al
XVI –lea.

Turnul Semicircular e ste amplasat pe latura de vest, î ntre turnul por ții de aici și cel al
Cizmarilor, înspre exteriorul incintei. Este un turn bastionar, semicilindric, scund, av ând
zidurile groase, realizate din piatr ă și cărămidă. A fost construit în anul 1634, iar în secolul
al XIX -lea a suferit importante modific ări.

Oras ul Sebe ș în secolul al XVII -lea – gravur ă de J. Schollenberger (în J. Tröster, Das Alt – und Neu – Teutsche
Dacia. Das ist: Neue Beschreibung des Landes Siebenbürgen , Nürnberg, 1666).

2.2 ARHITECTURA DE CULT RELIGIOS

Biserica Evanghelic ă este unul dintre cele mai importante monumente din Sebe ș, iar
în alc ătuirea sa se conserv ă elemente de arhitectur ă, de structur ă și decorative, specific e
stilurilor romanic și gotic.
Biserica este alc ătuita dintr -un cor gotic, de t ip hal ă, un corp bazilical și un turn
clopotni ță, situat în prelungirea de vest a navei centrale.
Aspectu l actual al edificiului este rodul mai multor etape de construc ție și refacere,
derulate în decursul secolelor XIII -XIX. În sec olul al XIII -lea, în cimitirul a șezării s-au
demarat lucr ările de edificare a unei bazilici romanice. Dup ă invazia mongol ă din 1241, s –
au reluat lucr ările de construc ție a bisericii, însă după o concep ție diferit ă de cea ini țială,
sub influen ța șantierelor cisterciene. În jurul anului 1360, dup ă ce în prealabil a fos t
demolat ă absida poligonal ă a bisericii, în partea de est a corpului ba zilical au început
lucrările de c onstruc ție a unui cor de tip hal ă, de mari dimensiuni, în maniera goticului
târziu, primul de a cest gen din Translvania. Corpul bazilical romanic a r ămas în picioare, el
urmând a fi demolat pe m ăsura ce noua contruc ție avansa. În anul 1382 construc ția corului
a fost încheiat ă.
Dificult ăți de ordin material au împiedicat continuarea construc ției noii biserici dup ă
planul ini țial. Proiectul este abandonat , iar singura solu ție rămasă a fost aceea de legare a
corului de vechiul corp bazilical romanic și de atenuare a discrepan țelor dintre cele dou ă
părți ale cl ădirii. Prin transform ările corpului bazilical, caracterul romanic al acestuia a
dispărut și întrea ga construc ție a dob ândit o imagine mai unitar ă.
La Sebe ș se găsește decorul sculptural de factur ă gotic ă cel mai bogat, at ât în ceea
ce prive ște num ărul statuilor c ât și al tematicii iconografice din Transilvania. În corul bisericii
se afl ă un altar po liptic, realizat în intervalul 1524 -1526, una dintre cele mai valoroase piese
de acest gen din Transilvania.

Sebeș, Biserica Evanghelică, 1905

Capela Sf ântul Iacob este s ituată în apropierea corului bisericii parohiale, fiind o
construc ție de mici dimen siuni, alc ătuită dintr-o mic ă navă de form ă pătrată și o absid ă
poligonal ă în partea de est. S -a considerat c ă ea a servit drept baptisteriu, capel ă
cimiterial ă sau a fost închinat ă Sfântului Jacobus Major, patron ul pelerinilor. A fost
construit ă la începu tul secolului a l XV –lea.

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului este situat ă în cimitirul ora șului și a
aparținut de la început ortodo cșilor din Sebe ș. Mai este cunoscut ă și sub numele de
“Biserica veche” sau “ Biserica din cimitir”. A fost ridicat ă din c ărămidă, între anii 1778 –
1783, în apropierea un ei biserici mai vechi din care, în pre zent, se mai p ăstreaz ă doar
absida transformat ă în cript ă.
Biserica este masiv ă, de tip sal ă, alcătuită dintr-o nav ă dreptunghiular ă, acoperit ă cu
o bolt ă semicil indric ă cu penetra ții și o absid ă semicircular ă. Pe latura de vest a acesteia se
găseș te un turn clopotni ță. La jum ătatea laturii de sud, în dreptul portalului de acces în
navă, biserica a fost înzestrat ă cu un mic pridvor, pentru o intrare secundar ă în biseric ă.
Pictura mural ă care se p ăstreaz ă în pre zent în absid ă a fost realizat ă de pictorul Sava
Henția.

Biserica reformată calvină a fost construită î n anul 1903, în cartierul sudic al orașului.
Este o biseric ă de tip sal ă alcătuită din nav ă, absid ă poligonal ă și un turn clopotni ță adosat
laturii opuse altarului. Orientarea bisericii este una neobi șnuită având absida dispus ă spre
sud-est, iar turnul spre nord -vest. Acoperi șul articulat cuprinde sub apele sale întreaga
construc ție. Turnul are trei niv eluri marcate de ba ndouri profilate, cu deschideri de ferestre
de dimensiuni și forme variate. Deschiderile de la ultim ul nivel au dimensiunile cele mai
mari și forme ce amintesc de neogotic. Fle șa turnului este confecțio nată din tabl ă.

2.3 ARHITECTURA CIVIL Ă

Primăria ora șului este situată în cadrul frontului stradal care delimiteaz ă la nord Pia ța
Mare a ora șului, pe o parcel ă de colț. Clădirea prim ăriei a fost construit ă în anul 1909, pe
locul vechiului sediu.
Dispunerea edificiului pe o parcel ă de colț a determinat dezvol tarea planimetric ă a
acestuia, rezult ând o construc ție în forma literei L. Din punct de vedere volumetric, cl ădirea
are parter și etaj, fiind acoperit ă cu o învelitoare articulat ă, ascu țită, de țiglă. Partea
inferioar ă a fațadei est e mai sobr ă, deschiderile de u și și ferestre se închid cu arce în form ă
de m âner de co ș. În cazul p ărții supe rioare, corespunz ătoare etajului, deschiderile de
fereastr ă se finalizeaz ă în parte a superioar ă cu arce fr ânte, fiind completate de un d ecor de
factură neogotic ă.

Gimnaziul Evanghelic C.A. este situat în apropierea bisericii evanghelice, în partea
de vest a acesteia. Este o construc ție de mari dimensiuni, ridicat ă pe locul vechiului sediu
al gimnaziului, iar lucr ările s -au derulat între ani 1863 -1866.
Clădirea are planul în forma literei U, cu fa țada principal ă alungit ă. Din punct de
vedere volumetric este un edificiu cu subsol, parter și etaj, proiectat de la început pentru a
servi activit ăților didactice. Accesul principal este dispus în partea central ă a corpului
median, care iese în rezalit, iar ferestrele etajului poart ă un d ecor de factur ă neogotic ă.
Corpul principal este m ărginit de doi pila ștri realiza ți în tencuial ă, ce sprijin ă o friz ă alcătuită
din panouri p ătrate, al c ărei traseu îl urm ează pe cel al frontonului dreptunghiular. Sub friza
acestuia este plasat ă inscrip ția “BILDUNG IST FREIHEIT ”.

Poșta Veche este amplasat ă la mic ă distan ță de fosta poart ă de vest a incintei
orașului interior, în afara acesteia, pe o parcel ă de col ț.
A fost construit ă în sec olul XX, în timpul mandatului primarului Johann Schopp
(1907 -1918). Încă de la început, construc ția a fost sediul Oficiului Po ștal, destina ție pe care
o va p ăstra p ână în a doua jum ătate a secolului XX. Cl ădirea are certe influen țe stilistice de
factur ă art nouveau, în special în decorul fa țadei principale și la nivelul frontonului.

Casa Zapolya este s ituată în col țul de nord -est al pie ței mari a ora șului și este una
dintre cele mai vechi și importante construc ții laice din Sebe ș.
În a doua jum ătate a sec olului al XV-lea cl ădirea a fost construit ă din piatr ă de râu și
piatră de carier ă, având un plan aproape p ătrat. Pe parcursul secolului al XVI -lea a avut
parte de transform ări. S-a păstrat în linii m ari planul pe care îl avea și s-a refăcut etajul, cel
anterior r ămânând până în pre zent un mezanin al aripii de vest a cl ădirii. De acum dateaz ă
bolțile pe console ale gangului carosabil și cele ale aripii de est. Î n secolul al XVII –lea a
suferit o nou ă refacere care a condus la rali zarea planului actual al cl ădirii. Construc ția a
fost amplificat ă spre sud , iar în fațada de nord a fost executat ă logia.

Importantă și de actualitate este soarta monumentelor istorice de arhitectură din
orașul Sebeș și a întregului teritoriu delimitat de in cinta fortificată. Față de anul 1992, când
Direcția Monumentelor, Ansa mblurilor și Siturilor Istorice București , a aprobat o listă cu 24
de monumente istorice, în anul 2004, lista oficială emisă de Ministerul Culturii și Cultelor ,
prin Institutul Național al Monumentelor Istorice , a ajuns la 41 de poziții, dintre care 37 se
referă la ansamblul urban al orașului Sebeș .
Toate aceste monumente alc ătuiesc un ansamblu urban medieval unic în felul s ău,
al cărui farmec de burg medieval de provincie a fost su rprins în numeroase scrieri, fotografii
și cărți poștale care au circulat în întreaga Europ ă.

CAPITOLUL 3 MEMORIA LOCULUI

Spiritul locului poate fi definit ca ansamblul elementelor materiale (situri, peisaje,
construcții, drumuri, obiecte) și imater iale (memorie, povestiri orale, documente scrise,
ritualuri, festivaluri, meserii, cunoștințe tradiționale, valori, texturi, culori, parfumuri), adicǎ
elementele fizice și spirituale care conferǎ locului sens, valoare, emoție și mister.
În loc sǎ separǎm spiritul de loc, imaterialul de material, și sǎ le considerǎm opuse,
putem explora diversele feluri în care cele douǎ sunt unite într -o strânsǎ interacțiune și se
construiesc una pe alta. Spiritul construiește locul și, în același timp, locul investește ș i
structureazǎ spiritul.
Locurile sunt construite de diverși actori sociali, atât conceptorii lor cât și utilizatorii,
care cu toții contribuie activ la construcția semnificației lor. Spiritul locului capǎtǎ un
caracter pluralist și dinamic, poate avea m ultiple semnificații și singularitǎți, își poate
schimba sensurile în timp și poate aparține unor grupuri diverse. Aceastǎ abordare mai
dinamicǎ este mai bine adaptatǎ globalizǎrii de astǎzi, caracterizatǎ din ce în ce mai mult
de migrații, populații reloc alizate sau delocalizate, contacte interculturale sporite, societǎți
multiculturale și multiple apartenențe.
Noțiunea de spirit al locului permite mai buna înțelegere a caracterului viu și în
același timp permanent al monumentelor, siturilor și peisajelor culturale. Ea conferǎ o
viziune mai bogatǎ, dinamicǎ, largǎ și cuprinzǎtoare a patrimoniului cultural. Spiritul locului
existǎ, sub o formǎ sau alta, în practic toate culturile lumii, și este o construcție umanǎ în
funcție de nevoile sociale.
Salvarea e lementelor materiale și imateriale este fundamentalǎ pentru prezervarea
identitǎții comunitǎților care au creat și au transmis spații cu semnificații culturale și istorice.

În esență este vorba despre devenirea unui loc, despre energia pe care o are, po tențialul lui
de a atrage oamenii și de a trăi în memoria lor.
Arhitectura trebuie s ă păstreze identitatea, continuitatea locului și să permit ă
schimbarea și adaptarea, pentru c ă straturile istoriei ce s -au a șezat în timp, trebuiesc
păstrate, nu în sensu l conservator ci în sensul de implicare a lor în societatea
contemporana. Numai astfel vom putea avea în dinamica vie ții din prezent, legături tari
către originile noastre .
Reutilizarea patrimoniului devine din ce în ce mai importantă în lumea noastră
modernă, pentru că toate acele clădiri vechi care și-au pierdut func țiunea ini țială, sunt
incluse în ora ș, în cele mai multe cazuri definesc regiuni di n ora ș, și păstrându-le, vor face
orașul sa renasc ă.

CAPITOLUL 4 REUTILIZAREA

Astăzi, arhitectu ra contemporană pare că nu se mai naște dintr -un loc anume, chipul
unei arhitecturi a locului (și a timpului) fiind încet -încet îndepărtat. În contextul globalizării
(arhitecturii), când granițele determinate de culturi și de geopolitici sunt înlăturate, e ste
nevoie de elemente distinctive ce pot să adauge caracter și valoare unei zone, și să ajute la
păstrarea identității acesteia. De aceea, conservarea construcțiilor istorice înseamnă și o
conservare a memoriei locului, menținându -se astfel continuitatea morfologiei arhitecturale
și o anumită coerență spațială, clădirile istorice jucând un rol important în găsirea unor
modele de revitalizare urbană.
Din punct de vedere terminologic, conversia semnifi că o schimbare a naturii unui
lucru, sau o modificare a esenței lucrului respectiv.
Conversia unei clădiri poate fi înțeleasă ca o transformare, ca o schimbare pr in
(re)modelare a conținutului sau a funcțiunii , fără schi mbarea formei, de -a lungul unui
parcurs care pleacă de la ceva, funcțiunea veche, către a ltceva, și anume funcțiunea nouă.
În mod pragmatic, conversia înseamnă o reutilizare a unei clădiri, pentru a corespunde și a
se adapta cerințelor contemporane, în contextul din care face parte.
Reabilitarea/reciclarea fondului construit existe nt reprez intă un demers firesc,
construit în jurul considerentelor de memorie, identitate și istorie, dar și de economie și
ecologie.
În momentul de față practica conversiei nu se mai limitează doar la clădirile
considerate monumente istorice și de arhitectură, c i orice structură existentă, care poate să
aibă valoare de utilizare contemporană, prezintă interes pentru a fi supusă procesului de
conversie.
Reutilizarea clădirilor existente ocupă un loc important în practica contemporană de
arhitectură, deoarece ea poa te să transforme întregi cartiere urbane, să influențeze evoluția
unor zone citadine parasite sau să redea spiritul unui oraș.

4.1 ARGUMENTE PENTRU REUTILIZARE

CRITERIUL ISTORIC: relaționarea clădirii cu un eveniment istor ic

CRITERIUL SEMNIFICAȚIEI: ide ntificarea clădirilor remarcabile din punct de vedere al
limbajului architectural sau al tehnologiei constructive

4.2 METODE DE REUTILIZARE

CONVERSIE
RESTAURARE
INSERȚIE A UNOR OBIECTE DE ARHITECTURĂ CONTEMPORANĂ

4.3 POSIBILE REUTILIZĂRI

FUNCȚIUNE RE ZIDENȚIALĂ: crearea unor spații inedite de locuire

FUNCȚIUNE MIXTĂ: abordarea unei soluții de mix funcțional prin funcțiuni complementare
cum ar fi birouri și zone rezidențiale, comerciale și culturale , ce se pot alimenta reciproc.

FUNCȚIUNE CULTURALĂ : posibilitatea de a atrage un numar mare de vizitatori

FUNCȚIUNE MUZEALĂ : spații cu istorie și personalitate, capabile să creeze un flux
financiar, cultural și comunitar

ANEXA 1: LISTA MONUMENTELOR ISTORICE DIN SEBEȘ

1. ANSAM BLUL FORTIFICAȚIILOR ORAȘULUI (cod AB -II-a-A-00325), datare între secolele XIV –
XVII:Poarta de nord a cetății (azi locuință, Str. Caragiale Ioan Luca, Nr.3), Turnul Octogonal
(Str.Dobrogeanu Gherea, Nr. 35), -Turnul Croitorilor sau Studentului (Str. Traian, Nr.6), Turnul
Cismarilor(Str. 24 Ianuarie, Nr.5 ), Turnul Semicircular (azi spațiu comercial, Cetății, Nr.9), curtine
(între străzile: Pavel Dorin, Traian, Bistrei, Mioriței, Mihai Viteazul, Patria, Caragiale I.L., Pieții, 24
Ianuarie, Cetății și Aviator Olteanu);
2. CENTRUL ISTORIC AL LOCALITĂȚII (cod AB -II-s-A-00326), datare între secolele XVII -XIX,
delimitat astfel: la est – Str. Călărași, Blaga Lucian, Traian, la sud – Str. Traian, la vest – Str. Pavel
Dorin, Str. Blaga Lucian și la nord de la Podul pe ste Canalul Morilor până la Str. Pieții și Str. Peneș
Curcanul
3. CASĂ (cod AB -II-m-B-00327), Str. 24 Ianuarie, Nr.2, secolele XVII -XIX;
4. CASA TISCHLER (cod AB -II-m-B-00328), Str. 24 Ianuarie, Nr.6, secolele XVI -XIX;
5. CASA (cod AB -II-m-B-00329), Str. 9 Mai, Nr.2, secolul al XIX -lea;
6. CASĂ (cod AB -II-m-B-00330), Str. 9 Mai, Nr.6, secolul al XVIII -lea;
7. BISERICA „ÎNVIEREA DOMNULUI” (cod AB -II-m-B-00331), Str. Bena A., Nr.4, 1819;
8. BISERICA „ADORMIREA MAICII DOMNULUI” (cod AB -II-m-B-00332), Bd. Blaga L., 1778;
9. ANSAMBLUL URBAN „BD. LUCIAN BLAGA” (cod AB -II-a-B-00333), secolele XVIII – XIX;
10.POȘTA VECHE (cod AB -II-m-B-00334), Bd. Blaga L., Nr.1, lângă Poarta de vest a cetății
medievale, secolul al XIX -lea;
11. CASĂ (cod AB -II-m-B-00335), Bd. Blaga L., Nr.2, sfârșitul secolului al XIX -lea;
12. CASA WEBER (cod AB -II-m-B-00336), Bd. Blaga L., Nr.3, secolele XVII -XVIII;
13. CASĂ DE BRESLAȘ (cod AB -II-m-B-00337), azi sediul Protopo piatului Ortodox, Bd. Blaga L.,
Nr.6, secolul al XVIII -lea;
14.CASA FILTSC H (cod AB -II-m-B-00338), azi sediul Protopopiatului și Consi storiului Evanghelic,
Bd. Blaga L., Nr.10 -12, sfârșitul secolului al XVIII -lea;
15.CASĂ (cod AB -II-m-B-00339), Bd. Blaga L., Nr.14, secolul al XVIII -lea;
16.CASA ROTH (cod AB -II-m-B-00340), Bd. Bl aga L., Nr.16, secolele XVI – XIX;
17.CASĂ (cod AB -II-m-B-00341), Bd. Blaga L., Nr.18, secolul al XIX -lea;
18.CASĂ (cod AB -II-m-B-00342), Bd. Blaga L., Nr.20, secolul al XIX -lea;
19.CASĂ (cod AB -II-m-B-00343), Bd. Blaga L., Nr.22, secolul al XIX -lea;
20.CASĂ (cod AB -II-m-B-00344), Bd. Blaga L., Nr.24, secolul al XIX -lea;
21.CASA KOHUTH -BREITENSTEIN (cod AB -II-m-B-00345), Bd. Blaga L., Nr.25 -27, secolele XVI –
XIX;
22.CASĂ (cod AB -II-m-B-00346), Bd. Blaga L., Nr.28, secolul al XIX -lea;
23.CASA HEITZ -KONRAD (cod AB -II-m-B-00347), Bd. Blaga L., Nr.39, secolele XVI -XIX;
24.CASA MAUKSCH (cod AB -II-m-B-00348), Bd. Blaga L., Nr.52, secolele XVI -XIX;
25.MOARĂ DE GRÂU (cod AB -II-m-B-00349), Str. Decebal, Nr.2, 1875;
26.GIMNAZIUL EVANGHELIC (cod AB -II-m-A-00350), azi Șc oala Generală Nr. 2, Piața Libertății,
Nr.1,1865;
27.MĂNĂSTIREA ROMANO -CATOLICĂ „SF. BARTOLOMEU” (cod AB -II-a-A-00351), fostă
mănăstire dominicană, Bd. Mihai Viteazul, Nr.35, secolele XIV -XVIII;
28.BISERICA ROMANO -CATOLICĂ „SF. BARTOLOMEU” (cod AB -II-m-A-00351.01), Bd. Mihai
Viteazul,Nr.35, secolele XIV -XVIII;
29.ANEXE (cod AB -II-m-A-00351.02), Bd. Mihai Viteazul, Nr.35, secolele XIV -XVIII;
30.CASA SCHNEIDER (cod AB -II-m-B-00352), Bd. Mihai Viteazul, Nr.2, secolele XVII -XIX;
31.PRIMARIA (cod AB -II-m-B-00353 ), Piața Primăriei, Nr.1, cca. 1900;
32.CASA ZÁPOLYA (cod AB -II-m-A-00354), azi Muzeul Municipal „Ioan Raica”, Piața Primăriei,
Nr.3, secolele XV -XVIII;
33.ANSAMBLUL BISERICII EVANGHELICE (cod AB -II-a-A-00355), Piața Primăriei, Nr.5, secolele
XIII-XVI;
34.BISERICA EVANGHELICĂ (cod AB -II-m-A-00355.01), Piața Primăriei, Nr.5, secolele XIII -XVI;
35.CAPELA „SF. IACOB” (cod AB -II-m-A-00355.02), Piața Primăriei, Nr.5, cca. 1420;
36.CASA PAROHIALĂ EVANGHELICĂ (cod AB -II-m-A-00355.03), azi casa clopotarului (în
substrucții turn și vechea capelă „Sf. Iacob”), Piața Primăriei, Nr.5, secolele XIV -XVI;
37.ZID DE INCINTĂ (cod AB -II-m-A-00355.04), Piața Primăriei, Nr.5, secolul al XIV -lea.

BIBLIOGRAFIE

ANGHEL, Călin, Centrul istoric al orașului Sebeș: arhitectura civi lă, în PA, I, 2001

ANGHEL, Călin, Considerații privin d arhitectura Casei Zápolya din Sebeș , în AUA Historica ,
7, 2003

ANGHEL, Călin, Evoluția urbanistică a orașului Sebeș , Altip, Sebeș , 2011

ANGHEL, Călin, TOTOIANU, Radu, POPA, Adrian, ȘALAPI, Constanti n, Sebeșul – o istorie
în imagini , Altip, Sebeș, 2014

CĂRPINIȘIANU, Radu, Vârstele orașului. Sebeș – 750 de ani de atestare documentară
(1245 -1995) , Sebeș, 1995

HEITEL, Radu, Monumentele medievale din Sebeș -Alba, Editura Meridiane, București,
1964

FISHER-GEWIRTZMAN, D, Adaptive R euse Architecture Documentation and Analysis , J
Archit Eng Tech ,2016

LAKATOS , Andrei Eugen, CONVERSIA FUNCȚIONALĂ – INSTRUMENT AL
REGENERĂRII URBANE , Universitatea Ion Mincu, București

NORBERG -SCHULZ , Christian , Genius loci : towards a phenomenology of architecture ,
Rizzoli , New York, 1980

WEB OGRAFIE

www. arhitectura -1906.ro

www.museikon.ro

www.rper.ro