Rzboiul de Droguri la Granita Dintre Us Si Mexico

OBIECTIVELE
ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiectiv general-teoretic

În această lucrare mi-am propus să studiez socializarea și competențele sociale ale adolescenților, în condițiile funcți-onării în realitatea virtuală, derivand din cadrul mediului școlar.

Ipoteze

Ipoteza generală

Având în vedere că adolescența este perioada marcată de o explozie a socializării, modul cum este parcursă această perioadă sensibilă devine crucial.

Realitatea virtuală este un mediu tentant pentru adolescentul aflat în plină criză de originalitate. Aici el își satisface nevoile de afecțiune din partea altora și își poate crea o „persoana” cu o libertate și o ușurință fantastică.

Din acest punct de vedere noi presupunem că există o relație între nivelul socializării și importanța acordată realității virtuale.

Având în vedere această ipoteză generală, formulez în continuare următoarele ipoteze de lucru:

În activitatea adolescenților în realitatea virtuală, un rol important îl are statul socio-economic al familiei.

Frecvența utilizării Internetului relaționează cu nivelul scorurilor pe scalele de socializare, prezență socială, capacitate de statut și toleranță generand o identitate virtuala.

În grupurile de adolescenți există o relație între genul persoanei și activitățile preferate în realitatea virtuală.

Există o relație între încurajarea pe care o face școala în utilizarea Internetului și valorizarea acestuia de către adolescenți.

1.3.Metodă

.

Metodele abordate au fost: studiul corelațional, metoda psihometrică și ancheta pe bază de chestionar.

Studiul corelațional .

Metoda cel mai frecvent utilizată în psihologia educațională este studiul corelațional. În contrast cu experimentul în care cercetătorul modifică deliberat o anumită variabilă pentru a vedea cum aceasta afectează alte variabile, în cercetarea corelațională cercetătorul studiază variabilele așa cum sunt ele, pentru a vedea dacă ele sunt relaționate. Variabilele pot fi corelate pozitiv, negativ sau necorelate.

Studiile corelaționale permit cercetătorului să studieze variabilele așa cum sunt ele, în afara unor situații create artificial. Multe probleme importante de cercetare pot fi studiate numai prin studii corelaționale, care îi conduc pe cercetători să studieze și inter-relația a mai multor variabile în același timp.

Metoda psihometrică

Psihometria este ansamblul metodelor cantitative folosite în psihologie pentru a pune în corespondență anumite proprietăți ale numerelor cu anumite proprietăți ale faptelor psihice.

Vizează măsurarea capacităților psihice ale individului, în vederea stabilirii prezenței sau absenței lor și mai ales a nivelului lor de dezvoltare.

Cea mai răspândită metodă este cea a testelor psihologice. Termenul de „test” a fost introdus în 1890 de către J. McKeen Cattell. Testul psihologic este o probă relativ scurtă, care permite cercetătorului strângerea unor informații obiective despre subiect, pe baza cărora să se poată diagnostica nivelul dezvoltării capacităților măsurate și să se poată formula un prognostic asupra evoluției ulterioare.

În această cercetare am utilizat un chestionar (inventar) de personalitate ce reprezintă una dintre formele cele mai răspândite de teste de personalitate.

Ancheta pe bază de chestionar

Ancheta, ca metodă de cercetare psihologică, diferită de ancheta judiciară sau ziaristică, presupune recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau a unui grup social, ca și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psihocomportamentale. Ancheta pe bază de chestionar este una dintre cele mai laborioase metode ale psihologiei (Mielu Zlate, 2000). Chestionarul constituie instrumentul esențial al acestei forme de anchetă.

Septimiu Chelcea definește chestionarul ca fiind „ o succesiune logică și psihologică de întrebări scrise sau de imagini grafice cu funcții de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării, care prin administrarea de către operatorii de anchete sau prin autoadministrare determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în scris.”

Ancheta pe bază de chestionar permite ivestigarea unui număr mare de subiecți într-un timp relativ scurt, recoltarea unui material extrem de bogat ca și prelucrarea lui rapidă.

Variabilele implicate în acest studiu corelațional sunt:

dimensiuni ale utilizării Internetului.

Nivelul încântării pe care-l provoacă implicarea în realitatea virtuală

Numărul de ore petrecute în realitatea virtuală.

Numărul de zile petrecute pe săptămână în realitatea virtuală.

Numărul anilor de când subiecții folosesc Internetul.

Activitățile preferate în realitatea virtuală.

Valorizarea Internetului de către subiecți.

dimensiuni ale personalității.

Scorurile pe scala „Autocontrol”.

Scorurile pe scala „Bunăstarea personală”

Scorurile pe scala „Comunalitate”

Scorurile pe scala „Toleranță”

Scorurile pe scala „Dominanță”

Scorurile pe scala „Prezență socială”

Scorurile pe scala „Responsabilitate”

Scorurile pe scala „Socializare”

Scorurile pe scala „Capacitate de statut”

dimensiuni ale statutului socio-economic al familiei

Studiile părinților

Veniturile familiei

Subiecții

Subiecții care au participat la studiul întreprins sunt elevi în clasa a X-a, a XI-a și a XII-a la Colegiul Tehnic Edmond Nicolau ,Bucuresti, sector 2. Numărul lor a fost de 60 de subiecți, cu vârste cuprinse între 16 și 20 de ani, media de vârstă de 17,1 ani (abaterea standard 1,6) 20% dintre subiecți au fost fete și 80% băieți.

Introducere

Teza principală a cercetării este marcată profund de imperativului prezentului și al necesitații încercând să scruteze și să surprindă realitatea sociologică să o analizeze și printr-un efort susținut să poată elabora o prognoză, o predicție cu un grad de timp limitat. Ce substanta are noua identitata creata in mediul virtual?

Vom folosim mai multe metodele calitative; observația, interviul calitativ (semistructurat și nestructurat) pentru a stabili realitățile sociale intrinseci fenomenului utilizând mecasismul de analiza/sinteză și dihotomia cauza/efect . Interviurile structurate se vor concentra pe elevii dintr-un liceu pentru a identifica identitatea virtuală și pentru a contabiliza sustenabilitatea teoretică.

Există puține studii despre efectele internetului/tehnologiei asupra omului pe termen lung și scurt. Ipoteza cercetării, ce derivă din concepția că internetul modifica conceptul de identitate implicit dezvolta o identitate virtuală ce produce o metamorfoză la nivelul gândirii sociale implicit la nivelul acțiunii sociale, conturează un orizont insolit al lucrării.

A devenit un lucru comun afirmatia ca noile inovatii din electronica au imprimat transformari profunde in cadrul sistemului de productie industrial, al economiei in general. Desigur, ne lipsesc si astazi multe dintre elementele ce ne-ar putea ajuta sa intelegem si sa evaluam cu obiectivitate efectele sociale (politice chiar) determinate de aplicarea pe scara larga a noilor tehnologii de varf, cu toate ca exista numerosi sociologi si politologi (ori specialisti din domeniul tehnologiei) care alcatuiesc scenarii si prognoze vizand dezvoltarea tehnologica pana dincolo de anul 2000 avand in vedere, bineinteles, si problemele sociale si politice ale unei astfel de dezvoltari. Ne referim aici doar la eseistii si politologii A. Toffler, H. Kahn, D. Bell etc. cunoscuti pentru preocuparile lor in acest domeniu, desi unele consideratii ale lui Toffler din cartea sa “Avanpremiere si perspective” ar merita o atentie sporita, o investigatie mai aparte.

Davind Collingridge, de exemplu, arata intr-o remarcabila carte a sa ca efectele sociale ale tehnologiilor sunt de-a dreptul necontrolate: “Tentativa de control asupra tehnologiei e dificila, uneori imposibilia, intrucat in primele sale faze, cand ea ar putea fi controlata, primejdioasele sale consecinte nu pot fi prevazute in asa fel incat sa justifice controlul dezvoltarii sale; cand insa aceste consecinte devin evidente, controlul devine destul de costisitor si dificil”.

Sunt numeroase dificultatile de ordin social si politic (neexcluzandu-se nici cele de natura stiintifica, care, insa, ingusteaza posibilitatile de control asupra tehnologiei. Una dintre ele ar fi si aceea ca posibilitatile si disponibilitatile lumii tehnice sunt intr-un avans net in raport cu capacitatile noastre de intelegere si dominare a efectelor sociale cauzate de folosirea tehnologiilor avansate. Stadiul atins de cercetarile oamenilor de stiinta in domeniul fizicii, biologiei, stiintelor naturii in general, este desigur foarte inalt, profund si bogat, el oferind totodata si mijloacele sau instrumentele cele mai bune pentru dezvolatrea tehnologica de orice fel. Dar posibilitatile noastre care previn asupra analizei implicatiilor sociale si asupra mediului ambiant sunt mult mai limitate, iar uneori chiar insuficiente. Semnificativa aspare astfel, in acest context, evaluarea facuta de Consiliul regal britanic asupra consecintelor negative ale utilizarii automobilului din anul 1908. Problema cea mai serioasa care se punea in acea vreme in raportul Consiliului, era aceea a pulberii de praf ce se ridica in urma folosirii masinii pe drumurile publice. Pentru timpul respectiv problema pulberii reprezenta, un aspect cunoscut, in schimb influentele sociale complexe legate de asa-zisa civilizatie a automobilului nu puteau fi usor prevazute.

Nu se poate face usor o analogie, pastrand desigur portiile, cu influentele sau impactul pe care l-ar putea avea dezvoltarea microelectronicii din zilele noastre? Desigur datele problemei se complica si mai mult, intrucat astazi, cand sunt descoperite implicatii nefaste ale unei tehnologii, ea a intrat deja mult si profund in tesuturile vietii economice si sociale. Prin urmare, orice tentativa de corectare se loveste de numeroase obstacole sau rezistente aproape insurmontabile ori cere timp foarte lung pentu a putea fi realizata.

Cum se prezinta, in consecinta, situatia in “lumea electronicii”. Dupa cum se stie, in acest domeniu “boom”-ul pietii electronice din anii ’70 a dat o mare speranta in deosebi in privinta cresterii locurilor de munca in sectoarele cu tehnologii avansate, compensandu-se intr-un fel “vechea criza” si consecintele negative aparute in cadrul industriei grele. Analizand atent insa noile instalatii de microcomputere din Valea Siliciului (Sillicon Valley) din California, se poate constatat ca intr-adevar avem de-a face cu o alta imagine decat cea traditionala cu privire la lumea muncii, una mai individualizata, mai creativa, cu o fabrica pe masura omului si ambiantei.

Mai mult decat atat, terminalul electronic nu inseamna inca libertate si egalitate, cum se sustine adesea, iar revolutia electronica abia peste cateva decenii se va face mai mult simtita. Dar esential este faptul ca implicatiile “cele de-a treia unde”, cum o denumeste Toffler, incep a fi vizibile chiar de pe acum. Dintre cele pe care celebrul eseist american le are in vedere sunt si posibilitatile ca anumite grupuri de “muncitori” din informatica sa lanseze forme de greva inedite, cum suntsabotajul sau manipularea informatiilor.

CAPITOLUL. Identități pe Internet

1. Sociabilitatea și relațiile interumane

Problema relațiilor sociale în această perioadă de explozii tehnologice reprezintă una dintre cele mai cunoscute subiecte din cadrul cercetărilor privitoare la spațiul virtual.

Unul dintre cele mai importante studii referitoare la problema influenței Internetului este sintetizat într-un raport de cercetare publicat în 1998 în cadrul Asociației Americane de Psihologie . Acesta este rezultatul unui studiu început în 1995 de o echipă de cercetători americani coordonați de psihologul Robert Kraut.

Această echipă a utilizat un eșantion de 169 de indivizi pe care i-a studiat timp de 2 ani din momentul în care au început să utilizeze Internetul și au observat modificările sucoordonați de psihologul Robert Kraut.

Această echipă a utilizat un eșantion de 169 de indivizi pe care i-a studiat timp de 2 ani din momentul în care au început să utilizeze Internetul și au observat modificările survenite în comportamentul acestora, ca urmare a influenței tehnologiei.

Cercetătorii au observat că utilizarea Internetului reduce numărul relațiilor cu familia și prietenii apropiați, reduce rețeaua socială a participanților și sprijinul social, crește singurătatea, deprimarea și stresul indivizilor.

Explicațiile acestor modificări substanțiale rezidă în faptul că efectele Internetului depind de raportul determinat de acesta între relațiile sociale puternice și cele slabe. Relațiile sociale puternice sunt cele asociate cu frecvența contactelor, existența sentimentelor puternice, a afecțiunii și a ajutorului reciproc între persoane, relațiile fiind bazate atât pe interese particulare, cât și pe interese generale. Legăturile slabe sunt superficiale, sporadice, neregulate, cu domenii reduse de interes.

Una dintre explicatiile efectelor negative ale Internetului este substituirea relațiilor sociale puternice cu relațiile sociale slabe. Relațiile din spatiul virtual sunt preponderent slabe, iar conform unui studiuîntreprins de Katz și Aspden în 1997 (după Robert Kraut et al., p.329-344), numai 22% dintre persoanele care utilizau Internetul pe o perioadă de 2 ani au afirmat că își făcusera un nou prieten online.

Kraut și colaboratorii săi consideră că relațiile virtuale nu pot constitui legături puternice, deoarece sunt lipsite de contextul real, de contactul fizic și nu pot oferi utilizatorului un sprijin ‘tangibil’.

Trebuie totuși să facem distincția între relațiile virtuale cu necunoscuți și menținerea unor relații cu prieteni sau membri ai familiei care sunt plecați din țară. În acest ultim caz, Internetul permite menținerea unor relații puternice cu cei apropiați.

Așadar, relațiile puternice sunt substituite de relații superficiale. Individul devine izolat în lumea reală, iar lipsa relațiilor puternice care îl protejează de stres, deprimare și singurătate, scad în intensitate și nu pot fi înlocuite de legături de aceeași calitate.

Un alt model de explicare a efectelor este substituirea activității sociale. Astfel, timpul dedicat anterior de indivizi activităților sociale este acum utilizat pentru Internet.

Există câteva sugestii pentru ca efectele de acest tip să fie contracarate, cum este, de exemplu, construirea de comunități delimitate fizic, astfel încât persoanele să se cunoască între ele (ex: enoriașii unei biserici, lista de prieteni de pe Yahoo).

Au existat anumite critici metodologice asupra acestui studiu, unul dintre primele de aceasta factură pe plan mondial. Kraut și colaboratorii lui utilizează o anchetă panel care le permite să facă distincția între situația inițială și situația indivizilor după 2 ani. Critica se concentrează pe absența unui grup de control pe perioada acestei cercetări. De asemenea, este menționată negativ lipsa unei reprezentativități la nivel național a populației studiate. Existența unui grup de control ar permite compararea persoanelor care utilizează Internetul cu cele care nu îl folosesc pentru a observa dacă există diferențe specifice în privința sociabilității și a legăturilor sociale. Pe de altă parte, nu putem ști dacă în acea perioadă de 2 ani a existat sau nu o modificare generală în privința raporturilor sociale și dacă manifestările observate se înscriu în această tendință generală a societății.

Cercetările ulterioare au confirmat rezultatele obținute de Kraut și echipa sa, arătând că peste 30% dintre utilizatori folosesc Internetul mai mult de 5 ore pe saptămână și că timpul acordat Internetului este în detrimentul relațiilor interpersonale.

Există și opinii contrare privind influența Internetului. De exemplu, unii cercetători sugerează faptul că această tehnologie ar avea efecte pozitive, deoarece utilizatorii consideră că relațiile virtuale aduc mai multe beneficii decat relațiile reale.

Studiile recente întreprinse de Asociația Americană de Psihologie sugerează necesitatea unei tratări diferențiate a persoanelor dupa criteriul numărului de ore în care utilizează Internetul și în special chat-urile. Se disting astfel 2 categorii de utilizatori: cei care folosesc această tehnologie mai puțin de 11 ore pe săptămână și cei care navighează pe Internet mai mult de 11 ore pe săptămână. În cazul primei categorii, relațiile sociale se păstrează nemodificate, în schimb, în a doua categorie, raporturile interpersonale se schimbă radical. Noțiunea de “dependență de Internet” se regăsește în cazul celei de-a doua categorii, caracterizate de o utilizare excesivă a Internetului și de o izolare față de ceilalți.

Profesorii Katelyn Y.A. McKenna și John A. Bargh oferă o altă perspectivă asupra relațiilor din cadrul Internetului. Ei observă, în cadrul cercetării inițiate, că această tehnologie oferă posibilitatea indivizilor solitari sau nesociabili de a-și exprima personalitatea. Cercetătorii subliniază faptul că aceste legături nu sunt virtuale; în cadrul studiului efectuat de aceștia, s-a observat că aproximativ 50% dintre utilizatori se întâlneau în lumea reală după contactul inițial din cadrul Internetului. De asemenea, McKenna și Bargh menționează că spațiul virtual servește în acest fel la stabilirea de relații sociale frecvente și puternice.

Aceste cercetări intră în contradicție cu rezultatele obținute de Robert Kraut. Motivul este că, în timp, tehnologia a permis realizarea de relații sociale mult mai bine definite teritorial. La nivelul anilor 1995-1997 când s-a desfășurat studiul lui Kraut, nu existau majoritatea facilităților tehnice actuale, cum este opțiunea instant messages. De altfel, s-ar putea susține faptul că rezultatele diferite sunt datorate acestor modificări tehnologice.

Problema lipsei relațiilor directe este considerată ca fiind sursa izolării persoanelor care utilizează în mod excesiv Internetul. În cadrul unui studiu, John Suler observă opțiunea unor chaturi de a asocia un personaj animat fiecărui participant. Acest fapt reduce senzația utilizatorilor că 'vorbesc cu ecranul calculatorului' și transmite impresia unei comunicări reale. În ultimii ani, această transformare a comunicării virtuale într-un tip de comunicare reală este perfecționată de Jim Blascovich, profesor la Universitatea din California, Santa Barbara. El ia în considerare lipsa interacțiunilor directe dintre participanți și crează o cameră virtuală, în care indivizii se pot regăsi oriunde s-ar afla . În acest fel, participanții pot să vadă comportamentul nonverbal al celorlalți utilizatori. Se poate intui că această tehnologie va schimba raportul dintre real și virtual sau, mai bine zis, dintre ceea ce noi numim astăzi ca fiind real și virtual.

În privința dependenței de Internet, profesorul american David Greenfield a realizat unul dintre cele mai extinse studii până la această dată. În 1998, el a făcut o anchetă asupra a 18000 de utilizatori ai site-ului ABC News. El construiește un criteriu prin care se identifică dependența de Internet, adaptându-l de la criteriul dependenței de jocuri. Greenfield observă că 5,7 % din eșantionul său întrunesc criteriul dependenței de Internet. Aceste rezultate sunt confirmate și de alte cercetări care estimează procentul dependenților ca fiind între 6- 14% din totalul utilizatorilor. Participanții la studiu care întruneau acest criteriu erau dependenți în special de chat, e-mail și comerț electronic. Aproximativ o treime dintre ei afirmau că utilizeaza Internetul ca o modalitate de a evada din realitate și, de asemenea, pentru divertisment. În plus, persoanele dependente erau mai predispuse la pierderea controlului în relațiile pe Internet decât restul utilizatorilor. Greenfield a considerat că pierderea controlului este un indicator al potențialului psihoactiv al Internetului. Alte semne ale dependenței sunt distorsiunea temporală, ajungerea foarte rapidă la intimitate pe Internet și reducerea inhibiției. De exemplu, 83% dintre persoanele care întrunesc criteriul dependenței au afirmat că nu mai percep frontierele dintre real și virtual, spre deosebire de 37% dintre ceilalți utilizatori. În același timp, 75% dintre dependenți menționează că au avut 'sentimentul intimității' pentru o persoană pe care au cunoscut-o pe Internet, spre deosebire de 38% dintre restul participanților.

Așadar, preluând afirmația lui David Greenfield, fondatorul Centrului pentru Studierea Internetului, vom menționa următoarea concluzie:

„Internetul nu este asemănător cu ceea ce am văzut înainte. Este un dispozitiv de relaționare socială care produce izolare socială în același timp.“

Voi încheia acest subcapitol cu afirmația lui Russ Newman, unul dintre directorii Asociației Americane de Psihologie:

„Pe măsură ce integrăm utilizarea Internetului în cultura noastră, trebuie să-i maximizăm beneficiile potențiale și să evităm posibilele efecte adverse. Dacă vom merge orbește pe "drumul Internetului", vom observa că în 10 sau 20 de ani s-a schimbat în mod radica felul în care indivizii interacționează între ei și că această modificare este definitivă (…)“

Ca o confirmare a generalizării acestui drum, prestigioasa revistă Time a declarat ca personalitate a anului 2006, fiecare locuitor al planetei care navighează pe Internet deoarece această imensă comunitate controlează “Era informației”. Revista urează fiecăruia dintre noi “Bine ai venit în lumea ta!”, cu referință la “lumea comună” în care trăiesc și muncesc milioane de oameni, Internetul.

2. Identitatea virtuală

Problema identității virtuale a fost de multe ori reprezentată incorect de către cunoașterea comună. Indivizii consideră frecvent că noțiunea de identitate se referă la identitatea din spațiul real, adică numele complet, adresa, vârsta, sexul și profesia unei persoane. Din acest punct de vedere nu putem vorbi despre identitate în spațiul virtual, pentru că unul dintre avantajele (sau dezavantajele) Internetului este păstrarea anonimității participanților. Atunci când menționam conceptul de identitate virtuală, ne referim la identitate ca rezultat al interacțiunilor din spațiul virtual, al apartenței la un grup sau, mai bine spus, ca o ipostază a personalității virtuale a participanților, care au mai mult control decât în real asupra a ceea ce 'văd ceilalți'.

Spre deosebire de lumea reală, unde identitatea este un construct al individului și al celorlalti despre sine, spațiul virtual permite ca individul să-și controleze propria identitate. Utilizatorul este acela care decide ce trebuie ‘să vadă’ ceilalți, ce trebuie ei sa știe despre el. În spațiul real, controlul asupra identității personale este mult mai slab, în vreme ce pe Internet, acesta depinde exclusiv de individul conectat.

Pe de altă parte, Internetul este presupus a fi un mediu egalitarian, deoarece lipsa discriminării este bazată tocmai pe această anonimitate a interlocutorilor. Dacă, în schimb, se cunoaște identitatea acestora, vom avea în cyberspațiu o reproducere a ierarhizării sociale din situația reală. În acest caz, se poate considera că schimbul de informații va suferi schimbări importante, deoarece poziționarea emițătorului și a receptorului în cadrul comunicării nu mai este egalitară. Totodata, se suprapun și stereotipurile etnice, rasiale sau de alta natură, ceea ce impiedică realizarea unei discuții “reale”.

Poziția unui individ în cyberspațiu depinde și de persoanele cu care vorbește. De alfel, simplist spus, în lumea reală, dacă ești asociat cu un anumit grup, ți se atribuie caracteristicile de prestigiu, de status ale acestuia. Faptul că primești e-mailuri de la o anumită persoană și faptul că acea persoană a trimis aceeași informație mai multor cunoscuți iți poate permite să te plasezi într-o anumită poziție în cyberspace.

Pe de altă parte, Internetul poate fi considerat a fi o oglindă a sinelui, în care individul se proiectează pentru a-și căuta adevarata personalitate. De altfel, aceste experimente sunt protejate de masca anonimității care garantează că utilizatorul nu va fi identificat și, în consecință, poate acționa fără a fi sub presiunea convențiilor sociale reale. Problema principala este atunci când există o opoziție între sinele virtual și sinele real sau atunci când utilizatorii nu se autoreprezintă corect. Așa cum am menționat anterior, Internetul pare sigur deoarece ofera anonimitate și libertatea față de judecățile celorlalți. De altfel, de foarte multe ori, indivizii utilizează Internetul pentru “a testa” o viitoare schimbare de comportament în lumea reală. Virtualul servește astfel ca un spațiu de “experimentare”, participanții putând în acest fel să eludeze consecințele propriilor comportamente și, de asemenea, au posibilitatea de a testa cât mai multe tipuri de personalități fără a determina efecte negative.

Utilizatorii își pot prezenta un fel de 'sine ideal' în cadrul comunicării virtuale. În același timp, indivizii intră în compania altora. Ei pot juca roluri diferite și, pentru că alți participanți nu le cunosc identitatea reală, ei pot, de altfel, să-și modifice propria personalitate. Integrarea într-o multime de indivizi anonimi determină dezinhibiția utilizatorilor. Aceștia simt o mai mare libertate de a se manifesta, dar totodata și o mai mare deschidere spre comunicarea cu ceilalți. De altfel, pe Internet, se poate ajunge foarte repede la un grad foarte înalt de intimitate, deoarece utilizatorii nu trebuie să se ridice la nivelul așteptărilor celorlalți. De fapt, interacțiunile virtuale prezintă "toate avantajele comunicării fără riscurile comunicării".

Până în prezent, lumea virtuală nu poate reproduce fidel realitatea în care trăim, deși o concurează cu succes. Se observă deja efectele accesului la Internet prin izolarea indivizilor care dedică foarte mult timp rețelei, diluarea relațiilor sociale, aspectul de drog al Internetului, utilizarea retelei ca o sursa de compensare a eșecurilor și implinirilor personale, deoarece aici pare totul posibil, dificultatea de a distinge între vis și realitate, între ceea ce este permis și ceea ce este interzis . Efectul ar putea fi o deresponsabilizare absolută, o iluzie a unui control superior al acțiunii în virtual față de real, dar, de fapt, o eludare a realului, o subminare a acestuia în favoarea spațiului virtual.

Un alt efect al Internetului ar fi 'absorbția în virtual', de fapt integrarea într-o realitate alternativă. Problema principală în viitor va fi cum să se reconcilieze aceste două lumi: spațiul virtual și cel real, dar, de fapt, identitatea reală și cea virtulă.

Cercetarea si analiza datelor

Am optat pentru acest eșantion (ales în mod aleator) deoarece studiul și-a propus cercetarea socializării în adolescență, unde își face simțită prezența criza de originalitate. Adolescenții sunt segmentul de populații cel mai predispus la acceptarea noului, originalului oferit din plin de informațiile de pe Internet. Dar pentru a susține un asemenea interes este nevoie de un statut socio-economic mediu sau ridicat al părinților. Acest liceu nu poate oferi asemenea subiecți, ca dovadă 28,33% dintre subiecți apreciază că venitul familiilor depășesc 1000 lei, 45% dintre ei apreciază că se situează între 500-1000 lei, în timp ce 26% dintre subiecți apreciază că părinții câștigă sub 500 lei.

Treisprezece subiecți sunt singurul copil al familiei, 30 de familii sunt formate din patru membrii, 10 din cinci membrii și 7 din șase membrii.

30 dintre subiecți au răspuns că au acces la un calculator la școală, 20 de subiecți au calculator acasă, 5 dintre ei au acces la calculator la Internet-cafe-uri și alți 5 subiecți merg la prieteni pentru a utiliza un calculator. Nici unul nu a declarat că nu are acces la calculator.

Toți subiecții folosesc de suficient timp Internetul, școala fiind dotată cu cabinet de informatică și rețea Internet de mai bine de trei ani, astfel că și acei adolescenți ale căror familii nu dispun de un statut socio-economic destul de bun pentru a susține financiar această activitate au acces la Internet în cadrul școlii.

Materiale și instrumente

Pentru a evalua efectele realității virtuale asupra socializării adolescenților am utilizat următoarele instrumente de psihodiagnostic:

Inventarul de Personalitate California (CPI).

Chestionarul conceput (realizat)

I) Inventarul de Personalitate California a fost propus de G. H. Gough. Autorul caută un instrument care să-l ajute să înțeleagă persoana, cazul viu. În construcția școlilor deci, Gough nu a adoptat o teorie formală, ci a derivat datele empiric. CPI s-a dorit a fi un instrument simetric Învățământului Multifazic de Personalitate Minnesota, care se referă la domeniul psihopatologic. Astfel, CPI este un instrument pentru normalitate psihică, normalitatea ce înseamnă „persoana nu în ipoteza ei statică, ci în cea reală, dinamică, adică în interrelaționare ” (Minulescu, 1996, p. 141)

Perspectiva, concepția de la care pleacă Gough în elaborarea chestionarului este dublă:

de la contextul de utilizare;

de la acele concepte care deja există.

Mai precis, se pornește de la „concepte populare” după denumirea dată de Gough, adică de la termenii descriptivi pe care oamenii îi utilizează pentru a-și descrie modurile de a se comporta. Conceptul popular nu este doar un termen utilizat în vorbirea curentă, ci are calitatea de a transcede o societate particulară. Ca masă a identificării lor, Gough a utilizat limbajul cotidian în măsura în care experiența socială a reținut în formele acestuia orice informație care este semnificativă pentru supraviețuirea socială (Minulescu, 1996). Pentru Gough scopul fiecărei scale este să reflecte cât mai fidel un aspect, o anume temă a comportamentului interpersonal.

Varianta utilizată este cea propusă în 1972 cu 18 scale și 468 de itemi, plus 12 care reapar, în total 480. Itemii sunt centrați pe comportamente tipice, sentiment, opinii, atitudini. Intenția autorului este să evalueze „constructul popular” așa cum este el definit cultural, cu toate conotațiile sale subtile și cu denotația sa formală (Megargee, 1972, apud Minulescu, 1996).

Cele 18 scale sunt grupate în patru grupe de semnificații psihologice:

Prima grupă cuprinde scale ce indică mai ales dimensiunile personalității ce intervin în afirmarea persoanei, siguranța de sine, imaginea de sine și adecvarea interpersonală și definesc stilul și orientarea interpersonală. Cuprinde scalele: dominanța, capacitatea de statut, prezența socială, acceptarea de sine, starea de confort sau bine psihic.

A doua grupă cuprinde scale care indică opțiunile valorice și maturitatea interrelațională. Ele sunt: responsabilitatea, socializarea, autocontrolul, toleranța, tendința de a face o bună impresie și alinierea la modelul comun sau comunalitatea. Ele definesc orientarea normativă și valorile individului. Se referă la gradul de conștientizare și acceptare a cerințelor sociale la nivelul de socializare atins, la maturitatea socială în sensul modului netensionat de a relaționa.

Astfel, cercetarea întreprinsă va utiliza în special aceste două grupuri de scale și mai puțin pe celelalte, cu toate că în urma testării am obținut scorurile pentru toate scalele testului.

Al treilea grup de scale măsoară mai ales nivelul motivațional în, sensul de potențial de realizare personală și focalizare pe valorile intelectuale. Cuprinde scalele: realizare prin conformism, realizare prin independență și eficiența intelectuală. Ele măsoară funcționarea cognitivă și intelectuală.

Al patrulea grup cuprinde scalele ce surprind unele modalități intelectuale ce modelează un stil personal. Ele sunt: intuiția psihologică, flexibilitatea și feminitatea.

Validarea protocolului se face verificând scorurile de la scalele: sentimentul de bunăstare sau de bine psihic, tendința de a face o bună impresie și comunalitatea. Scorurile sub 20 la scala sentimentului de bunăstare indică tendința subiectului de a apărea într-o lumină nefavorabilă, dar sunt normale pentru adolescenți.

Scorurile mai mici decât 27 pe scala comunalități, indică un pattern de răspuns inconstant. Scorurile mai mari de 61 pe scala tendinței de a face impresie bună indică tendința subiectului de a falsifica spre polul favorabil. Valorile medii se încadrează între 40-60, iar semnificativ pentru interpretarea psihologică sunt cele peste 60 și sub 40, indicând punctele, ariile dominante din profilul subiectului evaluat.

În țara noastră, cercetări în legătură cu acest test au fost făcute si de H. Pitariu.

Inventarul de Personalitate California este etalonat pentru populația românească.

Chestionarul

Pentru acest studiu am considerat necesar să concep un chestionar.

În urma aplicării acestei metode am urmărit să obțin informații cu privire la două mari teme:

informații ce îmi permit să descriu lotul de subiecți (studiile părinților, nivelul veniturilor etc.);

informații privind tema cercetată – raportul cu realitatea – virtuală (acces la calculator, timp petrecut, modul de raportare și sentimentele pe care le încearcă în raport cu Internetul, cât și activitatea preferată în realitatea virtuală).

Chestionarul are nouăsprezece itemi grupați pe șase dimensiuni (factori):

statutul socio-economic (itemi:1, 2, 3);

relația cu părinții (itemi: 4, 5, 6, 7);

frecvența utilizării Internetului (itemi: 8, 9, 10, 11);

activitățile pe Internet (item:12)

atitudinea celorlalți față de Internet (item:13, 14, 15)

legătura afectivă cu Internetul (item:16, 17, 18, 19)

Întrebările sunt cu răspunsuri dihotomice, închise – da, nu, sau cu răspunsuri în evantai – mai multe răspunsuri din care subiectul reține unul care i se potrivește modulului de a fi sau a gândi.

În afară de cei nouăsprezece itemi, în chestionar am inclus două întrebări factuale privind sexul și vârsta (vezi Anexa 1).

Procedură

Primul pas realizat în studiul propus pentru demonstrarea ipotezei avansate, a fost să explic scopul cercetării directorului și profesorului consilier din Colegiul Tehnic Edmond Nicolau, obținându-le acordul și cooperarea în realizarea cercetării. Următorul pas a fost să aleg la întâmplare trei clase. Acestea au fost a X-A, a XI-B și a XII-C.

Cercetarea s-a desfășurat în orele de psihologie, trei ore, pentru fiecare clasă.

Prima probă aplicată a fost chestionarul, fiecare elev având foaie individuală cu itemii, foaie pe care completa și răspunsurile. (o oră).

Următoarea probă a fost aplicarea „Inventarului de Personalitate California”, fiecare elev având foaie de răspuns individuală și chestionarul CPI.

Subiecții au fost înștiințați asupra scopului cercetării și li s-a garantat confidențialitatea răspunsurilor și scorurilor fiecăruia.

Analiza datelor

În analiza statistică a datelor am folosit testul pentru eșantioane independente, analiza de variantă și testul Chi–pătrat.

Testul T pentru eșantioane independente a relevat existența unei diferențe semnificative între adolescenți și adolescente în privința scorurilor medii obținute la dimensiunile autocontrol, bunăstare personală și comunalitate măsurate folosind CPI.

Media scorurilor obținute de băieți la autocontrol este de 21,06, mai ridicată decât media scorurilor obținute de fete (17,08). Diferența este statistic semnificativă (t=2,12; d.f.=58; Sig =0,031).

Media scorurilor obținute de băieți la bunăstare personală este de 25,43, iar la fete de 21,46. Diferența este statistic nesemnificativă (t=2,24; d.f=58; Sig=0,029)

În ceea ce privește media scorurilor obținute la comunalitate, lucrurile se schimbă, astfel că băieții obțin o medie a scorurilor de 17,45 în timp ce fetele obțin 22,08. Și aici diferența statistică este semnificativă (t= -4,46 ; d.f=58 ; Sig<0,001).

Tabelele de mai jos ilustrează acest lucru:

Tabel 1: Statistici descriptive (pentru scorurile la dimensiunile CPI).

Tabel 2: Testul t pentru eșantioane independente.

S-au relevat și alte legături între dimensiunile personalității și dimensiunile implicării în realitatea virtuală.

Există o diferență semnificativă între scorurile medii la toleranță obținute de adolescenții care simt nevoia de a rămâne cât mai mult timp pe Internet și cei care nu simt o astfel de nevoie, toleranța fiind mai mare la aceștia din urmă (t = -2,06; d.f = 58; Sig = 0,044).

Există, de asemenea, o diferență semnificativă între scorurile medii la dominantă obținute de adolescenții ai căror părinți au studii superioare sau postuniversitare, comparativ cu adolescenții ai căror părinți au studii medii sau postliceale (F=3,12; Sig = 0,033).

Dimensiunea dominanță este mai pronunțată la adolescenții ai căror părinți au studii superioare.

Analiza scorurilor la prezență socială a relevat diferențe semnificative ale adolescenților în funcție de veniturile familiale (F=4,37 ; Sig = 0,017). Adolescenții ai căror părinți au venituri medii (500 – 1000) au înregistrat cele mai crescute scoruri la prezență socială.

Tabel 3: Statistici descriptive. Venituri și prezență socială.

Tabel 4: ANOVA – prezență socială și venituri.

Responsabilitatea este mai crescută la adolescenții care fie nu au tată (decedat), fie au o relație „bună” sau „foarte bună”cu acesta. În cazurile în care relația este una „medie”, scorurile la responsabilitate sunt mai mici (F=3,74; Sig = 0,016).

Timpul petrecut zilnic în fața Internetului poate fi pus în legătură cu socializarea, prezența socială și capacitatea de statut, existând diferențe statistic semnificative (la un prag de 0,05) între adolescenții care petrec mai puțin de o oră pe Internet și cei care petrec o oră sau mai mult pe Internet. Adolescenții care petrec mai puțin de o oră pe Internet au înregistrat scoruri mai mici atât la prezența socială, cât și la capacitate de statut și socializare.

Tabel 5: ANOVA (Prezență socială, capacitate de statut, socializare și timpul petrecut zilnic pe Internet).

Există o diferență semnificativă între scorurile obținute la comunalitate și capacitate de statut de adolescenți și activitățile preferate de aceștia în realitatea virtuală.

Scorurile mai mari la comunalitate au adolescenții care folosesc Internetul pentru a căuta informații sau pentru a discuta pe email. (F= 4,52; Sig = 0,07).

O capacitate de statut mult mai scăzută o au adolescenții care caută informații în mediul Internet (F = 3,64; Sig = 0,018).

Tabel 6: ANOVA (comunalitate, capacitate de statut și activitățile preferate).

Există o diferență între fete și băieți în ceea ce privește activitățile pe care le preferă în mediul Internet (Sig = 0,01, Chi–pătrat = 16,6). Fetele preferă preponderent căutare de informații. Băieții preferă chat și jocuri pe calculator.

Tabl 7: Relația dintre genul persoanei și activități în realitatea virtuală.

Diferențe semnificative s-au înregistrat și între studiile părinților și dimensiuni ale utilizării Internetului. Astfel: studiile părinților și valorizarea Internetului (Sig = 0,000, Chi- pătrat = 31,89), studiile părinților și relația acestora cu adolescenții (copii lor) (Sig = 0,039; Chi-pătrat = 8,59), studiile părinților și de cât timp folosesc adolescenții Internetul (Sig = 0,000, Chi-pătrat = 38,26), studiile părinților și încurajarea școlii în favoarea Internetului (Sig = 0,016, Chi-pătrat = 2,35) și în cele din urmă studiile părinților și numărul de zile pe săptămână (Sig = 0,000 , Chi-pătrat = 49,00).

Existența unei corelații între utilizarea în școală a internetului și valorizarea acestuia de către adolescenți (Internetul este pentru tine: o necesitate, ceva la modă, un hobby, o relaxare, un prieten) este remarcată de existența unor diferențe semnificative statistic (Sig = 0,022, Chi-pătrat = 11,42).

Tabel 8: Testul Chi-pătrat

Diferențe statistice semnificative (Sig = 0,070, Chi- pătrat = 5,3), s-au înregistrat ți între dimensiunile utilizării în școală a Internetului și dimensiunea de valorizare a Internetului ca mijloc de comunicare, informare, de încântare și satisfacție:

Tabel 9: Testul Chi-pătrat

Una dintre variabilele mai sus amintite – Internetul este pentru tine un mijloc: de comunicare, de informare, de încântare și satisfacție – în relații cu variabila numărului de zile pe săptămână în care se folosește Internetul, prezintă diferențe semnificative din punct de vedere statistic (Sig = 0,020 , Chi- pătrat = 32,31),

Tabel 10: Testul Chi-pătrat

Cei pentru care este un mijloc de informare îl folosesc un număr redus de ore (majoritatea două ore). Cei pentru care este un mijloc de comunicare îl folosesc și 8 ore (un număr mare de ore!). Acest fapt era de așteptat, având în vedere personalitatea adolescenților, când nevoia de comunicare este foarte mare; cei care folosesc Internetul pentru comunicare petrec timp îndelungat; ceilalți, un număr redus de ore, doar atât cât este necesar pentru a se informa.

Interpretarea datelor

În urma prelucrării statistice a datelor, toate ipotezele au fost confirmate. Apare necesitatea de a prezenta în termeni sociologici semnificația acestora pentru a realiza explicarea adecvată a rezultatelor empirice.

Ipoteza generală era că există o relație între nivelul socializării și importanța acordată realității virtuale. Aceasta înseamnă că nivelul atins în integrarea socială de un subiect care folosește Internetul, mai mult sau mai puțin, depinde de importanța pe care o acordă realității virtuale.

Prin confirmarea ipotezelor de lucru, ipoteza generală a fost și ea confirmată. În continuare voi prezenta cum ea a fost validată de cercetarea întreprinsă.

Prima ipoteză a cercetării a fost că în activitatea adolescenților în realitatea virtuală, un rol important îl are statutul socio-economic al familiei. Această ipoteză s-a confirmat. Adolescenții ai căror părinți au studii medii tind să considere Internetul un mijloc de comunicare, în proporție mai mică îl consideră un mijloc de informare, dar nici un subiect nu afirmă că Internetul ar prezenta pentru el un mijloc de încântare și satisfacție. Cei ai căror părinți au studii superioare consideră în egală măsură că Internetul este un mijloc de comunicare și informare, dar și un mijloc de încântare și satisfacție.

Subiecții care folosesc de cel mai mult timp Internetul sunt cei ai căror părinți au studii superioare 72% dintre subiecții ai căror părinți au studii medii afirmă că sunt încurajații de școală pentru a folosi Internetul, iar adolescenții ai căror părinți au studii superioare afirmă acest lucru în proporții de 100%. Părinții cu studii superioare sunt tot în proporție de 100%, cei mai buni prieteni ai adolescenților.

Adolescenții ai căror părinți au venituri medii au înregistrat cele mai crescute scoruri la prezența socială, dovedind astfel că sunt mai deschiși interacțiunilor sociale, cu o încredere bine afirmată, un spirit deschis.

Dimensiunea dominanță este mai pronunțată la adolescenți ai căror părinți au studii superioare. Aceștia fiind într-o relație foarte bună cu copii lor au reușit să le imprime o siguranță de sine, o încredere și o independență, o putere de a se confrunta cu realitatea, o dominanță.

Responsabilitatea este mai crescută la adolescenții care fie nu au tată (decedat), fie au o relație „bună” sau „foarte bună” cu acesta. În cazul în care relația este „medie”, scorurile la responsabilitate sunt mai mici.

A doua ipoteză confirmată spune că frecvența utilizării Internetului relaționează cu nivelul scorurilor pe scalele de socializare, prezență socială, capacitate de statut și toleranță.

Adolescenții care petrec mai puțin de o oră pe zi în realitatea virtuală au înregistrat scoruri mai mici atât la prezența socială cât și la capacitatea de statut și socializare.

Un scor mai mare la toleranță l-au obținut adolescenții care nu simt nevoia de a rămâne cât mai mult timp pe Internet.

Așadar, frecvența redusă a utilizării Internetului conduce la un nivel mai înalt de maturitate socială, de integritate morală, la o capacitate mai mare de a judeca și respecta normele morale. Adolescenții care petrec puțin timp pe zi în compania Internetului acordă mai multă importanță interacțiunilor sociale, având un grad de „conștiință socială” mai ridicat decât cei care petrec mai mult timp pe zi în realitatea virtuală și manifestă un interes mai accentuat de a participa la viața socială a grupului.

Adolescenții care nu simt nevoia de a rămâne cât mai mult timp pe Internet sunt adolescenții echilibrați și siguri de ei, deschiși și flexibili, binevoitori, generoși, iertători și încrezători.

Prin urmare cu cât scade numărul de ore petrecut pe zi în realitatea virtuală, cu atât crește nivelul scorurilor pe scalele de socializare, prezență socială, capacitate de statut și toleranță.

Cea de-a treia ipoteză – în grupurile de adolescenți există o relație între genul persoanei și activitățile preferate în realitatea virtuală – a fost și ea confirmată.

Studiul a demonstrat că există o diferență între fete și băieți în ceea ce privește activitățile pe care le preferă în mediul Internet. Fetele preferă preponderent căutare de informații, iar băieții preferă chat și jocuri pe calculator.

Media scorurilor obținute de băieți la autocontrol și bunăstare personală este mai ridicată decât media scorurilor obținute de fete. În ceea ce privește media scorurilor obținute la comunalitate, lucrurile se schimbă astfel că băieții obțin o medie a scorurilor mai mică decât a fetelor, rezultat ce se poate corela cu faptul că scoruri mai mari la comunalitate au adolescenții care folosesc Internetul pentru a căuta informații, iar fetele sunt cele care preferă o astfel de activitate în realitatea virtuală. De aceea adolescentele sunt mai des caracterizate decât băieții ca fiind lucide, de încredere, energice, raționale, realiste.

Faptul că băieții preferă chat și jocuri pe calculator și că obțin scoruri mai ridicate la bunăstare personală ne indică faptul că ei depun un efort mai mare pentru plăcerea proprie decât fetele.

Cei pentru care Internetul este un mijloc de informare îl folosesc un număr mai mic de zile pe săptămână (majoritatea două zile). Cei pentru care Internetul este un mijloc de comunicare îl folosesc și 7 zile pe săptămână (un număr mai mare de zile!).

Acest fapt era de așteptat având în vedere personalitatea adolescenților, când nevoia de comunicare este foarte mare; cei care folosesc Internetul pentru comunicare petrec timp îndelungat; ceilalți un număr redus de ore, doar atât cât este necesar pentru a se informa.

În școlile românești, Internetul și calculatorul au devenit realități. Și, din fericire, nici unul dintre subiecți nu se dovedește dependent de Internet.

Ne punem întrebarea: „Oare datorită faptului că activitățile în realitatea virtuală sunt integrate în viața școlară a acestor adolescenți nu a condus la dependența de Internet?” O cercetare pe baza acestei întrebări considerăm că ar ajuta la înțelegerea mai profundă a acestui fenomen.

Cercetarea a demonstrat că există o relație între încurajarea pe care o face școala în utilizarea Internetului și valorizarea acestuia de către adolescenți, astfel confirmându-se și cea de-a patra ipoteză.

Adolescenții care nu utilizează în școală Internetul tind să-l considere un hobby, iar cei care afirmă că-l utilizează în școală, consideră Internetul o necesitate. Cei mai mulți dintre subiecții care utilizează în școală Internetul consideră că pentru ei este un mijloc de comunicare (38 de subiecți), un număr mai mic afirmă că este un mijloc de informare (16 subiecți) și doar un subiect valorizează Internetul ca fiind un mijloc de încântare și satisfacție. Din cei 5 subiecți care afirmă că nu utilizează Internetul în școală, unul îl valorizează ca mijloc de încântare și satisfacție.

Deci, este un risc mult mai mare ca Internetul să devină atrăgător pentru adolescenții care nu sunt încurajați de școală (de profesori) în a-l utiliza. Este cu siguranță mai benefic să-i prezinți adolescentului Internetul și să-l direcționezi în folosirea lui, decât să-l renegi în fața lui, îndreptându-l astfel să-l folosească mai mult.

Consider că cea mai potrivită metodă de a-i conduce pe adolescenți spre valorizarea corectă a Internetului ar fi implicarea acestora în activități și proiecte școlare prin care să descopere limitele Internetului. Acest lucru este posibil, întrucît l-am descoperit în interiorul acestor clase de adolescenți, dar profesorul trebuie să dea dovadă de mult tact pedagogic, de măiestrie și să nu încurajeze desprinderea elevilor de realitate și nici să nu nege existența realității virtuale.

CONCLUZII

Multitudinea semnalelor venite din sfera macrosocială, de creștere a ratei de dependență față de Internet, de coborâre a limitei de vârstă la care apar aceste manifestări deviante este de natură să aducă în actualitate problematica socializării și a Internetului.

Internetul, ființând ca o materializare și specializare tehnologizantă, implică reverberații atât la nivelul psihologiei individuale, cât și la nivelul dinamicii sau interacțiunii sociale. El predispune la astfel de raporturi interindividuale la un alt tip de consum al timpului, la un alt mod de vizare a alterității. Efectele au fost catalogate fie pozitive, prin degajarea de oportunități de tot felul, dar și negative, prin atrofierea unor deschideri socio – relaționare, prin claustrarea individului în limitele unui spațiu ego – și tehno – centrist.

Adolescentul, aflat în plină criză de originalitate și cu o stimă de sine fluctuantă, poate cădea cu ușurință în prăpastia realității virtuale atunci când o asociază cu ideea de unică sursă de satisfacție. Pentru adolescenți întâlnirea cu realitatea virtuală se poate transforma într-o întâlnire cu o realitate paralelă uneori chiar mai importantă decât realitatea adevărată.

Nenumăratele variabile ce intervin în procesul de socializare al adolescenților în condițiile funcționării în realitatea virtuală ne pun probleme dificil de rezolvat și întrebări la care e și mai dificil de răspuns.

Cercetarea efectuată a avut în vedere analiza relației dintre socializarea adolescenților și importanța acordată realității virtuale, obiectivul cercetării fiind stabilirea gradului de dependență dintre cele două variabile (socializare, Internet) în perioada adolescenței.

Datele cercetării confirmă faptul că la adolescenți există o corelație negativă între socializarea lor și importanța pe care o acordă Internetului. Astfel, cu cât acordă o importanță mai mare realității virtuale cu atât integrarea socială este mai scăzută.

În concepția noastră, cauzele acestei corelații negative între socializare și valorizarea Internetului sunt atât de ordin social cât și de ordin psihologic. De aceea ne-am situat pe o poziție intermediară între teoriile socializante ale acestui fenomen și cele psihologizante. Această atitudine a condus la identificarea contextelor în care se găsește copilul (școală, familie), ca și localizarea exactă a școlii în cadrul acestui fenomen (motiv pentru care ne-am ales școala ca și cadru de cercetare).

Consultarea unor lucrări de referință în domeniu și propria experiență pedagogică ne-au permis formularea unor ipoteze de lucru care au fost confirmate.

În analiza statistică a datelor am folosit testul pentru eșantioane independente, analiza de variantă și testul Chi–pătrat.

Testul T pentru eșantioane independente a relevat existența unei diferențe semnificative între adolescenți și adolescente în privința scorurilor medii obținute la dimensiunile autocontrol, bunăstare personală și comunalitate măsurate folosind CPI.

Din cercetarea întreprinsă rezultă că:

* În rândul adolescenților ai căror părinți au studii superioare și venituri peste medii există cel mai mare risc de a se crea dependență de Internet, aici fiind cei mai mulți care consideră Internetul un mijloc de încântare și satisfacție și tot ei fiind subiecți care folosesc cel mai mult timp Internetul.

* Adolescenții ai căror părinți au venituri medii au cele mai crescute scoruri la prezență socială.

* Responsabilitatea este mai crescută la adolescenții care fie nu au tată (decedat), fie au o relație „bună” sau „foarte bună” cu acesta.

* Dimensiunea dominantă este mai profundă la adolescenții ai căror părinți au studii superioare.

* Diferențe semnificative s-au înregistrat și între studiile părinților și dimensiuni ale utilizării Internetului.

* Timpul petrecut zilnic în fața Internetului poate fi pus în legătură cu socializarea, prezența socială și capacitatea de statut.

* Există o diferență semnificativă între scorurile medii la toleranța obținută de adolescenții care simt nevoia de a rămâne cât mai mult timp pe Internet și cei care nu simt o astfel de nevoie, toleranța fiind mai mare la aceștia din urmă.

* Există o diferență semnificativă între scorurile obținute de adolescenți la comunalitate și capacitate de statut și activitățile preferate de aceștia în realitatea virtuală. Fetele preferă preponderent căutare de informații ; băieții preferă chat și jocuri pe calculator.

* Există o corelație între utilizarea în școală a Internetului și valorizarea acestuia de către adolescenți. Cei care nu utilizează tind să-l considere un hobby, iar cei care-l utilizează tind să-l considere o necesitate. Este un risc mult mai mare ca Internetul să devină un mijloc de încântare și satisfacție pentru adolescenții care nu sunt încurajați de școală în a-l utiliza. Adolescenții pentru care Internetul este un mijloc de informare îl folosesc un număr redus de ore. Cei pentru care Internetul este un mijloc de comunicare îl folosesc și opt ore.

Sintetic, cercetarea a permis o explicație mai profundă a relației dintre dimensiunile utilizării Internetului și dimensiunile personalității adolescenților, a relației dintre statutul socio – economic al familiei și valorizarea Internetului, a faptului că băieții sunt diferiți de fete și în ceea ce privește activitățile preferate în realitatea virtuală și a rezultatului faptului că școala se poziționează corect față de realitatea virtuală, cu discernământ, moderație și responsabilitate.

Cercetarea întreprinsă poate sa-l ajute pe profesor și pe părinte să înțeleagă mai bine mecanismele acestui fenomen (rezultatele au fost comunicate profesorului consilier al școlii urmând ca acesta să le prezinte profesorilor și părinților și împreună să ia o decizie cu privire la viitoarele programe de dezvoltare personală ale adolescenților).

Exista o viziune optimistă privind aportul Internetului asupra socializării adolescenților, dacă acesta este utilizat în chip judicios, dar se poate susține că această nouă tehnică nu le înlocuiește pe cele vechi ele interferându-se reciproc (prin apariția Internetului, nu a dispărut cartea, ziarul sau contactul viu, personal cu cei din jurul nostru sau cu propria persoană).Oricât de performantă ar fi noua tehnologie, aceasta se cere a fi completată cu strategii tradiționale, clasice, de performare a abilităților umane.

Este adevărat că perspectiva este cea a unei societăți informaționalizate.

Anexe

Chestionar

Sex …………..

Vârstă ………..

1. Părinții tăi au studii:

Medii;

Postliceale;

Superioare.

2. Veniturile familiei pe lună sunt de:

peste 1000 lei;

500-1000 lei;

sub 500 lei .

3. Familia voastră are:

3 membri;

4 membri;

5 membri;

6 membri.

4. Locuiești cu:

părinții;

bunicii.

5. Părinții tăi îți sunt cei mai buni prieteni?

da;

nu.

6. Cum apreciezi că este relația ta cu mama?

foarte bună;

bună;

satisfăcătoare;

nu există.

7. Dar cu tatăl?

foarte bună;

bună;

satisfăcătoare;

nu există.

8. De cât timp folosești Internetul?

de un an;

de 2 ani;

de 3 ani;

de 4 ani;

de 5 ani.

9. Câte zile pe săptămână folosești Internetul?

nici o zi;

o zi;

2 zile;

3 zile;

4 zile;

5 zile;

6 zile;

7 zile.

10. Cât timp petreci pe zi conectat la rețea?

mai puțin de o oră;

o oră;

2 ore;

3 ore;

mai mult de 3 ore.

11. Unde ai acces la un calculator?

acasă;

la școală;

la Internet-café-uri;

la prieteni care au.

12. Ce activități ai în realitatea virtuală?

chat;

jocuri;

e-mail;

căutare de informații.

13. Cum privesc părinții faptul că utilizezi Internetul?

aprobă;

dezaprobă;

nici nu aprobă, nici nu dezaprobă (nu-i interesează).

14. Utilizezi în școală Internetul?

da;

nu.

15. Ești încurajat de școală pentru a folosi internetul?

da;

nu.

16. Internetul este pentru tine:

o necesitate;

ceva la modă;

un hobby;

o relaxare;

un prieten.

17. Ce simți atunci când ești conectat în realitatea virtuală?

neliniște;

curiozitate;

încântare;

entuziasm;

nimic special;

dezamăgire;

eliberare;

18.Simți nevoia de a rămâne cât mai mult timp în realitatea virtuală?

da;

nu.

19.Internetul este pentru tine:

un mijloc de comunicare;

un mijloc de informare;

un mijloc de încântare și satisfacție.

Bibliografie:

Barrat, Jacques, Approche geopolitique des medias et des nouvelles technologies de l‘information et de la communication, în revista ‘Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet’, nr.4-9/2000

Breton, Philippe, Cultul Internetului. O amenințare pentru legătura socială?, Editura C.N.I. "Coresi" S.A., București, 2001, [2000]

Clay, Rebecca A., Linking up online. Is the Internet enhancing interpersonal connections or leading to greater social isolation?, în Monitor of Psychology, Volumul 31, Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)

DeAngelis, Tori, Is Internet addiction real?, în Monitor of Psychology, Volumul 31, Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)

D'Eca,Teresa Almeida, Online communication tools that facilitate interaction of participants în a virtual community and their role în language learning, TESOL 2003, 'Hearing Every Voice', Baltimore, 26 March 2003

Deciu, Andreea, Singuri într-o lume virtuală, în revista ‘Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet’, nr. 4 -9 /2000, pp. 319-328

Dinu, Mihai, În toată puterea cuvântului, în revista 'Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet.', nr. 4-9/2000, pp.45-54

Drăgan, Ioan, Paradigme ale comunicării de masă, Casa de Editură și Presă 'Șansa' S.R.L., București, 1996

Eretescu, Constantin, Civilizația umbrelor, în revista 'Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet', nr. 4-9/2000, pp. 81-87

Gackenbach, Jayne, Shared perspectives, The Internet and consciousness, în Monitor of Psychology, vol.31, nr. 4, Aprilie 2000

Goffman, Erving, Viața cotidiană ca spectacol, comunicare.ro, 2003 [1959]

Kraut, Robert, Lundmark, Vicki, Patterson, Michael, Kiesler, Sara, Mukipadhyay, Tridas, Scherlis, William, Paradoxul Internet, în revista ‘Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet’, nr. 4 -9 /2000, pp. 329-344

Levy, Pierre, The Second Flood. Report on Cyberculture (www.culturelink.org)

Lieberman, Jennifer, Stovall, Iris (University of Illinois), Strategies for Using Chat as a Communication Tool (www.uillinois.edu)

Malmi-Lewizki, Olga, Russian syntax în computer-mediated synchronous communication. Comparative Analysis of syntactic forms representing the same functional equivalents în written and spoken discourse (www.helsinki.fi)

Marcus, Solomon, Spațiul nostru comunicațional în revista 'Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet', nr. 4-9/2000, pp.71-79

Mattelart, Armand, Noua ideologie globalitară, inclusă în volumul Mondializarea dincolo de mituri, coord. Serge Cordellier, Editura Trei, București, 2001,[2000], (pp.74-84)

Mattelart, Armand, Mattelart, Michele, Istoria teoriilor comunicării, Editura Polirom, Iași, 2001, [1997]

Miege, Bernard, Societatea cucerită de comunicare, Editura Polirom, Iași, 2000 [1989 pentru prima parte a cărții : La societe conquise par la communication și 1998 pentru a doua parte: La communication entre l'industrie et l'espace public]

Mihalache, Adrian, Ideologiile ciberspațiului, în revista ‘Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet’, nr. 4-9 /2000, pp.312-318

Mihalache, Adrian, The Stylistics of Cyber-discourse, în 'Romanian Journal of Sociology', Vol X/1999, nr. 1-2, pp. 92-109

McQuail, Denis, Comunicarea, Institutul European Iași, 1999

Mihăilescu, Ioan, Sociologie generală. Concepte fundamentale și studii de caz, Editura Universității din București, 2000

Murray, Bridget, A mirror on the self, în Monitor of Psychology, Volumul 31, Nr.4, Aprilie 2000 (www.apa.org)

Murray,B., Time has taught us to build better web bonds, în Monitor of Psychology, Volumul 33, Nr.4, Aprilie 2002

Pastinelli, Madeleine, Etnographie d'une delocalisation virtuelle. Le rapport à l'espace des internautes dans les canaux de " chat ",1998 (www.terminal.sgdg.org)

Runcan, Miruna, Viciu, virtute, virtual, un vâjâit fără egal, în revista 'Secolul 20. Gutenberg. Computer. Internet', nr. 4-9/2000, pp.227-234

Suler, John, Communicative Subtlety în Multimedia Chat. How many ways can you say "Hi" at the Palace?,martie 1997, în Psychology of Cyberspace, (www.rider.edu)

Informatii obtinute folosind Internetul:

www.isoc.org (Societatatea pentru promovarea Internetului sau Internet society)

www. apa.org (Asociatia Americană de Psihologie)

Dicționar de jargon pentru chat în limba franceză

http://membres.lycos.fr/jagdico/jargchat.php

Dicționar de jargon pentru chat http://www.stevegrossman.com/jargpge.htm#Jargon