Roxana Dosei Drept Financiar Și Fiscal Tc1 [627581]

Ș
coala Na
ț
ională de Studii Politice
ș
i Administrative

Facultatea de Administra
ț
ie Publică

Drept financiar
ș
i fiscal

TC1

Bugetul de stat

Dreptul
financiar
poate
fi
definit
ca
fiind
totalitatea
actelor
normative
care
reglementează
relațiile
de

constituire,
repartizare
și
utilizare
a
fondurilor
bănești
ale
statului
și
ale
instituțiilor
publice
destinate
satisfacerii

nevoilor
social-
economice
ale
societății.
Dreptul
financiar,
subramură
a
dreptului
public,
grupează
toate

normele
juridice
care
reglementează
relațiile
financiare.
Reglementarea
juridică
a
relațiilor
financiare
are
o

însemnătate deosebită, deoarece finanțele publice participă în mod direct la dezvoltarea societății.

În
cadrul
legilor
bugetare
anuale
se
includ
următoarele
legii:
legea
bugetului
de
stat
,
legea
de
rectificare

a
bugetului
de
stat,
legea
bugetului
asigurărilor
sociale
de
stat,
legea
de
rectificare
a
bugetului
asigurărilor

sociale de stat.

Bugetul
statului
este
aprobat
anual
printr-o
lege
de
adoptare
ș
i
conținutul
acesteia
este
determinat
de

necesitatea stabilirii veniturilor și cheltuielilor anuale.

Aparatul
financiar
al
statului
desemnează
totalitatea
organelor
statului
care
contribuie
în
mod
direct
sau

care doar înlesnesc înfăptuirea activității financiare prin care se aplică politica financiară a statului.

Se pot distinge două categorii de organe ale statului:

–
organe
ale
statului
cu
competențe
generale
care
au
importante
atribuții
și
în
domeniul
finanțelor

publice: Parlamentul, Președinția, Guvernul, ministerele, consiliile locale etc;

–
organe
ale
statului
cu
competențe
speciale,
cu
atribuții
exclusive
în
domeniul
finanțelor
publice:

ministerul
economiei,
ministerul
finanțelor
publice,
Curtea
de
conturi,
Garda
financiară,
corpul
de
control

economico-financiar al primului ministru. Acestea sunt organe centrale de specialitate ale statului.

La nivelul unităților administrativ-teritoriale funcționează urmatoarele organe de specialitate:

–
direcțiile
generale
județene
ale
finanțelor
publice
care
au
în
subordine
administrațiile
financiar
publice

de la nivelul municipiilor, orașelor și comunelor, camerele de conturi județene,

– secțiile din teritoriu ale Gărzii financiare.

Organele
statului
care
fac
parte
din
aparatul
financiar
au
ca
principale
atribuții:
administrarea
finanțelor

publice,
realizarea
și
menținerea
echilibrului
financiar,
monetar
și
valutar
al
țării,
asigurarea
eficienței

economiei
naționale,
organizarea
și
urmărirea
încasării
veniturilor
și
efectuarea
cheltuielilor
bugetare,

organizarea și exercitarea controlului financiar .

1
1
Dan Drosu Saguna, op. cit. pag.78

1

Sarcinile
finanțelor
publice
sunt
aduse
la
îndeplinire,
în
mare
măsură,
prin
intermediul
bugetului
de
stat

ca
principal
plan
financiar
al
statului.
Bugetul
de
stat
este
format
din
relații
financiare
prin
intermediul
cărora
au

loc constituirea și repartizarea celui mai important fond bănesc al societății, fondul bugetar/

Pentru
elaborarea,
aprobarea
și
executarea
bugetelor
sunt
stabilite
competențe
precise
pentru
Parlament,

Guvern, Ministerul Finanțelor Publice și alte organe.

Activitatea
bugetară
presupune
mai
multe
etape
și
anume:
elaborarea
proiectelor
bugetelor
care

alcătuiesc
sistemul
bugetar,
aprobarea,
executarea
și
încheierea
exercițiului
bugetar.
​
Elaborarea
proiectelor

bugetelor
cuprinde
activitatea
de
determinare
a
veniturilor
și
cheltuielilor
sistemului
bugetar.
Aprobarea

bugetelor
presupune
dezbaterea
și
votarea
de
către
Parlament
a
legilor
bugetare
anuale
și
a
legilor
de
rectificare

bugetară.
​
Execuția
bugetară
​
constă
în
realizarea
veniturilor
la
termenele
și
în
cuantumul
prevăzut
(obligații

minime)
și
efectuarea
cheltuielilor
conform
destinațiilor
prevăzute
de
lege
(obligații
maxime
ce
nu
pot
fi

depășite).
​
Încheierea
exercițiului
bugetar
presupune,
în
baza
datelor
furnizate
de
evidența
execuției
bugetare,

o
dare
de
seamă
completă
privind
modul
de
realizare
a
veniturilor
și
de
efectuare
a
cheltuielilor
pentru
anul

bugetar expirat.

Procedura
bugetară
se
prelungește
în
timp
pe
o
perioadă
de
trei
ani,
deoarece
elaborarea
proiectului
de

buget
începe
în
anul
premergăor
celui
pentru
care
se
întocmește,
continuă
cu
execuția
bugetară
în
cursul
anului

15 respectiv și se definitivează prin contul de încheiere a exercițiului bugetar în anul următor.

Procesul
întocmirii,
aprobării
și
execuției
bugetului
de
stat
este
guvernat
de
o
serie
de
reguli
pe
care

doctrina
și
apoi
legislația
le-a
ridicat
la
rang
de
principii
de
bază
ale
procesului
bugetar
respectiv
dreptului

bugetar.
Aceste
principii
fundamentale
definesc
modul
de
reflectare
a
veniturilor
și
cheltuielilor
publice
în
sfera

de
cuprindere
a
bugetului
de
stat,
durata
de
timp
pentru
care
Parlamentul
autorizează
Guvernul
să
încaseze

veniturile
și
să
efectueze
cheltuielile
bugetare
stabilite,
relația
care
trebuie
să
existe
între
totalul
veniturilor
și

cheltuielilor
bugetare,
informarea
opniei
publice
asupra
limitelor
împuternicirii
date
guvernului
de
a
realiza

venituri și de a efectua cheltuieli etc
.

2
Legea de adoptare a bugetului de stat se realizează după ni
ș
te principii
ș
i reguli bugetare.

Principiul universalității
​
art. 8 din Legea nr.500/2002

Conform
acestui
principiu,
bugetul
de
stat
trebuie
să
cuprindă
toate
veniturile
și
cheltuielile
bugetare,

ceea
ce
înseamnă
că
nici
un
venit
sau
cheltuială
bugetară
nu
trebuie
să
se
realizeze
în
afara
cadrului
bugetar.

Aplicarea
acestui
principiu
dă
posibilitatea
Parlamentului
de
a
cunoaște
veniturile
totale
ce
urmează
a
fi

încasate de stat precum și destinația ce va fi dată acestora.

​
Principiul publicității
​
art. 8 din Legea nr.500/2002

Conform
acestui
principiu,
bugetul
public,
în
toate
componentele
sale,
se
aduce
la
cunoștința
celor

interesați,
este
supus
atenției
opiniei
publice.
Cu
ocazia
dezbaterilor
parlamentare
care
sunt
publice,
sunt

2
Gelu Maruntelu, op. cit. pag.28

2

aprobate
principalele
prevederi
bugetare.
După
adoptarea
oficială
a
Legii
privind
bugetul
de
stat,
aceasta
se

publică în Monitorul Oficial, fapt ce conferă posibilitatea cunoașterii ei.

Principiul unității
​
art. 10 din Legea nr.500/2002

Acest
principiu
presupune
elaborarea,
în
fiecare
an,
a
unui
buget
unic
de
stat
în
care
vor
fi
înscrise
toate

veniturile
și
cheltuielile
bugetare
anuale.
Acest
lucru
facilitează
prezentarea
clară
a
resurselor
statului
și
a

destinațiilor acestora pe categorii de cheltuieli..

Principiul echilibrului bugetar

Potrivit
acestui
principiu,
sistemul
bugetar
ar
trebui
să
se
prezinte
echilibrat
în
sensul
ca
veniturile

publice
trebuie
să
acopere
integral
cheltuielile
publice.
Când
veniturile
ordinare
nu
acoperă
cheltuielile,
se

creează un deficit bugetar care urmează să fie acoperit din venituri extraordinare.

Principiul specializării bugetare
​
art. 12 din Legea nr.500/2002

Potrivit
art.
12
din
Legea
500/2002
privind
finanțele
publice,
veniturile
și
cheltuielile
bugetare
se
înscriu

și
se
aprobă
în
buget
pe
surse
de
proveniență
și,
respective,
pe
categorii
de
cheltuieli
grupate
după
natura
lor

economică și destinație, conform clasificației bugetare.

Clasificația
bugetară
este
un
document
tehnic
elaborat
de
Ministerul
Finanțelor
care
grupează
veniturile

și
cheltuielile
într-o
anumită
ordine
pe
titluri,
capitole,
subcapitole,
articole
și
paragrafe
precum
și
aliniate

atunci când este necesară o si mai mare detaliere.

​
Principiul realității bugetare

Potrivit
acestui
principiu,
la
elaborarea
bugetelor
trebuie
avute
în
vedere
previziunile
cele
mai
realiste
și

variantele cele mai prudente în realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare.

Principiul neafectarii veniturilor bugetare
​
art.8 alin. 2 din Legea nr.500/2002

Coform
acestui
principiu
înscris
în
art.
8
alin.
2
din
Legea
nr.
500/2002
veniturile
publice
prelevate
la

dispoziția
statului
trebuie
să
se
depersonalizeze
și
să
servească
la
acoperirea
cheltuielilor
bugetare
privite
în

ansamblul
lor.
Cu
alte
cuvinte,
se
consideră
neindicată
afectarea
unui
anumit
venit
pentru
finanțarea
unor

cheltuieli bugetare anume, cu excepția donațiilor și a sponsorizărilor care au destinații distincte.

Principiul anualității bugetare
​
art.11 din Legea 500/2002

Potrivit
art.
11
alin
2
din
Legea
nr.
500/2002
anualitatea
bugetară
se
referă
la
durata
execuției
bugetare,

guvernul
fiind
obligat
să
încaseze
veniturile
și
să
efectueze
cheltuielile
aprobate
de
Parlament
prin
legea

bugetară
în
cursul
anului
bugetar
la
care
se
referă.
În
practica
financiară
se
întâmplă
adeseori
ca
unele
venituri

aferente
anului
bugetar
să
nu
se
realizeze
până
la
sfârșitul
acestuia,
respectiv
31
dec.,
iar
unele
cheltuieli

angajate în anul respectiv să se efectueze abia în anul bugetar următor.

Elaborarea
proiectului
bugetului
de
stat
este
asigurată
de
Ministerul
Finanțelor
Publice
pe
baza

proiectelor
ministerelor
și
a
celorlalte
organe
de
stat
precum
și
a
proiectelor
bugetelor
locale.
Ministerele
și

celelalte
organe
centrale
de
stat
sunt
obligate
ca,
până
la
data
de
15
iulie
a
fiecărui
an,
să
comunice
Ministerului

3

Finanțelor
Publice
orice
propuneri
de
cheltuieli
suplimentare
sau
diminuări
de
venituri
pentru
bugetul
anului

viitor
față
de
anul
în
curs
precum
și
estimările
pentru
următorii
trei
ani.
De
asemenea,
organele
locale
ale

unităților
administrative-teritoriale
au
aceleași
obligații
în
cazul
solicitării
de
majorare
a
transferurilor
față
de

anul
în
curs.
Proiectele
bugetare
ale
ministerelor,
celorlalte
organe
centrale
precum
și
proiectele
bugetelor

locale
se
depun
la
Ministerul
Finanțelor
cel
mai
târziu
pînă
la
data
de
1
august
al
fiecărui
an.
Ministerul

Finanțelor
Publice
examinează
proiectele
de
bugete
și,
în
termen
de
10
zile,
solicită
modificările
necesare

pentru
stabilirea
echilibrului
bugetar.
Divergențele
dintre
Ministerul
Finanțelor
și
celelalte
organe
centrale
și

ministere
se
soluționează
de
Guvern.
Proiectele
de
buget
astfel
modificate
se
depun
la
Ministerul
Finanțelor

Publice
până
la
1
august
al
fiecărui
an
însoțite
de
documentații
atât
la
venituri
cât
și
la
cheltuieli.
Pe
baza

acestor
proiecte
de
buget
și
a
bugetului
său
propriu,
Ministerul
Finanțelor
Publice
întocmește
proiectele
legilor

bugetare
anuale
și
proiectele
bugetelor
pe
care
le
depune
la
Guvern
până
la
data
de
30
sept.
a
fiecărui
an.
După

însușirea
proiectelor
legilor
bugetare
și
a
proiectelor
bugetelor
de
către
Guvern,
acesta
le
supune
spre
adoptare

Parlamentului
cel
mai
târziu
până
la
data
de
15
oct.
a
fiecărui
an
–art.
35
din
Legea
nr.
500/2002
Proiectul

bugetului
de
stat
este
însoțit
de
un
raport
privind
situația
macroeconomică
a
țării
pentru
anul
bugetar
pentru

care se elaborează proiectul de buget și proiecția acestuia în următorii trei ani.

Elaborarea
proiectului
bugetului
asigurărilor
sociale
de
stat
se
întocmește
distinct
de
bugetul
de
stat,

cuprinde
relațiile
financiare
de
constituire,
repartizare
și
utilizare
a
fondurilor
bănești
necesare
asistenței
și

protecției
sociale.
Elaborarea
proiectului
bugetului
asigurărilor
sociale
de
stat
este
asigurată
de
Ministerul

Finanțelor
Publice
în
conformitate
cu
prevederile
Legii
nr.500/2002
privind
finanțele
publice,
a
legilor
bugetare

anuale și ale altor acte normative privind protecția socială.

Elaborarea
contului
general
de
execuție
a
bugetului
de
stat
și
a
bugetului
asigurărilor
sociale
de
stat

revine Ministerului Finanțelor Publice si are loc in anul urmator celui la care se refera.

Elaborarea
proiectelor
bugetelor
locale
revine
organlor
locale
ale
unităților
administrativ-teritoriale.

Calitatea
de
ordonator
principal
de
credite
la
nivelul
unităților
administrativ
teritoriale
o
au
primarii
comunelor,

orașelor, municipiilor, si președinții consiliilor județene la nivelul județelor.

Aprobarea
bugetului
de
stat
se
face
de
către
Parlament
până
cel
mai
târziu
la
data
de
31
dec.
a
fiecărui

an.
Aprobarea
se
face
pe
ansamblu
pentru
ministere
și
celelalte
organe
de
stat.
Dacă
bugetul
de
stat
nu
se

aprobă
până
la
31
dec.,
guvernul
este
abilitat
să-și
îndeplinească
sarcinile
ce-i
revin
potrivit
bugetului
anului

precedent,
dar
pe
o
perioadă
de
cel
mult
trei
luni.
Dezbaterile
asupra
proiectelor
legii
bugetare
și
a
bugetului
au

loc
separat
în
cele
două
camere
ale
Parlamentului,
eventualele
divergențe
fiind
soluționate
de
o
comisie
comună

parlamentară.
După
aprobarea
bugetului
de
stat
și
adoptarea
Legii
bugetare,
aceasta
din
urmă
este
promulgată

de președintele României și publicată în Monitorul Oficial.

Aprobarea
bugetului
asigurărilor
sociale
de
stat
are
loc
odată
cu
aprobarea
bugetului
de
stat,
procedura

fiind aceeași, cu deosebirea că întocmirea și aprobarea se fac distinct.

4

Aprobarea
contului
general
anual
de
execuție
a
bugetului
este
de
competența
Parlamentului
și
are
loc,

de
regulă,
odată
cu
aprobarea
proiectului
bugetului
de
stat
pentru
anul
următor.
Această
oprațiune
echivalează

cu
un
control
ulterior
asupra
modului
în
care
executivul
a
îndeplinit
sarcinile
aprobate
de
Parlament
prin
legile

bugetare anuale.

Aprobarea
bugetelor
locale
se
face
de
catre
consiliul
local
al
comunelor,
orașelor,
municipiilor,

sectoarelor
capitalei
și
de
consiliul
județean
al
județelor.
Proiectele
de
buget
sunt
prezentate
spre
aprobare
cu

cel
puțin
două
luni
înainte
de
începerea
anului.
Fiecare
buget
local
se
aprobă
pe
ansamblu,
pe
capitole,
articole

și ordonatori de credite bugetare.

Execuția
sau
exercițiul
bugetar
este
cea
mai
importantă
etapă
a
procedurii
bugetare
și
constă,
în
esență,

în realizarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor bugetare stabilite prin legile bugetare anuale.

Procedura execuției bugetare este formată din următoarele faze:

1. Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare;

2. Execuția de casă bugetară;

3. Realizarea veniturilor bugetare;

4. Efectuarea cheltuielilor bugetare;

5.Repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetareart. 48 din Legea 500/2002

Veniturile
și
cheltuielile
bugetare
se
repartizează
pe
trimestre,
în
funcție
de
termenele
legale
de
încasare

a
veniturilor
și
de
perioada
în
care
este
necesară
efectuarea
cheltuielilor.
Repartizarea
pe
trimestre
a
veniturilor

și a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat se aprobă astfel:

–
de
către
Ministerul
Finanțelor
Publice
pe
capitole
de
venituri
și
cheltuieli
publice,
la
propunerea

ordonatorilor principali de credite;

–
de
către
ordonatorii
principali
de
credite
pentru
bugetele
de
venituri
și
cheltuieli
proprii
și
ale

unităților subordonate precum și pe celelalte subdiviziuni ale clasificației bugetare;

Creditele
bugetare
aprobate
prin
bugetul
de
stat
pot
fi
folosite
la
cererea
ordonatorilor
principali
de

credite
numai
după
deschiderea
de
credite
sau
alimentarea
cu
fonduri
de
către
Ministerul
Finanțelor
Publice
a

conturilor bancare deschise pe seama acestora.

Repartizarea
pe
trimestre
a
veniturilor
și
cheltuielilor
publice
este
justificată
de
faptul
că,
datorită

specificului
activităților
și
acțiunilor
socialeconomice,
indicatorii
financiari
nu
se
pot
repartiza
în
mod
egal
pe

semestrele,
trimestrele
sau
lunile
anului
și,
deci,
veniturile
și
cheltuielile
nu
se
pot
realiza
ori
efectua
în
mod

uniform în cursul anului bugetar.

Repartizarea
pe
trimestre
se
face
în
scopul
stabilirii
unui
echilibru,
în
cadrul
fiecărui
trimestru,
între

veniturile
și
cheltuielile
bugetare
și
pentru
a
se
evita
eventualele
diferențe
între
volumul
veniturilor
și
cel
al

cheltuielilor.
În
cazul
apariției,
totuși,
în
cursul
execuției
bugetare,
a
unor
asemenea
diferențe,
ele
se
vor
acoperi

din fondurile de rezervă bugetara aflate la dispoziția Guvernului.

5

Repartizarea
pe
trimestre
a
veniturilor
și
a
cheltuielilor
bugetare
impune
organelor
financiar-bancare,

organelor
centrale
ale
administrației
de
stat
și
agenților
economici,
obligația
de
a
realiza
la
termen
și
în

cuantumul
prevăzut
a
indicatorilor
financiari,
aceasta
fiind
condiția
esențială
pentru
realizarea
unei
execuții

echilibrate a bugetului în cursul anului bugetar.

Execuția
de
casă
a
bugetelor
ce
compun
sistemul
bugetar
se
realizează,
potrivit
art.
60
alin.
1
din
Legea

nr.
500/2002,
prin
trezoreria
statului
pe
baza
normelor
metodologice
emise
de
Ministerul
Finanțelor
Publice.

Potrivit
legii,
BNR
ține
în
evidențele
sale
contul
curent
al
Trezoreriei
statului.
Metodele
de
înregistrare
a

operațiunilor
privind
încasarea,
păstrarea
și
eliberarea
creditelor
în
și
din
acest
cont
sunt
stabilite
prin
convenții

încheiate
între
Ministerul
Finanțelor
Publice
și
BNR.
În
execuția
de
casă
bugetară,
Ministerul
Finanțelor
și

BNR sunt sprijinite de societățile bancare care funcționează pe teritoriul statului nostru.

La realizarea veniturilor bugetare trebuie avute în vedere următoarele principii:

–
niciun
impozit,
taxă
sau
alte
obligații
de
natura
acestora
nu
pot
fi
încasate
dacă
nu
au
fost
stabilite
prin

lege;

– lista impozitelor și taxelor precum și a cotelor acestora se aprobă prin legile bugetare anuale;

–
este
inadmisibilă
perceperea
sub
orice
titlu
ori
sub
orice
denumire
de
contribuții
directe
sau
indirecte

în afara celor stabilite de Parlament;

În
procesul
încasării
veniturilor
bugetare
pot
apare
venituri
încasate
fără
să
se
cunoască
veriga
bugetară

căreia
îi
sunt
destinate.
Aceste
venituri
se
înregistrează
provizoriu
într-un
cont
de
venituri
neclarificate
urmând

ca
într-un
anumit
termen,
cel
mult
o
lună,
situația
lor
să
fie
clasificată
și
să
fie
înregistrate
în
conturile
bugetare

respective.
În
cazul
în
care
nu
se
reușește
identificarea
veniturilor
în
cauză,
acestea
vor
fi
trecute
în
contul

încasări din diverse alte surse ale bugetului de stat.

Procedura efectuării cheltuielilor bugetare presupune un ansamblu de acte și operațiuni alcătuit din:

– solicitarea și punerea la dispoziția ordonatorilor a fondurilor bugetare;

–
repartizarea
fondurilor
regiilor
autonome,
societăților
comerciale
cu
capital
public
și
instituțiilor

publice;

–
transferul
pentru
unitățile
administrative-teritoriale
în
cazurile
în
care
acestea
nu
își
pot
acoperi

cheltuielile din veniturile proprii stabilite în condițiile legii;

– utilizarea efectivă a fondurilor bănești de către beneficiari;

Schimbarea
destinației
creditelor
bugetare
este
interzisă,
fiind
calificată
de
legea
penală
ca
infracțiune

de deturnare de fonduri.

Folosirea
creditelor
bugetare
este
prevăzută
numai
în
sarcina
persoanelor
care
au
calitatea
de
ordonatori
de

credite. Această calitate este conferită de lege conducătorilor instituțiilor publice cu personalitate juridică.

Potrivit
art.
21
al.
1
din
Legea
nr.
500/2002
ordonatorii
de
credite
se
împart
în
trei
categorii:
principali,

secundari și terțiari.

Ordonatorii
principali
de
credite
ai
bugetului
administrației
centrale
de
stat
sunt
ministrii,
conducătorii

6

celorlalte
organe
de
specialitate
ale
administratiei
centrale,
conducatorii
altor
autorități
publice
si
conducătorii

institutiilor publice autonome- art. 20 alin. 1 din Legea 500/2002.

Ordonatorii
principali
pot
atribui
această
calitate
și
altor
persoane
din
conducerea
instituției
respective,

care
dobândesc
astfel
calitatea
de
ordonator
principal
prin
delegație.
Delegarea
calității
de
ordonator
principal

se
comunică
Ministerului
Finanțelor
Publice
și
BNR..
Delegarea
poate
fi
generală
(cu
competență
deplină)
sau

specială (numai pentru anumite operațiun).

Ordonatorii
secundari
ș
i
terțiari
de
credite
ai
bugetului
central
de
stat
sunt,
după
caz,
conducătorii

instituțiilor
publice
cu
personalitate
juridică
din
subordinea
ministerelor
și
a
celorlalte
organe
centrale
finantate

din acest buget- art. 20 alin. 4 din Legea 500/2002.

Ordonatorii
principali
de
credite
repartizeaza
creditele
bugetare
aprobate
pe
unitățile
ierarhic
inferioare

și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu conform dispozițiilor legale.

Ordonatorii
secundari
de
credite
aprobă
efectuarea
cheltuielilor
din
bugetele
proprii
și
repartizează

creditele
bugetare
aprobate
pe
unitățile
ierarhic
inferioare
ai
căror
conducători
sunt
ordonatorii
terțiari
de

credite.
Aceștia
din
urmă
utilizează
creditele
bugetare
ce
le-au
fost
repartizate
numai
pentru
nevoile
unităților

pe care le conduc.

Ordonatorii
de
credite
răspund
de
respectarea
dispozițiilor
legale
în
ce
privește
utilizarea
creditelor

bugetare,
de
integritatea
bunurilor
încredințate
unității
pe
care
o
conduc,
de
ținerea
la
zi
a
contabiliătății
și

prezentarea la termen a dărilor de seamă contabile asupra execuției bugetare.

Institu
ț
iile
publice
reprezin tă
entită
ț
i
economice
ce
participă
la
buna
desfă
ș
urare
a
procesului
economic,

la
nivel
macroeconomic.
De
aceea,
modul
de
elaborare
a
bugetelor
implică
termene
mari,
proceduri
legale

minu
ț
ioase,
dar
mai
ales
o
bună
analiză
ș
i
evaluare
a
mediului
intern
de
afaceri.
În
principal,
aceste
bugete
se

bazează
pe
impozitele
ș
i
taxele
provenite
din
activitate
economică
al
ț
ării,
apoi
din
surse
rambursabile
ș
i

nerambursabile, adică din împrumuturi
ș
i linii de finan
ț
are nerambursabile.

Dacă
o
economie
este
dezvoltată,
iar
la
acest
capitol
România
este
pe
drumul
corect,
taxele
ș
i

impozitele
plătite
de
agen
ț
ii
econ omici
vor
mări
constant
veniturile
bugetare,
iar
domeniile
în
expansiune
vor

putea cre
ș
te
ș
i pe baza surselor externe de creditare, care pot fi liniile de fi nan
ț
are nerambursabile.

7