Rosiorii de Vede

CARACTERISTICI GENERALE

1.1. DENUMIREA ACTUALĂ A AȘEZĂRII; SCHIMBURI ÎN DENUMIREA MUNICIPIULUI ȘI EXPLICAREA ORIGINII ACESTUIA

– Denumirea actuală a municipiului Roșiorii de Vede o întâlnim pentru prima oară într-un act oficial aflat în fondul de documente al Școlii de Băieți nr.1 din oraș, la 9 mai 1864, când profesorii din Turnu-Măgurele se adresează "domnilor profesori din Roșiorii de Vede" pentru a se organiza în vederea sprijinirii domnitorului Alexandru loan Cuza.

– Intrucât documentele primăriei locale și ale administrației judetene cu privire la perioada de mijloc a sec. XIX-lea s-au pierdut, autoritățile locale au hotărât să adopte acest nume pentru oraș. Dar se crede că numai dorința locuitorilor acestui oraș de a dovedi că sunt descendenții vechilor boieri cu rang militar (Roșii), în contextul redevenirii la statutul de localitate liberă în urma secularizării averilor mânăstirești a făcut ca acest nume să fie adoptat în primele luni ale anului 1864.

In ceea ce privește originea numelui purtat până la 1864 (Rușii sau Roșii de Vede), există mai multe păreri în rândul specialiștilor:

– NICOLAE IORGA – în lucrarea "Revelații toponimice pentru istoria neștiută a românilor" (vol.l, București, 1941), considera că acest toponim are la bază o rădăcină din slava veche – rusă – care acum în această zonă desemnează versantul mai abrupt al unui deal sau al unei terase.

– CONSTANTIN C. GIURĂSCU – în lucrarea: 'Contribuții la studiul originilor și dezvoltării burgheziei române până la 1848 (Ed. Științifică, 1972) afirmă că numele localității se datorează faptului că aici se întâlneau în secolul al XIV-lea, numeroși negustori de origine rusească.

Totuși cei mai mulți autori împărtășesc ideea reputatului lingvist IORGU IORDAN, potrivit căreia toponimicul derivă din adjetivul roșu, forma rușii, găsindu-și originea și după alți specialiști în străromâna dunăreană din primul mileniu după Cristos, care a preluat forma roseus – russeaus, roșu, plural ruși) din latina vorbită în provinciile române.

În sprijinul acestei teorii, bazată în special pe argumentele lingvistice se aduc și informații istorice, dintre care aceea că și o altă localitate din apropierea municipiului Roșiorii de Vede are un nume asemănător păstrat încă din primele secole ale erei noastre. Este vorba de orașul Ruse (Bulgaria) inițial numit de romani "Sexaginta prista", (60 de corăbii), iar după trecerea slavilor în sudul fluviului, apare sub numele de "Cerveni", termen care reprezintă traducerea în slavo-bulgară a adjectivului roșu, preluat de localnicii care se refereau la culoarea terenului. Acestă denumire este păstrată chiar și după ce turcii ocupă acest teritoriu atribuindu-i numele de Rusciuc (Rușii mici) toponimicul slav Cerveni (însemnând același lucru) păstrându-se numai în literatura mitropoliei de Cervenis.

Faptul că și la noi s-a ajuns ca adjectivul roșu să dea numele localității este îndreptățit și pentru că solul din oraș și împrejurimi conține foarte multă argilă la suprafață, aceasta fiind folosită de romani Ia diferite lucrări militare și civile din zonă (castre, valuri de apărare, șosele, etc.)

Forma actuala a denumirii municipiului Roșiorii de Vede reprezintă o îmbinare a două idei care sugerează însăși istoria localitații, vechimea așezării, ce își are originea la interferența culturii dacice cu cea romană și libertatea târgului, acordată de Mihai Viteazul, boierilor de rang militar de pe aceste meleaguri.

1.2. POZIȚIA ADMINISTRATIVĂ A MUNICIPIULUI;

APARTENENȚA ÎN TIMP LA DIFERITE UNITĂȚI ADMINISTRATIVE

Incepând cu 1385 și până în 1839, timp de 454 ani municipiul Roșiorii de Vede a fost reședința județului Teleorman.

Încă din sec. al XVIII-lea polarizează întreaga activitate economică socială și culturală a tuturor satelor din nordul județului (50% din populația județului).

Izvoarele istorice cu referire la viața economică, socială și administrativă devin mai bogate după această perioadă, numeroase acte emise de autoritățile locale, organe ale puterii centrale cât și memoriile unor călători străini aduc informații foarte precise despre poziția ocupată de municipiul Roșiorii de Vede atât în cadrul județului cât și în regiune.

Astfel în "Istoria Țării Românești" editată de frații Tumusli, menționează în jurul anului 1774 existența în județul Teleorman a unui singur oraș – Rușii de Vede, aici existând un centru garnizoană căpetenie de călărași.

Aproximativ în aceeași perioadă Frederich Wilhelm Von Bawr, general-maior rus de origine germană publică la Frankfurt – Leipzig memoriile sale în care se referă și la orașul Roșiorii de Vede (Ruschi Saveda) precizând că este capitala județului având 4 biserici și o cetate pe care o consideră a fi vechea Artina.

Magistratul militar în armata austriacă Franz Joseph Sulzer, unul dintre secretarii de cancelarie care s-au aflat în a doua jumătate a sec. al XVII-lea la Curtea Domnească a Țării Romănești, editează la Viena o voluminoasă lucrare în care descrie orașul Roșiorii de Vede (Ruschy) prezentându-l ca fiind capitala județului Teleorman condus de un ispravnic, cu o cetate veche, în ruină Arcina, în sfera de influență fiind prinse toate satele care se află răspândite în ceea mai mare parte pe râurile ce se varsă în Vedea".

Ultimul document străin, cunoscut de noi, care aduce informații despre aspectul și influența orașului în zonă la sfărșitul sec. XVIII, este harta austriacă întocmită în 1790, unde Roșiorii de Vede (Ruschvede) este prezentat alături de limesul transalutan (Tranjanische Sand Wehre) pe malul drept al râului Vedea, fiind înconjurat de păduri întinse, vii, livezi, grădini. Orașul avea 3 străzi, circa 300 de case și 4 biserici. De aici plecau 3 drumuri principale ce leagă orașul de celelalte zone ale țării, printre care și Bucureștiul, până la care se făceau 20 de ore după cum ne informează un pitac domnesc din 1797 (V.A. Urechia -Istoria românilor, vol.VI, Buc.,1 893).

Printre cele mai sugestive documente interne care aduc informați despre viața administrativă și economică a orașului Roșiorii de Vede, un loc important îl ocupă Catagrafia din 1811, aflată în Arhivele Statului din București. Aflăm astfel că și la începutul secolului trecut Roșiorii de Vede era singura localitate din județ care avea un caracter urban, aici locuiau aproximativ 1.500 de oameni cât și cei doi ispravnici care conduceau treburile județului.

După anul 1839 orașul Roșiorii de Vede pierde dreptul de a mai fi reședință județeană în favoarea localități Turnu-Măgurele aici rămânând doar reședința Plășii Rușii de Vede (care ulterior se va numi Plasa Târgu). Plasa Roșiorii de Vede ca unitate administrativă a județului Teleorman, cuprindea în 1938, (Enciclopedia României, 1938, vol.2) 35 sate fiind apoi transformată, prin Legea nr.5/1950, în Raionul Roșiorii de Vede din componența Regiunii București. Prin aplicarea Legii nr.2/1968 se prevede o nouă organizare teritorială (Roșiorii de Vede pierde titlul de reședință raională nemaiexercitând nici o influență administrativă asupra localităților învecinate. Din data de 18 ianuarie 1995 în urma Legii nr. 1/1995 localitatea este declarată municipiu ulterior fiind vizitată de primul ministru în funcție Nicolae Văcăroiu.

CAPITOLUL II

POZIȚIA GEOGRAFICĂ A MUNICIPIULUI SI CARACTERISTICILE FIZICO-GEOGRAFICE

2.1.Asezarea geografica a municipiului ( asezarea matematica- longitudine , latitudine – in cadrul Romaniei)

– Din punct de vedere administrativ-teritorial municipiul Roșiorii de Vede este situat în județul Teleorman; unul dintre județele amplasate în partea centrală a Câmpiei Române, între râurile Olt și Vedea.

– Municipiul Roșiorii de Vede se află situat în partea vestică a județului Teleorman, pe malul drept al râului Vedea în lunca neinundabilă a acesteia la o altitudine de 82,5 m.

– Roșiorii de Vede este un oraș tipic de câmpie amplasat la întretăierea unor importante artere de circulație feroviară și rutieră ce străbate întreaga zonă. Este situat la 35 km de municipiul Alexandria, reședința administrativă a județului Teleorman și la 125 km de municipiul București, capitala României.

– Municipiul Roșiorii de Vede este cel mai important nod feroviar din partea centrală a Câmpiei Române situat pe magistrala feroviară București-Videle-Craiova-Timișoara din care se desprind ramificațiile sudice Roșiorii de Vede-Turnu-Măgurele și Roșiorii de Vede-Alexandria-Zimnicea.

– Din punct de vedere al așezării matematice, municipiul Roșiorii de Vede se află situat la intersecția paralelei 440 7’ latitudine nordică cu meridianul 25° longitudine estică, zona sa administrativă se învecinează la vest cu comuna Măldăieni, la sud cu comunele Troianul și Peretu, la est cu comunele Vedea și Drăgănești de Vede, iar Ia nord cu comuna Scrioaștea. Vatra orașului (intravilanul) este de 7 km2, iar exlravilanul ocupă o suprafață de 73,24 km2.

2.2 Caracteristicile fizico – geografice ale zonei ocupate de municipiul Rosiorii de Vede

2.2.1 Caractere generale ale reliefului . Influienta reliefului asupra dezvoltarii urbane a municipiului

Municipiul Roșiorii de Vede se află așezat într-o zonă cu relief tipic de câmpie. El este dispus în partea centrală a Câmpiei Române cuprinsă în interfluviul Olt – Argeș în lunca râului Vedea, pe cursul mijlociu al acesteia la interferența zonei de contact a Câmpiei Boianului în vest cu Câmpia Găvanu -Burdea situată la est de râul Vedea.

Teritoriul intravilan are ca suport lunca neinundabilă a râului Vedea iar extravilanul se extinde în Câmpia Boianului. Studiul acestei zone a fost efectuat de mari geografi români precum G. Vâlsan, Vintilă Mihăilescu, Grigore Posea, etc.

Reputatul geograf G. Vâlsan afirma în lucrarea sa de doctorat "Câmpia Română"(1915):

– "Regiunea dinre Olt și Argeș este o zonă de tranziție între platforma Olteniei și depresiunea Câmpiei Române, având însă caractere asemănătoare ultimei abateri spre est a apelor curgătoare, depresiuni accentuate spre est care tulbură cursul apelor. El a denumit această zonă "Câmpia Găvanu-Burdea" folosind elemente topice din teren (găvane).

Specific acestei zone sunt interfluviile (numite popular "câmpuri") și văile. In zona noastră este situat interfluviul Olt-Argeș, lat de 50 km, caracterizat printr-o intensă fragmentare de unde a rezultat o serie de subunități:

– Interfluviul Olt -Călmățui;

– Interfluviul Călmătui-Urlui;

– Interfluviul Urlui-Vedea.

Văile minore adânci, mulțimea găvanelor și depozitelor loessoide constituie elementele caraderistice ale acestor interfluvii.

Câmpia Găvanu-Burdea ocupă o suprafață mare între Olt și Argeș fiind o continuare directă a câmpiei Vlăsiei spre vest (Petre Coteț-Câmpia Română).

Se caracterizează prin paralelismul văilor și interfluviilor, adâncime mai accentuată a văilor ce crește de la vest spre est și de la nord spre sud alături de prezența a numeroase sectoare cu meandre accentuate și terase fluviatile pe văile mari (Vedea-Teleorman).

Câmpia Găvanu-Burdea este din punct de vedere genetic o continuare directă spre sud a câmpiilor piemontane (Slatina-Pitești). Această câmpie este constituită din mai multe conuri deltaice dintre care cel mai important este conul deltă al Argeșului, ce ajunge spre vest până la valea râului Vedea pe axa Teleormanului. Denumirea clasică este dată de Grigore Vâlsan în 1915 poate fi înlocuită prin introducerea a trei regiuni geomorfologice:

– Câmpia Boianului;

– Câmpia Burdea ( cuprinsă între Vedea și Teleorman);

– Câmpia Videle ( Glavacioc).

În sens general se poate distinge o vale centrală transversală – regiunea Drăgănești Olt-Roșiorii de Vede-Cartojani.

În sens longitudinal se distinge fâșia sudică cu o densitate de văi mai mare, datorită unor generații mai tinere dar și cu loess mai gros și crovuri mai numeroase (Câmpia Radomirești-Roșiori-Videle-Adunații-Copăceni).

Câmpia Boianului este dominată de hidrografia afluenților Oltului, de bazinul superior al Călmățuiului, cu numeroasele sale meandre încătușate.

Acesta este situat între Olt și Vedea, are în cursul său superior un regim permanent, în perioada precipitațiilor formându-se și o mică luncă mlăștinoasă.

Malul său domină lunca cu 30-40 m, prezentând concavități, pinteni de meandrare și terase abia schițate.

Câmpia Burdea – denumită după afluentul principal al râului Vedea care taie adânc ca și Valea Câinelui, este mărginită de cele două râuri gemene cu văi largi, lunci, terase bine dezvoltate. Forajele efectuate în zona Roșiorii de Vede depășesc depozitele pleistocene ajungând în depozitele fluvio-lacustre levantine la mică adâncime sub depozitele aluvionare ale râului Vedea. Loessul și depozitele loessoide acoperă Câmpia Boianu -Burdea cu grosimi de 8-10 m, scăzând în grosime de la nord la sud și de la vest la est spre Câmpia Videle.

Câmpia Burnazului – face parte din sectorul vestic al regiunilor marginale dunărene (Petre Coteț – "Câmpia Română"). Sectorul studiat pentru zona Roșiorii de Vede cuprins între Călmățui-Urlui și Vedea-Teleorman cu văile respective constituie Burnazul tabular exterior suspendat deasupra luncii Dunării, cu terase mai întinse. Acest sector are un relief format din pante, terase în trepte, găvane mari drenate de pâraiele Călmățui , Urlui și Vedea.

2.2.2 ANALIZA DE DETALIU

-ELEMENTE MORFOGRAFICE Șl MORFOMETRICE

Formele de relief principale din zona Roșiorii de Vede sunt văile și interfluviile ("câmpurile") care apartin tipului major al mezoreliefului.

INTERFLUVIILE : – Specific acestei zone este interfluviul Olt – Argeș lat de 50 km, intens fragmentat din care se poate delimita o serie de subunități:

– interfluviul Olt –Călmățui, interfluviul Călmățui-Urlui și interfluviul Urlui-Vedea (ultimele fiind caracteristice acestei zone ). ("Județul Teleorman „- P. Gâștescu).

a. Interfluviul Călmățui-Urlui înclină lent de la nord-vest spre sud-est, la nord are 180 m altitudine în dreptul dealului Totolea și 89 m în sud; lățimea maximă fiind în nord de 15 km iar în sud de 5 km. Pe suprafața câmpului apar ravene încătușate de crovuri sau găvane, remarcabilă fiind marea sa netezime.

b. Interfluviul Vedea-Urlui este foarte îngust în nord (10 km) și ajunge în partea sudică la o lățime de 24 km, având de asemenea și o înclinare nord-vest spre sud-est, specifică de altfel Munteniei centrale. În nord are altitudini de 108m-110m iar în sud-est ajunge la 25 m, rezultând o înclinare de 1,3%o. Se caracterizează printr-un drenaj superficial foarte scăzut și prin mulțimea crovurilor în partea sudică unde sunt și cazuri de 10 crovuri/km2, și suprafețe de 2-3 ha cu adâncimi de 1 -3 m. (G. VÂLSAN – 1917) Acestea sunt denumite podine sau găvane.

– Caracteristica principală a acestor interfluvii este gradul redus de fragmentare ce la determinat pe G. Vâlsan să denumească această unitate platformă. Sub raport litologic aceste interfluvii sunt constituite din pietrișuri de Frățești cu grosimi de 20-25 m înregistrând înclinarea de la nord la sud.

Peste pietrișurile de Frățești se dispune un orizont de depozite loessoide care lipsește doar pe luncile principale din bazinul Călmățuiului.

VĂILE – alt element al reliefului major cuprinde: văi principale și văi secundare.

– Valea râului Vedea principală și Valea râului Bratcov și Urlui secundară toate asigurând drenajul subteran și de suprafață al zonei.

– Văile principale se deosebesc de cele secundare prin dimensiune, față de evoluție, număr de terase și funcție geomorfologică. Văile sunt forme de relief negative, simetrice sau asimetrice care separă între ele câmpurile acestea rămânând suspendate la diferite altitudini în raport cu acțiunea de eroziune în adâncime a râurilor care le brăzdează cu energia de relief creată de aceasta dar și cu acțiunea de acumulare eoliană a loessului, care a înălțat și acoperit podurile teraselor fluviale cu o cuvertură de grosimi variabile.

Funcția principală a văilor din zona Urlui – Vedea o reprezintă asigurarea drenajului subteran și de suprafață al apelor, iar sub raport genetic pe baza teraselor și luncilor se poate reconstitui viața râurilor. (Petre Coteț, 1976)

Valea Vedea își are originea în Piemontul Cotmeana fiind bine dezvoltată. Albia minoră de 30 – 60 m lățime și 20 – 25 m adâncime, cuprinde un sistem de trei terase de acumulare având roci de bază pietrișurile și nisipurile cuaternare acoperite cu o palmă de loess.

În albia minoră cu maluri de 2 – 3 m. râul are meandre întinse și suprafețe de nisip și pietriș exploatate industrial în zona Roșiori. De o parte și de alta a talvegului se formează grinduri perifluviale de înălțimi mici.

Valea este asimetrică cu versantul drept mai abrupt unde se produc chiar prăbușiri, versantul stâng având panta mai redusă.

Vedea pendulează în cadrul luncii părăsind vechea albie și croindu-și una nouă.

Valea Bratcovului își are obârșia în Câmpia Boianului, la nord de comuna Măldăeni, cu o lungime de 24 km. Adâncimea văi este de circa 15 m având un regim torențial determinat de lipsa precipitațiilor. Valea Bratcovului este puternic meandrată pe alocuri fiind colmatată de mlaștini.

– Cursul său mijlociu și inferior străbate vatra orașului fiind mai apoi canalizat până la vărsare.

– Valea Urluiului cel mai important afluent al Călmățuiului de pe partea stângă se caracterizează printr-o puternică meandrare. Valea Urluiului își are obârșia la est de localitatea Mihăilești-Olt. De-a lungul cursului mijlociu apar confluențe cu văi temporare, prima în apropiere de dealul Totolea (118 m), iar cea de-a doua confluență apare în dreptul drumului Roșiori-Călmățui, de unde se succed o serie de iazuri: (Dimancea, Vadu Vacii, La Cabana, Parul lui Rășica) cu adâncimi de până Ia 3 m și lipsite de vegetație de baltă.

– În vatra orașului și în aval, deși puternic meandrat râul Bratcov este canalizat.

ELEMENTE MORFOLOGICE (HIPSOMETRIA, DENSITATEA FRAGMENTĂRII RELIEFULUI, ENERGIA RELIEFULUI Șl DECLIVITATEA VERSANȚILOR)

– HIPSOMETRIA – pe baza hărții hipsometrice au fost stabilite următoarele trepte de relief:- culoare de vale situate în lungul văilor Vedea, Bratcov și Urlui.

– trei trepte mai înalte de relief, care cad, de la nord la sud și care sunt caracteristice zonei de câmpie. Din analizele hărții hipsometrice se poate distinge faptul că nivelul superior al culmilor este mai ridicat în partea nordică, unde altitudinile ating 108,6 m în dealul Ruscă și 110,9m în dealul Scrioaștea.

Altitudinile scad treptat unde se întâlnește treapta de 75m pe valea Bătrână la limita administrativă dintre Roșiori și Troianul.

Tot pe valea hipsometrică se pot observa principalele trepte de relief din zona depresionară Roșiori astfel:

– treapta reliefului de peste 100 m are o mare extindere la nord de valea râului Vedea și de interfluviul Vedea-Urlui unde se întâlnesc și puncte altitudinale maxime de 107 m în dealul Urlui și 107m în dealul Ciocârlia.

La sud de municipiul Roșiorii de Vede treapta cuprinsă între 50-100 m are o zonă care se limitează la părțile mai joase ale interfluviilor, teraselor și o parte din luncile Vedea, Bratcov și Urlui.

În ansamblu zona Roșiorii de Vede, se încadrează în categoria marilor șesuri de tipul câmpiilor loessice cu forme netede, ușor ondulate și înclinate, cu energie redusă și altitudini cuprinse între 75-110 m. Ea se înclină de la nord la vest fiind drenate de râul Vedea cu afluenții săi Bratcov și Urlui.

Densitatea fragmentării reliefului – din analiza densității hidrografice ies în evidență două categorii de unități:

a) – nefragmentate specifice câmpurilor loessoide lipsite de văi și scurgere superficială dar în schimb cu scurgere subterană a apelor freatice și slabă fragmentare marginală.

b) – fragmentate de ape temporare care datorită climei aride din timpul veri majoritatea sunt secate. Densitatea fragmentări reliefului este un indice morfometric în care am distins următoarele valori: 0-0,5 km/km2 în sudul interfluviului Urlui-Vedea și mai la sud în interfluviul Urlui-Călmățui; 0,6-1 km/km2. În partea centrală a interfluviilor Urlui – Vedea și Urlui – Călmățui în sud. 1,3-1,5km/km2. În zonele estice ale culoarului râului Vedea și în vest în culoarul Urlui. Valuri mari se întâlnesc în lungul culoarelor de vale (Vedea, Urlui, Călmățui) datorită faptului că văile sunt puternic meandrate sau prezintă organisme torențiale.

În alte sectoare densitatea fragmentării reliefului se datorează numai văilor torențiale intermitente. Există și suprafețe lipsite de o densitate a fragmentării

(zonele centrale ale câmpurilor Urlui-Vedea și Urlui-Călmățui) sau cu o densitate foarte mică. În general se întâlnesc însă valuri foarte scăzute specifice câmpiilor. Media densități fragmentări reliefului în zona Roșiorii de Vede este circa 0,50 km2 .

– Energia reliefului: este în general mai mare în partea sudică a interfluviului Vedea-Urlui și în apropierea văilor Bratcovului și Vedea totuși valuri mici se înregistrează în interfluviile Călmățui-Urlui și Vedea-Urlui acestea crescând de-a lungul văilor. Acestea se datorează faptului că în depozitele loessoide apele se adâncesc în perioadele cu ploi îndelungate și debite mari, îndeosebi primăvara și toamna.

– Valurile energiei reliefului înregistrate în interfluviul Urlui-Vedea și zonele limitrofe sunt cuprinse între: 0-10 m/km2; 20,1 – 80 m/km2; 80,1-40 m/km2 și în zonele de culoar chiar 40,1-50 m/km2. Valoarea adâncimii fragmentării reliefului este în general redusă media arealului studiat fiind în general de 25m/km2.

– Declivitatea versanților: reprezintă gradul de înclinare al pantelor care pentru zona Roșiorii de Vede cuprinde valuri de până la 0-20°. În zonele de interfluviu pantele au valoare mică de 0-3° uneori chiar 7°, iar pe versanți Urluiului, Vedea, Bratcovului valoriile pantelor sunt cuprinse între 10-20°

2.3. INFLUENȚA RELIEFULUI ASUPRA REPARTIȚIEI CONSTRUCȚIILOR ȘI EXTINDERII VETREI URBANE

Relieful este unul din parametrii geografici esențiali în formarea "personalității" unui oraș. Acesta atrage după sine și alți parametri geografici cum ar fi: clima, apele, solurile, structura geologică și vegetația.

Influența reliefului asupra dezvoltării și extinderii poate fi privită sub două aspecte: ca suport și ca fizionomie (morfologie).

Ca suport relieful se află în strânsă legătură cu fundamentul geologic și ext-inderea (teritorială).

Aspectul fiziologic se referă la configurația la macroscară (câmpie în cazul nostru, la mezoscară (văi, terase fluviale, lunci, albii de râuri) și la microscară (fragmentare, stabilitatea versanților sub aspectul alunecărilor, etc.)

În cea mai mare parte așezarea poate fi direcționată în extindere, în structură și chiar funcții de configurația reliefului la mezoscară. Astfel gradul de fragmentare condiționează mărimea spațiilor construite, rețeaua stradală, rețeaua de alimentare cu apă; gradul de înclinare al pantelor determină alegerea solurilor tehnice pentru contrucțiile propriu-zise (zone rezidențiale, zone industriale, etc.)

Procesele geomorfologice actuale: alunecările, surpările, sufuziunea, eroziunea sunt elemente de microscară dar care impun numeroase condiții la construcții sau la menținerea și întreținerea ecosistemului urban.

Municipiul Roșiorii de Vede fiind situat la contactul dintre Câmpia Burnasului și Câmpia Găvanu-Burdea în zona interfluviului Olt-Argeș cu o altitudine tipică zonelor de câmpie dă imaginea unui relief cu energie și fragmentare redusă.

Vatra orașului se desfășoară pe o suprafață de teren cvaziorizontală și destul de uniformă.

Altitudinea medie a orașului este de 82,5 m, aceasta fiind străbătut în extremitatea N-NE de râul Vedea iar în partea de sud de râul Bratcov (cursul mijlociu și inferior care străbate vatra orașului este canalizată până la vărsare).

Astfel singurele perturbări în desfășurarea cvaziorizontală a reliefului sunt văile acestor râuri.

În ansamblu vatra municipiului Roșiorii de Vede se încadrează în categoria marilor șesuri de tipul câmpurilor loessice cu formă netedă ușor ondulată și înclinată cu energie redusă și altitudini cuprinse între 75-110 m aceasta se înclină de la nord la vest spre SE.

Astfel pentru vatra orașului Roșiorii de Vede, relieful nu reprezintă o componentă de limitare în extinderea și dezvoltarea infrastructurii urbane.

Lipsa unor pante ale terenului cu valori mai mari determină o organizare internă și o structură mai bună, dar în același timp pot apărea probleme de drenaj ale apelor meteorice și a rețelei subterane de drenaj a apelor menajere.

Deschiderea mare, lipsa de adăpost atrage după sine intensificarea proceselor de degradare a solului.

Lipsa unei energi de relief mai mari exclude producerea proceselor de versant de tipul alunecărilor de teren (acestea întâlnindu-se totuși în mod excepțional pe rnarginea versanților abrupți ai râurilor Vedea, Urlui și Bratcov).

Eroziunea lineară și în suprafață corelată cu tipul depozitelor loessice caract-eristici specifice acestei zone, atrage producerea unor procese de sufoziune mecanică și chimică de tasare care pot afecta infrastructura construcțiilor și a rețelelor de transport.

2.4. CARACTERISTICI CLIMATICE GENERALE ȘI PARTICULARITĂȚI TOPOCLIMATICE

Teritoriul municipiului Roșiorii de Vede se încadrează în zona climatului temperat continental de tranziție specific acestei zone sudice a țării. Climatul se caracterizează prin valori ridicate ale bilanțului radiativ și al temperaturii aerului, nivel redus al precipitațiilor și perioada de secetă aproape tot timpul anului, și vânturi ce bat aproape permanent din diferite direcți.

Datorită uniformității generale a reliefului, modificările în spațiu ale caracteristicilor climatice sunt reduse.

Caracterizarea climatică s-a făcut pe baza datelor privind elementele înregistrate în perioada 1974-1988, la stațiile meteorologice Roșiorii de Vede și Alexandria.

2.4.1. FACTORII GENETICI Al CLIMEI

Principalii factori genetici ai climei sunt: radiația solară, circulația generală

a atmosferei și suprafața subiacentă activă.

a) Radiația solară

Radiația solară directă depinde de unghiul de înălțime al soarelui, de apropierea atmosferei și de unghiul sub care acesta este recepționată.

În Câmpia Boianului pe suprafața orizontală, vara în iulie se recepționează în medie 0,7 cal/m2 minimum, iar în decembrie la ora 12,00, suprafața orizontală de aici primește doar 15% din potențialul înregistrat în secțiune perpendiculară. (Geografia României, vol.1, 1983).

Radiația solară difuză diferă de unghiul de înclinare al soarelui asupra orizontului de opacitatea atmosferei și de nebulozitate. În cursul unui an aceasta variază de Ia valori medii de 0,02 – 0,03 cal/cm2 minim, în amiezele zilelor de la sfârșitul primăverii și începutul verii. În decembrie stratele compacte difuză numai 10-15% din radiația posibilă în condițiile de cer senin, iar în iunie-iulie la solstițiul de vară circa 40-45% din aceasta.

Radiația globală (compusă din radiația directă și cea difuză) înregistrează o medie anuală de 125-127 Kcal/cm2 din care semestrului cald favorabil agriculturii îi revin 92,5-95 Kcal/cm2.

Fluxul luminos măsoară în diminețile de toamnă 1,40-1,70 lumini/cm2. Efectul fluxului luminos se amplifică în prezența stratului de zăpadă proaspătă sau în aproprierea oglinzilor de apă și se diminuează deasupra suprafeței de sol arat datorită albedoului redus al acestuia.

Radiația reflectată are cele mai reduse valori și se înregistrează la sfârșitul (toamnei și începutul iernii). Datorită stratului de zăpadă radiația reflectată crește până la 0,2 cal/cm2 minim, iar vara crește până la 0,17-0,20 cal/cm2 minim.

Radiația absorbită (canitatea de energie solară preluată și supusă transformării în energie calorică de către suprafața activă) crește foarte rapid în prima jumătate a anului.

În ianuarie, numai 40-45% din energia solară este preluată de suprafața activă iar în martie atinge 80-85%.

Radiația efectivă (diferența dintre radiația terestră și contraradiația atmosferică) are în nopțile de iarnă valori mici de 0,03 cal/cm2 minim iar în amiaza zilelor de iarnă se înregistrează valori de 0,8 cal/cm2 minim, acestea ajungând în aprilie la 0,16 cal/cm2. Vara valorile depășesc 0,18 cal/cm2 minim.

Bilanțul radiativ este condiționat de caracterele tipice ale suprafeței active. Valoarea bilanțului radiativ din Câmpia Boianului (zona Roșiorii de Vede) depășește 45 Kcal/cm2 într-un an.

b) Circulația generală a atmosferei

Prin poziția sa centrală Câmpia Română, Câmpia Boianului, respectiv zona Roșiorii de Vede se găsește la interferența maselor de aer uscat continental dinspre est și NE, cu cele de origine tropicală dinspre sud și SV (de asemenea continentalizate prin trecerea peste Munții Balcani și Munții Dinarici) și masele de aer oceanice care în deplasarea lor spre est ajung asupra acestei regiuni suficient de umede pentru a aduce precipitații.

c) Suprafața subiacentă activă

Câmpia Boianului, ca de altfel întreg teritoriul României este situată în zona latitudinilor temperate nordice, fiind intersectată de paralela de 44° latitudine nordică, având un regim moderat al radiației solare, radiație care capătă o deosebită valoare prin influența ce o exercită asupra proceselor fizice și biotice numai după ce a intersectat suprafața terestră. Asupra climei regiunii studiate influențează și particularitățile suprafeței terestre: relief, vegetație, rețea hidrografică, sol, influențate sau nu de activitatea omului, formând suprafața subiacentă activă.

Relieful din Câmpia Boianului, caracterizat prin netezime și pante blânde are o influență locală scăzută asupra climei.

Vegetația are o influență locală limitată generată îndeosebi de zonele împădurite din estul municipului Roșiorii de Vede care generează un regim termic moderat, umezeala mare a solului influențând și circulația maselor de aer .

De asemenea bazinele de apă și luciurile generează anumite fenomene specifice: brize locale slabe, inversiuni termice și altele.

2.4.2.CARACTERIZAREA ELEMENTELOR METEOROLOGICE

Potențialul caloric ridicat precum și distribuția lui în timpul anului, influențează diret regimul termic al anului, iar în această privință întâlnim valori caracteristice, care se situează în primele locuri ale țării.

a) Temperatura medie anuală și lunară

Teritoriul Municipiului Roșiorii de Vede este traversat de izoterma anuală de 11 °C , iar temperatura medie anuală se menține în jurul valorii de 10,5°C. Valorile medii lunare au un mers ascendent începând cu luna ianuarie și până în luna iulie, după care valorile termice lunare descresc.

VALORI CARACTERISTICE ALE TEMPERATURII AERULUl (ÎN "C) Valori medii lunare

*Valorile medii lunare prezentate sunt valori medii multianuale.

Temperatura medie a lunii ianuarie este de -3°C, iar izoterma de -3°C străbate partea de sud a teritoriului orașului.

Temperalura medie a lunii aprilie este de +10,7°C, după care valorile medii încep să crească până în luna iulie.

Temperatura medie a lunii iulie este de +22,3°C nedepășind însă în perioada 1974 – 1998 media de +23,2°C.

Temperatura medie a lunii octombrie este +11,4°C, însă au fost înregistrate și valori lunare cuprinse între 90C și 13,7°C.

b) Temperatura medie pe sezon

Aceasta cuprinde valori foarte oscilante. Astfel temperatura medie pentru sezonul de iarnă (decembrie-februarie) este de -1,5°C.

Temperatura medie pentru sezonul de primavară (martie-aprilie-mai) este de 10,6°C.

Temperatura medie penfru sezonul de vară (iunie-august) este de 20,1 °C, iar temperatura pentru sezonul de toamnă (septemebrie-nov.) este de 11 °C.

c) Temperaturi maxime și minime

Aceste date înregistrate au valoare locală și au fost înregistrate la stația meteorologică Roșiorii de Vede:

– temperatura maximă absolută este de 41"C înregistrată pe 20 august 1945.

– temperatura minimă absolută este de -34,6°C înregistrată la data de 25 ianuarie 1942.

d) Praguri termice

Prima zi cu temperaturi mai mari sau egale cu 0'C se înregistrează la începutul lunii februarie, iar ultima zi cu temperaturi medii zilnice mai mari sau egale cu O se înregistrează în jurul datei de 20 decembrie.

e) Amplitudinea termica anuală

Reprezintă diferența dintre minimele și maximele termice înregistrate într-un an. Aceasta cuprinde valori medii între 22°C și 280C iar amplitudinea termică multianuală este de 24,7°C.

Numărul de zile tropicale (cu temperaturi de peste 23°C) este variat intervalul fiind cuprins între lunile martie și octombrie.

Numărul zilelor însorite variază în timp. Cel mai mare număr de zile însorite se înregistrează în august circa 10 zile, iar numărul mediu al zilelor însorite este cuprins între 52-93 zile pe an.

Numărul zilelor cu cer acoperit este de 29 zile pe an.

Numărul zilelor geroase este cuprins între 30-35 zile în intervalul noiembrie-februarie.

f) Temperatura solului

Este înregistrată ritmic având un rol important pentru agricultură. La nivelul suprafeței solului se produc cele mai importante procese de transformare a energiei radiate în energie calorică. Astfel pentru Roșiorii de Vede, temperatura medie a solului se situează în jurul valorii de 130C.

Temperatura suprafeței solului (°C)

* Temperaturi medii lunare înregistrate la stația meteorologică Roșiorii de Vede.

Temperatura maximă absolută pentu această zonă a fost înregistrată la data de 06.07.1972, aceasta fiind de 65,6°C, iar minima absolută a fost de -33°C, înregistrată la data de 25.01.1963.

Regimul precipitațiilor

Caracterul continental al climei se face simțit în cazul precipitațiilor prin variația în limite destul de largi a cantitătilor căzute de la un an la altul.

Cantitatea medie multianuală (1974-1998) de precipitații înregistrate la stația meteorologică Roșiorii de Vede este de 567,9 mm/an.

VALORI CARACTERISTICE ALE PRECIPITAȚIILOR

(în mm.) * valori medii lumare

Cele mai mari cantități de precipitații se înregistrează în lunile mai iunie, iar cele mai scăzute în octombrie-februarie. În timpul anului cad în medie 55-60 ploi cu caracter de aversă din care 2-4 ploi sunt însoțițe de grindină. În timpul acestor ploi pot cădea cantități foarte mari de apă, astfel în data de 29.05.1951 la Roșiorii de Vede au căzut 34,4 mm în numai 15 min, respectiv 211 mm/min.

Media lunară la Roșiorii de Vede este de 63,9 mm, în luna mai 69,7 mm, în luna iunie 60,3 mm în luna iulie, aceste medii au fost influențate de înaintarea dorsalelor anticiclonului azoric (mai-iunie) și a convecției locale (iulie).

Minimum pluviometric se înregistrează în lunile februarie 34 mm și martie 35,6 mm. Ploile din semestrul cald (aprilie-septembrie) necesare pentru agriculură însumează 54-59% din cantitatea medie de precipitații. În cea mai mare parte proveniența ploilor este locală, producăndu-se ca urmare a mișcărilor convective ale aerului deasupra uscatului puternic încălzit prezentându-se sub formă de averse deseori însoțite de descărcări electrice sau grindină.

Zăpada. Ninsoarea se produce atunci când temperatura medie zilnicț scade până la -3°C,iar data ultimei ninsori corespunde momentului când temperatura trece peste 5°C. (Clima R.P.R, vol.1,1962).

Numărul mediu de zile cu ninsoare la Roșiorii de Vede este cuprins între 23-26 zile.

Prima ninsoare cade în jurul datei de 15 noiembrie iar ultima la 10 martie, în condițiile menținerii unor temperaturi negative ale aerului, zăpada depunându-se sub formă de strat. În mod normal în cursul unei ierni se produc și perioade de încălzire, care duc la topirea zăpezii. În medie solul rămâne acoperit o perioada de 50-55 zile. În iernile aspre stratul de zăpadă se menține timp de 80-100 zile (caz întâmplat în anii 1942,1969,1983 ).

De cele mai multe ori datorită condițiilor de relief și vânturilor puternice din anotimpul rece stratul de zăpadă este uniform reparizat în teritoriu iar grosimile variază mult de la un an la altul (70 cm în 1980). La începutul lunii martie stratul de zăpadă începe să dispară chiar dacă se produc ninsori și în luna aprilie (îndeosebi în ultimii ani). Numărul mediu de zile cu viscol într-un an este de 3-5 zile.

Regimul eolian

Poziția zonei Roșiorii de Vede fața de principalele mase de aer se reflectă în caracteristicile regimului eolian.

Direcțiile predominante ale vânturilor sunt din vest din est și din NE. Frecvența maximă în această zonă o au vânturile din sector vestic cu o frecvență de 21,1%, urmate de cele de est și NE cu 17,1 %.

Vântul este unul din elementele meteorologice cu activitate foarte discordantă, atât în timp cât și în spațiu, discontinuitatea este dată de un număr mare de zile, de variabilitatea vitezei cât și de calmul atmosferic. Frecvența medie a calmului atmosferic variază, înregistrând valori de 40-45% din an.

Tot vânturile din direcțiile predominante au și vitezele cele mai mari, valorile medii fiind de 3,5-4 m/s și chiar 6 m/s pentru vânturile din sectorul estic și nord-estic.

Vânturile din sectorul estic, cunoscute și sub denumirea de Crivăț, puternic în timpul iernii în partea de est a Câmpiei Române, își pierde aici din intensitate și frecvență fiind depășit de cele mai multe ori de către vânturile de vest.

Crivățul este un vânt foarte puternic, rece și uscat care se dezvoltă la periferia anticiclonului siberian, având direcția de propagare NE-SV. Bate iarna și are o frecvență aproape zilnică. Se caracterizează prin geruri mari, înghețuri puternice, însoțite de viteze mari ale vântului, care pot depăși 100-120 Km/h, producând spulberarea și troienirea zăpezii, înghețul solului, ruperea cablurilor de înaltă tensiune și înzăpezirea arterelor de circulație. Un astfel de fenomen se întâmplă aproape anual pe DN 65 și DN 6 care se înzăpezesc în apropierea orașului.

Văntul dinspre sud și sud-est este cunoscut sub denumirea de Austru, care deși are o frecvență și o intensitate mai redusă (0,6-3,5% la Roșiorii de Vede) afectează culturile agricole, fiind foarte uscat și fierbinte. Austrul este prezent aproape în toate anotimpurile. El se dezvoltă la periferia anticicloanelor în Peninsula Balcanică, în condițiile existenței unei depresiuni barice din centrul Transilvaniei.

Austrul aduce iarna ger, iar vara este secetos (de unde și denumirea populară de "Traistă Goală"), iar primavara usucă pământul în câteva zile.

Un fenomen aparte produs de Austru este ceața care are o medie de 31-62 zile pe an.

În anumite condiții favorabile, bate și Băltărețul, un vânt cald și umed, care vine din Lunca Dunării.

2.4.3 FENOMENE METEOROLOGICE DIVERSE

Aceste fenomene cuprind: roua, bruma, chiciura, înghețul, etc.

Înghețul – în zona Roșiorii de Vede, se produce în medie începând cu data de 26 octombrie, iar ultimul îngheț se realizează între 6-11 aprilie. Totalul zilelor de îngheț variază fiind în medie 105-108 zile pe an.

Bruma – apare în general în perioadele de trecere de la iarnă la vară. În medie, pentru perioada de observație s-au produs circa 44 cazuri de brumă în Roșiorii de Vede, deși în anii excepționali numărul lor a atins 53 cazuri în 1958 și 56 cazuri în 1970. Pot cădea și în luna septembrie sau ca urmare a invaziilor de aer rece polar sau artic.

Roua – este influențată în mod semnicativ de particularitătile suprafeței active, un rol important avându-l zona și relieful. În zona municipiului Roșiorii de Vede numărul de zile cu rouă variază de la an la an, dar se poate menționa o medie anuală de 120-1 30 zile cu fenomen de rouă.

Chiciura și respectiv poleiul nu se formează în fiecare an, fiind direct influențate de circulația maselor de aer.

Intervalul înregistrat în zona Roșiorii de Vede pentru producerea fenomenului de chiciură este de la 1 octombrie până la 1 mai, iar al poleiului de Ia 1 noiembrie la 31 martie.

Numărul mediu anual de zile cu chiciură variază între 7-10 zile, în perioada de observație înregistrându-se o medie de 8 zile, iar numărul mediu anual de zile cu polei este de 3-5 zile, numărul fiind de 10-15 zile.

2.4.4 DIFERENTIERI TOPOCLIMATICE

Pentru zona Roșiorii de Vede se pot observa mai multe topoclimate elementare cum ar fi:

– topoclimate de luncă și vale;

– topoclimate de terase

– topoclimale de câmpuri și crovuri;

– topoclimate de bălți. Acestora li se adaugă topoclimatul urban, care se caracterizează prin:

– temperaturi ale aerului mai ridicate (cu valori ce cresc de la periferie spre centrul orașului);

– temperatura pe suprafața activă variază foarte mult, în raport cu mozaicul de suprafețe componente;

– viteza vântului se diminuează treptat iar direcția acestuia este influențată și modificată de rețeaua stradală;

– precipitațiile sunt mai bogate datorită convecției termice determinate de creșterea temperaturii, gradului ridicat de rigurozitate al suprafeței active dat de spațiul clădit și mod deosebit de cantitatea poluanților solizi din aer, care joacă rolul de nucleu de condensare;

– umiditatea relativă a aerului este mai scăzută în interiorul orașului și în special la nivelul străzilor și teraselor, blocurilor (aproximativ 15-20 %, față de exteriorul orașului).

HIDROGRAFIA

2.5 RESURSELE DE APĂ

Datorită faptului că precipitațiile medii multianuale au o valoare de 567,9 mm/an, putem spune că ne aflăm într-o regiune deficitară din punct de vedere al umidității, dar apropiată de echilibru. Scurgerea permanentă se întâlnește pe văile Vedea și Urlui. 0 mare parte din cantitatea de apă rezultată din precipitații care nu reușește să se scurgă, se infiltrează alimentând orizonturile de apă acvifere, iar pe de altă parte stagnează în crovuri formând lacuri temporare, în zone înmlăștinate.

Putem afirma că resuresele de apă ale zonei Roșiorii de Vede sunt modeste sub raport cantitativ și apar sub formă apelor subterane (freatice și de adâncime) și apelor de suprafață care includ: râurile, pârâurile, lacurile și bălțile.

2.5.1. APELE SUBTERANE

Cuprind apele freatice și apele de adâncime.

Apele freatice – cea mai mare parte a acestora sunt înmagazinate în stratele de Frățești la adâncimi de 10-30 m și numai pe văile principale (Vedea, Urlui, Bratcov) în depozitele de terase și în aluviunile din lunci care au o granulometrie mai fină.

Sistemul de captare a apelor freatice din zona Roșiorii de Vede, constă în 14 foraje cu un diametru mare la adâncimi de 80 m și debitează aproximativ 80 l /sec, debit pompat în 2 rezervoare de unde este redistribuit către populație.

Lungimea conductelor de aducțiune este de 10,3 km, iar a conductelor de apă potabilă de 51,4 km.

Apele de adâncime – cuprind orizonturile acvifere aflate sub primul strat impermeabil cu extindere mare; s-au semnalat în depozitele nisipoase albiene și daciene având frecvent caracter ascensional.

În zona Roșiorii de Vede, orizonturile acvifere din depozitele de terase au debite mici și nu sunt puse în evidență prin aliniamentul de terase datorită gradului de fragmentare al teraselor.

Regimul debitelor este variabil fiind influențat în parte de regimul precipitațiilor. Totuși regimul debitelor este variabil de la 0,5-5 1/sec și chiar 10 ,1/sec.

Cât privește regimul hidrochimic, apele din stratele de Frățești și depozitele de luncă, datorită drenajului sursei de alimentare și temperaturii, prezintă calități potabile acceptabile (mineralizări între 0,5-1,5 g/1 față de cele din luncă care au mineralizări cuprinse între 1 -3 g/l. Totuși nivelul concentrațiilor de calciu și durității totale depășește uneori pragurile admise creând fenomenul de depunere pe conducte, afectând totodată și sistemul de distribuire a energiei termice.

2.5.2. APELE DE SUPRAFAȚĂ

Acestea cuprind apele de suprafață curgătoare precum râul Vedea, pârâurile Bratcov și Urlui, precum și apele stătătoare (bălți, lacuri, iazuri, etc.).

Teritoriul municipiului Roșiorii de Vede, se înscrie în general în cadrul bazinului hidrografic Vedea component al bazinului dunărean.

Datele prezentate sunt preluate de la Regia Autonomă Apele Române- Filiala Teleorman, de la stațiile hidrometrice Văleni și Alexandria, pentru comparație.

Afluenții (apele curgătoare)

Bazinul Vedea are o suprafață de 5.450 kmp, având o formă dendritică. Râul Vedea izvorăște din platforma Cotmeana (435 m altitudine) și are o lungime de 238 km (Ujvari).

Are direcția de vărsare NV-SE, iar cursul său superior are o vale adâncă datorată pantelor accentuate (4-10 m/km2) iar pe cursul mijlociu valorile pantei scad mult.

Municipiul Roșiorii de Vede, se află situat pe cursul mijlociu al râului Vedea, unde panta râului este de 2,5%o și unde primește ca afluent pe partea dreaptă pârâul Bratcov.

Caracteristic pentru bazinul său dendritic este asimetria puternică spre stânga. Vedea este puternic meandrată, cursul său prezentând o puternică curbură spre est iar pantele sar deja la 1 m/km2.

Urluiul – este un afluent al Călmățuiului, care traversează partea sud-vestică a teritoriului orașului. El își are izvoarele în Câmpia Boianului la est de localitatea Mihăeșți-Olt la o altitudine de 118 m având un regim de scurgere semipermanent și chiar permanent.

Acesta se varsă în Calmățuiul Teleormanului în aval de loc. Moșteni. Are o lungime de 43 km, iar suprafața bazinului hidrografic este de 293 km2, iar cursul său este sinuos.

Bratcov – este un pârâu afluent al râului Vedea, ce străbate teritoriul municipiului Roșiorii de Vede. Își are izvoarele la nord de comuna Măldăeni, mai precis izvorăște din dealul Tirișneagului la limita administrativă a județului Teleorman.

Lungimea cursului său este de 24 km, iar suprafața bazinului său hidrografic este de 37 km2, cursul său fiind intermitent. Partea inferioară este canalizată până la vărsarea în râul Vedea.

2.5.2.1. REGIMUL SCURGERII RÂURILOR

Este tipic pericarpatic sudic destul de instabil, influențat de anotimp și precipitații. Acesta se caracterizează printr-o scurgere mare în timpul iernii (în februarie datorită topirii zăpezilor) și primăverii datorită ploilor din acest sezon.

Procesul scurgerii în timpul iernii variază între 29-33%, iar în timpul primăverii între 36-50%, ceea ce reprezintă cumulat 65-83%. În celelelte anotimpuri volumul de apă scurs este mult mai redus de numai 17-35% vara și toamna de 8-20%.

*Scurgerea sezonieră

2.5.2.2. REGIMUL ALIMENTĂRII RÂURILOR

Văile care alimentează orizonturile freatice din stratele de Frățești din depozitele de terase, sunt parțial alimentate din subteran (12-18%) ceea ce asigură o permanență în timpul anului a procesului de scurgere prin albie (Vedea și Urlui).

Dacă analizăm repartiția scurgerii pe luni constatăm ca lunii martie îi revine volumul cel mai mare (20-30%), iar lunilor septembrie-octombrie (0,5-4%), având cel mai mic volum al scurgerii. Acest element reprezintă în mare parte regimul scurgerii pe pârâul Bratcov.

2.5.2.3 REGIMUL DEBITELOR

Esfe foarte instabil, fiind influențat de cel al precipitațiilor.

Astfel în anul 1972 datorită ploilor abundente și de lungă durată au avut loc inundații în luna octombrie, tocmai în perioada când scurgerea este de obicei scăzută. Debitul înregistrat la stația hidrometrică Alexandria, pe râul Vedea (949 m/s) s-a apropiat de asigurarea de 1% (o data la 100 de ani). La viitura din 1972 pe Vedea s-au scurs circa 200 mil. m3 apă, ceea ce reprezintă 80% din volumul scurs într-un an mediu pe râu.

Debitele minime înregistrate de obicei în septembrie-octombrie au fost cele înregistrate chiar în februarie uneori chiar în mai-iunie, în ultimii 2 ani.

Debitul mediu al râului Vedea (medie multianuală) este de 5,61 m/s la stația hidrometrică Văleni și 9,49 m/s și înregistrat la stația hidrometrică Alexandria.

Debitele maxime au fost înregistrate în anii 1970-1972 după cum urmează:

Debitele minime variază pe anotimpuri, dar cel mai mic debit a fost de 0,12 m/s, înregistrat în 1968. larna se produc în medie între 25-35% din numărul total al viiturilor și al apelor mari, primăvara între 25-50% având o durată de 2-3 săptămâni, la începutul verii 15-20%, iar în octombrie-noembrie 10-20% (I. Ujvari-1972).

Urluiul are un regim de scurgere semipermanent, debitul mediu multianual înregistrat la stația hidrometrică Furculești fiind de 0,44 m3/s.

Bratcovul are debite foarte mici fiind influențat major de regimul precipitațiilor. Totuși în anii 1988 și 1993 (vara), Bratcovul a secat în aval de Roșiorii de Vede.

2.5.2.4. REGIMUL TERMIC ȘI DE ÎNGHEȚ

Acesta depinde de radiația solară și de circulația generală a maselor de aer. Temperaturile externe zilnice ale apei se produc cu o întârziere de la 15 minute la 2 ore față de temperatura aerului.

Vara diferența temperaturii apei pe timp de zi și de noapte este în medie de 8-10°C. Încălzirea apei are loc la începutul lunii martie. Temperatura medie anuală este mai mare de 12°C. Temperaturile medii sezoniere variază iarna între 5,2°C-13°C, vara între 8,5°C-29,6°C, iar toamna între 8,5°C-14,8°C. Temperatura minimă a apei variază între 25-35°C în intervalul iunie-iulie.

Primele formațiuni de gheață solide (gheața la mal, sloiuri) precedate de cele instabile (ace de gheață) apar la începutul ierni între 11 -20 decembrie, la un interval de 3-4 zile cu temperaturi negative ale aerului.

Podul de gheață durează mai puțin de 30 de zile iar dispariția formațiunilor de gheață are loc în intervalul 21 -28 februarie.

Intervalele mai mari de timp cu formațiuni de gheață au fost înregistrate în ianuarie 1954, iar în iarna anilor 1988-1989 și 1991-1992 nu s-au format formațiuni de gheață ca urmare a temperaturilor ridicate.

2.5.2.5. REGIMUL CHIMIC AL APELOR

Este determinat de depozitele loessoide străbătute de cantitatea mică de precipitații, evaporația mare și activitatea antropică.

Mineralizarea apei variază în funcție de anotimp și de volumul de apă care se scurge prin albie în timpul ierni sub podul de gheață sau în perioada scurgeri minime de toamnă, gradul de mineralizare este mai ridicat (700-900 mg/1) iar în timpul apelor mari de primavară sau al viiturilor, mineralizarea are o medie 300-500 mg/l.

Vedea are o mineralizare mai mică (200-500 mg/1) de tipul hidrochimic bicarbonatat sodic cu treceri spre bicarbonatat-calcic; iar dintre substanțele progene predomină azotații și azotiții (resturi al descompunerii organice). Duritatea este cuprinsă între 8-16 iar albia este slab acidă.

2.5.2.6. LACURILE ȘI BĂLȚILE

Așezarea, litologia, relieful, clima, rețeaua hidrografică și elemenlul antropic au făcut ca pe suprafața studiată, respectiv arealul Roșiorii de Vede să se formeze o serie de lacuri și bălți.Acestea pot avea origine nalurală sau antropică.

Lacurile naturale sunt legate de prezența depozilelor loessoide și a câmpurilor fară un drenaj superficial unde apa se adună temporar în crovuri îndeosebi în anii ploioși. Apa strțnsă este mineralizată cu sulfați și cloruri.

Lacurile antropice întțlnite în zona Roșiorii de Vede fac parte din categoria iazurilor întâlnite îndeosebi pe Urlui. Aici se găsesc circa 30 de iazuri (1,5 mil. m3 apă) din care 5 bazine în zona Roșiori (Bazinul Mare, Bazinul Mic, Bazinul CAP, Bazinul Canton și Părul lui Rășica). Gradul de mineralizare este de 1,2 g/1 făcând parte din tipul hidrochimic bicarbonatat sodic. Mâlul de pe fundul iazurilor are grosimi de 10-20 de cm. Temperatura apei crește din aprilie-mai până în iunie ajungând până la 30°C.

Înghețul durează intre decembrie și februarie aproximativ 20-30 zile înregistrând grosimi ale gheții până la 1 -3 cm.

2.5.3. MODUL DE FOLOSINȚA ȘI GOSPODĂRIRE AL APELOR

În general apele subterane sunt utilizate pentru alimentarea cu apă potabilă și industrială, iar cursurile de apă și lacurile au o utilizare piscicolă (îndeosebi Urluiul).

Poluarea apei este determinată de deversarea apelor uzate industrial de pe platforma municipiului Roșiorii de Vede în Urlui, Bratcov și Vedea.

În Bratcov s-au identificat deversări ale apelor menajere ale Spitalului TBC și SC "ROVA" Roșiori.

În Vedea sunt deversate accidental ape menajere uzate, deși acestea sunt filtrate prin stația de epurare Roșiorii de Vede.

2.6. CARACTERISTICILE BIOPEDOCLIMATICE 2.6.1. Vegetația.

În această zonă de câmpie vegetația este reprezentată prin diverse specii de plante caracteristice platformei Moesice. Datorită practicării agriculturi intensive încă din trecut au fost luate măsuri de despădurire și desțelenire masivă a terenurilor.

Însăși denumirea de Teleorman – pădurea nebună, precum și existența solurilor brun-roșcate indică larga desfășurare în trecut a suprafețelor împădurite care astăzi se regăsesc pe suprafețe restrânse în mod insular;direcția de evoluție a zonei fiind stepizarea.

În zona Roșiorii de Vede se întâlnesc 3 zone geografice: silvostepa, pădurea de foioase și vegetația azonală.

Silvostepa – este zona care face trecerea de la stepă la zona de pădure, fiind puternic modificată de extinderea culturilor agricole. Vegetația erbacee întâlnită în această zonă este cuprinsă din: păișul (Festica valeriana), colilia (Stipa stenophixlla), pirul crestat (Agropyrum cristalum), piciorul cocoșului (Ronunculus casubricus), plinița (Artemisa austriaca), inima barbarosa, trifoi, menta, grâușor, pelin, lucernă, etc.

Pădurile sunt alcăluite din stejar brumariu (Quercus pedunculiflon), stejar pufos (Quercus pubescus), cer (Quercus cerris), gârniță (Quercus frainneta), stejar tătărăsc (Acer tataricum), etc. Stratul arbustiv cuprinde păducelul, porumbarul, mojdreanul, cărpinița.

În această zonă pădurea ocupă suprafețe restrânse, acesta situându-se pe partea stângă a râului Vedea (Pădurea Vedea). Aici se întâlnesc specii de stejar precum stejarul pufos, stejarul brumăriu, cerul, cărpinița, în amestec cu alte foioase precum teiul (Tibia tomentosa), frasinul (Fraxinus excelsior), ulmul (Ulmus oliacea), jugastrul (Aces compestra), porumbarul (Prunus spinosa), cornul (Cornus maxima).

Vegetația erbacee cuprinde: laptele câinelui, umbra iepurelui, mireasa ursului, iarba fiarelor, ghiocelul, brândușa, vioreaua, turcalțul, pătlagina, laleaua de pădure, etc. toate aceste plante sunt ocrotite prin lege fiind pe cale de dispariție.

Vegetația azonală – este dezvoltată în luncile râurilor Vedea, Urlui, Bracov și pe solurile aluviale. Ea cuprinde zăvoaie și pajiști, arbori precum plopul (Plopus sp.), salcii (Volix sp.), ulm, frasin, jugastru, plop canadian, rogoz, pipirig, papură, stuf, feriga de apă, stânjenelul de baltă, etc. Flora acvatică cuprinde nuferi, iarba broaștei, lintița, broscărița, etc.

2.6.1.1. Protecția structurilor vegetale

Pe măsura ce omul a trecut de la faza de culegător la cea de cultivator, el a devenit un factor activ de transformare a vegetației, atât direct prin modificări de mari proporții, pentru a face loc culturilor agricole, pășunilor și fânețelor, cât și indirect prin intermediul animalelor domestice care exercită o presiune mult mai mare asupra covorului vegetal decât animalele sălbatice. Ca urmare, în domeniul forestier au apărut pajiști naturale ca formațiuni secundare (Geografia României, vol I., 1983) care se dezvoltă autonom dar menținându-se numai ca urmare a activității antropice.

Unele tipuri de pădure care își aveau arealul în zone favorabile agriculturii s-au restrâns foare mult uneori până la dispariție.

Vechea denumire a regiunii "Deliorman" – pădurea nebună este anacronică pădurea mai închegată rămânând pe suprafețe restrânse. Astăzi deși condițiile geografice din perimetrul Roșiorii de Vede sunt favorabile agriculturii intensive, nu se neglijează nici conservarea, întreținerea și chiar extinderea suprafețelor forestiere, deoarece reprezintă o sursă pentru materii prime, combustibili, construcții, în protecția mediului înconjurător împotriva poluării, degradării terenurilor, versanților, etc.

În această regiune de câmpie se plantează puieți pe suprafețe însemnate, sunt preferați pomii fructiferi, plop negru, hibrid canadian, salcâm ș.a.m.d. Se încearcă menținerea speciilor de foioase ca teiul, frasinul, cireșul, carpenul, nucul, castanul brun. În vederea măririi potențialului natural de resurse melifere se impune îmbunătățirea compoziției floristice a pădurilor din zona Roșiorii de Vede, prin plantarea de arțar, tei, salcâm japonez, măr pădureț, alun, corn, salcâm roz, păducel iar în lunci și zăvoaie se urmărește plantarea de salcie, salcâm, arțar tătărăsc.

2.6.2. Fauna

Fauna din perimetrul Roșiorii de Vede este eterogenă din punct de vedere al compoziției. Ea se grupează în funcție de principalele zone de vegetație astfel ele aparțin domeniului forestier, câmpurilor stepizate, luncilor și bălților, respectiv domeniului acvatic.

– Fauna domeniului forestier este alcătuită din specii care pendulează între păduri și culturi din care se disting: căpriorul (Caprelus caprelus), vulpea (Vulpes vulpes), dihorul (Putarus putarus), porcul mistreț, etc. Dintre păsări amintim: mierla (Turdus mierla), pupăza (Upupa epops), coțofana (Pica pica), ciocănitoarea (Dentrocopus major), cucul, bufnița, alte cervidee, cioara, stăncuța, privighetoarea, etc.

Un element faunistic intrat recent în fauna zonei Roșiorii de Vede este fazanul, originar din Caucaz. Dintre reptile amintim: gușterul (Locerta viridis), diverse șopărle, șerpi, iar dintre batracieni amintim broasca roșie de pădure și broasca râioasă de uscat.

– Fauna câmpurilor stepice și stepizate este mai săracă datorită contrastelor mai puternice dintre anotimpul de vară și iarnă, a lipsei de adăpost și a vegetației puțin bogate. Bine reprezentate sunt rozătoarele: popândaul (Ciftekus citelus), șoarecele de câmp (Microtus arvalis), hârciogul (Cricetus cricetus), iepurele de câmp (Leporis europens), carnivore precum vulpea, ierbivore cum ar fi căprioara, ș.a.m.d. Dintre păsări menționăm: ciocărlia de câmp, ciocărlia mare, vrabia, rândunica, cucul, ciocănitoarea, cucuveaua, turturica, cioara neagră, gaița, prepelița, potârnichea etc. Dintre reptilele de câmp putem menționa: șopârla de câmp (Lacerta chersoneusis), iar dintre batracieni menționăm broasca săpătoare (Felabates fescus), broasca râioasă verde, etc.

De remarcat, apariția în zonă, foarte rar de altfel, a dropiei (Afis farda) și a spurcaciului (Olix tetrax), acestea sunt păsări mari de stepă pe cale de dispariție având valoare cinegetică și sunt declarate monumente ale naturii.

– Fauna azonală – extinsă în zăvoaie și lunci, este formată îndeosebi din păsări de baltă precum lăstunul de baltă, barza, lebăda (numai temporar), rațe și gâște sălbatice, fluierari, găinușa de baltă, lișița etc., insecte – lăcusta, fluturele alb al plopului, țânțarul sălciilor, etc.

– Fauna acvatică – întălnită îndeosebi în arealul bălților de pe malul Urluiului cuprinde: crapul (Ajprinus carpus), carasul, linul (Unca tinca), roșioara, știuca, albetele, mreana, efrc. Specific râului Vedea sunt cleanul, albetele și porcușorul (Golis Kessleri), alături de scoici, raci, etc.

Fauna râului Vedea a fost parțial distrusă în anii anterior de 1989 prin deversările de apă reziduală de la Complexul zootehnic Papa.

Ocrotirea faunei – datorită influenței exercitate de om asupra naturi o serie de elemente faunistice sunt în pericol de dispariție. În astfel de situați sunt răpitoarele mari precum șorecarul mare și lupul sau potârnichea albă (care de fapt a dispărul din 1884). Au apărut specii noi precum gușterul (aproximativ din 1933) venit din Peninsula Balcanică, ciocănitoarea pestriță de pădure și rândunica roșcată.

2.6.3 SOLURILE

Învelișul de soluri reprezintă partea cea mai subțire și mai nouă a litosferei formată în holocen și a cărui grosime nu depășește 2-3 m, când aceasta nu se asociază cu alte soluri mai vechi fosilizate.

În România învelișul de soluri este foarte diferit, fapt care a determiat pe G. Murgoci să facă prima clasificare a solurilor din țara noastră (1911). Sistemul românesc de clasificare a solurilor corespunde unității taxonomice de sol, clasă/ tip și subtip precum și varietatea, familia și specia textuală.

În perimetrul Roșiorii de Vede pe un câmp relativ uniform în ceea ce privește roca mamă, reprezentată pe interfluvii prin depozitele loessoide mai nisipoase în partea sudică și mai argiloasă în partea nordică, iar în luncile râurilor prin depuneri aluvionale, variază în spațiu și prin influența factorilor pedogenetici (climă, vegetație, relief, adâncimea orizonturilor freatice, etc.) a inclus formarea a diferite tipuri de soluri.

2.6.3.1. Soluri zonale

Solurile zonale în perimetrul Roșiorii de vede fac parte din clasa molisolurilor și argiluvisolurilor.

1. Molisolurile – soluri tinere, slab moderat evoluate, în condiții de drenaj natural moderat până la bun. Apa freatică este situată la 5-10 m adâncime (cu excepția molisolurilor umezite freatice) care se găsesc la 2-3 m adâncime. Condițiile bioclimatice specifice determină o transformare relativ slabă a substratului mineral, cu o ușoară neoformare de argilă în orizontul superior al solului. Sărurile ușor solubile sunt îndepărtate din profil, iar sărurile greu solubile (carbonații) sunt spălate numai în partea superioară a solului, parțial sau total și acumulate de regulă într-un orizont carbono-acumulativ ca sub formă de inflorescențe, concrețiuni, etc. Cantități importante de resturi organice încorporate anual în sol sunt relativ repede transformate și mumifiate, acumulându-se materie organică care influențează favorabil procesul de mineralizare. S-a format astfel un orizont superior și relativ bogat în humus, de culoare închisă. De regulă, se constată o intensă activitate în sol a faunei și apelor curgătoare, care amestecă și afânează masa solului. Acest sol are un potențial de fertilitate ridicat folosit pe scară largă în agricultură, îndeosebi pentru cereale și plante. Pentru această zonă principalele subtipuri sunt:

a) Cernoziomul cambic – prezintă un orizont Am, cu grosimi de 30-40 cm, o structură grăunțoasă-colțuroasă humus (2,7-4,8%), conținutul de fosfor și azot este de 0,12-0,27% și respectiv 0,16-0,26%, iar pH-ul este cuprins între 6,3 și 7,1. Acest tip de sol mai prezintă un orizont Ab, gros de 15-20 cm; un orizont Bv, gros de 25-60 cm și apoi un orizont cca de 70-120 cm. Acest tip de sol se întâlnește în partea centrală a județului Teleorman și îndeosebi în apropierea municipiului Roșiorii de Vede. Necesită fertilizare și irigație.

b) Cernoziomul argiloiluvial – are profilul format din orizonturile Am, Ab, Bt și Gca. Orizontul Am are grosimea de 30-40 cm, cu o structură polietrică subangulară unică.

Capacitatea de apă utilă pentru plante este de 5-10%, conținutul de humus 2,9-3,8%, pH-ul între 6-6,9, conținutul în fosfor între 0,12-0,8%, conținutul în azot 0,14-0,25%. Suprafețele acoperite cu cernoziom argiloiluvual ocupă partea sudică a perimetrului Roșiorii de Vede și este utilizat intens pentru cultura cerealelor și a plantelor tehnice.

c) Argiloiluvisolurile – soluri care apar pe seama procesului de acumulare a argilei și a fierului. Ele sunt soluri de culoare deschisă, cu acumulare de humus brut nesaturat, cu însușiri fizice și chimice bune și moderate, având fertilitate moderată. Specific acestui tip de sol în zona Roșiorii de Vede este solul brun-roșcat. Acesta prezintă orizonturile Ao, Am, Ab, Bt și cca. Grosimea primului strat este de 20-40 cm, humusul detinind 23% iar pH-ul este de 5,5-6,7. Acest tip de sol a fost răspândit în zona de pădure, acum defrișată și desțelenită, înlocuită cu culturi de vița de vie, pomi fructiferi, pășuni și fănețe.

2.6.3.2. Solurile azonale

Acestea cuprind solurile neevoluate, solurile hidromorfe și verisolurile.

a) Soluriile neevoluate – cele în curs de formare, având o dezvoltare incompletă neavând un orizont de diagnostic. Orizontul A este slab diferențiat, subțire, cu multe elemente scheletice, specific perimetrului Roșiorii de Vede sunt solurile neevoluate aluvionale. Acestea se întâlnesc pe terasele și lunca râului Vedea. Ele au textura de la nisipoasă la argiloasă, bine aprovizionate cu apă. Humusul este de 2-3%, pH-ul este 7-8 dar poate fi și mai scăzut. Este utilizat pentru cultivarea legumelor și pășunat.

b) Solurile hidromorfe – întâlnite în zona Roșiorii de Vede sunt lăcoviștile. Acestea apar în luncile râurilor Vedea, Bratcov și Urlui, uneori și în crovurile mai mari. Apa freatică care le generează este nesalinizată sau slab salinizată (loessul conține carbonat de calciu, regimul hidric fiind exhaustiv). Humificarea este lentă dar intensă cu mult humus calcic (5-12%). Lăcoviștile se utilizează mai ales pentru pășunat.

c) Vertisolurile – includ un tip de sol limitrof, format din argile gonflante, caracterizate îndeosebi în primii 50 cm prin prezența unor crăpături lungi de peste 1 cm, în perioada uscată a anului. Acest tip de sol ocupă suprafețe restrânse în zonele mai înalte. Humusul acestui sol este de 3,60-4,5% iar pH-ul de 6-7. Se utilizează în cultura plantelor de câmp (grâu, porumb, floarea soarelui etc.) și necesită fertilizări și irigații. (Geografia solurilor României 1968 / N.Florea)

CAPITOLUL III

EVOLUTIA DEZVOLTARII URBANE SI ECONOMICE A MUNICIPIULUI ROSIORII DE VEDE

3.1 Consideratii istorice

3.1.1 Urme preistorice din zona municipiului Roșiorii de Vede

Datorită poziției sale geografice, prielnică dezvoltării societății omenești, zona municipiului Roșiorii de Vede a fost leagănul a numeroase mici așezări unde încă din preistorie sunt semnalate vestigii ale locuirii băștinașilor. Cele mai vechi urme materiale ale locuiri omului în această zonă datează din epoca neolitică și sunt concretizate în existența a două așezări ("cetăți") aflate în perimetrul actual al orașului: Palanca și Livezi. (lon Spiru – Asezări străvechi în Raionul Roșiorii de Vede, 1969)

Dintre acestea cetatea Palanca se prezintă sub formă unui grupaj sistematic de patru măguri, situată în partea dreaptă a căii ferate Roșiori-Alexandria. Primele săpături arheologice, nesistematizate au fost efectuate în secolul trecut de către localnici. Dintre aceștia lon Chitegescu în anul 1900 descopera în magura principala o grotă cu fragmente ceramice și unelte de piatra care sunt trimise la Muzeul de Antichități din București.

Cetatea Livezi se află la 300 m spre Nord de cetatea Palanca, amplasată pe o terasă mai înaltă, înconjurată pe 3 părți de apa Bratcovului. În incinta circulară, cu un diametru de peste 60 m se găsesc și astăzi fragmente ceramice lucrate din pastă comună și fină cu aranjamente în relief (brâuri, alveole, caneluri), pictate în alb sau roșu. S-au mai descoperit unelte prelucrate din piatra șlefuită, semnificative fiind topoarele cu gaură pentru coadă, specifice culturii Boian, ce își are arealul în această zonă a Munteniei.

0 bună parte din arealul arheologic descoperit în zona acestor "cetăți" se află la Muzeul de Istorie din Roșiorii de Vede și au stat la baza cercetărilor înteprinse de lon Spiru care împreună cu alți specialiști de la Muzeul National de Istorie din București a făcut încadrarea lor în epocă.

Materialele descoperite ne obligă să atragem atenția asupra unității acestei civilizații neolitice în tot sud-estul european, întrucât trăsăturile caracteristice ale ceramicii pictate scoase la lumină în Roșiorii de Vede se regăsesc pe o vastă arie care are ca limite Marea Egee, regiunea Kievului, Carpații Nordici și Pusta Ungară, aceasta fiind zona care aparține civilizației tracice. Vatra de locuire a tracilor constituită aici în jurul anilor 2000 Î.Hr. din care s-a format în epoca bronzului triburile geto-dacice. Aceasta cuprinde și meleagurile roșiorene care adăpostesc numeroase vestigii din perioada trecerii de la epoca de piatra la epoca metalelor.

Una dintre descoperirile arheologice de mare importanță pentru probarea afirmației că pe aceste meleaguri epoca bronzului este bine reprezentată prin așezări bine închegate o constituie descoperirea unei săbii de bronz cu lama triunghiulară și nervura mediană apartinând culturii Tei. Această spadă ca și cea descoperită la Medgidia ne indică una din căile de acces prin care aceste arme venite din sudul Europei au pătruns în spațiul românesc spre Transilvania unde frecvența lor este mai mare.

Existența în această zonă a unei vieți sociale active bazate pe o economie relativ puternică, ce permitea întreținerea unor relații de schimb intense, este determinată și de descoperirile făcute în ultimii ani în curtea unui locuitor de pe strada Dorobanți; cu ocazia săpării unei fântâni au fost descoperite mai multe vase și oale de ceramică fină lustruite.

În anul 1969 în satul Meri (limitrof orașului Roșiorii de Vede) într-un mormânt tumular datat din sec. al Xlll-lea Î.Hr. s-a găsit scheletul unei căpetenii de trib, alături de o mare cantitate de ceramică pe care sunt vizibile multe elemente caracteristice epocii bronzului dar, și un cuțit de fier dovadă a folosirii acestui metal în zona noastră la o dată timpurie a Hallstat-ului.

După năvălirea sciților începând cu sec. al V-lea Î.Hr. viața triburilor din spațiul pe care se află acum orașul Roșiorii de Vede este marcată de importante schimbări ce caracterizează trecerea la a doua epocă a fierului denumită convențional La Tene. Acest lucru este dovedit prin descoperirea în 1970 a unui mormânt princiar getic cu prilejul nivelării unui tumul izolal pe terenul agricol dintre Roșiorii de Vede și cornuna Peretu. Aici au fost găsite resturile unui car de luptă ceramică getică, schelete de câine și scheletul unei bovine. Prezența unei monede a permis datarea cu precizie Ia mijlocul sec. al IV-Iea Î.Hr. a momentului când s-a făcut înhumarea.

0 altă cetate getică, încă necercetată se află în partea de sud-est a orașului, în stânga drumului ce duce la comuna Troianul. Are o formă circulară, cu diametrul de 260 m și este întărită cu un val de pământ de apărare care atinge și astăzi o înălțime de peste 3 m și 2 m adâncime.

Dezvoltarea așezărilor și a meșteșugurilor practicate de geții care locuiau acest spațiu este dovedit și de descoperirea intâmplătoare în 1933 a unui tezaur din argint format dintr-o centură, un colier, un pandantiv și un vas; dintre acestea se rermarcă colierul din verigi împletite care are capetele închizătorii în formă de cap de șarpe stilizat geometric și vasul care reprezintă o formă ceramică dacică specifică – urna britonconica. (Dicționarul Enciclopedic de artă veche a României, 1980)

3.1.2. Atestarea documentara a orașului

Municipiul Roșiorii de Vede este menționat pentru prima oară într-un document datând de la sfârșitul sec. al XIV-lea. Înscrisul care aduce numele orașului în fața umanității este "Jurnalul de călătorie" redactat în limba germană de doi pelerini Peter Sparnau și Ulrich von Tennstadt care în anul 1385 (în timpul domniei lui Radu, tatăl lui Mircea cel Bătrân) traversează țara Româneasca și Transilvania după un pelerinaj la lerusalim.

Pătrund în Țara Româneasca pe la Zimnicea după care, în drum spre Budapesta menționează în jurnalul lor toate localitățile pe care le întălnesc. Astfel aflăm de existența orașelor Roșiorii de Vede (Russenart), Pitești (Neustadt), Argeș (Nerx), Câmpulung, Brașov, Sibiu, Cluj, Oradea, ca localități ce marcau unul din drumurile pelerinilor spre lerusalim. (Marin Holban -Călători străini despre Țările Române, vol.l, 1968, București)

Cu toate că informațiile despre Roșiorii de Vede nu sunt foarte detaliate, în afară de faptul ca menționează pentru prima dată orașul ne trimite imediat cu gândul la faptul că numai o așezare deja cunoscută putea intra în atenția celor care făra instrumente sigure de orientare trebuiau să-și găsească drumul spre casă.

Astfel, Nicolae lorga în lucrarea "Istoria comerțului românesc" apreciază că orașul Roșiorii de Vede este o localitate mult mai veche decât atestarea sa documentară. În sec. al XIV-lea constituindu-se de fapt într-un târg feudal ce se va dezolta treptat până va trece definitiv la o viață urbană spre sfârșilul sec. dl XVll-lea.

3.1.3. Caracterizarea economică a orașului în anii libertății economice și influența acestuia în evoluția orașului

Această perioadă cuprinde anii în care economia orașului Roșiorii de Vede nu va cunoaște nici un fel de îngrădiri locuitorii fiind scutiți din 1866 de monopolul economic pe care îl practica mânăstirea Sf. Spiridion Nou din București asupra agriculturii, mestesugurilor și comerțului. Anul 1959 îl considerăm ca an de încheire a perioadei de liberatate economică fiind anul în care ia ființă Gospodăria Agricolă Colectivă, deci se redizează cuprinderea în sfera de dirijare totală de către statul comunist a celor din urmă locuri în care individul putea să hotărască indepedent".

Agricultura roșioreană se practica de obicei pe locuri mici individuale, în preajma localități neexistând mari proprietăți, împroprietăririle s-au făcut conform Decretului Iege nr.1407 și 2092 din 1920 și Legii agrare din 1921, aplicându-se numai pentru 832 persoane din Roșiorii de Vede care au primit circa 390 ha teren arabil.

Datorită slabei dotări tehnice din acea perioadă, producțiile medii erau în general scăzute, în anul 1932 inregistrându-se de exemplu, 1.200 kg fânețe naturale, 2.000 kg grâu, 50 dl vin, 10.000 kg fasole boabe, 3.000 kg ceapă,12.000 kg varză, 1.200 kg ovăz, etc.

Dintr-o statistică din anul 1932 rezultă că în Roșiorii de Vede existau 2 tractoare folosite la acționarea mașinilor de treierat, un plug de fier, revenind la 12 ha teren, o semănătoare revenind la 500 ha teren cultivat, și o mașină de recoltat revenea la aproximativ 250 ha. În agricultura roșioreană erau ocupați temporar 6.416 oameni. Principalele culturi agricole din același an constau (la Roșiorii de Vede) în:

123 ha ovăz, 1.533 ha grâu de toamnă, 2.165 ha porumb, 115 ha orz, 56 ha fânețe, 2 ha plante alimentare și 41 ha plante tehnice.

În ceea ce privește creșterea vitelor, recensământul animalelor din 12 ianuarie 1933 consemna că în posesia populației orașului se aflau 446 cabaline, 1.137 bovine, 4.266 ovine, 1.311 porcine și 29 măgari, iar pentu creșterea peștilor se amenajează în 1929 heleșteul de la Valea Mocanului.

Industria roșioreană are condiții mult mai favorabile de dezvoltare decât agricultura. Activitațile industriale aveau un caracter manufacturist, acesta apartinând în special de domeniul industriei ușoare, unde investițiile erau reduse iar rentabilitatea imediată.

În domeniul alimentar întâlnim înca din 1912 o moară mecanică cu valțuri și o fabrică de brânzeturi. Ulterior se vor mai adauga și alte unităti (potrivit unui inventar realizat de Primaria locală în 1932) cum ar fi: patru mori cu capacitate de 95.000 kg faină/ 24 ore, o fabrica de uleiuri vegetale ce realizează 300 kg ulei/24 ore, o fabrică de lichioruri, cinci fabrici de brânzeturi, precum și trei tăbăcării.

Astfel odată cu dezvoltarea industriei se constată și creșterea numărului celor ocupați în activități industriale; recensământul din 1930 arată că acest sector al economiei roșiorene cuprindea 1.124 de locuitori.

Activitatea comercială este deosebit de intensă pe piața din Roșiorii de Vede unde sunt prezenți micii producători din oraș și din satele învecinate. Predomină comerțul cereale și mai ales cu vite, practicat după tradiție în fiecare vineri în oborul din partea de est a orașului. Se continuă organizarea celor două "bâlciuri" (25 martie și 8 septembrie), care de fapt constau într-un prilej de prezentare a produselor nu numai pentru producătorii agricoli, ci și pentru meseriașii și negustorii din toată partea sudică a Românei.

În anul 1930, în comerțul roșiorean erau cuprinse 717 persoane, dintre care 334 erau patroni, 139 salariați, 98 ucenici, 30 cu funcții auxiliare, iar 112 persoane prestau munci necalificate în cadrul unităților de comerț.

Odată cu dezvoltarea pieței interne și necesitatea refacerii și dezvoltării economiei naționale a creat și în Roșiorii de Vede un câmp larg de activitate sectorului bancar, unde se constată identificarea procesului de centralizare și concentrare a capitalului. Astfel, în 1931, Roșiorii de Vede existau 11 societăți bancare cum ar fi: Banca Financiară Română, Banca Corporației, Banca Creditului Țărănesc, etc. capitalul acesta însumând peste 100 milioane lei.

Dezvoltarea economică a orașului a atras și dezvoltarea edilitar urbanistică corespunzătoare. Acum se construiesc sau se refac mai toate magazinele din zona centrală, aceasta realizându-se în baza inițiativei particulare fără a urmări în plan urbanistic amestecându-se clădiri cu una sau două camere cu imobile cu 2-3 nivele sau cârciumi în subsoluri insalubre. În afara clădirilor din centru, care fără excepții sunt din cărămidă cea mai mare parte a locuințelor erau construite din materiale inferioare. 0 statistică din anul 1944 înregistrează în acest oraș 3.121 clădiri din care 34,5% erau din cărămidă iar 65,3% erau din paiantă și lemn.

Cele mai importante realizări edilitare din epoca interbelică reprezintă de fapt încheierea unor lucrări începute înainte de 1918; se dă în folosință în 1920 localul Primăriei, abatorul de vite, uzina electrică (1924), se pavează aproximativ 30.552 m2 din străzile și trotuarele zonei centrale, se amenajează un parc de odihnă lângă stația CFR Roșiori Est (1938).

În general, orașul are un aspect plăcut, caracteristic orașelor de câmpie, unde alături de străzi frumoase se întâlnesc drumuri nepietruite, iar instituțiile publice sunt mult mai mici și mai puțin aspectuoase decât cele dintr-un mare oraș.

3.2.Organizarea teritoriala a municipiului Rosiorii de Vede

3.2.1 Delimitarea zonei orașului

Zona administrativ teritorială a municipiului Roșiorii de Vede se învecinează la:

– N-NE cu comunele Măldăeni și Scrioaștea;

– E cu comunele Vedea și Drăgănești de Vede;

– S-SV cu comunele Troianul și Peretu;

– V-NV cu comunele Salcia, Călmățuiu și Crângeni.

3.2.2 Caracteristici generale

Principalii factori care au influențat nivelul edilitar urbanistic și în general calitatea actuală a locuirii în orașul Roșiorii de Vede sunt asociați cu industrializarea din anii '70 și cu asigurarea energiei necesare exploatării locuințelor. Astfel, în legătură cu necesitățile derivate din aceste procese, politica locativă a administrației locale din perioada 1970-1980 a fost orientată prioritar spre realizarea unui număr cât mai mare de locuințe (cu pondere mare a locuințelor mici de 1-2 camere cu confort redus cum sunt blocurile E și H din cartierul Izbiceanu, concepute inițial în zone lipsite de construcții iar după 1974 prin plasarea lor pe arterele principale de circulație (str. Rahovei, Carpați și str. Dunării) prin demolarea neselectivă a clădirilor existente.

Prima schiță de sistematizare a orașului Roșiorii de Vede și proiectul ansamblului zonei centrale a fost elaborată în anul 1963. Documentul a fost completat ulterior în raport cu noile condiții de subordonare adminstrativă a localității prin desființarea regiunii București și includerea orașului în județul Teleorman.

În anul 1974 a fost elaborată o a doua și totodată cea mai amplă schiță de sistematizare a orașului. Astfel, pe harta vechiului târg de pe malul Vezii au fost trasate și proiectate: platforma industrială (cca. 50 ha) din partea de vest a orașului, cartierele de blocuri cunoscute sub denumirile de Izbiceanu, Intim, Sănătății, Rahovei, Macul, Dunării; diferite clădiri de inleres public cum ar fi:

Liceul Economic, școlile nr.1, nr.4, nr.6, noul stadion din strada Republicii, zona de agrement din pădurea Vedea, spațiile comerciale din zona centrală și alte numeroase obiective care au dat orașului posibilitatea să absoarbă relativ ușor exodul populației rurale din comunele învecinate.

S-a realizat în bună măsură sistematizarea punctelor de acces rutier în oraș, a șoselelor de centură, repartiția uniformă a dotărilor pentru transportul și furnizarea energiei electrice la populație și agenții economici, amenajarea parțială a parcurilor (Grădina Publică și Parcul Nicolae Bălcescu), asfaltarea principalelor artere de circulație, amenajarea canalizării majore și a unui început din canalizarea pluvială.

3.2.3. Bilanțul teritorial

Suprafața totală administrativă a municipiului Roșiorii de Vede este de 7.355 ha din care: – intravilanul ocupă o suprafață de 1152,50 ha;

– terenul agricol ocupă o suprafață de 5957, 50 ha, acesta reprezentând 5.350 ha teren arabil și 545 ha pășune. Suprafețe împădurite ocupă o suprafață de 245 ha marea majoritate fiind amplasate în partea de est a orașului.

Referitor la bilanțul teritorial administrativ al orașului Roșiorii de Vede, din punct de vedere funcțional acesta este împărțit în:

* Sursa datelor: Primăria municipiului Roșiorii de Vede

Această repartiție functională a orașului nu este perfectă aici observându-se următoarele disfuncționalități :

– Amplasarea platformei de gunoi față de zona de locuințe. Alipirea acesteia la localitate afectează direct o bună parte din locuințe și zona de parc, cu influențe chiar asupra zonei centrale. De asemenea, aproprierea sa față de râul Vedea poate prejudicia calitatea apelor.

– Zona de nord-vest (locuințe, parcul Nicolae Bălcescu) este înconjurată nefavorabil de zona industrială de vest și de zona triaj-CFR Nord.

– Târgul de vite (zona nord-est) se află într-o relație de incompatibilitate cu zona de locuințe (frontul dinspre B-dul Comercial) și terenul de fotbal.

* Sursa datelor: Direcfia de Statistică a județului TELEORMAN

Locuințele colective cu mare densitate sunt grupate în centrul localității la est și vest de strada Dunării și în zone cuprinse între Aleea Parc Nord, strada Oltului, strada Carpați și strada Izbiceanu. Cele mai multe blocuri sunt construite din panouri prefabricate, formate din parter plus patru etaje cu o medie de 20 de apartamente pe scară. După anul 1982 au fost construite în partea centrală a orașului 6 blocuri cu 8 etaje, parterul și primul etaj au fost amenajate pentru practicarea diferitelor actvități comerciale. În afara acestora mai există totuși și câteva blocuri mai vechi, construite din cărămidă și cu un singur nivel.

Locuințele individuale (gospodăriile) sunt în general case cu un singur nivel, având o curte și o mică grădină. Acestea sunt case construite în perioada interbelică dar și după 1960, fără a se încadra într-un stil arhitectonic, fiind situate în partea de est și sud a orașului. Totuși se semnalează și grupuri de case cu valoare arhitectonică acestea reprezentând partea istorică a orașului (zonele limitrofe străzilor Mărășești, I.L Caragiale, Sfântul Teodor, Tudor Vladimirescu). Restul clădirilor valoroase din pund de vedere arhitectural sunt izolat amplasate între clădiri cu valoare mediocră.

Pentru cererile de locuințe reduse în sistem colectiv dar numeroase în sistem individual, terenurile din vatra actuală a orașului sunt insuficiente. Astfel, pentru construcția de locuințe (gospodării individuale) în ansambluri mai mici sau mai mari singura soluție rămâne extinderea teritoriului intravilan.

– Există zone de producție și depozitare cu potențial de poluare, incluse în zona de locuințe.

– În zona industrială de vest există incinte ce prezintă riscuri tehnologice (emisii poluante – SCx, N0x, etc., explozie, incendiu, infiltrații toxice).

Centralizatorul trupurilor componente ale terenului administrativ al municipiului Roșiorii de Vede se prezintă sub următoarea formă:

* Sursa datelor: Primăria municipiului Roșiorii de Vede

3.2.4 Bilanțul teritorial detaliat pe categorii de funcțiune Zona rezidențială – ocupă cea mai mare parte a orașului, respectiv o suprafață locuibilă de 362.999 m2, reprezentând un fond locuibil de 10.952 locuințe din care 4.935 sunt locuințe de tip apartament și 6.017 gospodării individuale anasambluri mai mici sau mai mari, singura soluție rămâne extinderea intravilanului.

Zonă industrială și depozitele – din municipiul Roșiorii de Vede, dispune de o suprafață totală de 151 ha și este structurată în 3 platforme principale:

* zona de producție vest – nord-vest. Aceasta concentrează cea mai mare parte a societăților comerciale. * zona de est dincolo de calea ferată curentă;

* zona SC "ROVA", este construită ca trup izolat în partea de sud a orașului.

În afara acestor zone industriale mai există totuși câteva unități amplasate în cadrul trupului central orășenesc.

Pentru viitor se are în vedere gruparea unităților destinate producției și depozitării în zone compacte și distincte ce va ține cont de destinațiile de producție și siguranță față de zonele ce necesită protejare (locuințe, agrement, monumente) precum și de factorii de mediu (apă, aer, sol) și climatici (precipitații, vânturi etc.)

Zona instituțiilor publice și zona comercială:

Institutiile publice sunt grupate în cadrul zonei centrale a orașului, aici regăsindu-se: Primăria, Casa de Cultură, Casa Tineretului, Muzeul Orășenesc, cinematografele Modern și Carpați, hotelul "Vedea", biblioteca municipală. Excepție fac instituțiile de învățământ și sanitare care acoperă întreg teritoriul orașului.

Tot în cadul zonei centrale se concentrează și principala zonă comercială a orașului. Astfel, aici sunt situate principalele instituții financiar-bancare (CEC, BCR, Banca Agricolă, BRD, Banc Post, etc.), numeroase centre de desfacere a mărfurilor, unități de alimentație publică (restaurantul "Rahova", "Macul"), cât și o piață agro-alimentară și una nealimentară.

Zona parc, sport, agrement și plantații naturale amenajate sau cu rol protectiv:

Această zonă totalizează o suprafață de 78 ha. Municipiul Roșiorii de Vede dispune de 4 parcuri amenajate:

– Parcul Nicolae Bălcescu, lângă strația CFR Roșiori Nord, are o suprafață totală de 15 ha. Parcul dispune de dotări pentru agrement cum ar fi: ștrand cu 2 bazine, trambulină, discotecă în aer liber, teatru de vară.

– "Parcul Tineretului" amplasat în zona centrală a orașului, lăngă Complexul Comercial "Macul", ocupând o suprafață de 1 ha;

– "Grădina Publică", în suprafață de 2 ha, situată în apropierea Liceelor "Anastasescu" și "Economic";

– orașul mai dispune de un alt parc, de fapt primul parc al acestui oraș, amenajat pentru prima oară în 1938, situat în partea de est a municipiului, lângă stația CFR Roșiori Est.

În ceea ce privește zona de agrement, aceasta este amenajată în partea de est a Roșiorului, în pădurea Vedea, pe o suprafață de 3 ha. Restul plantației de pădure are rol de protecție.

Spațiile pentru sport sunt reprezentate de 2 stadioane, unul în partea de est a orașului (stadionul "Robema") și unul pe strada Republicii, stadionul municipal.

3.3 Populatia

Regiunea Teleormaneană a cunoscut în decursul anilor o creștere semnificativă care a dus la creșterea natalității și scăderea mortalității. Județul Teleorman număra la data de 01.06.1998 o populație de 463.307 locuitori, ocupând locul 20 în județele țării. Densitatea medie a populației pe județ este de 83 locuitori/km2, densitate sub media pe țară. Populația urbană era la aceeași dată de 160.113, reprezentând 34,6% din totalul populației situând județul între cele mai slab urbanizate. Orașul Roșiorii de Vede număra la 01.06.1998 o populație de 36.672 locuitori, situându-ne pe locul al doilea în cadrul județului după municipiul Alexandria cu 58.593 locuitori, urmat de municipiul Turnu Măgurele cu 35.415 locuitori și orașele Zimnicea cu 16.859 locuitori și Videle cu 13.027 locuitori. Din totalul populației județului, populația municipiului Roșiorii de Vede reprezintă 7,7%.

3.3.1 Evoluția numerică a populației

Primele date statistice referitoare la populația municipiului Roșiorii de Vede le găsim pe harta Țării Românești, întocmită în 1790 de către ofițerii austrieci. Harta realizată de către colonelul Specht, reprezentând situația din teren la scara de 1:56.000 indică faptul că orașul Roșiorii de Vede număra circa 470 case ce adăposteau circa 2.300-2.400 locuitori.

În anul 1832 orașul Roșiorii de Vede avea o populație de 2.696 locuitori, cuprinși în 640 familii. Sporul de populație între 1790-1832 și de populării satelor vecine ca urmare a mutării pe moșia călărașilor, a țăranilor sărăciți de războaiele austro-ruse-turce (Arhivele Statului – Filiala Teleorman, Dosar 184/1832, fila 9).

În anul 1872, după 40 de ani, orașul avea o populație de 3.595 locuitori, înregistrându-se o creștere medie anuală de 11,2%o, datorită sporului natural. La recensământul din 1899 se constată o creștere accelerată a populației înregistându-se 8.413 locuitori (L Golescu – Recensământul general al populației României), adică 3,5% din populația județului.

În sec al XX-lea populația județului populația județului crește rapid, (ritmul de creștere fiind de 18,1%), superior mediei pe județ (11,9%), astfel încât populația atinge la recensământul din 1912-10.960 persoane. Orașul ocupa 6.320 km2 și dispunea de 2.317 case particulare, 2 clădiri ale unor societăți industriale, 30 clădiri ale unor instituții publice și 10 bordee. (Statisitica clădirilor și locuințelor din România întocmită în urma recensământului populației din 19.12.1912, Editura Cartea Românească, 1920).

Următorul recensământ din 1930 indică o creștere a populației de numai 500 locuitori într-un interval de 18 ani, fapt datorat suferințelor, pierderilor umane și materiale din perioada ocupației germane și războiului de întregire a neamului. Populația număra astfel 11.453 locuitori fiind al treilea oraș ca număr după Alexandria (19.350 locuil-ori) și Turnu-Măgurele cu 16.950 locuitori.

După 25 de ani, la recensămăntul populației din 21.02.1956, numărul populației era de 17.320 locuitori,fiind creșterea cea mai însemnată în condițiile în care perioada scursă de la ultimul recensământ traversa anii celui de-al doilea război mondial.

La recensământul din 1966, populația orașului era de 21.707 locuitori, înregistrând o creștere de 4.387 locuitori în intervalul de 10 ani. Populația orașului reprezenta procentual 4,1% din populația județului. Această creștere este rezultatul dezvoltării rapide a industriei, determinând o mișcare migratorie pozitivă pe fondul unei politici demografice stimulative.

În 1983 populația orașului crește cu 3.911 locuitori față de anul 1977 iar populația orașului reprezentând 33.758 de locuitori, adică 5,6% din populația județului.În anul 1985 populația orașului era de 34.707 locuitori, înregistrând un spor de 1.948 locuitori.

Recensământul din data de 07.01.1992, prezentă un număr al populației de 37.640 locuitori, reprezentând 7,7% din populația județului. După numărul de locuitori orașul Roșiorii de Vede se înscrie în cadrul orașelor mijlocii, având în vedere creșt-erea populației în intervalul 1899-1992, deci de 4-5 ori.

EVOLUȚIA NUMERICĂ A POPULAȚIEI ÎNTRE ANII 1912-1992

* Direcția de Statistică a județului Teleorman

După această dată numărul populației municipiului Roșiorii de Vedeva înregistrază un ușor regres datorită schimbărilor politico-economice și sociale pe care le traversează țara noastră.

Astfel, pentru ultimii ani, evoluția numerică se prezintă astfel:

* Direcția de Statistică a județului Teleorman

3.3.2 Mișcarea naturală a populației

Mișcarea populației este fenomenul demografic care se referă la creșterea sau descreșterea populației unei așezări sau teritoriu datorită sporului natural și sporului migrator.

Pentru orașul Roșiorii de Vede sporul natural înregistrat între anii 1912-1948 are valori scăzute de numai 0,6%o datorită unei mortalități ridicate, consecință a evenimentelor istorice petrecute în intervalul 1921 -1948, respectiv cele 2 războaie mondiale.

La recensământul din anul 1956 sporul natural înregistrat era de 11,2%o. Creșterea susținută între anii 1956-1966 s-a repercutat prin scăderea indicelui de mortalitate. Natalitatea înregistrând o valoare de 20,2%o iar mortalitatea de 9%o.

Natalitatea scade brusc între anii 1956-1966 când atingea 12,1 %o datorită întreruperilor de sarcină, iar mortalitatea întregistra valori de 7,2%o. Sporul natural înregistrat în urma recensământului din 1966 este de 4,9%o.

După această perioadă sporul natural se redresează datorită măsurilor legislative adoptate în domeniul demografic.

În anul 1977 se înregistrează un spor natural de 16,2%o, rezultat ca diferență dintre natalitatea de 24,4%o și mortalitatea de 8,2%o; indici rezultați din recensămănt-ul populației. Dezvoltarea industrială a atras mulți tineri care se vor stabili în oraș.

După 1980 se înregistrează o tendință de scădere a sporului natural datorită faptului că familiile tinere nu dau naștere decât la cel mult doi copii.

După 1982 sporul natural înregistrează o valoare de 10,8%o (natalitate de 20,3%o și mortalitatea de 9,5%o).

În anul 1985 sporul natural se menține la aceeași valoare din anul 1982 respectiv 10,9%o pe fondul unei natalități în scădere (19,3%o) și unei mortalități de asemenea scăzute (8,2%o).

La recensământul din anul 1992 se înregistrează o scădere spectaculoasă a sporului natural (0,6%o) susținut de o natalitate redusă 10,2%o și mortalitate ridicată 9,6%o, fenomen demografic specific întregii țări. Schimburile intervenite pe plan politic dar mai ales pe plan demografic din ultimii ani au influențal în mod deosebit fenomenul demografic din țara noastră.

Astfel în ultimii ani principali indici demografici au înregistrat următoarele valori:

* Direcția de Statistică a județului Teleorman

O scădere importantă a se observă in cazul mortalității infantile.

Direcția de Statistică a județului Teleorman

3.3.3 Mișcarea teritorială a populației

Mișcarea migratorie a contribuit în mod substanțial la creșterea numerică a populației municipiului Roșiorii de Vede. Aceasta s-a corelat cu dezvoltarea industriei la nivelul localității precum și cu amplificarea activităților terțiale care au absorbit forța de muncă rurală.

Din datele statistice analizate a reieșit că municipiul Roșiorii de Vede a avut în 1977 cel mai solid spor migratoriu din județ 17%o. Totuși, în anii următori s-a înregistrat o scădere simțitoare a soldului migratoriu.

În anul 1985 numărul persoanelor stabilite în localitate este de 410 locuitori, iar al celor plecați de 235, rezultând un sold de 5,3%o.

În anul 1992 valoarea soldului migratoriu scade față de 1985. Numărul persoanelor stabilite în oraș este de 391 iar al celor plecați de 369, rezultând un sold migratoriu de 0,6%o. Această scădere majoră se datorează restructurărilor intervenite după 1989 în industria roșioreană, astfel încât o parte din forța de muncă a fost nevoită să se întoarcă în zonele natale. De asemenea scăderea producției industriale a influențat fenomenul de migrație zilnică.

După 1992 tendința de scădere a soldului migratoriu s-a accentuat, ajungând la valori negative, după cum urmează:

* Direcfia de Statistică a judefului Teleorman

În ceea ce privește populația navetistă aceasta a continuat să scadă treptat datorită restructurărilor efectuate în majoritatea domeniilor de activitate.

Cea mai mare parte a populației navetiste care a fost păstrată provine din localitățile limitrofe orașului, aflate la distanțe mai mici de 30 km (Peretu, Măldăeni, Scrioaștea, Troianul, Crăngeni, Cucuieți, etc.) Dintre navetiști veniți din afara județului marea majoritate provin din comunele: Mihăiești-Olt Radomirești, etc.

În anul 1994 numărul navetiștilor din sectorul economic se menține sub 2.000, iar în anul 1996 numărul navetiștilor a fost de circa 1.700. Astfel unitățile industriale mai mari precum: ROVA – 270 navetiști, TEXTILA – 192 navetiști, ROTRICO – 180, ARCINA – 137, RECAAAS – 330, etc.

Actualmente numărul navetiștilor este situat sub 1.000 datorită restrângerilor locurilor de muncă. Localitățile aflate la distanță față de oraș de peste 50 km au număr mic de navetiști: în 1977 înregistra 85 persoane, în 1985 35 persoane, iar după 1996 numărul acestora devine neglijabil.

3.3.4. Densitatea poulației

Este influențată de o serie de factori social-istorici, economici și fizico-geografici.

În anul 1912 densitatea populației orașului era de 256,9 locuitori/km2 superioară mediei județului de 59,2 locuitori/km2.

Densitatea populației scade în anul 1930 când s-a înregistrat o valoare de 250 locuitori/km2 ca apoi să crească în 1956 la 418 locuitori/km2 și 509 locuitori/km2 în 1966.

În anul 1977 densitatea era de 677 locuitori/km2 iar în anul 1992 aceasta era de 823 locuitori/km2. Din analiza cifrelor de densitate a populație urbane rezultă că Roșiorii de Vede trece din anul 1983 în fruntea listei înaintea celorlalte orașe (Alexandria – 504 locuitori/km2, Turnu-Măgurele – 297,4 locuitori/km2, Zimnicea și Videle peste 200 locuitori/km2).

3.3.5. Structura populației

Studiul structurii populaței pe grupe de vârstă, sexe, etnii, profesii, etc. au o importanță deosebită în cunoașterea particularităților sociale și economice ale zonei.

Arată că în 1889 populația de sex masculin reprezenta 52,3% din populația orașului, iar cea feminină 47,7%.

Structura populației pe sexe

Recensământul din 1930 prezenta o altă situație: populația de sex masculin reprezenta 48,9% din populația orașului, iar cea de sex feminin 51,1%.

În anul 1980 populațiile erau aproximativ egale (50,5% populație de sex feminin și 49,5 populație de sex masculin).

Recensământul din 1992 menține o situație asemănătoare – 50,5% populație de sex feminin, 49,5% populație de sex masculin, fenomen caracterstic de altfel și pe

plan național. La nivelul anului 2000 populația masculină reprezintă 49,6% (17.657), iar populafia de sex feminin reprezintă 50,4% adică 18.381.

Structura populației pe grupe de vârstă

În recensământul din 1992 se indică o structură normală, armonioasă în măsură să asigure sursa de muncă necesară evoluției societății. Pe grupe de vârstă populația se prezintă astfel:

– populație sub 20 ani -13274 persoane, adică 35,2%

– populație între 20-60 ani – 19878 persoane, adică 53,3%;

– populație peste 60 ani – 4344 persoane, adică 11,55%.

Aceste date dovedesc că municipiul Roșiorii de Vede are o piramidă de vâstă echilibrată, cu o populaâie tânără datorită grupei până la 20 ani, ce depășește 30%. De asemenea , populația matură aptă de muncă între 20-60 ani reprezintă circa 50% din populația orașului, oferind suficiente resurse de muncă pe o perioadă relativă.

Structura etnică

La recensământul din 1992 prezentă următoarea configurație:

– români – 33.610 locuitori;

– romi – 999 locuitori;

– maghiari – 15 locuitori;

– germani – 4 locuitori;

– ucrainieni – 2 locuitori;

– ruși lipoveni – 2 locuitori;

– polonezi – 2 locuitori;

– evrei – 1 locuitor.

Români dețin deci, cea mai mare pondere, respectiv 99,6% din totalul populației orașului. În decurs de un secol populația românească a crescut cu 7,55%, la recensământul din 1899 români reprezentau 92,1% urmați de turci 2,2%, austro-maghiari 2,1%, greci, bulgari, lipoveni restul.

Structura confesională a populației

Reflectă predominanța creștinilor ortodocși (37.010 locuitori) urmați de:

– adventiști – 223 locuitori;

– creștini evanghelici – 41 locuitori;

– romano-catolici – 9 locuitori;

– baptiști – 6 locuitori;

– creștini de ritm vechi – 5 locuitori;

– evanghelici – 3 locuitori;

– unitarieni – 3 locuitori;

– cult mozaic – 1 locuitor;

– alte religii – 4 locuitori;

– fără religie – 11 locuitori.

– Populația activă

Reprezintă potențialul uman al unui teritoriu. Din totalul populației, în anul 1992 (37.640 locuitori), populația activă avea o pondere de 48,1% (17.114 locuitori), din care 53,8% (9.168 locuitori) erau de sex masculin, iar 46,2% adică 7.946 locuitori erau de sex feminin.

În anul 1999 populația activă era reprezentată de 13.643 salariați cu carte de muncă. Față de 1992, populația activă s-a diminuat cu 3.471 salariați iar față de 1 985 cu 7.300 salariați.

– Structura populației active pe principalele ramuri de activitate este un indicator de bază pentru caracterizarea funcțională și valorificarea potențialului uman al orașului.

Studiul acestuia arată că în anul 1999 cea mai mare pondere a populației active era ocupată în industrie și construcții, 52,4%, transporturi și telecomunicații 11%, agricultură 2,8% iar restul persoanelor fiind ocupate în sectorul terțiar (comerț, activități bancare, administrație publică, învățământ, sănătate, asistență socială).

EVOLUȚIA FORȚEI DE MUNCĂ PE PRINCIPALELE RAMURI DE ACTIVITATE (1995-1999)

Direcția de Statistică a județului Teleorman

Populația inactivă este compusă din copiii între 0-7 ani, elevi, studenți, pensionari, șomeri și alte persoane fără venit. Numărul populației inactive se ridică la 23.643 persoane. Această creștere puternică a populației inactive cu 3.117 persoane, față de 1992 se datorează restructurărilor masive care au urmat. Menționăm că la nivelul anului 1999-2000 s-a înregistrat cea mai mare rată a șomajului aproximativ 14,4%, din totalul populației apte de munca .

Situatia forței de muncă și a șomajului pe municipii și orașe în jud. Teleorman în anul 1999

SURSA : Oficiul fortelor de munca Teleorman .

3.4.Spatiul urban si calitatea vietii ( ecologia urbana )

3.4.1 Fizionomia urbană: textura și profilul urban

Trama stradală a localități Roșiorii de Vede reprezintă însăși istoria acestui vechi târg de câmpie. Astfel, în partea sud-estică a orașului avem o rețea de străzi înguste și întortocheate care au păstrat (cu tot efortul de aliniere făcut de Primăria locală la sfărșitul secolului trecut) organizarea din Evul Mediu.

Începând cu străzile Dunării și Mihai Bravu spre vest și nord rețeaua stradală se prezintă sub forma unor linii drepte intesecțiile formând unghiuri de 90° sau 120°, ceea ce demonstrează că ele au fost tăiate pe un teren liber de construcți și nefărâmițat de proprietăți mărunte. Aceste străzi au apărut la începutul secolului XIX. Lungimea totală a celor peste 150 de străzi din localitate este 92 km. Materialul folosit pentru amenajarea străzilor este variat, 32 km cu îmbrăcăminte asfaltică ușoară (str.Dunării, Mihai Bravu, bulevardul Comercial, Rahovei, Oltului, Mihail Kogălniceanu), 50 km de străzi pietruite și 10 km de străzi neamenajate.

Șoseaua de centură a orașului a fost începută în anul 1913 și terminată în ultimii ani, realizându-se descongestionarea orașului de traficul periurban.

Profilul urban este cea de a treria dimensiune a orașului pe plan vertical, pus pe seama evoluției orașului, funcțiilor, civilizației și a tradiției locale.

Municipiul Roșiorii de Vede se înscrie în categoria orașelor mijlocii de câmpie, cu un profil scund și puțin evoluat.

Astfel, în ceea ce privește regimul de înălțime al clădirilor roșiorene acesta se prezintă astfel:

– clădiri formate din parter plus 8 etaje – situate în zona centrală în număr de 6 blocuri de tip turn;

– clădiri formate din parter plus 4 etaje – au cea mai mare extindere predomințnd de asemenea în zona centală și în partea de nord-vest a orașului;

– clădiri cu 2-3 nivele – putem enumera pavilioanele muncitorești (din partea de nord a orașului), căminele cât și locuințele colective de tip vilă;

– restul clădirilor sunt vile cu un singur nivel sau case, acestea având cea mai mare extindere în partea sud estică a orașului.

3.4.2. Echiparea tehnico-edilitară

3.4.2.1. Alimentarea cu apă

Alimentarea cu apă a orașului Roșiorii de Vede se face în sistem centralizat, sursa fiind subterană formată din 32 de puțuri forate, echipate cu pompe submersibile.

Puțurile sunt amplasate în număr de 12 în incinta gospodăriei de apă, iar celelalte în număr de 20 la vest de comuna Măldăeni.

Gospodăria de apă este situată în aproprierea zonei industriale de vest, pe DN6 și este compusă din:

– 2 rezervoare de înmagazinare a apei, cu o capacitate de 5.000 m3 fiecare, 1 rezervor cu o capacitate de 3.000 m3 și altul cu capacitate de 25.000 m3.

Capacitatea instalațiilor de producere a apei potabile este de 20.105 mc/zi.

Transportul apei Ia rezervoare în oraș se face prin două conducte principale cu un diametru de 250 mm și 500 mm.

Apa potabilă distribuită consumatorilor este de 8.178 mc/zi din care pentru uz casnic 5.828 mc/zi și pentru unități industiale și construcții de 2.350 mc/zi.

Lungimea rețelei de distribuție a apei potabile este de 51,4 km, cuprinzând 42,4 km de străzi, iar diametrele rețelei de distribuție fiind cuprins între 100 și 350 mm.

Intreprinderile economice cu consum mare de apă au surse proprii, și anume:

– fabrica de ulei de ricin dispune de 2 foraje și un rezervor de înmagazinare cu o capacitate de 1.000 m3.

– SC "TEXTILA" SA dispune de de 2 puțuri forate și un rezervor de înmagazinare cu o capacitate de 200 m3.

– SC "RECMAS" SA se alimentează cu apă din 2 puțuri forate și un rezervor de înmagazinare cu o capacitate de 150 m3.

– fabrica de bere, ulei și furfurol au o sursă de apă potabilă formată din 14 puțuri forate, un rezervor de înmagazinare și o sursă de apă industrială formate din 11 foraje și un rezervor.

Pentru restul unităților economice apa industrială și apa potabilă sunt livrate de SC "URBIS" SA Roșiori.

3.4.2.2. Încălzirea locuințelor

Dintr-un număr de 10.732 locuințe din municipiul Roșiorii de Vede, un număr de 5.259 (49,2%) locuințe sunt prevăzute cu încălzire centrală.

Alimentarea acestora se face de la un număr de 12 centrale termice cu cvartal aflate în administrarea SC "URBIS" SA Roșiori.

Unele dintre aceste centrale au fost executate inițial pentru funcționarea cu combustibil lichid ușor (CLU), restul fiind executate pentru funcționarea pe bază de cărbune.

În prezent aceste centrale termice (cu excepția CT 12) sunt echipate cu cazane PAL 25, alimentate cu CLU. Centrala termică nr.12 este echipată cu cazane de cărbune de 1 Gcal/h la care s-au adapatat arzătoare tip Bolc Standard.

De asemenea centrala termică nr.9 esfe echipată și cu cazane pentru combustibili solizi.

Necesarul anual de combustibil este de circa 7.100 tone, care nu este în general asigurat de către furnizor (PECO).

În oraș mai există și alte centrale proprii aparținând diferitelor clădiri, în general dotări din sistemul orășenesc, cum ar fi: spitalul "CARITAS", hotelul "VEDEA", gara CFR "NORD", liceul Economic, CEC-ul, acestea fiind echipate cu cazane ce folosesc CLU.

În ceea ce privește locuințele individuale, un număr foarte mic dispune de cent-rale termice proprii, restul (marea majoritate) folosesc pentru încălzire sobele de teracotă pe bază de lemn și cărbune.

3.4.2.3. Alimentarea cu energie electrică

Localitatea este alimentată cu energie electrică din sistemul național prin intermediul celor 2 stații de transformare:

– Stația Roșiori, situată în NV orașului;

– Stația Troianul, situată în partea de SV, ambele cu o putere de 100/20 kV.

Rețeaua de distribuție este alimentată la 20 kV și are o lungime de circa 45 km.

Principalele linii de transformare sunt:

– LES 20 kV – str.Oltului, Izbiceanu, Eminescu și 6 Martie;

– LES 20 kV – str.Mărășești, Mihai Bravu, Dunării;

– LES 20 kV – str.b-dul Comercial, gara Roșiori-Est;

– LES 20 kV – DN6;

– LEA20 kV – DN6.

Posturile de telegraf în număr de 51 sunt în majoritate în construcție de zidărie, metalică sau aeriene. Ele sunt legate în sistem buclă la cele 2 stați de transformare.

Consumul de energie electrică la nivelul orașului pentru consumatorii casnici, consumatorii edilitari și iluminatul public este 10 MW.

Lungimea rețelei electrice de joasă tensiune este de circa 120 km, în proporți egale în subteran și aerian.

lluminatul public se realizează cu lămpi de mercur sau sodiu, în zona sistematizată a orașului. In zonele periferice se mai întâlnesc lămpi cu incadescență.

3.4.2.4 Dotările socio-culturale

Dotările socio-culturale existente de la nivelul localități satisfac nevoile locuitorilor în acest domeniu.

Biblioteca municipală "GALA GALACTION" reprezintă un factor de mare importanță culturală deținând un număr de peste 80.000 de volume. Localul acestei instițuți publice este o casă naționalizată, improprie desfășurării acestei activități. De asemenea, în oraș ființează încă 9 biblioteci școlare și 5 biblioteci tehnice afiliate unor unități economice.

Nevoia de cultură a locuitorilor este asigurată și de alte dotări specifice, precum cinematografele, 2 case de cultură și un muzeu care a fost deschis în 1967 și care a desfășurat o intensă activitate de strângere și valorificare a dovezilor materiale din istoria locală numismatică etnografie, etc.

Dotările specifice învățământului – prima școală de stat se înființează în 1832 prin închirierea unui spațiu particular. Primul local școlar se construiește între 1835-1836 și ulterior se înființează o școală de ucenici pentru lăcătuși și tinichigii și o școală profesională de fete cu profil croitorie. Cea mai importantă școală înființată în perioada interbelică este "Gimnaziul" care în 1924 se transformă în liceul "Anastasescu". In municipiul Roșiorii de Vede față de insituțiile școlare construite până la desfășurarea celei de-a doua deflagrați mondiale au mai fost construite în ultimele decenii noi localuri școlare, cum ar fi reamenajarea Liceul Teoretic "Anastasescu", cantina, internatul aferente acestui liceu; se înființează Liceul Economic, Liceul Agricol (1970) și Liceul Industrial (IMMR), care din 1984 se mută într-un local nou actualmente fiind denumit Colegiul Național"Anghel Saligny".

De asemenea se construiesc școlile gimnaziale nr.4 (1970), și nr.6 (1976). În anul 2000 activitatea de învățământ se desfășoară în 24 de unități de învățământ preșcolar, primar, gimnazial, liceal, profesional, postliceal după următoarea structură:

– unități de învățământ preșcolar – 8;

– unități de învățământ primar și gimnazial – 6;

– unități de învățământ liceal – 4;

– unități de învățământ profesional, complementar și ucenici – 4;

– unități de învățământ post-liceal – 2.

Aceste unități școlare sunt dotate cu 187 săli și cabinete de curs, 30 laboratoare școlare și 42 ateliere școlare. In oraș mai sunt amenajate 4 cămine școlare.

Dotări pentru ocrotirea sănătății – primele organizări în domeniul asistenței sanitare se fac în sec. XIX, mai precis în 1831, când sunt organizate primele circumscripții sanitare. Spitalul orășenesc este dat în folosință în anul 1882, fiind construit cu bani de la bugetul de stat. Spitalul va deservi din 1928 și populația comunelor învecinate.

În 1949 se înființează Dispensarul Antituberculos, iar în 1952 se dă în folosință Spitalul TBC, prin folosirea clădirilor și utilităților de pe fostul aerodrom militar, aflat în afara orașului la circa 4 km.

Din anul 1950 funcționează o nouă policlinică, având 12 cabinete. Cea mai nouă dotare pentru ocrotirea sănătății populației este Spitalul municipal "CARITAS", dat în folosință în anul 1985, la a cărei realizare a contribuit Consiliul Ecumenic Bisericesc cu sediul Ia Geneva, în cadrul programului de întrajutorare a României după cutremurul din 1977. Acest spital reunește secții de specialitate, săli de operații și deține un număr de 754 de paturi.

Structura rețelei de ocrotire a sănătăți se prezintă astfel:

– spitalul municipal – 1;

– spital TBC – 1 ;

– dispensare teritoriale – 5;

– policlinici – 1;

– farmacii sector public – 2;

– farmacii sector privat – 7;

– cabinete medicale particulare – 9;

– cabinete medicale stomatologice – sector privat-7

– laboratoare tehnică dentară – sector privat – 1. Protecția socială se realizează printr-o unitate de ocrotire socială pentru preșcolari-școlari.

3.4.2.5 Arhitectura caselor și materialele de construcție folosite

Locuința din zona orașului Roșiorii de Vede se încadrează sub raportul planului arhitectonic și al materalului de construcție în tipul locuințelor din zona de câmpie. Până la sfârșitul secolului al XX-lea predomină locuințele cu 2 sau 3 camere, cu prispă, fiind construite dintr-un schelet de lemn și pereți din gard de nuiele, lipiți cu pământ argilos, în care se amestecă paie și nisip (paiantă). Acoperișul era făcut în general din paie, stuf sau șindrilă, care era adusă din localitățile montane. Pardoseala, podeaua era cel mai adesea din pământ.

Generalizarea caselor din cărămidă presată, arsă în cuptor sau BCA se face de-abia în prima jumătate a secolului nostru, astăzi construindu-se numai astfel de case, având unul sau două nivele și acoperișul din tablă neagră galvanizată sau mai nou din aluminiu. Foarte rar se folosește țigla pentru acoperirea caselor, aceasta fiind grea și dificil de procurat, în zonă neexistând fabrici de acest fel.

Locuințele noi au preluat elemente constructive ale arhitecturi populare vechi din zonă, pe care le-au tradus în arcade, coloane și o bogată ornamentație exterioară. Din procedeele ornamentale folosite în trecut ca și în prezent cel mai important a fost realizat la tencuielile pereților, ele încadrând ferestrele și ușile sau marcând prin pilaștri colțurile caselor. Stilul decorului este predominant geometric (romburi, triunghiuri, raze ce se succed ritmic, etc.).

Majoritatea caselor folosesc un procedeu de împodobire a streșinilor prin montarea scândurilor traforate ca o dantelărie de motive geometrice decupate după un model dinainte stabilit.

Evoluția tehnicilor de construcție a impus folosirea unor maieștri specializați zidari, tâmplari, dulgheri, zugravi, care au folosit în mai multe locuri aceleași planuri și procedee de decorare, aslfel încât casele au ajuns să semene foarte mult între ele.

3.4.2.6 Protecția și reabilitarea spațiilor verzi

Zonele plantate, în special suprafețe împădurite ca ecosisteme complexe cu posibilități de autoreglare cu repercursiuni directe și benefice asupra dezvoltării ecologiei urbane.

Antropizarea puternică a spațiului geografic a condus la modificări radicale, astfel încât pâlcuri izolate de arbori mai amintesc de pădurile de stejar pufos, cer și gârniță de odinioară.

Este remarcabil că în apropierea localității sunt cele mai bine păstrate trupuri de pădure ale foștilor codri ai Vlăsiei, ceea ce conferă teritoriului importanța din punct de vedere dendrografic. Totuși în cadrul vetrei urbane și mai ales în zona centrală, spațiile plantate sunt insuficiente. De aceea, la nivelul orașului se impune a se avea în vedere:

– întreținerea și reabilitarea parcurilor existente, reamenajarea zonelor plantate de protecție și aliniament;

– refacerea spațiilor verzi din preajma locuințelor (minim 2 m/locuitor);

– extinderea parcului "Nicolae Bălcescu" către est și vest, concomitent cu prevederea unor dotări compatibile zonei;

– plantarea terenurilor degradate în urma activităților cu efecte poluante asupra solului;

– recuperarea spațiilor defrișate, etc.

In prezent suprafața ocupată cu păduri însumează circa 244 ha (zona de NE a teritoriului administrativ al orașului Roșiorii de Vede).

3.4.2.7. Transporturile urbane

Dezvoltarea economică și socială precum și extinderea teritorială a municipiului Roșiorii de Vede a creat premizele dezvoltării infrastructurii transporturilor urbane.

Baza dezvoltării transporturilor urbane a fost pusă în anul 1955, când s-a înființat servciul de transport, călători și mărfuri. Prima linie de transport în comun cu autobuzul s-a realizat pe traseul: Gară Roșiori-Nord – centru -bariera Turnu-Măgurele.

Actualemente transportul urban de mărfuri și călători se realizează prin autobaza locală de transport SC "TRANSURBANA" SA (fostă IJTL), care dispune de un parc auto de 14 autobuze, 6 autotaximetre, 12 autocamioane de marfă.

Unitatea asigură transportul a circa 2,5 mil. călători/an pe 56 trasee de 77 km pentru autobuze, 39 pentru maxi-taxi. Aceste trasee leagă principalele unități economice și cartierele de locuinte ale orașului:

– Gară Roșiori-Nord – centru – bariera Turnu-Măgurele;

– Gară Roșiori-Nord – centru – SC "ROVA" SA;

– Oraca – centru – Mobilex – Spital TBC;

– Gară Roșiori-Nord – Troianul;

– Gară Roșiori-Nord – Peretu;

– Gară Roșiori-Nord – Scrioaștea – Cucuieți.

3.4.2.8 Evacuarea deșeurilor și epurarea apelor uzate

Orașul Roșiorii de Vede dispune în prezent de o rețea de canalizare în sistem divizor cu o lungime cuprinzând 26 km străzi, dotate cu conducte de canalizare. Evacuarea apelor uzate menajere și industriale se face printr-o rețea de canalizare formată din 2 colectoare principale cu diametrul de 40-80 cm și 2 colectoare secundare de 25 și respectiv 40 cm.

Rețeaua de canalizare menajeră transportă apele uzate menajere și apele uzate industriale prepurificate în prealabil de către stația de epurare a orașului, aceasta nu numai că are capacitatea de a epura toate apele uzate din oraș dar funcționează sub capacitatea sa de 240 l/sec, debit acoperitor existent de 235 l/sec.

Apele uzate industriale epurate în stația de epurare orășenească trebuie să aibă caracteristicile apelor uzate menajere.

Aproape toate unitățile industriale au stații de epurare proprii iar din datele furnizate de SC "URBIS" Roșiori aceste stații de preepurare a apelor industriale nu funcționează.

Canalizarea pluviatilă este foarte modestă ca mărime. Apele meteorice sunt evacuate pe de o parte prin rețeaua de canalizare pluvială existentă, iar o parte prin rigolele existente de-a lungul străzilor. Rețeaua de canalizare pluvială este compusă din 2 coledoare:

– un colector de 60-150 cm diametru, pozitionat pe străzile Aleea CFR-Republicii – Izbiceanu – 6 Martie cu descărcare în râul Vedea;

– un colector cu diamelrul de 80-100 cm, pozitionat pe str.Dunării – Elena Doamna- Mărășești cu descărcare tot în râul Vedea.

3.4.2.9 Prognoza optimizării spațiului urban

Optimizarea spațiului urban și refacerea peisagistică la nivelul municipiului Roșiorii de Vede sunt două din dezideratele prioritare în dezvoltarea urbanistică a localității care se pot realiza concret prin următoarele intervenții:

1. În zona centrală trebuiesc dezafectate toate unitățile și depozitele incompatibile cu caracterul zonei în special cele care crează vecinătăți conflictuale, disconfort și reîntregirea terenurilor din punct de vedere funcțional.

Este cazul unităților SC "VINALCOOL" SA, SC "FRULEG" SA inclusiv celelalte spații de depozitare. Se va urmări reîntregirea zonelor valoroase și creerea de trasee pietonale care să le includă în circuitul urban al zonei.

2. Reconsiderarea zonei care include Gărdina Publică, stadionul municipal, Liceul "Anastasescu", biserica "Săldăreasa" și care printr-o amenajare de ansamblu și o revitalizare corespunzătoare poate deveni un centru imporant de polarizare. In acest sens se sugerează extinderea zonei verzi și completarea funcției de sport și agrement pe actualul amplasament ocupat de depozite (propus pentru dezafectare). Acele locuințe care nu pof fi îndepărtate se recomandă a fi supuse unui proces de reamenajare și modernizare.

Întreaga zonă de locuințe inclusiv în zona centrală, mai ales cea formată din construcții parter, va trebui reamenajată și reintegrată cât mai armonios, atât din punct de vedere al locuirii cât și al înființării de noi spații de interes general.

În cadrul zonei de locuințe există de asemenea subzone cu funcțiuni productive și de depozitare care se recomandă a fi dezafectate sau strămutate, în prezent amplasarea lor generând disfuncționalități la nivelul zonei.

În ceea ce privește aplicarea măsurilor de reabilitare urbană, corelate cu cele de refacere peisagistică zona de sud dealungul pârâului Bratcov oferă un real potențial, în prezent aici funcționând un han turistic și un camping. Prin armonizarea cu întreaga zonă compusă din locuințe și elemente de cadru natural (apă, pădure) aici se regăsesc condiții încurajatoare în scopul dezvoltării cel puțin a turismului de tranzit și de petrecere a timpului liber.

3.5.Evolutia activitatilor economice ale municipiului

3.5.1 .Functiile economice ale municipiului

Clasificarea funcțională a orașului a apărut ca o necesitate impusă de practică întrucât definește profilul social-economic al unui oraș. Stabilirea funcțiilor orașului Roșiorii de Vede se face ținând cont de structura populației active (ponderea populației ocupate în cele trei sectoare de bază: industrie, servicii și agricultură) și nivelul de dezvoltare economico-demografică, socială și culturală înglobat într-un indicator unic "nivel de dezvoltare".

Din punct de vedere funcțional, orașul Roșiorii de Vede este un oraș cu funcții mixte: industrială, agricolă, comercială și de transport.

Oraș de câmpie, situat la convergența a patru linii de cale ferată, într-o zonă cu materii prime agricole, la care se adaugă forța de muncă necesară, cuprinzând populația orașului și zona suburbană, toate acestea contribuind la realizarea unui bilanț de factor deosebit de favorabil pentru dezvoltarea economică a orașului. Profilul economic urban a suferit de-alugul a peste 6 secole modificări profunde.

De-alungul timpului orașul Roșiorii de Vede s-a impus ca centru comercial de importanță regională pentru desfacerea produselor agricole și meșteșugărești, negustorii de aici având strânse legături cu Brașovul după cum reiese din documentele transilvănene ale sec. XVI.

Începuturile activității industriale sunt modeste: o țesătorie cu 16 războaie mecanice, o fabrică de ulei, un mic furnal, 2 lăptării, câteva cazane de țuică. Totuși în perioada interbelică Roșiorii de Vede era considerat cel mai important centru industrial al județului Teleorman.

În perioada actuală, odată cu trecerea la economia de piață, municipiul Roșiorii de Vede a cunoscut numeroase transformări în industrie, comerț, agricultură, sectorul privat înlocuind în cea mai mare parte sectorul de stat.

Economia orașului se bazează pe următoarele ramuri: industrie, comerț, agricultură, transporturi.

1. Funcția industrială a devenit elementul principal al economiei locale, începând cu perioada interbelică, luând un avânt după cel de-al doilea război mondial în domeniul industriei constructoare de mașini dar mai ales în domeniul industriei alimentare.

Activitatea industrială a municipiului este concentrată în 16 unități principale, actualmente în proprietate privată. După anul 1994 s-a adăugat o nouă unitate industrială cu capital privat, iar altele de acest gen se aflau în stare de finisare. În cadrul producției de marfă pe ramuri industriale în 1992, pe primul plan se afla industria alimentară cu 36% din producția marfă globală, industria constructoare de mașini și a prelucrării metalelor 29%, industria textilă, confecții și tricotaje 20%.

Principalele ramuri ale industriei din municipiul Roșiorii de Vede sunt:

a. Industria constructoare de mașini și a prelucrării metalelor deținea în 1992 numai 29% din ponderea industriei. Produsele furnizate sunt piese turnate din fontă și oțel, piese de schimb pentru vagoane, piese confecționate din tablă, mașini agricole și subansamble. Principalele unități industriale ce aparțin acestor ramuri industriale sunt:

– SC "RECMAS" SA, de nivel republican, a fost înființată în anul 1948 sub numele de Centrul Mecanic de Zonă, activitatea desfășurându-se inițial în localul unei foste mori de pe strada Gării, nr.12, unde se confecționau și se reparau piese pentru utilaje agricole. Între anii 1953-1957 se construiește actualul sediu de pe strada Oltului, nr.61. Extins între anii 1960-1974 când secțiilor de siderurgie li se adaugă o secție de turnătorie pentru fontă și oțel, cu o capacitate de 3.000 tone piese turnate pe an. În anul 1996 activitatea unității a fost reprofilată în producerea de piese de schimb pentru diverse tipuri de tractoare (agricole, rutiere, pe șenile), pluguri , semănători, piese de schimb pentru combine și alte utilaje agricole, remorci, piese de schimb pentru motoare și autoturisme DACIA (set motor și cămașă cilindru), pentru tractoare Universal, autocamioane ROMAN, etc. La sfârșitul anului 2000, numărul salariaților era de 1.024 persoane din care 330 navetiști. Unitatea s-a confruntat cu serioase greutăți privind asigurarea de comenzi ferme, numărul salariaților ajungând în anul 2003 la circa 250.

– SC "METAL" SA – a luat ființă în anul 1940, funcționând la început cu 25 muncitori. Unitatea se extinde între anii 1960-1980 prin construirea unei hale de turnătorie și a unei hale de lăcătușerie, dotate cu utilaje ce permit realizarea de vane hidraulice, dispozitive de acționare pneumatică, reductori, piese turnate din mase plastice, fontă și materiale neferoase. Unitatea este de nivel național, având în prezent aproximativ 100 de salariați.

– SC "ROVA" SA – s-a înființat în 1971 și începe producția în 1973, având ca profil repararea vagoanelor de marfă pe patru osi și confecționarea de piese și subansamble pentru material rulant, cu o capacitate de 13.000 reparații de vagoane pe an. Această întreprindere dispune de laboratoare pentru testări mecanice, analiză fizico-chimică, analiză metalografică, verificări și recondiționări, aparate de măsură și control. Numărul salariaților a scăzut după 1989 datorită lipsei comenzilor ferme. În anul 1985 numărul salariaților era de 3.347, iar în 2001 acesta s-a redus ajungând la 1.075, din care 70 navetiști. Este o unitate de imprtanță națională.

b. Indusiria textilă este bine reprezentată în industria orașului prin unitățile de profil cum ar fi:

– SC "TEXTILA" Teleroman SA. A fost privatizată în 1999, fiind amplasată pe platforma industrială din partea de vest a orașului.

A fost înființată în 1933, iar în anul 1937 se transformă în societate anonimă, având 120 războaie mecanice de țesut, iar în 1948 – 161 războaie mecanice de țesut. Începănd cu anul 1973 se dă în funcțiune o filatură de fire tip bumbac iar în 1974 este pusă în funcțiune o țesătorie pentru articole tehnice și o secție de finisaj articole tehnice.

Produce: benzi pentru minerit, căptușeală, încălțăminte, filtre industriale, suporturi abrazive, tesături pentru confecții.

Producția a scăzut după 1989, datorită dificultăților de aprovizionare cu materii prime precum și datorită pierderii pieței de desfacere. Unitatea are în prezent- 1.059 războaie mecanice dar nu funcționează decât jumătate din capacitate. Forța de muncă este preponderent feminină. Numărul salariaților în 2003 era de aproximativ 630.

– SC "ROTRICO" SA – are ca profil confecționarea de tricotaje și perdele. A fost proiectată să mai producă și tricotaje și tesături de mătase și tip mătase și a fost dată în funcțiune în 1980. În ultimii 2 ani produsele obținute sunt tricotajele și țesăturile din fibre poliamidice.

Numărul salariaților a scăzut în ultimii ani ajungând de la 1127 salariați în 1994 la 826 în 2000, dintre care marea majoritate sunt femei.

Produsele obținute sunt desfăcute pe piața internă și externă, exporturile făcăndu-se în Franța, Anglia, Albania Arabia Saudită, etc.

c. Industria alimentară – este o ramură industrială veche, cu tradiți bogate în această localitate. Se produc uleiuri, vin, bere, mezeluri, produse lactate, produse de panificație prin mai multe societăți comerciale cum ar fi:

– SC "ROȘIORI" SA – profilată pe obținerea uleiurilor rafinate, având două secții, una pentru ulei alimentar și una pentru ulei etilic.

Unitatea a intrat în funcțiune în anul 1943, fiind amplasată inițial în nordul orașului. Între anii 1961 -1963 se transformă în fabrică de ulei tehnic, iar după 1975 se construiește a doua secție pe platforma industrială din vestul orașului pentru obfinerea de ulei alimentar. Materiile prime folosite sunt: semințele de floarea-soarelui, soia, ricin, etc., pe lângă ulei alimentar obținându-se acizi grași și șroturi. Producția fizică obținută după 1989 a fluctuat continuu, o oarecare redresare observându-se după 1993, după care în anii 1995-1996 producția crește1995 – 13150 t și 1996- 13.000 t.

Forța de muncă a prezentat o mică fluctuație după 1989, de la 578 de salariați în 1991, 613 salariați în 1993 și 544 de salariați în 2000, dintre care aproximativ 50 fiind navetiști. Produsele sunt valorificate pe piața internă precum și la export.

– SC "ROBEMA" SA – este profilată pe obținerea berii. A intrat în funcțiune în 1978,fiind construită pe platforma industrială din partea de vest a orașului. Fabrica are 21 linii de așteptare, 110 tancuri de fermentare, silozuri cu o capacitate de 7.500 t, 3 linii de îmbuteliere de bere la sticlă și o linie de îmbuteliere la keg. Are o capacitate de producție de 50.000 hl. În anul 1996 întreprinderea avea 450 de salariați, din care 137 sunt navetiști, numărul salariaților crescând cu 100 față de 1989.

– SC "ROBER" SA. A fost dată în folosință în 1994, având o linie de îmbuteliere cu o producție de 20.000 sticle pe zi și o linie de îmbuteliere la keg.

– SC "VINALCOOL" SA – a intrat în funcțuine în 1948 având ca scop producerea vinurilor, oțetului, rachiurilor naturale și industriale, spirtului ș.a. Cuprinde o hală de producere și păstrare a vinurilor, având subunități la Alexandria, Rădoești, Videle, Zimnicea, Furculești Salcia, Turnu-Măgurele, etc. Numărul salariaților este 248 din care 24 navetiști.

– SC "LACTEL" SA – întreprinderea își mută sediul într-un local nou, deși vechimea sa datează din 1958. Intreprinderea se aprovizionează cu laptele furnizat de producătorii particulari din zona Roșiorii de Vede. Produce lapte de consum, brânzeturi, unt, smântână pentru piața din Roșiorii de Vede, București, Râmnicu-Vâlcea, Slatina, Sinaia. Numărul salariaților din această unitate este de 100, dintre care 8 sunt navetiști.

– SC "CICALEX" SA – reprezintă o secție a fabricii de mezeluri din Alexandria. A luat ființă în 1948 și împreună cu abatorul constituie o societate unică.

Produce numeroase sortimente de mezeluri și preparate din carne. Deține aproximativ 95 de salariați.

– SC "SPICUL" SA – societate privatizată prin metoda MEBO. Este amplasată în NE orașului și a luat ființă în 1948. Are trei cuptoare cu o capacitate de 25 t / zi și un cuptor cu o capacitate de 10 t / zi; de asemeni înterprinderea are în dotare 2 silozuri de cereale și 2 mori, dintre care una foarte modernă. Funcționează cu aproximativ 290 salariați, între care 35 sunt navetisti.

d. Industria lemnului – reprezentată în peisajul industrial al localității de două societăți comerciale.

– SC "MOBALEX" SA – preluată de SC "ROVA" SA și produce mobilier de locuințe și birouri. Societatea funcționează cu circa 75 de salariați din care 25 navetiști.

– SC "TRAFAG" – profilată pe obținerea cherestelei de fag și stejar, fiind amplasată în nordul orașului. Are aproximativ 50 angajați din care 8 sunt navetiști.

2. Funcția agricolă. Agricultura reprezintă o ramură cu potențial scăzut în ansamblul economic al orașului după 1989. Și în acest sector economic intervin mari schimbări prin aplicarea legii Fondului funciar și lichidarea fostului patrimoniu CAP, o mare parte din moștenitorii foștilor proprietari intrând în posesia suprafețelor agricole pe care le dețineau înainte de 1960. În prezent oamenii își lucrează pământul individual sau în asociații agricole. La nivelul localității funcționează 3 unități agricole de profil cum ar fi: SC "AGROMEC" SA, SC "AGROZOOTEHNICA" SA și Asociația agricolă "DELCEL".

Modul de utilizare al terenurilor la nivelul localității noastre are următoarea structură:

* Direcția de Statistică a județului Teleorman

Terenurile arabile sunt concentrate în Câmpia Boianului și cuprind 79% din suprafața agricolă, pășunile și fânețele 4,7%, viile și livezile 1,5%. Pășunile și fânețele sunt concentrate în luncile râurilor Vedea și Urlui precum și a pârâului Bratcov. Liveziile și viile ocupă versanții din partea de vest a orașului în scopul unei mai bune valorificări a terenurilor și pentru combaterea eroziunii solului.

Fondul forestier este reprezentat de pădurea Vedea (Palanca), situată în partea stângă a râului Vedea și reprezintă 2,6% din suprafața de teren aferent. Structura culturilor în anul 2003 a fost următoarea:

'* Direcția de Statistică a județului Teleorman

Cultura viței de vie practicată pe circa 80 ha aparține în întregime proprietății private, fiind extinsă după 1989.

Cultura pomilor fructiferi se practică pe 78 ha din care 68 aparține SC "AGROZOOTEHNICA" SA Roșiori și 10 ha sunt proprietate privată. Predomină culturile de prun și cireș.

Creșterea animalelor. Are o pondere mai redusă în agricultura roșioreană și cunoaște după 1989 un ritm lent de dezvoltare datorită faptului că majoritatea populației nu deține teren agricol. De fapt această ramură se rezumă la propria gospodărie urmărindu-se de fapt asigurarea consumului propriu. În gospodăriile populației existau: bovine – 528, porcine – 1.733, ovine – 1492, păsări – 18.605. Legat de practicarea agriculturii trebuie menționată existența pe raza municpiului Roșiorii de Vede a unei întreprinderi de colectare a produselor agricole, având o capacitate de 44.000 t într-un siloz cu 36 celule și 28.500 t în magazii. Tot în raza municipiului mai funcționează și alte unități cu profil agricol din care amintim:

– Intreprinderea de exploatare și îmbunătățiri funciare;

– Centrul de protecția plantelor;

– Centrul pentru colectarea tutunului;

– SC "PLAFAR" Roșiori.

3. Funcția comercială. A reprezentat de-alungul timpului unul din punctele de referință în activitatea economică a orașului până în 1989. Până în acel an desfacerea de mărfuri era asigurată de ICSM urmat de Cooperativa de Achiziții și Desfacere Mărfuri.

Sectorul particular apărea numai în vânzările de produse agricole din piața liberă, contribuția sa coborând sub 1,5% din totalul de mărfuri vândute.

Începând cu 1990 comerțul roșiorean a cunoscut o profundă restructurare prin pierderea monopolului de stat în favoarea celui privat.

În anul 2000, în municpiu, activitatea comercială se desfășoară în 1.220 unități de profil din care:

– unități comerciale cooperatiste – 31;

– unități comerciale private – 1189. După profilul lor se disting:

– unități cu profil alimentar – 241;

– unități cu profil nealimentar – 193;

– unități universale și mixte – 458;

– unități de alimentație publică – 297.

4. Funcția de transport. Datorită potețialului economic ridicat și poziției sale geografice, Roșiorii de Vede este un nod feroviar de prim rang în partea centrală a Câmpiei Române. În afara legăturii Roșiori-Turnu-Măgurel-Costești și Roșiori-Alexandria, în anul 1974 se realiza joncțiunea pe traseul Craiova-Roșiori-București. În 1960 se realizează stația Roșiori-Nord, modernizându-se circuitele și parcurile de manevră. În anul 1973 se inaugurează traseul de 6 km de cale ferată uzinală care deservește SC "ROVA" SA, iar în 1979 este realizată o nouă linie uzinală de 5 km lungime ce deservește platforma industrială a orașului. În anul 1978 începe electrificarea magistralei București-Roșiori-Craiova și se dublează linia de cale ferată. Municipiul Roșiorii de Vede este deci nod feroviar la convergența a 5 linii de cale ferată și anume:

– Roșiori-Nord – Craiova;

– București-Nord – Roșiori;

– Roșiori – Costeși – Pitești;

– Roșiori – Turnu-Măgurele;

– Roșiori – Alexandria – Zimnicea.

Cu excepția magistralei feroviare București-Craiova, celelalte trasee nu sunt electrificate, circulația realizându-se pe un singur fir. În prezent circa 1.250 de salariați sunt cuprinși în acest sector (stația Roșiori-Nord: transport călători și marfă, atelierul de zonă, revizie, stația de întreținere linii, stația de transport și furnizarea energiei electrice și depoul de locomotive. Prin stația Roșiori-Nord trec zilnic în medie 57 trenuri cu călători și circa 63 trenuri cu marfă. Activitatea de transport feroviar roșiorean este coordonată de Regionala CFR Craiova din punct de vedere tehnic și organizatoric.

Transporturile rutiere de mărfuri și călători sunt dezvoltate și stimulate de aceleași condiții care au influențat și dezvoltat transporturile feroviare. Transportul auto de marfă și călători de pe raza orașului și din împrejurimi se realizează prin 3 autobaze.

Transportul de mărfuri se desfășoară prin SC "TRANSROMAR" SA, unitate reorganizată după 1990.

Aceasta dispune de un parc auto cuprinzând 68 de autocamioane, 28 de basculante cu o capacitate de transport de 561 t pentru autocamioane și 162 t pentru basculante. TRANSROMAR prestează transport de mărfuri pentru agenții economici, având 110 salariați.

Transportul de călători cuprinde transportul interurban și urban. Transportul interurban este asigurat de SC "ROPERTRANS" reorganizată după 1990. Societatea dispune de un parc auto format din 50 de autobuze, având 2.500 de locuri și deservește 29 de trasee interurbane pe 440 km. Cele mai importante trasee sunt :

– Roșiori – Didești;

– Roșiori – Albești;

– Roșiori – Tecuci;

– Roșiori – Dorobanțu;

– Roșiori – Tufeni;

– Roșiori – Văleni;

– Roșiori – Nicolae Bălcescu;

– Roșiori – Socetu;

– Roșiori – Crângeni

– Roșiori – Măldăeni.

In total sunt 46 de curse zilnic.

Telecomunicațiile s-au dezvoltat îndeosebi după 1976, când s-a construit noul oficiu poștal care cuprindea o centrală cu 5.000 linii telefonice. În prezent există aproximativ 7.300 de abonamente telefonice. În oraș funcționează 2 unități PTTR. Alături de centrala telefonică ființează și secția de întreținere linii telefonice având 35 de salariați. Tot aici se poate menționa existența în municipiu a 2 stații de televiziune prin cablu, care asigură transmisia a 32 de canale cât și un post local de radio.

3.5.2 Influienta municipiului asupra regiunii adiacente

3.5.2 .1 Influența asupra agriculturii

După 1990 odată cu aplicarea legii Fondului funciar prin moștenire sau cumpărare, foarte mulți roșioreni au devenit proprietarii unor terenuri din localitățile învecinate. În foarte multe cazuri aceste terenuri sunt date în arendă unor societăți agricole de profil sau chiar unor persoane fizice.

În acest fel orașul Roșiorii de Vede exercită o atracție asupra satelor prin proprietățile pe care locuitorii roșioreni le defin. 0 asemenea influență se reflectă și în modul de utilizare al terenurilor în orientarea producției agricole pentru aprovizionarea cu diverse produse animale și vegetale.

Municipiul Roșiorii de Vede impune deci o specializare a producției agricole din această zonă în funcție de necesitățile populației și industriei. Având acest" context' orașul este considerat un debușeu pentru produsele agricole din localitățile rurale învecinate. Astfel, micii producătorii s-au orientat în special în producția de legume, zarzavaturi, plante tehnice, (cum ar fi localitățile Măldăeni, Peretu, Scrioaștea, Didești, Vedea) și nu în ultimul rând în producția de cereale (aceasta având cea mai mare pondere în regiune) orașul fiind cunoscut încă de la atestarea sa documentară ca un mic târg orientat în comercializarea diverselor produse agricole vegetale și animale.

3.5.2 .2Atracția industrială, comercială și financiară

Existența unor imporante locuri de muncă pe teritoriul municipiului mai ales în sectorul industrial, generează zilnic deplasarea pentru muncă a unui număr de activi din localitățile învecinate.

Deplasările pentru muncă și relațiile în teritoriu în general sunt facilitate de existența unor drumuri naționale și județene modernizate (spre Alexandria, Craiova, Turnu-MăgureIe) la care se adaugă posibilitatea transportului pe calea ferată.

Astfel, principalele surse de atracție ale populației active din localitățile învecinate orașului sunt în cea mai mare parte unitățile productive (SC "ROȘIORI"SA, SC "ROVA" SA, SC "ROTRICO"SA, etc.). Totuși în ultima perioadă se înregistrează o scădere a populației navetiste datorită restructurăriIor care au avut loc.

Atracția comercială a orașului este bine reprezentată în zonă, datorită (tradiției de vechi târg a orașului; astfel în fiecare zi de vineri se realizează un târg agroalimentar care atrage majoritatea micilor producători din localitățile învecinate. Aici se comercializează produse agricole, animale, produse de tâmplărie/ tinichigerie, etc.

În afara acestui târg în municipiu se mai organizează și un târg anual pe perioada 1 -8 septembrie, acesta atrăgând un număr impresionant de oameni veniți din toate colțurile tării, atât pentru a vinde și cumpăra produse, cât și pentru parcul de distracții care se organizează în aceste zile.

În afara acestor târguri orașul dispune de bogată rețea de magazine de desfacere atât cu amănuntul cât și en-gros, aceasta din urmă aprovizionând majoritatea societăților comerciale din localitățile învecinate.

Atracția financiară este realizată de sucursalele principalelor bănci românești cum ar fi: BRD, BCR, Banc Post, Raiffeisen Bank , CEC, Trezoreria, etc.

3.5.2.3Atracția medicală și culturală

În ceea ce privește atracția medicală, Roșiorii de Vede se remarcă ca un important centru zonal de ocrotire și îngrijire a sănătății, prin spitalele, policlinicile și medicii specialiști în majoritatea domeniilor medicale. Astfel orașul își exercită atracția prin medicii săi care-și exercită profesiunea și atribuțiile asupra populației rurale învecinate.

În acest context orașul este echivalent cu spitalul având în vedere că în așezările rurale învecinate cu excepția dispensarelor sătești (în general slab echipate) nu există stabilimente cu funcții medicale. Uneori competența sau reputația unor medici contribuie la extinderea zonei din care populația vine în oraș pentru diferite tratamente sau intervenții chirurgicale.

Atracția culturală deși nu este la nivelul marilor orașe aceasta este prezentă datorită atracției exercitate de diferitele forme de învătământ (în special cele de nivel mediu sau diferite cursuri postliceale), de bibliotecile care ființează în municipiu și nu în ultimul rând influența culturală poate apărea mai pregnant prin mijloacele mass-media (în localitate ființând 2 posturi TV locale prin cablu, un post de radio local, iar mai nou a luat ființă 2 INTERNET-CAFE-uri) prin acestea orașul se face prezent în informarea populației din localitățile învecinate. Acestora li se adaugă și existența unui ziar local(DRUM).

3.5.2.4Zona de influență urbană

În identificarea zonei de influență urbană un rol important revine puterii demografice, economice și nivelului de dotare socio-culturală a orașului.

Municipiul Roșiorii de Vede este un centru de importanță zonală cu activități economico-sociale diversificate, un rol de echilibru și coordonare în cadrul zonei adiacente. Actualmente zona de influență socio-economică a orașului Roșiorii de Vede include 19 localități, adică toată partea de NE a județului Teleorman.

Totuși modificările în slructura economiei naționale și implicit în baza economică a orașului a determinat restructurarea industriei și terțializarea tot mai accentuată a activităților care au creat elemente perturbatoare în relația oraș-zonă de influență.

În ceea ce privește aria de recrutare a forței de muncă aceasta s-a restrâns treptat datorită excedentului propriu tot mai mare a orașului. 0 greutate tot mai mare a căpătat-o relațiile periodice excepționale în raport cu cele zilnice, care s-au diminuat în intensitate.

Astfel zona de influență a municipiului Roșiorii de Vede ca majoritatea zonelor țării este confruntată în prezent cu probleme complexe determinate de utilizarea nerațională și lipsa de protecție a unor resurse, de utilizarea incompletă a capacitățlor de muncă, de lipsa de locuințe și instituții publice adecvate, de insuficienta asistenței sociale și a protecției sociale.

3.5.2.5Relațiile urban-rural în condițiile economiei de piață

Geneza relațiilor dintre așezările urbane și localitățile rurale adiacente o constituie diferența de potențial între cele două categorii în raport cu capacitatea de valorificare ‚‚în situ’’ a acesteia.

Pe de o parte este vorba de acoperirea deficitului urban în produse agroalimentare și materii prime, iar pe de altă parte de deficitul localităților rurale în produse industriale, servicii și informații.

În contextul economiei de piață actuală bazate pe principiul cererii și ofertei, relațiile urban-rural au trebuit să se conformeze principiului de realizare a unei coordonate între oraș și spațiul său periurban, structurările acestor spații sunt influențate reciproc de potențialul lor specific asigurând caracterul activităților economice, sociale și culturale.

Una din problemele de bază în municipiul Roșiorii de Vede este excedentul de forță de muncă care s-a creat datorită restructurării economiei orașului. 0 soluție pentru această problemă ar putea fi reconversia forței de muncă excedentare spre serviciile și mica producție agroindustrială, legată de necesitățile locale ale activității agricole, ale existenței și revigorării localităților rurale învecinate.

Posibilitatea creării unor bazine preorășenești axate pe producția agricolă de piață va crea relații dominate de aprovizionare cu produse agroalimentare și materii prime agricole față de alte tipuri de relații economice. Specilizarea localităților rurale pe anumite produse agricole în funcție de tradiția existentă în zonă va asigura stabilirea relațiilor cu orașul și evoluția pozitivă a acestuia.

Realizarea acestor schimburi de masă, energie și informații între oraș și spațiul său adiacent, trebuiesc susținute de realizarea unor schimburi de transport adecvat nevoilor și realității teritoriale. De asemenea mai trebuie avut în vedere crearea unui sistem recreativ periurban adecvat relațiilor oraș-zonă de influență.

CAPITOLUL IV ORAȘUL Șl MEDIUL INCONJURĂTOR

4.1. Starea principalilor factori de mediu la nivelul municipiului Roșiorii de Vede

a. Factorul de mediu aer – datorită activităților industriale și agro-zootehnice, cât și datorită activităților domestice și traficului, are loc o încărcare a atmosferei cu N0 și SO compuși organici volatili, pulberi cu confinut de plumb sau poluanți primari. Aceștia datorită apei din atmosferă dau naștere Ia poluanți secundari, unii chiar agresivi (acid sulfuric, acid azotic) față de ființa umană, vegetație, sol, etc.

Din analizele efectuate la nivelul zonelor de risc de poluare, cât și la nivelul municipiului, impactul asupra aerului este mediu, concentrațiile menținându-se sub valorile standard doar uneori înregistrându-se depășiri accidentale, mai puțin zona de nord afectată de prezența platformei de gunoi, zonă ce se impune a fi reconstruită sub aspect funcțional urbanistic și ecologic.

b. Factorul de mediu apă. Funcționarea defectuoasă a stației de epurare precum și apropierea față de platforma de gunoi a condus la depășiri ale limitelor maxime admisibile la C02 și suspensii ale apelor râului Vedea.

În ceea ce privește caracterizarea biologică a râului Vedea ce cuprinde municipiul Roșiorii de Vede apele au o încărcare organică moderată. Prin interferarea valorilor indicatorilor de calitate, apele râului Vedea din zona Roșiorii de Vede se încadrează în clasa de calitate 111-A față de clasa III necesară.

c. Factorul de mediu sol. Calitatea solului din zona Roșiorii de Vede este afectată atât de activitățile economice urbanizare, trafic rutier cât și de colectarea defectuoasă și depozitarea necorespunzătoare și întâmplătoare pe terenurile descoperite a deșeurilor. În ultimă instanță amplasarea actuală a platformei de depozitare a gunoiului este incompatibilă în contextul unei structuralizări urbane moderne prin zonare funcțională precum și din punct de vedere ecologic, aceasta funcționând în dezacord atât cu prevederile legale interne cât și cu cele internafionale specifice. Se apreciază o degradare a terenurilor învecinate precum și a apelor râului Vedea (prin infiltrații în special) datorită proximității față de această zonă de depozitare a deșeurilor industriale, menajere, spitalicești.

4.2.Tipurile de poluanți și identificarea principalelor surse de poluare

Principalele surse fixe care afectează calitatea aerului din zona municpiului Roșiorii de Vede sunt sistemele de ardere a combustibilului lichid și solid în centrale termice sau în cadrul gospodăriilor precum și sistemele tehnologice din cadrul unităților productive.

Principalii poluanți atmosferici sunt oxizii de sulf, de azot și de carbon și pulberi fine în suspensii. La acestea se adaugă unii poluanți specifici datorați activităților industriale și anume: compușii organici volatili (solvenți, aldehide, fenoli, hidrocarburi) și pulberi cu conținut de metale (fier și aluminiu).

Impactul poluanților specifici asupra calităților atmosferei este limitat strict local. În municipiul Roșiorii de Vede nu există surse industriale majore de poluare a atmosferei. În ceea ce privește principalele noxe, acestea sunt:

– SO – surse industriale, centrale termice și încălzire domestică proprie;

– N0 – surse industriale, centrale termice și încălzire domestică proprie;

– CO și CO – încălzire domestică proprie, trafic urban;

– pulberi – încălzire domestică proprie.

Nivelurile de poluare diferă de la un sezon la altul, astfel acesta în sezonul rece înregistrează situații critice (SO+NOJ) care afectează întreg teritoriul urban, ceea ce duce la posibilități de afectare a sănătății populației și deprecierea vegetației, în special arboricole precum și degradarea construcțiilor.

Altă sursă de poluare a aerului o constituie și mijloacele de trafic (rutier, feroviar).

Poluarea apei are drept surse gospodărirea defectuoasă a apelor uzate industriaIe (insuficient prelucrate) și menajere.

Sub aspectul poluării solului principala sursă este reprezentată de deșeurile produse de gospodăriile populației, unitățile de alimentație publică și de prestări servicii, unități comerciale, unități economico-productive cu profil agro-industrial, etc.

Alte surse cu efect negativ asupra mediului și în general asupra sănătății populației sunt:

– depozitele întâmplatoare de deșeuri menajere stradale și spitalicești;

– salubrizarea defectuoasă la nivelul colectării gunoaielor;

– cimitirul de animale – puț sec – distanța minimă de protecție 200 m;

– amplasări de unități productive și depozite în/sau lângă zone incompatibile (locuire, agrement, sport, învățământ, dotări publice), aceste alăturări produc mai ales disconfort prin poluare olfactivă, vizuală și auditivă.

Exemple: fabrica de ulei vegetal, fabrica de produse lactate SC "LACTEL" SA, "VINALCOOL" SA, etc.

CAPITOLUL V

POTENȚIALUL TURISTIC AL MUNICIPIULUI ROȘIORII DE VEDE

Situându-se într-o zonă în care obiectivele turistice naturale sau antropice aproape că lipsesc, nu putem vorbi de un aflux turistic.

Putem spune că doar datorită funcției de transport Roșiorii de Vede este străbătut de grupuri de turiști organizate sau nu, care au localitatea noastră pe traseul pe care și l-au propus: spre litoral, spre capitală, spre zonele montane, etc. Este vorba deci de un turism de tranzit.

În localitate și în apropiere există câteva obiective de importanță locală. Acestea sunt pădurea Vedea cu zona sa de agrement, amenajată pe 2,6 ha cuprinzând terase, parcuri, locuri de joacă, locuri pentru camping și altele. În imediata apropiere, pe dealul Țigănia se află Biserica de Lemn ridicată de Radu Padiste și terminată de Mircea Ciobanul. Ulterior biserica este refăcută de Matei Basarab și Șerban Cantacuzino.

0 importanță o are Muzeul de Istorie cu profil 1907 în Teleorman, pastrând înscrisuri, ținută militară, haine turcești, diverse relicve ale conviețuirii traco-getice de pe aceste teritorii etc.

La intrarea în municipiul Roșiorii de Vede chiar pe DN6 se află hanul "Roșiori" într-un peisaj adecvat de pădurice care te îndeamnă la un popas oferind totodată și o panoramă a orașului.În localitate trebuie menționată existența mai multor monumente:

Monumentul Eroilor căzuți în Războiul de reîntregire al patriei, ianugurat în septembrie 1928 de Majestatea Sa Regina Maria și Principesa Regală Ileana;Monumentul tinerilor căzuți în Revoluția din decembrie1989, busturile lui Mihai Eminescu din parcul central, Gala Galaction originar de pe aceste meleaguri. Nu în ultimul rând menționăm în cadrul dotărilor material-turistice ale hotelului "Vedea", inaugurat în 1987, construit în stil modern, având o capacitate de 350 de locuri, cat-egoria 2 stele și beneficiind de dotări precum terasă, restaurant, cofetărie și braserie.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. BEAUJEAU GARNIER J., CHABOT G. (1971) – Geografia urbană. Editura Științifică, București.

2. CUCU VASILE (1971) – Geografia populației și așezările, Editura Didactică și Pedagogică, București.

3. CUCU VASILE (1 970) – Orașele României, Editura Științifică.

4. CIULACHE STERIE (1980) – Orașul și clima, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

5. DAN GHINEA (1998) – Enciclopedia geografică a României, vol.lll, Editura Enciclopedică, București.

6. GĂȘTESCU PETRE, C; RUSENESCU (1976) – Județul Teleorman, Editura Academiei, RSR.

7. GÂȘTESCU PETRE (1998) – Ecologia așezărilor urbane, Editura Universității, București.

8. IORGA NICOLAE (1943) – Revelații toponimice pentru istoria neștiută a României.

9. ILINCA NICOLAE (1999)-Geografie urbană, Editura Atlas Multimedia.

10. IORDAN I. (1963) – Toponimia românească, Editura Academiei.

11. IOAN D. R. (1978) – Urbanizarea în România, Editura Științifică și Tehnică, București.

12. IANOȘ I., TĂLÂNGĂ C. (1994) – Orașul și sistemul urban românesc în condițiile economiei de piață, București.

13. MIHĂILESCU V. (1966) – Dealurile și câmpiile României, Editura Științifică, București.

14.NEGUȚ SILVIU (1997) – Modelarea matematică în geografia urbană, Editura Științifică, București.

15.OPRIȘAN B.N. (1971) – Monografia folclorică a județului Teleorman, Alexandria.

16. POSEA GRIGORE, N. POPESCU, M. IELENICZ (1974) – Relieful României.

17. POP G. (1984) – România. Geografia circulației, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

18. ROȘU AL. (1980) – Geografia fizică a României, Editura Didactică și Pedagocică a României.

19.Stroescu P. (1993) – Dictionar geografic al judetului Teleorman .

19. ȘANDRU ION (1979) – România. Geografia economică, Editura Didactică și Pedagogică, București.

20. TREBICI VLADIMIR (1975) – Mică enciclopedie de demografie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

21. TUFESCU V. (1974) – România, natură, om, economie, Editura Științifică, București.

22. ȚOPA L (1968) – Istoria orașului, Editura Ștințifică, București.

23. UJVARI I. (1972) – Geografia apelor României, Editura Științifică, București.

24. VLAD EUGEN OVIDIU (1994) – Roșiorii de Vede – pagini monografice, Editura Teleormanul Liber.

25. * * * (1982) – Enciclopedia geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

26. * * * (1985) – Atlas geografic general al RSR.

27. * * (1966) – Atlas climatic al RPR.

28. * * * Date statistice de la Direcția Județeană de Statistică Teleorman.

29. * * * – Date statistice de la Primăria Roșiorii de Vede.

30. * * * – Date statistice de Ia OCOT Alexandria, hărți.

31. * * * – Date statistice de la stația meteorologică Roșiorii de Vede

CUPRINS

Introducere.

Capitolul I : Caracteristici generale.

1.1.Denumirea actuala a așeării ; schimburi in denumirea municipiului și explicarea originii acesteia ……………………………………………………………………………….pag. 1

1.2.Poziția administrativa a municipiului ; apartenența in timp la diferite unităti administrative ………………………………………………………………………………..pag. 2

Capitolul II : Poziția geografică a municipiului si caracteristicile fizico-geografice

2.1. Asezarea geografica a municipiului (asezarea matematica- longitudine, latitudine-in cadrul Romaniei……………………………………………………………….pag.3

2.2. Caracteristicile fizico-geografice ale zonei ocupate de municipiul Rosiorii de Vede

2.2.1. Caractere generale ale reliefului. Influenta reliefului asupra dezvoltarii urbane a municipiului…………………….. . …………………………………… …….pag.3

2.2.2. Analiza de detaliu …………………………………………………………….pag.5

2.3. Influiența reliefului asupra repartiției construcțiilor si extinderii vetrei urbane………………………………………………………………………………… .pag. 7

2.4.Caracteristici climatice generale si particularitați topoclimatice

2.4.1. Factorii genetici ai climei…………………………………………………..pag. 8

2.4.2. Caracterizarea elementelor meteorologice . ……………………………pag.10

2.4.3. Fenomene meteorologice diverse………………………………………..pag. 13

2.4.4 Diferențieri topoclimatice…………………………………………………..pag.13

2.5. Resursele de apa

2.5.1. Apele subterane…………………………………………………………….pag 14

2.5.2. Apele de suprafață…………………………………………………………pag.14

2.5.2.1. Regimul scurgerii raurilor…………………………………………pag.15

2.5.2.2. Regimul alimentarii raurilor râurilor………………………………pag.15

2.5.2.3. Regimul debitelor debitelor……………………………………….pag .15

2.5.2.4. Regimul termic si de îngheț………………………………………pag.16

2.5.2.5. Regimul chimic al apelor…………………………………………pag.16

2.5.2.6. Lacurile si bălțile………………………………………………….pag.17

2.5.3. Modul de folosința si gospodărire a apelor………………………..…….pag.17

2.6. Caracteristici biopedoclimatice.

2.6.1. Vegetația…………………………………………………………………….pag. 17

2.6.1.1.Protecția structurilor vegetale…………………………………….pag.18

2.6.2. Fauna…………………………………………………………………………pag.18

2.6.3. Solurile………………………………………………………………………..pag.19

2.6.3.1. Solurile zonale…………………………………………………..pag. 19

2.6.3.2. Solurile azonale…………………………………………………..pag.20

Capitolul III:Evalutia dezvoltarii urbane si economice a municipiului Rosiorii de Vede

3.1.Consideratii istorice

3.1.1.Urme preistorice din zona municipiului Rosiorii de Vede…………….pag. 21

3.1.2.. Atestarea documentarăa orasului……………………………………pag. 22

3.1.3.. Caracterizarea economica a orasului în anii libertății economice și influienta acesteia în evoluția orașului……………………………………………..pag. 23

3.2. Organizarea teritorială a municipiului Rosiorii de Vede

3.2.1. Delimitarea zonei orasului………………………………………………pag.24

3.2.2. Caracteristici generale…………………………………………………..pag.24

3.2.3. Bilanțul teritorial………………………………………………………….pag.25

3.2.4. Bilanțul teritorial detaliat pe categorii de functiune……………………pag.27

3.3. Populația .

3.3.1..Evoluția numerică a populației……………………………………………pag.28

3.3.2.Mișcarea naturala a populației……………………………………………pag. 30

3.3.3. Miscarea teritorială a populatiei…………………………………………..pag.31

3.3.4. Densitatea populației………………………………………………………pag. 32

3.3.5. Structura populației. ……………………………………………………….pag. 32

3.4. Spatiul urban și calitatea vieții. ( Ecologia urbană )

3.4.1. Fizionomia urbana : textura si profilul urban…………………………….pag. 35

3.4.2. Echiparea tehnico – edilitară………………………………………………pag.35

3.4.2.1. Alimentarea cu apa ……………………………………………….pag.35

3.4.2.2. Încălzirea locuințelor……………………………………………….pag.36

3.4.2.3. Alimentarea cu energie electrică………………………………….pag.36

3.4.2.4. Dotarile socio-culturale…………………………………………….pag.37

3.4.2.5. Arhitectura caselor si materialele de construcție folosite ……..pag.38

3.4.2.6. Protectia și reabilitarea spațiilor verzi……………………………pag.38

3.4.2.7. Transporturile urbane ……………………………………………..pag 39

3.4.2.8. Evacuarea deseurilor și epurarea apelor uzate…………………pag.39

3.4.2.9. Prognoza optimizării spațiului urban……………………………..pag.40

3.5. Evolutia activitatilor economice ale municipiului

3.5.1.Functiile economice ale municipiului………………………………………pag.40

3.5.2. Influiența municipiului asupra regiunii adiacente

3.5.2.1. Influienta asupra agriculturii……………………………………..pag.46

3.5.2.2. Atracția industrială , comercială si financiară………………….pag.46

3.5.2.3. Atractia medicală și culturală……………………………………pag.46

3.5.2.4.Zona de influiență urbană…………………………………………pag.47

3.5.2.5. Relațiile urban – rural în condițiile economiei de piață………..pag.47

Capitolul IV : Orasul și mediul inconjurator.

4.1.Starea pricipalilor factori de mediu la nivelul Municipiului Roșiorii de Vede..pag48

4.2.Tipurile de poluanți și identificarea principalelor surse de poluare…………..pag48

Capitolul V : Potentialul turistic al Municipiului Roșiorii de Vede…………………pag49

Bibliografie selectiva…………………………………………………………………..pag51