ROOT Submitted on Thu, Dec 10, 2020, 2:37 PM [630719]

SafeAssign Originality Report
ROOT •Submitted on  Thu, Dec 10, 2020, 2:37 PM
Raluca Ana Maria Dumitru View Report SummaryView Originality Report – Old Design
INCLUDED SOURCESSources
Internet (23) %12
Institutional database
(17)%7
Top sourcesAttachment  1
Lucrare de licenta (FB) – Lungu ( …%19 Universitatea Spiru Haret
Facultatea de Finanțe și Bănci BUCUREȘTI
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator științific:
Absolvent: [anonimizat]
2021
Universitatea Spiru Haret
Facultatea de Finanțe și Bănci BUCUREȘTI
ANALIZA
RISCURILOR ÎNTREPRINDERII, CU STUDIU DE CAZ LA
SC LEMIN ACET SRL Coordonator științific:
Absolvent: [anonimizat],
2021
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I – DEFINIREA ȘI CLASIFICAREA RISCURILOR ÎN AFACERI
1.1. Considerații generale privind riscul 1.2. Clasificarea riscurilor
1.3. Creșterea firmei și riscurile asociate acesteia
CAPITOLUL II – METODE DE ANALIZĂ A PRINCIPALELOR RISCURI ALE FIRMEI
2.1. Analiza riscului economic 2.2. Analiza riscului financiar
2.3. Modele de analiză a riscului de faliment
2.4. Relația rentabilitate-risc la nivel de firmă
CAPITOLUL III – METODE DE ANALIZĂ A RISCULUI FINANCIAR LA S.C. LEMIN ACET S.R.L.
3.1. Prezentarea societății S.C. LEMIN ACET S.R.L.
3.2. Analiza riscului financiar pe baza metodei pragului de rentabilitate
3.3. Analiza riscului financiar prin intermediul efectului de levier financiar
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Riscul este o componentă firească a vieții economico-sociale, care are la origine cauze multiple și îmbracă
forme foarte variate. Agenții economici cu oarecare experiență, analiștii profesioniști și chiar observatorii
neimplicați subscriu la ideea că riscul și incertitudinea reprezintă însoțitorii permanenți ai activității
economice de pretutindeni. Cei care acceptă această viziune invocă neputința garantării, pentru un orizont
de timp rezonabil, a obținerii factorilor de producție necesari, ca și dificultățile întâmpinate la vânzarea
produselor create sau a prestării serviciilor oferite, pe măsură ce integrarea economiei mondiale
avansează. Această problemă este binecunoscută, dar nu s-a acționat până de curând cu suficientă claritate
pentru identificarea celor mai bune căi de urmat pentru rezolvarea ei și nici pentru a comensura cât de
avantajoase sunt ele. Neglijarea în practică a complexei probleme a riscului și incertitudinii se datorează
necunoașterii ei. 1
2
1
3
4
3
5
6
7

Cunoașterea foarte bine a situației economico-financiare a întreprinderii, aflată sub impactul direct al unui
mediu înconjurător dinamic și în continuă schimbare și acționarea cu măsuri eficiente pentru a asigura și
crește competitivitatea întreprinderii sunt cerințe de bază la care trebuie să răspundă un conducător prin
activitatea desfășurată pentru a asigura creșterea întreprinderii.
Pentru a răspunde cât mai bine acestor cerințe prezenta lucrare își propune să trateze unele aspecte de
bază privind riscurile care pun în pericol funcționarea normală și sănătoasă a întreprinderilor, cunoașterea
modului de depistare a slăbiciunilor economice ale unei întreprinderi, prin folosirea unor metode și tehnici
adecvate și a unor indicatori economico-financiari de diagnosticare a activității. Scopul acestei lucrări a fost
prezentarea și analiza celor mai importante ipostaze sub care se prezintă riscul în economie și să ofere
sugestii și procedee prin care efectele lui nedorite se pot evita, micșora sau controla, astfel încât
performanțele umane să se îmbunătățească.
În primul capitol am definit riscul, am enumerat câteva opinii cu privire la riscul în afaceri, apoi am
prezentat o clasificare a riscurilor întreprinderii Riscurile în activitatea întreprinderilor pot fi multiple, și
anume: riscul economic, riscul comercial, riscul financiar, riscul de faliment, riscul de investiții, riscul
contractual, riscul în activitatea de management și de marketing, etc. În capitolul al doilea am dezvoltat
metodele de analiza a celor trei riscuri, considerate cele mai importante, și anume: riscul economic,
riscul financiar și riscul de faliment. Capitolul al treilea este, de fapt, un studiu de caz privind analiza riscului
financiar în cadrul firmei LEMIN ACET SRL. Am prezentat în acest capitol diferite metode de analiză a riscului
financiar, observând că firma nu s-a confruntat cu un astfel de risc. În finalul lucrării am prezentat câteva
concluzii, la care am ajuns după studierea literaturii de specialitate și a unor aspecte practice, întâlnite în
cadrul firmei LEMIN ACET SRL. CAPITOLUL I
DEFINIREA ȘI CLASIFICAREA RISCURILOR ÎN AFACERI
1.1. Considerații generale privind riscul Fiecare întreprinzător trebuie ca o dată cu evaluarea resurselor să
cuantifice riscul pe care îl implică angajarea sa într-o anumită afacere. Pe de altă parte, o dată cu finalizarea
investiției, agentul economic trebuie să monitorizeze permanent modul de recuperare a investiției din
veniturile încasate, în vederea preîntâmpinării eventualelor riscuri. Potrivit Dicționarului explicativ al limbii
române, termenul de risc provine din limba franceză de la cuvântul „risque” și semnifică o „posibilitate de a
ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de a suporta o pagubă: pericol posibil”.
Riscul echivalează cu vulnerabilitatea întreprinderii care poate apărea în toate sectoarele activității, astfel că
analiza lui implică numeroase cercetări care să scoată în evidență punctele slabe ale activității economice și
financiare.6
Unii autori francezi apreciază că riscul este „un element de incertitudine care poate afecta activitatea unui
agent sau derularea unei operațiuni economice”. Maria Mihalciuc și colaboratorii sunt de părere că
termenul de risc în activitatea economică înseamnă o „gamă largă de incertitudini privind activitatea
viitoare a unui agent economic”. O altă definiție a riscului întâlnită în literatura economică arată că
„riscul este o noțiune socială, economică, politică sau naturală a cărei origine se află în posibilitatea ca o
acțiune viitoare să genereze pierderi datorită informațiilor incomplete în momentul luării deciziei sau
inconsistenței unor raționamente de tip logic”.
Prin risc se înțelege probabilitatea survenirii unui eveniment nedorit. Riscul unui activ se definește prin
variabilitatea probabilă a rentabilității viitoare a activului. Riscul este probabilitatea ca un eveniment
nefavorabil să aibă loc. Riscul poate fi definit și ca probabilitatea succesului sau a eșecului, în care succesul
înseamnă obținerea unui profit și eșecul presupune suferirea unei pierderi de bani dintr-o „investiție”.
Deși termenii de „risc” și „incertitudine” sunt folosiți de multe ori pentru a exprima unul și același lucru,
există o diferență clară între ei. Incertitudinea reprezintă faptul de a nu ști ceea ce urmează a se
întâmpla în viitor, prin incertitudine se înțelege lipsa unor informații referitoare la consecințele prezente și
viitoare ale unei acțiuni, lipsa de siguranță în demonstrarea adevărului sau diferența dintre ceea ce trebuie
cunoscut pentru a se adopta o decizie corectă. Riscul este modul în care caracterizăm cât de multă
incertitudine există. Cu cât există mai multă incertitudine, cu atât riscul va fi mai pronunțat și invers. Riscul
reprezintă deci o caracterizare a gradului de incertitudine.
În general, riscul se definește ca fiind posibilitatea ca veniturile viitoare să fie diferite față de cele estimate a
se obține. Altfel spus, riscul reprezintă variabilitatea veniturilor sub influența mediului, implicând
eventualitatea producerii unui eveniment nefavorabil. Noțiunea de risc nu are semnificație decât atunci
când se prezintă viitorul și când se încearcă estimarea fluctuațiilor posibile ale ratei rentabilității în cadrul
analizelor previzionale. Prin analiza riscului se înțelege o analiză sistematică a oricărui risc de afaceri.
Standardele Internaționale de Contabilitate apreciază că riscul descrie varietatea rezultatelor obținute.
Ajustarea în funcție de risc poate implica creșterea valorii la care este estimată o datorie. În evaluarea
rezultatelor și cheltuielilor afectate de condiții de incertitudine, trebuie aplicat principiul prudenței pentru a
nu supraevalua activele și a subevalua datoriile. Totuși, elementele de incertitudine nu justifică constituirea
unor provizioane excesive sau subevaluarea obligațiilor.
Caracteristicile riscului le putem enumera astfel:
· riscul constituie o remunerare a capitalului investit;
· riscul reprezintă o gamă de incertitudine;
· riscul exprimă o incapacitate de adaptare a firmei la condițiile de mediu;
· riscul înseamnă probabilitatea apariției unui eveniment nedorit;
· riscul este o măsură a vulnerabilității firmei;
· riscul exprimă variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului; 8
8

· riscul este o măsură a probabilității de apariție a succesului sau eșecului;
· riscul este un concept greu de definit de către economiști și investitori;
· prin analiza riscului se înțelege o analiză sistematică a oricărui risc de afaceri.
1.2. Clasificarea riscurilor
După natura lor riscurile pot fi: riscuri pure și riscuri speculative.
Riscurile pure sunt consecința unor evenimente accidentale care nu pot fi prevăzute. Riscurile pure se
definesc ca probabilitatea apariției pierderii capitalului fără posibilitatea recuperării lui. Evenimentele
accidentale care de cele mai multe ori sunt tragice, pot fi: uragane, cutremure, incendii, inundații, războaie,
atentate, etc.
Riscurile speculative legate de deciziile ce se iau într-o companie, constituind evenimente cu o probabilitate
de apariție mare, depinzând în mare măsură de profitul și de mediul în care aceasta acționează.
Clasificarea riscurilor după sfera activității:
1. Riscul în activitatea întreprinderilor:
√ riscul economic:
· riscul de schimb valutar;
· riscul de rată a dobânzii;
· riscul de preț;
· riscul de exploatare;
√ riscul comercial:
· riscul de transport;
· riscul de desfacere;
· riscul de preț;
√ riscul financiar;
√ riscul de faliment;
√ riscul de investiții;
√ riscul contractual;
√ riscul în activitatea de marketing;
√ riscul în activitatea de management.
2. Riscul în activitatea bancară:
√ riscuri financiare:
· riscul de credit;
· riscul de lichiditate;
· riscul de capital;
· riscul operațional;
· riscul ratei dobânzii;
· riscul de schimb valutar;
√ riscuri comerciale:
· riscul de produs;
· riscul de piață;
· riscul de imagine comercială;
√ riscuri de mediu:
· riscul de țară;
· riscul competițional;
· riscul de deficit;
Riscul economic este dat de capacitatea firmei de a se adapta la timp și cu cel mai mic cost la variațiile
mediului9
9
9
10
10
9
6
10
11
10
9
10
9
10
10
9
10
12

mediului.
După natura și poziția firmei în mediul economic, rezultatele ei sunt mai mult sau mai puțin
influențate de o serie de evenimente economico-sociale: creșterea prețului la materiile prime și la energie,
creșterea salariilor, accentuarea concurenței, inovația tehnologică, calamități naturale, calamități fortuite
(incendii, furt, accidente etc.), acte de imprudență managerială, avarii, pierderi în timpul transporturilor
mărfurilor, etc.
Riscul de schimb valutar afectează agenții economici care folosesc devize pentru încasarea sau plata
sumelor din contracte. În situația unui contract de credit dacă acordarea creditului se face prin referire la o
altă monedă decât moneda națională, modificarea cursului de schimb realizată după încheierea
contractului, poate produce două efecte:
· dacă cursul de schimb dintre moneda națională și moneda față de care s-a făcut referință în contractul de
credit duce la deprecierea valutei, debitorul va plăti mai puțin, iar creditorul va suferi o pierdere la încasare;
· dacă cursul de schimb dintre moneda națională și moneda față de care s-a făcut referință în contractul de
credit duce la aprecierea valutei, debitorul va plăti mai mult, iar creditorul va fi în câștig.
În cazul unor contacte de import-export sau achiziții-livrări intracomunitare se va plăti suma din contract
exprimată în monedă națională stabilită la negocierea contractului. Există astfel două situații:
· importatorul va plăti mai mult, când cursul valutei străine crește, moneda națională depreciindu-se;
· exportatorul va încasa mai puțin când cursul valutei din contract scade, moneda națională apreciindu-se.
Riscul de rată a dobânzii apare datorită fluctuației ratei dobânzii percepute a afecta în special creditul
furnizor și creditul cumpărător. Riscul apare atunci când se fixează rata dobânzii pe care clientul o plătește
furnizorului pentru creditul furnizor acordat sau băncii creditoare pe perioada creditului cumpărător. În
stabilirea ratei dobânzii trebuie să se țină seama de dobânda pieții.
Riscul de preț se datorează creșterii costurilor de fabricație ale produsului care face obiectul exportului, ca
urmare a unor modificări înregistrate pe piața exportatorului. Aceste modificări pot provoca riscuri care
sunt determinate de o serie de factori:
· creșterea costurilor de producție în intervalul dintre execuție și încasare;
· ridicarea prețurilor la materiile prime încorporate în produsele exportate;
· scăderea puterii de cumpărare a monedei influențează încasarea ulterioară a valorii contractului.
Riscul de exploatare exprimă variația rezultatelor economice la condițiile de exploatare. Activitatea
desfășurată în cadrul unei întreprinderi generează rezultate ce sunt sub diverse influențe, precum:
modificarea prețului utilităților, modificarea cadrului legislativ și a reglementărilor din domeniul taxelor și
impozitelor, creșterea salariilor, înăsprirea concurenței, etc.
Principalul indicator care măsoară riscul de exploatare este pragul de rentabilitate sau profitabilitate,
denumit și cifră de afaceri critică. Pragul de rentabilitate al întreprinderii este acel punct la care cifra
de afaceri acoperă cheltuielile de exploatare delimitate în cheltuieli fixe și cheltuieli variabile, calculându-se
în unități fizice sau valorice, pentru un produs sau pentru întreaga activitate. Mai este numit și punct critic,
deci la acest punct profitul este nul. Acest prag este apreciat ca fiind pragul eficienței cheltuielilor.
a) În unități fizice:
Qv
t
v
v
t
M
Cf
C
P
Cf
=
–
=
unde:
Q- cantitatea de produse aferentă punctului critic;
t
Cf8
13

Cf
– cheltuieli fixe totale;
v
P
– prețul de vânzare pe unitatea de produs;
v
C
– cheltuieli variabile pe unitatea de produs;
v
M
– marja cheltuielilor variabile.
b) În unități valorice:
mv
t
v
t
PR
R
Cf
R
Cf
CA
=
–
=
1
unde:
PR
CA
– cifra de afaceri prag, aferentă punctului critic;
t
Cf
– cheltuielile fixe totale;
v
R
– rata medie a cheltuielilor variabile;
mv
R
– rata marjei cheltuielilor variabile.
La nivel de produs, pragul rentabilității se determină cu relația:
V
f
CH 14
14

P
CH
K
–
=
unde:
f
CH
– cheltuieli fixe unitare;
P
– prețul mediu de vânzare;
V
CH
– cheltuieli variabile pe unitate de produs.
Nivelul pragului rentabilității prezintă un interes managerial deoarece:
· oferă informații cu privire la nivelul minim de activitate pentru a obține profit;
· permite elaborarea de ipoteze și efectuarea de simulări privind evoluția profitului;
· servește la explicitarea modificării rezultatului exploatării.
Riscurile comerciale apar cu ocazia desfacerii produselor, o dată cu livrarea mărfurilor atunci când ciclul
fabricării acestora s-a încheiat.
Riscul de transport apare datorită eventualelor întârzieri datorate transportului, condițiilor în care sunt
transportate mărfurile care își pun amprenta asupra produselor prin degradarea calitativă, dar și din cauza
neconcordanțelor cantitative.
Riscul în transporturi este cauzat de:
· nepregătirea corespunzătoare a mijloacelor de transport;
· utilizarea unor ambalaje necorespunzătoare;
· depozitarea produselor în spații improprii;
· manipularea incorectă a produselor, etc. 15
Riscul de desfacere are la bază o serie de cauze care țin de îndeplinirea obligațiilor contractuale dintre cei
doi parteneri de afaceri și de schimbările care apar ulterior datei semnării contractului. Cauzele care
generează apariția riscului de desfacere sunt:
· modificări de preț la materii prime, materiale, energie;
· modificări de salarii, curs de schimb valutar după semnarea contractului;
· lipsa de bonitate a clientului;
· alte cauze subiective: neglijență, incapacitate profesională, etc.
Riscul de preț apare datorită modificărilor de preț în intervalul dintre încheierea contractului și plata lui.
Acest risc de preț poate afecta atât furnizorul, cât și beneficiarul mărfii. În intervalul dintre încheierea
contractului și plată se pot înregistra schimbări care au influențe asupra furnizorului, dacă prețul pieței este
mai mare decât cel din contract sau asupra beneficiarului, dacă prețul pe care îl va plăti prin contract este
mai mare decât prețul pieței.
Indicatorii prin care se urmărește analiza riscurilor comerciale sunt:
a) Rentabilitatea capitalului:
b) Rentabilitatea economică:
Situația financiară a agenților economici, privită prin prisma amplorii, variabilității și sensului fluxurilor
bănești și a masei beneficiului, se află sub influența a numeroși factori. Cei mai importanți dintre ei sunt
fluctuațiile pieței care determină variabilitatea vânzărilor și a plăților pentru achiziționarea factorilor
necesari, incidentele de muncă și de producție. Drept urmare, întreprinderile se confruntă în
permanență cu un risc economic deoarece nu au un control mulțumitor asupra veniturilor viitoare. Alături
de acest risc intervine încă unul suplimentar, ori de câte ori firmele folosesc capital de împrumut.
Riscul financiar caracterizează variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidența structurii16
13
17
8

ț
financiare a firmei. Structura capitalului unei firme este format din capital propriu și capital împrumutat.
Capitalul împrumutat este purtător de dobândă, adică necesită un cost de rambursare. Din această cauză
este foarte important măsurarea acestui risc. O firmă care recurge la împrumuturi trebuie să suporte
sistematic și cheltuieli financiare aferente. De aceea, îndatorarea, prin mărimea și costul ei, antrenează o
variabilitate a rezultatelor, modifică deci riscul financiar.
Riscul financiar este reprezentat de reducerea ratei profitabilității firmei față de rata medie stabilită pe
orizontul de timp considerat. În situația când datoriile firmei cresc, adică crește gradul de îndatorare,
sporește și riscul financiar.
Măsurarea riscului financiar se realizează prin indicatorii:
· gradul de îndatorare;
· structura de îndatorare;
· îndatorarea la termen;
· solvabilitatea pe termen lung;
· solvabilitatea pe termen scurt.
Pentru ca o întreprindere să reziste condițiilor pe piață, aceasta va trebui să fie solvabilă, adică să aibă
capacitatea de a face față obligațiilor scadente la un moment dat. Întreprinderea este obligată să lucreze în
echilibru, orice dereglare a acestuia va conduce inevitabil la greutăți în desfășurarea activității și în ultimă
instanță la falimentul acesteia.
Riscul de faliment reprezintă probabilitatea ca o societate comercială să înregistreze pierderi atât de mari
încât să fie în imposibilitatea de a-și onora contractele cu beneficiarii, de a plăti furnizorii și de a restitui
împrumuturile către bănci. Riscul de faliment este opus probabilității de profit și se pune problema creșterii
profitabilității, în condițiile unui risc asumat. Acest tip de risc trebuie privit ca o prioritate deoarece o firmă
poate rămâne în circuitul activității economice doar în condițiile în care aceasta anticipează, gestionează și
controlează acest risc.
Cauzele care determină apariția falimentului sunt de natură internă și de natură externă. Cele de natură
internă se datorează: lipsei de pregătire profesională a managerilor, deciziilor greșite, erorilor de
management, stocurilor de produse prea mari, produselor de calitate inferioară, cheltuielilor ridicate, etc.
Cauzele de natură externă sunt legate de piețele de desfacere: cerere în scădere, falimentul clienților sau
legate de condițiile economice: inflație, recesiune, etc.
Criteriile principale care stau la baza identificării întreprinderilor în dificultate sunt:
· insolvabilitatea, adică activul nu este suficient pentru achitarea datoriilor;
· supraîndatorarea, caz în care gradul de îndatorare este atât de mare încât compromite capacitatea
întreprinderii de a face față datoriilor scadente;
· existența unor fapte de natură să compromită continuitatea activității.
Uniunea Europeană a Experților Contabili a reținut următoarele semne ale unei situații dificile, reale sau
potențiale:
· existența unui fond de rulment negativ sau chiar a unui rezultat net negativ;
· utilizarea unor credite curente pentru finanțarea investițiilor;
· imposibilitatea reînnoirii creditelor;
· imposibilitatea rambursării creditelor la scadență normală;
· falimentul unor furnizori sau clienți;
· dispariția sau indisponibilitatea unui conducător; 8
10
9
18
12
19
· persistența unor greve.
Întreprinderile în dificultate se caracterizează prin:
· scăderea volumului de activitate și a rentabilității;
· folosirea unor tehnici și instrumente de conducere neperformante;
· situația financiară dificilă;
· grad scăzut de utilizare a capacității de producție.
Din punct de vedere juridic o întreprindere este în dificultate atunci când se află în stare de încetare a
plăților, adică atunci când nu poate face față datoriilor sale exigibile cu sumele de bani disponibile.
Falimentul nu trebuie confundat cu deficiențele temporare în asigurarea capacității de plată care pot fi
remediate fie prin îngăduința partenerilor de afaceri fie prin credite bancare. Falimentul reprezintă starea
care denotă lipsa iremediabilă de capacitate de plată, firmele nedovedind vitalitate.
Cea mai importantă decizie a unui agent economic privește investiția, fiindcă aceasta antrenează o
cheltuială înprezent pentru amări producția înviitor Relația dintre mărimea șistructura investițiilor20
21

cheltuială în prezent pentru a mări producția în viitor. Relația dintre mărimea și structura investițiilor,
succesul ori eșecul lor este foarte puternică, pentru că un număr de factori, combinați între ei în proporții
diferite, acționează asupra patrimoniului și a potențialului productiv deținut de întreprinzători. În același
timp ei fac să planeze incertitudinea asupra viitorului fiecărei firme în parte și asupra afacerilor, în general.
Într-o primă instanță, acest fapt se explică prin aceea că rezultatele posibile ale unei investiții nu se pot
prevedea și controla în totalitate de către cei care le efectuează, deoarece pentru a le conferi
operaționalitate, ei trebuie să cumpere și să exploateze imobilizări corporale și necorporale variate, de pe o
piață și pentru o piață a căror prețuri sunt greu de anticipat. Astfel că, în domeniul investițional, hazardul și
abilitatea personală a celor care conduc firmele influențează în mare măsură rezultatele care se obțin.
Proiectele de investiții pe care firmele le realizează cu scopul expansiunii, înlocuirii, raționalizării și
protecției mediului implică o serie de decizii economice referitoare la modalitățile de finanțare, de
recuperare, de implementare. Decizia de investire depinde de:
· mărimea capitalului ce urmează a fi investit;
· durata de viață a investiției;
· fluxurile de lichidități nete;
· valoarea reziduală;
· rata de actualizare.
Estimarea cât mai corectă a mărimii capitalului ce urmează a fi investit este o problemă complexă,
deoarece supraestimarea acestuia va determina costuri ridicate ale produselor, pe când subestimarea
acestuia determină pierderi de produse și implicit de cotă de piață.
Durata de viață a investiției poate să fie influențată de factori incerți, dar cu cât această durată de viață este
mai mare cu atât riscul este mai ridicat.
Fluxurile de lichidități nete sunt un element hotărâtor în alegerea unei investiții, deoarece investițiile trebuie
să genereze numerar care să acopere valoarea lor, dar să permită și obținerea unui profit pentru
întreprindere. Riscul și incertitudinea sunt prezente deoarece există variabile a căror estimare se realizează
destul de greu.
Valoarea reziduală este suma care poate fi obținută din vânzarea investiției după încheierea duratei ei de
viață. Incertitudinea care planează asupra investiției în sensul uzării și scoaterii ei din funcțiune înainte de
durata de viață conduc la obținerea unor pierderi, la fel cum la vânzarea la o valoare mai mare aduce câștig.
Rata de actualizare este importantă deoarece dacă valoarea actualizată este mai mare decât costurile
investiției înseamnă că întreprinderea prosperă, iar acest proiect contribuie la creșterea acțiunilor
întreprinderii pe piață.
Problema riscurilor se reduce la a ști dacă, în ipoteza când una dintre părți nu poate executa obligația sa,
datorită unui caz de forță majoră, cealaltă parte mai este ținută să o execute pe a sa. Interdependența
obligațiilor celor două părți contractante impune soluția stingerii obligației corelative a unei părți, atunci
când o forță majoră face imposibilă executarea obligației ce revine celeilalte părți. Riscurile sunt în sarcina
debitorului obligației imposibil de executat.
Riscul în contractul de vânzare
Atunci când ne referim la riscul produsului vândut, trebuie răspuns la două întrebări:
a) Cine suportă paguba pierderii produsului în perioada posterioară acordului de voință și momentul
predării?
b) Cumpărătorul mai este sau nu obligat să plătească prețul?
Pentru soluționarea acestui aspect nou al problematicii riscurilor, trebuie plecat de la regula necontestată
că simplul acord de voință are ca efect transferarea proprietății de la vânzător la cumpărător. Astfel, se
consideră că din momentul acordului de voință, vânzătorul și-a îndeplinit obligația sa, el nu mai este
proprietarul obiectului, de unde consecința că dacă obiectul se pierde, aceasta nu poate privi decât pe
proprietar.
Între noțiunea de risc și cea de proprietate există atât interdependență cât și concomitență. Eventuala
pierdere care survine între momentul acordului de voință și al predării efective cumpărătorului, nu
exonerează de plata prețului, deoarece vânzătorul și-a executat obligația, rămâne ca și cumpărătorul să o
execute pe a sa și în consecință va plăti prețul. 10
21
7
22
În doctrina modernă asupra dreptului proprietății, inconvenientele automatismului trecerii riscurilor odată
cu transmiterea proprietății se preconizează a fi înlăturate prin legarea transferurilor riscurilor de predarea
mărfii și nu de transmiterea proprietății.
Riscul contractual când vânzătorul este în întârziere
Dacă vânzătorul întârzie predarea, iar cumpărătorul îi adresează o somație prin care îl pune în întârziere,
principiul conform căruia riscurile prevăd pe cumpărător, el fiind proprietarul, nu mai este respectat și
riscurile rămân în sarcina vânzătorului. Prin urmare, dacă obiectul contractului va dispărea înainte de
predarea acestuia cumpărătorului, pierderea va trebui să o suporte vânzătorul, iar cumpărătorul este
exonerat de obligația de a plăti contravaloarea contractului.
Riscuri în vânzările de bunuri viitoare
Înacest cazseaplică regula concomitenței trecerii proprietății șiariscurilor Dificultățile apar încazul unor

În acest caz se aplică regula concomitenței trecerii proprietății și a riscurilor. Dificultățile apar în cazul unor
contracte complexe cum sunt contractele de antrepriză a căror definire va avea loc în raport cu principiul
prevalenței unui raport asupra celuilalt. Odată precizată natura juridică a acestui raport, se vor aplica:
· principiile care guvernează riscurile obiectului, dacă rezultatul clarificării este un contract de vânzare;
· principiile care guvernează riscurile contractului în general, dacă operația a fost calificată contract de
antrepriză.
În primul caz, riscurile îl vor privi pe proprietar, iar în cel de al doilea caz pe antreprenor.
Riscul în vânzări de bunuri aparținând unui terț
În cazul unei vânzări de bunuri aparținând unui terț, nici proprietatea și nici riscul nu pot trece, în
momentul acordului de voință, deoarece în acel moment bunul ce face obiectul vânzării aparține unui terț.
Transmiterea va opera în momentul în care bunul va fi dobândit și se va face predarea. Până la această
dată bunul nu va fi în riscul vânzătorului, deoarece el nu a devenit prin achiziționarea lui proprietar.
Evident, nu va fi nici riscul cumpărătorului, deoarece nici el nu a dobândit proprietatea, bunul nefiind trecut
în patrimoniul său.
Problematica riscului contractual este strâns legată de cadrul juridic existent pe plan intern și internațional.
Momentul transferului riscurilor este subiect controversat și reglementat parțial prin legi, principii sau
reguli speciale. În țări diferite, paralelismul proprietate-risc este tratat diferențiat.
Activitatea de marketing la nivelul unei organizații, se concretizează în deciziile de alocare a resurselor în
funcție de cerințele pieței, în vederea satisfacerii consumatorilor. Firmele trebuie să facă eforturi deosebite
pentru a cerceta nevoile clienților lor cu scopul luării deciziilor privind fabricația produselor cerute de
consumatori. Orientarea spre client, necesită ca firma să dispună de flexibilitate și de multă creativitate
privind cerințele clienților. În vederea obținerii unor avantaje competitive firmele trebuie să dezvolte relații
solide de menținere a vechilor clienți și de mărire a încrederii a celor noi. Pentru a stabili o relație mai bună
cu clienții, este nevoie de existența unei strategii de marketing concretizate în:
a) identificarea unei nevoi corespunzătoare pentru un segment specific care corespunde capacității de
ofertă;
b) fabricarea unui produs sau serviciu care să corespundă segmentului de clienți sau pieței-țintă căreia se
adresează;
c) elaborarea unui plan de marketing în vederea identificării altor nevoi orientate spre diferențierea
produselor față de cele ale concurenței;
d) monitorizarea permanentă a rezultatelor și a încadrării lor în obiectivele societății.
Relațiile întreprinderii cu clienții trebuie să fie foarte puternice prin care să se asigure succesul ambelor
părți implicate și implicit profitabilitate pe termen lung. Dorințele clienților pot fi transformate prin
intermediul compartimentului de marketing în oportunități de afaceri dacă întreprinderile inovează,
analizează și lansează pe piață produsele și serviciile cerute de clienți.
O dată ce firmele au reușit să segmenteze piețele, datorită complexității acestora, șansa de supraviețuire și
de obținere a unui profit dorit constă în inovare. Dezvoltarea compartimentului de marketing din
întreprindere are un rol important în lansarea de noi produse. Crearea de noi produse și servicii trebuie să
se realizeze cu scopul menținerii sau creșterii volumului vânzărilor viitoare, dar și de fondul evoluției
nevoilor consumatorilor care devin din ce în ce mai sofisticat. Produsele noi reprezintă cele originale intrate
pe o nișă de piață și care sunt create prin propriile eforturi de cercetare ale societății. Datorită costurilor
mari legate de fabricarea lor, aceste produse implică și riscuri foarte mari. Eșecurile noilor produse se ridică
la aproximativ 70-80% din totalul produselor noi și se datorează unor idei neoriginale de produse
nefondate pe studii de piață, a prețului prea mare, a publicității prea mici, etc. Dar riscul este imens și
pentru firmele care nu reușesc să creeze noi produse, deoarece odată cu schimbarea nevoilor
consumatorilor și a modificărilor tehnologice, a intensificării concurenței, ele devin extrem de vulnerabile.
Firmele trebuie să progreseze și să evolueze, iar activitatea de creație nu trebuie eliminată cu scopul evitării
acestor riscuri. Astfel, o întreprindere care dispune de o idee nouă sau vrea să intre într-un domeniu nou,
este expusă riscului ca acea idee să nu aducă valoarea scontată. Soluția constă în găsirea celei mai bune
modalități de a implementa ideea respectivă cu riscuri cât mai mici.
În vederea diminuării riscului societățile trebuie:
· să identifice oportunitățile de afaceri profitabile pentru bancă;
· să dezvolte relații de afaceri stabile cu clienții, generatoare de venituri pe termen lung;
· să înțeleagă clientul și necesitățile lui pentru a găsi soluții adecvate pentru nevoile acestuia;
· să promoveze o imagine de calitate a societății.
Riscurile în activitatea de marketing a unei firme apar și datorită globalizării piețelor. Pătrunderea pe piețe
noi, în țările cu piețe dezvoltate ridică probleme din punct de vedere a condițiilor instabile economic, a
corupției, pirateriei, a costurilor ridicate cu infrastructura și comunicațiile, a condițiilor generale oferite
investitorilor. De aceea firmele mari care își pot permite extinderea pe aceste piețe trebuie să fie extrem de
prudente și să urmărească o strategie diferențiată în funcție de aceste piețe.
Însăși activitatea de marketing prin dinamicitatea ei influențează stările, coordonatele acestei activități
depinzând mult de accesul la informații. Informațiile în activitatea de marketing trebuie să fie relevante,
oportune și utile, provenite din diverse surse: angajați, concurență, clienți, etc., dar și din studiile de piață
alefirmei. Informațiile care nuîndeplinesc aceste cerințe potavea caimpact apariția riscului informațional

ale firmei. Informațiile care nu îndeplinesc aceste cerințe pot avea ca impact apariția riscului informațional
în societate.
Riscul mai poate fi prezent în activitatea de marketing datorită estimării incorecte a pieței potențiale a unui
produs, dar și a cererii efective. Cheia diminuării riscului în activitatea de marketing stă în strategia aleasă
de firmă.
Riscul în activitatea de management se regăsește din ce în ce mai mult în procesul de luare a deciziilor
având o formă variată de manifestare. Ineficiența luării deciziilor se datorează raportărilor incomplete
incorecte și întârziate. Managerii dintr-o întreprindere trebuie să fie profesioniști, oameni de caracter și de
acțiune.
Procesul managerial cuprinde activități prin care se coordonează personalul și se compune din:
· stabilirea obiectivelor;
· planificarea activității pentru realizarea lor;
· luarea deciziilor;
· implementarea;
· monitorizarea.
Stabilirea obiectivelor constă în modalitățile prin care se pune în practică strategia întreprinderii.
Obiectivele trebuie să îndeplinească anumite condiții:
· să definească rezultatele cerute;
· să precizeze standarde de volum și de calitate;
· să fixeze termene pentru realizare;
· să fie realiste;
· să poată fi monitorizate.
Luarea deciziilor se poate realiza în mod individual și în grup. O mare importanță prezintă pentru
complexitatea problemelor actuale deciziile de grup fondate pe rapoarte bine întemeiate despre venituri,
costuri, piață, avere, riscuri, etc. Deciziile implică numeroase riscuri.
Monitorizarea adecvată a riscurilor pornește de la schimbările permanente care afectează organizația:
sistem informațional, mentalitatea oamenilor, instrumente tehnice, mediul concurențial, nivelul exigențelor.
De dezvoltarea firmei și implicit a managementului sunt interesate mai multe categorii de persoane care
uneori intră în contradicție prin obiectivele stabilite. Clienții doresc prețuri cât mai mici care contravin cu
dorințele acționarilor care vor profituri mari. Angajații doresc și ei salarii mari care contravin dorințelor
întreprinderilor de reducere a costurilor. Iar această spirală determină managerii să-și asume riscuri mari și
în cea ce privește succesele, dar și eșecurile.
Procesul decizional prezintă numeroase riscuri cu consecințe greu de evaluat pentru firme. Deciziile în
condiții de risc presupun existența mai multor stări ale naturii sau condiții necunoscute și estimate prin
intermediul probabilităților. Se pot utiliza diferite modele de calcul: modelul aditiv și tehnica arborelui de
decizii, prin care să se aleagă varianta decizională mulțumitoare.
Managerul reprezintă o persoană cu multiple responsabilități, confruntat cu situații inedite și de multe ori
cu obiective contradictorii, dar care trebuie să diminueze cât mai mult riscul.
1.3. Creșterea firmei și riscurile asociate acesteia
Dezvoltarea unei întreprinderi se realizează fie prin creșterea calității sau prin diversificarea produselor și
capacităților deținute, fie prin utilizarea unor tehnologii mai perfecționate, capabile să conducă la o
profitabilitate superioară. Trecerea la o etapă nouă de existență creează firmei probleme deosebite,
deoarece bunurile propuse a se fabrica și tehnologiile achiziționate se pot afla în diferite faze ale ciclului lor
de existență, iar finanțarea acțiunii antrenează, de regulă, capitaluri importante. Mărimea nevoii de
finanțare variază de la un agent economic la altul, în funcție de extensia obiectivelor fixate, de natura și
diversitatea activităților desfășurate dar, și după stadiul atins în evoluția lor de produsele și tehnologiile
deținute.23
Din acest punct de vedere banca evaluează performanța financiară a întreprinderii în funcție de informațiile
privind: descrierea activității, cifra de afaceri, venitul net, capitalul propriu, datorii, comparații cu anii
anteriori, plan de afaceri, etc.
Aprecierea riscului financiar se realizează prin pragul de rentabilitate financiar, acesta fiind punctul în
care veniturile de exploatare acoperă cheltuielile de exploatare și cele cu dobânzile. Pragul de rentabilitate
financiar se cuantifică după relația:
v
PR
N
Db
Cf 12

CA
–
+
=
1
= Mcv
V
r
Db
Cf
CA
C
Db
Cf
+
=
–
+
1
Mcv
r
– rata marjei cheltuielilor variabile.
Evaluarea riscului financiar pe baza pragului de rentabilitate financiară se poate realiza cu ajutorul
indicatorilor:
a) Indicatorul de poziție față de pragul de rentabilitate:
– în mărimi absolute:
P
I
= R
CA
– PR
CA
· în mărimi relative:
P
I
= PR
PR
R
CA
CA
CA
–
Indicatorul de poziție exprimă capacitatea firmei de a se adapta cerințelor pieței. Din studiile
statistice s-a dedus că firma este într-o situație: 12
27
27 25

· instabilă, când veniturile din exploatare depășesc pragul de rentabilitate cu mai puțin de 10%;
· stabilă, când veniturile din exploatare depășesc cu 10-20% pragul de rentabilitate;
· confortabilă, când veniturile din exploatare depășesc cu peste 20% pragul de rentabilitate.
b) Coeficientul de elasticitate:
e
= PR
CA
CA
CA
CA
CA
Pn
Pn
–
=
D
D
0
0
0
0
În funcție de valoarea coeficientului de elasticitate, întreprinderea se poate afla în una din
următoarele situații:
· instabilă, cu un risc ridicat dacă e >11;
· relativ stabilă, dacă e≈6;
· confortabilă, cu un risc redus, dacă e< 6.
c) Momentul realizării pragului de rentabilitate, numit și punct mort:
T
CA
CA
P
PR
M
´
=
[zile]
Sporirea punctului mort spre valoarea T în zile exprimă creșterea riscului.
În tabelul nr. 1. am realizat calculele în vederea obținerii riscului financiar pe perioada 2006-2010.
Tabelul nr. 1.
Nr Indicatori Simbol UM Perioada de analiză
crt
2016 2017 2018 2019 2020
1 Venituri de exploatare CA lei 1.234.511 2.160.735 3.360.816 3.861.206 6.101.898
2 Cheltuieli de exploatare Che lei 1.185.854 2.049.942 3.218.949 3.762.918 5.718.097 27
25
27
12
25

3 Profit din exploatare (1-2) Pe lei 48.657 110.793 141.867 98.288 383.801
4 Cheltuieli variabile totale Cv lei 1.109.686 1.815.007 3.074.566 3.580.922 5.460.377
5 Cheltuieli fixe totale Cf lei 76.168 234.935 144.383 181.996 257.720
6 Cheltuieli cu dobânzile Db lei 1.616 20.141 22.748 19.605 20.447
7 Marja cheltuielilor variabile (1-4) Mcv lei 124.825 345.728 286.250 280.284 641.521
8 Rata marjei cheltuielilor variabile (7/1)
Mcv
r
% 10,11 16,00 8,52 7,26 10,51
9 Pragul de rentabilitate financiară ((5+6)/8)
PR
CA
lei 769.279 1.594.178 1.962.259 2.777.266 2.645.817
10 Indicatorul de poziție
-absolut (1-9)
P
I
lei 465.232 566.557 1.398.557 1.083.940 3.456.081
-relativ ((1-9)/9)
%
P
I
% 60,48 35,54 71,27 39,03 130,62
11 Coeficientul de elasticitate ((1/(1-9)) e – 2,6535 3,8138 2,4031 3,5622 1,7656
12 Momentul realizării pragului ((9/1)*365)
M
P
zile 228 270 214 263 159
Pe întreaga perioadă de analiză riscul financiar a înregistrat valori confortabile, deoarece indicatorul de
poziție relativ este mult superior valorii de 20%, mai ales în ultimul an. De asemenea, valoarea mică a
coeficientului de elasticitate indică o situație confortabilă. Totuși, momentul realizării pragului de
rentabilitate financiară a fost ridicat, peste 210 de zile, cu excepția ultimului an când acesta a înregistrat 159
de zile. Indicatorii arată că situația financiară a firmei s-a îmbunătățit foarte mult în ultimul an.
Deoarece toate valorile coeficientului de elasticitate se situează sub valoarea de 6, rezultă că firma este într-
o situație confortabilă, cu un risc redus. Cel mai bun rezultat din punctul de vedere al elasticității îl are în
anul 2006, iar cel mai slab rezultat în anul 2003, dar și așa se situează mult sub valoarea de 6.
Momentul realizării pragului de rentabilitate este un indicator important, deoarece ne arată câte zile care s-
au scurs până când întreprinderea a început să aibă rentabilitate. Valorile înregistrate în perioada analizată
se prezintă astfel:
Momentul realizării pragului de rentabilitate a fost destul de ridicată de-a lungul perioadei analizate, toate
înregistrând valori peste 210 zile, cu excepția ultimului an, când acest moment a scăzut la 159 de zile. Cel
mai slab an, din acest punct de vedere, a fost anul 2003 când s-au înregistrat 270 de zile.
3.3. Analiza riscului financiar prin intermediul efectului de levier financiar
Analiza modificării rentabilității capitalului propriu ca urmare a politicii financiare poate fi urmărită cu
ajutorul efectului de levier financiar. Levierul financiar cuantifică impactul apelării la credite asupra
rentabilității financiare. Efectul levierului financiar, respectiv variația ratei rentabilității capitalurilor proprii,
depinde de corelațiile care există între rata rentabilității economice și costul mediu al datoriei financiare
(rata dobânzii), pe de o parte, iar pe de altă parte de nivelul îndatorării.
Relația efectului de levier: 21
7
12
29

ț
L
R
R
R
R
dob
ec
ec
fin
*
)
( –
+
=
fin
R
– rentabilitatea financiară
ec
R
– rentabilitatea economică
dob
R
– rata dobânzii
L – levierul financiar
dob
ec
R
R
–
– efectul de levier.
Levierul financiar se calculează ca raport între datorii și capital propriu:
Cp
D
L
f
=
f
D
– datorii
Cp – capital propriu.
Condiția ca rentabilitatea financiară să crească atunci când firma apelează la datorii este ca
rentabilitatea economică să fie superioară costului mediu al capitalului împrumutat. În acest caz, rata
rentabilității financiare este cu atât mai mare, cu cât gradul îndatorării este mai mare. Dacă la nivelul
firmei rata rentabilității economice este mai mică decât rata dobânzii atunci efectul delevier devine5
14
12
35
12

firmei rata rentabilității economice este mai mică decât rata dobânzii, atunci efectul de levier devine
negativ, iar rata financiară va fi mai mică decât rata rentabilității economice cu cât rata îndatorării este mai
mare.
Calculul efectului de levier
Tabelul nr. 2.
Nr. Indicatori Simbol UM Perioada de analiză
crt.
2016 2017 2018 2019 2020
1 Capital propriu CP lei 44.613 89.297 141.131 204.242 534.478
2 Datorii financiare totale Dft lei 5.192 34.354 55.154 120.582 78.802
3 Capital investit (1+2) Cinv lei 49.805 123.651 196.285 324.824 613.280
4 Rezultatul brut din exploatare Rbe lei 48.657 110.793 141.867 98.288 383.801
5 Cheltuieli cu dobânzile Db lei 1.616 20.141 22.748 19.605 20.447
6 Rezultat curent recalculat (4-5) Rcr lei 47.041 90.652 119.119 78.683 363.354
7 Rentabilitate economică (6/3)
ec
R
% 94,45 73,31 60,69 24,22 59,25
8 Rata dobânzii (5/2)
dob
R
% 31,12 58,63 41,24 16,26 25,95
9 Levierul (2/1) L % 11,64 38,47 39,08 59,04 14,74
10 Efectul de levier ((7-8)*9) EfL % 7,37 5,65 7,60 4,70 4,91
11 Rentabilitate financiară (7+10)
fin
R
% 101,82 78,96 68,29 28,92 64,16
În tabelul nr. 2. am calculat rentabilitatea economică, rata dobânzii, levierul, efectul de levier și
rentabilitatea financiară. Pe toată perioada analizată, rentabilitatea economică a fost superioară ratei medii
a dobânzii, care a determinat creșterea rentabilității financiare, deci levierul se comportă ca un
multiplicator. Anul 2009 este cel mai slab din punct de vedere al riscului financiar.
Analiza riscului financiar prin intermediul efectului de levier financiar pornește de la relația efectului de
levier. Condiția ca rentabilitatea financiară să crească atunci când firma apelează la datorii este ca
rentabilitatea economică să fie superioară costului mediu al capitalului împrumutat. În acest caz, rata
rentabilității financiare este cu atât mai mare, cu cât gradul îndatorării este mai mare. Dacă la nivelul
firmei rata rentabilității economice este mai mică decât rata dobânzii, atunci efectul de levier devine
negativ, iar rata financiară va fi mai mică decât rata rentabilității economice cu cât rata îndatorării este mai
mare. Indicatorii calculați sunt: rata rentabilității economice, rata dobânzii și rata rentabilității
financiare. Pe toată perioada analizată, rentabilitatea economică a fost superioară ratei medii a dobânzii,
care a determinat creșterea rentabilității financiare, deci levierul se comportă ca un multiplicator. Anul 2009
este cel mai slab din punct de vedere al riscului financiar, iar cele mai bune rezultate s-au înregistrat în anii
2006-2008.
În urma acestor analize efectuate am ajuns la concluzia că societatea a înregistrat o evoluție continuă
crescătoare între anii 2006-2008, în anul 2009 a avut o perioadă foarte grea din toate punctele de vedere,
iar cele mai bune performanțe le-a înregistrat în anul 2006.
CONCLUZII
Așa cum am menționat, în condițiile economiei de piață funcționale, finalitatea firească a oricărei activități
lucrative creatoare de utilități, o reprezintă obținerea profitului și, deci, a unui anumit nivel de rentabilitate.
Realizarea unei activități economice viabile și profitabile este posibilă doar în condițiile stabilității macro și
microeconomice și a manifestării permanente a unui echilibru dinamic, monetar și financiar la nivelul
agenților economici. Orientarea eforturilor agenților economici către materializarea acestor deziderate
trebuie să ia în considerare prezența riscului în afaceri, fenomen care se cere a fi prevenit atât prin metode
manageriale, care țin de adoptarea deciziilor, cât și printr-o activitate economico-financiară concretă,29
18
25
12
35
12
20

derulată prin respectarea cadrului juridic ce jalonează mediul în care funcționează agentul economic. În
urma studiului realizat, putem spune că există o convergență a părerilor celor care studiază economia
potrivit căreia riscul în afaceri este ceva normal. Dispariția lui creează derută, ineficiență și generează
comportamente nefirești ale agenților economici. Întreprinderile se confruntă în permanență cu un
risc economic, deoarece nu au controlul asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest risc, intervine încă
unul suplimentar, ori de câte ori firmele apelează la capital de împrumut, și anume riscul financiar. Măsura
în care se recurge la această resursă de finanțare se exprimă prin conceptul de levier financiar.
Când rentabilitatea economică, calculată ca un raport între beneficiul brut și activul total, este mai mare
decât costul creditului angajat, întreprinderea poate să-și mărească gradul de îndatorare pentru că așa îi
sporește și rentabilitatea financiară.17
Procedând astfel, o dată cu modificarea structurii financiare a firmei și a indicatorilor de rezultate, se
amplifică riscul financiar, deoarece este posibil ca împrumuturile prin costul lor, să absoarbă total sau să
depășească beneficiile de exploatare în unele perioade. Dacă se configurează această alternativă și firma
ajunge în situația de a nu putea plăti dobânzile datorate, din cauza unui beneficiu prea scăzut, apare
posibilitatea de insolvabilitate. Pentru a preveni riscul financiar, firmele trebuie să-și calculeze și să-și
asigure din toate activitățile un prag de rentabilitate, configurat ca un interval de încredere. Amplitudinea
acestui interval este determinată de nivelul incertitudinii în care evoluează firma. De asemenea, și riscul de
faliment este intervine tot mai mult în activitatea întreprinderilor. Predicția riscului de faliment la care se
expune o firmă prezintă importanță atât pentru managementul întreprinderii, cât și pentru terți, în special
pentru instituțiile creditoare, în scopul supravegherii situației financiare a debitorilor. Determinarea cu
anticipație a riscului de faliment permite identificarea prematură a cauzelor și factorilor perturbatori care
afectează activitatea firmei, a erorilor apărute în gestionarea întreprinderii, precum și adoptarea celor mai
adecvate măsuri pentru eliminarea acestora.
Analiza riscului de faliment prezintă interes și pentru investitorii de pe piața de capital, care doresc să
cunoască gradul de risc la care se expun. În aceste condiții, ei sunt interesați să cunoască dificultățile
financiare ale firmelor și performanțele acestora, în scopul evaluării calității portofoliului de active deținute.
Indicatorii economico-financiari ai unei întreprinderi îi vor permite acesteia situarea într-o poziție favorabilă
față de pragul de rentabilitate, doar dacă între cele trei coordonate de bază ale activității ei, cifra de afaceri,
costurile înregistrate și profitul obținut, există o anumită relație. Cunoașterea naturii acesteia și a condițiilor
în care ea se poate realiza are o importanță decisivă pentru asigurarea succesului agenților economici și
pentru prevenirea asumării unor riscuri excesive.
Astfel, pentru a ridica cifra de afaceri la acel volum la care vânzările sunt egale sau mai mari decât
cheltuielile totale, trebuie ca investițiile productive să fie structurate în așa fel, încât să asigure creșterea
mai rapidă a producției decât a costurilor. La rândul lui, profitul poate fi maximizat prin promovarea unei
strategii de dominație prin costuri.
Analiza acestui ansamblu de conexiuni și acțiuni financiare, nefinanciare, care se structurează în cadrul unei
firme, arată că posibilitatea atingerii sau depășirii pragului de rentabilitate este condiționată de controlul
costurilor fixe și de obținerea unei diferențe pozitive între prețul de vânzare pe produs și costurile variabile
aferente. Costurile fixe sau constante cuprind dobânda și amortizarea activelor corporale și celelalte
elemente de cheltuieli, care au o dimensiune independentă față de volumul producției. În teoria
economică, influența acestor două componente ale costurilor fixe asupra beneficiului se pune în evidență
prin efectul de levier operațional și prin efectul de levier financiar.
În ceea ce privește riscul de faliment, putem spune că înțelegerea cauzelor eșecului economic prezintă
interes și din punct de vedere financiar. Costurile directe ale falimentului legate de taxele legale, onorariile
contabililor și avocaților etc. sunt reduse comparativ cu pierderile suportate de acționari și creditori,
datorate scăderii de valoare a firmei și imposibilității acesteia de a rambursa datoriile și a plăti dobânzile
aferente acestora. Costurile indirecte, cum ar fi pierderi pentru manageri, salariați, instituții financiare, stat
etc. sunt, de asemenea, considerabile. Toate acestea justifică eforturile de identificare a cauzelor
falimentului și de predicție a acestuia.
O multitudine de factori, precum vârsta companiilor, mărimea acestora, sectorul de activitate, dificultățile în
evaluarea unor active, acțiunile inițiate de managementul întreprinderii pentru remedierea situației sunt
variabile care influențează riscul de faliment și care nu sunt luate în considerare de metodele statistice de
evaluare a acestuia. Totodată, erorile de diagnosticare induse de către modele pot conduce la clasificarea
greșită a unei întreprinderi nefalimentare ca fiind falimentară, ceea ce poate determina încetarea existenței
acesteia ca urmare a refuzului creditorilor de a-i mai acorda împrumuturi. Invers, clasificarea unei firme cu
dificultăți ca fiind viabilă din punct de vedere economic poate conduce la pierderi financiare majore pentru
creditori, acționari și stat.
În ultimele decenii, o dată cu avansarea procesului globalizării și cu expansiunea afacerilor peste granițele
naționale, s-a asistat la o diversificare fără precedent a situațiilor de risc și incertitudine în lumea afacerilor.
În paralel, s-a constatat preocuparea a numeroși specialiști în domeniul finanțelor, analizei financiare,
managementului, statisticii aplicate etc.17
6
pentru elaborarea modelelor de analiză, monitorizare și contracarare a riscului.
Rentabilitatea se află într-o legătură directă și nemijlocită cu riscul. Astfel, acționarii sau alți investitori vor
investi într-un anumit activ, asumându-și riscul aferent, numai pentru că ei pretind o anumită remunerare,
care va trebui să fie cu atât mai ridicată cu cât riscul este mai mare.
Riscul îmbracă forme diverse, fiecare dintre acestea influențând într-o măsură mai mică sau mai mare
activitatea agenților economici. Pentru analiza financiară la nivel microeconomic, prezintă un interes
deosebit acele forme ale riscului care pot fi influențate, în sensul reducerii, prin acțiunile și măsurile pe care
le pot întreprinde agenții economici.
Așa cum rezultă din studiul realizat, riscul se traduce prin variabilitatea rezultatului, afectând rentabilitatea
activelor șiînconsecință acapitalului investit Această fluctuație poate ficuatât mai bine stăpânită de12
13

activelor și, în consecință, a capitalului investit. Această fluctuație poate fi cu atât mai bine stăpânită de
întreprindere cu cât posedă un anumit grad de flexibilitate, prin care se adaptează mediului. Riscul
întreprinderii este întotdeauna legat de viitor, motiv pentru care el este apreciat în mod subiectiv, cu atât
mai mult cu cât datele referitoare la acesta nu pot fi considerate informații sigure. Însă, riscul trebuie
evaluat, fie de către factorii din interiorul întreprinderii, fie de către cei din afară, fiind o componentă
nelipsită în fundamentarea deciziilor strategice.
BIBLIOGRAFIE
1. Achim M.V., Analiza economico-financiară, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2010
2. Balu M.E., Analiza economico-financiară, Ediția a II-a, Editura Fundației România de Măine, București,
2007
3. Bătrâncea I., Bătrâncea L.M., Borlea S.N., Analiza financiară a entității economice, Editura Risoprint, Cluj-
Napoca, 2007
4. Bătrâncea I., Analiza trezoreriei entității economice, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2008
5. Bușe L., Siminică M., Cîrciumaru D., Marcu N., Analiza economico-financiară, Editura Sitech, Craiova, 2008
6. Coșea M., Nastovici L., Evaluarea riscurilor, Editura Lux Libris, Brașov, 1997
7. Ciobanu A., Analiza performanței întreprinderii, Editura ASE, București, 2006
8. Helfert A.Erich, Tehnici de analiză financiară, Editura BMT Publishing House, București, 2006 9. Iosof S.,
Gestiunea riscului, Editura “Dimitrie Cantemir”, Târgu-Mureș, 2005 10. Prunea P., Riscul în activitatea
economică, Editura Economică, București, 2003
11. Radu F., Bușe L., Dincă M., Siminică M., Analiza economico-financiară a firmei, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 2001
12. Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010
13. Holt Gh., Riscul de faliment – punct central în diagnosticul financiar-contabil,
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2009-03/26_GHEORGHE_HOLT.pdf
14. Mironiuc M., Metodologia de analiză a riscului economic pentru întreprinderea
multiprodus,http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/05_Mironiuc_M_-
_Metodologia_de_analiza_a_riscului_economic_pt_intreprinderea_multiprodus.pdf 15. Prunea P., Riscul de
afaceri și efectul de levier operațional, http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/tom_xii_2003.pdf
16. Siminică M., Cîrciumaru D., Murărița I., Considerații privind analiza discriminantă a riscului de faliment al
firmelor, http://stat257.central.ucv.ro/rte/arhiva/2.pdf
Anexa 1
Dinamica indicatorilor bilanțieri ai S.C. LEMIN ACET S.R.L.
LEI
Denumirea indicatorului Perioada de analiză
2016 2017 2018 2019 2020
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 275 0 98 0 0
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 42.301 72.331 95.011 73.127 149.384
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 0 0 0 0 0
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 42.576 72.331 95.109 73.127 149.384
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 176.134 290.949 286.840 400.678 622.323
II. CREANȚE 154.771 208.034 489.768 562.048 943.078
III. INVESTIȚII PE TERMEN SCURT 0 0 0 0 0
IV. CASA ȘI CONTURI LA BĂNCI 16.061 53.006 27.744 8.462 94.913
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 346.966 551.989 804.352 971.188 1.660.314
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 3.446 10.019 18.251 8.030 5.120
D. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 303.255 494.055
701.923 803.609 1.260.180
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 47.157 67.953 120.681 175.609 405.254 13
20
20
37

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 89.733 140.284 215.790 248.736 554.638
G. DATORII: SUMELE CARE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 38.824 50.986
74.660 44.494 20.160
H. PROVIZIOANE 6.296 0 0 0 0
I. VENITURI ÎN AVANS 0 0 0 0 0
-subvenții pentru investiții 0 0 0 0 0
-venituri înregistrate în avans 0 0 0 0 0
J. CAPITAL ȘI REZERVE
I. CAPITAL, din care: 210 210 210 210 210
-capital subscris vărsat 210 210 210 210 210
-capital subscris nevărsat 0 0 0 0 0
-patrimoniul regiei 0 0 0 0 0
II. PRIME DE CAPITAL 0 0 0 0 0
III. REZERVE DIN REEVALUARE 0 0 0 0 0
IV. REZERVE 1.116 1.116 1.116 1.116 1.116
Acțiuni proprii 0 0 0 0 0
V. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă) ….Sold C 29.365 43.287 43.751 139.683 202.425
. .Sold D 0 0 0 0 0
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA EXERCIȚIULUI FINANCIAR. .Sold C 14.559 44.684 96.054 63.233 330.727
. .Sold D 0 0 0 0 0
Repartizarea profitului 637 0 0 0 0
CAPITALURI PROPRII – TOTAL 44.613 89.297 141.131 204.242 534.478 38
20
37
37
20
20
20
20
20
36
20
Patrimoniul public 0 0 0 0 0
CAPITALURI – TOTAL 44.613 89.297 141.131 204.242 534.478
Anexa 2
Dinamica indicatorilor contului de profit și pierderi ai S.C. LEMIN ACET S.R.L.
LEI
Denumirea indicatorului Perioada de analiză
2016 2017 2018 2019 2020
1. Cifra de afaceri netă 1.234.511 2.160.735 3.355.216 3.859.405 6.089.985
Producția vândută 0 0 0 0 0
Venituri din vânzarea mărfurilor 1.234.511 2.160.735 3.355.216 3.859.405 6.089.985
Venituri din dobânzi înregistrate de entitățile al căror obiect de activitate îl constituie leasingul 0 0 0 0
0
Venituri din subvenții de exploatare aferente cifrei de afaceri nete 0 0 0 0 0
2. Variația stocurilor de produse finite Sold C 0 0 0 0 0
și a producției în curs de execuție Sold D 0 0 0 0 0
3. Producția realizată de entitate pentru scopurile sale proprii și capitalizată 0 0 0 0 0
4. Alte venituri din exploatare 0 0 5.600 1.801 11.913
VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL 1.234.511 2.160.735 3.360.816 3.861.206 6.101.898
5. a) Cheltuieli cu materiile prime și materialele consumabile 0 59.966 68.341 81.092 107.904
Alte cheltuieli materiale 57.312 33.148 58.141 74.980 70.226
b) Alte cheltuieli externe (cu energie și apă) 1.586 2.756 3.831 7.435 11.413
c) Cheltuieli privind mărfurile 915.592 1.673.287 2.621.996 2.965.673 4.655.530 20
37
20
37
20
39

6. Cheltuieli cu personalul, din care: 68.774 94.292 122.944 150.057 214.976
a) Salarii și indemnizații 50.550 69.001 92.040 112.471 168.208
b) Cheltuieli cu asigurările și protecția socială 18.224 25.291 30.904 37.586 46.768
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale și necorporale 5.808 137.887 17.608 24.504
31.331
a.1) Cheltuieli 5.808 137.887 17.608 24.504 31.331
a.2) Venituri 0 0 0 0 0
b) Ajustări de valoare privind activele circulante 0 1.198 0 0 0
b.1) Cheltuieli 0 1.198 0 0 0
b.2) Venituri 0 0 0 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare 136.782 177.801 326.088 459.177 626.717
8.1 Cheltuieli privind prestațiile externe 135.222 176.674 316.378 446.337 602.997
8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate 1.560 411 1.760 746 832
8.3 Cheltuieli cu despăgubiri, donații și activele cedate 0 716 7.950 12.094 22.888
Cheltuieli privind dobânzile de refinanțare înregistrate de entitățile al căror obiect de activitate îl
constituie leasingul 0 0 0 0 0
Ajustări privind provizioanele 0 -6.296 0 0 0
– Cheltuieli 0 0 0 0 0
– Venituri 0 6.296 0 0 0
CHELTUIELI DE EXPLOATARE – TOTAL 1.185.854 2.049.942 3.218.949 3.762.918 5.718.097
PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE – Profit 48.657 110.793 141.867 98.288 383.801
– Pierdere 0 0 0 0 0
9. Venituri din interese de participare 0 0 0 0 0
– din care, veniturile obținute de la entitățile afiliate 0 0 0 0 0
10. Venituri din alte investiții și împrumuturi care fac parte din activele imobilizate 0 0 0 0 0
– din care, veniturile obținute de la entitățile afiliate 0 0 0 0 0
11. Venituri din dobânzi 556 334 256 52 69
– din care, veniturile obținute de la entitățile afiliate 0 0 0 0 0
Alte venituri financiare 499 2.240 6.396 8.676 32.740
VENITURI FINANCIARE – TOTAL 1.055 2.574 6.652 8.728 32.809
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare și a investițiilor financiare deținute ca active
circulante 6.081 0 0 0 0
– Cheltuieli 6.295 0 0 0 0
– Venituri 214 0 0 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile 1.616 20.141 22.748 19.605 20.447
-din care, cheltuielile în relația cu entitățile afiliate 0 0 0 0 0
Alte cheltuieli financiare 19.166 32.598 1.072 10.320 7.070
CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 26.863 52.739 23.820 29.925 27.517
PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă) – Profit 0 0 0 0 5.292
– Pierdere 25.808 50.165 17.168 21.197 0
14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă) – Profit 22.849 60.628 124.699 77.091 389.093
– Pierdere 0 0 0 0 0
15. Venituri extraordinare 9.300 0 9.238 0 0
16. Cheltuieli extraordinare 12.440 0 5.354 0 0 16
39
20
36
20
36
37
20
20
20
37
20
37
37
20
37
37
20
37
37

17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ – Profit 0 0 3.884 0 0
– Pierdere 3.140 0 0 0 0
VENITURI TOTALE 1.244.866 2.163.309 3.376.706 3.869.934 6.134.707
CHELTUIELI TOTALE 1.225.157 2.102.681 3.248.123 3.792.843 5.745.614
PROFITUL SAU PIERDEREA BRUTĂ – Profit 19.709 60.628 128.583 77.091 389.093
– Pierdere 0 0 0 0 0
18. Impozitul pe profit 5.150 15.944 32.529 13.858 58.366
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus 0 0 0 0 0
20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) A EXERCIȚIULUI FINANCIAR – Profit 14.559 44.684 96.054 63.233
330.727
– Pierdere 0
0 0
� Mihalciuc, M. ș.c.- Dicționar poliglot explicativ. Termeni uzuali în economia de piață, Editura
Enciclopedică, București, 1995, pag.138
� Coșea, M., Nastovici, L.- Evaluarea riscurilor, Editura Lux Libris, Brașov, 1997, pag. 9
� Coșea, M., Nastovici, L.- Evaluarea riscurilor, Editura Lux Libris, Brașov, 1997, pag. 10
� Coșea, M., Nastovici, L. – Evaluarea riscurilor, Editura Lux Libris, Brașov, 1997, pag.37.
� Hada, Teodor: Finanțele agenților economici din România, Editura Intelcredo, Deva, 1999, pag. 197
� Iosof, Susana: Gestiunea riscului, Editura “Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureș, 2006, pag.148
� Prunea, P.- Riscul în activitatea economică, Editura Economică, București, 2003, pag.105
� Prunea P., Riscul de afaceri și efectul de levier operațional,
http://steconomice.uoradea.ro/anale/volume/tom_xii_2003.pdf 3
20
20
39
6
� Șușu Stefăniță, Riscul – componentă firească în lumea afacerilor,
http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/28.pdf
� Mironiuc M., Metodologia de analiză a riscului economic pentru întreprinderea multiprodus,
http://anale.feaa.uaic.ro/anale/resurse/05_Mironiuc_M_-
_Metodologia_de_analiza_a_riscului_economic_pt_intreprinderea_multiprodus.pdf
� Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p.214
� Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p.216-217
� Radu F., Bușe L., Dincă M., Siminică M., Analiza economico-financiară a firmei, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 2001, p.265
� Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p.218
� Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p.222
� Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p.223
� Iosof, Susana: Gestiunea riscului, Editura “Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureș, 2006, pag.143
� Iosof, Susana: Gestiunea riscului, Editura “Dimitrie Cantemir”, Tg-Mureș, 2006, pag.145
� Eros-Stark, L., Pantea, I.M. – Analiza situației financiare a firmei, Editura Economică, București, 2001, pag.
266
� Radu F., Bușe L., Dincă M., Siminică M., Analiza economico-financiară a firmei, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 2001, p.339
� Siminică M., Cîrciumaru D., Murărița I., Considerații privind analiza discriminantă a riscului de faliment al
firmelor, http://stat257.central.ucv.ro/rte/arhiva/2.pdf
� Holt Gh., Riscul de faliment – punct central în diagnosticul financiar-contabil,
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2009-03/26_GHEORGHE_HOLT.pdf
� Siminică Marian, Diagnosticul financiar al firmei, Editura Universitaria, Craiova, 2010, p.225-231
� http://www.drpemaster.ro/curs/M.Siminica/Capitolul%202.doc
� http://www.drpemaster.ro/curs/M.Siminica/Capitolul%202.doc
� http://www.drpemaster.ro/curs/M.Siminica/Capitolul%202.doc 40

� Marcu N., Siminică D., Structura financiară a firmelor industriale românești, http://feaa.ucv.ro/RTE/006-
06.pdf
� Mocanu F., Influența modificării gradului de îndatorare asupra performanțelor întreprinderilor din
domeniul comerțului cu ridicata, http://www.ectap.ro/documente/suplimente/Simpozion-29-
31.05.2009_ro.pdf
� Prunea, P.- Riscul în activitatea economică, Editura Economică, București, 2003, pag.110
� Eros-Stark, L., Pantea, I.M. – Analiza situației financiare a firmei, Editura Economică, București, 2001, pag.
266
PAGE 2
_1238333284.unknown
_1238334891.unknown
_1242638609.unknown
_1242818708.unknown
_1338903007.unknown
_1338905484.unknown
_1338905621.unknown
_1338915630.unknown
_1338905497.unknown
_1338905282.unknown
_1338903152.unknown
_1242826270.unknown
_1242826542.unknown
_1338902869.unknown
_1242818776.unknown
_1242818867.unknown
_1242818741.unknown
_1242639677.unknown
_1242816867.unknown
_1242816909.unknown
_1242816855.unknown
_1242639488.unknown
_1242639584.unknown
_1242639350.unknown
_1238335196.unknown
_1238394991.unknown
_1238406277.unknown
_1238395011.unknown
_1238335251.unknown
_1238394825.unknown
_1238394853.unknown
_1238335335.unknown
_1238394791.unknown
_1238335224.unknown
_1238334940.unknown
_1238335034.unknown

_1238335051.unknown
_1238334964.unknown
_1238334902.unknown
_1238333642.unknown
_1238333801.unknown
_1238334780.unknown
_1238334855.unknown
_1238334690.unknown
_1238334667.unknown
_1238334673.unknown
_1238333680.unknown
_1238333741.unknown
_1238333478.unknown
_1238333630.unknown
_1238333608.unknown
_1238333341.unknown
_1238333370.unknown
_1236689920.unknown
_1238332599.unknown
_1238332820.unknown
_1238333271.unknown
_1238333178.unknown
_1238332742.unknown
_1238332814.unknown
_1238332703.unknown
_1236690275.unknown
_1236690292.unknown
_1238332433.unknown
_1238332456.unknown
_1236690282.unknown
_1236689952.unknown
_1236690251.unknown
_1236689945.unknown
_1236689589.unknown
_1236689891.unknown
_1236689597.unknown
_1236689866.unknown
_1127713154.unknown
_1236689534.unknown
_1236689565.unknown
_1236689448.unknown
_1058698579.unknown
_1058699298.unknown

_924717005.unknown
_924717036.unknown
_924717643.unknown
_924716504.unknown
Word Count : Submitted on : Submission UUID :
23,105 12/10/20 55eb6bed-218e-c40f-2493-8ca4f320e1d2